CUPRINS

Pag. Capitolul 1. Noţiuni generale despre funcţii Noţiunea de funcţie ………………………………………………3 Graficul unei funcţii ………………………………………………7 Paritatea funcţiilor ……………………………………………….8 Monotonia funcţiilor ……………………………….…………….9 Valori extreme ale unei funcţii. Funcţie mărginită …………10 Bijectivitate ……………………………………………..………11 Inversabilitate ……………………………………………….….12 Operaţii cu funcţii …………………………………………….. 13 Compunerea funcţiilor ……………………………………….. 14 Funcţia de gradul I …………………………………………. 15 Bibliografie

2

NOTAŢIE. 1. B = codomeniul. Fie A şi B două mulţimi nevide. g. Dacă ƒ este o funcţie de la A la B. valoarea funcţiei ƒ în x. x→y=ƒ(x) (citim: “ƒ de x”). De obicei funcţiile se notează cu litere mici ƒ. atunci se mai spune că ƒ este o aplicaţie de la A la B. h. B). B se numeşte mulţimea în care funcţia ia valori sau codomeniul funcţiei ƒ. Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A cu valori în B dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element x∈A să-i corespundă un singur element y∈B. Legea f care leagă cele două mulţimi. A = domeniul de definiţie.FUNCŢII DEFINIŢIE. DEFINIŢIE. Elementul x se numeşte argument al funcţiei sau variabilă independentă Mulţimea A se numeşte domeniul de definiţie a funcţiei ƒ. … Mulţimea funcţiilor de la A la B se notează cu F (A. NOTAŢIE. Uneori o funcţie se notează simbolic A→B. O funcţie definită pe A cu valori în B se notează f:A→B (citim “f definită pe A cu valori în B”). 2. unde y este imaginea elementului x din A prin funcţia ƒ sau încă. 3 .

OBSERVAŢIE. Acesta este format din două linii. 1. mai multe săgeţi sau niciuna. Cum pentru elementele codomeniului nu avem nici o exigenţă înseamnă că într-un astfel de element pot ajunge una. FUNCŢII DEFINITE ANALITIC. ƒ(3) = 4.b} definită prin f (1) = f (2) = a. 3. A B Faptul că fiecărui element x din A îi corespunde un unic Element y = f (x) din B înseamnă pentru diagrama cu săgeţi că din fiecare element din A pleacă o singură săgeată. f (3) = b. 3.). Indiferent de modul în care este definită o funcţie trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizează: domeniul de definiţie. ƒ(4) = 2 poate fi reprezentată sub forma unui tablou unde în prima linie avem domeniul de definiţie. 2. Nu putem defini sintetic o funcţie al cărui domeniu de definiţie are o infinitate de elemente. 3} → {a. fie cu ajutorul tabelului de valori sau printr-un tablou. EXEMPLE. 2. 1) Fie f : {1. În prima linie se trec elemetele mulţimii pe care este definită funcţia. codomeniul şi legea de corespondenţă. 4} definită prin ƒ(1) = 3. 1 este valoarea lui ƒ în x = 2. Pentru cazul analizat tabelul arată astfel: x y = f (x) 1 a 2 a 3 b 2) Funcţia ƒ : {1. Aceeaşi funcţie o putem defini utilizănd tabelul de valori. FUNCŢII DEFINITE SINTETIC corespund acelor funcţii f : A→ B pentru care se indică fiecărui element x din A elementul y = f (x) din B. iar în a doua linie valorile funcţiei în aceste elemente. 2. 2. ƒ(2) = 1. 1 ƒ = 3 2 1 3 4 4 2 iar în linia a doua sunt valorile funcţiei în punctele domeniului (3 este valoarea lui ƒ în x = 1. etc. iar legea de corespondenţă prin săgeţi. 4 . O astfel de funcţie se numeşte permutare de gradul patru. Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu săgeţi. În diagrama cu săgeţi sunt reprezentate mulţimile prin diagrame. Corespondenţa ƒ leagă între ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa ƒ(x).MODURI DE A DEFINI O FUNCŢIE. 4} → {1. Funcţiile ƒ : A→ B definite cu ajutorul unei (unor) formule sau a unor proprietăţi sunt funcţii definite analitic. Acest mod de a defini o funcţie se utilizează când A este o mulţime finită.

DEFINIŢIE. g sunt funcţii egale (ƒ = g) dacă: 1) A = C (funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie). Această funcţie asociază fiecărui număr real x patratul lui. 2) B = D (funcţiile au acelaşi codomeniu) şi 3) ƒ(x) = g(x). Funcţiile definite prin mai multe formule se numesc funcţii multiforme. dacă x este par x + 1. se consideră ca făcând parte din acesta toate numerele reale. cărora din formula respectivă li se pune în corespondenţă o anumită valoare. funcţiile coincid). Când asupra domeniului de definiţie nu s-au făcut ipoteze speciale. domeniul de definiţie este alcătuit din mulţimea numerelor reale. g : C → D două funcţii. este exemplu de funcţie definită prin două formule. Cea mai frecventă reprezentare a unei funcţii în matematică este printr-o formulă. ƒ. OBSERVAŢIE. elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor nu pot fi decât numere sau “obiecte matematice” pentru care s-au introdus reguli de calcul corespunzătoare. Fie ƒ : A → B. 2) Funcţia ƒ : Z → Z. ∀x ∈ A (punctual. fiecare formulă este valabilă pe o anumită submulţime a lui A şi deci două formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginea unuia şi aceluiaş element. De exemplu: y = 3x – 2. 1) Fie funcţia ƒ : R → R. ƒ(x) = x2.EXEMPLE. În acest caz. În cazul funcţiilor multiforme. x2. ƒ(x) = x .1. dacă x este impar. În cazul funcţiei y = 3x – 2. 5 .

DEFINIŢIE. Deci. d. 0. ƒ-1({1}) = {0}. Fie ƒ : A → B. 2} → {a. ƒ-1({2}) = {-1. submulţimea lui A formată din acele elemente ale căror imagini prin ƒ aparţin lui B’. numit imaginea lui x prin ƒ sau valoarea funcţiei ƒ în x. 1} pentru că ƒ(-1) = ƒ(1) = 2. EXEMPLE. deoarece ƒ(-1) = 2. ƒ(A’) = {ƒ(x)  x ∈ A’} sau ƒ(A’) = {y ∈ B  ∃ x ∈ A’ astfel încât ƒ(x) = y}. fiecărui element x ∈ A i se asociază prin funcţia ƒ un unic element ƒ(x) ∈ B. iar A’ ⊂ A. Din definiţia funcţiei.IMAGINEA UNEI FUNCŢII. Se consideră funcţia ƒ : {-1. Atunci Imƒ = {ƒ(-1). ƒ(1). 3. Fie ƒ : A → B. 0. 1. 3}. DEFINIŢIE. În funcţia ƒ : {-1. ƒ-1({1.d} dată prin diagrama cu săgeţi.2}) = {-1. EXEMPLE. notată Imƒ sau ƒ(A).c} A B DEFINIŢIE. Se numeşte imaginea reciprocă a unei părţi B’ a lui B. partea lui B constituită din toate imaginile elementelor lui A.b. c} ⊂ B. 4} → {a.c. ƒ(2)} = {a. 0. 2} → {1. ƒ(2). Fie A’ = {1. submulţimea lui B formată din elementele care sunt imagini prin ƒ a cel puţin unui element din A’. ƒ-1(B’) = {x ∈A  ƒ (x) ∈ B’}. 2. Atunci ƒ(A’) = {ƒ(1). Considerăm funcţia ƒ : {1. e} definită cu ajutorul diagramei cu săgeţi. 1. Deci. 2. Fie ƒ : A → B. notată ƒ-1(B’). b. PREIMAGINEA UNEI FUNCŢII. c. Se numeşte imaginea lui A’ prin ƒ. 3} definită prin diagrama cu săgeţi. Fie ƒ : A → B. În acest caz. Deci. Imƒ = V(A) = {ƒ(x)  x ∈ A} sau Imƒ = {y ∈ B  ∃ x ∈ A astfel încât ƒ(x) = y}. ƒ(1) = 2. ƒ(3)} = {a. b. A B 6 . deoarece ƒ(0) = 1. A B EXEMPLE. Se numeşte imagine a funcţiei ƒ. 2. ƒ(0). notată cu ƒ(A’). ƒ(0) = 1. 1}.

y)  x ∈ A. Graficul funcţiei ƒ este mulţimea Gƒ = {(1. -2). ƒ(x))  x ∈ A} = {(x. Se numeşte graficul funcţiei ƒ mulţimea de cupluri Gƒ = {(x. 2). -2). numită curba reprezentativă a funcţiei ƒ şi notată Cƒ = {M (x. (3. y = ƒ(x)}. b)}. y = ƒ(x)}. atunci la produsul cartezian A x B ⊆ R x R. EXEMPLE. a). (2. Prin abuz de limbaj. 2). Se observă că Gƒ ⊆ A x B. 0). Dacă funcţia ƒ : A → B este o funcţie numerică. DEFINIŢIE. o curbă. EXEMPLE. (1. se poate deduce că: graficul funcţiei numerice se reprezintă geometric printr-o anumită submulţime a planului. Fie o funcţie ƒ : A → B. 0. y) (punctul M având coordonatele x. Funcţia ƒ : {-1. A→B 1) Fie funcţia numerică ƒ : A → B definită prin tabelul de valori. -2). în general. 1} → R. B(1. (1. y) din A x B i se poate asocia în planul în care se consideră un reper cartezian (planul cartezian) un punct M(x. Reprezentarea grafică a unei funcţii ƒ : A → B este. componentele cuplului). în loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii vom spune simplu graficul funcţiei ƒ. REPREZENTAREA GRAFICÃ A UNEI FUNCŢII NUMERICE.GRAFICUL UNEI FUNCŢII. y. (0. (0. definită prin diagrama alăturată. (2. unui cuplu (x. Această submulţime a planului se numeşte reprezentarea geometrică a graficului funcţiei. graficul lui ƒ este mulţimea 7 . Cum mulţimea R x R se reprezintă geometric prin planul cartezian. 0). y)  x ∈ A. 3). iar reprezentarea grafică este formată din trei puncte: A(-1. 1) Fie funcţia ƒ : A → B. O(0. x ƒ(x) -1 2 0 3 1 -2 2 0 Gƒ = {(-1. a). ƒ(x) = 2x are graficul Gƒ = {(-1. În acest caz. 2)}. 0)}.

funcţie impară ∀ x∈ D ƒ (-x) = -ƒ(x) OBSERVAŢII. D simetrică ƒ s. ƒ pară ⇔ Gf simetric faţă de Oy ƒ impară ⇔ Gf simetric faţă de O (originea axelor).FUNCŢII PARE.n. FUNCŢII IMPARE. funcţie pară ∀ x∈ D ƒ(-x) = ƒ(x) ƒ s. D ⊂ R se numeşte mulţime simetrică dacă ∀ x ∈ D ⇒ -x ∈ D Fie ƒ : D → R. 8 .n. DEFINIŢIE.

x1 x1≠ x2.ƒ (x1) cu x1. Fie ƒ : A → R o funcţie numerică şi I ⊂ A. x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) < ƒ(x2) (∀)x1. se utilizează raportul: ƒ (x2) . x2 ∈ A.ƒ(x1) > (≥ ) 0.ƒ(x1) < (≤ ) 0. numit raportul de variaţie asociat x2 . x2 ∈ I x2 . DEFINIŢIE.MONOTONIA FUNCŢIILOR. Pentru studiul monotoniei unei funcţii numerice ƒ : A → R. A studia monotonia unei funcţii ƒ : A → R revine la a preciza submulţimile lui A pe care ƒ este strict crescătoare (crescătoare) şi submulţimile lui A pe care ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare). Prin urmare raportul de variaţie asociat lui ƒ şi numerelor x1. Are loc următoarea: TEOREMÃ. 9 .x1 funcţiei ƒ şi numerelor x1. (∀)x1. Atunci: ƒ este strict crescătoare (crescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) . Fie ƒ : A → R. Funcţia ƒ este strict crescătoare pe I dacă: Funcţia ƒ este strict descrescătoare pe I dacă: (∀)x1. x2 ∈ I x1 ≤ x2 ⇒ ƒ(x1) ≥ ƒ(x2) O funcţie ƒ crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte monotonă pe I.ƒ(x1) se numeşte variţia funcţiei. Dacă ƒ este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de definiţie ) spunem simplu că funcţia ƒ este strict mnotonă (sau monotonă) fără a mai indica mulţimea.x1 x1≠ x2. Funcţia ƒ este crescătoare pe I dacă: (∀)x1. (∀)x1. x1≠ x2. x2. iar diferenţa ƒ(x2) . x2 ∈ I x1 ≤ x2 ⇒ ƒ(x1) ≤ ƒ(x2) Funcţia ƒ este descrescătoare pe I dacă: (∀)x1. ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) . Diferenţa x2 – x1 se numeşte variaţia argumentului. DEFINIŢIE. x2 este raportul dintre variaţia funcţiei şi variaţia argumentului. o funcţie de variabilă reală şi I ⊆ A. x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) > ƒ(x2) O funcţie ƒ strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numeşte strict monotonă pe I. x2 ∈ I x2 .

Semnificaţia geometrică a unei funcţii mărgintite este aceea că graficul funcţiei este cuprins între dreptele orizontale y = m. Punctul x0 pentru care se obţine valoarea maximă a lui ƒ pe I se numeşte punct de maxim pentru funcţia ƒ pe I. Dacă există x0 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≤ ƒ(x0). y = M. DEFINITIE. M a. 1 Fig. Punctul x= 0 este punctul de minim al funcţiei. O functie numerica ƒ: A → R se numeste marginită dacă există două numere reale m. m ≤ M. Punctul x=-6 este punct de maxim ƒ(x) 8 3 -1 -5 0 1 pentru funcţie.(fig. FUNCŢIE MÃRGINITÃ. (fig. ∀x ∈ I. Fie funcţia numerică ƒ : A → R. 3) Fig. iar punctele de extrem sunt 0 şi respectiv –6.î. Deci max ƒ = ƒ(-6)= x -6 -4 -1 0 1 2 = 8. atunci ƒ(x1) se numeşte minimul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x1) = minƒ(x). Punctul x0 de maxim sau x1 de minim se numeşte punct de extrem pentru funcţia ƒ pe I. Deci min ƒ = ƒ(0) = -5. I ⊆ A. ∀x ∈ I. DEFINIŢIE. (MARGINIREA UNEI FUNCTII). În final. atunci ƒ(x0) se numeşte maximul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x0) = maxƒ(x).VALORI EXTREME ALE UNEI FUNCŢII. Funcţia ƒ definită prin tabelul de valori are valoarea maximă egală cu 8 şi se atinge pentru x = -6. ∀ x∈A. valorile extreme ale funcţiei sunt –5 şi 8. Punctul x1 pentru care se obţine valoarea minimă a lui ƒ pe I se numeşte punct de minim pentru funcţia ƒ pe I. 3 10 . 1) Dacă există x1 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≥ ƒ(x1). Valoarea minimă a lui ƒ este egală cu –5 şi se obţine pentru x = 0.(fig. 2) Fig. 2 Valoarea maximă sau minimă a lui ƒ pe I se numeşte valoarea extremă a funcţiei pe I. EXEMPLE.

ƒ (x) ≠ y. ƒ(x) = y ⇔ 3x= y ⇔ x= y/3. Avem achivalenţa 3x1=3x2. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ B ecuatia ƒ (x) = y are cel mult o solutie x ∈ A. x2 ∈ A x1 = x2 ∀ fi x1. ƒ este injectiva ⇔ ⇒ ƒ(x1) ≠ ƒ(x2) FUNCTIA SURJECTIVA DEFINITIE. adica Im ƒ = B. deci x1=x2. ∀X. ∃ x∈A astfel incat ƒ(x) = y.BIJECTIVITATE FUNCTIA INJECTIVA DEFINITIE. EXEMPLU. ∃ x ∈R a. Graficul unei functii poate preciza daca functia este surjectiva. x2 ∈ A. ƒ(x) = 3x este surjectivă. deoarece ∀ y ∈R. Utilizand graficul unei functii. functia ƒ este surjectiva ⇔ ∀y∈B. Să se arate că funcţia ƒ : R → R. de unde rezultă că ƒ este injectivă. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ b ecuatia ƒ (x) = y are cel putin o solutie x ∈ A. Aceasta ultima echivalenta va ƒ: A → B este cu injectiva ⇔ ⇒ x1 daca = x2 in fiecare element al codomeniului Pe diagrama sageti o functie este injective ƒ (x ) = ƒ (x ) 1 2 ajunge cel mult o sageata.î. Funcţia ƒ : R →R. OBSERVAŢIE. O functie ƒ: A → B se numeste functie injectiva ( sau simplu injectie) daca orice element din B este imaginea prin ƒ a cel mult unui element din A. Din ultima echivalenta se deduce ca: ƒ: A → B este surjectiva ⇔ ƒ (A) =B. functia este injective. Pe diagrama cu sageti o funtie este surjectiva daca la fiecare element din B ajunge cel putin o sageata. daca orice element din B este imaginea prin ƒ a cel putin unui element din A.utilizata x2 ∈ A pentru a proba ca o functie este injective. O functie ƒ: A → B nu este surjectiva daca exista y ∈ B astfel incat ∀ x ∈ A. Altfel spus. Daca orice paralela la Ox dusa printr-un punct al codomeniului taie graficul in cel putin un punct. x2 ∈R pentru care ƒ (x1)= ƒ (x2). Altfel spus. Pentru a arata ca o functie ƒ: A → B nu este injective este sufficient sa aratam ca exista doua elemente x1. Daca aceasta taie graficul in cel mult un punct. se poate stabili daca functia este injective ducand prin fiecare punct al codomeniului o paralela la axa Ox. x1 ≠ x2 pntru care ƒ(x1) = ƒ(x2). O functie ƒ: A → B se numeste functie surjectiva ( sau simplu surjectie). ƒ(x) = 3x este injectivă. FUNCTIA BIJECTIVA 11 .Y⊆ A EXEMPLU. ƒ este injectiva ⇔ ƒ(X – Y) = ƒ(X) . Fie x1. adica ∀ x1. functia ƒ este injective daca si numai daca doua elemente diferite oarecare din A au imagini diferite in B prin ƒ.ƒ(Y).

Pe diagrama cu sageti o functie este bijectiva daca in fiecare element al codomeniului ajunge exact o sageata. 4) Pentru a construi diagrama cu sageti a lui ƒ-1 . Functia ƒ se numeste functie directa. 3) Daca ƒ este bijectiva. (Se spune ca ƒ-1 actioneaza “invers” decat ƒ . Functia ƒ: R→ R . NOTAŢIE. domeniul de definitie al functiei directe. iar ƒ-1 functie inversa (a lui ƒ). Pentru functia g utilizam notatia ƒ-1 (citim “f la minus unu”). schimbam sensul sagetilor de pe diagrama cu sageti a lui ƒ. vom prefera pe x in locul lui y. Simbolul ∃ ! Inseamna “exista si este unic”. DEFINITIE.) Schema de “functionare” a lui ƒ si ƒ-1 este redata mai jos. 2) Functia ƒ-1 are ca domeniu de definitie codomeniul functiei directe. De aceea. Se mai spune despre functia bijectiva ca este o corespondenta “one to one” (“unu la unu”). O functie ƒ: A → B se numeste functie bijectiva ( sau simplu biejctie). ƒ(x) = 3x este bijectiva. ∃ ! x ∈ A astfel incatƒ(x) = y. 1) Sa remarcam ca functia ƒ-1: B → A exista daca ƒ: A → B este bijectiva. O functie ƒ : A → B se numeste functie numerica sau functie reala de variabila reala.DEFINITIE. Se numeste functie inversa a functiei ƒ. ceea ce inseamna ca x = ƒ-1 (y) (adica preimaginea elementului y este elementul x). OBSERVAŢII. 12 . B ⊆ R. Fie A. OPERATII CU FUNCTII DEFINIŢIE. EXEMPLU. x∈A B∋y 5) Nu conteaza cum se noteaza argumentul lui ƒ-1 . daca este atat injective cat si surjectiva. functia g: B → A. iar drept codomeniu. INVERSABILITATE FUNCTIA INVERSA Daca ƒ: A → B este bijectiva. atunci ƒ-1 este bijectiva si avem (ƒ-1 ) -1 = ƒ. atunci pentru orice element y ∈ B exista exact un element x din A astfel incat ƒ(x) = y. care asociaza fiecarui element y din B elementul unic x din A astfel incat ƒ(x) = y. Fie ƒ: A → B o functie bijectiva. O functie numerica data prin graficul sau este bijectiva daca orice paralela la axa Ox dusa printr-un punct al codomeniului taie graficul in exact un punct. O functie ƒ care are inversa se spune ca este invesabila. Altfel spus functia ƒ: A → B este functie bijectiva ⇔∀ y ∈ B.

g(x) = -x +3. ( ƒ . Inmultirea este distributiva in raport cu adunarea pe ℑ (A. ∀ x ∈ A. ∀ƒ ∈ ℑ (A. unde –g = (-1) g. PROPRIETATI ALE ADUNARII FUNCTIILOR Fie ℑ (A. g. diferenta ƒ .g ) (x) = ƒ(x) – g (x). h ∈ ℑ (A. Pentru operatia de adunare pe ℑ (A. De fapt . 2) Daca ƒ .g)(x) = ƒ(x) – g(x) = 3x+1 –x – 3 = 4x – 2. g ∈ ℑ (A.g este suma ƒ + (g). R). h ∈ ℑ (A. ∀ x ∈ A.EXEMPLU. ƒ : Z → R.atunci definim diferenta dintre functia ƒ si functia g ca fiind functia ƒ . 2) Functia ƒ ∗ g : A → R definita prin (ƒ ∗ g ) (x) = ƒ (x) g (x). R) astfel incat ƒ + (-ƒ) = (-ƒ) + ƒ = 0 ( orice functie ƒ are o opusa (-ƒ)). ƒg : R → R prin (ƒ + g )(x) = ƒ (x) + g(x) = 3x + 1 – x +3 = 2x + 4. Fie ƒ. g ∈ ℑ (A. R). R). exista functia 1 ∈ ℑ (A. Pentru operatia de inmultire pe ℑ (A. 13 . ∀ x ∈ A. 1) Se defineste produdul dintre un numar real α si o functie ƒ : A → R. ∀ƒ ∈ ℑ (A. R) (0 se numeste functie nula si este element neutru pentru adunarea functiilor). ∀ƒ. EXEMPLU. ∀ƒ. (ƒ . 4) ∀ƒ ∈ ℑ (A. se numeste produsul dintre functia ƒ si functia g. g (x) ≠ 0 se numeste catul dintre functia ƒ si functia g. R). g : A → R. R) (inmultirea functiilor este asociativa). ∀ x ∈ A astfel incat ƒ * 1 = 1 * ƒ = ƒ. se numeste suma dintre functia ƒ si functia g. R). g. 3) exista functia 0 ∈ ℑ (A. 2) ƒ + g = g + ƒ . adica ƒ *(g+ h) =ƒg + ƒ h.g: A → R. 1(x) = 1. OBSERVAŢII. PROPRIETATI ALE INMULTIRII FUNCTIILOR TEOREMÃ . R) (1 se numeste functia unitate pe multimea A ). R). R) (adunarea functiilor este comutativa). ƒ(x) = 3x+1 DEFINIŢIE. ∃ (-ƒ) ∈ ℑ (A. ∀ƒ. h ∈ ℑ (A. 1) Functia ƒ +g : A → R definita prin (ƒ +g) (x) = ƒ (x) + g (x). au loc proprietatile: (ƒ * g) * h = ƒ * (g * h). Atunci ƒ + g. ∀ x ∈ A. R) multimea functiilor definite pe A cu valori in R. R) (inmultirea functiilor este comutativa). 0(x) = 0. (αƒ ) (x) = αƒ (x). 3) Functia ƒ / g : A – { x  g (x) = 0 } → R definita prin (ƒ / g ) (x) = ƒ(x) / g (x). PROPOZIŢIE. g : R → R. ƒ(x) = 3x+1. ∀ x ∈ A. g. ƒ . ƒ * g = g * ƒ . ∀ƒ. ∀ x ∈ A astfel incat ƒ + 0 = 0 + ƒ = ƒ. urmatoarea: Atunci are loc TEOREMÃ. ∀ƒ. R) (adunarea functiilor este asociativa). (ƒg)(x) = ƒ(x)g(x) = (3x + 1)(-3 + 1) = -3x2+8x+3.g. ca fiind functia αƒ : A → R. R) au loc proprietatile: 1) (ƒ +g) + h = ƒ + (g + h).

2) Dacă ƒ : A → B. Element neutru ∃ o funcţie 1A ∈ ℑ a. Asociativitatea ∀ ƒ. g : B → C. Comutativitatea ∃ ƒ. OBSERVAŢII. g : B → C. 6) Dacă ƒ şi g sunt bijective. 3) Dacă ƒ si g au parităti diferite. Funcţia goƒ are domeniul lui ƒ (prima funcţie care acţionează în această compunere) şi codomeniul lui g (ultima care acţionează în compunere). Funcţia h astfel definită se notează gο ƒ (citim “g compus cu ƒ”) şi reprezintă compunerea funcţiei g cu ƒ (în această ordine). ƒog ≠ goƒ 3. considerată în această ordine.COMPUNEREA FUNCŢIILOR O altă operaţie care se poate efectua asupra a două funcţii este cea de compunere. 1) Dacă ƒ. Fie A. atunci goƒ este crescătoare. 4) Dacă ƒ şi g au aceiaşi monotonie. 1A : A → A. 1A(x) = x (funcţie identică) 4. două funcţi cu următoarea particularitate: codomeniul lui ƒ este egal cu domeniul lui g. (Compunearea a două funcţii de aceiaşi monotonie este o funcţie crescătoare). În general însă gof ≠ fog. (Compunerea a două funcţii bijective este o funcţie bijectivă). b) ƒ-1(ƒ(x)) = x ∀x ∈ A -1 ƒ(ƒ (x)) = x ∀x ∈ B. c) ƒ inversabilă ⇔ ƒ injecţie TEOREMA. 2) Dacă ƒ şi g sunt funcţii impare. atunci goƒ este bijectivă. atunci goƒ este funcţie impară. B. DEFINIŢIE. g nu poate fi definită decât dacă codomeniul lui ƒ coincide cu domeniul de definiţie a lui g. (Compunearea a două funcţii impare este o funcţie impară). (goƒ )(x) = g(ƒ (x)). definită astfel: goƒ : A → C . Cu ajutorul acestor funcţii se poate construi o altă funcţie h : A → C. Compunerea a doua funcţii inversabile ƒ şi g este o funcţie inversabilă. ∀x ∈ A. Fie ƒ : A → B. PROPRIETÃŢI ALE COMPUNERII FUNCŢIILOR. g s. g . atunci are sens fog şi gof. funcţia notată goƒ . C mulţimi nevide şi funcţiile ƒ : A → B. 1) Funcţia compusă goƒ a două funcţii ƒ.n inversa lui ƒ dacă fog = 1B. h ∈ ℑ avem fo(goh) = (fog)oh 2. g : B → A. 5) Dacă ƒ şi g au monotonii diferite. g ∈ ℑ a.î. ∀ ƒ ∈ ℑ avem ƒo1A = 1Aoƒ = ƒ. Elemente simetrizabile Nu toate funcţiile admit inverse! Funcţia inversă: ƒ : A → B. atunci goƒ este o funcţie pară (Compunerea a două funcţii pare este o funcţie pară).î. (Compunerea a două funcţii de monotonie diferită este o funcţie descrescătoare). atunci goƒ este descrescătoare. 14 . Se numeşte compusa funcţiei g cu funcţia ƒ (sau funcţia compusă din ƒ şi g). g sunt funcţii pare. goƒ = 1A(notaţie: g = ƒ-1) Proprietăti: a) g = ƒ-1 ⇔ (goƒ)(x) = x (ƒog)(x) = x. atunci goƒ este o funcţie pară. 1. g : B → C.

ƒ(x) = ax + b. a ≠ 0 este: 1) strict crescătoare daca a > 0 2) strict descrescătoare dacă a < 0 OBSERVAŢII. ƒ are semn contrar lui a..FUNCŢIA DE GRADUL I ƒ : R→ R. Dacă a ≠ 0. ƒ are semnul lui a. 1. ƒ(x) = ax +b . 2. ƒ(x) = ax + b.. a.... Ecuaţia ax + b = 0 se numeşte ecuaţia ataşată funcţiei ƒ . SEMNUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ.. a<0 –funcţia este strict descrescătoare “↘”. Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R. b. a. MONOTONIA FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ.0 ++++++ . Pentru funcţia de gradul întâi. Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R.  dacă x -∞ b a a>0 ∞  .. Spunem că până în rădăcină..  a>0 – funcţia este strict crescătoare”↗”.- 15 . Ecuaţia y = ax + b reprezintă o pantă a ≠ 0 (o dreapă obligă – neparalelă cu axa Ox sau cu axa Oy). ƒ (x) = ax + b. Semnul lui a precizează monotonia funcţiei de gradul întâi. Funcţia ƒ : R → R. iar semnul funcţiei este dat în tabelul de semn x ƒ(x) -∞ semn contrar lui a -b/a 0 acelaşi semn cu a ∞ Numărul x = -b/a este rădăcina ecuaţiei ataşate ax + b = 0. Dacă a ≠ 0 şi b = 0 atunci ƒ se numeşte funcţie liniară (ƒ(x) = ax). adică pentru x > -b/a. dacă x a<0 -∞ b a ∞ f ( x ) ... adică pentru x < -b/a. iar b.. b ∈ R se numeşte funcţie afină... termenul liber al funcţiei. f ( x ) ++++++0 . b ∈ R DEFINIŢIE.. ax se numeşte termenul de gradul întâi. atunci ƒ se numeşte funcţie de gradul întâi de coeficienţi a. a ≠ 0 are zeroul x = -b/a. iar dincolo de rădăcină.

 b  f ( x < ) 0 . x ∈ ( ∞ . x= . h(x)= 3. x ∈ ( . b) g : R → R. f(x)= -2x + 1. g(x)= 3x. a   b f ( x < ) 0 .∞ )  a  GRAFICUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI Graficul funcţiei de gradul întâi este o dreaptă oblică de ecuaţie y = ax + b. x= . c) h : R → R. x ∈ ( . x ∈ ( ∞ . EXEMPLU: a) f : R → R.∞ )  a   b  f ( x ) > 0 . )  a  b  dacă a>0 ⇒  f ( x ) = 0 . x y= -2x + 1 x y= 3x x y= 4 0 1 0 0 0 3 2 -3 1 3 1 3 16 . a   b f ( x ) > 0 . )  a  b  dacă a<0 ⇒  f ( x ) = 0 . Pentru trasarea unei drepte sunt necesare două puncte care aparţin graficului.

dacă a = 0. g(x) = cx + d. 2) Inversa funcţiei ƒ este funcţia ƒ-1 : R → R. b ∈ R este o dreaptă • care nu trece prin origine si nu este paralelă cu axa Ox dacă. a ≠ 0 este bijectivă. a. ƒ (x) = ax + b. 1) Funcţia ƒ : R → R. BIJECTIVITATEA ŞI INVERSABILITATEA FUNCŢIEI DE GRADUL COMPUNEREA FUNCŢIILOR DE GRADUL ÎNTÂI. TEOREMÃ. atunci goƒ :R→ R. ƒ(x) = ax + b. • paralelă cu axa Ox. dacă a = 0. a Fig. 0). b ≠ 0 sau axa Ox. 17 . b ∈ R. b Fig. b = 0. 3) Dacă g : R → R. a. • care trece prin originea O(0. b≠ 0. (goƒ)(x) = acx + bc + d. ÎNTÂI. a≠ 0. ƒ(x) = ax + b. dacă b = 0. (Compunerea a două funcţii de gradul întâi este o funcţie de gradul întâi). ƒ-1(x) = (x-b)/a. Numărul a se numeste panta (coeficientul unghiular) al dreptei – graficul functiei de forma ƒ: R → R. c ≠ 0. c Graficul functiei ƒ : R → R.Y Y Y X X X Fig.

manual pentru clasa a-X-a algebră. profil M1”. autor Mircea Ganga. “Matematică. profil M1. autor Mircea Ganga. 2. Editura Mathpress “Matematică. 2000. M2”. 18 . manual pentru clasa a-IX-a. Editura Mathpress 2001.Bibliografie: 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful