UNIVERSITATEA ,,VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Concepţia creştină şi mesopotamiană despre creaţie

COORDONATOR: Diac. Lect. Dr. Alexandru Arion

SUSŢINӐTOR:
Trifan Cătălin-Gabriel Anul I, Gr. II

Târgovişte 2013

Ziua odihnei 3. Concluzii 5.2.1.Principiul creator 3.3.Cifra şapte 4. Mitologia 3.Planul lucrării 1. Introducere 2. Bibliografie 2 . Religia babiloniană şi asiriană – preliminarii istorice 3.

cel puţin nu ca principiu predominant. Driver. Cercetări recente asupra straturilor timpurii de cultură şi civilizaţie din Mespotamia au relevat faptul că Babilonul a fost un ferment composit. s-a dovedit că observarea şi cultul astrelor. Acest lucru a făcut posibilă respigerea teoriei că Babilonul a fost ţinutul de origine al sferei biblice de gândire (nu aşa şi al unor forme literare). A. Delitzsch. se ajunge la 1 http://www. S Langdon.html 2 Pr. nu se putea pune problema unor reflexe sau duplicate ale lumii cereşti sau pământeşti la popoarele din Răsăritul Apropiat aşa cum era cazul celor văzute prin imaginaţia vizuală). de aici şi noţiunea de panbabilonism1. cercetătorii s-au concentrat mai ales asupra relaţiei dintre tradiţia iudaica şi cea babiloniană. argumentând că întreaga concepţie despre lume în cadrul tradiţiilor din Orientul Apropiat. În plus.. pe baza unor analogii şi neţinându-se seama de limitele tiparelor umane de exprimare. Remus Rus. 524 3 . Gankel. Acestea erau preocupate de ideea unor conflicte şi evenimente de la începutul şi sfârşitul timpului. . nr. de către W. civilizaţii şi Culturi. prin urmare.crestinortodox. ei nu se rezumă la postulatul unor analogii sau posibile coincidenţe între Mesopotamia. pe care se baza mitologia astrală nu a jucat un rol important în perioada sumeriana. F. Cercetători de talie mondială. Prof. care scoate în evidenţă faptul că orientarea mintală şi auditivă fundamentală a popoarelor din Orientul Apropiat se deosebeşte total de orientarea vizuală a grecilor. şi Israel. Prima era statică. Wundt.Introducere Descoperirea textelor cuneiforme şi trudnica lor descifrare. Dr. către sfârşitul secolului al 19-lea. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. Samuel Noah Kramer şi alţii susţin. Odată exclusă posibilitatea -unui panbabilonism universal.ro/religiile-lumii/religii/conceptia-biblica-mesopotamiana-despre-creatie71791. deci şi a Vechiului Israel. în rev. Winckler. A. că el a fost un punct de întâlnire a mai multe rase. pe baza unor concluzii destul de pripite. cum au fost H. p.Glasul Bisericii”. pun temelii unei perioade controversate cunoscută în lumea ideilor sub denumirea de panbabilonism. Cea mai serioasă obiecţie împotriva panbabilonismului a fost formulată chiar în perioada lui de glorie. S R. 6-8/1980. în timp ce a doua era dinamica şi. că Vechiul Tstament nu s-a dezvoltat independent de sfera babiloniana de gândire şi trăire. ci merg mai departe. izvorăşte din tradiţia mesopotamiana. sau le imitau în cadrul unor ritualuri definite2. Dar şi în acest caz. Jeremias. şi că numai la o dată destul de târzie devine un centru independent de emanaţie culturală şi spirituală. Ba mai mult. despre care preoţii şi profeţii cântau sau profeţeau.

Hammurabi (c. Bucureşti. R.Hr. ajunge să afirme. 1792-1750 I. În primul mileniu i. Religia sumeriana a fost organizată În state-cetati. În schimb încep să apară texte şi comentarii erudite cu un accentuat caracter esoteric. fiecare având zeii şi cultul propriu.d.)4 a fost cel care a format un prim stat babilonian coerent. Aşa se face că miturile de la Nippur şi cele din Babilon pot ţi sesizate fără nici o dificultate. Aceasta datare este însă eronată.o combinaţie sectară şi aberanta de curente mitologice ţesute într-un tot unitar fără precedent"3.d. S.Hr. Meronia. La promovarea unei astfel de idei au mai concurat şi alţi factori. din punct de vedere politic. În Mesopotamia antică au circulat o mulţime de idei. 525 Horia C. Perioada adevărată de înflorire a statului babilonian se întinde de la Hammurabi şi până la Nabucodonosor II. nu a fost compus înainte de anul 1100 i. Lambert considera că Epicul babilonian al creaţiei. fără a înlătura posibilitatea unei relaţii genetice sau a unor coincidenţe de idei. printre care locul cel mai de seamă îl ocupa datarea eronată a textului babilonian al creaţiei Enuma elis. 3 4 Ibidem. au fost datate mult mai devreme de anul 750 i.concluzia unei dependente fundamentale a tradiţiei iudaice de cea babiloniană.d. Driver. Această părere autorizată. fără alte considerente. 1995. folosind ca punct de referire motivul potopului.Hr. Dacă. şi că el nu este un text normativ pentru cosmologia babiloniana sau sumeriana. G. ci ca un măreţ compositum. Matei. p.Hr. cea mai recentă după informaţiile pe care le posedăm. compoziţiile mitologice nu mai iau forma unor epice. Babilonul ajunge să fie simbol al coeziunii politice în Mesopotamia. Ierarhia zeilor era coordonata în funcţie de importanţă acestor cetăţi.. escavate în secolul trecut la Ninive.. deci cu mult înainte de cea mai timpurie. W. p. datare posibilă a scrierii textului Genezei. care nu mai este văzută ca un tot unitar. 95 4 . ci mai degrabă . Enuma elis.Hr. pe care îl prezintă ca fiind la origine un mit pur babilonian. pe care însă nu le reduce la o origine strict babiloniană. La această Lambert adăugă şi o nouă viziune asupra civilizaţiei babiloniene. tradiţiile locale se fac încă simţite.. Deşi copiile acestui text.d.d. ca şi în cazul referatului biblic al creaţiei se face vizibilă folosirea unor surse din aceeaşi tradiţie. din punct de vedere religios. de exemplu. Ed. dată scrierii lor a fost pusă în jurul anului 2000 i. deşi religia rămâne pentru foarte mult timp organizată tot pe cetăţi. pune întreaga problematică într-o nouă perspectivă. Enciclopedia Antichităţii.

Al doilea element aparţine semiţilor care s-au aşezat în valea Eufratului cam pe la mijlocul mileniului al 3-lea î. începând cu secolul al XlV-lea î. către sfârşitul mileniului al 3-lea î. 5 6 Giovanni Filoramo. Sub domnia urmaşului său Sargon al Il-lea (721 . 14 8 Arhid. Ed. p. 2010..d. Privită în ansamblu civilizaţia babiloniană a fost compusă din trei mari elemente. regele Tiglatpiîaser I (1115 . pentru ca să transforme regatul Israel în provincie asiriană şi să deporteze circa 30. ocupând valea Eufratului. Valahia University Press. 1982. După ce Hammurabi reuşise să-i supună pe asirieni şi să transforme Asiria într-o regiune a reatului său. după ce această regiune suferise şi alte lovituri din partea nunţilor.d. ea avea să devină o mare tere. îndreptându-şi cuceririle spre a Asia Mică. care au venit în Mesopotamia.). op.)5. Robia Babilonică.1686 Ld.d.705 î. kasiţilor. p. Polirom. Cel dintâi element aparţine sumerienilor. vol.Hr. Politica expansionistă a lui Salmanasar I a fost continuată şi de succesorii săi. element.d. Ed. Datorită acestei întrepătrunderi este foarte greu să se delimiteze cu precizie fiecare strat de civilizaţie şi cultura din care s-a născut marea civilizaţie babiloniană8. Bucureşti. Mesopotamia centrală şi meridională. Mihail Teodorescu. Ed. p. a intenţionat starea de decadenţă a Egiptului şi a altor state din jur. Armenia. Bucureşti. EIBMBOR. unde a ocupat coasta siriană şi feniciană a Mediteranei. Emilian Vasilescu. Târgovişte. începând cu dinastia amorită a lui Hammurabi (1728 .). Dr. Rămâne cel de al treilea. Lor le datorează atât semiţii cât şi amoriţii multe aspecte din cultura şi civilizaţia lor. stăpânirea babiloniană a devenit predominantă. În nord au preluat conducerea pentru o perioadă timp huriţiu lucru valabil într-o oarecare măsură şi în domeniul religiei şi culturii.Hr. p. 108 7 Pr.Religia babiloniană şi asiriană – preliminarii istorice Totuşi..pătrunşi în spaţiul babilonian în secolul al XVI-lea î.El avea să învingă coaliţia militară siriano-egipteană. considerat adevăratul fondator al imperiului asirian.aveau să asimileze foarte rând credinţa şi obiceiurile populaţiei autohtone. îndeosebi sub Salmanasar I (1247 . Lect. al amoriţilor. Din aceste grupări de popoare cel mai activ şi mai original a fost al sumerienilor şi aceasta mai ales în probleme culturale. Dr. 2008.Hr.Hr. Imperiul atinge apogeul puterii 6 .Hr. în timp ce siţii .Hr. care au pus bazele unei înfloritoare civilizaţii în Mesopotamia de sud. .Hr.000 de evrei”7.Hr.d. Istoria religiilor. ca şi spre vest.) în Babilon. Matei. Astfel. Istoria religiilor. cit. . Prof. 95 5 . dar a hitiţilor şi mitanienilor.d.1077 î. IV. 161 Horia C.1245 Ld.

147 Pr. 524 10 6 . 524 11 Ibidem. care a fost separat în cer şi pământ şi o echivalenţă de termeni pentru haos: Tiamat şi Tehom. Didactică şi pedagogică. p. p. caracterul incert al originalităţii civilizaţiei şi culturii babiloniene şi a lipsei de prioritate în timp înlătură de la bun început posibilitatea unui panbabilonism aşa cum acesta a fost formulat la începutul secolului nostru”9. a pământului.. Ed. Crearea firmamentului. a omului şi odihna divină 4. Cu toate acestea. Pornindu-se de la aceste coincidenţe în idei s-a ajuns la concluzia că textul biblic ar fi folosit materiale ce au aparţinut sferei religioase babiloniene11. Dr.3 vom observa că: 1. 9 Alexandru Suciu.1-2. subestimându-se ponderea sa teologică şi religioasă în general.. Este adevărat că pot fi sesizate anumite nuanţe comune între diferite trăsături individuale ale referatului biblic al creaţiei şi câteva idei similare din Babilon şi Egipt. 3.În consecinţă. Din textele poetice ale Vechiului Testament. până şi cea mai simplă credinţă biblică privind creaţia se deosebeşte fundamental de orice credinţă creaţionistă păgână. Prof. existând tendinţa de a minimaliza importanţa acestuia prin reducerea conţinutului lui la nivelul unei mitologii păgâne. 2. p. Remus Rus. Lumina a existat înainte de crearea astrelor. a astrelor. Cifra şapte este prezentă în ambele cazuri10. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. În ambele cazuri se face referire la haosul primordial. Din lectura epicului Enuma elis şi a Genezei 1. s-a dedus o asemănare cu conflictul dintre Marduk şi Tiamat. unde se face referire la tensiunea dintre Creator şi diferite elemente ostile. Bucureşti. Filosofia şi istoria religiilor. 2003. iar similarităţile folosite în mod reducţionist nu fac altceva decât să scoată în evidenţă caracterul singular care face din tradiţia biblică un specimen religios unic. După aceste câteva consideraţii introductive generale să analizăm relaţia dintre Epicul babilonian al creaţiei Enuma elis şi referatul biblic al creaţiei din Geneza.

. IBMBOR.. p.. Când păşunile nu crescuseră. Dr. p. epicul începe prin a prezenta o genealogie strictă a zeilor. Bucureşti. sunt preocupate. Referatul biblic al creaţiei nu ne spune nimic despre felul în care Dumnezeu a luat fiinţă. Sophia. (Atunci) erau doar Apsu. este chipul central. Nimic nu există la început decât forţele haosului personificate în Apsu şi Tiamat. 1991. Dr. Unindu-şi apele în una singură. de aici şi ideea că Enuma eliş este în primul rând un text teogonic şi numai ca idee secundară cosmologic. Ainsar-Kisar etc. în speţă Enuma eliş. Fiind (încă) fără nume. Prof. iar ţinuturile mlăştinoase nu se vedeau. Acest Du mnezeu creator intra în relaţie personală cu lumea creată prin lucrarea sa pronietoare”12. Conf. Spre deosebire de Geneză. care îi va concepe pe toţi (zeii) Şi Mumu-Tiamat. Sfânta Scriptură nu lasa să se înţeleagă că ar fi existat o clipă în care Dumnezeu nu a existat”13. atotputernic. primordialul.Yahve.Chiar înainte de a descoperi modul de exprimare a veşniciei lui Dumnezeu. Întâlnim simplă afirmaţie că El era la începutul începuturilor. a cărui voinţa unică sta la baza actului creator. (Iar) jos pământul nu avea un nume. Bucureşti. 32 Vladimir Lossky. cel care va deveni zeu suprem al Babilonului. Strânsa legătură dintre creator şi creatură imprimă întregii creaţii şi un ţel moral precis. de Lidia şi Remus Rus. p. trad. Sofia. . Acest fenomen al naşterii zeilor din elementele primordiale. personificate ale naturii ne duce la concluzia că zeii babilonemi erau doar forţe naturale 12 13 Pr. . Ed. Teologia biblică a Vechiului Testament. Astfel . 2004. . Bucureşti. Dr. Remus Rus.Mitologia  Principiul creator Premiza principală a concepţiei biblice despre creaţie porneşte de la dependenţa completă de Dumnezeu a ordinii empirice. referatele cosmogonice babiloniene. În structura creaţiei Dumnezeu. 2006. Introducere în teologia ortodoxă. Şirul naşterilor culminează cu Marduk. înainte de toate să redea modul în care au apărut zeii. În acel timp s-au născut zeii din sânul lor”14. 213 7 . Din unirea acestor două principii sau forţe primordiale încep să se nască primele perechi de zei: Lahmu Lahainu.Când sus cerul nu era (încă) numit. Istoria Religiilor. Imaginea începutului pe care ne-o prezintă Enuma elis este clară. iar destinul neharazit. Apsu reprezenta apele dulci şi principiul masculin. Athanase Negoiţă. Atunci când nici unul dintre zei nu fusese conceput. iar Tiamat apele sărate ale mărilor şi principiul feminin. 13 14 Pr. Ed. Prof. Alexandru Stan. care îi va naşte pe toţi (zeii). Ed.

conceperea actului creator că lucrare a Cuvântul ui lui Dumnezeu reprezintă . Perspectivă creştin . prezentând deci într-un mod simplist său artizanal opera divină de creare. Remus Rus. care nu numai că limitează dar şi reînnoieşte. Evitând să prezinte o teogonie. în acel proces spiritual în contextul căruia fiecare eveniment individual primeşte valoare din sensul general al universului. crearea lumii şi omul începuturilor. În plus forţele magice ale lui Marduk nu sunt angajate în operă de creaţie. faţă de ceilalţi zei. şi apoi panteismul. Yahve. autoritatea supremă a lui Dumnezeu. Astfel sunt înlăturate nu numai ideile creaţioniste ale popoarelor învecinate şi posibilă înrudire cu ele. dând posibilitatea unei comuniuni spirituale cu El. Totodată se elimină şi greşelile ce pot decurge din acordarea materiei universului a unui statut veşnic. dar se afirmă. rămâne într-o legătură tainică. Referirea la puterea magică a lui Marduc. Dr. că a făcut animalele şi apoi pe femeie. independent de Dumnezeu. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. pretutindeni scăpând totuşi puterii de cuprindere a omului16. crearea în sine nu poate fi decât opera unui demiurg. care susţine un al doilea principiu pe lângă Dumnezeu. p. Remus Rus. Ed. Cartea Facerii. studio introductive şi note de Pr.zeificate. p.. Prin această creaţia este inclusă. amorfă15. Vasile Răducă. Prof. care angajează zeii în fluxul creational. Spre deosebire de Enuma elis. Bucureşti. Vechiul Testament afirmă dependenţa necondiţionată a întregii lumi empirice de Dumnezeu. 15 16 pulsând Pr. 2001. precum şi taina care învăluie puterea de neconceput a Creatorului. fără însă a-l pune în vreo relaţie specială cu mătura sau cu făptura creată. Întrucât veşnică era doar materia universului. Prof. identificându-i cu diferite Sfere ale lumii create. Soarta fiecărei făpturi este descoperită în interacţiune cu voinţă divină. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. 526 Ieromonah Serafim Rose. care dă formă lumii dintr-o materie haotică. care identifică pe Dumnezeu cu lumea. în româneşte de Constantin Făgeţan. p. 1990. în baza actului creator prin Cuvânt. considerându-l vrednic de dialog. Bucureşti. 118 17 Vladimir Lossky. Ed. Vechiul Testament prezintă crearea că (pe un act al voinţei libere a lui Dumnezeu. de nepătruns cu lumea creată. în baza supunerii omului faţă de voia Sa18.o transpunere pe plan transcendental a noţiunii de creare. Sofia. adică din istorie. Anastasia. p.ortodoxă. cum ar fi dualismul. încă de la început. Chiar dacă în Geneza se vorbeşte de faptul că Dumnezeu a modelat pe om şi apoi l-a însufleţit cu propria Sa suflare. ci reprezintă doar un atu în plus pe care acesta îl avea. în acelaşi timp. Punctul central al întregii existenţe devine voinţa divină care îl confrunta pe om în relaţie personală. 50 18 Pr. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. transformându-l într-o putere impersonală. prin care el îşi arata superioritatea faţă de ceilalţi zei. 527 8 . evitându-se orice nuanţe naturiste sau posibile înrudiri fizice ale lumii create cu Dumnezeu Creatorul”17. traducere. nu are nimic comun eu noţiunea de Cuvânt a lui Dumnezeu. Dr.

214 21 Ibidem. Dimensiunea transcendentală lipseşte deci în acest epic. Relaţia dintre lumea creată şi Marduk nu este una de dependenţă. la un statut de supremaţie în regatul babilonian). nu se poate vorbi de un Spirit divin independent de materie. de o zeificare a materiei cosmice preexistente. În timp ce monoteismul. 528 Pr.În Enuma elis nu se poate vorbi de un principiu creator şi aceasta pe motiv că întregul act creator este inclus în ciclul de devenire.. Această poziţie îi este acordată în urma unui examen valoric pe care Marduk îl trece în faţa zeilor înainte de a începe lupta cu Tiamat”20. şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea pe care 19 20 Ibidem. Dr. el însuşi fiind născut din părinţi ai căror străbuni rămân Apsu şi Tiamat. Marduk se retrage în Esaggila. ci că rezultatul nefericit al unui conflict ce a izbucnit din pură mândrie luciferica. strămoşii săi. idee cu totul străină nu numai Genezei ci întreg Vechiului Testament21. Remus Rus. Crearea în sine este o simplă modelare artizanală printr-o forţă prezentă în sânul materiei. mai degrabă. în cazul lui Marduk asistăm doar . Conf. cea mai bună progenitură a forţelor naturii. lăsând sarcina slujirii zeilor dar şi de construire a cetăţilor în seama omului. reprezentată de Enuma elis. p. Actul de modelare a lumii nu-l angajează într-o activitate pronietoare. Tendinţa de exaltare a lui Marduk peste ceilalţi zei este departe de a avea un caracter monoteist. Dr.la acordarea unui rang tutelar. p. Alexandru Stan. Odată terminată modelarea universului. în tradiţia babiloniană. Ridicarea lui Marduk la rangul de zeu suprem este o acţiune ce consună cu ridicarea Babilonului. Prin urmare. Istoria Religiilor. specific Genezei. principalul zeu erou şi creator. de orânduire a materiei primordiale. Prof. al cărui zeu (tutelar era. neînţelegerea dintre Ea şi Apsu şi uciderea lui Apsu constituind cauza iminentei şi inevitabilei teomahii care precede creaţiei19.  Ziua odihnei Atât Geneza cât şi Enuma elis menţionează la sfârşitul creaţiei o perioadă de odihnă: . În ziua a şaptea Dumnezeu a săvârşit lucrarea pe care o făcuse. Marduk. Totodată crearea nu este concepută ca act al voinţei divine. nu este un principiu paralel lumii empirice. ci. este afirmarea unui singur Dumnezeu. care o transcende.Astfel au fost săvârşite cerurile şi pământul şi toată făptura lor. sau mai precis. 214 9 . deoarece Marduk este o simplă cauză într-un proces cauzal extins în timp până la Apsu şi Tiamat. de proeminenţă în conclavul zeităţilor babiloniene.. p.

a cărui datorie principiala era să procure zeilor hrană şi băutură zilnică necesară. Dacă ideea de odihnă este prezentă în cele două texte. pe care o zidise şi o făcuse” (Geneza 2. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. în Enuma elis. p. Prof. Remus Rus. sappattu se referă la ziua a 15-a a lunii când se încheie ciclul lunar. În babiloniană. devine explicită. atât babilonienii cât şi evreii.a atribui zilelor creaţiei din Geneza 1..o făcuse. Dr. Referitor la această problemă Alexander Heidel spunea: . iar cu referire la creare punctul de încheiere şi binecuvântare a acestei lucrări24.2. ziua când luna se arătă în întregime pe cer. prezintă pe Ea şi Marduk sfătuindu-se cu privire la . Dumnezeu. O idee asemănătoare este întâlnită în Mitul Atrahasis. Ca răspuns la cererea lor insistentă a fost creat omul. s-a sugerat că acesta ar fi de origine amorită.Tache Sterea. În ebraică shabbath înseamnă sfârşitul săptămânii. care îi declară absolviţi de obligaţia de a munci22.crestinortodox. 1 . Totodată s-a observat că în calendarul babilonian nu sunt indicate zile de odihnă aşa cum este cazul în tradiţia ebraică a Vechiului Testament25.Ortodoxia”. şi că. 528 Ibidem. 3.odihnă zeilor".Hr. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.  Cifra şapte Referirea din Geneza la cele şapte zile ale creaţiei a fost considerată ca fiind o influenţă a celor şapte tăbliţe ale creaţiei din Epicul Enuma elis. precum şi într-un mit sumerian .Enki şi Ninmah".. faptul că Enuma elis este compus din şapte tăbliţe este ca şi cum ai încerca să stabileşti o relaţie între cei 12 fii 22 23 Pr. Marduk concepe crearea omului. Ideea de odihnă a zeilor. omul şi creaţia în teologia ortodoxă. Întrucât nici în sumeriană şi nici în babiloniană nu s-a găsit o rădăcină pentru sappattu şi deoarece termenul apare doar în jurul anului 1700 î. Scopul creării omului fiind acela de a sluji zeilor. 1-3).. 528 24 Pr. omul îşi îndeplineşte aceasta obligativitate punând în fata statuilor zeilor mâncare şi băutură de cel puţin două ori pe zi . În realitate lucrurile stau altfel. p. p. Aceste mituri vorbesc de faptul că zeii trebuiau să muncească pentru a-şi câştiga existenţa zilnică. în tăbliţa a 6-a. în cel babilonian nu se vorbeşte însă de ziua a şaptea ca zi de odihnă. nr. l-au împrumutat de la amoriţi. Enuma elis.. pentru că în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui. 214 25 http://www. în . aşa cum am arătat. S-a afirmat că noţiunea de shabbath ar fi identică cu cea babiloniana de sappattu23.d.. zi consfinţită ca atare de însuşi Dumnezeu. act dus la îndeplinire de către Ea. Pentru a le da posibilitatea să se odihnească.ro/religiile-lumii/religii/conceptia-biblica-mesopotamiana-despre-creatie71791. implicită în miturile Atrahasis şi Enki şi Ninmah. 3-4/1998. ebraic şi babilonian.html 10 .

p. Enuma elis dezvăluie o concepţie naturistă. prin aceea că omul este dator să se definească în permanenţă referire la autoritatea cerească printr-o slujire jertfelnică28. Chicago: University of Chicago Press. de aici şi ideea că zeităţile panteonului babilonian nu sunt veşnice ci apar. investit cu autoritate divină. care dau Genezei un caracter distinct nu numai în comparaţie cu Enuma elis. III şi aproape în întregime tăbliţele I şi IV nu fac nici o referire la creare. În acelaşi timp. Bucureşti. În Geneză. Dumitu Fecioru. în care zeităţile sunt fenomene naturale personificate. De aici credinţa că zeitatea creatoare este un demiurg ce modelează universul dintr-o substanţă dată. The Babylonian Genesis: the story of creation. iar odihnă lui Marduk în compania zeilor începe cu prima parte a tăbliţei VI şi se extinde virtual şi în întreaga tăbliţa VII. p. Remus Rus. Crearea omului din sângele lui Kingu stabileşte o coordonată fundamentală şi un principiu călăuzitor în antropologia mesopotamiana. sugerează existenţa în Mesopotamia a unei credinţe profunde în ceea ce priveşte menirea divină şi vocaţia supremă a universului. p. Prof. nemijlocită a supremaţiei naturii faţă de zei şi a unui principiu organizator care 26 Alexander Heidel. Chiar la un nivel mai profund există o astfel de convergenţă. Dr. 531 29 Sfântul Vasile cel Mare. crearea are loc în primele şase zile. este necesar să păstrăm în minte deosebirile fundamentale existente. Dr. Omilii la Hexaemeron. 40 30 Pr. 2004. după cum am arătat mai sus. rând pe rând. ci şi cu toate celelalte mituri ale creaţiei din sfera gândirii semite. într-o înşiruire ciclică. 68 27 Pr.în relaţie cu oamenii. p. separarea pământului şi a cerului. Conf. Remus Rus. iar în a şaptea Dumnezeu se odihneşte. Dr. Prof. . p. 530 28 Ibidem. Nu se poate vorbi în acest caz de o influenţă oricât am dori să facem acest lucru!27 Nu putem nega şi faptul că există anumite coincidenţe de idei între concepţia babiloniană şi cea ebraică despre crearea lumii. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. traducere şi note de Pr. din haosul primordial. La baza acestor deosebiri se afla ideea unui singur Dumnezeu creator care. în timp ce în Enuma elis tăbliţele II. Tăbliţa V se ocupă de creare. Totuşi. 1963. Diversificarea fenomenelor naturii în zeităţi umbreşte într-o măsură extrem de mare îşi posibilitatea credinţei într-un creator unic30. Istoria Religiilor. Ed. Enuma elis propune ideea unui agent inteligent ca fiind creator al lumii împotriva haosului orb sau a unui impuls ce creează la voia întâmplării. Existenţa unui astfel de creator. Simplul act de creare din nimic şi prin Cuvânt nu poate fi inclus în contextul general al epicului Enuma elis. cum ar fi: ieşirea pământului din apă.. Există în această doctrină o recunoaştere directă.ai lui Iacob şi cele 12 luni ale anului”26. 216 11 . crearea lumii şi rolul ei. se descoperă că persoană spirituală independentă de natură”29. IBMBOR. Alexandru Stan.

72 12 . 31 Alexander Heidel. şi finalitatea tuturor evenimentelor. cit. De aceea şi ideea unei reîntoarceri ciclice. idee ce stă la baza epicului Enuma elis. p. dedusă din evoluţia pe cer a astrelor. op. chiar dacă cetatea Babilon şi hegemonia concepută de Hammurabi au dus la conceperea acestui text că imn epic al victoriei lui Marduk. Conceptul de revenire la ceea ce a fost subminează în primul rând ideea de creaţie de novo şi în al doilea rând. acesta fiind un text liturgic care celebrează reînnoirea anuală a supremaţiei cosmice a lui Marduk şi revenirea la viaţa a vegetaţiei şi naturii în genere. de creaţie în timp spre o ţintă eshatologica finală.coordonează toate legile naturale.. Creaţia nu mai poate deveni un punct de început al evenimentelor istorice. care determină ţinta. zeul principal al acestei fortăreţe31.

dar care au ajuns la coincidenţe de idei datorită unor afinităţi culturale şi rasiale şi a unei experienţe comun umane a lumii înconjurătoare. că persoană eternă. Întâlnim în Geneza afirmarea unei realităţi care este esenţială şi concepţiei creştine despre lume. că urmărire a tactului creator ex nihilo. Dumnezeul creator se descoperă. elementele care dau un caracter unic concepţiei biblice despre creaţie lipsesc în întregime din tradiţiile cosmologice ale celorlalte popoare păgâne din Răsăritul Apropiat. referatul creaţiei din Geneza şi Epicul Enuma elis reprezintă chintesenţa a două tradiţii care s-au dezvoltat independent. Yahve. Legătura indisolubilă dintre Dumnezeu şi lume. dar şi pentru Noul Testament. panteiste sau deiste ale naturii.Concluzii În concluzie. afirmare normativă nu numai pentru Vechiul. istoric şi teologic. suprem şi atotputernic în relaţia Sa faţă de lume. Privit în aceste contexte. 13 . înlătură de la bun început posibilitatea unor interpretări mitice.

http://www. Filoramo. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. Istoria Religiilor.. Consideraţii asupra concepţiilor biblice şi mesopotamiene despre creaţie. Ed. Tache. Polirom. Anastasia. Ed. 2005 2. nr. 2001 11. în rev. Prof. Bucureşti. Suciu. Idem. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.Ortodoxia”. Ed.ro/religiile-lumii/religii/conceptia-biblica-mesopotamianadespre-creatie-71791. Pr. 2010 3. Dr. Ieromonah Serafim. 2004 10. Alexandru. Bucureşti. Rus. nr..html 6. Stan. Remus. Dr. Introducere în teologia ortodoxă.. Bucureşti. Alexandru. Rose. Filosofia şi istoria religiilor. Sterea. Remus. în româneşte de Constantin Făgeţan. Ed. Meronia. Ed. Sophia. Negoiţă.html 5.ro/religiile-lumii/religii/conceptia-biblica-mesopotamianadespre-creatie-71791. Editura IBMBOR. vol. 1995 9. crearea lumii şi omul începuturilor. IBMBOR.crestinortodox. Pr.ortodoxă. Enciclopedia Antichităţii. Istoria religiilor. Dumnezeu. Bucureşti. traducere. Bucureşti. studio introductive şi note de Pr. 1991 13. Dr. IV. Lossky. 2003 14 . Didactică şi pedagogică. Ed. Bucureşti. Perspectivă creştin . Pr. tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Pre Fericitului Părinte Teoctist.Glasul Bisericii”. Vasile Răducă. omul şi creaţia în teologia ortodoxă.Bibliografie 1. Rus. Horia C. trad. Vladimir. Alexander. Heidel. 6-8/1980 12.crestinortodox. Giovanni. *** Biblia sau Sfânta Scriptură. Sofia. Ed. 1990 8. 2006 7. http://www. Matei. Chicago: University of Chicago Press. Prof. Ed. Bucureşti. Cartea Facerii. Bucureşti. în . Sofia. Conf. Teologia biblică a Vechiului Testament. Pr. de Lidia şi Remus Rus. Athanase. Dr. 1963 4. 3-4/1998 14. . Prof. București. The Babylonian Genesis: the story of creation.

Pr. Ed. Sfântul cel Mare. Prof. Mihail. Dr. traducere şi note de Pr. Dumitu Fecioru. Vasile. Teodorescu. 2004 17. Arhid. Istoria religiilor.15. IBMBOR. Bucureşti. Valahia University Press. Dr. Emilian. EIBMBOR. Târgovişte. Robia Babilonică. 1982 15 . 2008 16. Bucureşti. Ed. Ed. Lect. Vasilescu. Omilii la Hexaemeron.