41

Capitolul 3 Controlul de recepţie
3.1.Controlul de recepţie al produselor Intrarea produselor în circuitul economic este însoţită de un control calitativ, numit control de recepţie. Chiar în ipoteza în care se efectuează un control riguros în timpul desfăşurării procesului de producţie, controlul final de recepţie nu poate fi eliminat, acesta având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piaţă a produselor necorespunzătoare. Controlul de recepţie reprezintă, aşadar, controlul calităţii loturilor de produse (materii prime, subamsamble, piese, produse finite) precum şi a produselor susceptibile de a fi individualizate (ţesături, fire, hârtie), asupra cărora operaţiile de producţie sunt finalizate. Spre deosebire de controlul efectuat în timpul fabricaţiei (controlul proceselor), controlul de recepţie are un caracter static, rolul său fiind de a decide acceptarea sau respingerea lotului controlat. Diferenţa dintre controlul proceselor şi controlul de recepţie este ilustrată de schema din Fig.3.1. În acelaşi timp, rezultatele controlului pot furniza informaţii asupra calităţii loturilor fabricate, informaţii care pot fi valorificate în mai multe scopuri: • • • ambele părţi. Comparării nivelului de calitate al loturilor provenite de la mai mulţi furnizori; Reducerii sau întăririi controlului aplicat furnizorului, în funcţie de rezultatele controalelor anterioare; Aprecierii modului în care se desfăşoară procesul de producţie. Controlul de recepţie se efectuează de către beneficiar, furnizor, sau de

42

Controlul proceselor

Măsurare

Proces

Lot

Eşantion

Date

Eşantionare Intervenţie asupra procesului

Controlul de recepţie

Eşantionare

Măsurare

Lot

Eşantion

Date

Intervenţie asupra lotului

Fig.3.1. Deosebirile dintre controlul proceselor şi controlul de recepţie

3.2. Metode de control de recepţie a produselor În controlul de recepţie a produselor se utilizeazã, după procentul produselor controlate, următoarele metode: • • controlul 100% (bucată cu bucată) controlul statistic (prin eşantionare, prin sondaj). După natura caracteristicilor de calitate controlate, controlul de recepţie se poate efectua: • • prin atribute; prin măsurare.

după efectuarea de sute sau mii de ori a aceleiaşi operaţii. sunt cauza defectelor şi care pot fi controlate cu costuri raţionale. aplicarea controlului 100% (metodă corespunzătoare producţiei de unicate şi de serie mică) este dificilă. produsele fiind clasificate în “corespunzătoare“ sau “necorespunzătoare“. cum este cazul controlului distructiv. etc. La controlul statistic se controleazã numai o parte a producţiei.. b. d. . materii prime. importanţa şi implicaţiile erorilor de decizie. Controlul prin măsurare are ca obiectiv stabilirea valorilor numerice ale caracteristicilor de calitate ale produselor şi verificarea dacă se încadrează în limitele de toleranţă prevăzute. Chiar dacă se foloseşte controlul 100%. de rutină sau de plictiseală. atenţia controlorilor este slăbită de oboseală. Totuşi.2. chiar imposibilă în unele cazuri. dacă se optează pentru această formă de control. standuri de probe. – necesită un mare număr de controlori. tot este posibil să fie acceptate produse cu defecte. În general. c. Controlul de recepţie 100% În condiţiile producţiei de serie mare sau de masă. Controlul prin atribute are ca scop să stabilească dacă respectivele caracteristici de calitate se încadreazã sau nu în prescripţii. ca urmare a variabilităţii acestora. prin operatori umani. Dezavantajele controlului 100% sunt: a. 3. produse finite. După controlul unui mare număr de produse.43 La controlul 100% se controlează volumul întregii producţii. tipul caracteristicilor de calitate. nu este posibil controlul complet al calităţii fiecărui exemplar al unui produs. se vor controla pentru 100% din produse acele caracteristici de calitate care. componente. caracterizată prin vehicularea unor mari cantităţi de materiale. În unele situaţii. produs cu produs. Controlul 100% este costisitor deoarece: – necesită un volum ridicat de mijloace de măsurare şi control. – necesită un volum mare de muncă şi un timp îndelungat. Alegerea unei metode de control de recepţie se face în funcţie de: • • • specificul producţiei controlate. controlul 100% nu poate fi aplicat la întreaga producţie.1.

44 – este nestimulativ pentru executant. se poate face un control atent şi complet. În mod practic. putând fi fixat (în anumite limite) încă din etapa de proiectare a planurilor de control. datorită următoarelor avantaje în raport cu controlul 100%: • permite elaborarea unei mari varietăţi de planuri de control. ca urmare. cea mai mare parte a forţei de muncă cerută de controlul 100% poate fi folosită pentru îmbunătăţirea calităţii. e.3. li se va cere o mai mare atenţie. este mai economic decât controlul 100%. orice lot de produse conţine o anumită proporţie de exemplare necorespunzătoare. loturile de produse de calitate necorespunzătoare sunt respinse şi. • • • • • • • calitatea produsului poate fi garantată şi în cazul controlului distructiv. – calitatea pieselor din lot. caracteristici măsurabile sau atributive. 3. deformări etc.). eficacitatea controlului 100% depinde de: – mărimea lotului de controlat. care se bazează pe faptul că produsele realizate de el vor fi controlate de altul bucată cu bucată. grade diferite de protecţie pentru furnizori sau beneficiari). controlorii devin mai atenţi şi mai responsabili. conduce la reducerea cantităţii de produse ce devin defecte din cauza controlului (zgârieturi. Controlul statistic de recepţie Controlul statistic de recepţie se utilizează în cazul producţiei de serie mare şi de masă. – calificarea controlorilor etc. astfel încât sã răspundă celor mai diverse cerinţe ale producţiei (loturi mari sau mici. celor care le produc. – condiţiile în care se efectuează controlul. – dimensiunile produselor controlate. întrucât efectivul eşantionului este redus. • deşi nu asigură o protecţie absolută împotriva erorilor. care va fi denumită proporţia unităţilor defective . riscul de decizie este controlabil.

dacă la un lot de 10. pentru că acestea trebuie să fie reprezentative pentru întregul lot. Esenţa controlului statistic de recepţie constă în aceea că aprecierea calităţii lotului de mărime N se face pe baza unui eşantion de mărime n (n<<N). şi atunci lotul se consideră necorespunzător condiţiilor de calitate prescrise şi se respinge.000 de piese există 200 de piese defecte. nici să se preleveze piesele bune sau rele în număr asemenea. Pe baza mărimii acestei fracţiuni p urmează a fi apreciată calitatea lotului. se poate extrage un eşantion de 100 de pise care să conţină 2 piese defecte. 1. cazuri în care parametrii eşantionului nu mai coincid cu cei ai lotului. Pentru a limita aceste aceste cazuri nedorite s-au conceput diverse metode de eşantionare. Scopul controlului de recepţie este de a decide dacă această fracţiune p este sub un anumit nivel p0.2. Eşantionarea întâmplătoare (aleatorie) este cea la care eşantioanele sunt prelevate la întâmplare. La această metodă de eşantionare nu trebuie să se facă vreo alegere.3. Aceasta înseamnă că în urma controlului trebuie să se decidă care dintre cele două ipoteze posibile este adevărată: 1. astfel încât aceasta să fie corectă. De asemenea. De exemplu.1. care vor fi prezentate în continuare. p≤p0. stabilit în funcţie de considerente de ordin economic. Eşantionarea întâmplătoare este ilustrată în Fig. Sunt cunoscute mai multe variante de eşantionare. şi atunci parametrii eşantionului coincid cu cei ai lotului sau se poate extrage un eşantion de 100 de piese fără nici o piesă defectă sau un altul cu 5 piese defecte.45 (fracţiunea defectă a lotului) şi notată cu p. 2. 3. eşantioanele nu trebuie să fie extrase numai dintr-o porţiune a lotului. Dar parametrii eşantionului pot să nu coincidă cu cei ai lotului.Eşantionarea Prin eşantionare se înţelege procesul de prelevare sau de constituire a unui eşantion. p>p0. credibilă şi economică. 3. . extras întâmplător din lot. şi atunci lotul se consideră corespunzător condiţiilor de calitate prescrise şi se acceptă. din întregul lot.

prelevarea eşantioanelor aleatorii este dificilă şi chiar imposibilă. unde h şi k sunt numere întregi care satisfac relaţiile (3. eşantioanele se prelevează de pe banda transportoare sau în timp ce “loturile“ se deplasează în cursul procesului de lucru sau de fabricaţie.. Însă. ales aleatoriu dintre primele k numere întregi.2. şi numerotate de la 1 la N. 2. 3. h + k. extracţia unui eşantion întâmplător dintr-un depozit plin cu colete (ambalate) este complicată şi costisitoare. Dacă unităţile lotului sunt dispuse separat. în general. în situaţii de acest gen. Prelevarea unui eşantion aleator din 100. h + (n–1)k. – tip loterie. Forma cea mai uzuală de eşantionare sistematică este eşantionarea sistematică periodică. h + 2k.1) . De exemplu. iar h este.2). un eşantion sistematic este constituit prin prelevarea unităţilor numerotate cu h. într-o ordine dată (de exemplu. . – cu zaruri. De aceea. în ordinea fabricaţiei). – cu dispozitive pentru generarea numerelor întâmplătoare.. h≤k (3..46 Lot Eşantion Fig. Eşantionarea întâmplătoare Metoda de eşantionare aleatorie se adoptă atunci când nu există vreo informaţie preliminară asupra lotului.1) şi (3. Eşantionarea sistematică. Pentru extragerea eşantioanelor aleatorii se pot folosi diverse tehnici: – cu tabele cu numere întâmplătoare.000 tone de minereu este imposibilă.

Eşantionarea în două stadii. Eşantionarea în două stadii 4.2. Eşantionarea stratificată. Lot Eşantion Eşantionare primară Fig.3. Eşantioanele din fiecare strat sunt prelevate întâmplător.3. în primul stadiu. lotul se subdivizează în mai multe straturi şi. orice decizie de acceptare sau respingere a unui lot comportă un anumit risc de a fi eronată. 3. eşantioane primare. se extrag. se extrag eşantioane (Fig. se extrag eşantioane finale din eşantioane primare.4). La această metodă de eşantionare ilustrată în Fig. Apoi. din fiecare din acestea. La această metodă de eşantionare. şi anume: .47 nk ≤ N < n(k + 1) (3. eşantionarea sistematică periodică poate fi efectuată prin prelevarea unităţilor la distanţe fixate sau la intervale de timp fixate.3. 3. 3.2) În cazul eşantionării în vrac. într-un al doilea stadiu.3.3. Riscul furnizorului şi riscul beneficiarului Totuşi. Cu cât va fi mai mare omogenitatea în interiorul fiecărui strat. din lot. Eşantionarea sistematică se aplică în cazurile în care eşantionarea aleatorie este dificilă. cu atât mai mare va fi precizia eşantioanelor finale.

Această fracţiune se numeşte fracţiune defectă acceptată sau nivel de calitate acceptat şi se notează cu AQL. De regulă.48 Lot stratificat Eşantion Fig. În domeniul p0<p≤1. pentru care probabilitatea de acceptare este mică (β). Această fracţiune se numeşte fracţiune defectă tolerată sau nivel de calitate limită şi se notează cu LQL. Stabilirea mărimii acestor riscuri este o problemă economică dificilă şi se rezolvă de la caz la caz. iar pentru riscul beneficiarului o valoare de 5 – 10%. Stabilirea unor valori foarte mici pentru aceste riscuri va mări mult cheltuielile şi complicaţiile tehnologice ale controlului calităţii. şi care ar trebui respins. Eşantionarea stratificată 1. 3. în realitate. acceptarea unui lot care conţine o fracţiune defectă p mai mare decât p0. ar trebui acceptat.4. Probabilitatea comiterii unei asemenea erori se notează cu β şi poartă denumirea de risc al beneficiarului. Probabilitatea comiterii unei asemenea erori se notează cu α şi poartă denumirea de risc al furnizorului. şi care. . În domeniul 0≤p≤p0. pentru care probabilitatea de acceptare este mare (1-α).. se găseşte o valoare p2. Bineînţeles că nici furnizorul şi nici beneficiarul nu pot accepta riscuri prea mari. pentru riscul furnizorului se alege o valoare de până la 5%. se găseşte o valoare p1. respingerea unui lot care conţine o fracţiune defectă p mai mică decât fracţiunea defectă admisă p0. 2. în funcţie de implicaţiile pe care la are comiterea uneia sau alteia dintre erori.

3) Dacă. ţinând cont de considerente de ordin economic. O altă relaţie pentru determinarea lui p1 (AQL) este (3. tipul controlului (prin măsurare sau prin atribute). spre exemplu.3.49 Mărimile AQL şi LQL se stabilesc de comun acord între furnizor şi beneficiar. iar cp – costul de penalizare. p1 = Cu ⎛ n⎞ ⎜ 1 − ⎟100% Cp ⎝ N⎠ (3.4). cu = 100. se va găsi un punct de echilibru E. De exemplu.3). Fracţiunea defectă p se defineşte cu relaţia (3. valoare cu care poate fi aproximat AQL. 4.Planuri de control prin sondaj Sistemul de reguli potrivit căruia se efectuează practic controlul prin sondaj se concretizează în planul de control.β. 3. Asta înseamnă că dacă lotul de produse va avea fracţiunea defectă egală cu 0. Într-un plan de control trebuie precizate: 1. Reprezentarea grafică a probabilităţii de acceptare a lotului Pa funcţie de fracţiunea defectă p existentă în lot se numeşte caracteristică operativă. în care cu reprezintă costul unitar în cazul controlului 100%.LQL).5). Cu Cp E= (3. unde D reprezintă numărul de piese defecte şi N – numărul de piese din lot. pentru determinarea lul AQL o posibilitate o reprezintă compararea cheltuielilor necesitate de controlul prin sondaj.3. se găseşte E = 0. de cheltuielile unui control 100% şi de lipsa oricărui control. iar cp = 2000. procedeul de eşantionare. transport) în cazul lipsei oricărui control.4) 3. determinat cu expresia (3.AQL. . reparaţii. cheltuielile de control sunt egale cu daunele care rezultă din depistarea ulterioară a defectelor. condiţiile de recepţie stabilite de furnizor şi beneficiar (α.5%. unde n reprezintă mărimea eşantionului iar N – mărimea lotului. Dacă se compară costul/unitatea de produs reclamat de un control 100% şi costurile de penalizare (garanţii. nivelul de inspecţie.5%. 2.

deci nu există nici o şansă de a fi acceptat. 3. Forma generală a caracteristicii operative Dacă lotul nu conţine nici un rebut. atunci p = 0 şi Pa =1 (nu există nici o şansă ca să fie respins).6) şi corespunde controlului 100%. odată stabilită fracţiunea defectă admisă p0. O asemenea curbă se numeşte caracteristica operativă ideală.3.5. .50 p= D N (3. iar pentru p> p0 probabilitatea de acceptare Pa = 0.3.5) Pe această reprezentare grafică. Dacă lotul nu conţine decât rebuturi (p=1).5. probabilitatea de acceptare scade. Pa = 0. pentru p≤ p0 probabilitatea de acceptare Pa = 1. pe abscisă se trece fracţiunea defectă p iar pe ordonată probabilitatea de acceptare a lotului Pa. O reprezentare generală este ilustrată în Fig. Un plan de control prin sondaj este ideal dacă. (Fig. Pa 1 0 1 p Fig. Pe măsură ce numărul de rebuturi creşte.

7. deci valorile AQL şi LQL sunt mai . este necesară cunoaşterea a cât mai multe perechi de valori p. Caracteristica operativă ideală Pentru trasarea unei caracteristici operative reale.Caracteristica operativă reală Cu cât panta caracteristicii operative este mai abruptă. cu atât controlul este mai sever (mai apropiat de controlul 100%).6. Pa.3. O caracteristică operativă reală este prezentată în Fig. β AQL LQL Fig.51 Pa 1 0 P0 1 p Fig.3.3.7.

se pot determina parametrii n – efectivul eşantionului. lotul se respinge. Se consideră un lot de 3000 de produse. Ca măsură a eficienţei controlului se ia raportul AQL / LQL. dublă sau multiplă. care se controlează bucată cu bucată.52 apropiate. acestea pot fi planuri de control prin eşantionare simplă. Din lotul de mărime N se extrage un eşantion de mărime n. în funcţie rezultatul verificării lor. în principal.3. controlul începe cu Nv II.4 – 1 % 1–4% 4 – 10 % . Dacă numărul de piese defecte este mai mic sau egal cu numărul de acceptare A. p2. α. Există. Nv III). Controlul va fi mai riguros pentru defectele grave şi mai puţin sever pentru defectele minore. De obicei. care reprezintă capacitatea de discriminare (separare) a planului de control. Nv.1. lotul se acceptă. ceea ce implică stabilirea precisă şi clasificarea defectelor produsului. Nivelul de inspecţie reprezintă proporţia controlată din cadrul lotului. 3 nivele uzuale (Nv I. Deoarece planurile de control se elaborează pe baza unei anumite scheme de prelevare a eşantionului. iar în funcţie de rezultate. produsele se clasifică în “corespunzător” “rebut”. Exemplu 1. Pentru determinarea lui AQL (dacă nu este cunoscut) se pot utiliza datele din tabelul 3. Nv II. controlul va deveni mai sever (Nv III) sau mai puţin sever (Nv I). conform unei reguli de severizare a controlului.1 Tipul defectului Critic Major Secundar Minor Valoare recomandată pentru AQL 0. β. Schema eşantionării simple este prezentată în Fig.3.3.4. A – numărul de acceptare şi R – numărul de respingere. Planurile de control se elaborează diferenţiat pentru fiecare categorie de defecte.1. Controlul statistic de recepţie prin atribute În cazul controlului prin atribute.4 % 0. iar dacă numărul de piese defecte este mai mare decât numărul de respingere R. 3.4.8. Planuri de control prin eşantionare simplă Fiind fixate mărimile N. Tabelul 3.1 – 0. p1. 3.

3.2.5%. A=3. Rezultat: k defecte. n2. lotul se respinge. se va stabili AQL= 0. Dacă k≤A. se vor extrage din lot 125 de produse. lotul se acceptă. A2 = 8. În acest caz. datele vor fi: n=80. pentru acelaşi lot se controlează defecte critice. Dacă. A1. se extrage un al doilea eşantion de . A2. A=0. R1. AQL = 1. Dacă se găsesc între 3 şi 7 defecte. Din STAS 3160 /2 – 84 se extrag n1=125. Controlul începe cu nivelul uzual. Din lotul de 5000 de unităţi se extrage un eşantion de 125 de produse. R=1. lotul va fi respins. se prelevează aleatoriu un eşantion de n unităţi de produs.3.53 Din lotul de N unităţi de produs. Planuri de control prin eşantionare dublă Un plan de control prin eşantionare dublă operează conform schemei din Fig. trebuie determinaţi parametrii n1. Din STAS 3160/2 – 84 se determină o literă de control.15%. iar cu această literă de control se determină datele n = 125. Astfel. care se verifică bucată cu bucată. Dacă se vor găsi maxim 3 defecte. dacă minim 7 sunt defecte. se adoptă AQL = 1%. Nv II. lotul va fi acceptat. R2. Practic. controlul se efectuează cu nivelul II. Eşantionarea simplă Deoarece se controlează defecte secundare. de 4875 de produse. Exemplu 2. Deci lotul va fi acceptat dacă la controlul a 80 de produse nu se descoperă nici un defect. Se dă un lot de 5000 de unităţi de produs.8. lotul se acceptă Dacă k≥R lotul se respinge Fig. n2 =125. 3. R1 = 7.4. prin metoda sondajului dublu. Dacă se vor găsi minim 4 defecte. R2 = 9. care vor fi controlate bucată cu bucată. din lotul rămas.9. R=4. iar un singur defect va antrena respingerea întregului lot. Dacă maxim 3 sunt defecte. A1= 3.3.

Planuri de control prin eşantionare multiplă Un plan de control prin eşantionare multiplă operează conform schemei din Fig.3.3.10. Din lotul de N unităţi de produs. Rezultat: k1 defecte. iar dacă este minim 9. se prelevează aleatoriu un al doilea eşantion. Se caculează k1+k2 Dacă k1+k2≤A2 lotul se acceptă Dacă k1+k2≥R2 lotul se respinge Fig. Eşantionarea dublă 3. care se verifică bucată cu bucată. se prelevează aleatoriu un prim eşantion de n1 unităţi de produs.4. . Rezultat: k2 defecte. lotul se acceptă. de n2 unităţi de produs. care se verifică bucată cu bucată.de N-n1 unităţi de produs. lotul se respinge. Dacă suma defectelor din cele două eşantioane este maxim 8. Dacă k1≤A1 lotul se acceptă Dacă k1≥R1 lotul se respinge Dacă A1<k1<R1 Din lotul rămas.3.54 125 de piese.9.3.

..55 Din lotul de N unităţi de produs. se prelevează aleatoriu un al doilea eşantion.de N-n1 unităţi de produs. care se verifică bucată cu bucată.. Se calculează k1+k2+. care se verifică bucată cu bucată. Rezultat: k2 defecte.. Se caculează k1+k2 Dacă k1+k2≤A2 lotul se acceptă Dacă k1+k2≥R2 lotul se respinge Dacă A2<k1+k2<R2 Din restul de N – (n1+n2+. de efectiv n6 unităţi de produs.+n5) unităţi de produs se prelevează aleatoriu al şaselea eşantion.3.+k6≥R6 lotul se respinge Fig..+k6≤A6 lotul se acceptă Dacă k1+k2+..+k6. Rezultat: k1 defecte. se prelevează aleatoriu un prim eşantion de n1 unităţi de produs.10. Dacă k1+k2+. de n2 unităţi de produs.. care se verifică bucată cu bucată. Rezultat: k6 defecte.. Dacă k1≤A1 lotul se acceptă Dacă k1≥R1 lotul se respinge Dacă A1<k1<R1 Din lotul rămas. Eşantionarea multiplă .

defectelor mai mic decît d (tab. 3. n5 =50. În continuare se procedează similar cu sondajul dublu.Schema de severizare a controlului .4.11. A1= 0. AQL = 1.5%. R2 = 6.4. A7 = 13. controlul se efectuează cu nivelul II.17) + procesul de fabricaţie al furnizorului stabilizat statistic + acordul autorităţii responsabile Start Două loturi respinse din cinci succesive sau mai puţin Verificare redusă Nv I Verificare normală Nv II Verificare severă Nv III Un lot respins sau proces instabil statistic la furnizor sau alte cauze speciale Cinci loturi succesiv acceptate Zece loturi succesiv menţinute în verificare severă Se întrerupe controlul. Regula de severizare a controlului În aplicarea controlului statistic de recepţie prin atribute se aplică regula de severizare a controlului. R1 = 4.3. n3 =50. R4 = 10. R5 = 11. R6 = 12. se ia legătura cu furnizorul. etc Fig. Zece loturi succesiv acceptate cu nr. R3 = 8. Se dă un lot de 5000 de unităţi de produs. prin metoda sondajului multiplu. Deasemeni. A5 = 7.3. ceea ce reduce costurile de control.3. A3 = 3. A4 = 5. Din STAS 3160 /2 – 84 se extrag n1=50. n7 =50. n4 =50. Avantajele sondajelor dublu şi multiplu sunt contituite din numărul mai mic al pieselor din eşantioane.11. n2 =50. prezentată în schema din Fig. A2 = 1.56 Exemplu 3. se poate face mai rapid o selecţie a loturilor foarte bune de cele foarte slabe calitativ. R7 = 14. A6 = 10. n6 =50.

3. ci de estimarea tendinţei centrale şi a variabilităţii ce caracterizează repartiţia statistică a caracteristicii de calitate în lot şi de compararea acestor mărimi cu limitele de toleranţă specificate. Pentru utilizarea corectă a controlului de recepţie prin măsurare este necesar ca să fie îndeplinită condiţia de repartiţie normală a caracteristicii de calitate controlate.12. R = 11. 3.7). în care m reprezintă centrul de grupare (media lotului) şi σ . Repartiţia normală se face după legea Gauss (3. Controlul statistic de recepţie prin măsurare Controlul statistic de recepţie prin măsurare se aplică atunci când caracteristica de calitate este măsurabilă. se foloseşte eşantionarea simplă. ( x − m )2 2σ 2 f (x ) = 1 σ 2π e − (3. Dacă 2 loturi sunt respinse din 5 succesive. A = 12. Controlul începe cu Nv II. A = 10. R = 5. se trece la verificare severă (Nv III). cu expresia (3.3. O unitate de produs este considerată defectă dacă valoarea caracteristicii de calitate se situează în afara limitelor de toleranţă specificate. ceea ce înseamnă n = 500.000 de produse. unde n reprezintă variabila normală normată. AQL = 1 %. A = 2.8). R = 13.3. ceea ce înseamnă n = 80. .abaterea medie pătratică a lotului.5.13. se poate trece la verificarea redusă (Nv I).57 Exemplu 4. Efectivele eşantioanelor sunt mai mici în cazul în cazul controlului prin măsurare decât în cazul controlului prin atribute.6) Graficul funcţiei (3. Curba densităţii de probabilitate are expresia (3. situată în afara limitelor de toleranţă. iar reprezentarea grafică este prezentată în Fig.6) este ilustrat în Fig.17) şi celelalte condiţii sunt îndeplinite. Fracţiunea defectivă (proporţia unităţilor defective) se poate reprezenta prin suprafaţa de sub curba densităţii de probabilitate. ceea ce înseamnă n = 800. Acceptarea sau respingerea unui lot este determinată nu de numărul de defecte. Se dă un lot de 100.6). Controlul de recepţie prin măsurare se face numai prin eşantionare simplă. Dacă 10 loturi sunt acceptate cu d ≤ 2 defecte (conform tab.

8) n= σ f(x) x m . Curba densităţii de probabilitate .3σ m-σ m m+σ m + 3σ Fig.13.12.3.3.7) (3.58 f (n ) = 1 − ( n )2 2 σ 2π x−m e (3. Repartiţia normală f(n) pi Ps n Li Ls m + 3σ Fig.

11) (3.12).13) (3.abaterea medie pătratică a lotului.14).9) (3.ni = (m – Li)/σ qs = ns = (Ls –m)/σ (3. (3. conform Fig.13).59 Astfel.11) şi (3.12) Se poate defini un număr k.14. pi = P(x<Li) ps = P(x>Ls) (3. fracţiunile defective corespunzătoare limitelor de toleranţă se definesc cu relaţiile (3.10). qi = . în planul (m.14) În cazul specificării de limite simple sau duble de toleranţe. cu relaţiile (3.9) şi (3. qi = (m – Li)/σ = ki qs = (Ls –m)/σ = ks (3. σ) se pot defini regiuni de acceptare şi de respingere.3. în care m reprezintă media valorilor lotului şi σ . m m = Li + kσ acceptabil inacceptabil σ .10) Pe baza acestor relaţii se definesc parametrii calităţii q. reprezentând cea mai mică (mare) valoare a lui qi (qs) pentru care se poate lua o decizie de acceptare a lotului (3.

14.3.kσ acceptabil σ m m = Ls – ks σ inacceptabil acceptabil m = Li + ki σ σ Fig.60 m inacceptabil m = Ls . Regiuni de acceptare şi respingere .

Deoarece. Astfel apar cele trei metode de verificare a calităţii prin măsurare: metoda σ. 3.16). Pentru cele trei metode criteriile sunt prezentate în continuare. n ∑ xi x= i =1 (3. Cea mai bună aproximare a lui m este x (media aritmetică a valorilor din eşantion). se va determina o constantă k. Se calculează abaterea medie pătratică a eşantionuluicu relaţia (3. m şi σ nu sunt cunoscuţi şi vor trebui estimaţi. pe baza parametrilor măsuraţi la eşantion. metoda s şi metoda R. σ aproximat prin amplitudinea medie a eşantionului R. numite statistici de decizie. 2. Se calculează media aritmetică a valorilor măsurate ale caracteristicii de calitate controlate la eşantion cu relaţia (3.17). 2. care.16) 3.15). Astfel. s= ∑ (x i =1 n i − x) 2 n −1 .61 În practică. garantează acceptarea lotului pentru Q ≥ k. (3. în locul valorilor reale pentru m şi σ se utilizează estimaţii. dată de relaţia (3.15) n Pentru σ există trei variante: 1. σ presupus cunoscut.15). Metoda s 1. σ aproximat prin abaterea medie pătratică a eşantionului s. pentru un efectiv al eşantionului dat şi o pentru o anumită modalitate de estimare a valorii σ. şi în locul parametrilor de calitate q se vor utiliza estimaţiile Q. Se determină statistica de decizie Qs pentru Ls cu relaţia (3. .

dacă Qs < ks şi Qi < ki. Qi = x − Li s (3. ∑R i =1 n i (3. R = xM – xm (3.15). Se calculează media aritmetică a valorilor măsurate ale caracteristicii de calitate controlate la eşantion cu relaţia (3. Se calculează amplitudinea medie cu relaţia (3. dacă Qi < k.19).21). lotul se respinge.19) 3.62 Qs = 4. când se specifică numai Li: dacă Qi ≥ k. cu relaţia (3. lotul se acceptă. când se specifică Ls şi Li: dacă Qs ≥ ks şi Qi ≥ ki.20) n Se determină statistica de decizie Qs pentru Ls cu relaţia (3. dacă Qs < k.18) 5.20). R= 4. lotul se acceptă.17) Se determină statistica de decizie Qi pentru Li cu relaţia (3.18). lotul se acceptă. Se calculează amplitudinea subgrupelor eşantionului. luate câte 5 unităţi de produs. Metoda R 1. . lotul se respinge. Ls − x s (3. 2. Se ia decizia: • • • • • • • • • când se specifică numai Ls: dacă Qs ≥ k. lotul se respinge.

22) 6. Li − x σ Qi = 4.63 Qs = Ls − x R (3. Qs = Ls − x σ (3. dacă Qs < k. când se specifică numai Li: dacă Qi ≥ k. 2. Se ia decizia: • • • (3. lotul se acceptă.24).Se calculează media aritmetică a valorilor măsurate ale caracteristicii de calitate controlate la eşantion (3.Se determină statistica de decizie Qi pentru Li cu relaţia (3. . când se specifică Ls şi Li: dacă Qs ≥ ks şi Qi ≥ ki. lotul se respinge.22). lotul se respinge.15). Se ia decizia: • • • • • • • • • când se specifică numai Ls: dacă Qs ≥ k. Se determină statistica de decizie Qi pentru Li cu relaţia (3. lotul se respinge. dacă Qs < k. lotul se acceptă. dacă Qs < ks şi Qi < ki. lotul se respinge.21) 5.Se determină statistica de decizie Qs pentru Ls cu relaţia (3. lotul se acceptă.23). Metoda σ 1.23) 3. lotul se acceptă. dacă Qi < k. Qi = x − Lmin R (3.24) când se specifică numai Ls: dacă Qs ≥ k.

metode distructive. Se calculează statistica de decizie cu relaţia (3. timp de verificare îndelungat.978. când se specifică Ls şi Li: dacă Qs ≥ ks şi Qi ≥ ki. lotul se respinge. Se dă un lot de 100 buc. Rezultatele măsurătorilor sunt: 14. dacă Qi < k. lotul se acceptă. elemente care se stabilesc în contractul beneficiar – furnizor.598. nivelului de verificare Nv. III şi două speciale (S) care se utilizează pentru eşantioane mici şi riscuri mari. metodei (s. II. Din STAS 3160/3 – 84 se determină efectivul eşantionului n = 10 şi constanta k = 1. Un plan de verificare a calităţii prin măsurare presupune cunoaşterea efectivului lotului N.983.990. prezentată în Fig.64 • • • • • • când se specifică numai Li: dacă Qi ≥ k. Se calculează media aritmetică cu relaţia (3. Având în vedere că 1.001.016. pentru caracteristici a căror verificare presupune costuri mari. 13. 13.458 < 1. lotul se acceptă. Exemplu.21) Qs = 0.008. Elementele de ieşire sunt efectivul eşantionului n şi constanta k. efectivul eşantionului va fi n = 10.72 se ia decizia de respingere a lotului. 14.0002 şi s = 0. dacă Qs < ks şi Qi < ki. (pentru Nv III) k = 0.007. Dacă procesul de fabricaţie este stabilizat statistic şi cu acordul autorităţii responsabile se poate trece la aplicarea metodei σ.703.020mm.017. 13. Dacă pentru acelaşi lot se utilizează metoda R. iar constantele k (pentru Nv I) k = 0.755. (pentru Nv II) k = 0.15) şi abaterea medie pătratică cu relaţia (3. R sau σ). . 14. La controlul prin măsurare există trei nivele obişnuite I. De obicei se începe cu metoda s sau R.3.72.16). Verificarea se face cu nivelul Nv II şi AQL este 1%.01358. etc. AQL. Rezultatele sunt x = 14. 14.17) şi se obţine Qs = 1. 14. Şi în cazul controlului prin măsurare există aceeaşi regulă de severizare. 13.11. Se calculează statistica de decizie cu relaţia (3.55. piese a căror dimensiune nominală este 14 ± 0.458. lotul se respinge. 14.993. Din lot se prelevează aleatoriu 10 piese care se măsoară.009.

55 < 0.703 (Nv II) se ia aceeaşi decizie de respingere a lotului. .65 Având în vedere că 0.