SINOADELE ECUMENICE ŞI IMPORTANŢA LOR PENTRU VIAŢA BISERICII PROF. ZGIRCEA MONICA AURELIA,SC.GEN.NR 4 VULCAN 1.

SINODUL DE LA NICEEA 325, incepe pe 20 mai 325 si a durat pana la 25 august acelasi an. La sedinta deschiderii oficiale si la cea de inchidere a asistat insusi imparatul Constantin. Sedintele oficiale ale Sinodului s-au tinut in sala de receptie a palatului imperial din Niceea, sub presedintia episcopilor Eustatiu al Antiohiei (324-330) si Alexandru al Alexandriei (313-328).in biserica palatului sau, la care iau parte 318 parinti, episcopi din tot imperiul inclusiv reprezentantii papei Silvestru I (314-335), preotii Vit si Vincent. Dintre episcopii occidentali, se remarca Hosius de Cordoba (Spania), cel care fusese trimis de imparat la Alexandria pentru a restabili pacea in Biserica Egiptului. Scopul sinodului este formularea explicita a credintei despre Sfinta Treime, in opozitie cu invatatura preotului erudit Arie (cca. 256-336) din Alexandria ,originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un aderent al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea si Leontie al Antiohiei. Dupa terminarea studiilor, a venit la Alexandria, unde, a fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de episcopul Achila, primind postul de paroh la biserica Baucalis, cea mai insemnata din cele noua biserici ale Alexandriei. Arie va fi excomunicat din cauza subordinatianismului. 1 Pleaca din Egipt spre Palestina la Eusebiu al Cezareei. De aici va pleca la Nicomidia, la fostul sau coleg de studii, Eusebiu al Nicomidiei. ,care sustinea ca Fiul nu este identic dupa fire cu Tatal, fiind subordonat Acestuia ca o cretura de ordin superior a Tatalui. Arianismul este o conceptie rational-omeneasca de intelegere a crestinismului. Se remarca in gandirea lui Arie conceptii rationale gnosticofilozofice. Principiile ereziei ariene sunt urmatoarele: 1.Dumnezeu-Tatal singur este principiul necreat si nenascut. Denumirea de Tata cuprinde inevitabil in sine intaietatea sau superioritatea fata de Fiul. 2.Fiul e creat din vointa Tatalui, dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa creatura. Fiul are existenta inainte de timp, dar nu din eternitate, caci a existat un timp, cand El nu era. 3.Deci Fiul este dupa fiinta Sa o creatura, schimbabil, marginit, imperfect si chiar capabil de a pacatui, El se bucura totusi de cinstea cea mai mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar si timpul. 4.Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creatia lumii, fiindca Dumnezeu cel prea Inalt nu putea crea universul material decat cu ajutorul unei fiinte intermediare. Aceasta este o idee gnostica si eretica, dupa care materia este rea in sine, iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de materie, caci s-ar intina de aceasta. 5.La creatie, Fiul a primit maretia si puterea creatoare a Tatalui. Fiul poate fi numit si El Dumnezeu, deoarece, datorita harului divin pe care L-a primit de la Tatal, a devenit un Fiu adoptiv al Tatalui. Ca atare Fiul are o divinitate imprumutata din divinitatea Tatalui. Sub influenta Sfantului Atanasie, diacon de Alexandria, sinodul afirma ca Dumnezeu-Fiul este de o fiinta (homoousis) cu Dumnezeu-Tatal. Dumnezeu-Unul, Care are o singura fire, exista ca Treime cele trei ipostase avind fiecare proprietati unice, personale. 2Crezul de la Niceea devine curind punctul de referinta al intregii traditii ortodoxe, in special al sinoadelor posterioare. Exista parerea ca celelalte sinoade nu sint altceva decit confirmarea si explicarea ortodoxiei de la Niceea. De altfel, sinoadele ulterioare incep cu rostirea Simbolului de la Niceea. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar Eusebiu al Cezareii (in Vita Constantini) face o
1 2

Ion Rămureanu, Lupta ortodoxiei contra arianismului, în Studii teologice nr. 1-2, 1961, p.13-31 I.G.Coman, Şi Cuvântul S-a făcut trup, Timişoara, 1993, cap. II (Hristologia ariană şi apolinaristă)

1

Istoria Bisericeasca. Constantin a ordonat execuţia fiului său mai mare. care a servit Biserica pentru a si-o aservi. Helena. la 5 mai 311. Chifăr. Fausta. Crispus. având in vedere expansiunea cu succes a crestinismului in toate provinciile Imperiului). adică numele lor au fost şterse din inscripţiile şi înscrisurile publice. Co-împaratul 3 pr. Biserica a indurat grele persecutii din partea imparatilor romani. a dat la 30 aprilie 311. Insa majoritatea istoricilor. renunţând la iubita sa Minervina. largit si completat la Milano Edictul de toleranta privind legalizarea crestinismului (emis deja in anul 311 de catre co-împaratii Galenius si Licinius)5. la Sardica. A eliminat violent in anii urmatori pe toti pretendentii de drept ai tronului.izvorul şi temeiul unităţii creştine).106. sora sa vitregă. incit edictul sau s-a aplicat doar partial. 89. 27 februarie 272 – d. cu toate ca functia nu i se cuvenea. Galeriu.4Galeriu a murit curind. de la Milan din ianuarie 313. condus de interese personale si de stat. în Glasul Bisericii. sarbatorirea Pastelui in zi de Duminica. un edict de toleranta pentru crestini. organizarea Bisericii dupa provinciile adminstrative ale imperiului. Aici. care cuprinde permisiunea existentei crestinilor . prezenta a trei episcopi liturgisitori in hirotonia episcopala. intr-o perioada de inflorire si propasire. Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate in tot Imperiul roman. 56. Unele aspecte ale arianismului după condamnarea lui la Niceea 325. Helena. Biserica Ortodoxa il cinsteste ca Sfant. Presa Bună. cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare. Constanţiu şi. Constantin a omorat-o şi pe soţia sa. Reşedinţa lui Constantin era oraşul Trier.ut denuo sint cristiani et conventicula eorum= sa existe din nou crestini si sa tina adunarile lor . Răsăritul şi Apusul creştin în apărarea dogmei Sfintei Treimi în secolul al IV-lea. la Trier. Atât Crispus cât şi Fausta au primit damnatio memoriae. dar nu in acelasi timp cu pastele iudaic. Constantius (in anul 306 d. Ilie Negoiţă. VIII. impreuna cu co-împaratul Licinius. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 2000. la Trier. În anul 326. de catre trupele stationate in provincia Britania. la moartea tatalui sau. Biserica intra. Constant. Constantina şi Helena. Iaşi.este una din personalitatile de seama din istoria universala. în Dialog teologic (revista Institutului teologic romano-catolic). 1969. dintre cei mai obiectivi. In anul 313 d. Masura a fost luata din ratiuni de ordin politic (consolidarea Imperiului Roman. Crispus. p. p. 17 5 N. Constantin s-a căsătorit cu fiica lui Maximian. iar cea Romano-Catolica recunoaste ca e "mare". În acelaşi an. a reactualizat. Cu Fausta. Ed.C. Pe 8 noiembrie 324. IMPLICAREA SFANTULUI CONSTANTIN CEL MARE. Inaintea lui Constantin cel Mare. prin publicarea edictului de toleranta religioasa. pentru împăratul Maximian. IMPLICAREA IN VIATA BISERICII Dupa ce fost ales co-împarat al partii de vest al Imperiului Roman (cu titlul de Augustus). Fausta. La sfârşitul anului 311 sau începutul lui 312. protestantii si unii cercetatori profani vad in el doar un insemnat om politic. Sinodul promulga 28 de canoane3. printre altele. la scurt timp după moartea lui Crispus. de acord cu Constantin si Liciniu.descriere pe larg a dezbateririlor. Constanţiu. de acum inainte.C. 5 (Sfânta Treime . 22 mai 337). Constanţia se căsătoreşte cu Licinius. apreciaza favorabil pe Constantin cel Mare ca om de convingere religioasa. în Istria. 2 . Ordinul a fost îndeplinit de Pola. VIAŢA DE FAMILIE În septembrie 307. după o căsnicie de 19 ani. 567-571 4 Eusebiu. nr. Constantin şi-a numit fiul Constanţiu în functia de caesar şi se pare că în aceeaşi zi a oferit rangul de augusta soţiei sale Fausta şi mamei sale. care prevad. Pina la el. aşa cum fusese şi pentru tatăl său. Parerile istoricilor asupra lui Constantin cel Mare (306-337) sunt contradictorii. care îi dăruise primul lui fiu. nr.). Convertirea lui la crestinism a insemnat o mare cotitura in istoria acestuia. caci. In schimb. Constantin a adus-o şi pe mama sa. grav bolnav. înaintea acestuia.. Constantin a avut 5 copii: Constantin. a fost împărat roman între 306 şi 337.

. pe nedrept. a pastrat colegiile religioase precrestine romane. a mentinut in functii de raspundere cadre de alte credinte. desi din dragoste crestina pentru semeni o putea face.I-a condamnat la moarte prin scufundare in apa clocotita pe fiul sau Crispus si pe sotia sa mai tânara Fausta (mama vitrega a lui Crispus) pentru adulter. a respectat deciziile Edictului de la Milano.Maxentius (fiul fostului împarat Maximian) a fost primul care . curent care sustinea ca Isus nu ar fi fiinta identica cu Dumnezeu. Drept recunostinta pentru faptul ca papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepra.Parintii saraci aveau dreptul a-si vinde copiii. Dania ar fi recunoscut totodata si primatul spiritual al Sfântului Scaun asupra tuturor bisericilor lumii. Constantin cel Mare a fost declarat sfânt de catre bisericile orientale. si-a pastrat titlul precrestin de Pontifex maximus (Episcop universal). . dupa care l-a obligat sa se sinucida. si-a mutat resedinta de la Roma in Bizant.Bucuresti 2006. atribuindu-i cu înţelepciunea lui Solomon şi blândeţea lui David. în Studii teologice. sfânta Elena. pe locul caruia a înaltat biserica Mormântul lui Iisus in anul 330. . Donatio Constantini (cuprinzand cca 3.Tot de viata lui si a mamei sale se lega descoperirea crucii Mantuitorului pe Golgota.praznuita pe 14 septembrie. . şi numindu-l isapostolos . constituind o arma redutabila in cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre biserica de Vest (Roma) si cea Est (Constantinopol). a emis monede cu figuri de zei antici. 1-2. Sedintele Sinodului au fost prezidate si direct influentate de catre împaratul laic Constantin cel Mare. a practicat in continuare cultul Soarelui Invincibil (Sol Invictus).L-a pus sub arest pe socrul Maximian.iar Sarbatoarea poarta numele de Inaltarea Sfintei Cruci. Pe de alta parte. Donatio Constantini (Dania lui Constantin cel Mare) Timp de peste 600 ani (intre secolele IX-XV) Papii s-au servit de documentul falsificat Donatio Constantini (Dania împaratului Constantin cel Mare) spre a-si justifica pretentia de rol conducator in lumea crestina. Condamnarea ereziei lui Arie.Ed. lui Constantin cel Mare. Multi papi s-au bazat pe acel act. Italiei si provinciilor romane din estul bazinului mediteranean.Constantin si Imperiul Crestin. Sinodul I ecumenic de la Niceea. ca reactie la raspândirea Arianismului. rebotezându-l Constantinopol 7(azi: Istambul). a restituit bunurile bisericesti. Sinodul niceean. Zi de pomenire: 21 mai (Constantin si Elena). Faptele lui Constantin cel Mare sunt extrem de controversate.Nu a desfiintat sclavagismul. oras pe care la data de 30 mai 330 l-a proclamat capitala Imperiului. împreună cu mama sa. De pilda: .cu câtiva ani inaintea lui Constantin cel Mare . dupa care cele doua mari biserici (catolica si ortodoxa) s-au despartit.000 cuvinte) a fost mentionat însa pentru prima data in secolul 9. a ajutat material biserica crestina. Biserica l-a cinstit în mod deosebit."cel întocmai cu Apostolii". Controversa a culminat cu Marea Schisma din anul 1054. In anul 326 a descoperit locul unde Iisus ar fi fost ingropat in Ierusalim (cavoul familei lui Iosif de Arimathia).Bicc All. a carei autenticitate nu a fost pusa 6 7 Charles Matson Odahl. trecându-l în rândul sfinţilor. O parte a meritelor lui Maxentius au fost atribuite insa.6 Spre a scapa de aceasta apasatoare amintire si de oprobiul public.Sclavilor prinsi ca au furat mancare li se turna ca pedeapsa plumb topit in gura. Pe de o parte. a convocat primul Sinod Ecumenic de la Niceea (Turcia). Constantin cel Mare a fost primul împarat roman care s-a convertit la crestinism. 1977. p.a legalizat biserica crestina. ar fi acordat printr-un document scris in anul 315 dreptul de domnie a papei Silvestru (si a viitorilor papi) asupra Romei. Cei 318 episcopi convocati au fost obligati sa confirme si functia de Episcop universal a bisericii crestine (Pontifex maximus) a împaratului nebotezat. Pozitia si faptele lui Constantin cel Mare sunt discutabile. Pentru meritele şi serviciile aduse creştinismului. In anul (325).pag 119-150 Ion Rămureanu. a numit in functii importante administrative credinciosi crestini. nr. a fost botezat abia pe patul mortii (la Rusaliile anului 337). 15-60 3 .

Bucureşti.. Dr. CHITESCU. Sindoul reia doctrina de la Niceea asuprea Sfintei Treimi – doctrina intarita apoi de teologia trinitara a parintilor capadocieni. I şi II. însă fără a fi precişi în formulele privitoare la asemănarea dintre Dumnezeu şi Logos. Conciliul din Antiohia (345) va prelungi epoca de echivoc dogmatic. Galaţi. Roma fiind prima. Urmaşul lui în Occident este Constant ale cărui convingeri sunt niceene. 38-60. Întreita slujire a Mântuitorului. 2. Dumitru STANILOAE. Bucureşti. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Eusebiu de Cezareea (340). 121-123 Pr. Editura Episcopiei Dunării de Jos. 4 . 2. fără a-l urma orbeşte pe Arie. anume anomeismul susţinut de Aetius şi Eunomos. a observat pentru prima data ca actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodata in lucrarile istorice ale episcopului Eusebius.la indoiala timp de peste 600 ani. ION CORDONEANU. III. spunind ca este o creatura a Fiului – si cea a lui Apolinarie. II. Prof.a fost un timp în care Fiul nu exista. tinind seama de situatia politica a vremii. intocmit probabil in jurul anului 760 spre a sustine primatul papal. N. care nega prezenta sufletului rational (sau spiritul) in Hristos. 2005. sora lui Constantin.pag 113 12 Lect dr. Vol. datorita sprijinului dat de chiar imparatul Constantin semiarienilor (imparatul exileaza pe sfintul Atanasie la Treves) si mai ales persecutiei in care succesorii lui Constantin – Constantia (350361). Ediţia a III-a. Editura Bizantină. avind privilegii egale cu cetatea imperiala. Isidor TODORAN. al Bisericii crestine. Teologia Dogmatică şi Simbolică. episcop de Constantinopol – care nega deplina dumnezeire a Duhului Sfint. Cercetarile ulterioare au confirmat faptul ca Donatio Constantini este un fals istoric. vol. Ediţia a II-a. Pentru Aetius. Hr. Constant si Valens († 378) – o declanseaza impotriva ortodocsilor de la Niceea. EIBMBOR. (Cele trei direcţii ale lucrării mântuitoare a lui Hristos şi cele trei slujiri mântuitoare ale Lui). Pr. 2003. I. Sinodul este chemat sa se pronunte in legatura cu doua erezii ale timpului: cea sustinuta de Macedonie. Analele Universităţii Dunărea de Jos . ecumenic. puţinii care vor rămâne fideli faţă de ortodoxie fiind exilaţi. episcop de Siria. Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nyssa. care au impus cu autoritate formula: Una si aceeasi fire dumnezeiasca in trei Persoane 10. Prof. Sinodul respinge apolinarismul. 10 Prof. El va patrunde in liturghie si va fi confirmat de toate sinoadele ulterioare sub denumirea de crez niceoconstantinopolitan. 116-198. Prof. In canonul 3. Impotriva lui Macedonie. Aspectele esenţiale ale operei de Răscumpărare în concepţia ortodoxă). Dr. iar Eunomos.SINODUL Al-II-Lea DE LA CONSTANTINOPOL (MAI-IULIE 381) este convocat de imparatul Teodosie (379-395)8. Vol. 1992. vol. fara sa foloseasca homoousios=deofiinta. Odată cu uciderea lui Constant. Constantin COMAN. p. in expresia „de la Duhul Sfint si din Fecioara Maria”. ASPECTE ISTORICE PRIVIND CONCILIUL DE LA NICEEA ŞI DOCTRINA ARIANISTĂ ÎN SECOLUL AL IV-LEA d. Rămureanu. iar Constantinopolul ocupa locul doi. 1996 şi 2001. Pr. sub Constanţiu II. Vasile. Istoria Bisericii universale. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 2005. o somitate istorica a vremii. Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică. acesta fiind inlocuit cu Cuvintul9. Mântuirea obiectivă.si adauga articolele privitoare la Duhul Sfint. Dupa moartea lui Constantin Magnus”cel Mare” situaţia este instabilă. Roma. Eusebiu de Nicomidia (341). PETREUŢĂ. Constantin moare în 337. afirma ca Duhul este inchinat si slavit impreuna cu Tatal si cu Fiul11.”12 Anul 350 aduce cu sine apariţia unui tip de neoarianism 13mai radical decât cel al lui Arie. Erminia Duhului. esenţa divină caracteristică Tatălui este nenăscută. va încerca să stabilizeze.. sinodul fixeaza ordinea celor cinci patriarhate. şi partea occidentală se va alinia la poziţia oficilală a Orientului.pag 109 13 Pr. Orientul. Bucureşti. practic.Fiul scos din neant” şi . Simbolul din 381 va deveni crezul clasic. Perioada domniei lui Constanţius cuprinsă între anii 8 9 I. Bucureşti. iar Fiul trebuie să fie complet diferit (anomoios). Cluj-Napoca. pp. pp. Teologia Dogmatică Ortodoxă. care a continuat si dupa Sinodul de la Niceea. Prof. contemporanul si biograful împaratului Constantin cel Mare. cei 150 de parinti. Generaţia care urmează după moartea lui Arie (335). (Opera mântuitoare. va rămâne arian. NECULA. Prof. 2003. chiar dacă sunt respinse formule ca . 11 Pr. cu intentia de a pune capat controversei ariene. fara consultarea papei Damas I (366-387). Nicolae D. nu va nuanţa cu nimic această poziţie. Nikolaus von Kues (1401-1464)..

Galaţi.432) si a episcopilor din Antiohia. Dar raspindirea islamismului in imperiul mongol si mai cu seama masacrul savirsit de Tamerlan au pus capat acestui avint misionar al crestinismului nestorian. discipolii lui Nestorie se despart de Biserica oficiala si formeaza o Biserica separata. III. Patrologie. 16 Pr. I şi II. 5 . sinodul (153 de episcopi) defineste doctrina despre unirea celor doua firi 17in persoana unica a Cuvintului si doctrina despre Fecioara Maria – Nascatoare de Dumnezeu. În 388 Teodosie recucereşte Occidentul. Din acest moment Imperiul devenea din punct de vedere constitutional un Stat crestin. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. au inceput sa considere crestinismul ca o religie de Stat. a depus un efort misionar cu totul remarcabil in secolele urmatoare. Nicolae D. Editura Episcopiei Dunării de Jos. In anii 391-392. Următoarele două decenii înregistrează o altă discuţie: paralel cu divinitatea Fiului. împotriva cărora se va lupta şi Sfântul Atanasie şi Sfântul Vasile cel Mare14. arianismul este învins. cu scopul de a clarifica disputa dintre Nestorie episcop de Constantinopol si Chiril al Alexandriei acesta fiind nepotul patriarhului Teofil al Alexandriei. Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică. Erezia pneumatomahă se va răspândi în Asia Mică. Constantius acceptă homeismul lui Aetius şi această teologie va fi considerată arianismul istoric. Dacă Valentinian era un niceean care nu se amesteca în teologie. Politica riguroasa de mai tarziu a lui Justinian I (527-565) a eliminat complet paganimul din viata publica. Dupa condamnarea nestorianismului (Nestorie n-a participat la sinod). care in cele din urma accepta doctrina si procedura lui Chiril. La 1 ianuarie 360. in Persia. nr. intervenind pentru împărăteasa Iustina şi fiul ei Valentinian II. Dr. ci numai „Nascatoare de Hristos”. vol. În iunie 421 s-a căsătorit cu 14 15 I.G. Gratian (375-383). în rândurile homiusienilor. un factor în plus fiind şi indecizia împăratului de a adopta o teologie sau alta. de care a fost influenţat pe mai tot timpul domniei. Teora. 291-325. 1996 şi 2001. 1988. In unele locuri au izbucnit incidente intre crestini si pagani. Biserica Orientului. 3. NECULA. Ioan G. El a rupt total legaturile cu cultele pagane. inainte de sosirea legatilor papei Celestin I (422. 40. Teofil arhiepiscopul Alexandriei trnsformand de exemplu templul lui Dionysos in biserica si a distrus templul lui Serapis. 17 Pr. H. Prof. Sinodul s-a tinut la Efes in anul 431. SINODUL DE LA EFES (IUNIE-IULIE 431) este convocat de imparatul Teodosie al IIlea (408-450) al lui Valentinian III din Occident. succesorul lui Valens în Orient devine generalul iberic Teodosie.. aproband cererea episcopilor crestini de inchidere a templelor. III. de aceea Fecioara Maria nu poate fi numita „Nascatoare de Dumnezeu”16. Biserica în antichitatea târzie 303 – 604. Ed. Nestorie apare ca fondatorul unei noi erezii potrivit careia exista doua persoane distincte in Cuvintul Intrupat. iar ortodoxia devine religia oficială a Imperiului roman.Coman. condamna si depune pe Nestorie. cel care a manevrat depunerea si exilul sfintului Ioan Gura de Aur . 1999.I. Bucureşti. La insistenta lui Chiril. „Sinoadele ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii”. iar Teodosie a fost primul imparat botezat la inceputul domniei. an XIV (1962). este pusă sub semnul întrebării divinitatea Sfântului Duh. p. cu sediul la Seleucia.357-360 cunoaşte o înmulţire a conciliilor. in care paganismul era redus la stadiul de minoritate tolerata. Valentinian (364-375) îl asociază pe fratele său Valens (364-378). Gratian a renuntat la titlul pagan de pontifex maximus in 381. p. Valens adoptă arianismul. vol. împotriva uzurpatorului Maximus şi abrogând măsurile de toleranţă în favoarea arienilor. Prof.Cine era Teodosie al II-lea?. pp. 2005. COMAN. 3. De acum înainte. Teodosie I a publicat doua decrete prin care erau interzise cultele pagane publice sau private. Teodosie I (379-395) si imparatul occidental. Dr. După scurta domnie a lui Iulian (361-363). sau „nestoriana”. un niceean convins care la 28 februarie 380 dă un edict prin care este impusă ortodoxia.15 La 19 ianuarie 379. în Ortodoxia.Marrou. din Persia.Flavius Theodosius era fiul lui Arcadius şi fratele Pulcheriei. 77-82.

1-2. Marcian s-a dovedit a fi un bun gospodar. conferindu-i in felul acesta prestigiul ereditar al dinastiei teodosiene. Canonul 5 : Cei ce fug la Nestorie sa ramana nu mai putin decat cei caterisiti (este vorba de simpli credinciosi. reintorcandu-se acasa. – 1 nov. care convinge pe imparatul Teodosie II sa convoace un sinod in 449 la Efes . sinod dominat de Dioscur si de calugari. iar regatul lor s-a descompus. CONTINUTUL CANOANELOR Canonul 1 : Mitropolitii si episcopii condamnati de sinod. nu vor fi primiti in scaunele lor. sora lui Teodosie. Canonul 8: Opreste imixtiunea episcopilor de Antiohia in Cipru si hirotoniile facute de ei acolo. Valentinian al III-lea. avand de facut fata la inceput pericolului hunic. a fost erezia monoteista. respectand traditia. în Studii Teologice. Canonul 7 : Sa nu se alcatuiasca alt simbol de credinta in afara celui de la Niceea" intrucat acel simbol de credinta este hotarat de Sf. Ediţia a II-a. 1993. Canoanele Bisericii Ortodoxe: note şi comentarii. trupul uman fiind luat numai in aparenta. El a condus destinele Imperiului numai 7 ani (450-457). an XIX (1967). El nu poate avea doua naturi. Dar acest lucru nu era nici pe placul lui Teodosie si nici al supusilor sai.poeta Aelia Eudocia cu care a avut o fiică. Ioan G. convocat in 448 de Flavian. si sa cada din treapta". discipol al lui Chiril si adversar a lui Nestorie. Pr. Pe plan intern. pp. dr. "intrucat n-a fost obicei vechi ca episcopul cetatii Antiohienilor sa faca hirotoniile in Cipru". eliminand practica vanzarii servicilor administrative. care sustinea ca Hristos nu are decit o singura natura (mono-physis). căsătorită cu împăratul din vest Valentinian III. Pulcheria. care a determinat convocarea celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon din 45119. Seria a II-a. a consimtit sa se casatoreasca cu Marcian. cea dumnezeiasca. In apararea acestuia se ridica Dioscur. Problema cea mai dificila careia a trebuit sa-i faca insa fata. Canonul 6 : Se apara hotararea sinodului impotriva celor ce ar dori s-o schimbe. condamna ca eretic pe Eutihie. Dr. urmeaza o perioada de liniste. care i-a dat posibilitatea lui Marcian sa refaca tezaurul statului. Sinodul trebuia sa se pronunte in legatura cu monofizismul. erezie care refuza distinctia dintre persoana – „hypostasis” si natura – „physis”. care a participat la sinod insotit de Pulcheria. patriarhul Alexandriei. Sibiu. el nu lasa urmasi pe linie barbateasca. Canonul 4 : Caterisire pentru adeptii clerici ai lui Nestorie. sora imparatului Teodosie. Marcian fusese aghiotantul lui Aspar. patriarhul Constantinopolului.454).18 Canonul 2 : Episcopii care au apostaziat sa fie "inlaturati cu totul din preotie. nu de clerici). Un sinod provincial. Erezia era propovaduita de Eutihie (378-cca. cand hunii au fost infranti la Campiile Catalaunice. cu sprijinul deplin al papei Leon I (440-461). Principiul neamestecului in alte dieceze se extinde in toata Biserica 4. Canonul 3 : Repunerea in treapta de cei scosi din ea de Nestorie. 6 . la 18 19 Arhid. partea de Rasarit a Imperiului trebuia sa revina varului sau din Apus. convocat de imparatul Marcian (450-457). COMAN „Sinoadele ecumenice ca expresie a universalităţii Bisericii”. In aceasta situatie. Clericii aflati sub jurisdictia episcopilor eretici sa nu se supuna acelor episcopi. Se spune ca pe patul de moarte Teodosie ar fi indicat personal pe Marcian sa-i urmeze la tron. Prof. calugar din Constantinopol. 451). in numar de 43. un alan care avea sub autoritatea sa trupele gotice din Imperiu. Parinti intruniti in orasul Niceea. La 28 iulie 450 cand Teodosie al II-lea cel Tanar inchidea ochii. afirmind ca daca Hristos e o persoana. Dupa 453. cunoscut sub numele de "sinodul talharesc". SINODUL DE LA CALCEDON (8 oct. s-a tinut in biserica Sfinta Eufimia. 3-22. pe Licinia Eudoxia. Ioan FLOCA. Prof. nr. impreuna cu Sfantul Duh".

dar nici papa nu va fi de acord cu el. Istoria Bisericească Universală. marturisind credinta „in doua naturi care se unesc intr-o singura persoana”. Pr.care cauta sa aminteasca cat mai putin despre cele doua naturi ale Mantuitorului sau despre hotararile Sinodului de la Calcedon. 1987. care pastreaza monofizismul ca doctrina adevarata. fara impartire. dimpotriva. Prof. nici ortodocsii nu-l vor accepta. Aceasta separare a durat pana in anul 518. Pontului si Asiei Mici. Teodor BODOGAE. continute in Despre Principii). care scrisese impotriva lui Chiril si contra sinodului de la Efes. imparatul Zenon (474-491) va sesiza pericolul si in 482 va da un edict de unire Henotikon . distinctia naturilor nefiind deloc suprimata prin unirea lor. Fiu. Maica lui Dumnezeu. Milan ŞESAN. largindu-I-se dreptul de jurisdictie asupra Traciei. Domn. dupa firea omeneasca. Sinodul se pronunta in mod clar pentru „unirea ipostatica” si respinge pe cei care confunda sau separa firile dupa unire. Prof. Hristos este „in doua firi”. vol. confirma hotarirea sinodului din 381 prin care Constantinopolul ocupa rangul al doilea in Biserica. Canonul 28. Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române. pentru a exprima in acest fel nemultumirea fata de dominatia grecilor in Biserica Orientala. <<Tomul>> lui Leon I catre Flavian nu a pus sfirsit ereziei monofizite. ambele concurgind intr-o singura forma. care n-a fost acceptat de Papa Leon I. Acesta. date fiind repercusiunile politice ale respingerii Calcedonului de catre Biserica Egiptului. Pr. Imparatul Justinian promulga un edict (imparatul publicase o lucrare in care enumera erorile lui Origen. S-a nascut din Fecioara Maria. O asemenea incercare fusese deja facuta de imparatul Zenon (479-491. Bucureşti. impotriva „melchitilor” -adepti ai imparatului-adica ortodocsilor greci care accepta Calcedonul. in care se condamna mofizismul. PENTARHIE. aparind doctrina ortodoxa despre Iisus Hristos. Opozitia episcopilor africani si reactia papei Vigiliu. papa Leon I condamna monofizismul. in 451 la Calcedon20. Dr. la care asista 600 de episcopi (cinci din Occident). Sinodul nu si-a insusit Scrisoarea papei Leon I catre Flavian. o singura persoana si un singur ipostas”. inalta scaunul de Ierusalim la treapta de patriarhat. ci a alcatuit o noua definitie dogmatica. unite fara confuzie. nici schimbare. fiecare natura pastrind. Dr. chiar dupa ce unirea dupa ipostas a avut loc. Sinodul reabiliteaza pe Teodoret de Cyr si Iba de Edessa. de aceea imparatul Marcian convoaca un nou sinod. afirma clar ca Roma ocupa rangul intii in Biserica deoarece este „cetate imperiala” si nu pentru ca ar fi „scaunul lui Sfantului Apostol Petru” (V.care se obtine reabilitarea lui Eutihie si depunerea lui Flavian. particularitatea ei. Dr. Intr-o scrisoare catre Flavian. sinodul se tine si anatematizeaza pe cei ce sustin ce e condamnabil in cele „Trei Capitole”. nici separare. Prof. prieten al lui Nestorie. CALCEDON. PRIMUS INTER PARES). prin care condamna cele „Trei Capitole”. I. si scrisoarea lui Iba de Edessa (380-457) in care acesta apara pe Teodor de Mopsuestia si respinge argumentele lui Chiril. Dogma hristologica de la Calcedon n-a fost acceptata de Biserica copta din Egipt. sileste pe Justinian sa convoace un sinod general la care participa 165 de episcopi si care condamna cele „Trei Capitole”. impotriva modului in care imparatul voia sa impuna un edict de credinta. cea din Orient si cea din Occident. Cu toate acestea. dupa Roma. SINODUL AL V-LEA DE LA CONSTANTINOPOL (mai-iunie 553) este convocat de imparatul Justinian cel Mare (527-565) cu intentia de a impaca monofizismul cu ortodoxia. Sinodul da o interpretare corecta expresiei 20 Pr. va riposta si va sterge din diptice numele papei. astfel incat se va ajunge la hotararea extrema de excomunicare si anatematizare a patriarhului de Constantinopol. Ioan RĂMUREANU. in doua naturi. Nici monofizitii. Peste cativa ani. Unul-Nascut. ajungandu-se la prima schisma intre cele doua Biserici. ca un singur si acelasi Hristos.pag 232 7 . negrecesti. 5. si pe cei trei teologi care apareau a fi propagatorii nestorianismului: persoana si opera lui Teodoret de Cyr (intre 393460). Astfel se formeaza Bisericile monofizite. in persoana lui Acaciu. Care „pentru noi si pentru a noastra mintuire.

pentru a formula credinta adevarata fata de erezia monotelismului (thelisisi = vointa). Prof. 22 Pr.Urmasii sai pierd si risipesc toata mostenirea lui Iustinian. sub cele mai aspre sanctiuni ale legilor de stat. de papa Martin I († 655 in exil in Crimeea) si de sfintul Maxim Marturisitorul.Moare in 565 . consolidand provinciile recucerite de la persi. Eunomie. 573579. nr. dar in 554 recunoaste caracterul ecumenic al acestui sinod. in prezenta imparatului si a legatilor papei Agathon (678-681). 1965. imparatului i-a fost dat sa constate o totala lipsa de loialitate a maselor monofizite fata de Imperiu. Invatatura ca Hristos are doua naturi. Nestorie. s-a reunit in sala Cupolei (trullos) a palatului. 7-8. desi dupa intrupare are numai o vointa (monotelism) sau o singura energie (monoenergism). compusa de patriarhul Serghie si acceptata de papa Honorius (625-638) Pentru imparatul Heraclius (610-641) importanta era buna intelegere. 6. socotit dusmanul ereziei lor. a socotit-o Heraclius ca puntea de unire intre dogma ortodoxa si monofizism. dar nu si doua vointe si doua energii. orice fel de discutii cu privire la una sau doua energii. cu pretul martiriului. este Dumnezeu adevarat”21 si condamna invataturile sustinute de Arie. intr-o singura persoana.Dupa pacificarea Constantinopolului se gandeste la recucerirea teritoriilor pierdute in secolul precedent. Dumitru STĂNILOAE. s-a interzis. In 532 face fata unei puternice rascoale intrata in istorie drept “rascoala Nika” .Intre anii 533-555 Justinian recucereste Italia. an XXVI (1974). SINODUL AL VI-Lea ECUMENIC DE LA CONSTANTINOPOL-ITrulan (noiembrie 680 – septembrie 681). regatul african al Vandalilor si partea sud-estica a Spaniei precum si o scurta fasie la nord de Dunare. Eutihie si Origen. Care a fost rastignit cu trupul. Impotriva acestei conceptii trebuia gasit un remediu. emite in septembrie 648 a emis un edict dogmatic. nr. Liviu STAN.Originar din Tracia romanizata.Ia masuri dure impotriva monofizitilor si arienilor(atatia cati mai ramanseserea).ctitoria sf. ca atat ei cat si monofizitii moderati ar fi gata sa primeasca hotararile Sinodului de la Calcedon in cazul ca Biserica greceasca ar accepta invatatura ca in Hristos sunt doua naturi. afirmind ca unirea dupa ipostas pastreaza cele doua naturi. unite fara confuzie si fara separare. Sinodul aproba formula liturgica „Domnul nostru Iisus Hristos. precum si referitor la una sau doua vointe in persoana Mantuitorului. Seria a II-a. condamna pe Sergie si respinge scrisorile lui Honorius 21 Pr. avand in vedere ca printre preocuparile lui principale se numara si campania impotriva persilor si ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute in timpul domniei regelui Chosroe II. Prof. „o natura intrupata a Cuvintului dumnezeiesc”. Justinian succede la tron unchiului sau Justin I. Imparatul Constans al II-lea pentru a ajunge la un compromis.Constantin cel Mare. 395-401. dar ea contravenea Calcedonului.monofizite a teologilor din Alexandria. Prima jumatate a sec VI este dominata de puternica personalitate a lui Justinian I(527565).22 In aceste conditii. Dr. „Hristologia Sinoadelor”.Codex Justinianum (528-529). Erezia a fost pusa in circulatie de imparatul Heraclius (610-641). In decursul luptelor. distrusa de rasculati. La inceput. Macedonie. Sugestia data imparatului de cativa monofiziti.Dupa infrangerea rascoalei reconstruieste biserica Sf. putea sa atraga pe monofizitii moderati. Hotarat sa restabileasca prestigiul imperiului. prilej cu care reface vechile castre de aici.Justinian duce o politica de reforme. „Ektesis”. Sinodul. De aceea politica bisericeasca inaugurata de Heraclius a fost concentrata in gasirea unui compromis dogmatic cu ajutorul caruia nadajduia sa castige Imperiului pe monofiziti.Sofia. 8 . 4. în Studii Teologice. în Ortodoxia. pp. Apolinarie. Reformeaza legislatia imperiului compunand celebrul Cod de Legi. convocat de imparatul Constantin al IV-lea Pogonatul (Barbosul) (648-685). „Despre recepţia de către Biserică a hotărârilor Sinoadelor ecumenice”. Prin publicarea noului edict dogmatic. Dr. intr-o marturisire de credinta publicata in 638. "Typos". papa Vigiliu n-a acceptat aceasta condamnare. pp. ortodoxia este aparata.

ca in Hristos exista doua vointe naturale si doua lucrari naturale. Sinodul VI recunoaste. pentru a se pronunta in legatura cu cultul icoanelor23. convoaca in 692. în Studii Teologice. al cincilea si al saselea. Imparateasa Irina. incearca sa restaureze comuniunea dintre Orient si Occident. imparatul Justinian II (685-695. iar impotriva papei Grigorie al III-lea (731-741) care excomunicase pe iconoclasti. Sinodul recunoaste pe Fotie (820-891) ca patriarh (Fotie inlocuise pe Ignatie in 858. nr. an XXV (1969). un fel de redefinire a doctrinei despre persoana Fiului lui Dumnezeu. (de unde denumirea de synodus quinisextus). Este adevarat ca un sinod tinut la Constantinopol (879-880). 1-2. pp. an LV (1979). 24 Virgil VÂLCU.catre Serghie. De abia sub imparateasa Teodora cultul icoanelor a fost restabilit (842). Deoarece sinoadele din 553 si 680-681 nu s-au ocupat cu problemele disciplinare. firea omeneasca avind vointa ei proprie. acuzindu-l de a fi monotelit. „Convocarea Sinoadelor ecumenice”. convocat de Vasile I Macedoneanul (867-886). erezia monotelita a fost condamnata la sinodul de la Ierusalim (634). SINODUL VII ECUMENIC DE LA NICEEA (septembrie – octombrie 787) este convocat de imparateasa Irina (780-790). Sinodul face un rezumat al dogmelor promulgate de sinoadele precedente. criticind aspru activitatea misionarilor catolici in Bulgaria – a carei populatie fusese convertita de 23 Pr. la care participa delegatii papei Ioan al VIII-lea (872882). Iconoclasmul este ultima erezie care a facut obiectul unui sinod ecumenic. trece sub jursdictia Constantinopolului provincia Iliriei. la rindul sau Fotie depusese pe papa. aparatorul cel mai aprig al venerarii icoanelor. critica unele obiceiuri ale Bisericii Apusene. fiind pe deplin indumnezeita. 78. ICOANA). Sinodul n-a fost acceptat de catre Bisericile din imperiul lui Carol cel Mare (Germania. 478-491. considerind aceasta drept idololotrie. tot la Niceea (350 de parinti) sinod care anuleaza deciziile celui din 754 si care formuleaza invatatura ca obiectul venerarii este persoana reprezentata pe icoana. un sinod general "al doilea Sinod trulan". Biserica ortodoxa recunoaste numai sapte sinoade ecumenice24. 9 . in acord cu invatatura Sfintilor Parintilor. Franta. Traian VALDMAN. iconoclasmul persista datorita perscutiei declansate de imparatii bizantini. 36-46. facind o distinctie intre adorare (latreia) care este rezervata numai lui Dumnezeu si cinstire (proskynesis) ce se cuvine sfintilor (v. 7. prin care interzice cultul icoanelor si reprezentarea picturala in general. regenta lui Constantin al VI-lea (771-797). in prima Duminica a postului Pastelui. Spania). Succesorul sau. in aceeasi sala a palatului (in trullo). atit de mult zdruncinata datorita ambitiei papilor de a fi considerati de orientali ca instanta de apel. Sinodul de la Francfurt (794) si „Cartile caroline”se pronunta impotriva cultului icoanelor. Seria a II-a. 705-711). inclusiv pe Ioan Damaschinul. care condamna cultul icoanelor si excomunica pe toti anti-iconoclastii. Dupa alegerea lui Sofronie ca patriarh al Ierusalimului. „Problema sinodului ecumenic în Sfintele canoane”. pp. Constantin al V-lea Copronim (741-775) convoaca un sinod in 754 la Constantinopol. nr. Sinodul confirma canonul 28 de la Calcedon. în Mitropolia Moldovei şi Sucevei. in completarea celor doua concilii precedente. dar nu a fost recunoscut de papa Nicolae I (858-867) si fusese apoi condamnat de sinodul din Constantinopol (869-870). a lui Teodor Studitul si a calugarilor in general. fapt in amintirea caruia s-a instituit sarbatoarea Ortodoxiei. cu scopul de a decreta canoane. care se supune de bunavoie vointei dumnezeiesti. Drd. Imparatul numeste un patriarh iconoclast. convoaca un alt sinod. Din cauza ca acest sinod a confirmat pentru a treia oara drepturile patriarhului de Constantinopol si a condamnat unele practici si obiceiuri ale Bisericii Romane. stabilind impartasirea sub ambele forme (piine si vin) si folosirea piinii dospite (artos) la Euharistie. Leon al III-lea Isaurul (717-741) publica un edict in 727. se pronunta pentru casatoria preotilor inainte de hirotonie. cu sprijinul patriarhului Tarasie si cu acordul papei Adrian I (771-795). teologii latini nu l-au recunoscut ca ecumenic. Cu toata opozitia patriarhului Nichifor.

conciliara. Punctul de plecare al shismei din 1054 se afla in tendinta papilor de a aseza Orientul sub autoritatea lor directa. de aceea unirea Bisericilor trebuie sa faca obiectul unui acord ecumenic. Din punct de vedere teologic. 10 . Sinodul se pronunta impotriva adaosului „Filioque” si recunoaste egalitatea dintre Roma si Constantinopol. asa cum arata patriarhul Fotie in tratatul sau „Despre Duhul Sfint”.Bizant in 864 -. c) sinoadele au redresat sau reconstituit unitatea vizibila a crestinsmului. desigur Roma avind „oarecare intiietate” . separarea a fost provocata de Filioque. ele constituie legatura de unitate cea mai solida intre toate Bisericile locale. b) ele au impus autoritatea si metoda colegiala. pe care ii acuza de erezie). in care condamna pe latini ca eretici. in primul mileniu crestin. Unii sustin ca recunoasterea acestui sinod ca sinod de reconciliere ar fi de o mare valoare practica in vederea reducerii shismei. care a mentinut si slujit ideea ecumenica. Importanta sinoadelor ecumenice rezida in faptul ca: a) prin continutul lor dogmatic. lasind rasaritenilor impresia ca autonomia lor este contestata.

1996 şi 2001. Teodor BODOGAE. 2. 14) Pr. 291-325. Milan ŞESAN. PETREUŢĂ. 7-8. 395-401. Aspectele esenţiale ale operei de Răscumpărare în concepţia ortodoxă). Prof. Ediţia a II-a. 116-198. Cluj-Napoca. Prof. Teologia Dogmatică şi Simbolică. Liturgica specială. 7) Pr. Prof. „Sinoadele ecumenice ca expresie a universalităţii Bisericii”. COMAN. 2005. 478-491. pp. 3-22. Prof. Dr. Mântuirea obiectivă. CHITESCU. (Cele trei direcţii ale lucrării mântuitoare a lui Hristos şi cele trei slujiri mântuitoare ale Lui). 2005. pp. III. 1-2. an XIV (1962). nr. 11) Pr. în Studii Teologice. Prof. Dr. vol. Întreita slujire a Mântuitorului. Dr. 3. Erminia Duhului. 2005. an XIX (1967). Liviu STAN. Ioan G. pp. 4. vol. Seria a II-a. Editura Episcopiei Dunării de Jos. Prof. în Ortodoxia. Bucureşti. Bucureşti. Pr. nr. N. Istoria Bisericească Universală. nr. Bucureşti. NECULA. Prof. „Sinoadele ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii”. Bucureşti. 2003. 2) Idem. an XXV (1969). Dr. Canoanele Bisericii Ortodoxe: note şi comentarii. Dr. I. pp. Pr. Editura Nemira. 10) Pr. Ediţia a II-a. 6) Pr. Prof. Traian VALDMAN. Petre VINTILESCU. Prof. 4) Pr. 3) Arhid. 5) Pr. Dr. în Ortodoxia. Ene BRANIŞTE. Dumitru STANILOAE. Prof. 573-579.BIBIOGRAFIE 1) Pr. 2003. nr. (Opera mântuitoare. Constantin COMAN. 7-8. I. I şi II. 38-60. Prof. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. pp. 11 . Ediţia a III-a. pp. Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române. Prof. Drd. Pr. II. nr. „Despre recepţia de către Biserică a hotărârilor Sinoadelor ecumenice”. Dr. an XXVI (1974). „Problema sinodului ecumenic în Sfintele canoane”. în Studii Teologice. Ioan RĂMUREANU. Vol. 13) Prof. Seria a II-a. Dr. Prof. 36-46. Dr. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică. „Hristologia Sinoadelor”. vol. Liturghierul explicat. Editura Bizantină. 1987. Nicolae D. 9) Pr. pp. Prof. Bucureşti. Vol. nr. Galaţi. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 1-2. în Mitropolia Moldovei şi Sucevei. 8) Virgil VÂLCU. pp. Dumitru STĂNILOAE. 1965. în Studii Teologice. dr. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Seria a II-a. „Convocarea Sinoadelor ecumenice”. Sibiu. 12) Pr. Pr. Isidor TODORAN. Bucureşti. 1998. Ioan FLOCA. 1993. Dr. an LV (1979).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful