CR 2-1-1-1

MINISTERUL TRANSPORTURILOR CONSTRUCğIILOR ùI TURISMULUI

COD DE PROIECTARE A CONSTRUCğIILOR CU PEREğI STRUCTURALI DE BETON ARMAT
INDICATIV CR2-1-1.1

Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Tudor POSTELNICU

PARTEA I Elaboratori:

Prevederi de proiectare Tudor POSTELNICU Constantin PAVEL

PARTEA II Elaboratori:

Comentarii Tudor POSTELNICU

CUPRINS

1. PROBLEME GENERALE 1.1. Modul de aplicare 1.2. Relatia cu alte prescripĠii 2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU 2.1. DefiniĠii. Clasificări 2.2. Alcătuirea generală a clădirilor úi dispoziĠia elementelor structurale verticale 2.3. Alcătuirea elementelor structurale 2.4. Planúee 2.5. Rosturi 2.6. Infrastructura 2.7. Alcătuirea elementelor nestructurale 3. EXIGENğE GENERALE DE PROIECTARE 3.1. Probleme generale 3.2. ExigenĠe privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de plastificare) 3.3. Exigente de rezistenĠă úi de stabilitate 3.4. ExigenĠe de rigiditate 3.5. ExigenĠe privind ductilitatea locală úi eliminarea ruperilor cu caracter neductil 3.6. ExigenĠe specifice structurilor prefabricate 4. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE 4.1. Stabilirea încărcărilor verticale 4.2. Dimensionarea preliminară a sectiunilor pereĠilor 4.3. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor grinzilor de cuplare 5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE 5.1. IndicaĠii generale 5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereĠi structurali 5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereĠii structurali din acĠiunea încărcărilor verticale 5.4. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secĠionale, în domeniul elastic 5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic 6. CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI 6.1. GeneralităĠi 6.2. Valorile eforturilor secĠionale de dimnsionare 6.3. Efectul încărcărilor verticale excentrice 6.4. Dimensionarea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali 6.5. Calculul armăturilor longitudinale úi transversale din pereĠii structurali 6.6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare 6.7. Calculul planúeelor ca diafragme orizontale

7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE 7.1. Materiale utilizate 7.2. Alcătuirea sectiunii de beton a pereĠilor structurali. Dimensiuni minime 7.3. Armarea pereĠilor. Prevederi generale 7.4. Armarea în camp a pereĠilor structurali 7.5. Armări locale ale elementelor verticale 7.6. Armarea grinzilor de cuplare 8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE 8.1. Probleme generale 8.2. Alcătuirea panourilor 8.3. Îmbinările structurilor cu pereĠi din elemente prefabricate de beton armat 9. INFRASTRUCTURI 9.1. Prebleme generale 9.2. Tipuri de infrastructuri 9.3. IndicaĠii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii 9.4. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor ANEXA A PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL INDICAğII PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR CR2-1-1.1. COMENTARII PROBLEME GENERALE ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU EXIGENğE GENERALE PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI PREVEDERI CONSTRUCTIVE PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE INFRASTRUCTURI BIBLIOGRAFIE

1. De la caz la caz proiectanţii de structuri pot aplica şi alte metode de calcul şi pot lua şi alte măsuri constructive pentru obţinerea nivelului dorit de siguranţă.impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub acţiuni seismice de intensitate ridicată.1. etc.4 Prevederile prezentului Cod trebuie interpretate ca având un caracter minimal. cu forme. să se prevadă şi măsuri suplimentare de alcătuire.1 Prezentul cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat monolit şi/sau din elemente prefabricate. în general. este necesar ca. pe lângă respectarea prevederilor prezentului Cod. 1.1 Sub aspectul măsurilor de protecţie seismică.conformarea generală favorabilă a construcţiei.1. Se va urmări ca tehnologia de execuţie să nu afecteze comportarea structurală avută în vedere a proiectare.1. prevederile prezentului Cod vor fi luate în considerare cu caracter orientativ.1. pe terenuri la care pot apărea tasări diferenţiate importante. sub formă de panouri mari prefabricate. faţă de care cuprinde detalieri şi precizări suplimentare.). dimensionare şi armare corespunzătoare condiţiilor de fundare respective.asigurarea unei rigidităţi suficiente la deplasări laterale. Prevederile privind alcătuirea de ansamblu şi calculul structurilor cu pereţi cât şi detaliile de alcătuire constructivă şi de armare a pereţilor se referă la tipurile uzuale de structuri care apar în mod curent la clădirile etajate civile sau industriale. . modul de execuţie al planşeelor. 1.2 În cazul construcţiilor situate pe terenuri sensibile la umezire şi. PROBLEME GENERALE 1. 1.2. din beton armat monolit. 1. Proiectarea structurilor cu pereţi de beton armat va fi orientată pe satisfacerea exigenţelor structurale (vezi cap.1 . . prezentul Cod este bazat pe prevederile normativului P100/92.1. Pentru alte categorii de construcţii. Relaţia cu alte prescripţii 1.2.3 Alcătuirea constructivă a structurilor cu pereţi de beton armat va fi pusă de acord cu procedeele de execuţie folosite (sistemul de cofraj utilizat pentru pereţii verticali. Aceste măsuri nu fac obiectul prezentei prescripţii. 1. Modul de aplicare 1. alcătuiri şi/sau solicitări speciale.3): .

sunt cele prescrise la pct.normativul NE012/99 pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat. de fidelitatea modelului de calcul în raport cu caracterul. etc.2.2.2. unde sunt precizate şi domeniile recomandabile de utilizare a acestor metode. 1. referitoare la calculul terenului de fundare. 1. în general. .2 din Normativul P100/92.standardele din seria STAS 3300. referitoare la acţiunile în construcţii. .standardele din seria STAS 10107. .3 şi tabelul 6.3 Prevederile prezentului Cod vor fi completate după necesităţi cu prevederile altor prescripţii sub a căror incidenţă se află construcţiile proiectate. . diferenţiate în funcţie de modul în care este modelată acţiunea seismică. dinamic şi neliniar al comportării structurale.standardele din seria STAS 10101.“Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi executarea armării elementelor de beton cu plase sudate” – P59/80. precum şi de modul concret în care sunt efectuate verificările ce privesc condiţiile de conformare antiseismică şi performanţele răspunsului seismic. referitoare la proiectarea elementelor de beton armat din construcţii civile şi industriale.2 Metodele de proiectare seismică ale structurilor cu pereţi structurali de beton armat. spaţial. cum sunt: .1.2 .

de 2.o categorie specială o constituie pereţii asamblaţi sub forma unor tuburi perforate sau nu. în cadrul aceluiaşi tronson.1 Construcţiile cu pereţi structurali sunt cele la care elementele structurale verticale sunt constituite în totalitate sau parţial din pereţi de beton armat turnaţi monolit sau din elemente prefabricate. 2. iar distribuţia în plan a pereţilor va fi.1 . B.1. de regulă.1.2.1 La stabilirea formei şi a alcătuirii de ansamblu a construcţiilor se vor alege.2. 2. la care rezistenţa la forţe laterale este asigurată. în vederea limitării efectelor de torsiune generală sub acţiunea seismică şi a altor efecte de interacţiune defavorabile. Sisteme cu pereţi structurali. de preferinţă. constituiţi din doi sau mai mulţi montanţi (pereţi în consolă) conectaţi într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare). 2. suprafaţa planşeului la fiecare nivel va fi pe cât posibil aceeaşi. practic. pentru o comportare ductilă sau elastică. aceeaşi la toate nivelurile. evitându-se disimetrii pronunţate în distribuţia volumelor.3 din normativul P100/92 şi prevederile suplimentare prezentate în continuare. Structura mai poate cuprinde şi alte elemente structurale cu rol numai în preluarea încărcărilor verticale.1 şi 4. Se vor lua măsuri pentru a menţine şi la aceste niveluri capacităţi suficiente de rigiditate. în cadrul aceluiaşi tronson de clădire. urmărind să se evite apariţia unor disimetrii de mase şi de rigidităţi.2.2. proiectate după caz. în totalitate de către pereţi structurali de beton armat. La aceste structuri este necesară realizarea planşeelor ca diafragme orizontale. Clasificări. care asigură deformarea solidară în preluarea forţelor orizontale (din acţiunea vântului sau a cutremurului) a elementelor verticale structurale – pereţi sau stâlpi. compacte şi simetrice pe verticala. a căror contribuţie în preluarea forţelor laterale poate fi neglijată. La stabilirea configuraţiei structurii şi a pereţilor structurilor se vor respecta prevederile paragrafelor 4.3 În cazul când la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se crea spaţii libere mai mari decât la etaje. 2. .2. contururi regulate în plan. se poate accepta suprimarea unor pereţi. 2. legaţi numai prin placa planşeului. 2. Sisteme mixte (duale) la care pereţii structurali conlucrează cu cadre de beton armat în preluarea forţelor laterale. Alcătuirea generală a clădirilor şi dispoziţia elementelor structurale verticale 2.2 După modul de participare a pereţilor la preluarea încărcărilor verticale şi orizontale. sistemele structurale se clasifică în următoarele categorii: A.2 Astfel. a rigidităţilor şi a capacităţilor de rezistenţă ale pereţilor şi a celorlalte subsisteme structurale.pereţi în consolă individuali (necuplaţi).1. astfel ca acestea să se suprapună pe verticală. Se admit retrageri la ultimele niveluri.3 Pereţii structurali se clasifică în: .pereţi cuplaţi. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU 2. inclusiv cu suprimări parţiale sau totale ale unor pereţi.1. Definiţii. . a maselor.

la clădirile administrative. se recomandă să fie folosiţi ca pereţi structurali cu precădere aceia care separă funcţiuni diferite sau care trebuie să asigure o izolare fonică sporită. nu prezintă goluri de uşi sau la care acestea sunt în număr redus.2.3. Alcătuirea elementelor structurale 2. a planşeelor) pot impune măsuri suplimentare în vederea asigurării stabilităţii şi capacităţii de rezistenţă necesare ale pereţilor.1).6 Pereţilor structurali cărora le revin cele mai mari valori ale forţelor orizontale trebuie să li se asigure o încărcare gravitaţională suficientă (să fie suficient “lestaţi”) astfel încât să se poată obţine condiţii avantajoase de preluare a solicitărilor din încărcări orizontale şi de transmitere a acestora la terenul de fundare. aceleaşi cerinţe se pot realiza şi prin dispunerea pereţilor după direcţiile determinate de forma clădirii.5 Amplasarea în plan a pereţilor structurali va urmări cu prioritate posibilitatea obţinerii unui sistem avantajos de fundaţii (incluzând.rezistenţă şi de ductilitate pe ambele direcţii prin continuarea până la fundaţii a celorlalţi pereţi şi prin alcătuirea adecvată a stâlpilor de la baza pereţilor întrerupţi. de regulă.2. de preferinţă.7 La construcţiile cu forma în plan dreptunghiulară. la exterior. la poziţionarea pereţilor în plan se va urmări ca cerinţele de ductilitate să fie cât mai uniform distribuite în pereţii structurii. De asemenea. cu condiţia asigurării izolării lor termice prin placare. dacă este necesar.2. Se recomandă ca rigidităţile de ansamblu ale structurii după cele două direcţii să fie de valori apropiate între ele. cu un material termoizolator. necesitând ca atare grosimi mai mari şi care.2. pereţii de la nucleul de circulaţie verticală şi de la grupurile sanitare. 2. 2. 2.2.9 Dintre pereţii interiori. în care lipsa unor elemente încă neexecutate (de exemplu.1 Pentru elementele structurale verticale. etc. 2. Aceşti pereţi pot fi din beton armat monolit sau din elemente prefabricate. 2. 2.2 . pereţii de la subsol şi/sau de la alte niveluri de la partea inferioară).4 La dispunerea pereţilor în plan se va urmări să se evite efectele negative rezultate din apariţia unor excentricităţi suplimentare ca urmare a plastificării nesimultane a unor pereţi la acţiunea cutremurului după anumite direcţii. forme de secţiuni cât mai simple (fig.2. pereţii dintre apartamente şi pereţii casei scării. neechilibrate pe ansamblul structurii la fiecare nivel.2. 2.11 La proiectarea structurilor cu pereţi structurali se va avea în vedere în afara situaţiei construcţiei în faza de exploatare şi situaţiile care apar pe parcursul execuţiei. . 2. în măsură să realizeze un transfer cât mai simplu şi mai avantajos al eforturilor de la baza pereţilor la terenul de fundare. se vor alege.2. 2.10 Pereţii exteriori pot fi realizaţi din beton armat şi utilizaţi ca pereţi structurali.2. La clădirile de alte forme. pereţii structurali se vor dispune. 2. după două direcţii perpendiculare între ele.la clădirile de locuit.3.8 Se va urmări ca rezultantele încărcărilor verticale (gravitaţionale) care acţionează pereţii unei structuri să nu ducă la excentricităţi mari cu acelaşi sens faţă de centrele de greutate ale pereţilor respectivi. Din această categorie fac parte: . pereţi individuali sau pereţi cuplaţi. în acelaşi timp.

4. cu dispoziţie ordonată. dezideratul menţionat mai sus se poate realiza printr-o dispunere judicioasă a golurilor şi prin eventuala fragmentare a pereţilor. în mod ordonat. 2.2.3. se va urmări realizarea pereţilor cu secţiuni lamelare sau întărite la extremităţi. Fig. Modul de alcătuire al planşeelor se va corela cu distanţele dintre pereţii structurali astfel încât planşeele să rezulte. pentru realizarea unei comportări de element cu secţiune tubulară închisă la unele nuclee de pereţi) se recomandă decalarea golurilor pe înălţimea clădirii.4.2 Se vor adopta.Astfel. dimensiuni mai mari decât aceasta (fig.2. şiruri de goluri suprapuse.1 Planşeele vor fi astfel alcătuite încât să asigure satisfacerea exigenţelor funcţionale (de exemplu.2. secţiunile cu tălpi ample. În acest ultim caz marginile dinspre gol ale pereţilor vor avea cel puţin grosimea grinzilor (vezi şi 7. practic.2 2. prin bulbi şi tălpi cu dezvoltări limitate şi se vor evita. 2.3 În situaţiile în care se urmăreşte obţinerea unor elemente structurale cu capacităţi sporite de rigiditate şi de rezistenţă (de exemplu. legate între ele prin grinzi (rigle) de cuplare având configuraţia generală a unor cadre etajate. Grinda de cuplare Grinzi de cuplare 2.1 În cazul structurilor cu pereţi structurali deşi. cele de izolare fonică).3 2. când funcţiunea clădirii o impune. precum şi cele de rezistenţă şi de rigiditate.3. ca în fig. dacă este necesar.2). în funcţie de necesităţi.2. 2.3.3 Grinzile de cuplare vor avea grosimea egală cu aceea a inimii pereţilor verticali sau. pentru încărcări verticale şi orizontale. indeformabile pentru încărcări în planul lor. conducând la pereţi formaţi din plinuri verticale (montanţi). Fig.2.2.3. pe cât posibil.3 .4). Planşee Fig. rezultate din intersecţia pereţilor de pe cele două direcţii principale ale clădirii.

1 Se vor prevedea. au înălţimi foarte diferite).3 Dispunerea rosturilor seismice şi lăţimea acestora vor respecta prevederile din paragraful 4. de regulă. rosturi de dilatare-contracţie.2.5.5.4) nu vor depăşi. 2. ca şi lungimea “l” între capetele extreme ale pereţilor (fig.5.1. cu condiţia ca soluţiile de îmbinare să asigure planşeului exigenţele menţionate la 2. 2.4 Tabelul 1 Tipuri de planşeu Planşeu din beton armat monolit sau planşeu cu alcătuire mixtă (din predale prefabricate cu o placă de beton armat) Planşeu prefabricat cu o suprabetonare de 6-7 cm L (m) 45 55 l (m) 40 45 2. valorile date în tabelul 1. din punct de vedere structural. cu mase mari (orientativ.4. după necesităţi.2. 2.2 În vederea reducerii sub limite semnificative.4. echipamente) să nu se slăbească exagerat planşeul după anumite secţiuni. la clădiri cu mai mult de 9 niveluri supraterane) amplasate în zonele seismice de calcul A.4 În cazul în care construcţia este alcătuită din corpuri cu mase pronunţat diferite (de exemplu.3 Se va urmări ca prin forma în plan aleasă pentru planşeu şi prin dispunerea adecvată a golurilor cu diferite destinaţii (pentru scări.5.4 .4 al normativului P100/92.4. lăţimea rostului poate fi redusă până la dimensiunea minimă realizabilă constructiv. sau când acestea sunt fundate pe terenuri cu 2. a eforturilor din acţiunea contracţiei betonului şi a variaţiilor de temperatură. În cazul unor tronsoane de clădire vecine. Rosturi 2. lungimea “L” a tronsoanelor de clădire.5. B şi C. în care să apară riscul de rupere la acţiunea unor cutremur de intensitate mare. 2. Se va urmări ca rosturile să cumuleze două sau toate cele trei roluri menţionate. dimensiunea L şi a tronsoanelor să nu depăşească 40 m.2. Fig.2 Planşeele pot fi realizate şi din elemente prefabricate. Se recomandă ca la construcţiile înalte. rosturi seismice şi/sau rosturi de tasare. cu înălţime şi alcătuire similare. instalaţii. lifturi.

alcătuieşte infrastructura construcţiei. pereţii subsolului sau a mai multor niveluri de la baza structurii.2 În cazul pereţilor executaţi din materiale rezistente (de exemplu. fundaţiile şi radierul (eventual placa pardoseală de beton armat).proprietăţi substanţial diferite.1 Se recomandă utilizarea elementelor de compartimentare uşoare. Ansamblul acestor elemente structurale. 2.6. 2. constituind fundaţiile comune pentru mai mulţi pereţi. care să poată fi modificate sau înlocuite pe durate de exploatare a construcţiilor şi care să fie cât mai puţin sensibile la deplasări în planul lor. 2. b) Grinzi de fundaţii pe una sau două direcţii. forţă tăietoare şi torsiune. atunci când există. În raport cu mărimea solicitărilor care apar la baza pereţilor structurali şi configuraţia pereţilor subsolului se pot prevedea diferite soluţii.1 Pereţii structurali. de exemplu fundaţii cu cuzinet şi bloc de beton simplu. Un tip special de fundaţii din această categorie îl constituie fundaţiile realizate sub pereţi care se pot roti liber la bază (vezi fig.7. alcătuite din planşeul peste subsol. ca prin alcătuirea lor (dimensiuni. poziţia şi dimensiunea golurilor) şi modul lor de prindere de elementele structurale. poate include.8). Alcătuirea elementelor nestructurale 2. care pe lângă fundatii. c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise cu mare rigiditate şi cu mare capacitate de rezistenţă la încovoiere.9. din zidărie de cărămidă) se va urmări. 2.7. Infrastructura 2. dintre care cele mai importante sunt: a) Fundaţii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre. constituind şi rosturi de tasare.7. să se evite realizarea unor interacţiuni nefavorabile şi să se asigure limitarea degradărilor în pereţi în conformitate cu prevederile normativului de proiectare antiseismică. individuali (în consolă) sau cuplaţi vor fi prevăzuţi la partea lor inferioară cu elemente structurale care să permită transmiterea adecvată a solicitărilor pereţilor la terenul de fundare.6. pereţii subsolului.5 . dar cu proporţii şi dimensiuni corelate cu mărimea eforturilor din pereţii structurali. rosturile vor traversa şi fundaţiile.

respectarea prevederilor prezentului Cod şi ale celorlalte prescripţii sub incidenţa cărora se află construcţia. Probleme generale Proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali trebuie să urmărească satisfacerea tuturor exigenţelor specifice de diferite naturi (funcţionale. în particular a celor seismice. etc.) şi de importanţa construcţiei. de încadrare în mediul construit.3. evaluată pe baza prevederilor din STAS 10107/090. . Exigenţe de rezistenţă şi de stabilitate Exigenţele de rezistenţă impun ca acţiunile seismice de intensitate mare să nu reducă semnificativ capacitatea de rezistenţă a secţiunilor celor mai solicitate ale structurii. se realizează prin: . de execuţie.eliminarea apariţiei unor fenomene de instabilitate care să nu permită atingerea capacităţilor de rezistenţă proiectate. de întreţinere şi de reparare/consolidare. etc).1 . în funcţie de condiţiile concrete pe amplasament (geotehnice. dacă în toate secţiunile capacitatea de rezistenţă. etc.eliminarea ruperilor premature.capacităţi de deformare postelastică substanţiale şi comportare histeretică stabilă în zonele plastice. vecinătatea cu alte construcţii. . EXIGENŢE GENERALE DE PROIECTARE 3. climatice.cerinţe de ductilitate moderate şi cât mai uniform distribuite în ansamblul structurii. alcătuirea şi execuţia tuturor elementelor structurale şi nestructurale.2. prin proiectarea structurală trebuie să se asigure o comportare în domeniul elastic pentru planşee şi sistemul infrastructurii cu fundaţiile aferente.dirijarea deformaţiilor plastice în grinzile de cuplare şi la baza pereţilor.concepţia generală de proiectare a structurii privind mecanismul structural de deformare elasto-plastica (si implicit de disipare de energie). structurale. cu precizările din prezentul Cod şi în condiţiile respectării regulilor de alcătuire 3. . Exigenţe privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de plastificare) Obţinerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil sub acţiuni seismice de intensitate ridicată în cazul construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat implică: . acţiunii forţelor tăietoare. seismice. Astfel se poate asigura o comportare favorabilă în exploatare.2. cu caracter fragil. Satisfacerea exigenţelor structurale referitoare la preluarea acţiunilor de diferite categorii. referitoare la calculul. . Modalităţile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt prezentate la 6. cu un nivel controlat de siguranţă. De regulă. . 3. Practic. datorate pierderii ancorajelor. se consideră că cerinţele de rezistenţă sunt satisfăcute.3. 3. .. estetice.1.o modelare fidelă în raport cu comportarea reală şi utilizarea unor metode de calcul adecvate pentru determinarea eforturilor şi dimensionarea elementelor structurale.

6. printr-un criteriu echivalent. rigiditatea pereţilor structurali trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura şi condiţia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de clădire vecine.4.ruperea zonelor întinse armate sub nivelul corespunzător eforturilor de fisurare. 2.4.prevăzute de acestea. 3. se va asigura. Tot în categoria fenomenelor de instabilitate.1). .2.3 şi 6. prefisurate. 3. Exigenţe specifice structurilor prefabricate 3.2 . la limită egală. Exigenţe de rigiditate Construcţiile cu pereţi structurali vor fi prevăzute prin proiectare cu o rigiditate la deplasări laterale în acord cu prevederile normativului de proiectare seismică.pierderea aderenţei betonului la suprafaţa armăturilor în zonele de ancorare şi de înnădire. cu caracteristici de vibraţie pronunţat diferite. în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor secţiuni. pentru evaluări preliminare. cu valorile de calcul maxime ale eforturilor secţionale.2. care trebuie evitate. este superioară.ruperea la forţă tăietoare în secţiunile înclinate. Exigenţele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilităţii formei (voalării) pereţilor în zonele puternic comprimate şi eliminarea fenomenelor de răsturnare datorate unei suprafeţe de rezemare pe teren insuficiente.5. . mai aproximativ. cum sunt: . fără reduceri semnificative ale rigidităţii şi/sau capacităţii de rezistenţă în urma unor cicluri ample de solicitare seismică.ruperea la forţele de lunecare. De asemenea. În vederea mobilizării capacităţii de ductilitate la solicitarea de încovoiere cu sau fără efort axial. 3. se încadrează şi situaţiile în care distribuţia în plan a pereţilor duce la excentricităţi exagerate ale centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate al pereţilor structurali.4. În acelaşi scop sunt necesare măsuri pentru evitarea fenomenului de pierdere a stabilităţii zonelor comprimate de beton şi a armăturilor comprimate (vezi pct. un grad superior de siguranţă faţă de ruperile cu caracter fragil sau mai puţin ductil.2.1. Exigenţe privind ductilitatea locală şi eliminarea ruperilor cu caracter neductil Condiţia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pereţi de beton armat are în vedere asigurarea unei capacităţi suficiente de rotire postelastică în articulaţiile plastice. în absenţa unor pereţi care să preia în mod eficient momentele de torsiune generală (vezi 2. . de limitare a efortului unitar mediu de compresiune.4). prin dimensionare. În mod practic condiţia de ductilitate locală se exprimă printr-un criteriu de limitare a înălţimii relative a zonei comprimate a secţiunilor sau. în cazul elementelor verticale.

3. îmbinările verticale. orizontale sau după alte direcţii între elementele prefabricate va trebui să fie solicitate în domeniul elastic. de suprafaţă sau liniare. Valorile forţelor de lunecare şi ale celorlalte forţe care intervin la dimensionarea elementelor de îmbinare vor fi cel puţin egale cu valorile asociate mecanismului de plastificare structural. sub încărcările care corespund stadiului ultim pentru structura în ansamblu. trebuie să urmărească obţinerea unei comportări practic identice cu cea structurilor similare realizate din beton armat monolit.Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente prefabricate de perete. În acest scop.3 .

orientaţi paralel cu acţiunea forţelor orizontale.1 Aria totală a inimilor pereţilor pe o direcţie (în m2) va fi.5 (4.5 At + 0. S-a notat: 4.2.4. = coeficient de importanţă a construcţiei.3 Aria bulbilor sau tălpilor At prevăzute la capetele secţiunii pereţilor cu aria inimii Ai va respecta relaţiile: no ≤ 1. = aria suprafeţei planşeului în m2. 4.2.5. 4. provenite din încărcările verticale. = coeficientul zonei seismice de calcul.1.35 Ai At + 0.1) în care: ∑ A bi α ks Apl n = aria inimilor. de regulă. La clădiri cu până la 10÷12 niveluri se recomandă să se păstreze dimensiuni constante ale secţiunilor pereţilor pe toată înălţimea. Stabilirea încărcărilor verticale Valorile încărcărilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor standardelor de acţiuni. Dimensionarea preliminară a secţiunilor pereţilor 4.2) pentru zonele seismice de calcul A ÷ D şi no ≤ 1. = numărul de niveluri de clădire (numărul de planşee) situate deasupra secţiunii considerate. în secţiune orizontală.2 Grosimea pereţilor va fi cel puţin 15 cm. Valorile eforturilor axiale din pereţi şi din celelalte elemente verticale ale structurii. în funcţie de alcătuirea (modul de descărcare) planşeelor (vezi pct. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE 4.2. conform P100/92. după caz.3).3) pentru zonele seismice de calcul E şi F. ale tuturor pereţilor structurali. corespunzător grupării fundamentale sau speciale de încărcări. se determină pe baza suprafeţelor aferente secţiunilor acestora. conform P100/92. cel puţin cea dată de relaţia: ∑ A bi ≥ α k s n A pl 100 (4. cu contribuţie semnificativă în preluarea forţelor orizontale. 4.1 .2.50 Ai (4.

b şi h dimensiunile inimii peretelui. Relaţiile (4. Dimensionarea preliminară a secţiunilor grinzilor de cuplare 4.3) servesc şi la evidenţierea situaţiilor în care apare necesitatea prevederii de bulbi sau tălpi la extremităţile pereţilor.3.4) unde N este efortul axial de compresiune în pereţi. 4.1 Înălţimea grinzilor de cuplare la clădirile obişnuite se va lua egală cu dimensiunea plinului de deasupra golurilor de uşi şi ferestre.2 .2) şi (4.3. cu grosimea pereţilor. iar Rc rezistenţa de calcul a betonului la compresiune. 4. 4. de regulă.no = N b h Rc (4.2 Lăţimea grinzilor se va lua egală.3.

controlate prin procedee de calcul adecvate. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREŢI STRUCTURALI LA ACŢIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ŞI ORIZONTALE 5.2 Proiectarea seismică a structurilor cu pereţi structurali.1 Calculul elementelor structurale ale construcţiilor cu pereţi de beton armat se face pentru grupările fundamentală şi specială de încărcări. localizarea deformaţiilor postelastice în elementele suprastructurii. 5. Indicaţii generale 5. deoarece cerinţele de ductilitate ale acestora sunt mai mici decât cele corespunzătoare construcţiilor obişnuite. incluzând acţiunea seismică. În situaţiile în care se optează pentru această soluţie se vor lua măsurile de ductilizare necesare ale elementelor structurale respective. pentru construcţiile curente se permite utilizarea metodelor de calcul din categoria A. a terenului de fundare. de regulă. c) În situaţiile în care soluţiile de la punctele a) şi b) nu se pot realiza. conform P100/92. gruparea specială. cu reducerea corespunzătoare a cerinţelor de ductilitate pentru elementele suprastructurii. pe baza prezentei prescripţii. Pentru clădirile curente sub aspectul regimului de înălţime.5. 5. Dirijarea deformaţiilor neliniare în unul sau mai multe din cele trei părţi ale ansamblului suprastructură-infrastructură-teren de fundare se va face prin metode de calcul omologate.1 . Şi în aceste cazuri se pot diminua măsurile de ductilizare ale elementelor structurale. nu este încă practic posibilă decât pentru cazuri particulare. armăturii de oţel şi. al valorilor încărcărilor gravitaţionale. elementele structurale verticale. b) În cazuri speciale se admite să se realizeze ansamblul structural astfel încât deformaţiile postelastice să se dezvolte cu prioritate în elementele infrastructurii. Corelarea capacităţilor de rezistenţă ale celor trei componente se va face pe baza valorilor medii ale rezistenţei betonului. în condiţiile aplicării prescripţiilor din ţara noastră.1.1. calculul în gruparea specială de încărcări pentru aceste elemente.1.1. implicând absorbţia şi disiparea de energie prin deformaţii postelastice. Astfel: a) Se urmăreşte. se pot admite deformaţii inelastice limitate şi în terenul de fundare. cu prioritate.3 În condiţiile în care abordarea unui calcul structural. care admit următoarele simplificări principale: 5. În situaţiile în care se optează pentru abordări de tip b) şi/sau c) trebuie să existe condiţii de acces şi de intervenţie la elementele proiectate pentru a lucra ca elemente disipative. În cadrul prezentului Cod se are în vedere. de regulă. de exemplu în cazul unor construcţii ce urmează să se execute în spaţiile limitate dintre alte construcţii existente (care nu permit dezvoltarea suprafeţei de rezemare a structurii). Prevederile din prezentul Cod au în vedere asigurarea unei comportări ductile pentru aceste elemente. respectiv. are în vedere un răspuns seismic neliniar al ansamblului suprastructurăinfrastructură-teren de fundare. care să reflecte întreaga complexitate a comportării structurale. este cea care dimensionează.

Determinarea eforturilor secţionale de dimensionare din încărcările orizontale pe baza prevederilor paragrafului 6. c) Cerinţele de ductilitate se consideră implicit satisfăcute prin respectarea condiţiilor de calcul şi de alcătuire constructivă. aplicate static pe structura considerată ca având o comportare elastică. În cazurile precizate la paragraful 5. Stabilirea încărcărilor orizontale de calcul conform cap. eventual cadre) orientate pe două direcţii principale de rigiditate ale structurii. Determinarea încărcărilor verticale aferente fiecărui perete structural şi a eforturilor secţionale de compresiune produse de aceste încărcări (conform paragrafului 5. cu alcătuire monotonă pe verticală şi cu înălţimi mici şi medii (≤ 9 niveluri).2. calculul se efectuează pe mai multe direcţii stabilite ca potenţial nefavorabile din punct de vedere al comportării structurale la acţiuni orizontale. se pot aplica metodele simplificate prezentate în anexă.3 referitoare la structurile ordonate. date în prezentul Cod. Determinarea eforturilor secţionale din acţiunea încărcărilor orizontale.4.5 din P100/92 . prevederea de bulbi la capetele libere.4).2 (ii) (iii) (iv) (v) (vi) (vii) (viii) (ix) . cu elementele structurale (pereţi.a) Calculul la acţiunea seismică se face la încărcările de calcul stabilite conform capitolului 5 din normativul P100/92. b) Dirijarea formării unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil.2 în prezentul Cod. mărirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale clădirilor cu înălţimi mari. Verificarea preliminară a secţiunilor pereţilor structurali pe baza criteriilor din cap. d) În cazul clădirilor cu forme regulate.3). inclusiv ale infrastructurii. efectuând calculul manual sau automat printr-un program bazat pe ipotezele simplificate respective. Prevederile din prezentul Cod se referă la cazurile în care aceste simplificări pot fi acceptate. În cazul în care elementele structurale verticale sunt orientate pe direcţii care diferă de direcţiile principale ale construcţiei. etc. etc. În aceste condiţii pentru calculul unei structuri cu pereţi structurali la acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale sunt necesare următoare operaţii principale: (i) Alcătuirea iniţială a structurii (dispunerea pereţilor structurali. cu deformaţii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare şi la baza pereţilor structurali.4 din prezentul Cod şi eventual modificarea acestora (prin mărirea grosimii inimii. e) Deformaţiile planşeelor se consideră neglijabile în raport cu deformaţiile pereţilor. calculul se efectuează separat pe cele două direcţii. Stabilirea nivelului la care se consideră încastrarea pereţilor (conform cap. a dimensiunilor elementelor structurale. 5. se face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de eforturi prescrise în paragraful 6.).2 şi 5. Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pereţilor structurali pentru fiecare direcţie de acţiune a încărcărilor orizontale (conform paragrafelor 5. conform prevederilor paragrafului 5.). Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea secţiunilor active ale pereţilor structurali. Se recomandă calculul cu programe de calcul automat care să ia în considerare comportarea spaţială a structurii. alegerea formei secţiunilor.9).2). pentru fiecare direcţie de acţiune a încărcărilor orizontale şi ale grinzilor de cuplare.

etc.5. 5. Calculul şi armarea elementelor verticale la compresiune (întindere) excentrică. problema secţiunilor active ale pereţilor (a conlucrării tălpilor cu inima pereţilor) intervine la: (i) (ii) (iii) (iv) Evaluarea rigidităţilor la deplasare laterală şi implicit la stabilirea eforturilor secţionale din acţiunea forţelor orizontale care revin pereţilor structurali.1 Secţiunile de calcul (active) ale pereţilor structurali. (xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii şi al fundaţiilor.5.7). care se însumează cu eforturile produse de încărcările orizontale. Calculul şi armarea grinzilor de cuplare. asociate capacităţii de rezistenţă la încovoiere cu efort axial. etc. la încovoiere şi la forţă tăietoare (conform prevederilor de la 6. determinarea pe aceeaşi schemă de calcul şi eforturile secţionale din aceste încărcări. modelarea legăturilor structurale ale elementelor infrastructurii. (xi) (xii) (xiii) (xiv) (xv) (xvi) (xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea încărcărilor (a forţelor de legătură cu suprastructura şi cu terenul).(x) În cazurile speciale când încărcările verticale se aplică cu excentricităţi pronunţate (de exemplu. la forţă tăietoare în secţiuni înclinate şi în rosturile de turnare (pe baza prevederilor din STAS 10107/0-90 şi a celor de la paragraful 6.. lăţimea activă se ia egală cu lăţimea reală a bulbului bp = Bp.1a). construcţii cu nucleu de pereţi încărcat excentric.6). Stabilirea forţei tăietoare de calcul. (xviii) Calculul eforturilor secţionale în elementele infrastructurilor prin metode de calcul (de regula cu programe de calcul automat) compatibile modelului de calcul stabilit la xvii). În cazul în care talpa este constituită dintr-un bulb (fig. Evaluarea ductilităţilor secţionale. Calculul. al îmbinărilor verticale şi orizontale ale pereţilor şi al îmbinărilor dintre planşeu şi pereţii structurali (conform 6. în cazul structurilor prefabricate. Alcătuirea pereţilor structurali şi a grinzilor de cuplare (conform cap. construcţii cu balcoane în consolă pe o singură parte a clădirii. constând în calcule independente pe două sau mai multe direcţii. Evaluarea iniţială a dimensiunilor elementelor infrastructurii şi a fundaţiilor. 5. Determinarea încărcărilor verticale aferente pereţilor structurali.3). Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de planşee şi calculul armăturilor necesare (conform 6. În calculul simplificat admis pentru structurile cu pereţi structurali.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereţi structurali 5.2 şi 6.).5.2.3 .7).5 din prezentul Cod).

2): (5. În situaţiile în care pereţii se intersectează formând un nucleu.5.hi+1= înălţimile secţiunilor unor pereţi paraleli consecutivi. 1 În cazul pereţilor structurali a căror secţiune prezintă tălpi la una sau ambele extremităţi (rezultate. cu condiţia asigurării. fig. hi .5. Fig.3) se recomandă considerarea în calcul a peretelui ca element unic.1): bp = b + ∆b st + ∆b dr unde ∆b se stabileşte pe baza relaţiilor (fig. cu secţiunea indeformabilă. lo = distanţa liberă între doi pereţi consecutivi.1b).1) ∆b = hi lo ≤ 1.Fig. întreg nucleul poate fi considerat un 5. de exemplu. a unei comportări în domeniul elastic a acestor grinzi.4 Grinzi de cuplare rigide si rezistente . din intersecţia pereţilor de pe cele două direcţii. lăţimea activă bp de conlucrare a tălpilor este dată de relaţia (5.2) şi ∆b ≤ distanţa până la primul gol (până la marginea peretelui).5. prin modul de alcătuire al grinzilor de cuplare rigide. La structurile cu etaje înalte şi goluri relativ mici (fig.5.5 hi h i + hi + 1 (5.2 S-a notat: b = grosimea inimii.5.

4 5.3 Fig.25 lo ≤ 2 hp unde lo = lumina liberă a golului.5. (5.dacă planşeele sunt prefabricate sau turnate ulterior pereţilor şi nu se realizează şi conlucrarea plăcii cu grinda. secţiunea se ia egală cu secţiunea inimii. se ţine seama de conlucrarea plăcii ca în fig.5 .2.element unic.5) Pentru calculul deformaţiilor produse de forţele tăietoare.2 Secţiunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare a) Pentru calculul deformaţiilor produse de momentele încovoietoare.5.5.5. ∆b dr = 0. secţiunea se consideră dreptunghiulară ca în fig.3.4). ţinând seama de alcătuirea planşeelor care influenţează distribuţia reacţiunilor pe contur (plăci armate pe o singură direcţie 5.5 . b) 90. hp = grosimea plăcii. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereţii structurali din acţiunea încărcărilor verticale Încărcările verticale transmise de planşeu pereţilor structurali se determină pe baza suprafeţelor aferente secţiunilor acestora.5b luând: ∆b st . Fig. Pentru calculul deformaţiilor produse de forţele tăietoare secţiunea activă se ia egală cu secţiunea inimii (fig. Pentru evaluarea capacităţii de rezistenţă se aplică prevederile STAS 10107/0- 5.5.5. la determinarea eforturilor secţionale secţiunea activă a grinzii de cuplare se ia conform fig.5a cu înălţimea hr până sub placa planşeului.5.5: Fig.dacă planşeele se toarnă odată cu pereţii sau se prevăd măsuri de realizare a conlucrării plăcii cu grinda. .

sau pe două direcţii.4.6b. Se admite că eforturile unitare de compresiune din încărcările verticale sunt uniform distribuite pe suprafaţa secţiunii transversale a pereţilor.6.6 greutate al secţiunii peretelui este relativ mare şi dacă efectul excentricităţilor nu se echilibrează pe ansamblul structurii (fig. Valoarea forţei axiale de compresiune din încărcările gravitaţionale se obţine prin înmulţirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu suprafaţa secţiunii active a peretelui. 5.5). 5. pentru stabilirea eforturilor din încărcările verticale. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secţionale.1 Ipoteze şi scheme de bază 5.6 .5.4.5. plăci cu grinzi). linia de descărcare se deviază conform fig. se efectuează un calcul separat. În cazul golurilor în pereţii structurali. în domeniul elastic În prezenta secţiune se fac precizări privind modul de utilizare al metodelor simplificate de calcul al structurilor cu pereţi structurali în domeniul elastic. bazate pe modelarea pereţilor structurali prin cadre etajate (structuri alcătuite din elemente de tip bară). În cazurile obişnuite se admite că rezultanta încărcărilor verticale este aplicată în centrul de greutate al secţiunii active a peretelui. Pentru încărcările locale. utilizând metode de calcul prezentată la paragraful 5. Dacă distanţa dintre centrul de greutate al încărcărilor verticale şi centrul de Fig. se admite că repartizarea în corpul pereţilor se face cu o pantă de 2/3 ca în fig. concentrate sau distribuite.5.4.6a.

7 .5. care schematizează pereţii cuplaţi cu goluri suprapuse.2 Valorile de calcul ale rigidităţilor elementelor structurale În prezentul paragraf se dau valori pentru determinarea caracteristicilor de rigiditate. respectiv prin integrarea în lungul elementelor a deformaţiilor specifice (axiale şi de rotire) stabilite prin considerarea simultană a condiţiilor statice. se va ţine seama de variaţia secţiunii montanţilor.lo) se admit a fi indeformabile (aria secţiunii se consideră în calcul infinită).7 a) Fig. se iau între axele elementelor verticale. considerând ca deformabile zonele cuprinse între grinzile de cuplare (lumina). forţă tăietoare şi eforturi axiale. având lungimea luminii (deschiderii libere) golului.ε ale betonului şi oţelului.5.8b).7) se consideră deformabilă (la încovoiere şi la forţă tăietoare) numai porţiunea centrală lo. precum şi la calculul deplasărilor orizontale la verificarea condiţiilor de deplasare relativă de nivel sau la dimensionarea rosturilor seismice între diferitele tronsoane ale unei clădiri sau între clădiri vecine. iar în rest indeformabile (fig. inclusiv a perioadelor de oscilaţie în diferite moduri proprii. b) Fig.5.4. iar porţiunile laterale (L . Pentru grinzile de cuplare (fig. se aplică procedeele de calcul specifice pentru barele de beton armat.5. 5.8 5. c) În cazul pereţilor cu grinzi de cuplare înalte în raport cu înălţimea nivelului. precum şi eforturile axiale din pereţii structurali datorate încărcărilor verticale. În cazurile curente se admite să se neglijeze deformaţiile datorate eforturilor axiale în grinzile de cuplare. În cazurile curente aceste valori ale caracteristicilor de rigiditate se pot utiliza şi la determinarea caracteristicilor vibraţiilor proprii.a) În calculul cu structura formată din bare. se ţine seama de toate tipurile de deformaţii produse de acţiunea diferitelor eforturi secţionale: momente încovoietoare. b) Deschiderile teoretice ale cadrului etajat. În situaţiile în care sunt necesare evaluări mai precise ale deformaţiilor structurale. utilizate la calculul eforturilor secţionale. geometrice şi a legilor σ .

2 → Ie = 0.4 Ib A e = 0. În vederea reducerii numărului de ipoteze de încărcare cu forţe orizontale la evaluarea eforturilor secţionale de calcul. Ae . Ab . care să ţină seama de gradul diferit de fisurare al acestora. Abi sunt valorile corespunzătoare ale secţiunii de beton (nefisurate).8 Ib A bR c A e = 0.2 A bi Pentru valori intermediare ale raportului N/AbRc.1 Ib A bR c A e = 0.0 → Ie = 0.6 Ib A e = 0.8 .14) A ei = 0. 5. valoarea rezistenţei betonului la compresiune.11) (5.4 → Ie = 0.15) (5.6 A b A ei = 0.17) (5. ariei secţiunii transversale şi ariei secţiunii de forfecare. Valorile momentelor de încovoiere şi forţelor tăietoare de dimensionare (de calcul) se determină.12) (5.16) (5.3 Metode de calcul structural 5. Ae .8) (5.18) În calculul deformaţiilor se va utiliza o valoare unică a modulului de elasticitate al betonului Eb corespunzător clasei prescrisă prin proiect. în cazul structurilor de tip obişnuit se admite să se utilizeze valorile caracteristicilor de rigiditate ale secţiunilor nefisurate (Ib .6 A b (5.6) (5. Aei se stabilesc prin interpolare liniară. unde Ie . Acest procedeu de calcul simplificat nu furnizează şi valorile de calcul ale deplasărilor orizontale. Cu N şi Rc s-au notat valoarea de calcul a forţei axiale (pozitivă pentru compresiune) în secţiune şi respectiv. Aei sunt valorile de calcul (echivalente)ale momentului de inerţie.4 A b • în cazul armării cu carcase diagonale: Ie = 0.9) (5. iar Ib .9 A b (5. b) Pentru grinzile de cuplare: • în cazul armării cu bare ortogonale (bare longitudinale şi etrieri): Ie = 0. Abi ) ale montanţilor.Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice secţionale utilizate în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se iau după cum urmează: a) Pentru pereţi structurali: • dacă N = 0.10) (5.13) (5.4. Ab .7) (5. prin redistribuţia adecvată a eforturilor între elementele verticale.4 Ib A bR c A e = 0. în acest caz.5 A bi • dacă N = −0.8 A bi • dacă N = 0.4 A b A ei = 0. valorile de calcul ale Ie .

se vor aplica metode de calcul în care deformaţiile solidare ale pereţilor pot fi definite de numai trei componente ale deplasării la fiecare nivel (două translaţii şi o rotire).Pentru stabilirea eforturilor secţionale în elementele structurilor cu pereţi de beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spaţiale alcătuite din bare.5. respectiv la structuri la care armăturile longitudinale sunt cunoscute.8 şi tabelul 6. cu până la 10 niveluri). în capacităţile de rotire respective. În acest scop se pot folosi programele de calcul care permit o asemenea abordare. fără să se poată pune condiţii privind încadrarea rotirilor din aceste articulaţii plastice. Metode de calcul în domeniul postelastic Clasificarea. Stadiul ultim de solicitare a structurii se consideră stadiul în care se atinge deformaţia limită într-una din articulaţiile plastice formate la baza pereţilor structurali. În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul. În cazurile curente în care planşeele de beton armat satisfac condiţia de diafragme. Pentru structuri cu alcătuire complexă. caracterizarea şi domeniile de utilizare ale metodelor de calcul al structurilor în domeniul postelastic sunt date în cap.2 din Normativul P100/92. În cazul unor structuri nu prea înalte (orientativ. practic infinit rigide şi rezistente pentru forţe aplicate în planul lor.5. cu forme complicate de secţiuni de pereţi rezultate din intersecţia pereţilor structurali.9 .5. În cele ce urmează se fac precizări referitoare la particularităţile utilizării acestor metode în cazul structurilor cu pereţi structurali. care constau în exprimarea echilibrului limită pe un mecanism cinematic de plastificare cu articulaţii plastice formate la capetele tuturor grinzilor de cuplare şi la baza pereţilor structurali. cu alcătuire regulată şi la care pereţii structurali prezintă monotonie geometrică pe verticală se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în anexă. metodele de calcul în domeniul postelastic se clasifică în următoarele trei categorii principale: a) Procedee de primă aproximaţie. se recomandă utilizarea modelării pereţilor din elemente finite de tip panou.1 Clasificarea metodelor de calcul Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplică unor structuri cu capacităţile de rezistenţă cunoscute. grindă şi stâlpi. 5. cu goluri de dimensiuni diferite de la nivel la nivel sau/şi care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care este necesar să se determine starea de eforturi pentru direcţii ale forţelor orizontale care nu se suprapun cu direcţiile principale ale structurii. determinând la fiecare treaptă de încărcare eforturile secţionale şi deformaţiile structurii şi verificând compatibilitatea rotirilor în articulaţiile plastice formate la capetele grinzilor de cuplare şi la baza pereţilor. care constau într-un calcul static pas cu pas al structurii (“calcul biografic”). 5. Metoda poate fi aplicată şi la structuri mai înalte sau cu o alcătuire mai puţin regulată în evaluările iniţiale din faza predimensionării. 5. mărind treptat încărcările laterale. b) Procedee de calcul static neliniar.

Secţiunile astfel dimensionate urmează a fi apoi corectate după necesităţi de rezultatele calculului în domeniul postelastic. Metoda poate fi utilizată şi la proiectarea construcţiilor noi pentru dimensionarea mai raţională a grinzilor de cuplare şi a pereţilor structurali.2. prin acţiunea forţelor tăietoare sau a ruperii ancorajului armăturilor. efectuat conform paragrafului 5. capacităţile de deformare postelastică a elementelor verticale să fie echilibrate (la cerinţe de ductilitate apropiate) în sensul evitării apariţiei de ruperi premature ale unora dintre acestea. pe durata acţiunii seismice.2 Metode de primă aproximaţie Ca metodă de verificare (de determinare a forţei orizontale capabile a structurii). presupune formarea articulaţiilor plastice la extremităţile grinzilor de cuplare şi la baza pereţilor structurali.5. aceea bazată pe echilibrul la limită al structurii poate fi utilizată la stabilirea valorii gradului de asigurare la acţiuni seismice definite prin valoarea forţei laterale asociate mecanismului structural de plastificare. în situaţiile când. se stabilesc secţiunile şi armarea pereţilor structurali. structura posedă capacitatea necesară de ductilitate (de absorbţie şi de disipare de energie) pentru a putea rezista la un cutremur de intensitatea maximă considerată prin prescripţiile de proiectare. diagramele de eforturi secţionale. energia absorbită şi energia disipată în articulaţiile plastice.3 Metode de calcul static neliniar a) Date generale Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic. structura să nu înregistreze.2. cu caracter neductil. tabloul articulaţiilor plastice în fiecare moment. etc. deplasări mai mari decât cele admise. Pornind de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determină elementele răspunsului structural în evoluţia lor pe durata acţiunii seismice. în timp ce celelalte prezintă încă rezerve mari de ductilitate. obţinute prin adaptarea metodelor de calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirecţionale. iar capacitatea de deformare în articulaţiile plastice este suficientă.1 şi 6. Pentru evitarea calculului în domeniul postelastic este necesar să se determine valorile momentelor de plastificare ale secţiunilor caracteristice ale elementelor structurale (secţiunile de la extremităţile grinzilor de cuplare şi a secţiunilor de la baza pereţilor). 5. în cazurile curente.5. cerinţele de ductilitate.c) Metode de calcul dinamic neliniar. în această ordine. Aplicarea echilibrului limită al structurii presupune că nu apar ruperi premature. rezultă solicitări şi armări mult diferite în elementele structurale similare şi este indicată operarea unor redistribuţii de eforturi (vezi 6.4). Calculul în domeniul postelastic prin procedeele din categoriile (b) şi (c) permit verificarea următoarelor condiţii de bună conformare a structurii în raport cu acţiunile seismice: dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil. pe baza unui calcul în domeniul elastic.10 .4 din prezentul Cod. - 5. precum şi caracteristicile de deformare ale zonelor care înregistrează 5. la cutremure de intensitate ridicată (cu perioade de revenire mari). care.

deformaţii plastice. La stabilirea acestora se utilizează valorile medii ale rezistenţelor betonului şi oţelului, conform STAS 10107/0-90.
Ra = 1.35 R a Rc = 1.75 R c

b) Scurtă descriere a procedeului Se efectuează un calcul static, la încărcări orizontale seismice având distribuţia forţelor seismice convenţionale, care se măresc progresiv. La fiecare treaptă de încărcare se determină starea de eforturi şi de deformaţie a structurii, se identifică secţiunile în care apar deformaţii plastice şi se stabilesc mărimile rotirilor în articulaţiile plastice convenţionale formate la capetele grinzilor de cuplare şi la baza montanţilor. Se verifică dacă rotirile în articulaţiile plastice se încadrează în valorile rotirilor capabile ale elementelor structurale în care apar aceste articulaţii. Pentru analizarea unor stări de solicitare avansate se pot admite depăşiri ale capacităţii de rotire a articulaţiilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi). Aceasta implică modificarea schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare, în sensul înlocuirii barelor ieşite din lucru prin penduli articulaţi la capete, capabili să preia numai eforturi axiale. Ca stadiu limită de solicitare a structurii se consideră stadiul în care se atinge deformaţia limită la baza unuia din montanţi. Rezultanta încărcărilor orizontale, corespunzătoare acestui stadiu, reprezintă forţa orizontală capabilă a structurii, iar deplasările înregistrate, reprezintă deplasările maxime pe care le poate suporta aceasta. c) Caracteristici de deformare plastică a pereţilor structurali Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implică verificarea compatibilităţii deformaţiilor (rotirilor) plastice în articulaţiile plastice teoretice formate în secţiunile de la capetele riglelor şi la baza montanţilor. Pentru aceasta, valorile θ ale rotirilor înregistrate în articulaţiile plastice la diferite niveluri ale încărcării orizontale se compară cu valorile limită θp ale rotirilor ce se pot dezvolta în articulaţiile plastice, denumite, în mod curent, rotiri capabile (θcap). Condiţia ca un element să nu se rupă în zona unei “articulaţii plastice” se exprimă prin relaţia:
θ ≤ θ cap = θ p

Valorile θcap se determină prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe lungimea zonelor plastice, în situaţiile în care în secţiunea cea mai solicitată s-au atins deformaţiile specifice ultime a betonului, εbu (corespunzător gradului de confinare a betonului prin armături transversale) sau a armăturii de oţel întinse, εau. 5.5.4 Metode de calcul dinamic neliniar Metodologia calculului dinamic neliniar şi datele privind parametrii seismici ai excitaţiei şi ai răspunsului seismic al structurii (legile constitutive ale comportării elementelor structurale, ţinând seama şi de degradările structurale, proprietăţile de amortizare, etc.) sunt precizate în anexa G a normativului P100/92 şi în manualele de utilizare a metodelor de calcul dinamic neliniar.

5.11

6. CALCULUL SECŢIUNILOR PEREŢILOR STRUCTURALI
6.1. Generalităţi La proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali se va avea în vedere satisfacerea unor condiţii care să confere acestor elemente o ductilitate suficientă, iar pentru structura în ansamblu să permită dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil (cap.3). Principalele măsuri legate de dimensionarea şi armarea pereţilor structurali prin care se urmăreşte realizarea acestei cerinţe sunt următoarele: • adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care să asigure, cu un grad mare de credibilitate, formarea unui mecanism structural de plastificare cât mai favorabil (pct. 6.2); • moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale şi, mai general, limitarea dezvoltării zonelor comprimate ale secţiunilor (pct. 6.4.1); • eliminarea fenomenelor de instabilitate (pct. 6.4.2); • moderarea eforturilor tangenţiale medii în beton în vederea eliminării riscului ruperii betonului la eforturi unitare principale de compresiune (pct. 6.4.3); • asigurarea lungimii de ancorare şi a lungimii de suprapunere, la înnădire, suficiente pentru armăturile longitudinale şi cele transversale ale elementelor structurale; • folosirea unor oţeluri cu suficientă capacitate de deformare plastică (OB 37, PC 52, PC 60) la armarea elementelor în zonele cu solicitări importante la acţiuni seismice (în zonele plastice potenţiale); • prevederea unor procente de armare suficiente în zonele întinse pentru asigurarea unei comportări specifice elementelor de beton armat. Condiţiile de dimensionare şi cele de alcătuire constructivă se diferenţiază, în conformitate cu prevederile P100-92 şi STAS 10107/0-90, în funcţie de zona seismică de calcul, precum şi de categoria (participante sau neparticipante la acţiuni seismice) şi de clasa (a, b sau c) din care face parte elementul. De asemenea, condiţiile menţionate se diferenţiază între zonele în care se aşteaptă să se producă deformaţiile plastice ("zonele plastice potenţiale") şi restul zonelor aparţinând unui anumit element structural. Zonele plastice, în cazul pereţilor structurali, sunt considerate următoarele: • la grinzile de cuplare, întreaga deschidere liberă (lumina); • la pereţii structurali, izolaţi sau cuplaţi, zona de la baza acestora (situată deasupra nivelului superior al infrastructurii), având lungimea: lp = 0.4h + 0.05H (6.1) În cazul clădirilor etajate, această dimensiune se rotunjeşte în plus la un număr întreg de niveluri, dacă limita zonei plastice astfel calculată depăşeşte înălţimea unui nivel cu mai mult de 0,2Hnivel şi în minus, în cazul contrar. Zona de la baza peretelui structural delimitată în acest fel, având cerinţe de alcătuire specifice, este denumită în prezentul Cod, zona A; restul Fig.6.1 peretelui cu solicitări mai mici şi cerinţe de alcătuire mai reduse faţă de cele ale zonei A este denumită zona B (fig. 6.1).
6.1

6.2. Valorile eforturilor secţionale de dimensionare. 6.2.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de rigiditate, conform relaţiilor (5.6 ÷ 5.14), valorile acestora se pot redistribui între pereţii structurali de pe aceeaşi direcţie, atunci când prin aceasta se obţin avantaje sub aspectul preluării eforturilor. În această situaţie valorile redistribuite nu vor depăşi 30 % din valorea maximă obţinută prin calcul (fig. 6.2.a). Redistribuţia postelastică a eforturilor nu modifică valorile forţei tăietoare totale şi a momentului total de răsturnare.

Fig.6.2 6.2.2 Valorile de dimensionare, M, ale momentelor încovoietoare în secţiunile orizontale ale pereţilor structurali se determină cu relaţiile (fig. 6.3.b): a) în suprastructură, pentru zona A: M = Mso b) în suprastructură, pe înălţimea zonei B: M = kM ω Ms ≤ ω Mso (6.2’) Pentru calculul eforturilor de dimensionare în secţiunile orizontale şi verticale ale elementelor infrastructurii, valoarea momentelor la baza pereţilor (la baza zonei A) se ia: M = kM ω Mso (6.3) S-a notat: Ms= momentul încovoietor din încărcările seismice de calcul; la baza peretelui, acesta are valoarea Ms,o. ω = raportul dintre valoarea momentului capabil de răsturnare, Mo,cap , calculat la baza suprastructurii (la baza zonei A), asociat mecanismului de plastificare a peretelui structural, individual sau cuplat, şi valoarea momentului de răsturnare, Mo , corespunzător încărcărilor seismice de calcul (fig.6.4). Mo,cap ∑ Mi,cap + ∑ NiL i `ω = (6.4) = ≤4 Mo Mo Mi,cap = momentul capabil la baza montantului i; Ni = efortul axial din montantul i, produs de forţele orizontale corespunzătoare formării mecanismului de plastificare al peretelui; Li = distanţele de la axa montantului i până la un punct, convenabil ales, în raport cu care se calculează momentele forţelor axiale Ni; = coeficient de corecţie a eforturilor de încovoiere din pereţi (fig. 6.3.d). kM kM = 1.25 pe înălţimea zonei B; kM = 1,00 pe înălţimea zonei A; kM = 1,25 la baza zonei A, pentru elementele infrastructurii
6.2

(6.2)

2.numărul de niveluri al clădirii.3. Obs.4 Valorile eforturilor secţionale din calculul la încărcările seismice se pot redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceeaşi verticală.b s-a figurat şi diagrama momentelor capabile corespunzătoare armării minime constructive Mcap.6) (6.25 sup Mcap + Minf cap lr (6.deschiderea grinzii de cuplare (vezi 5. 6. rezultate în urma redistribuirii. 6. valorile de dimensionare Q ale forţelor tăietoare în pereţii verticali se determină cu relaţia (fig.5 Valoarea forţei tăietoare de calcul pentru grinzile de cuplare se determină cu relaţia: Q = 1. la stabilirea lui M sup cap se va ţine seama şi de contribuţia armăturilor din zona lr=l0 activă a plăcii.7) unde: sup Mcap . 6.5 în care n . după caz. kQ = coeficient de corecţie a forţelor tăietoare (fig.6.5Q s ≤ Q = k Q ωQ s ≤ 4Q s S-a notat: Qs = forţa tăietoare din încărcările seismice de calcul.e) 1.3. iar suma valorilor eforturilor din grinzile de pe aceeaşi verticală. (6. .2.4).min. nu va fi inferioară valorii corespunzătoare rezultată din calcul.6. structurii în ansamblu) în raport cu secţiunea de la baza.3 Obs. Corecţiile efectuate nu vor depăşi 20 % din valorile rezultate din calcul. Minf cap . stabilite pe baza rezistenţei de calcul a armăturii Ra.6.3 . corespunzătoare celor două sensuri de acţiune a momentelor.3 În cazul structurilor la care forţele seismice sunt preluate practic în totalitate de pereţii structurali.5) 6.1). 1: Momentul de răsturnare Mo este definit aici ca momentul forţelor orizontale seismice de calcul aplicate peretelui considerat (sau.03n ≤ 1.3. 6.6.c): 1.2 ≤ k Q = 1 + 0.4. 2: În fig. care echilibrează momentul forţelor orizontale (fig.2.valorile absolute ale momentelor capabile în secţiunile de la extremităţile grinzii de cuplare.Fig. Aceasta se poate calcula indirect prin momentul reacţiunilor (momente încovoietoare şi forţe axiale) în aceeaşi secţiune.

calculul eforturilor din aceste grinzi de cuplare se efectuează pe baza echilibrului mecanismului de plastificare format în acest caz. Fig.7).6.6. Dimensionarea secţiunii de beton a pereţilor structurali.8) ξ = ≤ ξ lim h în care x este înălţimea zonei comprimate stabilită pe baza rezistenţelor de calcul ale betonului şi armăturii la starea limită de rezistenţă în gruparea specială. forţa tăietoare asociată din grinzi se ia fără sporul de 25 % al capacităţii de rezistenţă la încovoiere considerat în relaţia (6.4 6. Pentru determinarea eforturilor din încărcările verticale se utilizează acelaşi Fig. 6.2.3. care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei seismice (de exemplu grinzile cu deschidere mică la construcţii cu înălţime de nivel mare cu răspuns probabil în domeniul elastic). se vor evalua separat eforturile corespunzătoare şi se vor însuma cu cele din acţiunea încărcărilor orizontale din gruparea specială de încărcări.6. În cazul structurilor la care rezultanta încărcărilor verticale aferente pereţilor se aplică excentric în raport cu centrul de greutate al secţiunii lor şi dacă aceste încărcări excentrice nu se echilibrează pe ansamblul structurii (fig.6 Forţele axiale de dimensionare din pereţii cuplaţi se stabilesc pe baza echilibrului peretelui în starea de mecanism de plastificare.4. 6. În cazul (frecvent) în care mecanismul implică plastificarea grinzilor de cuplare. 6.În cazul grinzilor de cuplare de mare rigiditate şi cu o capacitate mare de rezistenţă.1 Grosimea necesară a peretelui structural şi oportunitatea prevederii de bulbi sau tălpi la capetele libere se stabilesc punând condiţia: x (6. 6.4. Efectul încărcărilor verticale excentrice.5 model structural ca pentru încărcările orizontale.5) şi produc deplasări orizontale semnificative ale structurii.4 .

Fig. 6. În cazul în care condiţia (6.6. în relaţiile de mai sus se va considera dimensiunea golului Hg (fig. dacă înălţimea zonei comprimate x > 2hp .b). 6. 0. Calculul armăturilor longitudinale şi transversale din pereţii structurali 6.c).8) nu este îndeplinită sunt necesare măsuri speciale de confinare a zonei comprimate de beton conform paragrafului 7.grosimea peretelui) şi 0.6a) este necesară verificarea pentru evitarea pierderii stabilităţii. Calculul la compresiune (întindere) excentrică al pereţilor structurali se face în conformitate cu ipotezele şi metodele prescrise în STAS 10107/0-90.10(ω + 2) în cazul zonelor seismice de calcul A.6. în situaţia când înălţimea x a zonei comprimate depăşeşte cea mai mică dintre valorile 5b (b .3 La stabilirea dimensiunilor pereţilor structurali se va respecta şi condiţia: Q ≤ 2bhR t (6.Valorile ξlim se iau: 0.6.3).15(ω + 2) în cazul zonei seismice E şi F.6 6.6. Asemenea verificări sunt necesare şi la extremităţile tălpilor.4h (fig. În cazurile curente se admite că se împiedică pierderea stabilităţii peretelui dacă în zonele menţionate este îndeplinită condiţia: H H b ≥ e sau hp ≥ e 15 15 în care He este înălţimea liberă a nivelului.5.2 Calculul pereţilor structurali la forţă tăietoare. Dacă la capătul lamelar. peretele structural este legat printr-o grindă de cuplare de un alt perete.4.1 Calculul armăturilor longitudinale.5.2.5.4. Se recomandă aplicarea metodei generale de calcul prin utilizarea unui program de calcul automat adecvat. în porţiunile care depăşesc dimensiunile 4hp de fiecare parte a inimii (fig.5.2 În zona plastică potenţială a pereţilor.6. C şi D.6. în locul valorii He. În calcul se va lua în considerare aportul tălpilor intermediare şi al armăturilor verticale dispuse în inima peretelui şi în intersecţiile intermediare cu pereţii perpendiculari pe peretele structural care se dimensionează .2.9) 6. B.5 . 6. În caz contrar extremităţile respective ale pereţilor trebuie întărite cu bulbi (vezi 7.

14) În fig. transmise de planşeu la perete la nivelul i.7 Rt + 0.14). qi reprezintă forţele orizontale.7. 6.8 A aoR a ≥ ∑ qiHi (6.7 şi în relaţia (6.11) şi (6. dimensionarea armăturii orizontale Aao la forţă tăietoare în h secţiunile înclinate se face pe baza relaţiei: Q ≤ Q b + 0. 6.12). a) Calculul în secţiuni înclinate.2 σ0) ≥ 0 (6.11) în zona A a peretelui şi Qb = b h (0.6 b h Rt (6. iar H i . Valoarea corespunzătoare încărcărilor verticale se obţine prin raportarea întregii încărcări verticale la nivelul considerat la aria totală a secţiunilor orizontale efective ale tuturor pereţilor verticali (vezi 5.12) şi zero în relaţia În cazul pereţilor cu raportul inima pereţilor vor respecta relaţia: h−H ⎡ ⎤ A av ⎥ Q ≤ Q b + 0.6. conform 5.7 . considerate uniform distribuite.8 A ao R a (6. 0. incluzând armăturile din centuri şi armătura continuă din zona aferentă de placă (înglobând trei grosimi de placă de fiecare parte a peretelui) a planşeului.11). În relaţiile (6. unde σ0 este efortul unitar mediu în secţiune. În cazul pereţilor structurali cu raportul între înălţimea în elevaţie a peretelui şi înălţimea secţiunii H ≥ 1 . σ0 ia semnul plus pentru compresiune. Qb = forţa tăietoare preluată de beton.suma secţiunilor armăturilor verticale. σ0 se ia cu semnul minus în relaţia (6.3 b h σ0 ≤ 0. Cantitatea de armătura Aao nu va fi mai mică decât cea corespunzătoare "suspendării" încărcării seismice orizontale aplicate la nivelul planşeelor pe o schemă de comportare de grindă cu zăbrele cu diagonala comprimată la 450.12) în zona B. distanţa de la bază la nivelul i. În cazul întinderii.6 Fig.2.Calculul la forţă tăietoare se face în secţiuni înclinate şi în secţiunile orizontale de la nivelul rosturilor de turnare. conform fig.13) unde: Aav . care se ia cu valorile: Qb = 0.3). (6.1. dacă fisura traversează planşeul.8 R a ⎢ A ao + h ⎣ ⎦ H < 1 secţiunile armăturilor orizontale şi verticale din h (6. Valorile σ0 din efectele indirecte ale forţelor orizontale se obţin prin raportarea forţelor axiale respective la secţiunea activă de calcul.10) unde: Aao =suma secţiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisura înclinată la 45o.6.

În cazul pereţilor cuplaţi armăturile de conectare rezultă din condiţia eliminării lunecării ansamblului pereţilor pe întreg rostul. se determină pe baza relaţiei: L ≤ ∑ L d + ∑ A aoR a (6. Efortul de lunecare capabil a unui dinte se va lua egal cu cea mai mică dintre valorile (fig. având lungimea egală cu suma lungimilor pereţilor cuplaţi.8)). Dimensionarea armăturilor verticale de conectare în rosturile orizontale de turnare din pereţii structurali de beton armat monolit şi în îmbinările orizontale ale structurii din panouri mari se determină conform prevederilor din STAS 10107/0-90.5.9): 6. 6. care este mai mică.6. 6. Valoarea eforturilor de lunecare în lungul îmbinărilor verticale în structurile cu pereţi din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alcătuiri se determină pe baza condiţiei de echilibru al forţelor în mecanismul de plastificare al structurii (de regulă.7 .3 Calculul armăturilor orizontale în îmbinările verticale ale structurilor prefabricate. Fig. cu secţiunile de la extremităţile riglelor de cuplare şi de la baza pereţilor structurali solicitate la capacitatea lor de rezistenţă (fig. Ca armături active de conectare se consideră armăturile din inima pereţilor şi armăturile situate în talpa (bulbul) întinsă.15) unde: ∑ L d = suma eforturilor de lunecare capabile ale dinţilor panoului sau ale dinţilor monolitizării.8 Armătura orizontală Aao în îmbinările verticale ale panourilor cu profilatura sub formă de dinţi incluzând armătura orizontală din centuri. 6.b) Calculul în secţiunile orizontale de la nivelurile rosturilor de turnare.

2 Secţiunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va respecta relaţia: Q ≤ 2 b ho Rt (6.5 h d b R t (6.17) (hd = înălţimea dintelui.6. c sunt dimensiunile în proiecţie orizontală a dintelui) rezistenţei la forfecare a dintelui L d2 = h d b R f = 1.0m se pot neglija momentele din acţiunea încărcărilor verticale. 6.4.5.5 Rt = rezistenţa la forfecare).3 În cazul grinzilor de cuplare cu proporţii obişnuite ⎜ ⎟ armate cu bare ⎜ l < 1⎟ ⎠ ⎝ o orizontale şi etrieri. ae = distanţa între etrieri.7.6. În cazurile curente ale deschiderilor de uşi ≤ 1.9 6. 6.2. 6. ne = numărul de ramuri ale etrierului.19) Armarea cu carcase diagonale se recomandă când proporţiile grinzilor şi grosimea lor satisfac condiţiile precizate la pct.20) unde: Aae = aria necesară a secţiunii unui etrier.4 În cazul în care se adoptă un sistem de armare cu carcase înclinate aria armăturii înclinate Aai după fiecare diagonală se determină cu relaţia: Q (6. • Fig.• rezistenţei la strivire pe capătul dintelui: L d1 = b c R c (6. armăturile transversale se determină din condiţia ca acestea să preia în întregime forţa tăietoare de calcul. Rf = 1. 6.8 .1 Calculul armăturilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 privind calculul la încovoiere. Se recomandă ca secţiunea armăturilor efective să nu depăşească secţiunea rezultată din calcul.16) (b.5 b ho Rt (6. conform relaţiei: A ae ≥ Qa e n e (0.18) În cazul grinzilor armate cu carcase înclinate după diagonală.21) A ai = 2R a sin α α = unghiul de înclinare al carcaselor de armătură (fig. condiţia (6.6. eventual redistribuite pe înălţimea clădirii conform indicaţiilor de la paragraful 6.6. ⎞ ⎛ hr 6.8 R a ) h r (6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare.2.6.6. la valorile momentelor rezultate din calcul la acţiuni seismice.7.18) se înlocuieşte cu: Q < 3.12).

6. astfel că de regulă nu este necesară o verificare a lor la eforturile ce le revin din această solicitare.7. Q ij+1 sunt forţele tăietoare de calcul în peretele i la nivelurile j şi j + 1 (6.4 Valorile forţelor F1. în vederea asigurării unei comportări spaţiale solidare a ansamblului structural.4 ÷ 6.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alcătuire mixtă (prefabricat + suprabetonare) şi se urmăreşte realizarea conlucrării celor două zone de beton de vârste diferite. Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare în planul diafragmei se determină ca pentru o grindă continuă cu reacţiunile pe reazeme (F1. .11). Fn) şi încărcările orizontale distribuite. Fig.11 Mărimea şi repartiţia încărcărilor orizontale distribuite liniar se stabilesc din condiţia ca rezultanta lor să coincidă ca valoare şi poziţie cu rezultanta forţelor F (fig.9 .6 din STAS 10107/0-90. precum şi la cele cu nucleu central de pereţi şi cadre perimetrale şi alte structuri similare.7 se prezintă etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru stabilirea eforturilor în diafragma orizontală. planşeele lucrează ca grinzi cu deschideri reduse. 6.7. La pct. este necesar ca planşeele să prezinte o alcătuire care să le confere o rigiditate ridicată în planul lor.1 La structurile cu pereţi structurali.4. 3.6.3 La structurile cu pereţi rari (orientativ. conform pct. armăturile transversale se vor dimensiona şi pentru rolul de conectori. diafragma situată peste nivelul j exercită reacţiunea: Fi j = Qij − Qij +1 unde Q ij . Astfel pentru peretele i (fig.7.10 si 6.7. 6. 6. . 6.7. . planşeele trebuie verificate la solicitările ce le revin ca diafragme orizontale.7.2. .11). .6. În cazurile curente se poate considera că diafragmele sunt infinit rigide în planul lor. 6.6. F2.10 Fig. . 6. astfel ca deformaţiile să fie neglijabile în raport cu deformaţiile elementelor verticale (pereţi structurali. qi. Fn reprezentând reacţiunile diafragmei asupra peretelui.. 6. 6.4). cu distanţe mai mari de 12 m între pereţii structurali). . Calculul planşeelor ca diafragme orizontale. la nivelul unui planşeu se pot deduce din calculul de ansamblu. cadre).7.2.2 La structurile cu pereţi deşi la care rigidităţile pereţilor de pe aceeaşi direcţie sunt comparabile ca mărime. 6. . F2.

(centura ) = Fi 2R a (6.7.23) A cont = Ra în care Fj este forţa seismică de calcul aplicată la nivelul considerat. 6. planşeul dintre zonele cu număr diferit de pereţi va fi verificat ca diafragmă pentru a asigura redistribuţia la nivelul respectiv a forţelor orizontale între pereţii structurali.6 Armăturile orizontale din centurile de la nivelul fiecărui planşeu se dimensionează ca armături de „suspendare” a forţelor de interacţiune. Pentru a evita dezvoltarea unor fisuri rezultate din rolul de element întins al planşeului în asemenea situaţii. în zonele de lăţime 10b situate de o parte şi de alta a peretelui.5 La clădirile la care intervin suprimări ale unor pereţi structurali.Dimensionarea planşeului se va face utilizând valori reduse cu 20% ale rezistenţelor betonului şi oţelului.22) Armătura de suspendare dată de relaţia (6. incluzând armăturile centurilor. va fi la orice nivel: 0.7. 6. aria tuturor armăturilor continue din planşeu în fiecare direcţie.10 . Calculul armăturilor respective.5 Fj (6. 6. se face cu relaţia: A a.7. 6. care se dezvoltă între diafragmă şi pereţi.7 La construcţiile cu lungimi mari. Acont.22) cuprinde şi armăturile orizontale continue situate în planşee. cu pereţi structurali concentraţi la extremităţi sau/şi în situaţiile în care planşeele sunt perforate prin goluri de dimensiuni relativ mari în zona lor mediană se va avea în vedere posibilitatea de oscilaţie asincronă a diferitelor părţi ale planşeului. Fi .

7. în zona B a acestora).4.1 şi 6. 4 7.2). din calcul. Plasele sudate pot fi folosite ca armătură de rezistenţă pentru preluarea forţelor tăietoare numai în situaţiile în care prin asigurarea superioară faţă de această solicitare se realizează o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic. PC 52.1 Clasa minimă a betonului utilizat în pereţii structurali va fi Bc 15.5 În cazul în care se adoptă armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de armătură se vor respecta condiţiile: lo < 1.1. cu mai mult de 10 niveluri) se recomandă utilizarea unor betoane de clasă superioară Bc 30 .2. . 7.1 Grosimea minimă a inimilor şi tălpilor pereţilor structurali va îndeplini condiţiile: b ≥ 150 mm şi b ≥ He .1. aceeaşi grosime cu restul peretelui. de regulă. pereţii să fie prevăzuţi la extremităţi cu bulbi sau tălpi.2.1. 2. La clădirile cu înălţimi mari (orientativ.2. Se recomandă ca la clădirile situate în zonele seismice de calcul A-D cu pereţi structurali rari sau/şi cu mai mult de 6 niveluri.7.2 Pentru armarea pereţilor structurali se utilizează : -bare din oţel beton (PC 60. 7. lamelele transversale cu grosimea minimă de 150 mm şi lungimea în secţiunea transversală de cel puţin He (fig. Materiale utilizate 7.2. de regulă. 7. -sârma trasă mată (STNB) sau sârmă profilată sub formă de plase sudate produse în industrie. grinzile se vor îngroşa cu condiţia îngroşării şi a peretelui pe o lungime suficientă pentru a asigura ancorarea armăturilor longitudinale din grindă (fig.4.2. 20 7.4 Grinzile de cuplare la pereţii cu goluri de uşi vor avea.2. Alcătuirea secţiunii de beton a pereţilor structurali.3. . Dimensiuni minime 7. Bc 40.2 Pentru stabilirea necesităţii prevederii de bulbi (evazări) şi tălpi la capete se vor lua ca bază condiţiile de la paragraful 6.1 .1).3 La dimensionarea secţiunii bulbilor se vor respecta şi condiţiile: hp ≥ 250 mm si bp ≥ 2b Se consideră tălpi. Plasele sudate din STNB pot fi folosite. în special la nivelurile inferioare.1). OB 37). PREVEDERI CONSTRUCTIVE 7.2 si b ≥ 250mm hr 7. În cazurile în care. 7.2. numai la armăturile constructive (paragraful 7. sub eforturile de calcul (de exemplu la armarea inimii pereţilor. această grosime rezultă insuficientă.

7. 7. a căror necesitate şi dimensionare rezultă din calculul la eforturile din acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.7.1 Armăturile pereţilor structurali se clasifică în: a) armături de rezistenţă.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru uşi sau ferestre în apropierea capetelor libere ale pereţilor structurali. la pereţii scurţi (pct.1 . 6. Fig. • armături transversale pentru evitarea flambajului armăturilor longitudinale comprimate. se vor respecta prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea armării elementelor de beton cu plase sudate" P59-80. În această categorie intră: • armături longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezistenţă la încovoiere.2. variaţiile de temperatură.2. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8 din grosimea peretelui şi se vor poza între cele două plase de armare curentă.8 Se admite înglobarea în pereţii structurali a tuburilor de instalaţii electrice. 7.2 În cazul utilizării plaselor sudate.7. • armături longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare. Prevederi generale 7. În această categorie se încadrează şi armăturile cu rol de montaj. Se recomandă ca distanţa de la extremitatea peretelui structural până la marginea primului gol să fie mai mare de 1200 mm (fig.3. a căror necesitate nu se stabileşte de regulă prin calcul. Armarea pereţilor.3. cele datorate redistribuţiilor în timp ale solicitărilor datorită deformaţiilor de curgere lentă a betonului.3. prevederea lor fiind determinată de acoperirea unor solicitări neevidenţiate în calcule curente (cum sunt cele produse de contracţia betonului. 7.7.2 7.7 La pereţii având goluri decalate pe verticală (fig. • armături transversale (orizontale) cu rol în preluarea forţei tăietoare. respectând condiţia ca în aceeaşi secţiune transversală a peretelui să nu se afle mai mult de un tub. • armături de confinare a betonului din zona comprimată.2).2.2 Fig. b) armături constructive. În cazurile când această condiţie nu poate fi respectată.) şi confirmată de comportarea în exploatare a clădirilor.6.2) şi armăturile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare. montantul de capăt va fi prevăzut cu bulb sau talpă formată dintr-un perete perpendicular pe acesta. iar distanţa minimă între două tuburi să fie 200 mm.1).5. se recomandă ca plinul dintre golurile la două niveluri succesive să fie de minimum 600 mm lungime. 7. pe baza prevederilor din cap. 7. etc.

(vezi 6. se recomandă ca înnădirea armăturilor principale concentrate de la extremităţile secţiunilor pereţilor să se facă prin sudare. PC 60 Barele orizontale inclusiv cele din centură şi barele verticale din armarea de câmp. 7. În cazul adoptării înnădirii prin suprapunere. 7. Înnădirile cu sudura vor respecta "Instrucţiunile tehnice pentru sudarea armaturilor din otel beton C28-83".1) PC 52. Tabelul 2 Armături Lungimile minime de înnădire pentru bare din: OB 37 Fără cârlige: 70d Cu cârlige: 50d Barele cu d ≤ 20 În aceeaşi secţiune se înnădeşte 50% sau mai puţin din aria totală de armătură. Fig. b) Dacă nu se poate evita înnădirea armăturilor în zona A.3).4 Înnădirea armăturilor. lungimile minime de înnădire sunt date în tabelul 2. Pentru zona B lungimile minime de înnădire sunt cu 10d mai mici decât cele din tabelul 2.3 . utilizând bare cu lungime suficientă. De asemenea.3.5. a) De regulă nu se admit înnădiri ale armăturilor verticale în zona A. 7. fără sudură. în zona B nu este necesară înnădirea prin sudură a armăturilor cu d ≥ 16 (20) mm. Minimum 600 mm Barele cu d > 20 mm se înnădesc cu sudură Barele cu d <16 mm În aceeaşi secţiune se înnădeşte mai mult de 50% din aria totală de armătură.3. 60d Barele cu d ≥ 16 mm se înnădesc cu sudură 50d 50d Barele verticale de rezistenţă cu secţiunea Aa situate în zona de capăt. în special a celor de diametre mai mari concentrate la extremităţile secţiunii.1 din STAS 10107/0-90.3 7. barele orizontale se vor dispune spre faţa exterioară a peretelui (fig.3 Acoperirea cu beton a armăturilor va respecta condiţiile prevăzute în paragraful 6.7.În cazul armării cu plase formate din bare independente.

7.5 Ancorarea armăturilor.7. lungimile minime de înnădire se iau: • două ochiuri.2.1.6 Plasele care formează armarea continuă a pereţilor se vor lega cu agrafe care să le asigure poziţia în timpul turnării.4 agrafe φ6/m2 în cazul barelor cu d ≤ 10 mm. Fig.7. PC 60 şi OB 37 cu cârlige. d) În cazul utilizării plaselor sudate. • un ochi + 50 mm şi cel puţin 40d în zona B a pereţilor.4. c) se vor prevedea lungimile de ancoraj prevăzute în STAS 10107/0-90.7. Armătura orizontală prevăzută la partea superioară a golului trebuie să preia şi eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului. Problema ancorării se pune de regulă pentru: a) Barele orizontale din centuri şi barele orizontale independente din armarea de câmp la intersecţiile în formă de T sau L (fig. d) Barele verticale de bordare a golurilor care se ancorează într-un perete plin de la nivelul inferior sau superior (fig.4 .6 agrafe φ8/m2 în cazul barelor cu d > 10 mm. Pentru barele de la pct. dar cel puţin 50d în zona A a pereţilor.11.a). lungimea de ancorare se stabileşte astfel încât să se antreneze cel puţin numărul de bare întrerupte în fiecare direcţie.5). 7. De regulă se vor dispune cel puţin (fig. În cazul barelor din OB 37 fără cârlige se va prevedea o lungime de ancoraj de 60d.12). a) se va prevedea o lungime de ancorare de 40d pentru bare din PC 52.b).4.c) Se recomandă ca barele verticale de armătură să fie realizate fără cârlige.3. Armăturile orizontale de bordaj pot include şi armătura centurii planşeului. 7.7. c) Barele verticale din pereţi ancorate în infrastructură (fig. 7.7. b) barele orizontale din grinzile de cuplare (fig. 7.4 Fig.b.3): . 7. .3.5 Pentru barele din buiandrugi şi cele ancorate în fundaţii (pct. Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d). în condiţiile precizate la 7.

din STNB. ⎛H ⎞ . C. Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armăturile orizontale şi 10 mm pentru cele verticale.30% 0.în zona B (definită conform paragrafului 6. Barele se înnădesc conform indicaţiilor din tabelul 2. D. În procentul de armare se consideră armăturile de la ambele feţe ale peretelui.35% 0.25% pentru oţel PC 52 sau PC 60.3).4.35% 0.în zona A (definită conform paragafului 6. În funcţie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.2) sau o armare constructivă (paragraful 7.20% Barele verticale OB 37 0.4.4. Armarea În câmp a pereţilor structurali 7. în cazul armării cu bare independente.4.1. armarea în câmp poate fi o armare de rezistenţă (paragraful 7. Distanţele maxime între bare se vor lua 350 mm pe orizontală şi 250 mm pe verticală. E F OB 37 0.la pereţii scurţi ⎜ < 1⎟ în conformitate cu prevederile paragrafului 6.25% 0. ⎝h ⎠ În zona A indiferent de tipul pereţilor (lung sau scurt). B. 7. PC 60 0. sau cu armături cu secţiuni echivalente din alte oţeluri.25% Procentul minim de armare pentru Barele orizontale PC 52.25% pentru armături orizontale şi 0. precum şi la ultimul nivel în toate cazurile.3).20% pentru cele verticale. 7.1).1) atunci când Q > Qb.5.5. La pereţii de la calcane şi de la rosturi şi la cei care mărginesc casa scării. între o intersecţie şi o zonă de capăt sau între două zone de capăt (definite la 7. 7. .7.3.20% Armăturile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezistenţă numai în situaţiile specificate la 7.1) fără intersecţii intermediare cu alţi pereţi.2 Armarea de rezistenţă. se vor prevedea armături orizontale care corespund cel puţin unor procente de armare de 0. PC 60 0. pe toată înălţimea acesteia.1.30% în cazul oţelului OB 37 şi 0.5 . dispuse câte una la fiecare faţă a peretelui.2.4.4. Tabelul 3 Zona seismică de calcul A. Armătura de rezistenţă se realizează din două plase dispuse câte una la fiecare faţă a peretelui (fig.2. se prevede în următoarele cazuri: . În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate în tabelul 3 pentru zona seismică F. 7. procentele minime de armare sunt cele din tabelul 3.1 Prin armare în câmp se înţelege armătura cuprinsă în zona dintre două intersecţii succesive de pereţi.3 Armarea constructivă se realizează din două plase φ 5 mm la 200 mm.25% PC 52. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0.

Armătura concentrată împreună cu armătura verticală prevăzută în inima şi tălpile pereţilor. inclusiv cea din intersecţiile intermediare (paragraful 7.9.5. Se recomandă ca barele orizontale ale plaselor sudate să fie în acelaşi plan vertical cu ramurile etrierilor din inimă.7 .6% 0. 7.5% 0. E F Diametrul minim al armăturilor este 12 mm. 7.7. În zonele de la extremităţile secţiunilor pereţilor structurali.1 Armarea zonelor de la extremităţile pereţilor structurali.6b. pentru secţiuni lamelare.4% Mf = Nrs + 0. D.5. Wf = modulul de rezistenţă la fisurare al secţiunii.8 şi 7.6a. cpl = coeficient care ţine seama de plastificarea parţială a zonei întinse a secţiunii (tabelul 15.7.2).7% 0. 7. Procentele de armare verticală a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile indicate în tabelul 4.4% zona B 0.7.7. pentru secţiuni prevăzute cu bulbi şi tălpi şi în fig. detaliile din fig.6 . STAS 10107/0-90). Armarea locală va respecta. Armări locale ale elementelor verticale 7.5% PC 52 zona A zona B 0. în fig. de regulă.1) în care: rs = distanţa de la centrul de greutate al secţiunii până la limita sâmburelui central situată pe aceeaşi parte cu forţa excentrică N. armarea se realizează cu carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.5.5c pl Wf R t (7. calculat considerând zona întinsă integral plastificată. Tabelul 4 Zona seismică de calcul A. B. trebuie să confere secţiunii peretelui structural o capacitate de rezistenţă la încovoiere superioară valorii momentului de fisurare Mf al secţiunii determinat cu: Procente de armare minime pentru armături din: OB 37 zona A 0.6c pentru secţiunile pereţilor cuplaţi. din punct de vedere a distribuţiei şi numărului minim de bare. pe suprafeţele indicate în fig. C.

7.6 Fig.7.7.9 Secţiunile se vor alcătui astfel încât armăturile longitudinale să se găsească la punctul de îndoire al etrierilor perimetrali.7.8 Fig.7 Fig.7 .Fig. 7. al celor intermediari sau al agrafelor.

c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare măsurată perpendicular pe direcţia braţelor etrierilor. Intersecţiile interioare cu dimensiunile precizate în fig.5. În zonele în care procentul de armare longitudinală depăşeşte valoarea 2/Ra (N/mm2) se vor lua măsuri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plastică potenţială.1. Intersecţiile situate la capetele pereţilor se alcătuiesc conform paragrafului 7.8): x > xlim se va prevedea o armătură specială de confinare a zonei comprimate. Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor să prezinte cel puţin aceeaşi capacitate de rezistenţă cu armătura orizontală din câmpurile adiacente.8 . între seturile de etrieri de confinare.10a e c Rc ⎛ x⎞ ⎜ 0. 7. Etrierii carcaselor din intersecţii vor respecta condiţiile de la 7. fiind înnădită corespunzător cu etrierii carcasei (fig.5.7.Diametrul minim al etrierilor: φ 6 mm şi d/4 (d = diametrul minim al barelor verticale al armăturii).120 mm.5.8 şi 7. dar nu mai mult de 15d.10 se armează cu carcase cu 2 etrieri în cruce.2) în care: ae = distanţa interax. În armătura Aao se poate considera şi armătura orizontală a inimii dacă aceasta este îndoită după barele verticale şi ancorată corespunzător.5 + ⎟ Ra ⎝ h⎠ (7.1 privind secţiunea minimă şi înnădirea cu armătură orizontală din inima pereţilor. . 7. În aceste zone.9). Cantitatea de armătură de confinare Aao . 7. care fac legătura cu armarea orizontală a pereţilor.200 mm.2 Armătura de confinare a zonelor comprimate. Armarea verticală minimă a zonelor în intersecţie: 12φ12 în zona A şi 4φ12 + 8φ10 în zona B. 7. pentru zonele seismice de calcul A-E • în zona B: .150 mm în zona seismică de calcul F. Distanţa maximă între etrieri: 200 mm.3 Armarea intersecţiilor de pereţi structurali. Armătura de confinare Aao poate juca şi acest rol. barele verticale de diametru d > 14 mm se vor lega transversal prin etrieri şi agrafe la distanţe de cel mult 6d. Distanţele maxime admise între etrieri şi agrafe vor fi următoarele: • în zona A: . În condiţiile în care înălţimea zonei comprimate a secţiunilor corespunzătoare capacităţii de rezistenţă depăşeşte valoarea limită stabilită cu relaţia (6. în situaţia când această armatură se întrerupe în dreptul carcasei. dar nu mai mult de 10d. pe o lungime cel puţin egală cu x/2.5. în fiecare direcţie se calculează cu relaţia: A ao = 0. 7. pe verticală. 7.

c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui şi care nu influenţează în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia. 7.1 şi fig.5. b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari şi al golurilor care nu se suprapun pe verticală.9 .6.7. La înnădirea şi ancorarea armăturilor se vor respecta condiţiile indicate în fig. Secţiunea barelor continue din centuri va fi stabilită ţinând seama de cerinţele de rezistenţă rezultate din solicitările de diafragmă orizontală (vezi 6. PC 60.1 În sistemul de armare cu bare longitudinale şi etrieri verticali. armările în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu starea de eforturi stabilită ţinând seama în calcul de aceste goluri. Armarea grinzilor de cuplare 7. Diametrul minim al armăturilor 10 mm. Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. limitate de montanţi şi grinzi de cuplare. 7. Pe grosimea planşeului în perete se prevede o armare de centură. formată din cel puţin 4 bare. armarea unei grinzi de cuplare este formată din (fig. 7.6.6.7.7.5. PC 60 sau OB 37. a) În cazul şirurilor de goluri suprapuse pe verticală. Se va utiliza oţel PC 52.5.4. se va prevedea o armare constructivă având pe fiecare latură cel puţin două bare φ 10 mm şi cel puţin secţiunea echivalentă armăturilor întrerupte pe porţiunea de gol aferentă.4 Armarea în jurul golurilor.11): a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor. dispuse la partea superioară şi inferioară a secţiunii. 7. Diametrul minim al barelor: φ 12 mm.10 7.7).5 Armarea intersecţiilor pereţilor cu planşeele. Mărcile de oţel recomandate: PC 52. 7.5. armarea de contur se face conform paragrafului 7.Fig.

Ori de câte ori dimensiunile grinzii permit. În cazul utilizării unor armături longitudinale cu d ≥ 22mm se recomandă ca extremităţile barelor să fie curbate şi înnădite prin sudură (fig. se utilizează şi se dimensionează conform prevederilor paragrafelor 6. Armăturile înclinate se asamblează sub formă de carcase cu câte cel puţin 4 bare.2 Grinzile de cuplare cu armături principale înclinate încrucişate. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60d.7. Diagonalele pot fi realizate şi din profile metalice.7. Armăturile orizontale şi etrierii se dispun constructiv.6.La detalierea armăturii longitudinale se va ţine seama de cerinţele de execuţie privind o bună betonare şi compactare a betonului. În fig. care vor avea diametrul minim: φ 6 mm. Se recomandă închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. iar procentul de armare transversală cu etrieri va fi cel puţin 0. pentru zonele seismice E ÷ F şi 0. 7.2 şi 6. şi care se dimensionează pentru a îndeplini şi rolul de conectori.6. 7.11 d) Armarea grinzilor se prezintă ca în fig. acest sistem de armare este cel mai indicat. Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d/4. c) Etrieri. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de 0.11). Armarea transversală se poate realiza cu etrieri sau cu freta continuă. 7. La grinzile turnate în două etape la care se contează pe întreaga înălţime. 7. Procentul tuturor armăturilor orizontale va reprezenta cel puţin 0. b) Bare longitudinale intermediare dispuse pe feţele laterale cu diametrul minim φ 12 mm. Procentul minim de armare transversală: 0.25 %.12 se prezintă un exemplu de alcătuire a acestui tip de grinzi.20% . etrierii se prevăd pe întreaga înălţime a acestora. Distanţa maximă admisă între etrieri ae va fi: a e ≤ 8d a e ≤ 150 mm d = diametrul armăturilor longitudinale de la partea superioară şi de la partea inferioară.20 %.4.11.6. Distanţa dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 6d (diametrul armăturilor înclinate). Fig.10 .15 %.25 % pentru zonele seismice A ÷ D.

11 .Fig.7.12 7.

planşeul realizat din panouri prefabricate. De asemenea.2.8.c). de regulă.1 Elementele prefabricate care alcătuiesc structura clădirii vor fi realizate. Forma elementelor prefabricate rezultă prin secţionarea pereţilor prin tăieturi orizontale (fig.2. 8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE 8.1. Alcătuirea panourilor 8.8. similare cu cea a structurilor cu pereţi din beton monolit. Problemele referitoare la proiectarea de arhitectură. Regulile generale de alcătuire a structurilor cu pereţi din elemente prefabricate. privind configuraţia structurii. 8. inclusiv în raport cu acţiunile seismice. 8. Fig.2.2. va fi astfel conceput încât să se asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă şi rezistentă în planul ei. sub formă de elemente plane . 8.3 Panourile de pereţi interiori vor avea o grosime de cel puţin 140 mm pentru clădirile cu maxim 5 niveluri şi de minim 160 mm pentru clădirile mai înalte. de regulă.1 8.1 .1b. a izolaţiilor termice şi fonice precum şi la proiectarea tehnologiei de execuţie nu fac obiectul prezentului Cod de proiectare. de tehnologia de execuţie şi de mijloacele de ridicare şi transport de care se dispune se pot adopta şi forme spaţiale sau de bară a unora din elementele prefabricate.2. În funcţie de forma concretă a pereţilor. Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate şi a îmbinărilor dintre acestea se urmăreşte obţinerea unei comportări structurale. 8. Probleme generale În prezentul capitol se dau prevederi specifice proiectării pereţilor realizaţi din elemente prefabricate care au în vedere aspectele de ordin structural.2 Elementele prefabricate se realizează din beton de clasă minimă Bc20. alcătuite din 3 straturi şi anume: 8.1a) sau prin tăieturi orizontale şi verticale (fig. forma pereţilor şi modul de dispunere în plan sunt cele indicate la capitolul 2.4 Panourile de pereţi exteriori vor fi.panouri mari.

2. şi care nu se pot dispune în monolitizările verticale se dispun cât mai aproape de marginile panourilor. de regulă. realizat de regulă dintr-un material rigid (polistiren celular. un strat termoizolator intermediar. transport şi montaj. 8. vată minerală) dimensionat pe baza calculului termotehnic. 8.6. • • Nervurile de legătură dintre straturile interior şi exterior se vor executa cu grosime între 40 şi 60 mm. În cazul panourilor cu goluri de uşi. Poziţia şi numărul nervurilor se vor stabili în funcţie de dimensiunile şi forma panoului şi a golurilor. de compresiune sau de întindere. prin scoaterea în consolă a panourilor de planşeu. panourile se pot rezema pe 4. modul de execuţie şi de necesitatea de a reduce la minim punţile termice. vecinătatea cu logii şi balcoane. şi de dispunerea pereţilor. Acoperirea minimă a acestor armături 50 mm. barele verticale ale armăturii continue se vor plasa în imediata apropiere a golului. PC60. Golurile de uşi şi de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase. 3 sau chiar 2 laturi. grosimea minimă a acestuia poate fi cu 20 mm mai mică decât cea indicată pentru pereţii interiori şi va fi corelată cu numărul. Pe conturul panourilor se va prevedea o armătura de bordare. în special la manipularea panourilor.• un strat interior de rezistenţă din beton armat. OB37 şi STNB. alcătuită din bare izolate sau carcase sudate în vederea preluării solicitărilor care apar în timpul fazelor de manipulare. În cazul armăturilor realizate sub formă de bucle de diametru relativ mare se vor lua măsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzător prin prevederea a 2-3 bare transversale sudate (fig. având dimensiunile în funcţie de solicitările panoului. în grosime de minimum 60 mm. de preferinţă sub formă de plase şi carcase sudate.5 Panourile de planşeu vor avea grosimea stabilită pe criterii de rezistenţă. Barele verticale rezultate ca fiind necesare din calculul de încovoiere cu efort axial. Se recomandă armarea suplimentară a colţurilor cu bare înclinate. Armarea de câmp a pereţilor se va realiza din două plase. etrierii grinzilor se vor dimensiona şi pentru rolul de conectori.8.6 Armarea panourilor se va face cu bare de oţel beton PC52. În funcţie de forma şi dimensiunile camerelor. de valoarea solicitărilor. poziţia şi natura elementelor de legatură (nervuri de beton armat sau/şi agrafe) cu stratul exterior. rigiditate şi izolare fonică necoborând sub 120 mm.2.2). 7. Armăturile scoase din panou sub formă de mustăţi drepte sau sub formă de bucle se vor dispune la interiorul celor două plase de armare a inimii pereţilor. cu rol în reducerea fisurării. 8.2 . din beton armat. Panourile de balcon se vor realiza. La panourile cu goluri de uşi pentru a micşora eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze. care vor respecta condiţiile de armare minimă pentru armăturile orizontale şi verticale date la cap. la colţurile intrânde. un strat exterior de protecţie. la partea inferioară a golurilor se vor prevedea dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie. Dacă se urmăreşte conlucrarea cu centura. Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7.

d) Forţele de lunecare între panouri se transmit prin alveole.2 După poziţia lor în structură şi după rolul lor structural îmbinările pereţilor se clasifică în două categorii: • • îmbinări verticale.Fig. care asigură legătura verticală între panouri şi în acelaşi timp legătura între pereţii prefabricaţi şi planşeul prefabricat. 8. care asigură legăturile orizontale de continuitate. 8. armături care traversează îmbinarea şi care sunt corespunzător ancorate. îmbinările dintre elementele prefabricate care alcătuiesc pereţii structurali.1).4 Îmbinările dintre panouri. Pentru aceasta îmbinările vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde la forţe orizontale mai mari faţă de alte secţiuni şi alte solicitări). Îmbinările structurilor cu pereţi din elemente prefabricate de beton armat 8. Prin întinderea acestor armături se crează. un efect de diagonală comprimată sau un efect echivalent de frecare pe suprafaţa de separaţie între betoane de vârste diferite.3 La alcătuirea îmbinărilor se vor avea în vedere următoarele principii: a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se va realiza o comportare a îmbinărilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. o betonare şi o compactare a betonului în condiţii corespunzătoare. după caz.8. 8. etc. petrecere prin bucle petrecute. Pentru aceasta este necesar să se prevadă dispozitive şi armături suplimentare pentru a asigura poziţia mustăţilor pe durata betonării şi a transportului. a eforturilor de întindere. în beton.3. cât şi mustăţile prin care se asigură continuitatea armăturilor verticale intermediare trebuie plasate centric pentru o transmitere directă. În toate cazurile îmbinările vor fi de tip umed cu beton armat.3. sub aspectul rigidităţii.2 Atât mustăţile care pătrund în îmbinările verticale. trebuie să le asigure acestora o comportare similară cu cea a pereţilor monoliţi. b) Forţele de compresiune se transmit de la panou la panou prin contact nemijlocit prin intermediul betonului din îmbinări. îmbinări orizontale. f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (secţiunile stâlpilor şi centurilor) va avea în vedere crearea spaţiilor necesare pentru montarea şi înnădirea armăturilor. atât cele verticale cât şi cele orizontale. între panouri şi bulbi.3 . praguri (dinţi).1 Prin modul de realizare. 8.3. între panourile adiacente. c) Forţele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile înnădite prin diferite procedee: sudură. vor fi obligatoriu de tip deschis pentru a permite controlul vizual al calităţii betonului turnat.3. 8. e) Transmiterea eforturilor normale şi tangenţiale se va face cât mai uniform distribuit pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone.3. sub formă de centuri turnate în spaţiile orizontale între panouri. capacităţii de rezistenţă şi de ductilitate (vezi 8. fară excentricitate.

condiţii care stabilesc şi diametrul maxim al buclei. Numărul legăturilor de armatură pe înălţimea unui etaj va fi minim 5. Mustăţile orizontale se pot realiza cu bare drepte.3.8. o înălţime egală cu grosimea panourilor de planşeu. 8. Se recomandă ca raportul h/d între dimensiunile dinţilor să fie mai mic de 8.3. de regulă. în care caz poziţia lor este la jumătatea grosimii peretelui. sau sub formă de bucle petrecute ca în fig. Lungimea totală a secţiunilor de forfecare a dinţilor ( ∑ hd ) va fi circa jumătate din înălţimea panoului. iar unghiul α să nu depăşească 300.8. Distanţa maximă între legăturile transversale ale barelor verticale 10d. Fig.4a şi b. Feţele laterale ale panourilor vor fi profilate sub forma de dinţi având de regulă configuraţia din fig. Armăturile sub formă de mustăţi se vor lăsa din intrândurile dintre dinţi (alveole).6 Îmbinările orizontale ale panourilor La feţele superioare şi inferioare ale panourilor de pereţi se pot adopta alveole (amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafeţe plane cu rugozitate sporită.3 Diametrul minim al etrierilor. prevăzându-se etrieri suplimentari între bucle.4 Bucla orizontală Fig. 8.3. care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmăresc forma buclelor. Zonele de îmbinare verticală vor fi alcătuite după regulile de alcătuire a intersecţiilor de pereţi. soluţie recomandabilă. 6 mm.8. 8. 8. iar înnădirea lor se face prin sudură. În cazul mustăţilor sub formă de bucle de tip semicircular se vor respecta condiţiile privind raza minimă de curbură prescrisă în STAS 10107/090.5 Îmbinările verticale ale panourilor.4 . Îmbinările se alcătuiesc sub forma unor centuri continue având.

8. va îndeplini condiţiile specificate la 7.8.5 Fig.Panourile de planşeu vor avea dimensiunile egale cu lumina deschiderilor între pereţi. de etrieri suplimentari cu diametrul minim de 6 mm. mai puţin 150 mm (fig.5 . a) Perete exterior b) Perete interior Fig. Se admit şi alte soluţii de realizare a armăturilor verticale care traversează îmbinarea orizontală cum este de exemplu soluţia cu bucle petrecute. dacă acestea satisfac condiţiile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin şi dacă permit o execuţie simplă şi sigură. 8. Rezemarea panourilor de pereţi pe îmbinarea orizontală se poate realiza în două moduri: • pe un strat de mortar vârtos matat sub panou într-un spaţiu de 15-20 mm deasupra centurii realizat prin montarea corespunză-toare a panoului pe calaje.6). 100 (fig. turnat după montarea pereţilor de deasupra (subbetonare).6 • direct pe betonul din centură. prin modul de realizare a detaliilor de înnădire. după caz. de regulă. cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare înnădirii. Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori şi armătura de rezistenţă intermediară de încovoiere se realizează de regulă din bare mai puţine şi cu diametru mai mare ( ≥ 14 mm) care se înnădesc prin sudură în nişe special prevăzute la partea inferioară a panourilor de perete.5 referitoare la modul lor de ancorare. 8. juguri. transmiterea centrică fără devieri a eforturilor de întindere din armături. Se admite rezemarea panourilor de planşeu pe peretele inferior prin intermediul unor bucle întărite. Armătura transversală a centurilor este realizată de mustăţile din panourile de planşeu. Al doilea procedeu este preferabil.3. Se va urmări. în special prin modul de dispunere al ecliselor.8. Se recomandă ca feţele laterale ale panourilor de planşeu să fie realizate cu o uşoară înclinare faţă de verticală de cca. Armătura longitudinală a centurii.5). sub formă de bucle şi. Ele se vor monta provizoriu pe popi sau cricuri de perete. din cel puţin două bare. etc. alcătuite. Se recomandă ca în acest caz marginea inferioară a panoului de perete să fie înecată 20-30 mm în grosimea centurii.

se va urmări. eventual eliminarea deformării postelastice a elementelor infrastructurii. care se referă la un număr limitat de situaţii. . în special în regim seismic de solicitare se vor adopta ipoteze cu caracter acoperitor pentru dimensionarea capacităţii de rezistenţă a elementelor infrastructurii. presiunile pe teren pot depăşi sau nu limita comportării elastice. În ce priveşte modelele şi procedeele de calcul. În absenţă unor date certe privind distribuţia şi mărimea reacţiunilor pe teren. INFRASTRUCTURI 9. prevederile din prezentul capitol al Codului.1 . a căror degradări sunt dificil de depistat şi în multe situaţii dificil de reconstituit sau de consolidat. Prevederile de proiectare a infrastructurilor date în cap. Aceste prevederi au un caracter limitat. 9 al prezentului Cod au valabilitate temporară până la intrarea în vigoare a ediţiei revizuite a Instrucţiunilor P10. prin proiectare.1. precum şi soluţionarea unor probleme de detaliu.1.2 Clasificări ale infrastructurilor şi a sistemelor de fundaţie sub aspectul comportării la acţiuni seismice: a) După modul în care sunt distribuite presiunile pe tălpile fundaţiilor se identifică următoarele cazuri: . 9.infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.3 Proiectarea antiseismică a ansamblului suprastructură-infrastructură-teren. 9.1. Prevederile au ca principal obiect evidenţierea concepţiei de bază a alcătuirii infrastructurilor clădirilor cu pereţi structurali de beton armat. pentru încadrarea în limite admisibile a deformaţiilor remanente.fundaţii care în stadiile de solicitare maximă se desprind parţial de teren. 9.1 Condiţiile de alcătuire şi modelarea lor pentru calcul fac obiectul prescripţiilor specifice acestei componente structurale (Instrucţiunile P10). b) După nivelul solicitării în elementele infrastructurilor: .fundaţii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare posibilă se dezvoltă presiuni pe toată suprafaţa de rezemare) care prezintă numai deformaţii elastice.9. prin dimensionarea suprafeţelor de rezemare pe teren. .fundaţii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin intermediul piloţilor şi/sau pereţilor mulaţi. limitarea.1. . cu excepţia unor cazuri speciale. Se vor lua măsuri. nefiind în măsura să acopere întreaga problematică specifică şi/sau toate situaţiile posibile. au de regulă un caracter orientativ. în situaţiile construcţiilor obişnuite în care intervin solicitări în domeniul postelastic va urmări dirijarea deformaţiilor postelastice cu prioritate în elementele suprastructurii. De asemenea.infrastructuri cu comportare elastică. Prin concepţia proiectării şi prin detaliile adoptate trebuie eliminate soluţiile în care pot apărea deformaţii plastice şi implicit degradări semnificative în elemente ale infrastructurilor inaccesibile pentru examinare după un eveniment seismic. Probleme generale 9.

9.2.2b). În situaţiile în care suprafaţa de fundare sau capacitatea de rezistenţă a terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin piloţi sau/şi pereţi mulaţi de beton armat. când aceştia există.9.1).3). capabili să se încarce la întindere. Se vor putea alege soluţii cu: -piloţi înclinaţi. cu piloţi evazaţi la bază.9. câteva tipuri caracteristice de soluţii de infrastructură ale clădirilor cu structura din pereţi structurali. În prezentul paragraf se prezintă. În cazul în care piloţii traversează structuri moi până la stratul de bază se vor lua măsuri speciale pentru preluarea forţelor tăietoare. Tipuri de infrastructuri. Se vor evita soluţiile în care eforturile de întindere din piloţi se transmit numai prin intermediul frecărilor pe suprafaţa lor laterală (fig. a) Fundaţii izolate pentru pereţi individuali sau grupuri de pereţi (fig. prin compresiune axială.1 b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime.2 .2a. capabili să preia. se poate adopta soluţia din fig. forţele orizontale aferente (fig.9. pereţii de subsol. Fundaţiile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la teren a solicitărilor de la baza suprastructurii. Fig. În vederea sporirii capacităţii de preluare a momentelor de răsturnare pe suprafaţa de rezemare în teren şi pentru a asigura condiţiile necesare pentru dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza pereţilor.9. cu mecanisme diferite de plastificare.9. 9. În situaţiile unor clădiri în care sunt prevăzuţi pereţi individuali sau nuclee de pereţi cu o comportare specifică de consolă verticală se poate adopta un sistem de fundare similar celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre. cu caracter exemplificativ şi în mod schematic. Fundaţia va putea îngloba.

9. 9. dar sunt prevăzuţi pereţi perimetrali. -piloţi verticali dimensionaţi adecvat la forţele tăietoare aferente. iar în fig.9.9.6).4b cazul unor pereţi cuplaţi cu o bază unică.9. c) Fundaţii comune pentru mai mulţi pereţi structurali. aceste elemente vor fi proiectate ca disipatori de energie.9. În fig.4 După scopul propus.4a se prezintă cazul unor pereţi structurali legaţi printr-o fundaţie comună.Fig. dimpotrivă. a b Fig.2 Fig.3 .3 -pereţi mulaţi (sau barete). cu măsurile de ductilizare asociate (fig.5).9. se vor lua masuri pentru evitarea apariţiei deformaţiilor plastice în grinda de legătură a bazelor pereţilor sau. Acest tip de infrastructură poate fi aplicat în situaţiile în care funcţiunea subsolului nu permite dispunerea unor pereţi interiori. d) Infrastructuri care realizează un efect de încastrare (efect de "menghină") al pereţilor prin intermediul planşeului peste subsol (fig. Porţiunile de perete situate sub cota teoretică de încastrare sunt solicitate la eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi dimensionate în consecinţă.9.

momentul de răsturnare este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv. infrastructura se poate realiza ca o reţea de grinzi de fundare constituite de pereţii subsolului şi evazările lor la partea inferioara sub formă de tălpi (9. Această soluţie este indicată în situaţiile în care nu sunt necesare armături verticale la baza pereţilor pentru preluarea momentelor de răsturnare.9.e) Infrastructura alcătuită sub formă de reţele de grinzi. După caz. armate. În cazul unor structuri cu solicitări importante (clădiri înalte cu pereţi structurali rari) infrastructura se poate realiza ca o cutie practic infinit rigidă şi înzestrată cu capacitatea necesară de rezistenţă.8).5 Fig. prin închiderea reţelei de grinzi de fundare la partea superioară prin planşeul de peste subsol. f) Infrastructura alcătuită ca o cutie închisă.6 g) Fundaţii pentru pereţi care se pot roti liber la bază (fig. la fel ca la pereţii de zidărie simplă.4 . al presiunilor pe blocul de fundaţie) în raport cu planul în care se aplică încărcarea verticală. 9. Fig. reţeaua de grinzi se poate dezvolta şi sub cota pardoselii subsolului. 9. În acest caz. În condiţiile în care clădirea are subsol cu pereţi exteriori şi interiori.7). iar la partea inferioară printr-un radier sau o placă.9.

9. implică considerarea ansamblului spaţial suprastructură-infrastructură-teren de fundare. În cazurile curente se admite adoptarea unor scheme simplificate de calcul acoperitor constând din reţele plane de grinzi încărcate normal pe planul reţelei. Indicaţii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii. cu caracter exemplificativ. cum sunt capacitatea de rezistenţă la torsiune a ansamblului infrastructurii în cazul realizării acesteia ca o cutie închisă. redistribuţia forţelor orizontale între pereţii subsolului sub cota teoretică de încastrare a suprastructurii. În fig. Un model de calcul riguros.7 Fig.8 9. 9. cu proprietăţi definite prin legi constitutive fidele comportării reale a elementelor care alcătuiesc fiecare din cele trei componente. Se recomandă utilizarea unor programe de calcul care să permită luarea în considerare a cât mai multor componente ale mecanismului de rezistenţă al infrastructurii şi a efectelor de comportare structurală spaţială. etc. Dacă nu există condiţii pentru abordarea calculului în întreaga sa complexitate se admite să se determine eforturile secţionale în elementele infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate. schema de principiu a echilibrului unei zone de infrastructură. fie prin intermediul accelerogramelor.5 . care include un perete şi zonele aferente ale radierului şi planşeului peste subsol. acţiunile sunt modelate fie prin intermediul forţelor orizontale de calcul.3.9.Fig. solicitate la forţele de legătură cu suprastructura şi la presiunile reciproce dintre tălpile fundaţiilor şi terenul de fundare.9 se prezintă. După caz. 9. la acţiunea seismică.1 Modul de calcul al eforturilor secţionale.3.9.

9. eventual.4. În cazul unor proporţii de grinzi scurte se vor aplica metodele de calcul specifice grinzilor pereţi sau metode bazate pe mecanismul de grindă cu zăbrele. primul sau primele niveluri supraterane). La dimensionarea armăturii planşeului peste subsol. când se urmăreşte ca mecanismul de plastificare al ansamblului să aibă zonele plastice localizate în suprastructură. o grosime superioară grosimii adoptate în suprastructură. pe baza unor scheme de calcul în concordanţă cu rolul conferit prin proiectare planşeului peste subsol. 9. de regulă.2 Pereţii infrastructurii vor avea. precum şi rostul de lucru de sub planşeu vor fi dimensionate pentru rolul de conectare a zonelor de betoane cu vârste diferite.În situaţiile obişnuite. grinzi de fundare) prezintă de multe ori. în calculul la forţe tăietoare. armăturile verticale sau cele orizontale sunt. forţele de legătură dintre supra şi infrastructură vor fi asociate mecanismului de plastificare al suprastructurii. infrastructura rămânând solicitată în domeniul elastic.9. Se va ţine seama de posibilitatea ridicării parţiale a fundaţiei de pe teren.2 Probleme de dimensionare specifice.4. 9. comportare de elemente scurte de beton armat şi vor fi dimensionate potrivit procedeelor specifice acestora: Armătura longitudinală (orizontală) rezultă din calculul de dimensionare la încovoiere.6 . În funcţie de proporţiile pereţilor şi de distanţele dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii.1 Prezentele prevederi se referă la situaţiile curente în care prin proiectare se dirijează apariţia deformaţiilor postelastice la acţiuni seismice de mare intensitate în suprastructură.4. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor. precum şi a radierului se va ţine seama de faptul că solicitările de încovoiere rezultate din acţiunea încărcărilor normale pe planul lor sunt însoţite de eforturi de întindere sau compresiune din încovoiere generală a infrastructurii rezultată din transmiterea încărcărilor orizontale şi verticale la terenul de fundare. Elementele infrastructurilor (pereţi structurali. 9. 9. cele mai eficiente. substanţial mai mari decât în cazul planşeelor curente ale construcţiei. eforturile secţionale din acest element structural. de regulă.3. după caz. Proprietăţile terenului se vor exprima prin legi de deformare elastică sau prin legi constitutive mai riguroase. Armăturile verticale care traversează rosturile de lucru dintre talpa (cuzinetul) fundaţiei şi perete. ca urmare a proporţiilor şi a modului de solicitare. Fig. potrivit prevederilor STAS 10107-0-90.9 Se vor determina. Infrastructura poate fi constituită din pereţii unui nivel sau pereţii mai multor niveluri de la partea inferioară a clădirii cu fundaţiile lor (nivelul subsolului plus.

11).7 Planşeul peste subsol. de regulă. înălţimea pereţilor de subsol nu va fi mai mică decât înălţimea nivelului curent. pe fiecare faţă.9.4. În jurul golurilor se va prevedea o armătura de bordaj reprezentând cel puţin secţiunea barelor întrerupte prin prezenţa golurilor. 9. În acest planşeu apar şi armăturile de suspendare a forţelor tăietoare de la baza elementelor verticale ale suprastructurii (conectorii) precum şi armăturile din încovoierea de ansamblu. iar cei interiori cel puţin 200 mm. 9. Se va evita dispunerea golurilor în poziţii care să creeze riscul unor ruperi la forţă tăietoare în secţiuni înclinate (fig. torsiune. Fig. Armarea minimă în ambele direcţii va reprezenta. De regulă. 9.10). cu forţă tăietoare.4.25 % şi cel puţin 6 bare φ 8 mm/m.30% . golurile se vor plasa de preferinţă în afara traseelor diagonalelor comprimate corespunzătoare mecanismului de grindă cu zăbrele (fig.9.4. Astfel. cu proporţii de pereţi scurţi. un procent de minim 0.4. 9. în funcţie de situaţie. înălţimea pereţilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în măsură să asigure optim funcţiile structurale pe care le are acest subansamblu. în cazul pereţilor de subsol.11 În cazul golurilor de dimensiuni mari se vor prefera golurile rotunde sau cu colţuri teşite.4 Golurile pentru instalaţii vor avea dimensiuni minime şi vor fi dispuse în afara zonelor celor mai solicitate. şi.9.3 Se va adopta o înălţime a infrastructurii (incluzând. 9.6 Procentele de armare orizontală şi verticală în inima pereţilor considerând ambele plase vor fi cel puţin 0. a infrastructurii considerată ca un subansamblu. va avea cel puţin o grosime de 150 mm. 6 m. la structurile cu pereţi rari. în locul golurilor dreptunghiulare.7 .4.5 La alegerea deschiderilor şi traveelor se va urmări ca distanţele dintre punctele de încărcare verticală a reţelei de grinzi a infrastructurii să nu depăşească. eventual.9.10 Fig. 9.Pereţii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel puţin 250 mm.

ceea ce corespunde la a admite ipoteza că deformaţiile tuturor pereţilor sunt afine. distribuţia între pereţii structurali se face proporţional cu rigidităţile lor la deplasare laterală.1.A. În corelare cu schema de calcul adoptată. Fig. încărcările orizontale repartizate fiecărui perete structural păstrează legea de variaţie pe verticală admisă pentru încărcarea ansamblului structurii şi ca atare fiecare perete poate fi calculat ca o structură monotonă. În condiţiile admiterii ipotezelor simplificatoare de mai sus. Pentru încărcări orizontale aplicate centric pe structură (punctul de aplicaţie al rezultantei coincide cu centrul de rigiditate al structurii).1 Procedeul este bazat pe aproximaţia repartizării încărcărilor orizontale între pereţii structurii pe baza condiţiei de egalitate a deplasărilor orizontale la un singur nivel.8H (H = înălţimea clădirii.b). -golurile sunt suprapuse şi au aceleaşi dimensiuni la toate nivelurile. la care pereţii structurali prezintă monotonie geometrică se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în prezenta anexa. A. pentru o încărcare orizontală distribuită pe verticală după o lege dată. fig.1.A. Condiţiile de monotonie structurală pe înălţimea clădirii presupun următoarele: -caracteristicile geometrice şi de material ale pereţilor sunt constante pe înălţimea clădirii. -înălţimile nivelurilor sunt egale. pentru care pot fi stabiliţi coeficienţi pentru calculul direct al valorilor eforturilor secţionale şi a deformaţiilor.A. Se recomandă ca distribuţia forţelor orizontale să se facă pe baza valorilor rigidităţilor la deplasarea laterală la nivelul caracteristic. se defineşte ca încărcarea orizontală necesară pentru a produce peretelui o săgeată orizontală de 1 m la nivelul caracteristic.ANEXA A PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL În cazul clădirilor cu până la 10 niveluri cu structuri ordonate şi fără nesimetrii importante. considerat a fi situat la nivelul planşeului cel mai apropiat de 0. -încărcările orizontale variază pe înălţimea clădirii după o lege simplă (în general se admite distribuţia uniformă pentru încărcările date de vânt şi distribuţia triunghiulară pentru încărcările seismice conform fig.1 . rigiditatea unui perete structural la deplasare laterală (ρ).a).

ey . Fy .momentul de inerţie la torsiune al ansamblului secţiunilor pereţilor structurali.A. cu suficientă aproximaţie că se află în axul inimii de pe direcţia respectivă dacă talpa este evazată nesimetric.y j = y j + y o .2). ρ jy .∑ρ jx .coordonatele centrelor de greutate ale secţiunilor de calcul ale peretelui ( j ) după direcţiile x şi y în raport cu originea sistemului de axe. În schema de calcul. Din acţiunea unui moment de torsiune generală Mt asupra ansamblului structurii (fig.2. ex. Fig. de regulă. jy ∑ρ . Alte notaţii: xo. ρ jx . x j = x j + x o .2 .2) Fx. Centrele de greutate corespunzătoare jx şi jy se pot considera. distribuţia momentului de torsiune generală rezultat din excentricitatea rezultantei în raport cu centrul de rigiditate al structurii se face considerând. deplasarea solidară a pereţilor pe baza ipotezei planşeului infinit rigid în planul sau. un perete structural (j) se încarcă cu o forţă orizontală ale cărei componente după direcţiile axelor Ox şi Oy sunt Fjx şi Fjy. yo . ca şi în cazul aplicării centrice.excentricităţile în raport cu centrul de rigiditate (incluzând şi excentricităţile adiţionale prevăzute de normativul P100/92).A.1) I . secţiunea unui perete structural apare deci cu centrele de greutate jx şi jy diferite după cele două direcţii.rigidităţile peretelui ( j ) la deplasări laterale după direcţiile x şi y.rezultantele forţelor orizontale care acţionează după direcţiile x şi y.2 Secţiunile de calcul pe cele două direcţii se stabilesc în conformitate cu indicaţiile de la 5. definit prin relaţia: 2 I = ∑ ρ jx y 2 j + ∑ ρ jy x j (A. situate la distanţele yj şi xj în raport cu centrul de rigiditate "o" al ansamblului. ∑ρ jy j jy yo = ∑ρ y ∑ρ jx jx j (A.Pentru încărcări orizontale aplicate excentric.sumele rigidităţilor pe ansamblul structurii: xo = ∑ρ x . A. Forţele Fjx şi Fjy se consideră aplicate în jx şi jy.coordonatele centrului de rigiditate 0 în raport cu originea sistemului de axe.

după direcţia ( y ).după direcţia ( x ).după direcţia ( y ). cu forţa: Fjx = Fx ρ jx ∑ ρ jx ± Fx e y ρ jx y j I (A. cu forţa: Fjy = Fy ρ jy ∑ ρ jy ± Fy e x ρ jy x j I (A.4) Similar. În literatură există numeroase lucrări.după direcţia ( x ). A.5) .3 . încarcă peretele ( j ): . cu valori de calcul intabulate sau reprezentate grafic sub forma unor abace. o forţă orizontală Fy încarcă peretele (j) : .6) Monotonia structurală şi adoptarea unor legi simple pentru încărcările orizontale permit o simplificare maximă a calculului. cu forţa: F jx = ±Fy e x ρ jx y j I (A. care furnizează direct valorile caracteristicilor de rigiditate şi ale eforturilor secţionale în pereţi şi grinzile de cuplare.Rigidităţile proprii ale pereţilor structurali la torsiune se neglijează în calcul.3) . cu forţa: F jy = ± F x e y ρ jy x j I (A. Rezultă că o forţă orizontală excentrică Fx .

practic.2 şi C. În fig.2.2b).2. structurile cu pereţi cu goluri distribuite intrun mod neordonat. pentru direcţia de acţiune a forţei orizontale indicate. centrul de rigiditate mutându-se la intersecţia planurilor pereţilor A şi B. aplicate în centrul maselor care coincide cu centrul de rigiditate. până la redactarea şi intrarea în vigoare a unor instrucţiuni specifice pentru structuri duale. care pot oscila defazat în timpul unui cutremur.2. obiectul Codului structurile cu niveluri inferioare slabe (la care prin absenţa pereţilor la acţiuni seismice de mare intensitate se pot manifesta mecanisme cinematice de plastificare de tip nivel slab).2.2. etc. ar apărea chiar un fenomen de instabilitate la torsiune generală.2. centrul de rigiditate se mută în apropierea axelor pereţilor A şi B. Cu caracter provizoriu. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU C.2. deformaţiile.1.PROBLEME GENERALE C. completate cu măsuri specifice acestor structuri.C.1 . C. Alcătuirea efectivă a celor 3 pereţi. diferenţele inevitabile. reprezentând o clădire având în plan forma de U cu aripi lungi.1 În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din fig.C. este foarte probabil ca plastificarea celor 3 pereţi şi nu fie simultană. Nu fac.1 Lipsa de compactitate şi de simetrie a structurii poate conduce şi la alte efecte negative în afara celor de torsiune generală. Este de menţionat faptul că şi la construcţii aparent simetrice este posibil ca. Admiţând că peretele C se plastifică înaintea celorlalţi doi. şi implicit cerinţele de ductilitate ale peretelui C. conduc la această situaţie. al cărui poziţie depinde de direcţia de acţiune a forţei seismice.1. să apară excentricităţi importante ale maselor în raport cu centrul de rigiditate. Fig.2. Caracterul obişnuit al structurilor cu pereţi de beton armat menţionat la domeniul de aplicare al Codului se referă în special la monotonia sau quasimonotonia acestora.C. cresc substanţial (fig. Ca efect.C.2.1. Puţinele referiri ale prevederilor Codului la aceste tipuri de structuri se limitează doar la unele aspecte de ordin conceptual.4 Prevederile prezentului Cod sunt destinate categoriei A de structuri. de exemplu. Dacă rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabilă şi dacă contribuţia cadrelor la preluarea forţelor orizontale ar fi. pentru anumite direcţii. prevederile prezentului Cod se pot aplica şi la calculul şi alcătuirea pereţilor structurali din categoria B de structuri. în ceea ce priveşte rezistenţa efectivă a betonului şi oţelului şi poziţia armăturilor din cei trei pereţi proiectaţi identic. C. neglijabilă. de asemenea.2.1 se dă un asemenea exemplu.

2.C. sisteme cu răsucire împiedicată. C.3 Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma construcţiei şi prin modul de dispunere a pereţilor să se asigure pentru orice direcţie de acţiune a cutremurului posibilitatea preluării momentelor de torsiune de ansamblu.2. de distribuţia capacităţilor de rezistenţă. cu caracter neliniar şi dinamic.C.2. de legile histeretice de comportare ale elementelor structurale.2. pentru direcţia şi sensul indicate ale forţei orizontale.2. poziţia centrului de rezistenţă al structurii.3b. iar cele ca în fig. lucrând în domeniul elastic (fig. prin pereţi orientaţi perpendicular pe direcţia forţelor orizontale. Fig.2.3a. definit ca punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor capabile din pereţi. poate diferi substanţial de răspunsul static. Efectele dinamice depind de numeroşi parametri: pe lângă distribuţia rigidităţilor şi maselor.C. După plastificarea pereţilor structurali analiza echilibrului şi a mecanismelor cinematice are în vedere.3b).2 .2 şi C. expune structura unui efect de tip pierdere a stabilităţii prin deplasarea centrului de rigiditate spre planul pereţilor B şi C. de natura acţiunii seismice. Consideraţiile precedente s-au referit la cazul unei acţiuni statice a torsiunii de ansamblu. etc. Centrul de rezistenţă are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din cazul comportării elastice.2 O situaţie asemănătoare apare şi în fig. ca element esenţial de referinţă. Plastificarea în prima fază a peretelui A. C.2.C. În realitate răspunsul seismic de torsiune al structurilor. Sistemele de tipul celor din fig.C.3a sunt denumite sisteme cu răsucire neîmpiedicată (sau cu răsucire liberă).Fig.

din acest motiv. Fig. c şi d se prezintă câteva exemple de amplasare a unui perete structural în raport cu peretele de la nivelul subsolului. cea mai mare parte a momentului de răsturnare şi a forţei tăietoare de bază sunt concentrate în pereţi. În acest caz forţele tăietoare colectate de pereţii întrerupţi la un anumit nivel la partea inferioară se transferă la acest nivel.2.2. Plasarea excentrică. asociate unor forţe axiale foarte mari în stâlpii comprimaţi prin efectul "indirect" al forţelor orizontale. C. Dacă se păstrează continuitatea unui număr suficient de pereţi pe toată înălţimea clădirii. În fig. C.3 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele seismice. alcătuite corespunzător. prin intermediul planşeelor adiacente discontinuităţii pereţilor întrerupti. una din preocupările principale la conformarea structurii. Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab implică cerinţe de ductilitate excesive. b. poziţia pereţilor structurali se va alege în zona în care şi la nivelul infrastructurii se pot obţine soluţii avantajoase. Este de observat că întreruperea unor pereţi se poate face la orice nivel dacă se iau măsurile necesare.5a.4b). C.C.5a. golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substanţial capacitatea de rezistenţă a acestuia la forţe tăietoare.5b).Ignorată până nu de mult.2. plafonând forţa orizontală preluată de peretele structural.2.4 Chiar în situaţia întreruperii tuturor pereţilor la nivelul inferior şi înlocuirea lor cu stâlpi. Situaţiile reprezentate în fig.2.C.5 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care. problema efectelor de torsiune de ansamblu în domeniul inelastic de deformare constituie în prezent o preocupare de prim ordin pe plan mondial a specialiştilor în domeniul structurilor în zone seismice. În acest caz stâlpii cu răspuns elastic ai paterului se pot considera că fac parte din infrastructura clădirii. la marginea clădirii. de regulă.C. la ceilalţi pereţi ai structurii (fig. Ca urmare. în cazul din fig.2. Şi în acest caz este posibil să nu se poată atinge capacitatea de rezistenţă a peretelui structural. în cazul construcţiilor cu pereţi structurali. Preluarea acestor eforturi într-un mod favorabil de către elementele infrastructurii şi de către fundaţii trebuie să fie.2. mai cu seama dacă pe direcţie perpendiculară pe acesta nu există un perete la nivelul subsolului.2. se poate păstra comportarea de ansamblu a unei structuri cu pereţi. C.3 . care constituie inima fundaţiei peretelui structural. prezintă o anumită omogenitate a alcătuirii.C. prin adoptarea unor secţiuni de beton şi a unei armări longitudinale şi transversale substanţiale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul fără pereţi şi dirija dezvoltarea deformaţiilor plastice deasupra acestui nivel.2.2. eforturile ce trebuie transmise de la baza pereţilor la infrastructură şi la terenul de fundare pot avea valori foarte importante. Astfel.C. a peretelui structural conduce la solicitarea nefavorabilă a peretelui de subsol (fig. Astfel.5a şi b pot fi considerate nefavorabile.

Cel mai adesea. valorile spectrale au acelaşi ordin de mărime. de regulă. Oricum. Pereţii dispuşi pe conturul clădirii sunt însă.5c) este de natură să ducă la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de subsol. pe ambele direcţii.d). C.C. condiţiile cele mai favorabile le oferă pereţii de subsol de pe contur.2.C. numai pentru acţiunile seismice caracterizate de un anumit conţinut de frecvenţe. Fig. neperforaţi de goluri.5.2. Cu alte cuvinte.2. dispunerea pereţilor pe conturul clădirii trebuie facută cu discernamant.2.C. necesită o armare verticală sensibil mai mare decât aceştia. dispunerea pereţilor la colţul clădirii este de evitat pentru că în acest caz apare inconvenientul suplimentar al unei solicitări defavorabile a pereţilor infrastructurii.5 Situaţia din fig.2. mai puţin încărcaţi gravitaţional decât pereţii cu aceleaşi dimensiuni.6 C.2.C.2.4 . C. care să echilibreze în cât mai mare măsura presiunile pe talpa fundaţiei (fig.5d în care nu apar asemenea deficienţe de conformare reprezintă soluţia cea mai avantajoasă.2. aduse de stâlpi) pe grinda de fundaţie.2.1.2. situaţi la interior şi în consecinţă la solicitări de încovoiere egale.6 O încărcare gravitaţionala mai mare are ca efect reducerea armăturii longitudinale de întindere din perete şi reducerea gradientului presiunilor pe teren.7 În afară de argumentele prezentate la C. analizând atât avantajele cât şi inconvenientele unei asemenea poziţii. Din acest motiv. la conformarea structurii.Absenţa altor încărcări verticale (de exemplu. M(a) M(b) Fig. Plasarea pereţilor structurali pe conturul construcţiei este favorabilă proiectanţilor pe considerentul unui braţ de pârghie avantajos pentru efectele de torsiune generală şi pentru posibilitatea de a "încastra" peretele într-un perete de subsol fără goluri (vezi C.2. recomandarea ca structura să fie înzestrată cu rigidităţi apropiate ca valoare pe cele doua direcţii se justifică prin faptul că în aceste condiţii structura este expusă la efecte maxime pe orice direcţie.

5 .6 se prezintă două situaţii în care încărcările aplicate excentric pe pereţi sunt în primul caz (fig. C.2.2.2. C.8a şi b.C. a căror valoare este dependentă direct de capacitatea de rezistenţă la încovoiere a pereţilor.2.3. În fig.2. de regulă neglijate în proiectarea curentă. ductilitate adecvată). Fig. respectiv echilibrate (fig.C.2. Limitarea tălpilor este necesară şi pentru protejarea inimilor de efectul forţelor tăietoare.8a este evidenţiat un mecanism de tip C. comportarea acestor elemente la acţiuni seismice.C. se pot obţine ansambluri cu comportare favorabilă (capacitate de rezistenţă substanţială.C. dacă golurile sunt prea aproape de marginea secţiunii. este sugerat în fig.1). similar celui al pereţilor fără goluri.2. trebuie considerate la dimensionarea pereţilor structurali.C.2. ci de cele de la extremitatea comprimată a secţiunilor. limitând aria zonei extreme comprimate.8 la cutremurul din 1985 din Chile a provocat un amplu program de cercetări teoretice şi experimentale.C. prin calcul.2. Fig.2.8 Mecanismul de comportare la înc ărcări orizontale. desfăşurat în 4 universităţi americane având ca obiect tocmai particularităţile de comportare sub încărcări de tip seismic ale acestui tip de pereţi [12].7 C. Atunci când pereţii de pe cele două direcţii sunt legaţi în mod adecvat. creând profile ca în fig.6a) neechilibrate pe ansamblul structurii. această caracteristică depinzând de mărimea deplasărilor impuse pereţilor în domeniul postelastic (vezi si 5. Din comparaţia diagramelor de momente în pereţi se constată solicitarea mult mai defavorabilă din primul caz când intervine o încovoiere generală a structurii.C. efectul încărcărilor gravitaţionale aplicate excentric.6b).1 Prevederile de la acest paragraf urmăresc ca prin forma secţiunii pereţilor structurali să se poată controla în cât mai mare măsura.C. Cercetările menţionate au evidenţiat faptul că în condiţiile unei alcătuiri corecte aceşti pereţi posedă proprietăţi de rezistenţă şi de deformabilitate apropiate de cele ale pereţilor fără goluri. Când asemenea situaţii nu se pot evita.2.2.3.8 În fig.7 sau sub formă de tub.C. Aceleaşi cercetări au semnalat faptul că zonele critice ale pereţilor cu goluri decalate sunt constituite nu de zonele dintre goluri.4 Comportarea deosebit de bună a structurilor cu pereţi cu goluri decalate de tipul celor indicaţi în fig.2.2. Gradul de conlucrare a inimilor cu tălpi de dimensiuni mari nu se poate preciza cu certitudine.

grindă cu zabrele, cu diagonale înscrise în grosimea peretelui, între goluri, iar în fig.C.2.8b un mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare foarte rigide. C.2.4.1 Prevederea de la ultimul aliniat urmăreşte să asigure conlucrarea tuturor elementelor verticale în preluarea solidară a încărcărilor orizontale. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că deplasările elementelor verticale ale structurii sunt distribuite liniar la fiecare nivel. În felul acesta se poate stabili, prin calcul, cu un grad mare de credibilitate, forţele dezvoltate în pereţii structurali. Condiţia de rigiditate menţionată impune ca planşeele să rămână solicitate în domeniul elastic de comportare, pentru forţe din planul lor, cu alte cuvinte, planşeele trebuie să fie suficient de rigide şi de rezistente. C.2.5.2 În cazurile în care, din considerente funcţionale sau din alte motive, prevederea rosturilor apare inacceptabilă sau este foarte dificilă, se pot adopta lungimi de tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 1, dacă se iau măsuri adecvate pentru limitarea efectelor contracţiei betonului sau al variaţiilor de temperatură. De exemplu, utilizarea unor cimenturi cu contracţie redusă, prevederea unor rosturi tehnologice provizorii, asigurarea unei protecţii termice eficiente, prevederea unor armături suplimentare care să permită limitarea convenabilă a deschiderii fisurilor, etc. C.2.7.2 În cazul construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, rigiditatea specifică la deplasări laterale face ca protecţia elementelor nestructurale să poate fi realizată cu mai multă usurinţă faţă de cazul structurilor în cadre.

EXIGENŢE GENERALE
C.3.1. ÷ 3.6. Exigenţele de diferite naturi, în particular cele structurale, care se impun construcţiilor cu pereţi structurali sunt puternic influenţate de acţiunea seismică ce afectează practic întreg teritoriul ţării. Diferitele aspecte conceptuale privind problematica exigenţelor structurale sunt tratate în normativul de proiectare seimică, pe de o parte, iar aspectele concrete privind asigurarea lor sunt discutate pe larg în celelalte capitole ale prezentei prescripţii, pe de altă parte. Din aceste motive, dintre problemele cerinţelor structurale se reţin, pentru a fi comentate aici, numai acelea care nu au fost precizate suficient în restul lucrării. C.3.4. O rigiditate substanţială la deplasări laterale asigură protecţia elementelor nestructurale în cazul unor cutremure cu intensitate moderată şi limitează degradările acestor elemente la cutremure cu intensitate mai mare. De asemenea, o rigiditate substanţială a structurii este de natură să limiteze efectele de ordinul doi şi să evite apariţia unor fenomene de instabilitate. În cazul structurilor aflate în zonele caracterizate de valori înalte ale perioadelor caracteristice ale oscilaţiilor seismice (practic, în zonele definite de o perioada de colţ Tc = 1,5 sec.), prevederea structurii cu o rigiditate mare, la care corespunde o perioada scurtă a oscilaţiilor structurale în modul fundamental, îndepărtează construcţia de condiţiile răspunsului seismic maxim. Trebuie să se ţină seama şi de faptul că fiecare solicitare seismică are ca efect o reducere a rigidităţii structurale.

PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
C.4.2.1 Relaţia (4.1) exprimă, simplificat, condiţia ca efortul tangenţial mediu în secţiunile orizontale ale pereţilor să nu depăşească, la starea limită de rezistenţă, valoarea 1,0 N/mm2. Acest efort unitar este inferior limitei 2Rt impusă în Cod pentru orice clasă de beton.
C.6

Plecând de la expresia forţei tăietoare de bază în calculul seismic: S = α ks β ψ ε G şi considerând valorile acoperitoare: β = 2,5 (pentru construcţiile cu pereţi structurali obişnuiţi T < Tc); ε = 1,0; valoarea ψ = 0,25, specifică structurilor cu pereţi de beton armat, şi o valoare acoperitoare a încărcării masice distribuite echivalente de 16 kN pe m2 de planşeu rezultă: S = α ks 2,5⋅0,25⋅16 n Apl = 10 α ks n Apl Dacă se exprimă efortul unitar admis în 1000⋅ΣAi > 10⋅α⋅ks⋅n⋅Apl Relaţia (4.1) poate capăta forme îmbunătăţite pentru aplicarea la un anume caz de structură, considerând valori mai potrivite pentru cazul respectiv ale încărcării pe planşeu sau rezistenţei betonului. C.4.2.2 Recomandarea se justifică atât prin argumente ce ţin de simplitatea execuţiei, cât şi prin aceea că valorile forţelor tăietoare scad relativ lent spre vârful construcţiei. De asemenea, studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic neliniar, pentru structuri cu pereţi cu reduceri de secţiune pe înălţimea clădirii, pun în evidenţă faptul că plastificarea în zonele situate deasupra secţiunilor în care se fac aceste reduceri este relativ frecventă. Aceasta contravine concepţiei moderne de proiectare care urmăreşte dirijarea fenomenelor de deformaţie postelastică în zona de la baza pereţilor. C.4.2.3 Relaţiile (4.2) şi (4.3) exprimă condiţii de ductilitate de curbură similare cu cele utilizate în proiectarea finală a secţiunilor (vezi relaţia 6.8). Modul în care au fost stabilite este prezentat în [1]. În cazul pereţilor cuplaţi, valoarea forţei axiale N include şi componenta dată de efectul indirect al forţelor orizontale. În calculele de proiectare preliminară, se poate admite să se considere această componentă numai pentru pereţii cuplaţi marginali. Valorile forţelor axiale produse de forţele orizontale se pot determina aproximativ pe baza forţelor tăietoare din grinzile de cuplare asociate momentelor capabile din aceste grinzi, corespunzătoare unor procente de armare apreciate (obişnuite).
kN m2

, condiţia menţionată capătă forma:

CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREŢI STRUCTURALI ACŢIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ŞI ORIZONTALE

LA

C.5.1.2 Concentrarea deformaţiilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele suprastructurii reprezintă o componentă esenţială a filozofiei proiectării seismice actuale pe plan mondial în special pentru posibilitatea controlului comportării ("la vedere") la acţiuni seismice. Dirijarea deformaţiilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în special în pereţii de subsol) sau în teren poate apărea atrăgătoare pentru posibilitatea funcţionării neîntrerupte şi neafectate practic a clădirii. Riscul apariţiei unor rotiri importante remanente ale bazei structurii (inclusiv din deformarea remanentă a terenului), greu de corectat, face ca o asemenea soluţie să fie acceptată în cazuri rare, de exemplu, la consolidarea unor construcţii la care asigurarea unei comportări în
C.7

întregime în domeniul elastic a infrastructurii să fie extrem de dificilă tehnic şi economic. Pot apărea, de asemenea, situaţii în care să devină avantajoase soluţii în care structura sau părţi din structură să fie prevăzută cu o capacitate de deformare postelastică (ductilitate) inferioară celei asociate aplicării prescripţiilor de proiectare seismice. Acceptarea unei "ductilităţi limitate" este condiţionată de considerarea unor valori ale forţelor seismice de calcul sporite corespunzător. Asemenea soluţii pot fi adoptate atunci când: (i) Elementele structurale prezintă o capacitate de rezistenţă în exces faţă de cerinţele impuse de prescripţii; de exemplu, la elemente de mai mici dimensiuni cu un aport structural modest sau, dimpotrivă, la elemente de mari dimensiuni (cum este un perete plin de fronton, la structuri cu puţine niveluri), la care prin simpla prevedere a cantităţilor minime de armare se asigură capacităţi de rezistenţă la încovoiere, mult superioare cerinţelor. (ii) Asigurarea ductilităţii implică măsuri dificile şi costisitoare, în timp ce sporirea capacităţii de rezistenţă este mai simplă şi mai puţin scumpă (vezi, de exemplu, C.2.2.3). (iii) Comportarea unor elemente cu alcătuire neregulată (de exemplu, a pereţilor cu goluri dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat şi modelarea lor pentru calcul este foarte dificilă sau insuficient de fidelă în raport cu realitatea. În asemenea situaţii apare mai avantajoasă, din punct de vedere al siguranţei structurale, sporirea capacităţii de rezistenţă în raport cu cerinţele impuse de prescripţii, în detrimentul unor măsuri de ductilizare aplicate unui mecanism de rezistenţă insuficient clarificat. Este de remarcat, că în prezentul Cod s-a avut în vedere reducerea măsurilor de ductilizare curente la elementele cu capacitate de rezistenţă superioară cerinţelor impuse prin prescripţii (vezi, de exemplu, 6.4.1). C.5.1.3 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei seismice precizat la pct.b), este definit în Normativul P100/92. Concentrarea deformaţiilor plastice în câteva zone adecvat alese (cu potenţial de deformare ductilă) prezintă avantaje economice întrucât măsurile de armare suplimentară, în special transversală, necesare pentru preluarea forţelor tăietoare şi asigurarea unor deformaţii plastice substanţiale, sunt limitate numai la aceste zone. e) Deformabilitatea planşeelor depinde de grosimea lor, de raportul dintre înălţimea secţiunii planşeului (“b” în fig.C.5.1) şi distanţa între pereţii structurali (li si lc, pentru deschiderile interioare şi respectiv deschiderile în consolă în fig.C.5.1), de schema de comportare a planşeului, de natura legăturilor între planşeu şi perete, de mărimea şi distribuţia golurilor din planşeu, etc.

Fig.C.5.1 Ipoteza deformabilităţii admisă la pct.e în cadrul pct.5.1.3 este apropiată de realitate la grosimile curente de placă şi în absenţa unor goluri mari, dacă raportul li/B < 4 sau raportul lc/B < 0.5.
C.8

legaţi printr-o talpă continuă perforată de un gol.1 Lăţimea tălpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul.5. Cercetările experimentale recente. prin schematizările curente. Aceasta însă amplifică considerabil volumul de calcule. iar în altele cu dimensiunea minimă.2. ca preluând centric încărcarea verticală aferentă.2 Un alt exemplu. potrivit schematizărilor curent adoptate în proiectare. mai cu seamă că această mărime poate varia cu starea de solicitare. sunt suficiente pentru a compensa efectele unei dimensionări la valori de momente uşor diferite de valorile corespunzătoare rigidităţilor efective în domeniul elastic.C. au evidenţiat în general valori mai mari ale lăţimii active a tălpilor decât cele adoptate în proiectarea actuală. Prin asemenea modelări se poate ajunge la situaţii improbabile ca cea din fig.9 . De asemenea. secţiunile active ale pereţilor rezultă diferite pentru cele două direcţii principale ale clădirii. de regulă numai o parte din secţiunea efectivă a pereţilor este cuprinsă în secţiunile active pentru preluarea forţelor orizontale. în cazul structurilor cu alcătuire obişnuită. este acela al unor pereţi paraleli. aceasta implicând printre alte inconveniente şi pe acela al imposibilităţii aplicării programelor de calcul riguros spaţial şi al considerării direcţiei oblice de acţiune a forţei orizontale în raport cu axele principale la proiectarea structurilor cu pereţi. în calculul pentru fiecare dintre cele doua direcţii principale ale clădirii.C.2 în care zona dintre tălpile active a doi pereţi structurali vecini solicitaţi la întindere în domeniul plastic să fie supusă la eforturi de compresiune importante. din care numeroase sunt efectuate în ţara noastră la INCERC-UTCB. Este cunoscut că. Dacă rigiditatea grinzilor de cuplare este foarte mare (ca în cazul unor grinzi – parapet din faţadele clădirilor) este posibil ca inima mai puternică să antreneze zone de talpă situate dincolo de gol. Din aceste motive apare indicat ca în operaţiile de dimensionare să se considere două valori ale lăţimii active de conlucrare.C.5. Capacităţile de ductilitate ale pereţilor structurali. În aceste condiţii în proiectarea actuală lăţimea de conlucrare a tălpii cu inima pereţilor se face pe baza unor reguli simple deduse din calcule executate prin teoria elasticităţii sau deduse din studii experimentale pe grinzi ţinând cont numai de o parte din parametrii care pot influenţa mărimea tălpii active. corect proiectaţi. Fig. în special la structurile cu pereţi deşi.5.2. se dau valori fixe bp pentru stabilirea rigidităţilor utilizate în calculul structural. Pentru evaluarea capacităţii de rezistenţă a secţiunilor de C. cu capacităţi de rigidităţi şi rezistenţe net diferite. restul considerându-se. Se are în vedere faptul că situarea în domeniul acoperitor este asociată în unele verificări cu valoarea maximă a dimensiunii bp. Pentru a evita aceasta la 5.1. corespunzând limitelor apreciate ale domeniului de variaţie a acestor valori. care evidenţiază dificultatea precizării zonelor active ale pereţilor.

în Cod s-au prevăzut aceleaşi valori ale zonelor active de talpă. Este de subliniat că lăţimea activă mai mare sau mai mică a tălpii din zona comprimată are efecte relativ mici asupra capacităţii de rezistenţă. C.C. Problema are importanţă în special pentru capacitatea de rezistenta la momente negative. ar trebui prevăzute valori diferite ale zonelor active ale tălpilor pentru situaţiile când acestea sunt comprimate. În [22] se propune ipoteza că distribuţia eforturilor verticale induse în tălpi de forţele orizontale se face cu o pantă de 1/2 în zonele întinse şi cu o pantă de 1/10 în zonele comprimate (fig. de o parte şi de alta a inimii ca urmare a lungirilor remanente ale armăturilor. precum şi din considerente de simplificare a calculului. afectarea caracteristicilor de rigiditate este diferită pentru pereţii individuali şi pentru pereţii cuplaţi şi comprimaţi sau întinşi prin efectul indirect al forţelor laterale.1 S-a renunţat la regulile din vechea ediţie a Codului care considerau o zona deformabilă mai mare decât lumina golului. cât şi a capacităţilor de rezistenţă. Fig. după o deformare plastică substanţială prin întindere în ciclul de solicitare anterior.2 Valorile ∆b = 0.5.5. br poate atinge o valoare de ordinul de mărime al deschiderii lo.C.C.C. Reducerea de rigiditate depinde de natura solicitării şi. Considerând că angajarea tălpilor corespunde schemei de comportare din fig. de exemplu. atât pentru evaluarea rigidităţilor. Adoptarea deschiderii de calcul lr = lo duce şi la valori mai acoperitoare ale forţei tăietoare de calcul decât prevederea din P85/82.5.5.3). în ciclul următor contactul se reface numai parţial pe o anumită zonă. respectiv întinse. C.3 Antrenarea unei lăţimi mai mici din talpa profilului în situaţia în care aceasta este supusă la eforturi de compresiune se explică prin aceea că. Fig. Din acest motiv.4.4. La evaluarea capacităţilor de rezistenţă la încovoiere în vederea stabilirii unei valori acoperitoare pentru forţa tăietoare efectivă (asociată momentului capabil) trebuie luată o valoare br mai mare.5.2 iau în considerare efectul fisurării betonului întins asupra rigidităţii elementelor structurale de beton armat.5.4.4.2. dependentă de numărul de bare de armătură active din placă. C. din acest motiv.5.4 C.10 . Se subliniază.25lo trebuie considerate ca valori minime şi trebuie avute în vedere numai pentru stabilirea valorilor rigidităţilor în calculul structural.2 Valorile date la pct. necesitatea de a evita alcătuiri de structuri care nu se pretează la modelări clare şi la care dirijarea mecanismelor de plastificare este dificil de realizat.5.perete. încă o dată.

5b). În cazul construcţiilor de tip curent se pot obţine valori apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul structural unic şi corectând momentele în montanţii marginali aşa cum se indică la 5.5a).Parametrul esenţial pentru caracterizarea rigidităţii montanţilor este natura şi mărimea efortului axial.2. gradul de cuplare al pereţilor rezultă mai mic decât cel dorit. C.11 Fig.2. În calculele de predimensionare. Aceste momente se introduc ca mărimi date în calculul structurilor în vederea stabilirii eforturilor secţionale din montanţi (fig. armătura verticală este dimensionată de combinaţia nerealistă dată de forţa axială minimă şi momente încovoietoare mult mai mari decât cele care pot apărea în montantul întins prin efectul forţelor orizontale. În alte situaţii. în situaţiile în care calculul elastic utilizat în mod obişnuit duce la armări neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. după cum proiectantul urmăreşte o cuplare mai puternică sau mai slabă a montanţilor. Neglijând diferenţa de rigiditate foarte importantă a celor doi montanţi. Pentru obţinerea unor soluţii adecvate.4. momentele plastice Mp în grinzi pot fi luate egale la toate nivelurile. poate furniza soluţii avantajoase de armare. Astfel. forţele axiale din cei doi montanţi rezultă foarte diferite.5.C. Ca urmare. pe baza rigidităţilor la încovoiere a secţiunilor nefisurate poate duce în multe cazuri la dimensionări neadecvate. adoptând valori potrivite ale caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (Ie şi Ae). pentru cazul a doi pereţi identici cuplaţi prin rigle puternice. dar în realitate acestea sunt mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al forţelor orizontale şi mult redus în celălalt. mai mici sau mai mari după caz.5. calculul duce la valori identice ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare în aceste elemente. obţinându-se în acest fel o soluţie neeconomică. pe baza unor armături prestabilite convenabile. de exemplu.C. Valorile indicate pentru evaluarea rigidităţilor grinzilor de cuplare reprezintă mărimi simplificate pentru calcul. Supradimensionarea armăturii verticale conduce. de “echilibru la limită”. decât valorile convenţionale indicate la pct.5 .5.2 au fost preluate din [22]. la supradimensionarea armăturilor orizontale. Valorile date la 5. pe de altă parte. la pereţi cu grinzi de cuplare scurte şi relativ înalte. Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate diferenţiate în funcţie de sensul acţiunii forţelor orizontale obligă la efectuarea a două calcule structurale pentru fiecare direcţie principală a construcţiei. De exemplu.4.19). C.18 şi C. dimpotrivă.4. b) Admiţând momente de plastificare (capabile) la extremităţile grinzilor de cuplare. pentru un anume şir de goluri suprapuse (fig.C. Ele pot fi mărite sau reduse. din punct de vedere al gradului de cuplare oferit de grinzile de cuplare.2 Calculul postelastic simplificat. la care forţele tăietoare obţinute din calculul elastic depăşesc nivelul admis (vezi relaţiile C.5.5. având efecte exagerate şi asupra forţelor axiale din elementele verticale. se poate proceda în două feluri: a) Efectuând un calcul elastic al structurii.5. Este de subliniat faptul că evaluarea eforturilor secţionale.

avantajoasă (fig. Fig. Calculul dinamic neliniar evidenţiază distribuţia cea mai probabilă a forţelor orizontale. Distribuţia reală a forţelor se poate îndepărta sensibil de distribuţia adoptată în calculul seismic convenţional.6). acest parametru influenţează configuraţia diagramei S-∆. Investigaţiile efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au arătat că distribuţia forţelor efective se depărtează cu atât mai mult de distribuţia adoptată în calculul convenţional (stabilită prin calcul modal). care se modifică pe toată durata acţiunii seismice.1) C. În consecinţă.5. Dacă pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru a nu se modifica deplasările impuse sau ale energiei totale induse.12 .C.5. cu cât structura este mai defectuos C. situaţie care implică redistribuţii mai mici şi mai uniforme ale eforturilor în stadiul postelastic şi cerinţe de ductilitate în grinzi.6 Aria cuprinsă între diagrama S-∆ şi axa ∆ măsoară energia ce poate fi absorbită de structură prin deformaţii elastice şi plastice. exprimând relaţia între rezultanta forţelor orizontale şi deplasarea corespunzătoare punctului său de aplicaţie).5. O problemă importantă.3 (b) Daca structura se echivalează cu un sistem cu un grad de libertate (de exemplu.5. pentru a obţine rezultate acoperitoare. prin însumarea acestora.5c. pentru întreaga structură (diagrama S-∆). calculul în domeniul elasto-pastic capătă o formă simplă. într-o structură cu caracteristicile de rezistenţă şi de vibraţie respective se poate verifica siguranţa structurii prin compararea lor cu valorile capabile. mai mici şi mai uniforme: Mp = k Mr (C.C.C.5. legată de stabilirea diagramelor forţă-deplasare prin metoda de calcul static neliniar.În calculul definitiv se recomandă considerarea unor momente Mp variabile ca în fig. Metoda de calcul biografic consideră această distribuţie constantă pentru orice nivel de solicitare. Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor S-∆ să se considere mai multe distribuţii ale forţelor orizontale. permiţând construirea unor diagrame forţă orizontală-deplasare generalizată a pereţilor structurali şi. proporţionale cu momentele Mr furnizate de calculul în domeniul elastic. o constituie alegerea distribuţiei forţelor orizontale.

5. pe zona în care se dezvoltă deformaţii plastice.8 C. unde cu εbu. Distribuţia deformaţiilor specifice pe secţiune. Determinarea rotirilor specifice φ (curburilor fibrei medii) implică considerarea ecuaţiilor de echilibru static.7 se reprezintă exemplificativ zona plastică potenţială de la baza unui perete structural.C. a condiţiei de compatibilitate a deformaţiilor (se acceptă că deformaţiile specifice pe secţiune sunt conform ipotezei secţiunilor plane) şi a legilor fizice ale materialelor (curbele caracteristice ale betonului şi oţelului (vezi STAS 10107/0-90)).conformată din punct de vedere al distribuţiei rigidităţilor şi capacităţilor de rezistenţă. θp = ∫ φ z − φ c dz ≅ φu − φc lp o lp ( ) ( ) (C.5. Fig. εc şi εau sunt notate deformaţia specifică ultimă a betonului comprimat.5. cantitatea şi distribuţia armăturilor longitudinale şi transversale) şi de intensitatea efortului axial în secţiune. ultimă în φc si φu sunt caracteristici ale secţiunilor elementelor depinzând de alcătuirea concretă a acestora (dimensiunile secţiunii de beton. φu =curbura (rotirea specifică) secţiunea de la baza elementului.5.2) S-au utilizat notaţiile: φc =curbura (rotirea specifică) la iniţierea deformaţiilor de curgere în armătura întinsă. la iniţierea curgerii şi în stadiul ultim sunt cele din fig. (c) Valorile rotirilor capabile θp se determină integrând valorile curburilor plastice ale elementului considerat.C. Fig.7 φz =curbura în dreptul unei secţiuni curente situate la distanţa z de secţiunea de la capătul elementului.C.8.C. respectiv deformaţiile specifice ale oţelului la iniţierea curgerii şi în stadiul ultim. În fig. lp =lungimea pe care se dezvoltă deformaţiile plastice (lungimea articulaţiei plastice).13 .

Expresiile (C. să se asigure că nu intervin ruperi premature fragile din acţiunea forţelor tăietoare sau datorită pierderii conlucrării între beton şi armătură.05H ≤ h (C. Mu şi Mc se dispune în prezent de numeroase programe de calcul automat. pentru a putea conta pe capacitatea de deformare la încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei grinzi de cuplare este necesar ca prin modul de armare.5.4) şi (C.2. valoarea curburii). reluându-se ciclul de operaţii de mai sus. Aşa cum s-a arătat şi la pct. longitudinală şi transversală.3) . Din ecuaţiile de moment se determină valorile Mc şi respectiv Mu.7.5. din ecuaţia de proiecţie se verifică dacă valorile φ au fost bine alese. până la verificarea ecuaţiei de proiecţie. În calculele curente se admite ca valorile Mc şi Mu sunt apropiate şi pot fi aproximate prin valoarea Mp a momentului capabil al secţiunii determinat conform STAS 10107-0-90 considerând rezistenţele Ra si Rc . Calibrarea acestor expresii s-a făcut pe baza rezultatelor unor studii experimentale.5) sunt preluate din lucrări cu valoare recunoscută pe plan internaţional.Calculul valorilor φc şi φu implică următoarele operaţii: • • • • se alege o valoare a înălţimii zonei comprimate x(sau altfel spus.C.075 ⎟ lo ≤ o ⎟ lo 2 ⎠ (C. referitor la condiţiile de utilizare a metodelor de calcul postelastic de primă aproximaţie. Observaţii: 1. se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe secţiune în beton şi armăturile de oţel.14 . la iniţierea curgerii şi în stadiul ultim. relaţia: lp = 0.4 ⎜ ⎝ hr ⎞ l + 0. Pentru stabilirea valorilor lp se pot utiliza următoarele relaţii: .pentru montanţi.5.pentru grinzile de cuplare: ⎛ lp = ⎜ 0. de exemplu din [10] şi [17]. în caz contrar se corectează după necesităţi valorile φ. φc. C.4h + 0. Pentru calculul valorilor φu.4) Notaţiile sunt cele din fig.

solicitarea produsă de un anumit cutremur impune ca cerinţele de ductilitate furnizate de calculul dinamic neliniar să fie mai mici decât capacităţile de ductilitate ale elementelor structurale stabilite conform indicaţiilor de la C. C.1 Aşa cum se stipulează la pct. presupune că infrastructura este alcătuită ca un corp practic infinit rigid şi rezistent. ABAQUS. la reducerea capacităţii de ansamblu a structurii de a prelua forţe orizontale. În aceste condiţii se pot adopta anumite modificări ale valorilor momentelor de dimensionare.15 . urmăresc optimizarea armării.2.2.5. Modificarea de ansamblu a diagramei S-∆ prin considerarea deformabilităţii terenului din fig.1. ANSIS.2c. bazate pe ipoteza comportării de bară a elementelor structurale şi programele de tip ADINA.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programele de tip ANELISE şi DRAIN. Aceasta implică să se asigure structurilor suficientă ductilitate prin respectarea condiţiilor de alcătuire constructivă din prescripţiile de proiectare.9).5. Încărcarea orizontală pe care o poate suporta ansamblul structural este cea mai mică dintre forţele orizontale care corespunde capacităţilor de rezistenţă ale suprastructurii. în gruparea specială.9.5. ceea ce presupune impunerea unui răspuns seismic cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare. Relaţia S-∆ se poate modifica. În evaluarea capacităţii de rezistenţă a terenului de fundare se recomandă să se considere că rezistenţa în stadiul ultim este de 3 ori presiunea convenţională de calcul. o anumită C. prin redistribuţii între diferiţii pereţi structurali.6. În particular conformarea zonelor plastice de la baza pereţilor structurali prin respectarea prevederilor din P100/92 şi P85/2004 conferă acestora capacităţi de rotire suficiente.5. atunci când se modelează structura cu comportare plană sau spaţială prin elemente finite.C. fundaţiilor şi terenului de fundare. rezultate din calculul structural în domeniul elastic. infrastructurii. prin însumarea relaţiilor respective construite pentru suprastructură şi terenul de fundare (fig. în sensul economiei de oţel şi al realizării constructive mai simple.5. CALCULUL SECŢIUNILOR PEREŢILOR STRUCTURALI C. dacă este necesar. la construirea diagramelor S-∆ pentru pereţii structurali ai sistemului trebuie să ţină seama atât de deformaţiile locale ale terenului cât şi de deformabilitatea infrastructurii.9 suprastructurii este fixă. evident. De exemplu.5.1 proiectarea seismică a structurilor cu pereţi de beton armat se bazează pe prevederile Normativului P100/92. care nu trebuie să conducă. Verificarea capacităţii structurii de a prelua.C.2. În caz contrar. În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat că baza Fig.5.C. Aceste redistribuţii. fără prăbuşire.

cap ⎜ i 1 i − r .2) se urmăreşte impunerea mecanismului de plastificare cu deformaţiile plastice dezvoltate în grinzile de cuplare şi numai la baza pereţilor.2. cei mai încărcaţi relativ din efectul de torsiune generală.6. Mi.6.1 are în vedere limitarea cerinţelor de ductilitate în pereţii structurali la care s-a făcut transferul suplimentar de eforturi.1): Fig. capacităţi de rezistenţă superioare eforturilor secţionale asociate mecanismului de plastificare al peretelui.5) S-a notat: =forţa tăietoare într-o grindă de cuplare din şirul i. a forţelor orizontale. dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil mai mici decât în cazul pereţilor interiori se poate transfera la aceştia din urmă.4) furnizează o valoare globală ω pentru ansamblul pereţilor cuplaţi. cu grinzi de cuplare relativ flexibile în raport cu montanţii foarte rigizi.2. ca urmare a proporţiilor specifice ale elementelor structurale.C.C. Practic aceasta se poate obţine dimensionând la fiecare nivel superior bazei.I . Avantajele dezvoltării unui asemenea mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea măsurilor mai severe de armare asociate zonelor plastice potenţiale numai într-o zonă restrânsă a peretelui şi controlul sigur al stării de solicitare a peretelui la incidenţa unor cutremure puternice.cap=momentul capabil al secţiunii de la baza peretelui i. la plastificarea acesteia la ambele capete. C.1 ⎛ ⎞ M L + ∑ Qj L ⎟ + ⎜ ∑ Qj ⎟ i. Moi =momentul de răsturnare din încărcările seismice de calcul aferent peretelui i. pentru o anumită distribuţie pe verticală. În cazul structurilor cu pereţi de beton armat.16 Qjr. i − ⎝ ⎠ ω= ≤4 M oi ' ' (C. Limitarea redistribuţiei de momente precizată la 6. C. cu articulaţii plastice la baza. suficient de acoperitoare. impunerea acestui mecanism. se poate realiza cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul structurilor în cadre.fracţiune din momentele pereţilor din frontoane. la nivelul j. Valoarea care corespunde unui anumit perete se poate obţine pe baza echilibrului la limită a montantului considerat izolat (fig. i 1 r . L’I =distanţa din axul grinzilor (mai exact de la secţiunea de moment nul) din şirul i la axul montanţilor. Relaţia (6.6.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pereţii structurali stabilite prin expresia (6.

coeficientul de reducere ψ = 0.2).6.4 şi C.17 . în montanţi pot apărea configuraţii de momente încovoietoare mai defavorabile decât cele rezultate din calculul structural elastic. Astfel.6. Limitarea superioară a valorii ω (relaţiile 6. această limitare trebuie aplicată ansamblului structurii. În cazul pereţilor de dimensiuni relative mai mici nu se impune limitarea superioară a valorilor eforturilor de dimensionare. În vederea calibrării sale cât mai corecte sunt necesare studii parametrice executate cu instrumentul calculului dinamic neliniar.5) corespunde răspunsului seismic elastic. Studiile cu acest obiectiv efectuate până în prezent la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti confirmă valoarea 1.C. Translatarea diagramei momentelor de dimensionare cu lungimea h. sporul de forţe orizontale. Pentru structuri cu pereţi de beton armat.25 este sensibil inferior celui adoptat în prescripţii străine cum sunt Codul Model elaborat de Comitetul Euro-International de beton şi normele neo-zeelandeze (fig. Deşi mai mare decât valoarea adoptată în P85/82. În principiu.2’) ia în considerare diferenţele între distribuţia reală şi cea de calcul a momentelor.C. factorul 1.Produsele din paranteza de la numărătorul expresiei (C. are în vedere efectul fisurării înclinate de propagare a eforturilor de curgere dincolo de secţiunea normală în care se iniţiază curgerea. de exemplu. Pentru simplificare. că după plastificarea grinzilor. Este de observat. Aceste diferenţe pot proveni din abaterea distribuţiei pe verticală a forţelor orizontale faţă de cea admisă în calcul (mai ales datorită efectelor modurilor superioare de vibraţie în structura plastificată) şi din redistribuţiile de forţe între pereţi. înainte de plastificarea la bază a peretelui.25.5) reprezintă valorile momentelor din grinzile de cuplare. Fig.2 C.25 prescrisă de prezentul Cod. în fazele ulterioare de solicitare seismică. care intervine. utilizând accelerogramele cutremurelor specifice ţării noastre. este preluat numai de perete. Coeficientul de corecţie din relaţia (6. de regulă. această limitare poate fi aplicată pereţilor individuali cu pondere mare în rezistenţa structurii la forţe laterale. determinate în axul montanţilor.

Instrucţiunile P85/82 nu prevedeau asemenea factori de amplificare.4(n − 5 ) ≤ 1.3 corespund unui caz particular. în mod acoperitor.8 10 (C.9 .C. În Codul Model CEB se dau următoarele expresii pentru acest coeficient. Valorile recomandate pentru kQ se bazează pe experienţa unui număr limitat de cazuri şi pot fi modificate dacă se dispune de date suplimentare din studii ulterioare". conform [21]. cu o capacitate dată la moment încovoietor. numit factor de amplificare dinamică: . respectiv situaţiei unei infrastructuri rigide şi rezistente dezvoltate pe două niveluri.7) unde n este numărul de niveluri al clădirii.C.1n + 0.4 + 0.6. forţele tăietoare maxime care pot fi generate sunt considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. C.2. de subsol din fig. În fig.pentru clădiri cu mai mult de 5 niveluri: k Q = 1.3 se reprezintă propunerile de valori ale coeficienţilor de amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale. În schimb valorile coeficienţilor de amplificare a momentelor din stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situaţia structurilor în cadre pure.6. În comentariile la aceste valori ale Codului Model se dă următorul text [32]: "Se poate arăta că pe durata răspunsului seismic inelastic al peretelui.pentru clădiri cu pănâ la 5 niveluri: k Q = 0. În absenţa unor date care să poată fundamenta calibrarea valorilor coeficientului kQ.18 . aceleaşi procedee şi valori de coeficienţi pentru stabilirea momentelor încovoietoare de dimensionare în pereţii structurali. C.6. în anexa D a Normativului P100/92 s-a adoptat o valoare intermediară între cele prevăzute în Codul Model CEB şi factorul 1 pe care îl implică prevederile din P85/82. când peretele structural considerat nu este rezemat pe un perete din infrastructură ci direct pe fundaţie.3 Distribuţia momentelor şi for ţelor tăietoare în peretele structural. În cazul structurilor de tip dual se pot accepta. pe înălţimea subsolului.3 Prin aplicarea coeficientului supraunitar kQ valorii forţei tăietoare asociate momentului capabil al peretelui se urmăreşte să se ţină seama de efectul diferenţelor între distribuţia reală a forţelor tăietoare şi distribuţia rezultată prin adoptarea ipotezelor curente de calcul.Fig. Se consideră două situaţii şi anume: pereţii sunt continui pe toată înălţimea. respectiv se întrerup la un anumit nivel.6.6) (C.

Fig.o Mo Qs (C. cât şi inferior. ca urmare a conlucrării inimii cu o zona amplă de placă (fig.2.19 .2.5).4 ţine seama de această constatare.6.5a). solicitând oţelul în domeniul de consolidare.4 Deşi calculul structural în domeniul elastic indică o angajare mai redusă a pereţilor la partea superioară a clădirii. Limitarea superioară a coeficientului kQ are în vedere faptul. evidenţiat de calculul dinamic neliniar pe un număr restrâns de cazuri. să fie mai mare decât momentul capabil al secţiunii de beton armat. în cazul cutremurelor de mare intensitate. foarte ample. Prin redistribuţia momentelor obţinute din calculul structural între grinzile de cuplare se pot obţine şi anumite facilităţi de armare constând în adoptarea unei armături identice pentru mai multe grinzi de cuplare.6.5) atât superior.25 din relaţia 6. C.Valoarea de calcul a forţei tăietoare este limitată în (6. calculul dinamic neliniar la acţiunea unor cutremure puternice evidenţiază faptul ca la nivelurile superioare se dezvoltă valori de forţe tăietoare. C. diagramă reprezentată în fig.9) în care kQ este factorul de amplificare dinamică a forţei tăietoare.5 Coeficientul de amplificare 1.4. Valoarea de baza a forţei tăietoare de calcul se determină cu relaţia: Q = kQ Mcap. Pentru stabilirea distribuţiei forţelor tăietoare de dimensionare pe înălţimea clădirii sunt necesare metode mai avansate de calcul. În cazul structurilor duale forţa tăietoare de bază se poate calcula cu relaţia (6.C. coeficienţii kQ depinzând în mare măsură de raportul caracteristicilor de rigiditate şi rezistenţă ale pereţilor şi cadrelor.6.6. efect luat în considerare prin intermediul lui kQ .7 se bazează pe faptul că incursiunile în domeniul postelastic ale armăturilor longitudinale din grinzile de cuplare pot fi. C. Goodsir [13] a stabilit că pentru o anumită excitaţie seismică forţa tăietoare indusă dinamic la baza pereţilor în structuri duale creşte pe măsura creşterii factorului de participare γ. că sporul cu înălţimea clădirii a amplificării forţelor tăietoare prezintă o limită superioară. În cazul unor grinzi cu armătura longitudinală redusă este posibil ca momentul de fisurare al secţiunii. Diagrama de forţe tăietoare din fig. Este interesant de analizat diagrama forţelor tăietoare de dimensionare în pereţii structurilor de tip dual recomandată în [21].6. C.C. pentru sensul care întinde fibrele de la partea superioară.8) unde k Q = 1 + (k Q − 1)γ (C.4 Justificarea prevederilor acestui articol este similară cu cea dată pentru posibilitatea redistribuţiei eforturilor secţionale între pereţi. iar γ este "factorul de participare" al pereţilor structurali definit de raportul: γ= ∑Q S s între suma forţelor tăietoare preluate de toţi pereţii de la baza structurii şi valoarea forţei tăietoare totale la baza structurii. sensibil mai mari decât cele furnizate de calculul elastic curent.6.C. pentru structuri de tip A.

6. aceste scheme trebuie avute în vedere cu unele corecţii şi la structurile în cadre. Spre deosebire de P85/82.20 . Pentru a ţine seama de faptul că cerinţele de ductilitate scad pe măsura sporirii capacităţii de rezistenţă. Ca urmare a raportului de dimensiuni între grinzi şi montanţi.6 Probabilitatea de plastificare practic a tuturor grinzilor de cuplare a pereţilor la acţiuni seismice de mare intensitate este foarte mare.2.10) Pentru notaţiile din fig. C. Convertind condiţia de ductilitate de deplasare a structurii în condiţii de ductilitate de curbură şi ţinând seama de raportul dintre rezistenţele de calcul şi cele medii considerate de regulă în calculul deformaţiilor efective.2.6 apare din acest motiv perfect justificată. grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample care implică incursiuni substanţiale în domeniul postelastic ale acestor elemente.2.2.5 Aceasta înseamnă că pe durata încărcării către rupere grinda este acţionată la un moment dat de o forţă tăietoare superioară valorii ultime. C.5.2. vecinătatea cu elementele de rigidizare transversale şi cu zonele întinse.C. această condiţie este exprimată într-o formă mai generală şi mai riguroasă.5. Ca urmare pentru evitarea ruperii inimii este necesar ca armătura transversală să fie calculată în această ipoteză.6. fără ca în aceste surse să se găsească şi fundamentarea lor.6. vezi şi 7.6. se obţine o valoare ξlim ≅ 0.Fig. C. C. prin intermediul limitării înălţimii zonei comprimate a secţiunilor de beton.2 Condiţiile privind necesitatea unor verificări a stabilităţii de formă ca şi regulile constructive prin care se consideră că se evită pericolul pierderii stabilităţii sunt preluate din [22] şi [32]. Deci în acest caz Q= 1. etc.8) reprezintă o condiţie de ductilitate de curbură minimă.6. valoarea ξlim a fost corectată prin includerea raportului ω definit la pct. Condiţiile respective ţin seama de efectul principalilor factori care influenţează fenomenul: mărimea zonei comprimate. De altfel.25 Minf cap + M fis lr (C. C.4. tălpile intermediare. Schema de calcul a efectelor acţiunii indirecte ale forţelor orizontale indicate la 6.).4. Valorile ξlim s-au stabilit considerând cazul pereţilor lungi (cu raportul între lungimea şi lăţimea secţiunii H/h > 4) şi valori ale ductilităţii de structură în domeniul 46.30.1 Inegalitatea (6. Pe această cale se poate lua în considerare influenţa tuturor factorilor de care depinde mărimea acesteia (cantitatea de armătură pe inimă.6.

urmăreşte reducerea riscului de rupere la forţe tăietoare (inclusiv de rupere a betonului prin eforturi principale de compresiune) prin limitarea superioară a eforturilor tangenţiale medii. C.C. De asemenea.9) permite obţinerea unei cuplări mai eficiente a montanţilor decât în cazul Instrucţiunilor P85/82.1 În Instrucţiunile P85/82 se aplicau în mod nejustificativ coeficienţi subunitari ai condiţiilor de lucru a betonului.6. a căror aplicare conducea la o cuplare prea slabă. programele de calcul automat pentru dimensionarea la încovoiere cu efort axial a secţiunilor de formă şi armare oarecare (cum sunt în multe cazuri secţiunile pereţilor structurali) bazate pe metoda generală de calcul aveau o răspândire foarte limitată.2. Ipoteza înclinării fisurii la 45o prezintă avantajul simplităţii de calcul.6.6. Prin renunţarea la aceste reduceri se obţine şi o tratare unitară a problemei evaluării rezistenţelor de calcul a betonului pentru toate tipurile de elemente structurale. inclusiv prin utilizarea abacelor din Anexa acestei prescriptii. suplimentar faţă de coeficienţii obişnuiţi consideraţi în STAS 10107/0-90 pentru toate categoriile de elemente de beton armat.4.6. În consecinţă montantul întins este solicitat la un moment neînsemnat. Faţă de prevederile din P85/82 relaţia de calcul (6. expresia oferă rezultate acoperitoare (prin subaprecierea contribuţiei betonului comprimat). C. C. Timişoara sau Bucureşti. astfel că renunţarea la procedeele de calcul aproximative se impune de la sine. Expresia poate apărea uneori neacoperitoare. Condiţia este modificată faţă de cea din P85/82 considerată prea severă în raport cu condiţiile similare din celelalte prescripţii de proiectare naţionale sau cu valabilitate internaţională. pentru cazul limită din fig. la pereţii cuplaţi trebuie să se ţină seama de gradul de fisurare al montanţilor marginali atât la evaluarea forţelor tăietoare de calcul. de exemplu. la înclinări sub acest unghi aportul armăturilor orizontale fiind supraapreciat. Dependenţa capacităţii de rezistenţă a betonului de mărimea efortului unitar de compresiune σo a fost evidenţiată în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pereţi structurali şi este luată în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte ţări [29].21 .9).2 (a) Expresia (6. al unui perete plin cu un gol la parter. Din acest motiv P85/82 admitea aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare. Este de observat că în acest C. Pe ansamblu însă.10) introduce două corecţii şi anume: (i) Valoarea Qb a forţei tăietoare preluată de beton se limitează şi în funcţie de intensitatea încărcării axiale de compresiune în secţiunea peretelui.5. respectând legea secţiunilor plane. secţiunea de la bază (prin gol) se comportă ca o unică secţiune. cât şi la determinarea capacităţilor de rezistenţă la forţă tăietoare a acestora (vezi si 6. în timp ce montantul comprimat preia practic în întregime momentul şi forţa tăietoare de etaj (fig. La data apariţiei Instructiunilor P85/82. Calculul astfel efectuat poate fi în multe situaţii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor capabile şi implicit a forţelor tăietoare.1).b şi c) şi va fi dimensionat în consecinţă.6. Este de menţionat că modificarea relaţiei (6. Este de precizat faptul că determinarea lui σo trebuie făcută prin raportarea forţei axiale la întreaga secţiune de calcul a peretelui şi nu numai la aria inimii.a. programele de calcul riguros la starea limită de rezistenţă a secţiunilor de formă si armare oarecare sunt practic la îndemâna oricărui proiectant de structuri.3 Condiţia (6. fapt atestat de numeroasele studii experimentale efectuate la INCERC Cluj.10) preluată din P85/82 are în vedere echilibrul forţelor normale la axa peretelui într-o secţiune înclinată.6.5.6. C. [32]. În prezent. fapt care poate expune pereţii la ruperi premature neductile. Astfel.

6. Expresia (6. Fig. la care proporţiile şi modul de încărcare nu permit adoptarea ipotezei secţiunilor plane.8) în montantul din dreapta nu trebuie interpretată ca o insuficienţă de ductilitate. De asemenea. etc. ele nu au reuşit să furnizeze un model de calcul satisfăcător pentru aceste elemente structurale. valoarea efortului unitar mediu de compresiune în secţiune. Metoda.22 . Modurile de cedare şi diferitele mecanisme de rezistenţă corespunzătoare depind de numeroşi parametri cum sunt forma secţiunii. simplă şi sugestivă.caz nerespectarea condiţiei (6.C. Secţiunile celor doi montanţi lucrând ca o singură secţiune. C.6 (ii) Armătura continuă din centură şi de pe o anumită zona a planşeului din apropierea peretelui este o armătura activă în preluarea forţei tăietoare în pereţi. cantitatea şi modul de distribuţie a armăturii verticale. Diferitele relaţii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare sub încărcări. nu este justificată.C. condiţia respectivă trebuie exprimată în raport cu întreaga secţiune a peretelui. Desigur. cum impunea P85/82. întreruptă de gol. Modelul este exemplificat în fig. În prezentul Cod s-a făcut corecţia necesară. relaţia insuficient testată. [17]. în P85/2004 s-a propus relaţia (6. astfel că neglijarea aportului acesteia.6. va trebui îmbunătăţită pe măsura obţinerii de noi informaţii printr-o condiţie mai fundamentată.13) care prezintă avantajul simplităţii şi pe acela al caracterului acoperitor. Deşi studiile experimentale consacrate comportării pereţilor scurţi pe plan mondial sunt relativ numeroase [5].10) se va aplica ansamblului secţiunii celor doi montanţi. inclusiv cu considerarea armăturii orizontale efective care interceptează fisura înclinată la 450. la calculul peretelui scurt. se dovedeşte foarte eficientă la evaluarea eforturilor în elemente şi zone de elemente structurale. [25]. modul de aplicare a încărcării orizontale.7 pentru cazul simplu al unui perete cu un nivel. relaţia (6. şi din acest motiv.13) rezultă din aplicarea unui model de grindă cu zăbrele (“strut and tie”).

Suma celor două forţe furnizează valoarea forţei tăietoare capabile corepunzătoare modelului adoptat.11) în care po este procentul armaturii orizontale stabilit pe baza unei relaţii de tipul relaţiei (6. pe baza rezultatelor unor studii experimentale. Forţa tăietoare capabilă aferentă acestor zone este (1-H/h)AavRa.13) dată în Cod introduce două corecţii faţă de această valoare. în timp ce eficienţa armăturii verticale creşte".13) din P85. că în cazul acestui tip de pereţi sunt necesare atât armătura orizontală cât şi cea verticală: "Pe măsură ce raportul H/h scade.6. În comentariile din Codul ACI 318 consacrată calculului pereţilor scurţi (articolul 11.13) la preluarea forţei tăietoare.23 .13) evidenţiază această dependenţă.13) din P85/96.7 Din analiza modelului rezultă că: − forţele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la fundaţie prin diagonalele comprimate formate între fisurile înclinate consecutive.5 − ⎟ (po − 0.9) se afirmă. Este de observat că în relaţia D. A doua se referă la introducerea unui termen care să ţină cont şi de aportul betonului comprimat (Qb în fig6. în mod acoperitor. Forţa tăietoare capabilă asociată este AaoRa. Relaţia (6.25 ) ≤ po h⎠ ⎝ (C.Fig.25 + 0. − forţele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la fundaţie prin transferul la zona (3). relaţia pentru stabilirea procentului armăturii verticale pv este: H⎞ ⎛ p v = 0. în care însă rezistenţa de calcul a armăturii nu este redusă prin coeficienţi ai condiţiilor de lucru subunitari. aportul betonului s-a neglijat ca urmare în C.C.11 propusă în anexa D a Normativului P100/92 care este înlocuită de relaţia (6. În normele americane citate. prin intermediul armăturilor orizontale. pentru a acoperi incertitudinile legate de fidelitatea modelului în raport cu realitatea. cu 20% a efortului capabil din armăturile întinse. Relaţia (6.5 ⎜ 2. al căror efect este echilibrat de eforturile din armăturile verticale asociate acestor zone. Prima se referă la reducerea. armătura orizontală devine mai puţin eficientă. aşa cum se procedează şi în calculul la forţă tăietoare a elementelor de beton armat cu proporţii de bară.10.

Fig. iar L deschiderea interax.3. în vecinătatea pereţilor (fig. În ceea ce priveşte aportul armăturii verticale.5.5. bazate pe ipotezele rezistenţei materialelor elastice.8 a şi b). a armării cu bare diagonale care poate asigura un mecanism de rezistenţă stabil. pereţii structurali prefabricaţi se comportă în esenţă ca pereţi monoliţi. inclusiv de transferul de forţă tăietoare între montantul întins. manifestat prin efectul de conectare a zonelor de perete separate prin fisura de rupere. Aceasta ţine seama de mecanismul real de transmitere al forţelor de forfecare al ansamblului peretelui cu goluri. C. acesta este conform (6. pentru a fi preluate prin armătura de suspendare.C.6.6. C. ca şi în cazul grinzilor scurte sau al stâlpilor scurţi.2 (b) Calculul la forţă tăietoare în lungul unor secţiuni prefisurate. numai dacă gradul de cuplare al montanţilor este suficient. prin Instrucţiunile tehnice P101/81 care menţineau încă. modele de calcul din perioada de început a utilizării betonului armat.6. că în condiţiile asigurării conlucrării între panouri.6. cum sunt şi cele ale rosturilor de turnare. cu o capacitate asemănătoare de deformabilitate în domeniul postelastic.7).24 .7. Studii teoretice şi experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au evidenţiat eficienţa. care corespunde unui perete plin. şi cel comprimat de acestea.special a faptului că la pereţii scurţi efortul unitar mediu σo este mic. în mod incontestabil. prin efectul indirect al forţelor orizontale. S-a notat N forţa axială din efectul indirect al forţelor orizontale. pe baza mecanismului rezistenţei la forfecare prin frecare ("shear friction strength") unanim acceptat pe plan internaţional. pentru această categorie de structuri. Cantitatea de armatură Aao nu va fi mai mică decât cea corespunzătoare "suspendării" încărcării orizontale aplicate la nivelul planşeelor pe o schemă de grindă cu contrafişă. C. Date suplimentare pentru această problemă se pot găsi în [2].2 face precizarea modului în care trebuie considerate armăturile active în conectare la pereţii cuplaţi. Este dovedit astăzi.6. este tratat pentru prima oară în normele de proiectare din România în STAS 10107/0-90. Aceasta este valabil. ca urmare a unor goluri practicate în perete sau în planşeu.8 La forţele indicate în schema din fig. Prevederea de la ultimul aliniat al punctului 6. ca urmare a fisurării lor diferite. şi forţele orizontale aferente zonelor pe care peretele nu este legat de planşeu. cu diagonalele comprimate la 45o (fig. în cazul pereţilor scurţi.13) cu atât mai mare cu cât raportul H/h este mai mic.3 Proiectarea structurilor cu pereţi prefabricaţi a fost reglementată în perioada dinaintea intrării în vigoare a Codului P85/96. se adaugă.5.C.6. În [22] se arată că verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri se poate face numai dacă NL/Mo > 0.

În proiectarea bazată pe P101/81 forţa de lunecare verticală se stabileşte pe baza relaţiilor din rezistenţa materialelor pentru calculul eforturilor tangenţiale τ (cu formula lui Juravsky). P85 îşi extinde obiectul şi asupra structurilor în panouri mari prefabricate. Prevederile de la 6. prin desprinderea care intervine în zona întinsă şi reducerea sensibilă a dimensiunilor zonei comprimate în stadiul de cedare. tot de forţele de lunecare. Relaţia de calcul (C. Spre deosebire de aceasta. aplicând şi pentru aceste structuri conceptele moderne ale răspunsului seismic inelastic. pe de altă parte. mai prezintă inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale forţei de lunecare în raport cu comportarea reală. expresia (C. încărcările pe planşee şi forţele de legătură cu infrastructura pe zona delimitată de rost.13) în care: C.13). dimensionantă este valoarea Qeo a forţei tăietoare la baza montantului. Astfel. în condiţiile adoptării unui panou unic pe toată înălţimea clădirii. b =grosimea peretelui. practic.25 . forţa de lunecare Le pe lungimea unui etaj He se ia: L e = τ bH e = Q eSb He Ib (C. Relaţia de calcul trebuie să exprime condiţia de echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toată lungimea rostului vertical pe de o parte. De aici decurge caracterul neacoperitor al relaţiei (C. În condiţiile ipotezelor generale ale Rezistenţei materialelor continue. o fracţiune foarte importantă din încărcările verticale pe planşee. O altă problemă legată de verificarea rosturilor verticale la structurile în panouri mari se referă la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare în lungul acestui rost. în cazul structurilor de beton armat. pentru care P101/81 prevede un procedeu cu totul nesatisfacător. Sb =momentul static al zonei care lunecă (al zonei delimitate de rostul vertical) în raport cu centrul de greutate al secţiunii transversale a peretelui.12) presupune comportarea perfect elastică a materialului şi continuitatea de material în secţiunile orizontale ale pereţilor. iar în unele cazuri. astfel încât valorile forţelor de lunecare depind numai de variaţia momentelor încovoietoare. Ib =momentul de inerţie al secţiunii montantului.5. totalitatea acestora sunt echilibrate.În prezenta ediţie. Având în vedere răspunsul inelastic al structurilor cu pereţi de beton armat la cutremure puternice schema de calcul a forţei de lunecare în rostul vertical trebuie să aibă la bază echilibrul mecanismului de plastificare. Pe lângă inconvenientul legat de baza conceptuală nesatisfacătoare.3 se referă la problema determinării forţei de lunecare în rosturile verticale ale elementelor în panouri mari.12). omogene şi elastice şi a acceptării unei distribuţii triunghiulare a forţelor orizontale pe înălţimea H a clădirii rezultă o distribuţie parabolică a eforturilor unitare tangenţiale τy: ⎡ ⎛ y ⎞2 ⎤ τ y = τ o ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ H ⎢ ⎣ ⎝ ⎠ ⎥ ⎦ (C.12) S-a notat: Qe =forţa tăietoare maximă pe înălţimea nivelului considerat.

o variaţie crescătoare spre bază.15) implică o aproximaţie mai grosieră. =înălţimea nivelului curent în raport cu secţiunea de încastrare.13) poate fi considerată acceptabilă pentru ambele componente. este de presupus. rezultă.5 L Lemax = ∫ τo ⎜1 − ⎜n ⎟ ⎟ ⎜ 2 3 n ⎝ 3n ⎠ 0 ⎝ H ⎠ (C. Forţa de lunecare verticală (fig. În cazul componenţei forţei de lunecare care echilibrează încărcările verticale pe planşeele aferente. Însumând valorile eforturilor unitare tangenţiale în lungul rostului vertical. ca urmare a gradului diferit de fisurare pe înălţimea clădirii. valoarea: H H ⎛ y2 ⎞ ⎟ b dy = 2 b H τ L = ∫ τo b dy = ∫ τo ⎜ 1− o ⎟ ⎜ 2 3 H ⎠ o o ⎝ (C. pentru forţa totală de lunecare L. evidenţiind o concentrare a acestor eforturi spre baza clădirii. constituită din două părţi. de asemenea.26 .6. iar variaţia acestor eforturi are legea unei parabole de gradul doi. cel de bază este: H n ⎛ ⎛ ⎞ y2 ⎞ ⎟ bdy = ⎜ 1 − 1 ⎟1. una care echilibrează sporul forţei de întindere din armătura pe înălţime şi alta care echilibrează încărcările verticale pe planşee. Distribuţia eforturilor tangenţiale verticale dată de relaţia (C. în principiu. Pentru acest termen al forţei L. C. Valoarea eforturilor în armătura întinsă este proporţională cu valoarea momentelor încovoietoare distribuite aproximativ după o parabolă de gradul trei.5L ≅ 1.τo y =valoarea efortului tangenţial maxim la baza peretelui.15) unde n este numărul de niveluri al clădirii. distribuţia dată de relaţia (C.14) Valoarea maximă a forţei de lunecare pe un nivel.8) este.

6. În această situaţie se admite.6.1.6. Aao . în mod aproximativ. În realitate forţele de inerţie dezvoltate la nivelul planşeelor înglobează şi forţele de amortizare care intervin în echilibrul dinamic. cu o diagonală întinsă şi una comprimată.1 (vezi şi 2. C.6. ca urmare a solicitării alternante la forţă tăietoare cu valori relativ mari. Pentru elucidarea ei se poate acţiona atât prin efectuarea unor cercetări experimentale. Privitor la relaţia de calcul 6. Considerarea acestor forţe conduce la o distribuţie mult mai C.7. inclusiv în ceea ce priveşte neglijarea aportului betonului la preluarea forţei tăietoare.10 Problema distribuţiei eforturilor unitare τy prezintă o importanţă deosebită. În acest sens trebuie înţeleasă acţiunea solidară la care se face referire în 6. constituit din elemente metalice poate asigura o comportare histeretică foarte stabila.C. Ele nu se abat de la prescripţiile generale de calcul din STAS 10107/0-90.27 . Măsurile de armare transversală a carcaselor diagonale date la 7.6.7. c) La un unghi de 450 a forţelor diagonale din îmbinare (fig. În legătură cu această relaţie se impun unele precizări: a) Cei doi termeni ai expresiei reprezintă două forţe rezistente care au direcţiile perpendiculare una pe cealaltă şi astfel nu are nici o semnificaţie adunarea lor scalară (fig.6. C. Prevederile pentru calculul armăturilor longitudinale şi transversale din grinzile de cuplare sunt preluate practic din vechea ediţie a Instrucţiunilor P85.9). metalica. cu condiţia împiedicării flambajului barelor comprimate.7.C. b) Dacă ar lipsi armătura perpendiculară pe rost (orizontală).2 au în vedere tocmai acest scop. [29].21) trebuie remarcat că aceasta implică preluarea forţelor pe o schemă de grindă cu zabrele.7. asigurându-se o interacţiune eficientă a componentelor sistemului structural.C.15. în funcţie de dimensiuni.Fig.1) C.C.6. Propuneri referitoare la această distribuţie se dau în lucrări cu caracter de cercetare [26]. aceasta a rezultat în urma interpretării unui număr mare de cercetări experimentale şi are caracter acoperitor dacă aria armăturilor de conectare satisface anumite criterii. că fisura de rupere are o înclinare la 45o.1 Rigiditatea practic infinită a diafragmelor conduce la deplasări ale pereţilor distribuite liniar în plan.4).6. Mecanismul de rezistenţă al grinzii. Capacitatea dinţilor de a prelua forţe de lunecare este dictată. rezistenţa dinţilor nu se poate dezvolta.10). din rezistenţa la lunecare a dinţilor nu se poate mobiliza decât o fracţiune de cel mult AaoRa.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze simplificatoare ca: (i) Forţele masice aplicate la nivelul fiecărui planşeu sunt aproximate prin forţele elastice care echilibrează forţele tăietoare din pereţi (vezi 6. În ceea ce priveşte relaţia (6.9 Fig. de rezistenţa la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezistenţa la strivire a betonului. de aceasta depinzând nivelul armării orizontale a rosturilor. cât şi prin studii teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor bidirecţionale de beton armat.6.

cu diagonale înscrise între goluri. Procedeul reprezintă o adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere aproximativă "diagonale şi tiranţi").C.6. prin adoptarea la toate nivelurile a armăturii planşeului celui mai solicitat de pe înălţimea clădirii.C.C.7.6. dimensionante pentru planşeele clădirii sunt cele de la ultimul nivel. condiţiile de solicitare maxime.16) q min = F 6 Fe − L L2 S-a notat F = ΣFi. pentru ambele sensuri de acţiune în direcţie transversală a forţelor orizontale. De exemplu.6. 6.11 se exemplifică modelarea unui planşeu cu goluri de dimensiuni mari. sau îşi măreşte de patru ori deschiderea consolei dacă se plastifică la început un perete marginal (fig. Pentru cazul respectiv planşeul îşi dublează practic deschiderea. fiind calculate pe baza forţelor tăietoare de calcul.4 sunt utile unele precizări: (i) Exemplificativ pentru situaţia din fig. faţă de cea adoptată în mod obişnuit.uniformă a forţelor orizontale din planşee.4. În fig.7. Dimensionarea armăturilor pentru eforturile din planul planşeului trebuie să asigure comportarea lor în domeniul elastic.6. Forţele F.9c). indicându-se efectele plastificării diferiţilor pereţi ai structurii. cu valori mari spre partea superioară a construcţiei. C. care oferă rezolvări simple şi suficient de riguroase pentru practica proiectării pentru numeroase probleme în care metodele rezistenţei materialelor destinate elementelor de tip bară nu pot fi aplicate. corespund mecanismului de plastificare al pereţilor. acestea se pot modela ca grinzi cu zăbrele. Este de remarcat că aceste ipoteze nu sunt acoperitoare şi efectele lor trebuie compensate prin măsuri de armare suplimentare. e.C. Este de observat că în cazul structurilor monotone. distanţa dintre centrul suprafeţei planşeului şi punctul de aplicaţie al forţelor Fi.11 (în care nu s-au figurat pentru simplitate pereţii longitudinali). (ii) Trebuie avut în vedere că plastificarea succesivă a pereţilor structurali conduce la scheme de solicitare mai defavorabile decât cea corespunzătoare comportării elastice a pereţilor. dacă peretele median este primul plastificat (fig. L. C.9b).7. În fig.28 . (iii) În cazul planşeelor cu goluri mari starea de eforturi.4 În legătură cu procedeul de la 6. unde forţele de inerţie orizontale sunt cele mai mari. conform pct. (ii) Distribuţia forţelor masice aplicate la nivelul fiecărui planseu este liniară. În cazul planşeelor cu pereţi situaţi la distanţe mari şi cu încărcări mari. se recomandă efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a evidenţia efectele plastificării pereţilor asupra stării de eforturi din planşeu.9 se prezintă o asemenea situaţie.6. valorile extreme qmqx şi qmin ale încărcării distribuite în planul planşeului se determină cu relaţiile: qmax = F 6Fe + L L2 (C.6. dimensiunea în plan a planşeului.

Relaţia (6.12. În acest caz valorile F1.C. întrucât cele două eforturi corespund unor situaţii de încărcare distincte. Fig. Armăturile prevăzute pentru preluarea eforturilor din încovoierea generală a planşeului pot fi considerate active şi în preluarea forţelor de întindere.7 Oscilaţiile asincrone din planul planşeului pot conduce la solicitarea acestuia la compresiune sau întindere. C.11 (iv) Prin utilizarea unor valori reduse ale rezistenţelor se urmăreşte ca planşeele să lucreze in domeniul elastic.29 . spre deosebire de situaţia planşeelor curente în care se dezvoltă eforturi proporţionale cu forţele de inerţie aferente nivelului respectiv. imediat deasupra planşeului.6. Rezultă că în această situaţie particulară.12 C.23) are la bază ipoteza că aceste forţe au valoarea jumătate din cea corespunzătoare situaţiei oscilaţiei în opoziţie de fază a celor două jumătăţi ale planşeului.C.6.6.7.6.Fig.b reprezintă valorile forţelor tăietoare din pereţi.C. F2 din schema forţelor din figura C.6.6.7. care împreuna cu încărcările masice aferente planşeului peste parter îşi fac echilibru cu forţele tăietoare din stâlpii parterului. acela din fig. ultima situaţie fiind cea mai defavorabilă.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discută un caz limită. continuându-se la acest nivel prin stâlpi aliniaţi cu ceilalţi stâlpi ai structurii. C.6 Dacă se acceptă ipoteza că forţele aplicate de planşeu pereţilor sunt practic uniform distribuite se poate aprecia că circa jumatate din acestea trebuie suspendate prin armături în zona comprimată. eforturile în planşeu sunt proporţionale cu încărcările masice însumate pe întreaga structura.12 în care se presupune că pereţii 1 şi 2 se întrerup la nivelul parterului.7.6. C.

Se pot folosi plase pentru armarea inimii. care la construcţiile înalte intervine cu o pondere însemnată în masa construcţiei. se are în vedere utilizarea aceluiaşi tip de panou pe toată înălţimea construcţiei. cât şi în afara ei. folosirea lui poate fi admisă pentru solicitări care nu implică deformaţii în domeniul postelastic. În acelaşi timp ridicarea calităţii betonului poate asigura preluarea în condiţii corespunzătoare a eforturilor de compresiune şi de forfecare la pereţii la care condiţii funcţionale sau estetice nu permit dezvoltarea secţiunilor peste anumite dimensiuni. cu capacitate redusă de deformare postelastică (ductilitate).1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilităţii la acţiunea forţelor tăietoare şi la pierderea stabilităţii.1 Condiţiile respective decurg din condiţia mai generală: ⎧b 2 ⎪ cr A bulbi( talpi) ≥ ⎨ b h cr ⎪ ⎩ 10 (C. pentru o anumită poziţie în plan.C.02h µ φ C.C.3 Pentru comparaţie în fig.1. C.2. dacă prin secţiunile de armături alese se asigură comportarea lor în domeniul elastic la solicitarea de forţă tăietoare asociată momentului capabil în tot peretele. De exemplu.7. C.7. inclusiv în zona plastică potenţială de la bază.17) în care bcr are semnificaţia unei grosimi critice faţă de fenomenul de pierdere a stabilităţii.PREVEDERI CONSTRUCTIVE C. în vederea reducerii numărului de tipuri.1 se reproduc recomandările din [22] pentru dimensiunile minime ale bulbilor şi tălpilor.7.1. dacă sub formă de plase şi carcase aduce avantaje.2 STNB este un oţel ecruisat. Cu toate acestea. bcr h 10bp bp ≥ b b p ≥ b cr bp ≥ He 16 b1 ≥ 2 bcr b1 ≥ bp b1 ≥ He 16 Fig.30 (C. C. În aceste condiţii se poate atinge capacitatea de rezistenţă la încovoiere a peretelui prefabricat mobilizând proprietăţile de ductilitate a armăturilor longitudinale ductile din îmbinări. de regulă. din punct de vedere al execuţiei.7. Valoarea bcr depinde de lungimea peretelui şi de cerinţa de ductilitate de curbură la baza diafragmei: b cr ≅ 0.7.2.7.1 Sporirea clasei de beton reprezintă principala cale de a reduce greutatea proprie a structurii. atât în zona plastică. la clădirile în panouri mari.18) . precum şi asigurarea unor condiţii corespunzătoare de betonare.

5 Prima dintre condiţii trebuie interpretată ca o recomandare care are în vedere eficienţa armării înclinate. C. pot fi avute în vedere înnădiri cu bucle ale armăturilor verticale.7.2. pentru că afectează negativ funcţia disipativă a acestor zone. se pot prevedea armături înclinate sau îngroşarea sub formă de bulbi a zonei respective pe cele două niveluri implicate. Ele sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de solicitare şi de condiţiile de aderenţă conform 6.1.1 Zonele de la extremităţile pereţilor indicate în fig. Astfel.3. Prevederile privind lungimile de înnădire şi de ancorare a armăturilor sunt rezultate din aplicarea condiţiilor din STAS 10107/0-90 pentru cazul pereţilor structurali de tip curent.3.2.7. raţională dacă unghiul de înclinare al barelor este suficient de mare. În cazul utilizării plaselor din STNB se vor avea în vedere condiţiile discutate la C.2.5.7 În zona dintre cele două goluri decalate pe verticală şi pe orizontală apar concentrări de eforturi. 7. armăturile nu mai ajung să curgă pe o zonă importantă a înnădirii. Cea de a doua condiţie urmăreşte asigurarea grosimii necesare pentru înglobarea carcaselor de armătură. deşi superioară. Înnădirea prin sudură. Dacă lungimea de suprapunere este excesivă.4 Îngroşarea pereţilor sub formă de bulbi în aceste cazuri este necesară şi pentru realizarea unor condiţii structurale care să asigure funcţionarea nodului grindă-stâlp (zona de la extremitatea dinspre gol a peretelui).7. care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de mulţi ani.Aceste prevederi nu sunt susţinute de o justificare satisfacătoare în lucrarea citată şi sunt relativ complicate. şi ca urmare deformaţiile plastice se vor dezvolta necontrolat şi pe zone mai puţin extinse. dar implică sporuri de materiale şi manoperă.7.9 se alcătuiesc ca stâlpi cu armături longitudinale şi transversale mai substanţiale în raport cu cele din restul pereţilor.2. dacă lungimile de suprapunere nu sunt prea mari. inconveniente importante. de tipul celor folosite la îmbinarea panourilor obţinute prin folosirea altor sisteme. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate după direcţii înclinate.7.31 . în principiu.2. a) are în vedere înlesnirea turnării şi compactării betonului în spaţiile relativ înguste ale cofrajelor pentru pereţii structurilor curente. C. În felul acesta în zonele respective se crează condiţii pentru o C.2 din STAS 10107/0-90. C. 7.2 Utilizarea plaselor şi a carcaselor sudate este recomandabilă pentru armarea pereţilor ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce priveşte reducerea manoperei pe şantier la montarea armăturilor şi posibilitatea menţinerii lor în poziţie corectă în timpul turnării betonului. C. aderenţa betonului la armături poate fi distrusă progresiv în urma ciclurilor alternante de solicitare dincolo de pragul de curgere al armăturilor.4 Înnădirea armăturilor longitudinale în zonele plastice potenţiale trebuie evitată ori de câte ori este posibil.1.7. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat prevederile din precedenta ediţie. de asemenea. prezintă.7.8. înnădirii prin petrecere.7. Prevederea de la pct. Înnădirea prin suprapunere este cea mai neindicată pentru că perturbă în modul cel mai nefavorabil această funcţie. C.7. Atunci când condiţiile de execuţie nu permit mutarea înnădirilor în zona B a pereţilor. cum sunt: manopera excesivă. C. concentrările de eforturi produse în beton şi neintrarea în stare de curgere a armăturii pe lungimea îmbinării sudate. fragilizarea locală a armăturilor.

de aderenţă) a betonului. O asemenea situaţie este de evitat prin dimensionarea corespunzătoare a armăturii inimii. chiar autorul lucrării recomandă în finalul acesteia aplicarea acestui sistem de armare în zone cu seismicitate mai puţin intensă. C. la comportare de elemente subarmate. în cazul pereţilor cu tălpi dezvoltate în zonele întinse. dar este de reţinut posibilitatea obţinerii unei a doua linii de rezistenţă constituite de zonele de margine ale pereţilor. printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn de beton armat. în special în perioada dinainte de intrarea în vigoare a Instrucţiunilor P85/82. se introduce o nouă condiţie de armare minimă care urmăreşte să asigure pereţilor structurali o capacitate de rezistenţă superioară eforturilor care produc fisurarea zonelor întinse. asigurarea ductilităţii de curbură se poate obţine prin sporirea deformaţiei limită a betonului comprimat ε * bu > ε bu ≅ 3.7. (iii) în absenţa armăturilor verticale mai groase la extremităţile secţiunii se pot diminua sau chiar elimină armăturile transversale suplimentare din aceste zone. La punctul 7.1) care furnizează valoarea momentului de fisurare s-a considerat pentru aceasta o valoare egală cu jumătate din rezistenţa de calcul la întindere.1. Procentele foarte mici de armare practicate la armarea pereţilor structurali.C. C. care permite o preluare mai sigură a forţei tăietoare în rostul de lucru.2 În situaţiile în care nu este asigurată condiţia privind limitarea zonei comprimate.2).comportare mai stabilă la eforturile alternante întindere-compresiune care au valorile maxime la extremităţile secţiunii peretelui.32 . cu relaţia 7.5. Într-o lucrare recentă [23] se exprimă opinia că soluţiile de armare cu armături verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor armături este concentrată la capete.7.1. (ii) o zona comprimată mai extinsă. De altfel. Pentru a ţine seama de existenţa rosturilor de turnare şi de posibilitatea redusă ca la nivelul acestora să se poată dezvolta în întregime rezistenţa la întindere (de fapt. Cel puţin ultimul argument ar putea apărea discutabil. unde sunt de aşteptat cerinţe mai mici de ductilitate. Din acest motiv procentele minime de armare pentru armătura de la extremităţile pereţilor din tabelul 4 se referă la suprafaţa acestor zone spre deosebire de ediţia anterioară a Instrucţiunilor P85 unde această armătura era raportată la aria inimii peretelui. în expresia (7. Studii experimentale pe modele de pereţi structurali de beton armat au evidenţiat faptul că dacă elementele de margine au armăturile verticale bine legate prin armături transversale suficiente ele pot prelua forţe tăietoare semnificative după eventuala rupere a panoului inimii. Aceasta se poate utiliza prin sporirea efectului de confinare exercitat de armături transversale sporite. Avantajele ar consta în: (i) o fisurare mai fină (fisuri mai numeroase şi mai puţin deschise) a zonelor întinse.5.5% (fig. conduceau.

Fig.5x. Un alt rol al armăturii transversale este acela de a împiedica flambajul barelor longitudinale. Se consideră că etrierii sunt eficienţi şi în legarea barelor C.C. în situaţia în care distanţa între armăturile transversale este de 100mm. Relaţia (C. condiţie preluată în Cod.19) În condiţiile unei proiectări corecte x nu poate fi mai mare de 2xlim şi în consecinţă se poate admite smax = 0.C.2) care furnizează cantitatea armăturii de confinare a rezultat din adaptarea expresiei dată în [32] pe baza unor cercetări experimentale: ' fc x⎞ ⎛ A ao = 0. În [29] se consideră că această situaţie intervine în zonele secţiunii peretelui unde coeficientul armăturii longitudinale este forma 2 .2 Expresia (7.5 + 0.7.20) În relaţia (C. care este mai puţin severă. Se apreciază că în zonele plastice potenţiale trebuie sprijinite lateral numai barele comprimate care contribuie substanţial la rezistenţa zonei comprimate.21) se bazează pe ipoteza că rezistenţa la întindere a unei ramuri de etrier nu trebuie să fie mai mică decât 1/16 din forţa asociată curgerii barelor longitudinale aferente. Aceleaşi cercetari au condus la concluzia că eficienţa armăturii de confinare este maximă dacă ae ≤ 0. iar fy rezistenţa acestor armături.12a e c ⎜ 0.21) în care ∑ A a reprezintă suma ariilor barelor longitudinale aferente.Din fig. Pe verticală.20) f c' reprezintă rezistenţa specifică la compresiune a betonului (apropiată de rezistenţa caracteristică).9 ⎟ h⎠ f yo ⎝ (C.5b şi ≤ 150 mm. iar f yo .33 .2 rezultă că zona pe care trebuie luate măsuri speciale de confinare este: x ⎞ ⎛ s = x⎜1 − lim ⎟ x ⎠ ⎝ (C. R a ( MPa) În prescripţia citată se prevede ca armătura Aaf dispusă sub formă de agrafe şi etrieri în scopul împiedicării flambajului barelor comprimate să fie cel puţin: A af = ∑ A a fy ae (MPa) 16 f yo 100 (C.7. rezistenţa similară a armăturii transversale. această armătura trebuie prevăzută în toată zona plastică (în zona A de la baza peretelui). În P85/96 condiţia s-a preluat sub f y ( MPa) 2 .

C.C. în concordanţă cu rezultatele unor cercetări experimentale.intermediare (şi nu numai a celor aflate în colţurile etrierilor).7. Fig.7.3 În P85/2004 s-a adoptat o condiţie mai simplă care constă în necesitatea prevederii unor legături transversale la 6d.C. Măsurile constructive indicate în fig.3).2 Ca urmare a mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate cu carcase înclinate.7. dacă ele sunt închise sub formă de bucle.7. PROBLEME SPECIFICE PREFABRICATE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR C.C.7. principala problemă care se pune la alcătuirea armării acestor elemente este ancorarea corespunzătoare a armăturilor diagonale întinse.4 se dă un exemplu de secţiune de perete structural indicându-se zonele unde este necesar să se prevadă armături de confinare sau pentru împiedicarea flambajului armăturilor longitudinale comprimate. Fisurarea înclinată şi lunecarea armăturilor principale de încovoiere. Fig.6. cu atât mai importantă cu cât raportul h/lr este mai mare. duc la propagarea eforturilor de întindere în armături dincolo de punctul teoretic de anulare a momentelor din mijlocul grinzii şi la un efect de întindere de ansamblu a grinzilor.12 urmăresc asigurarea acestor condiţii. Eficacitatea ancorării armăturilor înclinate sporeşte. pentru ambele sensuri de acţiune a forţei orizontale seismice.7.6. care atestă că prin această măsura se poate evita flambajul plastic al armăturii longitudinale.34 .1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea deschiderii fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale.7.4 C. C. În fig. dacă distanţa dintre ramurile etrierului este mai mică decât 200 mm (fig.

3. ridicare.(8. Acestea sunt ineficiente şi nejustificate din punct de vedere tehnic şi economic.2. C. este esenţială posibilitatea mobilizării capacităţii de deformare postelastică asociată solicitării la încovoiere.8 destinate detaliilor de alcătuire constructivă şi de armare a elementelor prefabricate şi a îmbinărilor dintre ele au un caracter minimal şi orientativ.8. C.2. ci exemplificative. simplitatea execuţiei.2 şi 8. practic totdeauna prezente în cazul îmbinărilor prin piese metalice.1.şi pentru realizarea continuităţii armăturilor care leagă buiandrugii de parapeţi.2. îmbinările prezintă importante avantaje ca: • • posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune şi de lunecare.C. operaţie foarte migăloasă şi care reclamă precizie de execuţie.a este cea mai avantajoasă prin desfiinţarea rosturilor (îmbinărilor) verticale. totdeauna preferabile. C.2. montaj provizoriu şi îmbinare structurală.3 (a) Pentru structurile cu pereţi structurali proiectate în conformitate cu prescripţiile în vigoare în ţara noastră.2. inclusiv ca urmare a posibilităţii de admitere a unor toleranţe specifice sensibil mai mari.3. se pot ridica probleme legate de dificultăţile de transport (prin greutate).35 . de fixare provizorie şi mai ales în ceea ce priveşte realizarea continuităţii armăturilor verticale prin sudură. Prevederile de la cap.8.3. limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversală rezultate din devierea eforturilor.8. care implică prevederea de plăci şi profile înglobate. practic. În consecinţă diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie considerate ca limitative. C.1 În raport cu îmbinările de tip uscat prin elemente metalice.prin matare de mortar cu conţinut mic de apa . depozitare.8.2.1. în primul rând P100/92. C. panourile de perete pot fi turnate în poziţie orizontală sau verticală.8. C. îmbinările umede cu beton armat sunt. Alcătuirea panourilor şi armarea acestora va ţine seama de specificul legat de poziţia de turnare şi de particularităţile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor dispozitivelor necesare operaţiilor de decofrare. Armarea panourilor trebuie să acopere eventualele eforturi suplimentare în raport cu situaţia de exploatare care pot apărea în aceste faze şi să împiedice deschiderea peste limitele admise a fisurilor produse de tratamentul termic sau datorită intervalului mai scurt de decofrare. C.5 În situaţia în care panourile de planşeu interioare prezintă o prelungire în consolă pentru realizarea balconului se vor lua măsuri pentru obţinerea unei rezemări continue .3) Prevederile acestor articole urmăresc preluarea eficientă a eforturilor de compresiune şi de forfecare. • • Pe această bază. economii de oţel. Esenţial este ca soluţiile alese să satisfacă principiile de alcătuire prezentate la 8.1 Deşi aparent soluţia din fig. în tipare orizontale sau în casete verticale). C. structurile prefabricate nu trebuie să se rupă prematur în îmbinări. În consecinţă. ancorate prin praznuri. transport. în condiţiile în care utilizarea prefabricatelor impune grosimi cât mai mici de elemente pentru reducerea greutăţii acestora.4 Sunt de evitat soluţiile în care izolaţia termică este realizată din BCA.1 si 8.8.6 Funcţie de tehnologia de execuţie (de exemplu.8.8.8. eventual basculare.

8. precum şi controlul calităţii acestuia.C. în care efortul din armătura care traversează rostul echilibrează componenta orizontală a efortului de compresiune din diagonala comprimată formată între pragurile dinţilor (fig. Pe măsură ce înclinarea diagonalei creşte. Din acest motiv profilul marginii C. cu panorile de pereţi practic în contact în îmbinare (de tip "închis").2).4. iar cel de-al doilea în îmbinările orizontale de la nivelul planşeelor. preluarea lunecărilor în rost fiind asigurată după aceasta numai prin efectul de coasere al armăturilor transversale prin intermediul unui beton degradat. Fig.3. şi în îmbinările verticale după ruperea dinţilor. Adoptarea unor soluţii de îmbinări verticale.3 (f) Asigurarea turnării unui beton compact şi rezistent care să umple spaţiile dintre dinţi este vitală pentru rezistenţa îmbinării verticale. în cazul îmbinărilor verticale cu dinţi şi armături transversale dintre elementele prefabricate.8.8.3(b). ca şi o parte a prevederilor de la 8. în marea majoritate. o concepţie de proiectare corectă trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unei forţe de lunecare maxime în îmbinare. C.5 si 8. ca urmare şi a faptului că spaţiile de betonare prevăzute în proiect erau cu totul insuficiente faţă de tehnologiile de turnare a betonului pe şantier. fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în locul acestora. de o execuţie satisfăcătoare a îmbinărilor. pe lângă alte inconveniente. scade efortul de compresiune în beton şi se sporeşte efortul din armătura orizontală din rost şi invers. sensibil mai mici decât valoarea lunecării capabile în regim de solicitare monoton crescătoare (fig.C. având în vedere mecanismul ei de rezistenţă. Intervine o degradare dramatică a rezistenţei îmbinării care afectează capacitatea de rezistenţă.9).1).3. sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi STAS 10107/090.3.3.5 Profilul optim al dinţilor şi dimensiunile acestora depind şi de distanţa dintre marginile panourilor de perete.6 au în vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc. Prevederile de la C. Primul mecanism este activ în îmbinările verticale cu dinţi. Aceasta deoarece solicitarea în apropierea forţei maxime este asociată cu ruperea dinţilor.3 (d) Preluarea lunecării se realizează printr-un mecanism de tip grindă cu zabrele.3. C. din pacate. pct.8.3.C.8. nu permite o bună turnare şi vibrare a betonului.4. în vederea realizării unui unghi favorabil al diagonalelor comprimate. de absorbţie şi de disipare de energie a pereţilor structurali la forţe orizontale şi implicit a siguranţei de ansamblu. La rândul ei distanţa dintre feţele panourilor este dictată de grosimea panourilor şi de spaţiul necesar unei bune betonări şi vibrări. Construcţiile în panouri mari executate la noi în ţară nu au beneficiat. faţă în faţă în îmbinare. C.3.De exemplu. consolidarea îmbinărilor verticale este foarte dificilă. de la 8. Dinţii avariaţi nu se pot reface.1 Pe de alta parte.8.3.36 .6.

8. INFRASTRUCTURI C. practic generalizată în perioada anterioară. Prevederea privind poziţionarea buclelor orizontale în intervalul dintre dinţi urmăreşte conservarea integrităţii dinţilor. vitală pentru asigurarea capacităţii de rezistenţă la lunecare.5 privind lungimea totală a dinţilor are în vedere faptul că la rezistenţe egale (clase de beton identice) rezistenţa dinţilor panoului prefabricat şi a celor din monolitizări trebuie să fie egală. din punct de vedere practic. în care nu există spaţiul necesar dispunerii barelor longitudinale şi înglobării lor în beton. pe zone relativ mari.C. la care forţele gravitaţionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe teren şi la reducerea tendinţei de rotire a bazei pereţilor structurali la acţiuni orizontale (fig. Dacă eforturile la baza peretelui nu sunt prea mari. ca urmare a execuţiei imperfecte şi a imposibilităţii.1. În funcţie de situaţie. Experienţa de care se dispune arată că în condiţiile plasării acestor armături în dreptul dinţilor.37 .2. la decofrarea panourilor .panourilor trebuie să rezulte dintr-o analiză de optim pe baza considerentelor menţionate. (b) Încărcarea alternantă a piloţilor poate conduce la degradarea. C. soluţia prezintă avantaje maxime când pereţii structurali C. C. condiţie esenţială pentru concentrarea deformaţiilor plastice la baza peretelui.6 P85/96 impune.5d). partea de structura situată sub planşeul de subsol. se poate dirija dezvoltarea deformaţiilor plastice într-unul din nivelurile situate deasupra subsolului. beneficiind însă de efecte favorabile suplimentare.9. Secţiunea de armătura longitudinală din piloţi va fi stabilită din condiţia de a elimina apariţia deformaţiilor plastice în aceste armături prin solicitarea de întindere. a continuităţii pereţilor.2.3. (c) şi (e) Soluţia (c) prezintă avantajul reducerii presiunilor pe teren prin preluarea unei fracţiuni substanţiale din momentul de răsturnare prin solicitarea elementului de legătura dintre pereţi. motiv care justifică prevederea din Cod. a prevederii unui mortar de poză. Soluţia unor fundaţii comune se poate extinde şi la structurile de tip dual. respectiv numărul de niveluri al clădirii nu este prea mare. Prin infrastructură nu trebuie înţeleasă. C. Astfel. eliminarea rezemării directe a panourilor de placă pe pereţi. poate fi considerat în totalitate ca infrastructura construcţiei. în mod automat. a capacităţii de a prelua eforturi tangenţiale la interfaţă pilot-teren. Această soluţie. secţiunile centurilor rezultă în acest caz cu gâtuiri în anumite zone. turnat sau matat ulterior montării.2. Soluţia (e) este în esenţă similară.9. conduce la întreruperea. Limitarea inferioară a numărului de dinţi pe înălţimea unui nivel urmăreşte trasmiterea cât mai uniformă a eforturilor în lungul îmbinării. Prevederile de la 8. De asemenea. Ansamblul elementelor structurale pe mai multe niveluri.9. practic întreaga încărcare verticală a clădirii contribuie la stabilitatea structurii iar comportarea infrastructurii este bidirecţională. prin intermediul dinţilor. situate sub zona plastică. în cea mai mare măsură. pentru prima oară în prescripţiile noastre. Având în vedere solicitările deosebit de importante la forţe tăietoare din aceste elemente se poate avea în vedere şi soluţia de armare cu carcase din bare diagonale. betonul dinţilor apare afectat pe zone relativ importante.3.

În aceste condiţii.38 . Preluarea acestor eforturi poate face necesară luarea de masuri cum sunt armarea longitudinală a blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui.9. (f) În cazul acestui tip de infrastructură se beneficiază de efectul de lestare realizat prin încărcarea stâlpilor de la nodurile reţelei de grinzi (ca în cazul tipului c de infrastructură). iar soluţia ce implică posibilitatea rotirii libere pe fundaţie prezintă avantajul unei transmiteri simple şi clare a încărcărilor la teren Suprafaţa de rezemare a fundaţiilor trebuie să asigure ca terenul de fundaţie să nu cedeze înainte de atingerea capacităţii de rezistenţă a peretelui. C. C. Talpa lucrează ca o grindă pe mediu elastic încărcată cu forţe concentrate. (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pereţilor. Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputâdu-se preciza cu exactitate rotirea peretelui pe teren. fundaţia proprie a peretelui va transmite în principal încărcarea verticală aferentă. Caz particular: (fig. (g) Soluţia indicată la 9. ca în soluţiile de tip d).7). în soluţiile de infrastructură de la 9.9.C. fie să se ancoreze de cuzinet.9. pe înălţimea subsolului (fig.sunt plasaţi la marginea clădirii. Apar momente încovoietoare mari care rup în bucăţi talpa de beton simplu.2. o preocupare specială trebuie să fie constituită de proiectarea blocului de beton de sub perete (a cuzinetului de sub acesta) care poate fi supus la eforturi mari sub acţiunea presiunilor pe rostul dintre cele două elemente.2.d se pot transfera la pereţii perimetrali prin cuplul de forţe dezvoltate la nivelul planşeului peste subsol şi la nivelul fundaţiei.2. fie să primească armătură longitudinală. Perete lungitudinal de coridor cu grinzi de cuplare slabe După fisurarea (şi ruperea) grinzilor de cuplare slabe montanţii lucrează ca pereţii care se rotesc pe fundaţie şi încarcă talpa de beton simplu cu forţe concentrate. C. şi în plus de rigiditatea şi de rezistenţa la torsiune a ansamblului infrastructurii. în această situaţie pereţii de subsol putând fi realizaţi fără goluri (sau cu goluri mici) pe toată lungimea clădirii.g (fig. Preluarea acestora reprezintă o componentă de bază a proiectării pereţilor. În aceste cazuri nu apare necesitatea ancorării armăturilor verticale din pereţi în elementele infrastructurii. Ar trebui.1). Descărcarea de momente a peretelui pe înălţimea infrastructurii este însoţită de forţe tăietoare foarte importante.2. 9.8) referitoare la fundaţiile pe care pereţii structurali se pot roti liber este indicată în situaţiile în care pereţii structurali au secţiuni ample şi forţe verticale de compresiune importante. C. Planşeul trebuie dimensionat la eforturile ce revin din această schemă de comportare. printr-o armare judicioasă.2.9. de transferul de eforturi sub nivelul planşeului peste subsol la pereţii suplimentari din subsol prin efectul de "menghină". De asemenea. Din acest motiv este indicat să se facă mai multe ipoteze cu caracter acoperitor privind distribuţia momentelor în perete.9. astfel încât pentru preluarea forţelor seismice de calcul nu sunt necesare armături de întindere.

Fig.C.1 C.39 .9.

..G. "State of the Art Practice in Seismic Resistant Design of RC Concrete Frame-Wall Structural Systems". ACI Publication SP-63. Hanson. 11. Bertero.S.E.6. 1975.. and Paulay. "Hysteretic Response of RC Structural Walls". A. R. W. R. V. vol. Aktan.. A. .V.5. Earthquake Effects on RC Structures. A. R. 6th WCEE. 1986. T. Popov. Agent. V. 1983.. T. V. September.M. Wang.C. Morgan. Journal of the Structural Division.. Fiorato. V. M. 15. Aristazabal-Ochoa. 18. W. San Francisco. ACI 1980. in Reinforced Concrete Structures Subjected to Wind and Earthquake Forces. 1982. Paulay. 19. T. J. 17. Hiraishi. E. R. Research Report 85-8.. raport UCB-EERC 86/03. Corley.. “Conceptual Seismic Design of Frame-Wall Structures". ACI. Instanbul. ACI 1980. 1985.J.. Department of Civil Engineering..A.G.. "Simulated Seismic Loading of Spandrel Beams" Journal of the Structural Division. Proceedings of the 7th WCEE. 1971. ACI Publication SP-72. The Design of Compled Frame-Wall Structures for Seismic Actions. Reinforced Concrete Structures Subjected to Wind and Earthquake Forces. T.. Goodsir... 1977. 4. ACI Publication SP-63.. ASCE.. V. 16. May 1991. A. and Weight.V. 13. B. "Inertia Forces over Height of RC Structural Walls During Earthquakes. H.G. "Implications of Recent Earthquakes and Reserch on Earthquakes-Resistant Design and Construction of Buildings". Bertero. R. "Structural Walls".. Earthquake Spectre”... 10. A.1.. 1980. "Seismic Design Implications of Hysteretic Behaviour of RC Structural Walls". 14. "Medium Scale Wall Assemblies: Comparison of Analysis and Test Results".V... "Structural Walls with staggered Door Openings. Park. vol. March 1979. W. Barda... vol. ACI 1977. T. "Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor din beton armat". ASCE. University on Canterbury. and Bertero.... Igbal. Agent. J. Reonforced Concrete Structures. and Oesterle.T. Bertero.2. vol..2. Journal of Structural Engineering. "Seismic Behaviour of RC Wall Structural Systems".. 5.. "Calculul structurilor cu diafragme din beton armat". Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones. R.. Oesterle. and Bertero.1984.BIBLIOGRAFIE 1. 8. "Lessons Learned from Recent Earthquakes and Research and Implications for Earthquake Resistant Design of Building Structures in U. US Japan Research. and Vallenas. F.Y. 1992. J.P. Proceedings of the 8th WCEE. 6. and Corley. "An Analytical Evaluation of the Design and Analytical Seismic Response of a Seven Story RC Frame-Wall Structure".E.D. ACI Publication SP-63. 2. Chaney. and Corley G. New Delhi. Postelnicu. 1989. T.. V. 1984.. Journal of Structural Engineering ASCE.E. V. 12. F. Postelnicu..V. 7. ACI Publications SP-84. 9. Raport UCB-EERC. nov. "Shear Strength of Low-Rise Walls with Boundary Elemnts". ACI 1995. Bertero.... W. Paulay. and Corley. Bertero.V.G. "Coupling Beams of Reinforced Concrete Shear Walls". ASCE..V.V. 3. vol. and Derecho.. Fiorato.V.G. vol. Degaz.

Paulay. Construcţii nr. V. M.. Căpăţână.N.29. 25. Department of Civil Engineering. Comite Euro International du Beton. 37. Univeristy of Canterbury Cristchurch. T. Priestley.9-10/1988. Pavel. ACI. Paulay. 1987. 1988. and Popov. “Contribuţii la perfecţionarea metodelor de proiectare antiseismică a structurilor mixte cu diafragme prefabrciate şi cadre din beton armat”. Session 4. "Ductility of Squat Shear Walls”. NZS 3101. ACI. agrozootehnice şi industriale: P100-92. 79/20. Proceedings of the 5th Canadian Conference on Proceedings of the 5th Canadian Conference on Earthquake Engineering. E. "The Ductility of Renforced Concrete Shear Walls for Seismic Areas". 29. Recommend Lateral Force Requirement and Tentative Commentary. Synge. Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura din diafragme de beton P85-82.P.C..20. 32.. Vlaicu. 27.. Structural Engineering International. Uniform Building Code. August 197_R9.. A. Seismology Comittee. 22. Building Code Requirements for Reinforced Concrete (ACI 318-89) and Commentary. Research Report. T. Seismic Design of Concrete Structures. Instrucţiuni tehnice privind proiectarea clădirilor de locuit cu structura de rezistenţă din panouri mari P101-70.. Postelnicu. C. "Aspecte ale efectelor de interacţiune la structurile de beton armat alcătuite din cadre şi pereţi structurali". . E. Titaru."Hysteretic Behaviour of Reinforced Concrete Structural Walls". 31. New Zealand Standard Code of Practice for the Design of Concrete Structures. Gh. 1977.ACI Commitee 318. STAS 10107/0-90 "Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton. Vallenas.M. 1992. ACI Publication SP-53. "Precizări privind schematizarea pentru calcul a structurilor cu diafragme de beton armat pentru clădiri multietajate". 23. 1980. T.. Construcţii 4-5/1985. Commentary NZS 3101. 1999. "A Seismic Design Strategy for Hybrid Structures". J. Report UCB-EERC. “Special Issues in Seismic Design”.. 21.J. B. 1987. V. 36. Tsoukantas...T. beton armat şi beton precomprimat". Bucureşti.. 33. International Conference of Buildings officials. 1989. T. S. D. 26. August 1995.J. U. social-culturale... Bertero. 28. Paulay. 1995. Structural Engineers Association of California. Teză de doctorat. T. Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones. 1980. 30. 35. General Raport 4..B. Lewicki.. 24. "Seismic Design of Reinforced Concrete and Masonry Buildings". Paulay. „Behaviour of joints in precast walls. 34.

2. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secţionale. Alcătuirea elementelor nestructurale 3. Rosturi 2.CUPRINS 1.4.4.7.6. Generalităţi 6.1.3. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereţi structurali 5.4. Alcătuirea generală a clădirilor şi dispoziţia elementelor structurale verticale 2. EXIGENŢE GENERALE DE PROIECTARE 3.3.2. Indicaţii generale 5.2. Planşee 2. Materiale utilizate . Relaţia cu alte prescripţii 2.2.2.6. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU 2.4.1. Calculul armăturilor longitudinale şi transversale din pereţii structurali 6.2. Calculul planşeelor ca diafragme orizontale 7. Dimensionarea preliminară a secţiunilor pereţilor 4. CALCULUL SECŢIUNILOR PEREŢILOR STRUCTURALI 6.1. Exigenţe privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de plastificare) 3. Exigenţe de rigiditate 3.5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREŢI STRUCTURALI LA ACŢIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ŞI ORIZONTALE 5. Metode de calcul în domeniul postelastic 6.7. Exigenţe specifice structurilor prefabricate 4. Exigenţe privind ductilitatea locală şi eliminarea ruperilor cu caracter neductil 3.1.5. Infrastructura 2. Dimensionarea secţiunii de beton a pereţilor structurali 6. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE 4. PROBLEME GENERALE 1. Probleme generale 3. Alcatuirea elementelor structurale 2. Definiţii.1.1. Clasificări 2. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereţii structurali din acţiunea încărcărilor verticale 5. Modul de aplicare 1. în domeniul elastic 5. Exigenţe de rezistenţă şi de stabilitate 3. Valorile eforturilor secţionale de dimensionare 6. Dimensionarea preliminară a secţiunilor grinzilor de cuplare 5.5.6. Efectul încărcărilor verticale excentrice 6.3.3.5. PREVEDERI CONSTRUCTIVE 7. Stabilirea încărcărilor verticale 4.1.3. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare 6.

5.7.COMENTARII PROBLEME GENERALE ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU EXIGENŢE GENERALE PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREŢI STRUCTURALI LA ACŢIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ŞI ORIZONTALE CALCULUL SECŢIUNILOR PEREŢILOR STRUCTURALI PREVEDERI CONSTRUCTIVE PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE INFRASTRUCTURI BIBLIOGRAFIE . Indicaţii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii 9. Prevederi generale 7.2.2.2.1. Dimensiuni minime 7. INFRASTRUCTURI 9. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor ANEXA A PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL INDICAŢII PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR P85-2001. Armarea în câmp a pereţilor structurali 7. Armări locale ale elementelor verticale 7. Probleme generale 8. Îmbinările structurilor cu pereţi din elemente prefabricate de beton armat 9.1. Tipuri de infrastructuri 9.6. Armarea grinzilor de cuplare 8.3.3.3. Alcătuirea secţiunii de beton a pereţilor structurali. Probleme generale 9. Armarea pereţilor. Alcătuirea panourilor 8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE 8.4.4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful