EDITURA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
STITHATUL, NICHITA

Viaţa Sf. Simeon Noul Teolog/
Nichita Stithatul trad.: Ilie ILiescu; ed.: Aurelian Scrima; Bucureşti: Herald, 2003 208 p., 1 3 /2 0 cm (Spiritualitate creştină) ISBN 973-9453-86-4 I. Iliescu, Ilie (trad.) II. Scrima, Aurelian (ed.) 235.3 (Simeon Noul Teolog)

Viziune grafică:

Sorin N o u r
Clopcrta I: Mozaic înfăţişând învierea (detaliu), sec. XI, Chios, N ea Moni

I’rot i'nnrc text & I• *Inu un 1,11 l.irc computerizată: ,Mi< uim irii I ('iernai

i

i n i " luim
Im ih iV

Iu lu i

tUlihl I *1llllil
l'm ilti

Sf. Nichita Stithatul

VIAŢA
SFÂNTULUI SIMEON NOUL TEOLOG

Traducere de Ilie Iliescu

EDITURA Ă HERALD
Bucureşti

© Drepturile asupra prezentei versiuni în limba română aparţin Editurii Herald. Repro­ ducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte poate fi făcută numai cu acordul editorului.

însă revelaţii i li vine vor compensa lipsa culturii sale profane. S-a născut cam pe la 1005 căci. L a vârsta de paisprezece ani intră la mănăstire. Nichita Stithatul a fost ucenicul şi totodată biogralul sfântului Simeon Noul Teolog (917-1022). de angajamentul pe care îl luase faţă de părintele 5 .care furnizează elemente ţinând mai degrabă de o biografie • . la KM . pe obraji abia începeau să-mi dea (uleiele". IAr. Tuns în monahism. adică moştenirea sa spirituală Ix‘iitru Biserica lui H ristos şi pentru viitorime. cu o întârziere de treispre­ zece ani. după propria-i afirmaţie. va scrie în cinstea lui Simeon Studitul şi a lui ' iimeon Noul Teolog panegirice şi imnuri. dintre toţi discipolii săi. socotite lucrări de mare valoare literară. il determină să părăsească pentru o vrem e mănăstirea. devine ucenicul lăutului Simeon. achitându-se astfel. Kc întors. el era „încă prea crud şi iutvice într-ale cunoaşterii. care îi încredinţează. matur fiind. începe să publice scrierile sfântului Simion şi să-i fierie Viaţa.Notă asupra ediţiei Ieromonah la mănăstirea Studion din capitala imperiului bizantin. atunci când. fiarei na de a-i copia scrierile. iii 1022 când sfântul Simeon moare. însă o serie de dispute cu monahii de la Studion precum ■ a înfruntările teologice ale timpului care îi solicită prezenţa.1 să fi avut prea m ult timp pentru studiu. când are loc despărţirea bisericilor).[ >irituală decât de una temporală . Despre propria lui viaţă nu se pot spune prea multe. doar atât cât lasă să transpară unele scrieri ale sale (Viaţa sfântului Simeon) .sau anumite împrejurări << • îl aduc în prim-plan (întâlnirea cu cardinalul Hum bert.

INSTIT. ORIENTALIUM STUDIORUM. viaţa lui Simeon se gă­ seşte la pag. Patrologia 1 întru slava lui Dumnezeu celui în treime închinat s-a tipărit această sfântă şi de suflet folositoare carte. după cum afirmă el însuşi. 6 . îndrumător duhovnicesc şi mai târziu egumen al mănăstirii Studion. Această biografie a unui om cu totul remarcabil. Cil blagoslovenia şi toată cheltuiala sfintei mitropolii. pag. ucenic. 1928. şi traducere în limba franceză realizată de Irenee H ausherr în colaborare cu Gabriel Horn. care a circulat până în prezent în diferite limbi. 258-284: Viaţa şi petrecerea celui întru sfinţi părintelui nostru Sitneon Noului Bogoslav. din păcate pierdută. alături de scrierile propriu-zise ale lui Simeon Noul Teolog vor influenţa hotărâtor întreaga mistică răsă­ riteană. în tipografia Mitropolii de Meletie monahul tipograf. preot şi egumen al mănăstirii Sfântul M amas din Xirokerkos. ambele texte fiind publicate de PONT.1 Prezenta ediţie a fost realizată folosind ca sursă: Viaţa sfântului nostru Părinte Simeon Noul Teolog. scurtă. ce cuprinde vieţile Sfinţilor din luna octombrie acum a doua oară în zilele Preaînălţatului nostru Domn Alexandru Dimitrie Ghika Voevod.său duhovnicesc. întru întâiul an al domniei sale. text grec însoţit de o introducere şi note critice de Irenee Hausherr. Să mai spunem că Viaţa sfântului Simeon a cunoscut două versiuni: una extinsă. 258-284. care s-a scris de preacuviosid Nichita Stifat. Această ediţie este scrisă în caractere chirilice. nu trebuie uitat că Nichita Stithatul a fost. cealaltă. în anul 1835. Roma. în Vieţile sfinţilor. Mărturisirile lui privind propriile expe­ rienţe mistice se regăsesc în toate scrierile sale. Această scriere a lui Nichita Stithatul a apărut pentru prima oară în româneşte în 1835. * Deşi este cunoscut mai ales pentru Viaţa sfântului Simeon.

gnostice şi teologice consacrate vieţii spirituale: viaţa activă. în voi. nici sunetele limbii nu o arată vederii. dar în acelaşi spirit al tradiţiei monahale bizantine. Lectura lor ne va arăta că Nichita Stithatul.greacă cuprinde. asemenea untdelemnului. 851. Nici întinderea braţelor. VI. 75.O. în acelaşi volum sunt prezentate amănunţit biografiile precum şi scrieri ale lui Nichita Stithatul şi Simeon Noul Teolog. română de părintele Dumitru Stăniloae în Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii. 1977. Rugăciunea nesecată este aceea care nu se opreşte în suflet nici ziua. Bucureşti. Pentru exemplificare. 74. iar căinţa. redăm câteva capete gnostice. şi nu îl uneşte cu El pe cel ce se roagă cu luare aminte în Duh. postul şi luptele duhovniceşti ţin în loc chemările şi imboldurile trupeşti. contemplaţia firilor. „68. rugăciunea neîncetată umileşte cele rele. pentru a cerceta adâncul 1 Traduse în 1b. cea mai importantă lucrare a sa. 7 . 120. citirea sfintelor Scripturi împrospătează căldura sufletului şi vindecă rănile inimii. într-o stare de căinţă statornică. fără a avea fervoarea lui Simeon şi fără să fie neapărat un original. şi al cărui suflet este scăldat în lacrimi. ştiu că ea se află în puterea minţii de a gândi şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu. Editura I. nici mişcările trupului. aduce uşurare suferinţei. Cei ce înţeleg. interpretează mai filosofic şi mai siste­ matic. nici noaptea. Putem să stăruim fără încetare în rugăciune. voi.M. Infrânarea.. mângâiat de bucuria căinţei şi luminat de lumina Duhului. Nimic. nu îl apropie atât de mult pe om de Dumnezeu. Trei sute capete practice. cunoaşterea lui Dumnezeu sau teologia1. într-o pace desăvârşită şi smerenie. 69.B. adunându-ne gândurile pentru a le da întru supravegherea cugetării. în afară de rugăciunea curată şi nematerială.

lui Dumnezeu. odată cu J."1 Nichita Stithatul moare în jurul anilor 1090. ar însemna să dăm dovadă de multă îndrăzneală pentru a invoca botezul 1 Mica filocalie a rugăciunii inimii. 1999. * Despre biografia sfântului Simeon nu vom spune prea multe. Herald. Gouillard. şi a căuta să gustăm din duicea băutură a contemplaţiei. timpul care răm âne îl veţi risipi cu lucruri deşarte. 77. Ilie Iliescu. Cum însă episodul referitor la condamnarea lui Simion de către auto­ ritatea ecleziastică reţine doar acuza de cu lt pentru părintele spiritual. lucrare ei este aceea de a în­ drepta sufletul către lucrările dumnezeieşti. Bucureşti. Edit. căci scrierea de faţă o va face cu prisosinţă. rugăciunea înseamnă statornicirea de neclintit a minţii în Dumnezeu. iar ţelul ei este ca cugetarea să se lipească de Dumnezeu şi să facă împreună cu El un duh. Numai cel ale cărui însuşiri sufleteşti sunt consfinţite de cunoştinţă a ajuns să dobândească rugăciunea neîncetată. vom spune. şi să vadă lumina slavei lui Dumnezeu. 8 . Fără ea. Dacă rânduiţi pentru rugăciune anumite locuri sau ceasuri la care să o săvârşiţi. că „întreaga gândire a lui Simeon are la bază un principiu care explică extrem a coerenţă a operei lui şi dârzenia neclintită a condu­ itei sale: cel ce a fost botezat nu pune în valoare efectele botezului primit decât dacă ajunge să fie conştient de prezenţa Duhului Sfânt în el. Curăţirea sufletului şi practica ascultării porun­ cilor sunt subsumate acestei harisme. Prin chiar însuşirile ei. Pentru a săvârşi taina rugăciunii nu e nevoie de un loc hotărât sau de un ceas anume. aşa cum spune A postolul. trad.

9 . viziunile luminoase. Această poziţie a lui Simeon a ridicat ierarhia împotriva .. caracterul lui istmatic al jurisdicţiei recunoscute călugărilor care nu • unt preoţi etc. Originalitatea lui Simeon poate fi explicată prin experi­ enţa sa intimă şi timpurie legată de unitatea şi interdependenţa .•iu a pretinde că cineva poate lega sau dezlega. concepţia lui nu este întrutotul nouă: actualizarea botezului. La drept vorbind. 1..ispectelor arătate mai sus.(înştiinţa supranaturalului. .ilc până în vremea lui Grigorie Sinaitul.ui episcop. fie el preot ■.. Cu aceste elemente el a construit un sistem nou şi riguros care îl situează în primul rând al misticilor bizantini. din care cauză a fost întârziată şi răspândirea gândirii •. sunt tot atâtea principii familiare unei părţi a Irad iţiei monahale.

.

preot şi egumen al mănăstirii Sfântul Marnas clin Xirokerkos .Viata / sfântului nostru Părinte Simeon Noul Teolog.

.

Grigorie din Nazianz. El a împrumutat aici teoria unuia din rarii autori pe i are se pare că l-a citit. ale cărei culmi le-a atins ca nimeni altul în această lume. s-a născut în Paflagonia. iar sufletul .I în lume I Ce lucru minunat este virtutea. însuşirile pe care le avea I» i in obârşia lui. renumit pentru virtutea sa. încovoiată sub greutatea fructelor 1 Indumnezeirea joacă un rol important în doctrina Noului Teolog. Simeon. ea poate să iprindă cu suflul ei cărbunii dorinţei. iar omul să se îndtimnezeiască1 în întregime. el era asemenea unei plante tinere. 2. Simeon i vi Mare .căci despre el este vorba în paginile care urmează . 13 .a fost un înflăcărat iubitor al acestei virtuţi. precum şi desăvârşirea pe care o .ilăliile purtate pentru ca virtutea să biruiască.i devină un foc în stare să dea aripi inteligenţei I -iMitru a o înălţa departe de pământ. chiar de la o vârstă fragedă. De aceea socotim că trebuie să-i fa­ cem cunoscute meritele. 1 1insese prin ostenelile şi înfrânările ascezei şi prin I'. sus în cer. înflorită şi pli­ nii de roade.

departe de zburdălniciile copilăriei. Fire aşezată şi gânditoare încă din copilărie. El a căpătat multă îndemânare în tahigrafie1 şi a învăţat să caligrafieze frumos. / ' istetimea / lui naturală îl făcea să prindă repede şi. părinţii l-au luat cu ei ca pe un obiect de mare preţ la Constantinopol. dovadă fiind chiar cărţile scrise de mâna lui.Spiritului. părinţii. şi încredinţat unui profesor de gramatică. el pleca din mijlocul lor. pentru a fi scutit de orice 1 Metodă de scriere rapidă. a tras folos din toate. zelul său pentru a căpăta cu­ noştinţe mai înalte era din ce în ce mai aprins. nu spun că le-a abandonat cu totul (fiind om cu judecată încă din tinereţe) dar. Când îi vedea pe ceilalţi copii purtându-se necuviincios sau zbenguindu-se la joacă. într-atât de matură îi era mintea. Vasile şi Teofana. că tot timpul se preocupa numai de studiile sale. 14 . însă lucrurile acestea. el s-a dedicat cu multă râvnă învătăturii. datorită însuşirilor lui şi mai ales inteligenţei. Cum nu după multă vreme urma să atingă vârsta împlinirii. erau nişte nobili bogaţi. porecliţi după locul lor de obârşie. Ii mai rămăsese să-şi cizeleze limbajul prin cultura elenă profană şi să-şi însu­ şească arta retoricii. Pe când Simion era încă foarte tânăr. care pe atunci se bucurau de multă trecere la curtea împărătească. galateni. Patria lui a fost un orăşel ce purta numele de Galate. unde a fost primit de bunicii lui. de la care a învăţat noţiunile de bază.

erau lipsite de însemnătate.reproş.şambelanul cubicular trebuie să fi fost una din demnită­ ţile palatine cele mai răspândite în Bizanţ. Iată adevărata nobleţe.. Insă lacrimile lui Simeon stăteau mărturie că acesta se împotrivea planului unchiului său.525.. să accepte funcţia de spatharo-cubicular3 şi să devină membru al sena­ tului. el nu voia să intre în lumea celor aflaţi pe atunci la putere. Cu mare greutate a consimţit. Vechii kitoniţi erau.. Am putea spune că s-a lipsit voit de restul culturii profane. eunuci".. Slumberger. Unchiul din partea tatei vedea că [Simeon] se deosebeşte de ceilalţi printr-o frumuseţe şi o eleganţă rar întâlnite. ea nu a fost 1Vasile şi Constantin. în schimbul unor lucruri care. şi nu a studiat temeinic decât gramatica. p. pentru a nu se îndepărta de Dumnezeu. Mai târziu funcţia devine o simplă demnitate. a luat din ele doar atât cât îi era de folos.. la stăruinţele unchiului său. 3. ea nu este înlăntuită r ' / de legăturile şi servitutile veacului. pentru el. 1884. s-a gândit să-l prezinte pe nepotul său împă­ ratului pentru a-1 pune sub oblăduirea acestuia. Şi cum el se bucura de o mare preţuire din partea celor care purtau atunci sceptrul imperial1. Sigilogmphie de V empire byzantin. 2 „Şambelani imperiali (cubecularii principis) care aVeau grijă de garderoba şi de averea personală a basileilor. G. 486) 15 . în calitatea sa de [şef al] kitoniţilor2. în general.. cei doi fraţi porfirogeneţi.c. cubicularii care aveau rang de spătari se numeau adesea spatharo-cubiculari". p. căutând să fugă de primejdiile ce îi pândeau pe colegii lui clasă. (Schlumberger. :î„. l.

în parte. trece cu uşurinţă peste strălucirea deşertăciunii lucru­ rilor văzute şi se consacră în întregime nădejdilor şi bucuriilor lumii de dincolo. Centuria. de exemplu. celălalt. printr-un fel de împăcare pe care i-o rezerva viitorul. a se vedea. Simeon nu a scăpat această ocazie. aşadar. 16 . o altă parte importantă a sistemului.niciodată amăgită de sclipirea înşelătoare a acestei vieţi. le accepta. [Simeon al nostru] îl găseşte. 4. un om însemnat prin virtuţile sale. i se înfăţişează. de dul­ ceaţa roadelor gândirii. cu înţelepciune. I. îl caută pe acela care. în timp ce unul era nerăbdător să o facă să strălucească printr-o glorie trecătoare. ajuns pe culmile nepătimirii (apatheia) . prin evlavia faţă de Dumnezeu şi modestia vieţii pe care o ducea ajunsese vestit pentru înfrânarea şi smerenia lui. cap. Pe neaşteptate. Orice suflet pătruns de dragoste pentru frumuseţile cereşti şi cuprins de dorinţa slavei în lumea de dincolo. încă din copilărie. acesta era Simeon [Studitul]. şi şi-a căutat adăpost la Dumnezeu. Nichita Stithatul.dacă cineva a ajuns vreodată acolo. părăsind totul. s-a îndepărtat de cele trecătoare. îi 1 Simţirile spirituale. străduindu-se să ajungă cât mai aproape de obiectul dorinţelor sale. îi fusese părinte spiritual şi învăţător. acest om ilustru a fost smuls vieţii prezente printr-o moarte neobişnuită. 6-11. căci el e pătruns în fiecare zi şi în toate simţirile lui spirituale1. a fugit îndată din lume. respingea în parte aceste propuneri şi. El se îndreaptă. spre vestita mănăstire Studion.

Aceasta. întreabă-ţi conştiinţa. Chiar de pe atunci. doi oameni minunaţi. nu acceptă pentru moment cererea tânărului. Dar încă din copilărie. el s-a dedicat cu o râvnă rar întâlnită lecturii şi rugăciunii. şi începe să se ocupe de conştiinţa sa. însuşirile cerute de modul acesta de viaţă. în râvna lui spirituală. 69. lucruri dintre cele mai înalte şi îl îndemna să înainteze pe calea binelui. 913 C. a descoperit un pasaj care suna astfel: „De cauţi cumva să dobândeşti ceva care să-ţi fie folositor. P.G. şi îl sfătuieşte să mai aştepte până când îşi va dezvolta. Simeon a primit din mâinile învăţătorului său o carte cu scrierile lui Marcu | Ascetul] şi ale lui Diadoh. Simeon purta înlăuntrul fiinţei sale flacăra iubirii divine. dimpotrivă. însă Părintele. pe când trăia în casa unchiului său. 65. ca un bun cunoscător al vieţii monahale şi al vicleniilor Diavolului. El ascultă aceste cuvinte ca şi cum ar fi ieşit din gura lui Dumnezeu. într-una din zile. 17 . n.arată ţelul spre care nădăjduieşte. şi chiar de atunci. fără să-l mai intereseze altceva. cere să fie primit | în mănăstire] pentru a-şi schimba degrabă modul de viaţă şi a se număra cât mai curând printre monahi. măsură. el îşi prelungea Marcu Ascetul. el domoleşte elanul acestui copil care nu împlinise încă paisprezece ani. într-o mai mare. îi sugera în fiecare zi. fă tot ce-ţi spune ea şi vei căpăta ceea ce doreşti"1. chiar de la începutul lecturii. De Lege spirituali. element divin în om.

ca şi încăperea în care se afla. văzându-i sufletul eliberat de materie şi pătruns de iubirea pentru Creatorul său. l-a răpit pământului pe aripile dorinţei pentru lucrurile inteligibile.a fost cuprins de o bucurie negrăită şi faţa i-a fost scăldată de lacrimile fericirii.rugăciunea şi meditaţia până în zori. Simeon a văzut o lumină de sus. înlesnea durata rugăciunii şi lecturii sale. şi l-a înălţat la viziunea şi la revelaţiile Domnului. aruncându-şi deodată din înaltul cerurilor razele asupra lui lumină puternică şi curată ce se revărsa pretu­ tindeni şi strălucea ca în plină zi. N-a trecut prea mult timp până ce Duhul. [lui Simeon] i se părea că întreaga casă. Or. 5. dispăruseră cât ai clipi din ochi. în vreme ce se ruga şi p când mintea lui purificată se alipise de Dumnezeu. că el însuşi era ridicat în aer uitând cu totul de trupul lui. el se străduia ca trupul său atât de delicat şi de tânăr să trăiască viaţa făpturilor netrupeşti. Uluit de această întâmplare ciudată şi minunată căci el era încă neştiutor în privinţa dumnezeieştilor 18 . redus doar la cele necesare. el n-a mai avut nevoie de mulţi ani pentru a se elibera cu totul de lucrurile văzute ale acestei lumi. In această stare . înainte chiar de a renunţa la lume. Regimul pe care şi-l impusese.aşa cum el însuşi spunea şi scria apropiaţilor săi . şi a se înălţa la contemplarea lucrurilor nevăzute ale lui Dumnezeu. la cântatul cocoşului. într-o noapte. Străluminat şi el de strălucirea aceasta. în felul acesta.

1 încă un element ce revine necontenit în răpirile lui Simeon. cfr.2 5 . căci în clipa aceea el nu ştia că gura lui vorbea sau că [vorbele pe care le rostea] erau auzite şi în afara lui.Acest nor pare să fie o invenţie a lui Nichita.). această lumină s-a retras încetul cu încetul. fără formă şi contururi.1 firma după aceea. Simeon însuşi este cel care reia cuvintele Sfântului Pavel (2. 2 6 . pe părintele său [duhovnicesc] Simeon Studitul. 10. Leviticul. aşa cum spunea şi . Aşadar. îmbrăcat în veşmintele pe care le purta în mod obişnuit.1 6 . Emul al lui Moise. 2-3). Aflâridu-se în această stare de extaz vreme îndelungată.revelaţii . etc. Corinteni 12. aici. . 19 .a dreapta acestui nor l-a zărit. „slava Domnului. a devenit partea cea mai importantă a rugăciunii isihaştilor. ca şi el. cu inima cuprinsă 1 Această invocare. I . cel puţin. nu l-am găsit în relatările lui Simeon. plin de slava negrăită a lui Dumnezeu. Simeon nu simţea dacă atunci era în trup sau în afara trupului său3. 16. trebuia să vadă.1 8 . strigând fără încetare: „Doamne. stând în picioare. 2. şi el s-a văzut din nou în trup şi înlăuntrul încăperii. Numeri. într-un nor".şi-a ridicat glasul. în această lumină el a căpătat puterea de a vedea. (Exodul 16. Foarte târziu. 1 1 . Exodul. repetată cu perseverenţă în liturghia ră­ săriteană. şi iată că din înălţimile cerului se iveşte un fel de nor2 foarte luminos. dar de aceasta şi-a |mtut da seama abia după ce şi-a venit în simţiri. privind fix această lumină dumnezeiască si adresându-i netulburat rugăciunile sale. ai milă de mine!1".1 4 .1 0 .

Simeon îş simţea fiinţa cuprinsă şi mai tare de flacăra focului divin. întreaga lui fiinţă era pătrunsă de un fior divin şi lacrimi mai dulci decât mierea şi fagurii de miere îi scăldau faţa. prea firav pentru a putea îndura asprimile ascezei. De îndată ce l-a văzut. A cerut atunci stăruitor părintelui său să fie tuns în monahism. fiul meu. Simeon. dar. ai milă!". După această viziune minunată. Astfel este rodul purităţii şi atât de pu­ ternică este forţa dragostei dumnezeieşti în sufletele virtuoase! 6. a simţit că trupul său devine mai fin. viaţa şi veşmintele". în timp ce striga cu voce tare: „Doamne.de o bucurie de nedescris1. din nu ştiu ce motive. şi acest simţământ a dăinuit mult timp după aceea.de ce nu mi-aţi spus acest lucru 1 Bucuria este semnalată de Nichita ca unul din semnele vizi­ unilor adevărate. mai uşor. într-o viziune profetică. începând din clipa aceea. a socotit că nu e bine să-i îndeplinească dorinţa chiar atunci. asemenea unui trup spiritual. Se ducea să-şi revadă părintele spiritual în renumita mănăstire Studion. La şase ani după acea extraordinară viziune. a prevăzut momentul potrivit [pentru primirea tânărului în rândul călugărilor]. Acesta. să-ţi schimbi. dacă vrei. se pregătea să facă o călătorie în ţara sa natală. acest om minunat i-a spus: „A sosit vremea. 20 . gândindu-se la slăbiciunea trupească a lui Simeon. Cuvintele acestea au fost ca nişte cărbuni aprinşi în inima tânărului: „Şi atunci părinte .i-a zis el .

Astfel. voi părăsi lumea şi tot ce ţine de ea. mie. Scotocind prin biblioteca familiei. a primit în inima lui sămânţa cuvântului1.5 . ziua. după care mă voi încredinţa cu tot ce îmi aparţine în mâinile sfinţiei voastre". I s-a părut folositoare şi. Exista acolo o încăpere foarte strâmtă. a dat peste Scara. Noaptea a închis uşile şi s-a rugat cam trei ceasuri.1 6 . Actele de bărbăţie supraomenească ale celor care s-au distins prin smerenie şi progresele realizate de cei ce o practicau cu atâta râvnă. fie cerceta scrierile sfinte. cu nădejdea ca din zi în zi planta răsădită să creas­ că şi să rodească. Zis şi făcut: s-a aşternut la drum şi a ajuns grabnic acasă. copilul vostru? începând din clipa aceea. a întâlnit aceste rânduri pe care le redăm întocmai: „Nepăsarea este moartea sufletului şi moartea 1 Luca 8 . situată în apropierea intrării în capelă. i-au inspirat ideea de a se angaja şi el într-o luptă asemănătoare. voi face cale întoarsă [pentru a-mi rândui treburile]. cartea preafericitului Ioan [Climacos]. Dar fiindcă misiunea ce mi-a fost încredinţată în slujba împăratului mă obligă să mă întorc în ţara mea de baştină. s-a devotat cu totul luptelor pentru câştigarea virtuţii. A intrat în acea încăpere unde a şi rămas. fie se ruga în taină Tatălui ceresc.mai devreme. cercetând cartea pe care am amintit-o. asemenea unui ogor bine lucrat. Şi cum atunci era perioada postului. 21 .

ca de obicei . pe când se ruga în capelă. 932 B.uşile fiind închise. 7. Scara 13. Mâinile. înteţindu-şi posturile şi vegherile şi păstrând în minte pomenirea morţii şi a judecăţii. Cu toţii împing uşile. Textul citat este chiar titlul capitolului. Simeon şi-a dat seama că găsise în această carte mântuirea pe care o căuta.minţii înaintea morţii trupului"1.G. că uşile erau închise. La citirea acestor rânduri. a reuşit cu mare greu­ tate să le redea mişcarea. Abia după mai multe încercări. înspăimântat. le deschid ca să-l înhaţe [pe Simeon]. 22 . întipărindu-şi în inimă imaginea celor morţi. P. Datorită încrederii căpătate. 88. şi s-a convins că 1 Ioan Climacos. Când duhurile rele l-au văzut ne­ mişcat ca o stană de piatră. nu i se mai îndoiau. atacurile demonilor n-au mai însemnat pentru el ceva de luat în seamă. Acestea erau preocupările lui. stând drept în picioare atâtea ore. într-o noapte. s-au dat bătute şi au luat-o la fugă. înlăuntrul lui a pornit un război nemilos. şi fac un asemenea vacarm încât el a crezut că uşile au fost sfărâmate şi arun­ cate de-o parte şi de alta a pereţilor. A început atunci să se roage şi să vegheze în preajma mormintelor. unde se găsea şi un sicriu . slăbite din cauza acestui îndelungat efort. cu mare uimire.iată ca o mul­ ţime de demoni ameninţători vin şi se năpustesc asupra capelei. însoţite de dureri cumplite. A văzut apoi. Din clipa aceea el a prins curaj în lupta cu demonii. şi-a ridicat mâinile spre cer ca să implore ajutorul dumnezeiesc.

câtă vreme nu ne despărţim de Dumnezeu. Aceasta a fost. se ducea în locurile unde se aflau morminte şi. copilul meu. tatăl lui îl văzu pe Simion grăbindu-se pentru această călătorie. încât contemplarea cadavrelor se întipărea în mintea lui ca o imagine gravată pe un perete. toate simţurile i s-au schimbat în ' r aşa măsură. el s-a desprins de orice grijă vremelnică şi nu se mai ocupa decât de rugăciune şi de lectură. întrucât vremea plecării în capitală se apro­ pia. [părintele său] l-a luat deoparte. Mai mult decât atât. rugându-1 cu lacrimi în ochi: „Nu mă părăsi acum Ia bătrâneţe. uneori era cuprins de căinţă. în această dispoziţie sufletească. Prin toate aceste prac­ tici şi altele asemănătoare căuta să-şi smulgă din inimă vălul nepăsării. 8.aceştia n-au nici o putere împotriva noastră. strălucirea oricărei frumuseţi [pământeşti]. cu toate că recursese la toate argumentele în acest sens. cu aceasta s-a ocupat el în timpul cât a fost laic. Harul lui Dumnezeu lucra în aşa fel în el. Neputând să-l abată de la scopul de a se devota în întregime lui Dumnezeu. vezi bine că sfârşitul zilelor mele se apropie şi nu-i departe ceasul despărţirii 23 . şi tot ce trăieşte şi se mişcă [în lume] îi apăreau ca fiind moarte. lupta minu­ natului Simeon. alteori scotea strigăte pline de jale. te implor. aşezat pe unul din ele. însoţite de lacrimi. chiar de la început. încât de atunci chipul oricărei făpturi. Dacă uneori plictiseala era pe cale să-l tulbure. punea în gând întrebări morţilor îngropaţi acolo.

aflat deja dincolo de legile naturii.26. nu s-a mai uitat îndărăt la familia pe care o lăsase plângând în urma lui. neluând cu sine decât lucrurile personale. / Vedem astfel cum dragostea fierbinte pentru Tatăl ceresc este mai puternică decât orice lucru şi 1 Geneza 19." Aşa i-a vorbit tatăl său şi l-a rugat vărsând şiroaie de lacrimi. Dar fiul. servitorii şi ceea ce obţinuse din alte surse. ar fi pentru mine o mare pierdere şi chiar primejdios". fie chiar şi pentru puţin timp. şi fără să se mai gândească la slujba oficială care îi fusese încredinţată. este totuna cu a muri. Când îmi vei fi pus trupul în mormânt.ca să mai rămân în această viaţă lumească. 9. tânjea să fie mai aproape de Tatăl ceresc decât de tatăl său de pe pământ: „îmi e cu neputinţă . a nu te mai vedea.mele de această lume. a renunţat în scris la întreaga avere ce i se cuvenea din partea părinţilor. iar a face orice altceva în afară de a fi în sluj­ ba Domnului. 24 . căci noi nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine. tată. dacă te vei despărţi de mine. Tu ştii că nu te am decât pe tine ca toiag al bătrâneţii şi mângâiere a sufletului meu. atunci poţi merge oriunde doreşti. spre a-ţi alege calea ce îţi va fi pe plac. A încălecat pe cal şi a pornit în goană. dar acum gândeşte-te la marea durere pe care mi-o vei pricinui. De îndată ce a terminat ce avea de spus. ase­ menea lui Lot1.17 .a răspuns el .

uneori rămânea în urmă plin de căinţă. de strălucirile harului Duhului aşa cum i s-a întâmplat lui Pavel altădată1 . 6. umplea munţii şi văile cu plânsetele şi tânguielile sale. alteori le-o lua înainte ca nu cumva să i se audă suspinele. 1 Fapte. şi care îi întăreau dragostea pentru Dumnezeu şi credinţa în [Simeon Studitul] părintele său duhovnicesc. Ea nu cunoaşte piedicile vreunei legături naturale şi nici o ameninţare din partea oamenilor nu o poate birui. ca de un foc. Ceea ce este mai bun învinge ceea ce este mai puţin bun şi rupe legăturile ce ţineau înlănţuită gândirea suverană de simţirea pentru cele create. 2 2 . Aflat în această dispoziţie sufletească. 3. într-o zi. 25 . deodată a fost împresurat de sus. Pentru a-şi alina dorul de Dumnezeu.chiar decât dragostea firească pentru părinţi. în timp ce înainta astfel şi ajunsese în mijlocul munţilor. 9 . minunatul Simeon îi îndemna pe oamenii săi să se grăbească.şi s-a simţit cuprins de o bucurie şi de o linişte cum nu mai cunoscuse până atunci.

L-a luat apoi cu sine în mănăstire. împărţind săracilor toate bunu­ rile acestuia. A doua zi.La mănăstirea Studion 10. şi se aruncă la picioarele lui ca la picioarele Domnului Hristos cu tot ce-i aparţinea. Acest părinte. şi-a eliberat mai întâi ucenicul de grijile lumii trecătoare. în chip profetic. asemenea unui cerb care aleargă la izvorul de apă vie1. 11. întrucât nu exista nici o 1Psalmi. Simeon a ajuns la [Constantinopol] regina cetăţilor şi. după ce a depus două monede de aur pentru mănăstire. l-a îmbrăcat în sacul celor care practică virtuţile. cu adevărat nespus de iubitor. văzând cât de adânci îi erau smerenia şi credinţa. După opt zile de mers. 41.1. 26 . căci el prevedea. pregătindu-1 pentru încercările ce vor veni. bătrânul s-a dus cu acest tânăr de ispravă să-l prezinte mai-marelui (Petru era numele celui care cârmuia pe atunci marea stână a Studiţilor) şi. răutăţile ce urma să la îndure pentru novicele său. tot aşa grăbeşte el spre acest sfânt bătrân.

aşadar. iar îndrumătorul lui îl iniţia în regulile acestei practici. păstrează-ţi mintea nemişcată. 12. reţinut faţă de toată lumea. Simeon a ascultat cu atenţie cuvintele acestea. şi le-a urmat întocmai. Acolo exista. cugetând la păcatele tale şi la pedepsele lor veşnice. un colţişor strâmt ca un mormânt. deşi dormea ghemuit. un străin. fiule. nu te întinde la vorbă fără rost cu cei de aici nici chiar la sfintele adunări. rămâi ca un străin. să se arunce într-un cuptor încins sau în fundul mării. Părintele i-a spus: „Vezi. începând de atunci.chilie liberă în care să locuiască novicele. supunându-se bucuros acestei porunci. ocupă-te doar de tine. ţinând seama şi de vârsta lui Simeon. multe vei avea de câştigat". ca şi cum ar fi venit chiar din gura lui Dumnezeu. stareţul l-a încredinţat acestui minunat părinte. ' din dorinţa / de a-1 face să dobândească cele mai alese virtuţi. [Simeon] s-a supus bătrânului o dată pentru totdeauna şi se considera un sclav. în care Simeon se odihnea deştul de bine. Părintele care îl îndruma. l-a pus să facă în chilie muncile cele mai umilitoare. dacă i s-ar fi cerut. într-adevăr. Părintele l-a primit. Cu toate că 27 . ţine-o departe de impresiile venite din afară. dacă vrei să te mântuieşti şi să eviţi capcanele Celui Rău. gata. şi-a impus un exerciţiu de virtute mai înalt. amândoi au primit. şi nu te plimba de la o chilie la alta. pe cel ce-1 hrănise încă din copilărie cu dreaptă învăţătură. i-a porun­ cit să locuiască sub scara chiliei sale şi să mediteze acolo asupra căii strâmte. Dacă vei respecta toate acestea.

Pentru a-i tăia voia.611 D. novicele a progresat atât de mult în credinţa / statornică în îndrumătorul său şi în venerarea acestuia. El îl venera ca pe un sfânt între sfinţi. când să simtă cinstea şi odihna. ca şi cum ar fi fost un leac. când să îndure umilinţele şi oboseala.G. de exemplu în P. în înţelepciunea sa. Pentru Simeon. opunându-se voinţei ucenicului său. îl săruta. 120. bătrânul îi cerea să facă lucruri opuse [postului şi veghei]. 13. scrâşnea din dinţi împotriva lui şi se stră­ duia în fel şi chip să-l doboare. Şi astfel. însă rugăciunea 1 Aceste detalii prezentate aici ca fapte. avea grijă să-şi facă timp pentru vegheri. El ştia că toate acestea îi sunt de folos şi le îndeplinea fără şovăire. Duşmanul.era ostenit peste măsură din pricina acestor munci istovitoare. şi respecta posturile. în schimb. îngenunchea dinaintea lui. dar el îndura fără să crâcnească. îi ştergea lacrimile cu mâinile sale şi le ducea la ochii şi la inima lui. dumneze­ iescul bătrân îl făcea. se regăsesc în scrisorile lui Simeon ca recomandări. / Pregătit astfel de către părinte şi schimbat prin cea mai bună dintre metode. încât avea grijă să calce pământul în locul unde acesta îşi pusese piciorul. aceste încer­ cări atât de diferite erau foarte grele. şi în orice loc unde îl văzuse stând în picioare şi rugându-se. poruncindu-i să mănânce şi să doarmă. bătrânul îl făcea să dobândească merite din două direcţii. 28 . se considera nevrednic de a se atinge de vreunul din veşmintele părintelui său1. văzându-1 urcând atât de repede pe culme.

alcătuit parcă dintr-o materie foarte subţire. Dar pentru a i se arăta că puterea răutăţii este neputincioasă. formând un fel de nor gros purtat de un vânt pu­ ternic. de o apăsare în tot trupul. într-o zi. eroul nostru i-a făcut faţă bărbăteşte cu armele spiritului său. Nu se mai putea ridica în picioare. încât i se părea că e acoperit din cap până la picioare de un sac foarte greu. Cuprins de o bucurie fără seamăn.bătrânului. nu mai putea să-şi ridice capul. nici chiar să-şi deschi­ dă gura sau să audă psalmodierea din biserică. învins. sau să cedeze vreo parte cât de mică de teren. de o întunecare a minţii. pe când Simeon stătea în picioare la începutul imnurilor de dimineaţă. Atunci sfântul s-a simţit uşor. a renunţat la modul acesta de a ataca. puţin câte puţin de la vârful picioarelor sale şi se îndrepta în sus. fără a-şi slăbi pentru nimic în lume rezistenţa. dar părţile către care urca erau supuse unei apăsări mai puternice. Simeon a fost cuprins de un fel de moleşeală. el a început să cânte împreună cu David: „Rupt-ai sacul meu. făcea ca Simeon să fie bine apărat. 29 . i s-a îngăduit diavolu­ lui să-l atace pe Simeon în părţile lui mai slabe. a avut impresia că sacul se retrăgea. La sfârşit totul s-a retras în văzduh. ca o coloană de foc. alunecând şi lăsând libere părţile trupului de care se îndepărta. înţelegând că acesta este un atac al duşmanului. Prima oară l-a atacat în somn. asemeni unui duh. Vrăjmaşul n-a mai putut îndura curajul şi statornicia lui Simeon.

în timpul somnului. ei şi-au schimbat felul de a lup­ ta. 11. el nu se mai aşeza în timpul slujbelor. ci. iar diavolii părăseau în grabă chilia. 30 . şi m-ai încins cu veselie"1. ei îi apăreau asemenea unor harapi. din ochii şi gurile cărora ţâşneau flăcări. ca să-i rănească inima cu plăceri necurate. umplând în acelaşi timp toată chilia. se simţea ca şi cum ar fi fost 1 Psalmi 29 (30). Simeon. îi suflau cărbuni aprinşi în faţă. şi care sunt cei mai puternici. a venit rândul demonilor fricii să-l asalteze în timpul nopţii. aceştia îl atacă de două sau chiar de trei ori cu plăsmuirile făurite de ei. în timp ce Simeon se ruga. După aceea. Şi în timp ce gloata [diavolilor] făcea toate aceste răutăţi. Uneori apăreau cu arme scânteietoare. cei care îşi fac apariţia acum sunt diavolii desfrâului. bizuindu-se acum pe diavolii ce nu cunoşteau deloc odihna. ei îi zgâlţâiau chilia. Demonul leneviei fiind biruit. încât. rămânea în picioare. făceau un zgomot infernal. Prin urmare. iar când [Simeon] era pe cale să adoarmă.îl întărise intr-atât împotriva diavolilor. care . la fiecare asalt al lor. întărit de sus.Doamne. imitându-şi învăţătorul. scoteau strigăte de luptă şi aprindeau podeaua pe care el dormea şi pereţii. se scula şi se ruga. începând de atunci. 15. şi scoteau la iveală tot felul de imagini înfricoşătoare. însă el căpătase o asemenea trecere în faţa lui Dumnezeu. 14. în fiecare noapte.

unii se bucurau şi. ba chiar pe cel care s-ar fi cuvenit cel mai puţin. şi. păstrându-şi privirea fixă. Cei care nu vedeau cu ochi buni luptele Iui aprige. înarmat cu chivără şi coiful spiritului1. căruia îi descoperea sufletul. ceilalţi. s-au înţeles chiar cu stareţul şi au uneltit împotriva lui 1 Efeseni. îi stârnesc împotriva lui pe cei mai delăsători dintre fraţi. Dar acest neînfricat atlet al lui Hristos.1 lău­ dau pe Dumnezeu . fiindcă pentru ei felul de viaţă al lui [Simeon] însemna înfierarea nepăsării lor. 6. n-a catadicsit să dea atenţie bârfitorilor săi. Dintre călugării care îl vedeau păstrându-şi mereu o astfel de purtare. nu-i puteau suporta privirea. alerga să-şi afle odihna doar în braţele spirituale ale părintelui său în Dumnezeu. ei nu mai în­ drăznesc să-l atace. şi nici să discute cu ei. de asemenea. pe stareţul Petru. îi ocolea pe toţi. plin de simţăminte curate. astfel. el stătea în picioare drept ca un stâlp sau ca o statuie. ci. în timpul sfintelor slujbe. ca un copil al lui Hristos. vărsa în fiecare zi râuri de lacrimi. fără să-i pese câtuşi de puţin de cei din jurul lui. 31 . 16.aceştia erau cei mai evlavioşi. se întorcea ca să se lupte din nou cu demonii.■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ treaz pe deplin. învinşi încă o dată în luptă.14-17. fără să urască pe nimeni. De aici s-a iscat marea încercare la care va fi supus eroul nostru. şi se lupta cu ei mai abitir decât în starea de veghe. se folosesc de arma invidiei. nebuni de furie. De aici. bine înarmat. însă.

dină­ untru se făceau presiuni pentru ca el să renunţe la metodele spirituale şi la progresele pe care le reali­ zase. Dar ce este înţelepciunea înţelepţilor2. şi să fie silit să accepte acelaşi mod de gândire ca al celor din jurul său. dacă Simeon va refuza să li se supună. oare unul din aceste mijloace va reuşi să-l clatine pe biruitorul demonilor? Pe de o parte. afară se făceau eforturi ca Simeon să se întoarcă în sânul familiei şi în lumea pe care o părăsise. făcându-1 astfel. sau. 17. să fie alungat din mijlocul lor. şi îi făgăduiau o funcţie în mănăstire. dacă se împotrivea. bârfe şi făgăduieli -. ei căutau să-l atragă la mese îmbelşugate. S-a pornit atunci o luptă ciu­ dată [împotriva lui] purtată din două direcţii: din. unelteau ca să-l alunge şi-l ameninţau 1 Geneza 37. aşa cum a aţâţat împotriva lui Iosif pe proprii lui fraţi1? Mu doar pe ei ci şi pe cei din afară. Şi mai ce? Slujbe uşoare. chilii frumoase. să-l alunge cât mai repede din mănăstire. 32" . mustrări şi laude. Sunt oare aceşti călugări singurii duşmani pe care diavolul î-a stârnit împotriva lui Simeon. Pe de altă parte. la băutură şi la bârfe. 2 înţelepciunea lui Solomon. şi prim ce mijloace au uneltit împotriva lui? Linguşeli şi ameninţări. să-şi piardă încrederea în părintele său duhovnicesc şi să-l convingă să ur­ meze regulile lor. 6.22. ranguri. chiar şi pe tatăl său natural. în caz contrar.pentru a-1 face să renunţe la atitudinea lui ho­ tărâtă.

într-un asemenea suflet se răspândeşte.toate bârfele.cu exilul. mai înţelept decât bătrânii1 . Aşadar. ca într-un lăcaş bineplăcut.100 33 . Şi ce s-a întâmplat mai apoi? Prin îndemnurile sale. 18. îndură cu bărbăţie încercările la care te supun demonii. ce anume? Lingu­ şelile. titlurile amăgitoare. el a tratai cu o nobilă nepăsare . funcţiile. respiră şi locu­ ieşte. minciunile. să se lepede de virtute şi de părintele său duhovnicesc. Aşadar. Dar. el care ştia atât de bine să deosebească ceea ce este cel mai bine de ceea ce este mai puţin bine? Oare s-a lăsat el înmuiat dato­ rită linguşelilor? Şi-a stins cumva asprimea ascezei? A părăsit el calea strâmtă pentru calea cea largă? Nicidecum. harul duhului 1 Psalmi 119. ce a făcut acest om curajos şi. onorurile. drept. smerit şi blând. cinstit. asemenea unui atlet nebiruit. jignirile. veghem şi practicăm asceza. Căci trebuie să ştii că noi ne-am purtat vitejeşte în toate bătăliile pentru virtute. totul este zadarnic dacă nu luptăm să avem un suflet bun. persecu­ ţiile. în ce scop? Pentru ca e! să se lepede de Dumnezeu.şi aceasta ca o mărturie a vredniciei ce o atinsese . Iată cam cum îi vorbea: „Copilul meu. bătrânul îl întărea pe Simion şi îi insufla curaj şi perseverenţă în toate aceste lupte. şi a privit cu dispreţ tot ceea ce alţii preţuiesc. este piatra de încercare a virtuţii noastre.şi alte lucruri râvnite de cei ce tânjesc după ele. Chiar dacă postim.

34 . cu spiritul tulburat şi inima plină de căinţă. Abia intrat în chilie . îngenunchează în faţa lui Dumnezeu. Auzind aceste cuvinte. Simeon a rămas uimit. La auzul acestor cuvinte. Simeon. se 1 Aceste cuvinte ca şi toată istorisirea de la cap. cade cu faţa la pământ.dumnezeiesc. însă. cuprinde sfintele picioare ale bătrânului şi îl imploră înflăcărat să capete şi el harul acesta mai degrabă prin rugăciunile părintelui său decât prin propriile lui străduinţe. având credinţă în bunătatea lui Dumnezeu. dar le-a primit cu ochii plin de lacrimi şi cu nestrămutată credinţă. 18 şi 19 sunt extrase din cuvântarea 16 a lui Simeon. Nichita. copilul meu.o. şi el. nu există alt mijloc de a-1 vedea sau primi"1. i-o supune şi îl face să simtă o bucurie fără de margini. [Lumina aceasta] îi pătrunde mintea.că se şi face ziuă mai devreme acolo şi [Simeon] se simte cuprins de o lumină venită de undeva de sus. Bătrânul l-a îmbrăţişat şi i-a dat drumul să plece în pace. eu sunt om ca şi tine şi. care îl învăluie cu o strălucire asemănătoare soarelui. Ea face ca sufletul său să se înalţe şi mai mult spre iubirea divină. i-a redat mai puţin riguros textul. în dorinţa lui fierbinte de a căpăta îndurarea Duhului sfânt. Părintele se lasă cuprins de milă şi îi spune ucenicului aflat la picioarele sale: „Ridică-te. cât de repede lucrează ajutorul dumnezeiesc! . aceasta s-a întâmplat pe la ceasurile trei din noapte. 19. îţi spun că ţi se va dărui un har de două ori mai mare decât mie".

sau traduce vag în aceste câteva cuvinte mâhnirea de care este cuprins clarvăzătorul când viziunea a dispărut. pe măsură ce povara pământească a gândurilor legate de plăcerile trupeşti începea să dispară. 1 Nichita omite aici. de pace şi de dragoste dumne­ zeiască. încât toţi îi admirau adâncimea cuvântărilor şi se întrebau cu uimire: „De unde a căpătat el această înţelepciune şi atâtea cunoştinţe. care este înţelepciunea şi cunoaşterea desăvârşită. toţi erau uimiţi de supuşenia şi neîncetata căinţă a lui Simeon. A căpătat atunci o asemenea înţelepciune şi ştiinţă în cuvânt. îi umple pe cei în care Se pogoară cu o înţelepciune şi o cunoaştere ce nu pot fi descrise în cuvinte. Atunci. Mai mult chiar. iată că s-a ivit un nor luminos ce cobora spre el şi care îl făcea să-şi simtă sufletul plin de bucurie. 35 . aşa cum a făcut pentru ucenicii şi apostolii Lui. s-a produs o minune nemaivăzută: chiar în clipa în care se închina Domnului. De atunci încrederea lui în părintele său duhovnicesc s-a întărit şi mai mult. El îi face pe cei care îi aparţin mai înţelepţi decât orice înţelepţi şi oratori. 20. întrucât el tânjea după viziunea ce îi apăruse1. în timp ce se afla întins la pământ şi vărsa lacrimi. asceza lui aspră îl făcuse să se înalţe atât de sus şi atât de repede. căinţa îi devenise nesfârşită. şi el a ţinut drumul drept. căci nu a făcut studii laice?" Ei nu ştiau că Dumnezeu.mărturiseşte şi îi mulţumeşte.

Cine vrea să se convingă. 1 Daniel.45. Acesta l-a chemat la sine. dă îndată poruncă ca preafericitul să fie alungat din mănăstire. s-au dus iarăşi la stareţ. nu are decât să citească răspunsurile pe care el le dădea în scris la întrebă­ rile lor. răspunsuri care îi uimeau pe toţi. asemenea marelui profet Daniel1. 21. învins de tăria şi înţelepciunea cuvintelor rostite de tânăr. căci. încălcându-şi datoria de mai-mare al mănăstirii. era invidios pe acest bătrân vrednic de admiraţie. mai cu ameninţări. 1. ca să-i ceară socoteală pentru învinuirile ce i se aduceau de către acuzatorii săi. Văzând însă cât de statornic rămâne Simeon în hotărârea lui de a-şi pune toată încrederea în bă­ trânul său îndrumător. 36 . Simeon devenise în­ văţătorul lor. egumenul s-a străduit să-l despartă de învăţătorul său şi să-l atragă de partea lui.încât îi depăşea chiar şi pe cei ce luptaseră vreme îndelungată pentru virtute. Mai cu făgăduieli. şi au aprins cu şi mai mul­ tă tărie cărbunii nemulţumirii acestuia împotriva lui Simeon. Nu a trecut mult timp şi aceia care îl vorbeau de rău. văzându-1 îhăltându-se în virtute ' r şi sporind în dragostea lui pentru părintele său. egumenul.

El trimite tatălui său. Atunci. pentru a-1 îndemna să nu aleagă nimic altceva decât dragostea lui Hristos. după trup cuvintele pe care acesta ar fi trebuit să le trimită fiului său. însă viteazul atlet al lui Hristos va rămâne neclintit în hotărârea lui. 23. vestit pentru virtutea sa. aceştia caută să-l împiedice să părăsească lumea şi lucrurile ei. Minunatul părinte [Simeon Studitul] văzând cât de invidios era egumenul laolaltă cu ceilalţi călugări. şi nu poate fi făcut să-şi schimbe viaţa pe care şi-o alesese. şi-a luat ucenicul cu sine şi a plecat să-l caute pe Antonie. până într-atât de fierbinte era dragostea lui faţă de Dumnezeu. El îl ridică pe tatăl său după trup şi pe câţiva membri ai senatului împotriva lui Simeon. şi i-1 încredin­ ţează pe Simeon ca pe o comoară de mare preţ. Ei şi ce? Credeţi că Cel Rău s-a liniştit doar pentru atât şi şi-a mai potolit pizma şi atacurile? Nicidecum. în timp ce scria. stareţul mănăstirii vecine a sfântului Mamas.III La mănăstirea Sfântul Mamas 22. i-a apărut un alt semn dumnezeiesc: odată terminat 37 .

în râvna lui pentru virtute. bătrânul l-a tuns în monahism şi l-a îmbrăcat cu tunica bucuriei. „Căci .şi ajuns la acest cuvânt (O. o lumină strălucitoare ce părea că dă la o parte acoperişul casei şi îi umple din nou sufletul cu bucurie şi fericire de nedescris. tu va trebui să scrii adresa astfel. Simeon n-a mai ştiut de el. se avântă în 38 . părintele său spiritual] îşi vizita destul de des ucenicul. din înaltul cerului. cât de minunate sunt tainele Tale. Nu mi s-a îngăduit să văd nimic în timp ce scriam adresa ce-mi fusese dictată de sus".. Hristoaseîmpăratul nostru!).se jura el pe Dumnezeul care îi apăruse această lumină divină m-a învăluit cu totul. Când l-a văzut atât de aprins de dragoste pentru Dumnezeu şi arzând de dorinţa de a îmbrăca sfântul veşmânt. a adăugat aceste cuvinte: „Cât despre scrisoarea destinată sfântului meu părinte duhovnicesc. 24.îndemnul către tatăl său. Această lumină era atât de puternică încât lampa aprinsă (căci era noapte atunci) a dispărut cu totul. Simeon. mijlocitorul şi solul nostru pe lângă Dumnezeu".. deodată s-a coborât asupra lui. Şi iată că din această lumină dumnezeiască s-a auzit o voce care spunea: „. am vărsat râuri de lacrimi şi simţeam cum o mână străină a apucat-o pe a mea împingând-o ca să scrie.. . începând de atunci. Bunul păstor [Simeon Studitul. iar simţurile lui fremătară.. tocmai când voia să-i arate cum trebuie să le scrie sfinţilor.Apostolului şi uceni­ cului lui Hristos. La aceste cuvinte atât de neaşteptate.

Lăsând totul deoparte. nici pătură. nu dormea deloc. El se uneşte cu Dumnezeu şi mai mult în lumina contemplaţiei. Apoi citea şi se odihnea puţin. fără să pună în gură nimic altceva în celelalte zile ale săptămânii. isihiei şi meditaţiei asupra sfintelor Scripturi. Iată hrana zilnică a acestui om de o puri­ tate exemplară: pâinea care dă viaţă. patul. plante bune de mâncat şi cereale. pentru care el trăise chiar înainte de consacrarea sa. el 1 Aceste detalii sunt recomandări ale lui Simeon Studitul. tot atâtea fapte. el se consacră doar rugăciunii. nici altceva care să-i ofere trupului o tihnă cât de neîn­ semnată. 25. de la lăsarea serii până în zori. cu capul plecat şi într-o continuă căinţă. 39 . Dar de atunci se supune unor reguli şi mai aspre. în afara duminicilor. se ridica de la masă şi se ducea grăbit în chilie. în zilele de sărbătoare. îşi încinge şalele cu centura bucuriei şi a curajului. Plin de înţelepciune. încuia uşa cu cheia şi începea să se roage1. culcânclu-se jos pe pământ. Apoi mulţumea.lupte şi mai aprige decât cele dinainte. devenite. salteaua şi pernele pufoase erau înlocuite de pământul pe care se culca. El îşi ţinea viaţa în felul acesta. Dar chiar şi aşa. Nu avea nici pat. şi care îl luminase încă din leagăn. virtuţi pe care el le practica şi le şlefuia de la o vârstă fragedă. nu se bucura de somn în toate nopţile: dumi­ nicile şi în zilele de sărbătoare mai importante. su'b pana lui Michita. lua parte la mesele comune alături de ceilalţi fraţi. preţiosul sânge al lui Hristos.

acest suflet aprins de fervoare. 26. fiind gata să ofere dumnezeiescului său împărat un fruct preţios.1 căci ştia că încălcarea unei porunci a lui Hristos. departe de orice. Avea mare grijă de a nu lăsa să-i scape vreun cuvânt de prisos. într-o strânsă unire nematerială cu Dumnezeul nematerial. iar de îndată ce răsărea soarele. alergând în cursa pentru împlinirea poruncilor lui Hristos. începând de atunci. el producea mierea virtuţii şi construia într-un fagure frumos celulele fiecărei virtuţi. începea să se roage cu faţa scăldată în lacrimi. Pentru el. Mai întâi. acest om răbdător stătea închis în chilie toată ziua. nimic nu era mai preţios ca vorbirea cu Dumnezeu. fără să iasă afară. nici măcar cât Arsenie cel Mare. mintea i se avânta spre înălţimi. fiind retras asemenea unei albine harni­ ce2.36.nu-şi îngăduia răgaz pentru odihnă. atent cu totul la revelaţiile şi la lumina dumneze­ iască. aşa cum am arătat. în zorii zilei el se reculegea profund. Nici o grijă nu-i abătea sau împrăştia 1 Matei 12. sufletul îi era cuprins de căldura Duhului. Aşadar. 2 Proverbe 6 . putea fi văzut zilnic ca într-o arenă deschisă.8 . fără să acorde nici cea mai mică atenţie părerii ce­ lorlalţi. vrednic de un ospăţ ceresc. în tot acest 'timp. 40 . El îşi pregătea astfel o hrană fără plată pentru viitor. şi se consacra rugăciunii. chiar şi a celei aparent mai neînsemnate. este pentru suflet o mare primej­ die în viata / viitoare.

gândul la impresiile transmise de simţuri, întrucât Dumnezeu însuşi venea în întâmpinarea cererilor sale, îi învăluia cu lumina Sa lăuntrică partea intelectuală a sufletului său, dând la o parte ceea ce ar fi putut rămâne în el ca fire pământească, umplându-i inima cu un duh de credinţă şi de mare bucurie. Atunci, purificat prin lacrimile vărsate din belşug, udat de ele ca şi cum ar fi ieşit dintr-un râu, devenit pe de-a-ntregul o flacără prin rugă­ ciunile sale, [Simeon] îşi părăsea chilia pentru cathismă1, după care se cufunda în citirea Sfintei Scripturi şi a [cărţilor despre] vieţile asceţilor din vechime, ale căror fapte înălţătoare le lua drept modele de urmat. 27. După ce termina cu cititul, se întorcea la munca lui manuală - aceea de a copia texte din cărţile sfinte, căci avea un scris foarte frumos şi era o adevărată plăcere să-l vezi la lucru. La auzul simandrei2, se ridica numaidecât pentru a-i aduce laudă lui Dumnezeu, iar atunci când se pregătea sfânta anafura, se închidea într-una din capelele mănăstirii, după ce luase parte la citirea Evanghe­ liei. Acolo, stând în picioare şi rugându-se, el vorbea cu Dumnezeu cu ochii scăldaţi în lacrimi, până când preotul ridica Pâinea. Atunci, pătruns cu totul de focul divin, se împărtăşea cu sfintele.
1 Parte a slujbei în timpul căreia se citeşte Psaltirea. 2 Toacă de lemn sau de metal atârnată la intrarea unei biserici, în care se loveşte cu un ciocan pentru a anunţa începerea slujbei sau diverse momente ale serviciului religios.

41

taine, după care, în tăcere, se grăbea să se întoarcă în chilie unde îşi lua masa sărăcăcioasă, fără hrană trecută prin foc. Se apuca apoi de munca lui, ca de obicei, aşa cum am arătat înainte. Când asfinţea şi mai era puţin până la sosirea nopţii, putea fi văzut, asemenea unui astru ocrotit ce străluceşte în întuneric, stăruind în rugăciune şi în studiul sfintelor Scripturi până la miezul nopţii, sau une­ ori, în extazul contemplării sacre, unit mistic cu Dumnezeu. 28. La semnalul simandrei, la cea de-a şaptea oră din noapte, se ridica de la pământ, acolo unde stătea întins pentru a se odihni puţin; împreună cu fraţii lui lăuda pe Dumnezeu prin cântece, rămâ­ nând în picioare în tot acest timp. Nu se aşeza niciodată când se citeau sfintele Scripturi ci intra în vreo capelă a mănăstirii şi, stând nemişcat, asculta lectura lor udând pământul cu lacrimi. După ce slujba de dimineaţă se termina, singur, în urma tuturor, ieşea tăcut din biserică şi se întorcea în chilia lui, unde începea din nou bătălia sfântă. în felul acesta, minunatul Simeon purta neîncetat o bătălie ascetică, atât ziua cât şi noaptea. Pe toată durata sfântului post al Paştelui, el stătea nemâncat în toate zilele săptămânii, în afara zilelor de sâmbătă şi duminică. în aceste zile, el lua parte la ma.sa comună, mâncând câteva grăunţe de cereale sau legume fierte. Nu se culca niciodată pe o parte, şi atunci când simţea că îl lasă puterile, îşi punea capul pe braţ şi îşi acorda un răgaz de odih42

nă dureroasă, ceva asemănător somnului timp de cel mult o oră. Astfel îşi îndeplinea el îndatoririle de început şi de mijloc ale acestei lupte purtate potrivit rânduielilor.

43

IV

Preot şi egumen

29. Ajuns la acest nivel [de pregătire], când după doi ani izbutise să treacă de stadiul mijlociu, s-a grăbit, folosindu-şi înţelepciunea, să atingă desă­ vârşirea. După ce înţelesese cu ochii contemplaţiei firea făpturilor, a reuşit să afle „raţiunile" acestora, şi cine anume le dădea mişcarea de acolo de sus. Duhul îi dezleagă limba şi el rosteşte vorbe înţe­ lepte în Biserica lui Hristos. Atunci când păstorul [său Simeon Studitul] a băgat de seamă că ucenicul său, datorită înflăcărării spirituale, ajunsese aşa de repede la stadiul de om desăvârşit, la înălţimea staturii lui Hristos1, s-a gândit că ar fi înţelept să pună această făclie aprinsă într-un sfeşnic pentru a lumina Biserica celor credincioşi, arătând tuturor aparţinătorilor ei lumina care l-a luminat şi pe el. 30. La aceasta cugeta venerabilul învăţător în privinţa lui Simeon; la scurtă vreme după aceea, stareţul mănăstirii a părăsit lumea aceasta pentru a se merge la Domnul. Cu încuviinţarea patriarhului
1 Ne este destul de greu să înţelegem ce a vrut Nichita să spună prin această afirmaţie.

44

2 Psalmi 44 (45). l-au socotit vrednic să fie preot şi îndrumător în sfintele taine. el a avut această viziune în timpul liturghiei vreme de patruzeci şi opt de ani cât a durat sacerdoţiul. pentru că ea este tradiţională în Viaţa sfinţilor. el. făcând să se creadă că 1 „împotrivirea. alegerea nu s-a făcut fără greutăţi.el. Chiar în clipa când marele preot. asociatul puterilor cereşti.. asemenea unei lumini orbitoare. t în cele din urmă este uns cu undelemnul bu­ curiei2 şi el vesteşte popoarelor pacea . îl hirotonea pe înţeleptul Simeon. pe care toţi. simplă şi fără formă. este numit învăţător şi hirotonit preot. 45 . După aceea." adică atitudinea la care trebuie să ne aşteptăm din partea unui om virtuos.a avut o viziune: Duhul Sfânt. 3 Adică Simeon. Simeon vedea cum lumina coboară asupra darului pe care el îl oferea lui Dumnezeu [în timpul slujbei]. noul preot3 . cu glas tare. care contempla revelaţiile de temut pe care le vedea cu ochi de heruvim. din cauza unei sfieli vrednică de toată admiraţia. şi povestea aceasta oricui. rostind rugăciuni deasupra lui Simeon care stătea înge­ nuncheat în faţa lui cu capul plecat.. Fireşte.Nicolae Chrysobergul şi a călugărilor de la Sfântul Mamas.atent la această taină . 7. şi respingea povara cârmuirii. şi nici fără o lăudabilă împotrivire1 din partea lui: smerenia inimii sale îl făcea să nu primească demnitatea sacerdotală. pogora asupră-i şi îi învăluia capul sfinţit. [Simeon]. dintr-o teamă respectuoasă.

toate acestea sunt scrise în apoftegmele sale1. ci mai ales cu sufletul său. nicidecum lui. 31. şi el trebuie să păstreze în inimă pe cel Care este prezent în chip nevăzut în aceste daruri. toată nemernicia mea. fraţilor. cine din această generaţie s-a ridicat la înălţimea unei asemenea contemplaţii. Tatăl său. mintea lui trebuie să vadă pe Dumnezeu. chiar să te şi gândeşti la aceasta. răspundea cu greutate şi tristeţe. 120. pentru că dispreţuia slava omenească. Şi nu numai atât: el trebuie să fie fără nici o urmă de păcat. Aşadar. Când se află în sfântul altar. ştiu bine ce trebuie să fie preotul: în primul rând el trebuie să fie curat nu doar cu trupul. smerit în afară şi căit înăuntru. dacă era posibil. oftând: „Vai. întrucât era adeseori întrebat despre menirea preotului. 46 . aşa cum vorbesc 1 Conform P.685 D . De asemenea. In ce mă priveşte. eu nu sunt deloc demn de a fi preot.688 . ca să poată vedea neîncetat şi limpede pe Duhul Sfânt.A. chiar de sub privirile celor care îl însoţeau.acest lucru i s-a întâmplat altcuiva. pentru a-şi puţea înălţa rugăciunile cu credinţă şi a vorbi cu Dumnezeu. cu. Totuşi. să-i simtă lucrarea şi mişcările? El atingea atunci abisurile smereniei şi se străduia să se ascundă şi să dispară. să-i audă vorbele. în timp ce simţurile lui văd darurile oferite. când mă gândesc la înfricoşătoarea demnitate sacerdotală.G. pentru a păstra taina. de ce îmi puneţi această întrebare? Este ceva de temut.

smerindu-ne în cugetul nostru. nu putea să-i privească splendoarea feţei în clipa 47 . Astfel răspundea Simeon celor care îi puneau întrebări. o perfecţiune asemănătoare acestei taine supreme. în fiecare zi. vărsa râuri de lacrimi. care îi înspăimânta chiar şi pe îngeri. 32. şi să rostească în chip desăvârşit: Tatăl nostru. fiul lui Dumnezeu prin fire". spiritual. să se căiască în fiecare clipă pentru greşelile lor. oameni fiind. Zicând acestea. El îi implora pe cei care-1 înconjurau să nu dorească această stare. ca şi cum ar avea în el. [îi îndemna] să se străduiască să împlinească în fiecare zi poruncile lui Hristos. oferea fără încetare lui Dumnezeu jertfe nesîngeroase. mai înainte de a fi dobândit. aşezat în scaunul preoţesc. în această atmosferă duhovnicească. şi în schimbul căreia El ne acordă darul Sfântului Duh. Care eşti în ceruri.. pentru noi înşine şi pentru aproapele nostru.prietenii între ei. prin Duhul Sfânt care locuieşte în el. în timp ce la vederea Duhului chipul său căpăta o expresie îngerească. prin multe eforturi. De aceea. oricât de neclintit i-ar fi fost sufletul. supraceresc. Căci. trebuie să-i oferim lui Dumnezeu. într-adevăr. care este plăcută lui Dumnezeu şi pe care El o primeşte pe al­ tarul Lui sfânt. rugăciuni. lacrimi şi im­ plorări: acestea reprezintă jertfa mistică. să nu alerge după ea în chip nedemn. 33. noi pă­ cătuim nu doar cu trupul.. cel care era asociat de acum ierarhiei cereşti. pe ade­ văratul Dumnezeu. acela care se afla apropierea lui în timpul litur­ ghiei. ci şi cu mintea şi cu gândurile nevăzute ale sufletului nostru.

îl preschimba cu totul în foc şi îl făcea aproa­ pe nevăzut privirii oamenilor în timpul liturghiei. 48 . ca atunci când îţi ridici deodată privirea către soare şi ve­ derea / ti se întunecă. mi s-au deschis ochii spirituali şi l-am văzut la altar. în timp ce el stătea în picioare în altar în timpul sfintei anafuri". Nimic mai adevărat: cei care se disting prin înălţimea virtuţilor lor sunt cinstiţi cu slava ce vine de la Dumnezeu. purtând omoforion şi veşminte de patriarh. răspândit în tot trupul său.când [Simeon] trimitea pacea către oameni: ochii îi erau orbiţi de razele care-1 străpungeau. cufundat în tainele lui Dumnezeu". care fusese tuns în monahism [de Simeon] spunea: „Noi am văzut deseori un nor luminos învăluindu-1. în timpul liturghiei. iar ochii se închideau. de asemenea ucenic al sfântului. Simeon din Efes. Harul Duhului. Şi Meletie. Aceasta era impresia care se crea. povestea despre el altora: „în timp ce slujeam alături ele el.

ci devenise un loc de întâlnire al celor ataşaţi mai mult de lucrurile lumeşti.de morţi.¥ Reconstrucţia mănăstirii şi reforma rânduielilor. tânjeau după cuvântul lui Dumnezeu în această pustietate. întrucât le lipsea hrana spirituală. el strânge şi pune sub teascul Stăpânului 49 . Mai înainte ca Simion să ia în grijă [în calitate de egumen] oile lui Hristos. Apoi a adunat oile împreună cu lisus. Dintr-un singur sâmbure de aguridă. răzvrătirea monahilor împotriva lui Simeon 34. dintr-un ciorchine încă necopt şi fără gust. Puţini erau aceia care rămâneau să locuiască în mănăstire şi. ruinată aproape în întregime. mănăstirea. le-a îngrijit şi a sporit numărul ucenicilor. nu mai era un adăpost sau un cămin pentru călugări. Simeon a hrănit încă de la început cele câteva suflete ce îi fuseseră date în grijă. le-a dat nemuri­ toarea hrană a cuvântului scăpându-i astfel de foamete şi a căutat să le facă traiul mai bun. şi servea drept cimitir pentru un mare număr.

mulţumindu-se cu legume crude şi puţină apă. în afară de acestea a pus să se zidească o încăpere mare pentru cărţi. îi învăţa arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor. şi a reconstruit din temelie mănăstirea. spu­ nând: „Vedeţi cum fac eu. Ucenicii mâncau pe săturate şi se ridicau de la masă după ce mulţumeau. punându-le sub priviri propriul său exemplu.ciorchini plini. el îi însu­ fleţea întru ascultarea poruncilor iui Dumnezeu. se zice. toate părţile ei distruse zăceau la pământ. în afară de biseri­ că. Mai puţin prin cuvinte şi mai mult prin faptele sale. A rânduit o aceeaşi hrană pentru sine şi pentru ucenicii săi: legume şi cereale sub formă de boabe fierte. lucrate în turn. Mănăstirea trebuia să fie neapărat reparată. După ce a reconstruit astfel întreaga mă­ năstire. de împăratul Mauritius. în timp ce el se înfrâna adesea de la această mâncare. Postind şi nevoinduse în felul acesta. A poruncit după aceea să se facă o pardoseală cu dale frumoase de marmură şi a împodobit biserica cu icoane sfinte şi plăcuţe inscripţionate. oameni dornici [să se împărtăşească] din bucuriile spirituale. şi voi să faceţi la fel". el căuta să le arate ucenicilor calea 50 . Această biserică. El a poruncit să fie înlăturat tot ce era nefolositor. adică viaţa monahală. în cateheze sale. 35. fără a mai ţine seama de minunatele lampadare din ala­ bastru. veşminte sfinţite şi alte obiecte. a fost curăţată de osemintele depuse acolo (căci de multă vreme devenise un cimitir). Simeon a stabilit rânduieli pentru ucenicii lui. ridicată.

departe de ceilalţi. De asemenea. cu toate că în ştiinţele 1 Psalmi 59 (60). săvârşită în ascuns. S-a simţit atunci cuprins de o bucurie cum nu mai cunoscuse vreodată. s-a aşezat pe venerabilul său cap. El şi-a rânduit trei momente pe zi în care să se consacre acestor îndeletniciri: în zori. şi seara. când orice lucru în­ ceta. tainice. 36. a simţit că inima lui. încât putea spune odată cu David: „Tu ne-ai hrănit cu pâinea lacrimi­ lor şi ne-ai adăpat cu apa căinţei1". pe când se sculase pentru a înălţa rugăciuni Domnului. la ora sfintei anafuri. coborât din cer prin acoperişul chiliei. după cântă­ rile dimineţii. într-o noapte. în înţelepciunea lui Dumnezeu. Chiar şi după ce lumina aceasta a dispărut. A auzit cum o voce necunoscută îi dezvăluia lucruri ciudate. începând de atunci. atunci când fiul omului este jertfit. revarsă în valuri harul divin. căci îndurarea lui Dumnezeu îl cuprinsese cu totul. învăluindu-1 vreme de câteva ceasuri. în timp ce se străduia să-i înveţe harui ceresc al pocăinţei. 3 51 .strâmtă şi anevoioasă. şi făcuse din limba lui o pană însufleţită. în aceste trei momente. se întărea şi mai mult datorită unei mari smerenii. Aceasta era practica lui zilnică. iată că un nor lumi­ nos. vorbind cu Dumnezeu între patru ochi şi vărsând şiroaie de lacrimi. în toată viaţa lui acestea i-au fost hrana şi băutura. el începea să se roage. el nu şi-a mai aparţinut. iar din mintea lui un izvor de înţelepciune. de o ve­ selie şi o fericire de nedescris.

dar nu fără greutăţi şi sacrificii de tot felul. Se spune că somnul biruie toată firea care participă la viaţa prezentă. Uneori compunea în vers liber „Imnurile dragostei dumnezeieşti".el era şi părea o liră mistică făcută să cânte la atingerea ei de către Duhul de sus.profane era cu totul neştiutor. fără voia lui. el îşi adăpa neîncetat turma cu predi­ cile sale. somnului. Sufletul nu îi îngăduia trupului să cedeze. 52 . asemeni celor care datorită traiului îmbelşugat pe care îl duceau arătau o faţă roză. Simeon arăta minunat precum un înger. el vorbea despre Dumnezeu asemeni ucenicului mult iubit1. dar sufletul lui nu se supunea nevoilor trupului. pe cel al cuvântului şi al propovăduirii .vreau să zic. Şi totuşi. Ajuns la o asemenea desăvârşire prin harul venit de sus. Şi turma lui se mărea zi de zi. 37. înfloritoare de sănătate. şi meritând să primească darul apostolic . şi nopţi întregi le consacra teologiei. sau îşi scria cuvântările catehetice. în ciuda vieţii sale chinuite. 38. alteori scria pagini de exegeză le­ gate de cugetări profunde. sau se făcea cunoscut tuturor prin epis­ tolele pe care le trimitea. Dar ce s-a mai întâmplat după aceea? Aşa cum am spus. nici să simtă oboseala unei vegheri prelungită pe durata întregii nopţi. trebuind să depună în acest scop aspre osteneli şi să depăşească toate 1 Sfântul Ioan „Teologul". nici să slăbească sau să cedeze din pricina foamei şi a setei.

El. să-l apuce strâns şi să-l smucească. Dar chiar în clipa când aceştia s-au năpus­ tit asupra lui. când deodată vreo treizeci de călugări şi-au sfâşiat veşmintele. Harul cu care fusese înzestrat. [răzvrătiţii] au luat-o la fugă. au fost împiedicaţi să săvârşească vreun rău. preafericitul îşi ţinea ca de obicei predica. asemeni unor fiare dezlănţuite. şi-a împreunat mâinile deasupra capului şi. Spre a arăta printr-un singur exemplu piedicile pe care a trebuit să le învingă. Neştiind ce să mai facă. ameninţa şi sfătuia potrivit îndemnurilor Apostolului. de-ai fi zis că biserica stătea să se prăbuşească. văzându-le urâta purtare şi ura pe care o arătau faţă de învăţătorul şi părin­ tele lor. însă. Simeon i-a ţinut la depărtare şi i-a alungat. 53 . făcând un vacarm asemenea unei haite turbate care ucide tot ce întâlneşte în cale. şi au început să urle. Doxologia fiind încheiată. înălţându-şi gândul la cer. diavolul. el mustra. am să vă povestesc ce i s-a întâmplat într-una din zile. urlând sălbatic ca nişte câini turbaţi.încercările la care era supus de către duşmanul1. ieşind din / 1 Adică. 39. surâzător şi senin. în timpul unei adunări la care luau parte călugării din mănăstire. cu privirea fixă îndreptată spre cei ce dădeau năvală. căci o forţă venită de sus a zădărnicit intentiile lor r criminale. a rămas pe loc nemişcat. Anna şi Caiafa. aşa cum făcuseră odinioară. Ei au mers până acolo încât au avut îndrăzneala să ridice mâinile lor nevrednice asupra părintelui lor.

i-a condamnat pe toţi să plece în exil. Alergau ca apucaţii. Dacă altuia [în afară de Simion] i s-ar fi întâmplat să îndure atâta nebunie. după care. După ce au trecut de prima poartă a marii bi­ serici a lui Dumnezeu. au început să strige cât îi ţinea gura ca să fie ascultaţi de patriarh . cum au luat-o la fugă şi au distrus zăvoarele porţilor.care pe vremea aceea era Sinesie. păstrându-şi ţinuta respectuoasă şi senină. stăpân pe sine în chip desăvârşit. a povestit ce s-a întâmplat în timpul predicii şi a catehezei obişnuite. • 40. Patriarhul. asemeni unei tur­ me de animale dezlăntuite. r 7 lăsându-i în mănăstire doar pe fericitul şi pe câţiva călugări rămaşi cre­ dincioşi căii spirituale. îngrozit de nebunia acestor smintiţi. şi apoi cum monahii au fost cuprinşi de nebunie şi stăpâniţi de instincte uci­ gaşe. Ajuns în faţa patriarhului. Simeon. oare acela nu ar fi fost multumit de această hotărâre? La auzul sen/ tinţei. îl cheamă pe preafericitul să se înfăţişeze a doua zi la el. potrivit cuvântului 54 . oare n-ar fi fost el încântat.biserică în mare grabă. preafericitul a fost întrebat care a fost pricina ce a iscat toată nebunia călugă­ rilor. au apucat-o pe drumul ce ducea la palatul patriarhului. distrugând zăvoarele de la porţile mănăstirii. Acesta îi cheamă la el şi după ce află pricina răzvrătirii lor şi intrigile murdare urzite împotriva sfântului. uimit de cele auzite. fără să mai ştie de ei. [răzvrătiţii]. fără să poarte arme. şi cuprins de o îndreptăţită mânie.

toţi aceşti smintiţi au fost alungaţi din biserică. când i-a găsit. dar nu le-a mai îngăduit să se întoarcă la mănăstire. însă el nu ar mai fi fost bunul păstor. apucând fiecare pe drumul ce şi l-au ales: unii şi-au găsit loc printre catehumenii bisericilor. rugându-i stăruitor să alunge 1 Psalmi 57 (58). Fără întârziere. scăldat în lacrimi.şi l-a implorat să-i ierte. le-a trimis tot ce le era de trebuinţă. 10 2 Ioan 10. el a consimţit să revoce sentinţa de exil. Şi iată dreapta şi duhovniceasca purtare a acestui suflet sfânt şi răbdarea acestui om drept: îndurând cu greu să-şi vadă stâna fără oi. Simion s-a aruncat la picioarele patriarhului . cuprinşi de nebunie s-au risipit. 55 .Scripturii1? Fireşte. în urma rugăminţii.el. trăind fiecare în felul lui. al cărui suflet milos suferea pentru oile sale!2 . alţii au fost primiţi la alte mănăstiri. De aceea.11. Ce a făcut atunci bunul păstor? S-a întors singur la mănăstire. ce credeţi că a făcut în nobila sa înţelepciune ca să se împace cu turma lui şi s-o împace cu Dumnezeu? A cercetat locurile din oraş unde se stabiliseră aceşti călugări. sfâşiat pe dinăuntru de pierderea oilor lui Hristos. Patriarhul nu s-a lăsat înduplecat decât cu mare greutate. când i-a văzut pe cei însărcinaţi să aplice sentinţa gata să-i pedepsească pe apostaţi. 41. iar cei mai nesupuşi şi înrăiţi s-au dus unde au văzut cu ochii. şi. dreptul urmaş al Primului Păstor.

ci alunga flacăra poftelor desfrânate şi se împotrivea pornirilor spre rău. spre a împlini voia lui Dumnezeu. Roadele stăruinţelor lui nu s-au lăsat aşteptate multă vreme şi curând toţi au fost aduşi înapoi de acest bun păstor. nereuşind să se facă respectaţi pentru virtuţile lor. care a intrat în stână prin poarta lui lisus şi nu a sărit prin altă parte. Preafericitul nu urmărea cu atâta înfocare. Şi lucrarea aceasta a continuat-o zile de-a rândul. ca astfel să se alipească doar de bine. rugându-i cu blândeţe să se întoarcă şi să-l ierte. să-şi împlinească vreun capriciu ţinând de plăcerile trupeşti ale acestei vieţi. Mai mult. care după cele întâmplate au devenit blânde.12. 42. Iată că stâna s-a umplut din nou cu oi. Să asculte păstorii din zilele noastre şi să fie la înălţimea virtuţii lui. 56 . El era cu totul străin de 'această slăbiciune a multor oameni care. Acest adevărat păstor se ducea smerit în vizită la fiecare din ei. aşa cum fac păstorii şi învăţătorii de acum. Insistenţele lui au ajuns în cele din urmă să înmoaie asprimea urii din inimile lor. dacă vor să se împărtăşească cu harul pe care el l-a primit de sus. şi nicidecum cel care a fost insultat. încearcă prin înfumurare şi sprâncene 1 loan 10. fugea de slava omenească ca de un lucru care duce la pedeapsa veşnică.din inimile lor tot ce ar putea ţine aprins focul neînţelegerilor. asemenea unui hoţ1. ca şi cum el ar fi fost cel care le-a făcut rău.

a intrat pe calea ascezei şi a reuşit să pună duşmanul (diavolul) pe fugă. în cele din urmă. 57 . luminat de bucuria lăuntrică a Duhului. coborându-se la nivelul ucenicilor săi. el a trecut de la linişte la rostirea cuvântului şi s-a aşezat în 1Proverbe 15. Mai târziu. De asemenea.13. răbdarea în încercările vieţii. aşa a fost viaţa pe care a dus-o. curăţenia inimii.toate acestea el le socotea de mare folos.aşa cum vom arăta mai departe . şi astfel a căpătat smerenia gândurilor şi neîncetata căinţă a minţii. pacea cu sine însuşi şi cu toată lumea. dând la o parte orice interes pentru lucrurile văzute. Iată de ce chipul îi era tot timpul strălucitor. iar răbdarea de care a dat dovadă în faptele sale . el a îm­ brăţişat ca pe o comoară sigură fericita sărăcie şi lipsa lucrurilor trebuincioase. Aşa a fost Simeon. îndurarea persecuţiei pentru dreptate . 44. Iată de ce lacrimile sale nu încetau să-i curgă şiroaie şi blândeţea îi era asemenea unei flori ce se deschide. El îl imita pe dumnezeiescul său învăţător. şi tot ce şi-a propus a fost dus la bun sfârşit. După aceste cuceriri. dorinţa i-a fost îndeplinită. faţa se luminează"1. dragostea pentru aproapele. renunţând la voia sa. Apoi. potrivit cuvântului înţeleptului: „Când mima e fericită. 43. aşa a practicat el neîncetat virtutea. s-a îndepărtat cu totul de lume şi de lucru­ rile lumeşti.i-a fost de mare ajutor.încruntate să se impună în ochii celorlalţi. Iubirea neţărmurită pentru Dumnezeu şi dreptatea Lui.

Iar preafericitul. . prin ţinuta şi pur­ tarea lor. a fost deopotrivă foarte activă dar şi foarte contem­ plativă. prin învăţăturile sale. 46. 1 Aluzie la doctrina cunoscută de călugări. a trebuit să îndure toate greutăţile luptei pentru dreptate. înainta cu fiecare zi şi alerga spre ţintă3. într-un cuvânt. care cântau psalmii pentru învăţătură2 şi împlineau cu râvnă serviciul divin. desăvârşită în ştiinţa teologică şi marea înţelepciune a lui Dumnezeu. 7. minunată. de unde. prin faptele lor. şi pe mulţi dintre cei nevrednici i-a făcut vrednici şi i-a întors la Dumnezeu.scaunul preoţiei. prin noii ucenici pe care el îi tundea în monahism. şi. 2 Psalmi. / Astfel a fost viaţa acestui om. şi a îndurat de asemenea. în sfârşit. martiriul conştiin­ ţei sale1. neînvins. a egalităţii între martiriu şi asceză. datorită lui. Tot aşa a ajuns şi turma sa: a devenit o nouă comunitate de sfinţi studiţi. 3 Filipeni 3. sau mai degrabă. s-ar putea spune că era un cor de îngeri fără trup.14. a adus lumină în sufletele ce i-au fost încredinţate. înălţat mai presus de nepu­ tinţa trupului său. creştea în număr turma lui Hristos.

folosindu-ne de povestire. dorind cu înfocare să-şi găsească un refugiu la Dumnezeu. care simţea silă faţă de lumea trufaşă în care trăia. la vremea potrivită. Părintele l-a primit în stâna lui şi. i-a dat să poarte vremel­ nic un surtuc grosolan. nelăsându-1 să creadă că va ajunge într-o zi să poarte sfântul veşmânt. după ce l-a dezbrăcat de hainele laice. / Un bărbat originar de prin părţile Paflagoniei. despre virtutea unuia sau altuia dintre ucenicii lui. un eunuc de profesie tahigraf. Când [novicele] va fi îndeplinit toate corvezile ce îi vor fi date. şi când va fi îndurat cu bărbăţie tot felul de încercări. se va organiza ceremonia îmbrăcării sfân­ 59 . a auzit vorbindu-se de preafericitul Părinte. vom reuşi să arătăm şi mai bine virtutea învăţătorului lor. Merită strădania de a vorbi. atunci.VI Virtuţile lui Arsenie. Când Simeon l-a întâlnit. ucenicul sfântului Simeon 45. în cele ce urmează. s-a uitat cu luare aminte la el şi a văzut că dispre­ ţuia bunurile acestei lumi. aşa cum poartă servitorii.

eliberat de propria-i voie. demonul i-a şoptit la ureche să^ meargă [la Constantinopol]. Dragostea de părinţi este o legătură foarte greu de rupt. supunându-se fără să murmure îndatoririlor şi muncilor cele mai grele. femeia află la ce mănăstire se călugărise fiul ei. ducându-se acolo în grabă şi îngenunchind în faţa porţii. Acesta a păşit aşadar pe calea ascezei şi. 76. dovedind astfel dorinţa lui arzătoare de a se arunca în marea bătălie pentru virtute. [făcându-1 călugăr] atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru1/ dându-i numele de Arsenic*. precum şi tăria şi prezenţa de spirit a lui Arsenie. a pornit lupta cu duşmanul. ca pe o plasă de păianjen. căci natura ne ţine strâns legaţi de ei. a cerut plângând să fie lăsată să-şi vadă fiul. Ştiind că îşi iubeşte foarte mult fiul. aşa cum vom vedea: Mama lui Arsenie trăia intr-o cetăţuie de pe ţărmul Pontului Euxin. Atunci preafericitul l-a tuns în monahism. şi puţini sunt oamenii care au ştiut să se desfacă din această strânsoare.tului veşmânt. Acesta însă. regina oraşelor. Centuria I. 46. Duşmanul a căutat să-l înfrunte pe Arsenie tocmai pe terenul dragostei pentru părinţi. după care se va supune împreună cu ceilalţi fraţi rânduielilor vieţii monahale. Odată sosită. Curând. omul nostru a făcut dovada unei pur­ tări desăvârşite. a sfâşiat chiar de la început plasa ce i se întindea. 60 . 1 A se vedea Nichita. Veţi vedea mai departe ce plan şi-a făcut diavolul. cum avea o mare în­ credere în preafericitul Simeon.

Nu mă voi gândi vreodată să-l părăsesc. aşa cum se spune. Trei zile încheiate ea nu s-a mişcat din faţa porţii. portarul i le-a spus întocmai mamei lui Arsenie. Ce a făcut atunci acest adevărat ucenic al adevăratului păstor al adevăratului învăţător? „De acum încolo. în cele din urmă s-a întors de unde venise.2 61 . şi mă încălzeşte la sânul lui. ca un fugar. Auzind vorbele acestea. pe aceea care m-a zămislit în trup? Eu am un tată duhovnicesc. fără ca iubirea ei de mamă să fi fost în stare să-i biruiască fiul. pentru a mă întoarce la ea.Portarul n-a putut îndura s-o vadă plângând şi l-a anunţat pe Arsenie. 47. cum trebuia să fie părintele său duhovnicesc şi până la cel nivel al virtuţii şi cunoaşterii trebuia 11 Petru 2. care primesc în fiecare zi lap­ tele curat1 al harului dumnezeiesc . el este şi mama mea. aşa cum spui. de asemenea. eu sunt mort pentru lume. Dacă aşa era fiul spiritual chiar de la înce­ put. cum crezi. ea nu l-a mai putut vedea vreodată. pentru că m-a zămislit în duh. chiar dacă mi s-ar spune că şi-a dat duhul în faţa porţii". frate. de 1a.vreau să spun că el e tatăl meu în Dumnezeu. zicându-i: „A spus că nu se va clinti de acolo până când nu-şi va vedea fiul multiubit". purtându-mă în inimă ca pe un prunc nou-născut. că m-aş mai putea întoarce de unde am plecat? Cum aş putea s-o mai văd.

62 . şi a văzut că este silitor şi ascultător în toate privinţele. sfântul s-a bucurat văzând bărbăţia de care dădea dovadă şi l-a îndemnat în luptele ascetice. vegheri şi rugăciuni. renunţând la ea. a stăruit să i se îngăduie să procedeze cum crede de cuviinţă. el era cel dintâi dintre toţi călugării care se ne voiau. alteori lucra la bucătărie. Fireşte. însă Arsenie. aşa cum spune înţeleptul: „după fii poate fi cunoscut părintele"1. De îndată ce preafericitul Simeon l-a aruncat pe Arsenie în luptele pentru virtute. altădată trebuia să aducă apă de la mare depărtare. ci să îndure şi alte încercări chinuitoare. nu a încetat să-i ofere prilejuri prin care să-i aţâţe setea de a spori pe cale. 1 Eccleziastul 11. i-a cerut preafericitului Simeon îngăduinţa de a petrece prima săptămână fără să mănânce nimic.să se ridice? Căci. când abia se intrase în sfântul post al Paştelui. Arsenie era gata nu numai să împli­ nească aceste munci. Totuşi. în posturi. el n-a vrut ca Arsenie să se conducă după propria lui voie .30. în dorinţa lui fierbinte.şi nici n-a consimţit ca acesta să lucreze de unul singur. Chiar la începutul vieţii sale religioase. ar fi căpătat merite mai însemnate -. şi să nu fie împiedicat de nimic. Arsenie.căci. Uneori îl punea la corvoada în­ grijirii catârilor. deşi nu avea pregătirea necesară pentru asceză. în felul acesta îl obişnuia cu muncile cele mai grele şi mai înjositoare.

deodată a simţit că-1 lasă puterile şi a căzut pe spate. el. victimă a neascultării şi pildă nefericită pentru ceilalţi călugări. cu toate că nu era decât un începător. După ce a luat hrana. dar tot atât de des celălalt insista să i se facă voia. Arsenie s-a ridicat. Preafericitul îi tăia adeseori avântul. în cele din urmă. să faci cum pofteşti. Acest lucru împlinindu-se în mare grabă. Când a început prima săptămână a postului. Trecând ceasul al nouălea. lipsindu-se de hrană. închipuiţi-vă cât de ruşinat s-a simţit auzind vorbele preafericitului: „Dacă ai fi făcut ca fraţii tăi. cum stătea în mijlocul corului. Vei vedea ce o să ţi se întâmple şi care va fi preţul neascultării tale". a poruncit ca Arsenie să fie ridicat şi şă fie silit să mănânce. Era tot timpul cu ochii pe sfântul Simeon. a rămas singur. Sfântul prevăzuse ce se va întâmpla şi de aceea spusese unuia dintre ucenicii săi să ţină la îndemână o sticlă de vin şi puţină pâine. toţi ceilalţi călugări s-au dus să mănânce. dar pentru că ţie îţi pare mai folositor să asculţi doar de voia ta. Simeon i-a spus: „Arsenie. Arsenie s-a supus cu toată râvna la nevoinţele cele mai grele. bine ar fi să nu te laşi călăuzit de propria-ţi voinţă. însă. dar fără tragere de inimă. Dar cum în neascultarea 63 . ci mai degrabă să asculţi de poruncile mele. eu îţi îngădui. căci dorea să-l imite în toate. Arsenie. în timpul celei de-a patra zile. nu ţi s-ar fi întâmplat nimic în timpul vegherii.48. I-a făcut aşadar semn acestuia ca să le aducă în mijlocul synaxiei de dimineaţă.

a pus mâna pe o bâtă. Atunci Arsenie s-a căit amarnic pentru ne­ socotinţa lui. Pentru a arăta cât ele adâncă îi era căinţa. Auzind zgomotul. i-a spus: „Să mergem să văd şi eu ce bine ai făcut omorându-le". a închis uşa. trecând toate ciorile pe frânghie. Deodată. prefăcându-se că-i încuviinţează fapta. care s-au apucat să ciu­ gulească grâul întins pe jos. Dându-şi seama de ruşinea pe care o păţise.şi înfumurarea ta. înix-o zi. croncănind bucuroase. îndu­ rerat din pricina acestei mânii prosteşti. Arsenie a sărit ca ars şi a dat peste ciorile care se îndopau cu boabele de grâu împrăştiate în toate părţile. Toate acestea s-au 64 . cerându-i să-i aducă o frânghie. 49. a lăsat uşa deschisă pentru a se for­ ma un curent de aer. după care a ucis toate ciorile şi le-a întins pe jos. Arsenie îndeplinea funcţia de chelar. a agăţat-o de gâtul lui Arsenie. te-ai grăbit să o iei înaintea tuturor fraţilor tăi ca să dobândeşti cel dintâi răs­ plata. Văzând dezastrul. după ce a spălat o cantitate de grâu şi l-a întins pe jos în magazie. vom adăuga po­ vestirii noastre unul sau două exemple de cum a înţeles preafericitul să-l umilească. Apoi. A chemat după aceea pe unul dintre ucenici. a devenit cât se poate de smerit. Ajuns acolo şi văzând atâtea păsări moarte împrăştiate pe jos. prin uşa deschisă s-a năpustit un stol de ciori. este drept ca tu să n-o primeşti chiar ultimul fiind". s-a dus să-i povestească preafericitu­ lui păţania. Acesta. Simeon a gemut. mândru de isprava făcută.

avea nevoie de came. vărsând lacrimi amare şi strigând că este un ucigaş. El dorea de asemenea. îl privea cu un aer întunecat. aşezat la aceeaşi masă.făcut degrabă. Dar trebuie să mai povestim un fapt. într-adevăr. făcându-1 astfel de râs în faţa celorlalţi călugări. şi să nu creadă că o astfel de hrană l-ar putea spurca pe cel ce o mănâncă. din cauza bolii de care suferea. preafericitul a primit câţiva prieteni în vizită. Unul dintre ei. ' f r r Aşadar. să le arate oaspeţilor la ce grad de smerenie ajunsese Arsenie. este scris că „totul este curat pentru cei curaţi". care era cât pe ce să ne scape. 65 . şi că „nimic ce vine din afară nu poate spurca sufletul"1. Preafe­ ricitul Simeon a băgat de seamă purtarea lui şi de aceea a vrut să-l facă să înţeleagă că trebuie să se ocupe doar de el însuşi. 50. Apoi preafericitul a poruncit ca cel vinovat de acest omor să fie plimbat prin toată mănăstirea. Arsenie. adevăraţi atleti ai virtutii.15. într-o zi. preafericitul Simeon a poruncit să se gătească câţiva şi să fie serviţi celui aflat în nevoie. Din această întâm­ plare ne putem da seama de virtutea celor doi. Arsenie a îndurat ruşinea acestei situaţii cu o umilinţă de nedescris. Fiindu-i milă de el. i-a spus lui Arsenie: „Pentru ce nu te ocupi doar de tine? De ce nu-ţi pleci privirea ca să-ţi mănânci pâinea cât mai umil? De ce cauţi să-l 1 Marcu 7. pentru a le face cunoscut că Dumnezeu mai avea' fii ascultători. şi anume de carne de porumbel. în timp ce bolnavul mânca.

ci ce iese: adică desfrâul. scuipă îndată ce ai în gură. pe care s-a angajat înaintea lui Dumnezeu să-l ţină până la moarte. 51. gata să înghită carnea. Şi. Aşadar. şi află că te-ai spurcat mai mult din pricina gândurilor tale. uciderile. plângând amarnic. încât să vezi şi să judeci cum se cuvine? Din pricina prostiei tale. i-a spus: „Destul. ! Romani 14. şi tot nu te-ai sătura.judeci pe cel care. dar ştiind că este mai grav să nu dai ascultare poruncii decât să mănânci carne. Fără să stea pe gânduri. îl judeci în adâncul tău pe cel care mănâncă. poruncindu-i s-o mănânce. luând o pasăre. înmărmurit la auzul acestei porunci. adulterul. şi restul? De ce n-ai atâta minte. Arsenie s-a închinat. ar fi bine să-ţi înfrânezi lăcomia". ai fi în stare să mă­ nânci toţi porumbeii din coteţ. cum eşti lacom. acest respectabil ucenic al unui asemenea învăţător strălucit şi-a îndeplinit jurământul de su­ punere. 66 . se hrăneşte cu carne. lăcomia». sfântul a aruncat-o s el. şi a muşcat din pasăre. mănâncă şi tu. decât dacă ai fi mâncat aceşti porumbei".3. Când sfântul l-a văzut mestecând. din pricina bolii. fără îndoială pentru că deplângi uciderea acestor păsări şi pentru că ai uitat cuvintele: «Cine nu mănâncă să nu judece pe cel care mănâncă»1. şi te crezi superior în evlavie doar pentru că tu mănânci legume şi boabe şi nu ca vulturii care se hrănesc cu porumbei şi potârnichi? Nu ai auzit ce spune Hristos: «Nu ce intră în gură spurcă pe om.

Şi asta cu atât mai mult cu cât oamenii din vremurile noastre nu se mai îngrijesc de această dumnezeiască practică a virtutii.Am povestit această întâmplare nu fără un anume scop: acela de a arăta ştiinţa şi virtutea învăţătorului. / 67 . dreapta purtare a celor doi bărbaţi în acea împrejurare. precum şi progresul făcut de ucenicii lui pe calea smereniei.

monah la mănăstirea Sfântul Mamas 52. un bărbat foarte credincios. Iată în ce împrejurări s-a întâmplat nenorocirea. virtuos.VII Un episcop apusean. Intr-o seară. Făcându-i-se sete. şi care ducea o viată / morală fără cusur. ca să-l sperie. Istorisirea nu este lipsită de farmec. şi va pune laolaltă lucrul folositor cu cel plăcut. Diavolul l-a urât atât de mult. episcopul şedea lângă uşa camerei sale. Trăia odată un episcop dintr-o ţară apuseană. şi i se face greaţă: amestecul era călduţ. Dar să vă povestesc şi despre un alt ucenic [al sfântului Simeon]. împingându-i să săvârşească un omor. şi-a rugat nepotul multiubit să-i aducă într-o cupă un amestec de vin cu apă. învăţat. încât până la urmă l-a făcut să cadă foarte jos.o. Atunci . ridică bastonul pe care-1 ţinea în mână şi-l îndreaptă spre copil. cât de nepătruns este judecata Ta! 68 . Episcopul ia pocalul cu băutură. gustă. Copilul a făcut ce i se ceruse şi a adus cupa unchiului său. ţinând în mâine o carte. Hristoase. Mânios.

bastonul. tras de lanţ de către servitorul său. fiind cu inima zdrobită. împins de o forţă diavolească. Când cei din eparhie şi-au dat seama că nu-1 pot face să-şi schimbe hotărârea. îndurător. El însă. drept. nici nu voia să audă de aşa ceva. suferinţele. scapă din mâna episcopului şi loveşte cu putere capul co­ pilului. 53. era paşnic. Aflând despre nefericita întâmplare. o pildă de virtute şi de dreptate. Când vede în ce chip neobişnuit a murit nepotul său. poruncindu-i să-l tragă cu putere până la Roma. au consimţit în cele din urmă să-l lase să plece. odată înmormântarea încheiată. copilul îşi pierde pe loc cunoştinţa şi se prăbuşeşte mort la pământ. în dimineaţa în care şi-a condus nepotul la groapă. au strigat că vor îndura în locul lui robia. nu pe copil ci pe păstor. care zăcea pe jos lipsit de viaţă. Episcopul a străbătut pe jos tot acest drum lung. milos. gemând şi implorând cu lacrimi fierbinţi. preoţii din dioceza lui s-au strâns laolaltă şi au început să-l plângă. iar capătul lanţului l-a dat unuia din slujitorii lui. Ajuns la Roma. 69 . Pentru a-1 smulge din starea lui de deznădejde. să-şi dea şi el sufletul. şi-a înfăşurat un lanţ în jurul gâtului. episcopul se prăbuşeşte. i-au căzut la picioare. fiindcă epis­ copul se purta cu blândeţe. şi că omul acesta cu inima ca o rană deschisă nu putea fi oprit să-şi ducă planul la îndeplinire. l-au implorat. pedepsele. i-a mărturisit Papei şi tuturor pontifilor aflaţi acolo toată nenorocirea ce se abătuse asupra lui.

cu ini­ ma încă sângerândă. „Viaţă de pustnic . Ajuns în oraşul împărătesc. De la Roma. însemnele sale episcopale. cu lacrimi în ochi. nu-şi putea afla mângâierea. mulţumeşte-te să duci o viaţă de monah într-o mănăstire. Văzând cât de mare îi era căinţa şi cât de dureros regretul. Demnitarul.a răspuns acesta . un înalt demnitar de la curte. dar au încercat să-l facă să scape de povara ce îi apăsa dureros sufletul. purta o mare prietenie episcopului. a intrat în marea catedrală a lui Dumnezeu. nu numai să l-au iertat de vină. a depus acolo. [în sihăstrie] nu-ţi va fi de nici un folos să renunţi la propria-ţi voinţă". l-a dus în casa lui. Dacă însă vrei să-mi asculţi sfatul. şi-a continuat drumul. Genesios. Când a aflat ce i se întâmplase. iar acesta îl iubea tot atât de mult. i-a răspuns: „Nu cred că acest fel de viaţă este potrivit pentru tine. care era un om cu judecată. demnitarul l-a întrebat pe episcop care îi sunt intenţiile. toţi cei de acolo.în munţi şi prin peşterile pămân­ tului".Vocea îi era întreruptă de lacrimi şi de suspine. însă episcopul. a încercat prin cuvinte de mângâiere să-i redea curajul pierdut. Părinte. 54. unde şi-a mărturisit patriarhului păcatul şi. „Dar unde a întrebat celălalt . După ce l-a îmbrăţişat. tras de lanţ de servitor. mergând pe jos până la măreaţa cetate Constantinopol. odată cu lanţul. şi ce fel de viaţă doreşte să aleagă până la sfârşitul zilelor sale. Ajungând să vorbească despre schimbarea felului de viaţă.voi găsi o mănăstire cârmuită 70 .

de un păstor învăţat, spre a mă oferi cu totul unei morţi voluntare, eu care sunt copleşit de povara greşelilor mele involuntare"? 55. Genesios îl avea ca părinte duhovnicesc pe preafericitul Simeon; el îi cunoştea ştiinţa de a îndruma şi vindeca sufletele, şi era uimit de valoa­ rea turmei sale. El i-a făcut cunoscut [episcopului] aceste lucruri, zicându-i: „Dacă eşti cu adevărat înse­ tat de izbăvire şi vrei să cunoşti pe un alt Arsenie [cel Mare], şi să vezi o mănăstire unde se respectă cu stricteţe rânduielile monahale, vino şi vezi1; şi după ce vei vedea, îmi vei da crezare". Episcopul l-a urmat de îndată pe demnitar, şi au ajuns împreună la mănăstirea preafericitului. Şi-au anunţat sosirea şi au fost primiţi de Simeon, care i-a îmbrăţişat. Când sfântul a aflat de întâmplarea episcopului, i-a împărtăşit durerea până în adâncul sufletului, izbucnind în lacrimi. Văzându-1 pe sfânt atât de atins de nefericirea lui şi auzind cuvintele atât de înţelepte rostite de buzele sale, episcopul s-a aruncat la picioarele lui Simeon şi a cerut să fie primit în mănăstire, să-şi schimbe veşmintele şi să rămână printre ucenicii preafericitului. Sfântul i-a înţeles ardoarea şi a văzut cu ochii duhului ce vas ales urma să devină; el l-a primit şi, după încheierea ceremoniei de îmbrăcare a veşmin­ telor monahale, i-a dat acestui preot al lui Dumnezeu numele de Hieroteu.
1 Ioan 11, 34.

71

Ajuns în locul pe care şi-l alesese, Hieroteu s-a aruncat chiar din prima zi într-o luptă înverşunată cu duşmanul care-1 lovise atât de rău, chinuinduşi trupul cu posturi şi alte privaţiuni, supunându-se la tot felul de încercări, impunându-şi privegheri, petrecând nopţi întregi stând în picioare, rugându-se şi întorcându-şi mintea doar spre căinţă, şi făcându-se robul fraţilor săi. în dorinţa lui de y / / a-şi înteţi chinul trupului, se prefăcea dinadins că răstoarnă sau sparge vasele pe care le purta, pentru ca astfel să fie ocărât şi chiar să încaseze palme peste obraji. Insultele pe care le primea îl făceau tot aşa de fericit ca pe un om care îşi vede dorinţele împlinite. Voia chiar să facă experienţa biciuirii, fiind convins că loviturile primite de trupul de afară izbăveau omul dinăuntru de pedepsele veacului ce va veni. De atunci a căpătat un ase­ menea dar al căinţei, însotit de o asemenea vărsare / de lacrimi, încât nu le putea opri să curgă nici ziua, nici noaptea. 56. Pentru a arăta tuturor desăvârşirea la care ajunsese Hieroteu prin grija lui de a trage folos din greutăţile şi încercările la care era supus, vă voi povesti cele de mai jos, după care mă voi întoarce la preafericitul Simeon. Hieroteu îndeplinea atunci funcţia de chelar. Odată, sfântul i-a poruncit să scoată dintr-un butoi, într-un vas mai mic, o cantitate oarecare de lichid. Auzind porunca, Hieroteu s-a dus imediat în pivniţă. El obişnuia să recite tot timpul psalmi de ispăşire, oricare ar fi fost lucrul pe care-1 făcea; în
' f

72

plus, oriunde întâlnea icoane cu sfinţi sau cruci, el se oprea şi le săruta pe toate; şi erau foarte multe asemenea imagini. întâmplarea a făcut ca să desco­ pere figura unei cruci chiar pe capacul butoiului; deschizând butoiul, a sărutat crucea şi, închizându-1 la loc, a sărutat-o din nou. Aşadar, el a sărutat crucea şi a deschis butoiul, apoi a umplut vasul, şi sprijinit de butoi nu i-a mai dat atenţie. Luând după aceea capacul a început să sărute crucea, şi chiar atunci vasul s-a rostogolit şi conţinutul s-a vărsat pe jos. Când a văzut vasul golit, l-a apucat râ­ sul şi a zis: „îţi jur pe nebunul de Hieroteu, diavole rău, atât timp cât nu voi săruta crucea, nu îl voi ridica. Ştiu că din cauza aceasta ai făcut necazul". Apoi el a luat vasul gol şi s-a dus degrabă să-i povestească preafericitului Părinte tot ce se întâm­ plase. Sfântul cunoştea vicleşugul lui Hieroteu şi ştia că făcea orice doar ca să îndure jignirile tutu­ ror. Voind să-i ofere putinţa de a căpăta cununile suferinţei, potrivit dorinţei sale, iată cam la ce s-a gândit preafericitul. Chiar în ziua aceea, catârii mănăstirii urmau să fie încărcaţi de / cu o mulţime / butoaie; a poruncit ca Hieroteu să se aşeze peste ele şi astfel să fie dus până la Xirolofos, în timp ce conducătorul catârilor va striga fără încetare: „Dacă cineva nu-i în toate minţile, iată ce triumf îl aşteap­ tă!" Porunca a fost îndeplinită şi iată-1 pe Hieroteu cocoţat pe butoaie, în timp ce conducătorul catâ­ rilor striga în gura mare ceea ce i se poruncise, împreună cu el, cânta acelaşi refren şi admirabilul 73

Hieroteu, adăugând acestor cuvinte lacrimi din belşug 57. Şi pentru ca nimeni să nu-şi închipuie că în schimbul acestor suferinţe îndurate Simeon şi-ar fi atras nemulţumirea vreunuia dintre ucenicii săi, voi povesti o altă întâmplare care, avându-1 ca erou tot pe Hieroteu, urmăreşte să dovedească încrederea acestuia în preafericitul. Intr-o zi, .Hieroteu a fost trimis de preafericitul să-i facă o vizită [lui Genesios], demnitarul despre care am vorbit mai înainte. Când acesta l-a văzut pe Hieroteu, l-a îmbrăţişat şi după ce au luat masa împreună, i-a oferit prietenului său o pungă cu monezi de aur. La început, acesta nu s-a lăsat con­ vins să accepte darul, neavând ce face cu el, căci în afara veşmântului său sărăcăcios, nu poseda nimic altceva. Dar cum donatorul l-a implorat, fiind gata să-l forţeze chiar, monahul a sfârşit prin a primi. Şi-a scos boneta, a pus în ea punga cu aur, şi a purtat-o în mână ţinând braţul întins; a alergat apoi fără să se oprească şi fără să-şi schimbe poziţia până când a ajuns la mănăstire, unde, găsindu-1 pe preaferi­ citul, i-a înmânat punga cu galbeni. în acest fel erau arătate credinţa şi iubirea neclintite în acest om minunat şi în alţi ucenici ai sfântului - cel puţin în aceia care părăsiseră cu adevărat cele lumeşti - ajungându-se uneori să fie arătate într-un fel mai puţin obişnuit. Numai cei răuvoitori şi decăzuţi din pricina obiceiurilor rele ar fi putut să nutrească ură faţă de Părinte, în­ demnaţi fiind de viciile lor. Atât de puternică era 74

aşa erau ucenicii pe care el îi forma. Părintele nostru Simeon. 32.iubirea faţă de Dumnezeu a lui Hieroteu şi a altor ucenici. încât atunci când citea vreo carte.ca să vorbesc şi eu ca Apostolul1 . de Vasile. de trei ori sfânt. Dacă aş încerca să-mi amintesc de fiecare dintre ucenicii săi de frunte: de acel Leon înţeleptul. şi după aceea pe celălalt. n-aş avea . de Ioanichie şi de Soterios. de Antonie. poreclit şi Clopotul de lemn.nici destul timp. îşi punea mai întâi ochiul drept peste acest nume divin. Dar deja am spus destul. 75 . Aşa arăta ogorul pe care-1 cultiva acest om mare. oriunde întâlnea scris cuvântul „Dumnezeu" sau „Hristos" sau „Iisus". 58. de Simeon şi de alţi oameni ai dorinţei (înţeleg dorinţa pentru Duhul). încât uda cu lacrimile lui cartea. 1 Evrei 11. nici destulă hârtie pentru a istorisi toate întâmplările legate de ei. şi plângea atât de mult.

aceste preocupări îl îndepărtau de preţioasa şi draga lui linişte sufletească. De asemenea. el a alcătuit turma lui Hristos şi i-a făcut pe vrednicii săi ucenici să fie plini de râvnă pentru Duhul şi să se devoteze cu tot sufletul slujirii Domnului. iar el să se dedice de acum înainte unei vieţi ferite de tulburare. cu aprobarea patriarhului Serghie. Totuşi. după douăzeci şi cinci de ani de stăreţie. chiar în mijlocul agitaţiilor zilnice. să asigure cârmuirea mănăstirii şi a ucenicilor potrivit vechii tradiţii1. el părăseşte de bună voie funcţia de egumen şi pro1 Aşa făcuse Sfântul Platon atunci când l-a înlocuit pe Sfântul Teodor Studitul. îndemnuri pentru urmaşul său Arsenie 59. Aşadar. el reu­ şea să-şi păstreze întreagă râvna pentru lucrarea isihiei. 76 .VIII Demisia lui Simeon. pentru a-şi regăsi scumpa lui linişte. care îi produceau nenumărate griji. Totul a reuşit. Dar ceea ce îl necăjea cel mai mult erau treburile adminis­ trative. după dorinţă. aşadar. inspirat fiind de Duhul sfânt. după cum şi-a dorit minunatul Simeon. el s-a gândit.

ca toti ceilalţi fraţi. 77 . 3 Nichita n-a inventat cuvântarea ce va urma. în timp ce păstorul şi învăţătorul tuturor vieţuitorilor din mănăstire s-a consacrat vieţii în singurătate. cu ajutorul rugăciunii. într-o stare de umilinţă ase/ / mănătoare celei a lui Hristos. chiar şi după demisie. contemplând raţiunile creaţiei. tu o cunoşti prea bine. el îşi păstrează un loc izolat. şi devenise un om desăvârşit potrivit Duhului." 2 Adică Simeon. cel puţin prima parte adresată lui Arsenie. Cât despre Simeon. grija şi lacrimile pe care t / r 1 Pentru a şti ce trebuie să se înţeleagă prin aceasta.pune [ca stareţ în locul său] pe Arsenie. părinte şi frate al meu. înseamnă a fi răpit ca Sfântul Pavel în cel de-al treilea cer al teologiei. 111. în stare să păstorească turma lui Hristos. 60.. ucenicul lui.. Centuria II. însă mila. 41. Dar înainte de toate i-a strâns laolaltă pe toţi ucenicii şi în prezenţa lor. ' unul va conduce turma. a se vedea Nichita. rămânea conducătorul spiritual al călugărilor. de unde să-şi aţintească privirile asupra mâinilor ucenicului său.. Iată sfaturile pe care i le-a dat3: „Dragostea inimii mele pentru tine şi pentru ceilalţi copii şi fraţi. iar celălalt. care tocmai atingea vârsta lui Hristos1. pentru a-i îndrepta spre ceea ce este bun şi desăvârşit. îl va spri­ jini pe egumen şi va veghea la lucrarea tainică a celorlalţi fraţi2. cu alte cuvinte. şi mai ales 44. Arsenie a luat în mâinile sale administrarea mănăstirii. l-a încurajat pe Arsenie. 100. începând de atunci. / t ' în felul acesta.

zi şi noapte. ca medic. te vei îngriji de bolile fraţilor tăi. dă-ţi oste­ neala să măreşti turma Domnului. „Aşadar. vei aduce înapoi la turmă oile rătăcite . am muncit din greu şi acum vreau să mă odihnesc după atâta osteneală. puternic fiind. care este şi părintele vostru . înaintea lui Dumnezeu. purtându-le de grijă oilor înţelepte care o alcătuiesc. să fii ultimul dintre toţi în cugetul tău.pe cele bune le vei face rodnice în virtute. care nu mai pot fi vindecate.adică preafericitul Simeon [Studitul] . îţi vei pune zălog viaţa pentru ei. vei purta slăbiciunile celor slabi. te voi ajuta pe lângă Dumnezeu. le vei alunga de la stâna ta spirituală pentru ca ele să nu dea boala şi celor sănătoase. Nu te lăsa în 7H . iată-rnă ajuns la bă­ trâneţe. Şi astfel.timp de douăzeci şi cinci de ani le-am vărsat pentru voi. potrivit cuvântului lui Dumnezeu Domnul Nostru. şi să devii un mărturi­ sitor al propriei mele purtări. fiul meu întru Domnul. dacă va trebui. Cât despre mine. Fiindcă tu ai fost ales înaintea tuturor şi ai fost numit egumen de către Duhul Sfânt care. pentru a te alege. iar credinţa în Părintele meu spiritual. ca păstor. Tu îi vei îndruma cu devotament pe părinţii şi fraţii tăi şi vei avea grijă de ei ca de mădularele trupului tău. smerindu-te înaintea lui Dumnezeu." 61. ca să capeţi liniştea unui suflet netulburat. pe cele râioase.te va ajuta ca şi tu să-l poţi urma întrutotul. va trebui. Tu vei păstra aminti­ rea tuturor acestor lucruri. s-a servit de nevrednicia mea. tu nu le vei cunoaşte niciodată.

Legu­ me fierte şi boabe. asemeni ţie. potrivit tradiţiei părintelui nostru. r Nu pregăti pentru tine bucate îmbelşugate. Dar. de restul problemelor se vor ocupa funcţio­ narii. 1782 -1 7 8 8 . mucenicul şi mărturisitorul lui Hristos. 99. pe care tu însuţi le vei cerceta cu atenţie. sau peşte o dată pe săptămână. tuturor celor care vieţuiesc întru credinţă şi cu frică de Dumnezeu. la o masă comună.G. pe măsura greutăţilor fiecărei îndatoriri. o singură dată pe lună. Cârmuirea comunităţii nu va rămâne doar în mâinile tale. duminica sau la sărbătorile Domnului Nostru. lăsându-ţi astfel timp liber pentru a te ocupa în voie de studiul cuvântului şi ca să porţi de grijă fraţilor tăi.voia plăcerii şi a slăbiciunilor trupeşti. 79 . Nu trebuie să ieşi din mănăstire de prea multe ori. Vei mânca laolaltă cu ceilalţi. căci cea dintâi şi cea mai folositoare îndatorire a ta dintre toate este aceea de a te îngriji de sufletele fraţilor tăi. în timp ce fraţilor tăi le dai hrană neîndestulătoare şi băuturi proaste. iată ce trebuie să pregătească chelarul pentru toţi. care sunt copiii tăi. pentru a pune la punct treburile cele mai importante pentru casa ta. e de ajuns. 3 le vei încredinţa partea lor de răspundere în ce priveşte mănăstirea. aceeaşi chemare . tradiţie / / 1 A se vedea P. păstrând pentru tine bunurile mănăstirii şi nu pentru fraţii tăi. Teodor Studitul1. (în afara cazurilor când eşti bolnav sau primeşti pe cineva în vizită) la care să ia parte toţi cei care [duc acelaşi trai ca tine şi au.ei.

Preoţilor le vei vorbi despre seriozitate. despre linişte şi meditaţie asupra Scripturilor divine. şi atunci. despre curăţenia inimii. despre rugăciune şi căinţa continuă. despre tot ce e nevoie pentru ca ei să fie prin cuvintele şi faptele lor. despre stăruinţa în rugăciune şi cum poate deveni cineva. Pe veteranii ascezei îi vei învăţa cum să reziste ispitei. prin ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.14 3 Filipem 2 . „Nu te vei lăsa stăpânit de mânie sau de porniri duşmănoase faţă de copiii şi fraţii tăi. despre cunoaşterea canoanelor şi a tradiţiilor apostolice. 1 Matei 5. în afară de situaţiile ce pun în primejdie sufletele lor. din pri­ cina purtării lor necuviincioase datorată tinereţii. ca nu cumva să se işte stări neplăcute celor care îi privesc. îi vei învăţa cum trebuie să se poarte şi pe ce drum să meargă: pe cei tineri şi neformaţi încă. pentru întreaga comunitate şi pentru cei din afară. ca o sare divină1 şi ca o lumină2.13. un mo­ del de înălţare pentru alţii. 80 . fiindcă ei vor avea în fiinţa lor cuvântul vieţii3." 62. îi vei învăţa să se poarte res­ pectuos între ei şi faţă de fraţii lor. despre adevărul dogmelor. dar.16. le vei vorbi despre umilinţa căinţei. 2 Matei 5. dojana se va face cu vorbe nu prea aspre şi cu o voce blândă.pe care am primit-o de la strămoşii noştri ca pe o comoară de preţ. despre purtarea plină de respect faţă de sfântul altar.

33. Pentru a-L imita pe Hristos-Dumnezeul tău. Averea mănăstirii să n-o înmulţeşti în folosul părinţilor tăi şi al rudelor tale. Tu ai desfăcut o dată pentru totdeauna legăturile cu ei." 63. oricât de neînsemnat ar fi acesta. ca astfel să înlături răul şi obiceiurile proaste. şi ai grijă de ele asemenea unui om căruia i s-a încredinţat ceva şi care trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu de orice lucru. [află că] nici acest procedeu nu e străin Bisericii credincio­ şilor. să faci şi cel mai neînsemnat lucru spre ruşinea unei vieţi evanghelice şi fără să ţii seama de ceilalţi călugări. în cercetarea gându­ rilor fiecăruia va trebui să fii cu mare băgare de seamă. neîngăduind ca în numele dragostei şi pentru a fi lăudat de oameni. este vrednic de laudă şi plăcut lui Dumnezeu. 81 .Dacă vreodată vei fi cuprins de o dreaptă mâ­ nie împotriva celor neascultători. le vei da doar cele de trebuinţă. 1 loari 11. „După toate acestea. pentru a şti care dintre ei trebuie să stea în rândul rugătprilor şi al celor care se împărtăşesc. Dacă părinţii tăi suferă din pricina sărăciei. şi vei fi nevoit să pui mâna pe toiag ca să le îndrepţi purtarea. ca şi asupra celor ale învăţătorului. de aceea veghează asupra acestor bunuri. înfioară-te şi străduieşte-te să îndeplineşti întocmai şi nepătimaş1 poruncile lui Dumnezeu. tot ceea ce facem pentru a stăpâni răul şi a spori dreptatea şi virtutea. şi care trebuie ţinuţi departe printre cei penitenţi. ca oricărui alt sărac.

Teodor. al nostru. va deveni prin ceea ce faci tu. iar în viaţa viitoare te vei odihni cu 82 . • vei putea să te bizui pe credincioşia Dumnezeului părinţilor tăi. îi vei face. fiindcă au căpătat de la Apostoli dreptul de a se atinge de ele. primul Păstor al bisericii noastre. tu cunoşti dreapta învăţătură şi ai în faţă modelul tradiţional al Părinţilor în învă­ ţarea rânduielilor inspirate de marele martir şi mărturisitor al lui Hristos.Dacă nu se vor respecta aceste rânduieli. [Simeon] Studitul. numai acelor fraţi care vor fi con­ sacraţi şi sfinţiţi. De asemenea te vei inspira şi din scrierea sfântului nostru părinte. ci.să se împărtăşească din sfintele taine. aşa cum este scris. şi cu noi care suntem credincioşii ei. Pentru tot ce poate fi folositor mănăstirii tale. mare va fi răsplata ta în ceruri şi vei moşteni împreună cu Hristos. Află că dintre toţi călugării. de înfricoşătoarea judecată a mâniei lui Dumnezeu. pe fraţii tăi duhovniceşti nepângăriţi şi îi vei învăţa să respecte locurile închinate lui Dumnezeu şi obiectele cultului Său. tu nu vei acorda oricărui călugăr dreptul de a intra în sfântul altar. o peşteră de tâlhari sau o casă murdară. părintele şi în­ văţătorul nostru comun. cu voie sau fără de voie. Biserica lui Dumnezeu. Dacă vei ţine seama de toate acestea şi vei cârniui cu înţelepciune arătând dragoste pe pentru fraţii tăi. în acest caz. aşa cum am spus. în loc să fie un loc sfânt. Aşadar. slujitorii lui. numai celor care respectă rânduiala şi se supun poruncilor le este îngăduit . nu vei scăpa.

fără ca cineva să fie pregătit pentru învăţăturile sale. după câte am suferit. pe mine care v-am crescut pe toţi prin îndurarea de sus. lăsaţi-mă să răsuflu puţin şi să mă îngrijesc şi de mine. Iată. Prin urmare." 64. Petru 5. Primiţi-1 aşa cum m-aţi primit pe mine. CoriTiteni 4. şi nici cuvântul. nevrednicul vostru părinte şi învăţător. nimeni dintre voi să nu-i dispreţuiască tinereţea3. 3 1 Timotei 4. fraţii şi părinţii mei.15. Cuvântul care se întemeiază pe ______ 1 ____ ___________ ____ 1 1. 2 1. pe care v-am născut prin Duhul Sfânt în învăţătura cuvântului divin şi ascultaţi-mă pe mine.Antonie. Dacă el nu este iniţiat în arta cuvântului. Eutim. părinte al meu. Corinterii 4. 1 1. înaintea celui pe care îndurarea de sus şi propria mea nevrednicie l-au numit stareţ. Daţi-mi acum răgazul. câteva sfaturi pentru tine. adresându-se monahilor adunaţi acolo. ca să mă odihnesc după atâta oboseală.12. egumen al meu. preafericiţii noştri părinţi. Simeon şi Teodor. [După care.aceasta vă cer pentru lisus Hristos. frate ai meu. Simeon a spus:] „Veniţi aşadar voi copiii. îndoiţi genunchii şi cădeţi-i la picioare şi supuneţi-vă inimile lui . 6. smeriţi-vă înaintea puternicei mâini a lui Dumnezeu2 şi înaintea celui care de acum încolo este păstorul nostru prin sfânta voastră alegere. pe care v-am adunat la HristosDumnezeul meu1. 83 .15. nu tot aşa stau lucrurile cu ştiinţa pe care p dă harul.

căci. el este pus să vegheze şi să se roage pentru sufletele voastre. tot aşa cum soarele străluceşte mai puternic decât astrele. 84 . el să facă acest lucru cu bucurie şi nu suspinând. despre ce a învăţat şi des­ pre ce i-au povestit părinţii1. 3 Evrei 13. ci' fiţi cu toţii ascultători. aşa cum spune dumnezeiescul Apostol. pentru altul şaptezeci şi pentru altul o sută2. prin aceasta este recunoscută.20. pentru orice om. 2 Marcu 4. duceţi-vă încrezători să vă spovediţi lui. „Plecaţi urechea la cuvintele rostite de gura lui şi veţi afla despre înţelepciunea vremurilor trecute. blânzi şi su­ puşi. să nu vă arătaţi nesupuşi sau neruşinaţi. căci altfel osteneala făcută nu va folosi la nimic în viata / de acum3. căci e 1 Psalmi 77 (78). Adevărata smerenie a celui care primeşte o învăţătură se recunoaşte astfel: să-ţi pleci urechea ca să auzi ce îl va învăţa gura învăţătorilor săi. 2-3. Să te umileşti .fapte posedă în sine ştiinţa de sus. 8. pe măsura putinţei fiecăruia .înaintea fratelui tău.17. Când demonii seamănă în voi gânduri rele. despre ce a auzit.pentru unul treizeci. Aceasta e mai înţeleaptă decât smintita înţelepciune a oamenilor." 65. acesta este adevăratul mod de a primi sămânţa cuvântului. sămânţa va produce roadele desăvârşite ale Duhului. Să nu vină nimeni în fata / lui ca să-l contrazică sau să nu-1 asculte.

• 1 Această este într-adevăr o gândire comună vechilor autori ascetici. 27. şi vă lăsaţi stăpâniţi de vreo slăbiciune omenească." / r sursa oricărei acţiuni / 66. ci alergaţi degrabă la părintele nostru. După aceea. vinovate.G. câtă vreme rămân ascunşi în fundul găurilor. P.928.lucru dovedit că rănile arătate nu se înrăutătesc1. „Dacă totuşi. Fus tract. dacă printre voi este vreunul care a adunat mai multă expe­ rienţă prin viaţa pe care o dus-o şi prin cunoştinţă. 85 . se trădează şi. ci până una alta plecaţi-vă capul. acestea vor fi ucise chiar de sabia cuvântului lui Dumnezeu. / De pildă. vor fi omorâţi. şi. Tot astfel. Reg. mărturisiţi-i cu lacrimi în ochi căinţa voastră pentru faptele rele săvârşite. . din pricina nepăsării voastre. Nr. arătându-se oamenilor. 2 Sfântul Vasile. ca astfel să primiţi din mâna lui leacul amar şi chiar dureros care însă vă va vindeca. dacă dăm pe faţă şi arătăm părinţilor noştri gândurile rele care ne încearcă. dacă ies afară din găuri. trăiesc şi se înmulţesc. Să nu fiti nemulţumiţi de / r r vorbele şi de faptele sale. să fie luat deoparte şi să i se înfăţişeze care sunt abaterile [egumenului] de la rânduielile statornicite de marele Vasile2. chiar dacă vi s-ar părea că ele le contrazic pe cele ale Părinţilor. vă implor: nu întârziaţi în acea greşeală. ele nu vor mai zămisli consimţirea. în cazul şerpilor. gândurile necurate se preschimbă în fapte. 31. aruncându-vă la picioarele lui.

1 Romani 13.2. aşa cum spune Pavel1. în plus. dar chiar şi împotrivirea la apli­ carea îndrumărilor şi poruncilor sale .. va trebui să-i daţi as­ cultare şi să vă supuneţi lui. fără să-l contraziceţi sau să vă împotriviţi lui.adică. să vă facă să dobândiţi prin Hristos bunul cel mai de preţ ." 67. 86 . ca înaintea Domnului. mai ales în zilele când este mâhnit sau în toane rele. să creşteţi în virtute. nu trebuie să-i daţi ascultare. bine păstraţi şi folosiţi cu rost. faceţi-le să sporească şi înmulţiţi-le ca nişte buni slujitori ai lui Hristos ce sunteţi.atunci să ştiţi că dacă ar veni chiar un înger spre a vă învăţa o altă evanghelie decât cea propovăduită de martorii care au văzut cu ochii lor Cuvântul lui Dumnezeu2.1 Purtaţi-vă cu răbdare cu el.8. păstraţi-le ca pe un bun nepre­ ţuit3 în comoara inimilor voastre. în orice situaţie în care Evanghelia lui Hristos ar fi contrazisă. „Toate acestea şi tot ce v-am învăţat pe fiecare în parte pentru ca voi.şi nu numai acestea. pentru ca toţi aceşti mici talanţi. fraţii şi copiii mei. 2 Galateni 1. în numele iubirii lui Dumnezeu. 3 1. Dimpotrivă. Timotei 6. în orice împrejurare în care nu se produce o încălcare a poruncilor lui Dumnezeu. 20. Acela care îl contrazice sau îi opune rezistenţă se împotriveşte de fapt autorităţii lui Dumnezeu. a canoanelor sau a rânduielilor apostolice. ca şi legile Bisericii lui .

pe care voi o alcătuiţi prin credinţa în Dumnezeul părinţilor voştri . într-un popor al Lui. şi daţi sărutul sfânt2.să facă să domnească în voi pacea Sa. stareţul." 1 Matei 25.16. într-un sacerdoţiu împărătesc în lisus Hristos3.preafericirea împărăţiei lui Dumnezeu. 9. Fie ca Dumnezeu . 87 . Şi acum îmbrăţişaţi-mă şi îmbrăţişaţi-1 şi pe părintele vostru. 34. 2 Romani 16. pregătită pentru cei drepţi încă de la întemeierea lumii1.Pacea care-i mai presus de orice închipuire . 3 1 Petru 2. Fie ca El să vă îndrume pe calea poruncilor Sale şi să preschimbe mica lui turmă .într-o adunare sfântă.

scrieri 68. care îl făcea să iasă din firea lui vremelnică. într-o zi. pe când stătea în picioare rugându-se curat. iată ce a văzut: se făcea că văzduhul 1 2 Corinteni 12. 69.IX Viziuni minunate.destinderii divine a puterilor netrupeşti.ca să folosim o altă expresie . O dată încheiată această cuvântare. Lunga perioadă de asceză se încheie pentru el. vedeniile şi revelaţiile Domnului îl răpesc1 şi îl fac să contemple lucruri ce urmau să se petreacă în viitor. greutăţile întâmpinate în luptele sfinte făceau loc acum uşurinţei sau mai degrabă . progresele făcute în desăvârşirea spirituală îi apropiau sufletul de înălţimile dum­ nezeieşti. Acesta a fost pe scurt îndemnul adresat egu­ menului.1. Din nou. el se retrage în locul liniştii sale active şi se consacră cu şi mai multă hotărâre scum­ pei lui „filosofii". firea trupului său devenea nestricăcioasă prin lucrarea unei puteri de sus. şi celorlalţi fraţi. 88 . de către sfântul părinte Simeon. vrednicul Arsenie.

scăldat în lacrimi de fericire. minunate viziuni ale acestui om! clădirea şi totul restul au dispărut. şi inima sa. Aşadar. Caracterul nemaipomenit al acestei viziuni l-a făcut să se întoame de la cele contemplate înainte. cuprins de o dulceaţă ce îi învăluia din ce în ce mai mult tot trupul. şi să le redea vederii lui numai foc şi lumină.începuse să strălucească. a văzut că el însuşi se afla în centrul luminii. poziţiei. a văzut cum această lumină a ajuns să-i cuprindă treptat întreg trupul.o. Şi tot ca atunci când casa a. a apărut strălucind o lumină ca cea a aurorei . aceasta devenea tot mai puternică. făcând să strălucească aerul din ce în ce mai tare.însă lucrul acesta se petrecea noaptea. şi măruntaiele sale. atunci a încetat din plâns. i s-a părut că se află în afara ei. De sus. mărimii şi înfăţişării trupului său. acum lumina l-a făcut să-şi piardă simţul formei. în stare de extaz. în plină zi . care i-a spus: 89 . şi să urmărească doar ce se petrece neobişnuit înlăuntrul lui. cam pe la ceasul primei veghi. şi deodată a simţit că a ieşit cu tot trupul său din lumea pământească. s-a alipit cu toată puterea mintii de lumina ce îi apăruse. deşi era în chilie. dispărut dintr-o dată. O voce s-a auzit venind din miezul luminii. A văzut cum lumina se unea în chip de nedescris cu carnea lui şi pătrundea puţin câte puţin în toate mădularele sale. şi el a crezut că nu se mai află în chilie. întrucât lumina aceasta continua să strălucească din ce în ce mai tare şi devenea deasupra capului său asemeni strălucirii soarelui de la amiază.

90 . nici greutate. nematerială. deodată. aşa cum a mai spus. A început apoi să cugete şi să-şi spună în sinea sa: „Oare mă voi întoarce la forma dinainte a trupului meu sau voi rămâne aşa cum simt acum?" Abia şi-a terminat gândul că. 1 1 Tesaloniceni 4. în acelaşi timp. mai grele. dar într-un fel nematerial. odată ajunşi în starea aceasta. mai uşoare. şi era uluit că se vede fără trup. lumina începu să-i vorbească: „Aşa vor fi. după cum spune apostolul Pavel". Câteva ore bune s-au scurs în această stare: preafericitul. preafericirea de care sfinţii se bu­ cură în veci.îmbrăcaţi în chip netrupesc în trupuri spirituale. fiind totuşi în trup. prin aceasta locul şi gradul de unire cu Dumnezeu vor fi diferite pentru fiecare". el contempla lumina slavei care îl învăluia. mai subtile. în picioare. de la care nimic nu-1 putea abate. ca pe ceva spiritual. el credea cu adevărat că trupul său se preschimbase în lumină. el îşi simţea trupul prezent. toţi sfinţii . sau mai groase.17.„Aşa trebuie să fie preschimbaţi sfinţii. cu aceeaşi voce ca mai înainte. după în­ vierea din veacul ce va veni.1 70. nu înceta să-l proslă­ vească pe Dumnezeu în cântări mistice. fără chip. a recunoscut că păstra încă forma trupului. vor fi răpiţi. i se părea că nu mai are nici grosime. mai înclinate spre pământ. care se vor afla în viaţă când va răsuna trâmbiţa cea de pe urmă. o lumină fără formă. mai potrivite spre a se înălţa.

întocmai ca apostolii.71. fiindcă Sfântul Duh îi însufleţea faptele. In acelaşi timp. Apoi şi-a venit în fire şi din nou s-a văzut în chilia lui.multe zile după aceea şi-a simţit trupul uşor. robul lui Dumnezeu. el avea şi harul cuvântului care se răspândea de pe buzele lui. aşadar. Ajuns la acest grad de unire cu Duhul. cărora le împărtăşise aceste taine . neştiutor ca şi ei. Auzind cuvintele acestea şi contemplând negrăita lumină a lui Dumnezeu. 91 . fără nici o senzaţie de oboseală. el teologhisea2 şi îi învăţa pe credincioşi dreapta credinţă prin scrieri inspirate.. văzătorul divin.4 2 Vorbea despre Dumnezeu. Era firesc. el dă la lumina zilei capetele ascetice despre virtuţi şi desp^fe viciile care se opun acestora. Simeon. adică rodul propriei sale „filosofii practice" şi al cunoştinţelor 1 2 Petru 1 . a mulţumit Domnului. Gândirea lui era asemănătoare celei a apostolilor. fiind copleşit cu harisme dumnezeieşti. mai mult. în acelaşi fel şi în aceleaşi condiţii ca mai înainte: om în toată fiinţa lui.aşa cum spunea el sub jurământ celor apropiaţi lui. cu deosebirea că . care i-a înălţat pe oameni făcându-i părtaşi firii dumnezeieşti1 şi împărăţiei Sale. ca puritatea extraordinară a minţii lui să-l facă să ia cu­ noştinţă de aceste viziuni şi revelaţii ale Domnului. prin aceste minunăţii el deve­ nea din ce în ce mai locuit de Duhul. de foame sau de sete.

i Psalmi 64 (65). el devine pentru poporul lui Israel. 9. 92 . Astfel. adică pentru călugări.sale divine. un râu al lui Dumnezeu plin cu apele Duhului1. adevărate modele de desăvârşire pentru cei dedicaţi vieţii întru credinţă.

6. şi dificultăţile cu autoritatea ecleziastică 72. iar credinţa i-a fost pusă la încercare. 93 .acest om dumnezeiesc. aşa cum s-a întâmplat şi cu Iov. după ce a purtat potrivit rânduielilor vreme de patruzeci şi cinci de ani această luptă a conştiinţei. a ajuns egalul părinţilor şi teologilor de odinioară. Asemenea lor. a trebuit să treacă prin focul ispitelor. Aşadar.X Cultul pentru Simeon Studitul. Cum s-a întâmplat acest lucru. părinte spiritual şi învăţător al minunatului Simeon . a căpătat harul 1 Luca 22. Simeon [Studitul] . prin viaţa pe care a dus-o. 2 Iov 2. ispititorul l-a cerut pentru sine1. părintele lui duhovnicesc. am să vă povestesc îndată. care este un martiriu. nu­ mit pe bună dreptate Evlaviosul. 31.odată ajuns la bătrâneţe. prin cuvântul şi ştiinţa sa. şi [ceea ce el a cerut] i-a fost dat2. el s-a devotat în linişte lucrării proprii isihaştilor şi s-a înălţat prin harul Duhului până într-acolo încât.

îi cunoştea bine virtuţile şi viaţa lui întrutotul apostolică. Zvonurile despre aceste sărbători [în care era preamărit Simeon Studitul] au ajuns şi la urechea patriarhului Serghie. a plecat la Domnul. putând să vindece bolnavii. în plus. la inspiraţia Sfântului Duh. Preafericitul nostru [învăţător. i-a spus că a închinat acele imnuri părintelui său [duhovnicesc] şi i-a scris viaţa în urma unei revelaţii dumnezeieşti şi a unei inspiraţii primite de sus. pentru ca eroul acestor imnuri să fie un model de virtute pentru cei dornici să-i calce pe urme. ci le predica şi le slăvea. cerându-i explicaţii cât mai amănunţite. imnuri şi cântece de laudă precum şi biografia lui completă. deşi el nu avea şcoală. 73. şi va afla totul). a scris o carte de mare folos duhovnicesc. el nu era omul care să dea uitării lucrările lui Dumnezeu şi minunatele lui harurile. aşadar. Acesta i-a poruncit sfântului să vină la el. 94 . după lungile osteneli ale ascezei (cine doreşte să afle mai multe despre aceasta. în urma unei revelaţii primite de la Dumnezeu. el a compus. Sosind vremea să se odihnească şi el.apostolilor. şi ceruse să-i fie pictată icoana ca o imagine vie a virtuţii. mai mult. în toţi anii şi potrivit tradiţiei apostolice. să citească ce a scris el în amănunţime. lovit de o boală grea. Simeon Teologul] fiindu-i ucenic. în cinstea lui [Simeon Studitul]. Or. el îl sărbătorea alături de alţi sfinţi. părăsindu-şi trupul care luptase şi se chinuise atât de mult. Preafericitul i-a vorbit despre toate câte se petre­ cuseră la mănăstire.

lucrurile s-au desfăşurat fără tulburare. El renunţase la scaunul episcopal din motive necunos­ 95 . şi mulţi oameni erau dornici să se inspire din viaţa sfântului. Ştefan de Alexina. lăudându-1 pentru tăria credinţei lui. ca să cerceteze şi să cunoască totul cât mai bine. 74. Ce a făcut atunci necuratul? A stat el liniştit văzând toate acestea? A uitat că este întruchiparea răutăţii? Nicidecum. făcându-1 să devină /tinta t f numeroaselor insulte. ca să-i poată trimite lumânări şi mirodenii şi să-l binecuvânteze pe sfânt. lăcaşurile de cult erau luminate. l-a lăsat să plece. Fiţi cu luare aminte la cele ce voi povesti şi ascultaţi: In vremea aceea trăia un anume Ştefan. [căci despre el este vorba]. dar era vestit prin aceea că putea să găsească răspuns la întrebările cele mai grele. l-a rugat să-i vestească din timp când va avea loc sărbătoarea în cinstea părinte­ lui său. Dumnezeu însuşi era slăvit prin sărbătorirea sluji­ torului Său. oamenii se bucurau pentru laudele aduse celui drept. După ce a citit cu luare aminte scrierile. nu numai că avea trecere pe lângă patriarh şi la curtea împăra­ tului. era meşter la vorbă şi foarte iscusit în confruntările verbale. un bărbat foarte învăţat într-ale cuvântului şi un om foarte priceput. mitropolit al Nicomediei. săracii erau hrăniţi. totodată.Auzind acestea. patriarhul i-a cerut să vadă cele scrise. Folosindu-se de vechea lui armă . Aducând laude auto­ rului. Vreme de şaispre­ zece ani.el stârneşte împotriva lui Simeon o mulţime de încercări.invidia . [patriarhul] a rămas încântat.

Ajunsese să ia în derâdere faima sfântului.cute. era pentru el o caznă greu de îndurat. cea a Duhului. ştiute doar de el şi de Dumnezeu. Aşa vorbea preaînţeleptul singhel în dispreţul lui faţă de sfânt. neon poseda adevărata cu­ noaştere. Ştefan se preţuia pe sine tot atât de mult pe cât îi dispreţuia pe toţi ceilalţi. însă preafericitul 5. nu putea să accepte ca Simeon să-l întreacă pe el în cetatea Constantinopol. Acul pizmei îl înţepa pe singhel la auzul acestor cuvinte. 96 . îl preţuiau şi-i admirau cunoştinţele. spunea despre sfânt că e un neştiutor şi un necioplit parvenit. îi critica pe cei care lău­ dau cunoştinţele acestuia. ci şi un sfânt vrednic de cinste. şi şedea tot timpul pe lângă patriarh. şi să-i ştirbească faima de bun orator. bucurându-se de faima unui om cunoscător în toate cele. Insă cei care îl cunoşteau îndeaproape [pe Simeon]. care. şi toţi oamenii din vremea aceea îl iubeau. Invidia pe care o clocea şi o nutrea în mima lui. Veştile despre el au ajuns .(căci nu este posibil ca o cetate ridicată pe muntele1 înţelepciunii lui Dumnezeu să rămână ascunsă) . îi răspândeau şi mai mult faima în toată cetatea. n-ar fi în stare să scoată nici măcar un cuvânt. Şi asta cu atât mai mult cu cât [Simeon] 1Matei 5.şi la urechile acestui om. văzând în el nu numai un mărturisitor al duhului. în faţa unor bărbaţi pricepuţi în artele profane. aşa cum am arătat. strigând peste tot: „Simeon nu are egal printre oamenii de acum".14.

în ce-1 priveşte. fie să ai parte de pacea Duhului". pe măsura primirii tale. precum şi darul de a cuvânta sunt cunoscute tuturor". veneratul meu stăpân. învăţă­ tura şi evlavia ta. Lămureşte-mi această problemă: spune-mi. întâlnindu-te. mulţimea treburilor nu mi-a îngăduit să mă bucur de răgaz. Sfântul: „Dumnezeul pe care îl slujesc să-ţi răsplătească prietenia pe care mi-o porţi.printr-o deosebire raţională sau printr-una reală?" 97 . Acum însă. 75. bărbat ce eşti învăţat de însăşi Sfânta Treime. pentru că se consacră adevăratei contemplaţii. Nu după multă vreme. cum desparţi Fiul de Tată . prea cucernice Simeon. punându-şi masca prieteniei.c u u n om drag inimii mele şi care totdeauna este luminat. am fericita şi neaşteptata ocazie să profit de vizita pe care o faci aici/. adică despre teologie. Acesta. sfântul l-a întâlnit pe singhel în palatul patriarhal.vorbea despre scrierile ce aveau ca subiect lucru­ rile sfinte. Fireşte. [Ştefan] nu făcea decât să mânuiască vorbe al căror sunet dogit zbârnăia în aer doar pentru plăcerea urechii. Singhelul: „De multă vreme îmi doream bucu­ ria de a vorbi cu tine despre unele lucruri . Lucrurile stăteau cam aşa: flacăra invidiei devenea din ce în ce mai puternică şi deja anunţa izbucnirea unui incendiu. Ia aminte la ce te voi întreba. i s-a adresat astfel: „Bun venit. şi astfel dorinţa mea n-a putut fi împlinită.

lăudătorii lui ar fi recunoscut în sfârşit că este un ignorant. Totuşi. să ne înveţi să ne smerim cugetele. o. Sfântul.cu duhul. să plângem doar păcatele noastre şi să nu cercetăm în chip necuviincios probleme adânci şi grele care ne depăşesc înţelegerea.oricare ar fi fost răspunsul pe care l-ar fi dat dintre cele două posibile . care toată viaţa n-am practicat altă filosofie decât cunoaşterea de sine.să facă un pas greşit. preaînţeleptule stăpân. plină de gânduri ascunse. dacă doreşti să pui la încercare duhul din mine. [Duhul acesta] este totuşi îndeajuns de puternic . se cade că plecăm urechile ia sfaturile pe care ni le dau învăţătorii noşti. fiind lipsit de învăţătură. preoţi neînsemnaţi ce suntem.căci el dă rugăciunea celui care se 98 .Prin această întrebare. deoarece. Cât despre noi. află că eu sunt un ucenic al pescarilor şi nu cunosc arta vor­ birii savante. judecând greşit chiar de la prima lor întâlnire. s-ar fi făcut de râs. 76. pe care această întrebare şi mai ales necuviinţa acestui om l-au mirat foarte. în plus. singhelul nădăjduia ca Simeon . S-ar cuveni mai degrabă ca tu să ne luminezi în această ştiinţă şi. şi dacă vrei să ştii care este darul . şi să păstrăm tăcere în faţa celor mai înţelepţi ca noi. a grăit astfel: „Dumneavoastră v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Iui Dumnezeu.lui Dumnezeu făcut celor săraci. a răspunde la întrebările puse de supuşi reprezintă o datorie a ierarhilor bisericii.

poate că-mi va fi inspirat prin harul Duhului. exprimându-1 în versuri libere. La rândul său." Când singhelul a auzit cuvântul „în scris" a surâs dispreţuitor şi i-a spus sfântului. sfântul nu uitase să-l 99 . [Simeon] se înarmează cu ru­ găciunea preacurată.pentru ca auzul meu să fie mai bun şi să-mi deschidă urechile sufletului. cu un aer batjocoritor: „Mi-ar face plăcere să primesc de la tine părerea pe care o ai în legătură ce acest subiect". iar celălalt s-a întors la turma lui. în cele din urmă. Ceea ce trebuie să răspund la întrebarea pusă. începe să înfăţişeze iluminarea pe care o primise. după care. El a reuşit astfel să dezlege încâlcitele noduri ale înţeleptului. el rage atât de tare încât sfâşie şi nimiceşte capcana. şi după ce mă voi întoarce în chilia mea am să aştern răspunsul pe hârtie. 77. ca şi prin puterea cugetării sale. După care unul s-a îndreptat spre apar­ tamentul său [din palatul patriarhal].roagă şi cuvântul celui care predică . iar urmăritorii lui sunt puşi pe fugă. prelucrează materialul ca să apară cât mai îngrijit. Apoi descrie în amănunt înţelesul mesajului şi îl supune unei critici atente. aşa cum obişnuiesc să facă unii poeţi. şi am să ţi-1 trimit în scris. folosindu-se de un limbaj simplu în proză. focul dumnezeiesc îi cuprinde inima şi el cugetă la întrebarea pusă. descurcându-le unul câte unul prin puterea cuvântului şi a duhului. Asemeni unui leu căzut în capcana vânătorilor.

după cum stă scris1: „Orice om se ridică împotriva a tot ce îi stă în cale". vioiciunea metodei. Şi care a fost urmarea? Cu inima rănită de virtuţile acestei lucrări savante. ci va aştepta nerăbdător şi ros de invidie să-i facă rău adversarului său. şi aşteaptă nerăbdător să-şi ia revanşa. Mai întâi încearcă să afle despre viaţa sfântului. valoarea poetică la un om fără studii şi care nu posedă nici măcar cunoştinţe laice elementare. răspunsul la întrebare. Omul cu limba ascuţită primeşte.11. nu mai este în stare să scoată nici măcar un cuvânt. 78. şi de care să se sprijine pentru a stârni o mui1 Unde? 2 Ecclesiastul 12.înţepe şi el pe înţelept prin aluzii subtile. El a transcris după aceea lucrarea şi a trimis-o singhelului. această limbă ascutită. căutând să descopere ceva prin care să-l facă de râs. forţa irezistibilă a ideilor. 100 . El ia cunoştinţă de gân­ durile atât de adânci ale sfântului. ' r Din clipa aceea. vocea îi amuţeşte. (căci de la Solomon2 încoace cuvântările înţelep­ ţilor sunt asemenea ţepuşei văcarului). gravitatea fondului. Simeon era pregătit pentru o înfruntare: ceea ce prevăzuse prin puterea duhului s-a întâmplat. El rămâne uimit. modestia şi blândeţea replicii. singhelul se agită furios adresând batjocuri la adresa sfântului. Intr-adevăr. vede măreţia stilului în simplitatea şi naivitatea cuvintelor. acela nu se va potoli şi nu se va resemna cu o înfrângere atât de subtilă. aşadar.

patriarhul cunoştea bine cele ce se petreceau [în mănăstirea cârmuită de Simeon]. prin cinstirea virtuţii în mod public". sfidându-1. ştiind că singhelul era ros de invidie. iar învinuirile nedrepte s-au făcut auzite chiar şi în sfântul sinod. Ei se ruşinau să facă din lumină 101 . Chiar de la început. cum de altfel ştiau şi ceilalţi episcopi. Insă celălalt se pricepea de minime să aţâţe spiritele.unii dintre ei făceau parte din aceeaşi comunitate ca şi Simeon .şi le ceru să-l ponegrească pentru cultul şi cinstirea părintelui său. pentru că întâistătătorul îl cinstea el însuşi [pe sfântul Simeon Studitul]. Unora le cere să strige în gura mare neadevăruri despre acest om drept. El nu se urnea deloc de lângă patriarh şi îi împuia urechile în fiecare zi. Aşa cum am arătat. singhelul atrage de partea sa câţiva oameni ai bisericii . 79. „Ce nu este acolo în armonie cu canoanele bisericii .\ în timp ce alţii îşi înălţau glasul până la ceruri. Patriarhul şi ierarhii sfântului sinod şi-au astupat urechile doi ani de zile. trimiţând mirodenii şi lumânări în fiecare an. Ecoul acestor vorbe a ajuns la urechile patriarhului. Ar fi însemnat să se facă ei înşişi de ruşine. iar cei mai mulţi dintre arhierei mergeau de bună voie să ia parte la sărbătoare. Negăsind acolo nimic necuviincios. ba chiar folositoare sufletelor.spuneau ei mai ales că sărbătorirea [lui Simeon Studitul] nu este dăunătoare. nelăsând ca bârfa să pătrundă în acest înalt for bisericesc.ţime de bârfe la adresa acestuia. ei au respins acuzaţiile.

în ciuda durităţii ei. capcană satanică! . şi acreală. cedează sub presiunea atacurilor neobosite ale răului.să le înmoaie inima. răul biruieşte uneori. în această atmosferă s-a dezlănţuit lupta dintre adevăr şi minciună. este scobită de picăturile de apă ce o lovesc fără încetare. acelaşi lucru se petrece şi cu sufletul care. dul­ ceaţa adevărată a lui Simeon1. sau să numească acreala limbii singhelului. singhelul a reuşit în cele din urmă să-l plictisească pe patriarh şi pe arhierei. în ciuda tăriei şi statorniciei lui. cucereşte victoria. şi în beţia victoriei îl dispreţuieşte pe cel drept. ea izbândeşte pentru un moment şi se bucură de trofeul câştigat.întuneric şi din întuneric lumină. Tot astfel chiar şi piatra. 80. ba chiar .. nedreptate! o. în care unul era de partea dreptăţii şi respingea cu tărie minciuna.20. / / r pentru ca sentinţa împotriva lui să aibă un temei. invidia foloseşte arma minciunii împotriva ade­ vărului. Insistând cu acuzaţiile [împotriva lui Simeon]. dulceaţă. Care a fost rezultatul acestei lupte? Intradevăr. dar nu pentru multă vreme răul are întâietate faţă de bine. Ei i-au cerut să le aducă dovezi în susţinerea acuzaţiilor la adresa sfântului. iar celălalt lua partea nedreptăţii şi se împotrivea binelui din prea multă răutate.o.. Tot astfel. 1 Isaia 5. 102 . Şi iată cum răutatea Irodiadei a triumfat în faţa lui Ioan [Bote­ zătorul]: printr-un dans. că doar şi ei erau oameni.

a poruncit chiar să fie pictat chipul învăţătorului pe care îl adoră". în asemenea măsură încât trupul lui ajunsese să fie asemenea unui cadavru. toate sufletele). din prăpastia pierzaniei şi să le izbăvească de moarte. a lăsat să se înţeleagă că [Simeon Studitul] a fost o fiinţă obişnu­ ită. 103 . Acesta1. fiindcă prin această tăinuire voia să scoată unele suflete (şi dacă era posibil. necunoscând adevărata valoare a părintelui duhovnicesc al lui Simeon. aşa cum se cuvine să facă orice ucenic pentru învăţătorul lui. după ce îşi mortificase trupul printr-o aspră înfrânare şi îşi stinsese cu totul. şi apoi.81. din dorinţa de a tăinui comoara nepătimirii sale (apatheia) . încă de aici de pe pământ. amintirea părintelui său duhovnicesc. cu un ceremonial deosebit. El se prezintă înaintea sinodului spunând: „Părintele lui spiritual este un păcătos. Simeon al nostru sărbătorea în fiecare an. Intr-adevăr. s-a prefăcut că simte într-alt fel decât simţea cu adevărat. mişcările simţurilor.căci el fugea de slava şi de laudele oamenilor ca de un şarpe care te muşcă de călcâi. Singhelul. Simeon Studitul. fără ca ele să ştie. mai întâi. cu păcate omeneşti. Iată de ce argumente s-a folosit singhelul şi pe care le-a preschimbat în acuzaţii împotriva lui 1Sf. iar el îl sărbătoreşte ca pe un sfânt printre sfinţi. socotind astfel că cinstea şi credinţa pe care [Simeon Teologul] i le purta puteau însemna un motiv de acuzare pentru minciună.

după cum vezi şi tu. 104 . ce înseamnă această râvnă pentru cinstirea părintelui tău? Zvonul acestor sărbători a ajuns atât de departe. de către preaînţeleptul singhel. voi Mă necinstiti"1. doresc ca tu să renunţi la această sărbătoare publică şi să-l 1Ioan. Ca un criminal este adus acest om care niciodată n-a făcut vreun rău cuiva. Iată pretextul care a dus la condamnarea acestui sfânt: nici minciuna folosită împotriva lui Hristos n-a fost mai groaznică! Căci şi Hristos a fost descris. de către ucigaşii de Dumnezeu din acea vreme. care nu-i făcuse nici cel mai mic rău. prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. ridicând glas împotriva părintelui tău spiritual. întocmai cum le-a spus cărturarilor: „Eu nu am demon. Aşadar. preafericitul Simeon este adus în faţa sfântului sinod pentru a da socoteală de fap­ tele sale. Hristos a fost umilit asemeni unui om posedat de diavol.49.Simeon. 8. mai ales când e vorba de un om căruia i se aduc învinuiri grave. ci fiindcă îl cinstesc pe Tatăl Meu. / 82. drept un om mâncăcios şi băutor de vin. încât întregul oraş ia parte la ele. eu încuviinţez fapta ta. care are o părere nu prea bună [despre Simeon Studitul]. dar fiindcă singhelul a insistat atât de mult pe lângă noi şi sinod. Măreţia acestor ceremonii îi pune pe gânduri pe mulţi. Fără îndoială. şi patriarhul îl întreabă: „Simeoane. pentru că îl cinstea pe Dumnezeu şi îl numea Tatăl Său.

renunţând la învinuirile pe care ţi le aduce. fii sigur că acuzatorul tău se va mai potoli. le cunoşti mai bine decât mine. iar eu se cuvine să fiu pedepsit". cred că e de datoria mea să-l apăr doar atunci când acuzatorul va aduce dovada spuselor sale". dar oare vei fi în stare să dovedeşti că sărbătorind memoria părintelui tău la fel cu cea a sfinţilor de altădată. Stăpânul meu. Dar la acuzaţiile ce i se aduc de către preacuvio sul singhel. 83. potrivit dreptăţii legilor sfinte. preasfinte Stăpân. cam în acest fel: 105 . că purtarea ta este îndreptăţită". spune-ne îndată pe care legi dumnezeieşti se sprijină spusele tale. Sfântul: „Dacă. Patriarhul: „Ei bine. Simeon. nu voi găsi în toată Scriptura aceste dovezi pe care mi le ceri. fapta ta nu se abate de la învăţătura apostolilor şi a părinţilor? Va trebui să faci acest lucru. aşa cum spui tu. te vom asculta cu luare aminte". acest bun cunoscător al legilor divine.cinsteşti [pe Simion Studitul] doar cu călugării tăi. Patriarhul: „Răspunsul tău este bun şi drept. a început să vorbească cu sufletul deschis. în felul acesta. slujitorul tău. şi merită să i se dea crezare. Luând cuvântul. iar noi vom pune capăt insistenţele lui". dacă vrei să arăţi. tot ce pot spune e că tu. se înţelege că atunci singhelul are dreptate să mă acuze. preafericitul [Simeon] a spus: „în privinţa credinţei în părintele meu duhov­ nicesc şi a cinstirii lui.

ei care ne-au întărit în. şi cine Mă urăşte. va primi plată de sfânt. mersul nostru pe calea cea dreaptă. unde se spune limpede: «Cine vă primeşte pe voi.cum ar putea cuvântul lui Dumnezeu să nu ne îndemne să-i cinstim pe părinţii noştri spirituali. va fi pedepsit cu moartea» . Căci acolo unde este învăţătura lui Dumnezeu. pe Mine mă primeşte. urăşte pe Cel care M-a trimis» şi încă: «Cine primeşte un sfânt în nume de sfânt. vorbele lui Hristos din Evanghelii. pentru ca astfel să fii fericit». ei care ne-au hrănit cu laptele cuvântului. o. Şi în altă parte: «Dacă despre părinţii tăi trupeşti cartea sfântă spune: cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. este Dumnezeu însuşi». îţi vei aminti de el ziua şi noaptea. îl vei slăvi ca pe autorul bunei tale stări. va primi plată de profet»1. ei care ne-au făcut să creştem prin învăţătura lor.„Cine nu cunoaşte.43. Şi ce spun în Scrierile lor cei care au văzut Cuvântul cu ochii lor? Oare nu spun aşa? «îl vei slăvi pe cel care îţi propovăduieşte cuvântul lui Dumnezeu. şi: «Cel ce va blestema pe tatăl său sau pe mama sa. ei care ne-au dezlegat de păcatele 1 Matei 10. pe Mine mă urăşte. sfânt sinod. cine vă urăşte pe voi. să-i iubim ca pe nişte binefăcători şi mijlocitori pe lângă Dumnezeu? Ei sunt cei care ne-au născut din nou în apa botezului şi ne-au umplut de Duh Sfânt. ei care ne-au dat trupul Mântuitorului şi dumneze­ iescul Său sânge. 106 . cine primeşte un profet în nume de profet.

„Şi Ioan Gură de Aur. p. 107 . care îi înţelegem. dar este foarte mare pentru cei care îi laudă aici. Pitra. pe pământ». cu toate că laudele noastre nu vor face să sporească me­ ritele acestor eroi.G. îi mărturisim şi îi ascultăm. 3 Exodul 21. căci ai au primit de la Dumnezeu puterea de viaţă şi de moarte1. care trăim pe pământ şi avem atâta nevoie de încurajări din toate părţile.pe noi. aceste laude aduse sfinţilor ne sunt de mare folos. Pe aceştia respectaţi-i şi acordaţi-le toată cinstea. sfântul n-are ce să facă cu laudele oamenilor. este limpede ca cel care îi binecuvântează se va bucura de viaţă: dacă părinţii noştri naturali au dreptul să fie cinstiţi de noi. nouă însă. în panegiricul închi­ nat lui Filogon2 spune: «Dacă cel ce îşi blestemă tatăl sau ţnama este pedepsit cu moartea»3. II. 747 . ci pe noi ne vor face mai buni . cap. căci ne îndeamnă să dobândim vrednicia lor. ei care au făcut din noi părtaşi şi moştenitori ai făgăduielii lui Dumnezeu. nu că răsplata revine celor plecaţi. hotărâre porun­ cită de sus prin harul Duhului: îi am drept chezaşi 1 Constit. Iată de ce un înţelept spunea că: «Pomenirea celui drept este spre binecuvântare4. Urcat la cer.749. Obicei plăcut lui Dumnezeu. odată ce a ajuns să ducă o viaţă mai înaltă şi mai fericită.noastre şi ne-au făcut părtaşi la sfânta Euharistie. Apostol. 2 P. I.33. 7." 84. 48. 4 Proverbe 10.17.178. cu atât mai mult părinţilor noştri duhovniceşti li se cuvine această cinstire.

ei II slăvesc pe Dumnezeu. sfinţiile voastre. propria lui viaţă. mulţimile se vor bucura»2. / vrednică ^ / 7 chiar dacă rămân tăcuţi. pe înţeleptul Solomon care a scris despre viaţa lui Iov. Iată cuvintele lui: «Viaţa şi virtuţile sfinţilor ne-au fost transmise în scris prin harul lui Dumnezeu. cum îl slăvesc eu pe Dumnezeu prin cinstirea adusă an de an părin­ telui meu: aflaţi că această ceremonie prin care îl slăvim pe Dumnezeu este de mare folos şi pentru popor. urmându-le exemplul. maximă pe care Vasile cel Mare. In această trăire. pentru a trăi şi noi ase­ menea lor. 1. Cum se va face lucrul acesta? Dacă vom fi aproape de aceşti oameni tot timpul şi vom păstra mereu vie amintirea lor. Dumnezeu îşi va afla slava. 108 .»" 85. iar alţii. care practică toate virtuţile şi ne îndeamnă să le imităm viaţa şi să aprindem în noi flacăra iubirii pentru ei. îndemnându-i să facă acelaşi lucru pe cei care le contemplă. îl slăvesc la rândul lor. şi pe însuşi Gură de Aur care aduce laudă sfinţilor.pe Moise. cu atât mai mult pe cei care au dus o viată de admiraţie. pe Ezdra. văzătorul divin. care a scris despre viaţa celor din vechime. pentru a ne arăta oameni de aceeaşi fire cu noi. 2 Proverbe 29. şi pe deasupra. Dovada o aflăm în aceste cuvinte ale înţe­ leptului: «Când cel drept este lăudat. în ' Psalmi 18 (19). „Iată.2. Cerurile dau slavă lui Dumnezeu1 fără nici un fel de cuvinte. mai mult decât toate celelalte la un loc.

atunci când istorisim viaţa celor care s-au distins prin evlavie. o comen­ tează astfel1: «Mulţimile vor avea parte de o bucurie duhov­ nicească la simpla pomenire a faptelor măreţe săvârşite de cei drepţi. şi cu aceasta îmi voi încheia cuvântul. n. în elogiul pe care îl 1 Sf. ceea ce aud îi face să se îndrepte cu multă râvnă pe acelaşi drum al virtuţilor. tot astfel de faptele lor bune se leagă neapărat sporirea spirituală. „Pentru a adăuga şi altele la ceea ce am spus. din punct de vedere moral.492.l. Pentru ceilalţi oameni. P. Astfel. adevărul faptelor le face cunoscută desăvârşirea virtuţii lor. avântul oratoric le pune la îndemână mate­ rial pentru panegirice. 109 .panegiricul lui pentru martirul Gordios. Homilia în Gordium martyrem. mai întâi noi îl slăvim pe învăţător prin slujitorii lui. Căci istoria celor care s-au condus după principii nobile este pentru cei aleşi asemeni unei lumini care le călăuzeşte viaţa. însă. minunatul teolog.G. vă voi arăta că.»" 86.pe cei ce au petrecut întreaga lor viaţă făcând numai bine. Vasile. Drept martor îl am pe Grigorie. căci. Ce zice el. 31. după cum e firesc ca focul să lumineze şi balsamul să parfumeze. îi lăudăm pe cei drepţi depunând mărturie pentru tot ceea ce ştim. şi aducem bucurie oamenilor prin istorisirea acestor fapte minunate. celor drepţi. este chiar dăunător să nu cinsteşti . aşadar.aşa cum fac eu acum .

voi asculta liniştit şi voi cerceta argu­ mentele sale. Singhelul nu era decât un acuzator înrăit al celui drept. că acestea sunt istorisirile părinţilor noştri. o. P. în ce mă priveşte. a fost o luptă confuză. Aşadar. dacă ar propovădui o învăţătură opusă acesteia? Dacă cel care mă acuză aduce argumente mai temeinice.21. Grigorie de Nazianz.1088A. sfânt sinod. Simeon părea că vorbeşte surzilor. ca să-i îndemne pe credincioşi să facă aşa cum fac şi eu . n.G. el câştigase de partea lui pe mulţi dintre cei care alcătuiau sinodul. cu inima deschisă. atunci să le prezinte înaintea acestei adunări de sfinţi. măcar de ochii lumii. 3 5 . că aceasta este învăţătura pe care o răspândesc cei care au văzut Cuvântul cu ochii lor.există oare un om în această lume căruia ar trebui să-i dăm ascultare. mă voi supune legilor sfinte. în care s-au 1 Sf. pe care Părinţii şi apostolii le-au scăpat din vedere. El nu avea astfel de argumente. nici nu găsea în Scriptură citate care să-l sprijine sau vreun motiv prin care. că acesta este sfatul pe care îl dă Evanghelia. 87. prin mijloace necinstite. In schimb. şi nici lipsit de primejdie să-i pomenim pe cei nelegiuiţi şi să-i trecem sub tăcere pe eroii evlaviei". cu condiţia ca el aducă argumente convingătoare scoase din Scripturi. dacă aşa cum aţi auzit spunându-se. 110 .face îui Atanasie?1 „Nu este firesc. Oratio 21 in laudem Athanasii. iar cuvintele lui se pierdeau în gol. să poată respinge vorbele sfântului.

însă pizma este un rău căruia îi place lupta. marele preot. numindu-1 sfânt mincinos. în timp ce aceia care aveau o brumă de învăţătură adevărată deplângeau . răspândind pentru ei sarea Duhului1! Defăimătorul a reuşit în cele din urmă să-i stârnească pe aproape toţi arhiereii împotriva ce­ lui drept şi chiar pe cel care ar fi trebuit să cedeze cel mai puţin. şi aşa s-a încheiat ancheta. unii partizani ai acuzatorului au început să-l blesteme. ea nu ştie să se supună. învinsă.pe Simeon. înţeleptul. Cel stăpânit de invidie se încrâncenează şi iarăşi se porneşte.înfruntat vorbe de tot felul. victorioasă. el socotea că poate să-l trimită la moarte . o. Hristoaseîmpăratul nostru! .cât de mare este răbdarea Ta. fiind sprijiniţi puternic de singhel şi de patriarh. [singhelul] l-a târât pe dreptul Simeon prin judecăţi. îritr-o noapte. monahul care se bucura că putea fi pentru ceilalţi o făclie a cunoaşterii.au dus-o la palatul patriarhal. îndemnaţi de singhel . Vreme de şase ani. nu se linişteşte. S-au găsit chiar şi printre apropiaţii lui Simeon. [detractorii] au luat icoana cu imaginea sfântului părinte Simeon [Studitul] şi. pe patriarh în persoană. Văzându-1 [pe sfântul Simeon Studitul] zugră­ vit alături de alţi sfinţi şi de Hristos însuşi. făţarnici atinşi de nebunia lui Iuda împotriva învăţătorului lor.care se avântase din nou în luptă . lăsând la o parte orice ruşine.

care spusese: „Cel care vă primeşte pe voi. a cărui icoană o purtăm cu toţii în noi. Atunci Simeon a spus: „După ce am cugetat adânc. Ei ştiau că sfinţii lui Hristos sunt îmbrăcaţi / în El3.20. a unui om pe potriva chipului Său4. şi pe acest sfânt în Hristos1 Matei 10. 88. icoana care-1 reprezenta pe sfânt este adusă în sinod de către defăimător. Când patriarhul şi cei prezenţi acolo au văzut icoana. Venerând icoana lui. am fost sfătuiţi de cei ce au învăţat temeinic obiceiurile şi rânduielile Bisericii credincioşilor. 2 Matei 25. sunt încredintat că nu am făcut nimic necuviincios sau străin de tradiţia apostolilor şi a părinţilor. l-au chemat din nou pe cel drept şi i-au cerut să-şi spună părerea despre chipul zugrăvit acolo. mie Mi-aţi făcut2. eu îl cinstesc şi îl slăvesc pe Hristos în acest sfânt. cinstită şi apăra­ tă de alţii. modelul lor. Chiar de la început. De aceea am pus să se zugrăvească icoana unui slujitor al lui Hristos.faptele autorilor acestei blasfemii şi tremurau la gândul insultei aduse lui Hristos. 3 Galateni 3.40. ţinând seama că această cinstire se înalţă la Hristos. adică de Părinţii noştri. a unui mădular al trupului Său. pe Mine mă primeşte"1 şi: „Tot ce aţi făcut unuia din aceştia. fraţi ai mei.29. blestemată de unii.27. Astfel. să le venerăm şi să le cinstim. 4 Romani 8. 112 . să zugrăvim chipurile sfinţilor noştri părinţi.

căci astfel îl cinstim înainte de toate pe Dumnezeu însuşi. Dacă vorbind în felul acesta eu denaturez mesajul mântuirii. credin­ cioşilor. să devenim lăcaşurile şi icoanele vii ale virtuţilor lor». imitându-le faptele. să dăm cinstire sfinţilor. prin căinţă şi milostenie faţă de cei sărmani. 2 Sfântul Ioan Damaschin. iar noi. pentru a ne însuşi bucuria celor care ne fac să ne adunăm laolaltă».G. 1168 A. ’ lbid. Eu fac un lucru pe care nimeni nu l-a făcut vreodată în Biserica celor credincioşi: zugrăvesc icoana unui sfânt sau chiar 1 Ioan 14. 89. 94. 20. mijlocitorii noştri pe lângă Dumnezeu. potrivit cuvân­ tului Scripturii: «în ziua aceea.11265 B. P. tot aşa cum Hristos este întru Dumnezeu-Tatăl şi Tatăl este întru Hristos-Dumnezeu. atunci eu îl denaturez cu adevăr şi cu credinţă. Şi ceva mai departe3: «Prin psalmi. De fid e arth. 113 . prin toate acestea. „Părintele nostru Ioan Damaschin îi sfă­ tuieşte pe toţi credincioşii să procedeze în felul acesta. imnuri şi cântece duhovniceşti. căci el este întru Hristos prin Duhul. oferindu-le darurile recoltelor noastre. să le înălţăm lăcaşuri şi icoane pe care să le contemplăm. tre­ buie să-i cinstim înăltând biserici lui Dumnezeu cu / hramul lor. pomenindu-i cu bucurie duhovnicească.Dumnezeu. veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi sunteţi întru Mine şi Eu sunt întru voi»1. zicând2: «Pe cârmuitorii întregului nostru neam.

2 Evrei 6 . care este de fapt botezul cu Duhul. în temeiul celor spuse de singhel. spălat de propriile-ţi lacrimi. 2 Corinteni 13.apără-mă pe mine păcătosul. 114 . plin de credinţă şi iubire. pentru ca astfel să înalţ un monument virtuţii şi să pun sub privirile altora un model şi o întruchipare desăvârşită de purtare virtuoasă". Vorbind astfel în fata tuturor. dacă această faptă este săvârşită de toţi credincioşii întregii Biserici şi dacă. în cinstea căreia a rostit următoarele cuvinte: „Sfinte Simeoane.a unui om oarecare! Dimpotrivă.29. care astăzi sunt judecat pentru 1 Romani 8. fiindcă apatheia este o stare îngerească. înveşmântat cu haina strălucitoare a nepătimirii3 în urma unei îndelungi asceze. dacă sunt judecat ca un criminal şi risc să îndur pedeapsă şi suferinţe . el se închina r ' la venerabila icoană.4 . ajuns asemenea lui Iisus Hristos1 prin părtăşia Duhului Sfânt2. unde este dreptatea? Da. 90. 3 Ca îngerul învierii. a cărui sfinţenie egală cu cea a apostolilor mi-a fost mărturisită de o voce venită din cer . atât de multe încât le-au ajuns pe cele ale apei botezului4. 4 Botezul cu lacrimi.14.atunci. eu n-am zugrăvit doar această icoană pe care o aveţi sub ochi. ci în mănăstirea restaurată de mine am cerut. doar eu singur va trebui să dau socoteală pentru această faptă asemeni unui om necinstit. tu. care îl porţi în tine pe Hristos pe care L-ai iubit şi Care te-a iubit atât de mult. spuneţi-mi. să fie pictat pe toţi pereţii acelaşi chip alături de cel al lui Hristos. tu.

luând cu multă hotărâre partea canoanelor şi a rânduielilor apostolice. şi a zis: „Meriţi să-ţi aducem laudă.aşa cum mi s-a arătat în ziua când tu ai apărut vederii mele. din brumă de respect pentru Evanghelie şi pentru cel drept. mai degrabă. Meriţi laude pentru că ai lăsat totul deoparte. putere. pentru a te ocupa doar de propria-ţi conştiinţă. fie aceasta oricât de mică. ca astfel să capăt o parte din slava de care tu te-ai bucurat în această viaţă . servitori. urechi care să te audă: n-ai altceva de făcut decât să te foloseşti de ceea ce stăpâneşti. pentru Hristos (căci El a luat asupra Lui tot ce era al nostru. stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu slavă de care acum te bucuri încă şi mai mult alături de toţi sfinţii". fiindcă vedea că sinodul încă ezita în a lua o hotărâre. După ce şi-a încheiat ruga. sau. fără să încâlci vreo poruncă a lui Hristos. pentru vrednicia şi perseverenţa de care dai dovadă în lupta pentru dreptate. Iată-ne gata să îndurăm tot ce ne-a pregătit duşmănia ta". dă-mi puterea să pot îndura cu bărbăţie batjocura şi insultele ce le primesc în numele tău şi a icoanei tale. tot ceea ce ne face oameni).tine. afară de păcat şi Şi-a însuşit. Aşa vorbea. neştiind ce să facă. 91. care dădea dovadă de o adâncă smerenie şi cură115 .sfântul în timp ce singhelul era ros de invidie. admirabile singhel. Dumnezeu fiind. Dar de ce să pierdem vremea? De ce amâni condamnarea noastră? Totul este al tău: tronuri. o. el s-a întors şi a privit surâzând spre acuzatorul său.

116 . şi s-o respecte ca pe o icoană de preţ. Maica lui Dumnezeu.tulburat din pricina acuzaţiilor aduse celor doi sfinţi . Săgeţile adevăratei înţelepciuni ale lui Simeon îi străpun­ geau inima şi nu-i dădeau pace. dar nu ca pe Hristos însuşi. cererea i s-a fost satisfăcută. Cum a fost cu putinţă ca omul acesta. sau a unui sfânt. care a spus despre sfintele icoane: „Toată lumea să ştie bine acest lucru: oricine îndrăzneşte să distrugă chipul zugrăvit cu simţire dumnezeiască întru slava lui Dumnezeu şi amintirea lui Hristos.se lasă convins. spre ruşinarea şi înfrângerea diavolului şi oricine refuză s-o adore. vestit pentru înţelepciunea sa. Patriarhul însuşi of! unde putem afla cuvinte atât de tragice pentru a povesti faptele de necrezut care s-au petrecut atunci în oraş? . nici măcar cei buni nu sunt scutiti de batjocură. Şi după aceea? Oare a stat liniştit cel ce se făcuse frate cu defăimarea? Nicidecum. să-şi trimită oamenii pentru a ridica toate imaginile sfinte ale ilustrului părinte. icoana a fost înapoiată lui Simeon. acuzatorul l-a convins pe patriarh şi pe ierarhii sfântului sinod ca inscripţia „Sfântul" de pe icoană să fie răzuită. şi împotriva cui! . După încheierea şedinţei. Pentru a-i mai potoli îndârjirea.oh! unde ne poate duce rău­ tatea. sau a mamei Sale. 92.tenie. într-adevăr. să nu-şi fi amintit de sfântul părinte loan Damaschinul. împotriva datoriei sale. s-o cinstească. de o mare evlavie fată / / de cele sfinte. din toate locurile unde se aflau. Ca să facă totuşi ceva.

care. 94. oameni lipsiţi de ruşine sunt trimişi să împlinească aceasta poruncă josnică.G. zugrăvite ca podoabe pe tapiţeriile sfinţite: vreau să spun scene de vână­ 1 Sf. Căci icoana este un trofeu al victoriei. oftând neputincioşi. o parte din icoanele acestui om sfânt . 117 . Alţii le mânjesc cu funingine sau le acoperă cu var pentru a nu mai putea fi văzute. pentru că arată prin faptele sale că se mâhneşte văzând că Dumnezeu şi sfinţii Lui sunt cinstiţi şi slăviţi. în timp ce călugării şi mirenii privesc. ce s-a mai întâmplat? Curând.este un duşman al lui Hristos.1 93. o inscripţie în amintirea iluştrilor biruitori şi ruşinarea celor biruiţi şi înşelaţi de Cel viclean". Aşadar. Oratio II de Imaginibus. când la piept. Ioan Damaschinul. o întruchipare a ei. alteori lovesc în pântece sau la picioare.sunt date jos de mâini criminale.la fel ca altă dată când Copronim dărâma bisericile lui Dumnezeu! împotriva acestor autori ai dezas­ trului ei nu au nici un mijloc de apărare.vai! cum pot oare să povestesc această faptă josnică fără să lăcrimez? . şi nu încetează loviturile până ce nu fac praf icoanele. căci fac parte din aceeaşi comunitate ce poartă numele de creştini. al sfintei Maici a lui Dumnezeu şi al sfinţilor. P. cuprinse de furie oarbă. este prietenul diavolului şi al demonilor lui. la ce săvârşesc alţi creştini în Biserica lui Hristos .1296 AB. când la cap. lovesc cu securea în portrete. Şi asta în timp ce în alte biserici rămân neatinse scene de teatru.

fără să se ţină seama de spaima iscată în sufletele îngrozite ale privitorilor. Victimă a invidiei a fost şi Ioan Gură de Aur.toare. Acestea sunt socotite podoabe şi ornamente. din ordinul lui Teofil Egipteanul. acest ales al lui Dumnezeu. sunt smulse din biserici. această minunată lăută a Duhului. într-o unitate de persoană. dansuri. şi nu sunt supuse distrugerii. şi în care este reprezentat omul desăvârşit şi este recunoscut Dumnezeul desăvârşit. din pricina invidiei lui Ştefan de Alexina. maimuţe. acest om ceresc. asemenea idolilor. Figurile omeneşti ca şi icoana chipului pe care Creatorul l-a luat din dragoste de oameni. animale târâtoare. iar acum. Piară răutatea şi invidia care îi dă naştere! Din pricina ei mii de sfinţi au fost daţi morţii. păsări zburătoare şi cai. a avut de suferit multe încercări grele. câini de diferite rase. dragul meu Simeon. asemănătoare celor ale sfântului [Simeon Studitul]. .

Forţa ideilor. duşman al adevărului. Aceasta a fost citită în faţa sfântului sinod timp de câteva ore. nu-şi va fi împlini lovitura lui murdară. dar şi acest minunat oraş. şi 119 . a rămas neclintit în hotărârea luată. sau să părăsească nu numai mănăstirea întemeiată de el. Aşteptarea n-a fost prea lungă. lupta dintre cele două părţi se desfăşoară la fel. flacăra invidiei devenea din ce în ce mai puternică. şi-a scris prima apologie şi a pus-o la păstrare. măreţia limbajului. i se cere din nou să pună capăt panegiricelor şi strălucitoarelor ceremonii închinate sfântului. limpezimea stilului. Aşadar. când sfântul a înmânat patriarhului apologia pe care o păstrase în acest scop. în acest timp.XI Simeon condamnat la exil x 94. Simeon vedea acest lucru şi îşi dădea seama că ea nu se va micşora câtă vreme puternicul său acuzator. pentru a se putea folosi de ea atunci va mai fi chemat la judecată. Acestea erau intenţiile celor care îl judecau. Simeon al meu este chemat din nou de la mănăstire şi înfruntarea începe ca înainte. gata să moară pentru cauza sa nobilă. A înţeles atunci că trebuire să se apere în scris.

6. Iată. unite cu forţa supremă a adevărului. episcopii s-au ridicat din jilţurile lor fără să poată scoate un cuvânt. asemeni unui neam care trece cu vederea cunoaşterea Domnului. Când preafericitul Simeon a văzut că furia singhelului îl adusese aici —făcând astfel ca planul lui duşmănos să fie duş la îndeplinire . prieteni.strălucita adaptare a textelor sfinte. fără să-i lase hrană nici măcar pentru o zi. 95.14. din nefericire. măreaţa operă a învăţatului singhel. ca şi mila pentru aproapele său! Vai. după care au pus cauza la vot. au izbit auditoriul asemeni unei lovituri de trăsnet. După ce au traversat Propontida la Chrysopolis. 9. el ne-a dat. a unui preot. Nu avea nimic cu el. am ajuns noi. 2 Osea. Negăsind nici un mijloc prin care să combată tăria acestor argumente. cei care îl duceau pe sfânt [în exil] au acostat în apropierea unui mic oraş numit Palukiton. a unui călugăr. condamnându-1 pe cel drept la singurătatea exilului. Aceşti oameni fără suflet l-au părăsit pe sfânt într-un loc pustiu.a mulţu1 Osea. deşi era în miezul iernii. 4. aşa cum spune profetul1. acolo unde se înalţă coloana prinţului condamnat. pântece sterp şi sâni fără lapte2. adunarea sfântă. iată la ce nivel a putut să se ridice faimoasa lui ştiinţă. în faţa Constantinopolului. 120 .

Mer­ gând încolo şi încoace pe acest deal pustiu. Apoi. din pricina căruia a fost exilat şi persecutat Simeon. înaintea Lui îmi arăt dez­ nădejdea. este Domnul. Coborând la poalele dealului. după ce s-a odihnit puţin. ca un adevărat ucenic al lui Hristos. a dat peste o capelă în ruină. îndreptându-şi rugăciunile către Dumnezeu. preasfinte. ilustrului singhel. 2 Isaia 12. 96. Mi-am aruncat privirea spre dreapta şi ce am văzut: nimeni nu mă recunoştea"1. şi voi fi mântuit de El. în prezenţa Lui îmi fac cunoscută vrerea. nu-mi va mai fi teamă pentru că Domnul este slava mea şi refugiul meu şi fiindcă El S-a făcut Mântuitorul meu2". Şi mai departe: „Iată că Dumnezeu meu. a intrat şi s-a închinat.2. el cânta bucuros din tot sufletul: „Cu vocea mea am strigat către Domnul. ei mi-au întins o cursă. Pe drumul pe care mergeam. ce slavă şi ce bucurie mi-au produs. 121 . Iată.mit fără amărăciune lui Dumnezeu pentru că i-a îngăduit să treacă şi prin această încercare. cu ce cununi m-au împodobit şi cu ce preafericire m-au copleşit! Ele m-au înălţat pe 1 Psalmi 141 (142) 1-5. al cărei hram era Sfânta Marina. îmi pun nădejdea în El. cu vocea mea îl implor pe Domnul. ce recoltă a produs sămânţa virtu­ oaselor tale lupte şi cuvântări. l-a răsplătit pe dragul singhel. Mântuitorul meu. cu următoarea epistolă: „Prea sfinţiei sale.

pentru a-ţi spori plata şi a face mai îmbelşugată răsplata ta din mâinile lui Dumnezeu. îmi vorbeşte şi mă îndeamnă să scriu." 97. Din ea va ţâşni în mine.culmea cunoştinţei spirituale şi au pus pe piatră picioarele înţelegerii mele şi m-au întărit ca pe o stâncă. Fără să piardă vremea. şi nici nu voi înceta vreodată să-ţi mulţumesc şi să mă rog pentru tine. şi nu cum s-ar cuveni s-o 122 . Ea mă umple de o stare de bine nesfârşită şi mă face să nu simt nici cea mai mică teamă de aceste încercări înspăimântătoare. la adăpost de necazuri şi suferinţe. ea mă ocroteşte şi mă ascunde în cortul lui Dumnezeu. singhelul. în rest. decât s-a simţit sfântul din pricina necazurilor pe care acesta i le provocase. care îmi dă viaţă. La primirea acestei scrisori. Cel care ne-a dat legile pe care tu le respecţi întocmai. cel atât de umflat de ştiinţa lui. apa vie.ci prin fapte. a citit aceste gânduri sublime dar nu le-a putut înţelege în cea mai mare parte a lor. El s-a simţit rănit şi mai adânc din pricina cuvintelor din epistolă. nu prin argumente . El i-a răspuns.fiindcă nu era în stare s-o facă . dacă simţi vreo brumă de bucurie şi de preţuire pentru cei care te iubesc. nu întârzia să o arăţi. se hotărăşte să-l lovească pe cel neînvins chiar şi de la depărtare. Pentru toate aceste lucruri eu îţi mulţumesc. Ea i-a apărat pe cei trei tineri [evrei] de dogoarea cuptorului. din belşug.

care se foloseşte de armele bârfei şi ale urzelilor murdare.ci ca un om în stare de orice şi plin de răutate. când de fapt Simeon nu adunase decât sudoarea ascezei pe care o practica! îl convinse pe patriarh să trimită oameni pentru a scotoci peste tot. adică veşmintele. îşi închipuia. fiindcă nu mila îl inspira . lucrurile inexistente le consideră existente şi le declară război! Chilia preafericitului. că sub chilia sa sfântul ar fi ascuns mult aur. ea preschimbă irealul în real. în căutarea comorii ascunse şi să confişte toată averea sfântului. este sco­ tocită pentru a descoperi acolo comorile materiale ale celui care dispreţuia bunurile lumeşti şi se lipsea de ele.raţiu­ nea îi era încătuşată. Iată de ce lucruri este în stare invidia şi ura faţă de aproapele: într-adevăr. este oarbă.facă un înţelept. pizma. şi l-a bârfit în aşa măsură. asemenea acelui faimos Midas care vedea totul în aur. ca şi de ajutorul mărinimos pe care îl oferea celor sărmani. prin argumente raţionale . încât a reuşit să aprindă din nou flacăra mâniei acestuia împo: avea să cunoască din nou Singhelul avea cunoştinţă de măreţia sărbăto­ rilor prin care eroul nostru îl cinstea pe părintele său. 98. care nu poseda nimic în afară de 123 . De îndată s-a dus la patriarh ca să-l ponegrească pe Simeon. cărţile şi alte obiecte. ca şi ura. cândva comoară nepreţuită a bogăţiilor Duhului. în închipuirea ei.

savantul în ticăloşii făcea tot c se părea lui că l-ar putea lovi mai tare pe acest om sfânt. tunica şi cuvertura necesare unui om sărman. chilia împarte aceeaşi soartă cu a stăpânului ei . a râs de prostia acestor oameni. A fost confiscat tot ce au găsit acolo: cărţile şi micile obiecte de folosinţă personală. ostenit cum era din pricina ascezei foarte aspre. Simeon i-a scris din nou. Aşadar. nu le-a putut oferi altceva decât nenumăratele ei răni. se doboară acoperişul. care au crezut că vor găsi grămezi de aur la cel căruia sărăcia lui Hristos i-a ţinut loc de bogăţie. şi care socotea că e greu să poarte chiar şi povara căr­ nii sale. nu a încercat decât un simţământ de dispreţ. de manta şi de unele obiecte mărunte. şi pentru care această sărăcie a fost o masă cu mult mai încărcată de bucate alese decât cea a rafinaţilor în arta culinară. iar pentru defăi­ mător cuvintele lui au fost asemeni unor suliţe 124 . sufletul lui smerit s-a bucurat de furtul bunurilor sale. dar din tot ce se cerea de la ea. Este scormonit pământul cu ajutorul cazmalelor şi al altor unelte. aşa cum nădăjduiau cei care o cercetau.aceea de a îndura o pedeapsă nemeritată. şi este cernut tot molozul şi pământul săpat. / 99.ciliciu. Supusă o zi întreagă unui asalt atât de neîndurător. pentru sofiştii a căror victimă a fost. se dărâmă pereţii. Când Simeon a aflat despre cele întâmplate.

Iată cuprinsul epistolei: „Acestea sunt cununi frumoase pe care fru­ mosul încununat (Ştefan) vine să le adauge cu­ nunilor mele. tu le poţi întări şi mai mult. Fără să mai piardă vremea. eu. şi el. şi ne vei mai face încă? Ce închinare îşi vom aduce ţie. ca şi terenul pe care se afla. ele clocotesc în sufletul meu. du până la capăt planul pe care l-ai pus la cale. mai adaugă. şi astfel să ne apropii de Dumnezeul iubirii noastre. te rugăm. bucuria şi plăcerea curate. în nespusa bucurie a minţii. Capela despre care am vorbit. pentru care eu rabd totul cu inima deschisă. Ucenic. în pacea gândurilor. al sfântului. află despre exilul acestuia şi despre faptul că-şi găsise adăpost în apropierea capelei. Şi ce îţi vom da în schimb pentru tot ceea ce în bunăvoinţa ta. dacă socoteşti că-i mai bine aşa. în felurite chipuri. aparţineau unui bărbat de vază numit Cristofor. 125 . Simeon". cel exilat de tine şi lipsit de toate bunurile mele. ceva cru­ zime care să ne facă durerile mai uşor de îndurat. binefăcătorule.care i-au rănit inima şi mai tare. ne faci neîncetat de şapte ani încoace. cunoscut şi sub porecla de Fagura. şi în numele căruia îndur povara acestui exil. care eşti atât de zelos din acest punct de vedere şi atât de iscusit în a-i face pe prieteni să înghită dulcile tale lea­ curi? Dar nu. Tu ai făcut să crească în mine lumina. Al tău. 100. Spun adio preasfinţiei tale. nu te opri din urzeala ta.

Cristofor îl judecă aspru pe singhelul care îl făcuse să sufere. 11. La auzul acestor cuvinte. Dar dacă inima te îndeamnă să ne ajuţi cu ceva. atunci ar fi bine să se zidească în acest loc un adăpost pentru călugări şi un locaş pentru mântuire. plân­ gând amarnic pentru nenorocirea ce se abătuse asupra învăţătorului său. Aflând pricina pentru care sfântul fusese exilat. Iar dacă vreodată Dumnezeu se va apleca asupra nenorocirii noastre şi se va milostivi. 5 . 1 Matei. lipsit de orice ajutor material. / Când îl vede pe preafericit stând acolo doar cu un singur ucenic. El îi cere sfân­ tului îngăduinţa să-l ajute cu cele trebuincioase. dragul meu copil. sarea şi apa sunt mai îndestulătoare decât mâncările cele mai alese. 126 . în afara hranei zilnice? Pâinea. Tu te vei bu­ cura de răsplată şi trecere înaintea lui Dumnezeu.se îmbarcă. izbucneşte în lacrimi şi îi cade la picioare. birtevoind să ne ajute pe cei care suntem asupriţi din pricina poruncilor Sale. pe noi cei care am făcut din tine un fiu duhovnicesc. căci nu avem un adăpost. traversează Propontida şi ajunge la destinaţie. sfântul îi răspunde: „Ce nevoie să mai am. atunci adaugă la darul oferit şi această capelă. şi îşi arătă admiraţia pentru cel asuprit şi pentru răbdarea cu care îndura ocările oamenilor [pentru că dăduse ascultare poruncilor] lui Dumnezeu1.

fericit că poate să dăruiască sfântului capela. binefăcătorul se hotărăşte pe loc. . Auzind acestea. şi o închină lui Dumnezeu fără să mai stea pe gânduri. vom avea un loc unde ne vom putea înălţa rugăciuni pentru împlinirea poruncilor lui Hristos".la rândul nostru.

Faima lui. alţii. De aceea. Nimeni dintre voi să nu sufere 128 . construirea mănăstirii Sfânta Marina 101. fericiţi sunteţi. pe care le vom înfăţişa întocmai. căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi. îi spuneau: Fericit eşti părinte că ai în­ durat persecuţia şi insultele ce ţi s-au adus pentru dreptate. cu o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu şi o mai mare uşurinţă în vorbire. aşa cum a strigat şi apostolul: „De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos. Simion a înţeles că e de datoria lui să le liniştească sufletele. părerile erau împărţite. scli­ pea de departe în ochii celor la care ajungea.XII Repunerea în drepturi a lui Simeon. asemeni strălucirii unui fulger. La auzul acestor întâmplări. Să lăsăm pentru mai târziu istorisirea legată de construirea mănăstirii şi să continuăm să vorbim despre suferinţele părintelui. unii vărsau lacrimi de milă pentru bătrâneţea lui şi pentru suferinţele îndurate. în legătură cu exilul lui. vorbindu-le despre învinuirile pe care i le-au adus acuzatorii. şi îi îndemna pe oameni să vină să-l vadă.

ci ca să facă în aşa fel încât faptele acestea să fie cunoscute şi mai departe. aici îşi afirmă cu tărie şi limpezime sinceritatea şi credinţa. aşternută în cuvinte simple şi curate. Cu aceste cuvinte se întorceau. 129 . După ce-a terminat de scris cartea. pe deplin asiguraţi de perfecţiunea vieţii şi vorbelor sale. pentru ca aceştia s-o arate patriarhului şi arhiereilor Bisericii. din pricina rangurilor înalte 11 Petru 4. pentru numele acesta. ca fur sau ca făcător de rele. 102. dar dacă suferă ca creştin.14 -17. este vremea să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu"1. a trimis-o demnitarului Genesios şi altor magistraţi. patriarhul a încercat un simţământ de teamă respectuoasă. după care i-au înmânat cartea şi epistola. între timp [Simeon]. şi şă înfăţişeze tuturor adevărul cu privire la motivul alungării sale în exil. iar generaţiile viitoare să afle despre nevinovăţia sa. arătându-i nedreptatea ce i se făcuse [lui Simion] în urma unei judecăţi nedrepte. al căror îndrumător spiritual fusese. să nu se ruşineze ci să preamă­ rească pe Dumnezeu. La vedea acestor bărbaţi iluştri veniţi în număr aşa de mare. Cei mai de vază dintre aceştia s-au dus la patriarh şi au vorbit despre exilul sfântului. l-au făcut să se teamă în sufletul său. a scris o carte despre viaţa lui. Căci iată.ca ucigaş. o epistolă pe care a trimis-o patriarhului Serghie. pentru a nu se opri doar la vizitatorii săi.

Ultimul a adus împotriva lui şi a părintelui său un mare număr de acuzaţii. mitropoliţii au ascul­ tat cu mare atentie.din pricina căruia s-a produs această nenorocire . şi. şi m-am bucurat întrucât cunoşteam viaţa acestui erou. unul se agăţa cu tărie de ideea lui şi nu înceta să-şi cinstească părintele prin sărbători pline de stră­ lucire. / ' uluiţi / de cele auzite. care s-au dovedit a fi minciuni. i-am citit cânturile scrise în cinstea părintelui său. ' multora dintre ei nevenindu-le să creadă că singhelul . iluştri bărbaţi. nicicând nu am avut vreo îndoială în privinţa lui Simeon. acuzatorii lui se agitau necontenit şi veneau să ne hărţuiască . Cu multă vreme în urmă.s-a purtat atât de josnic. După citirea scrierilor. Nu ştiu din ce pricină între Simeon şi singhel a apărut această neînţelegere. patriarhul s-a adresat puternicilor ucenici ai sfântului: „In ce mă priveşte. nu s-a întâmplat din cauză că Simeon s-ar fi îndepărtat de dogmele Bisericii . Ceea ce a suferit din partea noastră. Tot timpul cât a durat citirea. am poruncit ca aceste imnuri să fie cântate în biserici şi i-am lăudat credinţa nemăsurată. De aceea. iar pe de altă parte.temelia credinţei ortodoxe pure şi neîntinate . S-a temut ca această întâmplare să nu ajungă la urechile basileului şi să nu fie pedepsit din această cauză. mulţi dintre ei nu mai încetau cu laudele la adresa sfântului şi a curăţeniei vieţii sale.ci fiindcă. f r 103. pe de o parte.iată de ce 130 / 1 .pe care aceştia le aveau. de asemenea. De asemenea a cerut ca scrierile [lui Simeon] să fie citite în sinod.

Dacă acum el doreşte şi se încrede în mine. iar încrederea noastră în el va rămâne mereu vie." 104. preoţi. preasfinte Simeoane. Când este anunţată sosirea sfântului. dar. ca să suferi de pe urma unei pedepse ce se cuvenea dată unui vinovat. călugări. în ce mă priveşte. cu siguranţă. şi îl voi duce la îndeplinire dacă ai încredere în mine şi îţi 131 .am hotărât să-l îndepărtez de mănăstire şi de oraş. patriarhul a trimis ca să-l aducă pe sfânt din exil. unde îl întâlneşte pe Simeon însoţit de personalităţi înalte. In felul acesta toate nedreptăţile făcute [lui Simeon] vor fi îndreptate. am cugetat în sinea mea la un lucru cât mai folositor pentru tine. va putea să intre din nou în mănăstirea sa. Patriar­ hul i se adresează. îl voi unge arhiepiscop al unuia dintre cele mai importante oraşe. După ce a rostit aceste cuvinte. Când vestea întoarcerii sale s-a răspândit în oraş. zicând: „Care ţi-a fost gândul. ca să te arunci în vâltoarea aceasta de necazuri. precum şi distinşii senatori care-1 cunoşteau pe preafericit datorită virtuţii sale şi al căror îndrumător spiri­ tual fusese . iau ca martor aspra judecată a lui Dumnezeu. o mare mulţime de oameni . patriarhul îi iese înainte în micul secreton. ca să ne mâhneşti şi pe noi.laici. nu unui om învăţat şi plin de virtute ca tine.i-au ieşit în întâmpinare şi cu toţii l-au însoţit până la patriarh. cu încu­ viinţarea sfântului sinod. să-ţi întristezi prietenii şi ucenicii pe care îi vezi aici. că despre tine am avut o părere foarte bună.

atunci vei putea face cum socoteşti că e mai bine pentru tine şi pentru Dumnezeu". 5. Cât despre sărbă­ torirea părintelui tău. în ce mă priveşte. 105. sfântul a răspuns: „Cât despre necazurile şi neînţelegerile despre care ai vorbit preasfinte. El este cel care se face răspunzător pentru aceste tulburări şi de aceea apostolul spune pe bună dreptate: «Acela care vă tulbură pe voi. noi nu ne vom împotrivi. El socoteşte că în felul acesta pune la încercare ştiinţa şi inteligenţa celorlalţi. eu îi mulţumesc lui Dumnezeu şi ţie preasfinte.10. pentru tot ce am suferit şi am îndurat şi pentru tot ce voi mai suferi. iar la ele să participe numai călugării şi. El mă urăşte în zadar1 pentru unele pricini neînsemnate. dar care lui îi fac plăcere. Insă acum încuviinţează măcar ceea ce spun: întoarce-te la mănăstirea ta. oricine ar fi el»2. din afara mănăstirii. 2 Galateni 5 . nu eu mă fac vinovat ci înţeleptul singhel. aceasta numai până când cei ce te invidiază se vor potoli sau vor părăsi această lume.vei slăbi puţin dârzenia. 132 . şi ca toţi să admită că înţelepciunea şi priceperea lor sunt mai mici decât ale lui. îşi va purta osânda. doar prie­ tenii. pentru ca nimeni să nu fie mai sus decât el. dorim însă să mai temperezi puţin strălucirea şi durata acestor ceremonii. căci nu ca un răufăcător sau ca unul care a săvârşit un 1 Psalmi 68. După aceste cuvinte. unde te-ai ostenit atât de mult.

Da. că mi s-a dat cinstea să dau socoteală pentru neascul­ tarea unei porunci a lui Dumnezeu. ti-a schimbat dulceaţa în / ' f / amăreală şi a înfăţişat lumina drept întuneric2. 106. „Pentru vechile tale hotărâri cu privire la mine. recunosc simţămintele tale faţă de noi.nu ştiu cum să mă exprim . sfinţia ta. mă bucur şi mă socotesc fericit. l-ai socotit sfânt şi ai lăudat fapta noastră de a-1 cinsti. 2 Isaia 5 . sau răufăcător. nu 1 Simeon face aluzie. eu păcătosul. ci ca un slujitor al lui Hristos. exilat pentru că a luat apărarea „poruncii lui Dumnezeu" împotriva adulterului săvârşit de împărat. 133 . eu nu numai că nu mă ruşinez de ceea ce am îndurat pentru poruncile lui Dumnezeu. şi cu mine. dar dacă suferă pentru că e creştin să nu se ruşineze". n-ai avut destule laude la adresa credinţei noastre faţă de părintele nostru. credincios canoanelor şi dogmelor apostolice. Tot astfel. 20.a făcut ce nu trebuia să i se îngăduie: ura ti-a schimbat inima. mai marele apostolilor: „Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş sau hoţ. după exemplul părinţilor noştri1". care ne spune să nu ne dispreţuim părinţii. să fiu condamnat de justiţie şi să fiu exilat. ne-ai respectat întotdeauna purtarea. însă ura lui Satan . mai ales la Sfântul Teodor Studitul. Aceasta este învătătura lui Petru. adevărul care domneşte printre noi: tu ne-ai cinstit mai mult decât am fi meritat.adulter am suferit. mă iau pe mine însumi ca martor. ci dimpotrivă.

atunci. Cât despre celelalte planuri la care ai cugetat în privinţa noastră. Mai mult încă. iar tu ne vei iubi nemăsurat. află că nu pot să primesc. aşadar. „Dacă însă tu nu vrei să ne înveţi cum se cuvine.doar nouă ci şi tuturor celor care au avut cunoş­ tinţă de comploturile urzite împotriva noastră. şi tot aşa de mult ne vei lăuda pentru curăţenia cuvintelor noastre. să păzească toate câte v-am poruncit vouă». va fi pentru noi o adevărată consacrare. ca pe nişte slujitori şi ucenici ai lui Hristos. Şi cine. dacă vii cu nu ştiu ce făgăduieli de slavă pămân134 . ne vom supune poruncilor tale până la moarte. dimpotrivă. Dacă. aşadar. şi pe care făgăduieşti să le aduci la îndeplinire. ca noi să dăm ascultare de poruncile tale. aşadar. după sfânta Scriptură. după exemplul sfinţilor părinţi de odinioară. aşa cum ţi-am scris deja. şi te vom primi ca pe un unul al apostolilor şi ne vom aşeza sub picioarele tale sfinte asemeni ţărânii pământului. şi a îndura slava omenească ca pe o insultă. a fi călcat de tine. am de multă vre­ me această filozofie: a socoti dispreţul oamenilor ca o chezăşie a gloriei cereşti. Eu. nu te va susţine când îi vei învăţa pe oameni să facă ceea ce Hristos şi ucenicii Lui au predicat şi au poruncit? Acest lucru este cerut şi de fiul lui Dumnezeu: «Invăţaţi-i. învaţăne. dacă este vorba de bunuri trecătoare şi de slavă omenească. atunci ne vei vedea supunându-ne cu dragă inimă poruncilor tale. slujitorul tău. este vorba de lucruri plăcute lui Dumnezeu şi de folos sufletului." 107.

de Mine se leapădă »*. aşadar. nici bogăţia. fără să ies vreodată din singurătatea mea.10. Rămânând departe. îţi vom răspunde aşa cum au răspuns ucenicii lui Hristos: «E mai bine să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni»2. cerându-ne să ne alăturăm ţie şi tuturor arhiereilor Bisericii cu condiţia de a ne lepăda de părintele nostru . 3 Romani 8. nici mănăstirea.tească. şi de cea a părintelui meu duhovnicesc. De când am încredinţat întreaga grijă a stăreţiei ucenicului meu Arsenie.16. 2 Galaterd 1. că de acum înainte eu nu voi pune mai presus de surghiunul pe care l-am îndu­ rat pentru dreptatea lui Dumnezeu. care a spus: «Acela care se leapădă de voi. atunci n-aş mai fi slujitorul lui Hristos. Află.sfântul care ne-a adus lumina şi care se face acum mijlocitorul şi protectorul nostru în greutăţile vieţii. nici chiar moartea sau viaţa nu mă va putea despărţi de iubirea Hristosului meu3. asemeni unui părinte iubitor atunci ar însemna să ne lepădăm de Hristos. în cazul acesta. nici slava. Şi fiindcă eu am fost alungat pentru dreptate şi pentru ascultarea 1 Luca 10. ca şi cum n-aş fi fost. 135 . eram în mijlocul lor. eu m-am ţinut departe de grijile treburilor mănăstireşti. nici nimic din ceea ce urmăresc oamenii în această viaţă. nimic din toate acestea. căci dacă aş dori să fiu pe placul oamenilor. Nu. pe care l-am aşezat în locul meu în fruntea fraţilor săi.39.

încredinţat fiind că nu voi fi lipsit de sfintele lui fericiri. Când patriarhul a auzit aceste cuvinte con­ trare tuturor aşteptărilor sale. dar tu ai rămas acelaşi şi nu te-ai schimbat pentru nimic în lume. vrednic de laudă şi legitim. tu eşti un adevărat studit. dimpotrivă. După care. în câteva cuvinte. Nu noi te vom împiedica. şi nici în afara lui ca să organizezi aceste sărbători şi să te bucuri de ele împreună cu prietenii tăi". Intr-adevăr.poruncii Dumnezeului cel viu. şi poate că merită să-ţi aducem laude pentru aceasta". nici în oraş. Acest lucru mi se pare. tu eşti tot atât de dârz ca şi ei. nu numai mie. a răspuns: „Desigur. Simeon. 136 . 1Q8. 1 M atei 5. fără să mă fi lepădat de El. l-a lăsat să plece în pace. nu mă voi întoarce aici câtă vreme voi trăi. El a spus: «Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice pe nedrept tot cuvântul rău împotriva voastră. Tu te-ai arătat potrivnic tuturor cuvintelor mele. [patriarhul] şi-a făcut cunoscută hotărârea: „Am socotit că voi reuşi să te fac să mai laşi puţin din dârzenia ta. plin de dragoste pentru părintele tău. ci şi altora. continui să te agăţi de cinstirea şi de credinţa în părintele tău duhovni­ cesc. Terminând ce a avea de spus. aşa că de acum înainte mergi unde doreşti. vieţuieşte împreună cu ucenicii tăi şi fă ce crezi că e mai bine.11. ci voi muri cu legea Hristosului meu. din pricina Mea»"1.

Dumnezeu. Incheindu-şi vizita.109. prieteni. pentru preafericit. căruia i se rugase pentru aceasta. date în cuvinte pline de dulceaţă: preoţi. magistraţi. toţi îi trimit din belşug. aruncau cu 137 . Acolo a stat câteva zile. el este găzduit în casa venerabilului Cristofor. S-au adunat în acest fel foarte mulţi bani. la lumina zilei .cu toţii scrâşneau din dinţi împotriva lui. numit şi Fagura. s-a pus pe treabă şi a început să ridice mănăstirea. Mai întâi el a împărtăşit gazdei şi celor doi fraţi ai lui învăţături folositoare din comoara lui spi­ rituală. bărbaţii de vază despre care am vorbit. călătoreşte din nou pe mare pentru a se întoarce la draga lui singurătate. şi mulţi alţii s-au putut înfrupta din îndrumările sale. copii şi bătrâni. mucenic (chiar şi fără să fie persecutat) prin martiriul conştiinţei şi prin răbdarea cu care a îndurat încercările la care a fost supus pentru porunca lui Dumnezeu. într-un cuvânt toţi cei care îl cunoşteau şi-l iubeau. El îi deschide avuţiile celor puternici. a ieşit din palatul patriarhului însoţit de dragii lui copii. bărbaţi şi femei. Preafericitul Simeon. împreună cu toţi aceştia. aceştia. 110. Sfântul i-a primit şi plin de încredere în Dumnezeu. în chip nevă­ zut şi fără încetare. care face cuib puilor de vultur şi dă pâine oamenilor. Dar cine ar fi în stare să istorisească gre­ utăţile pe care [sfântul] le-a mai întâmpinat din partea demonilor şi a vecinilor? Aceia. acolo unde dorea să-şi amenajeze o chilie de isihast. părinţi. face atunci să sosească ajutoare ca o ploaie de vară. copii. oameni simpli.

vechii lui duşmani. 27 şi 1 Corinteni. viitorii ei locuitori. îl ameninţau făţiş pentru a-1 împiedica să-şi termine lucrarea. se reunea cu urechea plecată la îndemnurile acestui conducător al turmei. în timp ce demonii. 3. adresându-i ameninţări înspăimântătoare. Dar ce să mai spunem? Un mare de răutăţi. In ciuda tuturor acestor încercări. Veci­ nii. 10. 3 Clădire sau gospodărie aparţinând unei mănăstiri. el lupta împotriva tuturor relelor ce se abăteau ca o furtună asupra lui. Şi câte alte piedici nu i-au mai pus. unde el cumpărase un metochion3. zgâlţâiau nevăzut construcţia pentru a-i face necazuri cât mai mari. cu picio­ arele spiritului său sprijinite pe piatră2. el reuşeşte să-şi termine mica lui stână şi sădeşte acolo o grădină şi o vie pentru călugări. opunându-le o rezistenţă dârză. 39.4. In lăcaşul de cult al Maicii Domnului de la mănăstirea Eugenios. mânaţi de ură.pietre. aproape tot clerul 1 Galateni 9. ca să-l facă să renunţe la construcţia mănăstirii? Dar Simeon se îmbrăcase cu stânca1. aruncând cu pietre. după atât de multe suferinţe. Simeon era ocupat acum cu alcătuirea unei noi turme şi cu sărbă­ torirea părintelui său cu un fast şi mai măreţ decât înainte. 2 Psalmi. 138 . şi încercau să-l facă să plece. îl împroşcau cu ocări şi căutau să-l înfrico­ şeze. o vâltoare de tulburări îl făceau să înfrunte zi de zi dezlănţuirea acestor rele iscate atât de demoni cât şi de oameni.

atingea cu toată fiinţa lui starea de contemplaţie şi de iluminare cu care era obişnuit. s-a retras la mult râvnita lui linişte. sfântul se elibera de acesta. persoana lui Dumnezeu-Tatăl i-a fost revelată. De atunci. ca mai înainte. care nu se despărţea niciodată de Dumnezeu. limba lui s-a preschimbat într-o limbă de foc şi a scris ca un teolog „Imnurile dragostei dumnezeieşti". şi el. el vorbea cu Dumnezeu asemenea lui Moise şi. 139 .18. nici chiar atunci când ajunsese să cârmuiască mănăstirea. împins de suflul puternic al duhului. Fără voia lui. se unea cu El pe deplin. el a făcut cunoscut în scris ceea ce a văzut prin revelaţie divină. prin raţiune şi har. în cele din urmă. Timp de opt zile dura sărbătoarea. Această linişte nu l-a părăsit niciodată. Tot 1Exodul 31. ca pe table. Dumnezeu prin har şi ase­ menea Fiului lui Dumnezeu. în atmosfera aceea de linişte. fără ca să se găsească vreun acuzator sau cineva care să caute s-o tulbure. ceea ce a contemplat în viziunile sale atunci când se înălţa deasupra naturii lui omeneşti. efectele minunate ale focului divin. tot mai mult lumină. 111. după atâta trudă.marii biserici a lui Dumnezeu împreună cu mulţi călugări şi laici. Dar atunci. Sub acţiunea focului divin. călăuzit de degetul lui Dumnezeu1. el grava cu cerneală. [Simeon] devenea din zi în zi tot mai mult flacără. Trecând dincolo de materie şi de grosimea trupului.

i-ar fi spart capul şi nimic nu ar mai fi putut să-l scape de la o moarte fulgerătoare. prin autoritatea înţelepciunii. Violenţa loviturii. Ce a făcut în urma acestei întâmplări cel care îl imita pe acela care a zis: „Nu răsplătiţi răul cu rău!"1 Cu multă blândeţe a răspuns celui care îl atacase şi tuturor celor care se purtau rău cu el. care i-a provocat sfântului o stare de ameţeală. când îl copleşesc cu ocări. încât dacă l-ar fi lovit. şi a aruncat-o cu putere înspre locul unde sfântul obişnuia să scrie cuvintele harului divin. a fost atât de puternică. nu-şi afla liniştea. Hristoase. încât abia a putut s-o ridice.îl trântesc la pământ pe acest om drept. El stârneşte împotriva lui furia vecinilor mănăstirii. unul din aceşti oameni a luat o piatră atât de grea.o. a trecut mai departe îndreptându-se spre fruntea sfântului şi a căzut chiar în faţa lui.atunci compune cuvântările sale apologetice şi polemice cu atâta forţă încât. demonul. se opune. Văzând toate acestea. batjocorindu-1 în fel şi chip. l-a chemat pe ucenicul Simeon şi i-a 1 Romani 12. 140 . cât de neînchipuit de mare este răbdarea Ta! . intr-o zi.17. şi cu mâini ucigaşe . gata să-l ucidă. cu o voce calmă. 112. care-1 ceruse [pe Simeon] ca şi pe Iov. întărit prin ele. celor care îl contraziceau. Piatra a spart geamul. când îşi ridică mâna asupra lui fără nici un respect faţă de vârsta şi starea lui de sănătate.

141 . „Dar du-te să stingi cu undelemnul binefa­ cerii mânia acestui om şi din toată sărăcia noastră dă-i din belşug ce îl poate vindeca".spus: „Vezi frate. ce ne ameninţă?" Şi i-a arătat piatra.

Datorită acestor stări şi a vieţii întrutotul apostolică şi vrednică de Evanghelie. el nu răspundea la insultă cu insultă. atunci când suferea. el stătea alături de îngerii cerului. el era cuprins de o bucurie de nedescris văzându-se trecând prin toate stările de fericire ale lui Hristos. lumina 142 . nu se plângea. Aşa era acest mare ucenic al lui Hristos: îndura toate necazurile provocate de oamenii păcătoşi şi răspundea răufăcătorilor cu binefaceri. aici pe pământ. acest prea­ fericit ucenic al lui Hristos a ieşit din amăgirea lumii sensibile. răbda. dar prin suflet era unit duhovniceşte cu Dumnezeu în lumina divină. mângâia. întruchipare vie a apostolilor şi imitator al vieţii lui Hristos. în miezul fră­ mântărilor. prigonit fiind. el strălucea prin faptele lui sfinte în mijlocul oamenilor pământeşti. prin înţelepciunea lui divină. Ca om ceresc. Prin trup era asemenea tuturor Oamenilor.Profeţii şi minuni înainte de moarte 113. cine l-ar fi socotit un înger pământesc sau un om ceresc ar fi dat do­ vadă că a înţeles aceste lucruri ale lui Dumnezeu. când îl învinuiau. prin cunoştinţele sale cereşti.

El ştia dinainte ce se va petrece. prin meditaţie neîn­ cetată. asemeni unui om care ar cunoaşte în chip desăvârşit. Această stare de lucruri îl îndurera mai 143 . O altă dovadă este prezicerea făcută rudei lui loan. Ca înger pămân­ tesc. întâmplarea avea loc întocmai. Dar să amintim câteva dintre minunile acestui om. asemenea apostolilor. Apoi vom cuteza să istorisim fericitul lui sfârşit. registrator al dromei sub autocratorul Vasile. împăratul a pronunţat împotriva acestui om o condamnare groaznică urmată de o pedeapsă cruntă. s-o care în spinare de departe. el prevedea. Privirea acestui suflet atât de curat bătea atât de departe. El i-a prezis cu precizie marea încercare cu care se va confrunta. Chezăşia vorbelor mele este prevestirea pe care sfântul a făcut-o în legătură cu loan. într-adevăr. lucruri ce urmau să se petreacă. cu preţul unor mari osteneli. şi le vestea ca un profet. 114. un curtean renumit. Aceste două [prevestiri] le-am istorisit în amănunţime în „Viaţa [lui Simeon]" mai completă. ştia dinainte câteodată. un funcţionar însărcinat cu plângerile adresate împă­ ratului. Astfel era viaţa lui. tot cuprinsul cărţii ce o poartă în mână. şi chiar înţelepciunea şi cunoştinţele sale minunate pe care a ştiut să le îmbogăţească. spunând că cea mai mare a fost chiar via­ ţa lui întreagă. încât cu mulţi ani înainte el prevedea ce avea să se întâmple. în mănăstirea pe care o întemeiase nu exista nici o sursă de apă şi ucenicii lui se chinuiau. prin inspiraţiile Duhului.. Zece ani mai târziu.sufletele şi le aducea la credinţă.

a hotărât să le arate locul unde vor găsi apă. nu a spus nimic despre această minune. Dumnezeu i-a ascultat ruga şi a făcut ca să i se arate locul acela. a luat unealta şi după ce a spus: Dumnezeu să fie binecuvântat!. îşi dădea seama de lucrul acesta. socotind că sosise ceasul ca să-şi afle odihna. Cu toţii s-au apucat să sape cu râvnă şi au făcut o gaură adâncă în stâncă. Purtat pe o targă. Apoi le-a poruncit călugă­ rilor să-i cheme pe muncitori ca să sape în acel loc. numită „tzapion" în limbaj popular. dar el. a cerut să i se dea o unealtă. [Simeon] şi-a arătat durerea pe care o simţea până în adâncul sufletului pentru sărmanii oameni siliţi să care tot timpul apă. dar de apă n-au dat nicăieri. lăsând să ţâşnească apa care să le potolească setea. stânca rezista. după ce plătise prin suferinţă datoria lui de om. El s-a rugat ca harul mistic să-i arate locul unde stânca se va crăpa. într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu. încât dorea să fie eliberat. anii care treceau şi greutăţile cu care se înfruntase toată viaţa i-au împovărat bă­ trâneţea în asemenea măsură. a cerut să fie dus în curtea mănăstirii. când deja suferea de ultima lui boală. 144 . între timp. care pe toate le cunoaşte. a lovit de trei ori chiar în mijlocul curţii. într-o zi.. fiind neobişnuit de tare. Ajuns acolo. întrucât în locul acela nu se afla nici o sursă de apă (în împrejurimi nu exista decât o singură stâncă).. dornic ca întotdeauna să scape de slava omenească.mult pe sfânt decât pe ucenici.

Medicii. căci apa va ţâşni de îndată din mai multe izvoare bogate»". Au făcut aşa cum li s-a spus. In locul acela a fost construită fântâna care există încă. şi aveam. nereuşind să găurească piatra. a fost spartă imediat dintr-o singură lovitură. Zile întregi am fost mistuită de această febră.obosiţi şi descurajaţi. din pricina căreia nu puteam duce la gură nici un fel de hrană. oasele erau ca nişte lemne uscate. în acest fel. muncitorii au încetat lucrul. văzând că trata­ mentele nu făceau decât să-mi agraveze boala. fiindu-i aduse la cunoştinţă cele întâmplate. Dar trebuie să mai povestim şi o altă vizi­ une în care el i-a apărut Anei. Dumnezeu împlineşte dorinţele sfinţilor Săi şi le aude glasu­ rile. Sfântul tocmai se pregătea să dicteze secreta­ rului ultimele sale dorinţe şi să-şi facă testamentul. chiar tăcute. iar carnea mi se topea ca ceara. şi minunea pe care a făcut-o pentru ea. întâmplarea aceasta am auzit-o chiar din gura ei: „Mă îmbolnăvisem şi eram chinuită de o febră foarte mare. drept mărturie a mijlocirii lui pe lângă Dumnezeu. şi prin deschizătura făcută a ţâşnit din adâncul pământului o apă foarte bună. 115. şi le face cunoscute fără voia lor prin lucrarea harului. simţeam că-mi ard măruntaiele. stareţa din Bardena. şi piatra pe care până atunci o loviseră puternic.impresia că trupul mi se destramă. dar în zadar. a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi muncitorilor care sapă pu­ ţuri: «Spargeţi stânca spre marginea ei şi nu va trebui să vă chinuiţi prea mult. că 145 .

după ce l-am recu­ noscut pe cel aflat dinaintea mea: „Mor. întorcându-se către preafericitul său ucenic. i-a spus: „Simeoane. prietenilor tăi. Atunci sfântul Simeon Studitul. că trupul mi se topea şi vocea mi se stingea. mi-am ridicat privirea şi. m-au părăsit. scăldată în lacrimi. deschizându-mi gura.eram lipsită de putere. mi-a spus cu vocea lui blândă: „Ana. lăsându-mă singură cu mama mea. aşteptând clipa de pe urmă ca să-mi închidă ochii. ce-i cu boala aceasta nemiloasă care te chinuieşte? Şi de ce stai culcată în pat. In această stare. şi văzând că privirea mi se tulbură şi că respiraţia mea sacadată se preschim­ base în horcăitul de dinaintea morţii. nemişcată. apoi dă-i să mănânce. şi fără măcar să guşti mâncarea?" Am simţit atunci că vocea sfântului mă făcea să-mi recapăt forţele. l-am văzut într-o vedenie pe preafericitul Simeon. am spus cu vocea stinsă. / ' m-a strâns la pieptul ei. care întindea mâna spre părintele său Simeon Evlaviosul şi venea spre mine într-un nimb de slavă. ia-o de mână şi ridic-o. fără să spui nimic nici mamei tale şi nici nouă. sfântul nostru Simeon. El a făcut întocmai şi mi s-a părut că-mi dă să mănânc din hrana pe 146 .ce înseamnă să fii mamă! auzindu-i pe medici că pierduseră orice speranţă de a mă ţine în viaţă. străduindu-mă să mă fac auzită. Când a ajuns lângă mine. Arătam ca un cadavru care încă mai respira. slăvitul meu Părinte". Atunci mama . fără să-mi pot da seama ce se petrece în jurul meu. plângând amarnic.

ca şi pe Părintele său. chiar şi când cineva mă poftea să mănânc mai ales peşte 1 Este exact aceeaşi expresie prin care Nichita a afirmat mai înainte că Simeon era prea tânăr pentru a putea fi primit în mănăstire.care i-a cerut-o mamei. Hrănită de aceste mâini preasfinte am prins puteri noi. sfânta Scriptură în cei care trăiesc potrivit lui Dumnezeu şi învăţă­ turilor aceleiaşi Evanghelii. am chemat-o pe mama şi i-am istorisit vizi­ unea. r \ 116. m-am ridicat din pat. tocmai împlinisem cel de-al paisprezecelea an al vieţii mele1. Eu. care până atunci fusesem mută. el a fost tuns în monahism la mănăstirea sfintei Marina şi a căpătat numele de Simeon. 147 . Şi cum pofta mea (nu ştiu cum să mă exprim). apoi am reuşit să mă ridic din pat. După moartea sfântului." Astfel lucrează. Dar să mai povestim şi alte minuni ale nume Nichifor fusese )reafericit Părinte. El văzuse cu ochii lui câteva minuni ale sfântului. după ce a devenit preot. mi-a povestit. chiar de la vârstă fragedă numai spre mâncarea de peşte nu tânjea. îi ceream acum hrană pe care acum o mâneam cu mare poftă. încă şi acum. luând pe Dumnezeu ca martor. pe care le urmează cu sfinţenie. următoarele: „Eram încă foarte tânăr. lipsită de viaţă. când am fost adus la sfânt de către părinţii mei şi pus în rândul slujitorilor lui. într-o stare de sănătate desăvârşită.

timp în care s-a rugat lui Dumnezeu. în numele lui Hristos-Dumnezeu. începând de atunci. şi a aflat pricina purtării mele. nu sărat. zicându-mi: Ia şi mănâncă. Şi-a tras mâna îndărăt şi s-a recules o clipă. drept urmare a darului dumnezeiesc şi a rugăciunilor Părintelui meu. într-o zi. m-a luat de mână. la masă fiind. şi de acum înainte îţi va fi poftă pentru orice fel de hrană pe care ne-o dă Dumnezeu. cuprins de scârbă. sfântul mi-a dat cu mâna lui o bucată de peşte prăjit.proaspăt. mi se făcea greaţă şi vomam imediat. Aşa eram pe atunci şi dezgustul pentru peşte mă făcea să mă simt prost până când. mi-a spus să vin lângă el. mâneam cu mai multă poftă mâncarea de peşte decât mâncare cu carne pe care mă hrăneam în vremea când trăiam în lume. aşa cum v-am dat iarba verde1». minune asemănă­ toare celei de la nunta din Cana Galileii". a binecuvântat din nou bucata de peşte şi mi-a dat-o s-o mănânc. care ştie toate lucrurile mai înainte ca ele să se întâmple. După această vorbire cu Dumnezeu pe cale mistică. 3. care a spus: «Iată că v-am dat totul. sfântul m-a întrebat de ce refuz. Cum însă mă codeam să o iau. am simţit că prind gust pentru mâncarea de peşte. 148 . 1 Geneza 9. Aceasta a fost prima minune care arăta sfinţenia lui. şi eu am luat cu toată încrederea bucata de peşte s-o mănânc. După ce sfântul a rostit aceste cuvinte.

numită deisis1. Atunci când. se înălţa spre tavan. 149 . plutea în chilia lui. căci era în pragul urcării lui la Dumnezeu. eu. sau fiindcă era voia lui Dumnezeu ca să fie cunoscută viata / acestui sfânt. el ţinea mâinile întinse spre cer şi se ruga. la înălţimea icoanei. iar în faţa ei ardea o candelă. mi s-a părut că cineva mă trezeşte şi atunci am asistat cu ochii deschişi la o întâmplare uluitoare. devenind în acelaşi timp lumină şi strălucire. el n-a mai îngă­ duit nici unuia dintre monahi să-i ţină tovărăşie sau să rămână în chilia lui. greu de înţeles. O icoană de mari dimensiuni. aproape de miezul nopţii. care nu eram decât un prunc lipsit de 1 Icoană în care este reprezentată Sfânta Fecioară şi Sfântul loan Botezătorul rugându-se înaintea Mântuitorului. Aşadar. eu mă culcam într-un colţ pe podeaua chiliei sale. şi iată ce am mai văzut (Hristos îmi este martor că spun adevărul!): sfântul plutea în aer. în afară de mine. Când am văzut această minune nemai­ auzită. însă ştiu sigur că de atunci nimeni n-a mai rămas în chilia lui. fie pentru că bătrâneţea îi impunea nevoia de a fi ajutat. cam la patru coţi de la podea. n-aş putea să spun [din ce cauză]. ' dintre toti / ceilalţi. fie pentru că nu cunoşteam încă răutatea şi invidia. fiind copil (căci ţinea foarte mult ca nimeni să nu ştie cu ce se ocupa). într-o noapte. în sânul lumii şi al oraşului în acele vremuri.117. aşa cum a fost în această lume. /7 am fost acceptat în preajma sfântului şi am ajuns să mă bucur de mila şi de dragostea lui.

Sfâşiată de două nenorociri în acelaşi timp . ieşind din casă sub imboldul Providenţei care conduce şi îndrumă totul. Dar cum în planul lui Dumnezeu nu era hotărât ca această minune să fie dată uitării până la sfârşit. Când monahii care locuiau împreună cu sfântul în mănăstire au dat peste acest copil descărnat. scăpase cel puţin de una din ele şi se simţea oarecum uşurată. paralizat. El a bombănit şi mi-a interzis să povestesc altcuiva ceea ce se petrecuse în timpul nopţii. nemişcat. m-am speriat tare.experienţă în viaţa monahală. arătând în felul acesta că încă mai e în viată.suferin­ ţele pe care femeia le îndura erau groaznice. cu sau fără voia lui. când încă mai eram cuprins de frică. care îşi dădea ochii lui mari peste cap şi horcăia tot timpul scuturându-şi trupul. O femeie sărmană avea un copil. / ' s-au 150 . mut. i-am povestit sfântului ce am văzut în timpul nopţii. şi care nu se putea mişca. Ajunsă la capătul de sus al scării ce ducea la capela sfintei Marina. într-o zi. trebuia ca harul de care [sfântul] s-a bucurat din plin să se manifeste de la sine. în vârstă cam de patru ani. iar faţa îi era tot timpul scăldată în lacrimi. a venit la mănăstire spre a-1 întâlni pe sfânt. 118. Dintre cele două nenorociri care o copleşeau.de sărăcie şi de crunta boală a copilului ei . l-a părăsit acolo şi a rupt-o la fugă făcând cale întoarsă. a aşezat copilul pe jos. mi-am tras pătura peste cap şi mi-am ascuns faţa. a luat în braţe acest trup atât de slăbit din pricina bolii încât părea lipsit de viaţă şi. Dimineaţa.

ca şi cum am fi fost înţeleşi. a făcut semnul crucii deasupra lui. împăratul nostru. bătrânul sfânt s-a aplecat. a prins viaţă. Punându-şi toiagul deoparte. „Nici vorbă . şi-a recăpătat sănătatea şi puterea doar prin simpla atingere cu aceste mâini sfinte. a luat copilul în braţe şi l-a aşezat pe jilţul pe care stătea în timpul adunărilor. Hristoase. copleşit de ceea ce vedea acolo şi de puterea dată Celui Rău împotriva creaturii lui Dumnezeu. Preafericitul s-a întors atunci spre noi care ne aflam în jurul lui şi ne-a spus: „Ce credeţi că trebuie să facem cu acest copil?" Toţi într-un sin­ gur glas. şi ridicându-se în picioare. e gata să-şi dea sufletul dintr-un moment în altul".o. câtă slavă le-ai dat sfinţilor Tăi! . s-a sprijinit de jilţul sfân­ 151 . am răspuns: „E limpede că trebuie să-l înfăşurăm într-un giulgiu şi apoi să-l îngropăm. care arăta asemeni unui obiect ce îi umplea de spaimă pe toţi cei aflaţi în preajma lui. s-a rugat. el care până atunci stătuse nemişcat.a zis el ceea ce spuneţi e lipsit de noimă". sfântul începu să plângă şi să ofteze din adâncul inimii.dus să-i spună sfântului că au descoperit ceva înspăimântător şi de necrezut. După aceea ne-a poruncit să coborâm candela aprinsă în dreptul icoanei sfintei Marina: a luat de acolo puţin ulei şi a frecat trupul slăbit al copilului.deodată copilul şi-a revenit în chip miraculos. El şi-a luat toiagul de care îşi sprijinea slăbiciunea şi neputinţa bă­ trâneţii şi s-a dus să vadă nefericita făptură care se înfăţişa ochilor săi plini de milă. Descoperind co­ pilul. şi .

rostogolindu-se pe 152 . voia ei este adusă la cunoştinţa lui Simeon. a fost încredinţat mamei lui. în accesele pe care acesta i le provoca. cu lacrimi în ochi. i-a stat într-ajutor. intră în stăpânirea duhului necurat care îl aruncă la pământ chinuindu-1 îngrozitor. lăsa pe oricine să se apropie de el. în ura lui. mergând liniştit şi cu pas măsurat. bătrâni. căreia. prin munca lui. copii. încrezătoare. Ea îşi arată respectul plecându-şi genun­ chiul. El se îndreaptă spre ea. făcând spume la gură şi behăind ca un ied. femei. stând în picioare înaintea uşilor bisericii. Cel Rău. O altă femeie avea de asemenea un fiu. Când sfântul l-a văzut pe acest tânăr chinuit atât crunt de demonul necurat. După ce a început să se hrănească şi s-a însănătoşit pe deplin. tânărul spumega. îl invidia.tului şi. începe să-l implore pe Dumnezeu ca să-i ajute copilul. şi îl ţine întins. Fiindcă dorea să se înfăţişeze sfântului. bărbaţi. un duh necurat a pus stăpânire pe el şi. luând exemplul lui Hristos. de îndată ce îşi fixează privirea asupra acestei apariţii îngereşti. nemişcat. străini sau apropiaţi. Aşa s-au petrecut lucrurile! 119. uşurându-i traiul ei sărman şi lipsit de speranţă. Acesta. când într-o parte când într-alta. mergând pe dibuite de-a lungul băncilor. sprijinit ca întotdeauna în toiag. femeia aceasta inspirată de Providenţă şi prin harul de sus. Tânărul. Aşadar. îşi aduce fiul la mănăstire ca să fie văzut de sfânt. urcă scara şi. căuta ceva de mâncare. un tânăr chipeş şi plăcut la vedere. scrâşnind din dinţi.

jos, a fost cuprins de milă; a oftat din adâncul ini­ mii şi după ce a plâns înaintea icoanei Dumnezeului nostru Iisus Hristos, pictată în partea de sus a uşii, tremurând de mânie pentru ceea ce vedea, a spus înaintea tuturor celor aflaţi de fată: „Fie ca Bunul Dumnezeu, o, duh necurat şi rău, să-ţi porun­ cească: ieşi din această făptură a lui Dumnezeu". Şi zicând acestea, a luat ulei din candela aprinsă care se afla în dreptul icoanei şi l-a uns pe tânăr. Apoi, apucându-1 de mână, l-a ajutat să se ridice, trimiţându-1 acasă sănătos împreună cu mama lui; de atunci răutatea diavolului n-a mai avut nici o putere asupra tânărului. 120. într-o zi, sfântul s-a întors în locurile lui de obârşie, la casa părintească. Ajuns aproape de Galoş, marele râu din Bitinia, a văzut un pescar stând în picioare cu o undiţă şi o plasă, gata să pescuiască. Când sfântul l-a văzut, l-a întrebat dacă are peşte de vânzare. Pescarul i-a răspuns: „Am trudit din greu din zorii zilei şi până acum, venerabile Părinte, şi iată că am ajuns deja la cea de a noua oră a zilei şi tot n-am prins nimic, nici pentru hrana mea şi nici pentru a putea vinde". Sfântul i-a răspuns: „Aruncă atunci cârligul undiţei în numele meu şi dacă Dumnezeu îţi va sta întrajutor ca să prinzi ceva, eu îţi voi plăti pentru ceea ce ai pescuit". ■ îndată pescarul şi-a aruncat nerăbdător cârligul undiţei în mijlocul apei şi - o, Hristoase, cât de mari sunt minunile tale ca şi puterea sfinţilor! fără să mai aştepte o clipă, şi-a tras mâna şi a prins 153

un peşte mare. Când pescarul a văzut cât de mare era peştele pe care-1 prinsese - deşi [înainte de venirea sfântului] îşi pierduse orice speranţă - l-a luat şi l-a ascuns sub haină. Atunci sfântul i-a spus: „Ia banii, aşa cum am vorbit, şi dă-mi peştele pe care tocmai l-ai pescuit în numele meu". „Am nevoie de el pentru un demnitar şi de aceea nu-1 vând". La auzul acestor cuvinte, sfântul şi-a dat seama de răutatea şi de nedreptatea pescarului; l-a lăsat în pace, s-a îndepărtat puţin şi l-a afurisit pe acel netrebnic. Pe dată, peştele a ieşit de sub haină, a sărit în apă şi s-a pierdut în valuri, lăsându-1 pe nerecunoscător cu gura căscată. 121. Sfântul avea un prieten, pe nume Oreste, în oraşul Crysopolis. Acest om era foarte bogat şi nu-i lipsea nimic. împreună cu soţia şi copiii, ducea o viaţă lipsită de griji, fără teamă pentru ziua de mâine. Dar, diavolul pizmaş avea pică pe acest om. Folosindu-şi puterile, l-a lovit în plină faţă, sucindu-i gura spre ureche şi stingându-i vocea cu totul. L-au luat atunci pe o targă şi l-au dus acasă, la familia lui. Când soţia şi copiii l-au văzut lovit de o nenorocire atât de înspăimântătoare şi neaş­ teptată, şi într-o asemenea stare din care nimeni nu mai credea că îşi va reveni, au început să plângă împreună cu toţi cei aflaţi de faţă, strigând cât puteau de tare, cu feţele înlăcrimate. Despre această nenorocire a aflat şi Părintele nostru. „Prietenul tău Oreste este pe punctul de a părăsi această viaţă", i se spune. Insă omul care pre­ vedea viitorul pe cale suprafirească, îi răspunde 154

aducătorului veştii: „Să mergem, vreau să-mi văd prietenul şi să-i ofer bucuria de a mă vedea". Şi-a luat toiagul şi a pornit la drum, iar eu [Nichifor], mergeam înaintea lui. [Când sfântul a] intrat în casă, femeia a izbucnit în plânsete, ţipând sfâşietor: „Iată Părinte - striga ea - cum arată prietenul tău pe care l-ai iubit şi care te iubea atât de mult! El ne părăseşte şi vai! în curând toţi mă vor vedea văduvă, iar copiii mei vor fi orfani, fără tată. Te implor, vino în ajutorul slujitoarei tale şi roagă-L pe Dumnezeu, fie ca să mor şi eu odată cu el, fie să-l văd revenindu-şi la starea lui normală, ca să se ocupe de casă şi de treburile lui". 122. Iată ce i-a spus femeia sfântului. Când acesta şi-a văzut prietenul în starea aceea gravă, mut, orb, zăcând pe patul său fără să ştie ce se petrece în jurul său, a început să plângă, vărsând peste acesta lacrimi de milă şi de păreri de rău, zicând: „Vai, dragul meu Oreste, în ce stare de plâns te găsesc! Iată ce a putut să-ţi facă diavolul din pricina invidiei!" După ce a rostit aceste cuvinte, şi-a întins mâinile ca să se roage, şi înălţându-şi privirea spirituală a sufletului său spre Domnul, a atins capul bolnavului, a făcut apoi rugăciunea pentru infirmi, după care i-a făcut semnul crucii pe gură şi peste tot capul. Şi rugăciunea i-a fost ascultată; numaidecât - o, Doamne, cât de mare este bunătatea Ta! - bolnavul şi-a revenit la starea normală, gura i s-a descleştat din strânsoarea crun­ 155

tă a diavolului, i-a spus câteva cuvinte soţiei, şi l-a salutat pe sfânt. începând de atunci, cât timp preafericitul a trăit, prietenul vindecat n-a încetat niciodată să-şi aducă darul recunoştinţei sale. Din prietenie, sfântul primea tot ceea ce acesta îi aducea, dar [nu uita niciodată să-i spună]: „Recunoştinţa, frate, trebuie să i-o aduci lui Dumnezeu. Numai El singur poate înfăptui minu­ nile, pentru a-i ajuta pe toţi cei care nădăjduiesc în El. Noi suntem lucrarea Lui şi prin El am căpătat ştiinţa şi viaţa. Creaţi pentru a face lucruri bune întru slava bunătăţii sale, noi suntem totuşi, aşa cum vezi, oameni păcătoşi, supuşi întrutotul aceleiaşi slăbiciuni ca şi tine. Şi nu numai atât, ci trebuie să fim atenţi cu viaţa noastră, pentru ca de bună voie sau fără de voie să nu săvârşim nimic împotriva credinţei, nimic nedemn de voia lui Dumnezeu, şi astfel să lăsăm cale liberă urii cu care ne hrăneşte demonul cel rău, sau să cădem pradă unei frămân­ tări asemănătoare. Fii cu luare aminte, frate, acum că ţi-ai recăpătat sănătatea prin grija lui Dumnezeu, să nu te laşi stăpânit de nebunia păcatului, ca nu cumva să ţi se întâmple ceva şi mai rău, potrivit Cuvântului dumnezeiesc spus nu doar paraliti­ cului1 ci, în marea lui bunătate, şi nouă, tuturor". 123. Dar, în legătură cu oamenii care atunci îl necăjeau, cum aş putea să trec sub tăcere nemai­ văzuta minune petrecută cu unul din aceşti fraţi?
1 Ioan 5,14.

156

şi-a ridicat mâna criminală asupra sfântului. iar potopul de insulte nu mai contenea. însă focul mâniei îndreptat împotriva lui lor devenea din ce în ce mai pu­ ternic. Temându-se totuşi că mânia lui Dumnezeu îl va ajunge. grăbindu-se să-l ajute pe sfântul părinte. minunea despre care vorbesc mi se pare întot­ deauna mai importantă decât cea dinaintea ei. Sfântul le răspundea cu calm. Aşadar. 60. mă obligă să povestesc şi să fac cunoscute minunile tainice pe care Dumnezeu ni le descoperă acum. ca să se ridice de jos. în acelaşi timp l-a auzit pe sfânt zicând: „Frate. ei îl împroşcau cu insulte. îi implora. în ciuda străduinţelor mele de a-i pune capăt. cu ocări şi îi adresau ame­ ninţări înfricoşătoare. mă face să revin asupra ei. Atunci el le-a spus că cei ce îi batjocoresc pe slujitorii lui Dumnezeu vor trebui să dea socoteală în faţa înfricoşătoarei judecăţi a lui Dumnezeu. pe măsură ce înaintez în istorisirea mea. iată povestea acestei nemaipomenite minuni: Doi oameni din vecinătate. nemaiputându-şi stăpâni furia nepotolită. îi ruga. Aşadar. care se numea Damian. slujitorul Domnului. l-a împins şi l-a trântit la pământ.Căci. îi făceau necazuri sfântului din pricina întemeierii mănăstirii [Sfânta Marina]. Dumnezeu să te ierte şi să nu ţină seama de acest păcat"1. s-a căit. 157 . făcea totul pentru a le aduce pacea în suflete. doi fraţi născuţi din aceeaşi mamă. 1 Fapte 7. unul din aceşti fraţi.

că nu-şi înfrânează insultele nici măcar la adresa unui om ajuns în însufleţită stare de moarte1 ca urmare a sfintelor lui lupte în apărarea virtuţii. prin blestemul pe care l-a rostit asupra lor. şi că în dezlănţuirea urii sale nu ţinea seama. care era el însuşi. pe nume Anthes.aşa cum spui tu . necinstit. Simeon explică ce înseamnă „însufleţită stare de moarte". care lăsase neru­ şinarea sufletului său să se arate în toată brutali­ tatea. eu sunt un prefăcut. [Simeon] îi spune defăimătorului: „Dacă. dacă arunc cu praf în ochii oamenilor. nici chiar de înfăţişarea sa ascetică împinsă până la ultimul ei grad . când. l-a copleşit cu un potop de ocări. numindu-1 pe sfânt prefăcut. pentru a înşela . într-un cuvânt [nu ţinea seama] de niciunul din darurile inspirate de Duhul . Sf.adică. aşa cum spui.124. dacă acesta este motivul pentru care arăt atât de palid. înşelător al celor care veneau să-i ceară sfatul. nici la lucrarea mistică a harului divin care-1 însufleţea. nici de blândeţea purtării sfântului.oamenii care vin să stea de vorbă cu 1 în altă parte. Când preafericitul a văzut că neruşinarea acestuia a depăşit orice măsură şi că batjocoreşte chiar templul lui Dumnezeu şi al Duhului. aceştia au fost sfâşiaţi de fiarele sălbatice). Celălalt. Cuprins de o sfântă pornire stârnită de Duhul de sus. 158 .atunci Simeon imită mânia divină a lui Elisei (pe care acesta a arătat-o cândva faţă de acei copii necuraţi.

de unde nu s-a mai putut ridica. de asemenea. pentru a-i judeca pe cei păcătoşi şi a-i condamna la o moarte veşnică. îţi jur întru adevăr că această culoare o vei căpăta şi tu. Boala aceasta îi golea neîncetat pântecele de conţinut şi slăbea legăturile ce ţineau unite mădularele trupului. în plus. exact la termenul prevăzut. ultima lui boală. Ceasul şederii sfântului în viaţa pămân­ tească se apropia de sfârşit. 125. o.mine. El a vorbit. zilele îi erau numărate. Lovit de o boală grea. întâmplarea i-a speriat pe oamenii neştiutori şi cu minte puţină. ca urmare a cruntei mânii a lui Dumnezeu. Dumnezeule a toate lucrurilor! . şi astfel au înţeles că nu trebuie să-i batjocoreşti pe sfinţi şi să nu ţii seama de harul cu care sunt înzestraţi. cuvântul Apostolilor în privinţa Rânduielile lor. Prin aceasta se adevereşte. Pe 159 . s-a umflat foarte mult şi trupul a căpătat culoarea lămâii.în seara aceleaşi zile nefericitul s-a întins în pat. acolo unde ni se arată că trebuie să-i respectăm pe părinţii noştri spirituali. a murit din pricina acestei boli. dar abia a rostit ultimul cuvânt şi iată că . aşa cum stă scris în cel de-al treizecilea capitol din cea de-a doua carte. şi pentru a-i dezlega de păcatele lor pe cei ce trec la credinţă şi a-i reda vieţii". şi îi vei înşela pe oameni". dar nu s-a mai putut ridica din el. l-a trântit la pat. pântecele ţi se va umfla foarte mult.din calea dreptăţii Tale nu poate fugi nimeni. şi unde se spune: „Aceştia au căpătat de la Dumnezeu putere de viaţă şi de moarte. o boală.

pe acest cufăr (şi mi-a arătat lada pe care noi o numim de obicei „raclă").minunea pe 1 Cântarea cântărilor. am dormit acolo. nu m-am mai cufundat ca înainte în somnul care mă chinuise atât de crunt. Am făcut precum mi-a zis . El nu a vrut să aibă pe nimeni altcineva să-l îngrijească. odihneşte-te lângă mine şi vei scăpa de această slăbiciune". nu doar când eram treaz. 5 . Ajunsese în ase­ menea stare de slăbiciune încât nu se mai putea răsuci nici în pat. puterile îi slăbeau şi trupul i se usca pe zi ce trece. la care am adăugat că nu aveam destulă putere ca să-l îngrijesc singur. 160 . după cum este stă în Scriptură: „Eu dorm. asemeni unui rob. Când voi adăuga la ceea ce am spus deja . stăpânit cum eram de această slăbiciune.şi în seara zilei în care mi-a dat poruncă. Atunci el mi-a zis: „Acolo. prin harul lui Dumnezeu. 2.a continuat Nichifor istorisirea .măsură ce boala se înrăutăţea. acolo să te culci. eram tot timpul atent. în afară de mine. ca şi cum aş fi aruncat de pe mine o mare greutate. dar inima mea veghează"1. dacă mâinile noastre nu îl ajutau. cu ajutorul căruia puteam să-l transpor­ tăm ori de câte ori era nevoie. Se făurise chiar şi un instrument special în acest scop. ci. 126. I-am spus sfântului acest lucru. însă eu eram încă foarte tânăr şi puteam să cad foarte uşor într-un somn adânc.a continuat povestitorul nostru . de atunci. ci şi atunci când aţipeam.

şi stăteam acolo toată noaptea. cum de a reuşit să se înalţe singur din pat şi să se 161 . am fost copleşit de admiraţie pentru starea lui îngerească şi pentru gradul înalt de sfinţenie la care ajunsese. fie ca să-l servesc atunci când avea vreo trebuinţă. Aşa cum am spus înainte.ei bine. încer­ când deopotrivă o teamă sfântă. cum stăteam culcat pe cufăr şi aţipisem. voi pune capăt istorisirilor mele despre aceste minuni. iar legăturile cu trupul.care am văzut-o în vremea când el era ţintuit la pat. pe acest om care se întrecea cu îngerii. sfântul nu a îngăduit nimănui în afară de mine să rămână cu el în aceeaşi chilie. atunci l-a văzut pe sfânt. Când l-am văzut în această poziţie. într-o lumină de nedescris. fie ca să dorm. eu dormeam pe acel cufăr despre care v-am vorbit. am rămas nemişcat. Cât timp a zăcut la pat. pe care era gata să-l părăsească. care nu putea fi răsucit în pat decât cu ajutorul acelui instrument într-atât era atât de istovit . Am reflectat la această întâmplare şi mi-am zis: oare omul acesta care ieri. pe el. neputincios să facă nici cea mai mică mişcare sau să se ridice fără ajutorul cuiva. Starea lui se înrăutăţea cu fiecare zi. deveneau din ce în ce mai slabe. într-o noapte. l-am văzut din nou suspendat în aer (o. m-am trezit ca şi cum aş fi fost strigat de cineva. rugându-se la Dumnezeu. minime care mă faci să tremur!) la o înălţime de patru coţi sau chiar mai mult. şi chiar în dimineaţa aceasta. contemplându-1 tăcut. nu se putea întoarce în pat.

lăsându-1 pe sfânt plutind în aer. uluit de ceea ce vedeam. m-am trezit tresărind . şi harul divin. în timp ce mă frământau aceste gânduri. şi în ciuda greutăţii trupului? 127. l-a săltat de la pământ şi l-a înălţat în aer pentru a-1 primi în adu­ narea divină! Puterea dumnezeiască care locuia în el încă din tinereţea sa.şi l-am văzut acum pe sfânt culcat pe pat. în nedumerirea mea. l-a umplut de tărie şi de putere. Nu numai boala. l-a imobilizat.roage. fiind om ca şi noi. în timp ce îl îngrijeam pe sfânt. stricăciu­ nea şi infirmitatea care năruiesc trupul. care se află în el din belşug. crăpat de ziuă. am căzut deodată într-un somn adânc.inima îmi bătea năvalnic în faţa acestei scene atât de ciudată şi de necrezut! . plutind în aer. dar chiar şi frământările. moartea şi abisurile infernului pot fi supuse şi îmblânzite de această putere!" Când s-a. nu vei povesti nimănui ce ai 162 . îmi spuneam: „Cum! boala l-a paralizat. El mi-a răspuns: „Limba îţi este legată în numele lui Dumnezeu şi în numele nevredniciei noastre. era acoperit! Această nouă surpriză m-a uimit şi mi-a tulburat gândurile şi mai mult. se dovedea mai puternică decât lucrarea distrugătoare a bolii şi infirmităţii sale! Aceasta este puterea coborâtă din cer asupra sfinţilor şi a celor care merg pe calea apostolilor cu ajutorul Sfântului Duh. în Tatăl şi Fiul prin Sfântul Duh. ei îşi trăsese singur pătura peste el. Nu mult după aceea. am îndrăznit să-i dezvălui între patru ochi taina mea.

văzut. Aici se termină istorisirile pe care ni le-a spus Nichifor. 163 . chemat de asemenea Simeon. Această poruncă eu [Nichifor] am respectat-o până acum şi nu am dezvăluit nimănui taina aceasta. înainte ca eu să părăsesc acest trup".

în marea lui răbdare. Nenumărate au fost frământările. Aşadar. Sfântul era în exil de treizeci ani. şi pe care l-a avut neîncetat prezent în fiinţa sa. El îşi întărea singur curajul şi îi îmbărbăta şi pe ucenicii săi spunându-le vorbe de mângâiere. mai mult. în acelaşi timp le-a prezis ziua şi ora când el va părăsi această lume. natura îşi cerea plata cuvenită.Moartea lui Simeon. Inima lui rămânea însă pe de-a-ntregul lipită de Dumnezeu. despre care a vorbit întotdeauna cu evlavie. făcându-1 să-şi dorească eliberarea. Dar natura îşi cerea împlinită legea ei. de Dumnezeul pentru care trăise toată viaţa lui. virtuţile şi scrierile sale 128. El dorea ca despărţirea de trup să fie cât mai grabnică. 164 . nesfârşite muncile şi greutăţile pe care. ca să se înalţe la cer în carul virtuţilor sale şi să-şi găsească odihna în împărăţia fericirii pure. vârsta sa înaintată nu făcea decât să înrăutăţească şi mai mult situatia. Boala şi infirmitatea l-au slăbit pe Simeon. a trebuit să le îndure. nici înainte şi nici după ce se va întâmpla acest lucru. Le-a interzis să se vaiete sau să plângă.

165 . în chilia unde acum ardeau lumânări. în mâinile Tale îmi încredinţez duhul"2. şi-a părăsit trupul răbdător şi de neînvins pentru a se duce. în sfârşit. stinsă: „O. acasă la Domnul. Ziua prezisă trebuia să fie 12 martie. Rostind bucuros aceste cuvinte. s-a recules cu demnitate şi a rostit cu o voce blândă. Aceştia au cântat cu ochii scăldaţi în lacrimi.aşa cum fac cei lipsiţi de nădejde1. 129. în acea zi bolnavul a primit ca de obicei împărtăşania cu sfintele taine ale lui Hristos şi după ce a spus: „Amin!". a cerut ucenicilor săi să înalţe cântece funerare. vajnicul luptător al lui Hristos. Hristoaseîmpărate. el îşi ridica mâinile sfinte şi se ruga cu vocea slăbită. aşa cum am scris în 1 Tesaloniceni 4. cei care mă iubiţi". pentru a rămâne cu voi. Câtre mijlocul cântecului. cu gândul că vor rămâne orfani. ca dar fără plată şi plăcut lui Dumnezeu.46. ca jertfă adusă de bunăvoie spre a fi mistuită de focul dumnezeiesc la ora morţii sale. a făcut o profeţie ce avea să-şi pună pecetea pe sfârşitul vieţii lui în această lume. le-a spus: „Pentru ce atâtea lacrimi pentru plecare mea? La cel de-al cincilea conciliu mă veţi îngropa.13. 2 Luca 23. biruitor în atâtea lupte. iar la al cincilea conciliu mă veţi vedea din nou ieşind din mormânt. atât cât îi mai îngăduiau puterile. după atâtea bătălii răsunătoare. Când i-a văzut pe cei apropiaţi lui plângând. în acest timp.

cu totul de neînţeles. viu în întregul adevăr. şi acest lucru a fost adeverit de toţi cei care veniseră să vadă acel semn. Aşa a fost. dar în taină. în anul 6560. teologul. fără ca cineva să se fi gândit mai înainte la acest lucru. cu conturul atât de clar. teologilor. de trei ori fericit. fraţilor. are loc strămutarea moaştelor pline de har şi plăcut mirositoare. la sfârşitului celui de-al cincilea conciliu. iar oamenii nu ştiau aceasta. marele învăţat al Bisericii lui Hristos se alătură duhovnicilor. Cel drept se alătură celor drepţi. preotul. sfân­ tul. 166 . duhovnicul. apostolic era prin operele. Toţi aceştia îşi împart cununile mărturisirilor şi minunilor lor. Intr-adevăr. In tot răstimpul vieţii sale el l-a slăvit pe Dumnezeu în el însuşi. La treizeci de ani de la trecerea acestui minu­ nat Părinte în lumea cealaltă. Mare era el înaintea lui Dumnezeu. martirilor. învăţaţilor şi preoţilor mar­ tiri.epitaful lui. Părintele nostru marele Simeon. sfinţilor. strămutarea sfintelor lui rămăşiţe este hotărâtă printr-un semn venit de sus. Ele strălucesc acum pe pământ. a fost descoperită cea de-a cincea literă (a alfabetului) imprimată pe marmura chiliei ucenicului său Nichita Stithatul. adună mulţimile şi îi sfinţesc pe prietenii şi ucenicii săi prin prezenţa lor şi prin sărutările pe care aceştia le aduc. 130. Dumnezeul nostru. şi gândirea sa. ca şi cum ar fi fost gravată. şi întocmai cu cele profeţite de el. iar după moarte el strălu­ ceşte înaintea oamenilor pentru faptele sale bune. aşa cum stă scris în Evanghelia lui Hristos. de trei ori preafericit.

aceasta e un lucru vădit. şi.A fost un om drept şi Dumnezeu. ci şi prin simpla atingere a veşmintelor sale. Că el a fost asemenea apos­ tolilor lui Hristos şi că s-a bucurat de aceeaşi trecere ca şi ei. sfântul mi-a dăruit una din tunicile sale. Un alt ucenic de-al său.1. şi prin viziuni şi revelaţii1 asemănătoare celor ale sfân­ tului Pavel. a spus el. prin scrierile (roade ale înţelepciunii sale) pe care le-a alcătuit în calitate de teolog cu toate că nu a avut studii. 167 . de asemenea. căci până şi umbra apostolilor lui Hristos putea săvârşi minuni neaşteptate2. nu doar prin minunile pe care le-a săvârşit. mireasmă ce i se răspândea deopotrivă în inimă şi în minte.15. nu sunt singurul care a primit din belşug acest har. mi-am lepădat veşmintele. mi-am scos şi 1 2 Corinteni 12. l-a preamărit. Nimic mai adevărat: ceea ce pătrun­ dea în ei era harul Duhului care locuia [în sfântul Simeon] şi oricine se apropia de el cu credinţă simţea bucuria şi buna dispoziţie venindu-i îm­ preună cu mirosul plăcut al veşmintelor lui. Eu. 2 Fapte 5. mi-a povestit ceva asemă­ nător: „într-o zi. Teodul. la rândul Său. ucenicul lui care scriu acestea. mireasma plăcută a veşmintelor lor aducea bucurie şi bună dispoziţie în sufletul celor care le atingeau şi răspândea parfumul nu ştiu cărui balsam ciudat şi necunoscut. aşa cum se spune şi despre apostoli. de îndată ce am primit-o cu credinţă.

împreună cu alte imnuri. spre folosul celor care le vor citi. după care am îmbrăcat-o pe cea a sfân­ tului. acestea să fie cunoscute şi de alţii. mă simţeam atât de bine. pe care eu le transcriam. chiar fără voia lui. el scria. despre tainele pe care Duhul le încredinţa minţii sale. din pricina îndelungatei ei folosiri. punând-o direct pe piele. Atunci. până când. încât mi-am vârât capul sub tunică ca să mă pot bucura cât mai mult de mireasma lui. 168 . De asemenea. mirosul era atât de plăcut. i le înapoiam. 131. şi mai ales profeţiile pe care mi le-a făcut. în timp ce mă îndreptam spre pat şi mă pregăteam de cul­ care.tunica. Când terminam de scris. trebuie să spun şi să aştern în scris ce mi s-a întâmplat mie însumi: poruncile pe care el mi le-a dat în timpul unei viziuni în privinţa scrierilor sale. a devenit o zdreanţă de nepurtat". pentru ca. tunica şi-a păstrat tot timpul acelaşi parfum. încât doream ca starea în care mă aflam să dureze cât mai mult. Cât timp preafericitul a fost în viaţă. Iată una din lucrările Duhului care locuia în el. asemenea unui parfum foarte fin. în ciuda numeroa­ selor spălări şi curăţiri. Sfântul îmi dădea aceste notite scrise în / grabă. El prevedea cu mult timp înainte faptele ce urmau să se petreacă şi mi le făcea cunoscute în scris. prin mine. am simţit un miros foarte plăcut. Duhul care locuia şi sălta în el nu-i dădea pace până când nu aşţemea pe hârtie cuvintele şi lucrările sale lă­ untrice. ziua şi noaptea. pe foi de pergament.

El însă. Din cauza aceasta. Acesta. făcându-1 astfel vrednic de crezare în faţa generaţiilor următoare. Aflând ce se întâmplase. n-a ştiut ce să răspundă. deoarece păstrasem acel imn asupra mea. şi m-am necăjit că ai putut. 132. drept chezăşie a darului său profetic. şi ţi-am încredinţat tot ce port în mine. neştiind ce făcusem. dragul meu fiu duhovnicesc. chiar dacă aş fi făcut atâta caz din pricina acestei hârtii? N-am ştiut că aveai [imnul] asupra ta şi bănuiam că din pricina neglijenţei mesagerului meu hârtia s-a pierdut pe drum sau cine ştie în ce. chiar şi pentru o clipă. în ce te priveşte. omul acesta mi-a pricinuit necazuri. Sfântul l-a întrebat pe cel care i le aducea. nădăjduind că prin tine toţi oamenii vor cunoaşte 169 . Asemenea bănuieli din partea mea? Dar ce rău se ascunde aici? Şi ce necazuri mi-ar fi putut aduce. fel. mi-a trimis un mesaj scris în aceste cuvinte simple. Mi-a părut rău de cele petrecute şi i-am scris ca să-i explic cum stăteau lucrurile. sfântul s-a necăjit şi l-a izgonit.într-o zi. „Mesajul tău. tu ai fost acceptat o dată pentru totdeauna ca un alt eu al meu. aflat mereu sub lucrarea Duhului Sfânt. să gândeşti astfel despre mine. şi dorind ca cele ce urmau să se întâmple să se facă auzite prin viu grai sau în scris. am vrut să păstrez la mine unul din aceste imnuri. mi-a fost înmânat. ca şi cum aş fi putut să cred că ai păstra vreodată acea hârtie datorită cine ştie cărui gând necinstit sau ca să-mi faci vreun rău. de ce lipseşte unul. mi-am închipuit că preafericitul mă bănuia de înşelăciune.

cu multă blândeţe. şi astfel să nu mai poţi nicicând gândi răul. ea îi primeşte cu bunăvoinţă pe toţi cei care vor din nou să se convertească şi să se alăture ei. fie din partea altora. 170 . Dumnezeu îţi va ierta păcatul de a mă fi crezut lipsit de iubirea care rabdă totul şi nu se dezminte niciodată. 133. Când [sfântul Simeon] mi-a scris această scrisoare. aşa că n-am. ci întotdeauna şi în orice situaţie să fii la adăpost de orice tulburare venită fie din partea mea. ea îi îmbrăţişează şi adesea chiar îi atrage şi îi cheamă la ea pe cei răzvrătiţi. eram încă prea crud şi novice într-ale cunoaşterii (pe obraji abia începeau să-mi dea tuleiele). afară de cazul când este dată la o parte în mod voit. Cum de-ai crezut că aş fi putut gândi astfel despre tine? în cele din urmă. Fără 1 Matei 10. copilul meu. aşa cum spune şi Hristos în vorbele pe care le-a rostit ucenicilor săi: «Ceea ce auziţi în / urechi. îţi doresc să i te alături şi să te uneşti cu ea. trimise mie în alte împrejurări. propovăduiţi de pe acoperişul caselor»1. ea rămâne întreagă. atunci ce bănuială nedreaptă aş fi putut avea faţă de tine? Dimpotrivă. Ţie. acesta este chiar motivul pentru care te rog să faci aceste copii şi îţi las moştenire toate scrierile mele. nici pe cel care nu există.27. neîmpărţită.adevărul. nici pe cel care există. ştiut să desluşesc înţelesul cuvintelor lui şi am transcris acest mesaj împreună cu alte scrieri. Nu. Amin".

am fost cuprins de o stare de extaz şi am suferit o schimbare bruscă (schimbarea la dreapta celui Preaînalt).care se iveşte în inimă prin blândeţea căinţei (căci trebuie să fim recunoscători şi să mărturisim deschis. am uitat în toiul acestor tulburări nu numai de această scrisoare. decât Simeon: multe din cuvântările lui nu sunt decât cântece de mulţumire pentru harismele pe care mărturiseşte că le-a primit. M-am întors curând ca să veghez asupră-mi. Şaisprezece ani mai târziu. 171 . înaintea tuturor.vreau să spun de mângâierea Duhului Sfânt . şi mă bucuram de darul lui Dumnezeu . când în prima zi a acelei săptămâni am avut pe neaşteptate o viziune minunată. după ce am pus pe fugă şi i-am lipsit de putere pe toţi adversarii noştri. prin regrete şi lacrimi. mila lui Dumnezeu)1.îndoială. dar şi de toate celelalte scrieri pe care Dumnezeu i le inspirase. prins în înfruntări şi silit şi să mă lupt cu mulţi adversari. Această viziune 1 Nimeni n-a respectat mai bine această datorie. în cele din urmă. Eram atunci în cea de-a doua săptămână de post. datorită rugăciunilor lui. în draga mea singurătate. într-o zi. în mănăstirea Studion. bunătatea lui Dumnezeu s-a pogorât asupra noastră şi a văzut suferinţele şi spaimele pe care le îndurăm pentru iertarea păca­ telor noastre din această viată. ea a înlăturat toate piedicile din calea întoarcerii noastre la stână. o fericită inspiraţie venită de sus era cea care mă îndemna la aceasta.

continuând să rămân singur la nivelul de sus al marii bisericii a înaintemergătorului. ca să zic aşa. 134. cum nu mai întâlnisem până atunci. 172 . simţămintele şi mişcările trupului meu. de nici un gând. timp în care sufletul meu nu a mai fost tulburat de nici o patimă. mă părăsise.mi-a schimbat toată simţirea. topindu-se în neant. orice simţire pentru lucrurile acestei lumi dispăruse ca prin farmec. şi. Nu mai simţeam nici foame. Ajunsesem în între­ gime (martor îmi este Hristos. de nici o necesitate firească. Vreme de şapte zile am trăit în acea stare de fericire şi de bucurie nemaiîntâlnite. datorită libertăţii şi subtilităţii care se produseseră atunci în mine.ca să vorbesc şi eu ca dumnezeiescul David. nici sete. în tăcerea tainică a puterilor sufletului şi a gândurilor minţii. a luat cu ea în cer toată simţirea sufletului meu. în timp ce eu eram stăpânit de această pasiune preafericită. sufletul meu se îndrepta printr-o sinceră căinţă spre iubirea fericitului şi sfântului 1 Psalmi 101 (102.5. nici oboseală. revărsată dintr-o dată în inima mea. iar eu eram înconjurat de o lumină blândă şi mă simţeam asemeni unei fiinţe spirituale. şi m-a făcut să uit să-mi mănânc pâinea1 . de natură spirituală. Adevărul!) ca şi cum n-aş mai fi fost învelit în trupul meu obişnuit. întreaga mea fire. nici nevoie de somn. în liniştea de negrăit inimii. cel pe care îl aveam acum îmi părea mai uşor. Căci iubirea lui Dumnezeu.

puterea lui nesecată. dreapta lui credinţă. lipsit de trufie şi de răutate. sobrietatea. lacrimile de fiecare zi. mode­ raţia. lipsit de lăcomie. dreptatea. îndelunga lui răbdare. neîncetata lui căinţă. răbdător în situaţiile tulburi. purtările lui pline de blândeţe. fără să poarte pică celor care se purtau rău cu el. bunătatea şi dreptatea sufletului său. cumpătarea. care mă luminase şi îmi arătase drumul vieţii. nopţile de veghe. sme­ renia sa. înfrânarea lui. plin de veselie. prieten al binelui şi al virtuţii. puterea lui de a rezista ispitelor. paşnic. / Simţeam că ceva trezeşte în chip tainic amintiri păstrate în mintea mea şi îmi scoate la lumină lucruri acoperite de uitare. dragostea lui frăţească. prieten al celor nevoiaşi. gesturile lui ier­ tătoare în toate amărăciunile pe care a trebuit să le îndure. mila. ospeţia lui plină de bunăvoinţă. precum: evlavia acestui preafericit Părinte. dărnicia faţă de cei nevoiaşi. fără pretenţii. ataşamentul lui nestrămutat pentru cauza dreptăţii şi a adevărului. strălucirea şi curăţenia deplină a sufletului său care i se vedeau pe faţa strălucitoare ca soarele. practica sa fără egal a virtuţii. rugăciunea lui curată izvorâtă neîncetat din fiinţa lui. pomenile. blândeţea. calmul. plin de dragoste pentru copiii lui spirituali. curăţenia inimii datorită căreia / ' ' / el se împărtăşea în fiecare zi cu sfintele taine ale lui Hristos. postul. Era de asemenea smerit. paşnica şi buna lui dispoziţie. cuvintele lui încărcate de lumină spiri­ tuală. dragostea lui cu adevărat fără cusur. 173 .meu Părinte Simeon. Era cuviin­ cios.

Toate aceste lucruri îmi veneau în minte în toată măreţia lor. 174 . uimitoarele viziuni de felul celor ale sfântului Pavel. fiindcă ea nu este o virtute morală. scrierile şi co­ mentariile lui la Sfânta Scriptură. predicile sale morale şi catehetice. înzestrat cu toate harismele Duhului. cuvântările apo­ logetice. purtarea lui de heruvim în timpul liturghiei sfintelor taine ale lui Hristos . precum şi „Imurile dragostei dumnezeieşti". Şi încă: îndemnurile. polemice. de unde şi din partea cui îmi veneau aceste mesaje tainice. contemplarea infinitei lumini dumneze­ ieşti. cunoaşterea tainelor teologice. adâncimea smereniei sale1. pe cele mai desăvârşite: înţe­ lepciunea cuvântărilor sale. profeţiile şi puterea de a prevedea faptele.La toate aceste daruri trebuie să le adăugăm şi pe cele mai înalte. nu puteam să-mi dau seama cu precizie. revelaţiile lui mistice. un vas ales al lui Dumnezeu. epistolele sale..atunci când vedea limpede cum coboară Duhul Sfânt pentru a-1 sfinţi pe el şi a sfinţi darurile sale . cunoaşterea viito­ rului. catehezele şi cuvântările lui deopotrivă practice şi teoretice. mi-am amintit că el fusese comoara bunurilor fără de număr. Cu lipsa mea de experienţă în privinţa minunatei lucrări a Duhului Sfânt. fiindcă îndrăgise înţelepciunea şi se contopise cu ea prin nemaipomenita lui puritate. 135. ci o harismă. cine era acela care mi le aşeza în inimă şi îmi îndrepta sufletul spre iubirea 1 Smerenia se află printre acele daruri sublime.

am fost silit martor îmi este Dumnezeu! . 26. Totuşi. prin ei. să aduc laudă prin cântec virtuţilor sale. 175 . credincioşii lui: „Mângâietorul. până într-acolo încât harul lui Dumnezeu. şi pe măsură ce iubirea pentru preafericitul Părinte devenea tot mai puternică. în vreme ce toate acestea îmi veneau în amin­ tire. iar limbajul nu prea ales. ajunse până la noi toţi. care n-apucase să facă prea multă şcoală. însă atât ziua cât şi noaptea nu-mi găseam odihna. potrivit cu­ vintelor lui Hristos-Dumnezeu adresate apostolilor Săi şi. pe care Tată Meu îl va trimite în numele Meu. cunoştinţele mele erau reduse. mă îndemna şi mă stârnea să trec la fapte. văzând nesiguranţa şi dorinţa mea de a afla cum se iveau aceste cuvinte tainice înăuntrul meu. am amânat multă vreme lucrul acesta. căci nu aveam deloc experienţă în acest gen de compoziţie. 1 loan 15. într-adevăr. a binevoit să-mi şoptească la ureche: „Este rodul pogorârii şi mângâierii Duhului.ca şi cum cineva m-ar fi împins şi stârnit dinlăuntrul meu. ţinând seama că atunci când am renunţat la lume şi la frământările ei [pentru a intra în mănăstire] eram doar un copil de paisprezece ani. Duhul Sfânt. să compun în cinstea lui imnuri vrednice de perfecţiunea lui morală şi de sfinţenia lui. căci mă înflăcăra nespus Duhul înlăuntrul fiinţei mele. vă va învăţa totul şi vă va face să vă amintiţi tot ce v-am spus"1.Părintelui meu.

le-am făcut un ultim retuş şi le-a transcris pe hârtie. marele Simeon. iată ce viziunea am avut într-o noapte. te cheamă Părintele tău duhovnicesc. Şi fiindcă bărbatul acela mi-a spus că [imnurile mele] nu erau nedemne de imnografii din vechime. Am încercat atunci o senzaţie de plăcere nemai­ întâlnită. împreună cu alţi oameni evlavioşi. însă timpul trecând. După ce am săvârşit toate acestea cu multă dragoste şi credinţă. pentru a putea urmări această dictare lăuntrică. După ce am terminat aceste compoziţii. apoi le-am arătat unui bărbat învăţat atât în ştiinţele profane cât şi în cunoaşterea sacră. şi nici de stilul Bisericii. 137. Se făcea că cineva mă striga şi-mi spunea: „Frate. pe care mintea mea o gusta din plin. n-am mai putut rezista stăruinţei lui. imnuri şi panegirice. după care am citit elogiul funebru şi l-am cinstit străduindu-mă să-l omagiez cât mai bine prin sfinte cântări. urmează-mi!" L-am urmat bucuros şi eram nerăb176 . inundând totul în jur. am mers la mormântul preafericitului Părinte.136. Pentru preafericitul meu Părinte. Am compus mai întâi imnuri despre sfântul nostru Părinte Teodor Studitul. Mâna mea nu era în stare să se mişte îndeajuns de repede. în mintea mea. avalanşa de gânduri semăna cu un izvor tumultos. vino. unde am lăudat în cântece măreţia sfinţeniei sale. din care apa ţâşnea nestăvilit. am continuat [să compun]. am compus un elogiu funebru. Acestea au însemnat pentru mine un exerciţiu de stil şi mi-au îngăduit să-mi arăt evlavia faţă de el.

căci de când a fost chemat la Dumnezeu şi până în acea zi. avusesem această viziune treaz fiind şi nicidecum adormit. acolo. cu cealaltă mână mi-a arătat o foaie de hârtie scrisă. Atunci mi-a luat mâna dreaptă şi a pus-o pe coapsa lui dreaptă. care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii?»"1. iar inima îmi sălta de fericire. Am ajuns în apropi­ erea unei locuinţe împărăteşti nespus de frumoasă (numită în limbaj comun „cubiclion"). sfântul stătea culcat. pe care o ţinea desfăcută. lăsat un pic spre spate. După ce m-am ridicat şi m-am apropiat de el. odihnindu-se asemenea unui împărat biruitor. Aceste simţăminte erau atât de puternice. Eram nespus de bucuros şi mulţumit sufleteşte şi îmi simţeam gura plină de dulceaţă. m-a îmbrăţişat. Când am ajuns înaintea lui. mi-am plecat genunchiul şi m-am închinat după cuviinţă. încât aş fi fost 12 Timotei 2. copilul meu mult iubit". nu îmi fusese îngăduit să-l văd. m-am trezit numaidecât. cel care mă chemase mi-a deschis uşile şi m-a invitat să intru. M-am grăbit spre el cu inima plină de bu­ curie. îndată ce a terminat de vorbit. Şi iată ce am văzut: Pe un pat înalt şi frumos împodobit. m-a sărutat pe gură şi mi-a spus cu o voce veselă şi blândă: „Tu mi-ai făcut mult bine. şi mi-a grăit astfel: „Cum ai putut să uiţi de cel care a spus: Spune toate acestea oamenilor credincioşi.2. 177 .dător să-l întâlnesc [pe sfântul Simeon]. mi-a făcut semn cu mâna ca să mă apropii.

printre sfinţii tuturor veacurilor. nici sprijinit. aşa cum mi-ai apărut adeseori în vis. şi întocmai cum au fost văzute. a fost tocmai simţirea unei fericiri cu neputinţă de nedescris în cuvinte. Dovada că aceasta a fost într-adevăr o viziune dumnezeiască şi nu un vis.a zis el . el socoteşte ca fiind adevărată viziunea pe care a avut-o în legătură cu fratele său şi dorea ca şi corespondenţii lui să admită acest fapt. [acelaşi Grigorie] a avut o viziune asemănătoare şi termenii în care vorbeşte despre această întâm­ plare mă îndreptăţesc să cred că a fost o viziune adevărată şi nicidecum o plăsmuire dintr-un vis. uneori până la sfârşitul vieţii. şi o dată dispărută imaginea. în preafericirea nematerială. când maica lui era bolnavă. Şi asta nu e totul. ci strălucitor.îl voi vedea pe Chesarie nici murind. biruitor. o altă dovadă era amintirea de neşters ce rămăsese întipărită în mintea mea. nici demn de milă. cel mai iubit dintre fraţi şi cel mai iubitor".în stare să mă desprind de trup şi să plec doar cu sufletul acolo unde alesul lui Dumnezeu îşi avea locul. 138. o simţire cum inima mea nu mai cunos­ cuse până atunci. ele rămân mult timp în minte. o. „Atunci . Iată şi o altă dovadă care mă încredinţează şi mai mult: este vorba de elogiul adus lui Chesarie de către Grigorie Teologul. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu viziunile adevărate. măreţ. ele se şterg şi nu lasă în minte nici o urmă. Simplele vedenii sunt produsul închipuirii. 178 .

că el mi-a şi răspuns în sensul explicaţiei mistice pe care o primisem. să cercetez şi să judec în mine însumi această viziune. aşa cum am înfăţişat în chip amănunţit prin tot ce am spus. Cu toate acestea. Eu eram pus. o hrăneam. 139.Iată ce scrie: „Aşadar. un temeinic cunoscător al lucrurilor divine şi al celor omeneşti. Or. Şi ceea ce mi s-a arătat mie a fost o viziune adevărată şi nicidecum o plăsmuire neghioabă. Şi această viziune din noapte era adevărată. cum a hrănit-o Dumnezeu? Nu făcând să plouă cu mană ca odinioară pentru Israel. înseamnă că sfântul a primit imnurile şi panegiricele compuse în cinstea lui. preferatul ei (căci nici măcar în vis ea nu ar fi preferat pe altcineva) veneam deseori noaptea cu un coş plin cu pâini calde. căci din acel moment ea şi-a revenit la sine şi la bunele nădejdi. prin aceasta el ne arată că sfinţii care vieţuiesc întru Dumnezeu primesc cu multă bucurie. chiar şi după moarte. am socotit că e bine s-o supun şi judecăţii unui bătrân. abia am terminat ce aveam de spus. şi totul s-a petrecut ca şi cum cineva mi-ar fi descoperit pe cale mistică înţelesul ei tainic. Iată cuvintele lui: „Când ţi-a spus: «Tu mi-ai făcut mult bine copilul meu mult iubit». această întâmplare o dovedeşte cu prisosinţă". imnurile şi laudele ce le sunt 179 . o întăream şi o ajutam să-şi refacă pute­ rile. aşadar. Dar în ce fel? Mi s-a părut că eu. aşa cum ne plăcea să facem mereu. mă rugam şi făceam semnul crucii peste ele.

P. Acelaşi lucru îl spune şi Dionisie Areopagitul în Taina şi Contemplaţia celor trecuţi dincolo1. Prin sărut. el a înţeles apropierea noastră de ei prin acest mijloc şi harul răspândit prin mijlocirea lor asupra celor care scriu în cinstea lor. iar folosul este al ascultătorilor. Aceasta a fost explicaţia viziunii mele. Ierarhia ecleziastică. spre binele celor care le vor citi. Iar dacă a pus mâna ta dreaptă pe coapsa lui dreaptă. care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii». în teamă de Dumnezeu şi născuţi pe acest pământ. 3. slava îi revine lui Dumnezeu. Aceasta a fost pentru a-ţi cere un jurământ pentru copiii duhului său. 140. Tocmai lucrul acesta a vrut să ţi-1 amintească prin cuvintele Apostolului: «Spune toate acestea oamenilor credincioşi. Dionisie Areopagitul. după părearea lui. pentru ca tu să le transcrii şi să le dai oamenilor credincioşi. gestul acesta tri­ mite la jurământul pe care Avraam l-a cerut slugii şi cârmuitorului casei lui.2. când i-a spus: «Pune mâna ta sub coapsa mea şi jură-mi în numele Dumnezeului cerului şi al pământului»2. pe care mi-au dat-o în acelaşi timp Cel care ne deschide 1 Sf. concepuţi în mintea sa.închinate. De W:eea îţi arăta acel pergament desfăşurat şi acoperit cu litere". căci. 2 Geneza 24. făcuţi mai buni prin ceea ce ascultă şi îndemnaţi să imite faptele virtuoase ale sfinţilor. 180 . adică în această viaţă omenească: e vorba de scrierile ce i-au fost dictate de Duhul de sus.556 DC.G.

pe pământ. până şi o mică lucrare. după ce. Căci toate scrierile lui au ajuns în cele din urmă în posesia mea. şi asta în ciuda celor invidioşi. şi încă: „Cel ce primeşte un sfânt ca pe un sfânt. preaînţeleptul bătrân. Pentru osteneala mea. care fusese despărţită de celelalte şi vândută. 181 . îndată mi-am adus aminte de epistola pe care sfântul mi-o adresase cândva. atât lui cât şi acelora care au contemplat Cuvântul cu ochii lor. nădăjduiesc să capăt răsplată din mâna Domnului aici. 9. căci Domnul a spus: „Cel ce primeşte un om drept ca pe un om drept. mi-am amintit vor­ bele cuprinse ea. toate s-au întâmplat la vremea lor şi sunt sigur că se vor mai întâmpla încă. prin mijlocirea acestui sfânt preafericit. inspirate de Dumnezeu. va primi plată de om drept". Ajuns astfel moştenitor al avuţiei harismelor pe care Dumnezeu i le-a lăsat [sfântului Simeon] prin darul Duhului Sfânt.mintea pentru a înţelege Scriptura. şi pentru înfrângerea lor. va primi plată de sfânt.22. Aşa cum prezisese atunci. şi acolo sus.13. vreme de treisprezece ani. mi-a fost adusă înapoi luându-şi locul printre celelalte. şi cel ce primeşte un profet ca 1 Daniel (Septana) 7. şi „Cel vechi de zile"1. eu o public peste tot şi fac cunoscut tuturor scrierile lui teologice. fuseseră reţinute şi păstrate ca o comoară împă­ rătească de un om chinuit. drept cel mai preţios dar al sufletelor.

pe mine Mă primeşte. şi cel care Mă primeşte. va primi plată de profet"1. 182 . Dar am vorbit destul despre asta.40. şi încă: „Cel care vă primeşte. 2 Matei 10.41. îl primeşte pe Cel care M-a trimis"2.pe un profet. 1 Matei 10.

pă­ rintele nostru preasfânt le-a făcut pentru slava lui Dumnezeu. a venit să se odihnească din lunga lui peregrinare la mănăstirea Sfânta Marina. toţi cei care vă temeţi de Domnul şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri şi toate minunile pe care. Părintele nostru Simeon le-a săvârşit după moartea sa şi le mai săvârşeşte în toţii anii? Nu am fi scutiţi de o pedeapsă binemeritată de la Dumnezeu dacă am uita minunatele lui fapte. prin puterea Duhului. de la moartea sa. după ce a parcurs amar de drum şi a străbătut atâtea ţări. care îl preamăreşte în sânul Bisericii Sale. supunându-se rânduielilor 183 . a hotărât să trăiască alături de călugări şi să ducă aceeaşi viaţă ca şi ei. acest duhovnic.XV Minuni săvârşite după moartea sfântului 141. Veniţi. IJn ieromonah. aşezată de Simeon aproape de Chrysopolis. Preotului i s-a oferit ospitalitate de către vieţuitorii de aici şi fiind el mulţumit de şederea lui în această stână. plecat de ceva timp de la mun­ tele Latros pentru a îmbrăţişa viaţa de pelerin. aşadar. Şi ce! Să lăsăm căzute în uitare alte minuni pe care acest mare mistic.

mai ales. spre propria-i nenorocire. ce minuni şi ce semne asemănătoare cu cele ale sfinţilor din vechime a făcut pentru a fi socotit şi el un sfânt? Aş vrea să aflu. să mă închin prosteşte înaintea lui?".ascezei. având astfel de dovezi. în sinea lui se întreba: „Aşadar. 184 . iar mintea îi era frământată de gânduri ce îi sporeau îndoiala. orbit de diavol. era atârnată o icoană ce îl înfăţişa pe sfântul nostru Părinte Simeon. într-o zi. el a rămas singur în biserică şi. / Omul nostru lua parte. în biserică. Monahii care trăiau acolo l-au primit şi i-au găsit un loc printre fraţi. călugărul s-a îndoit de sfinţenia celui zugrăvit acolo. acestui om de nimic nu i-a fost ruşine să-şi întindă braţul spre icoană şi să spună dispreţuitor şi plin de trufie: „Să cred eu vreodată că acesta este un sfânt? Eu să-l cinstesc şi. după încheierea doxologiei comune de dimineaţă şi după ce toţi călugării au ieşit din biserică spre a se întuma la chiliile lor. într-un ungher al sfântului lăcaş. a început să-l zeflemisească pe sfânt. cum a ajuns aici. cântând alături de ei şi săvârşind unele îndatoriri în timpul slujbei. pentru ca şi eu. dinaintea altarului. Văzând icoana. 142. să-l socotesc sfânt. Pe vremea când era frământat de ispitele îndoielii ce îi întăreau neîncrederea. ajungând foarte aproape de ea. devenind astfel un membru al comunitătii. 'Nemernicul s-a apropiat de icoana sfântului şi. la sfânta liturghie. aşadar. de vreme ce sfinţii / de altădată simt cinstiţi / în Biserica credincioşilor în temeiul unor astfel de minimi".

l-au rugat pe Dumnezeu şi pe sfântul Părinte Simeon să-l ierte pe acest nesăbuit şi să-l scoată de sub apăsarea cumplitei pedepse. ca înlănţuit de mâna dreaptă şi atârnând în aer în faţa icoanei. pradă acestei pedepse. şi criminalul a rămas pironit în această poziţie. Atunci smintitul. implorând în chip jalnic mila celor care îl priveau. După care au luat ulei de la candela aprinsă aflată în faţa icoanei şi l-au frecat începând de la umăr şi până la degetele braţului care rămăsese înţepenit în aer . Speriaţi de strigătele lui. Când monahii veniţi degrabă să vadă ce s-a întâmplat au aflat chiar de la el pricina pentru care mânia lui Dumnezeu l-a lovit aşa de tare. atins de dureri groaznice şi văzându-şi neputinţa de a se mişca de acolo. cu braţul întins şi fără să-l poată mişca din cot. Dumnezeu şi pe sfânt. călugării au dat fuga şi l-au găsit. făcânduli-se milă de el. pentru ca braţul care îndrăznise să se ridice [împotriva lui Simeon] să fie dezlegat de legăturile nevăzute şi de necrutătoarea mânie a lui Dumnezeu. Iată o minune / nemaivăzută şi înfricoşătoare! 185 . Cu multă greutate au reuşit să-l înduio­ şeze pe. Totuşi. s-a trădat strigând după ajutor.El continua să vorbească şi cuvintele îi mai erau pe buze când mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupră-i: braţul pe care-1 întinsese spre sfânta icoană a început să i se usuce.aceasta de dimineaţă şi până la apusul soarelui. au rămas uimiţi de îndrăzneala acestuia. prin dreapta judecată a lui Dumnezeu.

sfântul a dorit să-i vindece sufletul atins de pizma diavolului şi să-i facă şi pe ceilalţi care cântau împreună cu el să se bucure de aceeaşi îndurare. renumit pentru vocea lui minunată. Iată ce s-a întâmplat. căzut în puterea unor gânduri necurate. Când Ignatie a văzut această minune de necre­ zut. mintea lui Ignatie i-a fost tulburată (din pricina invidiei lui Satan) de gânduri necurate. Unul din ei. icoana sfântului a fost cuprinsă de un pârjol asemănător unor cărbuni aprinşi. care puneau la îndoială sfinţenia preafericitului Părinte. în timp ce privea atent chipul sfântului zugrăvit în icoana aflată în ungherul altarului. venit de la mănăstirea Studion. O minune asemănătoare i s-a întâmplat şi altui om. şi a început să se mişte dintr-o parte într-alta pe peretele unde fusese atârnată. vocea lui melodioasă parcurgea una după alta strofele. Ignatie. Când cântăreţii şi cei care participau la sărbătoarea 186 . care. Deodată. vocea i s-a stins şi a rămas mut. în mănăstirea sfântului nostru Părinte se adunase mare o mulţime de oameni. s-a îndoit de sfinţenia Părintelui nostru chiar în ziua sărbătoririi lui. neputincios să mai scoată vreo notă sau să mai spună ceva. când deodată. / Printre cei veniţi acolo se aflau şi călugări de la mănăstirea împărătească Cosmidion.143. Vocea plăcută continua să se facă auzită. Fiindcă omul acesta era chinuit de ispită. cân­ tase foarte frumos în timpul slujbei aurorale imnul compus în cinstea sfântului. In ziua aceea. în ochii lui Ignatie şi ai tovarăşului său Metodiu.

Ignatie s-a căit şi a mărturisit că a nutrit gânduri urâte despre cel sărbătorit. s-au întrebat ce se petrecuse cu acest vestit cântăret. Viaţa îi era în primejdie şi aştepta de pe o zi pe alta să moară. Toate tratamentele medicale şi toate leacurile s-au dovedit neputin­ 1 Ocluzie intestinală. îndoindu-se de sfinţenia lui. dar nu evacua nimic din el. dacă doriţi. Mai mult. care încetase brusc că mai scoată vreun sunet. în felul acesta Ignatie a făcut din toţi cei care erau ispitiţi să nu creadă [în sfinţenia lui Simeon] buni cre­ dincioşi. Acesta suferea de o boală a intestinelor. Să mai amintim. con­ trar legilor firii. deja mirosul foarte urât al intestinelor.sfântului au băgat de seamă ce se întâmplă cu vocea lui Ignatie.vorbesc de Nichita Stithatul . şi o altă minune a Părintelui şi Teologului nostru. şi au văzut totodată icoana mişcându-se singură. el a văzut faţa sfântului ca o flacără îndreptată spre el. de cincisprezece zile mânca doar atât cât să rămână în viaţă. numită ileus1. îi ieşea pe gură.era unul care se numea Manase. tot aşa cum odinioară Dumnezeu făcuse cunoscut popoarelor [harul Său] prin limbile de foc care s-au pogorât asupra apostolilor. Fiind un om sincer. în timp ce era cu privirea aţintită asupra icoanei. 187 . Printre slujitorii unui ucenic al sfântului . 144. vădind prin mişcarea ei harul Duhului Sfânt aflat în ea.

145. în felul acesta. Atunci el. Acesta. l-a zărit pe [Nichita] ucenicul sfântului. ce s-a petrecut. al cărui slujitor era el însuşi. Iată. într-o viziune avută în timpul nopţii. stând în picioare înaintea icoanei sfântului. el povestea cu mare plăcere această întâmplare miraculoasă şi striga sus şi tare înaintea oamenilor sfinţenia lui Simeon şi puterea acestuia pe lângă Dumnezeu. El i-a adus mulţumiri sfântului. încă dormitând. de îndată (el fiind cufundat în somn) simte nevoia să iasă afară pentru necesităţile fireşti. Deznădejdea l-a făcut să verse multe lacrimi. că Manase a şi luat candela şi. sare din pat şi evacuează toată materie acumulată în pântece vreme de cincisprezece zile. inclusiv grija pentru alinarea trupului. Se trezeşte. după care a adormit. ia candela din faţa icoanei şi bea degrabă tot conţinutul ei.cioase în această boală. dintre care unul se numea Ioan şi celălalt Filotei. iar medicii nu mai erau siguri de viaţa lui. a golit-o până la fund. până atunci n-a putut s-o obţină în ciuda tratamentelor prescrise de medici. lăsând la o parte totul. aşadar. hotărâseră împreună. 188 . şi-a recăpătat sănătatea pe care. căci astfel vei fi vindecat de boală". Doi oameni evlavioşi. închinându-se şi lăcrimând în faţa icoanei lui. Abia a terminat de rostit aceste cuvinte. şi-a căutat adăpost la Dumnezeu prin pocăinţă şi rugăciune. Mai apoi. contrar oricărei aşteptări. De atunci se simte perfect sănătos. l-a strigat pe nume şi i-a spus: „Manase.

potrivit legii şi învăţăturii Domnului, să procedeze cu înţelepciune şi să părăsească cele lumeşti. Au îmbrăcat, aşadar, veşminte călugăreşti, acceptând de bună voie să meargă pe calea atât de spinoasă a ascezei. Providenţa voia ca prin aceşti doi oameni să se înalţe un aşezământ ascetic, unde să-şi poată desăvârşi virtutea toţi cei care ar dori să renunţe la lume şi să se consacre vieţii evanghelice prin viaţa evlavioasă a călugărilor. Aşadar, Providenţa le inspiră de acolo, de sus, acest gând, şi aceasta în ciuda sărăciei lor şi a lipsurilor de tot felul, mergând până acolo încât uneori nu aveau nici măcar ce să mănânce. Cu ajutorul puterii dată de la Dumnezeu, ei au înălţat la Anaelus, pe Propontida Bizanţului, o mănăstire atât de măreaţă şi de zveltă, atât de frumoasă şi de împodobită, încât cei de acolo nu puteau înţelege cum aceşti oameni sărmani au putut ridica un edi­ ficiu atât de măreţ şi înzestrat cu toate cele necesare unei mănăstiri. După terminarea construcţiei acestei frumoase mănăstiri, imul din cei doi fondatori, în iubirea lui pentru Dumnezeu şi mânat de râvna pentru oste­ nelile ascezei - nu degeaba se numea Filotei1 - şi-a aranjat o chilie de isihast ca să trăiască în izolare; a intrat înăuntru, a zăvorât toate intrările, şi s-a avântat bărbăteşte în lupta cu forţele întunericului şi ale singurătăţii. Celălalt, loan, mai slab în puterea
1 Joc de cuvinte referitor la numele lui Filotei: „iubitor de
Dumnezeu".

189

trupului (era eunuc) a luat asupra sa grija adminis­ trării mănăstirii, sarcină pe care a îndeplinit-o cu multă pricepere. 146. Când Filotei a luat hotărârea să intre în locul trudnicei lui linişti, a vrut mai întâi să mear­ gă în oraşul împărătesc pentru a se închina în măreţele lăcaşuri de rugăciune, să viziteze şi să ceară sfatul unor bărbaţi vestiţi pentru ştiinţa lor în cele duhovniceşti în legătură cu intenţia sa. După aceea, urma să se întoarcă la fraţii lui pentru a începe, în chilia sa, viaţa de isihast în căutarea lui Dumnezeu. A mers aşadar la Constantinopol, s-a închinat la sfintele lăcaşuri şi s-a rugat la Dumnezeu. Apoi s-a dus şi la vestita mănăstire Studion, ca să-l salute pe acel Nichita, numit şi Stithatul, şi să-i ceară sfatul în privinţa hotărârii sale. Acest om era un ucenic plin de râvnă al sfântului Teolog; stând de vorbă cu Filotei, i-a povestit viaţa lui Simeon, încercările şi frământările pe care Părintele lui spiritual le-a avut de îndurat pentru dragostea faţă de Hristos. [I-a mai povestit despre] darurile cu care fusese înzestrat de sus, asemeni apostolilor, şi cum Duhul lui Dumnezeu l-a ridicat la înălţimea / de teolog, pe el, care nu era cunoscător într-ale ştiinţelor profane. I-a mai vorbit şi despre scrierile pline de învăţăminte pe care Simeon le compusese pentru întărirea Bisericii lui Hristos. Această istorisire a vieţii / sfântului a trezit în sufletul lui Filotei, cum era şi firesc, un puternic 190

simţământ de dragoste pentru sfânt. El a dorit una din cărţile acestuia şi a primit-o de la Nichita, carte cu învăţămintele inspirate de sus, după care a plecat fericit ca să se închidă în chilia sa şi să înfrunte toate încercările în lupta pentru cucerirea virtutilor. / Ca un adevărat iubitor de Dumnezeu, acest Filotei, înainte de a se izola în locul trudnicei sale linişti şi a se avânta cu toată fiinţa lui în sfintele bătălii, a fost copleşit - aşa cum era de aşteptat de o mulţime de gânduri neliniştitoare legate de asprimea ascezei, de ostenelile şi luptele cărora, fără îndoială, urma să le facă faţă. Aşa arată un suflet curajos: caută mereu să adauge noi încercări la cele dinainte, şi astfel vorbele înţeleptului se împlinesc întocmai: „Cel ce-şi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa"1. 147. în această stare sufletească, omul nostru l-a rugat fierbinte pe Dumnezeu să-i dea răbdare, putere şi minte, pentru a putea îndura fără să dea îndărăt suferinţele şi lipsurile izolării. într-o noapte, când încă nu adormise, a auzit un zgomot ca şi cum cineva ar fi bătut la uşă. S-a dus în grabă să vadă cine bate, şi când a deschis uşa a văzut un bărbat cu părul alb, un eunuc cu o înfăţişare mă­ reaţă şi gravă, cu chip îngeresc în cel mai înalt grad, cu fruntea radiind harul dumnezeiesc.
1 Ecleziastul 1,18.

191

Filotei l-a întrebat: „Cine eşti, venerabile Părinte, şi pe cine cauţi venind în chilia nevrednicului de mine?" Cu o voce dulce ca mierea, bătrânul a răs­ puns: „Eu sunt Simeon, cel care a locuit aproape de Crysopolis, în mănăstirea Sfânta Marina, şi am venit ca să rămân aici, alături de voi". „Dar - a zis Filotei - cine ţi-a sfâşiat tunica, Părinte?", căci el observase că sfântul purta o tunică ruptă. Acesta a răspuns: „Oamenii răi au făcut lucrul acesta, fără nici un motiv. Dar ce se întâmplă cu tine, dragă Filotei, de îţi faci atâtea griji? Cât despre lucrurile care te tulbură, află că acela care vrea să ajungă la împărăteştile taine, trebuie înainte de toate să se înfrâneze de la băutură şi mâncare; trebuie să se mulţumească doar cu trei pahare seara, cât îi este de trebuinţă trupului pentru a se întreţine, după care o hrană cumpătată îi va fi de ajuns". Ce voia el să spună cu aceste cuvinte? „Trebuie să ştii - a adăugat el - că în clipa în care intri în luptele ascezei şi singurătăţii, va trebui să te cureţi prin post şi rugăciune, pentru a fi oricând pregătit să primeşti tainele lui Hristos. Iar când le vei primi, liniştea şi rugăciunea ta nu vor mai fi tul­ burate, iar mintea îţi va fi luminată prin părtăşia Duhului Sfânt, prin contemplarea tainelor lui Dumnezeu, după cum este scris: «Duhul cercetează totul, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu»"1.
1 1 Corinteni 2,10.

192

cumpătarea lui a devenit ceva firesc. sfântul şi-a vârât mâna sub veşmintele lui Filotei şi a atins pântecele gol al celui întins pe pat. de parcă voia să-i micşoreze pofta pântecului. mulţumindu-se cu un regim aspru şi cu o hrană sărăcăcioasă. sfântul a dis­ părut. a plecat împreună cu fraţii care-1 însoţeau în căutarea sfântului. după ce au găsit-o şi după ce călugării de acolo i-au arătat mormântul unde se aflau rămăşiţele sfântului. în timp ce-i vorbea astfel." După ce a rostit aceste cuvinte. dându-i Părintelui Simeon Teologul tot respectul 193 . După aceea l-a îmbrăţişat pe Filotei şi a zis: „Dacă vrei. Cu palma şi cu degetele l-a apăsat. aşa cum îi poruncise sfântul. şi-a simţit sufletul încins de un curaj fără margini.148. el îşi ducea viaţa în izolare. Au făcut / călătoria şi ajungând la Chrysopolis. povestea fraţilor săi viziunea pe care o avusese. s-a hotărât să-şi arate recunoştinţa. apăsându-1 şi plimbându-şi mâna de-a lungul trupului ca şi cum l-ar fi măsurat. traversează pasul din munţi şi vino în exilul nostru. Filotei. Aşadar. acolo îl vom vedea şi îmbrăţişa din nou pe dragul nostru Filotei. de atunci. De asemenea. vrednicul Filotei a înţeles că viziunea avută era cu adevărat dumnezeiască şi că nu fusese o plăsmuire. Datorită ajutorului pe care îl căpătase de atunci. s-a prosternat cu fruntea la pământ. In marea bucurie ce o încerca. şi în care îi apăruse Sfântul. după ce a revenit la sine. au început să caute mănăstirea şi.

numit şi Stithatul. de asemenea. Filotei nu încetează să înainteze pe calea aleasă şi.de ispita curviei. în felul acesta. în toţi anii. precum şi învăţăturile sale inspirate. Omul nostru avea o inteligenţă ascuţită. în timpul sfintelor posturi ale Paştelui. în timp ce ducea ca de obicei lupta pentru evlavie. 2 Psalmul 83 (84). Nichita. Acestea sunt faptele sfântului pentru binele altora. 6. pentru adevăratul său ucenic? Vă va face plăcere să le auziţi. a fost asaltat . în mijlocul vieţii sale de luptă. de înfrânări şi de osteneli de tot felul.şi toată cinstea ce i se cuveneau. El a primit apoi icoana sfântului cu elogiile scrise de acel ucenic al sfântului despre care am vorbit1. Cândva. „el a pus suişuri în inima sa"2. aducându-i în acelaşi timp mulţumiri pentru ajutorul căpătat. S-a chinuit să descopere cauza care a iscat 1 Nichita Stithatul. ca să folosim limbajul psalmilor. el participă cu mare bucurie la sărbătoarea de pomenire a Părintelui în mănăstirea lui. De atunci. acest adevărat ucenic al sfântului. 194 . într-un moment de lipsă a harului .atunci când Providenţa a îngăduit acest lucru. această ispită l-a surprins la culme. Filotei îl avea pe sfânt cu totul în el şi împreună cu el toţi călugării îl au pe sfânt drept însoţitor. 149. Dar care sunt faptele pe care [Simeon] le-a făcut după moartea sa.

Pe punctul de a aţipi. de la înfumurarea pe care partea raţională a sufletului tău nu vrea s-o părăsească. Află. istovit de atâta înfrânare şi veghe. şi. cu atât mai mult cu cât nu ştia ce să facă spre a vindeca răul. 195 . ucenicul se adună dintr-o dată în el însuşi.căci locuia încă sub pământ. că totul pleacă de la trufia ta.spune el . după care răs­ punde: „Ca să aflu pricina. dar până acum n-am ajuns la nici un rezultat". Sfântul: „Eu am venit ca să te-nvăţ. sub o boltă . de aceea fii cu luare aminte la vorbele mele.gândurile acestea păcătoase şi murdare.de unde şi din ce pricină ţi-au venit aceste gânduri ce te îndeamnă la păcatul cărnii"? Văzându-1 şi auzindu-1 pe sfânt. după ce se ridicase de la masa sărăcăcioasă unde mâncase doar atât cât să-şi ţină viaţa în trupul istovit. ca să spunem aşa. aproape de el. copilul meu. sfinte al lui Dumnezeu. copilul meu . dar cu ochii încă deschişi. Sfântul îl apucă de rasă şi îl strigă pe nume: „Tu nu ştii. tocmai când trupul îi era slăbit din pricina posturilor. s-a îndreptat spre bordeiul lui de ascet . adus la starea de cadavru. vede foarte limpede pe sfânt venind şi aşezându-se pe culcuş. m-am cercetat în toate chipurile. a fost cuprins de deznădejde. Atunci s-a rugat fierbinte la Dumnezeu şi la sfânt. Implorând şi rugându-se astfel la Dumnezeu şi la sfântul. într-una din zile. Nereuşind să descopere pricina necazului ce se abătuse asupra lui.şi s-a întins ca să se odih­ nească.

ca odinioară pe Produs ucenicul lui Hrisostomul. cercetează-ţi sufletul şi tot ce ţine de el potrivit poruncilor lui Hristos. şi-a smerit cugetul şi nu şi-a mai comparat meritele cu suferinţele lui Hristos şi cu insultele pe care Acesta le îndurase. şi cât de folositoare pentru Biserica cre­ dincioşilor. într-un chip atât de neobişnuit cu starea în care se afla. Cu ajutorul lacrimilor şi a căinţei a căpătat mângâierea Duhului Sfânt. De aceea l-a înzes­ trat în zilele noastre pe Ioan. Dar iată că Dumnezeu a vrut să arate cât de plăcută i-ar fi Lui.cauza pentru care ispita necurată pusese stăpânire pe sufletul lui. 196 . Prin urmare. şi vei vedea că ispita degrabă se va destrăma". pentru aceasta a multumit din adâncul inimii Părintelui / său Teologul. cu darul viziunii pe care o vom înfăţişa mai jos. iar credinţa şi iubirea pentru el au devenit mai puternice. precum şi slujitorului său Simeon.Smereşte-ţi mintea. [După aceste cuvinte vedenia a dispărut şi] revenindu-şi în fire.aşa cum i-a spus sfântul . ucenicul lui Stithatul. 150. şi pe loc s-a simţit izbăvit de ispită şi de suferinţa pe care aceasta i-o provocase. Nichita s-a ridicat îndată din culcuşul lui. Aceasta este istorisirea. alergând după sfânt şi întrebându-şi slujitorul: „Ai văzut cumva ieşind de aici pe sfântul Simeon?" S-a apucat apoi să-şi cerceteze cu grijă gândurile şi a reuşit lesne să afle . transcrierea cuvintelor inspirate de sus [ale sfântului Simeon Teologul].

pe care el. ca un izvor cu apă vie pentru vindecarea sufletelor. numit şi Stithatul (aşa cum este consemnat în „Viaţa" mai amănunţită a sfân­ tului)1 să transcrie instrucţiunile sale inspirate de Dumnezeu şi toate scrierile lui atât de folositoare. pentru a-i cere câteva sfaturi folositoare sufletului. 1 Şi de asemenea în această Viaţă. în timp ce dreapta o ţinea întinsă spre Nichita. asemeni teologilor din vechime. ca şi cum i-ar fi arătat cu degetul cuvintele scrise pe pergament. pe când era ocupat cu munca aceasta.0 revelaţie primită cândva de la sfântul îi ceruse acestui Nichita. Părintele Simeon. mână stângă şi-o sprijinea în toiag. l-a văzut şezând absorbit de transcrierea inspiratelor cuvântări ale sfântului. şi pe când se pregătea să intre. în faţa lui şedea venerabilul teolog. la capitolul XTV. în variantă prescurtată. ucenicul său loan a avut în timp ce dormea următoare viziune: 1 se părea că intră ca de obicei în chilia în­ văţătorului său. Nichita s-a apucat cu multă tragere de inimă să le copieze pe pergament. Cum se apropia de uşa încăperii în care Stithatul media în linişte. o lăsa moştenire Bisericii lui Hristos. 197 . Părintele îi vorbea cu adevărat de la inimă la inimă. şi îl iniţia în adâncimile mistice ale minunatelor sale contemplaţii cuprinse în cuvin­ tele şi în concepţiile teologiei sale mistice.

fiindcă astfel Dumnezeu era slăvit. pasul său măsurat urca anevoie poteca muntelui. când deodată lui Ioan i s-a părut că e strigat pe nume: „Ioane . Intr-o zi. Cum am putea să trecem sub tăcere şi această întâmplare. Printre cei care luau parte la această sărbătoare se afla şi Cosma.spune-i lui Nichita al meu vorbele acestea: «Fiule. După câteva clipe. a cărei simplă istorisire îi uluieşte pe toţi cei care o ascultă? O voi adăuga celor de dinainte pentru slava lui Dumnezeu şi spre folosul şi bucuria Bisericii Sale. sfântul a ieşit. teama l-a ţintuit locului şi el n-a mai îndrăznit să intre.o înflăcărare dumnezeiască a pus stăpânire pe acest 198 . ba chiar se va împlini cu totul»". să­ racii hrăniţi şi lăcaşurile de cult luminate. grăbeşte-te să termini copierea scrierilor mele şi dorinţa ta se va împlini.Ioan l-a recunoscut dintr-o dată pe sfânt.a grăit sfântul . orbit de înfăţişarea îngerească a Părintelui. în timp ce solemnitatea se desfăşura în elogiul adus sfântului. stareţ al mănăstirii Sfântul Ştefan de pe colina sfântului Auxenţiu. se celebra una din sărbătorile închi­ nate sfântului. Acestea sunt minunile pe care sfântul le-a fă­ cut după moarte în folosul ucenicului său Nichita Stithatul. când noi îi comemoram exilul. 151. era cea de-a treia zi a lunii ianuarie. deşi nu-1 văzuse niciodată pe vremea când acesta trăia. iar bucuria şi veselia cuprinseseră întreaga adunare . un călugăr foarte evlavios. .

care se mâhnea în sinea lui că nu posedă şi el învăţăturile şi scrierile inspirate de sus ale sfân­ tului. pentru ca acesta s-o poarte cu mare grijă până sus pe colină. aşadar. a dat-o unui scit. şi să primească bine­ cuvântarea de sus. să-l poată pomeni cum se cuvine pe sfânt. vor fi blestemaţi"1. După ce omul nostru şi-a arătat dorinţa. şi cei ce te blestemă. ca s-o ducă la mănăstirea Sfântul Ştefan. precum şi imnurile şi elo­ giile închinate acestuia. Călugărul a luat icoana şi în ciuda poruncii primite.om. pe ucenicul sfântului (despre care am amintit adesea) să-i dea o icoană cu chipul Teologului. după cum stă scris: „Cei ce te binecuvântează. 9. şi că nu celebra cum se cuvine sărbătorirea lui. el a luat icoana şi apucând-o pe un alt drum. în fiecare an. 152. şi 1 Numerii 24. şi i-a poruncit acestuia s-o ia înainte şi să apuce pe cărarea care străbate colina. El l-a rugat. vor fi binecuvântaţi. la mănăstirea lui. a pri­ mit una din icoanele minunatului nostru Părinte Simeon. Acest păgân era însă un hoţ periculos şi un rob fugar. la rându-i. pentru ca şi el. Icoana a fost înmânată de egumen unuia dintre călugării lui. fost slujitor al egume­ nului. împreună cu scrierile cerute. dăruită cu dragoste şi credinţă. s-a îmbarcat la Calcedonia pe un vas. el însuşi urmând să-l ajungă din urmă ceva mai târziu. 199 .

în. mânia lui Dumnezeu l-a ajuns pe îndrăzneţul hoţ: atacat de un.o. odată cu robul fugar. după care a fost vindecat prin mila sfântului Simeon. îi dăduse preţiosul bun. întrebat fiind. El a fost chinuit în felul acesta. acest răufăcător bun de spânzurătoare. 200 . printr-o dreaptă judecată a lui Dumnezeu. mai multe zile şi abia cu multă greutate s-a reuşit izbăvirea lui de loviturile diavolului. scrâş­ nind din dinţi. Când egumenul s-a întors la mănăstirea lui. recuperată şi . aşadar. l-a întrebat pe călugărul căruia îi în­ credinţase icoana. drep­ tate de neocolit a lui Dumnezeu! . Icoana a fost. bolborosite. el mărturiseşte că a vândut icoana unui veneţian. Cumpărătorului i se restituie suma de bani plătită şi pe care robul o cheltuise deja. scoţând asemeni unui ţap sunete nearticulate. robul ajunge prin voia lui Dumnezeu în faţa judecăţii. clipa în care a fost aşezată în ungherul altarului din biserică. Icoana cu chipul Părintelui Teolog este recuperată şi adusă Ia mănăstirea Sfântul Ştefan. ajuns în capitală.a traversat Propontida. în prostia lui. cu spume la gură. Nu după mult timp. pe când egumenul era mâhnit şi copleşit de durerea pierderii acestui dar nepreţuit. diavol mut şi îngrozitor. a vândut icoana unui veneţian. căci dispăruseră atât icoana cât şi păgânul căruia călugărul. nenorocitul se prăbuşeşte pe spate dinaintea celor prezenţi. ce se întâmplase.

a Tatălui său fără de început şi a Duhului deplinei sfinţenii. şi îi face să fie preamăriţi în Biserica Sa.30. A Lui este slava şi cinstea şi adoraţia. 201 . bun şi dătător de viaţă.Astfel îi preamăreşte Dumnezeu pe cei care îl preaslăvesc1. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! 1 1 Regi. 2.

.

...44 V...................... Viziuni minunate.................... monah la mănăstirea Sfântul Mamas..Cuprins I......... ................. 13 II.. scrieri ....... Virtutile lui Arsenie..... Cultul pentru Simeon Studitul..... 76 IX.................................... Demisia lui Simeon...........68 VIII......... şi dificultăţile cu autorita­ tea ecleziastică.. La mănăstirea Sfântul Mamas.. Preot şi egum en.......................93 ................37 IV............................. răzvrătirea monahilor împotriva lui Simeon. La mănăstirea Studion..... Reconstrucţia mănăstirii şi reforma rându­ ielilor................ ............. ........49 VI..............................26 III................59 VIL Un episcop apusean.................. ..... părintele lui duhovnicesc................ îndemnuri pentru urmaşul său Arsenie........................ ucenicul sfântului Simeon........ în lume........................88 X...... după douăzeci şi cinci de ani de stăreţie...

.............. 119 XII....XI.................... Profeţii şi minuni înainte de moarte .... Moartea lui Simeon...164 XV...........142 XIV..... Repunerea în drepturi a lui Simeon............ Simeon condamnat la exil.............. Minuni săvârşite după moartea sfântului Simeon.............. con­ struirea mănăstirii Sfânta Marina ...... ............ 183 .......... virtuţile şi scrierile sale.......128 XIII............

GRIGORIE DE NAZIANZ Opere dogmatice MEISTER ECKHART *** Consolarea divină Cuvânt despre linişte SF.în colecţia S P IR IT U A L IT A T E C R E Ş T IN Ă au apărut: SF. GRIGORIE DE NYSSA *** Despre suflet şi înviere Florilegiu Filocalic NICHITA STITHATUL Viaţa sfântului Simeon Noul Teolog . GRIGORIE DE NAZIANZ Cuvântări teologice ORIGEN *** Despre rugăciune Mica Filocalie a rugăciunii inimii EVAGRIE PONTICUL Scrieri alese Marele Duh nevăzut *** (Evanghelii gnostice şi creştine) SF.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful