72031143 Nursing Lucretia Titirca

NURSING

Cuprins 1. • • • 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. • • • 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. • • 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. • • 2 Patul pacientului: Pregătirea şi schimbarea patului Poziţiile pacientului în pat Schimbările de poziţie ale pacientului Mobilizarea pacientului Transportul pacienţilor Toaleta pacientului Escarele de decubit Îngrijirea plăgilor Profilaxia antitetanică Observarea şi măsurarea respiraţiei Măsurarea pulsului Oxigenoterapie Măsurarea tensiunii arteriale Măsurarea temperaturii Măsurarea şi notarea diurezei Captarea dejecţiilor fiziologice şi patologice Alimentarea pacientului Alimentarea activă Alimentarea pasivă Alimentarea artificială Căile de hidratare ale organismului Perfuzia intravenoasă Instrumentarul medical Sterilizarea Recoltarea sângelui capilar pentru examene hematologice Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH) Recoltarea sângelui pentru examene biochimice Recoltarea sângelui pentru examen bacteriologic – hemocultură Recoltarea exudatului faringian Recoltarea sputei Recoltarea urinei examenul sumar urocultura Recoltarea vărsăturilor Recoltarea LCR Recoltarea secreţiilor purulente Sondajul gastric Sondajul duodenal Spălătura oculară Spălătura auriculară Spălătura gastrică Clisme evacuatoare clisma evacuatoare simplă clisma înaltă

• clisma uleioasă • clisma purgativă 36. Introducerea tubului de gaze 37. Puncţia venoasă 38. Puncţia pleurală 39. Reacţia Rivalta 40. Puncţia abdominală (paracenteza) 41. Puncţia rahidiană 42. Puncţia articulară 43. Puncţia osoasă 44. Puncţiile biopsice: hepatică, splenică, renală, ganglionară 45. Administrarea medicamentelor : generalităţi (definiţie, scop, căi, reguli de administrare şi dozele) 46. Administrarea medicamentelor pe cale orală 47. Administrarea medicamentelor pe cale rectală 48. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor 49. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor 50. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală 51. Acordarea ajutorului de urgenţă în electrocutare 52. Acordarea ajutorului de urgenţă în insolaţie 53. Acordarea ajutorului de urgenţă în intoxicaţii cu ciuperci otrăvitoare 54. Îngijirile de urgenţă acordate în hemoragiile externe • clasificarea hemoragiilor • hemostaza 55. Acordarea îngrijirilor în hemoragii 56. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser anti A anti B 57. Probele de compatibilitate directă majoră: • in vitro – Jeanbreau • biologică Oelecker – in vivo 58. Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge 59. Pregătirea preoperatorie a pacientului 60. Supravegherea postoperatorie 61. Îngrijirile acordate pacienţilor operaţi 62. Pregătirea pacientului pentru bronhografie 63. Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie 64. Particularităţi de îngrijire a pacienţilor cu criză de astm bronşic 65. Explorarea funcţională a aparatului cardiovascular (EKG, cateterism cardiac) 66. Pregătirea pacientului pentru gastroscopie 67. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică gastro-intestinală 68. Pregătirea pacientului pentru colonoscopie 69. Opacifierea veziculei biliare pe cale orală (colecistografia) 70. Pregătirea pacientului pentru urografie 71. Pregătirea pacientului pentru radiografia renală simplă 72. Explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie 73. Investigaţii paraclinice în sarcină 74. Îngrijiri acordate în lăuzie (lăuza în primele două ore) 75. Îngrijiri în lăuzia fiziologică 76. Îngrijiri în lăuzia patologică 77. Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului 78. Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni hematologice 3

79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90.

Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni reumatismale Investigaţiile radiologice ale pacienţilor cu afecţiuni neurologice (CT, RMN) Îngrijirea pacienţilor agitaţi şi psihici Baia sugarului Examenul fundului de ochi Îngrijirea pacientului cu cataractă în perioada postoperatorie Îngrijirea pacientului cu amigdalectomie Sarcinile asistentei medicale la constatarea decesului Bandajarea : definiţie, reguli şi tipuri Explorarea funcţională a aparatului renal Explorarea secreţiei gastrice Explorarea funcţională a căilor biliare

BIBLIOGRAFIE 1. G.-Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor 2. G. Baltă-Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor 3. C. Mozes-Tehnica îngrijirii bolnavului 4. L. Titircă-Ghid de nursing 5. L. Titircă-Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali 6. L. Titircă-Urgenţele medico-chirurgicale 7. L. Titircă-Manual de îngijiri speciale acordate de asistenţii medicali 8. L. Titircă-Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului

4

investigaţiile şi tratamentul cât mai comod.schimbările de poziţie ale pacientului Pregătirea şi schimbarea patului Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat. înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm. material plastic. cu apărătoare demontabilă -închis cu plasă -pt. confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb). iar cealaltă din burete. Calităţile patului: să fie comod. să-i permită pacientului să se poate mişca în voie.pregătirea şi schimbarea patului . secţiile de traumatologie -diferite tipuri pt. să poată sta în poziţie şezând. să nu-i limiteze mişcările.simplu. terapie intensivă. asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime. la nevoie. umplute cu apă sau cu aer. sprijinindu-şi picioarele comod pe podea. pentru a nu ceda sub greutatea pacientului. elastică. 5 . să fie puternică. cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m. care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor. 75 cm lungime. să coboare din pat. lăţime 80-90 cm. tratament ortopedic cu somieră mobilă -pt.poziţiile pacientului în pat . bine întinsă.Patul pacientului: . cu somieră dintr-o singură bucată -simplu cu rezemător mobil -cu somieră mobilă -ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi -universal -universal pt. salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic. aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri. Tipuri de paturi . să poată. sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe. uşor de manipulat şi curăţat. material plastic sau puf. să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale pacientului. având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor). sugari şi copii-cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă Accesoriile patului Salteaua va fi confecţionată din burete. Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare. acesta trebuie să aibă anumite calităţi. Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă.

doua feţe de pernă. Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura. În acest scop 6 . Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal. apărătoare laterale. atunci pătura se introduce în plic. una-două pături. cât şi din patură. împăturite corect. se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. asistenta este nevoită de cele mai multe ori să schimbe lenjeria de pat. o aleză sau traversă şi muşama. cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea. lenjeria curată. Cearşaful dintr-o singură bucată. mese adaptate la pat. Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat. se lasa în jos partea de cearşaf ridicată . cealaltă spre capătul opus. în primele zile postoperatorii. pernele.50 m x 1.50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate. va fi de aceeaşi lungime. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei. însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect. păturile. agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active. cu deschizătura suprapusă. dimensiunile 2. la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza. atât cearşaful cât şi pătura. Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav Materialele necesare: cearşaf simplu. dimensiunea 1. rezemător de picioare. în ordinea întrebuinţării. se introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei. Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. trebuie să se poată spăla uşor. cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi. confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei. se introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei. cearşaf plic. două feţe de pernă. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic. iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf. Pe scaun se aşează. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză. Lenjeria necesară: două cearşafuri. cu bolnavul în pat. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei. se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. coviltir sau susţinătorul de învelitoare. partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea. celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne.60 m x 1.10 m. ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă. marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură. se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului. după ce se îndoaie în lungime. apoi se aşează colţurile folosind procedura descrisa mai sus. astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură. două perne. Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf.Pătura confecţionată din lână moale. faţa de pernă. formând astfel o cută. se va face o cută atât din cearşaf. Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat În secţiile unde pacientele sunt în imposibilitatea de a se ridica din pat.

Marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur. În plus: paravan. sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor. cearşaful se rulează în lungime. de a-l mobiliza. să câştige încrederea acesteia. Efectuarea: se face de către două asistente aşezate de o parte şi de cealaltă a patului. se linişteşte şi se asigură că manopera va fi făcută cu blândeţe. şi o stare de igienă permanentă. nu au puterea necesară de a sta în poziţie şezândă. Asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă. de odihnă. eventual lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul. că manevrele nu-i vor cauza dureri. muşamaua şi aleza pregătite mai înainte. luarea tensiunii. aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime. iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia. aceasta se executa dimineaţa. confort fizic şi psihic. dacă este nevoie. de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă. Bolnavul se menţine acoperit. sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. de mai multe ori pe zi. Bolnavii din cauza stării generale impuse de boală. sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi. să-şi uşureze starea sufletească. împăturită în felul următor: pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică. solicitându-i-se cooperarea. Se evită curenţii de aer. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie. se întoarce bolnavul în decubit lateral drept . se face întorcându-l în decubit lateral. bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie. dacă s-a murdărit. măsurarea pulsului şi toaleta bolnavului. înainte de curăţenie. Se aşează apoi în dreptul genunchilor bolnavului. dar în general. Se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de pernă curată . Materiale necesare: aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient. apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe. Pe jumătatea liberă a patului. Asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului. se asigură măsurile privind asepsia. Aceasta este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-i da acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele. îl ridică uşor. Bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură. sac de rufe. Se anunţă bolnavul asupra procedeului. Din această poziţie. Lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii. iar cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse. introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin . că nu va fi mişcat inutil. se asigură intimitatea bolnavului. sprijinindu-i capul sub antebraţ. schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului. Este de asemenea o posibilitate de a-l observa. de aceea tehnica de schimbare a patului cu pacientul în pat. 7 . ferindu-l de priviri indiscrete. Apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea patului. se derulează cearşaful curat. de relaxare. după măsurarea temperaturii. pentru a preveni complicaţiile.asistenta urmăreşte ca bolnavul să prezinte o stare de bine.

se mai pot folosi alte două metode pt. aşează şi derulează cearşaful curat pregătit în prealabil. Uneori aleza tb. fie de către bolnav. Se continuă aranjarea patului. 8 . sub axila dr. întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie. Colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna. asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei. Asistenta rulează mai departe din partea dreaptă. Pacientul poate fi aşezat în poziţie şezând. îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat. din dr.Pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng . îşi fixează umărul dr. schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului. sub axila stg. iar bolnavul este adus în decubit dorsal. braţele pacientului să se odihnească pe spatele as. introducând-o în sacul de rufe murdare .schimbarea lenjeriei se face în lăţimea patului Se efctuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul. se pliază pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului. în formă de armonică. din stg. a pacientului as. îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură. în dreptul bazinului pacientului aşează pacientul în poziţie şezând as. îşi fixează umărul stg. fie de către o altă persoană. îşi apleacă coloana. schimbarea alezei: Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului este indicată deoarece produce o presiune intraabdominală nesemnificativă. fără gârbovire. Înafară de procedura descrisă mai sus .î. lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor. Se efectuează colţurile după tehnica cunoscută. astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului. asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă. Atenţie: după efectuarea fiecărei proceduri. prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare în direcţia picioarelor bolnavului. 2 asistente: • • • • • se aşează de o parte şi de alta a patului. Se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură. lenjeria murdară o îndepărtează. îşi flectează uşor genunchii as. apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine . Peste acesta . o ridică uşor. Cele două asistente care sunt de o parte şi de alta a patului. asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil. sprijinit de cele două asistente. cealaltă rulează lenjeria murdară. a pacientului a. introduce mâna dreaptă sub umerii ei. Pătura de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun. bolnavul rămâne acoperit cu cearşaful folosit până atunci.

îşi flectează din nou genunchii . superior care are umărul fixat sub axilă sub coapsa pacientului mâna liberă a asistentelor se sprijină pe suprafaţa patului mai sus de pacient pentru a asigura un punct de sprijin în plus în momentul ridicării la comanda uneia din as. astfel coloana vertebrală coboară. şi-a pierdut forţa fizică. ridicând treptat col. ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele de dureroase de ulcer sau în colica biliară) 3. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul tromboflebitei) 4. adinamici Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată. pasivă sau forţată. are nevoie de ajutorul altei persoane. poziţia poate fi: 1. cât mai aproape de linia bazinului Braţele dinspre picioare se introduc sub şezutul pacientului. bolnavi grav. ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului) 5. as. îşi introduc cât mai mult antebraţele de la mb. alte poziţii forţa 9 . bolnavul ocupă în pat o poziţie activă. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. vertebrală şi transferând greutatea pe piciorul aflat în partea cefalică a patului în momentul aşezării pacientului. se apleacă spre pacient menţinând coloana dreaptă. se începe ridicarea pacientului. meningită) 2. îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor Braţele din partea cefalică a patului se aşează în jurul spatelui pacientului. determinată de afecţiunea de bază (în tetanos.• • • • as. nu are nevoie de ajutor Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. şi aşează pacientul confortabil metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze • • • • • asistentele aşezate de o parte şi de alta a patului. ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând greutatea spre piciorul situat spre partea cefalică Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală şi de boala sa. mâinile asistentelor se unesc Pacientul este rugat să-şi încrucişeze braţele pe piept La comanda unei din asistente se efectuează ridicarea pacientului.

Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat. poziţia -operaţi -afecţiuni cardiace şi pulmonare -perioada de convalescenţă unele categorii de operaţii -vârstnici -primul ajutor dat pacienţilor cu afecţiuni cardiorespiratorii Observaţii -Previne contractura muşchilor abdominali -Este mai confortabilă cu genunchii îndoiţi-poz. inima. plămânii. Poziţia Decubit dorsal Poziţia Fowler Cum se realizează Culcat pe spate cu faţa în sus -fără pernă -cu o pernă subţire -cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă) Afecţiunile/situaţiile care o impun -după puncţie lombară -unele afecţiuni ale coloanei vertebrale (suprafaţă tare) -anemii posthemoragice -unele afecţiuni cerebrale -pacienţi slăbiţi -adinamici Semişezând -culcat pe spate -toracele formează cu linia orizontală un unghi de 3045º Se realizează: -cu un nr. extremităţile. zonele de palpare a pulsului. Fowler -menţinută timp îndelungat=dureri lombare : se introduce un sul subţire la nivelul coloanei lombare Zone explorate: capul. poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie. toracele anterior. se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune Şezând 10 un sprijinitor. sânii. În pat: -în stare gravă -În vederea examinării pacientului. -Este interzisă pacienţilor cu  tulburări de deglutiţie  comatoşilor . abdomenul. mai mare de perne -cu rezemător mobil -cu somieră articulată Ca pacientul să nu alunece. gâtul. -Menţinerea îndelungată necesită măsuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a altor complicaţii.

v.d. Zone explorate: capul. plămânii. pt. În fotoliu: este aşezat confortabil. gâtul. inima. axila. bine îmbrăcat Decubit lateral şi acoperit cu pătură Poate fi drept sau stg: -culcat pe o parte -capul sprijinit pe o -dispneici. se aşează de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate. a împiedica alunecarea se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . ei vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată.a împiedica apariţia escarelor -între genunchi şi maleole se introduc inele de vată 11 . capul se va sprijini cu o pernă mică -sub braţele pacientului se poate aşeza câte o pernă . toracele posterior. sub tălpi se aşează un taburet.-trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept -pacientul are coapsele flectate pe bazin şi pe coapse -genunchii sunt astfel ridicaţi Poziţia se realizează: -prin ridicarea părţii cefalice a somierei articulate (cu ajutorul manivelei) -cu sprijinitorul de perne -sau se vor pune 4-5 perne aşezate în trepte . gambele sunt în semiflexie -vârstnici -în pleurezii -meningite -după intervenţii  pt.p. în caz de pneumonii întinse -insuficienţă cardiacă -în perioada acceselor de astmă bronşic -după anumite intervenţii chirurgicale (glanda tiroidă) şezând realizează expansiunea completă a plămânilor şi permite o mai bună examinare a părţii superioare a corpului. Sub tălpi se pune un sprijinitor.fizics-ar putea să nu poată sta în această poziţie . spatele. -Pacienţii slăbiţi d. -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă. extremităţile superioare. sânii.

dureros . pt. eventual lateral.prevenirea complicaţiilor  dacă pacientul are un mb.inf: . iar celălat îndoit -spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale intratoracice -în cazul drenajului cavităţii pleurale Se mai impune:  în cursul efectuării toaletei  schimbării lenjeriei  administrării clismelor şi supozitoarelor  măsurării rectală  pt.  drenajului postural -pe masa de operaţie în cazul sincopelor din cursul anesteziei generale -în anemii acute -pt.singură pernă -mb. adinamicii vor fi întorşi la intervale regulate de 1-2-3 ore pt.  în cursul sondajului murmurul cu sonor redus.operat acesta va fi menţinut în cursul manoperei de întoarcere de către asistentă şi aşezat pe Zonele ce pot fi explorate : inima (decubit lateral stg) .ce este în contact cu suprafaţa patului întins. poziţia este ideală.inf.fracturat .paralizat . a auzi -după intervenţii renale îmbrăcat temperaturii pe cale un suport pregătit în prealabil. inf. un colac de cauciuc  vârstnicii.puncţia lombară duodenal -sub trohanterul mare.a favoriza drenajul secreţiilor din căile respiratorii superioare Poziţie (declivă) Trendelenburg -Decubit dorsa. cu capul mai jos decât restul corpului Se realizează prin: -ridicarea etremităţii distale a patului -diferenţa între cele 2 extremităţi ale patului poate varia de la 10 la 60cm -sub capul pacientului se poate pune o pernă subţire -se protejează capul pacientului cu o pernă aşezată vertical la căpătâiul patului 12  favorizează o bună circulaţie pentru centrii vitali  în decubit lateral se aşează at.autotransfuzii -pt. flectate uşor -sau mb.şi organelor genitale feminine după intervenţii ginecologice -după rahianestezie -pt.oprirea hemoragiilor membrelor inf.când este pericol de aspirare a secreţiilor .

cu degetele în extensie Sub glezne: .cu faţa palmară pe suprafaţa patului .pe masa ginecologică care are sprijinitor pt.menţinută bine acoperită speciale de umăr .drenarea unor colecţii purulente .oblică cu capul mai sus pentru extensia cervicale coloanei (tratament ortopedic) .mb. explorarea zonei .în escare extinse .decubit dorsal cu genunchii îndoiţi coapsele îndepărtate Se poate realiza: în pat pe masa de examinare pt.anumite boli cardiace şi pulmonare .nu se prelungeşte prea mult examinarea .pacientul aşezat pe .inferioare.Examinarea se face după golirea vezicii urinare şi a rectului . pacientul este fixat în chingi sau rezemătoare Poziţie proclivă (Trendelenbur g inversat) Decubit ventral . tuşeu rectal) .pacienta tb. inconfortabilă 13 .-pentru evitarea alunecării de pe masa de operaţie.pt.examinări rectale (rectoscopie.examene ginecologice şi obstetricale facilitează introducerea speculului vaginalvalvelor pt.nu este posibilă fără pernă pt. iar sub placa de şezut are o tăviţă Poziţia mobilă .sugari şi copii mici . hemiplegie .inconştienţi .membrele superioare aşezate la stga şi la dr.este o poziţie jenantă. Poziţie ginecologică moi .capul într-o parte pe o pernă subţire .capului .o pernă cilindrică Sub torace şi abdomen se pot aşeza perne subţiri.poziţie jenantă şi inconfortabilă .este poziţia de noapte pt.în paralizia unor grupuri musculare.culcat pe abdomen .

genupectorală - genunchi. aceştia fiind uşor îndepărtaţi aplecat înainte pieptul atinge planul orizontal (masa de examinat) rectale .pacienţii cu artrită sau alte deformări articulare nu o vor putea practica 14 .

Schimbările de poziţie ale pacientului Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor). inconştienţi. aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului 3.să utilizeze forţa coapsei şi a gambei. Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat sunt: 1. suprafaţa de contact să fie cât mai mare -aşezarea as. a putea ridica pac.poz. Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente: .aşezată la capul pacientului prinde pac.cât mai aproape de pat (de pac.)cu picioarele depărtate pt. imobilizaţi. 2.să adopte o poziţie potrivită pt.trece greutatea corpului ei dinspre mb. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă 1.asigură protejarea col.î.î.a efectua mai uşor un efort cu membrele sup.vertebrale a as.inf. cu aparate gipsate etc. permiţând as.a avea o bază de susţinere cât mai mare genunchii flectaţi. Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul: îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste celălalt asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt îşi flectează uşor genunchii. coloana vertebrală uşor aplecată (ac.tb.a.îşi flectează bine genunchii. a. aşezând palma pe suprafaţa corpului pac.prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei. Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici.sub axilă. prin flectarea genunchilor. Principii de respectat: -sunt necesare 1-2 asistente -as.plasat mai în faţă înspre mb.şi inf. cea mai apropiată de suprafaţa patului şi-i sprijină capul pe antebraţ 15 . impulsionând toată energia ei spre picioare. întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi.as. automat centrul de greutate coboară.cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic -prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna .poziţia este mult mai convenabilă pt.ambele paciente se aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului . paralizaţi. iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului as.aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea în timpul acestei mişcări as.). se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă.

Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului Există 3metode: 1) As. . îmbrăţişând-o 3) pac. iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate.as..dacă starea îi permite se poate sprijini de braţul as. 3.cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă . sprijinindu-i capul pe antebraţ pac.îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate.contrabalansează greutatea pacientului. 2) As.ridicării pacientului celălalt braţ.ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului.la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând.sau de gâtul acesteia.se aşează la marg.se aşează de o parte şi de alta a patului . folosind metoda membrelor inferioare prin trecerea greutăţii de pe un picior pe altul 16 . cu o singură mişcare.se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient: plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt braţul dinspre pat al as. Ridicarea pacientului pe pernă Se execută de către 2 pers.as.rămâne liber până în mom. as. unde mâinile celor două persoane se unesc îşi flectează genunchii la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul.cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul 2. Astfel centrul de greutate al as.în stare gravă= 2 as.îl trece peste umărul pac. aşezând palmele pe omoplaţii pacientului . aşezate de o parte şi de alta a patului.patului: cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului.a ridica pac.şi plasează mâna (palma) între omoplaţii acestuia pt. flectând genunchii în acelaşi timp cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului. cu faţa uşor întoarsă spre capul patului: îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate) îndoiesc braţele pacientului peste abdomen introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului.introduce o mână sub bazinul pacientului .cealaltă as.

contracturilor.- pt. semne de slăbiciune musculară. diaforeză) • • • exerciţiile se fac înainte de mese pacientul tb. Principii de respectat Mobilizarea se face în funcţie de: • • • • natura bolii starea generală tipul de reactivitate a pacientului perioada de exerciţii pasive şi active pt.uşurarea mişcării pac.începută încet.refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare tb.de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere) explicăm întotd. în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului.este importantă balansarea corpului as. mărindu-se treptat. asigurându-ne că se află în poziţie confortabilă Mobilizarea pacientului Scop mişcarea pacientului pt.clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei. se pot sprijini cap în cap Readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură pers.de respiraţie momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat. dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului Important: • • • pt.pac. escarelor. nu în pat) stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor.de mişcare cu ex. precum şi ritmul vor fi hotărâte de medic 17 Obiective .învăţat să intercaleze ex.a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării recâştigarea independenţei normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminărilor de urină şi fecale (la baie. pneumoniilor.a uşura efortul de ridicare cele 2pers.

Aşezarea în fotoliu -asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului -pune un pled pe fotoliu -îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi -aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului -se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia 18 . aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei. Se măs.Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi -introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat. controlându-i-se pulsul. TA. prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute. expresia feţei (coloraţia tegumentelor. Se inform. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile: -asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen -mb. respiraţia). iar cealaltă mână sub regiunea poplitee -Bolnavul se poate ajuta. scop etc. Urmează : -aşezarea în poz. gleznelor. în mod pasiv la început -aşezarea în poz. fotoliu în mod pasiv. .şezând. păstrând poziţia de decubit. cârje. Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului. iar cealaltă sub genunchii acestuia -ridică pacientul în poziţie şezând.pacientul despre procedeu. mâinii. degetelor. fotoliu. rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie. fie îmbrăţişând gâtul asistentei -odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând.inf. apoi activ -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului 1.dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă -as. asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia 2.de min. fie sprijinindu-se de marginea patului.crescându-se nr.pulsul. Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul.şezând – în mod activ. de mai multe ori /zi . Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute. mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare. -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat. se observă starea pacientului. papuci.În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat .

câteva minute. centrul de greutate al asistentei coboară. cu leziuni ale membrelor inferioare inconştienţi. ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta. - categorii de pacienţi care trebuie transportaţi . la sala de operaţii şi de la sala de operaţii. operaţi . apoi. acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului. crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului Transportul pacienţilor Printr-un transport efectuat în condiţii bune. de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc. la servicii de diagnostic şi tratament.febrili. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând.astenici.psihici 19 .care stă în poziţie şezând la marginea patului -fixează cu genunchii ei genunchii pacientului. producerea unui şoc traumatic. se aşează în faţa pacient. transportul de la o secţie la alta. cum ar fi: înrăutăţirea stării. obnubilaţi . - în stare de şoc. întorcându-l cu spatele către fotoliu. adinamici. 2. asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat. dintr-un pat în altul etc. Se poate menţine .-pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei -asistenta ridică pacientul în picioare şi.cu insuficienţă cardiopulmonară gravă .prin împingere în genunchii pacientului. dintr-un salon în altul. pe marginea patului.accidentaţii. cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient. introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare. -as. transformarea unei fracturi închise într-una deschisă. cu tulburări de echilibru . rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă Ridicarea în poziţie ortostatică 1. îl aşează încet în fotoliu -îl acoperă cu pledul -sub picioare se poate aşeza un scăunel Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente. provocarea de hemoragii etc. iar cu mâinile îl ţine de sub axile -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia . sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. somnolenţi. Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii: - evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului transportul de la un spital la altul. se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii. la prima ridicare .

sonde. pernă subţire • Pregătirea pacientului . pacientul va fi prins de partea sănătoasă -targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri. fixarea sau pensarea sondelor etc. doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de Execuţia: - 20 . transportul se face cu: - brancarda (targa) cărucior fotoliu şi pat rulant cu mijloace improvizate în caz de urgenţă cu vehicule speciale: autosalvări.se colabora . - în principiu.eventual pe un suport .în siguranţă: sprijinirea. când pacientul trebuie supravegheat tot timpul. la urcuş. de scopul transportului. aşezarea pacientului pe targă - De asemenea. se poate duce pacientul. cu capul înainte. brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal. este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte.a aparatului de perfuzie. de distanţă.targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf. se vor lua măsuri de fi transportat . în funcţie de durata şi condiţiile de transport Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi - în caz de vărsături – tăviţă renală se pregăteşte documentaţia pacientului pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge) la urcatul scărilor.mijloacele de transport În funcţie de gravitatea afecţiunii. drenuri etc. avioane sanitare (aviasan) Transportul cu targa • - pregătiri Pregătirea tărgii . stând faţă în faţă cu brancardierul.se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate cazul în care pacientul are instalate o perluzie. pentru ca. la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză. dacă panta este prea accentuată. să poată fi supravegheat.

se acoperă Descărcarea se face după aceeaşi metodă. sau antebraţul flectat al traumatizatului cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere în decubit semiventral 21  -  în decubit ventral: -  .î. constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor . cu genunchi flectaţi accidentaţii constienţi. Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune  - în decubit dorsal: pacienţii cu traumatisme abdominale. suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat. cu genunchii flectaţi în decubit lateral pacienţii în stare de comă pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri.pacienţii cu traumatisme craniene. sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ -a -a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut treia: susţine membrele inferioare ridică deodată pacientul după ce acesta a fost ridicat. a.regiunea mentoniană să atingă toracele  în poziţie semişezând: .accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler).partea tărgii atârnate - îşi introduc mâinile.leziuni ale gâtului: capul va fi flectat.accidentaţii toraco-pulmonar .pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie . cu palma şi degetele întinse. dar cu mişcările inverse. aducând-o în poziţie orizontală sub pacient Prima persoană comandă mişcările: 1) 2) 3) 4) se aşază pacientul pe targă. sub pacient prima: susţine capul şi toracele. se aşază o pernă leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului. face un pas înapoi brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii. eventual se fixează cu o eşarfă accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate în poziţie şezând - -  .

pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers. îl apropie cât mai mult ca să-l poată strânge .accidentaţii - în colaps periferic. De reţinut:  în leziuni ale coloanei vertebrale. cu înclinare de maximum 10-15º: . TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de  operaţie. iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară. în poziţie Trendelenburg.prima.apoi. fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă . scândură lată). chiar improvizată (uşă. este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii - timpi: . culcat cu faţa în jos. când este imposibil să se asigure o targă tare. pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură. cu înclinare maximă de 10-15°: în stare de şoc . pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale  în poziţie Trendelenburg inversat. transportul este admis pe patură.- pacienţii inconştienţi. cele trei persoane întorc pacientul înspre ele.îşi îndreaptă corpul.a treia.cele trei persoane se aşază lângă marginea patului. cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale. sub ceafă şi umeri . Aşezarea pe cărucior - căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului) roţile căruciorului trebuie blocate Pentru ridicarea pacientului.accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi. făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă 22 . sub regiunea lombară şi şezut .a doua. pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor  în poziţia Trendelenburg. se recomandă ca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi în cazuri cu totul excepţionale. sub coapse şi gambe .toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient: .

cele trei persoane îşi retrag braţele IMPORTANT: Ridicând pacientul. să nu existe praguri. întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal .lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior. uşilor. Ea supraveghează pacientul îndeaproape. de aici pe masa de operaţie sau la alte examinări. pe tot timpul transportului predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat 23 - - - . iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul.. OBSERVAŢII: • Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport. poziţia pacientului va fi cât mai comodă pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă. Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior. la cele patru picioare. paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi. căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor. cu documentaţia necesară asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor. ci va fi transportat direct cu patul. duratei drumului şi mijloacelor de transport i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei i se asigură maximum de confort. TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI Pregătirea pacientului - pacientul va fi pregătit din timp pentru transport i se comunică mijlocul de transport va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului. • Prin utilizarea acestui sistem de transport. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele. persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală. oricare pat poate deveni astfel rulant.

acesta: .producerea unei hiperemii active a pielii.se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor . Toaleta pacientului Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază. resturi de dejecţii şi alte substanţe străine.pe regiuni . Toaleta pacientului poate fi: . fiind o condiţie esenţială a vindecării.zilnică . alimente.se apreciază starea generală a bolnavului .a evita o toaletă prea lungă.are nevoie de sprijin fizic şi psihic . pentru a evita răcirea bolnavului . este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii . pt. care favorizează mobilizarea anticorpilor . schimbării lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor 24 .îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. Important Mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi.săptămânală sau baia generală În funcţie de tipul pacientului.are nevoie de ajutor parţial . amestecate cu praf. prea obositoare .se verifică temperatura ambiantă.se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său .se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei.necesită ajutor complet • Obiective: .n-are nevoie de ajutor .înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism .- Pentru liniştea pacientului. care aderă la piele .liniştirea bolnavului. Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. crearea unei stări plăcute de confort principii . adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului.

fesele şi faţa posterioară a coapselor. abdomen.toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări . faţa anterioară a coapselor. asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului .se insistă la pliuri. după spălarea întregului corp..îngrijirea părului.se descoperă progresiv numai partea care se va spăla . partea anterioară a toracelui. gâtul şi urechile. fără a se lăsa săpunul în apă . se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele.ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat. se spală gambele şi picioarele. pe care parte a corpului. sub sâni. udarea aparatului gipsat.bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură . . schimbată de câte ori este nevoie. • DE EVITAT în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat. . . sub supravegherea personalului de îngrijire. tensiune.pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă.se mută muşamaua şi aleza de protecţie.se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă. o r g a n e l e genitale externe . clătit. se fricţionează cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare. pentru a favoriza circulaţia sanguină .puls. în funcţie de regiunea pe care o spălăm etapele toaletei Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa. fără brutalitate. uscat .ce mobilizare i se permite în ziua respectivă. toaleta cavităţii bucale. apoi braţele şi mâinile. la mâini şi în spaţiile interdigitale.apa caldă trebuie să fie din abundenţă. roşeaţă. iritaţie – luarea unor măsuri terapeutice. • DE ŞTIUT: . la coate şi axile . pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav .pentru activarea circulaţiei sanguine. a pansamentului ÎNGRIJIREA OCHILOR Scop prevenirea infecţiilor oculare îndepărtarea secreţiilor pregătiri materiale 25 . din nou în decubit dorsal. dacă se poate spăla singur.se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie. respiraţie .înainte de a începe baia pe regiuni.de exemplu.se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor .

INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE Scop . se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi.la pacientul inconştient. se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare.prevenirea escarelor. mănuşi de cauciuc pacientul - se informează. Pregătiri materiale . iar dacă ochiul rămâne deschis (corneea se usucă). cu ajutorul unui tampon steril . ser fiziologic.se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă.menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare .. prosop. comprese. infecţiilor nazale. fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic dacă pacientul prezintă o sondă: se dezlipeşte romplastul cu care este fixată se retrage sonda 5-6 cm se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast se îndepărtează crustele de pe mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă se reintroduce sonda gastrică. montate pe bastonaşe. se limpezesc şi se şterg cu prosopul curat DE ŞTIUT: . i se întoarce capul uşor într-o parte se curăţă fosele nazale.apă. prin lipsa reflexului palpebral.se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice) tehnica . pentru a menţine supleţea corneei.tampoane sterile. în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale (pentru oxigenoterapie. iar sonda pentru oxigenoterapie se poate se fixează sonda     oxigenată diluată  reintroduce în cealaltă fosă nazală  îngrijiri ulterioare 26 . i se explică necesitatea tehnicii. pentru evacuarea conţinutului gastric). manuşi de baie pacientul . H2O2diluată. tăviţă renală. tampoane din tifon.se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi.

se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant DE ŞTIUT: • • fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat dacă prin conductul auditiv extern se scurge LCR sau sânge va fi informat medicul DE EVITAT: tehnica de evitat • introducerea tamponului peste limita vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului) ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE Scop 27 . montate pe beţişoare.contactul mâinilor cu secreţiile nazale INGRIJIREA URECHILOR scop . se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern îngrijiri ulterioare . manuşă de baie.se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun.îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice pregătiri materiale . curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară .tampoane sterile.se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat . tăviţă renală. prosop pacientul se informează se întoarce cu capul pe partea opusă .săpun.menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern .se limpezeşte.- se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale se supraveghează respiraţia pacientului DE EVITAT: . apă.

pacientul conştient este servit. bolta palatină. spatulă linguală.profilaxia infecţiilor cavităţii bucale pregătiri materiale .pentru pacientul conştient: periuţă. capul într-o parte. tampoane sterile din tifon. aceasta se va scoate. tăviţă renală..profilaxia cariilor dentare . pe rând. cu prosopul în jurul gâtului . mâna fiind îmbrăcată în mănuşă • DE EVITAT: • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit ÎNGRIJIREA UNGHIILOR 28 . cu prosopul sub bărbie tehnica .inconştient : în poziţie decubit dorsal. pastă de dinţi. spăla şi păstra într-un pahar mat cu apă toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. cu mişcări dinăuntru în afară se şterg dinţii cu un alt tampon la sfârşit se ung buzele DE ŞTIUT • îngrijiri ulterioare se strâng materialele se aşează pacientul în poziţie confortabilă la pacienţii inconştienţi.obţinerea unei stări de bine a pacientului . tăviţă renală.pentru pacientul inconştient: comprese. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată. prosop. pahar cu apă .pacientul inconştient se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare se şterg limba. pensă porttampon). mănuşi de cauciuc sterile pacientul . glicerină boraxată 20%.conştient : este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stâng. care prezintă proteză dentară. cu materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale . instrumentar steril (deschizător de gură.

G. acesta va fi introdus într-un lighean cu apă. la nivelul degetului. pregătiri • materiale . .fracturi ale craniului. relaxat tehnica .pentru starea de bine a pacientului .lezarea ţesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici. mâna sau piciorul se aşează pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate DE ŞTIUT : . după care se va face tăierea unghiilor. pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria.spălare la una-două săptămâni. nas contraindicaţii .obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului . Pentru spălarea piciorului.pregătirea pentru operaţie la faţă. apoi. săpun.igienic . pacienţi cu stare generală alterată. pilă. la pacientul cuspitalizare îndelungată .distrugerea paraziţilor .E.instrumentele după utilizare se dezinfectează DE EVITAT : .se informează.pregătirea pentru examen E. forfecuţă de unghii. se aşează comod.se taie unghiile cu atenţie. cu boli ale pielii capului 29 . care conţine germeni patogeni . periuţă. febrili.Scop . risc de infecţii . prosop pacientul DE EVITAT: • .evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi Zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii.panariţii .apă. se pilesc.îndepărtarea depozitului subunghial. traumatisme mari.la diabetici) ÎNGRIJIREA PĂRULUI Scop .

se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă . lighean. împletirea părului Pregătiri Cundiţii de mediu • temperature 22-24ºC închiderea ferestrelor . mirosurilor neplăcute. săpun insecticid (dacă este cazul).menţinerea unei stări de confort fizic Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor. apă caldă. având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii.Zilnic: se face perierea. pieptănarea şi. glande. muşama. se şamponează se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului. cu salteaua îndoită sub torace decubit dorsal. evitarea curenţilor de aer materia/e . aleză. organe excretoare). 30 .igienic . oblic în pat - tehnica se pregăteşte patul şi se protejează cu muşama şi aleză se umezeşte părul. eventual. se piaptănă cu blândeţe - ori - îngrijiri ulterioare . se spală de două-trei se limpezeşte părul din abundenţă. prosoape • pacientul .obiectele folosite se dezinfectează TOALETA INTIMĂ scop . ulcerelor de presiune.pieptene. orificii naturale ale corpului.poziţia se alege în funcţie de starea sa : şezând pe un scaun şezând în pat decubit dorsal în pat.se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă . se acoperă cu prosopul uscat se usucă părul. şampon. uscător.se informează .

cană cu apă caldă.rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrată tehnica . Dacă pacientul este independent.se îmbracă mănuşa de cauciuc.se limpezeşte abundent . pacientul fiind în poziţie ginecologică .paravan. două bazinete.se usucă regiunea genitală anală.pacientul este aşezat comod DE ŞTIUT: • • spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon la bărbat. pliurile . turnând apă şi săpun lichid . pensă porttampon.se îndepărtează materialele. pregătiri • materia/e . prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană TOALETA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞI 31 . săpun lichid. tampoane sterile din vată.se pregăteşte patul cu muşama. muşama. înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală.se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară .Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi.se pudrează cu talc pliurile îngrijiri ulterioare .se scoate bazinetul .se informează. se aranjează patul . prosop. se controlează temperatura apei • pacientul .se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus. se asigură intimitatea . organe genitale sau pe căile urinare şi în perioadele menstruale.aleză. apoi cea de baie . cu sonde vezicale. mănuşă de baie. i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur. mănuşă de cauciuc. se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se previne pătrunderea săpunului în uretră) DE EVITAT: contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală.

Buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser fiziologic. cu prosopul sub bărbie tehnica • se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare se şterg limba. Limba. glicerină boraxată 20%. Atenţie: Compresa trebuie să se menţină umedă. Igiena cavităţii bucale • Se îndepărtează proteza. Prevenirea uscării corneei La pacientul inconştient. Se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit.în poziţie decubit dorsal. Atenţie: Toate materialele folosite trebuie să fie de o curăţenie exemplară şi perfect sterile. pensă porttampon). spatulă linguală. mănuşi de cauciuc sterile pacientul . La femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi. pentru a menţine supleţea corneei. buzele. materiale .Asigurarea igienei corporale Bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente). dacă există . instrumentar steril (deschizător de gură. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată. bolta palatină. cu mişcări dinăuntru în afară se şterg dinţii cu un alt tampon la sfârşit se ung buzele toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. gingiile se vor şterge cu glicerină boraxată de 2-3 ori pe zi. se 32 . capul într-o parte. prin lipsa reflexului palpebral. După spălare se fricţionează cu spirt mentolat. tăviţă renală.comprese. tampoane sterile din tifon. mâna fiind îmbrăcată în mănuşă DE EVITAT: • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit Dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluţie de acid boric 1% sau muşeţel. se spală şi se păstrează într-un pahar mat cu apă.

Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi pat). Escarele de decubit Def. Se va spăla părul la 1-2 săptămâni. iar dacă ochiul rămâne deschis corneea se usucă: Se spală ochii cu acid boric 4%. pâine.picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi. gips) Igienă defectuoasă b) Locale sau favorizante . în evitarea cărora intervine asistenta medicală: Regiuni expuse escarelor 1) Decubit dorsal Regiunea occipitală Omoplaţi Coate Regiunea sacrococcigiană Călcâie 2) Decubit lateral Umăr Regiunea trohanteriană Feţele laterale ale genunchilor Maleole 3) Decubit ventral 33 . Asigurarea igienei părului Femeile vor fi pieptănate zilnic. Se va instila în sacii conjunctivali câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori pe zi. Cauzele pot fi: a) Generale sau determinate. de exp: Paralizii ale membrelor Stări de subnutriţie Obezitate Vârstă Bolnavi adinamici cu ateroscleroză Menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie Cute ale lenjeriei de pat şi de corp Firimituri (biscuiţi. ceai de muşeţel. Se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic.

scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie Folosirea materialelor complementare . Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile. mai des . 16– DLS. se apelează la sonda Foley). blană de oaie) . renunţarea la lenjeria de corp . în care se notează: DLD aspectul cutanat zonele de masaj orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD. starea psihică.saltele speciale (eventual. 18-DD. tendonul lui Achile) . Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile. capacitatea de mobilizare. cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii. MIJLOACE DE PREVENIRE Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei medicale.este necesară o foaie de supraveghere a escarelor. în funcţie de evoluţie.- Tâmple Umeri Creasta iliacă Genunchi Degetele picioarelor Riscurile sunt determinate de: starea generală.colaci de cauciuc 34 . 20- Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă Se va avea în vedere: .evită imobilizarea . starea nutriţională.spălarea zilnică.se face la 2 sau 3 ore. . depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune îndelungată. Principiile tratamentului preventiv Schimbarea de poziţie .evitarea cutelor lenjeriei de pat. starea pielii. necesare pentru prevenirea escarelor Se pot folosi: . ştiut fiind faptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă. incontinenţa.perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi. la nevoie. formarea lor fiind variabilă.

- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2 - talc pe pânză Alimentaţie şi hidratare echilibrată Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. În ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore. Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate • prin masaj Obiective -favorizează vascularizaţia profundă şi superficială -îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee -rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun) -favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi energiei Indicaţii: - pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc - în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse Principii: - se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul - se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior - se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată - masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de aproximativ 15 minute. Contraindicaţii:
-

nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie

Materiale necesare: - unguentul Instalarea pacientului: - se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi timp confortabilă pentru asistenta medicală. • Prin utilizarea alternativă de cald şi frig - se face în loc de masaj 35

Obiective: - favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataţie şi o vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori). Indicaţii: - escare stadiul II Poziţia bolnavului: - ca la masaj Materiale necesare: - cuburi de gheaţă şi apă caldă Tehnica:
-

se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine o vasoconstricţie apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o vasodilataţie

-

-

se face de 3-4 ori
1.

Tratament: local , în funcţie de stadiu
• • • 2.

pt.stadiul I , masaj, unguente, violet de genţiană pt.stadiul II , cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor pt.stadiul III , pansamente

General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării generale.

Complicaţii: - infecţii locale ale plăgii - septicemie Îngrijirea plăgilor Definiţie Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime. Clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic): 1. mecanice:
-

prin tăiere

- prin înţepare, arme albe, insecte etc.

36

- prin contuzii, prin lovire prin strivire prin arme de foc prin muşcătura de animale sălbatice /domestice prin muşcătura de şarpe, viperă

2. termice: - căldură, frig, electricitate 3. agenţi ionizanţi : radiaţii 4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere pot fi: a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice b) intenţionale – suicid, agresiuni c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii După timpul scurs de la producere: - recente (sub 6 ore) - vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate După profunzime: - superficiale; profunde După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi: - nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros - penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchinratos sau cavitar = perforante După evoluţie pot fi:
-

necomplicate; complicate

caracteristici ale plăgilor prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni inflamatoare - determină panariţii prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale 37

organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pt.turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe simptomatologia plăgilor Simptome locale: - durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei - impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase Semne obiective:
-

prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta s.n.evisceraţie

-

hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.

Semne genera/e: - pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc traumatic. - tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic - febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame vindecarea plăgilor - se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară, vindecare terţiară Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”) - este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"): - în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"): - se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei tratamentul local al plăgilor Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la 38

se dezvoltă foarte mult. Atenţie! Este interzisă explorarea instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui serviciu 39 . cloramină 4 ‰ clor activ sau. În primele 6 ore de la producerea unei plagi. procedând astfel: . aceste plăgi se pot vindeca “per primam”.dacă plaga este într-o regiune cu păr.aplicarea unui pansament protector . forţele proprii ale organismului combat efectul nociv al microbilor. dacă este cazul. Observaţie: extragerea corpilor străini din plagă.toaleta locală minuţioasă.hemostaza . apoi. De aceea.dispensar sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine. fagocitoză).transportul accidentatului la o unitate sanitară îngrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident .îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă -să se asigure. Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore microbii. pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca: . este necesar un prim ajutor la locul accidentului: . cu apă oxigenată care antrenează la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o produce. abcese. Plăgile netratate în timp util devin purulente. va face hemostaza prin legătura vasului şi sutura plăgii. distrugându-i (prin diapedeză.calmarea durerii . care începe de lângă plagă şi se îndepărtează de aceasta. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a produs. Se curăţă.se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod Atenţie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare. se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii -se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi apoi cu ser fiziologic . o bună absorbţie a secreţiilor -plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici. precum şi excizarea şi îndepărtarea ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic. plaga cu rivanol 1‰. prin pansament. atâtt cei aerobi cât şi cei anaerobi. apa oxigenată are şi acţiune hemostatică. se pot complica cu gangrene gazoase. flegmoane. septicemia. mai bine. infecţioşi din mediul înconjurător -să fie asigurat un repaus al regiunii lezate Tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.

1995 . pielea din jurul lor se curăţă circular. se tratează chirurgical în servicii de specialitate. I. Plăgile vechi. recurgându-se la incizie chirurgicală dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces. apoi se fixează pansamentul. şoc anafilactic sau colaps. fie prin înfăşurare (bandajare). aprobat cu nr. produc fenomene alergice: prurit. frisoane. pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform antibiogramei. sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente. Plăgile vechi Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate. însă plaga nu se suturează primar. Îngrijirea unei plăgi operatorii Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă. de asemenea. în care se îmbibă două-trei comprese cu soluţia indicată Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate. plaga suturată se dezinfectează. infectate. nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice. fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix. plăgile vechi se pansează şi se controlează zilnic. în ambele cazuri. Plăgile prin înţepare plantară (cui. viespi). se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii se dezinfectează cu tinctură de iod./6730 din 02.M. hiperemie. Plăgile prin înţepătură de insectă (albine.chirurgical de specialitate. prin inoculare de venin. convulsii. edem glotic cu crize de sufocare. se face profilaxia tetanosului.03. Foarte important! Obligatoriu. la fiecare ştergere. la nevoie. li se face acelaşi tratament descris mai sus. uneori. Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed şi se realizează într-o tăviţă renală sterilă. de la exterior spre interior. printr-o singură ştergere cu tamponul apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută folosind. Tipuri particulare de plăgi Plăgi prin înţepare cu spini vegetali: spinul trebuie extras complet. edem local sau. alt tampon îmbibat în tinctură de iod sau alcool Profilaxia antitetanică 40 . conform Ordinului ministrului sănătăţii. De retinut: La plăgile septice. flegmon) Profilaxia antitetanos este obligatorie. pe o distanţă de 6-7 cm. secretante. alcool iodat sau alcool.

încă 1ml ser antitetanic.A. 41 Anatoxină tetanică (A.T. praf de stradă etc. Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii.I. prin muşcătură de animale. în doză unică. cuie.5ml (o singură doză) Nu se adm. Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează s. .m. i.5ml.25ml ser antitetanic. Se aşteaptă 30min.c.I.în doză de 0. Se aşteaptă 30min. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ. la care se adm.A.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. .A. (la adult) La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivală .A. Se aşteaptă 30min. 0.c. Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se practică numai în spital. în doză unică de 200 U.c. 0.  La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:  Ser antitetanic 3000-15000 U. ser antitetanic 3000-15000 U.  Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special.  De reţinut: serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobilină umană antitetanică .m. . cu stare de şoc şi hemoragie. avort. hipermangat de K 1/40000. ser antitetanic Excepţie fac politraumatizaţii grav. în altă zonă decât serul antitetanic . i. fracturi deschise.A. în doză unică cu desensibilizare prealabilă conform schemei minimale.P. pe cale i. Măsuri de protecţie nespecifică Curăţarea chirurgicală a plăgilor Tratarea cu antiseptic (apă oxigenată.P.m. spini. 0. cutanată sau intradermică) Schema minimală de desensibilizare • • • Se injectează s. bromocet 1‰) Antibioterapie Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat:  La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează • • • A.A.I.m.I.T.) i. (la copil) 400-500 U. Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează s.

Observarea şi măsurarea respiraţiei Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei .obţinerea curbei În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. Atenţie: Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea accidentelor serice (şocului anafilactic) în caz de nevoie. fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată Plasarea mâinii. al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului Elemente de apreciat Tipul respiraţiei Amplitudinea mişcărilor respiratorii Ritmul Frecvenţă Ceas cu secundar Creion de culoare verde / pix cu pastă verde Foaia de temperatură Materiale necesare Intervenţiile asistentei Aşează pacientul în decubit dorsal . cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui Numărarea inspiraţiilor timp de un minut Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii) Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pt. Rs = 20 resp/min Rd = 18 resp/min de amplitudine medie. ritm regulat Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii Pentru foile de temperatură în care respiraţia este înscrisă cu valori ce cresc din 5 în 5 fiecare linie orizontală reprezintă o respiraţie Măsurarea pulsului 42 . cât şi caracteristicile respiraţiei: Exp.• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează. corespunzătoare.

radială a.tibială a. Şi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie. modificări de ritm al pulsului: 43 . amplitudinea.Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur. În unele documente se notează cifric. pentru obţinerea curbei.carotidă regiunea apicală (vârful inimii) a. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.pedioasă pix culoare roşie ceas cu secundar Materiale necesare: Tehnica  pregătirea psihică  se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute  reperarea arterei  fixarea degetelor index. osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. medius şi inelar pe traiectul arterei  se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului  se numără pulsaţiile timp de 1 minut Consemnarea valorii obţinute se face printr-un punct pe foaia de temperatură. Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: • • • • • • • • • • • a. ţinând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.femurală la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului) a. pulsul este ritmic. Se apreciază: ritmul.humerală a.temporală_superficială (la copii) a. frecvenţa şi celeritatea. Interpretare Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale.

una puternică şi alta slabă. cu volum redus. urmată de pauză Amplitudinea (volumul)  este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase  este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă  la arterele simetrice.• • puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii puls dicrot = se percep două pulsaţii. Oxigenoterapie Scop: asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de: scăderea oxigenului alveolar diminuarea hemoglobinei tulburări în sistemul circulator probleme care interferează cu difuziunea pulmonară surse de oxigen -staţie centrală de oxigen -microstaţie -butelie cu oxigen precauţii în folosirea surselor de oxigen . abia perceptibil puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice 130-140 p/m 100-120 p/m 90-100 p/m 60-80 p/m Frecvenţa  n.  copil mic  la 10 ani  adult  vârstnic modificări de frecvenţă a pulsului • • tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului >80-90 p/m Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.deoarece oxigenul favorizează combustia .n. prezenţa sa trebuie atenţionată 44 . volumul pulsului este egal modificări de amplitudine a pulsului • • puls filiform.

frecvent utilizat la copii .are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu . cortul de oxigen .aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen . prin sondă nazală .permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45% . departe de calorifer sau sobă .buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală..permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60% .sunt mai bine toleraţi de pacienţi d.poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung .este metoda cea mai frecvent utilizată .se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri.nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale b. ci trecut prin instalaţii de răcire 45 . prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat) . oche/ari pentru oxigen .pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma sursei de oxigen .se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi . pe un suport şi fixate de perete cu inele metalice.oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat.transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare .nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei c. evitându-se lovirea lor în timpul transportului .este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare . mai ales la copii . alcool) .accentuează starea de anxietate.poate cauza iritaţia tegumentelor feţei .sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări .cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora metode de administrare a oxigenului a.concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50% .se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă .

barbotarea oxigenului se răstoarnă .. lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului.supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune. mască de oxigen sau cort. aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea în jurul capului .) -acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi combaterea oricărei cauze de disconfort .supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii . în concentraţii mari sau la presiuni ridicate.aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor. în funcţie de metoda aleasă material adeziv (leucoplast).barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă) sondă nazală .copiii vor fi supravegheaţi permanent.scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară .pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz. pt. etc.semişezând care favorizează expansiunea pulmonară) .măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus .introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz. asfixiindu-l în cazul utilizării prelungite a oxigenului .în cort se pot monta instalaţii de răcire . cateter. măsurarea respiraţiei şi pulsului) . pentru a nu disloca cortul echipament necesar administrării oxigenului - sursă de oxigen umidificator (recipient pt.asamblarea echipamentului .fixarea sondei - intervenţiile asistentei . pot apărea: o iritare locală a mucoasei 46 .dezobstruarea căilor respiratorii . în funcţie de prescripţia medicului .curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii incidente şi accidente dacă recipientul pt. cu benzi de leucoplast .dacă se utilizează masca de oxigen. debit.mobilizarea periodică a sondei .fixarea debitului de administrare a oxigenului.umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei .

Se măsoară tensiunea arterială sistolică(maximă) şi cea diastolică(minimă) = elemente de evaluat.tensiometru(Riva-Rocci. cu manometru. rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).pix de culoare roşie metode    auscultatorie palpatorie oscilometrică de reţinut Materiale Tehnică metoda auscultatorie    pregătire psihică repaus timp de 5 minute se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. electronice) . Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii.tampon de vată .alcool . loc de măsurare • • artera humerală a.o congestie şi edem alveolar o hemoragie intraalveolară o atelectazie pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de administrare (manometrul de presiune şi indicatorul de debit) Măsurarea tensiunii arteriale TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.stetoscop biauricular .radială(electronic) . braţul fiind în extensie 47 .

max. Pregătirea bolnavului     48 Camera de examinare tb. de examinat metoda oscilometrică . Se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială minimă)    metoda palpatorie • • • determinarea se face prin palparea arterei radiale. • • • valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula: TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2 diferenţa dintre TAmax şi TAmin s. tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai mică de 30mmHg are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate  Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului Pachon. să aibă un climat corespunzător Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare Se descoperă mb. se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop valorile se determină înregistrând val.  Manşeta aparatului se fixează pe membrele bolnavului la nivelul dorit. se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a manşetei se introduc olivele stetoscopului în urechi se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime).  Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi. superioare sau inferioare Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb. indicată pe cadranul manometrului în momentul în care simţim că trece prima undă pulsatilă. de unde pulsaţiile se transmit la manometru. o manşetă pneumatică şi pară de cauciuc. etapele fiind identice metodei auscultatorii. aceasta echivalând cu tens.n.

să depăşească 2mmHg VALORI NORMALE TAmax • • • • • 1-3 ani 4-11 ani 12-15 ani adult vârstnic 75-90 mmHg 90-110 mmHg 100-120 mmHg 115-140 mmHg >150mmHg TAmin 50-60 mmHg 60-65 mmHg 60-75 mmHg 75-90 mmHg >90 mmHg modificări ale TA 1. hTA = scăderea TA sub val. pentru a-şi menţine starea de bine. Măsurarea temperaturii Def. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel 4. socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur -se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat -în alte documente medicale se notează cifric.n. Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză (centri termoreglatori situaţi în hipotalamus).Tehnica  Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic.  Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile  Nu are importanţă valoarea obţinută. indice oscilometric. HTA = creşterea TA peste val. ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice care nu tb. Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. normale 2. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg. drept) notare -se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie. 49 .  Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a amplitudinii care s. normale 3.  Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului  Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.

dimineaţa (între orele 7-8) şi seara (între orele 18-19) Se face informarea pacientului. Locuri de măsurare • • • • • Axilă Plica inghinală Cavitatea bucală Rect Vagin Termometru maximal Casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile Recipient cu soluţie dezinfectantă tavă medicală lubrifiant alcool medicinal ceas pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi termometre electronice tehnica • • • • • în cazul în care nu sunt indicaţii speciale. dacă nivelul mercurului este ridicat. cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui 50 Materiale necesare         .Scop: evaluarea fcţiei de termoreglare şi termogeneză. Se verifică nivelul mercurului. se clăteşte şi se şterge cu o compresă. Măsurarea în axilă  Se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând.  Se ridică braţul pacientului  se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului  Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. se solicită colaborarea lui Asistenta se spală pe mâini Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰). temperatura se măsoară de două ori pe zi. se verifică integritatea termometrului.  Se apropie braţul de trunchi. se scutură termometrul până nivelul scade sub 36ºC.

4-0. prin mişcări de rotaţie şi înaintare  termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării  se menţine termometrul 3 minute. 51 .  Termometrul se menţine timp de 10 minute. fiecare linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad. agitat. • • Urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală. Se unesc valorile de dimineaţă şi seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obţinerea curbei termice.  Temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0.5 decât cea axilară Măsurarea în vagin După măsurare se citeşte gradaţia. asistenta ţinându-i membrele inferioare cu mâna stângă sau decubit ventral  Se introduce bulbul termometrului în rect. introducându-se termometrul în vagin Este contraindicată în bolile aparatului genital feminin Valoarea ei este mai mare cu 0.  Cu 10min înainte de măsurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nu va fuma. Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii. dacă pacientul este slăbit. la sugari poziţia este decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate. braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă.    pacientul este rugat să închidă gura şi să respire numai pe nas se menţine termometrul timp de 5 minute. se spală termometrul şi se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă şi se etichetează zilnic. cu membrele inferioare în semiflexie.4-0. asigurându-i intimitatea. ea fiind cu 0. precum şi la copii.5 grade  Măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu afecţiuni rectale măsurarea în cavitatea bucală  se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. la pacienţii agitaţi . Temperatura obţinută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră.  Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului.5 grade mai joasă decât cea centrală măsurarea rectală  Se lubrifiază termometrul  Se aşează pacientul în decubit lateral. la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale .

< 36 ºC : hipotermie perioadele febrei     37-38 ºC subfebrilitate 38-39 ºC febră moderată 39-40 ºC febră ridicată > 40 ºC hiperpirexie 36.8 ºC 36-37 ºC în axilă 35-36 ºC Măsurarea şi notarea diurezei Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore. şi copil mic  adult  vârstnic  temp.n. apoi. se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast  se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului  colectarea începe dimineaţa.valori normale  n. la aceeaşi oră Pentru o determinare corectă 1. această cantitate de urină. păstrându-se şi urina de la ultima emisie De reţinut  golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare 52 .1-37. cu gât larg. la aceeaşi oră. Scop: • • • Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri Cunoaşterea volumului diurezei Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină emisă Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire). pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă. se colectează. toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi. spălate şi clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite. la o anumită oră. de la prima emisie. Materiale necesare  se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate. şi se termină în ziua următoare. se aruncă 2.

este de aproximativ 1500 ml. acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor pentru examene fizice (cantitate. muşama şi aleză. Captarea dejecţiilor fiziologice şi patologice Se pregătesc materialele necesare: prosoape. Se efectuează toaleta regiunii perineale. I se oferă cuburi de gheaţă. acoperitoare de flanelă. se protejează patul cu muşama şi aleză. Se spală mâinile bolnavuli. se ţine la răcoare şi ferit de lumină. număr pat. fizic. 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală de pe 24 de ore Notarea diurezei Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului  prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective  spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină  cantitatea de urină eliminată în 24 de ore. aspect. oferându-i-se o tăviţă renală şi susţinându-l. materiale pentru toaleta mâinilor. Pentru determinarea toleranţei la glucide. Captarea vărsăturilor Se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând . lichide reci în cantităţi mici. cu un paravan. ploscă. se acoperă. protejându-se cu prosop în jurul gâtului. se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării. pentru a preveni descompunerea urinei după golirea recipientului. se urmăreşte: separarea patului bolnavului de restul salonului. I se şterge faţa şi i se pun comprese reci pe frunte. decubit dorsal cu capul întors într-o parte. Vărsătura se păstrează pentru vizita medicului. mănuşi. Captarea materiilor fecale În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat. se îmbracă bolnavul. în mod normal. notându-se în foaia de temperatură 53 . paravan. i se îndepărtează bolnavului proteza când este cazul. Se strâng materialele folosite. în funcţie de produsul captat. miros) se recoltează urina din 24 de ore pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină     Precizare. urinare pentru femei şi bărbaţi. Se pregăteşte bolnavul. după care se îndepărtează pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul. se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală. oferim acestuia un pahar cu apă să-şi clătească gura. cristale de timol recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului. pentru a împiedica procesele de fermentaţie. tăviţă renală. Se protejează patul cu muşama şi aleză.. se vor adăuga. la urina colectată. se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul. bazinet. număr salon. îndepărtându-se din salon. se aeriseşte salonul. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajate.

ca să nu-i schimbe compoziţia. clătite cu apă distilată. Recipientul şi dopul acestuia se vor manevra cu atenţie până la închidere pentru a evita contaminarea. aspectul. Recoltarea se face în recipiente absolut curate. Este recomandat ca flaconul să fie predat în maxim două ore de la recoltare. sau infecţia urinară severă. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml. În cursul examenului fizic se determină: cantitatea.Dacă acest lucru nu este posibil . Captarea urinei Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator.caracterul şi frecvenţa acesteia. pregătindu-se pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare. Pentru urocultură recoltarea urinei se face în condiţii sterile. căci înafară de starea funcţională a rinichilor şi a căilor urinare. Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului. recoltarea urinei se recomandă a se face prin sondaj vezical. după decontaminarea locului unde se va face puncţia. atunci trebuie ţinută la frigider la temperatura de cca +4ºC. Pentru colectare se utilizează vase cilindrice gradate. Se spală recipientele. În funcţie de starea pacientului. urina trebuie recoltată timp de 24 de ore. . cum ar fi insuficienţa renală. În cazuri speciale. după toaleta riguroasă a zonei genitale cu apă caldă şi săpun şi limpezită cu ser fiziologic. în recipient steril. Pentru examenul fizic . care este cea mai concentrată. Pentru examenul chimic se trimite urina colectată timp de 24 de ore sau numai urina proaspătă de dimineaţa. stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială. Alimentarea pacientului: . constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat. reflectă şi alte modificări din organism. pentru a elimina şi germenii care s-ar găsi eventual în uretră.alimentarea activă -alimentarea pasivă -alimentarea artificială Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. alimentarea se face: 54 activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice. recoltarea se face din jetul mijlociu după ce prima parte a jetului a spălat canalul. se dezinfectează. din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar. culoarea. Urina trebuie imediat însămânţată. mirosul şi densitatea. recoltarea urinei de la bolnavii cu sondă permanentă fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei.

se invită să se spele pe mâini. Alimentarea pasivă . la masă sau la pat. În salon. ploscă). se ajută să se aşeze la masă. este invitat să se spele pe mâini. în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri. Nu se ating alimentele cu mâna. servirea mesei se face ca în sala de mese. Scop • vor fi hrăniţi bolnavii imobilizaţi paralizaţi epuizaţi . Se invită pacientul să se spele pe mâini.Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri. În sala de mese aerisită. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă. trebuie să fie ajutaţi. porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane). vesela folosită se ridică imediat. Felurile de mâncare se servesc pe rând.Alimentarea activă se poate face în sala de mese. în salon. adinamici în stare gravă cu uşoare tulburări de deglutiţie Pregătiri materiale tavă farfurii pahar cu apă sau cană cu cioc şervet de pânză cană de supă tacâmuri • • • pacient 55 îmbracă halatul de protecţie aşază părul sub bonetă se spală pe mâini asistenta . la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă. Se observă dacă pacientul a consumat alimentele. asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se invită pacientele la masă.scuipători. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă. curăţenia trebuie să fie desăvârşită.

ar putea să le aspire De evitat . i se aranjează patul  se îndepărtează eventualele resturi alimentare care. taie alimentele solide  supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului  este şters la gură. neputând să le înghită.atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale. Se realiz. gustând cu o altă lingură  îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc.servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci . ajunse sub bolnav. asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul vindecării se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece . nici gustul alimentelor). se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia i se protejează lenjeria cu un prosop curat se protejează cu un prosop în jurul gâtului se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură    Servirea mesei  asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna  verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura. pot contribui la formarea escarelor  schimbă lenjeria dacă s-a murdărit  acoperă pacientul şi aeriseşte salonul  strânge vesela şi o transportă la oficiu De ştiut • • • se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei. prin următoarele procedee:  56 sondă gastrică sau intestinală .

prosoape sterile : sondă gastrică sau Faucher. să fie la temperatura corpului. cele de cauciuc maximum 2-3 zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor) raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet. pensă hemostatică nesterile : pâlnie. sondaj gastric Execuţie în caz de stază gastrică . se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml. de preferinţă cu aparatul de perfuzat utilizând vase izoterme Alimentarea prin gastrostomă 57 DE ŞTIUT : . negativism alimentar Alimentarea prin sondă gastrică Materiale de protecţie: aleză. tăviţă renală bulion alimentar : să nu prezinte grunji.   scop: gastrostomă clismă parenteral  hrănirea pacienţilor inconştienţi  cu tulburări de deglutiţie  cu intoleranţă sau hemoragii digestive  operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe  cu stricturi esofagiene sau ale cardiei  în stare gravă. seringi de 5-10 cm. încălzit la temperatura corpului se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă se extrage sonda cu atenţie • • • la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe această cale . sonda se introduce endonazal sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile . să aibă valoare calorică Pacient v.

pregătirea şi efectuarea clismei  în locul irigatorului se foloseşte un termos alimentarea parenterală materile necesare • • dezinfectante .) 58 . alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă  în stomă. după orarul de alimentaţie al pacienţilor . glucoză 47‰ cu rol hidratant  v. substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie  alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer. muşama. când alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică . este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie  respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul alimentaţiei prin sondă gastrică  alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite .alcool iodat materiale pentru puncţia venoasă  de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului. acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian. încălzite la temperatura corpului  cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml  după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora  tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge adesea pe lângă sondă . provocând uneori leziuni apreciabile  de aceea . dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 de sec. aleză.  pt. regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată. iar mucoasa absoarbe numai soluţii izotonice. pansată steril cu pansamentb absorbant Alimentarea prin clismă  se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp  deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie. după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice . deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care cale esofagiană este întreruptă  în cazul stricturilor esofagiene .

pot fi introduse soluţii izo. intramusculară Orală  calea fiziologică de administrare a lichidelor  declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe. intravenoasă.) fluturaş benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului Se face cu substanţe care:  Au valoare calorică ridicată  Pot fi utilizate direct de ţesuturi  Nu au proprietăţi antigenice  Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor  Pe cale i. soluţie dextran .v. instrumentar şi materiale sterile . subcutanată. tăviţă renală • • • • • • perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare) pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux robinete cu două sau mai multe căi branulă(cateter i. intraosoasă. duodenală. hidrolizate proteice  Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive  Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. de la 50ml/h la 500ml/h Căile de hidratare a organismului Căile de hidratare sunt: orală. soluţii perfuzabile.în funcţie de scop. mănuşi chirurgicale.seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului. valabilitatea sterilizării. pense. tampoane  alte materiale-garou sau bandă Esmarch.v. glucozate şi proteice  Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea  Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului. funcţie necesară absorbţiei lichidelor 59 . fructoză 20% . lungimea şi diametrul acelor) .sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% . rectală. fiole cu soluţii medicamentoase. starea pacientului.

sau clisme Katzenstein: se poate asigura hidratarea pe o perioadă scurtă de timp • • • • • • • • • în rect se resorb numai soluţii izotonice. cu membrele inferioare în uşoară abducţie sau în decubit lateral cu mb. picătură cu picătură. flancuri. tenesme şi senzaţia de eliminare a lichidelor introduse Subcutanată  se face prin perfuzii  poz. pacientului: decubit dorsal  loc. glucoză 47 ‰ clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare în locul irigatorului se foloseşte un termos se foloseşte sondă Nélaton care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm. de elecţie: faţa externă a coapsei. o dată nu tb.5-2l administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici. în flexie temp. menţinută constantă la ≈ 34-37ºC rata de flux este de 60pic. de aceea hidratarea pe cale rectală se face numai cu soluţie de clorură de sodiu 9‰ . inf. regiunea submamară sau pectorală  dacă se lucrează cu 2canule. se renunţă la această cale în caz de: • • • • vărsături tulburări de deglutiţie stenoză pilorică şi esofagiană negativism total din partea pacientului Duodenală  administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn  lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min  se menţine temperatura lichidului în timpul administrării Rectală  se face prin clismă. vor fi introduse în locuri simetrice 60 . după ce sonda a fost lubrifiată cu vaselină poziţia pacientului este în decubit dorsal./min. 500ml . cantitatea totală adm. lichidului tb. peretele abdominal anterior. să depăş. iar /24h ≤ 1.

picătură cu picătură./min cu 2 ace  resorbţia este lentă. condrilii femurali. După efectuarea tehnicii se racordează canula la aparatul de perfuzie pregătit la fel ca şi pt. hidroionică şi volemică a organismului. perfuzia i.5-1 ml ser fiziologic./min. Viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic. creasta iliacă După îndepărtarea mandrinului se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară 0. tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cu câmpuri sterile  rata de flux: 60-80pic. canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudare de venă Intraosoasă • • • • • • Dacă nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă. Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselor superficiale : capul sternului.v. cu 1 ac şi 120-180pic.. Intramusculară Se administrează vitamine prin injecţie i./min.introducerea pe cale parenterală. Perfuzia intravenoasă Perfuzia intravenoasă . Scop 61 . a soluţiei medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică. iar cantităţile mai mari se resorb greu  poate determina accidente: • • • • necroza ţesuturilor prin compresiune coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă) flegmoane complicaţii septice  rămâne tumefacţie care se resoarbe în câteva ore Perfuzia intravenoasă pentru echilibrare hidroionică şi volemică introducerea lichidelor în venă se face direct prin canule metalice fixate în venă. iar lichidul de perfuzie se împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia generală. Înfundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale.m.

/min.15 pic. soluţii perfuzabile. apoi cu un tampon steril . fiole cu soluţii medicamentoase.) materiale • materiale pentru puncţia venoasă  de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului.  instrumentar şi materiale sterile .) fluturaş benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului Se calculează rata de flux după formula: cant.v. diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici completarea proteinelor sau a altor componente sanguine alimentarea pe cale parenterală materiale pentru dezinfecţia de tip II : dezinfectante = alcool iodat. Accidente 62 . valabilitatea sterilizării. muşama. durata de acţiune fiind de 30sec. unde factorul picurător este :    la copii (micro) . Sânge – 10pic.seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului. tăviţă renală • • • • • • perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare) pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux robinete cu două sau mai multe căi branulă(cateter i. tampoane sterile (se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant. se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril.• • • • • • hidratarea şi mineralizarea organismului administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit depurativ. de sol. lungimea şi diametrul acelor) . tampoane  alte materiale-garou sau bandă Esmarch.ore x 60min. aleză.picurător nr. tot.60 picături/minut la adult (macro) . pense. x fact./ml . mănuşi chirurgicale.în funcţie de scop.

Spatula linguală serveşte în examinarea cavităţii bucale. 63 .prin pătrunderea aerului în curentul circulator (atenţie la utilizarea perfuziilor sub presiune. se spală. se sterilizează în autoclav sau poupinel. se dezinfectează după fiecare întrebuinţare. Se curăţă periodic prin ştergere cu un tampon îmbibat în alcool. curăţate şi protejate astfel pentru a putea fi folosite imediat sau sterilizate în vederea utilizării lor. nu se foloseşte nesterilizată sau de la un pacient la altul. când se foloseşte para de cauciuc) revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite. plămâni. Speculul nazal . se utilizează în ORL pentru examinarea foselor nazale. Stetoscopul biauricular se foloseşte la auscultaţia zgomotelor produse în interiorul organismului prin fricţionare normală sau patologică a unor organe (inimă. artere). dacă e steril. se dezinfectează. Păstrarea instrumentarului se realizează în dulapuri speciale. se păstrează în dulap protejată de un capac de aluminiu. Stetoscopul monoauricular / obstetrical . Se şterge cu un tampon îmbibat în alcool. faringe. necroze coagularea sângelui pe ac sau canulă . Speculul auricular – serveşte la examinarea conductului auditiv extern şi a timpanului. Se şterge periodic oglinda. faringiene.pentru ascultarea BCF. Oglinda frontală . laringe. Nu se sterilizează. se spală cu peria. datorită posibilităţilor de iluminare prin reflexie. după fiecare utilizare se spală. se administrează tonicardiace embolia gazoasă . se curăţă după fiecare utilizare. se sterilizează şi se păstrează în cutia cu instrumente. După fiecare întrebuinţare se şterg olivele cu un tampon îmbibat în alcool. cercul din material plastic.se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia. se curăţă. se păstrează în dulap. Instrumentarul reprezintă totalitatea ustensilelor ce se folosesc în scopul examinărilor clinice şi de laborator şi în scopul tratamentului şi îngrijirii bolnavului.se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de heparină Instrumentarul medical Def.serveşte la lărgirea orificiilor nazale în examinarea regiunilor profunde ale cavităţii nazale.• • • • hiperhidratarea (la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) . se păstrează în dulapul cu instrumente. în dulapul cu instrumente dacă nu e steril. se sterilizează după metoda sterilizării materialelor din metal. Ciocanul de reflexe – examinarea reflexelor osteotendinoase.

evacuarea lichidului.sau neoformate.evacuarea conţinutului stomacal în vederea spălăturii gastrice. 64 . Sonde vezicale – Foley. Valva vaginală .Nelaton. Petzer . Histerometrul – măsoară diametrul cavităţii uterine. sterilizare Sonda duodenală Einhorn – sondaj duodenal şi alimentaţie artificială Sonde uretrale de diferite mărimi . examinări. Pensa de prins limba / „în inimă” – prinderea limbii în cursul unor tratamente şi îngrijiri ale cavităţii bucale. Seringa Guyon – serveşte în urologie şi ORL pt.evacuarea vezicii urinare la femei. pt. se introduc în cavităţi naturale ale organismului în vederea recoltării sau evacuării unor produşi(sondaj vezical) sau introducerii unor substanţe medicamentoase. se spală după utilizare şi se sterilizează. Pelvimetrul – măsoară diametrul bazinului femeilor gravide. îngrijiri ale cavităţii bucale. se spală imediat după utilizare Sonda gastrică Faucher . injectarea soluţiilor medicamentoase. Speculul vaginal bivalv – are aceleaşi utilizări ca şi valva vaginală fiind supus la aceleaşi metode de utilizare.Deschizător de gură – serveşte la îndepărtarea maxilarelor şi pentru a ţine gura deschisă în vederea unor investigaţii şi tratamente. tratamente şi unele intervenţii chirurgicale de specialitate. sterilizează după metoda sterilizării materialelor din metal.ginecologie pt. laringe şi uneori în timpul narcozei (anesteziei totale). curăţare şi păstrare. Thiemann – evacuarea vezicii urinare la bărbaţi.se foloseşte în obstetrică. faringelui. laringelui. se spală şi se dezinfectează după folosire. aspirarea conţinutului biologic sau patologic. Seringi de diferite mărimi pt. se spală şi se pregăteşte pt. se sterilizează cu lama protejată în tifon sau vată Foarfece chirurgicale drepte sau curbe cu vârfurile ascuţite sau boante – tăierea ţesuturilor sau materialelor cu sutură chirurgicală. sterilizare sterilizarea se va efectua la autoclav sau poupinel. Întreţinerea şi păstrarea instrumentelor chirurgicale uzuale instrumentele chirurgicale se vor spăla imediat după utilizare şi se vor pregăti pt. esofag. cât şi la bărbaţi. faringe. Malecot. Thiemann. în extremă urgenţă prin flambare se Bisturie cu lame diferite – incizia sau secţionarea ţesuturilor. spălături ale aparatului larimal Trocare de diferite mărimi – puncţionarea unor cavităţi pt. spălături Seringa Anel – în oftalmologie pt. Petzer – explorarea unor cavităţi şi traiecte pre. Casper (drepte sau cudate) – drenarea vezicii urinare atât la femei.

urinarul) . ace. autostatice. se întreţin curat şi se păstrează în cutiile în care au fost sterilizate în vederea folosirii cele care nu se utilizează zilnic se păstrează în cutiile în care au fost sterilizate în dulapurile de instrumente un material steril se utilizează la un singur bolnav pt. perfuziilor Pensa Mosquito dreaptă sau curbă – pensarea vaselor şi a ţesuturilor deosebit de fine cu traumatizare minimă Pensa Miculitz – asemenea pensei Kocher de dimensiuni mult mai mari – hemostaza vaselor mari Pensele Jones şi Cărăbuş – servesc la pensarea pe piele a câmpurilor de operaţii sterile cu scopul de a delimita câmpul operator Acul Reverdin şi Deschamps – suturarea ţesuturilor Portacele Mathieu şi Hegar – manevrarea acelor chirurgicale pt. realizarea hemostazei şi în efectuarea transfuziilor.Stilet butonat / sondă canelată – explorarea traiectelor fistuloase şi a plăgilor profunde Pensa anatomică şi chirurgicală – folosită pt. Juvara – îndepărtarea ţesuturilor organelor şi a avea un câmp operator suficient de larg pentru a proteja unele ţesuturi în timpul intervenţiei chirurgicale. necesită dezinfecţie de nivel intermediar sau scăzut Sterilizarea 65 . apropierea marginilor plăgii fiind prinse cu ajutorul pensei de prins agrafe şi se scot cu partea de scos agrafe Depărtătoare abdominale Fritsch şi Kocher. necesită sterilizare între utilizări 2) semicritice = vin în contact cu mucoasele sau cu soluţii de continuitate a pielii-plagă (pensele. o singură procedură - - În funcţie de riscul de transmitere a infecţiilor pe care-l presupune utilizarea lor sunt instrumente: 1) critice = penetrează pielea sau mucoasele venind în contact cu sângele(bisturie . etc.). prinderea şi manevrarea diferitelor ţesuturi sau materiale textile utilizate pentru pansarea plăgilor Pense hemostatice Pean şi Kocher drepte. - toate instrumentele chirurgicale se folosesc sterile. curbe. Casoletele – cutii din metal folosite în sterilizare şi pentru păstrarea materialelor sterile (instrumente de metal. termometrele orale sau rectale etc. necesită sterilizare chimică sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt 3) non-critice = vin în contact doar cu pielea intactă (stetoscopul. materiale textile). de diferite mărimi – servesc în mod special la pensarea vaselor pt. plosca .). endoscoapele. Volkmann. muşchi şi piele Agrafe Michelle – se utilizează pt. seringi.

Pe cutii se aplică banderole ce indică data şi ora sterilizării.împachetare. decontaminarea se realizează în 2 etape: -faza de pretratament = imersie în detergent dezinfectant cu acţiune de detaşare a murdăriei grosiere şi acţiune bactericidă -curăţarea propriu-zisă = îndepărtarea murdăriei şi a materiilor organice (cu peria) 2. Sterilizarea prin căldură uscată a) încălzirea la roşu. întrucât se topeşte aliajul de asamblare a metalului cu sticla. lubrefiere 7.se încălzeşte până la înroşire b) flambarea c) Poupinel – etuvă cu aer cald – serveşte la sterilizarea obiectelor de metal şi sticlă. casolete perforate cu colier pt.sterilizare cu aer cald şi în cutiimetalice perforate. conţinutul trusei. Pregătirea instrumentelor pentru sterilizare 1. Obiectele de sterilizat vor fi spălate. 2. uscare prin tamponare sau aer comprimat 6. Instrumentele sunt sterile 24 ore dacă cutiile n-au fost deschise. cum sunt endoscopele.Def. Procedeul prin care sunt distruse toate fenomenele de existenţă a microorganismelor de la suprafaţa sau din profunzimea unui obiect. Sterilizarea prin căldură umedă 66 .sterilizarea cu abur sub presiune (hârtie specială pt. clătirea riguroasă sub jet de apă curentă 3. însă nu este corespunzător pt. rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate. verificarea integrităţii instrumentarului şi împachetarea în vederea sterilizării în cutii metalice etanşe pt. Sterilizarea se face la 180ºC timp de 60-80 min. bine uscate(mai ales cele de sticlă care crapă dacă sunt ude) şi apoi împachetate în cutii metalice sau pungi speciale. numele persoanei care a efectuat sterilizarea . dezinfecţie prin submerjare 4. clătire 5. Scop: realizarea procedeului de asepsie prin care se previne pătrunderea germenilor patogeni în organism printr-o soluţie de continuitate.instrumentele combinate. pungi din material plastic special). Metode fizice 1.

materiale pt. la 2 atm. metode fizice : manometre şi termometre arată presiunea şi temperatura din interiorul aparatului 3. 134ºC.2 atm . metode biologice – se introduc eprubete cu germeni rezistenţi la temperaturi înalte : bacilul tetanic până la 110ºC bacilul subtilis până la 120ºC bacilul stearotest până la 120ºC rămâne incolor 4. b) În autoclav . iar capacul fierbătorului este considerat nesteril. măşti) destinate echipajului care participă la intervenţia chirurgicală. bonete.se face numai atunci când nu există nici un alt mijloc mai bun de sterilizare. metode chimice : în poupinel sau autoclav se introduc fiole care conţin substanţe chimice ale căror se modifică la o temperatură de peste 110ºC: fluorura de S devine verde la 121ºC glucoza de citrat de Na devine galben-brună la 123ºC 2.a) Prin fierbere .instrumentele de metal se degradează . controlul umidităţii se face cu teste din tifon amplasate în casolete care nu trebuie să aibă umiditatea peste 5% Metode chimice 67 . 30min -sticlăria şi cauciucul.Pregătirea materialelor: - seringile . 30min -material plastic la 1. 30min Sterilizarea este valabilă 24 ore dacă cutiile nu au fost deschise. nu e o metodă sigură. câmpuri operatorii. Instrumentele sterilizate prin această metodă sunt sterile numai 2 ore. acele se introduc în cutii metalice individuale cu capacul deschis mănuşile se introduc în casolete speciale pt. 1.3 atm. 125ºC. Controlul sterilizării 1.mănuşi sondele . 123ºC. tuburile de dren din cauciuc sau material plastic se introduc în cutii metalice pe strat de tifon materialul moale va fi pus în casolete diferite (halate.sutură şi pansamente - - se aplică banderolele de control pe casolete şi cutiile metalice ce se scot imediat pe o masă în apropierea autoclavului închizându-le orificiile şi capacele Parametrii procesului de sterilizare în funcţie de tipul materialului: -instrumentar metalic şi textile .

8 ºC . eventual combinate cu mijloace mecanice. Sterilizarea se face la 55ºC timp de 6ore. Instrumentele complexe cu sisteme optice fragile nu suportă sterilizarea prin căldură şi tb. Sterilizarea se face în aparate asemănătoare cu autoclavele obişnuite în care se introduc obiectele de sterilizat. şlefuite mănuşi de cauciuc nesterile .menţinerea temp. Formolul (sterilizarea cu trioxi-metilen) se foloseşte pt.sterilizate .distrugerea microbilor nu dau o sterilitate perfectă. hemoglobină. Pentru sterilizare chimică se utilizează şi Glutaraldehida 2%.Substanţele chimice utilizate până în prezent pt. degresate. Majoritatea lor au mai degrabă o acţiune dezinfectantă. Instrumentele curăţite şi spălate se introduc în cutiile metalice Janett care. după care se introduce amestecul de gaze în aparat.în cristalizoare de sticlă care se închid ermetic. curate.constante de 65-80ºC. acţionează prin distrugerea nucleului celular. Sterilizarea se efectuează în etuve metalice Janett sau –la nevoie. Recoltarea sângelui capilar pentru examene hematologice - hemoleucogramă. timp de coagulare. examen parazitologic grup sanguin materiale de protecţie • sterile • • • • • • 68 ace tampoane de vată seruri test tavă medicală curată cameră umedă lame uscate. pt.5 ore. Peroxidul de oxigen stabilizat 6% şi acidul peracetic în diferite concentraţii. cateterele semidure etc. Oxidul de etilen este un lichid care fierbe la 10. prin eliminarea forţată a aerului. sau măcar decontaminate prin mijloace chimice. se realizează. ca : endoscoapele. timp de sângerare.sterilizarea unor aparate . în contact cu aerul explodează deaceea se foloseşte în amestec cu gaze inerte . se închid etanş şi se introduc într-o etuvă pe o perioadă de 3. după aşezarea tabletelor de formol. instrumente sau materiale care nu suportă căldura . un vid avansat.

2-4. de trombocite sub V. i se explică necesitatea efectuării tehnicii fizic: se aşează în poziţie şezând cu mâna sprijinită execuţie • • • • • • - Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90º Se evită congestionarea printr-o frecare puternică şi prelungită Se aşteaptă evaporarea alcoolului Cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii. se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama Se şterge cu un tampon cu alcool la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4mm diametru se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45º cu lama (picătura se întinde prin capilaritate) lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze se agită lama pentru uscare se etichetează şi se trimite la laborator 4./mm3 – la bărbaţi Pregătirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului - - Hematii Creşterea nr. perpendicular pe straturile cutanate Se şterge cu un tampon uscat prima picătură ./mm3 – la femei 4.5mil.N.N.• • pipete Potain alcool 90º soluţii dezinfectante pregătirea pacientului psihic: se anunţă să nu mănânce .de hematii = anemie Trombocite 150-400 mii /mm3 creşterea nr.8mil. = trombocitoză scăderea nr. = trombocitopenie Hemoglobina valori normale La bărbaţi 14-16 g% la femei 12-15g% 69 . de trombocite peste V.de hematii = poliglobulie Scăderea nr.5-5.

medicală.se spală pe mâini Pregăteşte materialele necesare: nesterile Dezinfectant: Alcool 70º Pregăteşte pacientul psihic (se anunţă cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării) şi Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile Aspiră în seringă 0.8% Ace pentru puncţia venoasă Stativ şi pipete Westergreen Perniţă.8% Puncşionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml (1.N. Sedimentare=aşezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei As.4ml citrat de Na 3.6ml). muşama eprubete Tăv.Leucocitele valori normale 4200-8000/mm3 creşterea nr. = leucopenie Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH) • • • • Sterile • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 70 Seringă 2ml Citrat de sodiu 3. renală Garou (pentru evidenţierea venei) Tampoane VSH-viteza de sedimentare a hematiilor. de leucocite sub V. Retrage acul şi aplică tampon cu alcool Scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent Aşează eprubeta în stativ Îngrijeşte pacientul Se completează buletinul fizic (se anunţă să nu mănânce. = leucocitoză scăderea nr.de leucocite peste V. să păstreze repaus fizic) .N.

40 gr/1000ml Acid uric: Creatinină: Bilirubină: Colesterol : Lipemie: 2-6 mg % 0.• • Se etichetează produsul Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează pipeta în stativ pe dopul de cauciuc în poziţie strict verticală. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice Se efectuează prin puncţie venoasă . notându-se acest moment (când examenul se face la patul bolnavului).80-2.t. acele speciale. se recoltează 5-10ml sânge simplu pentru a determina: Uree sanguină: 0. se pregăteşte perniţă. garou. bolnavul fiind „a jeune” .6-1. tăviţă renală.5-5.20 mg % T=0.1-0. muşama. 4.=75gr % calcemie: 9-12 mg % . dimineaţa. 2h.8 % şi 4. holenderul. % Ionograma sanguină Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0.4-1mg % D=0. Vacutainer .5 mEq/l Teste de disproteinemie Fosfataza alcalină Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml Rezervă alcalină: 5-10 ml în sticluţe heparinate : 58-65 vol. tavă medicală.5 ml citrat de Na 3. eprubeta cu dop de culoare neagră.Howell=1’30”-2’30” Recoltarea sângelui pentru examen bacteriologic .hemocultură 71 .20 gr ‰ Fibrinogen: 0.80-1.Quick=12-14” T.4mg % 1.5 ml oxalat de K şi 4.5 ml sânge : timpii T.5ml sânge : 200-400 mg % Timp de protrombină: 0.20-0.80 gr ‰ 600-800mg % transaminază TGO=2-20 ui TGP=2-16 amilază: 8-32 uW (Wolgemuth) electroforeză pr. tampon cu alcool. • • După 1h: Se lasă la sedimentat 1h. Se recoltează sângele fără garou. Se citeşte rezultatul: la bărbaţi 1-10mm la femei 2-13mm După 2h: la bărbaţi 7-15mm la femei 12-17mm Valori normale Dacă se recoltează cu sist.

ora . temperatura (se pot recolta mai multe probe în 24 h) se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37ºC se notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei care a recoltat Se reorganizează locul. degresează şi dezinfectează regiunea. frison. tampoane şi comprese. casolete cu pense. bruceloză. ace pentru puncţie venoasă. mănuşi sterile sterile: seringă a 20 cm3. Prima asistentă aplică garoul la 10-12 cm de locul puncţiei. prima asistentă desface garoul. aspiră 20 ml de sânge . Scop: Descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: - o septicemie cu stafilococ. Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic. aşează câmpul steril. câmp. chibrituri soluţii dezinfectante: alcool iodat. 10ml în bulionul citrat. eprubeta cu geloză semilichidă se încălzeşte la bain-marie timp de 30 min 72 . endocardită malignă subacută) - materiale de protecţie: mască de tifon. Prima asistentă flambează din nou gura balonului. se aseptizează cu alcool execuţie Se face de către două asistente: Prima asistentă spală. se degresează cu eter . eter pacient pregătire psihică: se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii pregătire fizică: se spală regiunea plicii cotului . De ştiut: • pentru însămânţarea cu germeni anaerobi. Prima asistentă aseptizează locul puncţiei . dopul şi închide eprubeta. bacil Koch (bolnavul are febră cu oscilaţii mari. tinctură de iod. apoi cealaltă asistentă ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. Pregătirea produsului pentru laborator - se etichetează cu data . flambează dopul şi gura balonului. apă şi săpun medii de cultură: două recipiente cu : bulion citrat. aseptizează regiunea cu iod. serveşte seringa în condiţii aseptice. cealaltă omogenizează prin mişcări de înclinare şi redresare. îmbracă mănuşi sterile. aprinde lampa de spirt. meningococ. stare generală alterată) o bacteriemie : febră tifoidă. cealaltă asistentă îmbracă mănuşile sterile.Def. cealaltă retrage seringa. cealaltă însămânţează: 2ml în eprubetă cu geloză . geloză semilichidă nesterile: lampă de spirt.

balonul sau eprubeta cu mediu de cultură se păstrează înclinată flambarea se face fără a încălzi mediul de cultură materialele necesare se sterilizează la poupinel însămânţarea se face imediat pentru a evita coagularea sângelui hemocultura se efectuează la debutul bolii şi înainte de administrarea antibioticelor Hemocultura poate fi completată cu coprocultură. Scop Explorator • • Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Recomandări Recoltarea se face nu numai în angine . urocultură etc. Materiale De protecţie • Sterile • • • • • • • • Spatulă linguală Eprubetă cu tampon faringian sau ansă de Pt Eprubete medii de cultură Ser fiziologic sau glicerină 15% Tăviţă renală Stativ pentru eprubete Lampă de spirt Chibrituri Masca de tifon Nesterile Pregătirea pacientului Pregătire psihică • • Se explică necesitatea recoltării Se anunţă şi i se explică tehnica 73 . RAA). Recoltarea exudatului faringian Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.• • • • • în timpul însămânţării . ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană (nefrite.

flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide cu dopul flambat .deschide eprubeta cu tamponul faringian .apasă limba cu spatula linguală .işi pune masca de protecţie .asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool . succesiv două eprubete din aceeaşi recoltare . să nu facă gargară Se aşează pacientul pe un scaun Execuţie . întinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate sau însămânţează imediat pe medii de cultură. dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul) . tamponul se umezeşte în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15% Se reoraganizează locul. de ştiut - De evitat 74 . numele persoanei căreia i s-aefectuat recoltarea dacă s-au făcut însămânţări sau nu timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore înainte de recoltare se inspectează regiunile de unde urmează să se recolteze recoltarea se face nu numai în angină. să nu bea apă Să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas.cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale.la indicaţia medicului. ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană (nefrite.flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril .se spală pe mâini cu apă şi săpun pregătirea produsului pentru laborator - se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor .invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gât . Notarea în foaia de observaţie - se notează data recoltării.Pregătire fizică • • • Se anunţă să nu mănânce.RAA).

Scop: explorator pentru examinări • • • • macroscopice citologice bacteriologice parazitologice în vederea stabilirii dg. în funcţie de examenul cerut  se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse  se colectează sputa matinală sau adunată din 24h recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian • se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă 75 . Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse.- îmbibarea tamponului cu salivă atingerea dinţilor Recoltarea sputei Def. pahar conic scuipătoare specială (sterilizată fără substanţă dezinfectantă) pahar cu apă şerveţele sau batiste de unică folosinţă nesterile pregătirea pacientului execuţie  i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele  i se oferă vasul de colectare. Materiale necesare Sterile • • • • psihic      se anunţă şi i se explică necesitatea executării examinării se instruieşte să nu înghită sputa să nu o împrăştie să expectoreze numai în vasul dat să nu introducă în vas şi saliva cutie Petri.

repetate. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa  lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric  dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator. se etichetează III. călduţă. se acoperă recipientele II. bicarbonatată. care nu expectorează se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. cât şi a întregului organism 76 .urocultura scop explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor. pe nemâncate  se introduc prin sondă 200ml apă distilată.• • • • se apasă limba cu spatula se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă frotiul laringian se recoltează de către medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic recoltarea sputei prin spălătură gastrică  se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). care nu apar în mod obişnuit în spută se introduc în recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml soluţie teofilină 3% cu 1ml soluţie de stricnină 1‰     pacientul inhalează de cîteva ori prin inspiraţii adânci. urmate de expiraţii scurte se face o scurtă pauză de 4-5sec şi se repetă până la aerosolizarea întregii cantităţi de lichid după aspiraţii.examenul sumar . sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na recoltarea sputei prin spălătură bronşică    se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară. în următoarele 4 zile. reorganizarea Recoltarea urinei: . dimineaţa. în stomac. recoltarea se repetă zilnic. în vase separate Pregătirea produselor pentru laborator I. se trimit la laborator notarea în foaia de observaţie. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit niciodată sputa expectorată se recoltează într-un vas steril.

din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii .se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat recoltarea urinei prin sondaj vezical . apoi fără să se întrerupă jetul urinar.fizică - se protejează patul cu muşama şi aleză se aşează plosca sub pacient se face toaleta organelor genitale externe se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat recoltarea urinei pentru examen sumar . se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă .să nu urineze în timpul toaletei .se astupă repede cu dopul .urinar sau ploscă .urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină .se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului .muşama.se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare .lampă de spirt şi chibrituri pregătirea pacientului .psihică .materiale .se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia 77 .eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut . se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat .să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat . aleză . în absenţa unui tratament cu perfuzii (efect de diluţie) .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. se elimină la toaletă sau în bazinet.să urineze fără defecaţie .se recoltează urina de dimineaţa (concentraţie mare de germeni). aproximativ 50 ml.materiale pentru toaleta organelor genitale externe .prima cantitate de urină emisă.să verse imediat urina în vasul colector .

nu se recoltează urina din punga colectoare.se face toaleta organelor genitale cu atenţie (vezi sondajul vezical) . • • Se introduce un tampon steril intravaginal . când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical . dacă este cazul. ca şi la sugari • • • 78 Se face o toaletă riguroasă a organelor genitale Fixarea la nivelul meatului urinar a unor recipiente sau a unor pungi adezive sterile(la sugari) Recoltarea se face direct în vasele proprii de urinat dacă sunt de metal şi sterilizate La bolnavii imobilizaţi ca şi la copiii mici care colaborează greu . pentru a evita ca urina să fie contaminată cu scurgere vaginală.se execută puncţia vezicii urinare . a prepuţului prin spălare. dopul se ţine în mână fără a atinge porţiunea ce intră în eprubetă La bărbaţi recoltarea este mai simplă: • • Se recoltează jetul mijlociu. Urocultura se face prin emisie spontană.în caz de sondă vezicală permanentă. se clăteşte cu soluţie antiseptică de permanganat de K sau ceai de muşeţel sau apă fiartă şi răcită. clătire . se şterge cu o compresă sterilă sau cu un prosop curat călcat cu fierul încins înainte de folosire. se recoltează urina de dimineaţă după o prealabilă toaletă a organelor genitale. dar se iau toate măsurile pentru ca urina să nu fie contaminată cu germeni oportunişti de pe tegumentele vecine Se face toaleta glandului . ci numai prin puncţie în porţiunea proximală a sondei după o dezinfectare atentă a suprafeţei acesteia recoltarea urinei prin puncţie vezicală .se folosesc sonde (catetere) cu o singură cale unidirecţională (există risc de infecţie externă) . ştergere sterilă şi apoi antisepsia glandului cu alcool La persoanele imobilizate la pat care nu pot coopera. La femei recoltarea necesită o toaletă atentă: • se spală cu apă şi săpun.se repartizează urina recoltată în recipiente în funcţie de scop Urocultura cercetează prezenţa bacteriilor în urină deaceea se impune ca recoltarea urinei să se facă în condiţii de asepsie într-o eprubetă sterilă cu dop steril. Se recoltează jetul mijlociu direct în eprubeta sterilă.vezicală nu este dorită .se face numai în caz de vezică plină.

dar întâlnită şi ca un simptom în alte afecţiuni(alcoolism. astfel sunt necesari câţiva germeni pentru a obţine în scurt timp o contaminare masivă  Urina poate fi păstrată la frigider câteva ore (la 4 ºC 2-5h)  Cantitatea de urină pentru urocultură este de 5ml(în eprubetă)  Nu se administrează antibiotice 10 zile înainte de recoltare  Bolnavul nu va consuma lichide timp de 12-24h înainte de recoltare  Nu va urina 6h înainte de recoltare  Recoltarea se face de preferinţă dimineaţa la ridicarea din pat Recoltarea vărsăturilor Vărsătura este conţinutul gastric care se elimină spontan .• • • Dacă sunt din material plastic sau alt material ce nu poate fi sterilizat în ele se introduc vase de sticlă sterilizate Se va evita contactul acestor vase sterilizate cu tegumentele sau mâna copilului Se toarnă în eprubete sterile Sondarea sau cateterismul la femei. HIC) sau în sarcină. chimice pentru stabilirea diagnosticului Materiale necesare • • • • • • • • 2 tăviţe renale curate şi uscate pahar cu soluţie aromată muşama . de obicei în afecţiunile digestive. traversă prosop va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic: Tehnica  se îndepărtează proteza dentară dacă există  tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă 79 . Scop Explorator – se fac examinări macroscopice .  Transportul trebuie să fie asigurat în curs de 1h de la prelevare deoarece urina este un excitant mediu de cultură. bărbaţi. bacteriologice.

cu rol nutritiv şi excretor. cantitatea. care furnizează date esenţiale în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene.se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături) . cu rol de protecţie a SNC. suboccipitală sau ventriculară . Unele semne însoţitoare sau premergătoare     cefalee vertij transpiraţii emisie fără efort în jet Recoltarea LCR Def.lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări) . asistenta sprijină fruntea bolnavului  după vărsătură se îndepărtează tăviţa  dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale.aproximativ 80 . care circulă în spaţiul subarahnoidian.tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică . Scop: diagnostic . al stărilor comatoase execuţie . LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV.se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude . va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu palma plaga operatorie  se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă tăviţă) Îngrijirea pacientului după tehnică  se şterge gura pacientului  se îndepărtează materialele folosite  se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă  se aeriseşte salonul  se supraveghează pacientul încontinuare În funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic. în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale.recoltarea se execută pe nemâncate prin puncţie lombară.la pacienţii cu stare generală alterată se execută în decubit lateral pentru a evita lipotimia .este o metodă de rutină.

2-3 lame de sticlă bine degresate . atipii celulare) . Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor.eprubete.biochimice LCR = soluţie apoasă. conjunctiva oculară. organele genitale. pH=7.alcool iodat 81 .ser fiziologic .depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei terapeutic .5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii valori normale ale constituienţilor chimici albuminorahie = 20-60 mg% glicorahia clororahia = 50-60 mg% = 700-760 mg% azot total creatinină acid lactic = 15-30 mg = 0.5-1 mg = 10-25 mg Recoltarea secreţiilor purulente Def.sifilisul SNC .evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente materiale . ansă de platină .se fac examinări: . bogat salină. polinucleare.sterile . limpede ca apa de stâncă • volum: 100-150 ml.BK şi alţi germeni .citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite. scop explorator .4 ml în fiecare eprubetă . eozinofile. din plăgi supurate. D=1005-1009.seringi şi ace . ulceraţii.serologice . leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern.4-7.bacteriologice .

Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc .se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă .fizică: .se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării .recoltarea se face cu seringa prin puncţionare .se recoltează o mică porţiune de puroi.se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor.se aşează în poziţia adecvată recoltarea din vezicule . de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor . pustule . după flambare recoltarea puroiului din abcese. flegmoane.lampa de spirt şi chibrituri pregătirea pacientului .pipete Pasteur .tinctură de iod .ulceraţiilor .materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă sterilă .se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul.se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur.transportul produsului se face în cel mult 2 ore.se efectuează frotiu recoltarea din papule . flambată şi răcită sau cu o ansă de platină .psihic: .examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama colorată May-Grumwald-Giemsa Sondajul gastric Def.sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac. noduli sau alte leziuni inflamatoare .se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod .se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură .creion dermatograf . pustulelor. colecţii • • abcesul.se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească . ulceraţii . flegmonul este deschis când abcesul este închis .nesterile . iar pentru anaerobi se anunţă laboratorul cu o oră înainte pentru regenerarea mediilor . 82 ..se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare .

boala ulceroasă materiale de protecţie • • • sterile • • • • • • • • • • • Sonda Faucher sau Einhorn 2 seringi de 20 ml casoletă cu mănuşi de cauciuc pense hemostatice eprubete tăviţă renală tavă medicală pahar cu apă aromată pahar cu apă pentru proteză recipient pentru colectare la indicaţia medicului Două şorţuri din cauciuc sau din material plastic Muşama şi aleză Prosoape nesterile medicamente pregătirea pacientului 83 .hidratarea şi alimentarea bolnavului .evacuarea conţinutului stomacal toxic .curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse .Scop: explorator - recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi secretorii (chimismul gastric) pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului - terapeutic .introducerea unor substanţe medicamentoase indicaţii - în gastritele acute sau cronice.

psihic: - se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului se aşează pacientul pe un scaun cu spetează. pacientul este rugat să-şi contracte pereţii abdominali  extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă. după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient) 84 . să respire adânc şi introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui. ţinându-l între mână şi torace  prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion  cere pacientului să deschidă larg gura . invitând bolnavul să înghită  prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentară)  verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii  se fixează sonda  aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer(când se colectează pentru o probă) sau aspiră sucul gastric cu seringa  pentru a favoriza golirea stomacului. cu spatele cât mai drept se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează într-un pahar cu apă fizic: - se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului - tehnica  asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun  îmbracă şorţul de cauciuc  îşi pune mănuşile sterile  umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag  se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă. cât mai aproape de rădăcina limbii. cu prudenţă.

fie se efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2% Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse.i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura . verificarea căii de pătrundere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă .se notează tehnica.se determină cantitatea evacuată .o formă particulară de sondare în scop hemostatic este introducerea sondei Blakemore DE EVITAT: . se îndepărtează sonda Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare. notare în foaia de observaţie . desfundarea se face prin insuflaţie cu aer Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie DE ŞTIUT: . apoi cianoza. culoarea feţei.se completează formularele de recoltare . cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras accidente • • • • Greaţă şi senzaţie de vărsătură.ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului) Sondajul duodenal 85 . data.apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii . hiperemia feţei.sondajul gastric se poate efectua şi pe cale endonazală cu sonda Einhorn .pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia. când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează sonda  goleşte conţinutul sondei în vasul colector  aşează sonda în tăviţa renală îngirjirea ulterioară a pacientului .i se oferă proteza dentară (după caz) .se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie .se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc .se trimit probele etichetate la laborator reorganizare .tubajul gastric se efectuează în condiţii de perfectă asepsie . se înlătură fie printr-o respiraţie profundă.se aşează pacientul în poziţie comodă pregătirea produsului pentru examenul de laborator .

recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal materiale de protecţie • • • sterile Muşama şi aleză Şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil Prosoape 86 .se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul pacienţilor inconştienţi sau cu imposibilitate de înghiţire aspiraţie continuă . B. realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior. a căilor extrahepatice descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul.se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare . Scop: explorator - extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric.în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale . C).după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator) Generalităţi . suc pancreatic şi secreţie proprie aprecierea funcţiei biliare hepatice.analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . prin separarea bilei veziculare de cea hepatică din conţinutul sucului duodenal . ajungând prin vena portă în ficat. bilă (A. de unde apoi vor fi excretate împreună cu bila în căile biliare. compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare - - terapeutic - drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra ficatului.Def. fie se vor resorbi prin pereţii intestinali. Acestea vor acţiona fie local. a căilor biliare sau a tubului digestiv.se pot localiza procesele patologice hepatobiliare. cantitatea. Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor. urmând calea circulaţiei entero-hepatice alimentţie artificială .

se izolează patul cu un paravan .se protejează cu şorţul din material plastic .i se îndepărtează proteza (după caz) .se protejează cu muşamaua şi aleza .i se explică necesitatea tehnicii fizic: . eprubete tăviţă renală tavă medicală stativ pentru eprubete pahar cu apă aromată pernă cilindrică dură sau pătură rulată hârtie de turnesol roşie şi albastră sulfat de magneziu 33% ulei de măsline novocaină soluţii necesare hidratării şi alimentării(materialele se vor alege în funcţie de scopul sondajului) nesterile medicamente pregătirea pacientului psihic: .i se dă taviţa renală să o ţină sub bărbie execuţie  asistenta se spală pe mâini  îmbracă mănuşi sterile 87 .se informează pacientul .se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea patului .pacientul va fi nemâncat .• • • • • • • • • • • • • • • Sonda Einhorn 2 seringi de 20 ml mănuşi de cauciuc sterile pensă hemostatică medii de cultură .

dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20ml  se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în duoden. se verifică dacă sonda a ajuns în duoden sau s-a încolăcit în stomac  se insuflă 60ml de aer prin sondă cu seringă şi după un minut se aspiră. dar poate fi extrasă dacă ea se află în stomac  se face control radiologic. prinde sonda(umezită) cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin cavitatea bucală sau nazală până în faringe  cere pacientului să respire adânc.coapsele flectate pe bazin  se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică  se împinge uşor sonda spre pilorpână la marcajul 60cm  se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de către pacient(1-2cm la 3-5min)  când diviziunea 75cm se află la arcada dentară. veziculară 88 . coledociană. la capătul liber al sondei apare bila A. oliva sondei a ajuns în duoden(după cca 1-1 ½ ore de la pătrunderea ei în stomac) verificarea poziţiei sondei  dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei. sonda urmărindu-se sub ecran. cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai jos. de culoare galben-aurie. moment în care se consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac  se aşează pacientul în decubit lateral drept. care se colectează într-o eprubetă se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol se introduc prin sondă 40ml soluţie sulfat de Mg 33%. ea fiind vizibilă datorită impregnării cu săruri de plumb captarea bilei • • • • • după 1-1 ½ ore de la pătrunderea sondei în stomac. sterilă. cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori până când oliva trece în esofag  cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul 45cm la arcada dentară. încălzită la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pensă după 15-30min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml bilă vâscoasă de culoare închisă castanie –bila B.

fiind în cantitate mai mare. extragerea se va face cu atenţie pe cale bucală cu ajutorul unei spatule linguale şi a unei pense (chiar dacă a fost introdusă pe cale endonazală) 89 . aceasta. se va capta într-un recipient corespunzător extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de aer şi se închide capătul liber cu o pensă extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului pentru a împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală se goleşte conţinutul sondei şi se aşază în tăviţa renală se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie se îndepărtează şorţul din material plastic se aşează pacientul în poziţie comodă se determină cantitatea de bilă obţinută se etichetează recipientele se trimit probele la laborator îngrijirea ulterioară a pacientului pregătirea produsului pentru examen de laborator Se reorganizează şi se notează în f. închiderea şi deschiderea duodenului fiind reglată de reacţia conţinutului gastric se încearcă neutralizarea sucului acid stomacal cu bicarbonat de sodiu soluţie 10% 20-40ml  relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente antispastice  în cazul înnodării sondei în stomac.• • • • • • • • • • • • la indicaţia medicului se pot recolta 3-5ml bilă B într-o eprubetă sterilă sau pe medii de cultură pentru examen bacteriologic după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din ficat –bila C. hepatică. accidente • • • • înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacali în timpul senzaţiei de vărsături încolăcirea sondei în stomac greţuri şi vărsături imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional(spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic(coagularea bilei vâscoase) De ştiut  sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită unui spasm piloric.o.

cu privirea în sus . cu capul aplecat pe spate. cealaltă 90 .se anunţă pacientul . cu capul aplecat înapoi execuţie .în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente .participă două asistente: una supraveghează pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă.se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă .i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii fizic: .în procesele inflamatoare ale conjunctivei . Scop: • terapeutic .pentru îndepărtarea corpilor străini materiale de protecţie : prosoape sterile - comprese. relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10ml novocaină soluţie 1-2% De evitat • • • • aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h grăbirea înaintării sondei depăşirea duratei de execuţie >31/2h Spălătura oculară Def. de partea ochiului ce urmează a fi spălat (susţinută de bolnav sau ajutor) . Prin spălătura oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.se protejează cu un prosop în jurul gâtului . pacientul va sta în decubit dorsal sau lateral.se aşează tăviţa renală lipită de gât. tampoane de vată undină sau alt recipient picurător apă bicarbonatată 22‰ pacient psihic: .dacă starea generală nu permite poziţia şezând.se aşează pacientul în poziţie şezând.

o.îndepărtarea secreţiilor (puroi.efectuează tehnica .îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar 91 .deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau alt recipient) în sacul conjunctival.repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când este cazul) .solicită pacientului să rotească ochiul în toate direcţiile . se dezinfectează .îndepărtează tăviţa renală îngrijirea ulterioară a pacientului - usucă faţa pacientului aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului îndepărtează compresa de pe ochiul protejat aşează pacientul în poziţie comodă reorganizarea .aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare . cerumen) . Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.infectarea ochiului sănătos prin lichidul de spălătură de la ochiul bolnav Spălătura auriculară Def.aspectul lichidului de spălătură DE ŞTIUT - ciocul undinei va fi ţinut la distanţă de 6-7 cm de ochiul pacientului pentru ca eventualele mişcări reflexe produse de acesta sau gesturile greşite ale asistentei să nu traumatizeze ochiul cu vârful recipientului DE EVITAT .se spală pe mâini.verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C (temperatură mai joasă declanşează reflexul de închidere a pleoapelor) . Scop • terapeutic . notarea în f. . evitând corneea .se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o .

lichidul de spălătură la 37°C .nesterile . cu 24 ore înainte se instilează în conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20 . glicerină sau se aplică un tampon cu alcool cu efect narcotizant .două şorţuri de cauciuc .masă de tratamente .pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun .tăviţă renală . iar cu 92 .i se explică scopul tehnicii fizic: . aleză .se aşează tăviţa sub urechea pacientului care va ţine capul înclinat spre tăviţă execuţie . vată .trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă.seringă Guyon.în cazul dopului de cerumen.se anunţă pacientul . prosop. se instilează alcool -în cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselin.soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰ .soluţia medicamentoasă prescrisă .se protejează cu prosopul şi şorţul .sterile .tratamentul otitelor cronice • materia/e .muşama.verifică temperatura lichidului de spălătura şi încarcă seringa Guyon .de protecţie .cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor) ..asistenta se spală pe mâini şi îmbracă şorţul de cauciuc .în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume şi cereale).în cazul dopului epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1 % în ulei de vaselină .scaun pregătirea pacientului psihic: .

operaţia se repetă la nevoie .medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie .evacuarea conţinutului stomacal toxic Indicaţii • • • •      intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice stază gastrică însoţită de procese fermentative pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac pregătirea pentru examen gastroscopic intoxicaţii cu substanţe caustice hepatite cronice.dreapta injectează lichidul de spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea .se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră . lipotimie.) DE ŞTIUT . Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine. ameţeli.o. dureri. . varice esofagiene îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate ulcer gastric în perioada dureroasă cancer gastric Contraindicţii materiale de protecţie: . scop terapeutic .se notează tehnica şi rezultatul spălăturii (corpi străini extraşi etc.se examinează lichidul de spălătură reorganizarea şi notarea în f. traversă 93 . traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari sau temperaturii scăzute sau crescute a lichidului de spălătură Spălătura gastrică Def.se introduce un tampon de vată în conduct .se usucă conductul auditiv extern .2 şorţuri din material plastic .pot apărea accidente ca vărsături.muşama.

îmbracă mănuşi sterile şi şorţul de cauciuc .cere pacientului să deschidă gura.prin deglutiţie.introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită .înainte ca ea să se golească complet.sonda gastrică Faucher .la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie 94 . lighean) .asistenta se spală pe mâini. sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere ajunge în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară) .scaun medicamente .umezeşte sonda.i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei şi pentru imobilizarea pacientului) execuţie . alt antidot la indicaţia medicului pregătirea pacientului psihic: .se aşează şorţul de cauciuc .prosoape sterile .cărbune animal.se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaborării sale fizic: .se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) .casoleta cu mănuşi de cauciuc ..recipient pentru captarea lichidului (găleată. apă caldă la 25-26°C .cană de sticlă sau de metal de 5 l . să respire adânc .se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia .pensă hemostatică nesterile .pâlnie. se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace .2 seringi de 20 ml .se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului .se ridică pâlnia deasupra capului pacientului .

verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac - se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector - se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau substanţe străine - se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient pregătirea produsului pentru examen de laborator - dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator îngrijirea ulterioară a pacientului - i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura - se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie - se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul - se aşează pacientul în poziţie comodă reorganizarea şi notarea în f.o. DE ŞTIUT: - dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătură, se indică respiraţie profundă sau se face anestezia faringelui cu soluţie de cocaină 2% - sonda poate ajunge în laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia feţei apoi cianoza - se retrage sonda - sonda se poate înfunda cu resturi alimentare - se îndepărtează prin insuflaţie de aer cu seringa
- se pot

produce bronhopneumonii de aspiraţie

Clisme evacuatoare: - clisma evacuatoare simplă - clisma înaltă - clisma uleioasă - clisma purgativă def. Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon). Scop: evacuator - evacuarea conţinutului intestinului gros - pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie, irigoscopie) 95

- intervenţii chirurgicale asupra rectului - clismele evacuatoare pot fi: simple, înalte, prin sifonaj, uleioase, purgative
• materiale

- de protecţie - paravan, muşama, aleză, învelitoare - sterile - canulă rectală - casoletă cu comprese - pară de cauciuc pentru copii - nesterile - stativ pentru irigator - irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime şi 10 mm diametru - tăviţă renală, bazinet - apă calda la 35°C-37°C (500-1000m1 pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) - sare (1 linguriţă la un litru de apă) - ulei (4 linguri la 1 litru de apă) sau - glicerină (40 gr la 500 ml) - săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru) - medicamente - soluţii medicamentoase în cantitatea şi concentraţia cerută de medic - substanţă lubrifiantă (vaselină) • pacient - psihic: - se anunţă şi i se explică tehnica - se respectă pudoarea - fizic: - se izolează patul cu paravanul şi se protejează cu muşamaua şi aleza - se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: - decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate - decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat - genupectorală - se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare
• clisma

evacuatoare simplă:

96

- se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul - se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase - se umple irigatorul - se evacuează aerul şi prima coloana de apă - se lubrifiază canula cu o compresă de tifon - se fixează irigatorul pe stativ - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează - îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă - introduce canula prin anus în rect (cu mâna dreaptă) perpendicular pe suprafaţa subiacentă, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare - după ce vârful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale - se introduce canula 10-12 cm - se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului - pacientul este rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să reţină soluţia 10-15 minute - se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere - se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală - pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare ; se captează scaunul la pat sau la toaletă
• clisma înaltă:

se procedează la fel ca la clisma evacuatoare simplă se introduce o canula flexibilă la 30-40 cm în colon se ridică irigatorul la 1,5 m pentru a realiza o presiune mai mare a apei temperatura apei va fi mai scazută (15-16°C) clisma uleioasă:

- se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, măsline), încălzite la 38° C în baie de apă - introducerea în rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul este înlocuit cu o pâlnie sau cu ajutorul unei seringi - se introduce la presiune joasă - aproximativ 200 ml de ulei se introduc în 15-20 min - se menţine în rect 6-12 ore (este bine să se execute seara, iar pacientul va elimina dimineaţa un scaun moale nedureros) 97

- se indică în constipaţii cronice, fecalom • clisma purgativă: - evacuează colonul prin acţiunea purgativă (nu mecanică) - se utilizează soluţie concentrată de sulfat de magneziu (250 ml apă cu 2 linguri MgSO4), care prin mecanism osmotic produce o transsudaţie de lichid prin pereţii intestinali în lumen, formând un scaun lichid abundent - se mai poate folosi bilă de bou (un vârf de cuţit de bilă pulbere la 250 ml apă) care are acţiune stimulantă asupra peristaltismului intestinal Efectuarea clismei cu trusă de unică folosinţă A vantaje: - pacientul işi poate face clisma singur, la domiciliu. Pregătirea pacientului: - informarea lui asupra scopului clismei şi a poziţiei pe care trebuie să o adopte în timpul administrării (aceeaşi ca pentru orice clismă). Pregătirea materia/e/or: - flaconul cu soluţie (flaconul este confecţionat din material plastic flexibil, care constituie para, şi o prelungire lubrefiată ce constituie canula, care este protejată cu un capişon). Flaconul conţine soluţia pentru administrare: - ex. Narmacol-Lavement; - ex. Rowasa. Efectuarea: • Se detaşează capişonul; • Se introduce canula prin orificiul anal; • Se comprimă uşor, ritmic, corpul flaconului; • Se retrage canula. Îngrijirea pacientului: se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat se îndeparteaza materialele de protecţie se aşează pacientul comod, se înveleşte se aeriseşte salonul

Reoorganizarea şi notarea în f.o. DE ŞTIUT: - când canula întâmpină rezistenţă, se retrage câţiva cm sau se dă drumul apei din irigator, pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei atât prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea şi dizlocarea materiilor fecale - dacă în faţa canulei se aşează scibale, se va ridica irigatorul care va mări presiunea de 98

Scop: eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal (imposibilitatea de a evacua gazele în mod spontan) • materiale .la sugari şi copii mici. clisma evacuatoare se face cu para de cauciuc cu vârf efilat (până la 6 luni se va utiliza o pară cu capacitatea de 50-60 ml. restabilind curentul normal .când apar dureri.se anunţă şi i se explică tehnica .asistenta se spală pe mâini şi se dezinfecteaz . aleză. iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon. prin mişcări de „răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm .tubul de gaze . de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru.de protecţie .fizic: .se izolează patul cu paravan .comprese .depărtează fesele pacientului cu mâna stângă.unge tubul cu vaselină boricată . Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid.paravan .se protejează cu muşamaua şi aleza .muşama.sterile .scurgere. de la 6 luni-1 an capacitatea acesteia va fi de 100 ml) Introducerea tubului de gaze Def.acoperă pacientul cu învelitoare .substanţa lubrifiantă (vaselina boricată) • pacient .menţine tubul maximum 2 ore 99 . se opreşte curentul de apă câteva minute până ce se linişteşte musculatura colonului . învelitoare . cu marginile extremităţilor rotunjite. crampe intestinale.psihic: .se dezbracă pacientul şi se aşează în poziţie ginecologică execuţie .

se înveleşte . antebraţului v. serologice şi bacteriologice terapeutic     administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui sângerare 300-500 ml în EPA. femurale v. de la plica cotului (bazilică şi cefalică). hematologice.instrumentele folosite se curăţă. de pe faţa dorsală a mâinii v.se îndepărtează după degajare . se pregătesc pentru sterilizare DE EVITAT: - menţinerea tubului de gaze mai mult de 2 ore (poate produce escare ale mucoasei rectale) folosirea tampoanelor de vată pentru lubrifierea tubului (firicelele de vată introduse în rect pot irita mucoasa) Puncţia venoasă Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. HTA Locul puncţiei Se examinează calitatea şi starea venelor:  v. unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor      100 v.. maleolare interne .se aeriseşte salonul Reorganizarea . subclaviculare v. se dezinfectează.la nevoie se repune după 1-2 ore (după ce se restabileşte circulaţia la nivelul mucoasei) Îngrijirea ulterioară a pacientului . Scop explorator • recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice.se efectuează toaleta regiunii anale .se aşează pacientul comod.

10/10 mm(în funcţie de scop) seringi de capacitate(în funcţie de scop) pense mănuşi chirurgicale tampoane garou sau bandă Esmarch eprubete uscate şi etichetate cilindru gradat fiole cu soluţii medicamentoase soluţii perfuzabile tăviţă renală pentru dezinfecţia tegumentului tip I instrumentar şi materiale sterile alte materiale (materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei) pacientul pregătire psihică: se informează asupra scopului puncţiei pregătire fizică: pentru puncţia la venele braţului . • • • v. 7/10. antebraţului: 101 . jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul mic). se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe traiectul venei deasupra locului puncţiei(în sensul circulaţiei venoase) Pentru evidenţierea venelor materiale de protecţie • • • • • • • • • • • • • • • • pernă elastică pentru sprijinirea braţului muşama aleză tampon alcool ace de 25-30 mm. diametrul 6/10.

gradaţiile fiind în sus. acul ataşat cu bizolul în sus. exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine  se fixează seringa. recoltarea sângelui. braţul fiind în poziţie verticală Îngrijirea ulterioară a pacientului se face toaleta locală a tegumentului se schimbă lenjeria dacă este murdară se asigură o poziţie comodă în pat se supravegheză pacientul 102 .î. să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera se recomandă pacientului să deschidă pumnul venele devenind astfel turgescente execuţie Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:  se fixează vena cu policele mâinii stângi. în mâna dreaptă. la 4-5 cm sub locul puncţiei. în ordine. perfuzie  în caz de sângerare. până când acul înaintează în gol  se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei  se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa  se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor. apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică. se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector. între police şi restul degetelor  se pătrunde cu acul traversând.- se aşează într-o poziţie comodă atât pentru pacient. cât şi pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal) se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă se dezinfectează tegumentele se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei strângându-l a. tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade). garoul rămânând legat pe braţ  se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului  se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul  se comprimă locul puncţiei 1-3 minute.

se completează formularele de trimitere. se pregătesc pt. Scop explorator • punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural 103 venei puncţiei 1-3 minute (perforarea  se retrage acul în lumenul venei . Se notează puncţia în f. paloare. cu capul lăsat să atârne prin puncţia venoasă se pot fixa . transversal pe pat.Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator se face imediat. catetere din material plastic – ace Braunülen sau Venflons : cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia. se anunţă medicul DE ŞTIUT: pentru puncţionarea venei jugulare . după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul. se spală . lipotimie  se întrerupe puncţia. Accidente Intervenţii • Hematom (prin infiltrarea sângelui  se retrage acul şi se comprimă locul în ţesutul perivenos) • • Străpungerea peretelui opus) Ameţeli. pe cale transcutanată . deoarece împiedică închiderea plăgii venoase. Se utilizează numai materiale de unică folosinţă DE EVITAT: puncţionarea venei din lateral puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos manevrarea incorectă a materialului steril atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul exterior şi sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni) flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului.sterilizare. pacientul se aşează în decubit dorsal. Reorganizarea : materialele refolosibile se dezinfectează. deşeurile se îndepărtează. pacientul se aşează în decubit dorsal fără pernă.o. favorizând revărsarea sângelui Toracocenteza – puncţia pleurală Puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. eprubetele se etichetează.

lampă de spirt. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1. pense.instrumente şi materiale sterile: 2 .de protecţie a patului . citostatice) după spălarea cavităţii terapeutic Indicaţii .puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare. eprubete. recipiente pentru colectarea lichidului.VIII intercostal pe linia axilară posterioară .tulburări de coagulare a sângelui . câmp chirurgical. mănuşi. aparate aspiratoare (Dieulafoy sau Potain). insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. tăviţă renală . 2-3 seringi de 20 .pentru dezinfecţia tegumentului . zonă stabilită prin examen clinic . pipete pacientul . puncţia se face în spaţiul VII .se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: .dacă lichidul este inchistat. anestezice .50 ml.tip III .hemofilie . cu diametrul de 1 mm.3 ace de 10 cm lungime.tratament cu anticoagulante Locul puncţiei . comprese .dacă lichidul este în stare liberă. seringă de 5 ml şi ace pentru anestezie. puncţia se face în plină matitate.boli inflamatorii sau tumori pulmonare.colecţiile purulente şi tuberculoase se puncţionează cât mai aproape de nivelul lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor .materiale pentru reacţia Rivalta: pahar conic de 200 ml. morfină.alte materiale: romplast. indiferent de locul puncţiei Pregătirea puncţiei materiale .medicamente: atropină. împiedicându-le funcţiile Contraindicaţii .pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncţiei şi la poziţia în care va 104 .• • • recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă evacuarea lichidului administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice.5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămânului. 50 ml apă distilată. soluţie de acid acetic glacial. tampoane.

aşează muşamaua şi aleza pe masa de puncţie .sta în timpul puncţiei .se dosfăşoară în salon sau în sala de tratamente Asistenta I pregăteşte radiografia pacientului. Asistenta II .pacienţii cu stare bună se aşează călare pe un scaun cu spătar. pe partea sănătoasă. aspiră lichidul Asistenta I preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete .serveşte seringa cu anestezic.se face de către medic.dezbracă toracele pacientului Medicul stabileşte locul puncţiei. la marginea patului Execuţia puncţiei . cu mâna de partea bolnavă ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în faţă. Asistenta I serveşte acul de puncţie adaptat la seringă .serveşte aparatul aspirator 105 .pregăteşte locul puncţiei. cu antebraţele flectate pe braţe. Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale.pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral.pregătirea fizică: se administrează cu 30 de minute înaintea puncţiei o fiolă de atropină pentru a preveni accidentele (atropina scade excitabilitatea generală şi a nervului pneumogastric) -se aşează în poziţie şezând la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel. ajutat de două asistente medicale . apoi câmpul chirurgical Asistenta II menţine pacientul. Medicul efectuează anestezia şi aşteaptă efectul anesteziei. Spălatul şi dezinfectatul mâinilor – atât medical cât şi asistentele. sub locul puncţiei. îl supraveghează Medicul aşează câmpul chirurgical în jurul toracelui. dezinfecţie tip II . cu mâinile la ceafă. antebraţele fiind sprijinite pe spătarul scaunului . Asistenta II aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales Asistenta I .dezinfectează locul puncţiei Medicul execută puncţia.administrează o fiolă de atropină cu 30 de minute înaintea puncţiei . coatele înainte .

Îngrijirea ulterioară a pacientului - se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic se supraveghează pulsul. reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. observă culoarea feţei şi respiraţia. dispneei. îl îndrumă să-şi reţină tusea.pentru dozarea cantităţii de albumină.examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta: • în paharul conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial.examinarea macroscopică se face imediat. îi ridică membrele inferioare. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine. observă culoarea feţei şi respiraţia. observă culoarea feţei şi respiraţia. Asistenta II menţine pacientul. îl îndrumă să-şi reţină tusea. Asistenta I aplică pansament uscat fixat cu romplast. aspectul şi cantitatea lichidului extras. respiraţia. cancer pulmonar) tulbure: este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu intens în hemoragiile pleurale şi pleurezia hemoragică . . îl îndrumă să-şi reţină tusea. îl îndrumă să-şi reţină tusea. Medicul retrage acul de puncţie.se măsoară cantitatea lichidului extras . pentru examenul citologic şi bacteriologic. observă culoarea feţei şi respiraţia. Asistentele ajută pacientul . reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară". Lichidul poate fi: • seros sau serocitrin: este limpede. având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat. galben deschis. să se aşeze în pat. cu mişcări blânde. Asistenta I dezinfectează locul şi-l comprimă cu un tampon steril. ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de exsudat. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. înveleşte pacientul. secreţiilor bronhice Pregătirea produsului pentru examinare .Asistenta II menţine pacientul. tahicardiei. Asistenta II menţine pacientul. scoate aleza şi muşamaua. eprubetele • • 106 . Asistenta II menţine pacientul. tensiunea arterială. culoarea tegumentelor. Asistenta I serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei Medicul introduce soluţiile medicamentoase. sau având drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă cardiacă. având cauze inflamatoare (tuberculoza). apreciindu-se culoarea. periodic se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei.

se adaugă 12 picături din lichidul de cercetat. se culcă pacientul în decubit dorsal.1200 ml . 107 .aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu 2 seringi de 20ml. notarea puncţiei Complicaţii   hemoragii intrapleurale rupturi pleuropulmonare Intervenţii  se întrerupe puncţia  se suspendă tehnica. dar demontarea şi adaptarea lor repetată la acul de puncţie traumatizeaza pacientul şi permite pătrunderea unei cantităţi necontrolabile de aer .evacuarea completă a lichidului pleural pentru a împiedica formarea aderenţelor Reacţia Rivalta  În paharul conic se pun 50ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial.evacuarea unei cantităţi de lichid pleural mai mare de 1000 . colaps  edem pulmonar acut. având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine.  reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări.etichetate se trimit la laborator Reorganizarea . se administrează tonico-cardiace şi diuretice Accidente   accese de tuse determinate de iritaţia pleurei lipotimie. determinat de evacuarea rapidă a lichidului rănirea pneumotorax prin plămânului cu acul DE ŞTIUT:  . se administrează analeptice(împotriva leşinului) cardiorespiratorii  se întrerupe puncţia. ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de exsudat.aparatele aspiratoare înlătură neajunsul aspiraţiei cu seringa DE EVITAT: .  reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” .

sarcină . la punctul de unire a 1/3 medii cu cea mijlocie a liniei ce uneşte ombilicul cu spina iliacă antero-superioară stângă pe linia ombilico-pubiană la mijlocul ei Pregătirea puncţiei materiale .pt.ascitele care nu se resorb prin metodele obişnuite de tratament .diagnosticul citologic. .în fosa iliacă stângă. Puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri. Locul puncţiei pe linia Monroe-Richter . când se bănuieşte hemoperitoneu .colecţiile de lichid închistate se evacuează numai chirurgical.instrumente şi materiale sterile: trocar gros cu diametrul de 3-4mm cu un mandarin ascuţit şi unul 108 .Paracenteza – puncţia abdominală Def.pentru dezinfecţia tegumentului tip III . În cavitatea peritoneală. bacteriologic şi enzimatic al ascitei Contraindicaţii .chisturi ovariene mari. insuficienţa cardiacă. tumorile peritoneale) Inflamaţia (în peritonita tuberculoasă) Terapeutic   Indicaţii . ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte (în ciroza hepatică.se execută cu prudenţă la pacienţii cu diateze hemoragice şi în precomă. se poate acumula lichid (ascită) care poate avea drept cauză: • • Scop Explorator   Punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal Recoltarea lichidului şi examinarea sa în laborator pentru stabilirea naturii sale Evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive Pentru efectuarea dializei peritoneale Obstacole în circulaţia portală.ascitele masive care provoacă tulburări circulatorii şi respiratorii prin presiunea asupra diafragmului. venei cave inferioare .de protecţie a patului pe care se execută puncţia . hidronefroză.traumatismele închise ale viscerelor abdominale.

camp chirurgical.substanţe medicamentoase. scoate mandrinul Asistenta II supraveghează permanent faciesul. 109 . seringi de 5 şi 20 ml. respiraţia.cearşaf împăturit pe lungime. aplică pansament uscat compresiv. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei. Asistenta I supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector. Asistenta II pregăteşte patul cu muşama. cearşaf.paravan. aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales. comprese. eprubete. peste cearşaful împăturit în lung. tuburi prelungitoare . i se asigură securitatea şi intimitatea . Medicul retrage trocarul.bont de rezervă. face o cută a pielii . tăviţă renală pacientul . serveşte bisturiul sau direct trocarul. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei.se face de către medic ajutat de 1-2 asistente în salon sau în sala de tratamente Personalul îşi spală mâinile.pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei. ace de 5-6 mm.pentru recoltarea şi colectarea lichidului. cilindru gradat. se măsoară circumferinţa abdominală Execuţia puncţiei . romplast .pentru îngrijirea locului puncţiei . tonice-cardiace . starea bolnavului Asistenta I recoltează în eprubete lichidul de ascită. le dezinfectează. bisturiu. Asistenta II supraveghează pacientul. dezinfecţie tip III. anestezice locale. pense hemostatice. aleză.pregătirea fizică: se invită să urineze (dacă este cazul. mănuşi chirurgicale. se dezbracă regiunea abdominală. Medicul execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. găleată gradată de 10 l . cu flancul stâng la marginea patului şi trunchiul uşor ridicat. serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului (pentru evacuare). Medicul adaptează tubul prelungitor. Medicul face anestezia locală. tampoane. aplică agrafă Michel dacă a folosit bisturiul pentru incizie. se va face sondaj vezical). serveşte câmpul chirurgical. Medicul alege locul puncţiei. serveşte seringa încărcată cu anestezic. Asistenta II menţine pacientul în poziţia dată. Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale medicului. se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal în pat. Medicul protejează locul puncţiei cu câmpul steril. Personalul schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului.

.reacţia Rivalta .viteza de scurgere a lichidului este de 1 l la 15 minute .se notează circumferinţa abdominală înainte şi după evacuarea lichidului accidente  colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale  hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză.la prima paracenteză se evacuează o cantitate de maximum 4 -5 l .la. respectând măsurile de asepsie  agrafele se scot după 48-72 de ore pregătirea produsului pentru examinare . Îngirjirea pacientului după paracenteză  se aşează comod în pat.următoarele paracenteze se pot evacua 10 l de lichid ascitic.examenul citologic. astel ca locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în continuare  se asigură o temperatură optimă în încăpere şi linişte  după 6 ore se îndepărtează cearşaul strâns în jurul abdomenului  se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează  se suplineşte pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale  se monitorizează pulsul.eprubetele cu lichid.dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc. se trimit la laborator Reorganizarea şi notarea în f. bacteriologic. determinarea densităţii . tensiunea arterială. etichetate. 110 .o.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. data. ora. fixându-l cu ace de siguranţă. aprecierea aspectului lui. melenă  perforarea intestinului determină peritonită  persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid DE ŞTIUT: . numele persoanei care a executat puncţia . biochimic . se notează valorile înregistrate în primele 24h  pansamentul se schimbă. se restabileşte prin schimbarea poziţiei pacientului sau se introduce mandrinul bont pentru a îndepărta o ansă intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului .se notează cantitatea de lichid evacuat.Asistentele strâng cearşaful în jurul abdomenului pacientului.

printre vertebre.boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită. seringi. hemoragie subarahnoidiană. comprese şi tampoane.DE EVITAT: decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale puncţiile evacuatoare repetate . câmpuri chirurgicale. anatomice 111 . deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşectizează organismul Puncţia rahidiană Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian. scleroză multiplă.instrumente şi materiale sterile. pense hemostatice.5 mm cu mandrin. mănuşi de cauciuc. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian anestezic • introducerea substanţelor anestezice = rahianestezia indicaţii .intervenţii chirurgicale . ace şi seringă pentru anestezie.pentru dezinfecţia pielii tip III . ace lungi cu diametrul 1-1. Scop Explorator • • • măsurarea presiunii LCR recoltarea lichidului în vederea examenului macroscopic şi de laborator injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei (aer sau substanţe pe bază de iod) terapeutic • • decomprimare în caz de HIC introducerea medicamentelor citostatice. tumori cerebrale .cu scop anestezic locul puncţiei puncţia lombară – D12 – L1 sau L4 – L5 puncţia dorsală – D6 – D7 puncţia suboccipitală – între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului. encefalită). pe linia mediană pregătirea puncţiei materiale .

Asistenta II menţine pacientul în poziţia recomandată.alte materiale: eprubete.anestezice locale. în sala de tratamente sau în sala de operaţie (puncţia anestezică) Personalul îşi spală mâinile. ajutat de una-două asistente medicale. execuţia puncţiei Se face de către medic. coapsele flectate pe abdomen. Asistenta I : . aleză. în salon. manometrul Claude .pregătirea fizică: pacientul este a jeun . în funcţie de starea lui şi locul puncţiei. medicul face anestezia locală. serveşte seringa cu anestezic (dacă este cazul) .. bărbia atinge pieptul (poziţie „spate de pisică" sau asemănătoare cu cea a embrionului) poziţie şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei. i se explică poziţia în care va sta . le dezinfectează. Asistenta I serveşte seringa cu soluţiile medicamentoase pregătite. medicul retrage acul de puncţie . asistenta I menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului . susţinându-i ceafa cu o mână.dezinfectează locul puncţiei 112 medicul execută puncţia. medicul măsoară tensiunea LCR. poziţia este dată în funcţie de locul puncţiei şi starea lui poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului. câmpul steril. preparate cortizonice Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei pacientul . medicul aşează câmpul steril sub locul puncţiei. Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale. antibiotice. Medicul stabileşte locul puncţiei. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei serveşte acul de puncţie cu mandrin. taviţă renală. pentru rahianestezie. citostatice. capul în hiperflexie Pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. scoate mandrinul.pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării puncţiei.medicamente . seruri imune. iar cu cealaltă împingând uşor regiunea epigastrică. lampă de spirt. Asistenta II dezbracă pacientul protejează patul sau masa de puncţie cu muşama. asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare. dezinfecţie tipIII . manometru Claude . serveşte .

cu vârful acului . biochimic. se scurge picătură cu picătură). LCR poate fi hemoragic. Contractura feţei.comprimă cu o compresă sterilă locul puncţiei . . în stări patologice.aplică pansament uscat fixat cu romplast . vărsături. Şocul reflex poate duce la sincope mortale.  După 6h se poate alimenta şi hidrata la pat.examinare Examinarea macroscopică se face imediat .o. precum şi data. rahialgii) datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie. Dureri violente în membrele inferioare. Pentru examenul citologic. Hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei. cefalee.se notează aspectul lichidului şi presiunea. xantocrom. 24h. determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale măduvei spinării. Reorganizarea şi notarea în f.se aşează în poziţie trendelenburg  După puncţia în zona occipitală.R. presiunea lichidului (normal lichidul este limpede. De ştiut 113 . clar ca apa de stâncă.  Se supraveghează semnele vitale: P. apreciindu-se culoarea . când s-a executat puncţia suboccipital. numele persoanei care a executat puncţia accidente • • • • • Sindrom postpuncţional (ameţeli. purulent. aspectul . vărsături.  În cazul în care se extrage o cantitate mai mare de LCR pac. fără pernă. cefalee.. fără importanţă.  Se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: greţuri.TA. gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale . iar viteza sa de scurgere poate creşte. accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele obişnuite de reanimare). pacientul nu necesită îngrijiri speciale Pregătirea produsului pt.aşează pacientul în pat în poziţie decubit dorsal. fără pernă Îngrijirea pacientului după puncţie  Pacientul stă în decubit dorsal. ora. bacteriologic lichidul este trimis la laborator.

artrite acute sau cronice. sanguinolent) .evacuarea lichidului . anestezice locale. gleznei materiale . substanţe de contrast pentru examen radiologic) indicaţii . traumatisme articulare însoţite de hemartroză Contraindicaţii . se schimbă eprubeta.administrarea medicamentelor în cavitatea articulară (produse cortizonice.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale • terapeutic . purulent.se puncţionează mai frecvent articulaţiile: genunchiului. pacientul se va aşeza în poziţie Trendelenburg Puncţia suboccipitală se poate executa şi pacienţilor ambulatori deoarece nu necesită postpuncţional poziţia decubit dorsal 24h Dacă după câteva picături de sânge la începutul puncţiei apare lichidul clar. umărului.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular (seros. Puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern. vâscos sau cu sfăcele de fibrină) • • • În cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid. se menţine steril pentru a putea fi refolosit dacă se întrerupe scurgerea lichidului în timpul recoltării (când lichidul este purulent. scop • explorator . cotului.de protecţie a patului .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează a se face puncţia . după scoaterea din interiorul acului. după puncţie.• Mandrinul.pentru dezinfecţia pielii tip III 114 . la laborator se trimite lichidul limpede De evitat • • • Evacuarea unei cantităţi mari de LCR Modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate determina ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoase Suprainfectarea produsului în timpul pregătirii pentru trimitere la laborator Puncţia articulară Def.

îl supraveghează.alte materiale: romplast. antibiotice.medicamente anestezice locale . pense. dezinfecţie tip II . fixat cu faşă . serveşte câmpul protector . asistenta II menţine pacientul în poziţia adecvată. serveşte seringa cu acul de puncţie . cu articulaţia relaxată. eventual articulaţia se aşează pe o pernă. substanţe de contrast radiologic pacientul . serveşte seringa cu anestezic.. aspiră lichidul. le dezinfectează. medicul alege locul puncţiei (zona de maximă fluctuenţă) . Asistenta I colectează lichidul în vasul gradat . Asistenta II protejează patul sub articulaţia puncţională .pregătirea psihică: se informează cu privire la scopul puncţiei . Medicul retrage acul de puncţie.se supraveghează aspectul pansamentului . atele . Asistenta I dezinfectează locul puncţiei . aplică atele pentru imobilizarea articulaţiei puncţionate. îngrijirea ulterioară a pacientului . medicamente antiinflamatoare. câmp chirurgical.se menţine pansamentul compresiv şi imobilizarea în atelă timp de 24-48 de ore pregătirea produsului pentru examinare 115 . tăviţă renală. asistenta II menţine pacientul în continuare . seringă de 5 ml pentru anestezie. ace de 8-10 cm lungime cu diametrul 0. Asistentele aplică pansament compresiv la locul puncţiei.pregătirea fizică : se aşează într-o pozitie care să permită executarea puncţiei. feşi. pahar conic gradat. Asistenta I serveşte mănuşile sterile. se îndepărtează pilozitatea execuţia puncţiei . recoltează în eprubete . medicul efectuează anestezia locală. medicul aşează câmpul sub locul puncţiei. tampoane. comprese . mănuşi. medicul execută puncţia.se asigură repaosul regiunii .instrumentar şi materiale sterile: ace de 4-5 cm lungime.xilină 1%.se face de către medic ajutat de una-două asistente în sala de tratamente sau în salon Personalul îşi spală mâinile .5-2 mm pentru aspirat lichidul. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei .se supraveghează starea generală şi semnele vitale . asistenta I dezinfectează locul şi comprimă cu tampon steril.

. infecţii DE ŞTIUT: . prin intermediul unui ac. se etichetează menţionându-se examenul cerut (citologic. Scop : explorator • terapeutic indicaţii .zonele tegumentare în care se găsesc procese inflamatoare pentru execuţia puncţiei Puncţia osoasă Puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului. măsurându-se cantitatea şi apreciindu-se aspectul lichidului (seros.examenul macroscopic se face imediat.o. în vederea stabilirii structurii. purulent.se pregătesc eprubetele cu lichid pentru trimitere la laborator. străbătând stratul său cortical.tehnica se desfăşoară în condiţii de asepsie desăvârşită . uşor accesibile. sanguinolent) Reorganizarea şi notarea în f. bacteriologic) . cum ar fi: 116 spina iliacă postero-superioară creasta iliacă sternul – manubriul sau corpul maleolele tibiale calcaneul apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi primelor vertebre lombare administrarea de medicamente lichide. se notează cantitatea şi aspectul lichidului extras complicaţii : imediate . hidratante şi nutritive transfuzia intraosoasă recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la un pacient = recoltarea măduvei pentru examinare.boli hematologice locul puncţiei Este de obicei la nivelul oaselor superficiale. compoziţiei şi pentru studierea elementelor figurate ale sângelui în dierite faze ale dezvoltării lor .seroasele articulare prezintă receptivitate deosebită faţă de infecţii DE EVITAT: .lezarea pachetului vasculonervos. tardive .

aparat de ras. săpun. ascuţit. pentru puncţia sternală decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi pentru puncţia în creasta iliacă - .pregătirea fizică: se controlează. pe un plan dur. pentru protecţia patului m. timpul de sângerare.pregătirea psihică: se informează cu privire la necesitatea puncţiei. seringi de 10-20 ml ace şi seringă pentru anestezie locală pense tampoane comprese câmp chirurgical mănuşi mediu de cultură • pacientul . 5 cm lungime.se rade pilozitatea execuţia 117 . cu diametrul 1-2 mm.se aşează în poziţia adecvată locului de puncţie şi anume: - alte materiale sticlă de ceasornic lame de microscop anestezice ser fiziologic soluţii perfuzabile medicamente recomandate. se explică că se va înlătura durerea prin anestezie . Rosegger. în cazul puncţiei terapeutice medicamente decubit dorsal cu toracele puţin ridicat. rezistente. pentru dezinfecţie tip III (apă. tampoane sterile cu dezinfectant. mănuşi sterile) instrumentar şi materiale sterile • ace de puncţie Rohr. timpul de coagulare şi timpul Quick . prevăzute cu mandrin).Materiale • • • m. în preziua puncţiei. vârful scurt. Klima (de cca.

îl supraveghează. plămâni) fracturi pneumotorax Tardive 118 . aspiră 1-2ml de măduvă. acesta execută puncţia. Asistentele . se supraveghează starea generală şi semnele vitale .Se face de medic ajutat de 1-2 asistente . medicul aşează câmpul chirurgical. dezinfecţie tip III . asistenta II protejează patul . Asistenta I dezinfectează locul puncţiei .este făcută de asistenta de la laborator care evacuează imediat produsul aspirat din seringă pe sticla de ceasornic sau pe o lamă de sticlă mare 20/30 cm . asistenta I ia mandrinul cu pensa şi îl aşează pe un câmp steril.se asigură repausul la pat. serveşte acul de puncţie medicului. îmbracă pacientul. asistenta II dezbracă regiunea . Personalul îşi spală mâinile. Medicul retrage acul de puncţie şi asistenta I dezinfectează locul puncţiei şi face compresiune cu un tampon steril. scoate mandrinul. medicul stabileşte locul puncţiei .se observă pansamentul dacă se îmbibă cu sânge pregătirea produsului pt. îl aşează comod în pat. Asistenta II menţine pacientul în poziţie fixă. medicul adaptează seringa . Asistenta I pregăteşte locul puncţiei .examinare . Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale . serveşte seringa încărcată cu anestezic . în sala de tratamente. serveşte câmpul chirurgical. medicul face anestezia. asistenta I serveşte seringa cu medicamente. le dezinfectează .efectuează frotiurile şi însămânţările pe medii de cultură Reorganizarea şi notarea puncţiei accidente Imediate puncţia albă perforaţia organelor interne (inimă. Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie . aplică comprese sterile pe locul puncţiei pe care le fixează cu benzi de romplast îngrijirea ulterioară a pacientului . aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului ales.

tumori solide. după puncţia tibială DE ŞTIUT: .puncţia renală: regiunea lombară.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat sub rebordul costal sau în plină matitate (dacă ficatul este mărit) .pentru puncţia renală locul puncţiei . plămâni. splină.puncţia splenică: spaţiul VIII sau IX intercostal stâng. în dreptul discului intervertebral L1 . Puncţia se practică pe ficat. între linia axilară anterioară şi cea medie. ganglionară Def.L2 la 8 cm de linia 119 . Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. nu se obţine măduvă.examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului indicaţii . se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor contraindicaţii diateze hemoragice rinichi unic (anatomic. deşi acul a pătruns în cavitatea medulară. renală. Scop : explorator . ritmul de administrare fiind de 15-20 picături/minut.puncţia hepatică: .îmbolnăviri ale organelor mai sus-menţionate.pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone. în afara rebordului costal . va fi introdus şi apoi aspirat .de-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept (dacă ficatul se menţine în limite normale sau sub aceste limite) . rinichi.mandrinul acului de puncţie se pastrează steril pentru a încerca desfundarea acului în cazul puncţiei albe . DE EVITAT: • manipularea incorectă a instrumentarului steril (pericol de infecţii ale osului) Puncţiile biopsice: hepatică. funcţional) .- hematoame infecţii ale osului (osteomielită) tulburări de creştere la copii.serul fiziologic se va păstra călduţ şi va fi servit medicului în seringă dacă. ganglioni limfatici. splenică.

timpul de coagulare.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: locul se alege în funcţie de masa ganglionară sau tumorală selecţionată pentru examenul histopatologic. mănuşi. seringi de 5-20 ml. hârtie de filtru. le dezinfectează. renală) .pentru puncţia splenică .pentru puncţia renală . în sala de tratament : personalul îşi spală mâinile. materiale .mediană. Medicul alege locul puncţiei asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului puncţiei .decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap .pregătirea fizică : se controlează. cu bizoul alungit (pentru puncţia splenică). execuţia . ace lungi de 10 cm. pense hemostatice .pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei. K.de protecţie a mesei de operaţie . tampoane. asistenta I pregăteşte locul puncţiei.pentru puncţia tumorilor şi ganglionilor . se instruieşte cum să se comporte în timpul puncţiei . se asiqură că durerea este înlăturată prin anestezie. necontractate sau decubit lateral drept cu mâna stângă sub cap . izoRh. timpul de sângerare. Asisteta II menţine poziţia pacientului.alte materiale: lame de microscop.pentru puncţia hepatică . hemostatice. tăviţă renală . câmpuri chirurgicale. cu câteva zile mai înainte. trusă perfuzie. tonico-capilară (vitamina C. pentru a evita lezarea splinei sau a unor vase mari .medicamente: tonice-cardiace. pacient . timpul de protrombină. dezinfecţie tip III.decubit dorsal cu membrele superioare pe lângă corp.poziţia în funcţie de localizarea şi mărimea lor. splenică. se preferă puncţia rinichiului drept faţă de cel stâng.este făcută de către medic ajutat de două asistente . sânge izogrup. asistenta I serveşte medicului seringa cu acul pentru 120 .se asigură poziţia: . ace pentru anestezie.instrumente şi materiale sterile : 2-3 ace Vim-Silverman.pentru dezinfecţia pielii tip III . a poziţiei în care va sta. preparate de calciu) care se continuă şi după puncţie 1-2 zile (această pregstire se face îndeosebi pentru puncţia hepatică.decubit ventral cu un săculeţ de nisip aşezat sub abdomen . comprese. ace cu diametrul de 1-2 mm şi lungimi diferite pentru puncţia ganglionară. Menghini (pentru puncţia hepatică). numărul trombocitelor se administrează cu două zile înaintea puncţiei medicaţie coagulantă. vas cu 50 ml ser fiziologic.

reguli de administrare şi dozele 121 . căi. asistenta II menţine poziţia pacientului.se controlează urina 3-4 zile după puncţia renală pentru a sesiza apariţia hematuriei Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator . respiraţia. medicul execută puncţia. acesta face anestezia locală.mişcarea pacientului în timpul puncţiei poate duce la ruperea acelor şi lezarea organelor puncţionate. Administrarea medicamentelor : generalităţi (definiţie.se administrează calmante ale tusei.pacientul rămâne la pat 24-48 de ore în decubit lateral drept.se supraveghează pulsul. DE EVITAT: .acele de puncţie se sterilizează numai prin căldură uscată (umezeala alterează ţesuturile). Asistentele : . îndepărtează acul prin aspiraţie. Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie .la locul puncţiei se aplică pungă cu gheaţă .aplică pansament uscat compresiv fixat cu benzi de romplast Îngrijirea ulterioară a pacientului .anestezie.badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod . asistenta II supraveghează pacientul pentru a sta în inspiraţie profundă . pentru puncţia hepatică şi în decubit dorsal.se întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică Reorganizarea şi notarea puncţiei în f.o. supraveghează pulsul. mănuşile chirurgicale sterile. medicul protejează locul puncţiei cu câmpul chirurgical steril. Asistenta I serveşte acul de puncţie . pansamentultimp de 24h . accidente tuse instantanee sau hemotorax moderat determinat de atingerea pleurală hemoragie care se combate prin administrarea medicaţiei hemostatice şoc pleural DE ŞTIUT: . tensiunea arterială. Medicul aspiră ţesutul (cu excepţia puncţiei efectuate cu acul Vim-Silverman care este prevăzut cu obturator despicat) . culoarea feţei. după puncţia splenică şi renală . Asistenta I serveşte câmpul chirurgical. dacă e cazul . scop.fragmentele de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri .

Doza maximă . . i. i. sublinguală .o. rectală Local : pe tegumente şi mucoase Respiratorie Urinară Parenterală : sub forma injecţiilor i. animală sau chimică (de sinteză). provoacă o reacţie toxică . i.c.m. Introducerea medicamentelor în organism se poate face prin mai multe căi: C. uneori efecte mortale. fără ca prin aceasta să se producă vreo acţiune toxică . sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni . doza care omoară omul. În funcţie de caz .Medicamentele sunt produse de origine minerală . în raport cu : • • • • • • • • • Scopul urmărit Capacitatea de absorbţie a căii respective Acţiunea medicamentului asupra mucoaselor Necesitatea unei acţiuni mai lente sau mai rapide Starea generală a bolnavului Toleranţa organismului faţă de medicament Combinaţiile medicamentului cu alte medicamente administrate Anumite particularităţi anatomice şi fiziologice ale organismului Într-o oarecare măsură şi cu preferinţele bolnavului Reguli de administrare Prin respectarea unor reguli . periculoasă pentru organism. vegetală .Titircă • Calea digestivă : orală .c. . se evită greşelile care pot avea efecte nedorite asupra pacientului. cantitatea care . a ameliora sau a vindeca bolile. Doza toxică . calea de administrare este aleasă de medic . Doza letală .a. i. fără să apară fenomene toxice reacţionale.d. . . – executate de asistentă .v. asupra organismului. adică doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit . .Mozes • Bucală • • • • • Rectală Prin mucoasa respiratorie Percutanată Prin aplicaţii locale Parenterală • • • • L. doza cea mai suportată de organism . . introdusă în organism . transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. gastrică .r. Doze Doza terapeutică . i. – executate de medic. intestinală . 122 . i. s.

foloseşte mănuşi de protecţie. injecţii 3. miros. având în vedere timpul şi căile de eliminare a medicamentelor Respectă doza de medicament : doza unică şi doza /24h Respectă somnul fiziologic al pacientului : organizează administrarea în afara orelor de somn (se trezeşte pacientul în cazul administrării antibioticelor. pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor legate de doză . în acelaşi pahar Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor : 1. tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă. culoare. supozitoare • • • • Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole. culoarea medicamentelor solide. lichide 2. sedimentarea .Asistenta • • • • • • • Respectă medicamentul prescris de medic Identifică medicamentul prescris după etichetă. observând integritatea. consistenţă Verifică calitatea medicamentelor. opalescenţa medicamentelor sub formă de soluţie Respectă căile de administrare prescrise de medic Respectă orarul şi ritmul de administrare pentru a se menţine concentraţia constantă în sânge. înainte de administrare se verifică medicamentul. drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare . flacoane Respectă măsurile de igienă. tulburarea. calea şi tehnica de administrare Administrarea medicamentelor pe cale orală medicamente solide Asistenta se spală pe mâini . forma de prezentare. chimioterapicelor cu ore fixe de administrare) • • • Evită compatibilităţile medicamentoase datorate asocierilor unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă . ovule vaginale 4.  Tabletele. 123 . pe cale orală : solide . de asepsie.

Dacă praful are un gust amar . când ele s-au resorbit în mare parte.  Medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub formă de tablete zaharate sau pastile. după ce au fost umezite în apă . medicamentul acţionând încontinuare ca şi cum ar fi fost administrat sub formă de praf. cafea neagră. nu se va amesteca însă nici un praf sau altă formă medicamentoasă cu cărbune animal care absoarbe şi medicamentele . rezistentă faţă de HCl şi fermenţii stomacali. apoi bolnavul bea puţină apă. licviriţie. până la topirea lor completă . şi este înghiţit cu puţină apă.  Caşetele şi capsulele se dizolvă în stomac . ca în cazul resorbţiei intestinale  Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină. sunt învelite de obicei cu un strat de zahăr. tabletele şi capsulele ajung astfel intacte în intestin . în stare fărâmiţată sau înmuiate în apă.sau altă substanţă solidă cu gust plăcut  Pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate : se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită  Pulberile nedivizate : se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit. se pun pe limba bolnavului.  Pilulele pot fi înghiţite cu lichide sau pot fi înglobate în anumite alimente solide . cât mai aproape de rădăcina acesteia. dezagreabil. sau se aşează sub limbă. pentru a putea fi luate într-o singură priză. unde fermenţii intestinali 124 . Purgativele saline). limonadă. pe care bolnavul le ţine în gură ca pe o bomboană. lapte sau alt lichid preferat de bolnav şi permis de boala lui de bază. de unde se resorb integral. Tabletele se administrează întregi sau porţionate . înghiţirea se va face cu ceai dulce . fără să mai treacă prin ficat.  Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror formă permite înghiţirea lor uşoară  Diferitele prafuri pot fi amestecate între ele . cât mai aproape de rădăcină.  Granulele se măsoară cu linguriţa  Unele pulberi se dizolvă în apă . reducând sau suprimând acţiunea lor  Dacă în cursul unui tratament trebuie totuşi administrat şi cărbune animal alături de alte medicamente.  Din cauza gustului neplăcut prafurile mai pot fi înlocuite cu plăci amilacee(oblate) în care se împachetează praful . ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. pacheţelul format se pune pe faţa dorsală a limbii . acesta se va administra la cel puţin 3ore după celelalte medicamente. fiind apoi întinse pe o lingură.

medicamente enterosolvente).dizolvă învelişul lor protector .   De evitat   Manipularea comprimatelor direct cu mâna . De ştiut 1 linguriţă rasă cu pulbere 1 linguriţă cu vârf cu pulbere 1 vârf de cuţit   = 1.5 g = 2. uleiul de ricin şi de parafină se administrează în pahare:     1 pahar de lichior ≈ 15g ulei 1 ceaşcă de cafea ≈ 50g apă 1 pahar de vin ≈ 100g apă 1 pahar de apă ≈ 200g apă 125 Medicamente lichide .n. în stomac sau duoden. cu tulburări de deglutiţie se introduc medicamentele prin sondă Einhorn. ajung prin vena portă la ficat . Astfel.5-2. unele siropuri. resorbindu-se . Ceaiurile. Ţinerea în gură a tabletelor cu un gust neplăcut acoperite cu un strat exterior de zahăr deoarece prin dizolvarea peliculei apare gustul real al medicamentului  Folosirea aceloraşi linguri . ceai. linguriţe la mai mulţi pacienţi. punând în libertate medicamentul (s. vinurile medicinale. după scoaterea din ambalajul lor. apele minerale. Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri cu cărbune medicinal care absoarbe medicamentele reducând din acţiunea lor. Administrarea medicamentelor direct în duoden prin sondă se mai utilizează şi pentru introducerea în tubul digestiv a substanţelor iritante pentru mucoasa stomacală evitând astfel contactul medicamentului cu peretele stomacal .nitroglicerina retard). profitând de posibilităţile circulaţiei enterohepatice. se pot introduce antibiotice care . cum sunt medicamentele vermifuge pentru parazitozele tubului digestiv cu localizare duodenală precum şi substanţele pentru tratamentul intraduodenal a căilor biliare extrahepatice. drajeurilor ca atare la copii < 2ani.5-5 g = 0.5-1 g Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă.  Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu bază de polietilen care prelungeşte timpul de resorbţie şi deci efectul medicamentului ( exp. La pacienţii inconştienţi . sirop.   Administrarea tabletelor. care le excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila . împreună cu alimentele.

infuziile. Substanţele acide şi lichide feruginoase se administrează prin aspiraţie cu ajutorul unui tub de sticlă . după înghiţire . 126 .5g ulei 10g apă 13g sirop 9g ulei 15g apă 20g sirop 12. deaceea. Ele atacă smalţul dentar şi. siropurile se administrează în linguri: O linguriţă moca corespunde   3g apă ≈ 4g sirop 5g apă 6.5g ulei se O linguriţă de ceai corespunde ≈    O linguriţă de desert ≈    O lingură supă corespunde    Tincturile . de desert. Lichidele cu gust dezagreabil pot fi diluate.5g sirop 4. bolnavul îşi va curăţa dinţii după fiecare ingestie din aceste medicamente. unele soluţii formate din medicamente cu acţiune puternică 1g soluţie apoasă ≈ 20 de picături 1g soluţie alcoolică ≈ 60 de picături 1g soluţie uleioasă ≈ 45-50 de picături 1g tinctură alcoolică ≈ 52-60 de picături administrează sub formă de picături cu pipeta (cu secţiune de 1mm diametru) sau sticla picurătoare. Pentru unele medicamente lichide se mai pot utiliza şi păhărele gradate . emulsiile . decocturile. sirop sau apă. de ceai etc. dacă nu este contraindicat din cauza bolii de bază. mixturile. unele uleiuri .Soluţiile .     Unele picături pot fi administrate pe o bucăţică de zahăr sau în siropuri. extractele . pe care sunt gravate valorile corespunzătoare capacităţii lingurii de supă . bolnavul îşi clăteşte gura cu apă sau mai bea câteva înghiţituri de ceai. având grijă să nu atingă dinţii.

Ceaiurile medicinale se administrează proaspăt preparate. hemoragii). sulfatul de Na sunt deasemenea greu luate de unii bolnavi. Pe cale rectală se administrează medicamente cu acţiune locală sau generală. Soluţia Bourget se administrează în stare încălzită. sau bere. apoi turnat în pahar preîncălzit până peste temperatura corpului. bolnavul bea soluţia şi apoi apă curată până când dispare gustul neplăcut. pentru a nu se volatiliza substanţele active din ele. Administrarea medicamentelor pe cale rectală Calea rectală reprezintă una din căile digestive de administrare a medicamentelor. sirop de zmeură. Unele medicamente lichide (ca vitaminele liposolubile) se administrează de asemenea încapsulate sub formă de „perle”. vin roşu. prin metoda u decocturilor sau prin infuzie. necesar de capsule până la doza indicată).Uleiul de ricin nu este suportat de foarte mulţi bolnavi . la care se evită cieculaţia portală. Purgativele saline ca MgSO4 . ca nitroglicerina. Uleiul de ricin se mai poate administra şi în capsule gelatinoase (conţin de obicei 3g de substanţă – bolnavul va lua nr. decocturile. operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă(vărsături. cu un adaos de lapte sau sucuri de fructe. pentru prevenirea vărsăturilor. care sedimentează. care se resorb prin mucoasa bucală. emulsiile. Infuziile. lapte cald. După înghiţire este bine să se dea bolnavului o băutură acidulată ( sirop de lămâie) şi să i se şteargă bine buzele pentru ca rămăşiţele de ulei să nu-i provoace greaţă şi vărsături.Gustul şi mirosul pot fi atenuate adăugând câteva picături de esenţă de mentă sau 2/3 de cafea neagră. greţuri.Este indicată la pacienţi cu tulburări de deglutiţie. vor fi puternic agitate înainte de utilizare. Întrucât gustul lor nu poate fi înlăturat . Scop local • • • golirea rectului efect purgativ(supozitoare cu glicerină) calmarea durerilor 127 . precum şi toate medicamentele lichide. care după dizolvare se răceşte). deaceea trebuie administrat în aşa fel încât să i se corecteze cât mai mult gustul şi să i se atenueze vâscozitatea şi caracterul uleios-gras : va fi în prealabil încălzit . se picură pe limba bolnavului sau se aşează sub limbă. purgativele saline vor fi dizolvate într-o cantitate cât mai redusă de apă (30g MgSO4 la 50g apă caldă. Medicamentele cu bază de gelatină se administrează în stare caldă. Unele medicamente.

tampoane. Se pot face microclisme (substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15ml ser fiziologic sau glucoză 5%.săpunuri medicinale .se administrează prin badijonare. mănuşi de pudriere cu capac perforat cauciuc . aleză instrumentar şi materiale sterile .creioane caustice . spatule. comprese. compresă medicamentoasă . în mod excepţional 100-200ml şi clisme picătură cu picătură.pense porttampon.pudre . se pot administra 1-2l soluţie medicamentoasă în 24h. paste .muşama.• • • • • • • atenuerea peristaltismului intestinal atenuarea proceselor inflamatoare locale prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale sunt introduse medicamente sub formă de supozitoare şi clisme medicamentoase supozitoarele sunt mici în formă de conuri preparate din unt de cacao sau glicerină au substanţa activă înglobată în unt de cacao care se topeşte sub influenţa temperaturii rectale introducerea lor este precedată de o clismă evacuatoare în cazul în care bolnavul nu a avut scaun supozitoarele de glicerină sunt utilizate cu scop purgativ Scop general Scop terapeutic Medicamentele se dizolvă în apă distilată pentru a obţine concentraţii cât mai apropiate de soluţiile izotone.pe suprafaţa tegumentelor. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor Scop : .unguente.mixturi . se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel Forma de prezentare a medicamentelor .lichide .băi medicinale materiale: 128 materiale pentru protecţia patului .

reacţie alergică) 129 . Are acţiune sicativă. înglobată în vaselină. albastru de metil) .sesizarea unor efecte secundare apărute (prurit. într-un strat subţire (unguentele sunt preparate din substanţă medicamentoasă. sol. dezinfectantă. lanolină. tinctură de iod. creioane cu nitrat de argint. oxid de zinc) . Se folosesc substanţe medicamentoase sau dezinfectante. antipruriginos. Burow. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos. pe suprafaţa tegumentelor. Se pot face băi parţiale sau complete.asistenta alege instrumentele. violet de genţiană. infuzii de plante pregătite la temperatura corpului îngrijirea pacientului ulterior aplicării medicamentelor pe piele .unguentele şi pastele se aplică. ele au acţiune de distrugere a ţesutului granular sau de favorizare a epitelizării unor suprafeţe ulcerate (ex.- taviţă renală prosop de baie se informează asupra efectelor medicamentelor se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor pacientul: aplicarea medicamentelor .mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuţă. Acţiunea pudrelor poate fi de combatere a pruritului.badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon (ex.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare. Rivanol) . După aplicare pielea se lasă să se usuce .pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat. dezinfectant. de uscare şi răcorire a pielii (ex. cu sulfat de cupru) . care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant. Săpunul este întins pe piele. talc mentolat. în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor .acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon .urmărirea efectului local . pastele conţin grăsimi şi pudre) .săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. în funcţie de suprafata pielii. antiinflamatoare (ex.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. decongestiv. de absorbţie a grăsimilor. pudra de talc. lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile . antipruriginoasă. cu ajutorul spatulelor.

vezică urinară). pe mucoasa vaginală.schimbarea periodică a compreselor medicamentoase DE ŞTIUT: .se informează . sau un organ cavitar (nas. ureche. bucală. conjunctivală.se aşează după cum urmează: .tăviţă renală pacientul .compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii .mixturile se agită înainte de utilizare DE EVITAT: .tampoanele se îmbibă prin turnarea soluţiei şi nu prin introducerea lor în borcanul cu soluţie .dezinfecţia . în conductul auditiv extern.prosop .decubit lateral (pe partea sănătoasă).pregătire fizică: . oculară. pulberi INSTILAŢIA Reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. Soluţiile se instilează cu ajutorul pipetei. materiale . Scop: . Instilaţiile nazală.decongestionarea mucoaselor forme de prezentare a medicamentelor : soluţii .decubit dorsal.folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave Administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală. sticlei picurător sau cu seringa (instilaţia în vezica urinară).soluţie medicamentoasă . pentru instilaţia în conductul auditiv extern 130 . ochi. sunt executate de asistentă.. sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie.material de protecţie . comprese sterile .pregătire psihică: .este instruit cum să se comporte în timpul şi după instilaţie . în conductul auditiv extern.păstrarea unguentelor la temperaturi ridicate . pentru instilaţia nazală şi oculară .pipetă. unguente . tampoane.

pacientul rămâne nemişcat 30-40 de secunde ca soluţia să ajungă în faringe reorganizarea . în conductul auditiv extern. curăţă cu un tampon de vată conductul auditiv extern sau şterge secreţiile oculare cu o compresă sterilă) .tampon montat pe o sondă butonată.şterge cu o compresă sterilă excesul de soluţie îngrijirea ulterioară a pacientului după instilaţia auriculară se introduce un tampon absorbant în conductul auditiv extern după instilaţia nazală . materiale: .îşi spală mâinile . deoarece poate pătrunde în laringe provocând spasme.pipeta se spală .pune în evidenţă cavitatea: .soluţia utilizată pentru instilaţia auriculară trebuie să fie încălzită la baie de apă până la 37°C .tracţionând pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă .instilează numărul de picături recomandate de medic . cu policele mâinii stângi . pe marginea pleoapelor.evacuează secreţiile din cavitate (după caz. accese de tuse ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival. comprese sterile pacientul: 131 .baghetă de sticlă lăţită. după instilaţie pacientul mişcă globul ocular DE EVITAT: aspirarea soluţiei medicamentoase instilată în fosa nazală.aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă . deşeurile se îndepărtează în tăviţă renală DE ŞTIUT: .executarea instilaţiei asistenta: .instilaţia pe mucoasa conjunctivală se face numai cu soluţii izotone. în vestibulul nazal. bolnavul suflă nasul.nazală – ridică uşor vârful nasului cu policele mâinii stângi . acoperită cu un tampon de vată .conjunctivală prin tracţiunea în jos a pleoapei inferioare.conductul auditiv extern .

tăviţă renală . .mănuşi de cauciuc .în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată .unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie .cantitatea de unguent aplicată nu trebuie să depăşească mărimea unui bob de grâu . cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon.după aplicarea unguentului în vestibulul nazal. se apleacă capul pacientului uşor înainte şi i se solicită să aspire medicamentul treptat DE ŞTIUT: . unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu tampon .casoletă cu tampoane. pacientul închide ochiul pentru a antrena pudra pe toata suprafaţa globului ocular BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.După aplicare. ureche sau vestibul nazal DE EVITAT: . materiale: .se pregsteşte psihic şi fizic. comprese sterile . ca şi pentru instilaţie execuţie .sterile .în sacul conjunctival.depăşirea limitei de vizibilitate în conductul auditiv extern ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă.. se închide narina. total sau parţial.soluţie medicamentoasă pacientul: 132 este informat asupra necesităţii tehnicii .după aplicarea unguentului în sacul conjunctival. pacientul este invitat să închidă şi să deschidă ochiul pentru a antrena medicamentul pe toată suprafaţa globului ocular .se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi. spatulă linguală .pentru protecţia lenjeriei pacientului . prin apăsare pe partea plină a tubului îngrijirea ulterioară a pacientului .truse cu pense hemostatice.

palatul dur.folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor zone ale mucoasei bucale APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale.badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală dacă este cazul.valve vaginale.i se explică durata de menţinere a tamponului pregătire fizică : se aşează în poziţie ginecologică executarea tehnicii asistentele îşi spală mâinile . amigdalele. peretele posterior al faringelui . pilierii anteriori. asistenta II serveşte pensa porttampon în condiţii aseptice . cu capul în hiperextensie se protejează lenjeria cu un prosop în jurul gâtului executarea badijonării asistenta: . asistenta I preia pensa porttampon în mâna dreaptă.pentru protecţia mesei de tratament . faţa internă a buzelor.examinează cavitatea bucală.instrumentar steril .îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă .soluţia medicamentoasă se încălzeşte la temperatura corpului .tamponul folosit nu se introduce în soluţia medicamentoasă DE EVITAT: . mănuşi chirurgicale sterile pacienta: pregătirea psihică : . pilierii posteriori. acoperit de tifon.muşama. îmbracă mănuşile. îmbracă mănuşile . aleză .- se aşează în poziţie şezând. vălul palatin. invitând pacientul să deschidă gura şi folosind spatula individuală examinează faţa dorsală a limbii. arcadele dentare. Asistenta I introduce valvele vaginale . în aceeaşi ordine în care s-a făcut examinarea reorganizarea DE ŞTIUT: . menţinând cu stânga valva vaginală. 133 . mucoasa obrajilor. Tamponul este confecţionat din vată presată. pensă lungă porttampon. lojile amigdaliene.îşi spală mâinile. care se prelungeşte cu 2025 de cm de la tampon. materiale: .se informează cu privire la scopul acestei forme de tratament .

acul fiind adaptat la seringă.Asistenta II serveşte tamponul .posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. noţiunea de cale parenterală a fost reconsiderată .administrarea medicamentelor Locul injecţiilor (ca şi scopul) îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: 134 .Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile . ovoide sau sferice.Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc. Asistentele ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. cu hemoragie digestivă.dozarea precisă a medicamentelor . asistenta I introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac posterior al vaginului. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism . Administrarea medicamentelor pe cale parenterală Calea parenterală este calea ce ocoleşte tubul digestiv.obţinerea unui efect rapid . dat fiind faptul că înafara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv .care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe terapeutic . Îngrijirea ulterioară a pacientei La ora fixată de medic tamponul se îndepărtează. asistenta I preia tamponul în pensa porttampon . lăsând să atârne capetele tifonului – îndepărtează valvele vaginale. păstrând în sfera ei numai calea injectabilă. reorganizarea ADMINISTRAREA GLOBULELOR VAGINALE . . produsul medicamentos fiind înglobat în substanţe care se topesc la temperatura vaginală. Avantajele căii parenterale . asistenta II toarnă soluţia medicamentoasă . .Pregătirea ginecopatei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. vărsături scopul explorator .

de unică folosinţă. cu ace acoperite de câte o teacă protectoare ambulate şi sterilizate la fabrică.d. cât şi dozajul corespund celor prescrise. Apoi se scoate şi acul acoperit de teaca de protecţie din ambalaj şi cu ajutorul pensei se fixează cu o mişcare de răsucire pe amboul seringii. şi numai în cazuri de extremă urgenţă prin fierbere.sub piele. i. Aceasta nu trebuie să se atingă de nimic. atăt denumirea.în măduva roşie a oaselor . 3. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel ca să se păstreze sterilitatea amboului.în spaţiul subarahnoidian Asistenta efectuează injecţiile intradermică.în intervenţia de urgenţă . Dacă termenul de garanţie a expirat sau ambalajul nu este intact. Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric.m. intraarterială .v. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei.injecţia intraosoasă . ceea ce asistenta înainte de deschidere. 2. a fost deschis cu o altă ocazie etc. pentru ca aceasta să nu cadă cu ocazia îndepărtării tecii de protecţie de pe ac sau în urma presiunii exercitate de piston asupra lichidului în cursul injecţiei. atât acul.c. subcutanată. Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie să o administreze. s. Utilizarea de materiale sterile. la nevoie pansamentele trebuie să fie sterile. precum şi căii de administrare.grosimea dermului – inj. Cu o mişcare de rotaţie mai energică de răsucire se strânge acul pe amboul seringii. Verificarea instrumentelor. cât şi seringa se vor arunca. şi care se deschid în momentul folosirii lor. intramusculară şi intravenoasă.. Pe ambalajul lor este menţionată data expirării sterilităţii garantate de fabrică. Pentru injecţii se utilizează seringile de material plastic. pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte anumite reguli: 1. nici de mâna asistentei.. .în inimă – inj. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele sunt etichetate şi. Verificarea soluţiilor de injectat. Cu aceeaşi atenţie va alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de injectat. Teaca protectoare deocamdată rămâne pe ac pentru a asigura sterilitatea acestuia. intracardiacă .ţesutul muscular – inj. Orice neconcordanţă se va raporta 135 . ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare. Indiferent de felul injecţiilor. Despachetarea seringii şi montarea acului. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. Tot ceea ce se utilizează la administrarea injecţiilor: tampoanele de vată. 4. şi inj. . tifonul.în vasele sanguine – inj. i. în ţesutul celular subcutanat – inj. mănuşile de protecţie. trebuie să controleze. i. Pensele şi eventualele instrumente ajutătoare metalice se sterilizează prin autoclavare. .

acul se introduce cu uşurinţă în fiolă. Se dezinfectează exteriorul fiolei cu alcool sau prin flambare superficială(având grijă să nu alterăm conţinutul ei la căldură) şi apoi se taie cu ajutorul unei pile de oţel sau carborund. pot fi încălzite uşor în apă caldă. nu mai pot fi păstrate. pe măsură ce aceasta se goleşte. pe care asistenta o ţine în mâna dreaptă. Se introduce acul în soluţie prin dopul de cauciuc. Unele medicamente floculează în fiole. seringa este astfel gata pentru încărcare. care se încarcă greu în seringă. Se desprinde apoi partea subţiată a fiolei cu degetele mâinii drepte. transparente. În mod obişnuit conţinutul fiolei nu se varsă la exterior nici dacă fiola plină este răsturnată de la început cu vârful în jos. fără să se altereze. în aceste cazuri. Dacă în fiolă cad cioburi de sticlă. Fiolele de sticlă. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul din gâtul fiolei.medicului. Încărcarea seringilor. asistenta va avea grijă ca vârful acului să fie mereu acoperit cu lichidul de aspirat. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. Soluţiile injectabile trebuie să fie clare. până sub nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul sub 136 . Acestea trebuie uşor încălzite în apă caldă. Fiola deschisă se trece din nou deasupra flăcării. Aspectul lor trebuie să fie caracteristic. Soluţiile preparate în farmaciile spitalelor se utilizează numai în stare proaspătă. ceea ce i-ar putea toci sau încurba vârful. Pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei. va fi în mod progresiv răsturnată cu vârful în jos.Această mişcare creează o presiune negativă în corpul de pompă. Flacoanele închise cu dopuri de cauciuc se dezinfectează cu alcool la nivelul dopului. continuând astfel aspiraţia până la golirea completă. prin mişcări de rotaţie. care aspiră soluţia în fiolă. Se îndepărtează teaca de protecţie de pe acul de injecţie . conţinutul ei nu mai poate fi utilizat. După ce soluţia dezinfectantă s-a uscat la suprafaţa dopului. pentru a le fluidifica. Cele două mâini se ţin faţă în faţă. Asistentele trebuie să se orienteze. Injecţiile uleioase. În tot cursul aspiraţiei. odată deschise. sprijinindu-se la nevoie reciproc de vârfurile degetelor mici în extensie şi abducţie. căci altfel trage aer în seringă. până ce dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. Gâtul fiolei poate fi golit şi prin lovituri execitate cu degetul asupra corpului fiolei. fără precipitate. apoi se prinde între policele. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor. indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi şi se ţine cu deschizătura către seringă. din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor injectabile. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare. până cănd se aranjează degetele mâinii drepte în aşa fel încât policele şi degetul mediu să exercite o tracţiune asupra pistonului. Cu degetul mic al mâinii stângi se sprijină seringa la nivelul amboului. În acest fel. Acest principiu nu se referă la flacoanele închise cu dopuri de cauciuc. se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu aceea a lichidului pe care vrem să-l scoatem din flacon. pe unde se va pătrunde cu acul. Este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a nu răni degetele. 5. după inscripţia de pe etichete. apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic.

apoi li se dă o înclinaţie suficientă. dintre care unul serveşte pentru extragerea lichidului. Bulele de aer se vor aduna în partea superioară a cilindrului de sticlă. conţinutul lichid al flaconului se va goli singur în seringă. se extrage contţinutul fiolei în seringă. Foarte multe medicamente se degradează dacă vin în contact cu aerul. Seringa se încarcă întâi cu solventul după tehnica cunoscută. Nu se vor executa mişcări de răsucire. în plus. În momentul în care apare prima picătură de lichid prin vârful acului. cât şi dopul de sticlă. În acest moment se răstoarnă flaconul cu seringa. fiolele mai mari şi închise pot fi agitate. După ce s-a aspirat cantitatea necesară de soluţie. Pentru accelerarea dizolvării. dar sterilitatea nu mai este perfectă. se flambează după scoaterea dopului. Această metodă accelerează şi facilitează încărcarea seringilor. introducând amboul direct în soluţie. împrejurul orificiului de comunicare cu acul. apoi se deschide fiola cu praf şi se injectează în ea solventul. După dizolvarea completă. se pot infecta uşor. Pentru expulzarea lor. Unele medicamente se transformă în substanţe toxice după deschiderea fiolelor şi. Seringile pot fi încărcate şi fără ac. cele mai mici şi deschise vor fi supuse unei mişcări rapide de rotaţie împrejurul axului vertical al fiolei.presiune în flacon. ci se schimbă. pentru ca acul să poată ajunge in lichid fără ca să se atingă cu amboul de suprafaţa internă a borcanuluilui. de aceea nu trebuie practicată. conţinutul flaconului ajunge sub presiune. Cantităţile mai mari de lichide destinate injectării se încălzesc la baie de apă înainte de a le încărca în seringă. 137 . Astfel. Odată aerul adunat la un loc. Se fixează pistonul în această poziţie. se verifică dacă n-au pătruns bule de aer în seringă. care pot prinde dopul şi mai tare. Altele nu pot fi menţinute în soluţie. închise etanş cu dopuri de sticlă. După încărcare. Bulele care rămân aderente de peretele intern al cilindrului de sticla vor fi desprinse şi obligate să se ridice în sus prin lovituri uşoare date cu degetul mijlociu asupra corpului de pompă. În cazul flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se utilizează tehnica cu două ace. Extragerea conţinutului flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se poate face şi cu ajutorul a două ace. Acele cu care s-a perforat dopul de cauciuc nu se utilizează pentru injecţii. în special cu soluţii uleioase. se vor imprima dopului mişcări de lateralitate sau se va incălzi uşor gâtul borcanului. se împinge uşor în sus pistonul care-l evacuează în întregime. iar celălalt pentru pătrunderea aerului. Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil cu lichidul de dizolvare. seringa se va ţine vertical în mâna stângă. Seringa este gata pentru injecţie. frecându-le între două palme. se opreşte presiunea asupra pistonului. vârful acului ajungând sub nivelul soluţiei de injectat şi după încetarea forţei de împingere asupra pistonului. Dacă dopul de sticlă nu poate fi scos prin manevrele obişnuite. Borcanele de capacitate mai mare. se flambează atât gura borcanului. închizând borcanul. Injectarea imediată a conţinutului seringilor. 6. cu acul îndreptat în sus. Din aceste motive.

7.m.c. Pregătirea injecţiei : materiale: . Acul de injecţie traversează grosimea tegumentelor. cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă - pentru injecţia intradermică. i.5 ml. cu ajutorul unor lichide dezinfectante şi degresante cum sunt: alcoolul. seringă cu amboul situat excentric Se utilizează seringile de unică folosinţă. Din acest motiv locul unde se va practica injecţia va fi totdeauna dezinfectat. sau se va badijona locul injecţiei cu tinctură de iod. 7/10 7/10 . 6/10 6/10 .benzina iodată etc.seringi sterile. în ambalaj individual. 7/10 38 5-10 30-50 40-70 25 Lung Scurt Lung Lung Scurt . în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze. sterilizate care prezintă următoarele avantaje: - condiţii maxime de sterilitate risc de contaminare a pacientului redus economie de timp economie de personal (pentru pregătirea în vederea refolosirii) manipulare uşoară - . dând naştere la infecţii.d. după cum se arată în tabel Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou Aspirarea soluţiei Injecţie Injecţie Injecţie Injecţie i. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare.medicamentele încărcate în seringă vor fi imediat injectate. i. Dezinfectarea constă în îndepărtarea stratului de grăsime protectoare de pe suprafaţa pielii împreună cu substanţele ce aderă la el. s. Suprafaţa pielii este totdeauna infectată cu diferiţi microbi pe care vârful acului poate să-i antreneze în adâncimea ţesuturilor. eterul. Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia. gradate în sutimi de ml pentru injecţia intravenoasă. 9/10 6/10 .v. 1/1 5/10 .pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop 138 .Medicamentl prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. 8/10 . în seringă gata pregatită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile . seringă de 0.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate.

perniţă. termenul de valabilitate al sterilizsrii .se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului.se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. muşama Pregătirea pacientului pentru injecţie . seringa fiind ţinută în mâna dreaptă se aspiră soluţia din fiolă.pregătire fizică: .se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei . ţinută între policele. menţionându-se numele medicamentului. fiola se răstoarnă progresiv cu orificiul în jos - - - - se îndepărtează aerul din seringă. indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi. retrăgând pistonul cu indexul şi policele mâinii drepte şi având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluţia de aspirat. aspectul soluţiei .capacitatea.tampoane sterile din vată şi tifon.se îndepărtează ambalajul seringii. garou din cauciuc. calea de administrare. prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face - b) dizolvarea pulberilor . flacoanele sunt etichetate. pile din metal pentru deschiderea fiolelor. se verifică seringa şi acele . acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă a) aspirarea conţinutu/ui fiolelor - se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie se dezinfectează gâtul fiolei prin flambare sau prin ştergere cu tamponul îmbibat în alcool se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei se deschide fiola astfel: se ţine cu mâna stângă. se adaptează acul pentru aspirat soluţia. termenul de valabilitate. însoţite sau nu de solvent. se dezinfectează dopul de cauciuc. doza.alte materiale: . soluţii dezinfectante (alcool). fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.se spală mâinile cu apă curentă. iar cu policele şi indexul mâinii drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide partea subţiată a fiolei se trece gura fiolei deschise deasupra flăcării se introduce acul în fiola deschisă.de cauciuc. Fiolele. lampă de spirt. în funcţie de tipul şi locul injecţiei Încărcarea seringii . se aşteaptă 139 .se aspiră solventul în seringă . eticheta.se aşează în poziţie confortabilă.pregătire psihică: . . tăviţă renală. termenul de valabilitate.

alterarea conţinutului fiolei în timpul flambării gâtului ei în vederea deschiderii Injecţia intradermică : administrarea de soluţii medicamentoase lichide în organism cu ajutorul unui ac care traversează zonele lipsite de foliculi piloşi.se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă .evaporarea alcoolului .izotone .se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare c) aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: - se dezinfectează dopul de cauciuc. Scop Explorator intradermoreacţii la tuberculină. până la nivelul dopului şi se introduce aerul - se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub presiunea din flacon - acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie DE ŞTIUT: - fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripţia nu se folosesc dacă în timpul deschiderii fiolei cad cioburi în interior. uşor resorbabile. conţinutul nu se mai utilizează fiolele deschise se administrează imediat substanţele precipitate se vor agita înainte de aspirarea lor în seringă substanţele uleioase se pot încălzi uşor în apă caldă pentru a putea fi aspirate cu uşurinţă - DE EVITAT: . cu densitate mică 140 . la diverşi alergeni anestezie locală desensibilizarea organismului în cazul alergiilor Terapeutic Locul de elecţie: faţa anterioară a antebraţului Locuri de administrare: zone lipsite de foliculi piloşi faţa anterioară a antebraţului faţa externă a braţului şi a coapsei orice regiune în scop de anestezie Soluţii administrate: . se aşteaptă evaporarea alcoolului se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon.

la locul de injectare.asistenta îşi spală mâinile . având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm .se întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi .asistenta pregăteşte adrenalină.Resorbţia: . formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală. cauza.foarte lentă Executarea .dezinfectează locul injecţiei .se prinde seringa în mâna dreaptă (între policele şi mediul mâinii drepte) şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului .se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului . hemisuccinat de hidrocortizon când injecţia are drept scop testarea sensibilităţii organismului la diferite alergene DE EVITAT: .se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit Incidente revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii.se retrage brusc acul. stare de şoc cauzate de substanţa injectată necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei DE ŞTIUT: . efedrină.pătrunderea soluţiei sub derm lipotimie.este informat să nu se spele pe antebraţ. nu se tamponează locul injecţiei reorganizarea îngrijirea ulterioară a pacientului . să nu comprime locul injecţiei . Se administrează soluţii  izotone nedureroase 141 . având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coajă de portocală).dezinfecţia pielii cu alcool în cazul intradermoreacţiei la tuberculină Injecţia subcutanată reprezintă introducerea medicamentelor în stare lichidă în organism prin intermediul unor ace ce traversează ţesutul celular subcutanat. Scop – terapeutic Resorbţia începe la la 5-10 min de la administrare şi durează în funcţie de concentraţia soluţiei administrate.se observă.

pentru a favoriza circulaţia şi deci resorbţia medicamentului accidente • durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase = se retrage acul puţin spre suprafaţă • 142 ruperea acului = extragerea manuală sau chirurgicală .dezinfectează locul injecţiei -pentru injecţia pe faţa externă a braţului. cofeina). tăviţă renală Materiale execuţie . eter tampoane sterile de vată sau tifon pile de metal pentru deschiderea fiolei soluţiile de injectat muşama.şi subspinoasă a omoplatului regiunea subclaviculară flancurile peretelui abdominal seringi sterile şi uscate ace de injecţie sterile cu lungimea de 30-40mm. Locul de elecţie cristaline (insulina. poziţia pacientului este şezând. dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin -se injectează lent soluţia medicamentoasă. prin apăsarea pistonului cu policele mâinii drepte -se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei. masându-se uşor. cu forţă la baza cutei. regiuni bogate în ţesut celular lax. cu bizoul lung pensă anatomică sau pensă Péan tinctură de iod. cu braţul sprijinit pe şold .asistenta îşi spală mâinile . histamina. care se ridică după planurile profunde -se pătrunde brusc.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi. alcool. extensibil      • • • • • • • • faţa externă a braţului faţa supero-externă a coapsei faţa supra. longitudinal 2-4 cm -se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului.

se administrează soluţii Locul de elecţie: regiunea fesieră cadranul superoextern fesier = rezultă din întretăierea unei linii orizontale. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale • când pacientul e culcat. în muşchiul deltoid pregătirea injecţiei Materiale 143 . Scop Terapeutic resorbţia începe imediat după administrare.• hematom prin lezarea unui vas mai mare = se previne. injecţia se poate face în toată regiunea fesieră. în muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier) • când pacientul este în poziţie şezând.faţa externă a braţului.faţa externă a coapsei.regiunea superoexternă a fesei . cu densitate mare i. nervi. care trece prin marginea superioară a marelui trohanter. se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. până deasupra şanţului interfesier. în treimea mijlocie . mai lentă pentru soluţiile uleioase • • • • izotone uleioase coloidale. deasupra liniei de sprijin Locuri de administrare: muşchi voluminoşi lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi . prin verificarea poziţiei acului înainte de injectare De ştiut: locurile de elecţie ale injecţiei se vor alterna.m. trunchiuri nervoase . pentru a asigura refacerea ţesuturilor în care sa introdus substanţa medicamentoasă De evitat: injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice Injecţia intramusculară : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism prin intermediul unui ac ce traversează muşchii voluminoşi lipsiţi de vase. • • se termină în 3-5min.

de unică folosinţă. şezând (pacienţii dispneici) .se informează . efectuarea injecţiei în altă zonă se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei extragerea manuală sau chirurgicală . de unică folosinţă ace de injecţie sterile. cu diametru de 7/10.9/10mm seringile şi acele se găsesc împreună sau separat ambalate şi sterilizate tampoane de vată sterile tinctură de iod.se dezbracă regiunea Efectuarea • • • asistenta îşi spală mâinile dezinfectează locul injecţiei întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă. decubil lateral. rămânând în repaos fizic îngrijirea ulterioară a pacientului: 5-10 minute Incidente şi accidente 144 durere vie.8/10. alcool. ortostatism. prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale paralizia prin lezarea nervului sciatic hematom prin lezarea unui vas ruperea acului - Intervenţii retragerea acului.se recomandă s ă relaxeze musculatura .se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral. cu acul montat la seringă se verifică poziţia acului prin aspirare se injectează lent soluţia • • • • se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând resorbţia . tăviţă renală .se aşează în poziţie comodă. eter pile din metal pentru deschiderea fiolelor medicamentele de injectat lampă de spirt.pacientul: seringi sterile şi uscate.

între police şi restul degetelor 145 . maleolare interne  v. respectându-se măsurile de asepsie poziţia acului se controlează.izotone . epicraniene Soluţii administrate : .- supuraţia aseptică - se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculară - embolie. Scop: explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic terapeutic Locul injecţiei :  v.hipertone resorbţia: instantanee Execuţia injecţiei: . : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism prin puncţie venoasă. în cazul soluţiilor colorate.asistenta îşi spală mâinile se alege locul puncţiei se dezinfectează locul puncţiei se execută puncţia venoasă : • • se fixează vena cu policele mâinii stângi. în mâna dreaptă. exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine se fixează seringa. prin injectarea accidentală întrun vas a soluţiilor uleioase - se previne prin verificarea poziţiei acului DE ŞTIUT: injecţia se poate executa şi cu acul detaşat de seringă. gradaţiile fiind în sus. la 4-5 cm sub locul puncţiei. de la plica cotului  v. de pe faţa dorsală a mâinii  v. antebraţului  v. acul ataşat cu bizolul în sus. după introducerea acului în masa musculară infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alternarea locurilor injecţiilor Injecţia intravenoasă Def. prin detaşarea seringii de la ac.

calciu bromat) va fi 146 . dacă acul este în venă se retrage brusc acul. durere  flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante  valuri de căldură. până când acul înaintează în gol • - se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei se controlează dacă acul este în venă se îndepsrtează staza venoasă prin desfacerea garoului se injectează lent. de aceea nu se vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte - dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete. colaps DE ŞTIUT: -  se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. în ţesutul perivenos. iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston se verifică. manifestată prin tumefierea ţesuturilor. ţinând seringa în mâna stângă. puncţiile se vor face totdeauna mai central faţă de cele anterioare - dacă s-au revărsat. senzaţia de uscăciune în faringe  hematom prin străpungerea venei  ameţeli. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc  injectare lentă  injectare lentă  se întrerupe injecţia  se anunţă medicul în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţia. culoarea feţei) vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 de ore . compresiv Îngrijirea ulterioară a pacientului se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute se supraveghează în continuare starea generală Incidente şi accidente Intervenţii  injectarea soluţiei în ţesutul perivenos. când injectarea s-a terminal. tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade). periodic. soluţiile hipertone (calciu clorat. în ordine.• se pătrunde cu acul traversând. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică. lipotimie.

. vor fi administrate acesteia. Se mai poate prinde victima de haine sau de păr.Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie): respiraţie gură la gură. prin volumul său deplasează traiectul obişnuit al venei. intravenos sau 147 . precum şi alcaline (bicarbonat de sodiu . ci pe toată calota (ajută la retrocedarea edemului cerebral în insolaţie). pentru combaterea şocului. sau piramidon. În dispensare mai îndepărtate . pentrucă acesta . Subiectul 51 Acordarea ajutorului de urgenţă în electrocutare întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului atenţie: cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi .C 1000mg. bine ventilat.Transportul la spital: se continuă resuscitarea cardiorespiratorie şi pe timpul transportului cu ajutorul aparatelor simple. spre a se evita necrozarea ţesuturilor DE EVITAT: Încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului.o lingură de 250 ml ceai) de mai multe ori pe oră.înştiintat medicul pentru a interveni. se asigură libertatea căilor aeriene. Se administrează oxigen dacă există posibilitatea. Se aplică comprese reci pe cap sau chiar o pungă cu gheaţă nu numai pe frunte. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. se administrează oxigen(dacă este posibil). De reţinut: când transportul imediat al victimei nu este posibil. soluţii saline 5%. Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par. cu capul ridicat. .până la venirea salvării . soluţie de pitan 1% . Acordarea ajutorului de urgenţă în insolaţie - Scoaterea bolnavului de sub influenţa razelor solare Culcare la loc umbrit. scândură. masaj cardiac. sau cu o pătură aşezată peste accidentat.la indicaţia medicului se administrează • - diazepam 10 mg sau plegomazin 25 mg (la copii un sfert din doză) lent. vit. niciodată nu se apucă accidentatul de părţile descoperite ale corpului. Se administrează antalgicc şi antiflogistice: aspirină. Se controlează funcţiile vitale în caz de comă sau stări convulsive.

hipotensiunii.la bolnavii cu sindrom colinergic (caracterizat prin: hipersalivaţie. • Transportarea de urgenţă a bolnavului la spital . Combaterea acidozei. la care atropina este contraindicată.m. unde se vor face: perfuzie cu soluţii glucozate şi clorurate. spălătură gastrică cu lichide dulci şi sărate.5 mg (jumătate fiolă).) sau. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax. - La indicaţia medicului: .intramuscular pentru prevenirea sau liniştirea convulsiilor: • hidratarea prin perfuzii: glucoză 5% sau ser fiziologic. ser Ringer. mioză) se administrează atropine i. mialgin (1 fiolă) sau antispastice pentru calmarea colicilor. asociat cu furosemid 4-5 fiole (manitolul trebuie administrat totdeauna cu furosemid). prin fracturarea unor oase se scurge 148 . În funcţie de locul unde se scurge sângele se deosebesc: • hemoragia internă . hemisuccinat de hidrocortizon 250-500 mg lent intravenos. sau i. hemopericard. urgentarea transportului la spital unde se va face tratamentul general de: • combatere a edemului cerebral prin diureză forţată cu manitol 1-2 mg kilocorp. hemoperitoneu. tratamentul insuficienţelor hepatice acute. dextran sau marisang (500 ml) în caz de hipotensiune. • In caz dc colaps: efedrină 25-50 mg lent intravenos sau în perfuzie cu glucoză 5%. hipersudoraţie.4% 50-100 ml (care se adaugă în soluţia de perfuzie). • Acordarea ajutorului de urgenţă în intoxicaţii cu ciuperci otrăvitoare • La primele semne trebuie să se facă: provocarea de vărsături. se administrează o fiolă plegomazin Îngrijiri de urgenţă acordate în hemoragiile externe . .hemostaza A. cărbune activat. tulburărilor hidroelectolitice.la bolnavii cu sindrom atropinic. bicarbonat de sodiu 8.v. insuficienţei renale acute şi tratamentul şocului. hemartroză etc.clasificarea hemoragiilor . în doză de 0.

printre ţesuturile vecine osului; • • hemoragia externă , când sângerarea se face în afara organismului: hemoragia exteriorizată , când hemoragia se face într-o cavitate (stomac, intestin

etc.), iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis, hemoptizie, hematemeză, melenă, metroragie, hematurie). B. În funcţie de felul vasului care sângerează, hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale, cele mai periculoase, deoarece sângele se evacuează în timp scurt în cantitate mare. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici : ţîşneşte din rană în jeturi întrerupte (sincron cu sistola cardiacă) şi are culoare roşie aprinsă • • • hemoragii venoase : sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă; hemoragii capilare: sângerarea este difuză, clinic apar echimoze sau hematoame; hemoragii mixte: arterio-veao-capilare; apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene, cât şi artere sau capilare. C. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut deosebim: hemoragii mici, mijlocii, grave. Prim ajutor - Se întinde accidentatul la orizontală - Se face hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi: compresiune manuală sau digitală, pansament compresiv, • flectarea puternică a extremităţii, • aplicarea garoului, • pensarea vasului sângerând A. Compresiunea manuală sau digitală • trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la care se află, apăsarea va fi executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul. • Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. • Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda. Astfel: - când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece imediat inaintea urechii (a); Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care ea

149

a f

b

c

d

e

- când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii (b) Atenţie! În cazul oaselor capului fracturate, hemostaza provizorie se va face prin pansament compresiv. În rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului), compresiune imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii (c); în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a nasului ; comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei) (d) ; în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei : comprimarea arterei carotide, anterior de muşchiul sternocleidomastoidian (e, f) ; pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g, h, i);

g -

h

i

j

k

în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului : comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). În funcţie de nivelul la care se află rana, apăsarea se face(j, k) :
• • •

în axilă, pe faţa internă la jumătatea braţului (l), sau la plica cotului (m);

l p -

m

n

o

în rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe artera cubitală (n).

Când rana se află la membrul inferior : 150

-

în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal(o, p) când hemoragia se află la coapsă , comprimarea arterei femurale pe traiectul ei, proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei, pe faţa internă a acesteia (q, r)

-

q -

r

s

t

Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei : comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului (s) genunchiului; sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului (t)

-

când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului , comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare (u, v)

u

v

w

Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare digitală sau manuală: 1 - aorta abdominală; 2 – iliacă externă; 3 - artera axilară; 4 - artera hurnerală; 5 - artera radială; 6 - artera ulnară; 7 artera subclaviculară; 8 - artera carotidă comună; 9 - artera mentonieră; 10 – artera temporală; 11 - artera retroauriculară; 12 - artera femurală; 13 - artera poplitee; 14 - artera pedioasă.

Alte sisteme de comprimare a aortei: (w) _ Se poate executa o hemostază provizorie şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă, astupând orificiul arterial. Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul că nu 151

poate fi prea mult prelungită, deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra rănitul, iar în timpul transportului este greu de aplicat. B. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. După executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă. - În funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect), se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deâtl în zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte. Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal. C. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. a) În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavului), se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă, centură, bucăţi din rufăria bolnavului etc. b) Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie (x).

x

y

z

z'

c) În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.(y) - sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea coapsei 152

• • Pentru comprimarea arterei axilare se poate folosi un garou circular. manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială . În realitate.Aplicarea garoului • • Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre. Peste pense se trece o tură de faşă. • • Tubul se aplică bine întins. D. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării Este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei. β α • β Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de o 153 . apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două ori . cât şi hemoragia de origine venoasă. ca în fig. banda Esmarch. sfoară. Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii.pe abdomen şi a gambei pe coapsă (z). acolo unde sunt simţite bătăile arterei. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. ca să nu fie smulse. în practică. înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. • În hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în momentul aplicării garoului. În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor . cu fixarea ei în această poziţie(z'). când este secţionată o venă.α Pentru comprimarea arterei femurale. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. batistă. un rulou de faşă sau din alt material. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză. Dacă rana continuă să sângereze. la rădăcina membrului inferior hemostaza se poate face ca în fig. peste care se strânge garoul. d) Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă. fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare • Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană.

Garoul este aplicat corect. deoarece pot să apară şocuri tardive. După ridicarca acestuia. Din cauza ischemiei sub ligatura circulară. E. în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen. pentru că în timpul decompresiunii vasculare poate să apară şocul (şocul de degarotare). Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher. garoul se pune ceva mai sus. cu acumulare de cataboliţi. garoul se desface cu intetmitenţă (la intervale mai scurte) pentru 20-30 de secunde. sângerânde se prind în vârful penselor. în momentul ridicării garoului. fibrele musculare degenerează. ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. care poate să ducă la moartea bolnavului. substanţe toxice. Concomitent cu scoaterea garoului se vor lua măsuri de deşocare: supravegherea bolnavului trebuie să fie continuă 24-48 ore după ridicarea bolnavului. după care este preferabil. Dacă durata transportului depăşeşte a oră şi jumătate. În plus. aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea 154 . De aceea. Capetele vaselor secţionate. Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii. cataboliţii (substanţe toxice) se vor vărsa în torentul circulator general. cu permeabilitate modificată explică plasmexodia importantă. la vedere. pentru perioada transportului.o oră şi jumătate. a unor leziuni ireversibile. Aplicarca garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare. nervii încep să sufere. • Dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp. În cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră . La reaplicare. fapt care se poate solda cu amputarea memhrului. va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de minute. capilarele dilatate. pentru 2-3 minute. apar vicieri ale metabolismului. Manevra se execută sub strictă supraveghere. Tulburările vasculare nu sunt evidente atât timp cât este aplicat garoul. se instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii capilare. dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb. în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri. există riscul apariţiei.oră sau cel mult o oră şi jumătate.Este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului. palid.

care se traduce clinic prin hematoame sau echimoze superficiale. Orice leziune de vas determină hemoragie adică ieşirea sângelui în afara patului vascular. se continuă prin artera pulmonară. Circulaţia mică sau pulmonară începe din ventriculul drept. 'I'raumatismelc simple provoacă leziuni ale vaselur mici. După oxigenare sângele este readus la inimă prin cele 4 vene pulmonare. se pot rupe vase sanguine mari. gât este colectat de vena jugulară. Atenţie! Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă). se curbează formând arcul aortei (cârja). Sistemul arterial este însoţit de sistemul venos. dând hemoragii 155 . se îndreaptă în jos în faţa coloanei vertebrale (aorta toracică). faţă. formând vena cavă superioară. unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau suturarea vasului. se deschide în atriul drept. împreună cu venele iliace comune. Sângele venos de la creier. Cauzele care dau hemoragie sunt multiple. care după ce se împarte în două ramuri pentru cei doi plămâni duc sângele neoxigenat la plămâni. Sângele se încarcă cu bioxid de carbon şi este colectat de cele doua vene cave (superioară şi inferioară).artera iliacă internă şi artera iliacă externă. formează vena cavă inferioară care. care se deschid în atriul drept. pentru ca străbătând diafragma. cele mai frecvente fiind traumatismele şi rănile. Dacă traumatismul este violent. ultima pătrunzând în coapsă sub numele de arteră femurală. aorta să devină abdominală. Din arcul aortic se desprind ramuri ce vor iriga gâtul şi capul. Aceste ramuri sunt: trunchiul brahiocefalic.mai apropiată. de asemenea. Deci: circulaţia mare începe din ventriculul stâng şi se continuă prin aortă. La nivelul vertebrei a IV-a lombară aorta se bifurcă în arterele iliace comune (stângă şi dreaptă) care la rândul lor se divid fiecare în două ramuri . ce se divide în artera carotidă comună (dreaptă şi stângă) şi în artera subclaviculară (dreaptă şi stângă). ce se deschid în atriul stâng. aceasta colectează sângele de la membre. Venele membrelor inferioare (vena femurală). distribuind sângele oxigenat în tot organismul. Acordarea îngrijirilor în hemoragii Toate arterele din corp au ca origine două trunchiuri principale: artera aortă şi artera pulmonară. ce se deschide în atriul drept. Artera aortă porneşte din ventriculul stâng. Aceasta se uneşte cu vena subclaviculară.

ameţeli. max. gură uscată. vâjâituri în urechi. deoarece starea accidentatului nu evoluează mereu paralel cu intensitatea hemoragiei. tensiunea arterială scăzută.5 Sânge pierdut (deficit) Normovolemie Deficit 20-30% Deficit 30-35% Defit 50% Deficit >50% Starea rănitului 100/100 mmHg = 120/80 mmHg 140/70 mmHg 140/60 mmHg = = = Şoc potenţial Şoc manifest Şoc grav Şoc terminal De reţinut: nu totdeauna se pot face asemenea corelări. Orice rănit care a avut o sângerare este ameninţat de şoc hipovolemic. Hemoragiile interne Hemoragiile interne se însoţesc de tulburări din partea întregului organism: - paloare . Astfel indicele de şoc poate constitui uneori un indiciu preţios în vederea aprecierii volumului de sânge pierdut.5 2 2. chiar dacă imediat după hemoragie nu s-a prăbuşit tensiunea arterială. rinichii şi 156 .datorită vasoconstricţiei. 70/140 mmHg = Indice de şoc 0. făcând un simplu raport între frecvenţa pulsului şi valoarea tensiunii arteriale maxime. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). respiraţie accelerată superficială.5 1 1. Prim ajutor : Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali.A. un rănit cu hemoragie internă care nu poate fi controlată va ti transportat urgent la spital. sete intensă. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia ( traumatisme toracicehemotorax şi traumatisme abdominale = hemoperitoneu). Stabilirea indicelui de şoc : Este foarte important ca încă de la locul accidentului să fie precizaţi unii indici de apreciere a stării accidentatului. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). pentru care trebuie luate măsuri terapeutice urgente. De aceea. extremităţi reci. Astfel: - Valoarea raportului Puls / T. Indicele de şoc permite evaluarea stării rănitului.exteriorizate sau neexteriorizate importante.

accidentatul fiind expus în cazul politraumatismelor.nu se administrează apă sărată sau alte lichide. Hemoragiile externe. se aşează în poziţie orizontală pe spate. .) la un traumatizat care sângerează. şocul hemoragic (asemănător celui traumatic) prin hipovolemie. prin epuizarea resurselor biologice. dacă traumatizatul este conştient.traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. Organismul poate să suporte fără tulburări importante o pierdere de maximum 1/10 din cantitatea sa totală. la şoc traumatic. jet). Învelirea bolnavului şi supravegherea acestuia cu atenţie pe tot timpul transportului. De reţinut: cantitatea de sânge existentă în corpul omenesc reprezintă aproximativ 1/13 parte din greutatea corpului. cu reanimare imediată în caz de stop cardiorespirator. Uneori. Controlul funcţiilor vitale. • După culcarea traumatizatului la orizontală încă de la locul accidentului.Se întinde accidentatul la orizontală acute. fiind (ca şi hemoragiile interne) însoţite de tulburări din partea întregului organism. chiar şi atunci când se pierde o cantitate mică de sânge.nu se injectează vasoconstrictoare (noratrinal. cu membrele inferioare ridicate cât mai sus în unghi de 30-40° (dacă nu sunt fracturate) şi cu capul plasat sub nivelul corpului. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen. adică în medie 5-8 litri la un adult. vărsăturile declanşate periclitând în plus viaţa bolnavului. efedrina ş. De reţinut: . • • • • • Rccoltarea sângelui pentru grup sanguin Montarea unei perfuzii macromoleculare. Dacă este inconştient se aşează în poziţie laterală de securitate. La pierderi mai mari (de 20-30% din volumul total de sânge) apar tulburări Prim ajutor : . să primească cantitatea suficientă de sânge. Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei care apasă gâtul. cadrele medicale de la salvare sau de la alte eşaloane medicale (dispensare medicale) vor executa puncţionarea unei vene (cât acestea nu sunt colabate).a. . Hemoragiile externe Provenienţa sângelui (arterială. 157 . semnele generate de anemie sunt asemănătoare. organismul nu mai are capacitatea de a lupta pentru refacerea organelor lezate. toracele sau mijiocul.ficatul. venoasă) în hemoragiile externe se stabileşte în funcţie de caracteristicile sângelui arătate (culoare. Pentru aceasta.

• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda. 158 . hemostaza provizorie se va face prin pansament compresiv. Compresiunea manuală sau digitală • trece în apropierea unui plan osos. apăsarea se face : • • • Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care ea în axilă. în rănile sângerânde ale braţului. pe prima coastă . cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul. Atenţie! În cazul oaselor capului fracturate. pe mai multe căi: compresiune manuală sau digitală. pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei) . • pensarea vasului sângerând A. compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece imediat inaintea urechii . compresiune imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii . În rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului). antebraţului : comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a braţului.Se face hemostaza provizorie.. buze. realizabilă. compresiunea se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii . • aplicarea garoului. pe faţa internă la jumătatea braţului . În funcţie de nivelul la care se află rana. • flectarea puternică a extremităţii. Astfel: . apăsarea va fi executată cu degetul mare. pansament compresiv. pe suprafaţa exterioară a nasului . În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la care se află. garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. . sau la plica cotului .când rana se află pe frunte. anterior de muşchiul sternocleidomastoidian . între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). în rănile de la obraz.când rana se află pe creştetul capului. în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei : comprimarea arterei carotide. • Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv.

B. precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal. hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. când hemoragia se află la coapsă . proximal de plagă. Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. Când rana se află la membrul inferior : - în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. astupând orificiul arterial. se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese sterile. iar în timpul transportului este greu de aplicat. Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect). pe artera cubitală . al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat. se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei. . După executarea toaletei plăgii. se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive. Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei : comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. plăgile părţilor moi buco-faciale. pe faţa internă a acesteia. dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală. palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare Alte sisteme de comprimare a aortei: Se poate executa o hemostază provizorie şi prin com- - - primarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă. comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită. paste care se înfăşoară strans o faşă. 159 . comprimarea arterei femurale pe traiectul ei. sângerarea fiind astfel oprită).- în rănile sângerânde ale mâinii. deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra rănitul. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deâtl în zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului .În funcţie de locul plăgii. pe partea externă a plicii pumnului. şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului.

La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză.C. înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect. sfoară. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc.(y) .sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală.Aplicarea garoului • • Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre. d) Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă. un rulou de faşă sau din alt material. fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare • Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. curea etc. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă. urmată de flectarea şi fixarea coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă. cu fixarea ei în această poziţie. c) În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: . înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două ori . după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavului). În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor . Dacă rana continuă să sângereze. manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială . Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării Este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei. centură. Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. 160 . acolo unde sunt simţite bătăile arterei. banda Esmarch. Peste pense se trece o tură de faşă. ca să nu fie smulse. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. inghinale. batistă. prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa.una. care se fixează cu o faşă. • • Tubul se aplică bine întins. apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. bucăţi din rufăria bolnavului etc. peste care se strânge garoul. a) În plăgile arterei humerale. b) Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie. D.

Dacă durata transportului depăşeşte a oră şi jumătate. cu acumulare de cataboliţi. substanţe toxice. cu 161 . pentru 2-3 minute. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. Dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp.când este secţionată o venă. nervii încep să sufere. comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. Garoul este aplicat corect. se instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii capilare.o oră şi jumătate. capilarele dilatate. cât şi hemoragia de origine venoasă. fibrele musculare • degenerează. există riscul apariţiei. Pentru comprimarea arterei femurale. va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de minute. • În realitate. Din cauza ischemiei sub ligatura circulară. în practică. Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii. fapt care se poate solda cu amputarea memhrului. palid. la rădăcina membrului inferior hemostaza se poate face ca în figură • Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de o oră sau cel mult o oră şi jumătate. garoul se desface cu intetmitenţă (la intervale mai scurte) pentru 20-30 de secunde. apar vicieri ale metabolismului. În hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în momentul aplicării garoului. pentru perioada transportului. la vedere. a unor leziuni ireversibile. Manevra se execută sub strictă supraveghere. În cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră .Este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului. ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. • • Pentru comprimarea arterei axilare se poate folosi un garou circular. dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb. Aplicarca garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare. în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen. Tulburările vasculare nu sunt evidente atât timp cât este aplicat garoul. La reaplicare. după care este preferabil. pentru că în timpul decompresiunii vasculare poate să apară şocul (şocul de degarotare). După ridicarca acestuia. garoul se pune ceva mai sus.

Dacă puncţia venoasă nu reuşeşte. unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau suturarea vasului. va fi preferat pentru început o soluţie macromoleculară.A. Declivitatea este contraindicată dacă există şi un traumatism cerebral. Se va administra oxigen prin sondă nazală (dacă este posibil). care poate să ducă la moartea bolnavului. Prin acest procedeu se obţine un volum de circa 1000 ml de sânge. reomacrodex. ori soluţie cloruro-sodică izotonă. se va proceda la ridicarea membrelor la verticală şi menţinerea lor ca atare. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei provizorii se va proceda astfel: • • Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. Dace este la dispoziţie. . glucoză 5 sau 10%. pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator. sângerânde se prind în vârful penselor. se va impune conducătoruluui autosalvării ca deplasarea să se facă cu viteză constantă. Se puncţionează orice venă mai aparentă. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri. Valorile se consemnează. la intervale apropiate. se numără pulsul şi se măsoară T. se racordează tubul de perfuzie. De aceea. În plus. Atenţie! Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă). • • • • 162 Se montează tensiometrul. • Dacă hemoragia este gravă şi accidentatul se află în colaps. orizontal sau decliv. aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea mai apropiată. Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă: dextran. în momentul ridicării garoului. dar cât mai rapid. Capetele vaselor secţionate. cataboliţii (substanţe toxice) se vor vărsa în torentul circulator general. E. Se va evita manevrarea traumatizaţilor. Concomitent cu scoaterea garoului se vor lua măsuri de deşocare: supravegherea bolnavului trebuie să fie continuă 24-48 ore după ridicarea bolnavului. cadre competente vor face perfuzarea în vena jugulară sau în vena femurală.permeabilitate modificată explică plasmexodia importantă. deoarece pot să apară şocuri tardive.

izo-Rh şi cu determinarea compatibilităţii directe (Jeanbreau) pe lamă (serul primitorului cu hematiile donatorului). hematurie . . spumos. eliminat prin tuse.Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. se introduc în esofag. Hemoragii exteriorizate În hemoragia exteriorizată semnele locale se află la distanţă de focarul hemoragiei şi.exteriorizarea sângelui prin defecaţie.hemoragie din nas.hemoragie care provine din uter în afara ciclului.Se impune ca tehnica pregătirii şi montării flaconului cu sânge sau soluţie perfuzabilă să fie bine stăpânită de cadrele medii. a nu mări brusc întoarcerea venoasă a sângelui la inimă . ori entarea asupra sursei de hemoragie se face în aceste cazuri în funcţie de organul cavitar din care se exteriorizează. . hemoptizie .eliminare prin cavitatea bucală (vărsături) a sângelui provenit din stomac.Se poate aplica pungă cu gheaţă deasupra zonei presupus suferinde.D.În hemoptiziile abundente se face ligatura celor 4 membre (alternativ) pentru a diminua întoarcerea venoasă (20-30 minute). lent şi alternativ pt. Se interzice orice efort fizic. în funcţie de sediul hemoragiei. hematemeză . . pentru 24-36 ore sonde speciale cu balonaş esofagian compresiv (Blackmore) .S.sângerare care provine din arborele urinar.În spital .Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă. aerat. melenă . În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde.perfuzie de sânge şi plasmă foarte proaspete. = poziţia Trendelenburg pentru a asigura o circulaţie cerebrală corespunzătoare .Flacoanele vor fi încălzite în apă caldă . semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. cele mai frecvente forme dc hemoragii exteriorizate sunt: • • • • • • epistaxis .hemoragie din arborele respirator : roşu. Astfel. . dezlegarea se va face progresiv.în ultimii ani s-a impus pe plan mondial înlocuirea sângelui integral cu perfuzie intercalată de sânge cu soluţie polielectrolitică Ringer în proporţie de 1/3.În H. în general. Prim ajutor: . când hemoragia este dată de ruptura varicelor esofagiene. metroragie . Atenţie! Orice transfuzie de sânge va f i izogrup. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiA antiB 163 .

Grupele se notează după numele aglutinogenului. Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). precum şi aglutinogenul Rh. Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă.Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa. B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. Coexistenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α .B. sau amândouă . sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel: grupa 0 (zero unu) A II (A-doi) B III (B-trei) AB IV (AB-patru) aglutinogen (antigen) A B AB aglutinine (anticorp) α şi β β α _ După cum se vede. Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: 1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). respectiv B.Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) . Reactivii au fost testaţi prin mai multe metode. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine. Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine de bază . se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. Pe o lamă cu godeuri.AB. B şi AB. B) Sistemul sanguin O. a antigenelor omoloage A. au o aviditate mult mai mare decât cele de sursă umană. sunt specifici. 2) metoda inversă . Faţă de aglutinogenele A şi B.sistemul O. cuprinde patru grupe de sânge. în 164 . III. Astăzi. Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. D e o importanţă deosebită sunt aglutinogenele A şi B. celelalte au aglutinogen A sau B. II. alături.A. deoarece prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii. la temperatura camerei. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). A.B.A. pe lamă. Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. IV. (zero. ambele clasificări au fost unificate. pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază.

parte din grupa 0I. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI. • Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la proba directă(seruri-test. 165 . apar primele semne de aglutinare.dreptul fiecărei picături de ser. . Avem. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. pipete pt. prin metoda de mai sus. cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă. ∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B. cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de hematii. după 3-4 secunde. iar reacţia este completă după un minut.test AII şi BIII. aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute. din grupa AB IV. se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat (picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser).se efectuează omogenizarea. Este nevoie. pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri. de asemenea. Dacă aglutinarea nu se produce. B. 4. Deci serul aparţine grupei AII. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. 2. prin metoda Simonin: Metoda de determinare a aglutininelor Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de transfuzie. deasupra fiecărei picături de ser de cercetat. aflat pe lamă. înseamnă că în serul de cercetat se află ambele aglutinine (α şi β) . de ser sau plasmă.test BIII înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β . picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. deci. Aparţine grupei 0I.cu aglutinogenul cunoscut. ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. cât şi aglutinogen B . Sângele aparţine grupei AII. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. materiale pentru recoltat sângele) dar.Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate.sângele de cercetat. . deci. Atenţie! Şi prin această metodă. se pune o picatură din hematiile test . • Tehnica : - cu o pipetă Pasteur. în loc de seruri-test. Sânge/e aparţine grupei B III. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. lame de sticlă curate şi uscate. interpretarea rezultatelor - . 3. 1.Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite . înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. se folosesc eritrocite-test. lamă cu 3 godeuri. Face parte. valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile. Serul de cercetat face. respectiv hematii . pipete pentru fiecare ser hemotest în parte. deci nu este suficientă recoltarea numai prin înţeparea pulpei degetului. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. deci.

supraveghează pacientul timp de 5 minute . a felului în care prirnitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos. Serul aparţine grupei B III.instalează aparatul de transfuzie . introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid după care reglează ritmul Ia 10-15 picături/minut . care a aglutinat hematiile-test.supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute .medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale pacient . .instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia) . dar obligatorie. continuă transfuzia în ritmul prescris. Probele de compatibilitate directă majoră .Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite . timp de 5 minute . tahicardie.in vitro (Oelecker) in vivo .lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge .in vivo (Jeanbreau) . cefalee.reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut..psihic şi fizic.Jeanbreau scop : . în plus.Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că serul nu are aglutinine. dureri lombare.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. ca pentru puncţia venoasă execuţia . congestia feţei). întrerupe transfuzia şi anunţă medicul .test A II înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a. prin transfuzie. materiale: . DE ŞTIUT: în stabilirea incompatibilităţii de grup se vor observa simptomele obiective şi sesizările spontane ale pacientului DE EVITAT: 166 .asistenta se spală pe mâini . urticarie.îmbracă mănuşi sterile .dacă apar semnele incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig . deci face parte din grupa ABIV.dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. frison.verificarea.

respectă proporţia de 1/10 între globule şi ser . prezenţa de anticorpi imuni din sistemul Rh (dacă primitorul este Rho (D) negativ şi are anticorpi anti-Rho (D). sângele este compatibil şi poate fi transfuzat Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge accidente . sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului -dacă nu se produce aglutinarea. degresate.lame de sticlă curate. in vitro . mănuşi de protecţie . dureri lombare.Oelecker Scop: decelează anticorpii din serul bolnavului. care ar putea distruge eritrocitele donatorului .pune în evidenţă incompatibilitatea în sistemul OAB. îngreunând orientarea în faţa cazului.termostat.seringi şi ace sterilizate .introduce sângele la centrifugă .A se pune întrebări frecvente pacientului ce ar sugera anumite simptome. dispnee. manifestată sub forma şocului hemolitic • se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison. iar donatorul Rh-pozitiv a fost greşit determinat ca Rh-neg) materiale: .citeşte rezultatul după 5 minute. uscate . alcool pacient Psihic şi fizic ca la puncţia venoasă execuţia -asistenta se spală pe mâini -îmbracă mănuşile sterile .incompatibilitatea de grup în sistemul OAB. la rece -adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de 30 minute Interpretare -dacă în picătură se produce aglutinarea. retrosternale) 167 . cianoză..flaconul sau punga cu sângele de cercetat . stare generală alterată. vată.recoltează sânge prin puncţie venoasă .pipete.pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă peste care adaugă eritrocite de la donator . tahicardie.

spirochete sau brucele manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie . febră * cu aer.prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison. infecţii ORL sau urinare recente ori prevenire a infecţiilor postoperatorii. cianoză.transfuzarea unui sânge alterat • infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice la 1-2 ore după transfuzie. dureri toracice. Bilanţ clinic B. acidoză metabolică. Pregătire generală: A. tuse chinuitoare.. după antibiograma sângelui infectat • infectat cu virusul hepatitei epidemice. febra . cianoză. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie. cefalee. se încălzeşte pacientul cu pături.embolie pulmonară * cu cheaguri. posibilităţi de alergie 168 . manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. prin utilizarea de antiseptice Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate. buiote şi se administrează băuturi calde.se schimbă aparatul sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru . cu plasmodiul malariei. stop cardiac prin hipotermie incidente înfundarea aparatului cu cheag . Pregătirea fizică şi psihică a pacientului 2. tensiunea arterială scăzută.se schimbă acul Pregătirea preoperatorie a pacientului 1. Bilanţ paraclinic 3. hemoptizie. şoc posttransfuzional. manifestată prin agitaţie. dispnee. se începe antibioterapie masivă.se schimbă flaconul şi perfuzorul ieşirea acului din venă perforarea venei coagularea sângelui venos refulat în ac . se iau măsuri antişoc de către medicul anestezist-reanimator . distanţă (naso-faringian şi vezică urinară) vindecate paraziţi externi.transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal. Pregătirea pentru operaţie (sau îngrijiri preoperatorii) scop Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de Neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea: la nivelul pielii (incizie): la Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii. puls filiform.

necesităţile pacientului şi manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor. să îi insufle încredere în echipa operatorie. înălţimea şi greutatea sa (obezitatea şi caşexia). cum va fi aşezat la masa de operaţie. Prin atitudinea ei. ţinuta. în conducerea unei discuţii de început. vârsta aparentă şi reală. pe înţelesul celui cu care stă de vorbă. BILANŢ CLINIC 1. când va părăsi patul. să îi explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de operaţie. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate. încrederea pacientului va scădea şi starea lui psihică va fi defavorabilă. starea psihică - să urmărească. pricepere. de durere. grijile . teama. încât aceştia să capete încredere în serviciul în care a fost internat. siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor.ea nu va dovedi răbdare. inhibaţi de teama intervenţiei chirurgicale. Dacă: . de diagnosticul imprevizibil . dar şi autoritară. atent şi sistematic. nici dură dar nici cu slăbiciune. nici distantă. de anestezie. binevoitoare. în preanestezie. să –l asigure că va fi însoţit şi ajutat . are obligaţia: - să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului. Asistenta medicală are obligaţia ca prin atitudinea şi comportamentul ei să înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie : • • • • să –l ajute să-şi exprime gândurile. Bilanţ clinic general Asistenta medicală. faciesul. cu siguranţă. Pacienţii internaţi sunt agitaţi. când va primi vizite. să inspire pacienţilor încredere. profesionalism. ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate 169 . dar nici familiară. mersul. de moarte.Pregătirea fizică şi psihică a pacientului Pacienţilor ajunţi la secţia de chirurgie trebuie să li se asigure confort fizic şi psihic. speriaţi. va reuşi. PREGĂTIRE GENERALĂ A. aspectul pielii (ne ajută să cunoaştem starea de hidratare sau deshidratare a organismului). menită să încurajeze bolnavul - obişnuinţa şi rutina manifestate prin scepticism şi insensibilitate nu sunt combătute aspectul exterior nu va arăta sobrietate şi demnitate limbajul folosit nu va fi adecvat. printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientului.

tare cronice: diabet. să remarce detaliile importante.A.tuberculoze etc. Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative Se va urmări. pentru a nu scă pa problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă a lor - toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează permanent în F. Culegerea de date privind antecedentele pacientului a.dacă a avut afecţiuni pulmonare şi dacă este fumător . însă principala sursă rămâne pacientul. pato/ogice: . măsura şi nota: tensiunea arterială pulsul . _ 170 .dacă a mai suferit alte intervenţii . familia pacientului. ceilalţi membri ai echipei de îngrijire. schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea preoperatorie - să culeagă date din diverse surse: foaia de observaţie.neoplasme . chirurgicale: .dacă în familie au fost bolnavi cu: . Culegerea datelor să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate.afecţiuni cardiace .T.cardiopatii .diabet . într-o manieră selectivă.dacă au avut evoluţie bună .dacă au fost complicaţii c.se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei .- să ia cunoştinţă de situaţia globală în care se află pacientul şi.O. . familiale: . pentru a obţine un tablou clinic exact. etilism etc . b. care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate 2.H. şi planul de îngrijire. foaia de temperatură.epilepsie 3.

uree sanguină. . examene de rutină .). indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de starea generală a pacientului: . .B.glicemie. .hematocrit.S.ionogramă. examene complete . .proteinemie.coagulograma completă..determinarea grupei sanguine.xamenul clinic pe aparate Este făcut de medic prin: . pentru completarea bilanţului clinic preoperator B. BILANŢ PARACLINIC .palpare .V.auscultaţie Este foarte importantă şi utilă cunoaşterea examenului clinic pe aparate.- respiraţia temperatura diureza scaunul 4.timpii de sângerare şi de coagulare. putem clasa examenele paraclinice în: 1. .hemoleucogramă completă.permite o apreciere exactă a stării viitorului operat . . . 2.echilibrul acido-bazic(E. E.completează examenul clinic . .rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit bolnavul pentru investigaţie Pentru o mai bună înţelegere a pregătirii preoperatorii.inspecţie . .percuţie . .probe de disproteinemie.A. 171 .H.sunt examene obligatorii înaintea oricărei intervenţii chirurgicale.

electrocardiograms.spirometrie . oscilografie .examenele radiologice: • • • arteriografie angiocardiografie flebografie .bronhografia .probe de efort . Explorarea aparatu/ui respirator .examenul radiologic: • • • cu substanţă de contrast: esofag baritat tranzit baritat 172 .oscilometrie.examenul fundului de ochi (la hipertensivi) . Examene speciale Sunt în funcţie de aparatul sau organul pe care se intervine a.radiografie sau radioscopie pulmonară. .. .examen de urină.bronhoscopia .electrocardiogramă.examenul sputei b.radioscopia sau radiografia pulmonară . 3. Explorarea tubului digestiv .transaminaze.explorări izotopice . .recoltare de sânge pentru: • • colesterol lipemie c.cateterism cardiac .explorarea funcţiei pulmonare: .tomografia . Explorarea aparatului cardiovascular . fonocardiograma .

• • • • • • • • irigografie fără substanţă de contrast esofagoscopie gastroscopie duodenoscopie colonoscopie rectoscopie anuscopie . Examenul functiei hepatice • explorarea funcţiei excretoare biliare: tubaj duodenal recoltări de sânge pentru: bilirubina. urocultură.duodenoscopie .examenul de urină complet. dozare de proteine .chimismul gastric .lipide.tomografia d.glicemie • • • explorarea pancreasului: .examenul cu izotopi radioactivi .scintigrafie .probe de disproteinemie .tubajul duodenal -examenul materiilor fecale .arteriografie selectivă pancreatică .electroforeza. colesterol explorarea funcţiei de coagulare: coagulograma completă fibrinogen explorarea funcţiei metabolice: .pancreatografie e. Explorarea funcţiei renale . colesterol .tubaj duodenal (testul secretinei) . ADDIS 173 .

se rebadijonează cu un antiseptic colorat regiunea rasă. echilibrul acido-bazic (EAB) . picioarele. cât mai aproape de momentul intervenţiei pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor cutanate şi se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă . .urografie i.examenul de sânge: uree. acid uric. spălături vaginale repetate cu antiseptice pentru infecţii ginecologice. regimul alimentar să fie uşor digerabil şi cu consum de lichide pentru menţinerea tensiunii arteriale. se îndepărtează bijuteriile. analize. TIMP SUFICIENT. toaleta nasului .spălătura gastrică în intervenţii laborioase pe stomac În seara zilei precendente pregătirea pielii : se face baia generală. fără lac de unhii). 174 .cistoscopie .v. Se îmbracă pacientul cu lenjerie curată.cistografie .pielografie .examene endoscopice: . pregătirea tubului digestiv : clismă evacuatoare (cu excepţia intervenţiilor pe colon). ombilicul. care vor însoţi pacientul. Alte pregătiri pentru intervenţie: antibioterapice când se anticipează apariţia unei infecţii postoperatorii.. la duş (după clisma evacuatoare) : spălatul părului.cromocistoscopie . În ziua intervenţiei bolnavul nu mai bea. . ionograma.renograma izotopică PREGĂTIREA PENTRU OPERAŢIE Se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a pacientului A. nu se dau purgative-se face duş după clismă. aplicând apoi pansament antiseptic uscat. creatinina. dezintoxicarea şi mărirea diurezei. Cu un aparat de ras propriu se rade părul cât mai larg în funcţie de zonă. spaţiile interdigitale. unghiile(scurte.examene radiologice: .examene izotopice: . PACIENT INDEPENDENT În ziua precedentă : REPAUS . în funcţie de intervenţie. se verifică regiunea inghinală. se pregătesc documentele : foaia de observaţie. băuturi dulci sau alcaline. (în unele cazuri se pot folosi creme depilatoare). radiografii. toaleta bucodentară. se îndepărtează proteza dentară care se păstrează în cana cu apă. se face eventual o clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei.scintigrama renală . axilele. alimentaţie lejeră : supă de legume. diminuarea setei şi acidozei postoperatorii.

dar poate fi şi rol delegat pentru asistenta medicală). cărucior în funcţie de boală şi bolnav. În sala de operaţie se execută ultima parte a pregătirii pacientului : se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie.în rest.badijonarea zonei cu un antiseptic colorat . împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală.).raderea.Transportul bolnavului în sala de operaţie : se face numai însoţit de asistenta medicală. ombilicul. pentru a nu provoca escoriaţii . axilele. În sala de preanestezie • • • • • se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii (eczeme. după spălatul chirurgical al mâinilor. unghiile. care are obligaţia să predea pacientul asistentei de anestezie. prin spălătură gastrică (dacă este cazul) .este obligatorie efectuarea a două toalete generale la pat.în r e s t p r e g ă tirea preoperatorie este aceeaşi ca pentru pacientul independent. Transportul se face cu un brancard. pregătirea pacientului se face în acelaşi timp cu pregătirea sălii şi a chirurgilor pregătirea constă în: . PAC IENT DEPENDENT . pregătirea câmpului operator.ajută la instalarea câmpului steril textil (" acesta este rolul medicului. PREGĂTIREA PACIENTULUI ÎN URGENŢE CHIRURGICALE • • dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie. monitorizarea funcţiilor vitale. după caz. B. se verifică starea de curăţenie : regiunea inghinală. îmbrăcatul cu echipament steril. Bolnavul trebuie aşezat confortabil şi acoperit . numai a zonelor cu risc . badijonarea cu tinctură de iod (sau alt antiseptic colorat) se face începând cu linia de incizie. obţinerea unui abord venos (branulă. cu atenţie. spaţiile interdigitale. TIMP SUFICIENT. intertrigo etc. se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonarea cu antiseptice colorate. badijonarea cu alcool şi curăţirea pielii de antisepticul anterior. cateter) în funcţie de intervenţie şi de pacient.golirea conţinutului gastric.evantualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent . ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE 175 . pat rulant.spălarea cu apă caldă şi săpun. . se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară. se goleşte vezica urinară) de către asistenta de sală. câmp steril în zona genito – urinară. în 24 de ore (dacă este posibil. de la centru către periferie şi se termină cu zonele septice. pregătirea este aceeaşi ca pentru pacientul independent C. instalarea sondei urinare " a Demeure" (sau. cu săpun antiseptic) .

Asistenta medicală care îl însoţeşte se va asigura că bolnavul stă comod. în aceeaşi zi. din acest moment devine obiectulunei atenţii constante până la părăsirea spitalului. împreuna. Poziţia pe cărucior este de 176 . Teama îi face pe unii pacienţi să refuze operaţia. este în siguranţă şi că tubulatura prezentă (dren. intervenţiei şi diagnosticului. În general. cu aceeaşi intervenţie. Fiecare secţie este responsabilă de numărul şi frecvenţa eventualelor infecţii. a executării corecte a modului de pregătire preoperatorie a pacientului. La întrebări dificile. transportul se face cu patul rulant sau cu căruciorul.să vorbeşti urât cu pacientul şi cu familia acestuia . care sunt obosiţi. înainte ca pacientul să fie transportat în salon. o operaţie fiind o experienţă nouă. se va răspunde: „va trebui să întrebăm medicul" . care va urmări respiraţia şi modul în care este transportat şi aşezat în pat. sau că doresc o amânare pentru rezolvarea unei probleme personale. Bolnavul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenţi de aer sau schimbări de temperatură. anestezistului. Aceasta se realizează prin: • modul de a vorbi cu pacientul • asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne • exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie • menţinerea calmului. au complicaţii. sub pretextul că ar dori să mai încerce cu tratament medicamentos. rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere. precum şi de urmărirea. pe care o trăieşte bolnavul. doi pacienţi operaţi. alături de asistentul de igienă. Supravegherea postoperatorie Supravegherea postoperatorie a bolnavului începe din momentul terminării intervenţiei chirurgicale. pentru a nu-i permite să aibă termen de comparaţie .să se pună în acelaşi salon.contactul cu pacienţii operaţi. perfuzii) nu este comprimată. le este rău. bolnavul este adus în salon însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie. Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat al diferitelor etape din această pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele medicale din secţia de chirurgie. sonde. pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală „minoră". antrenând şi vecinii de salon SE VA EVITA: . În acest sens.În general. terapie intensivă şi cele care lucrează în sălile de operaţie şi anestezie.să faci aprecieri personale asupra chirurgului. CONCLUZII: Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea_ infecţiilor nosocomiale.

decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente. În timpul transportului asistenta medicală va urmări: aspectul feţei (cianoza), respiraţia, pulsul, perfuzia. Instalarea bolnavului se face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil, care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate , cu temperatura de 18-20°C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu instalaţii do oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie. - Patul va fi accesibil din toate părţile - aparatele de încălzit nu vor fi lăsate niciodată în contact cu un operat adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave. Căldura excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de apă, iar senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor. Patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este cazul, salteaua va fi antiescară. Poziţiile pacientului în pat - Transferul de pe cărucior pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea operatului. Poziţia pacientului în pat este variabilă, în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale. - Cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când îşi recapătă cunoştinţa. Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, câteodată, patul va fi uşor înclinat. - În foarte multe cazuri, poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba din 30 în 30 de minute, pentru a uşura drenajul căilor respiratorii. Această poziţie împiedică lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene. - În cazuri particulare (obezi, cardiaci, operaţii pe sân, pe torace etc.) operatul va fi aşezat în poziţie semişezând - poziţia FOWLER - cu genunchii flectaţi cu un sul sub ei. Aceste poziţii diferite se pot menţine uşor într-un pat de reanimare, prevăzut cu mecanisme care permit manevrarea cu blândeţe a pacientului şi instalarea sa comodă. SUPRAVEGHEREA OPERA TULUI Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii. Prezenţa permanentă lângă pacient permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele de supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, să sesizeze orice alte mici modificări şi acuze subiective (durerea) şi să administreze, la timp, tratamentul prescris, evitând iniţiativele personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membri ai echipei.

177

Elemente de supravegheat Supravegherea operatului se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare. Date clinice: 1. Aspectul general al operatului culoarea pielii sesizând paloarea şi cianoza coloraţia unghiilor , urmărind apariţia cianozei starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi picioarelor starea mucoaselor-limba uscată sau umedă, saburală sau curată-indică starea de hidratare a operatului starea de calm sau agitaţie, ştiind că toropeala sau agitaţia extremă exprimă o complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie etc.) 2. Diferiţi parametri fiziologici - Tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore după operaţie din 15 în 15 minute, din 30 în 30 de minute în următoarele şase ore şi din oră în oră pentru următoarele 16 ore notând datele în foaia de reanimare. Pulsul se măsoară la 10-15 minute urmărind frecvenţa, ritmicitatea, amplitudinea care se notează. În cazul în care apar modificări ale pulsului, bradicardie sau tahicardie, se va sesiza medicul reanimator. Respiraţia : se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează, deasemenea, medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Astăzi datorita PIPEI MAYO, lăsate până la apariţia reflexelor şi pe care operata o elimină când se trezeşte, înghiţirea limbii este imposibilă (asist.med. nu tb.să fie tentată să o repună pentru că deranjează bolnavul). Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz , va indica o aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen. Temperatura se măsoară dimineaţa şi seara şi se noteaza în F.O. 3. Pierderile lichidiene sau sanguine Urina : reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun, la început cantitatea de urină este abundentă, dar în două-trei zile revine la normal. Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul; dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondaj vezical , nu înainte însă de a folosi şi acţiuni specifice asistentei medicale: lăsarea robinetului să curgă , fluieratul unei melodii , căldură suprasimfizar etc. Scaunul : se reia în următoarele 2-3 zile şi este precedat de eliminare de gaze; în cazul în care nu apar gazele , se foloseşte tubul de gaze , iar în cazul în care scaunul nu este spontan, se face o clismă evacuatoare.

178

Transpiraţia : se notează dacă apare, deoarece în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante. Vomismentele: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă) Pierderile prin drenaj : se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare dren în parte. Alte semne clinice - sunt urmărite de chirurg şi anestezist, nefăcând parte din atribuţiile asistentei medicale, ele fiind semne importante în evoluţia postoperatorie: starea abdomenului (balonare, contractare, accelerare a peristaltismului intestinal), starea aparalui respirator. Examenele complementare - Completează datele clinice şi constituie un ghid precis în conduita reanimării. Se vor efectua în funcţie de evoluţia postoperatorie a pacientului, astfel încât repetarea lor în exces să nu ducă la dificultăţi privind starea venelor prin puncţii venoase repetate - radiografii pulmonare, în cazul apariţiei unor complicaţii pulmonare postoperatorii - teste de coagulare, de protrombină, teste de toleranţă la heparină - ce permit depistarea complicaţiilor ca tromboza venoasă. Sunt absolut necesare la pacienţii sub tratament anticoagulant, pentru a permite aprecierea dozelor de medicament - hemograma şi hematocritul, indică exact pierderile sanguine şi arată gradul de eventuală anemie, ce poate fi compensată - examenul de urină, ce relevă concentraţia în uree şi electroliţi - examenul chimic al lichidului de drenaj şi, în special, în caz de fistulă digestivă postoperatorie, compensarea exactă a pierderilor constituind o necesitate vitală Pot fi solicitate şi alte examinări, dar într-o asemenea măsură, încât să se respecte capitalul venos al operatului. Pentru a se evita neplăcerea puncţiilor venoase repetate, examenele postoperatorii vor fi reduse la strictul necesar. Foaia de temperatură, foaia de reanimare, foile speciale de reanimare şi supraveghere Datele clinice şi biologice vor fi consemnate de asistenta medicală în foaia de temperatură (de supraveghere), sau în foaia de reanimare, fapt ce permite întocmirea unei vederi de ansamblu a evoluţiei postoperatorii a bolnavului. În afara rolului său în îngrijirea operatului, asistenta medicală are obligaţia de a completa, corect şi la timp, aceste foi, oferind echipei chirurgicale, prin simpla lectură sau o „aruncătură de ochi", informaţii privind starea de sănătate postoperatorie a pacientului. 1. Foaia de temperatură Este indispensabilă în toate cazurile chirurgicale, indiferent de amploarea intervenţiei. 179

Pe foaia de temperatură, se va nota: temperatura, dimineaţa şi seara pulsul valorile tensiunii arteriale diureza scaunul ziua operaţiei, urmând apoi numeretoarea zilelor (1,2,3,...); ziua operaţiei nu se numerotează, fiind denumită „ziua chirurgului" medicamente administrate înainte şi după intervenţia chirurgicală, precum şi dozele îngrijiri pre şi postoporatorii (sondaj vezical, clismă etc.)

2. Foaia de reanimare - Completează datele din Foaia de temperatură şi dă posibilitatea de a urmări bilanţul lichidian din zilele postoperatorii, până la reluarea tranzitului digestiv şi a alimentaţiei normale - Este completată în serviciul de terapie intensivă, pentru pacienţii care, postoperator, au nevoie de perfuzie mai multe zile după operaţie Se va nota: - cantitatea de lichide ieşite sau pierdute, reprezentate prin: • •

volumul diurezei volumul aspiraţiilor gastroduodenale şi al vărsăturilor alte pierderi: dren, fistule, diaree, transpiraţii etc.

- cantitatea de lichide intrate prin: perfuzii cu seruri glucozate (se notează cantitatea şi concentraţia), cu seruri clorurate (cantitatea şi concentraţia), cu hidrolizate de proteină Este important de ştiut că perfuziile cu sânge, plasmă, masă eritrocitară nu vor fi încorporate în capitolul intrări în bilanţul lichidian, întrucât au un rol esenţial în refacerea masei sanguine diminuate în cursul actului operator şi nu reprezintă un aport hidric - băuturi

bilanţul hidric reprezintă raportul dintre ingesta şi excreta; acesta poate fi echilibrat (caz ideal), beneficiar sau deficitar

Când cantitatea de lichide ingerate este mică, se va completa prin soluţii administrate parenteral, până la reluarea funcţiilor digestive. Rezultatele dozărilor de electroliţi conduc la determinarea cantităţii de seruri ce se vor introduce prin perfuzii. Semnele clinice prin care se traduce perturbarea raportului ingesta/excreta 180

rezecţie de anevrism aortic.Sunt foi ce aparţin serviciilor de terapie intensivă în care sunt internaţi pacienţi cu intervenţii chirurgicale mari. la trezire. intervenţii pe cord deschis. asistenta medicală este cea care-i va da să bea 1-2 linguriţe de apă. Îngrijirile acordate pacienţilor operaţi De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde în.sunt: uscăciunea limbii. ca cearşaful să nu aibă cute.agitaţia . Foile speciale de reanimare şi supraveghere . transplant de rinichi. asistenta medicală va supraveghea.prezenţa asistentei medicale este obligatorie lângă pacient. balonare etc.va menţine pacientul în decubit dorsal primele ore. sau ca membri ai familiei aflaţi lângă pacient să-i dea să bea fără discernământ Imediat dupa trezire Asistenta .toaleta zilnică este completată cu pieptănatul şi periatul părului. mare măsură. de 3-4 ori/24 de ore . după trezire. în starea de semiconştienţă operatul tinde sătragă de pansamente. înainte de culcare. neuitând toaleta cavităţii bucale. menţinând-o umedă în permanenţă. controale biologice numeroase (de exemplu.va asigura confortul plasându-i bine perna. a pielii. îi va curăţa gura. Studiul acestor foi oferă date complete asupra stării operatului şi a evoluţiei sale postoperatorii. pentru evitarea trecerii acestora în căile aeriene . să vrea să bea apă (în acest caz. apoi semişezând (în special cei peste 50 de ani). operatul pentru a împiedica eventualele incidente şi urmările lor: . verificând. îndreptând bine aşternutul seara.vărsăturile . ficat. În momentul trezirii şi până la acesta. 3. exceptând pacienţii operaţi cu rahianestezie . decubit lateral dreapta sau stânga. de mai multe ori/zi.lenjeria de corp va fi schimbată zilnic.asistenta medicală va aşeza operatul cu capul într-o parte.) Pe aceste foi sunt notate date separate de cele trecute pe foile de temperatură şi foile de reanimare.imprudenţe posibile: să vrea să coboare din pat. inimă etc. fără pernă. de drenuri sau sonde . permanent. . manifestări de deshidratare. fapt ce impune îngrijiri speciale. sau imediat după ce a transpirat şi de câte ori este nevoie 181 . dacă operatul nu a vomat în ultimele două ore). evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor.

care vor fi precizaţi înainte de a se prescrie analgezicele de rutină. de origine viscerală. Cu ocazia pansamentelor se va lucra cu grijă şi blândeţe. dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi sau urină. iar după folosirea lor se va face. fără să se desfacă cel aplicat în sala de operaţie. se plânge de dureri locale. în prima zi după operaţie. După operaţiile aseptice..pansamentul Supravegherea pansamentului Imediat ce bolnavul este adus în salon de la sala de operaţie se examinează pansamentul.va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă. îngrijirile sunt foarte numeroase. 182 . să-şi mişte picioarele. tegumentele din jur şi secreţiile existente.va încuraja pacientul să se mişte în pat. el va fi întărit cu o faşă nouă suprapusă. De menţionat că nu se vor administra calmante fără prescripţie medicală şi fără a se cunoaşte exact caracterul durerii. Evoluţia procesului de vindecare a plăgii se notează pe foaia de observaţie a bolnavului. au fost încălzite la temperatura corpului. frecvenţa schimbării pansamentului se va face în raport cu semnele locale şi generale pe care le prezintă bolnavul.mâinile.va căuta să respecte micile obişnuinţe ale fiecărui pacient PRIMELE ZILE POSTOPERATORII Sunt cele mai dificile pentru pacient şi datorită faptului că. Când exsudaţia scade. în aceste zile. obligatoriu. Dacă bolnavul are febră. să fie linişte. toaleta perineală . Se examinează plaga. după ce. exceptâd cazurile în care este contraindicat . Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză.bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blândeţe. După intervenţii chirurgicale asupra organelor interne. fără vizitatori mulţi . pentru a evita provocarea durerilor inutile. pentru identificarea germenilor şi antibiograma. de origine parietală sau profunde. se va lărgi pansamentul pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulaţie. La nevoie se fac recoltări pentru însămânţări pe medii de cultură. durerile pot fi superficiale. Îngrijiri de ordin general a) lupta împotriva durerii La originea durerilor postoperatorii stau mai mulţi factori. va fi desfăcut numai după 6 sau 7 zile când se scot şi firele de sutură. Dacă plaga supurează. în prealabil. Aceste îngrijiri sunt de ordin general şi de ordin local . dacă pansamentul rămâne uscat şi bolnavul nu prezintă dureri locale sau febră. Dacă s-a lărgit ori s-a deplasat. să se ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti sculatul din pat precoce. are hemoragii sau plaga supurează se desface pansamentul pentru controlul plăgii şi se schimbă la intervalele fixate de medic. schimbarea pansamentelor se poate face la intervale mai mari.să se întoarcă singur de pe o parte pe alta. fără conversaţii zgomotoase. Se controlează de mai multe ori pe zi dacă plaga nu sângerează.

acfivă prin: . b) lupta împotriva insomniei Există. În cazul operaţiilor pe membre.obligarea pacientului să scuipe. care poate fi prea profund. atunci când pacientul se mişcă. În plus. provocarea tusei prin „tapping"(bolnavii operati pe abdomen sunt învăţaţi să-şi menţină pansamentul cu mâna în timpul tusei.Durerile parietale apar datorită tracţiunii musculare asupra suturilor profunde.colici abdominale . care va trebui să facă operatul să aibă încredere în echipa de chirurgi. Frica de durere. Durerile profunde au mai multe cauze: .dezinfecţie nazofaringiană . în special noaptea .congestie pelvină .distensii viscerale ale tubului digestiv . reprezentat de actul chirurgical continuă şi postoperator. asistenta medicală are la îndemână mijloace proprii. durerea este câteodată cauzată de un pansament prea strâns sau îmbibat cu sânge ori secreţii. să-l facă să înţeleagă evoluţia postoperatorie şi faptul că vindecarea va fi fără complicaţii sau sechele. în zilele noastre. cudat sau astupat În toate cazurile. de sechele face ca anxietatea operatului să fie prezentă.exerciţii respiratorii de două ori pe zi . ceea ce duce la instalarea durerii prin distensie. datorită unui hematom la nivelul plăgii. Aici intervine rolul moral al asistentei medicale. în echipa de asistente medicale. o întreagă gamă de hipnotice. este necesară o profilaxie. medicul chirurg care a efectuat intervenţia chirurgicală decide conduita de urmat şi prescrie analgezicele. expuşi complicaţiilor pulmonare prin staza secreţiilor bronşice şi suprainfecţie. de complicaţii.evitarea frigului. Pentru calmarea acestor dureri sunt suficiente analgezice banale sau intervenţii chirurgicale.dureri legate de dren. pentru a evita durerea) 183 . d) lupta împotriva complicaţiilor pu/monare La persoanele în vârstă. printre care se găsesc cele ce pot fi administrate fiecărui pacient pentru a obţine efectul dorit. în faţa necunoscutului. persoanele cu obezitate sau pacienţii pulmonari cronici. cum ar fi: ceaiuri calmante. Nu sunt contraindicaţii în a schimba pansamentul. c) lupta contra anxietăţii Anxietatea preoperatorie. asigurarea unui climat de linişte etc. în caz de hematom.

cubraţele ridicate în inspiraţie şi coborâte în expiraţie . în anumite cazuri. alternate cu perioade de repaos (10 contracţii succesive .după ce nu mai vrea să meargă.se va ţine cont şi de ce spune pacientul. sau.. cu aerosoli cu produse fluidizante ale secreţiilor bronşice e) lupta contra distensiei digestive Toate intervenţiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale.nu trebuie să meargă singur.pauză). de scurtă durată. La bolnavii imobilizaţi la pat. Acestea sunt. De asemenea. în mod pozitiv. psihicul bolnavului. Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicaţiilor venoase. flexia şi extensia genunchilor. nedepăşind 3 zile. clisme evacuatoare mici şi repetate. repetate de mai multe ori pe zi. Până la reluarea tranzitului intestinal. antrenând şi articulaţia şoldului. toţi operaţii se vor ridica din pat în seara zilei intervenţiei sau a doua zi dimineaţa.măsurăm tensiunea arterială culcat şi apoi în ortostatism Ridicarea se face treptat: întâi la marginea patului. se administrează produse care favorizează reluarea peristaltismului intestinal. accelerează reluarea tranzitului intestinal şi influenţează. accidentele trombozei venoase rămân complicaţia majoră în chirurgie. face un pic de gimnastică respiratorie. pacientul trebuie să se aşeze într-un fotoliu înainte de reîntoarcerea în pat . Această manevră simplă este benefică şi datorită faptului că favorizează amplitudinea respiratorie. Înainte de a ridica pacientul din pat.verificăm dacă nu prezintă edeme ale membrelor inferioare . îşi balansează gambele. Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal. se instalează o aspiraţie continuă cu o sondă gastroduodenală t) lupta împotriva stazei venoase Cu toate progresele terapiei anticoagulante. mişcări de pedalare în pat. împiedică o alimentaţie normală şi favorizează eviscerarea postoperatorie. se practică tubul de gaze. tusea şi expectoraţia. Sculatul din pat precoce este indicat în majoritatea intervenţiilor chirurgicale 184 . prin flexia şi extensia degetelor de la picioare.primul sculat din pat al operatului este considerat prima plimbare precoce. cu retenţie de gaze şi lichide intestinale. purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale. de obicei. lupta contra stazei venoase se va efectua prin mişcări active şi contracţii musculare statice ale membrelor inferioare. ci sprijinit de asistenta medicală şi să nu exagereze de prima dată .asocierea aerosolilor cu antibiotice. În afara contraindicaţiilor. ventilaţia pulmonară. dacă vrea să mai meargă sau să se oprească . va fi necesar să: .

se va ţine cont de starea cardiacă şi renală a operatului. iar ritmul picăturilor nu va fi rapid. de 2000-2500 ml/zi. nici varicele . în lipsa acestora. la bătrâni vor fi astfel prevenite şi complicaţiile pulmonare. Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin cantitatea de urină eliminată. în prima zi administrată cu linguriţa. în special.. survin frecvent complicaţiile de decubit . nici deshidratarea. 1000 ml în a treia zi ş.d. a blănii de oaie h) rehidratarea După intervenţii chirurgicale.natura sau complexitatea operaţiei nu împiedică ridicarea din pat precoce. prin curba diurezei. pielea se va unge.menţinerea curată şi uscată a pielii. Necesitstăţile de apă ale organismului sunt. plimbarea va avea loc cât mai precoce posibil . în medie. dimpotrivă.starea generală nu este o piedică. la persoanele cu antecedente de flebite.a..la fiecare două ore . ci. cât mai repede posibil. electrolitică şi calorică suficientă acoperirii necesităţilor cotidiene.schimbarea de poziţie după orar . fără firimituri pe pat . 185 . .perfuzii. 300 ml ceai sau apă. la bătrâni). fără cute. acolo unde este posibil g) lupta contra complicaţiilor de decubit În cazul unor intervenţii chirurgicale care necesită imobilizare la pat de lungă durată (ortopedie şi. Important este ca acestea să fie prevenite.cartea de vizită" a asistentei medicale.vârsta operatului nu constituie o contraindicaţie. nici obezitatea.folosirea saltelelor antiescară. în mod special pe tubul digestiv.lenjerie de pat şi de corp permanent curată. Acţiuni care previn apariţia escarelor: . Prevenirea escarelor reprezintă acţiunea de bază a asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor imobilizaţi. sau. Până la reluarea acesteia. nici starea de slăbiciune.băuturi.masajul regiunilor expuse escarelor .escarele. 500 ml în a doua zi. Această cantitate va fi furnizată sub formă de: . în special în regiunea sacrococcigiană la incontinenţi. care nu va fi amânată din cauza drenurilor. după baie. rehidratarea venoasă completând necesitatea zilnică.stări ce nu trebuie să constituie o scuză. alimentaţia normală se reia după o perioadă relativ lungă. Perfuziile venoase aduc organismului necesarul de apă. uscată şi bine întinsă. electroliţi şi calorii. sondelor sau perfuziilor .existenţa complicaţiilor postoperatorii nu va interzice plimbarea.m. şi cele de decubit. escara fiind . este necesar să se administreze o raţie hidrică. în cantitate moderată la început. ştiind că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată . la copii este indicată plimbarea cât mai repede .

i) alimentaţia şi realimentaţia În cazurile cele mai frecvente. repartizate în şase-şapte reprize şi se vor alege alimente cu valoare calorică mare. el devine complex şi de o importanţă fundamentală în intervenţii cu gravitate mare. de chirurgie obişnuită.alimentele trebuie menţinute la temperatura corpului . Nu trebuie uitat că pentru a favoriza realimentaţia.bolnavul va bea atunci când nu vomită .va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze . Câteva precauţii pentru alimentaţia prin sondă: .medicamentele sedative (fenobarbital. În intervenţiile chirurgicale de gravitate medie. atropine). anestezice. pacientul va bea apă cu linguriţa.ceai. la alimentaţia obişnuită. atât pentru curăţirea sondei. zeamă de carne. piure de cartofi. carne mixată (în cantităţi mici).nu va consuma fructe crude sau glucide în exces În ziua operaţiei. mesele vor fi servite în cantităţi mici.liposolubile şi ioduron B sau diiodonul . cacao.se testează. zeama de la supa de zarzavat. expectorante şi calmante ale tusei. concentrat de lapte. După 24 de ore . lapte. bine preparate. ou întreg. De exemplu: ou crud. realimentaţia este dificilă. se va ţine cont de următoarele principii: . zahăr. sondă Metras sterilă. tăiţei cu lapte. alimentele trebuie să fie calde. iar a doua zi .hidrosolubile). În cazuri speciale. se va introduce apă. substanţă de contrast (lipiodol sau iodipin . sare .iaurt. treptat. însoţite de amabilitatea şi bunăvoinţa asistentei medicale.ceai. citronadă îndulcită. prezentate estetic şi în veselă foarte curată. scuipătoare. rehidratarea fiind completată cu perfuzii. simple. toleranţa la alimentele introduse . fidea. a treia zi . rolul asistentei este relativ simplu. citronadă şi supă de zarzavat (numai zeama).la sfârşit. Pregătirea pacientului pentru bronhografie Pregătirea materialelor necesare . alimentele vor fi mixate. de asemenea. zahăr (1700 de calorii). treptat. lapte cu ceai şi. biscuiţi. cât şi pentru a se administra necesarul de apă. peşte alb şi se revine.totul administrat pe sondă. În aceste cazuri. O anorexie rebelă sau vărsăturile pot împiedica reluarea alimentaţiei. se vor folosi soluţii nutritive ce ajung până la 3000 de calorii. Pregătirea psihică a pacientului 186 . În cazul alimentării prin sonda nazală permanentă.ritmul scurgerii lichidului trebuie să fie acelaşi ca la perfuzie . cum ar fi: crema de lapte. După reluarea tranzitului: carne de pui.

lateral drept şi stâng) . cu o presiune moderată . Îngrijirea pacientului după tehnică . pentru a se evidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare.pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. până când încetează efectul anestezicului . Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale. doarece produce intoxicaţie cu iod ATENŢIE: . lumina este condusă prin fibră optică. se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse . puţin înclinat spre partea care trebuie injectată .medicul efectuează anestezia căilor respiratorii (reuşita examinării depinde de calitatea anesteziei).în timpul injectării substanţei de contrast. administrare de oxigen etc. pacientul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia (decubit ventral. nu se înghite..după examen. Bronhoscopul rigid se ompune dintr-o serie de tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 cm diametru prevăzute cu un canal central „de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. tubul fiind conectat.se anunţă pacientul să nu mănânce în dimineaţa examenului Pregătirea fizică a pacientului .va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore .cu 1-3 zile înainte. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg (pentru a se evidenţia şi arborele bronşic din părţile superioare ale plămânilor) apoi se aşează pacientul cu toracele moderat ridicat.în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital sau alte medicamente similare . încet. producând intoxicaţii Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). pentru a nu provoca leziuni.se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii .cu o jumătate de oră înaintea examenului.refularea substanţei de contrast şi pătrunderea ei în stomac trebuie evitate. dorsal. se administrează pacientului medicamente expectorante . se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat . introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită. au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. ca şi opticele de 187 . deoarece poate fi resorbită.în timpul examinării radiologice.va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse.

sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. pentru a preveni aburirea instrumentarului optic. Astfel. cu ajutorul căreia se recoltează material pentru examen citologic. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . examenul nu e dureros în sine. Fibrobronhoscopul e mai uşor acceptat de pacient. 450 şi 90°. printr-un sistem special de cabluri . Un alt canal. iar incidentele sau accidentele survin foarte rar 188 . aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate. Ambele sisteme au avantaje şi dezavantaje. tampoane. asupra riscului pe care şi-l asumă refuzândul.examinare. şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronhii segmentare şi subsegmentare.suprafaţa mesei pe care se află instrumentarul e încălzită la 40. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . flaconul cu soluţie de adrenalină 1%. • important . dar nu vizualizează un câmp de ramificaţii de amploarea sistemului flexibil.sterilizarea componentelor aparatelor principale şi a anexelor se face ţinând cont de instrucţiuni (fiecare component are alt mod de sterilizare. Un fin canal permite introducerea unei fine şi flexibile pense de biopsie sau a periei de brosaj. flaconul cu ser fiziologic. glutaraldehide . sistemul rigid permite o mai largă gamă de manevre terapeutice. mănuşi sterile. Imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. seringi de 10 ml de unică folosinţă. lipsind medicul de informare diagnostică esenţială . tăviţă renală.vor fi la îndemână: flaconul cu anestezic (xilină 2%.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor .45°. tot atât de fin. . casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile. astfel încât se poate examina. pense de biopsie de diferite modele. prevăzut în instrucţiuni de ex. porttampoane etc. pense porttampon. Opticele . deşi neplăcut. ultraviolete.pacientul trebuie convins că. oglindă frontală. la o sursă de lumină. seringă laringiană.pacientul trebuie convins de necesitatea examenului. la 180°.tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris . este conectat prin intermediul unui recoltor de sticlă sau plastic (de unică folosinţă) la un aspirator puternic. Ca anexe bronhoscopul rigid are tuburi de aspiraţie.se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. comprese de tifon).se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor .

pe care le va administra în cazul unei hemoptizii. şi-o imobilizează cu două degete deasupra şi policele dedesupt . cu ajutorul unui spray cu xilină 2%. cu extremitatea cefalică în extensie .. instilând. care. pentru a asigura cooperarea lui în toate momentele examinării.pacientul trebuie anunţat că nu trebuie să mănânce dimineaţa .. iar cu mâna stângă. anunţând imediat pe medic dacă survin modificări ale acestora. Venostat etc. asistenta I conectează pacientul la sursa de oxigen.C. înainte de examinare. ridicând capul la 12-15 cm. e aşezat pe un scaun. anestezicul uşor încălzit. urmând să anestezieze arborele traheobronşic.pacientul este aşezat pe un scaun. E. cu ajutorul unei seringi laringiene . pacientul nu va mânca o oră. 189 . după ce îşi deschide larg gura. în acest timp. este nevoie doar de o singură asistentă) ∎ ATENŢIE: .). parametrii vitali (puls. la indicaţia medicului. Asistenta va avea la îndemână hemostatice.se creează pacientului un climat de siguranţă. se vor spăla pe mâini şi vor purta mască sau cagulă Supravegherea pacientului după bronhoscopie: După examinarea bronhoscopică.ambele asistente. pentru a permite acestuia o orientare cât mai completă . se execută o testare la xilină pentru a depista o alergie la acest anestezic. în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. cât şi în dimineaţa zilei respective . se plasează o pernă tare.pacientul este condus în camera de bronhoscopie Bronhoscopia Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente medicale) .în ziua premergătoare examinării. orofaringele şi hipofaringele. punându-l în legătură cu alţi pacienţi cărora li s-a efectuat o bronhoscopie sau fibroscopie .asistenta II serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate (Dacă masa de examinare este prevăzută cu o tetieră. pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării.orientează capul în direcţia indicată de medic.A.într-un prim timp.Asistenta va supraveghea. medicul.asistenta I aşază pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal.pentru anestezie. ajută la extensia acestuia .sub umerii lui. Dicinone. picătură cu picătură. chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. TA etc.) Fibroscopia Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente) . îşi scoate limba. îi anesteziază limba.

Bronhospasmul se datorează contracţiei musculaturii edemului mucoasei bronşice şi hipersecreţiei bronşice. insomnie. albuş de ou. ceaţă. Criza de astm bronşic începe de regulă brusc. survine mai frecvent noaptea. • Factori nealergici (astmul intrinsec): rolul cel mai important îl au factorii infecţioşi (bronşite cronice.). disfagie sau orofagie. dureri în gură. dureri retrosternale. pulberile.asigurându-se că acesta primeşte debitul recomandat de medic . precum şi de factori emoţionali. pe care o va avea sub control tot timpul examinării. detergenţi. lapte. expectoraţie. Bolnavul este găsit în 190 . cefalee. Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu criză de astm bronşic Astmul bronşic este o criză de dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a bronhiilor. tuse. sinuzite etc. eliberatoare. ce stinghereşte în special eliminarea aerului în expiraţie. . fenomene care duc la obstrucţia bronşică. coloranţi. de la ambele mâini . umezeală. tuse uscată). trecerea bruscă de la aer cald la aer rece. peşte). imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu.asistenta I se plasează în spatele pacientului. filantă. hidroree nazală. părul de animal.Dispnee cu caracter expirator prelungit: bradipnee. cu expiraţie forţată (laborioasă şi zgomotoasă) şuierătoare. alergenele alimentare (carne. polenul. Criza de astm se caracterizează prin: . unele medicamente (penicilină. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului. Apariţia crizelor poate fi favorizată de expuneri la frig. Accesul este precedat uneori de o stare prodromală (strănut. • Factori alergici (astmul extrinsec sau alergic) Cele mai obişnuite alergene sunt: praful de casă.asistentei II îi revine atribuţia de a servi medicul cu instrumentarul necesar Supravegherea pacientului dupa fibroscopie Regulile sunt aceleaşi ca şi pentru bronhoscopie. Incidente si accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) - hemoragii.dispneea este urmată de tuse şi expectoraţie mucoasă.diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. stare subfebrilă. analgetice).

se evită simpaticomimeticele.Brahicardie Criza are durată variabilă (1/4 oră .3 ore) şi se terminăi relativ brusc.v. (în cazul în care criza nu cedează la miofilin). berotec. Prin sonda introdusă prin nările bolnavului până în faringe (6-8 cm) oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/minut. Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii ambulatorii: Bolnavul. . medicamentele uzuale de urgenţă fiind: . bronhodilatin sublingual. alupent. asmofug. murmur vezicular diminuat. asmopent. adrenalină (fiole a l ml 1%o inj. . va fi şters de transpiraţii.Hipersonoritate pulmonară. • Până la venirea medicului care este chemat imediat.24 g în injecjie intravenoasă. Se administrează lent (3-5 minute). .simpaticomimetice sub formă de inhalaţii (asmopent. . alupent.oxigenoterapie.Tegument palid-cenuşiu acoperit de transpiraţii reci. vor fi date bolnavului: . .).c. i.miofilin (bronhodilatator) 1-2 fiole a 0.efedrină (fiole a 1 ml 5% în injecţii s. coronarieni.simpaticomimetice: tablete de efedrină. În caz de ineficienţă se recurge şi la alte medicamente: sulfat de magneziu injectat i. menţinut în poziţie şezandă.v. gură întredeschisă. Atenţie! În cazul primului acces de astm apărut la un bolnav în ale cărui antecedente nu sunt semnalate crize de astm bronşic sau care este cunoscut ca hipertensiv sau are valori tensionale crescute. s. 1-2 fiole). . Se continuă administrarea de: . sprijinit în poziţia cea mai comodă. Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu criză de astm bronşic 191 .poziţie şezând (ortopnee). miofilin.c. .hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg.dilatatoare ale bronhiilor: eufilins. lent (10-20 ml). . • Medicul va face apoi indicaţia medicaţiei de urgenţă.antispastice: papaverină. berotec în inhalaţii sau sub formă de spray. raluri sibilante şi ronflante. cu capul înclinat spre spate şi sprijinit în mâini.Faciesul exprimă spaimă şi sete de aer: exoftalmie. hipertiroidieni. Atenţie! Simpaticomimeticele sunt contraindicate la hipertensivi. solbutamol). . lizadon.

Se anunţă medicul. furosemid (fiole). ATENŢIE! Asistenta trebuie să ştie să diferenţieze astmul bronşic de astmul cardiac sau edemul pulmonar acut.C. 3. se diferenţiază în primul rând.sedative: diazepam. în ortopnee. precizarea gradului şi intensităţii acestor tulburări. Asistenta va sfătui bolnavul cum să prevină noi crize de astm: evitarea emoţiilor. surmenajul fizic şi intelectual. bolnavul se conectează la aparatul de respirat. Criza poate evolua sub o formă mai gravă: edem pulmonar când sufocarea se agravează. Bolnavul va fi adus în poziţie şezând. evitarea unor alimente posibil alergizante (ouă.1. atmosfera poluată. tahicardie. . cu capul înclinat spre spate. însă sprijinindu-l în poziţia cea mai comodă cu ajutorul anexelor patului sau cu ajutorul braţelor. bolnavul este chinuit de setea de aer. bradicardie. ciocolată. pentru a se evita greşelile fatale în conduita de urgenţă.evidenţierea tulburărilor funcţionale incipiente. evitarea expunerii la frig. Tulburările aparatului cardiovascular reprezintă de multe ori răsunetul îmbolnăvirii altor organe. 192 .stabilirea capacităţii funcţionale şi a posibilităţilor de adaptare la efort a inimii şi a vaselor sanguine. În astm cardiac: dispneea este polipneică. 5. . nicotine). prin caracterul dispneei.H. emoţii. 2. cateterism cardiac) Explorările cardiovasculare urmăresc: . căpşuni. iar până la venirea lui. spumoasă. cianoză. acoperite de transpiraţie. Oxigenoterapie 4. În cazuri de gravitate extremă. . conserve). se şterge bolnavul de transpiraţie.diuretic: furantril (tablete). În astm bronşic: bradipnee cu expir prelungit. romergan etc. bolnavul este găsit în poziţie şezând.stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul funcţional. umezeala. Capacitatea funcţională a inimii şi a vaselor este influenţată şi de factori externi (surmenaj. Explorarea funcţională a aparatului cardiovascular (EKG. predominant inspiratorie.bronhodilatator: Miofilin (fiole şi tablete). fragi. (fiole). . tegumentele sunt palide. stărilor de tensiune. a alergenilor eventual cunoscuţi. Din aceste considerente bolnavii trebuie pregătiţi în mod corespunzător. . expectoraţie rozee. . se pregătesc medicamentele uzuale de urgenţă: . abuz de alcool.antialergic: H.cardiotonic: strofantină sau digitală. de aceea probele nu pot fi interpretate izolat. eventual la marginea patului.

când se efectuează E. V6. Sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi. ci şi pentru cercetări ştiintifice.G. Construcţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă zilnică. pe verticală amplitutidinea semnalelor bioelectrice.montarea electrozilor pe membre: 193 . V4. Montarea electrozilor pe bolnav Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor. Înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un sistem de coordonate. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare 4.-ul de efort. aVF.electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a 4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1-V6). şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic latent.C. cu 10 . cu electrocardiograful 3 NEK. • 6 derivaţii precordiale notate V1. Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav". V2. • 3 derivaţii unipolare de membre notate : aVR. DIII . E. G. aVL. de preferinţă cu căruciorul. Pe orizontală este reprezentat timpul. în suferinţele miocardo-coronariene în special. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare. Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe. Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura. La extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice . DII. V5. • înregistrarea E.C. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoţionali 2.1 pregătirea bolnavului 1. înainte de înregistrare 3.G. În majoritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1 ".Cei 10 electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor: .Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită electrocardiogramă. REŢINEŢI: Ea este interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice. Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor. aparat construit pe bază de semiconductoare moderne. În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri): • 3 derivaţii bipolare notate DI. transmise la aparat prin cablu. de diferite tipuri.15 min. V3. C.

respectând toate indicaţiile prescrise. U.convenţional numite P. Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor Punerea în funcţiune a aparatului Aparatul poate fi pus în funcţiune cu ajutorul clapei 3 în poziţia „Apăsat" verificându-se scala-indicator de funcţionare care trebuie să indice zona verde a scalei instrumentului.(ST). semnătura celui care a înregistrat INTERPRETARE Pe o electrocardiogramă normală definim: 1. DII . Segmente . pe marginea stângă a sternului V3 = între V2 şi V4 V4 = spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex) V5 = la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă V6 = la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă ATENŢIE! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor. înâlţimea. menţionează medicaţia folosită. 3.distanta dintre două unde (PQ).DIII Înregistrarea derivaţiilor unipolare şi precordiale Terminarea înregistrării : După terminarea înregistrării se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în poziţia neapăsat se îndepărtează electrozii de pe pacient.montarea electrozilor precordiali V1= spaţiul IV intercostal. Unde . Pregătirea aparatului: Aparatul va fi legat la priza de împământare. viteza de derulare. După 3 . verde = picior stâng. data şi ora înregistrării. Q. prenumele pacientului. vârsta. garantează o înregistrare corectă şi fără artefacte. Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele. Intervale . S. galben = mâna stângă.roşu = mâna dreaptă. (TP . R. pe marginea dreaptă a sternului V2 = spaţiul IV intercostal. greutatea. negru = picior drept . 194 . T.5 minute de stabilizare a funcţionării se poate trece la testarea aparatului Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon) Înregistrarea electrocardiogramei DI . 2. Notarea electrocardiogramei. (QT cuprinde unda QRS + segmentul ST + unda T).unda + segment (PQ cuprinde unda P + segmentul PQ).linia izoelectrică).

Undele QRS. care trebuie luată faţă de bolnav (de exemplu. Cu toate că este intrat în uzul curent. Cateterismul cardiac permite măsurarea presiunilor intracavitare. porttampoane.fiole (trusa antişoc) 195 . Această metodă se foloseşte numai când există o indicaţie precisă legată de atitudinea exploratoare. Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive. stomacaină spray. recoltarea de probe sanguine direct din cavităţile inimii şi din vasele mari pentru dozarea O2 şi CO2 . comprese sterile.diagnostic terapeutic (polipectomie. tratament cu laser Pregătirea materialelor şi instrumental sterile_în funcţie de scopul investigaţiei: . Timpul de conducere a stimulului de la atriu la ventriculi (normal 0. tăviţă renală. pipe Guedel.12" . CIDEX. şorţuri de cauciuc. Sonda este dirijată sub ecran radiologic. înregistrarea unei electrocardiograme endocavitare.21"). tratament endoscopic pentru hemoragiile digestive. Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor. midazepam. adrenalină .măşti sterile. terapeutică. Pregătirea pacientului pentru gastroscopie Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice.Între două cicluri cardiace se înregistrează linia zero potenţial (linia izoelectrică). Scop: . novocaină 1% şi xilină). majoritatea cardiopatiilor operabile).0. substanţe anestezice (xilocaină spray. cele care se găsesc dedesubtul ei sunt negative.medicamente: atropină. recipiente cu substanţe dezinfectante (glutaraldehidă. Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului în care stimulul străbate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack până la nodul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara). cu ajutorul unui instrument optic. Pregătirea bolnavului este asemănătoare cu pregătirea pentru intervenţii chirurgicale. a fonocardiogramei intracavitare etc. Cateterism cardiac = introducerea unei sonde radioopace pe cale venoasă sau arterială în cavităţile inimii sau în vasele mari. diazepam. mănuşi sterile. segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a activităţii ventriculare. numit gastrofibroscop (azi eso-gastro-duodenoscop). alcool 90º) . cateterismul cardiac rămâne totuşi o metodă rezervată unor unităţi de înaltă specializare. executarea de coronarografii cu substanţă de contrast sau cu izotopi radioactivi. precizarea unor modificări anatomice cardiace. scobutil.

. iar în unele cazuri. risc de alergii. asistenta culege date pentru depistarea altor manifestări - de dependenţă. de căldură umană printr-o comunicare eficace. calmarea pacientului. Prin discuţia competentă cu pacientul. îi demonstrează pacientului că îi înţelege problemele (climat de înţelegere empatică) îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei (ca să ştie la ce să se aştepte). asistenta trebuie să-l încurajeze. asistenta îi va explica importanţa golirii şi curăţirii complete a stomacului astfel: îl anunţă să nu mănânce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei de examinare şi în seara precedentă investigaţiei - - 196 .recipient cu formol. asistenta încearcă să: - evalueze gradul anxietăţii pacientului. sondelor . Se impune.glicerină sterilă sau silicon. pentru ţesutul prelevat .accidente pentru buna pregătire fizică a pacientului. care va indica medicaţia necesară.soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori PREGĂTIREA PACIENTULUI Orice pacient ce urmează a fi supus acestei investigaţii sau altor examinări endoscopice. frica de diagnostic grav. anxietatea este foarte accentuată. să le depăşească.). să comunice. frica de durere etc. să favorizeze „relaţia de la fiinţă umană la altă fiinţă umană". cauza anxietăţii (frica de investigaţie. este îngrijorat în privinţa procedurii şi a diagnosticului. atunci. Pentru liniştirea pacientului. aplică intervenţiile autonome corespunzătoare - asigură un climat calm. astfel încât să-l determine să-şi exprime sentimentele. printr-un efort de voinţă. verbală şi nonverbală.) asistenta le va comunica medicului. observaţie).seringă de 2 ml de unică folosinţă . pentru lubrefierea tubului gastroscopului. Problemele identificate (anxietate severă. Asistenta: - va administra medicaţia recomandată de medic pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea unor incidente . În cadrul acestei comunicări (discuţie. în funcţie de aceste probleme identificabile. pentru a putea coopera în timpul examinării.pensă pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică . legate de satisfacerea sau nesatisfacerea celor 14 nevoie fundamentale.periuţe de citologie . tahicardii etc. rugându-l ca.

se efectuează pacientului la care evacuarea stomacului e deficitară o spălătură gastric cu apă călduţă Participarea la tehnică . stâng. ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă Asistenta II instrumentele Îngrijirea pacientului după tehnică . asistenta efectuează anestezia locală cu spray (Xilocaină. în vederea examinărilor histologice.pacientul căruia i s-a prelevat biopsie.- în seara zilei precedente. prezentându-i . se etichetează şi se trimit urgent la laborator.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală.se aşează pacientul pe masa de examinare. în vederea descoperirii prezenţei Helicobacterului pylori (testul durează 1 oră) Reorganizarea locului de muncă . asistenta analizează fragmentele bioptice (testul ureazei).este transportat în salon (atenţie la cei cu hemoragie digestivă superioară în curs) . dacă e nevoie.înainte de începerea investigaţiei. pentru evitarea senzaţiilor neplăcute din gât Pregătirea produselor pentru laborator . îl linişteşte.se aspiră soluţie de Glutaraldehidă 2% sau CIDEX.sedarea pacientului se face prin administrarea a câte o tabletă de diazepam. şi dimineaţa . la indicaţia medicului. aceste soluţii pot fi folosite pentru anestezia locală şi prin gargară . până când este curat gastroscopul (prin 4 minute de dezinfecţie cu Glutaraldehidă sau CIDEX se distruge virusul SIDA) 197 ajută medicul la introducerea aparatului. îi asigură poziţia capului în extensie forţată. ungând gastroscopul. (dacă nu există contraindicaţii). La serviciul de endoscopie.este supravegheat încă o jumătate de oră în camera unde pacientul a fost examinat . în seara precedentă examinării şi.se efectuează pacientului inhalaţii cu mentol.este supravegheat atent timp de două ore după terminarea examinării. se introduce sonda gastrică şi se elimină aerul şi mucozităţile . urmărindu-se să nu mănânce. scobutil sau diazepam . este atenţionat să nu consume alimente fierbinţi . pe o perniţă tare Gastroscopia se efectuează cu ajutorul a două asistente: Asistenta I vorbeşte cu pacientul. să nu bea . în decubit lateral. produsele prelevate.cu 40-50 minute înainte de probă. Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină.dacă pacientul nu reuşeşte să elimine mucusul şi aerul din stomac şi acuză dureri. i se efectuează o injecţie cu atropină.

. eczeme. precum şi la femeile gravide în prima jumătate a sarcinii.se anunţă pacientul cu două zile înainte. în peritonită acută. apoi. Examinarea radiologică este contraindicată la pacienţii caşectici. se dezinfectează din nou Incidente şi accidente: . personalul medical este supus riscului următoarelor îmbolnăviri: SIDA. . care trebuie dezinfectat zilnic -fibrogastroscopul trebuie pus într-un câmp steril. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . este toxică). pentru a le proteja .se stochează materialul curat într-un dulap. în perforaţia tubului digestiv cu hemoragie gastro-intestinală acută.se spală bine de secreţii exteriorul şi interiorul aparatulul cu apă şi săpun.interiorul fibrogastroscopului se spală cu o perie care trebuie introdusă în toate canalele. ochelari. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică gastro-intestinală Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. se clăteşte bine . subfebrilităţi. SIDA. în stare gravă. la care se adaugă apă rece până la 200-300 g. apoi. DE REŢINUT: Dacă nu se utilizează corect echipamentul de protecţie (mănuşi. hemoragie. mască.sulfat de bariu 150 g sau un pachet original (sulfat de bariu pentru roentgen).se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă. Pregătirea psihică a pacientului. ileus. adinamici. astfel încât canalele se fie irigate cu produs dezinfectant . lingură de lemn.aparatele prevăzute cu un cerc albastru (care sunt de ultimă generaţie) se pot curăţa şi dezinfecta sub imersie totală în maşini de spălat speciale. astm. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice.se periază extremităţile endoscopului . care suferă de tromboze. se şterge cu alcool de 90º (care se evaporă repede şi îndepărtează dezinfectantul) . tumori ale tubului digestiv). ulcer gastro-duodenal. amestecanduse cu lingura de lemn .fibrogastroscopul şi pensele bioptice se ung cu silicon.se usucă bine (pentru a preveni o eventuală infestaţie micotică) . explicându-i 198 . iar dimineaţa. dermatoze. dureri şi tumefacţia amigdalelor.dureri la deglutiţie. conjuctivite.se şterge aparatul cu soluţie de Glutaraldehidă sau CIDFX (atenţie. purgativ (ulei de parafină) . cană sau pahar. apă. etc) când se lucrează cu soluţiile dezinfectante.

pacientul va înghiţti sulfatul de bariu dizolvat şi amestecat cu o lingură de lemn .la 2 ore de la începutul examinării. făinoase produse lactate . unde i se oferă cana cu sulfatul de bariu (pregătit înaintea examenului) .necesitatea tehnicii şi importanţa ei pentru diagnosticul bolii . pâine prăjită. gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie. la sugari. 150-200 g pentru copiii mari . 199 . 24 ore. se administrează cu lingura. după 2.se explică pacientului tehnica de investigaţie . calciu sau bariu pe cale bucală (acestea împiedică vizibilitatea organelor de examinat) .la comanda medicului.cantitatea de suspensie bariu/apa în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. dimineaţa.se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării . 8.se atenţionează pacientul că nu trebuie să fumeze.seara . umplerea intestinului subţire şi a colonului . pacientul este condus la serviciul de radiologie Participarea la examen . bariul se prepară cu ceai sau cu lapte şi se administrează cu biberonul .cu 2-3 zile înainte de examenul radiologic gastro-intestinal se va evita administrarea de purgative şi se va suspenda administrarea medicamentelor cu conţinut de bismut. fier. iod.după terminarea examinării.în ziua examenului.se administrează pacientului.reuşita unui examen radiologic al organelor abdominale depinde de pregătirea fizică.se anunţă pacientul că în dimineaţa zilei de examen trebuie să mănânce . un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat.pacientul (după ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran. ouă. 100-150 g pentru copii mici. pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului.la copiii mici.se informează pacientul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte Pregătirea fizică a pacientului . ATENŢIE: . pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat . format din supe.în ajunul examinării .pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului). pacientul poate să mănânce Îngrijirea pacientului după tehnică . cu 1-2 zile înaintea examinării.se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare . a pacientului. prin regim alimentar. pentru că fumatul măreşte secreţia gastrică .nu se execută sondaj gastro-duodenal înaintea examenului radiologic (irită mucoasa şi produce o hipersecreţie nedorită) . unt.pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb reţineţi : .

descendent.v. la interval de o oră. durere) . aleză. se administrează un purgativ .. substanţa de contrast se introduce cu ajutorul unei seringi prin sondă direct în jejun. b) fracţionat. alcool 90º) . pacientul va ingera doar lichide . casoletă cu câmpuri sterile. cu câte doi litri apă călduţă. cu 3-4 ore înainte .muşama.se explică scopul pregătirii fizice. Colonoscopul : tub din fibre optice flexibile. recipient cu apă pentru curăţirea colonoscopului după utilizare. în scopul combaterii sau prevenirii deshidratării . se efectuează câte două clisme evacuatoare simple. c) metoda contrastului gazos pentru examinarea stomacului se realizează prin insuflarea de aer în stomac cu ajutorul unei sonde sau prin administrarea unui amestec gazos (acid tartric şi bicarbonat de sodiu). lung de 135-185 cm. când diviziunea 75-80 ajunge în dreptul arcadei dentare. seara şi dimineaţa.medicamente pentru sedarea pacientului Pregătirea psihică şi fizică a pacientului .seara. recipiente pentru prelevări histologice. Pregătirea pacientului pentru colonoscopie Co/onoscopia: examenul vizual direct al colonului. silicon pentru lubrifiere. pensă de biopsie.se explică pacientului necesitatea investigaţiei . Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare . colonoscop cu sursă de lumina şi sistem de aspiraţie. el se poate adapta şi la camera video. transvers şi ascendent până la cec.este încurajat şi se informează pacientul despre tehnica utilizată. se vizualizează colonul sigmoid. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. în vederea golirii şi curăţirii complete a colonului de materii fecale şi mucus.trei zile consecutiv. cu ajutorul unui colonoscop flexibil.Substanţa de contrast poate fi introdusă în tubul digestiv şi prin alte metode: a) direct în jejun prin sonda duodenală (Einhorn). CIDEX. ultima clismă se face în dimineaţa examinării. comprese mici sterile.în cele trei zile de pregătire. pacientul luând din 10 în 10 minute câte o înghiţitură din substanţa opacă.la nevoie. i se pot administra lichide prin perfuzie i. care ar împiedica examinarea Pregătirea fizică: . mănuşi de cauciuc. efectele neplăcute (senzaţia de presiune. se dă un somnifer 200 . recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (glutaraldehidă. durata investigaţiei. vaselină. înaintea sondei se controlează sub ecran radiologic. înaintea examinării.în prima şi în a 2-a seară de pregătire. înalte.

pe măsură ce medicul are vizibilitatea traiectului lumenului colonic stâng. în cursul diverticulitei acute sau al colitelor ulcerative. în lumenul colonului. asistenta. dureri abdominale violente. la solicitarea medicului. îin ascite masive sau la persoane confuze 201 .dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice. asistenta I se ocupă de pacient. şi este acoperit cu un câmp steril.asistenta I linişteste pacientul. herniilor ombilicale.. avansează tubul încet.îl aşează în decubit lateral stâng. să se relaxeze (informarea anterioară îl face mai cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii) .urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului .se curăţă mecanic colonoscopul. prevăzut cu un orificiu central (în timpul examinării. cu 30-60 de minute înaintea începerii colonoscopiei Participarea la colonoscopie .piesele care nu se pot steriliza.asistenta va avea grijă să nu ajungă vaselină pe lentilă.deoarece unele piese ale colonoscopului nu pot fi sterilizate la autoclav. .în acest timp. imediat după îndepărtarea tubului.în dimineaţa examinării. Incidente şi accidente: sângerare.asistenta II verifică colonoscopul. încet. în anus ∎ ATENŢIE: . Reorganizarea locului de muncă . stop cardiac reflex. i se administrează 1 fiola diazepam şi scobutil. îl solicită să coopereze şi. poziţia pacientului poate fi schimbată dintr-un decubit în altul.sunt necesare două asistente: . îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrifiante se transportă pacientul la salon. pe cât posibil. la patul său Pregătirea produselor pentru laborator . . . pe măsură ce sonda înaintează) . le dezinfectăm cu Glutaraldehidă sau CIDEX şi alcool de 90° . la solicitarea acestuia.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce. cu genunchii flectaţi. se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare. supraveghindu-l şi explicându-i cum să coopereze. fapt care ar împiedica vizibilitatea.se efectuează toaleta regiunii anale. care opresc investigaţia. tahicardie. perforaţie. se pregătesc materialele pentru laborator (se completează buletinul de recoltare cu datele de identitate ale pacientului şi examenul cerut) şi se transportă imediat la laborator. în cutia aparatului se păstrează permanent 10-15 tablete de formol . asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bună . Îngrijirea pacientului după tehnică . • DE REŢINUT: Contraindicaţii: în operaţii abdominale recente.

cărbune animal de 3 x / zi. se administrează pacientului un prânz compus din ouă.în ziua precedentă examenului. în decurs de 5 minute . timp de 30-60 de minute . ameţeli. se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod a. pentru evacuarea gazelor din colon . dacă apar roşeaţă . stare de rău general. smântână şi unt cu pâine (provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii biliare). greţuri. la orele 16. smântână şi unt cu pâine sau 50 g ciocolată cărbune animal triferment substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic) antihistaminice Materialele pregătite se transportă lângă pacient.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării. urticarie. la 20-30 minute se administrează celelalte trei tablete Razebil. senzaţie de arsuri. la orele 12.pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. câte 2 tablete şi regim hiperprotidic .se aşazs pacientul în decubit lateral drept.înainte de a se efectua radiografia se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare . pacientul are hipersensibilitate la iod şi se întrerupe administrarea b. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă. când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast) 202 prânz compus din ouă. dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptomele de intoleranţă).cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. Opacifierea veziculei biliare pe cale orală (colecistografia) materiale necesare • • • • • psihic -se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii fizic .necooperante. furnicături. el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator -după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ.se testează toleranţa la Razebil: după masă. tahicardie. . dacă acest prânz provoacă accese dureroase. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate .

pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.ceai. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită -înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide.o. după care bolnavul va fi aşezat în decubit lateral drept. pacientul nu va primi mâncare. medicamente sau purgative şi nu va fuma. legume şi zarzavaturi. În cazul în care vezicula biliară nu s-a umplut cu substanţă opacă. se mai administrează 4 tablete de Razebil (sau 6 tablete de acid iopanoic). metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. băutură. utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. se administrează două linguri ulei de ricin fizică 203 . timp de 30-60 minute. între orele 16-20 se administrează 4-6 tablete acid iopanoic. câte una din 10 în 10 minute. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit medicamentoasă . fără a le sfărâma. Atenţie! Dacă se foloseşte acid iopanoic. iar examinarea se repetă a 3-a zi -se administrează prânzul Boyden (2 gălbenuşuri de ou frecate cu 30g zahăr sau 50g ciocolată) -se efectuează radiografii în serie.cu două zile înaintea examinării. pâine) şi ape gazoase -în ziua precedentă examenului. la interval de 30-60-90 de minute Îngrijirea pacientului după efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat se notează examenul în f. pacientul va consuma un regim hidric (supe. Pregătirea pacientului pentru urografie Def. După examen. Pregătirea pacientului Psihică .apă negazoasă) -în seara precedentă.se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia Alimentară -cu 2-3 zile înaintea examinării. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. se administrează cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3 x /zi . paste făinoase.în seara precedentă zilei de radiografie.limonade..se anunţă pacientul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului . De la administrarea substanţei de contrast până la terminarea examinării. cu puţină apă.

se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia Pregătirea alimentară a pacientului : .se efectuează clisme evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast Pregătirea pacientului pentru radiografie renală simplă Radiografia renală simplă: explorare radiologică fără substanţă de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor.după efectuarea radiografiei. ceai. pâine) şi ape gazoase .înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. După examen.în seara precedentă zilei de radiografie.. apă negazoază) . iar în ziua examinării bolnavul nu mai manâncă şi nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei) . ulei de ricin.va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică Îngrijirea pacientului după tehnică . Înaintea executării radiografiei pacientul îşi va goli vezica urinară (sau i se efectuează un sondaj) şi se controlează radioscopic dacă mai există aer în intestin. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii Pregătirea psihicăa a pacientului : .pacientul este condos la serviciul de radiologie . limonade. Aerul din tubul irigatorului trebuie complet evacuat pentru a nu fi introdus în colon. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită . pacientul va consuma un regim hidric (supe. se administrează două linguri de ulei de ricin Atenţie! . se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi . paste făinoase. legume şi zarzavaturi. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe.se anunţă pacientul şi i se explică importanla tehnicii pentru stabilirea diagnosticului . se efectuează o clismă cu apă caldă. ureterali sau vezicali radioopaci (care conţin săruri de calciu) Pregătirea materialelor necesare : .se notează examenul în foaia de observaţie NOTĂ: 204 .în dimineaţa zilei examinării. calculii renali.cu 2-3 zile îinaintea examinării. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit Pregătirea medicamentoasă a pacientului .cu două zile înaintea examinării. să se întoarcă în salon. este ajutat să se îmbrace.în seara precedentă.în ziua precedentă examenului. Participarea la examen .se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut. unde va fi instalat comod în pat . .cărbune animal.

suspecte.este indicată pentru precizarea diagnosticului în sarcina extrauterină. citologice (pentru studierea tipurilor de celule descuamate sau desprinse din col . precizarea cauzelor. bazânduse pe proprietatea epiteliului de a se colora în brun-acaju cu o soluţie iodo-iodurată. Celioscopia . Endometrul se recoltează prin metoda chiuretaiului uterin. Este metoda suplimentară de cercetare a leziunilor exocervicale descoperite la examenul cu valve. Gazul introdus produce un zgomot când trompa este permeabilă. Nu se face în sarcină. Biopsia de col . de tip inflamator. Se fac examene: bacteriologice (pentru diagnostic şi antibiogramă).. de preferinţă C0 2. benigne. Permite puncţia unor formaţiuni chistice ovariene. ceea ce permite efectuarea biopsiei dirijate. Testul Lahm-Schiller (testul cu Lugol) . Explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie Histerometria . se realizează după badijonarea cu acid acetic 2-3% urmată de efectuarea testului Lahm-Schiller. în interiorul cavităţii uterine şi trompe cu ajutorul unui aparat special..condiţii de recoltare: nu se fac irigaţii vaginale. Examenul secreţiei vaginale . neconcludente pentru malignitate.constă în prelevarea unui fragment de ţesut pentru examenul histopatologic. Poate fi folosit pentru depistarea în masă a cancerului de col uterin.în caz de urgenţă. hidrosalpinx.unor dureri pelviene. pentru depistarea Candidei. parazitologice (din secreţia proaspătă pentru trichomonas). Se face între zilele a 8-a şi a 12-a a ciclului.examenul endoscopic al colului uterin.este o endoscopie a cavităţii pelviene după instituirea pneumoperitoneului. din endocol (dacă orificiul extern este întredeschis) şi de la nivelul joncţiunii epiteliului pluristratificat pavimentos al exocolului cu epiteliul unistratificat cilindric endocervical. pot avea următoarele semnificaţii: C I sunt celule absolut normale. Se recoltează din fundul de sac posterior. Colpopuncţia . Insuflaţia uterotubară evidenţiază permeabilitatea trompelor prin introducerea unui gaz. Testul Babeş-Papanicolau este un examen citologic utilizat pentru depistarea precoce a cancerului de col şi corp uterin. după administrarea unui sedativ. Celulele împărţite în cinci clase. Colposcopia.măsoară cavitatea uterină şi precizează direcţia acesteia. este interzis contactul sexual cu 48 de ore înainte. care poate fi perceput cu ajutorul stetoscopului. radiografia se poate executa fără pregătire prealabilă a pacientului. C II sunt celule cu modificări minime. Femeia poate să prezinte senzaţie de 205 . Leziunile nu se colorează. C III sunt celule anormale. piosalpinx.testează stările precanceroase ale colului uterin. C IV sunt celule cu caracter puternic sugestiv neoplazic şi C V sunt numeroase celule neoplazice concludente. dar reuşita este îndoielnică. localizarea sediului obstrucţiei tubare.biopsia de endometru . nu se introduc medicamente local.sau puncţia fundului de sac .

verificând permeabilitatea. • Temperatura bazală. fiind propusă ca metodă de screening. indicând ovulaţia. Ecografia . • dozarea androgenilor. sterilitatea de cauză uterină sau tubară.rău. Histerosalpingografia . a 14-a. Poate să evidenţieze malformaţii uterine. • Dozarea pregnandiolului (formă de eliminare a progesteronului degradat în organism) în urină ne dă un indiciu asupra secreţiei progesteronice. sarcina asociată cu fibrom uterin. noduli. Curba termică Explorarea functională a ovarulul • Explorări indirecte: • Frotiul cito-vaginal . în plus în sterilitatea primară şi amenoreea primară.se efectuează prin recoltarea secreţiei vaginale în ziua a 7-a. Investigaţii genetice a) determinarea cromatinei sexuale în disgenezii gonadice şi intersexualitate b) determinarea cariotipului în aceleaşi afecţiuni. al trompelor. canalul galactofor nu se evidenţiază. Mucoasa vaginală. a 21-a şi a 27-a a ciclului ovarian. uter infantil. Absenţa acestui platou termic indică cicluri anovulatorii. Examinarea paraclinică a sânului a) termografia se realizează cu raze infraroşii şi se bazează pe proprietatea ţesutului malign de a avea o temperatură crescută faţă de ţesuturile vecine sănătoase sau faţă de zona simetrică. • Dozarea progesteronului în sânge. este receptivă la influenţa hormonilor ovarului. Prelungirea peste 16 zile a acestei temperaturi poate fi un indiciu de graviditate. În cancer. ca şi celelalte mucoase ale aparatului genital.8°C.este examenul radiologic al corpului şi istmului uterin.examen cu ultrasunete ce evidenţiază tumori. grealţă sau tuse. b) mamografia este principala metodă de desistare a cancerului de sân. Creşterea curbei termice peste 37°C apare în mod normal la femeia adultă cu 14 zile înaintea menstruaţiei. se determină testosteronul în sânge. măsurată dimineaţa rectal sau bucal. 206 . Diferenţa de temperatură variază între 1. deviaţii ale uterului. • Explorări directe: • Dozarea estrogenilor în sânge şi urină. sinechia uterină. poate decela momentul ovulaţiei şi aprecia funcţia progesteronică a ovarului. tumori endocavitare. c) galactografia constă în injectarea unei substanţe de contrast în unul din canalele galactofore cu ajutorul unui ac bont introdus prin orificiul mamelonar care prezintă scurgerea patologică. în dreptul tumorii. ceea ce impune oprirea tehnicii.

HCG este fixată de serul antigonadotrofinic şi picătura rămâne omogenă (reacţie pozitivă). a examenului clinic este posibil să se întrevadă o evoluţie complicată a sarcinii. Ecografia : Este netraumatizantă. Pot apărea reacţii fals pozitive. ecografia uşurează orientarea puncţiei citologice.d) examenul citologic al scurgerilor mamelonare poate fi util mai ales atunci când există secreţie care poate fi obţinută din scurgere spontană sau la exprimarea mamelonului. evidenţiază semne suspecte şi specifice de malignitate. înainte ca femeia să observe absenţa menstruaţiei. Dacă se produce aglutinarea = reacţie negativă. Nu sunt edificatoare. prin reacţia antigen-anticorp. când nu este posibilă auscultaţia clinică şi după săptămâna a 20-a. latex sensibilizat. Teste biologice Sunt dificil de realizat. Urina şi serul se pun în contact direct. g) examen fără risc. Investigaţii paraclinice în sarcină În urma interogatoriului (interviului) luat gravidei. confirmă viaţa embrionului 207 .a zecea zi de la fecundaţie. Se foloseşte urina femeii gravide. Evaluează chimioterapia în pregătirea preoperatorie pentru tumorile mamare voluminoase. Teste radioimunologice Evidenţiază sarcina din a şaptea . obezitate. identifică recidivele locale ale unui cancer după tratamentul conservator şi formaţiuni tumorale palpabile care nu pot fi bine definite de mamografie sau ecografie. urina nu conţine HCG. furnizează informaţii pe tot parcursul sarcinii. din cauza procurării animalelor de laborator. Se foloseşte în săptămânile 12-20. e) citologia prin puncţie are valoare deosebită. Dacă femeia este gravidă. stabileşte vârsta sarcinii. INVESTIGATII ULTRASONICE Auscultaţia Doppler : Pentru depistarea activităţii cardiace fetale şi pentru măsurarea fluxului sanguin în vasele ombilicale şi în arterele fetale mari. molei hidatiforme şi iminenţei de avort. Sunt folosite în depistarea sarcinii ectopice. ceea ce presupune examene paraclinice complexe. EXAMENE DE LABORATOR Teste imunologice Se bazează pe identificarea gonadotrofinei corionice (H-CG). ser antigonadotrofinocorionic uman. Explorările sunt alese de către medic în funcţie de informaţiile care trebuie obţinute. f) rezonanţa magnetică nucleară este un examen netraumatizant. rezultatele fiind corecte (edificatoare) în proporţie de peste 90%. dar prezintă dezavantajul costurilor crescute. apoi se adaugă latex. În trimestrul I : evidenţiază sacul ovular după a patra săptămână de amenoree şi prezenţa embrionului în cea de-a şaptea săptămână. în caz de hidramnios. simplu şi rapid.

deoarece declanşează travaliul! Indicaţii: în suspiciunea de sarcină depăşită (nu e periculoasă dacă lichidul e clar). transparent. apieciind cantitatea şi culoarea lichidului amniotic. cu flocoane de vernix. Indicaţii: supravegherea sarcinii cu Rh negativ (prezenţa bilirubinei arată un prognostic rezervat şi depistarea semnelor de suferinţă fetală în sarcina patologică. după luna a şasea . Normal. în cazuri excepţionale. stabileşte prezenţa oligoamniosului sau hidramniosului. malformaţii congenitale. întârzieri de creştere intrauterină. putând traversa chiar membranele. diametrul toracic şi abdominal. localizează placenta. Patologic acesta poate fi: . tendinţă la somn 208 .a şaptea de sarcină. vezica urinară trebuie să fie plină atunci când examenul se face în primele patru săptămâni. prin cercetarea meconiului sau dozarea gonadotrofinelor. Gravida consuma înainte de examen o cantitate mai mare de lichide. determină sarcinile gemelare. În trimestrul al III-lea: stabileşte vârsta fetală cu o aproximaţie de trei săptămâni.brun-roşu. sarcini multiple. când fătul este mort. macerat. Nu se face înainte de a 36-a săptămână. În trimestrul al II-lea: stabileşte vârsta gestaţională. anomalii congenitale.oboseală. compoziţie chimică sau enzimatică. măsoară diametrul biparietal. Se pot aprecia dimensiunile micului bazin (radio-pelvimetrie). Amniocenteza Principiul: lichidul amniotic poate fi studiat punând în evidenţă celulele de origine fetală. EXAMENUL LICHIDULUI AMNIOTIC Amnioscopia Presupune col permeabil. . EXAMENE RADIOLOGICE Sunt contraindicate datorită riscului iradierii. depistează: placenta jos inserată. Confirmă existenţa unei sarcini ectopice sau a unei sarcini multiple.galben sau verde. sexul fetal. în suferinţă fetală. apreciază greutatea. Constă în vizualizarea polului inferior al oului. Se pot face. acesta este clar. identificarea punctelor de osificare.prin activitatea cardiacă spre a opta săptămână sau oprirea în evoluţie a sarcinii. lungimea femurului. Îngrijiri acordate în lăuzie (lăuza în primele 2 ore) Culegerea datelor .

uneori frison .apariţia secreţiei lactate .disconfort în legătură cu leziunile perineale. Culegerea datelor .scurgerea lohiilor: sanguinolente. bradicardic ..controlează sângerarea.antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi . tensiunii arteriale (uşor crescută în travaliu) .diureză crescută Probleme . la nivelul ombilicului . depistează semnele şocului hipovolemic . cu distensia ţesuturilor .involuţia uterină .lăuza să colaboreze.controlează funcţiile vitale. Organele genitale revin treptat la normal.sângerare moderată Probleme .puls rar. anunţând medicul în cazul în care este crescută. limonadă . serosanguinolente. contractat.posibila alterare a ritmului şi frecvenţei cardiace în legătură cu hemoragia post-partum .tranzit încetinit . să înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează hemoragia Intervenţii Asistenta: . seroase .transportă lăuza în salon Îngrijiri în lăuzia fiziologică Lăuzia cuprinde primele 6 săptămâni după naştere.posibilă infecţie Obiective .revenirea la normal a pulsului.administrează ceai.supraveghează faciesul şi comportamentul lăuzei . Ciclul ovarian se reia.uter dur.posibila alterare a ritmului cardiac din cauza sângerării (determinate de resturile placentare 209 . o nouă sarcină fiind posibilă chiar dacă se menţine amenoreea de lactaţie. nu apare globul de siguranţă .deficit de cunoştinţe privind autoîngrijirea .efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării globului de siguranţă . glob de siguranţă.

observă aspectul plăgii perineale. ciocolată. miros.instruieşte lăuza să-şi spele mâinile şi sânii înainte şi după supt.posibilă stare de disconfort în legătură cu instalarea secreţiei lactate .să fie capabilă să se autoîngrijească . ceai rusesc) . . culoare.sau tromboflebitei postpartum) .măsoară temperatura.să cunoască semnele „furiei laptelui" .instruieşte lăuza la externare: 210 . pulsul.5ºC. observă lohiile (aspect.alterarea eliminărilor .stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru prevenirea complicaţiilor . anunţând medicul în caz de modificări . a furiei laptelui care poate fi însoţită de creşterea temperaturii până la 37. . alimentaţia în lăuzie Obiective Lăuza: . să revină la orarul propriu . infecţii.5 cm/zi).încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie. cantitate). tromboflebită) .deficit de cunoştinţe privind igiena sânilor şi alăptarea.să-şi efectueze igiena sânilor Intervenţii Asistenta: .să elimine normal.controlează involuţia uterină (scade cu 1-1. tensiunea arterială.instruieşte gravida să se autoîngrijească . excitante. să evite prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor .explică modul de instalare a secreţiei lactate.efectuează toaleta locală. schimbarea tampoanelor.să evite alimentele flatulente -să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale pentru evitarea efortului de defecaţie .să nu apară complicaţii infecţioase sau hemoragice .efectuează sondaj vezical în caz de retenţie urinară în primele ore după naştere .explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor puerperale (după naştere) .atenţionează lăuza: -să nu consume băuturi alcoolice. cacao. pentru depistarea eventualelor complicaţii (hemoragii. devenind organ intrapelvin după 12 zile Involuţia uterină: .

să-şi menţină o bună igienă locală.Infecţia puerperală este prevenită astăzi prin protecţie cu antibiotice la gravidele şi lăuzele cu risc (ruptură prematură a membranelor.să evite raporturile sexuale şase-opt săptămâni . precum şi în plan emoţional. La început apar fisuri mamelonare sau ragade care sunt porţi de intrare pentru microbi.Controlul temperaturii şi pulsului. nu părăseşte lăuza. se conformează indicaţiilor medicale. subinvoluţie uterină. pentru a se adapta noului rol Îngrijiri în lăuzia patologică . Asistenta anunţă medicul. Manifestări. galactoforita. semne: febră tahicardie.să nu ia medicamente fără recomandare medicală deoarece unele se elimină prin secreţia lactată . în caz de ragade . să folosească tampoane vulvare sterile . abcesul sânului.pansamente aseptice . .. apoi. menţinerea sânilor la aer.Verificarea aspectului membrelor inferioare. îngrijirea plăgii.Izolarea lăuzei bolnave .suspendarea alăptării concomitent cu golirea sânului prin muls badijonarea fisurilor cu nitrat de Ag 1%. modificarea aspectului.Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie .La indicaţia medicului .sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului. evitarea frecării În caz de abces mamar.În timpul lăuziei pot apărea hemoragii cauzate de resturi placentare. . dacă nu se iau măsuri. medicul evacuează colecţia. Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului 1. de inerţia uterină. asigurarea repausului pentru prevenirea accidentelor tromboembolice în caz de tromboflebită . la primipare.igienă riguroasă post-partum .Infecţiile glandei mamare apar mai ales. din cauza conformaţiei anormale a mamelonului şi a lipsei de igienă.tratament cu antibiotice Glandei mamare: Reducerea duratei suptului. alăptarea este întreruptă. aşezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după expulzie 211 . pot apărea limfangita. observarea discordanţei dintre acestea . mirosului lohiilor. Intervenţii pentru prevenirea şi depistarea infecţiei: Tractului genital : . infecţii vaginale sau alte focare infecţioase). dureri.

evaluarea stării clinice (scor APGAR : de la 1 la 10. pulsaţii puternice ale cordonului ombilical. tahicardie. lipsa reflexelor cutanate (reflexul punctelor cardinale: la atingerea tegumentului peribucal cu degetul copilul întoarce capul spre partea excitată şi conformează buzele şi limba pentru supt) .Dezobstruarea căilor respiratorii superioare prin îndepărtarea mucozităţilor şi a lichidului amniotic aspirat. În mai puţin timp de 60" apare respiraţia spontană. fără complicaţii ulterioare.reflex de iritabilitate .culoarea tegumentelor şi mucoaselor (piele roşiatică în primele 2-3 zile de viaţă) 5. acordarea îngrijirilor în caz de apnee tranzitorie. bătăi cardiace palpabile.tonus muscular . lipsa ţipătului după naştere.respiraţie (40 resp/min) . fiecare din cele 5 semne este notat cu 0. fără leucoplast 4. Asfixia albastră sau cianotică se caracterizează prin apnee. se continuă până la 1015-20 min. dacă nu depăşeşte nota 8.. asfixie albă.1 sau 2 şi se face suma lor.omb. Asistenta va înveli degetul arătător cu o compresă sterilă de tifon şi va şterge cu aceasta gura nou-născutului. se dezobstruează căile respiratorii prin aspirarea mucozităţilor şi secreţiilor buco-faringiene. extremităţi reci. se lucrează în condiţii de perfectă asepsie) : pensarea cordonului ombilical cu două pense hemostatice la 10-15 cm de inserţia abdominală secţionarea cordonului între cele două pense efectuarea ligaturii la 2 cm de inserţia abdominale cu aţă sterilă secţionarea cordonului la 1 cm distanţă de ligatură efectuarea nodului aplicarea compreselor înmuiate în alcool 70º şi a unui pansament steril peste bontul ombilical. În acest caz.ritm cardiac (υ=120-140 bpm) . păstrarea tonicităţii musculaturii. asfixie albastră : Apneea tranzitorie se caracterizează prin întârzierea apariţiei mişcărilor respiratorii fără ca nounăscutul să ajungă la cianoză. apoi cu ajutorul unei sonde Nelaton racordată la o seringă Guyon sau la un aspirator va 212 . se efectuează un masaj toracic superficial şi se aşează nou-născutul în poziţie declivă. sub 7 – sunt probleme. În astfel de cazuri se vor lua următoarele măsuri de reanimare: .2. aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală şi nazaleă(cu sondă Nelaton nr. legarea şi secţionarea cordonului ombilical (după încetarea pulsaţiilor acestuia .) : . la copiii care necesită reanimare de urgenţă şi la cei cu izoimunizare se indică legarea imediată a cord. cianoză. în faşe circulare. 10 sau 12) 3.

Fricţionarea toracelui şi a spatelui cu alcool. -Administrarea intermitentă de oxigen cu bioxid de carbon sub uşoară presiune. . .Manevra trebuie executată cu un ritm de 18-20 mişcări/min? cu viteză uniformă.Băile calde cu stropi reci : Se cufundă nou-născutul într-o baie cu apă caldă de 40°. la nevoie. .extrage conţinutul aspirat din faringe.respiraţia artificială după metoda Silvester(în decubit dorsal. până ce nounăscutul începe să respire în urma excitaţiilor alternante.În acest moment se execută asupra membrelor superioare o presiune puternică. Pentru reanimarea copilului din asfixie cianotică nu este necesară totdeauna aplicarea tuturor metodelor arătate mai sus. insuflarea plămânilor printr-un tub sau la nevoie gură la gură. nou-născutul fiind ţinut într-un cearşaf încălzit. care reduce diametrele antero-posterioare şi laterale ale cutiei toracice. pierderea completă a tonicităţii musculare. cofeină şi stricnină. respectând raportul normal între inspiraţie şi expiraţie.ridicarea tensiunii arteriale prin intensificarea respiraţiei artificiale şi administrarea de micorenă. Din acest motiv. Reflexele sunt dispărute. . balansarea lui şi utilizarea băilor alternante pot traumatiza nou-născutul sau îl expun la bronhopneumonii . .transfuzia intraarterială de sânge. se stropeşte cu apă rece. astfel diametrele anteroposterioare şi laterale ale toracelui se măresc. .dezobstruarea căilor respiratorii. utilizarea lor este interzisă. Este bine ca limba copilului să fie extrasă cu o pensă linguală).În timpul expirator mişcarea se excută la fel.administrarea intermitentă a bioxidului de carbon şi oxigen sub uşoară presiune: . dar în sens invers. timp de 15-20 de secunde şi apoi.Asistenta se aşează la capul copilului şi-l apucă de antebraţ aproape de articulaţia radio-carpiană.aplicarea excitanţilor cutanaţi arătaţi mai sus(băi calde cu stropi reci). reducându-i capacitatea. În caz de urgenţă. Se caracterizează printr-o paliditate accentuată. în regiunea scapulară se introduce o pernă pentru ca toracele să fie pe un plan superior capului. . bioxidul de carbon se va administra dintr-o sticlă de sifon răsturnată. circulaţie foarte slabă cu bătăi cardiace abia perceptibile şi cordon ombilical lipsit de pulsaţii. Din acest motiv pentru reanimarea 213 . În astfel de cazuri măsurile de reanimare vor fi următoarele: . Asfixia albă sau sincopală. Procedeul se repetă de 3-4 ori.În timpul inspirator aduce membrele superioare ale copilului lateral şi înapoi .încălzirea nou-născutului asfixiat Respiraţia artificială trebuie uneori continuată timp de 1-2 ore. făcând să-I crească capacitatea. Prognosticul asfixiei albastre a nou-născutului este bun. Aducerea copilului în poziţia Trendelenburg. ajungând cu braţele pe suprafaţa antero-laterală a toracelui şi cu antebraţele flectate pe braţe. până când acestea ajung să fie întinse paralel de-a lungul capului.

2500-2800g = subponderali. Administrarea bicarbonatului se va face prin venele epicraniene sau în venele cordonului ombilical. uscarea tegumentelor prin tamponarea cu câmp steril cald. măsurarea înălţimii (48-52 cm . abdomen : 32 cm) 10.4% pentru cazurile grave de destrămare a echilibrului acido-bazic. fetele cu 1cm mai mici decât băieţii) şi perimetrelor (cap : 34 cm. aşezarea nou-născutului în pat Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni hematologice În funcţie de nevoile sale calitative şi cantitative. lipidelor şi proteinelor pentru a preveni şi combate denutriţia. Nou-născuţii readuşi la viaţă din asfixie vor fi ţinuţi sub supraveghere permanentă şi îngrijire specială. 214 . bazate pe carne (viscere). lactat în anemii – alimente bogate în fier. 6. Alimentaţia trebuie să fie bogată în vitamine şi să fie din ce în ce mai substanţială asigurând proporţia fizilogică a glucidelor. transportul în secţia de nou-născuţi 13. 2800-3000g la fete. examinarea nou-născutului în vederea decelării unor malformaţii congenitale vizibile 8. torace : 31 cm. Asistenta va avea pregătită soluţie perfuzabilă de bicarbonat de sodiu 1. calciu. < 2500g = prematuri). identităţii 9. înfăşarea 12. hidrozaharat. se instilează apoi prin 1 sau 2 picături nitrat de Ag 0. aplicarea măsurilor de prevenire a oftalmiei gonococice (se îndepărtează secreţiile de pe pleoape cu ajutorul unor comprese sterile înmuiate în ser fiziologic. cântărirea (3000-3250g la băieţi. vitamine. fiind ameninţaţi în primele zile de pneumonie. pentru a îndepărta surplusul de „vernix caseosa" 11. modificate de boală: în perioadele febrile – regim hidric. stabilirea sexului. legume verzi şi fructe în poliglobulie se reduce cantitatea de carne Alimentaţia pacientului cu afecţiuni reumatismale În formele acute de boală precum şi în perioada de acutizare a formelor cronice trebuie să se asigure caloriile necesare cu un conţinut uşor digerabil. Prognosticul asfixiei albe este mai grav decât al celei albastre.nou-născuţilor cu asfixie albă sau sincopală se utilizează aparate de respiraţie artificială adaptate la mărimea lor.5-1% urmând masajul circular al pleoapelor şi apoi ştergerea ochilor cu tampoane înmuiate în ser fiziologic) 7.

regim hipercaloric. dacă se foloseşte substanţa de contrast P.regim hipocaloric.Respectarea unui regim hipocaloric. Pregătirea pacientului: nu este necesară o pregătire fizică 215 . dietă de cruţare în perioada febrilă (regim hidrozaharat. R.în funcţie de nevoile calitative şi cantitative ale organismului Artroze : .) Investigaţiile radiologice ale pacienţilor cu afecţiuni neurologice (CT. hipoglucidică la pacienţii cu D. : . hipolipidic se impune în caz de obezitate. apoi lacto-făinos care se va îmbogăţi treptat) dieta va asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea dietă desodată pe toată perioada tratamentului cu cortizon . Rezonanţa magnetică nucleară Această procedură foloseşte un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecvenţă şi un computer pentru a produce imagini asemănătoare razelor X. de exemplu trunchiul cerebral.R. : .această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă şi pentru detecţia neoplaziei creierului) Pregătirea pacientului: nu necesită nici o măsură specială de pregătire durata – aproximativ 20-30 minute-fără substanţă de contrast. RMN) Tomografia computerizată: . dacă pacientul este obez .Z.A. dacă a scăzut în greutate După procedură nu apar efecte adverse. 60 de minute dacă este făcută cu substanţă de contrast procedura nu este dureroasă se face testarea sensibilităţii la iod.A. în perioada tratamentului cu antiinflamatoare S. hipoproteică la pacienţii cu gută.Ac. întrucât suprasolicitarea articulaţiilor la bolnavii supraponderali este un factor agravant al artrozelor şi nevralgiilor membrelor inferioare precum şi în spondiloze. Această procedură este extrem de folositoare în vizualizarea zonelor creierului ce nu se vizualizează uşor.regim hiposodat.în funcţie de restricţiile impuse (desodată în tratamentul cu antiinflamatoare) şi de bolile asociate (hipocalorică când pacientul prezintă obezitate.

deschizător de gură. autointoxicaţii (come: diabetică. intoxicaţii cu medicamente: plumb. CONDUITA (MĂSURI) DE URGENŢĂ Asistenta medicală care lucrează în serviciul cu bolnavi agitaţi şi psihici va avea întotdeauna pregătit un material minim necesar: .. septicemii. opiu. pacemakerul) se explică pacientului: durata aproximativ 60 minute Îngrijirea pacienţilor agitaţi şi psihici Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială pentru că ei pot veni în conflict cu anturajul. reţinându-l la pat .prim ajutor psihic". Prevenirea incidentelor şi accidentelor prin măsuri organizatorice urgente Bolnavul agitat va fi liniştit prin psihoterapie adecvat. . neuroinfecţii). mişcări necontrolate. . . epilepsie). . schizofrenie). Îngrijirea bolnavilor agitaţi şi psihici se realizează după ce bolnavul a fost tranchilizat. isterie. insulinică). Linişteşte bolnavii. necoordonate.- se îndepărtează obiectele ce ar putea fi vătămate de magnet (ceasuri. se evită panica. deteriorări de bunuri. cămăşi de protecţie. Medicul va fi anunţat prin intermediul altor persoane. confuzie mintală. devenind periculoşi atât pentru cei din jur. medicamente sedative).pentru imobilizare (unul-două cearşafuri. autointoxicaţiilor (stări febrile: hiperpirexii.în boli somatice (ischemie cerebrală. melancolie. Agitaţia psihomotorie poate apărea: .în cadrul infecţiilor.vorbire incoerentă.în afecţiuni psihice (marea criză anxioasă.la nevoie imobilizare forţată. apelând la persoane cu forţă fizică mai mare pentru a-l face inofensiv. Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitaţi psihomotor: . prevenindu-se panica. acte periculoase. beladonă. fără ca asistenta să părăsească bolnavul agitat . .pentru tratamente parenterale (truse sterile. chingi). răniri de persoane. proteze metalice. dezorientare în timp. intoxicaţiilor. manie. logoree. loviri. prin măsuri de urgenţă şi îngrijiri generale. spaţiu şi/sau asupra propriei persoane. stări precomatoase (din insuficienţa hepatică şi uremie). Se îndepărtează din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi folosite pentru lovire. ţipete. bolnavul aleargă pe coridoare. cât şi pentru ei înşişi. 216 .

ATENŢIE! Chingile vor fi căptuşite cu flanelă sau alte materiale moi şi nu vor fi strânse. corzi. imobilizare manuală. înfăşurând capetele libere pe membrele superioare. închisă în faţă. pentru a nu împiedica circulaţia în membre. În limitele posibilităţilor se vor măsura pulsul. acest procedeu se foloseşte în cazuri excepţionale. Imobilizare cu cearşaf Asistenta aplică cearşaful pe spate. cu mâneci foarte lungi închise. cearşafuri simple. Imobilizarea bolnavului este o măsură extremă. extremităţile răsucite se duc înapoi şi se leagă.A. Este o metodă de urgenţă şi trebuie făcută cu energie. dar fără brutalitate. Imobilizarea bolnavului se poate face cu: cămaşa de protecţie. închizând-o la spate cu şnururi.Supravegherea bolnavului în vederea unei conduite corecte Până la venirea medicului se vor urmări toate manifestările bolnavului pentru a le putea raporta. Bolnavul agitat poate fi 217 . Nu se va administra nici un calmant pentru a nu modifica tabloul clinic (excepţie fac bolnavii care au tratament prescris). Nu se recomandă folosirea ei decât după epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite să câştige încrederea bolnavului şi acceptarea măsurilor terapeutice. chingi speciale de protecţie. după ce se încrucişează braţele bolnavului pe torace. Imobilizarea cu cămaşa de protecţie Cămaşa de protecţie este confecţionată din pânză rezistentă. Imobilizare cu chingi: Garnitura de chingi se compune din 4 manşete şi două benzi late. cu deschizătoare în spate. Se vor observa şi nota eventualele urme de loviri sau agresiuni (uneori acestea sunt imputate personalului de îngrijire). T. temperatura. prevăzute cu şnururi puternice. Părţile de cearşaf care depăşesc mâinile se răsucesc şi. datorită faptului că bolnavul poate să-şi cauzeze prejudicii până la autoasfixiere dacă nu este suficient de bine supravegheat. Braţele bolnavului se încrucişează pe torace cu ajutorul mânecilor care se leagă la spate cu ajutorul şnururilor. • Este interzisă imobilizarea bolnavilor cu cordoane. A doua bandă se aplică imediat deasupra genunchilor. Cu alt cearşaf se leagă membrele inferioare. Dat fiind procesul de umanizare a psihiatriei. respiraţia. orice bolnav psihic poate avea şi o boala somatică a cărei gravitate să impună terapie prioritară şi să contraindice psihotropele sau imobilizarea. feşi.. Asistenta îmbracă bolnavul agitat cu cămaşa. Imobilizarea bolnavului prin forţă manuală cere o atitudine energică şi forţă musculară apreciabile. transversal. Asistenta aplică câte 4 manşete: două pe glezne şi două deasupra articulaţiilor radio-carpiene.

.04g/zi) În caz de agitaţie extremă se folosesc: . În alcoolism se contraindică administrarea de amital sodic. . neuroleptice.poţiuni cu bromuri (2-3 linguri/zi).m. 218 .04-0. În formele uşoare de anxietate se încearcă cu: .m..Nitrazepam (0. medicamentele necesare pot fi următoarele: în cazuri uşoare: se administrează pe cale orală: .tranchilizante (Diazepam 2-6 fiole 0. . asistenta va aplica tratamentul.m.005-0.bromură de calciu i.la indicaţia medicului. . Asistenta va asigura şi efectuarea mijloacelor terapeutice etiopatogenetice recomandate de medic. se va măsura repetat T. Plegomazin.025 g/zi în injecţii i. se vor fixa umerii bolnavului prin apăsare pe suprafaţa patului.01 g/zi în injecţii i.01 g/zi). se administrează în injecţii intramusculare: . .01 g/zi). Raunervil). pentru că ţinerea bolnavului legat îi creează stări de nelinişte şi mai grave. ţinându-se la nivelul articulaţiilor radio-carpiene. Se exercită o presiune asupra genunchilor.03-0.03 g/zi în injecţii i. Hidroxizin (0.005-0. Romtiazin etc. Imediat ce bolnavul a fost făcut inofensiv.făcut inofensiv cel mai uşor imobilizându-l la nivelul încheieturilor.01-0. sau se folosesc combinaţii litice (Diazepam. În cazul în care bolnavul opune rezistenţă.v.Haloperidol (0. Pentru a se preveni hipotensiunea.Pasinal (3-6 linguriţe/zi). cu psihotrope sedative. lipotimia.0025-0.se asociază doze mici de fenobarbital (0. bolnavul nu va fi contrazis.v.tinctură de valeriană (20-80 picături/zi).).Clordelazin (0.25-0.05-0. Romtiazin 2-6 fiole a 0.1 g/zi). Levomepromazin.2 g/zi). . hipnotice sau tranchilizante . . în funcţie de diagnostic. Se imobilizează membrele superioare. trebuie calmat pe cale medicamentoasă. În funcţie de gravitatea şi particularitatea cazului.Meprobamat (0. fixează doza şi ritmul de administrare. (mai ales în cazul administrării de neuroleptice sedative: Levomepromazin.Clordelazin (0.A.). . ATENŢIE! Imobilizarea (trebuie evitată brutalitatea). trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psihică a bolnavului.neuroleptice (Levomepromazin 3-10 fiole a 0. . colapsul. După ce medicul alege preparatul.Romtiazin sau Plegomazin. . se asociază Romparkin pentru a evita apariţia sindromului extrapiramidal. nu se va folosi tonul ridicat.10 g/zi). alte barbiturice sau bromuri. . În cazul administrării de neuroleptice severe (de exemplu. Calmarea bolnavului pe cale medicamentoasă.Raunervil (0. sau i. Asistenta va recurge la ajutor. Imobilizarea nu va depăşi 1-2 ore. bolnavul va fi culcat în pat.03 g/zi). Haloperidol).5 g/zi).

subluxaţie sau luxaţie scapulo-humerală şi de mandibulă). fie că se va aplica într-o camera izolată. Ferestrele vor fi prevăzute cu transperante sau obloane. de aceea hidratarea se începe imediat ce bolnavul s-a calmat (per os. Medicaţia va fi administrată de soră numai după ce bolnavul a fost imobilizat. temperatura 16-21°C. Asistenta va avea întotdeauna pregătită o trusă de prim-ajutor pentru a putea interveni în caz de accidente (stop cardiac. perioadă în care bolnavul se află în apnee totală. Paturile vor fi prevăzute cu gratii. perne. Criza convulsivantă durează aproximativ un minut. Alimentaţia: în caz do negativism alimentar. insulinoterapie. ATENŢIE! Nu se vor lăsa medicamente la îndemâna bolnavului psihic (pericol de suicid). prin sondă sau perfuzie). somnoterapie. Aplicarea electroşocului (electroterapia convulsivantă) Electroşocul = producerea unui acces convulsiv cu ajutorul unui curent electric slab. În 219 . pentru a împiedica lezarea bolnavului în caz de agitaţie. înveleşte electrozii aparatului în tifon. asistenta va recurge la alimentarea bolnavului prin sondă (o va introduce prin nas pentru a nu fi retezată cu dinţii) sau pe cale parenterală. I se va introduce în gură o garnitură de cauciuc învelită în tifon pentru protejarea danturii şi evitarea muşcării limbii în timpul convulsiilor. bolnavul să nu mănânce. În timpul şocului. bolnavul va fi ferit de privirile celor din salon. introdus prin electrozi aşezaţi pe tâmplele bolnavului. dar să urineze. aerisită. Asistenta pregăteşte aparatul de electroşoc. psihoterapie. Asistenta se va îngriji ca înaintea electroşocului. Bolnavul agitat consumă o cantitate mare de energie şi pierde lichide şi săruri minerale prin transpiraţie şi tahipnee. liniştită. fie printr-un paravan. fără pernă. Asistenta va aşeza bolnavul în decubit dorsal. plase sau apărători laterale improvizate din scânduri care vor fi căptuşite cu pături. Două persoane vor proteja articulaţiile scapulo-humerale şi vor susţine mandibula bolnavului pentru evitarea eventualelor luxaţii. apoi medicul aplică şocul electric. Se vor izola prizele electrice. Asistenta va participa alături de medic la aplicarea metodelor terapeutice: electroşoc. îi înmoaie într-o soluţie de electroliţi şi îi aplică pe tâmplele bolnavului.ÎNGRIJIRI GENERALE Asigurarea condiţiilor de mediu Camera va fi izolată. U rmărirea şi aplicarea tratamentelor .

Se urmăreşte tranzitul intestinal (la nevoie clismă). HTA. hidratarea se face prin sonda duodenală introdusă pe cale nazală). glucoză 40%. . Somnoterapia= scoaterea bolnavului de sub influenţa factorilor de mediu prin administrarea medicamentelor neuroplegice. 220 . Urmăreşte bolnavul în timpul comei hipoglicemice. Igiena bolnavului Se schimbă lenjeria de corp a bolnavilor ori de câte ori transpiră (bolnavii agitaţi) sau pierd urină (bolnavii cu crize epileptice). Psihoterapia . Urmărirea. ergoterapia = terapie prin muncă. îl supraveghează şi îi controlează funcţiile vitale.v. Ori de câte ori este nevoie se schimbă şi lenjeria de pat.A. care durează 1 1/2-2 ore. schimbă poziţia. Igiena cavităţii bucale se face folosind depărtătorul de maxilar. Asistenta pregăteşte materialul necesar pentru administrarea insulinei. (Dacă venele nu sunt abordabile se introduce glucoza îin stomac prin sondă). Degetele vor fi protejate cu apărătoare metalice pentru degete. temperatura vor fi măsurate şi înregistrate şi se anunţă imediat medicul în caz de modificări (tahicardie. psihoterapia familială. Urmărirea schimbărilor care survin şi care trebuie semnalate medicului Crizele convulsivante (apariţia şi desfăşurarea lor). sugestie) şi psihoterapia de grup. psihoterapia de relaxare etc. hipnoză. T. Se supraveghează tonusul muscular. respiraţia. Pentru scoaterea bolnavului din comă se pregătesc cele necesare şi se administrează i.tot acest timp. modificări pupilare). persuasiune. asigură hidratarea (dacă somnoterapia ţine mai mult de 24 de ore. asistenta participă şi pregăteşte metodele de psihoterapie specială ca: psihoterapia individuală (psihanaliza: convorbiri. OBSERVAŢIE. prin transpiraţie şi tahipnee. apariţia de edeme. reflexele osteotendinoase şi reflexele cutanate. asistenta nu-l părăseşte. electroşocurile se efectuează protejate sub observarea medicului specialist în secţii de reanimare-terapie intensivă. În acest caz asistenta supraveghează bolnavul. Imediat ce bolnavul poate înghiţi. Insulinoterapia = producerea unei stări de şoc hipoglicemic prin administrarea unor doze crescute de insulină. prevăzut cu cremalieră.. În prezent. La trezire el prezintă amnezie totală a episodului. Alături de medic. i se dau 100-200 g zahăr dizolvat în ceai. tahipnee. Se urmăresc pierderile de lichide prin diureză. notarea funcţiilor vitale şi vegetative Pulsul. meloterapia = terapia prin muzică.

În apă sugarul va fi sprijinit pe mâna stângă a asistentei şi va fi spălat cu mâna dreaptă. curaj şi muncă de calitate. necesitatea tratamentului. cuprinzându-i cu mâna stângă axila stângă astfel încât degetul mare să înconjure umărul. în anxietate mare). Examenul fundului de ochi 221 . IMPORTANT! Îngrijirea acestor bolnavi necesită multă răbdare şi prezenţă de spirit. Baia sugarului Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cadă. Fosele nazale şi urechile vor fi curăţate cu tampoane de vată de formă alungită şi răsucită.liniştea familiei.Se observă pupila . . . . Pentru a-i spăla spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu capul în jos . degetul arătător va fi plasat între glezne. socioterapia. lămurind pe aparţinăitori privind comunicarea veştilor neplăcute de acasă şi făcându-le educaţia sanitară. Legătura cu familia Se va păstra legătura cu familia bolnavilor psihici pentru a putea apela şi la ei în anumite situaţii. Asistenta va acorda atenţie deosebită psihoigienei. Gâtul şi capul sugarului vor fi sprijinite pe antebraţul celui ce execută baia . Prin menţinerea legăturii cu aparţinătorii se urmăreşte: .facilitarea unor măsuri de orientare sau reorientare profesională. Baia sugarului se va termina cu un duş cu apă potrivită la o temperatură de 37 grade.psihoterapia familială.completarea datelor anamnestice. După baie şi duş sugarul va fi aşezat pe cearşaf special pentru baie cu care va fi acoperit. se urmăreşte somnul agitat sau prea liniştit. Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă . cuprinzându-i cu policele umărul aşa încât toracele şi gâtul sugarului vor fi sprijinite pe braţul stâng. După efectuarea băii i se vor tăia unghiile. Ştergerea se face prin tamponare .educarea aparţinătorilor pentru înţelegerea bolii psihice şi conduita ce trebuie să o aibă faţă de bolnav. Se supraveghează şi se raportează medicului orice modificare de comportament. . introducându-i palma stângă în axilă .dimensiune (midriază = începutul crizei de agitaţie psihomotorie. Toaleta ochilor se efectuează cu tampoane înmuiate în ceai de muşeţel începând de la comisura exterioară spre cea interioară.

serveşte pacientul la pat . conştientizându-l că vederea se recapătă parţial. fiind determinată în mod deosebit de streptococ hemolitic.administrează calmante ale durerii . vasele retiniene. să utilizeze corect ochelarii cu lentile convexe pentru distanţă şi citit (în cazul în care intervenţia chirurgicala a constat în extragerea cristalinului. fără implant de cristalin artificial). respiraţia. papila nervului optic (pata oarbă).supraveghează pulsul. Îngrijirea pacientului cu amigdalectomie Amigdalita este inflamaţia amigdalelor. În perioada postoperatorie asistenta supraveghează pacientul permanent pentru a-şi menţine pansamentul binocular (se pansează şi ochiul sănătos pentru a evita clipitul) .aplică pansamentul monoocular.Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care măreşte elementele de 15-20 ori. Poate fi acută sau cronică.sustine psihic pacientul.asigura 24 ore regim hidric prin tub de sucţiune pentru a evita masticaţia .ajută pacientul să coboare din pat când medicul a permis mobilizarea . macula (pata galbenă). să vorbească în şoaptă. Prin oftalmoscopie directă se examinează: corpul vitros.administrează tratamentul general şi local recomandat . Atenţie! Administrarea de homatropină şi mai ales de atropină este contraindicată în glaucom. Asistenta : Pregăteşte pacientul pentru amigdalectomie: 222 • măsoară pulsul. tensiunea arterială. Îngrijirea pacientului cu cataractă în perioada postoperatorie Cataracta este boala oculară caracterizată prin opacifierea progresivă a cristalinului. ochiul sănătos rămânând descoperit când evoluţia este favorabilă .schimbă pansamentul când este îmbibat cu sânge şi/sau secreţie .O. iar trecerea timpului poate aduce rezultatul dorit . retina. Pregătirea bolnavului: pentru examinarea fundului de ochi (F. . tensiunea arterială .educă pacientul să nu facă mişcări bruşte. înainte de examinare.educă pacientul să se prezinte după externare la controale periodice. să stea în decubit dorsal şi lateral pe partea sănătoasă timp de 24 ore. .supraveghează tranzitul intestinal pentru a preveni constipaţia . În acest scop asistenta va instila 1-2 picături de homatropină 1% sau mydrium în sacul conjunctival.) este necesar ca pupila să fie dilatată. cu 30 min.

bijuteriile scoase. Aparţinătorii vor fi invitaţi să părăsească salonul pentru că după instalarea rigidităţii cadaverice îngrijirile se pot face foarte greu.supraveghere permanentă şase-opt ore. Internare 24 ore. Decesul se constată după semnele de probabilitate a morţii: oprirea pulsului. mănuşi. Asistenta notează în condica de predare medicamentele care s-au dat bolnavului. să nu facă gargară. accesoriile. TC .examinează secreţia care se scurge în tăviţa renală şi informează medicul în cazul hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical . să strănute.temperatura . instalarea palidităţii cadaverice. Se îndepărtează de pe pat toată lenjeria. • recoltează urina pentru examen de laborator. Dacă ea consideră că se apropie sfârşitul bolnavului ea anunţă medicul. Îngrijeşte postoperator după amigdalectomie : . Semnele de certitudine ale decesului se instalează puţin mai târziu (rigiditatea şi petele cadaverice) de aceea mortul rămâne în pat încă 2ore înainte de a-1 transporta.educă pacientul ca timp de şapte zile să stea în casă şi îl informează că în a şasea-opta zi este posibilă o mică hemoragie datorită desprinderii membranelor albicioase formate în lojile amigdaliene Sarcinile asistentei medicale la constatarea decesului Înştiinţarea aparţinătorilor se face de asistenta medical. . să evite să tuşească. maxilarul inferior se leagă cu ajutorul unei comprese uscate împrejurul capului.asigură repausul complet la pat în decubit ventral cu capul sprijinit pe antebraţ sau şezând cu capul aplecat în faţă cu tăviţa renală pe coapsă . Mortul trebuie dezbrăcat complet. respiraţiei. relaxarea completă a musculaturii. Asistenta îmbracă un halat de protecţie. să nu facă mişcări de deglutiţie.învaţă pacientul să nu sugă cu paiul lichidele. Este bine ca acesta să fie prezent în mornentul decesului. hainele şi lenjeria îndepărtate din pat.alimentează pacientul după atenuarea durerii şi opririi hemoragiei cu lichide reci în înghiţituri mari . 223 . • recoltează sânge pentru determinarea hemoleucogramei. copiii să nu plângă pentru a nu se accentua sângerarea . să vorbească tare (acestea putând determina hemoragii) . Ochii se închid cu tampoane umede. Cadavrul rămâne culcat numai pe un cearşaf şi o muşama.educă pacientul să nu înghită saliva. comportamentul şi simptomele observate ca şi ora exactă a decesului. procedeele de tratament care i s-au aplicat în ultimele momente. abolirea completă a reflexului pupilar. TS.

reguli şi tipuri Bandajarea sau înfăşarea este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul feşelor de tifon. vărsături sau medicamente trebuie spălate. când nu sunt bolnavi pe coridoare. Dimensiunea feşei se alege în . Efectele rămase de la bolnav se predau aparţinătorilor.) sau susţinută de o infirmieră. pentru că se menţin bine pe loc. Dimensiunile feşelor variază între 5 şi 25 cm lăţime şi 5-20m lungime. Cadavrul se înfăşoară apoi în cearşaful rămas sub el. să nu se desfacă una de alta şi să nu prezinte încreţituri Să se execute cu mişcări blânde pentru a nu accentua suferinţa bolnavului Faşa se ţine cu mâna dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută bandajul derulând faşa într-o singură direcţie. iar infirmiera care susţine regiunea pansată se va aşeza la spatele bolnavului sau lângă el. în aşa fel ca regiunea care urmează să fie înfăşată. Principii de respectat • • • • • • • Faşa să nu fie aplicată prea strâns. exercită o presiune uniformă asupra locului de aplicare şi. Asistenta care aplică pansamentul va sta cu faţa spre bolnav. Feşele cel mai des utilizate sunt cele de bumbac. lăsând plaga descoperită Turele feşei trebuie să acopere pe cele precedente. pentru a nu produce dureri sau tulburări de circulaţie şi să nu fie prea largă pentru ca să nu alunece. Se îndepărtează urmele de pansament.Membrele se întind . de pânză sau de material plastic. Poziţia bolnavului. capătul feşei fixându-se în partea opusă regiunii bolnave şi se leagă într-un loc în care nu va incomoda bolnavul 224 hidrofile. Patul trebuie apoi spălat şi la nevoie dezinfectat. taburet. pe bază de bon. Regiunile murdărite cu sânge. în aşa fel încât acestea să adere reciproc. fiind raport cu regiunea unde se aplică. Bandajarea : definiţie. care trebuie conservate în vederea examenului necroptic. nu se vor atinge plăgile operatorii sau traumatice. de obicei de la stânga spre dreapta Bandajarea membrelor se începe de la extremitatea lor distală Se stă cu faţa spre pacient Bandajul începe şi se termină cu 2-3 ture circulare. aşezată pe un suport (pelvisuport. absorb exudatele şi sângele din plagă. Spălarea cadavrului în întregime nu este sarcina asistentei medicale. ca să nu împiedice mişcările asistentei în timpul manoperei. cele superioare se aşează lângă trunchi şi coapse. să fie uşor accesibilă pentru asistentă. Bolnavul va fi aşezat comod în poziţie şezând sau în decubit. Transportul cadavrului se face în linişte. suluri de pătură etc.

la cap • Mono. repetând succesiunea de ture oblice şi orizontale până la acoperirea completă a ochiului.5-1m şi lată de 5-6cm. la nas 225 .şi biocular –faşa se fixează în jurul capului cu ture circulare. care se fixează pe nas. este indicată pentru regiuni articulare sau inghino-abdominale. faşa se conduce oblic peste celălalt ochi. regiunii capului. este indicată pentru înfăşarea articulaţiei cotului şi genunchiului. ajungând circulare în mijlocul articulaţiei. apoi se acoperă bolta craniană cu ture oblice fixate prin ture circulare. scapulo-humerale • În evantai – se efectuează o tură oblică deasupra articulaţiei şi turele următoare se conduc din ce în ce mai oblic. articulaţia pumnului În spirală – se conduce faşa şerpuind acoperind turele o 3-ime. la 1 sau ambii ochi • Praştie –se ia o faşă lungă de 0. ramurile inferioare se trec pe deasupra urechilor. aducând faşa sub urechea bolnavului. restrângând faşa pe alocuri prin manevra policelui. se despică capetele astfel încât să rămână numai în mijloc o bucată de 5cm nedespicată. se trec oblic peste articulaţii şi se conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare. pumnului • În „spic de grâu” sau spica – se efectuează ture circulare deasupra articulaţiei. indicată în regiuni cilindrice ca: gât. apoi . se face din nou o tură orizontală pe frunte. este indicată în regiunea cotului şi genunchiului • Capelină (calotă) – faşa se fixează în jurul capului. fiecare tură acoperind-o pe cea dinainte 1/3 sau 2/3 . la binocular. apoi oblic. capetele superioare se trec sub pavilionul urechii şi se înoadă în regiunea occipitală. faşa se duce în forma cifrei „8” . se trece cu ture oblice peste ochi. torace. deasupra arcadelor sprâncenoase. se termină înfăşurarea cu ture circulare la punctul de sprijin. lăsând libere pavilioanele urechii. la monocular.de la acest punct se desfăşoară oblic în sens invers. încrucişând pe cele superioare şi se fixează în partea posterioară a capului puţin lateral. se continuă de câteva ori şi se termină înfăşarea deasupra articulaţiei cu ture circulare. în locul turelor orizontale.Tipuri de bandaje • • • Circulară – se suprapun turele de faşă exact una peste alta. este indicată pentru bandajarea gambei şi a antebraţului În formă de 8 – se începe cu ture circulare subarticulare. ca să nu deranjeze bolnavul în decubit dorsal. turele încrucişându-se deasupra rădăcinii nasului formând o spică.

Capetele ei se strâng în jurul gâtului şi se înnoadă. este formată dintr-o bucată de pânză albă de formă triunghiulară. una se trece în jurul abdomenului. . . numită şi eşarfă. pătrată sau dreptunghiulară. care are vârful îndreptat spre cot.reglarea eritropoiezei.excretorie. Scopul explorării funcţiei renale: stabileşte dacă rinichiul satisface în mod normal sau nu rolul său în homeostazie şi între ce parametri. articulaţia mâinii. . Basmaua se poate folosi şi pentru bandajare : cap. iar ramurile inferioare deasupra creştetului capului. lăsând libere urechile. funcţie de bază a rinichilor. Explorarea funcţională a aparatului renal Rinichii realizează multiple funcţii.menţinerea homeostaziei volemice şi osmolaritatea lichidelor organismului. sânul. trebuie să existe o perfuzie sanguină renală adecvată şi integritatea morfofuncţională a glomerulului. Evaluarea unor manifestări clinice (simptome.reglarea metabolismului fosfo-calcic.reglarea tensiunii arteriale. dând antebraţului poziţia necesară. adică la menţinerea homeostaziei. prin aceasta rinichiul contribuie la păstrarea în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. deasupra crestelor iliace. la bărbie • Faşa în T –este compusă din 2 feşe. • Eşarfa – menţine în poziţie de repaus mâna. prin unitatea lor morfofuncţională . . Pentru a-şi putea satisface funcţiile în condiţii normale. toracele. cotului şi antebraţului. ramurile superioare se încrucişează în regiunea occipitală şi se leagă deasupra frunţii. mâna şi laba piciorului. ochiul şi urechea. Vârful basmalei se aduce înainte peste cot şi se fixează cu un ac de siguranţă. Funcţiile rinichilor sunt: . acoperind perineul. . care se trec dublu între coapse . a sistemului tubular şi a interstiţiului.nefronul. semne) specifice 226 . aceasta servind drept sprijin pentru cealaltă. să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbant calitativ şi cantitativ. mijlocul se aplică pe bărbie sau buze.• Căpăstru –la fel ca la praştie. forma şi dimensiunile ei variind după scopul şi regiunea unde se aplică basmaua triunghiulară. Se aşează mâna lezată pe mijlocul basmalei triunghiulare.elaborarea urinei. se utilizează pentru perineu • Basmaua –se foloseşte pentru imobilizarea membrului superior şi fixarea pansamentelor.

cancer. însă ea caracterizează de obicei afecţiunile acute. Dintre aceste manifestări clinice vom prezenta: durerea. • Durerea vezicală (durere în partea de jos a abdomenului sau durere în regiunea suprapubiană) este cauzată de o vezică hiperdestinsă sau printr-o infecţie a vezicii.C. simptome gastro-intestinale. • Durerea la meatul urinar indică o iritaţie a colului vezical. cu jet puternic şi regulat. în general.B. • Durerea ureterală este o durere dorsală care iradiază în abdomen. • Durerea în corpul penisului poate proveni din tulburări ale uretrei. • Durerea renală este o durere surdă care se manifestă în regiunea unghiului costo-vertebral şi care poate să se propage până la ombilic (distensia capsulei renale). este adesea însoţită de greţuri şi vărsături. tenesme (dorinţa continuă de a urina). METODE ŞI MIJLOACE DE EXPLORARE A FUNCŢIILOR RENALE Examenul micţiunii şi al urinei Micţiunea devine act conştient după vârsta de 2 ani. • Durerea lombară-unilaterală surdă: în ptoză renală. prezenţa unui corp străin în canalul uretral sau o uretrită provocată de o infecţie sau de o rană. tulburări cardiocirculatorii. inodor. disuria. una producându-se pe timpul nopţii. litiază. dezechilibrul hidroelectrolitic. pielonefrite bilaterală cu caracter surd în glomerulo-nefrită (acută şi cronică). T. • Durere intensă la nivelul scrotului . La adultul sănătos micţiunea se declanşează uşor.6 micţiuni pe 24 ore. tulburările de micţiune. modificări la nivelul pielii. • Senzaţia de greutate şi o durere perineală şi a rectului semnalează o prostatită acută sau un abces la prostatei. scleroză renală. Durerea • Durerea genito-urinară nu este totdeauna prezentă în tulburările renale. Sunt asociate şi micţiuni imperioase. debit mediu 11 . Durerea glandului este. • Colica nefritică este o durere lombară (între coaste şi ileon) care iradiază în partea de jos a abdomenului sau în regiunea epigastrică. către 227 . de diureză. Adultul sănătos are 3 . DE REŢINUT: O durere asociată (membrele inferioare şi spate) poate fi cauzată de metastazele unui cancer de prostată. tulburări neuropsihice. tulburări de micţiune. în partea superioară a coapsei şi la testicul sau la vulvă. cauzată de prostatită. renal.provine de la un edem inflamator al epididimului sau al testiculului. rapid.Semnele şi simptomele care ne indică o afecţiune a căilor urinare sunt: durerea.20 ml/secundă. putând fi întrerupt voluntar.

de obicei. Uretrita provoacă mai frecvent arsuri în timpul micţiunii. tulburări metabolice. hipertensiune şi efectul anumitor medicamente. boli ale conductelor urinare. cauze sistemice ca discrazii sanguine. Retenţie de urină = imposibilitatea de a micţiona. o glomerulonefrită acută sau o tuberculoză renală. Micţiune întreruptă = oprirea bruscă involuntară a jetului urinar. Modificarea jetului urinar = scăderea forţei de expulzie a jetului urinar („pe bombeu") atrage atenţia asupra unui obstacol uretral. Poate proveni din scăderea capacităţii rinichiului de a concentra urina. Micţiune în 2 timpi = reapariţia senzaţiei de micţiune imediat după sfârşitul unei micţiuni. afecţiuni neurologice. involuntară a urinei. tratamente anticoagulante.dimineaţă. Cauzele sunt: traumatisme ale sfincterului urinar extern. Arsuri la micţiune survin la: pacienţii atinşi de o iritaţie a uretrei sau de o infecţie a vezicii. Poate fi de două tipuri: a) polakiurie datorată poliuriei.Poate proveni dintr-o mare varietate de stări patologice. completă sau 228 . a prostatei. într-o boală cardiacă. de asemenea. Hematurie = un semn alarmant care poate anunţa un cancer al căilor uro-genitale. Cauzele sunt variate: infecţii. în diabet zaharat sau în evacuarea incompletă a vezicii. Micţiuni imperioase = scurtarea până la anulare a timpului dintre perceperea nevoii de a urina şi începutul micţiunii (necesitate violentă de a urina). Incontinenţa de urină = eliminarea necontrolată. prostatitei cronice la bărbat şi trigonitei cronice la femei. de obicei. micţiuni imperioase cauzate prin infecţii. Polakiuria = micţiuni anormal de frecvente. b) polakiurie datorată reducerii capacităţii vezicii urinare. Proteinurie = caracteristică în toate formele de boli renale acute şi cronice. o arsură sau un efort exagerat. infecţiilor bacteriene acute. slăbirea funcţiunii sfincterului. Nicturie = egalarea sau inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină emisă ziua faţă de cea emisă în cursul nopţii. Poate fi acută şi. uretrei. Principalele tulburări de micţiune: Disuria = ansamblul dificultăţilor de micţiune. Pot fi datorate: leziunilor inflamatoare ale vezicii. Micţiune rară = mai puţin de 3 evacuări în 24 de ore sugerează existenţa unei megavezici. adenom de prostată la bărbaţi de vârsta a III-a. în timp ce cistita cauzează arsuri în timpul şi după micţiune. Hematuria poate avea.

Examenul urinei cuprinde un examen macroscopic (volum. traumatisme.6. ionograma. . Densitatea urinei este influenţată de regimul alimentar. urodensimetru. insipid. Cauze: obstrucţie uretrală sau de col al vezicii. cilindri. medicamentoasă).se aspiră spuma (dacă există) cu ajutorul hârtiei de filtru. luciu.4 (pH). unul microscopic (sediment = elemente figurate. TEHNICA: . de cantitatea de urină şi de capacitatea de concentraţie şi diluţie a rinichilor. dar poate să fie şi alcalină sau neutră. celulele epiteliale).cronică de obicei incompletă. examen bacteriologic şi examen fizico-chimic al urinei (reacţia . tulburări în reabsorbţia la nivelul tubilor.pH.1025. compoziţia chimică . Reacţia urinei Se determină cu hârtie albastră şi roşie de turnesol. în timpul regresiunii edemelor. mai amintim oliguria şi anuria (stare de şoc. stativ. Densitatea normală = 1015 . densitate). culoare. aspect. Analiza urinei Examenul de urină poate furniza date asupra homeostaziei organismului. creatinină.un cilindru gradat de 100 ml. contracţii nervoase ale uretrei sau pierderea senzaţiei de micţiune OBSERVAŢIE: Printre tulburările de diureză amintim poliuria (în diabet zaharat. TEHNICA: 229 transfuzii cu sânge incompatibil. clorurie. Se va determina numai din urina proaspătă deoarece urina veche intră în fermentaţie amoniacală care o alcalinizează. hârtie de filtru (pentru îndepărtarea eventualei spume de la suprafaţa urinei). transparenţă. prin diuretice). Aciditatea urinei în mod normal este între 5. de la suprafaţa urinei.se citeşte valoarea densităţii pe scară la cifra care corespunde pe menisc. Determinarea calitativă a albuminei (proteinurie) MATERIAL NECESAR: două eprubete.se introduce urodensimetrul (să plutească liber în urină).6 .se toarnă urină în cilindrul gradat. miros. intoxicaţie . . Normal urina are o reacţie acidă. soluţie de acid sulfosalicilic 20%. proteinurie etc.uree. ) Analiza sumară a urinei Determinarea densităţii MATERIAL NECESAR . .

TEHNICA: .15 picături de acid sulfosalicilic.într-una dintre ele se adaugă 10 . analiza = negative.se agită şi se observă pe fond negru. una sau mai multe cruci (slab pozitiv +. În funcţie de aprecierea opalescenţei se notează rezultatul pozitiv (+). Determinarea cantitativă a albuminei Se face cu reactivul Esbach şi cu albuminometrul Esbach = tub de sticlă care are la partea superioară notat semnul „R" (reactiv). Determinarea puroiului Se face cu hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%.se agită în formă de U. .se toarnă în fiecare eprubetă câte 5 ml urină. comparând cu eprubeta martor. foarte pozitiv +++).se lasă în stativ timp de 24 ore. .se încălzeşte eprubeta la fierbere (eprubeta se va ţine cu clema) = se introduce în flacără în poziţie înclinată 230 .se citeşte rezultatul la înălţimea stratului precipitat direct în g‰.se toarnă urină (5 ml) într-o eprubetă. reactiv Nylander. . Tubul este gradat la partea inferioară de la 1/2 la 12.se toarnă în tubul Esbach urină până la semnul „U" şi se adaugă reactiv până la semnul „R" .se toarnă în eprubetă 5 ml urină. apoi se agită bine prin răsturnarea tubului pentru amestecarea urinei cu reactivul.. . clemă pentru eprubetă. iar la mijloc semnul „U" (urină). Fehling I sau Fehling II.se adaugă 2 ml reactiv. apoi . apoi .se adaugă câteva picături din hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%. bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suprafaţă decât cu întârziere. INTERPRETARE: dacă urina rămâne limpede. Determinarea calitativă a glucozei MATERIAL NECESAR: o eprubetă.se astupă tubul. . INTERPRETARE: dacă există puroi. TEHNICA: . . lampă de spirt. intens pozitiv ++. Dacă prezintă opalescenţă = urina conţine albumine. TEHNICA: . Cealaltă eprubetă cu urină serveşte de martor (comparaţie).

se toarnă 5-6 ml urină în eprubetă. Gradul de pozitivitate se apreciază după intensitatea culorii: . . apoi . Determinarea bilirubinei Se face prin proba Rosin. Determinarea acetonei TEHNICA: . se recomandă 231 Se face cu reactiv Legal-Imbert şi soluţie de amoniac. . bilirubina este prezentă. Studiul cantitativ al elementelor figurate şi al cilindrilor din urină se face prin testul AddisHamburger: ATENŢIE! La femei nu se fac recoltări în perioada menstruală. . INTERPRETARE: dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide.se toarnă câte 5 ml urină în două eprubete (una din eprubete este martor).2 minute cu eprubeta martor. Pregătirea bolnavului: Se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei.se compară . urobilinogenul este crescut.peste urina din eprubetă (5-6 ml) se adaugă câteva picături de reactiv.încălzirea se face la nivelul de sus al lichidului din eprubetă . INTERPRETARE: dacă urina conţine acetonă .2 ml alcool iodat.15 minute lichidul din eprubetă se colorează în negru.culoarea roşu aprins = (+++).într-una din ele se picură câteva picături de reactiv Erlich. . Determinarea se face din urina rece pentru a nu se obţine un rezultat fals. Determinarea urobilinogenului Se face prin metoda Erlich.culoarea roz spre roşu = slab pozitiv (+)..se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac.în caz contrar conţinutul tubului poate ţâşni afară. TEHNICA: . INTERPRETARE: dacă urina conţine glucoză . INTERPRETARE: dacă apare o culoare roşie.după 1. . folosind ca reactiv alcool iodat 6%. la limita de separare a celor două lichide.culoarea roşu intens = urobilinogen crescut (++). .se agită uşor. TEHNICA: .se preling pe marginea eprubetei 1 .în timp de 10 .se formează un disc violet. . DE REŢINUT: în mod uzual determinarea glicozuriei se face prin teste rapide.

acelaşi ca şi pentru examenul bacteriologic al urinei.valoarea normală = 3 .determinarea pH-ului sanguin: se recoltează sânge fără garou.regim fără lichide cu 24 ore înainte. Ca. urmărind izoionia. A. Pregătirea materialului pentru recoltarea urinei Se pregăteşte materialul steril pentru recoltare. bolnavul este rugat să urineze. Examenul sângelui Explorarea modului în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face urmărind concentraţia în sânge a produselor de catabolism azotat.335 mg%) mEq/l (sau 15 . Din acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat timp de 100 .11 mg%) mEq/l (sau 350 . în seringi perfect etanşe. Cl): Na + K+ Ca+ Cl = 135 . Se recoltează întreaga cantitate şi se masoară volumul (recoltarea se face din jet prin emisiune spontană sau prin cateterism vezical).40.21 mg%) mEq/l (sau 9 .1. acidul uric .30 . se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun.5 = 95 . C.7. Această funcţie renală se apreciază prin modificările ionogramei serice (Na. . Bolnavul nu bea nimic în tot acest timp (după unii.5. în condiţii de strictă anaerobioză. Pentru aceasta se determină: ureea sanguină .5 = 4. B. Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acidobazic se face prin: .390 mg%).5 mg%.determinarea rezervei alcaline (RA): se recoltează 10 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu. Se trimite la laborator. Se pregăteşte materialul necesar pentru toaleta organelor genitale.3 mg%. K. această urină se aruncă.40 mg%. izotonia etc. bolnavul bea 200 ml apă sau ceai fără zahăr. abduse cu ulei do parafină. creatinina . se notează ora exactă.valoarea normală = 20 . După 100 sau 180 de min. Recoltarea urinei.150 = 3. Studiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor. (indicator mai fidel al funcţiei renale). Dimineaţa. Valoarea normală = 7.5 . imediat după golirea vezicii urinare pentru asigurarea debitului urinar minim). Studiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilor proteici. pe heparină. izohidria.6 .5 . notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi volumul urinei de la a două micţiune INTERPRETARE: normal se elimină prin urină 1000 hematii/minut şi 1000-2000 leucocite/min.valoarea normală = 0.110 mEq/l (sau 300 .180 de minute. eprubeta va fi foarte bine închisă pentru a se evita degajarea dioxidului de carbon dizolvat în 232 .

56° . filtratul glomerular. scăderea sub 50 vol% arată o stare de acidoză.A. 233 . în tuburi heparinizate livrate o dată cu aparatul.H. P = concentraţia plasmatică a substanţei (mg/ml). Clearance-ul P. Studiul funcţiei renale de menţinere a izotoniei plasmei se face prin determinarea punctului crioscopic al plasmei cu ajutorul unui termometru-criometru. Astăzi pH-ul şi RA se determină mai exact la aparatul Astrup . timp de 20 .30 min.0. Probele de clearance Clearance-ul = volumul de plasmă (în ml) depurat de o substanţă în unitatea de timp (1 minut).) şi se cercetează fiecare mecanism: fluxul plasmatic renal. Valori normale: 500-700 ml/min.A. Fluxul plasmatic renal = volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut. În condiţii normale plasma are punctul crioscopic ∆ între 0. Explorarea mecanismelor funcţionale renale propriu-zise (probe directe). reabsorbţia tubulară activă. creşterea peste 75 vol% reprezintă o alcaloză.H. A. Explorarea filtratului glomerular se face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina (endogenă) sau insulina (exogenă) care se elimină prin filtrarea glomerulară.A. să stea culcat în pat 12 ore peste noapte şi în tot timpul examenului (2 ore).plasmă. Determinarea concentraţiei se face fotometric.) care este eliminat integral de către glomeruli şi de tubi la o singură trecere prin rinichi. Se determină cu ajutorul clearance-ului acidului paraaminohipuric (P. concentraţie etc. în mod continuu.58°C. Explorarea mecanismelor funcţionale se efectuează cu ajutorul clearance-urilor renale şi a unor probe ce se adresează predominant activităţii tubulare (secreţie. se efectuează prin perfuzarea P. înaintea probei se dau bolnavului 400-500 ml apă (pentru asigurarea unei diureze suficiente). V = volumul urinar (ml/minut).H. Se calculează după formula: C = U x V / P în care: U = concentraţia urinară (mg/ml). concentraţia şi diluţia. D. diluţie. Clearance-ul creatininei endogene Creatinina se elimină prin urină prin filtrarea glomerulară fără să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi. Pregătirea bolnavului : Se anunţă bolnavul cu o zi înainte ca: să nu mănânce în dimineaţa examinării.în acest caz se recoltează sânge capilar în condiţii de anaerobioză. Valoarea normală = 53 – 75 vol CO2 /100ml sânge sau 27 mEq/l.

Se măsoară volumul urinei emise.v. 1 ml P. 234 .Bolnavul urinează într-un alt vas. P. Bolnavul se culcă din nou.P. • Proba cu P. Se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării. INTERPRETARE: valoarea normală = 140 ml/min±30. i. la ora 9 . Bolnavul bea 300 ml ceai fără zahăr sau 300 ml apă. o leziune glomerulară sau tubulară scade capacitatea de epurare a ureei din plasmă. Se măsoară volumul urinei. fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Se consemnează greutatea şi înălţimea bolnavului. precum şi în dimineaţa examinării. de la administrarea substanţei.H. în practică se foloseşte în special fenolsulfonftaleină (P.S. Se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. Bolnavul este rugat să urineze la 15 şi la 70 min. Urina se aruncă. (denumit şi roşu fenol) Pregătirea bolnavului.Ureea trece prin filtrarea glomerulară. INTERPRETARE: valoarea normală = 75 ml/min. Valorile scad sub 70 ml în insuficienţa renală. Din cele două emisiuni de urină se trimit 10 ml la laborator împreună cu sângele recoltat pentru determinarea creatininei. Această urină se păstrează. Reabsorbţia tubulară Una din probele care se bucură de largă utilizare în testarea acestei funcţii renale este: Clearance-ul ureei . Din cele două emisiuni de urină se trimit la laborator 10 ml (notându-se exact volumul de urină din cele două emisiuni) împreună cu sângele recoltat.După ce a terminat de băut apă bolnavul va urina ridicat în picioare. Se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. Se măsoară volumul acesteia. Efectuarea recoltării: la ora 7 . Administrarea substanţei.P.Bolnavul urinează din nou. Dimineaţa pe nemâncate i se injectează bolnavului. din soluţie 0.Bolnavul va urina într-un vas.A. Se măsoară volumul urinei.Bolnavul este rugat să urineze. nu va mânca dimineaţa. la ora 8 . la ora 9 . Pregătirea bolnavului Bolnavul este anunţat cu o zi înaintea probei.) şi P. la ora 8 . tot timpul probei . Se dă bolnavului să ingereze 250 ml apă. S. Explorarea secreţiei tubulare Se bazează pe capacitatea tubului renal de a excreta anumite substanţe introduse în organism..6% (nu este obligatoriu ca înainte de probă să fie golită vezica urinară).Efectuarea recoltării : la ora 7 . B. Bolnavul se va culca din nou.Bolnavul urinează din nou. Recoltarea urinei.S.-ul. Urina se păstrează. Urina aceasta se aruncă. Se dă bolnavului apoi să ingereze 250 ml apă. Deşi există mai multe substanţe utilizate ca test explorator al secreţiei tubulare. va sta culcat peste noapte.

carne) fără lichide 235 . şuncă.4% indigo-carmin steril. • Proba de concentraţie Pregătirea bolnavului. • Proba cu indigo-carmin-cromocistoscopie Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. dacă concentraţia este mai bună. • Nefrograma (renograma izotopică) Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte. • Scintigrafia renală Bolnavului i se injectează intravenos o cantitate de substanţă radioactivă. bolnavul putând mânca înainte de probă. însă.30 min. şi 55-70% în 70 min. Proba se execută dimineaţa şi nu cere condiţii de pregătire prealabile. La ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă (ouă. de a capta. informaţii cu privire la cauza acestora. fără a da. Nefrograma permite depistarea tulburărilor funcţionale ale fiecărui rinichi. Proba pune în evidenţă capacitatea tubului proximal de a secreta substanţa radioactivă administrată şi capacitatea tubului distal de a-l excreta. Practic este mai comod să se facă întâi concentraţia şi apoi diluţia. evident că şi diluţia este satisfăcătoare. C. Proba se execută numai în laborator de medicină nucleară.Urina se trimite la laborator. Se injectează intravenos 4 ml soluţie 0. substanţa având un tranzit renal exclusiv şi rapid (se utilizează. din cantitatea de colorant injectată. Proba nu se execută la femei gravide sau în lactaţie. INTERPRETARE: o persoană sănătoasă elimină 20% în primele 15 min. secreta şi excreta o substanţă marcată cu radioizotopi. se detectează repartizarea radiotrasorului în parenchimul renal.S. dispuse la nivelul regiunilor lombare. cu tropism renal. de obicei. Capacitatea de diluţie şi concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai multe probe: • Proba de diluţie şi concentraţie Volhard Are două etape: diluţia şi concentraţia. izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise timp de 15 . printr-un procedeu colorimetric se determină nivelul P. INTERPRETARE: În mod normal colorantul apare în vezica urinară la 5-7 minute de la administrare. după care. cu ajutorul a două sonde de scintilaţie. Bolnavului i se administrează i. Explorarea capacităţii de diluţie şi concentraţie Metodele utilizate în acest scop au la bază faptul că un rinichi sănătos are capacitatea de a produce o urină mai diluată sau mai concentrată în funcţie de gradul de hidratare a organismului.P.v. pâine. cu ajutorul unui aparat scintigraf. Hippuran marcat cu 131I ). Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop.

30 îşi evacuează vezica urinară (urina se aruncă). De la orele 20 până la orele 8 urina se colectează într-o singură probă. Este o probă simplă. insuficienţă cardiacă) se face numai proba de concentraţie. • Se consideră patologic când. lichidul ingerat se elimină cu De asemenea.Recoltarea urinei. Cu două zile înainte. se elimină întreaga cantitate de În primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din cantitatea totală. INTERPRETARE: În cursul după-amiezii şi noaptea. 16. ca răspuns la hidratare. În cel puţin una din probele de dimineaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml. În ziua examinării. iar densitatea Proba Zimniţki lichid ingerată. din 30 în 30 min. întârziere. timp de 4 ore. Recoltarea urinei. diureza scade mult. Se notează cantitatea şi densitatea urinei din fiecare probă. Se notează la toate eşantioanele de urină volumul şi densitatea. predominând diureza nocturnă. când capacitatea de concentraţie este redusă sau dispărută (densitatea În insuficienţa renală severă densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010 (izostenurie). Bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apă timp de 1/2 h. bolnavul va sta în repaus la pat. bolnavul este supus la un regim mixt alimentar. Bolnavul este menţinut în pat. apreciindu-se că un rinichi care concentrează bine are capacitatea de diluţie normală. 18 şi 20) se colectează 4 eşantioane de urină. Se administrează regim alimentar şi hidric normal. Din două în două ore (la orele 14. ATENŢIE! • La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată (edem. ca răspuns la proba de concentraţie. Golirea vezicii şi ingerarea lichidului. • • • urinei trebuie să fie sub 1005 în cel puţin una din probe. 236 . se recoltează 8 probe de urină. Pregătirea bolnavului. depăşind 1028 cel puţin într-o probă. • • maximă sub 1028). La ora 7. Între orele 8-12. iar densitatea trebuie să crească. INTERPRETAREA REZULTATELOR: • În mod normal. • Proba de diluţie Pregătirea bolnavului. are voie să bea lichide cât vrea. în primele 4 ore.

tot pe o perioadă de 15 237 . • Tubajul gastric cu histalog Pregătirea materialului. Pregătirea bolnavului. se măsoară şi se notează volumul. romergan sau feniramin (fiole). proba cu cofeină. au fost abandonate. La capătul distal al sondei se ataşează o seringă de 20 ml. Se recoltează urina din. Se pregăteşte material necesar pentru tubaj gastric. cu pentagastrină sau testul cu insulină (Hollander). În plus histamină. Asistenta medicală va anunţa bolnavul că i se suspendă terapia medicamentoasă cu 24-48 ore înainte de executarea testului. să nu fumeze cu 12 ore înainte şi nici în dimineaţa examinării. seringă de 20 ml. cu atât capacitatea de adaptare a rinichiului este mai bună. fiind considerate ca depăşite (relative). bolnavul este aşezat în decubit lateral stâng. 3 în 3 ore timp de 24 h. 8-10 eprubete. Extragerea sucului gastric Se extrage toată cantitatea de suc gastric existentă în momentul respectiv în stomac (lichid de stază). ace sterile pentru injectarea excitantului şi antihistaminicului de sinteză. INTERPRETAREA REZULTATELOR: Normal. În practică se utilizează cel mai frecvent testul cu histamine (histalog). În continuare sucul gastric extras se colectează în a doua eprubetă sau grup de eprubete. Metodele de stimulare a secreţiei gastrice ca prânzul de probă Ewald-Boas. Introducerea sondei. Asistenta va avea grijă ca sonda să ajungă în partea cea mai declivă a stomacului (este bine să fie controlată radiologic). necorespunzătoare. Explorarea secreţiei gastrice În prezent secreţia gastrică a acidului clorhidric se explorează prin teste de stimulare de o valoare superioară ca: teste cu analogi ai histaminei (histalog). Se notează volumul şi densitatea fiecărei probe. Este preferabil ca aspiraţiile de suc gastric să fie din 3 în 3 minute sau continue.Recoltarea urinei. proba Leporsky cu alcool etc. După introducerea sondei (45-50 cm). cu cât cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele. taviţă renală. Bolnavul trebuie să nu mănânce şi să nu bea lichide. Acesta se colectează separat. Se continuă apoi extragerea secreţiei gastrice timp de o oră în felul următor: timp de 15 minute se colectează sucul într-o eprubetă sau grup de eprubete (eşantionul I între 0-15 minute). Se linişteşte bolnavul şi se pregăteşte în vederea cooperării lui la efectuarea tubajului gastric. seringi de 2 ml. NOTĂ: Ecografia este metoda de examinare mai modernă prin care se obţin imagini ultrasonice.

B.B. Testul de histamină se poate face şi printr -o stimulare cu doză mai mare de histamină (testul maximal Kay). Acesta se administrează cu 30 minute înaintea administrării histaminei.) prin tubajul matinal a jeun sau prin colectarea secreţiei nocturne timp de 12 ore. Einhorn în stomac. ameţeli)..A.H. INTERPRETARE: valori normale. tahicardie. introducând 0. Extragerea sondei Se face după tehnica cunoscută.O.B.A. Recoltarea sucului gastric după administrarea histaminei Timp de încă o oră se colectează secreţie gastrică în patru probe separate.H.A.. pentru prevenirea unor eventuale fenomene alergice (hiperemia tegumentelor.M.m. va fi extrasă secreţia gastrică din 3 în 3 minute şi va fi repartizată în 238 .B. concentraţia HCl atinge 40-60 Eq‰. • Tubajul matinal a jeun Dimineaţa pe nemâncate se introduce sonda. Apoi. i. - D.) sau de debit orar bazal (D.D.O.) care în condiţii normale este de 60-80 ml.). costul ridicat le limitează utilizarea. Injectarea histaminei La terminarea extragerii bazale (timp de o oră) se injectează subcutan 0. obţinând încă patru eşantioane de suc gastric.O. timp de o oră.B. . Explorarea secretorie gastrică se poate face şi fără excitanţi prin determinarea debitului acid bazal (D. în condiţii normale este de 130-150 ml. Trimiterea probelor la laborator Toate cele 8 probe obţinute (4 probe reprezentând D. ATENŢIE! Sucul gastric recoltat în cele 8 probe se determină obligatoriu volumetric. se aspiră tot conţinutul gastric care se aruncă. La laborator se dozează acidul clorhidric. Aceste patru eşantioane care reprezintă cantitatea de secreţie gastrică spontană pe un interval de o oră (4 probe a 15 minute) poartă denumirea de debit acid bazal (D.) se trimit la laborator etichetate.M. Aceste patru eşantioane reprezintă secreţia gastrică posthistamină pe o perioada de o oră şi poartă denumirea de debit orar secretor posthistamină (D. un antihistaminic de sinteză în doze de 50-100 mg (romergan sau feniramin).A. la 15 minute interval. OBSERVAŢIE. nu necesită medicaţie antihistaminică şi au efect excitant mai mare.5 mg histamină. OBSERVAŢIE. rezultatele fiind exprimate în mEq‰.A. dar încă nu s-a generalizat în practică.04 mg histamină/kgcorp.minute (eşantionul II = între 15-30 minute). Testele cu histalog şi pentagastrină au avut avantajul că efectele secundare sunt mult mai reduse. cefalee. Asistenta medicală injectează apoi bolnavului. şi 4 probe D.O.) sau de debit acid maximal (D. după care se continuă aspiraţia sucului gastric.

La ora 19 se introduce sonda Einhorn în stomac şi se extrage sucul gastric din oră în oră până la 7 dimineaţa. Prin această 239 . . • Tubajul gastric nocturn Determinarea secreţiei acide bazale din timpul nopţii se face prin tubajul gastric nocturn.Lipsa de scurgere a bilei B după instilarea sulfatului de magneziu pledează pentru un obstacol al colului veziculei biliare. litiază. cu toate că sonda este în duoden. indică un sfincter Oddi închis (obstacol pe canalul coledoc: spasm. asociată cu dureri în hipocondrul drept. colangită. de aceea se vor prezenta doar unele modificări care pot surveni în timpul efectuării tubajului : . colecistită).patru eşantioane. evitându-se autoliza elementelor sau moartea eventualilor paraziţi (lamblii etc. Patologic bila A este vâscoasă. coledocite. Examenul citologic al bilei A. Normal bila este de aspect clar. În mod normal există o pauză secretorie de HCl liber pe timpul nopţii între orele 23 şi 4 dimineaţa. urmată de ameliorarea stării bolnavului sunt semnele hipotoniei biliare.Lipsa bilei C survine în obstrucţia canalului hepatic comun. fără introducerea vreunui excitant al secreţiei. Bolnavul nu primeşte nici un aliment sau apă începând de la prânz (ora 13). slab colorată. colorată închis. orientează spre o hipertonie a căilor biliare. reprezentând secreţia din 15 în 15 minute. leucocite în cantitate mare. . TUBAJUL DUODENAL MELTZER-LYON Tehnica tubajului duodenal (Meltzer-Lyon) a fost studiată în „Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor". În ulcerul duodenal există o secreţie continuă în HCl liber (stare disecretorie). Apariţia tardivă a bilei B în cantitate mică. TUBAJ DUODFNAL MINUTAT Este o metodă dinamică de explorare a funcţiei sfincterului şi veziculei biliare. respectiv al canalului cistic (calcul. Cele 12 eşantioane se trimit la laborator pentru determinarea debitului acid. neoplasm). ceea ce pledează pentru un proces inflamator (duodenită. tumoră). B sau C trebuie efectuat imediat după recoltare. Explorarea funcţională a căilor biliare Tubaiul duodenal este cel mai folosit mijloc de explorare a căilor biliare şi poate fi efectuat prin metoda Meltzer-Lyon sau prin metoda tubajului minutat.lipsa de scurgere a bilei A. tutbure în angiocolite. Evacuarea bilei în cantitate mare. În sediment se pot evidenţia la microscop celule epiteliale.).

Se pensează sonda din nou 5 min. suc pancreatic şi duodenal. În sfârşit. . Reţineţi : Tubajul duodenal minutat este folosit foarte rar. (durata 40 min. Se introduce apoi pe rând în primele 8 eprubete. durează 20-25 minute şi se scurg 25-30 ml de bilă. Trimiterea probelor la laborator Se notează într-un tabel cantitatea sucului recoltat. se administrează prin sondă 30 ml sulfat de magneziu 33% pentru a verifica dacă vezicula s-a evacuat complet.timpul V (hepatic) începe cu apariţia bilei C. Recoltarea sucului în al doilea rând de 8 eprubete Se procedează la fel ca şi după injectarea sulfatului de magneziu utilizând a doua serie de eprubete. precum şi senzaţiile dureroase (dacă le-a avut bolnavul). Se injectează 40 ml sulfat de magneziu 33%. Se injecteazaă 40 ml ulei de măsline. Extragerea sondei Se extrage sonda după tehnica obişnuită. În practică este preferat tubajul duodenal clasic Meltzer-Lyon în trei timpi.timpul III (scurgerea bilei A) durează 3 minute. Ca la sondajul duodenal. culoarea la emisie.metodă se urmăreşte debitul biliar. Administrarea sulfatului de magneziu Se adaptează din nou o seringă la sondă. Cele două serii de eprubete etichetate cu mostrele de bilă vor fi trimise la laborator.timpul II (Oddi închis): apare la 4 minute de la introducerea uleiului de măsline şi durează 3-6 minute (nu se scurge bilă). în cantitate de 10-15 ml. Recoltarea sucului în primele 8 eprubete Se deschide sonda şi se introduce în prima eprubetă timp de 5 min.timpul I (coledocian): se scurge un amestec de bilă coledociană.timpul IV (vezicular): apare bila B. DEZINFECŢIA PIELII 240 . Tubajul duodenal minutat are 5 timpi: . . după 5 minute se introduc 40 ml de ulei de măsline. Pregatirea materialului Acelaşi ca şi pentru metoda Meltzer-Lyon.). . . Administrarea uleiului de măsline. După 5 minute de la apariţia bilei A se adaptează seringa la sondă. notându-se din 5 în 5 minute reacţia bolnavului şi caracterele bilei recoltate. În plus se adaugă 50 ml de ulei de măsline şi un stativ cu două rânduri a 8 eprubete Pregătirea bolnavului şi introducerea sondei. în fiecare eprubetă sonda se menţine 5 min. Se pensează sonda timp de 5 minute.

i. intervenţii chirurgicale. puncţii arteriale. durata de acţiune fiind 30".c. la interval de 2'30".d. se epilează se degresează 241 .. Schema în trepte. recoltarea sângelui pentru hemocultură Tehnică ..Dezinfecţia pielii este o etapă obligatorie înaintea executării unor tehnici precum: injecţii. articulară.se curăţă pielea cu apă şi săpun.se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant.injecţia i. Tehnică . injecţia i. recoltări de sânge Tehnică . puncţiile unor cavităţi (pleurală.cateterizarea venelor în vederea perfuziei continue. apoi cu un tampon steril . puncţii.m. durata totală de acţiune este de 5 minute Persoana care execută dezinfecţia poartă mănuşi sterile. durata de acţiune fiind de cca 30" TIP III (risc mare de infecţie) Indicaţii . .se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril.operaţii. până când se evaporă dezinfectantul TIP II (risc mediu de infecţie) Indicaţii . osoasă etc.) .v. pentru dezinfecţia pielii TIP I (risc redus de infecţie) Indicaţii .se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon îmbibat.. s.se aplică de două ori dezinfectantul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.