2/15/2010

ANTAGONISMUL MICROBIAN. ANTIBIOTICELE. BACTERIOCINELE

COMUNITĂŢILE MICROBIENE. RELAŢIILE DINTRE MICROORGANISME ÎN COMUNITĂŢI

În natură microorganismele vieţuiesc în cadrul asociaţiilor, care includ bacterii, micete, alge, protozoare ş.a. Astfel de asociaţii se întâlnesc în variate habitate naturale: apă, sol, pe plante, pe suprafaţa şi în corpul uman şi animal. BIOTOP – spaţiu cu condiţii de viaţă particulare (conjunctiva, mucoasa intestinală, orofaringe, vagin, tegument, etc), populat şi transformat de asociaţii de fiinţe vii. MICROBIOCENOZĂ (comunitate microbiană) – asociaţii microbiene ce populează un biotop.

Microorganismele prezente într-un biotop particular constituie microflora acestui habitat (m/f cutanată, intestinală, etc) Aceasta joacă un rol important în protejarea gazdei faţă de o invazie microbiană ulterioară, actionând prin următoarele mecanisme: • competiţia pentru aceiaşi nutrienţi; • competiţia pentru aceiaşi receptori de pe celulele gazdei; • producţia de bacteriocine; vitamine; • producerea de acizi graşi volatili sau alţi metaboliţi; • stimularea continuă a sistemului imun; • stimularea producerii unor factori imuni de protecţie (anticorpii naturali).

• Între microorganismele unui biotop se pot stabili relaţii: I. Indiferente (neutralism) II. Favorabile (comensalism/satelitism, simbioză/mutualism, sinergism) III. Defavorabile (parazitism, antagonism) Antagonism – o specie inhibă sau omoară altă specie prin mecanisme specifice sau nespecifice

Mi/o care manifestă activitate inhibitoare – antagonist (A), mi/o care suferă – concurent (C). Antagonism nespecific: - Antagonistul este mai activ, utilizând nutrienţii, oxigenul - Antagonistul produce metaboliţi toxici (acizi, indol, H2S, amoniac, peroxid, etc) Antagonism specific – antagonistul produce substanţe cu acţiune specifică asupra unui sau mai multor concurenţi (antibiotice, bacteriocine).

Efectul acţiunii unui antagonist asupra concurentului poate fi bacteriostatic sau bactericid (uneori bacteriolitic). Utilizarea practică a antagonismului microbian: 1. Pentru depistarea mi/o – producenţi de antibiotice (micete, actinomicete, bacterii) 2. Pentru obţinerea produselor biologice curative de origine microbiană (probiotice, eubiotice/sinbiotice): Lactobacterina, Colibacterina, Bifidumbacterina, Bificol, etc 3. Crearea biocenozelor favorabile organismului

1

METODELE DE STUDIU AL ANTAGONISMULUI 1. După spectrul de acţiune . 2. etc) Mecanismul de acţiune al AB 2 . anti-tumorale. chinolone şi fluorochinolone. manifestă efecte benefice (fiziologice. cloramfenicol. cloramfenicol…) Bactericid (streptomicina.2/15/2010    Probioticele sunt preparate ce conţin bacterii vii sau substanţe de origine microbiană care. animală sau vegetală). De origine fungică (peniciline. etc) . De origine vegetală – fitoncidele (alicina. anti-G-. anti-micotice. Aprecierea – zonă clară între straturi. poliene. După producent (origine) 1.. II strat – concurentul. După 24 h de incubaţie se reînsămânţează 0. întroduse pe cale naturală.. Din actinomicete (aminoglicozide. eritrina – din masă eritrocitară. Prebioticele sunt preparate ce conţin un ingredient alimentar nedigerabil care stimulează selectiv creşterea şi activitatea unui număr limitat de bacterii rezidente ale microflorei normale intestinale. De origine animală (lizozimul – din albuş de ou. polipeptide. ecmolina – din oase de peşte. 3. concurenţii – perpendicular. rafanină.. Se compară numărul coloniilor de A şi C.   I. cefalosporine) II. etc) 3. Clasificarea AB După efectul asupra celulei Bacteriostatic (tetraciclina.AB cu spectru larg de acţiune (G+ şi G-) III. În mediu semisolid – I strat – antagonistul. macrolide. După compoziţia chimică (beta-lactamice. Termostat 24h.1 ml pe placa cu geloză. Aprecierea – după dimensiunea zonei de inhibiţie a creşterii culturii concurentului. nitrofurani. fenicoli. imanină) 5. splenocitina – din splină) IV. - ANTIBIOTICE (AB)– produse de origine naturală (microbiană. De origine microbiană (bacitracina din Bacillus subtilis. derivaţi semi-sintetici sau produse sintetice care inhibă sau omoară selectiv unele mi/o sau/şi celule tumorale. fără a exercita ca regulă efecte toxice asupra macroorganismului.AB cu spectru restrâns (îngust) de acţiune (AB anti-G+. gramicidina din Bacillus brevis. anti-tuberculoase. polimixina) Bacteriolitic (peniciline. aminoglicozide. Însămânţarea în mediu lichid (BP) a unui număr egal de A şi C. biochimice şi imune) pentru organismulgazdă prin stabilizarea şi optimizarea funcţiilor microflorei normale. polimixina din Bacillus polimyxa) 4.) 2. Termostat 24h. Sinbioticele sunt preparate obţinute în urma combinării raţionale dintre probiotice şi prebiotice. cefalosporine. În mediu solid (metoda tranşeei) – antagonistul se însămânţează în centrul cutiei. macrolide. sulfamide.

2.PFP) Vancomicina.bactoprenol) Fosfomicina (blochează piruviltransferaza. Relativ toxice. amfotericina B. levorina. Aceste AB acţionează şi asupra celulelor în repaos. Se fixează pe sterolii MCP ale micetelor. implicată în sinteza acidului N-acetil muramic) Efectul acestor AB este bactericid/litic. provocând dezorganizarea lor. perturbând respiraţia şi dezorganizând MCP (permeabilitate excesivă şi moartea celulei). teicoplanina (blochează transferul pentapeptidului din MCP spre peretele celular) Bacitracina (blochează reciclarea moleculelor de transport transmembranar . Dereglează procesul de sinteză a PG. doar celulele metabolic active sunt omorâte. AB polienice (nistatina. Nu afectează celulele eucariote (lipsa PG). cefalosporine). colistina). 1. 3 . inhibând transpeptidazele (ţinta . etc).2/15/2010 Mecanismul de acţiune al AB AB cu acţiune asupra sintezei peretelui celular (dereglarea sintezei peptidoglicanului) Beta-lactamice (peniciline. AB cu acţiune asupra ME şi a MCP AB polipeptidice (polimixina. Efect bactericid. Se fixează pe membrane bacteriene (în special pe lipidul A (ME la bacterii G-). în special nefro.

kanamicina. AB cu acţiune asupra acizilor nucleici . triamfenicol. perturbând sinteza proteică (inhibiţia transpeptidazei. Efectul este bacteriostatic (aminosidele – bactericid). Activitate bacteriostatică.50S (cloramfenicol. ofloxacina) – blochează activitatea topo-izomerazelor. doar asupra celulelor active metabolic. 4 .30S (aminoside: streptomicina.2/15/2010 3. Chinolonele (acidul nalidixic. ciprofloxacina. oleandomicina. a translocaţiei peptidelor.Rifampicina – inhibă ARN-polimeraza ADNdependentă. - Sulfamidele şi trimetoprimul perturbă sinteza acidului folic şi folaţilor (cofactori în sinteza AN). Efect bactericid. lincomicina). tobramicina. Se leagă pe receptori specifici de pe subunităţile 30S sau 50S. amikacina. gentamicina. Rezultă inhibiţia sintezei proteice sau sinteza proteinelor nefuncţionale. intervenind în conformaţia ADN-ului. tetracicline) . AB cu acţiune asupra ribozomilor . macrolide: eritromicina. etc). lincosamide: clindamicina. 4. Rezultă stoparea sintezei ARNm .Novobiocina .

Spectru restrâns de acţiune . etc) în mediu lichid adecvat 2.Toxicitate selectivă .Să fie ieftine Sensibilitatea microbilor la AB În funcţie de rezultatele clinice. Purificarea şi concentrarea AB 4. Testarea sensibilităţii bacteriilor la AB Metoda difuzimetrică (rondelelor). 37 C. Condiţii: mediu standard. Penicilina – 1UA = 0. condiţii standarde. rezistente (R) şi intermediare (I. R. Determinarea activităţii AB Activitatea AB se măsoară în unităţi de masă (g. Producerea AB Metoda biologică 2. Valori sub acest diametru – tulpina este R. Lectura – diametrul zonei de inhibiţie a creşterii culturii bacteriene este comparat cu diametrele standarde pentru fiecare AB.Efect terapeutic cu doze minime . Ea poate fi studiată în laborator pentru determinarea profilului de sensibilităţi al acestei tulpini.2/15/2010  1. Controlul toxicităţii 5. 5 . Fiecare tulpină izolată manifestă sensibilitate particulară.Activitate de lungă durată . Tulpinile S – efectul terapeutic este obţinut cu doze terapeutice uzuale Tulpinile R – efectul terapeutic nu poate fi obţinut cu doze terapeutice Tulpinile I – succesul terapeutic este imprevizibil. Utilizată uzual în infecţii banale. I).Să fie solubile şi absorbite uşor .Să nu provoace efecte secundare . µg) sau de acţiune (UA). Rezultatele testelor de sensibilitate permit medicului să claseze tulpinile bacteriene după categoriile terapeutice (S. După uscare în termostat se aplică rondelele – 24h. Extragerea AB 3. Metoda sintetică 3. mg. Mediul este inoculat cu suspensia bacteriană.Să nu se dezvolte rezistenţa contra AB .: Penicillium notatum.6 µg de substanţă pură Cerinţele faţă de AB: . Metoda semi-sintetică Etapele metodei biologice: 1. Ar fi posibil cu doze mari sau la administarea locală a AB. ceea ce constituie o antibiogramă. 1 UA – cantitatea minimală de AB care inhibă creşterea unei tulpini de referinţă în condiţii standarde. uneori sunt utile în identificarea tulpinilor. Actinomyces griseum. Cultivarea tulpinilor-producente (ex. dacă este depăşit – S. bacteriile se divizează în 3 clase: sensibile la AB (S). concentraţie standardă de mi/o (105/ml). rondele/discuri (comprimate) cu % standarde de AB. moderat sensibile).

32. 1. Lectura – cea mai mică doză de AB care inhibă creşterea culturii după 24h de incubare (mediu clar) constituie Concentraţia Minimă de Inhibiţie (CMI) a AB pentru tulpina testată. 8. etc). 4. 0. Termostat . Se adaugă în fiecare tub (cu excepţia celui martor) 0. CMI măsoară efectul bacteriostatic.24h.2/15/2010  Metoda diluţiilor Într-un şir de tuburi cu 1 ml BP se efectuează diluţia AB (256 UA. 6 . 128. 16.5.1 ml de suspensie bacteriană 105/ml. 64. 2.

ex.1 ml de mediu pe placa cu geloză. etc) nu se modifică în timp. 1. LCR. Efectuarea: la diluţii duble (1/2. 2. urină) se adaugă suspensia bacteriană (din tulpina izolată de la bolnav). 2/16 .. După 24h se compară numărul celulelor ce au supravieţuit cu nr iniţial de bacterii (105/ml).. Verificarea eficacităţii antibioterapiei.9% din inoculum după 18h de incubare. efect terapeutic imprevizibil. Lectura: după 24h de incubaţie la 37 C se apreciază diluţia maximă cu efect bacteriostatic/cid. septicemii. NEI ≥1:8 reflectă eficienţa antibioticoterapiei 7 . Studiul activităţii inhibitorii a lichidelor biologice (NEI) Indicaţii: infecţii grave care nu răspund rapid la tratament.: 8/2. hepatice) Se compară concentraţiile obţinute cu CMI a antibioticului testat (sau cu CT). efect terapeutic imposibil  Tulpini Intermediare – CMI/CT=1. Determinarea CMB – din ultimele tuburi fără creştere se repică 0. In vivo. Pot fi utilizate doze maxime de AB sau administrarea lor locală Testarea CMI / CMB este indicată în tratamentul infecţiilor grave : meningite. concentraţia AB. Pentru a stabili dacă tulpina izolată este sensibilă sau rezistentă la un AB se cere cunoaşterea Concentraţiei Terapeutice (CT) (cantitatea de AB prezent în focarul infecţios în cursul tratamentului cu doze terapeutice) a fiecărui AB testat. concentraţia AB variază în timp şi în funcţie de ţesut.  Monitorizatea (supravegherea) tratamentului cu AB. Tulpini Sensibile – CMI/CT <1. la pacienţi. ex. ¼. Corelaţia dintre studii in vitro şi rezultate in vivo În studii in vitro parametrii (densitatea suspensiei bacteriene. infecţii cronice sau la persoane cu imunosupresie. endocardite. Determinarea concentraţiilor umorale sau tisulare ale AB Indicaţii: Utilizarea unui AB toxic În caz când bolnavul suferă de deficienţe metabolice sau excretoare (renale.: 2/8.efect terapeutic posibil cu doze uzuale  Tulpini Rezistente – CMI/CT>1.2/15/2010 Concentraţia Minimă Bactericidă (CMB) – cantitatea minimă de AB care omoară 99.) ale lichidului examinat (ser.

interuman.: acidul folic este preluat din mediu – rezistenţă la sulfamide 2.Inactivarea enzimatică a AB. 8 . urmată de răspândirea ei (între bacterii.Modificarea ţintei moleculare .2/15/2010 Rezistenţa mi/o la antibiotice Cauzele: 1. cefalosporinază) sau modificat structural (acetilaze. prezentă la toţi membrii unei specii sau gen lipsa ţintei – ex. etc. ereditară. Factori ce favorizează selecţia şi difuzarea tulpinilor bacteriene rezistente Tipurile de rezistenţă: 1. fosforilaze). lipidele împiedică pătrunderea AB în citoplasmă). de specie. imposibilitatea de a atinge ţinta – ex. care poate fi hidrolizat (penicilinază. adenilaze.Eliminarea excesivă a AB . dobândită. Mecanismele rezistenţei dobândite: .: micoplasme. transmisie de origine animală).: Mycobacterium (cerurile. afectează tulpinile unei specii sensibile. Depinde de acţiunea de selecţie exercitată de AB utilizate în tratament. Achiziţionată. micete. proprii bacteriilor 2. bacteriile nu efectuează procesul inhibat de AB – ex.Diminuarea permeabilităţii membranare . Naturală. Factori genetici.

epidemică. substituţia sau supraproducţia ţintei. utilizând inhibitori (acidul clavulanic. Mecanisme: inactivarea enzimatică. modificarea ţintei. formele “L” de bacterii) sau genetic (genotipic) Rezistenţa genetică poate fi: . 6. 5. determinată de mutaţii (10%) Mecanisme: modificarea ţintei moleculare. Prevenirea rezistenţei 1.: augmentina – amoxicilina+acid clavulanic Reciclarea AB Producerea AB noi 9 . tazobactamul). 2. excreţie excesivă a AB. diminuarea permeabilităţii membranare . realizată prin transfer de gene prin intermediul plasmidelor R (poate fi rezistenţă multiplă).Cromozomială. 4.2/15/2010 Rezistenţa dobândită se poate manifesta fenotipic (bacteriile în faza de repaos. 3.Plasmidică. Ex. sulbactamul. Supravegherea epidemiologică a tulpinilor rezistente Politică strictă de prescriere a AB Respectarea dozelor terapeutice corecte şi a timpului de tratament necesar Asocierea AB cu mecanisme de acţiune diferite Prescrierea AB care nu sunt sensibile la betalactamaze. 7.

corinecine (Corynebacterium). vibriocine (Vibrio). cloramfenicolul – toxică pentru măduva osoasă. etc) 4. Efect teratogen 3.2/15/2010 Efectele negative ale antibioticoterapiei 1. Producerea bacteriocinelor este determinată plasmidic (plasmide Col). Studiul sensibilităţii unei tulpini la bacteriocine (bacteriocinotipia) se utilizează în scopuri epidemiologice 10 . polipeptidele – nefrotoxice. Disbacterioză 5. Acţiune sensibilizantă (penicilina. piocine (Pseudomonas). etc. etc) 2. Dereglarea imunogenezei 6. Selecţia suşelor rezistente Bacteriocinele – substanţe proteice bactericide produse de numeroase specii bacteriene şi active asupra altor tulpini ale aceeaşi specii sau asupra speciilor înrudite. Tipuri de bacteriocine: colicine (secretate de Escherichia coli). Efect toxic (streptomicina – surditate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful