Anatomia si fiziologia pancreasului

Pancreasul este situat în regiunea lombara, de obicei perpendicular pe directia venei cave posterioare si a aortei . Pancreasul la toate animalele domestice apare ca o adevarata glanda salivara abdominala , prezentând însa o structura specifica si o functie caracteristica . Considerat comparativ, variatiile de forma sunt destul de accentuate, aproape la fiecare specie , pancreasul prezentând o forma diferita . În principiu se disting : fata superiora aderenta la plafonul cavitatii abdominale , la vasele si nervii din regiune , prin intermediul unei mase de tesut conjunctiv ; fata inferioara , adesea în contact cu o parte din tubul digestiv si trei extremitati cu aspect variat . Extremitatea anterioara , în contact cu prima flexura craniala a duodenului , este cunoscuta adesea sub denumirea de capul pancreasului. Extremitatea dreapta este cunoscuta adesea sub denumirea de lobul drept. Extremitatea stânga este denumita de obicei coada pancreasului . Cele doua margini , cea anterioara si cea posterioara sunt , de obicei, subtiri si aderente la formatiunile de contact. Pancreasul este constituit din urmatoarele formatiuni : capsula fibroasa , tesut propriu , sistem canalicular , vase si nervi . Capsula fibroasa , relativa, acopera organul la exterior . Ţesutul pancreatic cuprinde o serie de grupe de celule glandulare , cu excretie externa si insule de celule glandulare cu secretie interna , denumite insulele Langerhans . Sistemul canalicular începe la nivelul acinilor printr-un tub lung si strâmt (piesa intermediara Boll), care conflueaza si formeaza canalul excretor intralobular. Canalele intralobulare se continua cu canalele interlobulare , din unirea carora rezulta canalul excretor al pancreasului - canalul principal sau canalul Wirsung. Canalul principal, dupa ce parcurge o portiune din glanda , se îndreapta spre duoden , în care se deschide de cele mai multe ori , la nivelul papilei duodenale sau în fata acestei papile . La canide exista , pe lânga canalul excretor principal , si un canal secundar denumit canal accesoriu sau canalul Santorini , care dupa iesirea din glanda se îndreapta tot spre duoden în care se varsa separat si la oarecare distanta de canalul principal . Irigatia pancreasului este asigurata de arterele hepatice , splenica si gastrice , precum si de venele satellite . Inervatia este asigurata de ramuri din plexul solar . La câine , pancreasul apare extrem de alungit , fiind plasat de la hilul ficatului pâna la 35-40 cm de pilor , între foitele mezenterului duodenal . Recurbat în forma de U , pancreasul este asezat în cea mai mare parte pe mica curbura a

duodenului ; coada pancreatica , fiind recurbata spre stânga , ajunge în contact cu rinichiul stâng . Datorita acestei forme si asezari speciale , la pancreasul de câine se pot distinge doua portiuni în continuitate : o portiune situate deasupra micii curburi a stomacului , o portiune plasata în mezenterul duodenal , prelungindu-se mu 19219j94t lt spre înapoi . Canalele colectoare , în majoritatea cazurilor în numar de doua , prezinta o topografie caracteristica . Astfel canalul principal se deschide la nivelul papilei duodenale , împreuna cu canalul coledoc . Adesea , acest canal lipseste. Canalul secundar se deschide separate , în duoden , la nivelul unei papile duodenale accesorii , fiind un canal de obicei constant . Topografic , pancreasul ocupa toata lungimea micii curburi a duodenului pâna la jumatatea traiectului lui în regiunea flancului . La pisica , pancreasul este foarte asemanator cu cel de caine , având forma de unghi la care se pot distinge doua portiuni : una transversala , asezata perpendicular pe planul median , înapoia stomacului si o portiune cranio-caudala , asezata la nivelul duodenului . Canalul coledoc , de obicei unic , se deschide în duoden , fie în comun cu canalul coledoc , fie în imediata lui apropiere.

Pancreasul endocrine
Este format din insule pancreatice (insulele Langerhans) , care reprezinta 1-2 % din greutatea pancreasului . Insulele pancreatice au forme variate, sferice sau ovale , fiind delimitate de acini pancreatici , adiacenti printr-un tesut conjunctiv fin . Cele mai multe insule se gasesc în coada pancreasului, iar la canide lipsesc la nivelul extremitatii lobului pancreatic drept . În cadrul insulelor , endocrinocitele sunt dispuse în cordoane anastomozate neregulat, printre care se gasesc capilare de tip sinusoid . Exista mai multe tipuri de endocrinocite : A , B , C , D , F. Endocrinocitele alfa (A) sau glucogonocitele sunt celule mari, poligonale , cu nucleu eucromatic , puternic incizat sau lobulat la celulele active . În citoplasma , contin granulatii acidofile sau argilofile . Granulele sunt delimitate de membrana , prezentând un centru electronodens , înconjurat de o zona periferica luminoasa . Reticulul endoplasmatic , rugos , complexul Golgi si mitocondriile sunt mai putin dezvoltate ca în celulele beta (B).

Endocrinocitele A produc glucagonul. Endocrinocitele delta sau celulele D sunt relativ rare (ocupând 5 % la canide) . polipeptida intestinala vasoactiva . fiind considerate ca o varietate de celule care produc hormoni gastro-entero-pancreatici . Ele sintetizeaza somatostatinul . precum si transformarea acestuia în tesut adipos de rezerva . solubile în alcool . nergilofile . usor zimtat si nucleolat . granulate . . Endocrinocitele F descrise la canide . Celulele B au un nucleu sferoidal . nucleul este sferoidal si mai mic ca in celulele A. poliedrice . felide si hominide granulele celulelor B sunt dispuse sferoidal si rectangular . un hormon hiperglicemiant. ce favorizeaza depunerea glicogenului în ficat si muschi . în centru si o membrana sferica . Celulele B realizeaza contacte cu numeroase fibre nervoase de origine simpatico si parasimpatica. delimitate de o endomembrana . Contin numeroase granule intracitoplasmatice . un hormon de crestere . situate la periferia insulelor în vecinatatea celulelor A. continând insulina cristalizata . Prezinta o marcanta polaritate vasculara . Endocrinocitele B ocupa 60-80 % din populatia celulelor insulare. fiind folosit pentru producerea experimentala a diabetului . Endocrinocitele beta (B) sau insulinocitele apar mai mici . reprezentând 5-30 % din populatia celulara a insulelor . precum plipeptida pancreatica . imprecise delimitate . Glucagonul contracareaza efectul hipoglicemiant al insulinei prin descompunerea glicogenului hepatic si eliberarea glucozei . inhiba motilitatea intestinala si secretia biliara. celulele A lipsesc în extremitatea lobului pancreatic drept . care contin proinsulina. Produc insulina . La canide . Aloxanul distruge selectiv celulele B . La canide . iar mitocondriile sunt mai mari . hormon hipoglicemiant . colecistokininul sau pancreoziminul . produc o polipeptida pancreatica ce stimuleaza secretia gastrica . Reticulul endoplasmatic rugos este mai abundent decât în celulele A : complexul Golgi este mai dezvoltat . Formeaza o populatie de celule mici . Contin granule cu o densitate electronica moderata . Celulele A pot fi distruse selectiv prin administrarea sarurilor de cobalt . Diferenta fata de granulele din celulele A consta în marimea lor si în densitatea electronica . Se întâlnesc si granule mai putin dense (progranule) .

La canide si feline se observa corpusculii Vatter-Pacini dispusi periinsular . Organogeneza aparatului endocrin Insulele pancreatice Langerhans se formeaza prin transformarea unor acini sau unor conducte secretorii . dar scade sub influenta infometarii . formând insule . Pâna în prezent s-a sintetizat în laborator insulina de ovine (1963) si de bovine (1966) . au izolat insulina. Pancreasul pasarilor produce de 5-10 ori mai putina insulina/gram de tesut comparativ ca mamiferele . acumulând numeroase granule de secretie . Spre deosebire de organele tinta . cu functii fiziologice specifice : . Functiile endocrine ale pancreasului Pancreasul endocrin este reprezentat de tipurile de celule endocrine ale insulelor Langerhans . Aceste celule ce pierd raportul cu lumenul acinului se grupeaza pe capilarele sanguine . Paulescu (1920). rinichii . reactii antigenice . Primele insule apar în mugurele pancreatic dorsal din care se formeaza coada pancreasului . Aici . vasele limfatice se gasesc numai în jurul insulelor . Fibrele parasimpatice axonale patrund în insule independent de vasele sanguine si stabilesc cu celulele insulare contacte denumite complexe neuroinsulare . Capilarele apar foarte dilatate. porc . eritrocitele . uneori . fiecare tip de celula secretând un hormon de natura polipeptidica . apoi Banting si Best (1920 si Premiul Nobel 1922) . Între structurile moleculare de insulina de specii diferite( bou . intestinul si creierul sunt practic arii active la actiunea insulinei. numarul si volumul sunt crescute fata de corpul si coada pancreasului .câine ) exista mici diferente . cal . Unele celule secretoare din acini se divid pe axul bazalo-apical si se plaseaza în apropierea membranei bazale . Prima descriere a efectului hipoglicemiant al extraselor de pancreas "pancreatinei" apartine savantului roman N. Numarul insulelor creste la câinii hraniti cu grasimi si glucide . Molecula de insulina contine 51 de aminoacizi si are o masa moleculara de 5700 . oaie . Fibrele nervoase simpatice ajung la insule însotind vasele sanguine.Vascularizatia insulelor pancreatice este realizata de o retea densa de capilare sinusoide cu rol trofic si functional . ceea ce genereaza .

inhiba glucogeneza pe baza glicogenolizei . -celulele F secreta polipeptidul pancreatic. c) Convertirea glucozei în lipide de depozit (≈30% din glucoza provenita din glucidele din hrana) si proteine . ultimele fiind consecinte ale primelor . b) Glicoliza prin stimularea enzimelor care polimerizeaza glucoza în glicogen hepatic si glicogen muscular. si de asemenea . prin stimularea activitatii enzimelor glicolitice ( glucokinaza . adipocite . Datorita acestor actiuni metabolice . insulina produce urmatoarele efecte : Stimuleaza activitatea lipoproteinlipazei din endoteliu capilarelor ( extrahepatice ) . celule musculare striate si netede . insulina produce urmatoare actiuni : -intensifica patrunderea glucozei ( prin transport transmembranar activ ) în celulele sale tinta ( hepatocite . .-celulele alfa secreta glucagonul . insulina se manifesta ca cel mai puternic factor hipoglicemiant din organism .  În metabolismul lipidic . Actiunile fiziologice ale insulinei Insulina prezinta actiuni metabolice si actiuni sistemice (organice). stimulând utilizarea glucozei pe urmatoarele cai matabolice : a) Glicoliza ( transformarea intracelulara a glucozei în acid pivuric si lactic acetilCoA ) . precum si în leucocite ) . piruvatkinaza .  În metabolismul glucidelor . -celulele beta secreta insulina . fosfofructokinaza). -celulele gama secreta somatostatina . intensificând captarea acizilor grasi plasmatici de catre adipocite . -inhiba neoformarea de glucide pe baza catabolitilor lipidici si protidici.

insulina stimuleaza patrunderea - - ( influxul) K în fibrele musculare si în celulele adipoase . protejând organismul contra hipercalcemiei. cresterea concentratiei proteinelor din lapte .participând astfel indirect la intensificarea proceselor de crestere .- Intensifica catabolismul lipidic pe seama transformarii acidului piruvic în aceti-CoA ( rezultata din utilizarea glicolitica intracelulara a glicozei) si în acizi grasi . Stimuleaza sinteza lipidelor din lapte pe seama convertirii acidului lactic ( la rumegatoare ) si pe baza acetatului activ ( la celelalte specii) . insulina actioneaza ca factor anabolizant prin : - - - intensificarea captarii si transportului transmembranar activ al aminoacizilor din sânge în fibrele musculare ( dar nu si în hepatocite). proces datorat activarii de catre insulina a piruvat -dehidrogenazei si acetil-CoA-carboxilaza . potentarea actiunii anabolizant-protidice a STH-ului . Datorita actiunilor sale metabolice . insulina determina si efecte sistemice foarte importante ca: stimularea productiei de lapte ( creste cantitatea de lapte ). prin metabolizarea oxidativa a esterului glucozo-6-fosforic care genereaza pentozele necesare de acizi nucleici ( suntul hexozo-monofosfat). . precum si formarea de corpi cetonici . Inhiba lipaza (intracelulara ) si prin aceasta inhiba lipoliza în tesutul adipos . În metabolismul mineral . inhiba utilizarea (catabolizarea ) acizilor grasi . cresterea ingestiei de furaje . intensificarea convertirii glucidelor în aminoacizi . stimularea sintezei de ARNm si a enzimelor activatoare de aminoacizi ( stimuleaza de proteine . si inhiba catabolizarea proteinelor mentinând un bilant pozitiv al azotului ). inhiba eliberarea acizilor grasi din aceste depozite . reduce mobilizarea lipidelor de depozit . În metabolismul protidic .

si alti factori umorali stimuleaza secretia de insulina si anume : concentratiile sanguine crescute ale acizilor grasi volatili (mai ales butiric) si corpilor cetonici (la . în mica masura . Mecanismul umoral este dominant (principal sau esential) . în cea mai mare parte . Insulina este sintetizata în ribozomi si reticul endoplasmic rugos al celulelor beta din insuleleLangerhans în mai multe etape : formarea proinsulinei . Experimentele bazate pe"circulatia încrucisata" au adus dovezi indubitabile privind rolul glicemiei în reglarea secretiei de insulina si de glucagons . corespunzator cerintelor functionale ale organelor ( solubilitatea redusa a complexului insulino-zinc asigura protejarea organelor de eliberarea brusca si excesiva a insulinei în circulatia sanguina . - Inactivarea insulinei are loc în ficat (prin scindarea functiilor disulfitice de catre insulinaza) si uneori . sub forma libera .Reglarea secretiei de insulina se realizeaza prin mecanisme umorale si nervoase care . asigura la animalul sanatos o secretie adecvata de insulina în concordanta cu cerintele conjuncturale ale organismului. prin mecanisme imunologice (autoanticorpi) . eliberarea insulinei din granulele citoplasmice ( sub controlul enzimelor lizozomale) . de o beta-globulina plasmatica si . el fiind amorsat preponderant de nivelul sanguin crescut al glucozei (hiperglicemia) . formarea insulinei din doua lanturi proinsulinice (inegale) unite prin doua punti disulfitice si transferul ei în veziculele aparatului Golgi . sângele venos efluent din pancreas ajungând în ficat si apoi în circulatia de întoarcere ( venoasa) . taransferul în circulatia sanguina a insulinei eliberate din granulele citoplasmatice si transportul ei . împreuna . reprezentata dintr-un singur lant polipeptidic lipsit de activitate biologica specifica . Glucoza actioneaza în mod direct asupra receptorilor de membrane ai celulelor beta din insulele Langerhans stimulând sinteza si eliberarea insulinei în circulatia sanguina . complexarea insulinei cu zincul ( complex greu solubil) si stocarea ei în celule beta sub forma de granule citoplasmatice . Ficatul reprezinta un organ tinta de mare importanta pentru actiunile insulinei .

De la receptori . boala care a fost semnalata la cal . Din contra .glucocorticoizi . cortizonul . dar este independent de actiunea directa a glucozei asupra celulelor beta . porc si carnivore . Sinteza si eliberarea insulinei în circulatie sunt inhibate de hipoglicemie si somatostatina . secretina) . Aceasta stare poate fi produsa de cauze multiple : defecte genetice (diabetul ereditar) . carnivore). ACTH . tiroxina ) si reactii autoimune ( vaci . STH . colecistokinina. degenerescente ale celulelor beta din insulele Langerhans datorita infectiilor virotice . Este un mecanism incomplet cunoscut . se bazeaza pe acte reflexe cu punct de plecare în receptorii mucoasei bucale ( excitati prin contactul cu alimentele) . disendocrinoze cu exces de hormoni diabetogeni (STH . La animalele domestice . . astenie musculara ( datorata catabolizarii intense a protidelor tisulare si diponibilizarea de acizi aminati care devin sursa de conversie pentru neoglucogeneza) . ACTH . precum si unii hormoni glandulari ca : adrenalina. excitarea simpaticului sau administrarea mediatorilor lui inhiba eliberarea insulinei . acetilcolina ( sau excitarea nervului vag) intensificând eliberarea de insulina . oaie. Hiposecretia de insulina (hipoinsulinismul) provoaca diabetul zaharat . Stimularea secretiei de insulina de catre glucagon este înca un exemplu de reglare endocrina locala . iar la cele ierbivore ( rata ) este urmata de hipoglicemie ( celule beta producatoare de glucagon) . intraorganica . unii hormoni digestivi ( gastrina . Mecanism nervos .rumegatoare ) . prolactina . Pancreatectomia la pasarile carnivore este urmata de hiperglicemie si glucozurie . concentratia plasmatica mare a aminoacizilor . fiind mediat de AMPc .extrogenii si glucagonul . intoxicatiilor (aloxan sau suprasolicitari cronice prin aport glucidic excesiv) . catabolizarea anormala a lipidelor manifestata prin aparitia si acumularea de corpi cetonici . stimulii ajung la pancreas pe calea sistemului neurovegetativ parasimpatic . diabetul zaharat se manifesta prin hiperglicemie (produsa ca rezultat al glicogenolizei si neoglucogenezei) însotit de glucozurie . vaca . mobilizarea intensa (chiar excesiva) a lipidelor de depozit însotita de slabire pâna la cahexie ( desi apetitul este crescut . mai slab ca cel umoral . iepuri.

Prin înlaturarea din preproinsulina a unui fragment peptidic rezulta proinsulina . datorata dezvoltarii tumorale a celulelor beta (adenom Langerhansian) si produce hipoglicemie severa si tulburari nervoase ( anxietate . organul pierde cantitati importante de Na si K (sub forma de bicarbonati) ajungând la dezechilibru osmotic care . Hipersecretia de insulina ( hiperinsulinismul) a fost descrisa la câine . care implica exorcitoza granulelor de secretie preformare . insulina putând exista si în forma dimerica sau hexamerica . sinteza insulinei începe cu formarea unei polipeptide lineare . Proinsulina este spiralaa . ultima fiind complexata cu doua molecule de zinc. 10 din catena A . Apoi proinsulina este transferata în aparatul Golgi . agitatie . intensifica diureza (poliurie si consecutiv polidipsie) si duce la deshidratare si hemoconcentratie . legate prin doua punti disulfidice. tremuraturi .cauzata de perturbarea metabolismului glucidic . în reticului endoplasmic rugos . respectiv . Pentru compensarea acidozei . preproinsulina . insulina de vaca . Forma monomerica este cea activa . în sinergism cu hiperglicemia . de insulina . activitatea biologica a insulinei nu prezinta o mare specificitate de specie . De exemplu . Ca atare . Desi exista diferente privind compozitia în aminoacizi a insulinei la diferite specii . fiind în continuare procesata si împachetata în granule de secretie. A si B . convulsii si coma) datorita aportului redus de glucoza la nivelul neuronilor. Fiziologie -Dojana Insulina Insulina este o proteina alcatuita în doua catene . Cetonemia . acuta. Sinteza si metabolismul insulinei Ca si în cazul altor hormoni peptidici . 9 . ataxie . Secretia insulinei ca raspuns la actiunea unor stimuli adecvati prezinta o cinetica bifazica : o faza de eliberare initiala . implicând sinteza de insulina. aceste diferente sunt reduse . cu câte 21 si 30 de aminoacizi . aparitia starii de cetoza si instalarea de acidoza . oaie . acidoza si deshidratarea duc la aparitia comei diabetice si în final la moarte . .câine si balena difera doar prin pozitia aminoacizilor din pozitiile 8 . fragmentele sale fiind legate prin punti disulfitice . urmata de o faza de secretie cronica .

Pentru patrunderea glucozei prin membranele acestor celule este necesara prezenta insulinei. Facilitând utilizarea intracelulara a glucozei . În muschi . Rolurile insulinei Insulina intervine în metabolismul glucidelor . Este important de realizat ca ficatul este principalul organ tinta al insulinei . ceea ce duce la cresterea cantitatii de piruvat . structuri care trebuie sa aibe acces continuu la glucoza . insulina favorizeaza depunerile de glicogen pâna la 2% din masa celulara .Acest hormon faciliteaza descompunerea glucozei în procesul de glicoliza . cu scaderea concomitenta a activitatii glicogen fosforilazei . Ficatul poate depozita o cantitate de glicogen de pâna la 5-6 % din masa sa . Insulina are efecte profunde asupra metabolismului glucidic. lipidelor .carboxilaza si glucozao-6fosfataza) implicate în conversia amimoacizilor în glucoza. Efectul net al actiunii insulinei este scaderea concentratiei sanguine a glucozei . piruvat carboxilaza. De asemenea . Sunt reduse mai întâi cele doua punti disulfidice dupa care catenele de aminoacizi sunt atacate de proteaze care le hidrolizeaza pâna la peptide si aminoacizi . acizilor grasi si aminoacizilor . în celulele celorlalte tesuturi glucoza nu patrunde liber . insulina favorizeaza sinteza de trigliceride . proteinelor . ficatul si globulele rosii si albe . care favorizeaza sinteza acizilor grasi din acetil CoA . care implica oxidarea glucozei la piruvat si lactat prin inducerea activitatii unor enzime cum ar fi glucokinaza. fosfofructokinaza si piruvatkinaza. Insulina creste de asemenea activitatea lipoproteinlipazei localizate în endoteliul capilarelor din tesuturile . precursor al aceti coenzimei A ( acetil CoA ) si precursor al acizilor grasi . cu favorizarea transformarilor intracelulare a acestor compusi în formele lor de depozitare : glicogen. de exemplu . insulina favorizeaza sinteza de glicogen în ficat prin stimularea activitatii glicogensintetazei . Insulina activeaza enzimele piruvatdehidrogenaza si acetil CoA carboxilaza. În plus . trigliceride si proteine . În tesutul adipos . Insulina scade gluconeogeneza deoarece favorizeaza sintezele proteice în tesuturile periferice si prin aceasta scade totalul de aminoacizi disponibili pentru gluconeogeneza . Cu exceptia unor tesuturi cum ar fi creierul . insulina scade activitatea unor enzime hepatice ( fructozo-1-6-bifosfataldolaza.Metabolismul insulinei este realizat în principal de ficat si rinichi . insulina creste cantitatea de glicerol-3 fosfat disponibil pentru esterificare cu acizi grasi . fosfoenolpiruvat . în parte datorita faptului ca fluxul venos pancreatic patrunde direct în ficat .

dar nu în ficat . În metabolismul proteinelor insulina favorizeaza preluarea aminoacizilor în majoritatea tesuturilor . altii decât cei din tractul gastrointestinal . glucagonul în sens stimulator . enzima care favorizeaza miscarea acizilor grasi în tesutul adipos . Reglarea secretiei de insulina Cel mai important factor al controlului secretiei de insulina este concentratia glucozei sanguine . somatostatinul inhiba secretia de insulina . Este important de mentionat ca acest mecanism de reglare a secretiei de glucoza este un mecanism feedback negativ. Celalalt actioneaza la nivel intracelular . insulina scade lipoliza în tesutul adipos . E xista si alti hormoni . s-a presupus ca amplitudinea raspunsului insulinic este influentata de factori gastrointestinali . În insuficienta insulinei .În sfârsit . secretina si peptidul gastric stimuleaza secretia de insulina . insulina favorizeaza mentinerea unei balante azotate positive .extrahepatice . catabolizarea proteinelor creste . În acest fel . dar insulina scade concentratia glucozei sanguine. desi la o intensitate mai redusa comparativ cu glucoza .Unul actioneaza la nivel de membrana plasmatica . inclusiv în tesutul muscular scheletic . care contribuie la controlul secretiei de insulina . Insulina favorizeaza sintezele proteice si inhiba degradarea proteinelor . Prezenta aminoacizilor si a acizilor grasi în tractul intestinal stimuleaza de asemenea eliberarea de insulina . în care cresterea concentratiei de glucoza determina cresterea concentratiei de insulina . Sunt discutate doua mecanisme privitoare la inducerea sintezei si eliberarii de insulina . cu cresterea cantitatii totale de aminoacizi disponibili pentru gluconeogeneza hepatica si cresterea concentratiei glucozei sanguine . printre care gastrina . iar somatostatinul în sens inhibitor .Invers . Deoarece administrarea orala a glucozei determina un raspuns insulinic mai mare decât administrarea sistemnica . unde glucoza interactioneaza cu un receptor de membrane care apoi declanseaza evenimentele celulare de sinteza si eliberare a insulinei . unde metabolismul glucozei produce semnale chimice pentru sinteza si eliberarea glucozei . Glucagonul sintetizat de celulele alfa ale insulelor Langerhans are un efect direct de stimulare a celulelor beta în vederea secretiei de insulina . colecistokinina . Ambii hormoni . Cresterea concentratiei glucozei sanguine determina sinteza si eliberarea de insulina din celulele beta ale insulelor Langerhans . somatostatinul si glucagonul actioneaza prin intermediul adelinatciclazei . . Se cunoaste ca un numar mare de hormoni gastrointestinali .

insulare .adrenergici ai celulelor beta . iar noradrenalina este eliberata la terminatiile nervoase ortosimpatice . raspândite în tot organismul . cum sunt: decarboxilaza acidului glutamic (GAD) cu rol de autoantigen în declansarea procesului autoimun specific diabetului zaharat de tip II. alcatuita din grupuri de celule . Drenajul venos din pancreas se realizeaza prin ficat. asa ca majoritatea hormonilor pancreatici influenteaza direct functionalitatea ficatului. Când pragul reabsorbtiei renale a glucozei este depasit . concentratia glucozei creste prin interventia unei serii de factori : ( 1)scaderea preluarii glucozei de catre tesuturi . prezente în insulele Langerhans. Acizii grasi sunt catabolizati în ficat cu formarea de acetil CoA care este convertita mai departe la acetoacetat. celulele alfa produc glucagonul . În diabetul zaharat .Insuficienta insulinica duce si la cresterea concentratiei de acizi grasi in sânge .Catecolaminele au tendinta de scadere a secretiei de insulina prin interactiunea cu receptorii alfa . La nivelul SNC. Aceste insule contin patru tipuri de celule care produc diferiti hormoni. (3)cresterea gluconeogenezei. inclusiv pentru tesutul nervos . 2. Celulele insulare secreta si alte peptide biologic active. glucoza apare în urina determinând diureza si poliurie . beta -hidroxibutirat si acetone ( corpi cetonici) . Glucoza serveste ca sursa primara de energie pentru unele tesuturi. Celulele beta sunt cele mai numeroase si produc insulina . Pancreasul endocrin prezinta si inervatie parasimpatica . iar celulele F sau PP produc polipeptidele pancreatice(11). Secretia insuficienta de insulina duce la instalarea diabetului zaharat . Adrenalina influenteaza secretia de insulina pe cale circulatorie .(2) cresterea glicogenolizei . Ultimul factor apare ca rezultat al cresterii disponibilului de aminoacizi prin catabolizarea crescuta a proteinelor. celulele D produc somatostatinul . respectiv insulele Langerhans . Bazele fiziologiei pancreatice si modificari în diabetul zaharat Pancreasul endocrin este o glanda cu secretie interna . glucoza poate fi depozitata sub forma de . Corpii cetonici sunt anioni acizi si produc acidoza prin deplatia ionilor de bicarbonat. acetilcolina stimulând secretia de insulina .

insulina intensifica deplasarea glucozei catre celulele implicate în metabolismul energetic. ca urmare a intensificarii glicogenogenezei. Acest raspuns nu depinde numai de gradul de reducere a concentratie glucozei sanguine . În timpul acestei faze. Fiziologic vorbind. pentru a inhiba secretia de glucagon . postprandial. posibilitatea formarii de anticorpi dupa administrarea îndelungata a insulinelor heteroloage. Insulina creste depozitele de glicogen din ficat. de aceea. Daca concentratia sanguina de glucoza scade semnificativ. eliberarea insulinei este stimulata de o concentratie crescuta de glucoza în sânge. care determina la rândul lor cresterea concentratiei de glucoza si reducerea utilizarii ei periferice. Daca concentratia de glucoza sanguina este scazuta se secreta glucocorticoizi si hormoni de crestere. care au efect asupra cresterii concentratiei sanguine de glucoza. ci si de ritmul de metabolizare a acestuia. . Insulinele secretate de pancreasul diverselor specii prezinta diferente determinate de prezenta sau absenta unor aminoacizi. trebuie mentinuta în circulatie sanguina în limite normale. Acest fapt explica de ce concentratia sanguina a glucagonului este crescuta la animalele diabetice cu deficienta absoluta de insulina. Aceste mecanisme sunt necesare pentru un aport constant de glucoza pentru creier. Eliberarea de glucagon si epinefrina dureaza aproximativ 30 minute.glicogen numai pentru câteva minute. Principala actiune a insulinei este cea hipoglicemianta. Insulina este necesara. creste rapid secretia de glucagon ca si productia de epinefrine. Aceste diferente explica. dupa ce glucoza si alti nutrienti au fost absorbiti din tractusul gastrointestinal. totusi. iar eliberarea glucocorticoizilor si a hormonilor de crestere dureaza câteva ore. în ciuda prezentei hiperglicemiei. pentru ca glucoza sa intre în celulele alfa. cu formare de glicogen si grasimi. Epinefrina inhiba secretia de insulina si glicemie prin stimularea gluconeogenezei si a glicogenolizei. atât la animalele normale cât si la cele cu diabet.

medicatie hipoglicemianta orala . Fenomenul. simultan cu efectul sau toxic asupra produsului secretor celular beta.În diabetul zaharat de tip II se presupune ca disfunctia celulelor beta este datorata polipeptidului amiloidic secretat în exces si care se depune intrainsular. cu eliberare rapida a insulinei . "Insulita" este considerata consecinta agresiunii imunologice îndreptata împotriva structurilor proprii( fenomen autoimun). La suprafata celulelor beta functioneaza un sistem de recunoastere a glucozei . glucagon. denumit impropriu " insulita" este caracteristic diabetului zaharat de tip I si consta într-un infiltrate de celule mononucleare la nivelul insulelor. de tip juvenil. Biosinteza insulinei are loc dupa un program codificat genetic. Alte argumente în favoarea faptului ca diabetul zaharat este un sindrom autoimun mediat prin limfocite T sunt: prezenta altor anticorpi. S-a constatat ca o crestere cu 10 mg/dl a glicemiei determina activarea sistemului. durând 5-10 minute . ca si anomalii ale limfocitelor circulante. asocierea cu genotipuri codificate în sistem HLA. Secretia de insulina mai poate fi stimulata de aminoacizi . În diabetul zaharat I. reprezentat de receptori gluco-sensibili . Secretia de insulina este stimulata în mod specific de concentratia glucozei sanguine. autoagresiunea este îndreptata împotriva celulelor beta insulare. alaturi de scaderea lor numerica. În diabetul zaharat de tip I se întâlnesc modificari de tip degenerativ ale celulelor beta . având mai multe etape premergatoare. . finalizate cu sinteza precursorului insulinei-proinsulina. dar si prin sistemul nervos vegetativ . se poate spune ca nivelul circulant al peptidului C reflecta activitatea secretorie pancreatica. Proinsulina are o actiune biologica mult mai slaba comparativ cu a insulinei . Ruperea moleculei de proinsulina are loc în interiorul celulelor beta si conduce la obtinerea unei molecule de insulina si a unei molecule de peptid C . foarte riguros. Secretia de insulina are doi timpi: primul timp . hormoni intestinali . asocierea cu alte maladii autoimune.

cauzat de distrugerea primara a celulelor β prin procese imuno-mediate (27) .legati între ele prin punti disulfitice . muscular . Cei mai multi pacienti canini cu diabet zaharat prezinta ceea ce s-a denumit tipul I sau insulinodependent de diabet zaharat . diabetul tipul II . fie obez. urmata de distrugerea imuna continua a lor . cei mai multi pacienti feline cu diabet zaharat fac ceea ce în medicina umana este cunoscut ca tipul II. diabetul tipul S . factori endocrini concurenti ce determina rezistenta insulinei si contribuie la epuizarea celulelor β .insulinodependent. insulina formeaza cu proteinele complexe circulante. diabetul zaharat de la carnivore se poate clasifica etiopatogenic în patru tipuri: diabetul tipul I . la pisicile diabetice . rezultând deficienta progresiva de insulina si . Molecula de insulina eliberata în circulatie . a amiloidizei insulelor pancreatice foarte asemanatoare cu cea .gras) prin intermediul receptorilor insulinici.- al doilea timp secretor începe dupa 10 minute si dureaza atât cât actioneaza stimulul. Odata eliberata în torentul circulator . 3. cu solicitari de mediu sau infectioase ale celulelor β . Insulina actioneaza asupra organelor tinta (tesut hepatic . fie nonobez. Acestea o transporta si o elibereaza pe masura necesitatilor organismului . Etiopatogeneza diabetului zaharat de la carnivore Pe baza cunostiintelor acumulate pâna în present . de diabet zaharat noninsulinodependent. Faptul este sustinut de evidentierea. Se admite ca instituirea diabetului zaharat ar depinde de combinatia susceptibilitatii genetice . consta din doua lanturi polipeptidice lantul A format din 20 aminoacizi si lantul B format din 31 aminoacizi.secundar . o "leaga" si o "transporta " în interiorul celulei . unde isi îndeplineste functiile . Acestia "recunosc" insulina .noninsulinodependent . diabetul insulinorezistent. probabil. Din punct de vedere patogenetic.

care poate conduce la hiponatremie sau hipokalemie si la un deficit total de potasiu . iar gluconeogeneza si glucogenoliza se realizeaza necontrolat. cantitatea de acizi grasi este metabolizata în ficat pâna la cetoacizi. Desi unele tesuturi pot folosii acizii grasi pentru energie . celulele alfa nu pot raspunde la hiperglicemie. care pot servi. Deoarece insulina pare a fi necesara pentru ca glucoza sa se deplaseze în intriorul celulelor alfa din insulele pancreatice.întâlnita la om. conducând la o diureza osmotica si poliurie. Deoarece tesuturile ce nu pot folosii glucoza ( în absenta insulinei) au nevoie de energie. conducând la acidoza si secretie renala.0 . hiponatremia poate fi asociata cu un efect de dilutie din hiperosmolaritatea determinata de hiperglicemie si cetoza (16). în ciuda dozelor de insulina ce se apropie sau depasesc 2. Concentratia de glucagon marita ce rezulta agraveaza hiperglicemia. Deficienta absoluta sau relativa de insulina la pacientii diabetici conduce la hiperglicemie. folositi în procesul de gluconeogeneza (9). apare glicozuria. contribuind la diureza osmotica. În asemenea cazuri s-a descris asociatia cu terapia megestrol acetate la pisica si la câinii cu hiperadrenocorticism sau hipersomatotropism indus de progesteron. Probabil datorita faptului ca diabetul nu este de obicei diagnosticat la pisici pâna târziu în decursul bolii. Când concentratia glucozei circulante depaseste pragul renal. În plus. de asemenea. care de obicei suprima secretia de glucagon. Rata de producere a cetonelor depaseste adesea rata catabolismului lor. ce determina rezistenta la insulina. pâna la 50-70% din pacientii felini diabetici necesita terapie cu insulina (21). Aceasta este probabil mecanismul la pisicile cu hiperadrenocorticism (1). pentru a se usura depozitarea acizilor grasi în tesuturi sub forma de grasimi. cu polidipsie compensatorie. deoarece glucoza este incapabila sa se deplaseze în celulele multor tesuturi. Se mai intâlneste si diabetul zaharat insulinorezistent : unii câini si pisici sunt rezistenti la insulina iar glucoza sangvina ramâne mai mare de 300 mg/dl pe tot parcursul zilei.În plus. ca sursa de energie pentru multe tesuturi. În absenta insulinei. Diureza osmotica determina pierderea renala de sodiu si potasiu . când functia celulelor β s-a pierdut. acizii grasi fiind mobilizati la o rata cescuta. concentratia sangvina de glucagon este crescuta. Diabetul zaharat poate fi de asemenea observat ca o boala secundara altor endocrinopatii. lipsa efectului anabolic asupra metabolismului proteinelor exercitat în mod normal de insulina duce la o eliberare crescuta de aminoacizi din tesuturi.

Glucocorticoizii sunt bine cunoscuti ca fiind antagonistii insulinei (30). de asemenea. facând dificil managementul diabetului. Insuficienta renala. Obezitatea la câini si pisici determina rezistenta la insulina. La pacientii cu diabet bine controlat anterior. Hipertiroidismul poate crea rezistenta insulinei la pisici. determina. Din datele anterioare reiese deosebita complexitate a cadrului diabetogen. Pierderea în greutate reduce rezistenta la insulina si înbunatateste controlul glicemic. Endocronopatiile sau terapia cu hormoni ce sunt antagonistii insulinei conduc. de unde si dificultatile deosebite pentru precizarea diagnosticului (33). Un mare numar de boli infectioase sau inflamatorii. pancreatitele acute si bolile hepatice sunt cauze posibile ale rezistentei la insulina. Câinii cu diabet zaharat concomitent cu hiperadrenocorticismul prezinta adesea rezistenta severa la insulina ce se reduce dupa ce hiperadrenocorticismul este înlaturat. rezistenta la insulina. cea cardiaca. alte dezechilibre ale steroizilor sexuali. estrusul recent sau gestatia pot face diabetul rezistent la insulina datorita efectelor antagonice ale estrogenilor si progesteronului. la rezistenta la insulina. ei produc rareori rezistenta importanta la insulina. Desi anticorpii antiinsulina apar frecvent la câinii tratati cu insulina de bovine sau porc. pe când pisicile pot raspunde la insulina de bovine. de asemenea. de asemenea. Progestativele terapeutice. Câinii insulinorezistenti datorita anticorpilor antiinsulina pot fii tratati cu insulina porcina purificata. inclusiv excesul de estrogeni produsi de tumori ale celulei Sertoli la câine etc.UI/kg per doza. Bolile de organ majore sau chiar insuficientele pur functionale pot. facând managementul diabetului dificil(21). . conduce la o productie excesiva de hormoni antagonisti insulinei . O catea poate fi scoasa din calduri gradat prin folosirea miboleronului si apoi tinuta în afara caldurilor pâna când ea este în siguranta pentru a o steriliza. nivelul considerat demontrativ pentru rezistenta tesuturilor la insulina. insuficienta de organ sau endocrinopatii pot determina rezistenta la insulina prin producerea unor cantitati crescute de hormoni antagonisti insulinei (17).

ceea ce . la unele specii ( dupa Ghergariu S.1994 ) Toleranta redusa Normal Specia (mg/dl) Om . Majoritatea tulburarilor metabolice si a complicatiilor din diabetul zaharat sunt controlabile si chiar prevenibile printr-un bun management clinic. inima. Este însotit de modificari în metabolismul lipidic si protidic.1. la animale de laborator si unele animale salbatice. în diabet . rinichiul si nervii (16).. Tabelul 1 Glicemia normala .adult 60-120 60-100 70-100 62-108 70-115 Pisici 61-124 (mg/dl) 120-140 100-150 110-170 115-250 la glucoza (mg/dl) 140 150 170 250 Diabetul zaharat Câini Tabelul 2 . cu lezarea unor organe importante. produce complicatii cornice. Diabetul zaharat este cunoscut la cabaline. porcine si pasari. cu etiologie heterogena. taurine. câine si pisica. În tabelele 1 si 2.4). pe termen lung. Cadrul nosologic în diabetul zaharat Diabetul zaharat este o dismetabolie caracterizata prin hiperglicemie persistenta si nereglabila. prezentam valorile normale ale glicemiei si insulinemiei la om. complexa (21). ovine. ochiul. cauzata de un deficit absolut sau relativ de insulina si de excesul de glucagon. incidenta cea mai mare fiind întâlnita la carnasiere si mai ales la câini (3.

7 20.. pot duce la amputatia piciorului . neuropatia si infectiile piciorului.8±8.9 Câini 15. dar mai sever exprimate sub forma retinopatiei si nefropatiei.0 11.1994) Media ±s Specia Om. .6 15.2±2.Insulinemia normala ( la dieta ) la unele specii ( dupa Ghergariu S.12).adica arteroscleroza arterelor mari si mijlocii.4±6. microangiopatia. Se caracterizeaza în formele avansate prin ulceratii si chiar gangrene .6±5. Complicatiile cronice sunt: macroangiopatia.8 12. cauzata de lezarea celor doua tipuri de nervi. Dintre complicatiile acute cele mai importante sunt : hipoglicemia .0 12.0 15.8 9-22 10-20 10-21 µU/ml 6-26 0-30 2-29 15-26 2-22 3-22 8-16 Limite Complicatiile diabetului zaharat pot fi acute si cornice . care se caracterizeaza prin lezarea capilarelor si arteriolelor din tot corpul . adult Pisici µU/ml 14. neuropatia somatica si vegetativa .1±1.2±2.cu o multime de exprimari clinice. "piciorul diabetic" este o complicatie cauzata de arteriopatia .3±2. cetoacidoza si starile de hipoosmolaritate excesiva ( 11.5±5. care în lipsa unui tratament adecvat .

prin teste speciale. 1999) reflecta stadiile evolutive ale diabetului. - . ca urmare a distrugerii celulelor betainsulare cu subtipul autoimun si subtipul idiopatic. simdroame genetice rare.cauzat de un deficit relativ de insulina produs prin scaderea capacitatii secretorii betainsulare si/sau prin insulinarezistenta. în tipurile specifice si în diabetul gestational. Clasificarea etiologica( Hâncu N.defecte genetice ale celulelor beta. indiferent de cauza se subdivizeaza în trei subtipuri. în care.1 Clasificarea diabetului zaharat Noua clasificare a diabetului zaharat cuprinde tipurile etiologice si stadiile clinice ale bolii. Clasificarea clinico-stadiala( Hâncu N. Subtipul cu necesitati de insulina pentru control..produs prin deficit de insulina.A. Subtipul fara necesar de insulina. în functie de tratamentul cu insulina: Subtipul cu necesitati de insulina pentru supravietuire. Veresiu I. care corespunde vechiului tip insulinodependent. defecte genetice ale actiunii insulinei . Acest stadiu reflecta normalizarea glicemiei în urma terapiei. care se întâlneste în tipul 2 si în anumite tipuri specifice. pancreatopatii exocrine.1999) cuprinde: Tipul 1 . Tipul 2 . Stadiul de scadere a tolerantei la glucoza (STG) sau glicemie bazala modificata (GBM) denota trecerea de la normoglicemie la hiperglicemie.. Tipuri specifice ..1. care se întâlneste în tipul 2. medicamente sau substante chimice. Stadiul de hiperglicemie sau diabetul propriu-zis care. endocrinopatii. Veresiu I. Ele sunt: Stadiul de normoglicemie.A. se poate identifica prezenta markerilor diabetogenezei. indiferent de etiologie..

Obiective si strategie generala Managementul clinic este o componenta de baza a îngrijirii animalului diabetic. Optimizarea stilului de viata. Prevenirea complicatiilor acute si cronice atât micro . sex.cât si macrovasculare. greutate reala. greutate si serviciul îndeplinit (5). Un rol important pentru mentinerea glicemiei îl joaca efortul fizic. Necesarul caloric se calculeaza tinând cont de vârsta. Principiile dietoterapiei sunt comune ambelor tipuri de diabet.1. Optimizarea stilului de viata este o conditie esentiala si obligatorie. dieta reprezinta o metoda terapeutica majora alaturi de medicatie. fara de care cele mai scumpe si mai costisitoare tratamente medicamentoase au o eficienta redusa. Istoria dietoterapiei în diabet a fost marcata de conceptul restrictiei sau eliminarii alimentelor cu continut de hidrati de carbon si înlocuirea acestora cu alte grupe alimentare ( carne. Obiectivele specifice sunt: Eliminarea simptomelor. în functie de vârsta. care trebuie sa contribuie la o buna calitate a vietii printr-o buna stare a sanatatii (18). sex. Pentru realizarea acesteia trebuie îndeplinite urmatoarele obiective majore: Echilibrul metabolic si controlul pe termen lung al glicemiei. Dintre acestea. Acesta se va recomanda la toti pacientii cu diabet zaharat. Atingerea si mentinerea unei greutati corporale rezonabile. de exemplu) (12). . activitate fizica. Optimizarea parametrilor metabolici. factori de risc etc (22). patologie asociata.2 Managementul clinic .

dieta.În concluzie. activitatea fizica si tratamentul medicamentos reprezinta cele mai importante obiective ale managementului clinic. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful