-

Farmacologie generală –

SCOALA POSTLICEALA DIMITRIE CANTEMIR TG-MURES

IOAN

RAD

FARMACOTOXICOLOGIE SI FARMACOEPIDEMIOLOGIE GENERALĂ
S U P O R T D E C U R S
( t e o r i e s i l a b o r a t o r t e h n o l o g i c )

2008
1

-

Farmacologie generală –

CUPRINS
CAPITOLUL I FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA........................................................... 3 1.1. Aspecte introductive..........................................................................................3 1.2. Efecte secundare................................................................................................4 1.3. Efecte toxice......................................................................................................5 1.4. Reacţii adverse de tip mutagen..........................................................................8 1.5. Reacţii adverse de tip teratogen.........................................................................9 1.6. Efecte adverse de tip cancerigen......................................................................13 1.7. Reacţii adverse de tip idiosincrazic (intoleranţă medicamentoasă).................13 1.8. Reacţii adverse produse de medicamente imunosupresive.............................24 1.9. Toleranţa (tahifilaxia)......................................................................................27 1.10. Farmacodependenţa (dependenţa medicamentoasă)......................................29 1.11. Intoxicaţiile medicamentoase.........................................................................32 1.12. Dopajul medicamentos...................................................................................35 1.13. Reacţii adverse rezultate la întrerupereaFarmacoterapiei..............................35 CAPITOLUL II FARMACOEPIDEMIOLOGIA.............................................................................39 2.1. Generalităţi.......................................................................................................39 2.2. Prezentarea din punct de vedere statistic a rezultatelor unor studii privind prevalenţa şi incidenţa reacţiilor adverse [9]..........................................................40 2.3. Elemente (Aspecte) de studiu ale procesului epidemiologic.......................... 41 2.4. Formele activităţii farmacoepidemiologice.....................................................43 2.5. Sistemul de farmacovigilenţă..........................................................................45 BIBLIOGRAFIE....................................................................................................47

2

-

Farmacologie generală –

CAPITOLUL I
FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA
Este ramura farmacologiei care studiază aspecte diverse legate de manifestări nedorite nocive rezultate în urma administrării medicamentelor şi numite în general reacţii adverse, dar şi alte aspecte legate de lipsa de reactivitate sau răspuns al organismului la administrarea substanţelor medicamentoase. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte reacţiile adverse ca reacţii nedorite, dăunătoare şi care apar la doze terapeutice. Desigur, pentru apariţia reacţiilor adverse sau a altor forme de manifestare care fac obiectul de studiu al farmacotoxicologiei, există anumiţi factori favorizanţi, dintre care amintim: - polimedicaţia; - administrarea de substanţe medicamentoase cu indicaţii terapeutice necunoscute; - diverşi poluanţi (chimici, fizici etc.); - stări fiziologice particulare (sarcină, alăptare, vârstă înaintată, copii de vârstă mică etc.); - complianţă deficitară; - alţi factori (subnutriţia, fumatul, consumul de alcool, droguri etc.). În funcţie de mecanismul incriminat în producerea lor, reacţiile adverse pot fi de mai multe tipuri, şi anume: - reacţii adverse produse ca efecte secundare ale unui efect farmacologic de bază; - reacţii adverse produse prin mecanism idiosincrazic; - reacţii adverse produse prin mecanism imunologic (reacţii alergice);

1.1. Aspecte introductive

3

-

Farmacologie generală –

reacţii adverse produse ca urmare a unei adaptări fiziologice, şi anume sensibilizare sau up regulation, şi desensibilizare sau down regulation. În continuare vom prezenta principalele manifestări nedorite sau neaşteptate care fac obiectul de studiu al farmacotoxicologiei.

1.2. Efecte secundare
Mecanismul de producere a efectelor secundare este de tip farmacodinamic. Intensitatea şi frecvenţa de apariţie a acestora este în general dependentă de doză, factorul favorizant fiind supradozarea. Ca exemple de efecte secundare amintim: - uscăciunea gurii, datorată reducerii secreţiei salivare, provocată de parasimpatolitice; - hipotonicitate digestivă sau chiar constipaţie, produsă de parasimpatolitice; - sindrom de blocare excesivă a S.N.C. cu manifestări depresive, produse de simpatolitice etc.; - somnolenţă produsă de medicamente deprimante ale S.N.C., ca de exemplu hipnotice; - sindrom neurologic extrapiramidal produs de neurolepticele clasice prin blocarea excesivă a transmisiei neuronale dopaminergice (D2); sindrom astmatic (bronhoconstricţie) provocat sau agravat de βadrenolitice neselective (propranolol); - insuficienţă cardiacă produsă de medicamente cu efect inotrop negativ, ca de exemplu: β1 adrenolitice, antiaritmice blocante ale canalelor de sodiu (chinidina) sau de calciu (verapamil); - aritmii rezultate prin creşterea excitabilităţii miocardului contractil (efect batmotrop pozitiv), ca de exemplu :β 1 adrenergice, glicozide cardiotonice etc.; - reacţia Herxheimer determinată de cantităţile mari de toxine eli- berate prin moartea masivă a spirochetelor speciei Treponema palidum în urma utilizării unor doze mari de atac, din antibioticul

4

-

Farmacologie generală –

-

utilizat; carenţe vitaminice apărute în urma tratamentului cu antibiotice cu spectru larg de tipul Tetraciclinei şi fără un tratament auxiliar cu vitamine din complexul B sau alte modalităţi, gastrite hiperacide sau chiar ulcer gastrointestinal ca rezultat al administrării medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene sau steroidiene în urma blocării prostaglandinelor E 2 etc.

1.3. Efecte toxice
Ca şi în cadrul efectelor secundare, acest tip de reacţii adverse cresc proporţional cu doza administrată. Acest tip de reacţii sunt frecvente la persoanele hiperreactive, care sunt situate în partea stângă a curbei Gauss, obţinută în urma înregistrării pe un grafic cartezian a modului de apariţie a efectului farmacodinamic, ca urmare a creşterii treptate a dozelor. Dintre factorii favorizanţi putem sublinia pe cei amintiţi la început, la care putem adăuga substanţele medicamentoase cu toxicitate intrinsecă mare şi indice terapeutic mic, ca de exemplu: cardiotonice, amonoglicozide etc. Efectele toxice pot fi uşoare sau grave, până la efecte mortale, şi pot fi întâlnite în funcţie de medicamentul administrat, la nivelul diferitelor sisteme şi aparate din organism. În continuare se va prezenta, în mod succint, modul în care diferite clase de medicamente pot prezenta efecte toxice la diferite niveluri ale organismului, şi anume: a) Medicamente cu efect toxic asupra S.N.C. La nivelul S.N.C. pot apărea diferite tulburări de ordin neurologic sau psihic, în funcţie de medicamentul administrat sau de reactivitatea individuală a pacientului tratat, şi anume: - efecte psihice de tip psihotic, în cazul supradozării corticosteroizilor; - manifestări psihotice, halucinaţii, la administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (A.I.N.S); - tulburări de memorie la pacienţii trataţi cu anticolinergice.

5

izoniazida. e) Reacţii adverse la nivelul principalului organ epurator (ficatul) . d) Reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv . . 6 ..leucopenie şi trombopenie după administrarea de citostatice. fenacetină etc. iritante ale mucoasei tractului digestiv etc. hiperperistaltism provocat de medicamente propulsive.leziuni degenerative în urma administrării antibioticelor citostatice ( daunorubicina etc..steatoză hepatică provocată de: tetracicline. halotan etc. . paracetamolul.citoliză produsă de medicamente cum sunt: rifampicina. ..ciroză – produsă de metotrexat administrat în cantităţi mari. c) Reacţii adverse de tip toxic la nivelul aparatului respirator . ca de exemplu: antiinflamatoarele nesteroidiene etc.carcinom-hepato-celular produs de steroizi androgeni. hidralazină etc. IMAO.. care este rar întâlnit.alveolită. ciclofosfamidă etc..granulomatoză provocată de: chinidină.diaree. .). .sindrom astmatic etc.ulcer gastric provocat de medicamentele care stimulează secreţia acidă sau iritante.risc de tromboembolie sau tromboze datorate creşterii coagulabilităţii sângelui în urma administrării de contraceptive perorale.methemglobinemie în urma administrării de substanţe cu caracter oxidant care transformă Fe2+ hemoglobinic în Fe3+ inactiv din punct de vedere al legării oxigenului.- Farmacologie generală – b) Medicamente cu efect toxic la nivelul aparatului cardiovascular La acest nivel pot apărea: . .anemie megaloblastică provocată de antiepileptice de tip fenitoin etc. dar letal în procent de până la 20%. antimalarice.sindrom de hepatită virotică produs de: IMAO. fibroză pulmonară în urma administrării de citotoxice (bleomicin.. corticosteroizi etc. . citostatice etc.aritmii rezultate în urma administrării de cardiotonice etc. . . . . ca de exemplu: paracetamol. .). colici.

antidiabetice perorale. săruri de litiu etc. h) Reacţii adverse de tip toxic produse la nivelul sistemului muscular sau ţesutului conjunctiv .tulburarea auzului până la surditate..cristaluria în urma administrării sulfamidelor cu eliminare rapidă. glicopeptide (vancomicina).tubulopatii cronice însoţite de poliurie provocate de: tetracicline.colestază intrahepatică şi icter produse de: contraceptive perorale. antiinflamatoare steroidiene.hepatită subacută şi acută cu leziuni cronice. clorpromazina etc. .. IMAO etc.miopatii fără mialgie. acid etacrinic în doze mari. g) Reacţii adverse de tip toxic la nivelul analizatorilor g1) Reacţii adverse de tip toxic la nivelul ochiului La acest nivel s-au înregistrat efecte adverse de tip toxic cum sunt: .. f) Reacţii adverse de tip toxic produse la nivelul rinichiului La nivelul rinichiului pot apărea diferite tipuri de reacţii adverse în urma administrării unor medicamente.distrucţii musculare (rabdomiolize) – produse de: anestezice generale de tip halotan. g2) Reacţii adverse de tip toxic la nivelul urechii . .retinită pigmentară – provocată de neuroleptice fenotiazinice.- Farmacologie generală – adenom şi tromboză suprahepatică produsă de contraceptive perorale. dar şi de unele cefalosporine. neuroleptice anti D 2 . rifampicină. prin creşterea presiunii intraoculare în urma administrării de glucocorticoizi. salicilaţi). . estrogeni. izoniazidă. în special. provocate de: aminoglicozide. sulfonamide.tulburarea echilibrului şi vertij produse de aminoglicozide etc. ca de exemplu: . ca de exemplu: tioridazina. 7 . ca de exemplu: cefaloridina. . .glaucom. . produsă de: paracetamol. IMAO. steroizi anabolizanţi etc. antibiotice (peniciline) etc. . analgezice – antipiretice (paracetamol. antiinflamatoare nesteroidiene.nefropatii provocate de aminoglicozide. curarizante. fenotiazine. diuretice ca furosemid. produse de corticosteroizi.

citostatice. e... sulfamide. pruritul – poate fi provocat de medicamente ca: barbiturice. sulfamide. . androgeni. săruri de aur. aminoglicozide. retinol. fenitoină etc. 8 . aminoglicozide.polimiozite cu mialgie produse de: antiulceroase anti H 2 (ranitidina). Porfirie – produsă de: rifampicină. fiind de la cele mai simple până la cele mai grave. β-blocante. anticoagulante etc.. penicilină. d.. benzodiazepine etc.colagenoză la indivizi acetilatori lenţi datorită deficienţei de N acetiltransferază în urma administrării de izoniazidă etc.. f.). salicilaţi. opiacee. unele chiar cu sfârşit letal.miopatii cu mialgii – produse de: fluorochinolone etc.. paracetamol.. contraceptive orale. βadrenolitice. şi anume: a. fenitoină. ioduri. b. griseofulvină. fenitoină. produse de: citostatice (ciclofosfamidă etc. i) Reacţii adverse de tip toxic la nivelul pielii Efectele toxice la acest nivel sunt diferite ca intensitate. antitiroidiene. antihistamini-ce antimalarice. bromuri. steroizi. antituberculoase cloramfenicol. acid acetilsalicilic. tetracicline. . estrogeni. ioduri etc. contraceptive orale. barbiturice. Tulburări pigmentare de diferite culori.. pirazolone. Afecţiunile toxice la nivelul pielii sunt întâlnite cu frecvenţă mai mare la persoane în vârstă şi la femei. c. bromuri. produs de neuroleptice etc. .tremor. ca de exemplu: necroliza epidermică toxică etc. care este de asemenea de mai multe feluri şi poate fi provocat de: barbiturice. Alopecii.. . peniciline.- Farmacologie generală – miastenii – produse de polimixine. tetracicline. sulfamide. contraceptive perorale etc. În continuare se vor prezenta câteva dintre reacţiile adverse de tip toxic cu manifestare la nivelul pielii. fenilbutazonă etc. Eritem. contraceptive orale etc. produse de: antimalarice. erupţii cutanate care sunt de mai multe feluri şi pot fi provocate de: contraceptive orale. fenitoină.

dar datorită prezenţei porilor şi a sistemelor membranare de transport activ spre făt pot penetra şi diferite substanţe hidrosolubile polare sau disociate. şi anume: . Reacţii adverse de tip teratogen Substanţele biologice cu efect teratogen acţionează asupra dezvoltării intrauterine a fiinţei umane. fungicide etc. care poate fi produsă de barbiturice. 9 . sisteme. dau modificări fenotipice. Substanţele cu efect teratogen produc malformaţii. cuvântul teraton derivă din limba greacă şi înseamnă monstru.factori chimici: substanţe mutagene. chiar dacă pentru organismul matern nu sunt toxice. Modificările genotipului pot rezulta în urma acţiunii a diferiţi factori din mediul extern. mai rapid sau în timp.4. ca de exemplu: radiaţiile etc.. Riscul teratogen cel mai mare este în primele 3 luni. . Placenta este o membrană lipidică cu pori mari. ţesuturi etc.. Foarte multe medicamente pot produce malformaţii la făt. 1. dar posibilitatea producerii reacţiilor adverse de tip teratogen există şi în alte faze ale dezvoltării intrauterine.factori fizici. cloramfenicol. amintim: medicamente citostatice. care este uşor permeabilă pentru substanţe liposolubile cu GMR<1000. afectând anumite organe. fenilbutazonă etc. în funcţie de faza de dezvoltare.5. 1. rifampicină. Reacţii adverse de tip mutagen Reacţiile adverse de acest tip sunt rezultat al alterării genotipului care. Necroliză epidermică toxică.- Farmacologie generală – g. Dintre farmaconii incriminaţi în producerea reacţiilor adverse de tip mutagen. sulfamide.

Afectarea maximă a diferitelor organe. sisteme sau aparate poate loc într-un anumit interval de timp. din endoblast: aparatul digestiv. ţesut conjunctiv.N. din cele trei membrane se diferenţiază diferitele organe. muscular. ochii – între zilele 24 – 42. urechile – între zilele 20 – 36. Există puţine informaţii privind reacţii adverse produse de medicamente care să afecteze în acest stadiu. . sau efect teratogen etc. Diferitele substanţe toxice sau medicamentoase pot afecta embrio-nul. – între zilele 15 – 25.C. ca de exemplu: S. - În perioada embriogenezei. ulterior diferenţiindu-se şi mezoblastul. Efectul teratogen poate avea loc asupra diferitelor organe. aparatul respirator etc. b) Efecte adverse asupra blastogenezei Această etapă are loc în primele 2 săptămâni de la fecundare.- Farmacologie generală – Efectele adverse asupra procesului reproducerii pot avea loc în diferite faze de dezvoltare şi anume: a) Efecte adverse asupra gametogenezei Gametogeneza are loc în organele sexuale masculine şi feminine. şi anume: endoblastul şi ectoblastul. renal etc. c) Reacţii adverse asupra embriogenezei Embriogeneza cuprinde perioada de timp din dezvoltarea intraute-rină a embrionului cuprinsă între săptămânile 3 şi 8.din mezoblast: sistemul osos. În această perioadă se diferenţiază din celulele mugurelui embrionar două straturi. Substanţele toxice care afectează zigotul sau blastomerul în această fază au efect letal asupra acestuia. aparatul circulator. tegumentele. şi anume: . avea - 10 . având ca urmare: efect letal şi expulzarea embrionului.. urmând expulzarea acestuia. în funcţie de perioada în care afectarea poate fi maximă.din ectoblast: sistemul nervos.

. - 11 .androgeni şi progesteroni pot duce la masculinizarea fătului feminin.. În continuare se vor prezenta câteva grupe de medicamente contraindicate la gravide (în timpul sarcinii).anestezice locale (lidocaina) .medicamentele antidepresive triciclice pot da malformaţii ale membrelor. . . acid valproic) pot produce malformaţii: cardio-vasculare.pot produce hemoragii. .- Farmacologie generală – gonadele – între zilele 37 – 45 etc.glucocorticoizi care pot da: malformaţii cardiovasculare.. sedare etc. efect letal etc.neuroleptice fenotiazinice . efect cronotrop negativ (bradicardie). În această perioadă sunt posibile ur-mătoarele tipuri de efecte adverse: defecte fiziologice. şi anume: ..produc deprimare respiratorie.pot produce hipotiroidism.pot produce deprimare respiratorie.estrogeni care pot duce la feminizarea fătului masculin.anticoagulante cumarinice. datorită potenţialului fetotoxic. .antineoplazice (metotrexat) care pot produce malformaţii craniofaciale. . sindrom extrapiramidal. cranio-faciale etc. convulsii etc. craniofaciale.antitiroidiene (ioduri. În continuare se vor prezenta câteva exemple de substanţe contraindicate pentru a fi administrate femeii însărcinate datorită riscului teratogen.tranchilizantele benzodiazepinice. ale membrelor etc. tulburări de histogeneză ale sistemului nervos. . .salicilaţi . . carbimazol) .medicamentele antiepileptice (fenitoin. malformaţii minore asupra aparatului genital extern.. şi anume: . .litiul – malformaţii cardiace.derivaţi de vitamina A (izotretinoina) d ) Efecte adverse produse în perioada fetogenezei Fetogeneza este perioada de timp începând cu săptămâna a IX-a şi până la sfârşitul vieţii intrauterine. . .

β2-adrenomimetice (salbutamol etc. . colorată în galben. ergometrina.cât şi hidrosolubile. amintim: tocolitice (izoxuprina). . ca de exemplu: morfina etc. deprimante ale S. naştere prematură.. ca iniţierea naşterii.. (sulfat de magneziu). Pentru a ajunge în laptele matern substanţele medicamentoase tre-buie să traverseze bariera sânge/lapte.- Farmacologie generală – antidiabetice perorale (tolbutamida) . e ) Efecte adverse produse în perioada prenatală şi obstetricală Medicamentele care pot produce tulburări în această perioadă sunt substanţele medicamentoase cu efect ocitocic şi tocolitic. Suferinţele produse în această perioadă pot afecta fetusul imediat sau tardiv. f ) Medicamente care pot produce efecte adverse asupra sugarilor Sugarul poate fi afectat de medicamentele utilizate de mamă şi care sunt eliminate prin secreţia lactată.pot produce hipoglicemie. tulburări vestibulare etc. fenilbutazonă etc.sulfamide . permiţând astfel pătrunderea multor sub-stanţe nedisociate atât lipo. 12 . Dintre medicamentele inhibitoare ale motilităţii uterine. asfixie. oprirea travaliului. anticoagulante cumarinice . hipoglicemie etc.N.tetracicline . . . anemiile hemolitice datorate deficitului de glucozo 6 fosfatdehidrogenază etc. antiinflamatoare nesteroidiene blocante ale sintezei prostaglandinei PGT 2 (indometacin. β-adrenolitice .pot produce ototoxicitate manifestată prin surditate congenitală.cloramfenicol .).pot produce deprimare respiratorie. anestezice generale.). care pot produce accidente obstetricale.) etc. amintim: ocitocina. Dintre medicamentele stimulante ale motilităţii uterine care pot produce accidente obstetricale. care este o membrană semiper-meabilă lipidică cu pori mari.pot produce icter nuclear. parasimpatomimetice (neostigmina.C. pilocarpina etc. prostaglandine. analgezice opioide. .risc de hemoragii. β 1-adrenolitice neselective (propranolol).dentiţie anormală.antimalarice.aminoglicozide .). purgative de contact (antrachinona etc.sindrom cenuşiu. ca: avort. bradicardie.

.- Farmacologie generală – Datorită pH-ului laptelui matern de ~ 7. . . şi anume: . aminoglicozide. .purgativele antrachinonice pot produce diaree. în timpul administrării lor trebuie întreruptă alăptarea. Efecte adverse de tip cancerigen 13 . Reacţiile adverse manifestate la sugar pot fi diferite ca mecanism.. şi anume: .ca efect secundar al acţiunii farmacodinamice principale. stimularea secreţiilor bronşice etc.anticoagulante orale – pot provoca sângerări.antihipertensivele neurosimpatolitice (reserpina) pot da dispnee.antitiroidiene – pot produce hipotiroidism. convulsii etc.alcaloizii din ergot (bromocriptina).opiacee pot produce deprimare respiratorie. şi anume: . acid acetilsalicilic).antibiotice sau chimioterapice ca: tetraciclina.glucocorticoizi – pot produce insuficienţă corticosuprarenală şi încetinirea creşterii. . .parasimpatolitice produc hiposecreţie exocrină etc.estrogeni. care pot produce methemglobinemie. .sedativele pot da somnolenţă. . 1. . deprimare medulară). . în lapte se pot concentra substanţe bazice..diuretice (furosemid) datorită hipohidremiei. . . metronidazol (tulburări neurologice. tulburări respiratorii. Există medicamente care. dependenţă etc.analgezice-antipiretice derivaţi de anilină (paracetamol).mecanism imunoalergic etc. hemoragii. .6.antiinflamatoare nesteroidiene (indometacin. .mecanism toxic. cloramfenicolul. . În continuare se vor prezenta câteva grupe de medicamente care pot suprima lactaţia. .contraceptive orale. care pot produce: acidoză.

1. Intoleranţa congenitală Acest tip de intoleranţă apare la prima doză administrată dintrun medicament sau după primele administrări. Cauza determinantă este o enzimopatie (deficit enzimatic) care se datorează unei anomalii genetice (genă absentă). . pot fi evidenţiate două tipuri de manifestări. având la bază un deficit enzimatic.1.sau dobândită etc. Reacţii adverse de tip idiosincrazic (intoleranţă medicamentoasă) Intoleranţa este un gen de reacţie adversă caracterizată printr-un răspuns farmacodinamic anormal atât din punct de vedere calitativ. Timpul de latenţă pentru apariţia tumorilor poate fi uneori de 20 – 30 de ani. Când există un teren pentru manifestări idiosincrazice. 1. şi anume: . aflatoxine produse de mucegaiuri. În ultimii ani a apărut o nouă ştiinţă numită farmacogenetica. Această deficienţă enzimatică poate fi latentă mult timp. azocoloranţi. ştiinţă care studiază aceste aspecte cu determinare genetică. care poate caracteriza un individ sau chiar colectivităţi.7.7.- Farmacologie generală – Există substanţe care pot induce proliferarea şi dezvoltarea celulelor canceroase.congenitală (înnăscută) .7. Dintre substanţele cu potenţial cancerigen amintim: amine aromatice. nitrozamine. 1.1. hidrocarburi policiclice conţinute în fumul de ţigară sau în gudronul de cărbune etc.manifestări farmacodinamice etc. substanţe alchilante (citostatice). Acest tip de reacţii adverse pot avea două tipuri de etiologii: . Manifestări idiosincrazice de tip farmacocinetic 14 . cât şi cantitativ. rezultate în urma transformării aminofenazonei în pH-ul acidului gastric. declanşarea intoleranţei manifestându-se în momentul în care se administrează un medicament care este biotransformat de către enzima deficitară sau absentă.manifestări farmacocinetice. 1.

Enzima are rolul de a biotransforma medicamente cum sunt suxametoniul etc. capacitatea de metabolizare a acestei substanţe este mică. Acest deficit enzimatic este întâlnit cu frecvenţă crescută în ţări din Asia Mică. de exemplu: Iran.persoane la care acetilarea se face lent etc. când creşterea concentraţiei plasmatice poate atinge niveluri superioare domeniului terapeutic etc. când medicamentul se administrează la subiecţi metabolizatori lenţi. persoanele care prezintă anomalii genetice de acest tip se pot încadra în două grupe.farmacoterapice. . b. cu afectarea uneia sau mai multor etape farmacocinetice. . conducând la creşterea dozei plasmatice de suxametoniu până în domeniul toxic. În continuare vor fi prezentate principalele tipuri de enzimopatii responsabile de reacţii adverse de tip idiosincrazic cu manifestări farmacocinetice. Distribuţia celor două categorii este dependentă şi de apartenenţa rasială. Datorită structurii anormale a enzimei. Irak etc. procentul primei categorii fiind mai ridicat la rasa 15 .persoane la care acetilarea se face rapid. Consecinţele acestor manifestări pot fi datorate tipului de distribuţie respectiv metabolizare (rapidă sau lentă) şi modului de eliminare. care pot conduce la ineficienţă terapeutică. şi anume: a. Deficit de pseudocolinesterază Această enzimă este biosintetizată în ficat şi este întâlnită în plasmă. Din acest punct de vedere.farmacotoxicologice. când medicamentul se administrează la subiecţi metabolizatori rapizi. Acest tip de manifestări sunt de două feluri şi anume: . Tulburări de acetilare N-acetiltransferaza hepatică prezintă mai multe forme polimorfe care diferă în privinţa vitezei cu care se acetilează diferitele medicamente în procesul biotransformărilor. şi anume: .- Farmacologie generală – Manifestările farmacocinetice vizează devierea de la traseul normal pe care medicamentul îl are în organism.

de exemplu.C. este de 2 – 3 ori mai mare la acetilare lentă. Existenţa de forme polimorfe ale hidroxilazelor Datorită existenţei diferitelor forme polimorfe ale acestei enzime. Datorită acetilării lente. reacţii hepatice şi la nivelul S.la acetilatorii lenţi. 16 .la fenelazină. neuropatii periferice.la izoniazidă în urma asocierii cu rifampicina poate să apară hepatita iatrogenă. ca de exemplu debrisoquin.. Această enzimopatie tip cu oxidare lentă este întâlnită la europeni în procent de 9 – 10 %.- Farmacologie generală – galbenă. În continuare se vor prezenta câteva din reacţiile adverse prezente la indivizii acetilatori lenţi.. Timpul de înjumătăţire al izoniazidei.1. ca de exemplu: izoniazida. . şi anume: . Prin acetilare sunt metabolizate diferite medicamente. după administrarea unor medicamente.N. Dintre tulburările enzimatice cu repercusiuni asupra oxidării amintim cele determinate de: c. izoniazida şi alte medicamente din această categorie produc reacţii adverse puternice. procainamida. dapsona.metabolizatori lenţi. Tulburări de oxidare Şi acest gen de tulburări idiosincrazice sunt rezultat al polimorfismului unor sisteme enzimatice dependente de citocromul P450. . conducând la concentraţii plasmatice de până la 10 ori mai mari la această categorie de persoane. c. sindrom de lupus eritematos etc. ajungând până la 90 % în Japonia sau 95 – 100 % la eschimoşii canadieni. hidralazina.dozele eficiente medii sunt ineficace la persoane din categoria acetilatorilor rapizi. Această anomalie de biotransformare are următoarele consecinţe farmacologice: . sulfazolina etc. persoanele la care există această anomalie pot fi împărţite în trei grupe din punct de vedere al vitezei proceselor oxidative determinate pe anumite substanţe medicamentoase. ca de exemplu: . procentul de izoniazidă nemetabolizată este de aproximativ 10 ori mai mare la acetilatorii lenţi decât la cei rapizi. fenalazina.

antidepresive triciclice (amitriptilina etc. warfarina. În deficienţă enzimatică. . ca de exemplu: .1. rolul enzimei este menţinerea 17 . Incidenţa indivizilor având această enzimopatie este mai ales în zona în care este răspândită malaria. c. Polimorfismul alchilazelor Există subiecţi la care metabolizarea unor medicamente ca paracetamolul devine anormală.reacţii adverse diferite din punct de vedere cantitativ.- Farmacologie generală – metabolizatori intermediari. conducând la o creştere exagerată a methemoglobinei. Manifestări idiosincrazice de tip farmacodinamic Reacţiile adverse de acest tip au manifestări farmacotoxicologice care pot fi de două feluri: .reacţii adverse diferite de cele specifice ale medicamentului respectiv.). 1. În continuare se vor prezenta principalele enzimopatii care implică manifestări de ordin farmacodinamic. tolbutamida etc. cantitatea de glutation redus este mică. apariţia acestei deficienţe poate fi o modalitate de apărare împotriva parazitului. Există medicamente asemănătoare debrisoquinului din punct de vedere al polimorfismului enzimelor de care sunt metabolizate.2.2.sparteina etc. . timolol). Enzima implicată în metabolismul substanţelor amintite este 4hidroxilaza.7. metabolizatori rapizi etc.β-adrenolitice (metoprolol. a) Reacţii adverse de tip idiosincrazic rezultate prin deficit de glucozo6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) Sunt cunoscute aproximativ 80 de variaţii polimorfe ale acestei enzime. ca de exemplu: fenitoina. Există medicamente cu polimorfism diferit de debrisoquin în ce priveşte enzimele oxidative implicate în metabolizare. manifestate prin frecvenţă şi intensitate crescută chiar la administrarea unei doze mici dintr-un anume medicament etc. .

sulfamide antibacteriene. .anemie cronică.- Farmacologie generală – concentraţiei normale în hematii. Acest deficit enzimatic este întâlnit la aproximativ 3 % din populaţia globului. uneori chiar cu consecinţe letale.indivizi hipocatalazici.anemie acută hemolitică. cât şi a unor substanţe medicamentoase.indivizi acatalazici. nitrofurantoin etc. În deficienţa de glutation redus este defavorizată dezvoltarea protozoarului.indivizi normali etc. Glucuronoconjugarea este o biotransformare a stadiului II de metabolizare a metaboliţilor rezultaţi în urma metaboliză-rilor din stadiul I.icter fiziologic provocat la nou-născut etc. analgezice-antipiretiece. hormoni steroizi etc. rezultând anemie gravă. Japonia etc. c) Acatalazia Eritrocitele conţin catalazo-enzime care catalizează reacţii de transformare a apei oxigenate (H2O2) în apă. dar totodată se reduce şi rezistenţa eritrocitului la substanţele oxidante care vor produce hemoliza accentuată. morfinomimetice. Manifestarile clinice a deficienţelor ar fi următoarele: . în urma contactului dintre apa oxigenată şi sânge nu rezultă efervescenţă. Răspândirea acestei afecţiuni este mică. Din punct de vedere al procentului în care se găseşte enzima la diferite persoane. având consecinţe creşterea concentraţiei plasmatice şi apoi icter. Hemoliza rezultată în deficit enzimatic poate fi redusă sau de proporţii. . . cum ar fi: . 18 . . barbiturice. b) Reacţii adverse de tip idiosincrazic manifestate prin deficit de uridin-difosfat-glucuroniltransferază (UDP-glucuroniltransferaza) Deficienţa acestei enzime afectează atât biotransformarea prin glucuronoconjugare a unor componente endogene ca bilirubina. La persoanele care manifestă acest deficit enzimatic. Substanţele medicamentoase care suferă glucuronoconjugare sunt: sulfamide.antimalarice. există: . tolbutamid. fiind întâlnită în unele ţări ca: Elveţia.

f) Hemoglobinopatii Hemoglobina normală este formată din 4 lanţuri peptidice: 19 . deoarece methemoglobina nu transportă oxigenul. şi anume la aproximativ 1 % din persoane. tulburări psihice. Substanţele medicamentoase care produc inducţia acestei enzime pot da la doze uzuale terapeutice crize de porfirie. .anticonvulsivante (fenitoina). . . chiar la doze uzuale terapeutice pot rezulta methemoglobinemii severe. iar ca manifestări pot fi (ca rezultat al acumulării acestora în ficat): diferite tulburări gastro-intestinale dureroase sau diferite tulburări neurologice (nevrite periferice). fenacetină). Dintre methemoglobinizante amintim: derivaţi de anilină din categoria analgezice-antipiretice (paracetamol. analgezice-antipiretice (aminofenazona). fotodermatoze cutanate etc. antimalarice etc. care au ca rezultat scăderea capacităţii de oxigenare a ţesuturilor. Substanţele medicamentoase puternic oxidante sunt methemoglobinizate.antimicotice (griseofulvina) etc.sulfamide. Aceste suferinţe sunt rezultat al dereglării metabolismului porfirinic. consecinţele fiind creşterea methemoglobiei la valori cu 20 – 50 de ori mai mult decât la indivizii normali.alcool etilic. iar ca simptome caracteristice sunt: dispneea. glutetimida etc. . Exemple de astfel de medicamente inductoare enzimatice sunt: .- Farmacologie generală – d) Reacţii adverse de tip idiosincrazic produse prin deficit de NADH-methemoglobin-reductază În lipsa acestei enzime nu are loc reducerea methemoglobinei la hemoglobină. Frecvenţa enzimopatiei este mică. e) Reacţii adverse de tip idiosincrazic produse prin deficit de inducţie de δ-ALA sintetaza hepatică Excesul enzimei este determinat genetic şi este responsabil de apariţia porfiriilor hepatice acute.hipnotice barbiturice.contraceptive orale. sulfamide.benzodiazepine (clordiazepoxid). . antidiabetice (tolbutamid). cianoza etc. .. iar prin deficit enzimatic.

pot rezulta deficienţe mintale la copii. cât şi metaboliţii rezultaţi în urma oxidării sunt toxici pentru S. ca de exemplu: . De aceea. la bolnavii care au această suferinţă tirozina devine aminoacid esenţial. g) Reacţii adverse de tip idiosincrazic ca rezultat al deficienţei genetice de fenilalanil-4-hidroxilază. Fenomenul este datorat deficienţei unei cantităţi adecvate de mediatori. Datorită acestei deficienţe de metabolizare. Rolul catecolaminelor în organism este foarte important.2 lanţuri α . La bolnavii cu acest deficit enzimatic are loc o sensibilizare a receptorilor adrenergici (prin externalizare).hemoglobina Zürich – are în lanţurile β o moleculă de histidină înlocuită cu o moleculă de arginină. hiperbilirubinemie cu icter. Persoanele care au acest tip de hemoglobină sunt sensibile la substanţe oxidante. fiind necesară introducerea acestuia în organism prin aport exogen. tirozina este transformată de către enzimele corespunzătoare în catecolamine în dopa şi apoi în dopamină. nu în tirozină. manifestările fiind aproximativ identice cu cele întâlnite la administrarea sulfamidelor la persoane cu hemoglobină Zürich. ceea ce dă efecte hipertensive grave la administrarea unor doze terapeutice de catecolamine. când există acest deficit.- Farmacologie generală – .2 lanţuri β Există hemoglobinopatii în care apar hemoglobine anormale cu toate implicaţiile fiziologice şi fiziopatologice care derivă din această stare patologică. adrenalină etc. Administrarea de medicamen-te din clasa sulfamidelor la aceste persoane poate conduce la anumite suferinţe ca: anemie prin hemoliză. Deficitul enzimei menţionate conduce la fenilcetonurie în urma metabolizării fenilalaninei la acid fenilpiruvic şi fenilacetic. Problema rezultată în urma acestei deficienţe este că atât fenilalanina.hemoglobina H care are 4 lanţuri beta. . h) Rezistenţa la medicament pe fondul unei condiţionări genetice 20 . La rândul său.N. Problema poate fi rezolvată prin regim dietetic lipsit de fenilalanină. deoarece sunt neurotransmiţători etc. manifestate prin retardare.C.

rezistenţa la anticoagulantele cumarinice. conducând chiar la apariţia glaucomului. având drept cauză modificarea capacităţii de legare a ionilor de calciu de către musculatura striată. având un caracter temporar sau permanent. prin administrarea de corticosteroizi. . j) Hipertermia malignă Această suferinţă poate apărea în cursul anesteziei generale. 1. Mecanismul de producere a bolii nu este bine cunoscut. i) Glaucomul cortizonic La unii bolnavi.rahitismul rezistent la vitamina D. rigiditate musculară etc. având ca manifestări: hiperpirexie. sau produce o sensibilizare a limfocitelor. care se manifestă printr-un răspuns farmacodinamic nul sau mult diminuat la administrarea medicamentelor în doze uzuale terapeutice.2. Intoleranţa dobândită 1.7.7.contactul organismului cu un medicament alergizant.- Farmacologie generală – Rezistenţa la acţiunea diferitelor medicamente este o reacţie adversă pe fond genetic. Ca exemple de afecţiuni care se încadrează în această grupă amintim: . în urma căruia rezultă anticorpi (imunoglobuline).2. Producerea reacţiilor alergice presupune un mecanism imunologic care constă în: . în sacul conjunctival poate rezulta o creştere intensă a presiunii intraoculare. care de asemenea se caracterizează prin absenţa efectului anticoagulant la administrarea dozelor uzuale terapeutice etc. 21 ..1. Generalităţi Reacţiile adverse care sunt încadrate în această grupă sunt numite în exprimarea curentă alergii şi apar ca rezultat al unei hipersensibilităţi produse de anumite substanţe medicamentoase. boală care presupune administrarea de doze superioare celor terapeutice uzuale.

anticorpi ce pot fi puşi în evidenţă prin teste cutanate sau reacţii serologice etc.factori dependenţi de organism. şi anume: peniciline (ampicilina). în funcţie de mecanismul imunologic implicat. declanşând eliberarea unor mediatori ai inflamaţiei. Tipuri de reacţii alergice [9] Reacţiile alergice se împart. cefalosporine. care poate induce hipersensibilizare faţă de sulfamide antibacteriene. În continuare se vor prezenta câteva substanţe din a II-a categorie (haptene) care sunt implicate în generarea de reacţii de tip alergic. ca de exemplu paracetamolul.. Reacţiile alergice au câteva particularităţi distincte şi anume: .2. de pe suprafaţa granulocitelor bazofile. ca de exemplu: . mastocitelor.organismul sensibilizat prezintă un conţinut ridicat de anticorpi. procaină etc. sulfamide.şi antigeni incompleţi (haptene). polizaharide etc. acid acetilsalicilic. ca de exemplu: imunoglobulina E (IgE). dextrani etc. procaina. . şi anume: a) Reacţii alergice de tip I (tip anafilactic) Aceste reacţii fac parte din categoria alergiilor de tip imediat şi au la bază cuplarea antigenului cu I gE.absenţa relaţiei gradate doză/efect (doze foarte mici pot produce alergii grave). calea de administrare cu incidenţă crescută la preparatele administrate topic pe piele şi mucoase etc.7. contact care poate duce la declanşarea reacţiei alergice. serotonina etc.2.- Farmacologie generală – şi un contact ulterior al organismului cu aceeaşi substanţă. Substanţele care determină formarea anticorpilor sunt: .factori dependenţi de medicament (potenţial alergic intrinsec al medicamentului şi frecvenţa contactului cu organismul. .antigeni compleţi: macromolecule proteice. . barbiturice. ca de exemplu: histamina. Apariţia reacţiilor alergice poate depinde de anumiţi factori care favorizează acest tip de reacţii adverse. în care putem aminti: reactivitatea individuală (mai intensă la femei). în patru categorii. 1. prostaglandina. Există situaţii în care se poate produce hipersensibilizarea încrucişată (co-sensibilizare). 22 . care pot forma antigeni compleţi după legarea de proteine etc.

sulfamide etc. fenilbutazonă sau lupusul eritematos produs de antimalarice etc. rezultând: alergii minore ca: rinite alergice.- Farmacologie generală – Aceşti mediatori eliberaţi vor acţiona pe receptorii specifici situaţi la nivelul diferitelor organe. Manifestările clinice ale acestor procese sunt: .anemia hemolitică imună (produsă de penicilină.trombocitopenie imună. b) Reacţii alergice de tip II Acest tip de reacţii alergice de tip imediat apar în urma formării de anticorpi IgG sau IgH care acţionează împotriva unor componente tisulare. .. rezultate în urma formării unor complexe circulante între antigeni şi anticorpii IgG şi IgH. produsă de: sulfamide.). rifampicină. prurit. d) Reacţii alergice de tip IV [9] Sunt alergii întârziate datorate sensibilizării limfocitelor T.. . fenilbutazonă etc. furazolidonă etc. fenacetină etc.sau alergii majore ca astmul bronşic sau şocul anafilactic etc. tiazide diuretice etc.glomerulonefrită cronică – poate fi produsă de sărurile de aur. acid acetilsalicilic etc. Tot în această categorie pot fi încadrate şi hepatita cronică imună produsă de: metildopa. . Medicamentele care pot determina reacţii alergice de tip I sunt: penicilinele. Manifestările clinice a acestui tip de reacţii alergice sunt: 23 . anestezice locale. Manifestări clinice rezultate în urma reacţiilor alergice de tip II sunt: . producând inflamaţii ale acestora. care eliberează limfokina. urticarie. . hipoglicemiante. care poate fi produsă de peniciline (forma retard). edem Quinque etc. dextroza. sulfamide. complexe care se fixează în vasele mici.). care poate fi produsă de: sulfamide. rifampicină. substanţă generatoare de infiltrate monocelulare.granulocitopenie (produsă de peniciline.eozinofilie pulmonară. sulfamide. efectul principal fiind citotoxic. aminofenazonă.boala serului.. c) Reacţii alergice de tip III [9] Sunt tot reacţii alergice de tip imediat. .

Şocul alergic poate fi de mai multe feluri. sulfamide etc. .anamneza atentă a bolnavilor. care pot fi produse de aminoglicozide ca: gentamicina.. 24 . . evoluţie rapidă şi un sfârşit care poate fi exitus (moarte) sau restabilire prin intervenţie de urgenţă asupra pacientului. peniciline.. .hepatite autoimune – pot fi produse de sulfamide. Şocul alergic medicamentos este cea mai gravă reacţie alergică. f) Şoc alergic medicamentos [9] Este mai frecvent la persoane cu polimedicaţie sau având diferite suferinţe.eritem polimorf. dar are în general un debut rapid.oprirea urgentă a administrării medicamentului.evitarea utilizării topice. barbiturice. fenotiazine etc. tulburări endocrine etc. cu o frecvenţă de manifestare în continuă creştere.anemie hemolitică autoimună – poate fi produsă de α-metildopa etc. există următoarele modalităţi: . o simptomatologie alarmantă.teste cutanate (intradermoreacţie etc. ca: nevroze.teste in vitro (test de hemaglutinare pasivă etc.7. Ca metode de investigare a manifestărilor de tip alergic. se propun câteva măsuri de ordin profilactic. izoniazidă. 1.) Ca mod de tratament al manifestărilor de tip alergic se indică: .2. Modalităţi profilactice de investigare şi tratament a manifestărilor de tip alergic Pentru a preveni manifestările alergice iatrogene.utilizarea cu mult discernământ a medicamentelor cu potenţial alergizant ridicat. ca de exemplu: peniciline. cutanate sau pe mucoase a medicamentelor foarte alergizante.3. . .). izoniazidă. care poate fi produs de: sulfamide. . e) Reacţii alergice autoimune [9] Din această categorie avem următoarele tipuri de manifestări de tip alergic: .- Farmacologie generală – dermatite de contact. acid acetilsalicilic etc. neomicina etc.miastenii autoimune – pot fi produse de D-penicilamina. şi anume: .

ca de exemplu: .mecanism imunoalergic.1. anilide etc.mecanism farmacodinamic secundar.- Farmacologie generală – utilizarea de medicamente antialergice (antihistaminice H 1. . .). . Tipuri de reacţii adverse produse de imunosupresive [9] În continuare vor fi amintite două tipuri de reacţii adverse datorate imunodepresiei. cefalosporine. adrenalină sau corticosteroizi administrate i. . şi anume: agranulocitoza.1.anestezice generale.antiepileptice (carbamazepină.şi deficienţa imunitară latentă.). lent).8. şi anume: .8.8. cu o evoluţie rapidă spre exitus. fenitoin etc. 1.v. . - 25 . Mecanismele implicate în producerea reacţiilor adverse imunosupresive pot fi diferite. În terapie se utilizează medicamente cu rol de modulare a sistemului imunitar. o formă cronică latentă care poate conduce la: infecţii foarte grave sau tumori maligne. antibiotice şi chimioterapice (peniciline. 1.2.antiinflamatoare nesteroidiene. cu manifestări clinice acute.analgezice-antipiretice (pirazolona. .mecanism toxic.sulfamide. Agranulocitoza Agranulocitoza poate fi declanşată de numeroase medicamente. 1. cloramfenicol). Reacţii adverse produse de medicamente imunosupresive 1.2. .8. Generalităţi Reacţiile adverse de acest tip constau în deprimarea capacităţii de apărarea a organismului împotriva diferitelor particule cu rol antigenic.

2. şi anume: . antihistaminice H1 şi H2. produsă de diferite medicamente.).fenotiazinele pot produce agranulocitoză prin mecanism toxic.infestări virale (HIV). antihipertensive (alfa-metildopa etc. în cazul în care aplazia este ireversibilă. fenotiazinele.2. 26 . antiaritmice (propranolol).transfuzie de granulocite. Viteza de instalare a bolii este dependentă de mecanismele implicate în producerea ei. . pot produce această boală prin acţiune hipoplazicămedulară pe seria albă sau generală. . . viteza de instalare fiind 3-12 săptămâni.metamizolul poate provoca.tratament de urgenţă cu antibiotice în doze mari. şi anume: . . . antitiroidienele. boala în 7-10 zile. 1. mecanismul imuno-alergic având evoluţie foarte rapidă. prin mecanism imunologic la pacient nesensibilizat. în funcţie de mecanismul de producere implicat. În continuare se va prezenta perioada de timp până la debutul bolii.metamizolul poate declanşa boala prin mecanism imunologic la persoană sensibilizată în 6-10 ore. În continuare se vor prezenta câteva medicamente care produc deficienţă imunitară latentă prin diferite mecanisme. . antidepresive triciclice. . Deficienţa imunitară latentă Această suferinţă poate avea cauze diverse. antitiroidiene.oprirea imediată a tratamentului.spitalizare în cameră sterilă.transplant medular. . şi anume: a. cloramfenicolul. .medicamente.substanţe toxice. Medicamente ca sulfamidele.diferite stări carenţiale.8.- Farmacologie generală – neuroleptice fenotiazinice. Pentru tratamentul agranulocitozei se impun următoarele măsuri: .

digoxina pot produce această deficien-ţă imunitară prin deprimarea imunităţii celulare.limitarea pe cât posibil a antibioterapiei în perioada copilăriei.limitarea utilizării medicamentelor care pot produce acest tip de reacţii adverse. datorită evoluţiei care se poate derula precum s-a arătat: .9. . tranchilizante benzodiazepinice. anestezice generale.sau lentă. nicotina în exces.8. măsuri profilactice. .- Farmacologie generală – b. când pot rezulta tumori maligne sau alte suferinţe grave. glucocorticoizii şi citostaticele. Medicamente ca: anestezice generale. eritromicina. . antibiotice (tetraciclina. streptomicina.rapidă. neuroleptice feno-tiazinice. în primul rând. . neuroleptice fenotiazinice. 1.utilizarea cu multă prudenţă a antibioterapiei profilactice în chirurgie. Toleranţa (tahifilaxia) 27 .utilizărea antibioticelor sau sulfamidelor numai după efectuarea antibiogramei.3. cotrimoxazol. Antiinflamatoarele nesteroidiene. Medicamente ca: alcool. rifam-picina. pot induce această suferinţă prin inhibarea sintezei proteice.o bună cunoaştere a medicamentelor cu potenţial farmacotoxicolo-gic imunodepresiv.asocierea medicamentelor cu potenţial imunodepresiv cu imunostimulante la bolnavii cu risc. se impun. . Ţinând cont de cele afirmate. în limfocite etc. ca de exemplu: . d. iminenţă de moarte rapidă. 1. c. în cazul şocului toxiinfecţios. . antiepileptice (fenitoina). perioadă în care se dezvoltă sistemul imunitar. Modalităţi de profilaxie a reacţiilor adverse de tip imunodepresiv [9] Reacţiile adverse imunosupresive sunt foarte grave. pot produce deficienţă imunitară latentă prin deprimarea imunităţii umorale (scăderea sintezei de anticorpi).

. 1. şi anume: . Tahifilaxia are următorul mecanism de producere: .acută (tahifilaxie). .epuizarea sau saturarea unor receptori.sau dobândită. până la dispariţie.efectul se diminuează treptat. o enzimă care metabolizează acest alcaloid. la intervale scurte de timp. .fenomenul este reversibil. - 1.2. Toleranţa dobândită este de două feluri.durata efectului este scurtă. . Acest tip de toleranţă are următoarele caracteristici: .9. Toleranţa poate fi de două tipuri: . Toleranţa dobândită Acest tip de manifestare constă în scăderea efectului medicamentului în urma administrării repetate.- Farmacologie generală – Acest tip de manifestare constă într-o sensibilitate scăzută a organismului la acţiunea diferitelor medicamente. . 28 .1. tolerează atropina datorită faptului că posedă atropinesteraza.1. fiind nevoie de creşterea dozei pentru obţinerea aceloraşi efecte. şi anume: toleranţa de specie. Toleranţa înnăscută Poate fi de mai multe feluri.2. sau toleranţa de grup – când anumite populaţii prezintă un anumit deficit enzimatic cu repercusiuni asupra metabolizării diferitelor medicamente. ca de exemplu: iepurele.toleranţa se instalează rapid. după întreruperea tratamentului.înnăscută (congenitală). 1.cronică (obişnuinţă). Toleranţa acută Toleranţa acută constă în scăderea treptată a efectului produs de medicamente prin administrări repetate.9. după întreruperea tratamentului.9.

organismul poate să suporte la un anumit moment chiar doze toxice fără probleme. Generalităţi Farmacodependeţa poate fi definită ca starea psihică sau/şi fizică care se instalează în organism ca urmare a consumului abuziv. agonişti opioizi etc. dintr-o substanţă medicamentoasă.efedrina. . care a experimentat o astfel de toleranţă cronică dobândită. Farmacodependenţa apare când în contextul existenţei persoanei apar anumite circumstanţe favorizante. ducând. nume care vine de la Mitridates.fenomenul este reversibil după o perioadă de timp mai îndelungată.10. Toleranţa cronică (obişnuinţa) Toleranţa cronică constă în scăderea efectului substanţelor medicamentoase după administrarea repetată. Datorită obişnuinţei.particularităţile psiho-somatice individuale.se instalează lent. ca: hipnotice barbiturice.10. în funcţie de diferiţi factori.este necesară creşterea treptată a dozelor. la instalarea unei nevoi de a consuma substanţa respectivă în mod continuu sau periodic. nitriţi organici coronarodilatatori etc. 29 . mecanismul farmacodinamic este desensibilizarea receptorilor prin down regulation.1. .9. . nejustificat. Farmacodependenţa (dependenţa medicamentoasă) 1.utilizarea de substanţe care produc farmacodependenţă. . Şi în cazul acestui tip de toleranţă. dintre care amintim: . Acest tip de toleranţă poate fi dat de substanţe medicamentoase. 1.mediul socio-cultural al persoanei. Exemple de medicamente care pot da tahifilaxie sunt: . fiind necesară creşterea dozei pentru obţinerea aceluiaşi efect. Un tip de obişnuinţă este mitridatismul. Toleranţa cronică are următoarele caracteristici: . regele Pontului.2. β2-adrenomimetice.2. 1.- Farmacologie generală – desensibilizarea receptorilor prin internalizare (down regulation).

în cazul barbituricelor. sau la o reducere semnificativă a dozelor. c) Dependenţa fizică Este starea patologică care este evidenţiată în momentul întreruperii administrării unei substanţe care creează dependenţă.sau.la administrarea opioidelor sunt sensibilizaţi receptorii adrenergici. . pe care le vom prezenta în ordinea apariţiei după administrarea de substanţe care dau farmacodependenţă.10.- Farmacologie generală – 1. în pofida faptului că indivizii respectivi cunosc bine consecinţele acestui fapt în plan personal. cât şi prevederile legale care limitează utilizarea acestor substanţe cu scop protector asupra entităţilor amintite anterior. manifestată prin scăderea efectului substanţei respective la administrarea repetată a unor doze similare. deoarece neurotransmisia adrenergică este modulată de neurotransmisia prin opioide endogene care inhibă eliberarea de catecolamine. se poate instala farmacodependenţa. de a procura substanţa incriminată. familial şi social. prin reglare ascendentă (up regulation). b) Toleranţa – a fost studiată anterior şi reprezintă starea adaptativă a organismului. Dependenţa fizică este evidenţiată prin apariţia sindromului de abstinenţă sau sevraj. Scăderea efectului este rezultatul diminuării reactivităţii neuronilor la anumite doze din substanţa administrată. sunt sensibilizaţi receptorii glutamatergici a căror modulare este realizată de sistemul GABA 30 . Faze ale farmacodependenţei În funcţie de perioada de timp şi de alţi factori prezentaţi anterior. ca de exemplu: . care are mai multe stadii. dezvoltată pe un fond psihic alterat.2. utilizând orice modalitate posibilă cu scopul de a înlătura disconfortul psihic şi de a crea senzaţia de bine. şi anume: a) Dependenţa psihică Acest tip de farmacodependenţă constă în dorinţa individului. pentru obţinerea aceloraşi efecte fiind necesară creşterea dozei. Mecanismul instalării acestui tip de dependenţă constă în hipersensibilizarea unui sistem care este dependent funcţional de sistemul asupra căruia acţionează drogul.

.4. .halucinogene (heroina. când s-a administrat o singură substanţă. LSD). hipnotice. .10. . (alcool. tranchilizante).monotoxicomanii. când toxicomania apare ca urmare a administrării îndelungate a mai multor substanţe euforizante.10. psihică. d2) În funcţie de substanţa administrată: . Există diferite tipuri de toxicomanie. s-au luat măsuri prin organizaţii care reglementează regimul acestor substanţe.). cele provocate de: barbiturice. sedative. şi anume: fizică. în urma stimulării îndelungate a neurotransmisiei inhibitoare. hipnotice.solvenţi organici volatili (acetona. .- Farmacologie generală – prin inhibarea eliberării acidului glutamic. cocaina etc. toluen etc.politoxicomanii. caracterizat prin cele trei tipuri de dependenţă definite anterior.C. alcool etc.N. toleranţa. şi anume: 31 .toxicomanii majore. astfel încât tratamentul acestei suferinţe este dificil. tetraclorura de carbon. Substanţe care pot provoca farmacodependenţă În continuare vom aminti categorii de substanţe care pot crea acest sindrom. . presupunând condiţii speciale pentru readucere la starea normală. şi anume: . acestea fiind clasificate după mai multe criterii: d1) După numărul substanţelor administrate: . 1. sindromul de abstinenţă este caracterizat atât prin tulburări psihice. cele provocate de stupefiante.C. d) Toxicomania (psihotoxicitatea) este tipul de intoxicaţie cronică. (amfetamina. stimulante ale S.3. conducând la tulburări majore de comportament de ordin psihic şi vegetativ.).N.opioide. 1. tranchilizante.toxicomanii minore. În cazul dependenţei fizice.depresive S.canabis. Norme legislative privind farmacodependenţa Datorită consecinţelor negative ale toxicomaniei pe plan mondial. cât şi somatice.

în funcţie de doza administrată şi evoluţia clinică a stării pacientului. cu sediul la Lisabona (1994). 32 . 73/1969. împărţite în: intoxicaţii acute (crime.I.- Farmacologie generală – Convenţia unică asupra stupefiantelor. în funcţie de modul în care apar. sinucideri. .). La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite funcţionează următoarele comisii care reglementează circulaţia substanţelor incriminate în toxicomanii: . Intoxicaţiile pot fi. Intoxicaţiile medicamentoase 1.U. Intoxicaţiile acute pot fi clasificate. ore) spre exitus. dopaj medicamentos etc. când pacientul a ingerat doze de substanţă superioare dozelor terapeutice (doze toxice).N. Generalităţi Intoxicaţiile medicamentoase sunt stări patologice rezultate prin administrarea în mod accidental sau voit a unor substanţe toxice. În România. circulaţia stupefiantelor este reglementată de prevederile Legii nr.Intoxicaţii acute propriu-zise. Evoluţia acestui tip de intoxicaţie este rapidă (minute.Comisia pentru stupefiante. în cazul în care sunt ingerate doze superioare celor letale.N.11. 1. cu alte completări ulterioare. în: a.S. dacă nu se intervine foarte urgent.11.Centrul European de monitorizare pentru medicamente şi adicţie la medicamente. . evoluţia bolnavului depinzând foarte mult de primul ajutor acordat.U. b. intoxicaţii accidentale) sau cronice (toxicomanii. elaborată de O. La nivel european există: .Intoxicaţii supraacute. (Organismul Internaţional de Control al Stupefiantelor). elaborată de O..Centrul European de informare asupra medicamentelor şi adicţiei la medicamente.C.1.O. Convenţia unică asupra substanţelor psihotrope.

- Farmacologie generală – c.11. teofilina. delir.N. colaps. şi anume: . .). Acest parametru este influenţat în mod diferit de anumite clase. euforie. 33 .dispnee. derivaţi de amfetamină). produsă de opioide etc.2.stimulare iniţială urmată de inhibiţie produsă de: anticolinesterazice. atât prin administrare. convulsii etc.N. b2) Hipotensiune arterială şi tahicardie (neuroleptice fenotiazinice.Intoxicaţii subacute. cefalee. .N. somnolenţă. antihipertensive cu efect periferic. agonişti ai receptorilor α2 presinaptici etc.stimulantele S.blocantele S. atropină. b3) Hipotensiune cu bradicardie (β-blocante. Simptomatologia în intoxicaţii acute medicamentoase [24] În caz de intoxicaţii acute. cât şi datorită unor probleme la nivelul organelor epuratoare. sunt monitorizaţi următorii parametri care preced o bună interpretare a rezultatelor investigaţiilor pentru a ajunge la concluzii corespunzătoare.C.). uneori chiar cu scurte perioade apneice. c) Frecvenţa respiratorie Există următoarele modificări ale frecvenţei respiratorii. comă etc. şi anume: . . cocaina. antidepresive triciclice.. – produc efecte ale stimulării. care este produsă de medicamente care produc acidoză metabolică (salicilaţi etc. b) Tensiunea arterială şi pulsul Diferitele categorii de medicamente pot influenţa tesiunea arterială şi ritmul cardiac în diferite moduri. tremor. ca: agitaţie.C produc: astenie. antidepresive triciclice etc. 1. şi anume: a) Statusul S.tahipnee. miastenie.C. ca de exemplu: b1) Hipertensiune arterială şi tahicardie (anticolinergice. blocante ale canalelor de calciu. rezultă în urma acumulării în organism a unor substanţe medicamentoase datorită supradozării.

Modalităţile de intervenţie a personalului medical în intoxicaţii acute cu diferite substanţe Conduita de urgenţă presupune următorii paşi: a) Măsuri pentru asigurarea menţinerii funcţiilor vitale . 34 . . parasimpatomimeti-ce etc. f) Tranzitul digestiv – poate fi modificat în următoarele moduri: . alcool provoacă hipotermie etc. şi anume: .hipersecreţia glandelor sudoripare sau a altor glande exocrine.11.C. ca de exemplu: .tranzit accelerat în intoxicaţii cu colinomimetice.cianoza poate sugera o methemoglobinemie.uscăciunea gurii. . . . pot sugera o intoxicaţie cu parasimpatolitice etc. ca de exemplu: . e) Diametrul pupilei Acest parametru poate da indicii asupra tipului de intoxicaţie în următoarele moduri. . atropină.mioză (micşorarea diametrului pupilei) este produsă de medicamente ca: opioide. tegumente uscate.doze toxice de amfetamină. Acest parametru este influenţat de multe medicamente care acţionează asupra S. propulsive etc. opioide.ventilaţie mecanică. anticolinesterazice.N. produsă de parasimpatolitice.. amfetamină etc.. ca de exemplu: .3. . hormoni tiroidieni pot provoca febră.C.. ca de exemplu: barbiturice.- Farmacologie generală – d) Temperatura corpului.sau tranzit diminuat în intoxicaţii cu parasimpatolitice.respiraţie artificială. . poate sugera o intoxicaţie cu anticolinesterazice sau parasimpatomimetice.icterul poate sugera o hepatită acută.N. opioide etc g) Aspectul epiteliilor (piele şi mucoase) Aspectul epiteliilor poate da uneori indicii asupra etiologiei intoxicaţiei. 1..majoritatea deprimantelor S.midriaza.

Există convenţii internaţionale care combat dopajul pe considerente de ordin etic. dacă este cazul. 35 .modificarea pH-ului în mod corespunzător. cocaina.- Farmacologie generală – masaj cardiac extern. In continuare se vor prezenta în mod succint grupele de medicamente utilizate şi câteva substanţe din fiecare grupă care utilizate produc dopaj şi anume: a.) din aprilie 1989.oxigenoterapie.. Până la obţinerea rezultatelor de laborator în urma investigaţiei pe anumite lichide biologice etc. c) Măsuri prin care este grăbită eliminarea toxicului : . .administrare de purgative etc. Stimulante S. d) Hemodializa. pentru menţinerea funcţiilor respiratorii. se va recurge la un antidot specific. efedrina.12.: amfetamina. se poate administra un antidot general. metilfenidat etc. . amfepramona.Convenţia pentru dopaj din cadrul Consiliului Europei din Strasbourg.I.spălături gastrice. cum ar fi cărbune absorbant etc. ca de exemplu: . încât să se realizeze disocierea electrolitică a substanţei şi să fie împiedicată absorbţia tubulară din urina primară etc.O.C.N. . convenţia împotriva dopajului este ratificată prin Legea numărul 171 din 1998. şi anume: .. administrarea de substanţe simpatomimetice etc. b) Măsuri de împiedicare a absorbţiei toxicului în mediul intern al organismului. 1.Comitetul Internaţional Olimpic (C. dacă este cazul. Dopajul medicamentos Dopajul medicamentos constă în utilizarea de substanţe medicamentoase pentru a mări randamentul în activităţi sportive sau intelectuale. stricnina. . În România. e) Administrarea unui antidot general sau specific. După descoperirea toxicului.provocare de vomă.

pot rezulta reacţii adverse. acetazolamidă etc. morfină. testosteron etc. dextropropoxifen.reacţii adverse rezultate prin întreruperea unui tratament cu antagonişti farmacologici. . diuretice: furosemid. dezvoltate pe fondul adaptării fiziologice a pacienţilor respectivi la agresiunea medicamentoasă. sensibilizare produsă în urma unui proces de externalizare a receptorilor respectivi. La întreruperea bruscă a unui tratament medicamentos pot apărea următoarele tipuri de reacţii adverse: . metoprolol. Reacţii adverse rezultate la întreruperea farmacoterapiei 6. Ca exemple de reacţii adverse rezultate printr-un astfel de mecanism amintim: .1. spironolactonă.13.13. 36 .12. d.- Farmacologie generală – b. c.. 1. e. petidină. Steroizi anabolizanţi: metiltestosteron. cimetidină etc.1.reacţii adverse rezultate la întreruperea tratamentului cu antihistaminice H2 (ranitidină.şi reacţii adverse rezultate pe fondul unei insuficienţe funcţionale. care pot conduce la agravarea ulcerului gastro-intestinal până la perforare. dionină.1.reacţii adverse rezultate prin întreruperea unui tratament cu agonişti farmacologici. Reacţii adverse rezultate prin întreruperea tratamentului cu antagonişti farmacologici[9] Acest tip de reacţii se dezvoltă pe fondul receptorilor antagonizaţi de anumite substanţe medicamentoase. oxprenolol. Analgezice morfinomimetice: codeină. nandrolon. 1. heroină etc.). propanolol etc. . uneori cu manifestări clinice grave. Generalităţi Când se întrerupe brusc administrarea unui medicament după o administrare îndelungată. β-blocante: atenolol. clortalidonă hidroclortiazidă.

Reacţii adverse rezultate prin întreruperea tratamentului cu agonişti farmacologici[9] Acest tip de sindrom apare ca rezultat al întreruperii administrării (în urma unui tratament de lungă durată) cu substanţe medicamentoase din categoria agonişti ai receptorilor farmacologici aparţinând unui sistem modulator sau inhibitor al unei alte neurotransmisii. neurotransmisie modulatoare pentru neurotransmisia glutamatergică sau adrenergică.- Farmacologie generală – reacţii adverse rezultate la întreruperea tratamentului cu βadrenolitice (propranolol). este deprimată eliberarea mediatorului la nivelul heterosinapsei în sistemul modulat adrenergic sau glutamatergic.13. Mecanismul implicat în producerea reacţiilor adverse de acest tip este creşterea numărului de receptori disponibili prin externalizarea lor la suprafaţa membranei în urma blocării acestor tipuri de receptori timp îndelungat şi fixarea agonistului fiziologic pe un număr masiv de receptori în momentul întreruperii medicaţiei blocante. trihexilfenidil etc. în sistemul modulator are loc externalizarea receptorilor cu o creştere a câmpului receptorilor prin mecanism hetero “up- 37 .). Compensator. Mecanismul producerii este prin sensibilizarea receptorilor.2. în cazul morfinei sistemul opioid sau sistemul GABA.) stimulează receptorii din sistemul modulator sau inhibitor.medicamente barbiturice sau benzodiazepinice care sunt agonişti ai neurotransmisiei GABA. manifestat prin suprastimularea neurotransmisiilor modulate de către medicamente. Mecanismul implicat în acest sindrom este următorul: medicamentele de tip agonist (morfină etc. . şi care modulează neurotransmisia adrenergică.reacţii adverse rezultate la întreruperea tratamentului cu anticolinesterazice centrale (atropină.medicamente morfinomimetice care sunt agonişti ai receptorilor opioizi µ şi k. 1. Ca exemple de agonişti din această categorie amintim: . La întreruperea administrării acestui tip de agonişti apare sindromul de abstinenţă.1. care pot conduce la hipertensiune arterială sau angină pectorală. În urma stimulării receptorilor modulatori în sistemele amintite. care pot conduce la tulburări extrapiramidale etc. de retragere. . rezultând astfel efecte exagerate.

mecanismul fiind dirijat prin feed-back negativ de lanţul hipotalamohipofizar. apare fenomenul de insuficienţă funcţională. de către centrii nervoşi care controlează funcţionarea glandei. Pentru perioada de timp necesară pentru adaptarea glandei endocrine la noile condiţii. corticosteroizi. care au rol de control a funcţionării endocrine a corticosuprarenalei. ca de exemplu corticosuprarenalele. 38 . antihipertensive (cloni-dina). hipofiza hormonul (ACTH). hipotalamusul secretă neurohormonul hipotalamic (CRF). În momentul întreruperii medicaţiei agoniste. pe sistemul modulator are loc o exacerbare a funcţionării sistemului modulator. antianginoase (β 2 adrenolitice). în urma acţiunii acestora la nivelul chemoreceptorilor din hipotalamus şi hipofiză. rezultate în urma administrării de hormoni pe cale exogenă. antiastmatice (β2 adrenomimetice).- Farmacologie generală – regulation”. desigur dirijat prin acelaşi mecanism.13. Reacţii adverse rezultate pe fondul unei insuficienţe funcţionale [9] Acest tip de reacţii adverse pot apărea pe fondul unor insuficienţe funcţionale ale unei glande endocrine. este coordonată de concentraţia sanguină a produsului final de lanţ metabolic (hormoni corticosteroizi) prin retrocontrol (feed-back) pozitiv sau negativ. a) Medicamente care declanşează tulburări la oprirea bruscă a administrării lor Din această categorie putem aminti: medicamente antiepileptice (barbiturice. antiulceroase prin mecanism antihistaminice H 2. se reduce secreţia de corticosteroizi ai glandei corticosuprarenale. benzodiazepine). antiparkinsoniene. Funcţionarea glandelor endocrine. având consecinţele clinice ale agonizării acestuia de către neurotransmiţătorul endogen. Pe baza concentraţiei sanguine de hormon circulant. În urma administrării de corticosteroizi timp îndelungat. 1.3. anticolinergice centrale. opioide etc. La întreruperea bruscă a administrării corticosteroizilor. apare fenomenul de insuficienţă. fenomen manifestat până la repunerea în funcţie a glandei periferice la un alt nivel.1. caracterizat prin reacţii adverse caracteristice carenţei hormonale.

Generalităţi Procesul epidemiologic medicamentos este un fenomen real. c) Medicamente care se presupune că ar determina tulburări la oprirea bruscă Din acest grup amintim: anorexigene. b) Medicamente care pot provoca tulburări la oprirea bruscă Din acest grup putem aminti: . ca ramură cu caracter aplicativ a farmacologiei. aceasta fiind o ştiinţă de graniţă între farmacie şi epidemiologie.sedative (bromuri) etc. Şi la întreruperea tratamentului cu medicamentele menţionate este important să fie luate toate măsurile pentru a îndepărta posibilele reacţii adverse de acest tip. motiv pentru care medicamentul. . ca focar epidemiologic trebuie luat în studiu. respectiv farmacografică. cu denumirea de farmacoepidemiologie.tranchilizante (benzodiazepine). . Farmacoepidemiologia are următoarele categorii de obiective. FARMACOEPIDEMIOLOGIA 2. anticoagulante orale. . .medicamente neuroleptice. Şi la acest grup de medicamente este bine ca dozele să se reducă treptat. este bazată pe farmacotoxicologie şi studiază contraindicaţiile şi precauţiile în practica farmacoterapică.hipnotice (glutetimid).1.- Farmacologie generală – Medicamentele din această clasă nu se întrerup niciodată brusc. Farmacoepidemiologia. şi anume: CAPITOLUL II 39 . ci întreruperea tratamentului are loc după reducerea treptată a dozelor administrate.simpatomimetice vasoconstrictoare periferice (decongestionante nazale). astfel apărând o nouă ramură a farmacologiei.

. . există medicamente utilizate doar în procent de 1 % (din totalul 40 . cât şi curativ. Prezentarea din punct de vedere statistic a rezultatelor unor studii privind prevalenţa şi incidenţa reacţiilor adverse [9] În urma studiilor derulate în acest scop.studiul modului în care creşte procentul reacţiilor adverse şi al intoxicaţiilor în corelaţie cu consumul de medicamente. în contextul în care au apărut. b.între 3 – 7 % din numărul total de bolnavi spitalizaţi au ajuns în această stare critică datorită unui proces epidemiologic medicamentos.- Farmacologie generală – a. .procentul de reacţii adverse creşte proporţional. . ca de exemplu: .2. grupa farmacologică etc. . legate de procesul epidemiologic medicamentos.studiul tipurilor de reacţii adverse raportate la diferite condiţii. .studiul declanşării. .între 5 – 35 % dintre bolnavii internaţi în spital acuză diferite tipuri de reacţii adverse. . 2. manifestării şi sistării bolilor produse de medicamente. cu numărul de medicamente administrate concomitent. ca de exemplu: categorie de vârstă.există diferenţe mari între medicamente privind efectele farmacotoxicologice. zonă geografică. Obiective cu caracter general..Obiective particulare Dintre obiectivele particulare ale acestei ramuri amintim: .respectarea contraindicaţiilor şi precauţiilor.studiul.elaborarea unor legi generale privind procesul epidemiologic medicamentos. respectiv instituirea celor mai drastice măsuri de ordin farmacoterapic şi farmacografic.instituirea unor măsuri corespunzătoare atât din punct de vedere profilactic. .din numărul total de reacţii adverse înregistrate. respectiv instituirea unor măsuri prin care să fie defavorizat procesul epidemiologic medicamentos. s-a ajuns la următoarele concluzii: .

3. 41 .). anemie aplastică (cloramfenicol). leziuni hepatice (izoniazidă) etc. Elemente (Aspecte) de studiu ale procesului epidemiologic 2. cu implicaţii economicosociale.2.1.- Farmacologie generală – medicamentelor utilizate).prin administrarea unui singur medicament s-a înregistrat un număr de 16 % reacţii adverse. rezultate în urma manifestării reacţiilor farmacotoxicologice ale unei substanţe medicamentoase. procentul a crescut la 100 %.din totalul medicamentelor care produc reacţii adverse.cauzele cele mai frecvente de decese datorate reacţiilor adverse produse de medicamente sunt următoarele: hemoragii şi ulceraţii digestive (corticosteroizi. 2. hemoragii cu alte localizări (anticoagulante). 2.3. Etapele procesului epidemiologic Procesul epidemiologic are următoarele etape: a) Debut Această etapă are loc de obicei la introducerea medicamentului în terapie. .3. . .prin administrarea de 10 medicamente concomitent. infecţii (imunosupresive). . şoc anafilactic (peniciline). AINS etc. dar procentul reacţiilor adverse produse de acestea se ridică la 30 % din total. Definiţie Procesul epidemiologic medicamentos este reprezentat de totalitatea tulburărilor produse în organism. locul de leader este ocupat de ampicilină. după care un loc important îl ocupă contraceptivele orale. .s-a constatat că un procent de numai 1 % din medicamente au fost implicate în aproximativ 40 % din cazurile letale declarate.

leucopenie. acest medicament s-a scos din terapie în multe ţări. iar în alte ţări se eliberează doar pe bază de prescripţie medicală. procesul epidemiologic constând în inhibarea proceselor de creştere ale braţului şi antebraţului. dar prin folosirea continuă procesul epidemiologic medicamentos înregistrează o creştere. 42 . procesul epidemiologic indus de aminofenazonă înregistrează o pantă descendentă. . ca de exemplu: . analgezic – antipiretic de tip pirazolonă are diferite reacţii adverse.3. Stingerea focarului a avut loc prin scoaterea medicamentului din terapie. cât şi de anumiţi factori care pot fi determinanţi sau favorizanţi. cât şi modul în care s-a soluţionat procesul respectiv. 2.- Farmacologie generală – b) Evoluţie. dă reacţii adverse digestive (sindrom ulceros etc. După descoperirea efectului antiagregant plachetar la administrarea în doze mici..S. rezultând copii cu braţ şi antebraţ foarte scurt. la recomandarea Centrului de Farmacovigilenţă al O. tranchilizant care a produs malformaţii în anumite zone din Europa de vest. Ca urmare a acestor măsuri. c) Stingerea focarului epidemiologic Această fază are loc în momentul scoaterii medicamentului respectiv din terapie. procesul se manifestă rar. medicament analgezic-antipiretic.sporadic.M.3. În urma acestor observaţii. c3 – Aminofenazona. ca de exemplu: c1 – Talidomida. c2 – Acidul acetilsalicilic.favorizarea cancerului gastric prin eliberarea de nitrozamine etc. . şi anume: . care poate fi ascendentă sau descendentă şi este dependentă de cantitatea de substanţă medicamentoasă ingerată. Forme de manifestare a procesului epidemiologic medicamentos Manifestarea acestui proces poate avea loc în diferite moduri. În continuare vom prezenta câteva substanţe care au declanşat procesul epidemiologic în anumite zone geografice. afectarea producându-se în timpul vieţii uterine.).modificări de tip alergic.

alimentaţie.- Farmacologie generală – . dar frecvenţa de apariţie este mică. .izvorul epidemiogen. unde se pot aminti. care este dependent de structura chimică a substanţei medicamentoase care declanşează reacţia adversă. procesul epidemiologic se manifestă limitat ca timp sau regiune geografică. Formele activităţii farmacoepidemiologice Formele activităţii farmacoepidemiologice pot fi de două tipuri: .pandemic. . 43 . diferite stări patologice etc.diferite asocieri medicamentoase urmate de interacţiuni. nivelul educaţiei sanitare etc.) etc. manifestarea procesului epidemiologic este legată de o anumită zonă.şi particularităţile biologice ale populaţiei sensibile.factori socio-culturali (nivel de trai.4. structura genotipului.4.endemic.zona climaterică. manifestat atât prin dozele administrate. . reactivitatea individuală.activităţi de prevenire a procesului (profilaxia). . Factori care declanşează procesul epidemiologic medicamentos Factorii incriminaţi în declanşarea procesului epidemiologic medicamentos sunt împărţiţi în două grupe. dar frecvenţa de apariţie a bolii este mare. se manifestă permanent. şi anume: a) Factori determinanţi Dintre factorii determinanţi amintim: . . 2. stres. . 2.3. de o anumită populaţie. b) Factori care favorizează apariţia procesului epidemiologic medicamen-tos Dintre aceşti factori amintim: . un tip de epidemie care afectează un teritoriu geografic sau populaţional mare. . cât şi prin frecvenţa administrării.consumul exagerat de medicamente.epidemic. uneori extinzându-se la nivelul globului pământesc.

şi reacţii adverse imprevizibile. . depozitare şi circulaţie a medicamentelor cu potenţial farmacotoxicologic. . . propranol-olului etc. durata administrării etc. Dintre exemplele de reacţii adverse de acest tip amintim: .1. există următoarele două tipuri. ca de exemplu în cazurile: izoniazidei..anemia hemolitică – rezultată în urma administrării de antimalarice la bolnavi având deficientă enzima glucoză 6 fosfatdehidrogenaza G-6 PD. hipoglicemiantelor.anemia aplastică.monitorizarea concentraţiei plasmatice la medicamentele metabolizate de sisteme enzimatice care prezintă polimorfism.1. rezultată în urma tratamentului cu cloramfenicol. 2. .o educaţie sanitară adecvată etc.1.şi activităţi medicamentos. Activitatea profilactică Acest tip de activitate constă în: . Referitor la momentul apariţiei reacţiilor adverse ale unor medicamente.4. contraindicaţiilor şi precauţiilor care sunt necesare a fi ştiute încă înainte de introducerea în terapie a medicamentului.2. . 2.anamneza amănunţită a bolnavilor. .reacţii adverse previzibile – dependente de doză. sulfamidelor. .prescrierea de doze minime eficace. şi anume: reacţiile de tip alergic şi idiosincrazice. Reacţii adverse depistate înainte de autorizare Reacţiile adverse de acest tip pot fi împărţite în două grupe: ..reacţii adverse depistate după introducerea în terapie.1. pentru depistarea unor eventuale sensibilizări anterioare.fixarea cadrului legislativ de eliberare.4.. Profilaxia reacţiilor adverse necunoscute 44 .4.reacţii adverse cunoscute înainte de autorizare pe piaţa mondială.cunoaşterea amănunţită a reacţiilor adverse. Măsurile profilactice care se impun în cazul reacţiilor adverse cunoscute sunt: . şi anume: . de Farmacologie generală – combatere a procesului epidemiologic 2. independente de doză.

. care sunt depistate în urma activităţii de farmacovigilenţă. 45 . . Activitatea de combatere a procesului farmacoepidemiologic este organizată în cadrul sistemului de farmacovigilenţă. Reacţiile adverse rezultate în urma administrării medicamentelor pot fi de mai multe feluri din punct de vedere al gravităţii.sunt reacţii adverse care nu se pot evidenţia în cadrul cercetării pe animale de laborator.aproximativ 50 % dintre reacţiile adverse observate sunt evidenţiate numai în urma administrării la om.monitorizarea atentă a medicamentelor nou introduse în terapie.- Farmacologie generală – Cunoaşterea întregului profil farmacotoxicologic al medicamentului înainte de utilizarea în terapie nu este posibilă. . 2.uşoare. Activităţi de combatere a procesului epidemiologic medicamentos [9] Acest tip de activitate presupune: . Din punct de vedere statistic. care presupune înregistrarea şi raportarea tuturor reacţiilor adverse sau a intoxicaţiilor iatrogene observate.. s-a observat că: .există deosebire privind efectele terapeutice la om faţă de animale (ex.utilizarea cu multă prudenţă a medicamentelor nou introduse.neutilizarea medicamentelor nou introduse pentru tratamentul gravidelor şi copiilor până la vârsta de 15 ani. şi anume: . insomnie. .există reacţii adverse cu incidenţă rară şi care sunt evidenţiate la 1/10 000 → 1/50 000 din indivizii trataţi cu o anumită substanţă medicamentoasă. cazul talidomidei ) etc.există reacţii adverse cu incidenţă nouă. care nu presupun administrarea de medicamente antidot sau alte măsuri terapeutice. greţuri. Deoarece situaţia se prezintă astfel. deoarece: . depresie etc. ca de exemplu: ameţeală. .diagnosticarea corectă a reacţiilor adverse şi intoxicaţiilor produse de diferite medicamente.depistarea cât mai rapid posibil a reacţiilor adverse şi intoxicaţiilor medicamentoase.2. este necesar să fie luate urmă-toarele măsuri: . .4.

care impun modificarea tratamentului şi pot prelungi timpul până la vindecare.severe.S. care trimit informaţii O. . farmacişti. Rolul sediului central din cadrul O. care necesită întreruperea tratamentului.M. se reduce cantitatea administrată până la limitele minime posibile.M. examinarea. .moderate. pe lângă alte măsuri terapeutice care se impun. Factorii umani implicaţi în activitatea de farmacovigilenţă sunt: medici. Sistemul de farmacovigilenţă Acest sistem este organizat la nivel mondial şi naţional în următorul mod: . Activitatea sistemului de farmacovigilenţă constă în depistarea. care funcţionează în cadrul Ministerului Sănătăţii.- Farmacologie generală – . 2.există reţele naţionale de Farmacovigilenţă în cadrul diferitelor ţări. . În funcţie de categoriile de reacţii adverse se impune un tratament cât mai adecvat. privind reacţiile adverse depistate în urma administrării unor medicamente. care sunt trimise reţelelor naţionale.Comisia Medicamentului. şi anume: . care la rândul lor iau hotărâri privitor la anumite probleme de ordin farmacoepidemiologic.letale. este de a prelucra informaţiile primite de la reţelele naţionale şi a întocmi anumite rapoarte.există un sediu central în cadrul O.Centre în teritoriu la nivelul Universităţilor de Medicină şi Farmacie. astfel încât să se obţină un efect farmacoterapic.M.S. .în cazul reacţiilor adverse independente de doză trebuie neapărat sistat tratamentul şi totodată evitarea unei expuneri în viitor.5.S. înregistrarea reacţiilor adverse produse de medicamente. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii care funcţionează din 1968. . care determină moartea bolnavului.Nuclee de Farmacovigilenţă la nivelul clinicilor universitare şi spitalelor judeţene.în cazul reacţiilor adverse dependente de doză. În România sistemul de farmacovigilenţă este organizat în baza unui ordin al Ministerului Sănătăţii şi cuprinde următoarele entităţi: . cât şi personalul tehnic auxiliar. . 46 .

.farmacovigilenţă prin metoda spontană. într-o anumită perioadă de timp.observarea cât mai rapidă şi completă a reacţiilor adverse produse de medicamente.cunoaşterea măsurilor profilactice şi modalităţilor curative specifice pentru fiecare tip de reacţie adversă etc. farmacişti sau alte persoane. care constă în înregistrarea reacţiilor adverse observate în urma unui consum cunoscut de medicamente.farmacovigilenţă prin metoda intensivă. . care constă în studii bine organizate de către echipe de specialişti asupra unui număr mare de persoane. ca de exemplu: toţi bolnavii internaţi într-un spital. care constă în raportări individuale realizate de medici. Farmacovigilenţa la scara unei populaţii. Metodele de investigare în farmacovigilenţă (FV) sunt: .- Farmacologie generală – Obiectivele activităţii de farmacovigilenţă sunt: . BIBLIOGRAFIE 47 . în cadrul populaţiei respective.

. Tratat de farmacologie. Cotrău M.Farmacologie. Popovici Marinela şi colab. Alecu M. Cinca Rodica.Farmacologie generală. Timişoara. Bucureşti. 1994. Bucureşti. Editura Mirton. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2002. Editura Intelcredo Deva.- Farmacologie generală – 1. Gloria Publishing House. Editura Didactică şi pedagogică Bucureşti. p.. Cristea Aurelia Nicoleta.1996. 17. Ed. The farmacological receptors. Cuparencu B. 4.. Didactică şi Pedagogică. Roman L. MURES 14. Toxicologie.Analiza şi controlul medicamentelor Vol. Editura Intelcredo Deva.. 2006 7. Cristea Aurelia Nicoleta. Editura Medicală.. 1998. şi Nechifor M. Cuparencu B.. Curs de Farmacologie. . Petrilă-Ciobanu Alexandra.. Note de curs. 2007 .1976. . Roman L.. 8. 12-15. Săndulescu R. Cristea I.2. Bucureşti. Diaconu E.. 2002 5. Kincsesz-Ajtay Maria.. Editura Dacia. Săndulescu R. 2nd edition. Biologie celulară şi moleculară.Teodorescu Simona. Bucureşti.1. Pleşca Luminiţa – Actualităţi în farmacologie şi fiziopatologie. Editura Medicală. Timar M. Cluj-Napoca. Editura Medicală. 62 (1-2). Ed.Farmacia.. Ed. 2007 ISBN 978-973-7665-43-0 – UMF . 1998 10. Cluj-Napoca.. Popa Lidia. 1999 11. Benga Gh. Cluj-Napoca. Cucuiet Sorina . Medicală. 2003 6. 16.Farmacologie. Bojiţă M. 1991..Cercetări farmacologice experimentale privind acţiunea diluţiilor homeopate de Chamomilla la nivelul sistemului nervos central . 1988 48 . Editura Dacia. Preda I. Terapia durerii. Antibiotice betalactamice. Structură chimică. 3.1983.. Poligrafică. 1995. Alecu Silvia. Bucureşti. Ediţia 1. Alexandrescu Lygia – Elemente de semiologie şi farmacologie . 9. Oprean R. . 13. Cristea Aurelia Nicoleta. Darie Viorica .TG. 2. Kory M. . Cluj. Reacţii alergice la medicamente . Lupuţiu Georgeta... Bojiţă M... Stan T. Cristea Aurelia-Nicoleta. 15. Editura Didactică şi Pedagogică. Danciu Felicia. 2005 12. Oprean R. Bucureşti. Paraschiv-Bucur Laura.Analiza şi controlul medicamentelor Vol.

Dogaru T. Biotransformarea medicamentelor. Fulga. 1998. Y.. Bucureşti. I.. Editura Didactică şi Pedagogică. Diaconu E. Chimie terapeutică. 29.. Farmacologie. Ionescu-Varo. D. D. Medicală. Dobrescu. Institute de Pharmacie. Compendiu de farmacologie generală. ClujNapoca. Măruşteri M. 2001. Editura University Press. Travaux pratiques de pharmacologie .E.D. Bucureşti. Basic & Clinical Pharmacology . D. Stecoza Camelia. Nechifor.. Bucureşti. Casaret and Doull s Tosicology-The Basic Science of Poisons.. Popovici Marinela.. 36. Maria Feszt G. 2002. 24.. vol. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Dinu. M. vol. 1996. Ed... Antibiotice betalactamice. Bucureşti. 49 . Gerontofarmacologie.. 2004 27. Editura Medicală. Farmacologie Experimentală. Editura Medicală Universitară ‚Iuliu Haţieganu” Cluj –Napoca. Lito UMF 1993... McGraw Hill. 1989 23.V. Bucureşti.. Maria. Farmacoterapie.1975.. 754803 35. Leucuţa.1977.F.P. Klaasen C. Biochimie medicală.E. Ionescu C... 33. Popescu. Farmacoterapie practică. Tg-Mureş. Dogaru T.E.. M. 1983 22. vol. 30. 2003. Hăulică I. Edition 1995-1996. D. Bucureşti 1995. I. Editura medicală. S.- Farmacologie generală – 18. 26.Bucureşti. 25. Popa-Cristea E. 28. 32. Biologie celulară. Editura Dacia. Paris. Gies J. 1976. vol. Tudor Rodica. Ed. 34.1996 31. Editura Medicală.M. eight ed. Introducere în biofarmacie. Katzung G.(edited by). Editura Mondan. Farmacodinamie. Pharmocologie moléculaire-Mécanismes d’action des médiateurs et des médicaments. Gligor Virginia. II Lito UMF 1994 .. Landry.. A. Ed. Vari C. Editura Tehnică.Fontaine Janine. 1993. Curs de farmacologie.. Bucureşti. Gligor Virginia. Dobrescu..B. Fiziologie umană. 1985 19. 37. 2000. Dobrescu. Curs de farmacologie. Truţia.I. Medicala –Bucureşti. Universite Libre de Bruxeles. Dumitrescu Elena. 21. U. 6th Editions. 20. 2006 .. Edition Arnette. Dobrescu. Medicală.. Moruşciag L. Haţieganu Elena...I şi II . Vari C.

Basic & Clinical Pharmacology . Popa. 55. Loghin Felicia. Cluj-Napoca.. 40. Connecticut. Bucureşti.2001. I. Biofarmacie si farmacocinetica. Pop.. I. Tehnologie farmaceutică. Mitrea Vasilescu Niculina. Popovici.. 1999. 1982. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”.C. Lupuliasa D. F. 1996. Ed. Editura Polirom. 2005. Editura Medicală.O. Farmacologie ilustrată.F.. Dacia. O. Leucuţa Sorin.. „Gr. Milica Enoiu. Andrieş. Maximilian. vol. E. Editura Medicală. 1995.. Editura Didactică şi Pedagogică. 1978. Biotehnologii utilizate în prepararea medicamentelor . Mycek H.. 1998. Biologie celulară..Univ.. Moţoc. Hăulică. L. Paveliu Fraga. I. Ed.B. Dacia 2002 43. Popescu. Editura Polirom.. Patologia Sistemului Nervos Vegetativ. Iaşi. Medicaţia în boli cardiovasculare . Medicala – Bucuresti. Farmacologie.USA. Appleton & Lange. 47. Farmacocinetica în terapia medicamentoasă . 45. 1984.. Mureşan Ana. S. 2002. Tehnologie farmaceutică industrială. 44. Timişoara. 2001. 48. S. 2001.(red.C.- Farmacologie generală – 38... M. Paveliu.Lupuleasa D. Medicamente Vectorizate.O. 51. Leucuţa. 46. Editura Medicală. I.O abordare farmacologică..D. Ioan D.Mungiu . Editura Medicală. Bucureşti. R. A. 1989. 52. Ed. 57. Edit. Bucureşti.Mungiu . Iaşi.S.1986. Iaşi.C.T. Leucuţa. Biochimie . Manolescu. Ed. Stamford Press. 50 . Editura Facla. Leucuţa.1981... Iaşi. Katzung G. Toxicologie generală.M. Bucureşti. Editura Medicală. L. 2000. C.. S. Popovici Iuliana. 42. Editura Medicală Universitară „ Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Algeziologie generală. Bucureşti. Structura moleculelor şi activitatea biologică. Elemente de farmacologie fundamentală . Ed.. Genetica medicală. Editura Callisto.Popa”.. 49. 1999. 1984.. 53. Mungiu.. VIIth edition. “Carol Davila” Bucureşti. 1996 56. Mixich. Polirom.M. Editura Dacia. Leucuţa. 41.. 50. Editura U.). 54. 39. Toxicologie.M. ClujNapoca.. Farmacocinetică.

59.. Stănescu.. Constantinescu Cociovei I. 1999. Tratat de fiziopatologie. Editura Medicală..- Farmacologie generală – 58. 72.. Editura Humanitas. R. Edition Frision Roche.N. San-Marina. Ghid de studiu în Farmacologie .M.. M.Medicală.Churchill Livingstone.1980. Ediţia a III-a. Indreptar pentru prescrierea medicamentelor. Pharmacologie.V. 60.V. 1984. Timişoara.. Schorderet. Stroescu. Rang. Fulga I. Biomembrane şi patologie.. 71.. I. Nedelcu.1991 .. Dale. Oţeleanu. Bucureşti.M. Editura Didactică şi Pedagogică. Şipoş Simona. Cercetarea Farmacologica si Prospectarea Medicamentelor . Editura All.. Budapest. 1979. Gyógyszerformulálás. Bucureşti. Rosetti-Colţoiu Matilda. 1992. Editura Mirton. 1997. II. vol.Editura Medicală Bucureşti..Des concepts fondamentaux aus applications therapeutiques. Cârstea. Medicina cibernetică. Ediţia a 6-a 51 . 1997 .: Bazele farmacologice ale practicii medicale .. 1998. I. Anatomia şi Fiziologia Omului. Chevereşan Adelina. H. Popovici Marinela. Editura Mirton.. Danciu. Ciubotaru.V. 64..vol. Brşteanu ????. V. 70. Ed. V. Al. Maliţa Ioana.. Biocatalizatorii în practica medicală şi farmaceutică. D. Lengyel Dana. 73.. M. Raicu. Pharmacology.. vol. Ana. 1983. Slatkine Geneve. Rusu. 65. Medicala.1980 .Cluj-Napoca. P. I. P. 68. Savapol E. Bazele Farmacologice ale practicii medicale. Editura Dacia. 66. 67. Ed... T. Timişoara. Bucuresti. V.V.D. 2nd edition. Popovici Marinela.vol.1987. Incompatibilităţi medicamentoase.III 1994. Medicala – Bucuresti. Barac Beatrice. Simionovici. 2006. Al.Stroescu. D.... Restian.Paris. Bucureşti. 69. Stroescu. Editura Medicală Bucureşti. Saragea . Bucureşti.1983 .D. Rácz István. Şuta.1985. 2004. 62. 63. Ioana Ana. Ghid practic de farmacologie. Editura Academiei. Medicina Könyvkiadó. Bucureşti. Bucureşti. Vladescu. 61..A. M. Genetica generală şi umană. Ed.II 1991 . Dumitraşcu..vol.I 1988.. Baran.

Ex Ponto.: Farmacologie generala. xxxx Memomed. vol. xxxx Farmacopeea Română. Mircioiu. Medicala – Bucuresti. 1997. Ediţia a IX-a.. V. I.I. A. L. 83.Medicală. Voicu. Simionovici.(red.. Med. Surdulescu. Drug Intelligence Publications. 2004 89. 2006.M. Ed.. Elemente de neurobiology. St. 1996. Minesan. Wagner. 2001 75. A. Strasbourg. Editura Dacia. 2005 86. Med. xxxx European Pharmacopoeia. 52 . II. C. Editura Medicală. Editura Medicală Bucureşti 1993 92. ed. Ed. Toxicologie clinică. Stomatologie si Farmacie . 2007. Stroescu. Bucureşti. 2007 90. 4 th. 79. Cercetarea Farmacologica si Prospectarea Medicamentelor. Hamilton. xxxx British Pharmacopoeia. Simiti.Bucureşti.. 5 th. Bucureşti.. xxxx Agenda Medicală 2006-2007. Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrine. 1989. Council of Europe.. Curs si lucrări practice pentru Medicina Generala. Vladescu. Buc. Strasbourg. Editura Albatros.. Minesan. xxxx Farmacopeea Română. Elemente de farmacie clinică . 77... Bucureşti. xxxx European Pharmacopoeia. Ed. Bucureşti. Vizi E. Council of Europe. V. Bucureşti. Constanta. Voicu. xxxx Agenda Medicală 2005-Ediţia de buzunar. Al. Biopharmaceutics and Relevant Pharmacokinetics . J. I.- Farmacologie generală – 74. Council of Europe. Ediţia a X-a. Carstea. Sz. Editura Academiei Române. Bucureşti. Commission Office: London. Medicina Konyvkiado. 1997.. Ed.). G. Bazele Farmacologice ale practicii medicale . Mecanismele farmacologice la interfeţe membranare. Ed. 80. 84. Zăgrean.1984. Buc. Ed. Teodorescu-Exarcu. 1994. xxxx European Pharmacopoeia. 1983. 2006 85.ClujNapoca. Ed.(red). Budapest. 1971.. C.. Strasbourg. 2000...a VIIa. 82.Editura Medicală Bucureşti 1976 91. 2004 87.. V. xxxx Memomed.. 78. 93. 2001 88. 76. Editura Universitară “Carol Davila”. Human farmakologia. 6 th. 81.

. substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope...261 53 ..... (1995).. xxxx The United States Pharmacopoeea 30-NF 25(2006)... xxxx Legea nr.- Farmacologie generală – 94... nr.. Monitorul Oficial partea I nr.. vol..... 1915/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.. Rockville 97.... substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope Monitorul Oficial partea I nr.. Rockville 98. xxxx The United States Pharmacopoeea XXIII..... xxxx Hotărârea Guvernului României nr... farmacologie şi toxicology clinică.. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii. xxxx Nomenclatorul medicamentelor de uz uman – 2007...... 339/2005 privind regimul juridic al plantelor.... . 3.... 95... 7 – 2003 96.. 1095/2005 100...... xxxx Revista terapeutică.. 372/2006 99... 339/2005 privind regimul juridic al plantelor........ 18/2007. Monitorul Oficial partea I nr....... xxxx Legea nr. titlul XVII: Medicamentul.....

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful