Anul IX, Nr.

18 - mai 2008

AD ASTRA
ASTRA Revistă de cultură şi educație 

PUBLICAȚIE EDITATĂ ÎN CADRUL LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV  
PIATRA NEAMȚ 
 VOLEI BĂIEŢI
Locul al V-lea în
Campionatul Naţional

Titluri obţinute:
Cel mai bun ridicător:
Vlad MOISA
Cel mai bun universal:
Ciprian MATEI
Profesori antrenori:
Aurel CAZACU
Dan GAVRIL
Rezultate obţinute în anul competiţional
Atletism:
Locul I la Campionatul Naţional de Cros pe licee
şi participarea la Finala Campionatului Naţional de
la Târgu Jiu (Popa Stepanov Antonio, Ghiroaga
Rareş, Gavril Ionuţ, Abucătăriţei Silviu,
Ferăstrăoariu Ionuţ) – prof. Ilie Popescu;
Canotaj: (prof. Valentin Gavril)
Locul II, Olimpiada Naţională – seniori – Modrea
Florina;
Locul III, Campionatul Naţional – seniori – Dociu
Mihaela şi Constantin Loredana;
Locul III, Campionatul Naţional – juniori –
Modrea Florina;
Ergometru: locul III - Modrea Florina şi
Tudorache Roxana;
Cupa României: locul II – Bolohan Ovidiu şi
Cârjă Vlăduţ;
Fotbal:
Grupa 1997 – prof. Gelu Chertic – vicecampioană
naţională la categoria copii, Memorialul
„Gheorghe Ola”;
Grupa 1993 – prof. Ioan Grădinaru şi Vasile
Vamanu - calificare la etapa zonală a
Campionatului Naţional, juniori C;
Grupa 1997 – câştigătoare a Cupei Prichindelul, 31
mai 2008, prof. Gelu Chertic;
Grupa 1999-2000 – finalistă a Cupei Prichindelul,
31 mai 2008, prof. Ciprian Iosub;
Grupa 1993 – locul al II-lea la Olimpiada
Naţională a Sportului Şcolar, etapa pe zonă, prof.
Vasile Vamanu;
Handbal:
Băieţi:
Juniori I – participare la Turneul Semifinal al
Campionatului Naţional – prof. Răzvan Caba şi
Adriana Caba;
Juniori III – locul al VII-lea la Olimpiada
Naţională a Sportului Şcolar de la Sfântu Gheorghe
– prof. Doru Şerpe şi Constantin Rusu;
2007 - 2008
Fete:
Junioare I – locul al V-lea la Olimpiada
Naţională a Sportului Şcolar şi locul al III-lea la
Turneul Semifinal al Campionatului Naţional
(Mediaş) - prof. Ovidiu Ţoc şi Loredana
Bulache;
Junioare II – participare la Turneul Final de la
Rămnicu Vâlcea (1- 8) – prof. Loredana
Bulache şi Carmen Dulgheru;
Junioare III – locul al VII-lea la Turneul Final al
Campionatului Naţional de la Târgu Secuiesc şi
locul al II-lea pe zonă la Olimpiada Naţională a
Sportului Şcolar de la Iaşi - prof. Carmen
Dulgheru şi Ovidiu Ţoc jr;
Volei:
Băieţi:
Juniori I – locul V la Turneul Final al
Campionatului Naţional şi obţinerea titlurilor de
cel mai bun ridicător (Moisa Vlad) şi cel mai
bun universal (Matei Ciprian) – prof. Aurel
Cazacu şi Dan Gavril;
Juniori II – Calificarea la Turneul Semifinal –
prof. Andrei Nica şi Aurel Cazacu;
Fete:
Junioare I – locul al V-lea la Turneul Final al
Campionatului Naţional; locul al II-lea la Turneul
Final al Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar
– prof. Carmen Asmarandei;
Junioare II – participare la Turneul Semifinal al
Campionatului Naţional; locul al V-lea la
Turneul Final al Olimpiadei Naţionale a
Sportului Şcolar (gimnaziu) – prof. Carmen
Asmarandei.
Discipline teoretice:
2 menţiuni la Faza Naţională a Olimpiadei de
Pregătire Teoretică Sportivă (Miercurea Ciuc) –
Belchim Andrei-Octavian (clasa a XI-a B) şi
Marin Alina (clasa a XII-a B) – prof. Mărioara
Cazacu.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 3
   OLIMPISMUL (XI)
Olimpiada müncheneză a fost şi
olimpiada electronicii. Pentru prima oară în
istoria Jocurilor Olimpice şi chiar a unei
mari competiţii de atletism, nataţie, ciclism,
înafara serviciului special electronic nu a
existat intervenţia omului în controlul
rezultatelor. A dispărut astfel ruleta la
aruncări şi sărituri, iar performanţele se
măsurau cu ajutorul razelor infraroşii puse
în legătură directă cu tabelele electronice ce
afişau numărul de concurs al fiecărui atlet şi
rezultatul obţinut.
Olimpiada de la München nu a fost
doar cea mai importantă prin numărul de
participanţi şi de probe, ci şi cea mai
costisitoare. „Olimpiada mamut” cum i s-a
mai spus, a costat două miliarde de mărci,
de patru ori mai mult decât cea de la Ciudad
de Mexico, iar numai acoperişul Stadionului
Olimpic Central a costat 180 de milioane de
mărci, cât întreaga Olimpiadă de la Roma,
din 1960.
Dacă lumea „şic” venea la Jocurile
Olimpice în Cadillac, erau alţii care veneau
precum altădată Socrate în Olympia. Zeci şi
chiar sute de globtrotteri au ajuns la
Munchen cu picioarele ca mijloc de
locomoţie, la fel ca fostul atlet Nicolae
Nicolae. Unii au voiajat cu barca, aşa cum a
făcut un turc din Istanbul, care a trecut pe la
noi pe Dunăre, alţii au galopat pe cai. Un
american din Arizona a venit la centrul de
presă cu o căruţă cu coviltir iar majoritatea,
printre care şi septuagenarul Alexandru
Drăghia, au călătorit cu bicicleta.

4 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

 München 1972 a fost olimpiada
recordurilor: calitatea aceasta fusese
atribuită şi precedentelor jocuri de la
Tokyo şi Ciudad de Mexico. În definitiv,
recordurile există ca să fie doborâte şi a
XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice, un
sumum a ceea ce sportul mondial
realizase în ultimii ani, nu putea face
excepţie de la regulă. A fost doborât chiar
unul din acele recorduri socotite eterne, cum era al lui Ron Clarke la
10.000m, pe care Lasse Viren l-a pulverizat. Numai la atletism, în olimpiada
muncheneză au fost corectate 7 recorduri
mondiale, iar cele olimpice au fost ameliorate în
proporţie de 90%. La nataţie au fost doborâte 22
de recorduri mondiale şi olimpice.
Mulţi competitori şi-au atras admiraţia
iubitorilor de sport din lumea întreagă prin tehnica
şi personalitatea lor: Mark Spitz, câştigătorul a 7
medalii de aur (SUA), Shane Gould, câştigătorul
a 5 medalii de aur (Australia) la nataţie, gimnasta
Olga Korbut (URSS), finlandezul Lasse Viren,
învingător în probele de 5000 şi 10.000m. El a
reuşit o performanţă
pe care înaintea lui au
înscris-o în cartea
olimpică doar Kolehmainen (1912), Zatopek
(1952), Vladimir Kuţ (1956). Alţi eroi ai acestor
jocuri au fost: atletul sovietic Valeri Borzov cel
care, câştigând probele de 100 şi 200m, a
doborât mitul invincibilităţii sprinterilor
americani şi surprinzătorul atlet ugandez John
Akii-Bua care a câştigat cea mai pretenţioasă
cursă atletică la 400m garduri.
Prezenţa românească la această ediţie a
fost cea mai numeroasă dintre toate participările
noastre la Jocurile Olimpice, cuprinzând 169 de
sportivi la 16 discipline.

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 5

 Nu au lipsit desigur nici câţiva
veterani ai sportului românesc, căliţi în
întreceri de anvergură şi posesori ai unui
valoros palmares olimpic: Lia Manoliu
(participantă la toate Jocurile Olimpice din
perioada 1952-1972), Olga Szabo (la a
cincea prezenţă olimpică), Aurel Vernescu,
Nicolae Rotaru, Tănase Mureşan, Ion
Dumitrescu (prezenţi la încă trei ediţii).
Delegaţia României a câştigat în total 16
medalii, cel mai mare număr de trofee din istoria
participării ţării noastre la Jocurile Olimpice: 3
medalii de aur, 6 medalii de argint şi 7 medalii de
bronz. În clasamentul neoficial pe medalii,
România a ocupat locul XIII şi în clasamentul
neoficial pe puncte era pe locul al XII-lea.
Medaliaţii cu aur la Jocurile Olimpice de la
München au fost: Gheorghe Berceanu - lupte
greco-romane (foto 2), Nicolae Martinescu - lupte
greco-romane (foto 3), Ivan Patzaichin - canoe 1,
1000m (foto 1), medaliaţii cu argint – Valeria Bufanu - 100mg, Argentina
Manis – disc, Ion Alexe - box, categoria + 81 kg, Dan Iuga - pistol liber,
Serghei Covaliov şi Ivan Patzaichin - canoe 2, 1000m, Atanasie Sciotnic,
Roman Vartolomeu şi Aurel Vernescu, Mihai Zafiu - caiac K4, 1000m.
Medaliile de bronz au fost câştigate de Victoria
Dumitru şi Maria Nichiforov - caiac K2 – 500m,
Petre Ceapura, Ladislau Lovrenschi şi Ştefan
Tudor – canotaj S 2+1, 2000m, Victor Dolipschi –
lupte greco-romane, Vasile Iorga – lupte libere,
Nicolae Rotaru – tir, echipa feminină de floretă şi
echipa masculină de handbal formată din Ştefan
Birtalan, Adrian Cosma, Alex Dincă, Cristian
Gaţu, Gheorghe Gruia, Roland Gunesch, Gavril
Kicsid, Ghiţă Licu, Dan Marin, Cornel Penu,
Valentin Samungi, Werner Stockl, Virgil Talle,
Constantin Tudosie şi Radu Voina. (va urma)

Prof. Ilie POPESCU

6 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Vacanţă în inima munţilor
 
Devenită de-acum o tradiţie pe lângă celelalte olimpiade naţionale, în
perioada 29 aprilie - 2 mai 2008 s-a desfăşurat faza naţională a Olimpiadei de
Pregătire Sportivă Teoretică. Gazda acestei olimpiade a fost oraşul Miercurea Ciuc,
un oraş foarte frumos situat în ''inima munţilor''. Oficialităţile de acolo au încercat să
ne facă şederea cât mai plăcută, arătându-ne puţin din ospitalitatea specifică locului.

În urma unei pregătiri îndelungate, am plecat plini de speranţă spre

Miercurea Ciuc. După un drum lung dar plăcut, cu multe râsete şi voie bună, am
ajuns la Miercurea Ciuc. Aici am fost întâmpinaţi cu multă căldură de gazde. După
festivitatea de deschidere, la care ne-am bucurat de un spectacol de muzică şi dans
specifice regiunii, pe lângă clasicele urări de ''succes'' a urmat, în dimineaţa zilei de
30 aprilie, examenul. Plini de emoţie, am intrat cu toţii în săli, cu speranţa că vom
obţine note cât mai mari. După terminarea examenului, gazdele ne-au oferit
posibilitatea de a vizita câteva obiective
turistice ale oraşului. Astfel, am vizitat
cetatea Miko, Biserica şi Mănăstirea
Franciscanilor (loc de pelerinaj pentru
romano-catolici) dar şi patinoarul Vakar
Lajos, unde joacă actuala campioană
naţională la hochei, echipa Sport Club
Miercurea Ciuc. Această excursie ne-a
ajutat să cunoaştem mai bine civilizaţia
şi obiceiurile locului. De asemenea, a
fost organizată şi o excursie la Lacu
Roşu şi Cheile Bicazului, excursie care
ne-a dat ocazia să mai uităm un pic de
stresul şi de tensiunile examenului.
Momentul afişării rezultatelor a
adus cu sine multe emoţii, lacrimi şi
strigăte de bucurie sau tristete însă, în
final, toată lumea a plecat mulţumită.
Gala Laureaţilor a adus un motiv în plus
de bucurie participanţilor. Printre laureaţi
s-au numărat şi doi elevi nemţeni:
Belchim Andrei-Octavian şi Marin
Alina, (de la Liceul cu Program Sportiv
din Piatra Neamţ) care s-au prezentat
onorabil, obţinând 2 menţiuni. Momentul plecării a adus cu sine ceva tristeţe dar şi
speranţa că ne vom descurca mai bine la anul şi că ne vom revedea cu prietenii noi
pe care ni i-am făcut anul acesta.
În final, am vrea să le mulţumim tuturor celor care ne-au sprijinit, care au
crezut în noi şi care ne-au ajutat să obţinem aceste performanţe. Mulţumim în special
doamnelor profesoare Mărioara Cazacu şi Magda Melinte care ne-au pregătit şi
însoţit la concurs.
Andrei - Octavian BELCHIM (clasa a XI-a B)
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 7
  

8 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

   O aventură de o zi
Fiindcă se apropia meciul dintre Gloria Bistriţa şi Ceahlăul Piatra-Neamţ iar
echipa noastră avea nevoie de suporteri în această deplasare, s-au „delegat” câţiva elevi din
Liceul cu Program Sportiv...
Au venit băieţi din mai multe clase, însă cei mai dedicaţi s-au dovedit a fi cei din
clasa a X-a A.
În ziua următoare la orele douăsprezece, ne-am întâlnit cu toţii plini de entuziasm
în faţa liceului. Înainte de a urca în autocare, ni s-a prezentat un orar în care se menţiona că
ne vom întoarce acasă înainte de orele douăzeci şi două; însă urma să fie cu totul altfel. . .
După ce ni s-au dat câteva indicaţii, am urcat în autocar, am primit câteva pachete
şi am pornit spre Reghin, locul unde se juca meciul. Ce s-a întâmplat de-a lungul drumului
este foarte greu de prezentat însă putem spune cu certitudine că distracţia şi voia bună ne-
au urmărit în orice moment. Totul până când s-a ajuns în Cheile Bicazului şi a trebuit ca noi
să coborâm şi să mergem pe lânga maşină, pentru că aceasta nu putea să înainteze cu o
greutate aşa mare. S-a dovedit a fi frumos şi pe jos dar a fost nevoie cu toate acestea să ne
urcăm înapoi în autocar şi
să accelerăm, pentru că şi
aşa eram în întârziere.
Am ajuns, până
la urmă la stadionul din
Reghin, doar cu o
jumătate de oră înainte de
a începe meciul. Cu toate
că voiam să ne susţinem
pur şi simplu favoriţii,
jandarmii de acolo ne-au
controlat la sânge, ca
nimeni să nu aibă cumva
vreo brichetă prin
buzunare. Din păcate, a
fost şi un incident mai
grav, în urma căruia un
coleg de la alt liceu a fost
bătut până a venit ambulanţa, doar pentru că a vrut să afişeze un banner pe gardul
stadionului. Pe când meciul se afla în minutul zece, am reuşit şi noi să scăpăm de controlul
riguros al jandarmilor şi să ne aşezăm în tribune.
Finalul a fost extrem de fericit, partida încheindu-se cu victoria pietrenilor; totuşi,
nu ştiam încă ce ne asteaptă...
Am urcat din nou în autocare şi am pornit spre casă. S-a circulat foarte încet, însă
atmosfera dinăuntru a fost identică cu cea de la plecarea din Piatra. Am ajuns şi în Chei, de
unde am scăpat ca prin urechile acului de un grav accident, deoarece şoferul nostru accelera
în curbe şi era să cădem într-o prăpastie...Noroc de frâne...
Într-un final, am ajuns şi în oraş însă nu la orele douăzeci şi două aşa cum era
plănuit, ci la miezul nopţii.
Petruţ URSACHE (clasa a X-a A)

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 9

 SUPERSTITIONS ET DICTONS:
Autrefois les gens étaient très superstitieux et de nombreuses croyances
populaires étaient attribuées aux œufs de Pâques, porteurs de chance:
-offrir un œuf à un nouveau-né, lui assure une vie prometteuse et lui portera
chance;
-un œuf enterré durant un siècle verra son jaune se transformer en diamant;
-enterrer des œufs de Pâques au pied d'une vigne la protègera et la rendra
prospère;
-un œuf de Pâques avec deux jaunes assure chance et fortune à son proprié-
taire;
-un œuf béni à Pâques éloigne la maladie de son foyer;

De très nombreux dictons sont associés à Pâques, en voici quelques-uns :

-Si le vent souffle la veille de Pâques, il soufflera pendant 6 semaines.
-Sainte semaine mouillée, donne terre altérée.
-Semaine sainte pluvieuse, année ruineuse.
-La gelée de la semaine sainte n'est pas néfaste.
-S'il neige le Vendredi Saint: les autres gelées sont avortées.
-S'il pleut le Vendredi Saint: les autres gelées sont sans effet.
            -Le Vendredi Saint, s'il pleut: le bœuf rit, le cochon pleure.
-Au Vendredi Saint, semez le cerfeuil et les haricots.
-Toujours les Pâques en mars ou en avril.
-Les Pâques pluvieuses sont souvent fomenteuses et souvent fort menteu-
ses…
-Pâques doux, épi vide.
-Pluie à Pâques, emplit les coffres.
-Pluie à Pâques, temps béni.
-Petits Pâques marine: c'est la peste ou la famine.
-Pâques tôt, Pâques tard, un bon merle a des petits à Pâques.
-Pâques tard, hiver tard.
-Emprunter un pain sur la fournée… Faire Pâques avant les Rameaux…
-Celui qui doit être pendu à Pâques trouve le carême bien court (proverbe
basque).
-Le carnaval au soleil, Pâques au feu.
-Quand Mardi Gras est de vert vêtu, Pâques mets des habits blancs.

10 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

 FRANCOPHONIE 2008

Depuis 1990, les francophones de tous les continents célèbrent chaque 20

mars la Journée Internationale de la Francophonie.
Une occasion pour les francophones du monde entier, d’affirmer leur solida-
rité et leur désir de vivre ensemble, dans leurs différences et leur diversité.
Cette année, le Lycée ,,Petru Rares,, a été content d’accueillir des profes-
seurs et des élèves passionnes de la langue et de la civilisation française auxquel-
les ils ont voulu rendre hommage.
Apprendre le français aujourd’hui n’est pas chose facile, mais par la chan-
son, le théâtre, la danse, les poèmes, les élèves ont trouve le français comme une
langue très belle. Leur programme a été un message d’amitié et d’unité dans la di-
versité - on a ecouté la musique de Chopin au piano, des adaptations en français
des récits de Ion Creangă, des pièces de théâtre d’Eugene Ionesco, un petit re-
member Joe Dassin et un récital de poésie en français Mihai Eminescu.
Le Lycée à Programme Sportif a invite les spectateurs à la danse, parce que
même la danse peut-être francophone. Les spectateurs, professeurs et élèves, ont
longuement applaudi les danseurs (les filles et un garçon de la VIIe A et Ve B clas-
ses), élèves du Lycée a Programme Sportif.
Ce spectacle a ouvert la voie a des éditions futures et on a vu que le fran-
çais est bien servi par les élèves roumains et leurs professeurs.
Je veux remercier a tous les élèves qui ont été présents a ce spectacle
pour fêter une langue si chère aux Roumains.
A l’année prochaine!
Professeur de français, Florica PALAMARU

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 11

   Mereu în elită…

Moto: ”Ţinteste spre lună. Chiar dacă

nu reuşesti, te apropii de stele.”

E firească dorinţa oamenilor de a dovedi celorlalţi semeni că pot să

înfăptuiască lucruri deosebite sau să se situeze pe poziţii de top într-un
domeniu sau altul. Cu atât mai mult, sportul este prin excelenţă spaţiul unde
se înfruntă caracterele, se măsoară forţele fizice, tehnico-tactice, capacităţile
de luptător dar mai ales cele de învingător. Trebuie să fii făcut dintr-un aluat
special pentru a-ţi întrece adversarii şi pentru a ajunge în vârful piramidei.
Numai celor foarte puternici le este permis accesul în “Olimpul” marilor
performanţe…
Conştienţi teoretic că aşa stau
lucrurile, am pornit hotărâţi să nu
ratăm oportunitatea oferită de
Olimpiada naţională a sportului
şcolar - secţiunea gimnaziu. După
fazele municipală şi judeţeană
trecute foarte uşor, a urmat faza
zonală de la Bacău din 4-6 aprilie
2008, cu participarea echipelor
judeţelor Suceava (Şc. Nr. 3
Suceava), Botoşani (LPS Botoşani),
Iaşi (LPS Iaşi), Vaslui (Şc. nr.11
Bârlad), Bacău (Şc. nr. 4 Moineşti)
şi bineînţeles Neamţ. În prima zi, în
grupa A, după înfruntări aprige, am
trecut de LPS Iaşi cu 19-18 şi de Şc.nr.11 Bârlad cu 29-20. În a doua zi am
jucat finala turneului cu câştigătoarea grupei B, LPS Botoşani. A fost un
meci foarte greu, cu o veche cunoştinţă din campionatul juniorilor III, pe
care în final l-am tranşat în favoarea noastră cu 22-20. Această victorie ne
asigura calificarea între cele mai bune 8 echipe şcolare din ţară şi reprezenta
deja un succes pentru noi. Meciuri am mai câştigat noi, dar o calificare nu
am mai reuşit până atunci…
N-a fost timp de savurat satisfacţia reuşitei, căci la mai puţin de două
săptămâni a urmat turneul final de la Sf. Gheorghe. Abia am reuşit să mai
eliminăm câteva din stângăciile observate în partidele anterioare şi să mai
şlefuim câteva aspecte ale jocului nostru.
12 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 În perioada 17-20 aprilie 2008 la Sf. Gheorghe, s-au prezentat
câştigătoarele celor 8 zone din ţară. Ele reprezentau judeţe cu tradiţie în
handbalul românesc ca Brăila (LPS Brăila), Mureş (Gimnaziul de stat
“Zaharia Boiu” Sighişoara), Timiş (LPS Timişoara), Ialomiţa (Şc. nr. 5
“Nicolae Titulescu” Călăraşi), Olt (Grupul Şcolar “Horia Vintilă” Segarcea),
Maramureş (Şcoala “Nicolae Iorga” Baia Mare), Neamţ (LPS Piatra Neamţ)
şi municipiul Bucureşti (Şc. gen. nr. 88). Repartizaţi în grupa A,
dezavantajaţi clar de arbitri, am pierdut la mare luptă primele dispute cu Şc.
”N. Iorga” Baia Mare (scor 20-22) şi cu Şc. nr. 5 “N. Titulescu” Călăraşi
(scor 16-18).
În cel de-al treilea meci, cu LPS Timişoara, am pornit foarte bine şi
la jumătatea meciului chiar conduceam cu 2 goluri, dar au intervenit
“cavalerii fluierului” cu nişte eliminări aiurea şi am cedat nervos, scorul

luând chiar proporţii: 12-22. În ultima zi ne-am revenit şi, prin victoria cu 30
-22 contra Grupului Şc.”Horia Vintilă” Segarcea, am reuşit să terminăm pe
locul VII. Chiar dacă nu am obţinut locul ce-l visasem, ne gândeam la cele
câteva sute de echipe ce porniseră la drum la începutul Olimpiadei
naţionale… Eram totuşi pe locul al VII-lea pe ţară…
Fie ca înfruntările din acest an să ne dea tăria de a o lua de la capăt la
anul, pentru a ne bucura de un succes mai mare… Şi, potrivit moto-ului,
chiar dacă nu putem atinge luna, vrem măcar să atingem stelele…

Prof. Doru ŞERPE

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 13

 Rolul antrenorului în formarea personalităţii sportivilor
şi în obţinerea de performanţe ( I )
Antrenorul este pivotul - apreciem
- în jurul căruia se formează acest
colectiv pe care îl numim echipă.
Situăm deci pe primul plan relaţia
antrenor-sportiv, element primordial în
formarea şi armonizarea echipei, dar şi
în mobilizarea unor resurse maxime de
muncă şi luptă din partea tuturor. Să
studiem deci puţin acest raport: antrenor
-jucător, factor liant al echipei.
Nu este un secret pentru nimeni că
atunci când antrenorul este
stimat, respectat şi iubit de
sportivi echipa face
uneori „minuni”,
depăşindu-şi valoarea.
Respectul şi ataşamentul
sportivilor faţă de
antrenor este cheia de
boltă a realizării unei
colaborări depline,
rodnice, temelie a marilor
victorii. Aceste sentimente se
formează în timp şi se datorează,
în cea mai mare măsură, comportării
şi exemplului personal al
antrenorului, muncii lui.
Relaţia antrenor-sportiv este un
edificiu care se construieşte greu, minut
cu minut, în antrenamente şi meciuri, în
viaţa de toate zilele şi solicită multă
muncă, talent, răbdare. Pe cât de greu se
construieşte acest edificiu, pe atât de
uşor se năruie, fiindcă şi antrenorul şi
sportivul sunt oameni, cu trăiri şi
sentimente complexe.
Sportivii cer mereu sprijin şi
încurajare, atenţie şi recompensă, iar unii
dintre ei vor toate acestea fără să depună
un efort constant, manifestând uneori un
14 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
periculos conservatorism.
Antrenorii le cer să muncească, să
fie disciplinaţi, să renunţe la excese de
personalitate, să amâne distracţiile
pentru mai târziu, îi ceartă foarte des
când greşesc şi le cer, mereu le cer câte
ceva…
Aparent ne aflăm în faţa unei stări
conflictuale între antrenor şi sportiv.
Această stare se şi declanşează, când este
vorba de antrenori neexperimentaţi,
ambiţioşi la culme sau de
sportivi needucaţi
suficient. De regulă însă,
relaţia antrenor-sportiv
este numai aparent
antagonistă. Fireşte, ea
poate fi şi real antagonistă în
cazul sportivilor cu
trăsături negative
profunde.
De obicei, în acest
moment critic intervine
capacitatea antrenorului, care
transformă acest conflict aparent
într-un element motor, canalizând
ambiţiile în direcţia unor performanţe
aprig dorite, visate în fiecare clipă.
Antrenorii speră ca sportivii ambiţioşi să
îndeplinească şi să depăşească cerinţele.
Dar cum ajungem ca, la exigenţe
sporite, sportivul să răspundă cu
înţelegere şi să-şi creeze stereotipul de a
fi chiar mai pretenţios cu el însuşi decât
antrenorul?
În prim-planul relaţiei antrenor-
sportiv trebuie să stea respectul, stima şi
ataşamentul total. Este o condiţie sine
qua non pentru asamblarea unei
adevărate echipe.
 Antrenorul trebuie să fie respectat
în primul rând pentru cunoştinţele şi
capacitatea sa profesională, pentru
puterea să de muncă şi exemplul
dinamizator şi educator.
Dar mai este respectat şi pentru
interesul pe care îl depune în vederea
bunei pregătiri a echipei şi a fiecărui
sportiv în parte. Respectul creşte şi
aduce după sine ataşamentul, atunci
când antrenorul ascultă cu atenţie
păsurile sportivilor, încercând să le
rezolve împreună cu ei, îi ajută direct pe
sportivi în clipele lor de cumpănă, îi
sfătuieşte şi participă afectiv alături de
ei.
Pătrundem astfel într-o zonă mai
delicată, deoarece antrenorul trebuie să
găsească permanent un echilibru între
conducerea fermă, autoritară şi
atitudinea prietenoasă, poate chiar
părintească, plină de înţelegere faţă de
realele necazuri ale jucătorilor.
Este cert „dirijorul” nu poate fi
nici „moale” şi nici „zbir”. El trebuie să
fie ferm, dar în acelaşi timp prietenos.
Cum? Este un mic secret al fiecărui
antrenor. Secretul este tocmai acest
echilibru între atitudinea fermă, exigentă
şi cea prietenoasă, plină de înţelegere şi
ajutor.
Desigur, aceasta nu este uşor de
realizat, adesea căzându-se fie într-o
extremă fie în alta, ceea ce duce la
alterarea relaţiei antrenor-sportiv.
Atenţia antrenorului trebuie să fie
îndreptată spre cunoaşterea deplină a
caracterului şi personalităţii fiecărui
sportiv. Deşi echipa este o unitate,
oamenii sunt diferiţi şi trebuie trataţi în
funcţie de particularităţile lor.
Deşi dorim un colectiv omogen,
nu-i putem trata pe toţi cu aceleaşi
mijloace. Se iveşte o nouă dilemă: cum
să-i „tratăm individual”, când unele legi
ale colectivului cer să le acordăm tuturor
o atenţie egală? Este iarăşi vorba de
echilibru, de această dată în atitudinea
faţă de individ şi de colectiv.
Orice am face, în majoritatea
echipelor există câţiva sportivi
nemulţumiţi. De obicei, aceştia au
sentimentul că ar trebui să joace mai
mult sau că nu sunt ajutaţi şi
recompensaţi pe măsura calităţilor şi
aportului lor.
Este o situaţie care nu trebuie să-i
sperie pe antrenori, fiind aproape
normală, deoarece niciodată nu vom
putea introduce în teren tot lotul şi nici
nu ne putem permite să riscăm victoria
rulând jucătorii în mod egal.
Pentru că atunci ar apărea altă
categorie de nemulţumiţi. Antrenorul
trebuie şi în acest caz să se facă bine
înţeles de toţi sportivii asupra intenţiilor
lui şi intereselor echipei.
Pe de altă parte, trebuie să dea
fiecăruia posibilitatea să-şi valorifice
talentul şi pregătirea, să definească cu
răbdare rolul fiecărui om în echipă, să
dea cu subtilitate fiecăruia măsura
valorii lui.
El nu uită să-i încurajeze pe toţi
deopotrivă, să le stimuleze ambiţiile, să
le fixeze ţeluri mobilizatoare, să le
descrie frumuseţea victoriei colective
prin contribuţia tuturor. Trebuie să
încadreze neapărat, cu abilitate,
ambiţiile personale în efortul echipei.
Găsind echilibrul între ambiţiile
sportivului şi posibilităţile lui, corelându
-le cu necesităţile şi interesele echipei,
antrenorul îşi va putea realiza
obiectivele generale, cucerind în acelaşi
timp respectul şi dragostea tuturor.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 15
 Mulţi antrenori consideră că mai important decât orice este ataşamentul
jucătorului faţă de el. Deşi în mare suntem de acord cu acest punct de vedere,
credem că pe primul plan trebuie să se afle respectul, ataşamentul faţă de
ideea performanţei, acceptarea conştientă a sacrificiilor ce se impun la un
moment dat.
Alţii consideră că dragostea faţă de antrenor trebuie să se împletească cu
teama faţă de el, ca o garanţie a disciplinei. Parţial, subscriem şi la această
opinie, cu rezerva că „frica” poate fi valabilă numai în cazul unor sportivi
dezordonaţi.
În principiu însă, nu trebuie să mizăm pe timorare, ci pe asigurarea
participării active şi conştiente a întregului colectiv la toate cerinţele
disciplinei, să le dovedim că ele sunt
părţi indispensabile ale performanţei şi
sunt în interesul lor.
Desigur, sunt sportivi şi sportivi.
Antrenorul trebuie să-şi dea primul
seama ce „ tratament” se potriveşte mai
bine fiecăruia. Insistăm pe ideea de a-i
încuraja, de a arăta tuturor rolul şi locul
lor în angrenajul echipei.
Am pornit mereu de la afirmaţia
că fiecare jucător are rolul şi
contribuţia lui deosebită în echipă, dar
nimeni nu este indispensabil sau, pe
scurt: „ Toţi suntem necesari, nimeni
indispensabil”.
Să încercăm acum să vedem
cum pot fi „cuceriţi” sportivii de către
antrenor, cum poate el să-şi asigure
prietenia şi dragostea sportivilor...
Căile sunt multiple, vrem însă să subliniem de la început că nu trebuie
acceptată calea cea mai periculoasă, a concesiilor, a satisfacerii oricăror
capricii şi pretenţii, a răsfăţului şi adulării, cale sigură de eşec în educarea
jucătorului şi în formarea echipei.
Trebuie să arătăm că majoritatea sportivilor, mai ales cei tineri,
apreciază antrenorul mai întâi după aspectul exterior. Ţinuta vestimentară,
vocabularul şi tonul în discuţii şi comenzi, prezenţa şi punctualitatea la
antrenamente - iată primele lucruri care atrag atenţia sportivilor. (va urma)
Prof. Vasile FILIMON
16 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Pregătirea fizică în handbal
[Pregătirea fizică pentru jocul în apărare]

Jocul în apărare necesită o pregătire fizică superioară. Acest lucru este datorat
faptului că ritmul de joc este dat de echipa în atac, iar echipa din apărare trebuie să se
adapteze acestui ritm. Un alt element care vine în sprijinul acestei idei este că mingea
circulă mai repede decât jucătorii. De aceea, pentru realizarea superiorităţii numerice
zonale, este necesară dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză. Pentru a putea face
faţă luptei permanente cu atacanţii adverşi, trebuie dezvoltată şi forţa în regim de
rezistenţă.
În concluzie, pentru a avea un joc în apărare cu randament crescut, este
absolut necesară îmbunătăţirea permanentă a indicilor pregătirii fizice generale şi
specifice.
Pregătirea fizică generală: Pregătirea fizică generală este activitatea practică
ce urmăreşte să asigure o bunaă capacitate de lucru a organismului în condiţiile
efortului fizic.
Efectuarea planificată a pregătirii fizice generale
pe parcursul tuturor perioadelor de antrenament asigură
formarea unui larg bagaj de deprinderi motrice care
facilitează munca strictă de specializare. Un accent
deosebit asupra pregătirii fizice generale se pune în
special în prima perioadă de pregătire. Aceasta are o
durată de aproximativ trei săptămâni.
Ca sarcini în această perioadă, enumerăm:
-intrarea progresivă în efort şi adaptarea treptată
şi cât mai rapidă a organismului sportivilor la solicitările
antrenamentelor de bază;
-perfecţionarea pregătirii fizice, o pondere mare acordându-se pregătirii fizice
generale;
-perfecţionarea tehnicii de bază, a tehnicii specifice posturilor şi a tacticii
individuale legate de execuţia tehnică.
Din aceste sarcini rezultă că ponderea cea mai mare în aceastaă perioadă o au
pregătirea fizică generală şi pregătirea tehnică de bază.
Dezvoltarea corespunzătoare a organismului din punct de vedere funcţional,
respectiv adaptarea la efort se realizează prin exerciţii de pregătire fizică generală şi
multilaterală cu accent pe rezistenţă.
În cadrul pregătirii fizice se va urmări îmbunătăţirea calităţilor motrice în
forma lor generală de manifestare precum şi prelucrarea grupelor şi lanţurilor
musculare implicate în execuţii tehnice mai dificile ce urmează să fie învăţate sau
perfecţionate. În aceste condiţii, raportul dintre parametrii efortului este caracterizat
printr-un volum mare, intensitatea şi complexitatea fiind ceva mai scăzute. O bună
pregătire fizică generală asigură suportul optim pentru îmbunătăţirea pregătirii fizice
specifice şi, în general, pentru o evoluţie bună a pregătirii ulterioare.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 17
 Pregătirea fizică specifică:
Pregătirea fizică specifică reprezintă
procesul de educare a aptitudinilor fizice
specifice jocului de handbal. Această
activitate se desfăşoară în condiţii cât
mai apropiate de condiţiile de joc şi se
realizează într-o strânsă interdependenţă
cu însuşirea deprinderilor tehnico-
tactice. Pregătirea fizică specifică nu
poate suplini pregătirea fizică
generală; cele două aspecte ale
pregătirii fizice fiind în strânsă
legătură, se intercondiţionează.
Pregătirea fizică specifică îşi face
apariţia începând cu etapa a doua
de pregătire, cu o durată de
aproximativ şase săptămâni.
În această etapă apar
următoarele sarcini:
- p e r f e c ţ io n a r e a
pregătirii fizice în cadrul
căreia creşte treptat
ponderea celei
specifice;
- perfecţionarea tehnicii prin
mijloace cu structuri mai complexe şi
mai apropiate condiţiilor de joc;
- perfecţionarea mijloacelor şi
combinaţiilor tactice de bază, a
principalelor mecansime de funcţionare
a sistemelor de joc adoptate de echipă,
precum şi studierea şi consolidarea
verigilor deficitare din conţinutul
diferitelor faze de joc.
În această etapă, creşte ponderea
pregătirii fizice specifice punându-se
accent pe creşterea vitezei de execuţie a
elementelor tehnico-tactice, pe
asigurarea cuantumului necesar de forţă
în executarea cu înaltă măiestrie a
tehnicii, precum şi îmbunătăţirea
treptată a rezistenţei în regim de viteză,
18 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
îndemânare şi forţă.
Sarcinile şi conţinutul acestei
etape impun o reducere a volumului şi o
creştere importantă a intensităţii şi
complexităţii. Este bine ca, la începutul
acestei perioade, echipa să participe la
un turneu de pregătire şi verificare.
În etapa a treia de pregătire, cu
o durata de aproximativ trei
săptămâni, apar următoarele
sarcini:
- perfecţionarea pregătirii
fizice, pondere prioritară
având forma specifică;
- perfecţionarea
elementelor tehnico-tactice
în condiţii analogice jocului,
a fazelor, a sistemelor de
joc şi a jocului bilateral;
- perfecţionarea
aspectelor speciale de
tactică.
Apropierea de
p e r i o a d a
competiţională
impune asigurarea unui ritm de
exerciţii tehnico- tactice egal
cu cel întâlnit în jocurile
oficiale şi chiar superior acestora.
Viteza şi forţa exerciţiilor, precum şi
rezistenţa de viteză şi forţă trebuie să se
ridice la cotele jocurilor oficiale. Ca
urmare, mijloacele folosite vor avea o
complexitate tipică structurii jocului.
În mod firesc, volumul va
înregistra o scădere iar intensitatea şi
complexitatea vor creşte în continuare.
La fel ca şi la etapa precedentă,
la finalul acestei etape este indicat ca
echipa să participe la un turneu cu jocuri
de verificare cu adversari puternici.
adaptare, Prof. Răzvan CABA
 PETRU PETRESCU
Breviar cronologic

-Data şi locul naşterii: 15 iunie 1929, Piatra Neamţ

-Studii: Institutul de Artă din Iaşi (elev al maestrului 2005- debut literar cu volumul de
Vasile Dobrian) poezie „Culoare şi cuvânt”-
-Domenii de activitate: pictura în ulei, sgrafitto, mozaicul Crigarux, Piatra Neamţ
în culori, grafica (color), ceramica pictată, fresca şi vitraliul 2006 – „Cuvinte pentru urmaşi”
1966- membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici 2007 – „O viaţă dedicată
din România culorii”
1968- membru titular al Academiei „Di Pontzen” 2008 – (grafii lirice) „Lacrima
Italia
Domniţelor”
1987- Premiul „Galion d’ore” Italia
1990- Premiul „Coroana de argint”, Italia
1991- Medalia de aur- Majdanek, Polonia În pregătire volumele:
2004- „Diploma de Excelenţă”, UAPR, România - „Iubire în amurg”
2005- membru onorific „Kankawa” Yokohama, - „Orbul”
Japonia - „Memorii”
2006- cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ

1960-2001- participări la saloane oficiale, expoziţii naţionale, interjudeţene şi judeţene

1960-2001- 38 expoziţii personale şi de grup
1970-2006- 32 de expoziţii internaţionale (Israel, Iugoslavia, Italia, Elveţia, Polonia, Germania,
Cehoslovacia, Franţa, Japonia, Venezuela, Olanda, Spania, Austria, Thailanda, Taiwan)
1960-2002- prezenţă în 85 de albume şi cataloage naţionale

Lucrări în străinătate (muzee şi colecţii particulare): Israel, Venezuela, Polonia, Taiwan,

Japonia, Italia, Elveţia, fosta URSS, Turcia, Franţa, SUA, Ungaria, Olanda, Spania, Germania...

Piatra Neamţ, Complexul Dacri

Fresca “Legenda românească”

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 19

 Culoare şi Cuvânt...
Interviu cu pictorul Petru Petrescu (V)

Ana Vîrlan: Unde vă autoîncadraţi...în ce

tendinţă cultural-artistică: expresionism, impresionism,
suprarealism, postmodernism...?
Petru Petrescu: Consider că fac o artă realistă
(dar nu aşa cum a fost înţeles realismul până acum),
modernă... din suflet, adevărată şi curată...
Ana Vîrlan: Care e gândul de viitor, proiectul,
ambiţia personală pe care nu aţi definitivat-o încă?...
Petru Petrescu: Revin la ideea ansamblului
acestuia de artă monumentală, de circa 200 de metri
patraţi; ar fi o satisfacţie personală să încep şi să duc la
bun sfârşit acest proiect...
Ana Vîrlan: Mai ales ca cetăţean de onoare al
oraşului Piatra Neamţ... poate că ar trebui să
încununaţi întreaga activitate artistică printr-un proiect
grandios...
Petru Petrescu: E o mare bucurie să vezi o
operă de artă proprie în oraşul în care te-ai născut şi te-ai
dezvoltat ca spirit al artei. Dimineaţa, când merg pe
stradă, întâlnesc oameni necunoscuţi care mă salută:
„Bună dimineaţa, maestre!” Iată, cam acesta e respectul
pentru un adevărat cetăţean al oraşului...
Ana Vîrlan: Îmi vorbeaţi la un moment-dat
despre perioada Braşovului... despre copilărie,
adolescenţă... Dacă ar fi să rezumaţi valoarea acestor
etape în propria existenţă, care v-ar fi gândurile
pregnante?
Petru Petrescu: Perioada Braşovului a fost
marcată de refugiul din 1943. Fiind din Moldova, ne-am
refugiat la Nădlag, pe graniţă... Ne-au surprins ororile
războiului, tragediile lui... Parcă văd şi-acum soldaţii
armatei hortiste care ne-a ocupat... Mi-au rămas pe retină
ca o amintire dureroasă căştile acelea cu pene ale lor...
Mi-amintesc şi de aşa-zisa eliberate a ruşilor din ’45.
Dar, mai cu seamă, îmi amintesc de evenimentele
dramatice ale familiei mele, din 4 aprilie 1945.
Aflându-mă de Paşte la Braşov, chiar în prima
zi a Învierii Domnului, stăteam la orele 12.00 la masă cu
întreaga familie... Eram eu (aveam 16 ani), mama, fratele
meu... La orele douăsprezece fără cinci minute, mama s-a
ridicat de la masă, m-a luat de mână şi mi-a zis: „Hai să
luăm puţin aer, că mă sufoc”... A fost un semn
dumnezeiesc. Un semn (consider eu) menit să-mi salveze
mie viaţa... Am ieşit afară... În spatele nostru era Fabrica
Nivea, probabil un obiectiv strategic pentru inamic...
Parcă văd şi acum bombardierele B52... Lumea a început
să se agite... Era o zi de Paşte cu o lumină puternică,
aproape imaterială... cu un cer senin, de o claritate
aproape de perfecţiune...

20 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

 Atât m-a impresionat ziua aceea, încât tind să
cred că nuanţele de albastru şi bleu din opera mea îşi au
originea în profunzimea cerului de atunci... Am văzut
apoi dârele de fum menite să acopere escadrilele din
spate. Erau B-urile 52 fără alarme, fără nimic zgomotos...
Când fusesem la Nădlag, cu câteva zile înainte,
ascultasem foarte mult Radio Londra... Se spunea acolo
că pe 4 aprilie va fi primul bombardament dar n-am dat
importanţă... Ziceau că va fi bombardat Kronstadtul
(Braşovul), Ploieştii şi Bucureştii... Dar eu chiar nu
fusesem atent la această ştire...
Aşadar, am ieşti din casă, am alergat către un
adăpost din apropiere şi, vreme de minute bune, nu am
mai ştiut ce e cu noi... S-a terminat bombardamentul şi
am vrut să ne întoarcem în casă... Dar nu am mai găsit-
o... Chiar în vila în care stăteau rudele noastre (fratele
mamei, familia sa)... a căzut bomba şi a transformat totul
(şi clădire, şi oameni) în nimic... M-au marcat enorm
acele groaznice evenimente...
Aşa că, în toată această perioadă (din 1945
încoace) am simţit că s-au produs efectele voinţei divine
în mine şi că amintirile acelea mă răscolesc încă... De
aceea, am dorit să aduc ca ofrandă lui Dumnezeu toată
viaţa şi munca mea în chiar locurile acelea unde El mi-a
prelungit viaţa...
L-am cunoscut pe decanul Facultăţii de
Industrializare a Lemnului din Braşov, Ion Cismaru, un
om deosebit... Am mers la el şi i-am spus că-i fac un
vitraliu la facultate, cu materialele lui şi fără niciun fel de
manoperă... S-a uitat lung la mine... Pe urmă, după un
timp în care ne-am cunoscut mai bine, mi-a spus că în
momentul acela a crezut că sunt un tip nebun... I-am
explicat atunci: „Nu! Fac acest gest ca să simt o uşurare
a sufletului meu. Fac acest gest ca o ofrandă adusă lui
Dumnezeu”. Şi am realizat nişte vitralii deosebite
acolo...
Ana Vîrlan: Un gând pentru tânăra
generaţie...de artişti...
Petru Petrescu: După părerea mea, tânăra
generaţie este destul de puternică: gândeşte bine, croieşte
bine... dar nu este suficient... Fără muncă asiduă, nu iese
nimic. Dumnezeu îţi dă iar tu trebuie să îmbogăţeşti ceea
ce primeşti de la El. El îţi dă, dar (vorba noastră veche)
nu-ţi bagă în traistă... Şi traista e travaliul, e munca asta
grea de zi cu zi... Dacă nu munceşti asiduu, nu poţi să
parcurgi etapă cu etapă urcuşul. În trepte nu se poate
munci, dar în trepte se urcă. Şi urcarea e grea.
Ana Vîrlan: În final, aş vrea să vă smulg o
destăinuire de suflet, un gând care ţine în mod
obligatoriu de sfinţenia spovedaniei: privesc aceste
fotografii de pe perete şi nu-mi pot stăpâni întrebarea:
Ce înseamnă pentru dumneavoastră soţia?

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 21

 Petru Petrescu: Soţia mi-a fost mereu alături şi m-a înţeles. Viaţa unui artist e ceva mai
zbuciumată decât a celorlalţi oameni. Ea a înţeles menirea mea pe acest pământ şi m-a sprijinit, ca să
spun aşa...m-a suportat... Îi sunt recunoscător pentru tot, din suflet...
Ana Vîrlan: Vă mulţumesc pentru căldura şi amabilitatea cu care m-aţi întâmpinat de
fiecare dată şi dumneavoastră şi Doamna Petrescu, şi sper ca această discuţie cu parfum de
amintire să fie prima dintr-un lung şir, din multe altele... Permiteţi-mi să închei cu o poezie de-a
dumneavoastră din volumul Culoare şi cuvânt, apărut în 2005 la Editura Crigarux: „Spovedanie –
Sufletul curat/ împletind canoanelor/ laiţe pictate/ în culoarea îngerilor.../ fierul argintiu/ şi
strălucitor/ schitul luminat/ în corul apelor//...
Cum este, Maestre Petru Petrescu, „sufletul curat/ împletind canoanelor/ laiţe pictate/ în
culoarea îngerilor”?
Petru Petrescu: E plin de vise sufletul ăsta... E plin de vise şi de Dumnezeu.
[Interviul, realizat în aprilie 2006 şi publicat în revista AD ASTRA în cinci părţi, poate fi
citit în întregime pe site-ul www.anavirlan.ro]
Parfumul tău „Fie că e vorba de teme folclorice ori
e pustiit de nesomn, medievale, Petru Petrescu îşi găseşte inspiraţia
val dogorât al pasiunii continuu în profunzimile vieţii din ţara sa şi
sub sărutul totodată în superbele fresce şi icoane care
de clopot zdrobit. constituie mândria românilor. Albastul de
Părul tău e chin Voroneţ al mănăstirilor moldoveneşti, galbenul
[selecţie de versuri din „Lacrima domniţelor”, volum ce va fi lansat în curând]

otrăvit al ochiului zilei... şi roşul bisericii de la Arbore reapar în operele

artistului. Este vorba de o veritabilă paradă de
*** imagini, reflectând poveştile, legendele,
Rugineşte ploaia obiceiurile şi istoria ţării sale. El este un
în petale de crin: veritabil ambasador al României, punând
elixir ofilit sub înainte de orice bogăţiile sale culturale.”
descântec de rouă.
Încătuşată, iubirea François Fillon - Franţa (Ministru al Muncii şi
s-azvârle cometă al Solidarităţii Sociale, 2002-2004; Ministru al
sub răsărit... Educaţiei Naţionale, Învăţământului Superior şi
Cercetării, 2004-2005)
***
Văduvită e noaptea
în alba lumină,
orb ne e drumul
fără osanale de taină,
în amurgul vieţii,
cânt de mirese...
E năluca nopţii
trezită
în arşiţa solară...

***
E cântecul crucii
putrezit
sub păcatele noastre,
sub râs miluit doar de
prădalnice patimi.
Ambrozie arsă
şi smirnă pustie...
Vai mie, vai ţie!

22 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

 Rolul şcolii în societatea contemporană
(managementul conflictelor)

Educaţia este percepută în prezent ca o funcţie vitală a societăţii

contemporane deoarece, prin educaţie, societatea îşi perpetuează existenţa,
transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce şcoala a învăţat despre ea însăşi şi
despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă astăzi totul: să
transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se
adapteze la o realitate în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor
larg previzibil. Considerată un factor–cheie în dezvoltarea societăţii, ea asigură forţa
de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, favorizează progresul,
stimulând curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia;
educaţia constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispunem
pentru a modela viitorul sau măcar pentru a ne putea orienta către un “mâine”
dezirabil. Soluţia tuturor problemelor grave cu care se confruntă societatea
contemporană este căutată în educaţie şi în şcoală.
Urmărind ca scop fundamental pregătirea tinerilor pentru integrarea în
societate pe de o parte, şi dezvoltarea maximă a potenţialului lor pe de altă parte,
şcoala trebuie să-i ajute pe oameni să se cunoască şi să se accepte, să-şi proiecteze
idealuri şi să le interiorizeze în identitatea lor, să-i ajute să conştientizeze şi să-şi
asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăţii.
Şcoala este o instituţie socială în care se regăseşte un spectru diversificat de
conflicte: conflicte între profesori şi elevi, conflicte între profesori şi părinţi, conflicte
între profesori, conflicte între elevi. Aceste tipuri de conflicte, dacă nu sunt rezolvate
adecvat, ajung să acţioneze ca bariere ale comunicării şi învăţării.
Conflictul profesor-elev este unul care decurge din însăşi funcţionarea şcolii
şi a relaţiei pedagogice. Conflictualitatea profesor-elev decurge din conceperea
relaţiei pedagogice ca o formă a violenţei instituţionale deoarece prejudiciul şi
suferinţa se realizează prin intermediul regulamentelor şcolare şi decurg din
structurile organizaţionale şi din raporturile de putere instituite. În acest context
etichetările, injuriile, atitudinile ironice ale unor profesori, anumite metode sau
proceduri de orientare şcolară, caracteristicile unor probe de evaluare reprezintă
forme de violenţă pentru elevi.
Conflictul profesor-elev decurge din conceperea relaţiei pedagogice ca o
relaţie de putere (profesorul domină, elevii se lasă dominaţi) şi din interesele diferite
ale profesorilor şi elevilor: profesorul urmăreşte să parcurgă integral programa şi să
obţină succesul şcolar, în timp ce elevii doresc să înveţe numai ce are rost şi sens,
ceea ce corespunde trebuinţelor lor educative. Reprezentările subiective diferite ale
profesorilor şi elevilor asupra violenţei alimentează conflictualitatea relaţiei
pedagogice. Astfel, în timp ce profesorii percep comunicarea şi mişcările neautorizate
de ei între elevi ca pe o formă de violenţă, elevii percep lipsa de comunicare a
profesorului ca pe o formă de violenţă din partea acestuia. În viaţa şcolară apar şi
conflicte determinate fie de nedreptatea profesorului, de practicile lui considerate
umilitoare de către elevi, fie de sfidarea autorităţii profesorului de către discipoli.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 23
 Conflictul profesor-profesor este
determinat în şcoală de lupta pentru
putere, în condiţiile în care pentru
promovare sau simpla rămânere pe post
acţionează un puternic sistem
concurenţial; o alt sursă de conflict este
determinată de diferenţele de opinie între
cadrele didactice cu privire la
oportunitatea unor activităţi, unor
schimbări introduse de reforma educaţiei.
Unele conflicte din şcoală pot proveni din
situaţii sau zone de existenţă din afara şcolii; nici profesorii, nici elevii nu-şi
lasă la porţile şcolii problemele, dificultăţile, conflictele, ci le aduc cu ei în
clasă. De aceea, este foarte important pentru toţi participanţii la procesul
educativ să-şi rezolve conflictele înainte de implicarea în activităţile educative
propriu-zise, pentru a putea profita la maximum de oportunităţile de învăţare.
Conflictele profesori-părinţi pot proveni din extinderea implicării
părinţilor la luarea deciziilor privind activităţile educative sau din dificultăţile
copilului.
Profesia didactică este una dintre cele mai stresante profesii, sursele de
stres provenind din relaţia cu elevii, cu părinţii, din caracterul birocratic şi
rutinier al predării, din conflictul de roluri, din salariile nemotivante, din
condiţiile fizice de desfăşurare a activităţii, din schimbările aduse de reforma
sistemelor educative. Meseria de profesor este extrem de solicitantă şi
satisfacţiile profesionale pot fi reduse de ambiguitatea rolului, de conflictele
cu staff-ul, de încercarea de a rezolva problemele de comportament ale
elevilor, de efortul continuu de a-i motiva pentru a studia şi progresa. Stresul
prelungit şi reducerea satisfacţiilor profesionale pot determina scăderea stimei
de sine a profesorului, cu efecte directe asupra eficienţei sale educative;
creşterea stimei de sine are ca efect creşterea capacităţii de a rezolva
probleme. Cercetările psihologice au demonstrat că este posibil ca oamenii să-
şi controleze comportamentul şi emoţiile dacă sunt suficient de motivaţi şi
pregătiţi să facă efortul necesar. Dacă profesorului nu-i place un anumit aspect
al activităţii educative din şcoala în care lucrează, atunci trebuie să facă efortul
să identifice sursele de stres şi să le contracareze; nu trebuie adoptat punctul
de vedere potrivit căruia predarea este inevitabil stresantă, stresul se implică în
construirea caracterului. Există aspecte neplăcute ale vieţii şcolare care nu
trebuie acceptate ca inevitabile ci trebuie remediate.
Prof. Mihaela TIMOFTE
24 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Probleme actuale ale selecției la handbal fete (II) 
Prof. Ovidiu ȚOC jr. 
Tot  din  această  statistică  aflăm  că  fiecare  al  zecelea  copil  născut  viu 
are  la  naştere  o  greutate  sub  2500  grame,  fapt  ce  determină  o  stare  de 
sănătate  precară  şi  un  mare  risc  de  a  deceda  în  primul  an  de  viață,  
mortalitatea infantilă fiind în 1996 de 25,2 la mia de copii născuți vii. 
În județul Neamț, în 1996 speranța de viață a fost de 69,4 ani, iar rata 
mortalității infantile a fost de 47,5 la o mie de copii născuți vii. 
Scăderea numărului de copii se datorează în primul rând avorturilor; 
în 1996 numărul acestora a atins în țara noastră cel mai înalt nivel din Europa 
– 197 de avorturi la 100 de copii născuți vii, în Neamț fiind de 55 la 100 de 
copii născuți vii. 
O  primă  concluzie  de  atunci  a 
specialiştilor  spunea  că,  dacă  situația 
demografică  va  continua  să  păstreze 
tendințele  acelor  ani,  vom  ajunge  în 
curând la o populație... îmbătrânită. 
Se arăta în statistica aceea că în 
anul    1995  au  apărut  193  de  cazuri  de 
boli  cardio‐vasculare  la  1000  de 
locuitori şi 86 de cazuri de T.B.C. la 1000 
de  locuitori.  Se  spunea  că  deteriorarea 
condițiilor  de  viață,  pe  fondul  unor  probleme  nutriționale  (în  primul  rând 
alimentația)  la care se adaugă carențe în calitatea vieții au influențat negativ 
starea  de  sănătate  a  populației,  determinând  reapariția  bolilor  sărăciei,  a 
bolilor  infecțioase  transmisibile,  alături  de  bolile  cronice  de  care  suferă  cei 
vârstnici. 
În 1995 au decedat 6100 de persoane iar în 1996 numărul a crescut la 
6500,  principala  cauză  fiind  bolile  de  inimă,  însă  se  remarcă  sporul  (de  65) 
natural  pozitiv  pentru  județul  Neamț.  De  asemenea,  se  remarcă  scăderea 
numărului de căsătorii, în 1996 fiind de 4251 iar în 1995 de 4151, majoritatea 
în  mediul  urban,  existând  900  de  cazuri  de  divorț  în  1995  şi  1000  în  1996, 
principala cauză fiind infidelitatea şi alcoolismul. 
Interesantă este mişcarea populației în perioada 1994‐1996 în județul 
Neamț. 

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 25

 În 1995, 6500 de persoane s‐au stabilit cu domiciliul în județul Neamț, dar 
7615 au plecat din județ, înregistrându‐se un minus de 1115; în 1996 şi‐au stabilit 
domiciliul în Neamț 5500 de persoane dar au plecat 6600 de nemțeni, înregistrându
‐se un minus de 1100 de persoane. Aceste cifre oficiale nu stabilesc exact numărul 
plecaților  la  muncă  în  străinătate,  sezonierii  care  lucrează  în  alte  localități, 
emigranții, scăderea populației județului fiind mult mai mare decât o spun cifrele. 
Revin  la  constituirea  grupei  pentru  clasa  a  V‐a  din  anul  şcolar  2005/2006, 
cu  intenția  de  a  forma  un  nucleu  de  fetițe  ce  se  încadra  în  cerințele  minimale 
prevăzute pentru etapa selecției inițiale. 
Surpriza neplăcută a venit în perioada întocmirii dosarelor pentru înscrierea 
la Liceul cu Program Sportiv în clasa a V‐a de handbal. 
Dacă  până  în  acel  moment  şi  după,  adeziunea  copiilor  şi  părinților  era 
totală,  cu  cât  ne  apropiam  de  începerea  noului  an  şcolar  numărul  celor  care  au 
acceptat s‐a înjumătățit. Din grupa de 20 de fetițe ce au susținut testările cu dosare 
depuse, s‐au prezentat în prima zi de şcoală doar 10, restul părinților motivând că 
„au  fost  lămuriți” de diverşi că trebuie să lase copiii la şcolile de bază. Şi în 
această  situație  „explicațiile  au  curs”,  pe  primul  loc  însă  fiind 
micşorarea numărului de copii şcolarizați din acele unități 
şi deci riscul dispariției unor clase şi a unor norme 
didactice. 
Am reuşit să formez o grupă paralelă cu elevele ce doreau să 
continue  activitatea  sportivă  la  L.P.S.  şi  activitatea  şcolară  la 
şcolile de bază. 
Aceste  situații  apărute  sunt  urmarea  unui  interes  minim  şi  a  
înțelegerii greşite din partea forurilor decizionale şi părinților, a 
întregii  activități  de  educație  fizică  şi  sport  la  nivelul  copiilor  şi 
juniorilor. 
Aceste  categorii  de  vârstă  nu  au  acces  la  programe  ample  şi 
variate  de  mişcare  organizată  în  aer  liber,  elevele  lipsind  din  cauza 
problemelor materiale şi chiar a unor inițiatori specializați. 
Selecția  pentru  sportul  de  performanță  implică  în  etapa  actuală  o  nouă 
orientare,  devenind  o  acțiune  de  pregătire  inițială  a  copiilor  pentru  sporturi  şi 
mişcare în general şi mult mai târziu să ne pronunțăm asupra dirijării spre o ramură 
de sport.  
Asemenea  programe  sunt  cerute  încă  de  la  grădiniță  unde  se  vor  forma 
deprinderi corecte, dar şi organisme călite şi sănătoase. 
Concluzia  acestui  material  are  menirea  de  a  prezenta  o  stare  de  fapt 
actuală,  cu  interes  scăzut  al  populației  față  de  practicarea  exercițiilor  fizice  şi 
sportului  dar  e  şi  un  semnal  de  avertizare  pentru  forurile  competente  în  luarea 
unor  măsuri  de  îmbunătățire  a  stării  de  sănătate,  de  dezvoltare  armonioasă  a 
tinerei generații şi de întărire a bazei piramidei sportului de performanță. 
26 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Din jurnalul unei voleibaliste... 
 
În  anul  competițional  2007‐2008,  generația  antrenată  de  doamna 
profesoară  Carmen  Asmarandei  a  încercat  atingerea  de  performanțe,  atât  la 
cadete cât şi la Olimpiada Sportului Şcolar. 
În perioada august‐septembrie 2007, s‐au desfăşurat antrenamente în aer 
liber pe muntele Cozla şi Cârloman, antrenamente bazate pe pregatire fizică. Odată 
cu  începerea  anului  şcolar,  antrenamentele  au  avut  loc  în  sală,  perfecționându‐se 
de asemenea şi tehnicile cu mingea. 
Spre  sfârşitul  anului  2007,  am  început  campionatul  la  cadete,  câştigând 
toate  meciurile  şi  ajungând  până  în  semifinală.  În  perioada  de  iarnă  imediat 
următoare  ne‐am  antrenat  pentru  aceasta,  ştiind  că  vom  avea  de  înfruntat 
următoarele echipe: Galați, Turda, Iaşi, Sibiu şi Deva. Deşi meciurile au avut loc la 
Piatra Neamț (avantaj pentru noi), am pierdut în mod nefericit partidele cu Galați, 
Turda  şi  Sibiu,  ratând  astfel  şansa  de  a  merge  în  finală,  ştiut  fiind  faptul  că  doar 
primele  două  echipe  se  pot  califica.  Echipa  nemțeană  a  fost  alcătuită  din 
jucătoarele: Cioangă Roxana (căpitan), Rusu Ioana, Lungu Roxana, Nedelcu Cristina, 
Tudorache  Roxana,  Calistru  Georgiana,  Croitoriu  Georgiana,  Pacioga  Emilia, 
Neboisă Simona şi Boroeanu Alina. 
La scurt timp după această competiție, a urmat Olimpiada Sportului Şcolar, 
primul meci având loc în sala Liceului de Informatică. Aici am reuşit să ne calificăm 
şi  să  ajungem  la  etapa  pe  zonă,  stabilită  la  Piatra  Neamț.  Echipele  paricipante  au 
fost împărțite pe două grupe, adversare fiindu‐ne  echipele din  Oneşti, Botoşani şi 
Vaslui. Efortul nostru a fost încununat de succes, pentru că şi de această dată ne‐
am  calificat  în  finala  de  la  Alexandria.  Pentru  echipa  noastră  a  fost  căpitan  Rusu 
Ioana, alături de ea aflându‐se Calistru Georgiana, Nedelcu Cristina, Pacioga Emilia, 
Neboisă Simona, Bataragă Alexandra, Boroeanu Alina, Nistor Ioana, Pintilie Ionela şi 
Tudose Mădălina.  
În  competiția  de  la  Alexandria,  primul  şi  cel  mai  greu  meci  a  fost  cel  cu 
Oradea,  pe  care  l‐am  şi  pierdut.  Am  fost  dezavantajate,  după  opinia  noastră,  de 
diferența  dintre  sala  în  care  s‐a  disputat  meciul  şi  cea  în  care  ne‐am  antrenat, 
trecerea fiind de la o sală mică la o sală polivalentă.  
În plus, unele dintre jucătoare au avut mari emoții, aflându‐se pentru prima 
dată la un meci oficial. Pierderea acestui meci nu ne‐a descurajat ci, mai mult ne‐a 
ambiționat să luptăm pentru medalie, deoarece mai aveam o şansă; visul nostru  a 
fost  spulberat  însă  de  un  set  pierdut  în  meciul  cu  Slatina.  Şansele  de  a  ne  regăsi 
între locurile I‐IV fiind astfel ratate, am jucat un al patrulea meci cu Tulcea, în urma 
căruia am obținut locul V pe țară. 
Truda  noastră  de  un  an  nu  ne‐a  adus  satisfacția  deplină,  dar  rezultatul 
acesta ne ambiționează mai mult: anul viitor... vrem să câştigăm o medalie. 
                                                                 Georgiana Elena Calistru (clasa a VIII‐a A)  
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 27
 Iubirea, iertarea, dreptatea...

Târziu Răul să îl scrii pe apă!

Te vei întoarce în taină
odată cu lăsarea întunericului
precum soarele se întoarce în zori
să-şi bea roua din palmele
brânduşelor.
Te vei întoarce în contemplarea
stelelor
când vei înţelege pe deplin
că cea mai sfâşietoare durere
e viaţa.
Te vei întoarce când mângâierile
vor fi ofilite,
când clipa neîndurătoare
va pecetlui
Marele Răspuns.
Statuia
Stau cu inima
deschisă ca o scoică
privind amintirile
ce flutură în vânt.
Nici nu scapătă
bine soarele şi
mă gândesc la răsăritul
zilei de mâine.
Între noi,
tăcerea a curs
odată cu lacrima.
Pe mormânt
va creşte iarba,
statuia vieţii mele.
Oana-Andreea CHIRILĂ
(clasa a X-a B)
28 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
Iertarea faţă de cei care ne-au
greşit în vreun fel reprezintă dovada
cea mai clară a iubirii. Dacă nu ierţi,
nu iubeşti... Atunci când iubirea îţi
umple inima, poţi să ierţi fără
greutate. Însă, atunci când inima îţi
este învârtoşată, când credinţa este
departe de tine, iertarea ţi se pare
imposibilă sau... fără niciun sens.
Numai prin iubire şi prietenie
simţi cu adevărat că trăieşti, că
depăşeşti nivelul existenţei biologice.
Iubirea şi prietenia sunt
singurele dovezi plauzibile că existăm
cu adevărat şi că suntem de origine
divină, fii ai unui Tată Ceresc, ai unui
Fiu Dumnezeiesc.
Te iert, dar nu te uit!
Aşa spunem deseori, arătând
neputinţa de a ierta. A ierta din inimă,
înseamnă a ierta deplin. Iertarea
neînsoţită de uitare nu înseamnă
nimic. E vorbă goală, amăgire şi
mască a ţinerii de minte a răului.
A iubi dreptatea nu înseamnă
să faci abstracţie de iubire, căci
dreptatea se fundamentează pe iubire.
Omul drept ascultă de cuvântul lui
Dumnezeu şi caută să nu
nedreptăţească pe cineva în viaţa sa.
Dreptatea este una din cele patru
virtuţi cardinale, alături de curaj,
cumpătare şi discernământ.
Să trăieşti conform dreptăţii,
înseamnă să uneşti iubirea,
înţelepciunea şi bunătatea.
 Fluture cu aripi frânte...
Tot ce spun acum sunt
cuvinte fără rost. N-am uitat şi n-
am să pot uita ce-a fost. Nonsens...
acţionezi şi gândeşti pervers, doar
pentru tine... insişti să mă ţii
aproape, dar eu plec, eu mă
îndrept spre lume. Sunt ca o pasăre
călătoare, un veşnic semn de
întrebare... În minte încolţeşte
nepăsarea, sau asta tind să cred.
Formez un scut de apărare, altfel
nu înţeleg... Ce se întâmplă cu
mine? Mă doare fizic, dar porneşte
mental. Nu sunt decât un copil
emoţional, afectat de ce e în jur...
te înjur pentru tot răul făcut,
pentru tot ce m-a durut pentru tot
ce mă doare. Oare... tind să întreb
lucruri fără folos, acum sunt
întoarsă pe dos într-o lume fără
noimă, fără nume. Vărs lacrimi
mult prea roz, culoare ce curge din
adâncul sufletului meu decolorat.
Cândva m-ai pictat în
nuanţele iubirii...visam călare pe
curcubeul nemuririi, al iubirii
eterne...
Merg prin noapte cu
lanterne aprinse în căutarea inimii
ce-ai frânt. Acum sunt doar vorbe-
n vânt, tot ce rostesc îmi pare
prostesc de firesc, şi tot ce
faci...sau mi se pare atunci când te
zăresc.
Aberez incredibil! E bizar
modul în care te am în gând chiar
atunci când nu gândesc, când avid
mintea mi-e invadată de vid. Nici nu
mai ştiu ce scriu. Irosesc cerneala,
tocesc penelul suferinţei, împărtăşind
hârtiei nimic mai mult decât rămăşiţe,
fragmente de dorinţă. Nimic nu are
noimă, zâmbesc numai de formă. E
doar o formă în care tacit te blestem la
fericire.
Mi-ai făcut numai rău, dar îţi
doresc doar bine... eu să plâng, tu să
râzi. Eu să tac, tu să cânţi. Eu să mor,
tu să zbori...
Te ador! Fericire copleşitoare,
nu-ţi doresc nimic mai mult... decât...
ZBOR.
Cătălina MORENCIU
(clasa a X-a A)
Priveşte cerul!
Priveşte cerul! Ce minune
Albastrul lui e infinit
Îţi umple inima de viaţă
Îţi dă putere înzecit!
Priveşte-n zori la răsărit
Când se revarsă dimineaţa,
Lumina soarelui dorit.
Ce strălucire, ce culoare,
Cu totul de ne-nchipuit...
Iar în amurg, ce frumuseţe
Când soarele-i în asfinţit.
Prin razele viu colorate,
Se joacă norii spre zenit...
Iar când coboară vis de noapte,
Pe cer se ţes neobişnuit
Steluţe vii, neastâmpărate.
Ana Maria Pavelescu
(clasa a X-a B)
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 29
 Istoria unei invenţii
Aţi auzit adesea de invenţie, dar aveţi idee ce este,
cum se naşte şi cui poate fi acordat brevetul de invenţie?
Conform definiţiei, invenţia este o creaţie
ştiinţifică rezultată în urma unei cercetări, ce aduce
progres tehnico-economic şi se deosebeşte esenţial de
toate cele existente la nivel mondial.
De regulă, o invenţie se naşte dintr-o necesitate. Ce
poate fi mai frumos, mai nobil pe lume decăt să poţi ajuta
în felul tău la salvarea de vieţi omeneşti?!
Scenariul este următorul: Clinica de
Neurochirurgie Iaşi. O lampă de ultraviolete obosită care
nu mai are cum să-şi facă datoria faţă de pacient...Lipsuri
şi economii din anii negri ai comunismului şi chinuri greu
de uitat...
Toate acestea ne-au determinat să încercăm să repunem lampa în funcţiune,
datorită pasiunii mele şi a soţului meu (pacientul), pasiune legată de domeniul fizicii
electronice şi al fizicii descărcării de gaze.
Astfel, tuburile arse sau epuizate, bune de aruncat la gunoi, au fost
recuperate şi puse să funcţioneze, ca atunci când erau noi. În noua situaţie, unui tub
mort de cuarţ, generator de ultraviolete, i se dă o nouă viaţă. S-au instalat vreo patru
astfel de lămpi cu tuburi recuperate de pe la gunoaie, cu rezultate incredibile ce au
dat o stare de euforie în tot spitalul şi au făcut să dispară bariera medic-pacient.
Munca a fost răsplătită printr-o relaţie inedită cu medicii şi printr-un şuvoi
de adrenalină care se pare că e cel mai bun purificator pentru spirit. Răsplata
financiară păleşte în faţa acesteia. Asta da compensaţie pentru nopţile făr’ de somn!
Analizănd lucrurile cu atenţie, constatăm că întâi lăsăm tubul să se
îmbolnăvească în sistemul clasic, apoi încercăm să-l doftoricim, când mai simplu ar
fi să-l protejăm de la început.
Astfel, făcând analiza critică a funcţionării acestui montaj recuperator, am
ajuns după multe ore de muncă la montajul pentru care s-a obţinut brevetul de
invenţie „Starter electronic universal, pentru lămpi fluorescente &
ultraviolete” (starter simplu, ieftin, care măreşte viaţa tuburilor de circa zece ori).
Înafara avizului favorabil obţinut de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi
Mărci (OSIM), starterul a fost avizat de comisia Institutului de Cercetări, pentru
conformitatea cu normele europene.
Dar, poate nu am spus esenţialul: pentru a ajunge să finalizezi o idee, trebuie
muncă susţinută, pe fondul unei stări unice de beatitudine, multe renunţări, cheltuieli
mari dar mai ales îţi trebuie scânteia de imaginaţie la timp şi să ştii să nu strigi
„Evrika!” înainte de vreme... Mai exact, să nu te îmbeţi cu...apă rece!
Prof. Lăcrămioara GALANTON
30 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Consideraţii privind sistemul politic internaţional:
principiul suveranităţii persoanei versus
principiul suveranităţii statelor

În ultimii 10 ani, o serie de evenimente au zdruncinat serios sistemul

politic internaţional: intervenţia NATO în Iugoslavia din primăvara anului 1999,
atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 (urmate de intervenţia militară în
Afganistan), intervenţia militară în Irak. Tot mai numeroase sunt vocile care
aşază sub semnul întrebării soliditatea sistemului internaţional constituit după
al doilea război mondial. Intervenţiile militare în Afganistan şi Irak au declanşat
o serie de discuţii privind legitimitatea acestora. Dezbaterea juridică asupra
legitimităţii acestor intervenţii constă în opunerea a două principii: respectarea
integrităţii teritoriale a unui stat suveran şi soluţionarea tuturor problemelor într-
un cadru organizat sub auspiciile ONU, versus principiul suveranităţii persoanei
(clădit pe garantarea drepturilor omului şi pe dreptul la autodeterminare) şi
dreptul la ingerinţă (intervenţie) în treburile interne ale unui stat suveran.
Prima poziţie se bazează pe actul prin care sunt reglementate relaţiile
internaţionale, respectiv Charta Naţiunilor Unite care interzice Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi statelor, în mod individual, să intervină în probleme ce ţin de
jurisdicţia internă a unui stat sau să folosească forţa împotriva integrităţii
teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat. Cealaltă tabără
argumentează că în situaţii de urgenţă se poate interpreta şi altfel Charta ONU
şi anume, prin faptul că aceasta este compatibilă cu legile care recunosc
dreptul indivizilor de a fi protejaţi faţă de practicile care au atributele unui
genocid, faţă de tortură, sau alte abuzuri şi violări ale drepturilor omului. Aceste
dezbateri au condus la o serie de întrebări. Trebuie să respingem folosirea
forţei ca răspuns la violenţa unui stat împotriva cetăţenilor săi? Se poate crede
că un guvern are dreptul să facă orice pe teritoriul său? Un stat are dreptul de
a pune în pericol cetăţenii altor state, fabricând arme de distrugere în masă
sau cooperând cu organizaţii teroriste? De ce am acţionat în Bosnia sau
Kosovo dar am rămas nepăsători în legătură cu Cecenia, Rwanda sau Tibet?
Pe lânga Charta Naţiunilor Unite, un alt document de mare importanţă
în relaţiile internaţionale este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care
interzice tortura şi tratamentul inuman şi stipulează dreptul la viaţă, libertate,
securitate. Principiul suveranităţii statelor a fost un adevărat stâlp al ordinii
internaţionale instaurate după al doilea război mondial. Pe de altă parte, există
principiul suveranităţii persoanei, născut din filosofia Iluminismului şi care s-a
impus în secolul al XX-lea sub forma doctrinei Drepturilor Omului.

AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 31

 Evenimentele din ultimii ani, tensiunile apărute între aceste principii anunţă
constituirea unei noi ordini internaţionale, a unui sistem politic internaţional,
întemeiat pe respectarea Drepturilor Omului. În acest context, este necesar ca rolul
ONU să fie reactualizat, altfel ar putea avea soarta Societăţii Naţiunilor din prima
jumătate a secolului trecut. O problemă extrem de importantă este cum să definim
dreptul la ingerinţă în treburile
interne ale altui stat în aşa fel încât
KOSOVO
să nu fie prea limitat şi să ne
transforme în spectatorii unor violări
ale drepturilor omului. În mod cert,
dreptul la ingerinţă este un drept al
viitorului şi care va fi aplicat în
condiţiile iminenţei unui genocid, a
unor crime împotriva umanităţii ori a
unor crime de război. Va trebui să
definim cât mai precis modalităţile
aplicării sale. Cum ne vom apăra de
eventuala recurgere abuzivă la
acest nou drept? Pornind de la
intensificarea luptei împotriva terorismului, marile puteri în special ar putea recurge
la acest drept la ingerinţă pentru a-şi impune propriile interese. De aceea, este
important ca toate aceste criterii şi
argumente să fie prevăzute şi
CECENIA
explicate în documente şi convenţii
internaţionale, devenind astfel
principii de drept unanim acceptate.
Dacă e să privim realist
lucrurile, popoarele din Kosovo,
Cecenia, Tibet sau Timorul de Est
care aveau dreptul la protecţie
internaţională nu au beneficiat în
mod egal de acest drept. Statele
democratice moderne se definesc
în general prin trăsături cum ar fi:
respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, pluripartidism, existenţa unei societăţi
civile, domnia legii. Cu toate acestea, timpul ne va arăta dacă respectarea
drepturilor şi libertăţilor omului va deveni o practică globală precum şi dacă vom
asista la triumful principiului suveranităţii persoanei în raport cu principiul
suveranităţii statelor.
Prof. Eduard BOSTAN

32 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008

 CAREU DIDACTIC
Rezolvând careul de mai jos, veţi descoperi pe orizontala A – B
numele unor componente ale geografiei umane din ţara noastră (4 cuvinte),
iar pe verticală, numele unora dintre ele:

1. Cel mai mare aeroport internaţional al României este la ……… şi

poartă numele lui Henri Coandă.
2. …….. se găsesc în procent mare în Peninsula Balcanică, în special
pe Valea Timokului (Serbia) sau Banatul sârbesc.
3. Oraşele mai dezvoltate din vremea daco-romană se bucurau de
condiţii speciale, primind anumite titluri, printre care şi pe cele de
……………….
4. Pe una din terasele superioare ale râului Mureş, în Depresiunea
colinară a Transilvaniei, se află oraşul medieval
………………………………… (2 cuvinte)
5. Raportul dintre numărul de locuitori şi suprafaţa ţării
reprezintă………... ……………………… (2 cuvinte)
6. Diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi cel al decedaţilor într-un
an reprezintă…………………………………….. (2 cuvinte)
7. Mamaia este cea mai importantă………. balneară de pe litoralul
românesc al Mării Negre.
8. Numărul născuţilor vii în cursul unui an, calculat la 1000 de
locuitori, reprezintă………….
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 33
 9. Formează…………., românii care locuiesc în afara graniţelor
ţării noastre.
10. În jurul satului se întinde ……………………………. (2
cuvinte), unde locuitorii aşezării îşi desfăşoară activitatea.
11. Numărul decedaţilor într-un an, calculat la 1000 de locuitori,
se numeşte ……………
12. Număr mare de emigranţi români se află astăzi în
ţările……………….
13. Cei mai mulţi emigranţi români locuiesc astăzi în Europa
şi……………
14. În ……………….. (2 cuvinte) sunt peste 4 milioane de
români.
15. Municipiul …………….. este cel mai important centru urban
din bazinul carbonifer al văii Jiului.
16. După revoluţia din decembrie 1989, mulţi ţigani (romi) au
plecat în special în …………………………
17. Puţini emigranţi români se află astăzi stabiliţi pe continentele
sudice ………………….. şi Africa.
18. Se stabileşte prin ……………. numărul locuitorilor din ţara
noastră la un moment dat.
19. Toţi românii care au plecat din ţara noastră şi s-au stabilit în
alte ţări sunt ………………..
20. Populaţia României este repartizată ………….. în teritoriu.
21. Problemele legate de populaţie se calculează cu
ajutorul…………… vârstelor.
22. Cel mai mare procent în structura naţională a populaţiei îl
deţin…………
23. Dincolo de Oceanul Atlantic, în ……….. şi S.U.A., românii
numără peste două milioane.
24. A pleca din ţară pentru a te stabili în alt loc (altă ţară),
înseamnă a ………………..
25. Natalitatea ridicată în judeţele Moldovei se înregistrează în
special în mediul …………………
26. Municipiul ………………… este cea mai importantă aşezare
urbană din Banat.
Prof. Constantin-Dan IONESCU
34 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Educaţia plastică şi origami
[arta plierii hârtiei]

Începând cu clasele mici, copiii exprimă mai degrabă spiritul decât

pornesc într-o călătorie de explorare a forma unei imagini. În principiu,
universului artelor plastice prin putem numi origami orice formă de
diverse exerciţii specifice care au împăturire a hârtiei, de la coiful
rolul de a le dezvolta capacităţile zugravului sau pălăriile de hârtie tip
creative ce, prin acel „nici prea mult party până la figurile complexe, cum
nici prea puţin” pot face un lucru să ar fi dinozaurii sau reproducerile
ne încânte, să ne trezească o trăire tridimensionale arhitecturale şi
estetică. Unul dintre aceste exerciţii modelele aerodinamice (inclusiv
provoacă în majoritatea copiilor o avioanele de hârtie).
atracţie specială, şi o dorinţă de a-l Există multe stiluri de origami,
mai încerca, deşi nu este un acestea pornind de la cele mai
exerciţiu uşor; acesta este s i m p l e
origami sau arta plierii hârtiei. compoziţii
Cuvântul origami, de p â n ă l a
origine japoneză, este format compoziţiile
din oru care are extraordinar de
sensul de “a c o m p l e x e ,
îndoi” şi kami cu alcătuite din mai
sensul de multe unităţi
“hârtie”, deci origami pentru a
“hârtie îndoită”. forma un poliedru,
Numele de origami a p r e c u m ş i
fost adoptat în anul reprezentările formate
1880, până atunci arta din două sau mai
plierii hârtiei fiind multe coli de hârtie. Cu
denumită orikata. Formele toate aceste multe
care pot fi realizate prin forme de abordare, cele
această artă sunt legate de mai simple forme de
imaginaţia celui care pliază origami sunt modelele
hârtia, dar există şi categorii formate dintr-un pătrat de
de forme tradiţionale care includ flora hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot
şi fauna. Arta origami din zilele folosi diferite feluri de hârtie, de la
noastre acoperă o zona largă de cea subţire la cea groasă, precum şi
forme, de la cele complexe, cum ar fi hârtia velină a revistelor sau hârtia de
dragoni, până la cele simple care împachetat.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 35
 Origami se încadrează perfect
în categoria activităţilor practice care
se desfăşoară în şcoli, cluburi,
contribuind la formarea şi dezvoltarea
unor abilităţi de pliere prin îndoire
repetată a unei suprafeţe de hârtie şi
la realizarea, prin îndoituri succesive
ale unor jucării simple sau obiecte
diverse pentru alte categorii de
activităţi (matematică, ştiinţe ale
naturii, geografie, etc). Aceste
activităţi pot fi desfăşurate cu
întreaga grupă de copii sau
individual, atunci când există mai
multe etape
p e n t r u
realizarea unei
figurine sau
copilul necesită
ajutor în
acţiunea de
pliere a hârtiei.
Origami
are, pe lângă
v a l o a r e a
estetică, şi una
utilitară în
v e s t i me n t a ţ i e
( b r o ş e ,
ornamente de păr) şi în decorarea
interioarelor (lămpi, bibelouri,
abajururi). Uneori, îndemânarea
meşteşugului origami produce cupe,
farfurii, cutii de diferite forme,
şerveţele ornamentale. Dar nu trebuie
să uităm că formele tradiţionale ale
acestei arte sunt modelele de cocori
(foto pag.35), broaşte, berze, baloane
şi corăbii.
36 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
Adevărata frumuseţe a artei
origami este simplitatea care constă
în abilitatea de a exprima
caracteristicile esenţiale ale
obiectelor, urmărindu-se
simplificarea formelor spre limitele
cele mai pure. Origami dezvoltă
răbdarea, bunăvoinţa, deprinderea de
a păstra echilibrul fizic şi psihic, şi
ajută la însuşirea noţiunilor de
corectitudine şi dreptate; toate aceste
elemente sunt necesare manifestării
armonioase a interiorului şi chiar
perceperii armoniei în plan fizic.
Obiectul din hârtie, spre
deosebire de cel din piatră, este
perisabil. El nu poate sluji eternităţii.
Viaţa hârtiei cu forma ce o îmbracă
este pasageră, creează doar un
moment de bucurie estetică, dincolo
de care se păstrează doar memoria
esenţelor. Aşadar, ceea ce pierde în
durată arta plierii hârtiei câştigă în
profunzimea trăirii estetice.
 Pentru a oferi o educaţie plastică, copiii fiind
modalitate inovativă de deosebit de încântaţi de formele
cultivare a îndemânării obţinute şi manifestând un interes
copiilor, precum şi crescut, bucurie aparte,
educarea simţului estetic mândrie şi satisfacţia
şi cultivarea răbdării, am celor care reuşesc.
încercat să ofer
posibilitatea
elevilor din Profesor de
Liceul cu Program Educaţie plastică
Sportiv Piatra Neamţ
de a pătrunde în extraordinarul
Nicu LUCA
univers al tehnicilor origami. Am
făcut acest lucru în cadrul orelor de
JOC LOGIC
Prof. Petre COŞEREA

Cuvântul de pe verticala marcată cu raster, cu definiţia “baza

volumului”, se obţine prin scrierea literei din alfabet, precedentă iniţialei
fiecărui cuvânt înscris în grilă.
Definiţii:

1 1. Grup
2 2. Cilindru al capului
3 3. Camarad
4 4. Lucru
5 5. “Fraţii” lui Sadoveanu
6 6. Rămăşag
7 7. Erou legendar
8 8. Încălzeşte gâtul
9 9. Câine mare
10 10.Grup de răufăcători

Satisfacţia dezlegării jocului este cu atât mai mare cu cât aflaţi că,
soluţia este… cuvântul drag celor ce citesc multe… cărţi.
AD ASTRA nr. 18 - mai 2008 37
 Ce-mi doresc eu mie...

Să împlinesc 18 ani, cât mai curând cu putinţă...

Să beneficiez de toate drepturile pe care mi le
oferă statul român cu ocazia împlinirii acestei vârste...
Să-mi asum şi responsabilităţile...
Să am posibilitatea de a circula (singur!) în
vastul spaţiu european, numai pe baza cărţii de
identitate, pentru a putea vedea şi explora tot ceea ce
merită văzut şi apreciat în egală măsură...
Să am libertatea de alegere, de exprimare a
propriilor opţiuni şi gusturi legate de modă,
vestimentaţie şi... look personal...
Să am ultimul cuvânt de spus în alegerea unei
specializări în cadrul unei forme de învăţământ
superior...
Să mă maturizez mental cât mai repede şi
sufleteşte cât mai târziu posibil...
Să mi se ofere posibilitatea de a evolua, pe plan
sportiv, la o echipă de top din afara ţării – poate Italia,
poate Spania...
Să ajung să activez la cel mai înalt nivel, pentru
a mă împlini ca om şi ca sportiv de performanţă...
Să-mi aparţină decizia de a opta pentru
satisfacerea stagiului militar sau pentru oricare formă
de... supliciu...
Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi, atât eu cât şi
cei dragi mie pentru că, dacă este sănătate, celelalte se
împlinesc de la sine...
Să pot face ceva pentru oraşul în care m-am
născut, să promovez imaginea turistică şi sportivă a
acestor locuri încărcate de tradiţie pur moldovenească...
Să-mi aduc o contribuţie cât de mică la
redefinirea „Perlei Moldovei” pentru că, la modul în
care arată pe alocuri acum, sunt şanse slabe să scoatem
în evidenţă aspectele pozitive ale realităţii cotidiene...
Să trăiesc într-o lume mai bună pentru noi toţi,
o lume în care să aibă fiecare LOC, o lume în care să ne
respectăm mai mult unii pe alţii, o lume în care să ne
iubim cu adevărat aproapele şi să nu mai aibă nimeni
curajul să spună cu... emfază: „trăim în România şi...
asta ne ocupă tot timpul.”

Cosmin ŢIGANAŞU (clasa a X-a B)

38 AD ASTRA nr. 18 - mai 2008
 Cum să alegeţi un monitor LCD
1. Să cumpăraţi doar monitoare care au timpul de răspuns între 5ms şi 8ms, timp de răspuns
real, măsurat de la alb la negru şi nu cum fac păgânii, de la gri la gri.
2. Să cumpăraţi doar monitoare ce au unghiuri de vizualizare de minim 160 de grade atât pe
orizontală cât mai ales pe verticală iar dot pitch-ul sa fie între 0,25 si 0,285mm.
3. Să achiziţionaţi monitoare LCD care sa aibă un contrast de minim 600:1 şi nu care cumva să
aibă filtru optic deoarece acesta, în ciuda zvonurilor cum că ar fi OK, tot mai reflectă zeii
păgâni iar culorile, deşi mai saturate, sunt mai imprecise şi adesea prea strălucitoare.
4. Să cumpăraţi LCD-uri cu diagonală mai mică întrucât, cu cât e mai mare panoul LCD, cu
atât sunt mai mari şansele să apară pixeli defecţi (fie blocaţi-strălucitori fie întunecaţi precum
forţele răului).
5. Să nu poftiţi cu inima sau cu gândul la HDCP-ul aproapelui (adică la vizualizarea fişierelor
video cu conţinut protejat) întrucât rularea filmelor HD necesită monitoare cu timp de răspuns
foarte rapid, ceea ce nu veţi avea decât la naşterea cumintelui OLED.
6. Să cumpăraţi monitoare cu priză DVI sau HDMI pentru că nouă ne plac imaginile clare iar
dacă monitorul are ceva conectivitate suplimentară precum porturi USB sau S-Video atunci
vom fi foarte mulţumiţi.
7. Dacă tot cumpăraţi un monitor LCD cu boxe, să fie neapărat un monitor ASUS, întrucât
acest mic samaritean oferă cele mai bune sisteme de boxe integrate în LCD-uri.
8. Să cumpăraţi numai monitoare ergonomice care vă oferă funcţii de pivotare şi de rotaţie a
panoului LCD precum şi modalităţi de ajustare a înălţimii şi de înclinare optimă a panoului.
9. Dacă vreţi să nu înnebuniţi din pricina pixelilor defecţi, să cumpăraţi doar monitoare ASUS
(care oferă garanţie ZBD-zero bright dot) sau Philips (care oferă garanţie Perfect Panel).
10. Dacă vreţi să nu vă ia foc monitorul, mai ales dacă lucraţi în medii "incendiare" precum
cele bancare, ar fi bine să cumpăraţi un Philips 200XW7EB care e negru şi posedă daruri
miraculoase precum... carcasa ignifugă.
Prof. Eduard BOSTAN

Coordonator: 
Ana VÎRLAN 
nalriv@yahoo.fr 
 
Echipa redacțională: 
Maria BOTEZ 
Revista AD ASTRA este publicație 
Vasile FILIMON  înregistrată la  
Ilie POPESCU 
 
Biblioteca Națională a României‐ 
Consilier educativ:  Centrul Național de Numerotare Standardizată 
Maria BLAGA 
Colaboratori:  Ad Astra / Piatra Neamț  
cadre didactice    
şi elevi ai LPS  
 ISSN 1841 – 673X 
 
Layout & DTP: 
Ana VÎRLAN 
Fotografii:  
 
colecții particulare  Autograf ‐ 2008 
şi arhiva LPS  
 
Coperta I şi IV– sgrafitto, Petru Petrescu 
Adresa redacției:  ‐publicația respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr. 
Str. Dragoş Vodă, 15A 
Piatra Neamț  186/2003, privind promovarea culturii scrise‐ 
Județul Neamț   
tel: 0233‐233605 
adastra@yahoo.fr  ‐toate drepturile rezervate‐ 
www.lpspn.ro 
 
Fondatori: (1999) 
Ana VÎRLAN 
Maria BOTEZ 
Ilie POPESCU 
ISSN 1841 – 673X