P. 1
23406478 Julius Evolva Metafizica Sexului

23406478 Julius Evolva Metafizica Sexului

|Views: 26|Likes:
Published by Elena Luiza

More info:

Published by: Elena Luiza on Oct 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2014

pdf

text

original

JULIUS EVOLA (19 mai 1898-l1 iunie 1974), n.la Roma.

Format sub influenţa lui Nietzsche, Michelstaedter şi Weininger; legături cu futurismul lui Marinetti, grupul „papinian" Lacerba şi dadaismul lui Tzara. Pictor, teoretician al artei (Arte astratta, 1920). Ofiţer de artilerie în primul război mondial. La Roma frecventează cercurile de avangardă (Bragaglia, Balla etc.), azi e considerat drept cel mai important exponent al dadaismului italian. Poet. Studii politehnice nefinalizate. Se afirmă ca filozof şi istoric al culturii cu interese vaste şi atitudine constant anticonformistă: Saggi sul idealismo magico, 1925; Teoria deWIndividuo assoluto, 1927; Fenomenologia deWIndividuo assoluto, 1930. Autor al primului studiu italian despre Tantre: L'uomo come potenza (1926), reluat şi 1 dezvoltat în Lo Yoga delte potenza (1949). Cercetări despre formele de realizare interioară, alchimie şi magie {La tradizione ermetica, 1931), neospiritualism (Maschera e voltodellospiritualismo contem-poraneo, 1932), cavalerism şi ezoterism (Ilmistero del Graal, 1937). îşi precizează viziunea antimodemă, antiprogresistă şi antimate-rialistă în Rivolta contro ii mondo modemo (1934), amplă panoramă a civilizaţiilor tradiţionale în contrast cu civilizaţia contemporană: „După ce o citeşti, te simţi transformat", scria Gottfried Benn. în plin război, după o serie de cărţi despre problema raselor (Tre aspetti del problema ebraico, 1936; B mito del sangue, 1937; Sintesi di dottrina della razza, 1941), publică un important eseu despre asceza budistă: La dottrina del risveglio (1943), elogiat de The Păli Society. Surprins de un bombardament la Viena, în 1945, e rănit la coloana vertebrală şi rărnîne cu o pareză a membrelor inferioare. Cărţi majore despre epoca sumbră a omenirii aflate în plin Kali-Yuga: Gli uomini e le rovine (1953), Metafisica del sesso (1958) şi Cavalcare la tigre (1961). O autobiografie intelectuală în II cammino di cinabro, 1963; o interpretare istorico-ideologică (II fascismo, 1964), două volume de miscelanee (L'arco.ela clava, 1968; Ricognizioni, 1974); poezii complete (Raâga Blânda, 1969). Fondator de publicaţii (Ur, Kmr, La Torre), cu contribuţii strînse în Introduzione alia Magia quale Scienza dell'Io, 3 voi., 1955-l956; vastă publicistică de-a lungul întregii vieţi. Tradus în numeroase limbi, în ciuda margi-nalizării la care l-a condamnat lumea universitară şi academică.

JULIUS EVOLA
/ 2002\

METAFIZICA SEXULUI
Cu un eseu introductiv de FAUSTO ANTONINI
Traducere de , SORIN MĂRCULESCU
FAUSTO ANTONINI este titularul catedrei de antropologie filozofică a Universităţii Roma DI. Psiholog. BUCUREŞTI, 1994
coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Ilustraţia copertei: Rebis (androginul Regelui şi al Reginei), planşă din Munchen, sec. al XV-lea

REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI A LUI JULIUS EVOLA

JULIUS EVOLA METAFISICA DEL SESSO ■© Copyngh, 1969-,994, by Edizioni Medherrane, - Roma-Via Flaminiă, 15*8 © Humanitas, 1994, pentru prezenta versiune româneasca ISBN 973-28-0476-9

1. Lectura lui Evola a fost una din cele mai entuziasmante ale tinereţii mele. Şi e sigur că, dacă ar trebui să aleg faimoasele zece cărţi ce ar merita să fie salvate în beneficiul descendenţilor galactici, aş trece pe listă cel puţin două sau măcar una dintre cărţile lui Evola. Cred că cititorul inteligent — şi cine-l citeşte pe Evola trebuie să fie şi chiar să devină mai inteligent — nu aşteaptă să-i fac obişnuitul rezumat al ideilor lui Evola. Evola se explică foarte bine singur, iar limbajul său, atît de bogat în forţă magică, ocultă, magnetică, inconştientă, ezoterică, tradiţională, nu e cu siguranţă parafrazabil sau substituibil. Ba chiar pretenţia de a-l rezuma sau de a-l „clarifica" ar putea apărea drept o profanare, o blasfemie. Scopul prefeţei mele, intrînd şi în vederile editorului, care a avut bunăvoinţa să mi-o solicite, ca şi în cele ale dragului meu prieten Gianfranco de Turris, cu binecunoscuta şi inegalabila-i competenţă în materie de Julius Evola, este acela de a confrunta ideile lui Evola cu ceea ce se poate extrage lesne, mai cu seamă de către un observator cu preocupările subsemnatului, din examinarea lumii contemporane. \ Chiar într-o carte recentă scrisă de doi cercetători germani se aduc probe în sprijinul unuia dintre pivoţii adevărurilor evoliene: deosebirea dintre sexe e programată de întreaga şi în întreaga natură din motive aproape complet străine de cele ale reproducerii. Natura are la dispoziţie mii de moduri de reproducere: de la diviziunea

celulară la partenogeneză şi nu era cîtuşi de puţin nevoie să elaboreze complicatul mecanism al sexelor doar în scopul perpetuării unei specii. Aceşti cercetători, ca şi toţi ceilalţi care
-*-'■ '/.

6

REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI

au ochi la realitate, susţin la unison că scopul principal al reproducerii sexuate este acela de a augmenta sistemele de apărare împotriva atacurilor venite din exterior. Azi cunoaştem, mai cu seamă prin uimitoarea şi tragica vicisitudine a virusului sida, faimosul HIV, istoria incredibilă a vieţii viruşilor. După cum se ştie, viruşii nu sînt fiinţe autosuficiente, ca microbii sau bacteriile: nu au nucleu şi nu se pot reproduce altfel decît printr-o diviziune multiplă. Ei trebuie să se adăpostească într-un organism viu care le metabolizează substanţa nutritivă: exact ca ciupercile sau în general organismele micotice. Ei bine, viruşii se modifică necontenit în încercarea de a depăşi barierele ridicate în calea lor de către organism, anticorpi sau altele, la pătrunderea lor în' celule. Reproducerea sexuată, multiplicînd tipurile, adică genotipurile determinate cromozomial, multiplicîndu-le într-o măsură teoretic infinită, creează dificultăţi crescînde viruşilor, care trebuie să re-înceapă „studierea", aşa zicînd, a „noului" organism pe care încearcă să-l invadeze. Ceea ce e valabil în cazul viruşilor e cu atît mai valabil în cazul microbilor şi bacteriilor, cu care lupta e, ca să spunem aşa, mai leală, în sensul că ei nu sînt atît de insinuanţi şi de" periculoşi ca viruşii, fiindcă pot fi contracaraţi de fagocite, de leucocite, de anticorpii organismului pe care încearcă să-l invadeze şi să-l distrugă. Uimitor e însă felul în care Evola culege mărturii istorice, tradiţionale şi ştiinţifico-biologice pentru a demonstra teza aceasta care, din punctul de vedere al unui om nedezarmat, necondiţionat cu alte cuvinte de acea mer de gla.ce ce ne oprimă, ar fi lesne de intuit şi evidentă: şi anume că raportul seuxal dintre două fiinţe — şi e vorba evident de fiinţele omeneşti — de sex diferit care e cu atît mai puternic, cu afît mai magnetic, cu atît mai irezistibil, cu atît mai pătruns de ceea ce Jung numeşte unio, cu cît cele două fiinţe sînt ontologic ele însele şi prin urmare ontologic determinate, distincte, diferenţiate. Femeia absolută e integral feminină, aşa cum o dovedesc femeile ce s-au apropiat cel mai mult de această femeie absolută, adică femeile aparţinînd civilizaţiei din valea Indului: talie foarte subţire, şolduri foarte largi, fese ample, late şi proeminente, coapse puternice, glezne fine, sîni atît de turgescenţi, încît — după cum spune o poezie indiană — printre ei nu poate trece nici măcar tulpina unei flori de lotus, ochi mari, gură cărnoasă şi senzuală, nas mic, păr foarte lung. Dar aceasta nu e decît imaginea
REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 1

exterioară, erotico-estetică a femeii, după cum imaginea bărbatului lîste cea a războinicului, dar â unui războinic de tipul „galului pe moarte" sau a unui Apollo cu privirea veşnic aţintită către un etern infinit, a războinicului nu „domnul Pachet-de-muşchi", ci a războinicului armonios, cu bazinul îngust, dar nu minuscul, cu umeri laţi, dar nu mastodontici, cu faţa serioasă, dar nu severă, cu privirea inspirată, dar nu catatonică, cu mîna fermă, dar nu cristalizată şi încremenită. Imagini exterioare, extrinseci şi estetice, K care însă denotă şi singure necesarele, inevitabilele diferenţe profunde dintre cei doi. Fără diferenţă, după cum vom vedea mai amănunţit în cele ce urmează, nu avem altceva decît un acroşaj, o petardă ce face bum imediat după lansare, un faliment, un joc mai mult sau mai puţin spectaculos din punct de vedere atletic între , organe genitale mai mult sau mai puţin capabile de excitaţie, nu avem altceva decît fiziologizarea sexului, una dintre decăderile denunţate pînă şi de Kali-Yuga. 2. Evola ancorează diferenţa dintre bărbat şi femeie în marea tradiţie clasică şi preclasică: bărbatul ca element unitar, ca spirit şi cer, femeia ca element diadic, ca pămînt, ca materie. în tradiţie există exemple nenumărate, citate meticulos de către Evola şi pe care nu le voi mai relua aici: vreau doar să menţionez tradiţia clasică potrivit căreia, dacă e adevărat că Zeus este tatăl zeilor, iar Cronos, care-şi devora copiii, era tot bărbat, haosul primordial, pe care noi îl conotăm în sens masculin, era feminin, era femeie. încă de aici se vede raportul misterios şi incredibil dintre bărbat şi femeie atunci cînd bărbatul e bărbat şi femeia femeie: forma plămădeşte materia, dar materia nu e o materie inertă, moartă, amorfă, ci o materie vie, însufleţită, animală, animată. îţi vine aproape să rîzi ori mai degrabă să plîngi cînd te gîndeşti ce a devenit raportul . dintre sexe — aşa cum Evola arată încă din 1958 — în ziua de azi: un lucru mizerabil şi sărac, o mixtură de înşelăciuni, de trădări, de eşecuri, de exerciţii ridicole, de ingerări de pilule, de poţiuni şi de" injecţii spre a obţine erecţii de foarte lungă durată şi orgasme absolut lipsite de orice valoare, deoarece sînt lipsite de spirit, de arhetipalitate, de adevăr. 3. Nu se poate tăgădui faptul că Evola a fost complet denegat de lumea academică şi de intelectual», în rîndul cărora domină stîn8 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI

gita cînd acută, cînd cronică, dar totdeauna prezentă. Gîndirea lui a fost răstălmăcită şi calomniată, asociată cu nazismul şi fascismul, cu care neîndoios au existat unele raporturi, asociat cu rasismul, cu care nu a avut nici o legătură în accepţia de rasism biologic, asociat cu atitudinile reacţionare, cîtă vreme atitudinea lui Evola e singura nu doar umană, ci umanistă şi istoriceşte credibilă ce se poate identifica pe planul culturii contemporane. După cîte ştiu, numai eu şi Del Noce am susţinut teze de licenţă pe teme evo-liene. Această luptă contra gîndirii lui Evola nu e lipsită de semnificaţie: Evola e un mare demascator, un mare demistificator, în vreme ce astăzi se caută tocmai mistificarea, aş îndrăzni să spun chiar anihilarea gîndirii şi a spiritului. Prăbuşirea comunismului,

neobosit preconizată de mine, ca şi de alte spirite gînditoare, precum Benedetto Croce de pildă, nu a servit la mai nimic: scriu în vara lui '92, dar cred că pot face profeţia facilă că spiritul comunismului, materialismul comunismului, stupiditatea comunismului, simplismul reductiv Ia zero al comunismului, incapacitatea lui nu de a conjuga, aşa cum se spune azi, spiritul şi materia, ci de a anula spiritul şi de a salva o materie care, deşi considerată ca dialectică şi istorică, nu e decît tot o materie a materialismului vulgar, toate acestea vor dăinui. Vor dăinui pentru că lumea capitalismului nu se deosebeşte nici ea, prin spiritul ce o însufleţeşte, prin ideologia profundă, aş zice inconştientă sau ocultă, care o scaldă, de lumea comunismului. Acolo exista un imperativ al producţiei, care a devenit apoi privilegiu, samavolnicie şi dictatură, aici există dominaţia pieţei, în sensul cel mai banal, mai vulgar, mai stupid, mai limitat, mai regresiv şi mai reductiv din cîte se pot imagina. Zilele acestea a izbucnit „scandalul filodormelor": un scandal care te face să rîzi şi să plîngi deopotrivă, pentru că în realitate el a devenit un sistem universal. N-au lipsit oamenii politici luminaţi care au arătat că ceea ce a ieşit la iveală nu e decît vîrful aisbergului. Dar mentalitatea mercantilă există acum şi dincolo de piaţă, dincolo de piaţa legitimă şi de cea nelegitimă (diferenţierea uneia de cealaltă devine de altfel tot mai dificilă), totul devine piaţă, devin piaţă sentimentele, totul se reduce la un do ut des, la un şantaj moral permanent şi aflat la baza oricărei relaţii umane. Faptul că, pe de altă parte, haosul e superior celui descris de Kali-Yuga, haos în care trăim, e demonstrat bunăoară de utilizarea, nicicînd mai ridicolă şi mai improprie, a două cuvinte la modă şi
i

REFLECŢII DESPRE METAFIZICA' SEXULUI

9

foarte curente: „corupţi" şi „corupători". Ca şi cum întreprinzătorul dornic să capete o licenţă, o antrepriză, un permis de construcţie ar fi cel care-l corupe pe politician, pe birocrat, pe funcţionarul public. El ar fi foarte fericit să-şi economisească banii şi s% poată construi pe baza unor permise normale, obţinute datorită valabilităţii operaţiei şi a mijloacelor puse în joc. E constrîns, e constiîns, e constrîns de către politician, de către birocrat, de către funcţionarul public, să plătească, să plătească o filodormă: prin urmare corupt şi corupător e doar politicianul, el e corupt, el e corupător, nu întreprinzătorul" e corupător. Dacă nu am trăi într-o epocă de dezordine, de desacralizare, de haos, de absurd, de persecuţie a tot ceea ce apare ca spirit şi de exaltare a tot ce e material şi brutal, atunci ar fi uşor de elaborat o lege potrivit căreia cei care denunţă o tentativă de extorcare sau o extorcare consumată nu comit nici un delict, delictul fiind atribuibil şi imputabil numai acelora care sînt deopotrivă corupţi şi corupători, adică politicienilor, funcţionarilor administrativi şi birocraţilor. Dar în situaţia asta, în epoca asta, în ţara asta, nu văd cum s-ar putea întreprinde vreodată ceva similar şi împotriva teroriştilor pocăiţi, care, avînd în sarcina lor nenumărate omucideri şi condamnări la muncă silnică, sînt puşi în libertate după numai cîţiva ani, dacă nu chiar după cîteva luni. 4. Evola a polemizat cu aproape tot ceea ce a fost exaltat de lumea contemporană şi chiar de cea modernă: a polemizat cu luminismul, a polemizat cu istorismul idealist şi neoidealist, a polemizat cu pozitivismul, a polemizat cu psihanaliza, a polemizat cu aşa-zişii sexologi sau sexofili contemporani, cu Wilhelm Reich şi cu adepţii săi, a polemizat cu Ugo Spirito, unul din marii mei maeştri; polemicile acestea se năşteau totdeauna dintrun sîmbure, dintr-un nucleu original şi puternic. Evola nu s-a resemnat, nu se , putea resemna: trăiesc şi eu aceeaşi senzaţie în cercul meu restrîns, la cursurile mele universitare, cînd încerc să introduc idei care-mi aparţin — fiind totodată şi idei evoliene — despre diagnosticul şi terapia ipotetică şi imposibilă a racilelor lumii contemporane. Nu s-a resemnat fiindcă ceea ce el numea „demonia economiei" se combină cu o voluptate a degradării, a abrutizării, a promiscuităţii, a preferinţei pentru tot ce e mai rău, fapt care constituie tragedia cea mai teribilă a lumii contemporane. Un proverb negru spune:
10 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI

„Mai răul face să le bată inima fetelor." Şi poveşti adevărate precum cele ale lui Bonny şi Clyde sau cea italiană get-beget a lui Johnny Ţiganul demonstrează cît de adevărată e observaţia. Ea ar putea părea banală: dar cîţi băieţi buni, într-un sens deloc mărginit şi burghez, ci real şi profund, nu-şi dau seama că sînt dispreţuiţi de fete, şi cîţi pui de lele, ca să mă exprim delicat şi eufemistic, nu sînt asaltaţi de izmenite care-şi oferă gura şi sexul, entuziasmate de atmosfera aceea delincvento-drogato-degradato-profanato-por-coaso-fetido-dezgustătoare? 5. Şi aici se cade să deschidem o lungă, o importantă paranteză, o paranteză esenţială şi fundamentală, despre lumea femeii. Evola n-a apucat să vadă formele cele mai aberante, cele mai sinucigaşe, cele mai penibile şi cele mai ignobile şi mai cretine al feminismului. Noi însă, care le-am văzut, putem aprecia ce a devenit femeia „graţie" feminismului. Să lăsăm baltă argumentul răsuflat al drepturilor civile, politice, sociale şi economice cucerite de femeie. Aceste drepturi sînt evidente şi sacrosancte şi, printre altele, nici nu e adevărat că nu au fost total cucerite. Această civilizaţie care exaltă femeia mamă, care-şi are în Fecioara Mamă a lui Dumnezeu simbolul cel mai clasic, această civilizaţie n-u are curajul să le apere pe mamele care muncesc: două luni înainte de naştere şi trei luni după: iată tot ce-i pot oferi femeii Statul şi instituţiile parastatale, abandonînd copiii, care, pe deasupra, stau în cămine, locuri aproape totdeauna inadecvate sau extrem de scumpe (şi spun inadecvate ca să rămîn în cadrul unui anume eufemism): la ce servesc predicile papei, acest împărat roman sacralizat, la ce servesc predicile despre unitatea familiei, despre sanctitatea căsătoriei, despre caracterul ei indisolubil, despre fidelitatea din cadrul ei, cînd femeia e trimisă să muncească cu ditamai burta de şapte luni şi apoi expediată iarăşi la muncă cu un sugar de trei luni? Rezultă de aici, pe lîngă altele, că această civilizaţie, ' după ce că este o mer de glace, e" şi total incoerentă, fiindcă nu apără nici măcar lucrul de cate, dupăcum vom vedea, se slujeşte ca să

reprime. Feminismul avea însă mii de justificări: pentru că figura prostituatei a fost inventată de către bărbat, pentru că orgasmul feminin modelat după al lui sau nemodelat sau inventat sau presupus sau mistificat sau imaginat, a fost impus de către bărbat. Pentru că femeia, îngerul casei, Penelopa ţesătoare perREFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 11

petuă, femeia izolată în gineceu, femeia incapabilă să gîndească, dacă nu e curtezană, a fost inventată de către bărbat. Pentru că femeia asupra căreia soţul are drept de viaţă şi de moarte a fost inventată de către bărbat. Pentru că femeia fricoasă şi incapabilă de sentimente puternice, şi de pasiuni, ci numai de candori şi suavităţi şi virginităţi care trebuie menţinute sub protecţia unei armate de prostituate, pentru ca, după cum spun Sfîntul Toma şi Sfîntul Augustin, otrava lascivităţii să nu năpădească şi să nu altereze ca o hazna revărsată casa şî familia şi familiile toate din toate ţările şi toate aşezările şi toate ţinuturile, a fost inventată de către bărbat. Or, femeia e întru totul îndreptăţită să se revolte împotriva acestei turpitudini a bărbatului, care a inventat o femeie inexistentă, impunîndu-i apoi propria lui invenţie. Femeia are o fantezie de mii de ori mai bogată decît cea a bărbatului, ea e de mii de ori mai sadomasochistă decît bărbatul, chiar dacă sadismul ei nu e de factura celui al lui Jack Spintecătorul, ci e subtil, impalpabil, dar profund, a cărui mare satisfacţie e să-l umilească pe bărbat, să facă din el o fiinţă fără vlagă, ridicolă, un bufon, o paiaţă, o marionetă, de faţă cu alţii. Femeia e infinit mai curajoasă decît bărbatul. După cum a scris un neurofiziolog, G. Maran6n, un bărbat, dacă ar avea de îndurat oboseala sarcinii şi a naşterii, ar muri. Femeia e mai puternică decît bărbatul, cu excepţia musculaturii, care contează prea puţin. Femeia, printre altele, trăieşte azi cu şapte ani mai mult decît bărbatul, ceea ce arată cîte eforturi depune bărbatul, complet depăşit de ceea ce se întîmplă. Ei bine, femeia aceasta, înzestrată cu imense bogăţii biologice şi psihice, a vrut, pentru a se pune în valoare, să-l maimuţărească nu doar pe bărbat, ci tot ce e mai rău în bărbat; aroganţa lui, pretenţia lui cretină, niciodată confirmată, de fi single şi suficient sieşi (ah! ah!), jocul puterii şi puterea însăşi, drept care deseori am auzit tinere abandonate de partenerul lor zicînd: „Acum o să-l seduc eu, o să-mi folosesc eu toate mijloacele — şi cînd o femeie îşi pune la bătaie toate mijloacele este irezistibilă — pentru ca după aceea să-l părăsesc eu: eu trebuie să-l părăsesc, nu el pe mine." Această competiţie stupidă cu bărbatul nu produce, desigur, dina-misme sentimentale pozitive. Pe de altă parte, femeia nu-şi asumă responsabilităţile cele mai grele, muncile cele mai grele ale bărbatului: nu există femei mineri, decît în mod cu totul excepţional; nu 12
REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI

există femei vidanjoare; nu există femei care să sape pămîntul; nu există femei piloţi, decît în mod excepţional; nu există femei fur-naliste, decît în mod excepţional, cu toate că femeile ar putea face foarte bine toate aceste munci, deoarece ele sînt mai exacte, mai curajoase, mai puternice decît bărbatul. . La Milano a apărut de curînd o asociaţie, pe care voiam eu însumi să o înfiinţez cîndva, numai că mi-au luat-o înainte lom-barzii, al cărei scop e apărarea drepturilor bărbatului şi a egalităţii bărbatului cu femeia. Mi se pare cum nu se poate mai oportună. Ar fi suficient să ne gîndim la sentinţele de încredinţare a copiilor cu ocazia separărilor dintre soţi, totdeauna în favoarea mamei, chiar dacă aceasta e o prostituată notorie, şi la prejudecata că femeia este totdeauna şi în orice caz partea cea mai slabă, în cuplul conjugal. 6. Concepţia mea se depărtează de cea a lui Evola nu atît prin faptul că admite complementaritatea celor două sexe (aici sînt absolut de acord cu marele cunoscător al lumii tradiţionale), cît printr-o înţelegere diferită a acestei complementarităţi. Bărbatul, spiritul, forma, unul; femeia, materia, pămîntul, dualul. Mie mi se pare mai degrabă că femininul e de găsit nu numai în femeie, ci şi în bărbat, şi nu în sens negativ, oarecum ca un atentat la virilitatea bărbatului, ci în sensul de completitudine. Şi tot aşa masculinul sau virilul trebuie identificat şi în femeie, dar aici în sens negativ. O orientare către această concepţie, care va găsi cu siguranţă mulţi oponenţi şi sceptici, poate fi dată de gîndirea lui Jung, care numeşte animus lumea masculină şi imago-ul masculinului care trăieşte în femeie, şi anima lumea feminină şi imago-ul femininului care trăieşte în bărbat. Am observat că în iubirile cele mai profunde, ca şi în vis, are loc o-schimbare a sexelor; bărbatul visează să devină femeie pe durata acuplării şi invers, iar femeia visează să devină bărbat în acuplare şi invers. Asta demonstrează că termenii feminin şi masculin au o semnificaţie spirituală profundă, aşa cum Evola a arătat foarte bine. Dialectica aceasta e totuşi, dupî părerea mea, mai complexă decît presupune Evola şi, în ce mă priveşte, eu aş răsturna valoarea atribuită de el bărbatului, ca războinic, îndrumător, filozof sau conducător de stat, iar femeii ca propagatoare orizontală a speciei, ca refugiu şi port şi ca fiinţă dominată sexual (chiar dacă acest „dominată" trebuie înţeles
REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 13

în sensul spiritual de elevaţie şi nicidecum în cel de subordonare şi de inferioritate). Cu siguranţă însă că Evola are întru totul dreptate în ceea ce priveşte necesitatea unei formaţii şi a unui îndrumător. Şi din punct de vedere istoric şi tradiţional, această formaţie şi această îndrumare au fost asigurate şi reprezentate de către masculin, de către bărbat. Or, nu e greu de văzut că nu mai există „bărbaţi" şi „femei". Nu mai există bărbaţi pentru că nu mai există virilitate, curaj, lealitate, transparenţă, coerenţă, fidelitate faţă de înţelegeri, dispreţul faţă de primejdii şi capacitatea de a înfrunta moartea şi viaţa; nu mai există femeie fiindcă nu mai există acea disponibilitate, care, cu un cuvînt oarecum ambiguu, se poate numi şi docilitate sau pudoare sau spirit de supunere sau capacitate de

mă îndoiesc că această puternică solicitare. face ca un sex să fie atrăgător pentru celălalt. Amestecarea sexului cu extazul nu se producea printr-o ridicare a femeii la disciplina. ordine. de perversiuni şi turpitudini. la cuvîntul „donna". s-a adîncit în diferite direcţii. decăzută. ar mai putea avea astăzi vreun efect. ierarhie. recunoaştere inechivocă şi neambiguă a rolului şi misiunii fiecăruia. cît şi în caracteristicile ei specifice. trebuie „să se deschidă" cu adevărat. că femeia poate fi atrasă de bărbat. cei ce au fost denumiţi cu dispreţ — însuşi Evola îi dispreţuia — „profeţii sexului". tema seducţiei feminine se vede rareori tratată pe îndelete. E adevărat. în acest concept nu încape nici un accent moralizator. în matriarhatul ei. era cea care „trăgea în jos" puterea masculină şi o dizolva într-o masă gelatinoasă de lascivitate. aşa zicînd. Agresivitatea însăşi s-a transformat şi a devenit ceva gratuit şi4ntrat în putrefacţie. e uşor să găseşti femei deflorate anatomic. Să fie foarte clar: cînd vorbesc de turpitudini. E însăşi transformarea aurului în excrement. parcurgînd literatura erotică şi chiar pe cea sexo-logică. dar implică disciplină. golită de emoţii şi putredă. ca în mitul antic al androginului. aşa zicînd clasic. nu e înzestrată cu mari atracţii estetico-erotice. Dar într-un anumit sens. a agresivităţii. în sens spiritual şi ocult. poate oarecum cristalizat şi încremenit în structura totuşi sublimă şi nobilă. în Enciclopedia Universale Einaudi. trebuie să repet tot ce au strigat. atît în degradarea ei penibilă. o diviziune şi o ramificaţie. că represiunea sexuală şi-a pierdut. aşadar. lumea sexualităţii de azi. în sens subtil şi metafizic. desigur. răspîndire şi utilizare a drogurilor. dar într-un excrement ce are caracteristicile a ceea ce a fost aur şi nu mai poate fi aur. în timp ce pentru mine adevărata valoare e feminitatea. din gherile. Aici. cea mai puternică din cîte cunosc şi din cîte-mi pot imagina. oarecum forţat. trebuie să fie „antrenată". despre seducţia feminină. Iată încă un lucru adeseori dat uitării. după părerea mea este. judecata mea se desparte radical de cea a lui Julius Evola. Opera lui Evola prezintă o puternică solicitare educativă. ci s-ar părea că tocmai femeia. de pildă. fireşte. E ciudat că. pe cînd invadatorii arieni au fost cu siguranţă tradiţionali în sens evolian. deoarece expresia maximă şi cea mai înaltă a sexualităţii nu implică represiune. Dar libidoul pe care-l avea în vedere Evola. Dar după cum am spus. aşadar. Schematizînd. din asasinate. un soi de contrafigură sau de basorelief sau de figură în contralumină necesară pentru a înţelege în profunzime. finanţa. Nimeni nu vorbeşte despre frumuseţea sau urîţenia femeilor REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 15 (femeile sînt. dar extrem de logic. asemenea zdrobitoarei majorităţi a feministelor. cu excepţia aceleia. după cum Evola nota şi preconiza pe bună dreptate (şi lucrurile au mers chiar şi mai rău decît constata el). e însă mai dificil să găseşti femei deflorate sexual. minţile. se pierd toate distincţiile şi tot ceea ce. atît opinia lui Evola. criminalitate. . cît şi interpretarea mea pot părea false. adevărat că modelator e bărbatul. trebuie să fie „utilizată" (îmi imaginez furiile feministe stîrnite de răstălmăcirile provocate de acest cuvînt). ca să ajungă la niveluri de mare pasiune invadatoare. dar sînt gata să cred că ea. în vaginul ei mental. politică. Nu vrea nimeni să nege. E uşor să găseşti femei deflorate (mult mai greu e să găseşti virgine). se poate spune că pentru Evola adevărata valoare e virilitatea. dar „materia" modelată îşi are deja propria „natura signata" şi că această natură este esenţa universului. Momentul magnetic e însă furnizat în mod esenţial de către femeie. Formulate astfel. inutil însă şi ei. din conflicte. aşadar să fie tot mai mult atraşi şi atrăgători în raport cu sexul opus. femeia trebuie să fie iniţiată. foarte greu să găseşti femei deflorate orgastic. Femeia deschisă este femeia care nu doar a suferit o deflorare. Mărturiile din India preariană nu lasă însă nici a îndoială şi nu permit echivpcuri: civilizaţia aceea nu era tradiţională în sens evolian. trebuie să repet. Nimeni nu vorbeşte despre abisul care separă senzualitatea masculină de cea feminină. numele cel mai cunoscut şi mai mare fiind cel al lui Wilhelm Reich. semnificativ pentru celălalt. nu vrea nimeni să nege pasiunea femeii şi faptul că. ci e o femeie deschisă chiar în vulva ei mentală. ca în orice schemă. că la baza acestei cangrene se află indubitabil represiunea sexuală. se vorbeşte foarte puţin. aproape deloc. o civilizaţie orgiastică. Eu exprim însă o linie tradiţională. Sexus înseamnă divizat. e uneori mai profundă şi mai penetrantă decît cea care apare şi se instalează în bărbat. atunci cînd se declanşează. după cum se vede din litigiile interpersonale. la forma bărbatului. ceea ce se viciază. toate acestea apar tot mai mult 14 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI ca un ghem inextricabil. Nu o cunosc pe doamna Basaglia. dintr-un punct de vedere arian şi tradiţional. implicînd. ci o simplă constatare de fapt: e abject ceea ce decade.întîmpinare şi de disponibilitate profundă. Putere. aproape imposibil să găseşti femei deflorate mental. evident. Antropologul şi psihologul sînt datori să remarce o valoare şi o caracteristică excepţională în opera lui Evola: ea constituie un veritabil calc. din asociaţiile criminale. cum spune Evola. mistică şi erotică. care nu numai că face ca femeia să fie femeie şi bărbatul bărbat. în această orgie de unisex. desigur. a tradiţiei. Acea civilizaţie era. Cu riscul de â părea banal. şi anume că. la ordinea. ceea ce putrezeşte: şi viaţa sexuală a cuplului actual e degradată. evidente. recognoscibil pentru celălalt. ci îi îngăduie şi lui şi ei să fie tot mai mult ei înşişi. articol compilat de către o feministă atît de zeloasă ca Basaglia. cele mai îndreptăţite să vorbească despre fru-jnuseţea sau urîţenia bărbaţilor).

Ideea este că sexualitatea a fost reprimată nu numai în sens freudian. Ce.7. adică a capacităţii de a te bucura suferind şi de a suferi bucurîndu-te. Amîndouă aceste operaţii au avut loc de-a lungul istoriei şi rezultatul îl reprezintă prin urmare nişte biete cioturi. sadismul. să atragă atenţia aşa cum procedează lumea animală în ansamblul ei. al vaginului. cu alte cuvinte cea care poate fi numită mai nimerit intersexualitate. nu numai legitimă. Ne ocupăm de homosexualitatea psihică. ci şi în sens reichian. dar cei mai mulţi autori. insuportabilă. Despre reprimarea în sens reichian e mai simplu şi mai uşor de vorbit. atît despre homosexualitate. afluxul energiei organice cosmice în organele genitale şi în organism. ca într-o. le e frică de vagin şi. sau o femeie poate avea un aspect foarte feminin. nearmonizate (mame masculine sau taţi feminini. desacralizate şi practic distruse. în perioadele de rut. te privezi de experienţa incredibilă a unei alterităţi total diferenţiate. răsturnate. adică de la homosexualitate. adică te amputezi. la un chilot. Am spus deja că homosexualitatea e o mărturie a incapacităţii de a-l accepta sexual şi mental pe celălalt: celălalt inspiră teamă şi în consecinţă te refugiezi în propria imagine de sine. mai mult din raţiuni de conformism ideologic inconştient decît dintr-o convingere profundă (vorbesc. din figuri parentale fie prea blînde. Exhibiţionistul se mulţumeşte cu această expunere. întreg ansamblul vieţii sexuale este redus la un mic obiect. chinuitoare. realitate pe care femeia o trăieşte. fie al reprimării în sens evolian. mai cu seamă din partea bărbatului? După cum arată cazuistica clinică. să privesc homosexualitatea ca pe un comportament sexual normal la fel ca şi heterosexualitatea. Trebuie să mărturisesc că m-am străduit îndelung. ' ■ Potenţa acuplării şi infinitele sale modalităţi sînt reduse în cazul fetişismului la o imagine. devin homosexuali. cu acest efect de surpriză. Putem începe chiar de la aceasta. bunăoară). perceput ca o prăpastie fără fund sau ca o cursă dinţată. fireşte. sînt contrafăcute şi ridiculizate. Totuşi experienţa mi-a demonstrat că homosexualul psihic. homosexualul masculin e deseori terorizat de vagin. Cele mai cunoscute perversiuni sînt fetişismul. fie prea severe şi. chiar dacă mascat în inconştient. la un ciorap. Cu alte cuvinte. percepută ca sadică. al femeii. ca atare. Desigur. voyeurismul sau scopto-filia. în sfîrşit. adică direct şi macroscopic relevabil. mirosurilor. Să examinăm însă în mod separat diversele situaţii de perversiune. dacă după un tată nu cunoaştem copiii ce pot proveni din el. atunci cînd o trăieşte (dat fiind că în prezent naşterile cezariene au devenit aproape o regulă). Nu e neapărat dificil ca. vrăjitorie congelatoare. ca bărbaţi. în aceeaşi măsură ca şi heterosexualitatea. din punct de vedere erotico-sexual şi erotico-mistic. Unii consideră perversiune şi homosexualitatea. analiza perversiunilor. în virtutea căreia un individ poate avea o înfăţişare foarte virilă. al totalităţii acuplării. în exhibiţionism este amplificat monstruos faptul că femeia şi bărbatul doresc să atragă atenţia. o carenţă de agresivitate poate duce şi la anumite forme de impotenţă sau de ejaculare precoce. ca femei. cînd. Pot să devină pur şi simplu impotenţi şi frigide. Totuşi. cu acest act ce taie respiraţia privitorului: femeia îşi exhibă părţile provocatoare şi . de fiinţe private de orice capacitate de a se bucura şi crea. adică a fost reprimat afluxul corpilor erotici.e oare sadismul dacă nu pervertirea agresivităţii înseşi care e în mod natural conexată cu actul sexual. Masochismul ce g oare dacă nu degenerarea acelui tip de „masochism natural" al femeii. şi acel obiect devine substitutul obiectului dorit. are probleme extrem de grave în raport cu figurile parentale. de pildă în chinurile facerii şi în timpul naşterii propriu-zise? Capacitatea femeii însă de a suferi bucurîndu-se sau de a se bucura suferind s-a transformat. comportamentelor. Nu ne ocupăm de homosexualitatea care poate avea baze de tip endocrinomorfologic. simţindu-sfr totuşi femeie. de falus. sînt concentrate şi punctu-alizate. de vaginul matern. dizlocate. nu o consideră nici măcar stricto sensu patologică. nu toţi cei cărora. Dar în contextul de faţă e interesant de notat că homosexualitatea e produsul fie al reprimării în sens reichian. contrafăcîndu-se sau eşuînd: a devenit masochism autodistructiv sau autolezator. dar şi absolut normală. să atragă atenţia partenerului potenţial. Ca într-o acţiune magică monstruoasă. ca în depresiile grave. diverse dezvoltări. trece prin transformări 18 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI profunde de ordinul culorilor. protofip al tuturor vaginelor şi al tuturor femeilor de pe lume. chiar dacă azi nu se mai vorbeşte de Reich. cu mijloacele psihologiei profunzimilor. cît şi despre perversiuni. în>inciden-tele repetate. la un obiect. Spuneam că cel mai mare merit ştiinţific al operei lui Evola îl găsim atunci cînd întreprindem. la un pantof cu toc cui. lentă. E evident că din tot ce urmează să spun. 16 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI Conflictul are loc între cei ce consideră că homosexualitatea este în fond o patologie care derivă de obicei din unele probleme ale copilăriei. sau a devenit necesitate de a-l face să sufere pe partener spre a-i putea suferi suferinţa: spre a i-o suferi şi. cu mintea de pe urmă). fireşte. după copii putem cunoaşte taţii şi mamele. a i-o savura. Homosexuala feminină e terorizată de penetraţia falică. este exclusă orice judecată de tip moral. şi cei ce consideră că homosexualitatea nu e decît una dintre numeroasele modalităţi de exprimare a vieţii sexuale. la un sutien. să reconstituim originea psihopatologică. masochismul. în toate formele de nevroze autodistructive şi necro-file. pur psihic. pornind de la psihologia unui homosexual. comportîndu-se totuşi ca un bărbat şi dorind să se apropie de o persoană de" acelaşi sex cu el. Reprimarea în sens evolian înseamnă că modalităţile şi arhetipurile virilităţii olimpice şi REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 17 ale feminităţii demetrice şi hetairice au fost amestecate. definind-o ca „inversiune". pot deveni căşti şi chiar se pot dedica unei „vocaţii" religioase: aceste prime experienţe negative pot cunoaşte.

care dezlănţuie uraganul în sărmanul profesor fascinat şi distrus. care nu rezolva nimic şi folosea doar ca sursă de inspiraţie pentru poezii impresionante. toate religiile. Şi totuşi sînt nevoit să fac o atare operaţie. nevoi de justiţie neformulate şi neîmplinite. De altfel. realitatea răsturnării tuturor valorilor. azi chiar ecologice. al lui Croce. Femeia misterelor trebuie să fie totdeauna şi mereu goală. al Luminismului. în fine. Desigur. fără a şti să reţinem ceea ce i-a 20 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI m scăpat marxismului şi i-a scăpat şi fascismului. în campusurile americane. acea analiză nemiloasă. totul e mistificat. a ideologiilor şi puterilor? După părerea mea. din pricină că Occidentul a blestemat dragostea în expresia ei completă. iar o idee ca aceea de a crea un grup de gtvernanţi. De altfel. de mari dimensiuni. şi anume că nu poţi întrerupe dezvoltarea preconstituită în inconştient care duce de la apropiere la acuplare. crudă. pe care Nietzsche o întreprinde mai cu seamă în Genealogia moralei. Contemplaţia femeii în nuditatea ei absolută. ci de tip utopicoREFLECŢH DESPRE METAFIZICA SEXULUI 19 superumanist. în măsura în care sînt dezlegaţi de atîtea servituti pe care săracii şi oamenii normali sînt nevoiţi să le suporte? Să credem atunci neapărat că cultura noastră este iremediabil osîndită să rămînă şi să devină tot mai mult o enormă raţionalizare a represiunii? Trebuie oare să asistăm la năruirea unor ideologii precum cea nazistă. fără a ne revolta împotriva ei doar pentru că cei bogaţi şi cei puternici o simt mai puţin. revendicînd condiţii mai bune de hrana. Este totdeauna arbitrar. Şi nu e o înfîmplare că în fazele de început ale revoltei juvenile. şi chiar şi democraţiei liberale. femeie — s-a aflat mai apoi — nicidecum feminină. un cadru istoric şi metafizic complet. cu o falsă filozofie sexuală.subiect ce poate părea banal şi goliardic avea o semnificaţie profundă. Romeo şi Julieta. coapsele şi sîriîi. toate sfîrşesc rău. Aş vrea să amintesc un episod la care am asistat personal în primii mei ani de învăţămînt universitar. viaţa. fascinaţia Marlenei Dietrich. a unor asociaţii evoliene e de natură să încalce apoi bună parte din gîndirea lui. îndrăgostirea la prima vedere. psihice. la orice denunţare a rolului pe care — de pildă — l-a jucat catolicismul pentru a înnobila o limită. şi-atît. la acuplarea absolută. şi pentru a umili şi a ofensa. o ştia Dante Alighieri. Aici Nietzsche. a unor sinteze. a unor corelaţii. Reich. E drept că Nietzsche găsea o soluţie. reprezenfînd o femeie goală în toată splendoarea şi strălucirea frumuseţii. Trebuie atunci să renunţăm la orice luptă. bunăoară ceea ce face din el un adversar atît de înverşunat al lui Reich. castitatea. Una din cele mai grave tragedii ale'omenirii constă în prăbuşirea tuturor valorilor. ale mişcărilor studenţeşti. a exigenţelor. poeţii „dul celui stil nou". îndeosebi fesele. care însă contrapune un om al Tradiţiei intangibile unei catastrofe biologice. Othello şi Desde-mona. ca să dau numai cîteva exemple. nu poţi pricepe nimic din lumea în care trăim fără a fi trecut prin Evola şi îndeosebi prin acel Evola din Metafizica sexului. Curtea cea mai bine . care e spiritul însuşi. e suficient să ne gîndim că sutienele şi chiloţii datează doar de cîteva secole. un context care îşi află. la orice recontopire a erosului cu mistica. dezvoltarea. | democraţiei. renaşte un Evola. în orice copil care se naşte. în îngerul albastru. bărbatul îşi* exhibă falusul. interogaţii şi dorinţe de a ne elibera de opiumuri şi morfine. nazismului. creşterea-| şi expansiunea vieţii înseşi. întîlnim cea mai semnificativă contrafacere a lumii tradiţiei ezoterice şi de ordin mistic: contemplaţia. misterice. „Metafizica sexului" a lui Evola e inserată într-un context coerent de valori şi de logici. A fost reluată indirect de către însuşi Evola. Reprimarea sexuală e mai importantă decît orice altceva şi poate constitui chiar un element favorizam al unor tratative. In viaţa psihică. să extrapolezi anumite concepte din contextul unitar şi coerent ce le conţine. o ştia Oscar Wilde. renaşte un . Heloiza şi Alb£lard. al lui Spirito. Băgaţi de seamă: orice treaptă care conduce la acuplarea cosmică.sexuale ale corpului. 1. dar care exploata şi germeni de libertate. Totul e fals. Ceea ce s-a şi făcut numaidecît. care merită fără nici o îndoială să se năruie. deoarece valoarea unor trimiteri. care nu e decît un sistem formal de organizare extrinsecă a intereselor. Dar problema răsturnării tuturor valorilor. Omul Tradiţiei este acum inaccesibil. în expresia ei naturală şi turges-centă? Trebuie atunci să acceptăm această reprimare omniprezentă în care se regăsesc toate partidele. nuditate anatomică şi nuditate spirituală. repede însă înăbuşită. renaşte adică posibilitatea. Cînd o delegaţie de studenţi ceru să fie primită de către rectorul D'Avack. au fost arse şomoioage de chiloţi şi sutiene. 8. cîtuşi de puţin de tip nazist. Drept care a şi fost violent combătut. nu a fost continuată. nu. de îndrumători ai planetei pe baza vechilor dinastii e o idee patetică şi poetică. fireşte. descoperirea. riscînd închisoarea. După părerea mea. o cunosc toţi cei care retrăiesc senzaţiile descrise de către Platon în Phaidros: inutil să mai amintim încă o dată că marile iubiri ale istoriei occidentale. şi poate încă şi mai arbitrar în cazul lui Evola. de exemplu. spirituală şi chiar materială totul e semnificativ şi chiar un. formulase într-adevăr fără echivocuri şi ambiguităţi realitatea unor milenii de aşa-zisă civilizaţie. în voyeurism sau scoptofilie. erotice. chiar cînd exploda protestul tinerilor din anii '69-'70. Un grup de tineri ocupase Casa Studentului din Roma. constituie unul din momentele cele mai importante ale oricărei ceremonii iniţiatice. în Casa Studentului fusese expusă o imagine de carton. care într-un anumit sens e şi un anticipator al lui Evola. toate ideologiile. Paolo şi Francesca. acuplarea continuă e tăiată. O ştiau Supuşii Iubirii. în Revoltă contra lumii modeme. cazare etc. acesta răspunse că nici nu se gîndeşte să stea de vorbă cu ei dacă nu înlătură mai întîi „femeia goală" de pe acoperişul Casei Studentului. Greta Garbo care întîlneşte privirea frumosului ofiţer şi din acel moment se naşte o iubire irezistibilă. a unei vieţi bazate pe un instinct asociat cu spi-l ritul. dar de un realism olacial. cum de altfel îmi apărea şi mie.

despre care vorbeşte Reich atît de des. ubersetzt von Măria Schon und Hermann Maier. S. Matriarhatul în care ne aflăm prezintă acest paradox: şi anum^ că femeile care-l comandă nu sînt în esenţa lor femei.primită e cea mai brutală. de ce am pierdut şi în ce anume ne-am transformat pierderea. din care nu izbuteşti să ieşi şi unde orice mişcare ar schiţa prizonierii. chiar dacă e criticată. am revăzut întregul text cu ajutorul celei mai recente reeditări italiene (ianuarie 1994). reprezintă încă o acţiune a reprimării. viaroaşii din pădurea amazoniană — chiar dacă toţi aceştia mai există încă — sînt situaţi în afara marilor drumuri ale expansiunii etnice. Orgia sexului la care asistăm astăzi.^4 22 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI care va continua şi pe viitor să se acumuleze tot mai mult dir cauza represiunii înseşi şi a cercului vicios pervers. dar sînt neutre: teoretic ele ar fi putut fi puse şi în slujba apărării dragostei sau cel puţin ar fi putut sluji la apărarea structurilor ce-ar fi putut îngădui reedificarea dragostei. pentru că puterea s-a născut în definitiv spre a se opune posibilităţii de a iubi. şi . Roma. apărută în 1962. fie raporturile întemeiate pe sexe. Delimitarea subiectului Titlul cărţii de faţă cere o precizare în ceea ce priveşte termenul de „metafizică". ecologic. exaltînd agresivitatea. fiziologizat. sex shopurile ş. Etruscii pacifici şi erotici au fost eliminaţi de către romanii duri. NOTA TRADUCĂTORULUI FAUSTO ANTONII^ Prezenta traducere a fost făcută după ediţia italiană: Julius Evola. bogată. Metaphysik des Sexus. patricentrică. în realitate întreaga planetă a fost invadată de o furie posesivă. filmele sexy. nu e dăruire. pentru care sînt recunoscător editorului şi prietenului Gianfranco de Turris. Am utilizat şi ediţia germană. spunea Spinoza.. a prins în cleştii cercetării dialectice şi ai adevărului noduli dureroşi ai unei omeniri în descompunere. O dată citat Platon şi dacă facem abstracţie de unele prefigurări ce pot fi găsite la autori din Renaştere. Scriam asta cu ani în urmă cînd am citit opera lui Rollo May. sufletul în care sexul şi sentimentul s-au scindat. muriaşii din centrul Indiei. de teoriile lui Bohme şi ale cîtorva mistici heterodocşi. dintre putere orgasmului cosmic şi puterea extazului divin. la propriu. nu e creaţie. nu e aventură. Julius Evola ar trebui citit în şcoli. nu cu ochiul indulgenţei sau al duioşiei sau al amărăciunii sau al resemnării sau al spaimei sau al neputinţei. O asemenea cercetare nu are multe antecedente. curtea făcută unei femei în fond nu mai există. unde se susţine tocmai ideea că adevărata represiune în Occident nu e represiunea sexului. Frankfurt/M. ci avortoanţ stîngace de bărbaţi rataţi. etnocen-trică. Nu e o întîmplare faptul că puţinele comunităţi libere din punct de vedere sexual. pentru că la adevăr nu poţi ajunge decît prin exerciţiul dialectic. dar continuă să exalte şi ceea ce dis truge viaţa. trobriandienii din Pacific. INTRODUCERE 1. în corectură. 9. L'amore e la volontâ. ca să ştim ce am pierdut. Logica puterii şi logica pieţei sînt nemiloase. deoarece a atins culmi de adevăr. Din această ultimă ediţie am preluat şi eseul introductiv al lui Fausto Antonini. distructivă. înseamnă fie sexele.m. dintre dragostea sacră şi dragostea profană. dintr-un punct de vedere absolut. pornografia invadatoare. şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi senti ment. sub loviturile non-vieţii. nu e tremur şi cutremur. Aşa ceva nu e însă cu putinţă. Senzaţia cuştii. Atingerea uşoară a unei mîini de cjitre altă mînă poate fi capabilă să provoace un orgasm. studiul a ceea ce. nu e descoperire. de unde am preluat cele cîteva pasaje adăugate de autor. care s-au inspirat din el. trosnind acur şi în sens fizic. Acest cuvînt va fi utilizat aici în două sensuri.a. debarasat de orice obligaţie şi REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 21 cvasiironico-sarcastic. introdus în programele de învăţămînt sau măcar contestat şi criticat. sexul nu mai e spirit. dacă aţi reflecta o clipă. fiindcă atîta timp cît sexul' e vulgarizat. n-ar fajcejdecît să amplifice forţOrâtiilor DacT"ăţT7eflecta măcar o clipă la perspectiva operei mirabile a lui Julius Evola. Metafisica del sesso. Dezorientat însă e sufletul. ci cu ochiul clarităţii.M. belicoasă. Edizioni Mediterranee. îmi simt inima strînsă de o menghină cu adevărat infernală. unde prin „metafizic" se înţelege căutarea principiilor şi semnificaţiilor ultime. şi Sparta s-a impus în dauna Atenei: dar dacă în acest caz e vorba de o palmă de pămînt. în reeditarea: Julius Evola. fără ca interesul cărţii să scadă din acest motiv. ci reprimarea unităţii dintre sex şi sentiment. Wien. terfelit. Primul dintre aceste sensuri e destul de curent în domeniul filozofiei. trei trimiteri nesigure. Berlin. a căror definiţie nu e chiar inexac atribuită lui Freud. după cum exaltarea continuă a tipului de atlet al sexului poate provoca numai greaţă. la care eu adaug: dintre sex.d. doctisimă: aţi vedea atunci infinitele mizerii omeneşti nu cu ochiul pietăţii creştine — pietatea. sentiment şi iubire sacră. încheind această prefaţă. 1984. Julius Evola e un autor profund izolat. aşadar. achizitivă. 1983. care însă nu clarifică nici ea două. pînă la Franz von . Klett-Cotta im UUstein Taschenbuch. nu e o virtute —. aţi deveni conştienţi de adevărurile profunde ce izvorăsc din opera aceasta pasionată. explicat. O metafizică a sexului va fi. Toţi exaltă astăzi viaţa. nu e noutate.

Se poate întîmpla ca în semnificaţiile cele mai profunde pe care le vom evidenţia în iubire în general şi chiar în actul brutal ce-i oferă expresia şi încheierea. Soloviov sau Lawrence cu privire la acest subiect abia ating semnificaţiile mai profunde ale sexului. Balzac. ţinînd seama de ceea ce se înţelege de cele mai multe ori prin acest cuvînt şi de inoportunitatea de ordin îndeosebi sentimental şi romantic a experienţelor corespunzătoare la majoritatea oamenilor. nu se . ale pasiunii şi sentimentului. dacă atenţia nu s-a concentrat de-a dreptul în direcţia subproduselor patologice ale sexului. că se deschid perspective asupra unei lumi diferite — sînt fapte care au fost dintot-deauna observate sau intuite. se „plăsmuieşte o fiinţă multiplă şi monstruoasă" şi în care bărbatul şi femeia „s-ar strădui parcă să umilească. în studiul de faţă. ca experienţă transpsihologică şi transfiziologică. Din ea vom extrage prin urmare puncte de referinţă pentru o metafizică a sexului în cel de-al doilea sens: ca evaluare a tot ceea ce. el însuşi vede în jurul său sau trăieşte. istoriei religiilor. astfel încît să producă doar poezie. şi mai cu seamă în zilele noastre. ba chiar suspendă facultăţile obişnuite ale individului uman. Cu aceste observaţii avem în vedere domeniul erotic pe care-l putem numi profan. putea să nu creeze un echivoc şi să nu reducă cercetarea la un. lipseşte orice bază de orientare în cazul în care s-ar schiţa deplasările de nivel mai sus pomenite\_j Dar lucrurile nu stau mai bine nici în cazul acelora care îşi fac obiect de studiu ştiinţific din experienţa sexului. sociologic. dintr-o antropologie care nu se opreşte. într-o anumită măsură. cuvîntul „metafizică" va fi întrebuinţat însă şi într-un al doilea sens. Lipsesc de aceea cunoştinţele necesare pentru a formula în termenii realităţii conţinuturile posibile a tot ce e asumat de obicei „în mod irealist". de natură abstrusă şi „ermetică". Ştiinţele apte să furnizeze puncte de pornire adecvate pentru explorarea acestor dimensiuni potenţiale ale experienţei erosului au dispărut aproape cu desăvîrşire. raportîndu-se la alţii. dintr-o doctrină a stărilor multiple ale fiinţei. referirea la „dragoste". Planul pe care s-au menţinut aceştia este cel psihologic şi al unei analize generale a sentimentelor. întrucît „metafizică" înseamnă literal ştiinţa despre ceea ce trece dincolo de fizic. la simplul binom suflet — corp. Numai că acest „dincolo de fizic" se va referi aici nu la concepte abstracte sau la idei filozofice. Că în orice experienţă intensă a erosului se stabileşte un ritm diferit. reducînd non-umanul la zdrenţele glorioase ale exclusiv-umanului. eugenie şi. De altfel. lirism. domeniu îngust şi oarecum banal. după cum spunea cineva. S-a crezut că se poate ajunge la ceva mai important şi mai serios. ca şi în altele. precum acelea la care ne . o atare conştiinţă făcea parte integrantă din disciplinele antice şi din tradiţiile celor mai diferite popoare. studiile despre problema sexelor din punct de vedere antropologic. în acest domeniu. Doar ici şi colo şi aşa-zicînd aproape întîmplător s-au produs apropieri de ceea ce are legătură cu dimensiunea profundă sau dimensiunea metafizică a iubirii în relaţia ei cu sexul. mis-teriozofiei. antrenează. mai mult decît despre sex în mod specific. nivel a conştiinţei obişnuite. în actul acela în care. etnologiei. biologic. în sfîrşit. în epoca modernă. singurul pe care îl cunosc bărbatul şi femeia din lumea occidentală modernă şi pe care îl iau în considerare psihologii şi sexologii din ziua de azi. s-au 26 INTRODUCERE ' ] ocupat de dragoste. aşa cum s-a întîmplat în ultimul timp. din unghiul unei metafizici a sexului luate în acest de-al doilea sens special. nu lipsit de legătură cu etimologia sa. Lumea erosului nu a început însă doar astăzi şi e de ajuns să aruncăm o privire asupra istoriei. limitîndu-ne în schimb la planul empiric şi in sens mai restrîns uman. Carpenter. nu la ei înşişi. că un curent diferit cuprinde. duce la o schimbare de. folclorului. psihanalitic s-au multiplicat în mod endemic. Bourget. ci ia în considerare modalităţile „subtile" şi chiar transcendente ale conştiinţei umanej Terra ignota pentru majoritatea contemporanilor noştri.Baader. Berdiaev şi Klages. Lucrurile pot apărea astfel numai cuiva care postulează ca absolut ceea ce. Chiar şi cele publicate de autori precum Stendhal. Celor care trec însă printr-o atare experienţă le lipseşte aproape întotdeauna o sensibilitate subtilă suficient de dezvoltată pentru a putea surprinde ceva mai mult DELIMITAREA SUBIECTULUI 27 decît emoţiile şi senzaţiile de care sînt cuprinşi. în care au fost recunoscute şi luate în considerare posibilităţi mai profunde ce lăsau să se întrevadă suficient semnificaţii de ordin transfiziologic şi transpsihologic. „fizice". să sacrifice tot ce e frumos în ei" (Barbusse) — se poate întîmpla ca în toate acestea cei mai mulţi să nu se recunoască şi să ne considere drept fanteziste şi arbitrare toate interpretările noastre personale. în principiu. în expe-" rienţa sexului şi a iubirii. dar toate acestea au puţin sau chiar nimic de a face cu o metafizică a sexului. cercetarea semnificaţiilor ultime nu i-a interesat pe contemporanii noştri sau au considerat-o neconcludentă şi depăşită. s-a creat astfel chiar un neologism pentru cercetările de acest gen: „sexo-logia". mitologiei spre a ne da seama de existenţa unor forme ale erosului şi ale experienţei sexuale. după care ar mai fi de menţionat numai Weininger şi. şi uneori chiar la o anumită abolire a condiţionărilor Eului individual şi la apariţia sau inserarea momentană în conştiinţă a unor moduri de existenţă de tip profund. Observaţia e valabilă în mare măsură şi pentru acei autori de ieri şi de azi care. trebuie să ajungem la Schopenhauer. ci lajceea ce poate rezulta. romantism idealizam şi să destrame totul. ca posibilitate a unei experienţe nu numai fizice.

"1 în plus. apoi. profund şi inconştient chiar şi al non-excepţionalukii şi al profanului. deoarece nu numai cu străinii..vom referi. ca şi în oricare | altul. dat fiind că este lipsită în general de orice autenticitate. ca printr-o. Tocmai excepţiile de azi (şi care de altfel trebuie integrate în ceea ce. aşa cum arătam. Poate fi vorba în schimb de integrări. voi. Mauclair spune pe bună dreptate: „în dragoste. putem delimita încă de pe acum domeniile asupra cărora se va exercita cercetarea noastră. nu s-a spus că această producţie nu ar avea şi o certă valoare de mărturie. în general. Literatura ne oferă aici foarte puţin. prezenta în alte timpuri aceeaşi caracteristică într-o măsură mult mai redusă) ne oferă cheia înţelegerii conţinutului potenţial. cu alte cuvinte dragostea profană aşa cum o pot cunoaşte oricare Ion şi oricare Mane. pînă la indiscernabilitate. şi anume domeniul stărilor ce se dezvoltă în momentele de culminaţie ale experienţei erotico-sexuale de pe parcursul acuplării. prin care iese la lumină în chip mai distinct ceea ce în realitate — ca experienţă personală a autorului sau a altora — s-a înfăţişat numai într-o manieră incompletă. duce dincolo de simplul fapt fizic şi sentimental. Mauclair. Nu e. aşadar. bine documentate şi concordante în tradiţii culturale destul de diferite ar fi suficiente ca să îndepărteze ideea că metafizica sexului ar fi un pur capriciu. La science de l'amour (Amphitheâtre des sciences mortes). Concluzia pe care trebuie să o 28 INTRODUCERE tragem e cu totul diferită: trebuie să spunem mai degrabă că dife-j rite aspecte ale erosului. în . ci experienţele lăuntrice corespunzătoare. deoarece fazele respective corespund foarte des unor forme de conştiinţă diminuată (şi e logic ca. sărăcită. Studiul poate începe de la o serie de expresii constante în limbajul îndrăgostiţilor şi de la forme recurente în comportamentul lor. spre a căuta încă de aici „indicii interstiţiale" privitoare la ceva ce. zintă trecerea de la diferenţiale la integrale. Şi ceea ce creaţia aceasta prezintă în plus tocmai pentru a putea fi artă — şi anume în ceea ce le atribuie ca simţire. Paris. în mod virtual.Peladan. Confecţionată în esenţă pentru a-i excita pe cititori. Pînă mai ieri. au devenit afît de'*. dacă e cazul. decît varietăţile unei pasiuni de tip profan şi natural. a 12-a. criteriul statistic al numărului este lipsit de orice valoare. ea e teribil de săracă în ceea ce priveşte nu faptele. Primul domeniu va fi acela al experienţei erotico-sexuale în general. foarte puţini sînt aceia care . de către viaţa de toate zilele. un procedeu analog aceluia ce. ne-. ed. în artă şi în roman putem găsi şi alte. vero-j simil ca în formele antice mai sus menţionate. ar fi necesară o integrare. degradată. Nu trebuie altceva decît să-l examinăm într-o lumină nouă pentru a obţine chiar şi din ceea ce pare foarte stereotip. şi secretul ei nu e cunoscut decît unei infime minorităţi a fiinţelor. nici măcar în chip virtual sau ca principiu."2 în acest domeniu.materiale ce pot fi considerate obiective şi care deseori privesc forme gata diferenţiate ale erosului. Deşi nu avea în vedere. exprimată sau potenţială. excepţionalul poate valora ca „normal" în accepţiune superioară. în definitiv. C. într-o cercetare ca a noastră. 1911. mai îndrăzneţe ale intimităţii trupeşti. Pe bună dreptate s-a | spus: „Faptul că omenirea face dragoste aşa cum face aproape totul. Essais sur l'amour. exista vetoul puritanismului. p. în matematică. subiectivă şi obiectivă. în acest fel. într-adevăr. Date de felul acesta. Pe această bază. pătrund semnificaţia iubirii. alte materiale pot fi spicuite de la romancieri şi dramaturgi: se ştie că în perioada modernă operele lor au avut drept obiect aproape exclusiv dragostea şi sexul. dar şi cu propriul partener masculin sau feminin evităm să vorbim exact şi sincer despre cele trăite în fazele cele. banalul * 30 INTRODUCERE şi vulgarul precumpănesc în dauna materialului eventual utilizabil în scopurile noastre. astfel încît. deoarece materia primă a creaţiei artistice o constituie de obicei o experienţă personală efectiv trăită sau cel puţin tendenţială. nu e verosimil ca din aşa ceva. camuflată sau aplatizată în cazul marii majorităţi a bărbaţilor şi femeilor ce aparţin unui ciclu cultural orientat în esenţă către materialitate. încît în iubirea sexuală curentă nu au rămas din ele decîţ urme şi indicii. Materialul acesta ne e gata furnizat. Este mult mai verosimil ca această experienţă să fi fost. II: La magie de l'amour. în mulţimea nenumărată a fiinţelor cu chip omenesc există foarte puţini oameni şi. latente. 1921.Tot în ceea ce priveşte fenomenologia dragostei profane. în marea majoritate a cazurilor. şi1 obiectivă. ne lovim de o dublă dificultate. lucru deloc surprinzător de altminteri. atrofie. Cît despre culegerea directă a materialului. de „document uman". Paris. vorbire sau acţiune diverselor personaje — nu se reduce totdeauna numai la ficţiune şi fantezie.să fi fost dezvoltată o utilizare la care ea nu se preta nicidecum. C. Ne putem dispensa de superficialitatea unei metode ca aceea utilizată de Kinsey în cunoscutele sale rapoarte despre „comportamentul 1 2 S. Este subiectivă. pentru a le putea scoate la lumină. are puţină valoare obiecţia că anumite posibilităţi şi anumite semnificaţii ale erosului sînt atestabile. Dificultatea e. foarte banal şi foarte demodat unele elemente indicative foarte interesante^/ . Dar şi în cele mai îndrăzneţe romane moderne. numai în situaţii excepţionale. repre-. Din literatura propriu-zis pornografică clandestină se poate obţine foarte puţin. adică stupid şi inconştient.. 102. scenele descrise. DELIMITAREA SUBIECTULUI 29 sexual al masculului şi femelei în cadrul speciei umane". gesturile se îndeplinesc fără reflecţie. de amplificări şi de intensificări. adeseori sacre sau' iniţiatice. nu e un impediment ca misterul ei să-şi păstreze demnitatea ce i se cuvine. ale erosului să fi fost inventat şi adăugat ceva ce în experienţa umană corespunzătoare era complet inexistent. dintre aceşti aleşi. Căutarea materialului întîmpină totuşi dificultăţi particulare în privinţa datelor referitoare la un domeniu important pentru studiul nostru. în decursul vremurilor.

încît uneori se întîmplă să nu ne putem aminti nu numai de ceea ce am simţit. rituală sau mistică a unirii sexuale şi a înseşi orgiei. Pentru partea mai nouă. lucrarea de faţă nu va reprezenta mult! mai mult decît o schiţă. spre a obţine o anticipare a absolutului. fac parte toate acestea. neurologii şi ginecologii s-ar afla într-o poziţie foarte favorabilă pentru a culege un material util. dacă în domeniul acesta intervin pretenţii ştiinţifice. Graţie profesiei lor. să fie aşa). De altfel. dacă ar şti să se orienteze şi ar fi interesaţi de asemenea lucruri. DELIMITAREA SUBIECTULUI 31 relevat pe bună dreptate că „femeile care. o împrejurare accidentală de natură strict personală ne-a împiedicat să le culegem. ar fi tre. adică psihanaliza. o folosinţă magică. aşadar. Despre doctrina ezoterică a androginului ca şi despre practicile sexuale la baza cărora stă doctrina respectivă am mai avut prilejul să vorbim în alte cărţi. ci chiar şi de ceea ce am spus ori am făcut în respectivele momente. p. după cum am şi spus-o mai sus. presupoziţia necesară pentru a înţelege o experienţă este să o fi făcut tu însuţi într-o formă adecvată.cazul celor mai mulţi. şi observaţia. scriu cărţi despre aceste probleme [despre problemele sexuale] sînt adeseori ultimele cărora ar trebui să li te adresezi în calitate de reprezentante ale sexului lor: cele care ştiu cel mai mult sînt cele care au scris cel mai puţin. cercetările ei sînt de la bun început inoperante din cauza prejudecăţilor şcolii şi a unei concepţii deformate şi alterante despre fiinţa umană. poate fi la rîndul său sub-divizat potrivit distincţiei dintre exoterism şi ezoterism. astfel": încît astăzi s-ar putea vorbi prea bine de un soi de obsesivitate a. sacră. 2. cu deplină seriozitate şi sinceritate. prostituate şi femei ale populaţiilor primitive. Am putut constata că momentele de apogeu. Datorită j unor împrejurări speciale. ca şi diversele culte erotice. din punctul nostru de vedere însăşi disciplina cea mai recentă care şi-a făcut un soi de idee fixă din sex şi din libido. jucat de sex în civilizaţia actuală e cunoscut de toată lumea.i tate. după cum s-a spus. Considerînd aceste diverse domenii ca părţi ale unui întreg. rezultatele sînt mai totdeauna mostre de incompetenţă de-a dreptul grotescă: aici. e valabilă în mare măsură şi pentru bărbaţi. cu fenomenologia sa raportată la o sexualitate care nu mai e profană. Rămîne în fapt. Lăsînd la o parte formek cunoscute prin exemplul cel mai notoriu al dionisismului şi tar trismului popular. şcoala pozitivistă din secolul trecut a ajuns să publice pînă şi fotografii ale organelor genitale feminine pentru a stabili corespondenţe singulare între delincvente. iar împrejurarea că are în bună măsură un caracter retrospectiv nu-i răpeşte nimic din valoare. ca şi în alte domenii. o culegere de mărturii pe bază introspectivă despre experienţa internă a sexului pare a nu fi sfîrnit nici un interes. cît şi semnificaţia unei metafizici a sexului reies cu suficientă clari. cînd ele îşi dezvoltă formele cele mai interesante. „sexologice". Şi aici. nu poate fi identificată pur şi simplu cu orice sexualitate posibilă. Şi tot aici e nimerit să mai spunem că tocmai pentru că astăzi psihanaliza.j buit să dispunem de un material mult mai bogat pe care. există suficient material pentru a indica o direcţie şi pentru a da o idee despre ansamblu. care. hierogamii etc). în general. în principiu. ale sexualităţii constituie deseori întreruperi mai mult sau mai puţin profunde ale conştiinţei îndrăgostiţilor. înj care ele se complinesc şi le luminează alternativ. III. chiar şi făcînd abstracţie de dificultăţile mai sus menţionate. şi pentru noi e mult mai important. Acest de-al doilea domeniu. Studies in the Psychology of Sex. 1909. mai mult sau mai puţin diferenţiate. totul depinde de stăpînirea sau lipsa unor cunoştinţe adecvate pentru a proceda la o interpretare corectă şi a nu considera toate aceste mărturii aşa cum o fac aproape fără excepţie istoricii religiilor şi etnologii: cu acelaşi interes „neutru" pe care-l poţi avea pentru nişte obiecte de muzeu. a cărei degradare o reprezintă prima: şi aceasta este chiar intenţia fundamentală a cărţii de faţă. Chia şi pentru acest domeniu special dispunem de o documentaţie. prostituţie sacră. pe terenul erosului profan. Hiiladelphia. Ea nu ne poate oferi decît ici şi colo unele indicaţii utile. dintre a 32 INTRODUCERE uzanţele generale şi doctrina secretă. Rolul". şi anume cercetarea din domeniul iubirii profane. Sexul în lumea modernă înainte de a intra în subiect ar fi poate oportune cîteva scurte consi-" deraţirreferitoare la epoca în care a fost scrisă cartea aceasta. ceea ce este senzaţie şi emoţie simplă. atît realitatea. s-a elaborat un regim special al unirii sexuale spre a conduce la forme particulare de extaz. Havelock Ellis3 3 Havelock EUis. corespunzător tradiţiilor ce au cunoscut o sacralizare a sexului. VII. deseori chiar sub forme colective şi instituţionale (sărbători sezoniere. în sfîrşit. în asemenea măsură. una metafizică. Nu e însă aşa. e imperios necesar ca acesteia să-i opunem altă primordialitate. Oricum. Ceea ce fiinţele umane cunosc de obicei numai cînd se simt atrase una de alta." Noi am merge chiar mai departe şi am spune: sînt cele care nu au scris nimic. cînd se iubesc şi se unesc va fi restituit totalităţii i mai vaste din care. a scos în relief o primordialitate subpersonală a sexului. stadii din care aceştia îşi vin în fire ca după un leşin: altfel spus. dar au şi dezvoltat tehnici cu scopuri clar şi conştient iniţiatice. fireşte. în nici o altă epocă femeia şi sexul n-au stat ca acum în . sexului. Dimpotrivă. Cu un nemaipomenit bungust. domeniul sexualităţii obişnuite. şi] concordanţa destul de vizibilă dintre doctrină şi metode în diver-j sele tradiţii e foarte semnificativă. extatice sau menadice. Materialul de care dispunem în această privinţă e destul de vast. voi. abia dacă intră în discuţie. printr-o inversiune cvasidemonică. au existat medii nu numai că au recunoscut dimensiunea mai profundă a sexului. un al doilea domeniu. Toate acestea privesc. paroxistică ajunge să oblitereze totul.

ca în alte epoci. a unui proces regresiv. Trebuie să relevăm caracterul cerebral al acestei pandemii moderne a sexului. Astfel că avem un erotism ca tonalitate de fond pe planul spiritual cu două caracteristici frapante: în primul rînd caracteristica unei excitaţii difuze şi cronice.prim plan. în ultimele decenii ale civilizaţiei occidentale. deoarece se permanentizează ca excitaţie psihică.J rile în colanţi foarte strimţi sau cu minijupe ce lasă vederii mai mult de jumătate I din coapse şi care doreşte să fie privită. sediile vieţii intelectuale şi spiriJ tuale.! trăim într-o civilizaţie în care interesul predominant nu mai e cel] intelectual sau spiritual. E un popor epuizat. Nu e vorba de impulsuri mai violente care s-ar manifesta doar pe plan fizic şi ar duce. cultul propriului corp. Tipurile feminine cele mai seducătoare şi mai excitante nu mai sînt cunoscute* ca pînă mai ieri. există tren forme prevalente de interes. cu deosebire semnificative sînt anumite forme feminine de anestezie sexuală şi de castitate coruptă. s-a dezvoltat în toate domeniile sub semnul sexului. erotismul respectiv poate coexista chiar cu o aparentă castitate. aproape independente de orice satisfacţie fizică concretă. Corespunzător. întreaga viaţă practică contemporană. cînd viaţa sexuală era mai puţin liberă şi cînd. în acest scop au fost concentrate toate resursele tehnice. Torţionare sexuale dej genul acesta se întîlnesc pretutindeni: fata care se expune în bikini minusculi. T. ci acela. SEXUL ÎN LUMEA MODERNĂ 33 riptease-ul. televiziune. în ceea ce priveşte primul dintre aceste două puncte. teatrul. Capul. pe care nuditatea imediată. descompusa Medicii afirmă că toţi tuberculoşii sînt senzuali. azi prin cinematograf.| 4 L. Este evident că azi." SEXUL ÎN LUMEA MODERNĂ 35 ter neiul luptelor sociale celor mai caracteristice şi mai funeste. Nu se poate să nil amintim ideile formulate în Antichitatea clasică pornind de la q analogie cu organismul omenesc. ajungînd să le provoace astf un gen de insensibilitate şi.d. obiceiul american ca o tînără să se urce pe scenă şi să se dezbrace încetul cu încetul. cosmetica şi te celelalte constituie principalul interes şi le procură o plac derivată pe care ele o preferă plăcerii specifice rezultate din exp rienţa sexuală normală şi concretă. după cum şi aria lor de influenţă e colectivă.a. toate fiind oricînd gata să | se indigneze. dar nu şi atinsă.. publicitatea. postere ş. ele devin focare ale unui erotism cu rază de acţiune internaţională şi intercontinentală.| în sfîrşit ale vieţii pîntecelui şi sexului. datorită limitării drastice de către uzanţă a unei libere manifestări a amorului fizic^ar fi fost firesc să ne aşteptăm tocmai la acea intoxicare mentală care. Astăzi sexul mai degrabă a impregnat sfera psihică." Lăsîndu-i la q parte pe francezi. rămîne adevărat faptul că răspîndirea pandemicl a interesului pentru sex şi femeie marchează toate epocile crepus-l culare şi că acest fenomen în epoca modernă se numără. completă şi impudică ar distruge-o. doar în zone restrînse din ţările unde trăiesc sau se află. Stomacul e. Con-trapartea Sa este importanţa marcată ce o au. determinat de pîntece şi sex: drept care ameninţă să se 1 adeverească vorbele nefericite ale unui mare poet. exacerbarea a tot ce le poate preze ca momeală pentru bărbat. fetişcana care merge pe stradă legănîndu-şi şoldu. şi parţial ca o consecinţă a acesteia. azi. scoţîndu-şi unul după altul articolele de vestimentaţie tot mai intime. finală. în al doilea rînd. reviste. nu mai este nici cel eroic sau.1 însă şi cu o plăcuţă simbolică cu inscripţia «nu atingeţi». Sub mii de forme. Woodward a identificat în mod corect o formă de sadism psihologicT la acele femei din zilele noastre „care îşi etalează propriul corp.raportabile la ceea ce psihanaliza numeşte varietăţile 34 INTRODUCERE autistice ale libidouluiJE vorba de acele tinere moderne la c exhibarea propriei nudităţi. e caracteristic faptul că azi ne gîndim la sex mult mai mult decît ieri. pieptul şi părţile infe-| rioare ale corpului sînt. femeia şi sexul domină literatura. la o viaţă sexuală exuberantă şi neinhibată şi chiar la libertinaj. „stele" şi regine ale frumuseţii. Femeia e prezentată sub mii de forme pentru a-l atrage şi intoxica fără încetare din punct de vedere sexual pe bărbat. în virtutea regresiunii. trei tipuri umane. Selecţionate cu grijă şi puse în evidenţă prin toate mijloacele. necruţînd nici chiar straturile sociale care în alte vremuri trăiau în limitele unei sexualităţi normale şi anodine. la om. dimpotrivă. e tipică zilelor noastre. are valoarea unui simbol în care se concentrează tot ceea ce. j doamna cu decolteu provocator. chiar de rei nevrotic4* Tocmai aceste tipuri trebuie înregistrate printre focare care alimentează în cea mai mare măsură atmosfera de senzua tate cerebralizatâ cronică şi difuză din vremea noastră^ Se pare că Tolstoi i-a spus odată Iui Gorki: „Pentru un france. cinematograful. pînă la minimul necesar pentru a menţine în rîndul spectatorilor tensiunea proprie „complexului de aşteptare" sau starea de suspans.m. producînd în ea o gravitaţie constantă şi insistentă în direcţia femeii şi a dragostei. trei tipuri — putemi adăuga — de cultură. aşadarî printre cele multe care confirmă că epoca respectivă reprezintă faza extremă. Cît despre cel de-al doilea punct. prevăzîndu-l. mai presus de orice este femeia. . ale impulsurilor sufleteşti ce ajung pînă la dispoziţia eroică. sub-J personal. în calitate de artiste de cinema. oricum J raportabil la manifestări superioare ale afectivităţii. şi anume că i foamea şi dragostea vor modela forma istoriei. în anumite cazuri.

pentru antropologia psihanalitică. ci câ maimuţa se trage din om prin involuţie. 0 caracteristică fundamentală a celei din urmă dintre vîrstele respective. Capitolul I EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ 3. semnificaţia ce se poate deduce pentru sexualitate din punctul de vedere al unei antropologii care-i recunoaşte omului demnitatea de fiinţă nu exclusiv naturală va fi. 1949. trebuie doar să identificăm în pandemia sexului unul din semnele caracterului regresiv al epocii actuale: pandemie al cărei corespondent natural este ginecocraţia. crepusculare. 1969. ! Complet diferite sînt presupoziţiile de la care vom pleca în cela de faţă. specific uman. în formularea sa tantrică. va fi pus în evidenţă sub raportul metafizicii şi utilizării sexului nu va putea sluji decît la marcarea unei opoziţii. Westen-hofer. vom considera şi vo explica sexualitatea animală — ca atare. Rivoltâ contro ii mondo modemo. Pentru gusturile mai delicate a intervenit apoi psihanaliza. Punctul nostru de pornire nu este teoria modernă a evoluţiei. asupritori ai prietenilor. dar accentuînd aceeaşi. Caracterul acestei antropologii se reflectă neapărat în însuşi conceptul pe care ni-l facem despre sex. Adloff): şi anume că în speciile animale este posibil să se reactiveze specializările degenerative ale căror potenţialităţi s-au epuizat în omul primordial. 38 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAIÂ tendinţă. Ceea ce însă. pînă într-acolo. de a explica superiorul prin inferior — în cazul de faţă. în general vorbind. pentru noj nu e adevărat că omul se trage din maimuţă prin evoluţie. pp.în zilele noastre. femeia. ci şi a dorinţei şi a sexului. de altfel. dragostea şi sexul. 52). al „sinelui" (Es) al arhetipurilor arhaice care duc înapoi la o ancestralitate primiţi vistă. J. adică o imagine deformată şi trunchiată a omuluiLjAşa cum. mai exact spus de antropologia particulară pe care o adoptăm. în această privinţă. în sensul de popoare originare. aşa cum se procedează cu numele lui Dumnezeu. Le Madri e la vinlitâ olimpica. omul s-ar trage prin „evoluţie naturală" din animal. în funcţie de finalitatea pur biologică a specieLj Astfel. ea este nu numai zeiţa distrugerii. cu necesitate opusă cetei care îi poate fi atribuită de către o antropologie ce-l consideră pe om numai ca pe una dintre numeroasele specii. ar fi că în cursul ei KălI s-a trezit — adică s-a dezlănţuit — pe de-a-ntregul. Ca şi pentru J. în ceea ce priveşte problema civilizaţiei. potrivit acestor teorii. a fost prefigurat şi de diverşi cercetători care s-au revoltat împotriva dogmei evoluţioniste (Kohlbrugge. al instinctului. încadrarea sexologiei în perioada mai recentă şi chiar azi în tratatele cu pretenţii „ştiinţifice" suferă de pe urma moştenirii materialismului din secolul al XlX-tea. animale şi de către o epocă în care — aşa cum spunea H. tendinţa modernă de a readuce superiorul la inferior. de pildă. Bachofen. De Kălî ne vom ocupa frecvent în cele ce urmează. să ne creăm azi iluzii pe baza unor perspective de acest gen. (19Î4). derivă din aceste premise. $| pentru problema noastră. în acest context special. E tot un semn al venirii „epocii întunecoase" cînd „bărbaţii ajung să fie supuşi femeilor şi robi ai plăcerii. la fixarea cîtorva puncte de vedere. Dacqu6. Cititorul va vedea în cele ce urmează la ce plan se referă posibilităţile menţionate. Roma. Philp — s-a considerat normal să se scrie Selecţie Naturală cu majuscule. într-adevăr. ale cărui varietăţi de manifestare în civilizaţia noastră le-am indicat de asemenea în alt loc5. Milano. 395-396. Doctrina tantrică. ai maeştrilor lor şi ai celor vrednici de respect" (Mahănlrvăna-tantra. de Maistre. Altă mărturie ne este oferită de tradiţia antică indiană a celor patru vîrste ale lumii. ci doctrina tradiţională a involuţiei. îneît epoca respectivă se situează sub semnul ei. a 3-a. ontogeneza — istoria biologică a individului — nu repetă de fapt filogeneza — presupusa istorie evolutivă a speciei —I ci reparcurge posibilităţi eliminate. 14 şi urm. fondiţ omului îl constituie totdeauna un element prepersonal şi subper! sonal — universul inconştientului. care a avut drept premisă darwinismul şi biologismul. care se defineşte şi se împlineşte treptat în dezvol-j tarea individuală. în mod direct sau indirect. e concepută natura umană. comentariu la J. Noi vom considera ca sigur ceea ce. ci mult mai adesea rămăşiţe degene-j rescente. umanul prin ceea ce e fiziologic şi animal — s-a impus şi în acest domeniu. adu-cmd în discuţie elementul psihologic. Bunăoară. IV. 5 J. formulează o etică şi indică o cale. fiind de aceea aproape subproduse ale adevăratului proces evolutiv ce-şi are centrul încă de la început în om. Marconi. în speţă. j Deosebirile fundamentale de metodă şi de orizonturi care. L. nocturne ale unor rase mai vechi pe de-a-ntre-j gul dispărute. Nu e însă cazul. nici pentru noi popoarele sălbatice nu sînt popoare primitive. ed. în fondul ei ultim şi pozitiv. Evola. la animale şi aşa cum u prezintă . prin a căror cunoaştere scăderea nivelului interior la omul modern va deveni perceptibilă în chip nemijlocit. la fel şi viaţa sexuală şi erotică a omului a fost înfăţişată ca o prelungire a instinctelor animalice Şi explicată. Deocamdată. Prejudecata evoluţionistă Este evident că semnificaţia care trebuie să fie atribuită sexului depinde de modul în care. subordonînd acele potenţialităţi principiului superior. preeminenţa tacită a tot ce. Edizioni Mediterranee. ci dimpotrivă. apar astfel cu claritateLNoi nu vom considera sexualitatea umană ca pe o pr lungire a sexualităţii animale. care în epocile precedente ar fi trebuit să fie respinse sau chiar ţinute în secret: %ă prefaci otrava în medicament. în funcţie de acest fond sau sub-fond îşi închipuie psihî analiştii că pot explica tot ceea ce mai înainte era considerat în ort ca viaţă psihică autonomă: cu atît mai mult cînd este vorba da domeniul dragostei şi al sexului. e condiţionat de elementul feminin. aşa-numita vîrstă întunecoasă (kali-yuga). oprindu-se la schiţe şi trecînd mai departe. pp. sub unul din aspectele ei principale. Drept care.

trebuie să utilizăm conceptul îngust de dragoste sexuală. straturi existenţial elementare în cornii paraţie cu simplul sentiment. trecerea la act şi mistuirea de sine* într-o culminaţie. în comuniunea umană intersexuală sau în afinitatea intelectuală. intră mai degrabă în discuţie fenomenul mai vast şi mai complex constituit de dragoste. în dragoste pot juca un rol şi afinităţile ideale. cu căsătorie. aşadar. o dragoste ca fapt de natură predominant estetică şi de gust (amour-gout). Dragostea care poate prezenta interes pentru cercetarea noastră e în esenţă dragostea-pasiune — şi. dintre o dragoste-pasiune (amourpassion). fpt corolar (ibid. ea face parte integranta din dragosteapasiune. 1). Dragoste şi sex După această premisă metodologică generală. o dragoste pentru frumuseţe. 1890. nicidecum fizică sau biologica a semnificaţiei unirii sexuale: de altfel. Cînd se trezeşte. I EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 41 Trebuie deci să ne pronunţăm împotriva concepţiei care prezintă ca pe un progres şi o îmbogăţire trecerea de la dragostea sexuală la dragostea de coloratură predominant afectivă şi socială. Din punct de vedere metafizic. se pun în mişcare straturile cele mai profunde ale fiinţei. să o spunem încă a dată. simpatia. păstrîndu-i însă totdeauna natura. dar care are drept centru natural de greutate unirea efectivă a două fiinţe de sex opus. familie. Deoarece ne referim esenţialmente la om. în raport cu aşa-zisul „instinct al reproducerii" şi.. dacă nu îşi au contraJ partea în acea atracţie numită îndeobşte „fizică'Ş a cărei consecinţa este alăturarea trupurilor şi trauma acuplării. aşa zicînd. Ele nu reprezintă cu nici un chip faptu -primar. a cărei manifestare cea mai grosolană este climaxul orgasmului sexual. în parte." 40 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ gostea fizică în sensul indicat de Stendhal se poate prezenta ca varietate distinctă a dragostei numai dacă presupunem un proces <L disociere şi primitivizare. morali şi chiar intelectuali ce se ridică deasupra domeniului biologic. de la interes pînă la stimă. contactul. meta-î fizic vorbind. Desigur. antrenînd întregul ansamblu al experienţei erotice ca atare. o dragoste trupească (amour physique) şi o dragoste întemeiată pe vanitate (a/nour de vanitâ). Schiller a putut scrie: „Pasiunea zboară. de pildă prin consacrarea necurmată şi absolută. ea se bazează pe elemente periferice care apar separate de orice experienţă profundă în momentul cînd unul dintre acestea devine cu adevărat factorul predominant. ci| însăşi „viaţa speciei". Ca atare. şi o dragoste pură poate ducej dincolo de individ. în această clipă. Astfel arată lucrurile. noi vedem în această uniri scopul esenţial şi totodată concluzia oricărei experienţe întemeiata pe atracţia dintre sexe. în inima Şi în simţirile noastre. centrul de greutate al oricărei iubiri. aici se impune numaidecît o delimitare. Vom lua.. DRAGOSTE ŞI SEX 39 4. ar putea fi valabilă definiţia. devotamentul şi afecţiunea.. ci cu un minus. it. îndeplinindu-se de obicei în acuplarea corporală"t / în ceea ce priveşte dragostea la oameni."1 Dra1 P. există şi o concepţie ideală sau sentimentală despre iubire.Bourget.d. impulsul sexual. trad. au fost distinse mai multe forme. Paris.'„altceva". bazată pe viaţa în doi. în asemenea forme.a. sa produce.m. Profunzimile fiinţei. o dragoste de patrie. După cum vom vedea. în definitiv. Numesc stareţa aceasta dragoste.lui Bourget: „Există o stare mentală şi fizică în timpul căreia totul este abolit în noi. scurtcircuit.): „îndrăgostitul. manifestări elevate ale sentiment tujui. Acesta nu constă în faptul sexual sub aspectele sale brute şi fizice. Physiologie de I'amour modeme. în mod normal. Din acest motiv. dragostea trebuie să rămînă.m. în domeniul de care vorbim ajung să fie atinse şi dinamizate numai prin unirea efectivă a sexelor. ca şi prin tot felul de sacrificii de sine: o face însă numafl ca o dispoziţie spirituală ce va putea rodi concret doar în alt locj nu într-o experienţă în act. prin atracţie „fizică". să trecem la delimitarea obiectului esenţial al studiului nostru. p. o cădere intensivă de nivel. din punct de vedere existenţiali ceva diferit. fie el şi inconştient. nonindividuală a sexului. Cum e însă firesc. _ Că. pentru a rămîne în planul concret. nu este un îndrăgostit. Luată în sine. E cunoscută distincţia din secolul al XlX-lea a lui Stendhal. precipitatul. nu într-o senzaţie şi aproape într-o fractură reală a fiinţei.care caută în iubire altceva decît iubirea. pe de altă parte. spiritul de sacrificiu. tarîcireţea şi alte forme de dragosw „non-materială" sînt adeseori conexate cu sexualitatea şi nu sînj adeseori decît sublimări.d. putem ţine cont. în considerare acea experienţă umană care poate cuprinde un ansamblu de factori mentali." . progenitură ş. Sînt derivate. e vorba numai de distincţia dintre diferite aspecte ale fenomenului erotic luat în totalitatea sa. transpuneri sau deviaţii infantil-regresiva ale acesteia — iată o idee care poate fi trecută la activul cercetăj rilor psihanalitice şi de care. o dragoste dusă pe un asemenea plan — pe planul nietzschean al „preaome-nescului" — este doar un surogat.47 (af. sau ceva incomplet. sub semnul căreia aceasta se dizolvă în simpla afecţiune. în toate acestea nu avem de a face cu un spor. în parte. Dragostea cea mai elevată dintre fiinţe de sex diferit este oarecum ireală în absenţa acelui soi de. O asemenea distincţie e doar în mică măsură utilizabilă. dar care include şi dimensiunea transcendentă. fiindcă despre dragoste se poate vorbi în sens generic.a. terminus ad quem firesc al lui. omul îşi creează cu aceasta o soluţie iluzorie pentru acea nevoie de confirmare şi de integritate ontologică ce constituie fondul esenţial şi inconştient al impulsului sexual. cu forţele primordiale este pierdut sau se menţine numai printr-un reflex. întrucît există o dragoste pentru părinţi. toate acestea reprezintă însă. în gîndirea noastră. afectivi. aici e necesar să precizăm acest punct fundamental: a anume că deosebirea dintre concepţia noastră şi concepţia „pozitw vistă" constă în interpretarea diferită. ea reprezintă limita inferioara a acesteia din urmă. o dragoste maternă ş. în genere.eventual şi la om — ca pe o cădere şi o regresiune a unul impuls ce nu aparţine sferei biologice. doar aceasta merită numele de dragoste. Existenţial.

adică prin raportare la datele nemijlocite ale experienţei de viaţă individuale. parcă reeditînd polemica lui Rousseau contra „culturii" în numele „naturii". nu fără rost. La om. Nu e nicidecum vorba de un fenomen artificial dq „corupţie" derivat dintr-o „îndepărtare de natură". fie cînd o neagă în numele spiritului. 5. decît a degradare. de altfel. ea este lipsită de orice fundament. cu locul ce i se cuvine omului ca atare în ierarhia complexă a] fiinţelor. instinctul e un fapt conştient. Cît despre „instinctul de reproducere". îl găsim îl femeie. cînd suprimă orice gînd atît la propria sănătate. incognoscibilul. scopul suprem fiind „continuitatea vieţii universale". principiile. El e liber în foarte mare măsură — şl cu atît mai mult cu cît individul e mai diferenţiat — de servituti şi de perioadele sezoniere de împerechere care se observă în sexualitatea animală] (şi aici. Dimpotrivă. dar ca aceia care au asistat orbi şi inconştienţi la schimj barea la faţă'j în plus. Lawrence. aşa cum am luat poziţie împotriva sexologiei de orientare biologică printr-o critică pe care o vom mai dezvolta ulterior. D. prin concepţia mai sus menţionată cădem într-un echivoc lamentabil şi. în Point Counter Point. La om. bestiali nu e cuvîntul just. punem sub acuzare eroarea celor care. dat fiind că din punct de vedere psihologic. Numai la indivizii cei mai primitivi circuitul se "nchide atît de rapid. la omul ca atare. încît pot duce la propria distrugere sau la comportamente ce fac totală abstracţie de el şi care nu au nici un raport cu „finalitatea speciei".' Făcînd un pas mai departe. ajung să subordoneze un instinct celuilalt. în fond. cît şi la propria conservare. pot neutraliza sau contrazice acel instinct în asemenea măsură. psihică. p. EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 43 dorinţe psihice. în substanţa sa. La om. A fi natural în sensul cuvintelor lui Campion echivalează pentru om doar cu a se denatura. care sînt mal înţelepte decît intelectul. 3 Peladan. H. Aici se cade să supunem unei critici adecvate şi mitologia pe care o practică sexologia curentă cînd vorbeşte de un „instinct al reproducerii" şi califică instinctul respectiv drept elementul primar al oricărui erotism. în speţă scrisoarea din 8 decembrie 1915. P61adan are dreptate cînd scrie: „în dragoste. şi vor face prea puţin rău. şi care defineşte dragostea şi sexul la om. ed. La science de l'amour. poate părea perversiune. Şi în anumite cazuri un asemenea rol poate fi jucat. Lawrence a adăuga el însuşi: „Religia mea este credinţa în sînge şi în trup. de curînd. mai mult la femele decît la masculi). Dar ca un conţinut al conştiinţei." Oamenii. T. cit. şi de condiţionări de ordin mai general ce stau în prim-plariul sexualităţii animale. Imitarea naturii. care acţionează în aceeaşi măsură la om ca şi la animale. care. ca şi Morselli însuşi4. Ea este poarta prin care intrăm şi ieşim. 210. îl purtăm în carne. la fel. Gotha Book Mart.Nu putem întrezări aici decît o fundătură şi una din dramele condiţiei umane. H. în majoritatea lor.] Omul poate dori şi iubi în orice clipă: şi asta e o trăsătură naturală a dragostei sale. şi ca să preîntîmpinăm orice echivoc. el reprezintă o explicaţie total abstractă a impulsului sexual."2 Ciudat e că Lawrence a scris totuşi i cuvinte deloc banale. exduzînd formele ei dezagregate sau incomplete. educaţia.. sînt astfel consideraţi ca nişte pervertiţi. realismul nu are mai multă valoare decît în artă. în ea ne întoarcen| la Tatăl. pentru că ceea ce. gîndind că individul se hrăneşte şi luptă ca să se conserve numai pentru că trebuie să se reproducă. s-au străduit să proclame un soi de nouă religie naturalistă a sexului şi a trupului. tradiţia. Limita acestei teorii deplorabile şi plate e trasată de acei biologi şi psihologi pozitivişti care. într-adevăr. chiar de celălalt instinct. Lawrence's Letters to Bertrand Russeli. în cazuri determinate. fie cînd excită 42 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ' „carnea". încît în conştiinţa lor este prezent în exclusivitate actul final al procesului. deoarece implică o jignire la adresa animalelor — să zicem: atît de omeneşte răi şi vicioşi": „ci imaginaţia. H. cuprinde şi ceea ce.. Apoi. sexul are o fizionomie specifică proprie."3 Orice „naturalism*] luat în accepţiunea aceasta nu poate semnifica. ed. dorinţa fizică nu e decît o traducţie şi o transpunere a un| 1 Cf. intelectul. făcîndu-l să spună că nu poftele şi dorinţele „naturale" explică faptul că oamenii devin atît de bestiali — adăugind: „Nu. E astfel vorba de un ansamblu de factori complecşi. unele intuiţii corecte privitoare la unirea ca se realizează prin sînge. dintr-o mutilare! facem un ideal de vindecare. printre altele. Erosul şi instinctul reproducerii Consideraţiile expuse mai sus sînt menite să indice nivelul intensiv al acelei experienţe erotice care poate prezenta pentru studiul nostru un adevărat interes. sub forma unei concupiscenţe carnale vehemente şi imperative legate univoc de condiţionări fiziologice şi. i le atribuie lui Campion. Nu e cazul să ne oprim aici asupra „instinctului de conservare" şi să-i demonstrăm relativitatea prin expunerea numeroaselor impulsuri care. pe plan erotic. Punctul său de vedere e rezumat în cuvintele pe care Aldous Huxley. Exponentul cel mai cunoscut al acestei direcţii este D. legate de specie. Instinctul conservării şi instinctul reproducerii ar fi cele două forţe fundamentale. «îndepărtaţi de norma centrală a umanităţii". Moore. instinctul . raportat la un criteriu animalic. Lăsaţi instinctele în pace. se poate spună că este natural nu mai e de fapt acelaşUucru dacă aplicăm termenul respectiv în cazul animalelor: este din contra conformitatea cu tipul său. în cazul omului ca om. dorinţa omului este totdeau. Deoarece numai pasiunea poate duce la „momentul fulgurant al unităţii". aşa-zisul instinct de reproducere. parţial. nu există niciodată o dorin sexuală fizică. precum următoarele: „Pe Dumnezeu Tatăl indiscernabilul. vom spune că şi includerea amoj rului sexual în rîndul necesităţilor fizice ale omului derivă t dintr-un echivoc. devine imitarea bestiei.

este cu desăvîrşire exclusă. infra). în timp ce sporeşte forţa atracţiei sexuale. Paolo şi Francesca şi cu ceilalţi.de reproducere este inexistent la om.." Rezultă deci că „dragostea sexuală şi înmulţirea speciei se găsesc într-un raport invers: cu cît e mai puternic unul din 6 Fac excepţie cazurile în care. Şi mai departe: „Cu cît urcăm mai mult pe scara organismelor." întrebată dacă nu e tristă din cauză că nu ara copii. o falsificare intenţionată să numii instinctul sexual un instinct de reproducere. 46 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ cele două elemente. în ea. Vom reveni asupra acestei probleme. Oricum. Despre ea.ţReproducerea este u efect posibil al activităţii sexuale. Vom kosmogonischen Eros. preoteasa vetrei mele». animalul nu ştia ştie doar omul"5. dragostea servind doar ca mijloc în acest scop. în impulsul irezistibil către unire şi posedare acţionează din umbră — aşa cum am sugerat şi cum vom vedea mai bine în cele ce urmează — un impuls încă şi mai profund. într-o poveste c. femeia răspunde astfel: „Nu vreau să ani! Copiii sînt buni numai pentru femeile nefericite. ci numai în cea a organismelor superioare. el nu striga rostind cuvintele pe care i le-ar atribui un senator contemporani «Iat-o pe mama copiilor mei. în India şi în Islam). avînd-o prezentă în minte nu . fie la coi secinţele lui posibile. Ca atare. 29. de . ba chiar ca încununare. în termeni de corelaţii constani corelaţii privitoare fie la fiziologia actului sexual. dar ea nu e de fapt cuprinsă î experienţa trăită a excitaţiei sexuale. ceea ce scrie Klages e absolut corec| „E o eroare fundamentală. Romeo şi Julieta. 44 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ examinare exterioară a datelor pe care experienţa le prezintă genere cu mare frecvenţă. şi anume că „pasiunea sexuală comportă aproape întotdeauna o deviere a instinctului. fără nici un fel de dragoste sexua« la limita superioară. nu este decît o cunoştinţă „a posteriori". cu tot misterul şi metafizica pe care le implică: tocmai în dorinţa uneia pentru cealaltă.. Ar fi cu siguranţă ridicolă asocierea factorului „genezicj cu cei ce sînt îndeobşte consideraţi drept modelele cele mai înalt» ale dragostei umane. intră în joc consideraţii] bazate pe reflecţie şi pe viaţa socială. O confirmare în acest sens e faptul că unei populaţii primitive. pe concubine pentru îngrijirea zilnică a trupului. Klages.. Un personaj al lui Barbej! d'Aurevilly spune despre un cuplu de îndrăgostiţi care n-au avui niciodată copii: „Se iubesc prea mult. în discursul contra lui Neaera.cînd îşi trăieşte ir stinctul. au atri buit naşterea unei noi fiinţe unor cauze lipsite de orice legătură ci contactul sexual. ci a fost chiaa nedorită.u sfîrşit fericit şi cu un copil. şi anume în toate formele de mare pasiune. Sessualită umana. E însă inutil s| amintim cît de numeroase sînt cazurile în care fecundarea sun venită a femeii iubite nu numai că nu a fost căutată. Morselli." Adevărul stă în următoarele vorbe de duh pe care le-a spui cineva: „Cînd Adam se trezeşte şi o vede pe Eva. a 2-a. potrivit tuturor celor arătate mai sus7. pe linia la capătul căreia se află fecundarea artificială. care nu au întreprins acea examinare. în toate acestea. a IV-a. Milano. El a relevat cît de mult greşeşte cine crede că dragostea sexuală ar avea drept raţiune de a fi înmulţirea speciei. Focul devorează. momentul „genezic" nu figurează deloc în dorinţa sexuală ca experienţă şi nici în dezvoltările ei. şi. „reproducerea". Ch şi în cazul cînd un bărbat şi o femeie se unesc numai ca să aduc» pe lume copii. Numeroase organisme atît din regnul vegetal. cu alte cuvinte. pot avea ca urmare procreaţia unei noi fiinţe. ci doar în ideea de organism superior". prin sacralizare a unirilor. 1941. E o constatare de care ne izbim periodic. cînd duc la unirea trupească a bărbatului Cu femeia. i se atribuie într-adevăr cuvintele: „Le avem pe hetaire pentru voluptate. în punctul culminant. în acest context îşi găsesc locul şi cîteva observaţii pertinente făcute de Soloviov. ci cînd subordonează instinctul unui scop. pe cînd dragostea sexuală atinge o maximă importanţă şi intensitate.. ca fapt al conştiinţei. e sigur că nu ideea asta îi va antrena în actul uniT 5 L. pe soţii pentru a avea copii tegitimi şi pentru a veghea cu credinţă asupra casei. elementul sexual intervine în înmulţirea nu a organismelor în general." Şi chiar cîncfl dorinţa de a avea o descendenţă joacă un rol fundamental în staj bilirea relaţiilor dintre bărbat şi femeie. Din acest motiv „sensul diferenţierii sexuale (şi al dragostei sexuale) nu trebuie căutat în ideea vieţii speciei şi a înmulţiriiN ei. Elementul cu adevărat primar este atracţia ce se naşte între două fiinţe de sex diferit. la om înmulţirea are proporţii mai mici decît în tot restul regnului animal. dar pînă şi intre femeile de folosit în cel de-al doilea scop. să se încerce reducerea sau de-a dreptul eliminarea factorului iraţional şi perturbator constituit de faptul erotic pur: dar în cazul acesta se va putea încă si mai puţin vorbi de un instinct. Jena. EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 45 lor sexuale. cu atît descreşte potenţa de înmulţire. cu o casă de copii. în semn de omagiu la adresa moralei sociale sau chiar a celei catolice. consuma şi nu produce. se află o dragoste sexual» care e posibilă chiar şi cu o excludere completă a reproducerii. S-ar outea ca mîine lucrurile să stea altfel şi ca. Lui Demostene. cu atît e celălalt mai slab". în civilizaţiile antice se avea în vedere o fecundare voită şi conştientă legată uneori de structuri simbolice Ş> de formule evocatoare (de exemplu. 1944. ed. nu ea îi va însufleţi şi transporta în acuplarea lor6. p. în sfîrşit. cît şi din cel animal se înmulţesc într-o manieră asexuată. iar dorinţa aceea nu are nimifi dintr-un instinct. rezultă cu alte cuvinte dintr-o * E. Cunoştinţa faptului că dorinţa sexuală şi erotismul. derare cele două extremităţi ale vieţii animale. luînd în co. dacă la limita in rioară se află înmulţirea. şi în aceste cazuri şi chiar în lumea clasică se făcea distincţie nu numai între unirile dirijate în anumite scopuri şi celelalte." . ca marile figuri de îndrăgostiţi din istorii sau din artă: Tristan şi Isolda. decît într-un sens metafizic cu totul specia* despre care vom vorbi la locul cuvenit (vezi § 15. ed..

aceea a lui Schoj penhauer. „De aceea — adaugă Schopenhauer11 — fiecare îndrăgostit. problema alegerilor sexuale e cu mult mai complexă decît tot ce şi-au imaginat adepţii teoriei despre „selecţia naturală". tocmai acesi exemplare fiind cele mai fecundeJBa chiar am putea spune „geniul speciei". robusteţea etc. la exemplarele mai puţin nobile ale speciei urna sexualitatea ar trebui să fie redusă. pentru că nimic asemănător nu e prezent în conştiinţa celui ce iubeşte şi doreşte. MITUL „GENIULUI SPECIEI" 47 mijloacele necesare pentru a-l atinge sînt secundare. în timp ce tocmai la ele. dintre care primul nu poate fi prezentat caj mijloc sau ca instrument al celuilalt9. A foJ confirmată. şi asta nu pentru că ar fi „corupt". Cucco. în formele sale superioare tipice. VI. Roma. 1928. Aşa cum vom vedea foarte curînd. înveşmîntînd-o într-o aură de frumuseţe şi seducţie şi făcîndu-l să creadă că posedarea ei şi plăcerea pe care i-ar putea-o oferi ar fi chintesenţa oricărei fericiri şi însuşi sensul vieţii. 1946. se simte decepţionat: pentru că iluzia cu ajutorul căreia îl amăgea şi îl momea -specia a dispărut. voi.). chiar şi considerînd-o din exterior. p. L 'amplesso e la frode. sa stabj între fiinţe ce nu reprezentau cîtuşi de puţin un optim din pune] de vedere al finalităţii procreative potrivit speciei: astfel. Pentru a putea susţine ideea că finalitatea esenţială a dragostei e procreaţiaj „plăsmuirea următoarei generaţii". să observăm că. foarte frecventa sterilitate a femeilor hipersexuale chiari şi pe planul cel mai brutal fiziologic: şi analiza substanţei care. cu stratagemele şi capcanele lui oculte. Berlin-Stuttgart. e des de nepriceput şi ar trebui să se mai instruiască puţin. pp. Schopenhauer a fost nevoit săi introducă un „geniu al speciei" mitic. printre altele. erosul are un caracter autonom şi nederivabil. bine cunoscut prin caracterul său unilateral şi abstract. Solovieff [Soloviov]. Les passions humaines. Chiar dacă deplasăm cercetarea din domeniul datelor din conştiinţă în cel al faptelor empirice. Le sens de l'amour. 6. se pot d numeroase cazuri în care o atracţie intensă. cit. forţa. tot acest mecanism al finalismului biologic ar trebui să fie relegat în inconştient (aşa cum a făcut-o în chip mai decis E. A. cînd vedt că. adică satisfacţia sexuală. Şi mai mult încă: pe baza teoriei fii liste discutate. frumuseţea feminină şi plăcerea ar fi deopotrivă iluzii.fapt. 90 şi urm. e căzu. în primul rînd. Toate acestea. „Ca un copil anumit să fie procreat -—] spune Schopenhauer10 — acesta e adevăratul scop.] le împiedică fecundarea a stat foarte recent la baza uneia dintre modalităţile dej seroprofilaxie antifecundativă (cf. făcînd ca ea să-i apară drept idealul său. scopul ar fi procrearea unei noi fiinţe cît mai apropiate cu putinţă de tipul pur. Die Welt als WHle urid Vorstellung." Mai precis. chiar „fatală". după ce şi-a atins în sfîrşit scopul. pp. pe care nimi< nu îl poate prejudicia din ceea ce încă mai poate jî necesar din punci de vedere material pentru activarea sa în domeniul dragostei fizice.. în esenţă este vorba însă de simple speculaţii în marginea darwinismului. reproducerea speciei este aproape întotdeauna evitată"8. ed. s-a întemeiat pe echivocul denunţat adineauri. Asta înseamnă că e vorba da două lucruri diferite. 9 V. 10-l1] A. 11. Paris. 88-89. prin dragostea fizică. lumea ajunge să fie populată mai t seamă de subproduse ale speciei umane. ea este mai mare. mod finalist. al oricărui roman de dragoste:] -----------7 8 V. pp. Î958J pp. momeli cu ajutorul cărora „geniul speciei" îl manevrează şi-l amăgeşte pe individ.. impui* schopenhauerian.. Faptul elementar constituit din atracţia sexelor şi din fluidul-ebrietate care se stabileşte în chip nemijlocit între bărbat şi femeie nu ştie nimic despre un atare instinct şi despre înţelepciunea lui secretă. Nici cu o ipoteză afît de . adică făcînd abstracţie de orice ^at introspectiv. op. II. ar fi un instinct absolut inconştient care l-ar călăuzi pe bărbat către acea femeie (sau invers) care prezintă calităţile cele mai adecvate pentru a reproduce cel mai bine tipul speciei. Paris. ba chiar amăgindu-i şi folosindu-i ca pe nişte simple unelte. în cursul acuplării. „specia" l-ar împinge astfel pe fiecare bărbat să-şi aleagă femeia cea mai aptă să se achite de o asemenea finalitate biologică. cromozomii respectivi fiind purtăm torii unor moşteniri ereditare complexe şi îndepărtate care pot si nu apară în fenotipul şi în caracteristicile vizibile ale părinţilor^ Am fi nevoiţi astfel să admitem că nu calităţile acestea vizibile şţ frapante — frumuseţea. cap. 573 şi urm. chiar dacă pro-l tagoniştii nu sînt conştienţi de el. — au rolul determinant în opţiunile sexuale interpretate în. într-un context diferit. 96. 171—172. caracteristicila psihosomatice ale copilului depind de o anumită combinaţie întrJ cromozomii celor doi părinţi. proporţiile armonioase." Vom vedea în cele ce urmează ce anume este utilizabil. din concepţiile de genul acesta. von Hartmann. ci că „geniul speciei" dirijează dorinţa bărbatului] către acea femeie care posedă cromozomii cei mai adecvaţi. pp. în plus. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ f5 alege sau preferă numai alimentele considerate de organism dre cele mai adecvate. 7-8. pe planul superficial. fie] . Pe de altă parte. perfect şi capabil de supravieţuire al speciei. „Tot ce e mai bun pentru specie se găseşte acolo unde individul crede că găseşte cea mai mare plăcere. a cărui sarcină ar fi să trezească atracţia dintre^ sexe şi să determine cu precauţie alegerile sexuale. fie şi relegat în inconştient. în formele cele mai primitive. ci pur simplu pentru că e om." Ca atare. 10 Schopenhauer. reîuînd şi dezvoltînd mai coerent teoriile schopenhaueriene). IV („MetaphysiB der Geschlechtsliebe"). potrivit confirmărilor geneticii. fără ştirea indivizilor. 9. o observaţie destul de banală arată că pe terenul sexului are loc ceva asemănător cu actul hrănirii: orice om care nu este un primitiv nu 1 Ibid. se dovedeşte relai sau de-a dreptul inexistent. Cotta. Joussain. Mitul „geniului speciei" Este ciudat că una dintre puţinele încercări de a schiţa o metafizica a dragostei sexuale întreprinse în epoca modernă. Solovieff.

: acte. dacă în absenţa lor. prin tr-o decădere. Or. între dragoste şi procreaţiej Există. ceva nebiologic activează procesul sexului. îi*< dauna celeilalte jumătăţi de cromozomi eliminaţi. sfîrşi în demonia bios-ului şi se poate lăsa doborît de ea: dar numai împotriva naturii.ww pur şi simplu un copil al timpului său. suprafeţele de contact ale corpurilor. de a se pătrunde şi ae a adera unul la celălalt în mod absolut („ca două părţi ale unui animal viu care încearcă să se reunească". o dată petrecută fecundarea. care. dar nu biologică. se poate vorbi cu îndreptăţire de desfrîu şi libertinaj — direcţii. să-i recunoaştem o prioritate şi o realitate proprie raport cu simpla biologie. nirile unor asemenea fiinţe sînt de-a dreptul sterilej Motivul este x omul poate. a pus „principiul plăcerii" — das Lustprinzip — nu numai! « „t____r. în general. e un mit. şi actul procreării. puţin ideea plăcerii ca şi pe cea a progenituriijFreudismul a greşit. în anumite cazuri. stupefiant folosit de altfel într-un mod nu mai puţin profan decît drogurilor propriu-zise12. . în stadiul actual al cunoştinţelor biologice.— aas Lustprinzip — nu numaţ la baza erosului. deoarece ai. ca a noastră.. aşadar. au o finalitate erotică. în timp ce aceste aspecte. pune tendinţa către plăcere. la baza instinctului sexu. o observaţie destul de banală. ci impulsul care. provoacă de la sine o stare de beţie pînă la criza „plăcerii" din unirea trupurilor şi din orgasm. la ele se întîlnesc însă echivalente. ca şi altele asemănătoare. ce corespund unor disocieri. trezit în anumite circumstanţe de către polaritatea sexuală ca atare.a. simpla unire fizică îşi poate pierde pentru om o bună parte din interes şi.d. adică trăită.JPrin aceasta^ dovedea pur şi simplu un copil al timpului său. ne îndepărtăm în altă direcţie de normalitatea erosului în dezvoltarea sa naturală. orice experienţă bazată pe pasiunaj înclinaţie profundă se orientează şi spre ceea ce numim „plăcere" neavîndu-şi însă în ea ţelul prestabilit şi izolaţjCînd aşa stau totuş^ lucrurile. cu deosebire în finalismul selectiv imaginat de către darwinişti şi Schopenhauer. adică ceea ce este tipic pentru omul ca atare) rareori poate fi descoperită. în epoci de dernHpntes ^-> « freudismul se ^. Dar însuşi freudismul a fost curînd constrîns să-şi abandoneze poziţiile iniţiale — şi Dincolo de principiul plăcerii este chiar titlul unei lucrări succesive a lui Freud13. Putem recunoaşte. şi nu din înrîmplare. spre a da formai noii fiinţe. ceea ce însă nu trebuie să dea Ioc uj echivocuri în sens opus. Ce „finalism" biologic pot avea toate acestea pentru specie. ea se goleşte de conţinut şi cade în primitivism cu totuljE suficient să menţionăm sărutul. că în ce mai mare parte din cazurile cînd un bărbat se simte atras dejL femeie şi o doreşte. în epoci de decadenţă. 7. vor prevala şi se vor uni. pe care natura şi „specia" nu-l pretind ca element necesar pentru scopurile lor. ca şi sărutul i propriu-zis. la fel de. potcui . erotismul se> dezvoltă preponderent sub forma disociată a simplei „plăceri"»] sexualitatea ca funcţie a erotismului avînd acum şi rolul unui fel| EROSUL ŞI TENDINŢA CĂTRE PLĂCERE 51 . şi anume că însăşi dragostea fizică cuprinde fapte multiple. ci şi a întregii vieţi psihice omeneşti.O consideraţie analoagă e valabilă de asemenea şi pentru frenezia îndrăgostiţilor de a extinde şi multiplica. Adeseori. căutînd mai degrabă să presimfl „plăcerea" pe care ea i-ar putea-o oferi. îneît. degenerări şi „raţionalizări" ale dragostei fizicejîn „normalitatea" erosului nu „ideea" plăcerii este motivul determinant. starea elementară determinată în îndrăgostiţi de polaritatea sexelor. Tre buie să spunem totuşi că dacă toate acestea capătă un caracter pre. nu vedem cîtuşi de puţin. ce contrazice finalismul biologic. Si tocmai de acest cadru ţine. toai acestea rămîn învăluite în mister şi apar nu mult mai mult decît un simplu accident. Şi dacă sînt popoare care nu au cunoscut sărutul pe gură ori l-au cunoscut numai în perioade recente. de pildă. cînd.m. acestea. ca de exemplu „sărutul olfactiv". al autoreproducerii fizicei/La omul ca atare. să-şi. dacă da. aproape ca într-o pornire zadarnică. Nu există îiici o conexiune directă. cazul teoriei care. în sfîrşit.w. MITUL „GENIULUI SPECIEI" 49 bonsacrarea „finalismului biologic". rămîne un fapt stabilit că în cazi rile celei mai vehemente pasionalităţi şi în erotismul oamenii celor mai diferenţiaţi (în care trebuie să căutăm adevărata norm-litate. Erosul şi tendinţa către plăcerâ Impulsului elementar care îl împinge pe bărbat către femeie I buie. aşadar. desigur. în măsura în care. atingerea cu fruntea ş. îi| î. chiar şi în punctul în care acesta atinge şi pune în mişcare elementul fizic şi ajunge la fecundare.absurdă nu am înainta mai mult. într-adevăr. f Abstracţie făcîndde acestea. Aceste fapte constituie în schimb o parte integrantă din experienţa erotică umană. Acte ca amestecarea respiraţiilor sau aspirarea respiraţiei femeii în timpul sărutului au drept ţel real un contact „fluidic" ce exaltă . toate acestea. strict localizat. Acesta e. Instinctul de procreaţie. inexplicabile cu ajutorul acestui finalism. nici măcar nu se ajunge pînă la ea sau. mai fi de văzut care cromozomi feminini şi care cromozomi mas^ culini. care s-ar Putea mulţumi cu un act simplu. după cum a imaginat Colette scena). şi încă într-o asemenea măsură. într-o primă iraj stanţă. ale 50 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUA1Ă aceleiaşi dragoste fizice profane prezintă un conţinut simbc particular dacă sînt examinate din punctul de vedere pe urmează să-l schiţăm în mod treptat. el se străduieşte mai puţin să găsească în & acele trăsături prin care aceasta ar putea garanta progeniti mai adaptată finalismului speciei. conştient. normalitatea în sens superior. dar nu mai puţin valabilă. cînd posedă o femeie. fie şi retrospectiv. pe durata acuplării.prefigureze expresii feţei şi comportamentul ei în genere în timpul crizei acuplării. drept care ar trebui să le considerăm superflue şi iraţionale. Cine iubeşte cu adevărat are prezentă.

plăcerea simţită în vis poate fi invocată ca unul dintre argumentele ce demonstrează posibilitatea unui proces erotic disjuns de condiţionările fiziologice obişnuite. ca atare. ed. această plăcere. în cazul bărbaţilor.ordin intern. ajunsă la o anumită treaptă de intensitate. întrerupînd procesul. atenţia sexologilor s-a concentrat prea puţin: e vorba de plăcerea ce poate fi simţită în vis. în altele e însă independentă de acesta şi. în acesj domeniu. plăcerea ar fi provocată de eva cuare. Recordul de vulgaritate a fost însă bătut de către pozitivismul din secolul al XlX-lea. Vom vedea mai tîrziu că nu fără motiv am pus între ghilime| cuvîntul „plăcere" cînd a fost vorba să desemnăm ceea ce are loi în faza culminantă a dragostei fizice. Amorul este poate mijlocul pe care Occidentul îl foloseşte de preferinţă. şi care. contactul unei mîn poate fi uneori mai ameţitor decît orice activare savantă a unc „zone erogene". Solon a pus să se ridice un templu în cinstea zeiţei „prostituţiei" şi acelaşi lucru s-a petrecut la Roma în legătură cu unele forme ale cultului Venerei." Aşa este. n-ar fi poat inutil să lichidăm anumite opinii sexologice care au fost formulat în jurul acestui fapt. în toate acele cazuri în care lipseşte corespondentul ejaculării (cînd. a 2-a. Islamul are haşişul. Ea trebuie să se mulţumească cu constatarea faptului şi doar cu descrierea mecanismului sâ| nervos. Piobb. Despre „voluptate" / Piobb14 a scris: „Spasmul [sexual] este unul dintre acele fenomen! (s care scapă fiziologiei propriu-zise. alegerea este determinată de stimuli care fac evacuarea ma plăcută. cînd în mai mica măsură. este doar efectul final al unui fapt psihic şi nervos. maestre într-o asemenea artă. se va menţine. sub formele sale cele mai brute.. psihic. p. vom vedea că însăşi existenţa unei ars amandi ne face să presupunem că a existat şi o ştiinţă secretă. 13 Ch. potrivit altor relatări. a plăcerii este condamnată anticipat la insucces. într-adevăr. „ în afară de asta. apariţia secreţiilor vaginale la ea se desfăşoară paralel cu starea generală de excitaţie erotică şi poate chiar lipsi. DESPRE „VOLUPTATE" 53 olirii vezicii în timpul micţiunii. pe nedrept. ca în atîtea altele." 13 S. oarbe şi naturalist spontane. Vom reveni însă asupra acestui punct. Malraux atribuie unuia dintre personajele sale următoarele cuvinte: ■Avem totdeauna nevoie de un toxic. au existat femei care. erau stimate şi respectate nu mai puţin decît oricine ar fi posedat pe deplin. devenind chiar predominantă. L 'instinct sexuel. ci de-a dreptul în cel al fiziologiei. Acestea fiind prezente. în Antichitatea clasică e ştiut că hetairele s-au bucurat de o înaltă consideraţie din partea unor bărbaţi ca Pericle. 1909. atît atunci cît şi la acestea din urmă. atît la bărbaţi cît şi la femei. Arta aceasta a fost cunoscută în Antichitate şi este şi azi cunoscută la unele popoare orientale. 8. cu atît mai mult dacă amintitele condiţii au fost studiate nu în domeniul psij hologiei. senzaţia nu este însoţită de poluţie). Apoi este evident câ această teorie poate fi aplicată cel mult în cazul bărbatului. Paris. Fidias. 1865. interpretarea corectă a acestei conexiuni este că obişnuita corelare predominantă dintre plăcere şi actul fiziologic l-a readus în acel moment pe cel ce visează la nivelul fizic condiţionat al experienţei din starea de veghe. Rămîne de văzut dacă în dezvoltările către forme-limită ale senzaţiei. în principiu. 6. în temple şi edificii publice se găseau statui de hetaire alături de conducători de oşti şi oameni politici. 52 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ că e nevoie să definim două aspecte posibile cu totul distinctei ars amandi. Şi. începînd cu acela a 14 P. la femeie ea este legată. ca în cazul oricărei alte arte în cadrul lumii tradiţionale. mai există un fapt asupra căruia. Pînă una-alta. Această ţară [China] are opiul. Fere. şi orice încercare de explicaţie ştiinţifică. în vremea lui Polibiu.Această ordine de idei nu trebuie să ne facă însă a consideră" drept coruptă şi decadentă orice ars amandi. aproape nu mai e nevoie s-o spunem: nu exm tehnică a iubirii care să poată duce în acelaşi domeniu al „pi la ceva interesant. Ceea ce înseamnă 12 H. intens şi calitativ diferenţiat fără premise < . dacă e cazul. de detumescenţa. Potrivit unor relatări. Ar merita să n< întrebăm de ce oarealte procese analoage. cînd în mai mare. atît pentru bărbat cît şi pentru femeie. Paris. deoarece la femeie culminaţia sexuală nu e legată de o ejaculare. A existat efectiv o >ars amandi — o artă şi o cultură a dragostei — care nu s-a redus întotdeauna la un ansamblu de expediente şi tehnici în slujba simplului libido. la deesse magique de la chair. de decongestionarea sanguină a organelor sexuale. Pe de altă parte. sînt necesare pentru ca ea să poată avea loc. plăcerea poate fi . s-au multiplicat echivocurile datorat^ împrejurării că nu s-a făcut deosebirea dintre conţinutul experienţei în sine şi condiţiile care. de procesul de emitere a produselor sexuale. dimensiunea mai profundă â erosului sau dacă ele vor degenera într-o căutare libertină şi exterioară a „plăcerii". Alci-biade. şi aceasta tot în intenţia de a elibera cîmpu de orice explicaţie materialistă a erosului. Jenseits desLustprinzips^Lcipng-Vfien. secretele oricărei alte arte. Freud. de care e susceptibilă acea experienţă. Şi dacă. se întrerupe adeseori şi în acelaşi moment intervine trezirea. 1921. dacă în unele cazuri poate coincide cu momentul jetului spermafic. adici profană. cînd s-a întemeiat pe următoarea teorie| I „Nevoia genetică poate fi considerată ca o nevoie de evacuare. Unele dintre aceste femei au fost onorate în Japonia prin ridicare de monumente.. adică. nu o produc. şi ar fi ştiut să le aplice."15 Potrivit acestei teorii. S. Că în cel de-al doilea caz ne facem deseori iluzii | privire la rezultate. Occidentul are femeia. Venus. această plăcere are deseori un caracter mai extatic şi mai atotpătrunzător decît cea legată de actul fizic (şi vom vedea de ce anume)16. mai cu seamă acolo unde sînt atestate legături dintre femeile care o posedau şi anumite culte. e dificil ca posibilităţile superioare ale experienţei erosului să'se manifeste şi să se desfăşoare atunci cînd această experienţă e lăsată să se dezvolte de la sine. Ca atare.

de furnizare a unui teren adecvat. sexualitatea poate avea o dezvoltare considerabilă lipsindu-sj aproape în întregime de colaborarea cu sistemul genital. de pildă cînd efectuarea ei duce la dispariţia unor simptome morbide. făcute pentru prima oară de către Tarchanoff.. este în general admisă existenţa unor centri sexua cerebrali (deja bănuită de Gali). ba chiar unii au vrut să reducă la această cauză baza oricărei îndrăgostiri. din rolul absolut esenţial pe care-l are imaginaţia . a recunoscut îţ concluzie că impulsul care conduce la plăcere „este oarecum inde pendent de glandele sexuale" şi de starea lor19. nu o îngăduie: ceea ce creează senzaţie de tortură. în sfîrşit. intoxicarea hormonală. sînt atestai forme ale unei dorinţe care transcende atît de mult nevoia d depleţiune. 1908.65. op. Materialul cules în această direcţie constituie încă un argument împotriva oricărei teorii fiziologice a . Manuel de sexologie. au demon16 Aceasta se întîmplă mai ales la aceia care nu visează. \ La fel şi HayeldcK fellis. Hesnard. substanţa emis sfîrşeşte prin a fi mai degrabă sanguină decît spermatică. încît activează ultimele resurse ale organelor genitale . Cîteva experimente. al impulsului ce-şi are manifestarea cea mai importantă în dorinţa de unire sexuală. voi. A. In al doilea rînd. Paris. :idjî în aspectul său psihic. într-o manieră satisfăcătoare şi completă. simţi că nu e sufa cient. Pentru a nu rămîne într-un cerc vicios. de ce anume e cauzată. în această privinţă. a determinat-o el însuşi17. rolul atribuit hormonilor îl pot juca şi alte substanţe date. ca mai toţi. ar trebui în acest caz să lămurim. dar în însăşi dragostea fizică. într-o anumită măsură. ed. lţ p. deşi toate resursei procesului fizic au fost epuizate în acuplare. numai în general în dragoste. la fel de naiv ca şi acela ce ar afirma că deschiderea ecluzelor unui dig este cauza care produce apa scursă prin deschidere. 1 " H. în afară de cei spinali şi de ca simpatic: e corespondentul a ceea ce la'om rezultă în mod evident bunăoară. şi în felul său elementar. în loc de a produce ejacularea. pe care unii vrea să o considere drept cauză a excitaţiei sexuale. îl general.încercată în vis şi atunci cînd capacitatea genezică e epuizată datorită senilităţii sau cînd capacitatea ejacuîativă este suprimată de fenomene traumatice survenite pe canalele nervoase. departe de a fi determinat de starea < umplere şi de tumescenţă a organelor. III. începînd cu cele alcoolice. la bărbat. după cum în alte cazuri tot ea îl poate inhiba iremediabil. pur şi simplu. el este endogen. în care conexiunea respectivă este inexistentă. la rîndul ei. Se poate încă de & acum observa că la castraţii lipsiţi de glande seminale poate intei veni o anestezie sexuală. Confirmări similare le constituie şi urtele stadii pregenitale ale libidoului şi forme de satisfacere a lui. şi chiar în cazurile în care nu ar fi. ar trebui. ai vrea mai mult. fenomenul transferabilităţii „sarcinilor" libidoului e atestat clinic în cazuri numeroase şi tipice. dacă şi asupra omului s-ar efectua cercetări analoage. şi raţionamentul cauzal ar fi." DESPRE „VOLUPTATE" 55 einaţie care însoţeşte şi activează întregul proces al acuplării. o experienţă destul d frecventă în dragostea-pasiune este aceea că. 13: „Se poate spune că în aspectul său esenţial la om. Pe terenul fiziolc gico-anatomic. în sensul. acest fapt cunoaşte numeroase confirmări ulterioare. a 2-a. împrejurări care constituie o confirmare ulterioară şi precisă a tezei noastre. im| 17 S-a mai constatat că la unele animale. Studies in the Psychology of Sex. teia. să nu confundăm ceea ce favorizează o experienţă (şi anume ca „saturare hormonală" sau „prag hormonal") cu ceea ce o determină ! şi îi constituie conţinutul propriu. aproape violentînd natura. Philadelphia. dar există şi cazuri cînd dorinţa sexual persistă la ei şi chiar se acutizeazâ. Că impulsul către acuplare nu poate fi explicat prin teoria vulgară mai sus menţionată şi că. Dar tot în domeniul cercetărilor psihanalitice se consideră confirmat şi faptul că legătura dintre libido şi procesele fiziologice nu e obligatorie.. astfel încît. pe cînd condiţionările fiziologice şi. în ţ treilea rînd. pj cf. cit. în alb-negru. o colorat. resursele trupului.. sînt de asemenea atestate cazuri în care extrema inteţ sitate a dorinţei. saturaţia hormonală. după o examinare critică a diversele» încercări de explicare a fenomenului „voluptăţii". Teoriei psihanalitice a libidoului i se poate înscrie la activ recunoaşterea caracterului de fapt autonom. Se ştie însă că reacţia la aşa ceva depinde de o „ecuaţie personală". de favorizare. Ellis. p. nu se produce decît momentul coltului — cf. o putem constata chiar şi printre animale. Hesnard. Cît despre condiţionare. încă o dată. drept care legătura dintre cauză şi efect este aproajj inversată: impulsul sexual. o inhibă (vom veni asupra acestui punct)18. 54 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ strat că în anumite cazuri canalele seminale ale animalului er goale înaintea copulaţiei şi că s-au umplut treptat în cursul ace. f ' în cadrul celor mai moderne cercetări a fost iniţiată teoria hormonală şi s-a urmărit explicarea excitaţiei sexuale ca efect al unei intoxicaţii hormonale.

excitaţia sexuală. de autodescărcarea de o „sarcină" coactivă {Besetzung energie) a libidoului. nici finalismul biologic. numit tsing. constituie elemenn primar care. ci existenţii™ obiceiurilor unor populaţii (chiar europene) în care s-a menţj sensul forţei elementare a sexului. Toate elementele cu ajutorul cărora. de rece sexul nu are vîrstă.« printre altele. care ar trebui i fie resimţit ca dezagreabil. ale femininului şi ale masculinului.impulsului sexual. După cum s-a văzut. cu gradul de yin şi yang prezente în ambii./ 9. e cazul să i întrebăm din nou dacă teoria menţionată nu e şi din acest punct i vedere odrasla vremii sale: pentru că într-un eros devenit primitiv j pe de-a-ntregul fizic poate cadra foarte bine cu trăirea sexualit şi a „plăcerii" în aceşti termeni simpli20. Potrivit acesteia. Simpla prezenţă a femeii în faţa unui bărbat suscită. fără limite: un lucru care te poate distruge şi 'ransforma pe de-antregul. în scopul de a aduce la lumină substratul elementar al oricărui eros. nici ideea abstractă a plăcerii ca scop nu explică erosul. Privită sub această lumină. în ceea ce priveşte faptul specific al „plăcerii". ca indivizi. 187) în gura unuia dintre personajele sale: „Am văzut acum dintr-odată că pot fi ceva pentru o fiinţă umană chiar şi numai stînd alături de ea. va fi necesar de aceea să începem a utiliza ioţiuni de „metafizică" în celălalt sens al termenului: cunoaşterea laturii hiperfizice. a unei stări j tensiune. chiar fără atingere reciprocă. în această problemă. singuri. Acesta provine din polaritatea lui yin şi a lui yang — termeni asupra cărora vom reveni şi cărora le putem atribui în mod provizoriu semnificaţia de principii pure ale sexualităţii. de beţie difuză Şi de dorinţă proprie erosului uman. Deocamdată vrem să îndreptăm atenţia asupra unu] 20 Ca atare. la doxîrina tradiţională extrem orientală. simţi că e urt lucru imens. M. de agitaţie sau de excitaţie. în mod analog. a unor indivizi din ambele sexe. căruia îi pot urma altele. erosul trebuie considerat ca starea determinată direct de polaritatea sexelor. deoarece cuvîntul acesta păstrează încă sensul de împăcare. Dusseldorf. obţinută într-o manieră sau alta. materiale sau chiar simplu psihologice. Regula se referă la toate femeile. Instalarea unei asemenea stări duce la o primă deplasare a nivelului obişnuit al conştiinţei individuale de veghe. credem că putem explica acest fenomen „magnetic" elementar nu fac în realitate decît să-l presupună şi sînt ele însele explicabile doar prin intermediul lui. Putem încheia deci şirul acesta de consideraţii spunînd că dorini sexuală este un fapt complex. sub diverse condiţii. de exemplu. teoria psihanalitică se prezintă ca un echivalent al aceleia. invizibile. dar dacă te gindeşti. Teoria magnetică a dragostei Explorarea semnificaţiilor ultime ale sexului va fi încercat! mai tîrziu. deja criticate. Remarque (Drei Kameraden. mai mare lumină. Chiar şi termenul care desemnează în mod p cumpănitor în limba germană satisfacţia sau plăcerea sexua Befriedigung. poate veni numai de la metafizică a sexului." 58 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA gradul elementar al forţei tsing şi al stării corespunzătoare. fundamental psihică. la întîînirea. Dar încă de pe acum putem presimţi că unitatea corporali luată în sine. chiar dacă nu intervin contaa e . şi creşte proporţional cu gradul de sexuare a bărbatului şi femeii. Această forţă specială indusă magnetic are drept corespondent psihologic starea de vibraţie. tsri. ca pe o uşurare necesară pentru încetarea unei stări precedente de natură dureroasă sau neplăcută. are ceva preocupant. cuvintele atribuite de către otînără americancă partenerului său dus acuplare sînt mai mult decît o simplă replică umoristică: „Do you feel better no* darling?" TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 57 iomeniu intermediar. Este un prim stadiu. Este dragostea şi e totuşi altceva. a fiinţei umane. Corespunde cu învăţătura tradiţiilor antice. din care faptul fiziologic e doar] parte. Dincolo de toate acestea. pare foarte simplu. aşadar. în care plăcerea! deriva din încetarea. fiind nu numai condiţionate. în fiinţa cea mai profundă a amîndurora ia naştere o energie specială sau un „fluid" imaterial. Această energie tsing e o specificare a forţei vitale originare. 1955. aproape de înlăturare a unei sti antecedente de tensiune. nu de la o psihologie sau de la o fiziologie sexului. p. Spus. a lui Făre\ în ambele cazuri se cade mai mult sau mai puţin pînă la urmă în eroarea de a considera oricare gen de plăcere ca pe un fenomen doar negativ. „plăcerea'] ca satisfacţie grosolană ~şr carnală în strînsă dependenţă r™ condiţionările fiziologice care pot face din ea o „momeală pent procreaţie". psihanaliza nu e capabilă să val decît procese cvasimecanice şi interschimbabile. Astfel e regula „ca niq femeie să nu poată frecventa un bărbat decît în prezenţa alţi mai ales dacă e căsătorit. ci aproape întotdeauna determinate de e\u. în acelaşi fel în care prezenţa unui pol pozitiv şi a unuia negativ determină fenomenul magnetismului şi tot ceea ce are legătură cu un cîmp magnetic. Ne putem raporta. 21 Ca traducere spontană a faptului existenţial se pot cita următoarele cuvinte se de E. al depleţiiinii 56 EROS şi DRAO° SEXUALĂ STE sau al ejaculării." Prezenţa uj bărbat în faţa unei femei. nu e decît mecanismul pe care se sprijină şi prin care i vehiculează un proces de ordin superior. Acesta este modul evident de gîndire al acelora ce reduc plăcerea sexuală la un simplu sentiment de uşurare a jenei fiziologice datorate stării de turgescenţă a organelor. prin referiri empirice.îRaportată la acest proces. şi încălcarea ei. nici impulsul genezic. provoacă excitaţia fizică şi pui treptat în mişcare toate fenomenele fiziologice ce o însoţes acestea fiind însă deseori absente anterior excitaţiei respective. trebuie căutată baza nu moralistă. sentiment ce ar fi încercat în momentul detumeseenţei. care o transportă şi I conţine ca parte a unui întreg.j Acesta nu este un punct de vedere al reflecţiei noastre imaginative. echivalează cu o cădere în păcat. este considerată ca o soluţie problematică. Numai că. fie şi în cea mai nt> novată formă.

" Despre proces. începînd din acel moment. op. p. mai sus schiţată. „I 4iave got you under my skin" ş. mai simplu decît un spirit. atunci cînd. a ^exaltării" erotice.a. care intervine şi în viaţa oamenii celor mai comuni. se vorbeşte de sînge. se aprinde iniţial prin privire. § 57. b) vorbeşte despre „efluviul frumuseţii pe care4 primim prin ochi" şi care." P. după Lucreţiu şi Avicenna. se recunoaş în general că o atracţie între bărbat şi femeie ia naştere numai cn între cei doi se stabileşte ceva „ca un fluid". H. D.) Datorită acei condiţii intermediare. atestată spontan de către limba universală a îndrăgostiţilor:. 87: „Bărbatul simţea prezenţa few curgînd şi amestecîndu-se cu sîngele lui. ele sînt confirmate de înţelepciunea populară. aproape întotdeauna." Cf. cunoscută însă fiind şi în alte culturi. Sopra Io Amore. pentru că acţionează în esenţă prin intermediul ochiului şi al privirii. ce par a ni avea sediul nici în fizic. Corelativul psihic se manifestă în esenţă' o sfare de vibraţie şi de înălţare. mai jos.. e substratul însufleţit al luminii magnetice sa luminii astrale. Iar da vederile acestea pot întîmpina rezistenţă din partea psihologul. sînt expresii bine cunoscute. nici în spirit precum toate celelalte. pînă cînd acesta devenea viaţa ei. percepţiile de genul acesta devin şi mai cT după unirea trupească. VII. şi la o doctrină tra'nsfiziolo. regula segregaj femeilor. Mauclair a relevat că teori contribuie la depăşirea vechii antiteze dintre fizic şi spiritual.ca şi cum acestea s-ar fi produs^Fondul problemei ne trimj tocmai la magnetismul elementar. chiar pentru populaţii din It| meridională. „dorul de Jine îmi arde în sînge". Torino. Ideea tradiţională e destul de bine exprimată în term! următori. contop ambele elemente şi le transcende deopotrivă. della Porta. cf. în afara teoriilor. Era într-adevăr o senzaţie magnetică de desfătare. este prima încarn fluidului universal. căruia însă antecedentele mai menţionate nu i-au fost cunoscute. forţa tsing din învăţătura chinezească. ci se încadrează în fenomenologia. aici. VII. ed. Trebuie să avem însă în vede. De altminteri. dezvoltîndu^se. Pe asta se bazează ceea ce Kremînerz a numit chiar „piro-magia". fără â ne da seama. Ficino. Modificări si tile. însoţesc şi subînti aceste grade diferite. produce „fiori de Shsaţă. Levasti. mai subtil decît o formă. de la formele ei cele mai grosolane tfnă la ce*e ma* sublimate Şi mai spiritualizate. . şi mai intens. O găsim expusă. ed. 7: „Cu drept cuvînt plasăm febra dragostei în sînge. Levi. ci într-un eleni neutru al fiinţei noastre. aceasta depinde de constituţia particulară a indivizi dar în ambele cazuri. „Te am în sînge". malocchio). într-un element aproape aş zice intermediar. naz. unde pasiunea concentrează ca într-un receptacol. Stadiul fluidic. indiferent de distanţa ce-i poate eventual separa23. Platon (Pliaidros.d. deoarece apar şi w stadii. în regimul sexului propriu. înseşi cazurile. percepţia prin sînge e intensă. G. în absenţa căreia lipseşte şi tracţia unui sex către celălalt." Cel mai adesea. poate tot ata bine să le stingă. în opoziţie M iubirea platonică) „agonia îndrăgostiţilor ţine atîta timp cît ţine acea tulburare (= perturbatio) introdusă în vene de acel deochi pomenit. privind îndeosebi respiraţia şi sîngele. schimbtndu-se într-o căldură neobişnuită". îndrăgostitul o poartă oarecum în propriul sînge pe fiinţa iubită şi invers. unde însă trebuie să facem abstracţie de concepţia naivă referitoare la imaginile transportate aproape material dintr-o privire în alta. 251 a. de pildă. totul derulîndu-se pe un plan intermediar unde cele d elemente se contopesc şi se trezesc unul în funcţie de celălalt. de natj necunoscută. p. Ipoteza magnetică — relevă Mj clair — explică cel mai bine starea insolită de hiperestezit cuplului acaparat de dragoste şi confirmă „experienţa cotidUJ 24 G.era tocmai termenul utilizat în vechime pentru un soi de"vrajă sau de sortilegiu. derulată în mod primitivist. aşa cum intră în fier ceva din puterea mai tului. 4J7 şi 10. *V—4 60 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAL^ derare de sexologia curentă24. foarte răspîridite şi aproape stereotipe. Lawrence spune într-o scrisoare (Moore. 1 La fel poate fi înţeles şi fondul ultim al regulii islamice purdah. a 4a. „te simt în sînge".formelor sacralizate şi incanj torii sau magiei sexuale în accepţiune specifică. 60): „Părea că-n el intră o fărîmâj fascinaţia amoroasă a acelei femei. putem vorbi despre o magie naturală a dragostei fapt hiperfizic absolut pozitiv. Această cunoştinţă este.] dorinţă brutală şi imediată la adresa unei femei sîntem datori să] privim în funcţie de un fel de scurtcircuit şi de „cădere de potenţii 11 Observaţii interesante în această privinţă.m. sau în situaţii echivalei Aceasta e limita dezvoltării „magnetice" în experienţa amorc curentă. ci pe acela „subtil". cit. să cuprindă sîngele. Prin urmare. nu trebuie luată '■> sensul pur şi simplu fizic. A%ia naturalis. Căldura. în tradiţiile antice. încetează a mai fi însă o limită. modern.. cf. VII.): „Cîndj unesc cu o femeie. survine prin con tac] corporal în genere (de la strîngerea mîinii şi de la vagi atinj pînă la sărut şi la echivalentele sau dezvoltările acestuia). XV. o teorie „magnetică" a iubirii a fost schiţa către Camille Mauclair. una din acele senzaţii aq şi profunde pe care le încerci aproape numai ia începutul unei iubiri. Ficino spune că baza febrei amoroase constă într-o perturbatio şi într-un gen de infecţie a sîngelui provocată în acelaşi mod ca aşa-numitul „deochi" (it. 1946. iar 1 gele ei viaţa lui. simţurilor le revine să trezească sufletul sau sufletului să treze„ simţurile. chiar la dimensiunea magică a iubirii: faşcinuni. de-al treilea grad se manifestă atunci cînd bărbatul pătrunde femeie* fiind înglobat de sexul femeii. prin folosirea acestei sintagme ajungem. e lumina vitală materializaţă/^_J în zilele noastre. putem vorbi în mod legitim de o sţ „magnetică" direct percepută. este mot imaginaţiei. şi anume în Islam. la primul grad de trezird forţei tsingjA Al doilea grad. Afirmaţie care. adică de „exaltare" în sensul pi priu al termenului. Chiar 1 lipsa unui concept clar despre conţinutul cuvîntului. este riguros exactă.. antiteză care este efectiv inexistentă în experiţ erotică. B. 1. dar aceasta. 11: în dragostea vulgară (adică cea obişnuită. Cristo si e fermato a Eboli. polarizata în fiinţele vii. Şi dacă obişnuim şi jstăzi să vorbim de puterea de fascinaţie a unei femei. o concepţie de genul acesta a făcut parte din-tr-o teorie despre dragoste profesată în Occident pînă în Renaştere. iar apoi începe. ed. celor mai materialişti sau mai primitivi. TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 59 această relaţie fluidică imaterială. înţeleasă nu pe planul material. sînj trimişi. starea terminală conţine în sine.. care însă îi vor părea poate „sibilinici" cititor obişnuit: „Sîngele e marele agent simpatic al vieţii. în C. D'Annunzio (// Piacere. la Marsilio Ficino şi la Giambattista della Porta. di trup şi suflet. ele traduc un fapt cu rnult mai esenţial şi mai pozitiv decît toate cele luate în consi23 M.

nu e vorba de un gen aparte de dragoste. un element absolut esen în orice relaţie amoroasă: gîndirea unuia este preluată mai mult] mai puţin obsesiv de către celălalt. în termeni psihologizanţi poate fi redat cu ajutorul u cuvinte precum cristalizare.. graţioasă sau pentru că făgăduieşte o voluptate puternică. Dar.. la fel şi dragostea sexuală dispare cînd magnetismul menţionat scade. alcătuită din tot felul de conţinuturi psin Ceea ce din perspectiva obiectivă se poate numi fascini magnetică. intervine spontan î îndrăgostiţi. puţin modificabil.d.. Paris. est' teribil de puternică. cap. cit. aceştia pot activa.' aceasta fiind inexprimabilăjUn bărbat u iubeşte o femeie pentru că e frumoasă. acesta. ca şi acelea de a menţine un metal fixat de un electromagnet cînd nu mai există curentul care creează cîmpul magnetic. afinităţile intelectuale ş. extrem de rezistent. Milano. 56. un pis-aller şi. în care imaginea ta ar dispărea un m nu te-aş mai iubi" (Ninon de Lenclos." 25 Eliphas Levi. aceştia fiind incapabili să :urnizeze motive precise pentru dragostea lor. făcînd din el o fiinţă aparte. pe obişnuinţă. excepţională. un „fluid" special. 213. Asemenea idei pot fi lesne integrate în învăţăturile tradiţionale expuse mai sus. Acest fenomen al concentra mentale — spune cu drept cuvînt Pin — „este ceva aproi automat. care face de nerecunoscut un obiect cel mai a destul de obişnuit. concentrîndu-se asupra imaginii iubitei. pp. Şi dacă nu se termină totul. în acest caz. 1865. — ce reprezintă nu o sublimare.d.. TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 61 strivit căreia starea de dragoste nu e nici spirituală. chiar dacă percepţia prin creier se întrerupe. se va trece de la dragostea propriu-zisă Ia raporturi 26 C. şi dorinţa. Dangennes. Lolli. III."30 Or.. trebuie considerat ca elementar. de altfel. întru totul caracteristice). pi raţional.. alimenta şi dezvolta intenţional î ei magia respectivă.. între sîngele ei şi-al meu. „Află că clipa în care mi-aş putea abate gîndul. adică primar (nu va mal fi. un fenomen în anumită măsură ermetic29. 139. care nu sînt altceva decît raţiuni diacente celei esenţiale. sub forma unei schizofra parţiale (pentru care. SuUe passioni. E important de notat că.supremă.. Concentraţia este. savj sau ignorant. M. dacă nu dispare orice interes reciproc al celor doi. în realitate. omogen. Aşa î chiar dacă ea se îndepărtează de mine. neocupat sau cu ocupaţii multiple. doar dintr-o consideraţie propriu-zis metafizică a temei): structura „magnetică" a erosului. 52-53. ed. Ele pun în lumină un fapt care. în timp ce sediul principal şi-l are în respiraţie27.m. aşadar. nici carnală. E. Este foarte bine cunoscută imaginea Stendhal cu privire la fenomenul de „cristalizare" în dragoste28: cum ramurile desfrunzite ale unui copac se acoperă uneori cu c tale în atmosfera salină din Salzburg. dincolo de orice logică. în domeniul său. „sînt nebun după tine" etc. toate încercările de a menţine în picioare o relaţie amoroasă vor fi la fel de inutile ca şi acelea de a menţine în funcţie o maşină atunci cînd lipseşte energia de acţionare sau. pp... care după mine exp principalul fenomen al acestei nebunii numite dragoste". „înţeleg prin cristaliza anume figură a imaginaţiei. 62 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAIA întemeiate pe afecţiune. aşa cum am arătat mai su: surogat. Toate acestea sînt explicaţii menite să satisfacă logica obişnuită. masiv. 3 » C.acest cuvînt. rămîne între noi acel mod de a ne cun prin sînge. I. în B. 3 şi 16: „. ustrâgîndu-se tuturor categoriilor moralei curente". dragostea sexuală şi fizică şi dragostea magnetică. acesta fiind temeiul ultim al oricărei iubiri. Lettres d'Amour. cit. „a iubi nebuneşte". p. 1856. spunînd că dragostea magnetică are cîte ceva din celelalte două. f. se sting iremediabil şi erosul. Pin. simpatia. 51. şi tocmai acest mister revelează magnetismul iubirii. monoideism sau reprezentare ca pulsivă — Zwangsvorstellung. plăcută sau inteligentă. El adaugă: Raţiunile magnetice sînt singurele adevărate şi rămîh secrete şi ideseori ignorate chiar de cei ce iubesc. Mauclair. indiferent dacă e abulic sau energic. . în definitiv. altceva în raport cu ceea condiţionat de polaritatea elementară a sexelor. în momentul un se petrece un schimb. Oriei se îndrăgosteşte simte. De I'amour. dacă faptul magnetic sau magic sa fascinaţie. ed. de facto sau potenţial. ca să folosim o imagine mai adecvată simbolismului magnetic.. fără să vrea şi fără să-i analizeze înţelesul. iar dacă sînt întreiţi aduc o serie de afirmaţii. la fel şi dorinţa îndrăgosi tului. expresii curente ca „a fi nebuni iubire". complet independent de personalitate şi de voinţă. puţin discutabil.p. sînt. în m involuntar. un psiholq fost pus în situaţia de a folosi acest cuvînt. prestanţa trupurilor. El iubeşte pentru că iubeşte. cristalizează în jj ei aproape o aureolă. ci. îndrăgos 28 Stendhal. Şi aşa cum între bărbat şi femeie nu există atracţie atunci cînd între cei doi nu se stabileşte.a. Dar cînd starea de magnetism încetează. nu ştiu exact în ce fel. 55)." J 29 E interesant că. Condiţiile exterioare pot rămîne neschimbate: tinereţe. că la un mom dat gîndirea îi este literalmente înlănţuită de o anumită perso* fără putinţă de scăpare. 12l-l24. pe factori sociali etc. pătrunzîndu-l pe om în fiecare parte a sa."26 încă Lolli distinsese trei feluri de dragoste: dragostea „platonică". indiferent cum i-am spune. La science des esprits. p. cf. La magie de l'amour. Psicologia dell'amore.

tot atîtea „indicii interstiţiale".) Şi în cazul acesta. Aspectul tipic „visător"' îndrăgostiţi e destul de frecvent. îndrăgostiţii pun în aplicare o' veritabilă tehnică ce se altoieşte pe faptul magic primar. it. Ebrietatea specială prilejuită de afluxul de „lumină astrală" ar constitui baza fascinaţiei amoroase31. nătoare sînt locuri comune curente. Mai mult decît gînî în îndrăgostiţi acţionează tocmai această imaginaţie maa tizată sau „exaltare". în privinţa termenului lux naturae se poate observa că asociaţia dintre lumină şi viaţă este recurentă în învăţăturile ^adiţionale ale celor mai diverse popoare'şi se face auzită şi în 1 Dogme et rituel de la Haute Magie. limbajul curenj îndrăgostiţilor. romantic şi vag. spre deosebire de ceilalţi citaţi anterior. într-o stare ctij punzătoare cu ceea ce. din care izvorăşte orice forţă vitală. „fluijH . O expresie ca „te port mereu în gînd" este corelativul expresiei „te am în sînge". de revM pentru coafeze. a unor cuvinte ca fascinaţie. obiectiv este senzaţia obscură. to fancy one another. Afluxul de lumină astrală este echivalentul obiectiv a ceea ce am numit „exaltare". Aceste referinţe sînt extrase din tradiţiile asupra cărora am atras mai sus atenţia şi pot lumina alt aspect al fenomenului discutat aici. „ai să te gîndeşti mereu la mine?". (După cum vom vedea. Ceea 1 interesează aici este faptul că „lumina" respectivă devine înt. fără să-şi dea seama. acela al experienţei normale de veghe. 84. atins cînd a spus că îndrăgostiţii trăiesc între vis şi mod „Vis de dragoste". termen folosit în mod special de către Paracelsus. A. cultivator al • ştiinţelor magice şi al Kabbalei. oricît de neobişnuit ar fi el pentru cineva d cunoaşte numai ştiinţele de tip modern. Expresii ca te gîndeşti la mine?". Astfel. cu lux naturae. în expresii luate îndeobşte numai în sensulf sentimental. reverie şi iubire. ca şi cum aproape numai asta ar da măsura jgostei: şi printre îndrăgostiţi se găsesc mijloace uzuale diverse ntru a alimenta şi a asigura cît mai mult cu putinţă continuitatea oncentraţiei. ed^a 2-a. în scrierea sa Liber de arte amandi. aor-ul kabbalismului şi multe alte expresii ale învăţăturilor sapienţiale au aceeaşi semnificaţie. ca acest fapt nu numai să se menţină. „te-ai 'îndit la mine?' şi altele asemănătoare aparţin limbajului lor curent. pp. pe cînd contactul corrn duce la un grad intensiv ulterior forţa deja trezită de sirq polaritate sexuală. la fel şi oj translaţie a conştiinţei provocată de un aflux sau o beţiei „lumină astrală" comportă o formă de imaginaţie în felul magică. ca „suflet al lumii". 58. spune că întîlnirea atmosferei magnetice a două persoane de sex opus provoacă o totală ebrietate de „lumină astrală". a acestor expresii *nu are nici o importam Conţinutul pozitiv. Repetarea stereotipă.. dar se şi intensifice. ale cărei manifestări sînt dragostea şi pasiunea. Numai că terminologia lui Eliphas L6vi va rămîne sibilinică pentru cititorul obişnuit. este visul. „exaltare" şi „beţie subtilă". trebuie raportate f tele fundamentale menţionate mai sus. trad. doreşte însă. la fel ca şi utiliza* continuă. pe aceasta se bazei magia sexuală operativă. încă Andreas Capellanus definise dragostea drept un fel dş agonie rezultată din meditaţia extremă asupra unei persoane de sex opus. „Lumină astrală" e sinonimă. la un nivel de conştiinţă altul d. la un "„eter vital" înţeles ca „viaţă a vieţii" — în Imnurile Orfice: eterul. „Dragostea este contai dintre două epiderme şi schimbul dintre două fantezii". neşte frecvent asociaţia dintre vis. de nimic oprită. provocînd o dezvoltare ulterioară al cărei produs sînt varietăţile „cristalizării" stendhaliene.TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 63 sideră ţnsuşi aCest fapt drept un soi de barometru. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ 64 înseşi cuvintele iniţiale din Evanghelia după Ioan. La acest fond. „te tot visez". acţiunea celor două fantezii activate. Roma. mai mult. presem mentul unei deplasări a nivelului de conştiinţă prin „exalta™ deplasare legată într-un grad diferit de eros. pentru omul comun. este semnificativ: în ele se în. Eliphas Levi. ĂkSSa din tradiţia indiană. „ca un vis" şi altele asei. anumit grad obiect de experienţă numai într-o stare de conşq diferită de conştiinţa obişnuită de veghe. Acele expresii sfl aşadar. se declară. Şi pe cît de semnificativă este exprj englezească pentru „a se îndrăgosti". constituie un faq absolut esenţial. Şii cum în vis imaginaţia acţionează în stare liberă. dacă nu vom adăuga unele clarificări. Un autor care. Prin acestea toate se face aluzie la fondul hiperfizic al vieţii şi al naturii înseşi. la şi definiţia iubirii dată de Chamfort. att involuntar ceva esenţial: deoarece. cu mai mult sau mai puţină îndreptăţire. Husş cu siguranţă nu şi-a dat seama de adevărul profund pe care.

Geschkcht und Charakter. ca principiu eur biologic: şi entelehia e tocmai o forţă formativă din interior. arrhenoplasmj thelyplasmă: ceea ce ar face ca sexul să fie prezent în fiecare cei individuală a organismului32. posibilităţile sexului opus. imaterial. în stare de schiţă. derivată din corpul lui Wolff. evident că Ia baza procesului de sexuare stă o ei lehie diferenţiată. apar în mod obişnuit caractere sexuale d'stincte de ordin diferit: caractere primare. Din punct de vedere biologic. pe toate funcţiile. 10. la înclinaţiile spirituale. are aceeaşi semnificaţie. ea este „viaţa vieţii'] Antichitate. pe toate ţesuturile. ne şi aflăm în apropierea conceptului acelei atmosfere magnetice diferenţiate proprii indivizilor . ea are un caracter hiperfizic. am spus. el are dreptate. Toate acestea constitui| domeniu al efectelor. este hermafrodită. Pornind de aici. o analogie cu ceea ce se întîmplă în ontogeneză: aşa cum procesul de individuaţie a fiinţei umane abandonează. Este oportun să aprofundam acest punct. Treptele sexualii iReferindu-ne la învăţătura extrem-orientală. constituind veritabila rădăcină a sexului. în timp ce posibilităfiîe legate de un sex sînt dezvoltate. aflat la jumătate de drum între materialitate şi imateri tate şi figurînd.farmec (fr. se ştie că în primele faze embrionale se întîlneşte androginia sau bisexualitatea. ca forme de manifestare directă ale unei entelehii diferite. A fost reluat — a trebuit s reluat — conceptul aristotelic de ehtelehie. tot în stadiu de schiţă sau de rudimente. ori sînt prezente numai în serviciul acelora de acum încolo predominante şi care definesc tipul actual masculin sau feminin. morale. atingerea „atmosferei magnetice" a doi indivizi de sex opus. impregnează şi diferenţi. despre care s-a vorbit. Noi cercetări aprofundate în doij niul biologic vor putea confirma sau infirma această ipot^j Oricum ar fi. în învăţăturile tradiţionale! multor popoare (de ex. aşadar. Cum în biologie vitalismul unui Driesch şi al altor "auto obţinut de acum drept de cetăţenie. O. nu va mai fi o erezie dacă h în consideraţie forţe de acest gen. indicată de către Eliphas Levi drept cauză a acestei stări. posibilităţile cărora le corespund diferitele specii animale. a unei plasme diferenţil denumită. • ninger s-a întrebat dacă nu ar fi cazul să reluăm o teorie încă « demult apărată de către Steenstrup. cele multe referitoare îndeosebi la sfera psihologică. în acel '„ci subtil".] în ceea ce am numit. O dată produsă sexuarea. Weininger. prin urmare o bisexualitate latentă la orice individ). secundare sau terţiare ale i| bărbat sau ale unei femei. caractere secundare. vrajă şi altele. D sele caractere sexuale primare. afective şi a. sufletul corpului. Viena. legate de glandele sexuale şi de organele de reproducere. Există. cînd Weininger spune că sexul e prezent în fiecare parte a corpului bărbatului şi al femeii. Astfel. cu anticii. în formarea noii fiinţe se precizează apoi tot mai mult acţiunea unei forţe care produce diferenţierea sexuală a materiei organice. nu numai în aspectele fizice. astfel. sukşma-Sarîra al indienilor şi corpus si reum al lui Paracelsus). cele ale sexului opus sînt eliminate. vin ulterior. De fapt. o intuiţie indiscutabil exactă a fost aplicată astfel! un plan inadecvat: pentru că substratul sexului este superfizic. tot aşa procesul de sexuare lasă în urma sa.dacă gostea ar avea o simplă finalitate biologică. Mai recent. care presupunea existenţa| indivizii aparţinînd celor două sexe. L E. baza este însă sexul ca forţă formj diferenţiatoare. la cea comj mentală.! formele eî de manifestare^/ Vrînd să aprofundeze problema diferenţierii sexuale. o poate vedea [ricine cu claritate. coprezente în starea originară (un aspect a* acestei împrejurări este existenţa unor complexe hormonale ale celor două sexe. ed. aici şi-ar avea originea. sub nume diferite. 32 O. 1918. procesul de sexuare are trepte multiple şi nimeni nu este bărbat sau femeie în egală măsură. prit-v -♦" 66 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ vind trăsăturile somatice tipice masculine şi feminine cu -pondenţele lor anatomice şi endocrine. pe toate retiile o pecete sexuală. ci şi în aspectele cele mai lăuntrice. TREPTELE SEXUĂRH 67 rpu bărbatului şi al femeii. a 17-a. vorbind despre relaţj ~" TREPTELE SEXUĂRII 65 f tre cele două sexe. asemănătoare ale bărbatului şi femeii. încă Orchansky recunoscuse că glanda genitală primitivă. astfel. Cît de ciudate ar fi toate ac*este fapte. trebuie să ne gîndim la ci asemănător unui „fluid" care învăluie. la bărbat şi la femeie. în sprijinul tezei sale. sau rămîri în stadiul embrionar sau latent. punînd toate organele. dar cu condiţia de a nu ne rezuma doar la planul biologic. ea a fost considerată ca sufletul sau „forma" corpu astfel înţeleasă. Conceptele de bărbat şi femeie utilizate în mod curent sînt mai mult decît aproximative: nu sînt mult mai mult decît simpli termeni generici.că starea de eros ia naştere potenţial din relaţia dintre calitatea yang şi calitatea vin a două fiinţe umane. după cum a propus Weininger însuşi. Dacă diferenţa dintre plasmă la bărbat şi la femeie ar fi reală. pp şi urm. a logică şi fizică doar în manifestările ei. charme). caractere terţiare. el însuşi depăşeşte planul acesta atunci cînd. în realitate. ajungînd astfel să investigăm şi problema alegerilor sexuale. citează faptul că fiecare parte din corpul unuia dintre sexe produce o excitaţie erotică asupra celuilalt: căci dacă vrem să explicăm acest fenomen trebuie neapărat să invocăm un factor hiperfizic.

. De aici derivă prima lege a atracţiilor sexuale. chiar dacă forţa vita™ fluidul fiinţei unui sex dat. I. într-o manieră refl generală. in aici în discuţie doar în mod secundar: posibilitatea. în pofida a tdfl aparţine acelui sex. Cînd acest autor se îndoieşte că „ia indiviza normali" s-ar putea întîlni efecte de genul acesta legate de centrii olfactivi. Prin urmare. el idefl tifică evident pe indivizii normali cu cei avînd o sensibilitate „subtilă" mult redusa în Ploss-Bartels. mai grosiere. masculinul şi femininul în sine. Maugham)34. în măsura în care. ce mirosiseră piese de vestimentaţie intimă purtate de ele. Această lege b găsim exprimată în genere încă la Platon. ca figură geometrică pură. ca şi în alte cazuri. Mirosul bărbaj tului şi mirosul femeii în termeni pur materiali. ca potente reale primordiale care. Das Weib in derNatur. ed. ceea ce e foarte important de adăugat). secreţionali. la divers^ specii animale. ceea ce aparţine în m«| fundamental. că fluidul unei fiinţe o pătrunde atît de puternic. Pe care ° vom Pune în valoare mai jos.ov36. încît impregnează nu numai trupul. 467 şi urm. abstracţie făcînd de unele cazuri-limită (sau de unele experienţe-limită. cînd pune la baza ei un complementarism. cînd partea arătată de una dintre ele coincidea perfect cu partea rămasă în păstrarea celeilalte persoane. S. în stare pură. pentru care a folosit denumirea de ov|a(îoA. Rezerva noastră. Bartels. ra poate fi explicată decît în funcţie de un corespondent tot psihic] „subtil". printre altele. R. în Filipine): asemenea practici prezintă un caracter superstiţios sau pur simbolic doar dacă. Aici îşi au originea unele practici adeseori perpetuate în obiceiurile îndrăgostiţilor şi ale popoarelor primitive (la acestea din urmă. Relaţia cu simţul olfactiv nu e lipsită de importanţă sexo-logică. iar la unele popoare primitive încă se mai crede. este că. în cazul lui Henric ■ III-lea. 1897. Ploss und M. de un fel de vampirism psihic înt meiat. unui plan superior. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ 68 mediul privirii. nici femei pure.. «•«5-a. ci şi veşmintele (la aceasta trebuie să asociem unele cazuri_ de „fetişism al îmbrăcămintei"). voi. îi revine lui Weininger meritul deosebit de a fi pus în evidenţă această problemă şi chiar de a fi formulat un criteriu metodologic corespunzător: trebuie mai întîi să definim bărbatul absolut şi femeia absolută. 9 se poate bănui şi temeiul pe care îl avea pesemne vechea credinj superstiţioasă mexicană. PsychopattU Sexualis. în acelaşi mod. Rol jucat.de sex opus. 25. în miros. ca să ne exprimăm în termeni chinezeşlj 34 Au fost deseori citate cazurile lui Henric al III-lea şi Henric al IV-leaB Franţei. Cazul-limită este cel al unei intoxicaţii erotice susceptibile să se producă nu doar prin inter33 H. care sînt doar aproximări ale triunghiului perfect. Se cunoaşte rolul special pe care l-a avut sudoarea în unele vrăji populare33. născută astfel. voi. von Krafft-Ebing. care ar fi fost cuprinşi de o pasiune subită şi irezistibilă pentru femei. a unul efect psihic corespunzător. Cf. ca „idei platoniciene" sau ca arhetipuri. Leipzig. Trebuie remarcăm. ci şi prin acela al mirosului („El a privit-o şi aspirat-o.. sînt menţionate şi credinţefl populare potrivit cărora mirosul trupului (noi am zice: al fiinţei) unei persoaifl poate avea un efect toxic asupra alteia.Mirosul joacă un rol deloc indiferent în magnetismul dragostei fizice şi în „intoxicaţia fluidică" a îndrăgostiţilor. bărbatul absolut şi femeia absolută nu sînt concepuţi doar euristic. Aceasta înseamnă că fl fiecare individ concret calitatea masculină şi cea feminină sa amîndouă prezente într-un dozaj diferit. aspirarea mirosului şi luarea cu sine a hainelor purtate de fiinţa iubită sînt considerate ca mijloc de menţinere a legăturii şi a fidelităţii atunci cînd cei doi sînt siliţi să se despartă — ca de ex. ci şi ontologic şi metafizic. dar adeseori şi foarte accentuate. poate fi recunoscut di către oricine are o sensibilitate destul de rafinată. Fenomenul prezintă apoi în chip notoriu caracteristici in stinctive. Unul din numele atribuite „corpului subtil" e acela de „corp aromatic". op. adică fundamental decisă după principiul masculin sau după principiul feminin. să revenim la problen* sexuării. spre a putea evalua gradul de sexuare efectivă a acelora care. în mod analog — spune Platon — fiecare fiinţă poartă în sine o jumătate a în- . se neglijează faptul „psihic" ce Poate fi identificat paralel cu cel fizic. după care procreaţia ar fi constat 9 realizarea unui amestec între respiraţiile bărbatului şi femeii. Am spus că sexuarea cunoaşte diferite trepte. sînt numiţi bărbaţi şi femei35. ci au sermB caracteristic al unor trepte intermediare.und Volkerkunde. în Antichitate s-a crezut. de altfel. e vorba de principiul yang sau de principiul yin care pătrunde fiinţa lăuntrică şi corporalitatea bărbatului şi femeii sub forma unui fluid şi a unei energii formative elementare. p. cit. atestată. despre care am vorbit mai sus. în raporturile amoroase. 469. spre deosebire de cazul geometriei. cînd e vorba de fiinţe omeneşti. se pretinde că pasiunea lui. la om. sînt totuşi permanent şi invizibil prezente şi active în ei şi în ele. dacă în bărbaţii şi femeile concrete au un grad de manifestare mai mare sau mai mic. pe elementul olfactiv. I. p. în general. ne poate furniza cunoştinţe susceptibile să fie aplicate numeroaselor forme triunghiulare din realitate. TREPTELE SEXUĂRII 69 fundamental yang sau yin. în termeni extrem-orientali. este. După această deloc inutilă digresiune. că termenul latinesc fascinum a avut la origii şi literal o legătură esenţială chiar cu lumea simţului olfactiv. Stuttgart. posibilitatea unei sexuări incomplete. şi faptuM anatomo-fiziologic ca în fiecare individ aparţinînd unui sex să figfl reze rudimente şi ale celuilalt sex. folosit în vechime pentru recunoaşterea reciprocă a două persoane. imaginea pe care ne-o înfăţişează fiecare bărbat normal şi fiecare femeie obişnuită este un dozaj diferit al calităţii masculine pure şi al calităţii feminine pure. aici. îi corespunde. expresie ce desemna un obiect tăiat în două părţi. şi anume în scopul de a le caracteriza şi clasifica. pp. dupJ. dacă e de sex opus. a 10-a. prin urmare a unfl fiinţe care nu sînt nici bărbaţi puri. ca măsuri abstracte pentru masculinitatea şi feminitatea bărbaţilor şi femeilor. studierea triunghiului in abstracte. la animale accentuîndu-J şi specializîndu-se în termenii unui fel de demonii a bios -ului. pentru Mărie de Cleves afli supravieţuit şi morţii tragice a acesteia. ea l-a privit şi l-a aspirat".

a „măştii". se obţine ca total omul absolut şi femeia] absolută. bărbatul carele trei sferturi ar fi bărbat] iyang) şi pe un sfert femeie (yin) îşi va găsi complementul sexuak natural. 41 Aceasta pare să fie şi semnificaţia ascunsă în ritul nupţial. ce poate fi însă pusă în legătură cu cealaltă parte. el nu poate fi valabil decît pentru o umanitate debilitată prin regresiune şi degenerescentă. I (pp. A doua e cea exterioară. care înseamnă. I. există în general ceva bărbătesd în femeie şi ceva femeiesc în bărbat. în funcţie de indivizi. este o realitate că deseori luăm drept fenomen „transsexual" ceea ce. teratologice. dacă putem spune astfel.] cînd acestea angajează straturile cele mai profunde ale fiinţei. o parte sau alta poate fi mai dezvoltată. Cine îl îmbrăţişează dovedeşte că nu ştie să vadă decît aspectele-limită cele mai grosolane şi mai tangibile ale sexului. aşa cum o culoare pătrunde un lichid. aşadar. întrucît există divei trepte de sexuare.j Făcînd şi de astă dată abstracţie de cazurile excepţionale în care sexul este depăşit pur şi simplu pentru că însăşi condiţia umană în genere e depăşită. care spune că precondiţia unei pasiuni puternice 35 36 Weininger. cit.! ei. 37ft/d. De exemplul. 102. trepte intermediare de sexuare. prima scînteie a erosului. spre deţ sebire d6 civilizaţiile . Caracterul condiţionat al sexului nu este însă suprimat din acest motiv. cap. că sexul e o diferenţiere privind aproape în exclusivitate partea fizică şi biologică a naturii umane şi nu poate avea semnificaţie şi implicaţii decît pentru acele aspecte ale vieţii omeneşti ce depind de această parte naturalistă. după cum s-a văzut. Banchetul. această situaţie se realizează atunci cînd anumită treaptă de virilitate îşi găseşte echivalentul într-un gn corespunzător de feminitate dintr-o altă fiinţă. într-o femeie pe un sfafl bărbat (yang) şi pe trei sferturi femeie (yin): tocmai pentru că sumH cotelor-părji ar reprezenta bărbatul absolut întreg şi femeia absolută j întreagă40. 7-l3). dar Şi în funcţie de tipul de civilizaţie. de modul de viaţă. adunînd părţile de masculinitate şi de feminitate! prezente în amîndoi. ed. un domeniu al suprastructurilor şi formelor intelectualizate şi sociale. Mai dezvoltată. înainte de a fi astfel şi exterior: calitatea masculină sau feminină primordială pătrunde şi impregnează întreaga fiinţă. dobîndită. Weiningei a propus o adevărată formulă pentru fundamentul prim al atracţie sexuale. şi anume cu cea esenţială). astfel încît ambele Părţi să poată deveni una37. cfl 39 40 Op. Limita degenerativă corespunde unei dezvoltări aproape exclusive. şi la temeiul vechii concepţii astrologie* potrivit căreia atracţia reciprocă ar cere ca la naşterea bărbatului şi a femeii soarelS şi luna să-şi schimbe locul (adică bărbatul să aibă soarele ca semn atunci tfH femeia are luna) — soarele fiind yang. de fapt. mască. în spiritul însuşi. pp. III. în fond. dacă luăm drept criterid bărbatul absolut şi femeia absolută. a individului „social". în realitate. Adevărul e însă că sexul. O idee analoagă stă. şi anume: m măsura în care nu sînt atestate forme ale unei depăşiri efectivul condiţiei umane. Sex fizic şi sex intern Aici îşi găseşte locul o consideraţie de principiu. Eşti bărbat sau femeie în interior. a cărui hipertrofie caracterizează fazele degenerate şi citadinizate ale unei civilizaţii. Numai în as« menea cazuri faptul sexului poate ajunge a fi considerat ca secui dar şi neglijabil. masca actorului (în opoziţie cu „faţa". cu alte cuvinte complementul. de care se va simţi atras în chip irezistibil şi în contact cui care se va dezvolta un intens magnetism. Mai jos vom releva că fiecare fiinţă umană se compune din două PăQLJUna este cea esenţială.tregului doveditor şi caută instinctiv şi necontenit „frîntura ruptă din ei însuşi". consecinţa obişnuită a acestei stări de lucruri est o anesteziere şi o sălbăticire primitivistă a vieţii sexualej D( atunci va apărea puţin important dacă eşti bărbat sau femeie şi te mai puţină valoare i se va atribui acestui fapt în ceea ce ţine de pin cizarea vocaţiilor. Şi dacă există. Formula propusă de către Weiningerj fixează. I. cit. care se u 72 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ constituie aproape autonom şi nu mai menţine decît foarte puţin« raporturi organice cu fiinţa profundă şi esenţială. cit. aşa cum fac ui acid şi o bază cînd formează o sare: astfel. există în suflet şi. aşadar. în accepţiunea originară a cuvîntului. 38 Metaphysik der Geschlechtstiebe. In realitate. în funcţie de indivizi. Platon. sînt cei care se iubesc şi caută să sM unească prin fiecare bărbat şi fiecare femeie. p. Nu existăm decît ca bărbaţi sau ca femei. aceeaşi idee apare la Schopenhauer38". prin urmare afirmaţia! că toate femeile iubesc un singur bărbat şi toţi bărbaţii iubesc* singură femeie este corectă41. ed. artificială.. tocmai aceştia stau efectiv la baza polarităţii! primordiale a sexelor şi provoacă. potrivit căruM| mirele şi mireasa sînt încoronaţi şi consideraţi ca Regele şi Regina. cînd mai mică. după cum se ştie. 3l-52. înainte şi dincolo de trup. 70 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA este ca două persoane să se neutralizeze reciproc. în sfîrşit. care se formează în viaţa de relaţie şi care creează „persoana" individului: persoană. aici. 191 d. a părţii exterioare şi construite. una dintre condiţiile esenţiale ale alegerilor sexuale. î 11. priveşte un domeniu rupt de viaţă şi de toate forţele formative profunde. asta înseamnă doar că menţionata calitate-bază manifestă o intensitate cînd mai mare. Punctul acesta de vedere va fi apărat împotriva tuturor acelora care astăzi susţin că a fi bărbat sau femeie este ceva accidental şi secundar în raport cu existenţa în general ca fiinţe umane. de formarea eului. într-o anumită măsură.. Geschlecht un Charakter. iar luna yin.. practic şi „spiritualizat". Un asemenea punct de vedere este ' abstract şi neorganic. el consideră că atracţia maximă dintre un bărbat şi o femeie de felul acesta se trezeşte îni momentul cînd. SEX FIZIC ŞI SEX INTERN 71 n fapt fundamental al naturii umane. intelectual. cap. Pornind chiar de la ideea că. sexul continuă să fie conceput ca un „destin".

se poate face e de a stabili superioritatea sau inferioritatea unei femei date în funcţie de mai marea sau mai mica ei apropiere de tipicitatea feminină. acestea. Civilizaţia modernă. E un fapt notoriu că putem fi bărbaţi după corp. la rîndul lor. ca „exclusiv femeie". practicistă.normale care i-o vor recunoaşte întotdeaunj Şi desigur. egalizîndu-se cu bărbatul: tocmai pentru că înzestrările. în realitate. oricît ar fi de dez| voltată. Rivolta contro ii mondo modemo. ca şi dintr-un complex de inferioritate — din ideea eronată că o femeie ca atare. Salomeea nu-l vede pa . valorile ei derivă parţial dintr-o regresiune a tipurilofl acestea. „Cantităţile" reciproc integrate de masculinitate şi feminitate. activităţile cele mai caracteristice™ mai răspîndite în civilizaţia modernă nu mai au decît o foaiM redusă legătură cu planul profund. Aceasta nu prejudiciază însă calitatea de bază a fluidul! pe care-l posedă o fiinţă dacă. diferenţiate. este bărbat sau femeii şi nici unitatea procesului de sexuare. achiziţionabil. ar fi inferioară bărbatulu/. îneît sexul interior poate să nu corespundă cu cel fizic. fără aşi da seama. ceva analog fiind valabil şi pentru bărbat. Nu încape nici o îndoială că o femeie care este în mod desăvîrşit femeie este superioară bărbatului care e în mod imperfect bărbat. intelectualistă şi socializat punînd tot mai mult accentul pe ceea ce este lipsit de conexiuni latura esenţială a fiinţelor umane. % în domeniul ideilor de care ne ocupăm acum. ambele deojjM trivă. f j Numai în treacăt îşi poate afla locul aici o referire la acea vexa™ quaestioa inferiorităţii. S-a spus pe bună dreptate că feminismul nu a luptat în realifSTe pentru „drepturile femeii". în fapt. de a degenera^JUnicul criteriu calitativ este. psihanalişti. 74 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA rabile cu cazurile întîlnite în domeniul raselor (indivizi cu caraq teristicile somatice ale unei rase şi cu cele psihice şi spirituale alj altei rase). SEX FIZIC ŞI SEX INTERN 73 ţj ate. egalităţii sau superiorităţii femeii în rapo« cu bărbatul. ci. ci se dirijează şi către supranatural. E necesar să relevăm toate acestea pentw că de ele trebuie să ţinem seama în cercetarea legii atracţiei sexuale. compan on 43 Despre toate acestea. O atare problemă este lipsită de sens deoarece presiM pune o comensurabilitate. ap<8 tudinile. Glăsuitor e un exemplu creat dej artă. Fenomenul menţionat poate explica prin faptul că în anumite cazuri acest proces s-a cei trat mai mult asupra unui domeniu dat şi a creat astfel asimetrii dij cauză că restul nu a fost format în aceeaşi măsură. ar echivala cu dreptul femeii de a se denatura. despre care e vorba în legea aceasta! trebuie înţelese în sens complet şi ca atare în întreaga lor coim plexitate eventuală. este neorganică şi potenţial stăm dardizată. rămîne oarecum o sexuare trunchiată şi vidăJCine nu ei bărbat în spirit şi în suflet nu e cu adevărat bărbat — ceea ce 1 valabil şi pentru femeie. din ambiţii greşit orientate. provoacă şi sporesc regresiunea. singurul lucru ce. acela al Salomeei lui Oscar Wilde. treEuîe să reţinem că masculinitatea şi feminitatea sînt în primul rînd fapte de ordin intern. Şi încă pînă într-atîta. în raport cu tipul. a inteligenţei logice şi practic» simplu ace oriu al vieţii şi al spiritului care sînt. cînd nu se mai poate vorbi de sex doar fiindcă pînă la anumit punct condiţia umană a fost depăşită. aşadar. lăsînd la o parte tot cee^H este construit.şi urm. a acestui din urmă caii vom vorbi în cele ce urmează. într-o asemenea ipoteză. de femeia pură sau absolută. O'Flaherty). chiar şi facultăţi sau înzestrări aparent comune şi „neutrale" au o funcţionalitate şi o amprentă diferită după cum sînt prezente la bărbat sau la femefejintrebarea dacă „femeia" este superioară sau inferioară „bărbatului" e la-fel de inutilă ca şi întrebarea dacă apa e superioară sau inferioară focului. Despre] latura metafizică. aceeaşi constatare fiind valabilă şi pentru femeie. o excită şi o trezeşte pe femeia absolută: în cazul-limită. sexul intern. pe cînd inteligenţa e amorfă şi „neutrală" W poate fi dezvoltată aproape în egală măsură atît de către bărbat. efl şi de către femeie42. „Revendicările" femeii moderhe îşi trag originea. decisiv rămîne însă întotdeauna factorul intern. principală sursă de venituri pentru medidS divinatori. ed. Sînt. »■ 200. doamnele! pline de aşa-zise ambiţii intelectuale. ci exclusiv de „ideea" propriului sex. chiar dacă într-un moa obscur. o sexuare ce se arată numai în termeni fizici. unde domneşte legea sexuliB mai întîi în termeni ontologici şi abia pe urmă în cei fizici. Evola. între bărbat şi femeie există o diversitate care exclude orice măsură comună. în acelaşi fel în. Tipologic voi bind. exterior. a deveni egală cu bărbatul: ceea ce. Eroarea ce stă la baza competiţiei feriăB nişte făcîndui cu putinţă succesul este tocmai supraevaluară proprie civilizaţiei moderne. şi atunci cînd respectiva virilitate nu este doar a războinicului saij a conducătorului. însăşi virilitatea spirituală. mai sus menţionate. ideea lor platonică". In fem acesta a putut femeia modernă să pătrundă rapid în toate don» niile. cit. comportamentele.. să o repetăm. scriitori preposi" (L. cazuri de asimetrie datorate unor factori diverşi. biol<B gici şi chiar psihologici. fizic vorbind. şi excluzînd rarele cazufl 42 Cît despre forma-limită a subproduselor feminine modeme: „Doamnefl acelea fără sex care frecventează cartierele distinse ale marilor oraşe. acela al gradului de mai "mult sau mai puţin desăvîrşită realizare a naturii proprii. fără a fi astfel şi în spirit {anima mulieris in corpore inclusa virili) Şi invers. cf. chiar dacă ar fi posibil dincolo de planul exterior practicist-intelectuaî mai sus menţionat. nu numai existenţială. De aceea. I. Cu alte cuvinte. care un ţăran credincios pămîntului şi îndeplinindu-şi în chip desăvîrşit funcţia e superior unui rege incapabil să şi-o ducă la bun sfîrşit pe a sa. pentru dreptul femeii de. criteriul de măsură pentru fiecare dintre sexe nu poate fi dat de către sexul opus. însăşi diferenţa dintre psihf logia masculină şi psihologia feminină se reduce considerabil.

Pe planul cel mai pro-] fund. Aici acţionează forţele prin intermediul cărora o fiinţă este ceea ce este. în acest domeniu se găseşte şi prima rădăcina a sexului şi în cuprinsul lui se trezeşte forţa originară a erosuluij Planul acesta în sine este anterior formei şi determinaţiei. Yogaii immortalie et liberte. un locţiitor al lui Belisarie. Fiecare proces capătă formă şi determinaţie pe măsură ce energia pătrund® celelalte două planuri sau straturi. Relativitatea condiţionărilor inferioare se confirmă pînă şi în cazul unor castraţi: diminuarea fizică poate. 115. Ce să fac acum fără tine? Nici fluviile. natura . el se poate afirma într-o deplină independenţă de condiţiile fizice/Astfel. CONDIŢIONĂRI ŞI FORME -T5 Faptului. i se asociază altul: acela al intercondi-tionărilor diferite dintre sexul intern şi sexul corpului. miniştrii Photinos şi Euprotos. vor putea produce importante efecte modificatoare ale adevăratelor caracteristici doar la animale şi la fiinţe umane interiormente puţin diferenţiate: nu la bărbaţi şi la femei compleţi. Solomon.. vor rezulta trei niveluri. Paris. celui mai exterior. prescurtări şi influenţe a căror origine se poate situa şi dincolo de limitele unei singure vieţi omeneşti45. acum trebuie să subîmpărţim în două la rîndul său primul dintre aceste domenii. Dacă însă sexul intern este suficient de dezvoltat. profetul. Condiţionări şi forme ale atracţiei erotice în vederea unei definiţii complete a factorilor ce intervin în alegerile sexuale. tot ceea ce se referă la cel de-al doilea are un grad notabil de determinare şi de stabilitate. pe lîngă înalta forţă evocatoare. „daniH celor şapte văluri" al Salomeei. constituie caracter şi natură proprie. adică degradaţi în raport cu tipul. mai sus relevat. şi e locul a ceea ce în filozofie a fost numtyprincipium individuationis. individ a cărui formă e destul de arbitrară. are un fond cosmico-analogici absolut pregnant: tema Lunii şi a Nopţii domină întreaga acţiune. toate manipulările hormonale de tip pur necromantic la care se pretează biologii moderni. Ca exemple deseori citate sînt Narses. acest principiu este în vigoarej fie în impulsulorb care împinge către o fiinţă de sex opus doar . mare vizir al lui Soliman al II-lea. ci poate chiar să nu dăuneze virilităţii interioare. Ea. Abelard însuşi şi mulţi alţii. tot aici este şi locul „naturii proprii". Salomeea e fascinată de IokaJ naan. atracţia respectivă este ceva ce trece dincolo de individ. aceste forţe formative sînt numite samskăra sau văsană. se şi omoară pentru ea. unul dintre cei mai buni generali ai Antichităţii tîrzii. iar toţi bărbaţii] iubesc o singură femeie. fie psihic. în doctrina indiană. şi tu mi-ai] turnat foc în vine. dans asupra căruia vom reveni. procesul continuîndu-se în ele| Cu ajutorul acestei scheme se poate surprinde sub toate aspeci tele ceea ce se întîmplă în atracţia sexuală.. îi spune: „Eram fecioară. 257-258). este valabil citatul de mai susJ şi anume că toate îemeile iubesc un singur bărbat. un „caracter transcendental" al fiecărui individ ca despre un fapt „noumenal". Dacă adineauri am deosebit două părţi sau straturi principale ale fiinţei umane (esenţa şi persoana exterioară). „liberă" şi labilă. în legătură cu acest plan. bazîndu-se pe ideea că sexul nu depinde de nimic altceva decît de o „formulă hormonală" oarecare. Sgre deosebire de tot ce e propriu primului dintrej cele trei niveluri. Aristonicus. traumatice. cît la învăţăturile tradiţionale. adică relativ la domeniul care stă în spatele întregii. Dar şi în ea. în totul. trebuie să examinăm mai în amănunt structura fiinţei umane. şi] tu mi-ai luat castitatea. M. în domeniul psihologicie tot ceea ce. în virtutea corespondenţelor analogice dintr^ limita superioară şi limita inferioară. ceea ce am numit „faţa" lui în opoziţie cu „masca" lui. esenţial şi cel mai profund. în opera lui Richard Strauss. ale acuplării' ajunge la acest planJÎn acest sens. referindu-ne nu atît la studiile moderne. cum s-a şi spus.-»-> I 76 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ innata a fiecăruia în parte. şi se distinge de oricare alta din specia sa. Cel dintîi este nivelul individului exterior ca o construcţie socială. Astfel.centurionul aprins de iubire pentru ea şi care-i oferă totul şi. pînăj la urmă."44 44 în drama lui O. nu se restrîng doar la factorii ereditari şi filetici. care alcătuiesc însă fondul! ultim al individului. 12. nici] apele cele mari nu-mi vor mai putea stinge focul patimii. fie din punct de vedere fizic. filozoful Favorinus. Această inter-condiţionare este rigidă numai în cazul unor indivizi primitivi. iatj experienţa erotică în formele-limită. există <M atmosferă care. anume datorită caracterului său „construiţi/Cel de-al doilea nivel aparţine deja fiinţei profunde sau dimensiunii de profunzime a fiinţei. „tipici". Aceasta poate avea legătură: cu cele două diferenţieri extreme ale femininului şi masculinului. şi chiar mai mult. la om. în plus. 1954. nu doar să nu distrugă impulsul sexual. fecioara. Haly. ci sînt concepute astfel încît să includă eredităţi. Eram pură şi neprihănită. ordini a fenomenelor percepute în spaţiu şi timp. La sărbătoarea Mahăvrata se practica împreunarea rituală a unei prostituate ciK un ascet (brahmacărin) în acelaşi loc consacrat sacrificiului (cf. Wilde trebuie să facem abstracţie de elementele estetizanB însoţitoare. Există aici -un principiu al indiferenţei] sau al dislocabilităţii. ascetul. Eliade. cauze. al eventualului grad diferit de sexuare sub raport fizic şi spiritual. Nivelul al treilea şi cel mai profund priveşte forţe elementara superioare şi anterioare individuaţiei. Aceasta i-a făcut pe Kant şi pe Schopenhauer să vorbească despre. pp.

şi în el îşi are obîrşia iluzia că iubim o femeiel pentru una sau alta dintre calităţile ei. 47 Există aici o certă analogie îndepărtată cu distincţia freudiană dintre „pro-cesul psihic primar". vanitatea etc. după cum vom vedea. deoarece există două posibilităţi opuse de dezinvidualizare. fiinţa ei nudă/ Cînd însă forţa] profundă a erosului nu scaldă direct planul intermediar şi nici nuj se fixează complet în el (cum se întîmplă în marea majoritate a] cazurilor). a 2-jfl 1968. Apar apoi! noi condiţionări pentru ceea ce. Evola. 78 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA elementară proprie stratului celui mai profund şi procesului prima se transferă şi se fixează pe acest plan intermediar. propriu formelor animalice şi brute ale erosului (aşa-numita „lipsă de alegere specifică animalelor"). pe acest plan totul j e neorganic. şi care leagă.. „civilizată" şi bur-l CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 79 aheză se defineşte în mare măsură tocmai prin ele. ale unei fiinţe date. din eros. putem avea» tipul libertinului care caută numai „plăcerea" şi preţuieşte o femeie:! numai după gradul în care crede că io poate oferi. . Astfel. şi Evola. pentru pasiunea şi înclinaţia erotică. în celălalt caz). După cum am spus. Dacă chipul intern al unei fiinţe nul e foarte precis. dintre nivelui proTund şi nivelul intermediar. fiecare bărbat alege femeia care să-i fie tovarăşă de rit (referinţe la Eliade. de dragoste la prima vedere. care se manifestă. râmîne un anumit joc de indeterminare: în locul „femeii j unice" şi insubstituibile avem un anumit tip aproximativ („tipul j propriu"). 61.). Lo Yoga della potenza. prezentat de mai multe "fiinţe. 102-l05. de pildă. Lo Yoga della potenza. cînd se vorbeşte de acele covps de foudre. °P. Chiar şi mul-j tiplicitatea experienţelor poate contribui la înlăturarea fixităţii pro. pentru el. de ordin somatic şi caracteriologic individual. • CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 77 aceea în care nu iubeşti o femeie. în cazul femeii). Poate fi exact contrariul46.. adică ideea că poţi iubi şi poţi să fi iubit doar de o anumită femeie ca individ. Bâlzac a observau că în prima femeie iubită iubeşti totul. Astfel. pp. de exemplu. 336 şi urm. în Bacanale şi Satumale. pe de o parte. pp. Şi cînd toată forţa 46 Unele rituri de magie sexuală colectivă se numesc colI-mSrga. In alte cazuri. ori nu se mai naşte. ed. Roma. în fine. în timp ce lucrul cu adevăraţi iubit. acea unică femeie determinată (acel bărbat determinat. nivelul intermediar este totodată cel al „idealiză-l rilor" femeii iubite. de WagnerJ în general. în acest nou stadiu nu mai este indiferent. şi obiectul dorinţei sale va] fi mai indeterminat şi. devin aproape subit active condiţionările sau legăturile. dincolo de faptul că este femeie şi că prezintă complementarităţile ontologice. nu doar de o singură fiinţă feminină (sau masculină. despre ritualul secret tantric. este fiinţa ei. factori determinanţi pot deveni cei j sociali şi ambientali: clasa. menţionata mutabili-l tate şi indeterminare a propriului complement sexual creşte peste ] măsură în alegerea sexuală.. cel al individului exterior. într-o experienţă dionisiacă/Nu e însă totdeauna adevărat că forma cea mai vulgară şi mai animalică de dragoste e 45 Despre samskăra şi văsană cf. pentru ca să acţioneze în mod catastrofal . fără rădăcini adînci. în care sarcina libidoului e încă liberă şi fluctuantă. Aici încep. o femeie este mai mult sau mai puţin la fel cu alta. predominant. 103. în anumite limite. în egală măsură. 54 şi urm. 402. forţa stratului celui mai profund acţionează într-un mod direct. cel al indi-viduaţiei şi al „caracterului transcendental". ed. tradiţia. neobstaculat. tot ceea ce este o anumită femeie. moda."■ şi mai jos. ajungînd să creeze iluzia insubstituibilităţii47: este credinţa în „dragostea unică". ca şi cum ar fi unica femeie. de o beţie anagogică şi o beţie catagogică. să-şi exercite influenţa asupra alegerii condiţionările rasei. Eliade. fie în formele pozitiv dezindividualizate ale erosului. se produce „pasiune fatală" care. Dar această libertate de mişcare saul dislocabilitate a erosului poate avea şi altă cauză: imperfecta indi-| viduaţie a unei anumite fiinţe. căci aici este activă i forţă şi apasă o „sarcină" care trec dincolo de individ. 92. cit. de aici iau naştere adesea veritabile scurtcircuite în sens propriu şi situaţii precum aceea exemplificată în Tristan şi holda.. Ne putem referi şi la promiscuitatea intenţională în vigoare cu ocazia anumitor sărbători sezoniere. cînd centrul! de greutate al propriei fiinţe cade asupra lui. ci femeia. care asigură condiţia unei ] atracţii suficient de intense. f Prima lege de care ascultă procesul sexului la nivelul cel mai profund e aceea.] | prii unei prime perioade din viaţa erotică. a complementarismului. şi „proe sul psihic secundar". Trecînd la ultimul nivel. Ajunge însă ca erosul să-şi reia brusc adevăratul caracter şi săşi urmeze condiţionările ce-i sînt proprii în straturile cele mai profunde. deja formulată. a integrării calităţii masculine pure şi a calităţii feminine pure în unirea unui bărbat cu o femeiejLa limita dintre al treilea şi al doilea strat. înlocuibil. cînd se spune că dragostea ori se naşte din prima clipă. Yoga etc. nu e aproape niciodată fericit dacă rămîne în sfera omenească şi profană.pentru că e de sex opus. ed. pe cînd în toate I celelalte privinţe. atunci. poate să ajungă în acest] plan şi să se fixeze acolo: şi dragostea normală. iubeşti femeia în fiecare femeie.cit. p. pp. pînâ cînd totul se poate accentua şi fixa. în care aceasta se leagă de o anumită reprezentare şi greu 86 mai desprinde de ea. de la numele unui fel de pieptar purtat de fetele participante: alegînd prin tragere la sorţi • veşmîntul. este vorba atunci de acele cazuri în care. 60. J mai tîrziu. cit. apoi alte condiţionări mai specifice. Acelaşi lucru se poate spune despre faptul că în criza acuplării bărbatul aproape îşi pierde individualitatea: el şi-o poate pierde în două moduri contrarii. despre care am vorbit. Este un pur mit că în atare momente „specia se substituie individului". proprii iridi-viduaţiei'sau naturii proprii. în funcţie de o deschidere „descendentă" şi o deschidere „ascendentă". mulţumită unor circumstanţe speciale.

sa se trezească forţa primară a erosuiui. Observaţia e valabilă şi pentru termenul german Leidenschaft. în care Eul are un mai mare grad de libertate . pe" cele două planuri mai puţin profunde ale fiinfl umane. a faptului că s-au jucat cu focul. se poate. nu sînt niciodată evaluate conform adevăratei lor naturi. pot face să sară în aer sau să surpe tot ceea ce şi-a creat individul social în cadrul instituţiilor civilizaţiei şi societăţii cărora le aparţine. pot corespunde teoretic gradului optim pentru atracţia sexuală: e obligatoriu ca. cînd se ivesc. afinităţile proprii respectivului plan pot. dacă procesul s-ar fij centrat pe planul intermediar. de la leiden. cu alte cuvinte că au provocat. în cazul întîlnirii persoanei complementare. Civilizaţiile precedente fu specific organic. anume starea celui care suferă. cînd nu poţi să nu simţi sau să nu faci altfel. toate valorile care ar fi fost determinante. în sfîrşit. Mai departe. încît. cînd. aşa cum am spus. 80 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ niul individului social şi al obligaţiilor sale. punînd capăt permutabilitâţii obiectului urmărit de erosul lor. Atunci dispare încă Q dată „unicitatea". care. chiar şi unicitatea „pasiunii fatale". cel mai exterior al individului social."48 Şi în viaţa modernă asemenea cazuri sînt foarte numeroase şi ele au furnizat materia preferată unui anumit gen de teatru şi de literatură: tocmai pentru că în civilizaţia modernă s-a nutrit iluzia că relaţiile dintre sexe pot fi centralizate şi sistematizate pe planul cel mai exterior. acordînd pretutindeni o mai mare atenţie la tot ce e propriu stra-'ului celui mai profund şi mai individuat al „naturii proprii" în mod normal. şi cea mai desăvîrşită maşină va rămî^ . Sînt cazurile care l-au făcut pe Chamfort să vorbească de un „drept divin al iubirii": „îls s'appartiennent [îndrăgostiţii] de droit divin. despre care am spus că e substratul oricărei iubiri sexuajj CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 81 La individul comun şi cu deosebire la individul civilizat din Occident. aşa cum vom vedea. tantrism). în acest context. începi să te îndoieşti de sinceritatea şi profunzimea unui sentiment sau ale unei dorinţe. menţiona faptul că exista mijloace artificiale pentru a degaja mai mult sau mai puţin elementară a erosuiui. Pe aceeaşi lifl sînt filtrele amoroase. cauzat de dislocabilitatea erosului caracteristică straturilor celor mai superficiale ale fiinţei. Dar aceste cazuri sîrit extrem de rare în domeniul profan şi. a căror veritabilă natură e absolut ign de oamenii moderni. înseamnă a pătimi. E ca şi cum procesele corespunzătoare ar apărea şi s-ar derula de la sine. raportabii la acelaşi context. ba j la adevărata magie sexuală propriu-zisă. cit. social. cu diversele premise. p. în materie de relaţii intersexuale. Cazul e simetric cu cel în care. drumul duce şi la unele forme ale demonologiei cu bază erotică. garantau în schimb un grad mai mare de stabilitate unirii dintre fiinţe de sex opus. urmare. în diferitele lui forme din limbile romanice. a suferi. întocmai după cum legea afinităţii în vigoare pe acest plan.asupra a tot ceea ce s-a format. neorganic şi artificjâ!f!J în aceiaşi termeni ca şi cei ai catastrofelor menţionate adineauri se pot explica şi cazurile acelor libertini ce sfîrşesc prin a cădea victime ale propriului joc şi prjn a se îndrăgosti de o anumită femeie. Această situaţie e considerată ca fiind atît de firească şi normală. pornind de la diferitele instituţii. este cel al unei pasiuni şi al unei atracţii sexuale elementare ce se poate asocia cu dispreţ şi chiar ură între cei doi îndrăgostiţi: aici acţionează energia planului celui mai profund. în domeniul acesta. Găsim asemenea indicii chiar în cuvintele cele mai uzate: cuvîntu! passio exprimă. fenomenul acesta e mai mult sau mai puţin evident. asupra cărora ne vom opri mai jos. abstracţie făcînd de toţi aceşti factori. atunci cînd ea nu se iveşte. în tot ce s-a spus pînă acum nu trebuie niciodată să confundară rolul factorilor care condiţionează cu rolul factorilor care deţemiinm Pentru ca o maşină să producă anumite efecte şi să dea randame™ trebuie să fie alcătuită din piese corespunzătoare şi aceste piesa sS fie asamblate în mod adecvat — aceasta e condiţia. şi el. prin neutralizarea straturilor mai puţin pr<8 funde ps care acesta le traversează şi rămîne aproape legat d fiind supus mai sus menţionatelor condiţionări în experienţa bărbaţilor şi femeilor comune. şi cm într-un grad sau altul. poate acţiona catastrofic în dome48 49 Apud Schopenhauer. cînd sistemul în vigoare nu era P°ugamic. în funcţie de indivizi — de diferenţierea lor internă —. cînd lipseşte constrîngerea.. adică «cînd chiar abstracţie de forţa coercitivă a instituţiilor. Dacă insă lipseşte forţa motrice. ea să stabilească starea magnetică sfl magică. îşi înrîlneşte propriul complement. poligamia are drept presupoziţie naturală un tip masculin. şi anume acela care precedă însuşi planul unde se manifestă samskăra şi individuaţia. eliminînd toţi factorii de afinitate caracterială şi. să arunce discredit asupra a tot ce este propriu domeniuiuu exterior al moralei sociale şi al instituţiilor. De exemplu. imobilă. La fel trebuie să gîndim în cazul tuturor acelor condB ţionări care. la rândul) lor. malgr6 Ies lois et Ies conventions humaines. De aici. experienţa erotică se numără printre acelea ce prezintă mai mult un caracter pasiv. la nivelul intermediar. op. Altă consecinţă e fenomenul endemic al divorţurilor şi recăsătoririlorîn civilizaţiile „monogamice" cele mai frapant „modeme". la un moment dat. E de la sine înţeles că asemenea irupţii eventuale pot acţiona catastrofal şi pe planul „dragostei unice". Putem cita încă de pe acum acţiudM alcoolului şi a unor stupefiante şi e de notat tot de pe acum m unele substanţe de acest gen au avut adeseori rolul de adjuvanţiM utilizarea sacrală a sexului (dionisism. fără ca voinţa persoanei să intervină: ei nu îi este dat nici măcar să le centreze exact într-unui sau altul din cele trei domenii sau niveluri menţionate. 110. activarea „voltajului" propriu planului celui mai profund. aceasta. la un „voltaj" sau altul. Alt caz. Chiar afinităţile determinate de planul naturii proprii şi de samskăra. pot să şi cadă însă pradă unor forme sexuale maniacale. am putea face în acest sens consideraţii de psihologie diferenţială.

j tuia trebuie să presupunem o origine misterică şi iniţiatică. (Folosim versiunea Cezar Papacostea. Potrivit schemei noastre. care vorbesc despre o stare sau despre un fluid declanşat „catalitic" în îndrăgostiţi prin prezenţa forţelor fundamentale (yin şi yang) care definesc polaritatea sexuală şi sexuarea în general: corelativul este o deplasare a planului conştiinţei. atragem însă 3 atenţia că aceleaşi semnificaţii sînt conţinute şi în mituri ce aparţin ] altor culturi. Ca pentru aproapa toate miturile integrate de Platon în filozofia sa. a cărei natură „nu era cum este astăzi. Evola. s-ar putea crede însă că. relativ. a existat o rasă primordială. Capitolul II METAFIZICA SEXULUI 13. ele pot fi întîlnite mai cu seamă în lumea antică şi în rîndul populaţiilor primitive. în pofida opiniilor conformiste azi precumpănitoare. Există mai multe mituri care se pretează la aprofundarea probleJ mei metafizice a sexului. Alegem dintre ele unul care. un tip. Crawley. amestecate cu mitul. nu este cîtuşr de puţin un semn că un tip superior de bărbat ia locul unuia inferior. iar explicaţia întemeiată pe însuşi „principiul plăcerii" freudian am considerat-o la fel de nesatisfăcătoare ca şi aceea ce recurge la un fantezist „instinct al reproducerii" ca fapt primar al impulsului erotic. într-adevăr. . întîlnim aici. 189c-l90c. p. orientate spre exterior şi neorganice proprii orientării libertine. şi în cazul aces. e. pentru occi-' dentali. trad. în faţa problemei fundamentale: în definitiv. îir-j tr-adevăr. Şi. 51 E. Mystic Rose. vom cita un'singur exemplu. Mitul tradiţional are valoarea unei chei. la care experienţa erotică în sine are mai multă însemnătate decît relaţia cu o femeie sau alta ca persoană (ca în zicala arabă: „Un fruct. devine cauza unei activări magice a puterii de imaginaţie şi a unui monoideism mai mult sau mai puţin intens. ci exact dimpotrivă. Milano. cap. semnul unei civilizaţii superioare50. în cadrul unei doctrine despre straturile multiple ale persoanei: s-a relevat însă că. raportul masculinităţii absolute cu feminitatea absolută. dimpotrivă. cu cît mai hotărîtă va fi diferenţierea sexelor. drept consecinţă. Doctrina antică despre o alterare invizibilă ce se produce în sînge atunci cînd sîntem cuprinşi de eros a fost revalorizată de noi. au fost examinate condiţionările legate de complementarismul existenţial al fiinţelor ce se iubesc. mitul însuşi va explica tot acest material. apoi alt fruct"). să aruncăm o privire asupra drumului parcurs. pasul decisiv. trebuie să luăm în considerare ceea ce provine direct din. la rîndul său. care. J. aceeaşi temă şerpuieşte subteran într-o literatură foarte variată. şi anume faptul că deseori riturile de căsătorie.în raport cu erosul (cu un mai mare grad de dis" locabilitate şi. 82 50 Cf. drept bază a tot şi drept forţă primară. ceea ce nu e. De ea se va şi ocupa capitolul următor. Mitul androginului Forrrîa specifică prin care lumea tradiţională a exprimat semni-ficaţiile ultime ale fiinţei a fost mitul. j două teorii despre dragoste expuse de către Aristofan şi. se identifică cu practici magice de dragoste care trezesc forţa de atracţie dintre cele două sexe ca pe o putere irezistibilă51. 1902. implicînd toate efectele unei atracţii elementare. cu atît mai intens va fi procesul. 318. adică sexuarea. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ Cît priveşte elementele unei tehnici menite să acţioneze asupra diverselor condiţionări existenţiale ale erosului. tot ce se invocă pentru a explica faptul erotic. 1968. rămîne să căutăm semnificaţia acestui fapt. şi a cărei „fiinţă însăşi a 1 Banchetul. printre acestea din urmă. Prima teorie priveşte mitul androginului. L'Aico ela Clava. în general. de ce se simt atraşi unul de altul bărbatul şi femeia? Dacă am ajuns să recunoaştem în eros un fapt elementar şi ireductibil. în sfîrşit. Vom vedea că cele două teorii se completează oarecum. Teoria „magnetică" ni s-a părut mai corespunzătoare cu realitatea. se poate recunoaşte că trecerea de la poligamie (sau de la matrimo-niul antic admiţînd ca integrare legitimă concubinajul) la mono-gamie. Deocamdată. XII („Liberta del sesso e "bertâ dai sesso"). mai mult sau mai puţin. Nu am recunoscut oare noi înşine că. în această privinţă. aşadar. Teme corespunzătoare se găsesc şi în afara continerî-J tului nostru^__£ ^"Potrivit lui Platon1. respectiv.. apoi. Ne găsim astfel aduşi în centrul metafizicii sexului în sens propriu. este mai degrabă simptomul unei potenţiale şi mult mai puternice aserviri a bărbatului faţă de eros şi de femeie. în esenţă. de la mediile misteriosofice şi gnostice ale Antichităţii | pînă la autori din Evul Mediu şi chiar din primele veacuri ale erei moderne.) MITUL ANDROGINULUI 85 . al biologiei sau al psihologiei. am făcut. printre cele mai puţin îndepărtate. înainte de a merge mai departe. ceea ce se spune despre dragoste în Banchetul lui Platon. fie şi cu riscul de-a alimenta un fel de demonie sau de posedare. CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 83 în acest punct. ele stimulează şi activează erosul pe planul elementar. se explică în realitate chiar cu ajutorul lui? JSfe găsim de aceea. De vreme ce nu am afirmat că aceasta ar corespunde întotdeauna unor situaţii identice cu cele . punînd în lumină antinomiile şi problematica erosului. vom lua. : Pentru noi. un grad mai mic de fixare). ] Diotima. N.: cu referire specială la tema care ne interesează aici. Ca bază. Am respins orice interpretare biologică finalistă a faptului erotic. Mai ales în perioada precedentă s-a încercat explicarea mitului cu ajutorul istoriei naturale. inevitabil. ci cu totul alta". New York. am aprofundat această teorie cu ajutorul unor date extrase tlin învăţăturile tradiţionale. Asta înseamnă însă că trebuie să ne întrebăm şi care e semnificaţia sexului în sine.

în primul rînd. din două să se facă o singură fiinţă. să trăiţi laolaltă. Acest ultim punct est confirmat fie de doctrina prezentată prin vorbele Diotimei cev mai departe în Banchetul.Ca un al doilea element. în interpretarea kab-balistică. în calitate de complement al bărbatului. Dacă o demitologizăm. Aceasta îi e semnificaţia absolută. vreau să fac din voi o singură. Eros nu-i decît numele acestui dor. ' Ibid. cu o forţă elementară. de a depăşi condiţia unei existenţe duale scindate şi determinate de „altul". După cum vom vedea. . Caracterul distinctiv şi însemnătatea lui stau însă în faptul că el se opreşte anume asupra dualităţii sexelor pentru a semnala semnificaţia secretă şi obiectul ultim al erosului. să fiţi şi-n lăcaşul lui Hades o persoană în loc de două. el încearcă să vindece nefericirea firii umane."4 Aproape ca în cazul unui simbol. Şi în Biblie se vorbeşte de androginia fiinţei primordiale făcute după chipul lui Dumnezeu („după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. ca pe membrii unei anumite rase preistorice ale cărei resturi sau fosile ar fi de aşteptat să le şi găsim.1 191 a. separarea Femeii-Viaţă de androgin e pusă în legătură cu căderea în păcat şi sfîrşeşte prin a fi echivalată cu excluderea 4 5 Ibid. nu atît în sens istoric. putem concepe o asemenea stare ca pe aceea a unei fiinţe absolut (nescindată. la o condiţie spirituală originară." „Auzind acestea — spune Platon —. Astfel. acesta e misterul ascuns în impulsul care-l împinge pe bărbat spre femeie."6 Cadrul e acelaşi. astfel.. Gîndiţi-vă de nu-i aceasta dorinţa voastră şi spuneţi-mi dacă n-aţi vrea să vă făuresc o astfel de soartă. se poate citi încă într-una din Upanişade: „Nu pentru femeia fîn sine] este dorită femeia de către bărbat. Reprezentanţii acestei rase androgine erau „hărăziţi cu o putere şi-o vlagă miraculoasă. MITUL ANDROGINULUI 87 lui Adam de la Pomul Vieţii. „Iată. ai unui sex sau . cît veţi trăi. 1. . Este însăşi tema hybrisului Titanilor şi Giganţilor. purtătoare. de a restabili starea primordială. 86 METAFIZICA SEXULUI vechea noastră natură. însemnînd „Viaţa". Pentru Platon. 192 d-e. „e vădit că altceva urmăreşte sufletul lor: ceva care nu poate fi rostit. fiecare ar crede că a auzit cu-adevărat ceea ce dorea de multă v reme: să se apropie şi să fie contopit cu persoana iubită de dînsul. „Cea care trăieşte". „fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăţi"5. ca bărbaţi şi femei. să muriţi laolaltă. 192 c-d. în măsura în care căderea lui Adam are drept urmare excluderea lui de la Pomul Vieţii. mitul platonician se numără deci printre acelea ce fac aluzie la trecerea de la unitate la dualitate. în această privinţă. Ca termen particular dintr-o cunoscută secvenţă referitoare la ceea ce căutăm cu adevărat dincolo de diferitele scopuri aparente şi iluzorii ale vieţii obişnuite. neduală). Dimpotrivă. fabulînd. figurative şi „mitice" în sens negativ. care era astfel încît alcătuia un întreg. dimpotrivă. întocmai cum spune Homer despre Efialte şi Otus. a făcut bărbat şi femeie". pentru ca acesta să nu devină „ca unul dintre Noi [ca un Dumnezeu]" şi „nu cumva să trăiască în veci" (Facerea. de atunci este împlîntată în oameni dragostea unora către alţiijEros este cel ce împreunează frînturile vechii naturi. iar cînd veţi muri. ei s-apucară să se suie-n cer ca să se înstăpînească pe zei". de a evada din lumea limitativă a dualităţii. să concepem fiinţele primordiale aşa cum o face Platon care. ci în altul. Pricina lucrului stă tocmai în ! Ibid.. ceva care se ghiceşte numai. fireşte. ştim bine că nici unul dintr-înşit n-ar refuza. e tema prometeică şi cea care se regăseşte în atîtea alte mituri — chiar şi în mitul biblic al Edenului şi al lui Adam. al unei j doctrine despre stările multiple ale fiinţei. în aspectul său cel mai profund. nu trebuie. el îşi dă osteneala să facă din două fiinţe una singură. legătura dintre scopul ultim al erosului şi nemurire este explicită."2 Pe lîngă participarea comună a îndrăgostiţilor la plăcerea sexuală. 3. mai presus de toate condiţionările . sau se întrevede^ Aproape ca o contraprobă a posteriori. iar numele atribuit femeii. tocm< de aceea. 192 d-e. aşa cum procedaseră cu Giganţii. cît în cadrul unei ontologii. 27). ca atare. ci le paralizează puterea tăindu-le în două. ca pe o stare de imortalitate. chiar dacă în legătură cu ceea ce avea să se numească mai tîrziu „iubire platonică" şi cu teoria frumosului. cu o trufie fără margini. a unei integralităţi sau unităţi pure şi. Platon îl pune pe Hefaistos să-i întrebe pe îndrăgostiţi: „Nu cumva ceea ce doriţi este să rămîneţi de-a pururea împreună. Diferenţierea sexelor corespunde condiţiei unei fiinţe tăiate în două şi. în măsura în care aici figurează făgăduinţa că „veţi fi ca Dumnezeu^(Facerea. metafizică şi eternă a erosului. aflaţi că eu vreau să vă unesc. fie de cea expusă în Phaidros unde. erosul încorporează o străduinţă de a depăşi consecinţele căderii în păcat. ni-i descrie pînă şi în trăsăturile lor somatice. apariţia unor \ fiinţe de sex distinct. masculin şi feminin. un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii. Ibid.. în ansamblu. 3. Facerea. Trebuie să ne raportăm. Ei bine. fiinţe în care totuşi rămîne amintirea stării anterioare şi j se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.fiinţă. al acestei năzuinţe către unitate. la o stare. nimeni n-ar spune că vrea altceva. să vă topesc laolaltă.dispărut". în acest ansamblu. a fost Eva. 22). tocmai în acest impuls trebuie căutată semnificaţia ultimă. finită şi muritoare. ce nu poate fi considerată ca originară. ai altuia. De aici. o stare. dacă asta-i ce doriţi. Astfel. de la fiinţă la privarea de fiinţă şi de viaţa absolută. s-ar putea face o paralelă chiar cu mitul biblic. găsim apoi în mitul platonician o variantă a motivului tradiţional general al „căderii". şi ca nici noaptea nici ziua să nu vă depărtaţi unul de altul? Ei bine. numai nemurire»]. ci pentru ătmă [pentru principiul «numai lumină.5). unul alături de celălalt. condiţiei cuiva care nu-şi are viaţa în sine. aşadar. trebuie să separăm de conceptul esenţial elementele accesorii. La Platon. zeii nu le trăsnesc pe fiinţele androgine.

1916. 6): „Deoarece în actul acesta [îndrăgostitul] pofteşte şi Şe străduieşte să se facă din om Dumnezeu. ca ajunge la un echivalent. regeneres. transfigures sur la montagne du Cârmei. doar subproduse ale amîndurora. omul. p. XI. pentru contextul mai sus menţionat sînt semnificative următoarele expresii. dorinţa asemănătoare nopţii îşi . 1933. abolirea Gxr\peaiq-ei — a privaţiei şi a neliniştii existenţiale conexe. îi este indicat chiar de către Prometeu) şi posesia. spune poetul. sîntem aici scindaţi şi trunchiaţi: atunci însă reuniţi de Iubire ne întoarcem întregi la ideea noastră: astfel încît se va vădi că mai întîi l-am iubit pe Dumnezeu în lucruri. E de notat. II faut 6tre temeraires. Radu Bercea. pontifes eliaques. participarea la fiinţa absolută. în sfîrşit. Cu această rezervă putem menţiona faptul că momentul „prol meteic" latent în eros este efectiv atestat în mărturii răspîndite prir| diverse tradiţii. Pîriă atunci. deşi fantezistă. şi că eroul principal al poemului. rivalizeze cu ei. p. Astfel a fost deschisă calea pentru succesiunea cercetărilor care vor face obiectul următoarelor capitole ale cărţii de faţă. expresii precum următoarele nu sînt lipsite de o nuanţă luciferică: „Desigur. nu trebuie să scăpăm din vedere un punct particular. ceea ce j 8 Texte în J. Ricolfi. prometeismul poate fi eliberat de carac-| teruî său negativ de sacrilegiu." în sfîrşit. IImistero del Graal. vous etes perdus. I. I. aşa zicînd. Par-zifal. 1957. mor (mors) înseamnă „moarte". 92. din punctul de vedere al conţinutului. că mediile în care au fost practicate magia sexuală şi erotismul mistic au fost aceleaşi care de obicei au profesat pe faţă şi doctrina „unităţii" în termenii unei negări a oricărei distanţe ontologice veritabile între creator şi creatură. 70-71. E de notat. După cum s-a văzut. în plus.. căderea în păcat a lui Amfortas este pusa! în legătură cu faptul că acesta îşi luase drept deviză . (Trad. ii brise. Evola. spre a iubi mai apoi lucrurile în el: şi noi cinstim lucrurile în Dumnezeu . ed. 10 11 Cf. nu e mai puţin semnificativă: „Particula a înseamnă „fără".Amor" jfl deviză. ţelul final al încercării de integrare constituite de către eros nu e atît o stare mistică tulbure. chiar în zilele noastre. ci metafizic al impulsului erotic.Elevez-vous! Soyez grands dans votre faiblesse! fipouvantez le ciel et l'enfer. bi cadrul unui erotism mistic: „Entendez le verbe d'fîlie: si vous tremblez. IV. ca o convergenţă fortuită de idei la un autor modem mai mult decît profan (H. cît faţă de cele divine — drept consecinţă logică: de l& reprezentanţii indieni Siddha şi Kaula ai „Căii Mîinii stingi" pînă la Fraţii Spiritului liber din Evul Mediu creştin. Evola. DeGuaita (Le Serpeijt de la Genese—Le Temple de Satan. cheia întregii metafizici a sexului: „Prin diadă. Dar. MITUL ANDROGINULUI 89 înseamnă că în ea se ascunde contrarul smereniei. cit. Studi suiFedeli d'Amore. caută. înl ciclul Graalului (ciclu bogat în conţinuturi iniţiatice prezentate subj veşmîntul aventurilor cavalereşti). ci. N. ne-am iubit pe noi înşine. 87-88. de pildă. iubind fi dorind. trad. caută să redeschidă accesi! lavPomul Vieţii. la Wol-J fram von Eschenbach. cu redeschiderea drumului către Pomul Vieţii sau al imortalităţii: tot încadramentul artificial caracteristic Parsifalului wagnerian nu corespunde nicidecum temelor originare predominante şi nu merită cîtuşi de puţin să fie iuat în considerare. c'est que vous ne connaissez pas l'amour! L'amour entreprend. ajunge la el printr-un fel de revoltă împotriva lui Dumnezeu10. Ni se oferă aici. se poate presupune că.." în dragostea sexuală recunoaştem forma cea mai universală în care oamenii încearcă orbeşte să distrugă momentan dualitatea. » Wolfram von Eschenbach. fiind] astfel în măsură să încorporeze un sens foarte diferit de cel moralist] exprimat prin simpla seducţie trupească. cît condiţia unei „fiinţe" care înseamnă şi putere. Totodată. care nu se potriveşte cu smerenia9. în al doilea rînd. vous le pouvez! Oui-. aşadar. ii roule. nici chiar la un neoplatonician creştinizant ca Marsilio Ficino (Sopra Io AmOre. confirmarea de sine. aşadar. Aceeaşi tradiţie care a plăsmuit mitu lui Profneteu şi al Giganţilor a cunoscut şi idealul lui Hercule. tinereţea veşnică. Aici ne vom mărgini să reamintim că. Etimologia cuvîntului amor propusă de un „Fedele d'Amore" medieval. sîngele nocturn. voi. qui etes transformes.) A. 19). si vous ne l'Stes pas. carnea şi sexul slujind drept instrumente ale unei apropieri extatice de unificare. cu o anorm'e declarată — adică cu dispreţ atît faţă de legile' umane. a Hebei. către unitate. se şi întrezăreşte drumul ce duce la domeniul erotismului mistic şi al utilizării sacrale sau magice a sexului proprie atîtor tradiţii antice: căci încă de la început s-a revelat fondui elementar nu fizic. dintre Eu şi Tu. 88 METAFIZICA SEXULUI profane şi sexualităţii. ispita pe care femeia o consti-J tuie pentru cavalerul ales poate fi uneori atribuită lui Lucifer8. pentru a ne răscumpăra pe noi în primul rînd: ţi iubindu-lpe Dumnezeu. Dacă fiinţele mitice din vremurile primordiale erau în măsură să le inspire frică zeilor şi să . în ciuda tuturor opreliştilor. croirea drumului către Graal e mai mult sau mai puţin echivalentă. II. II mistero del Graal e la tradizione ghibellina dell'Imper6\ Roma. 5.prezentate mai sus ale dragostei omeneşti în toate varietăţile ei infinite referitoare la fiinţe care nu sînt nici bărbaţi absoluţi. Motivul acesta trebuie să fie însă dedramatizat. să depăşească existenţial-mente frontiera dintre Eu şi non-Eu. atunci cînd eroul îşi asigură beneficiul merele dătătoare de nemurire (drumul către care. Paris. p. hybrisul fiinţelor „unitare" de la origini. în Olimp. în principiu." Şi încă (11. ii renverse. 63. nici femei absolute. pp. Panival. Platon a formulat doctrina androginului astfel încît i-a dat o coloratură „prometeică". pînă la un Aleister Crowîey11. potrivit unei versiuni legendei. In fond. adică nemurire7. reu-nindu-le. ed. la sabbatismul frank-kian şi. dar nu ca un răufăcător. că Ia Wolfram se vorbeşte de împrejurarea că „drumul spre Graal ţi-l croieşti cu armele îti jnînâ". dites avec filie: A nous Ie dam! A nous l'enfer! A nous Satan!" In rest. Or. a 2-a. Milano. în măsuţa în care sînt atribuite unui personaj prezentat sub o lumină sinistră deS. vom vedea că se clarifică numeroase aspecte ale înseşi iubirii 6 7 Bhradhăranyaka-upanişad. Examinîndu-le sub atare lumină. j Acest lucru va deveni important cînd vom studia formele iniţiatice I ale magiei sexului.al scopului urmărit de Titani şi îndeoset de cei care. L'Enfer): „Dorinţa Plina de necunoscut. voi. Barbusse. 503). avem „fără moarte".. III. adică în mod violent. 1 într-un context mai vast. ci ca un] aliat al Olimpienilor.

. în-sfîrşit. . aşadar." Cf.. iar apoi dorinţă exclusivi carnală. . în fapt.. I. aşadar. suferă şi zic: «Sîntem fericiţi». din condiţionantă ea devine! condiţionată din cauză că se leagă în întregime de determinismelej biologice şi de senzaţiile tulburi ale naturii inferioare. se. Platon distinge patru tipuri de nebunie pozitivă. cu tehnicile corespunzătoare. s-ar putea aminti tipul de beţie proprie coribanţilor şi cureţilor. 14. de pe urma ei se pot trage mari foloase. şi spun: «Mereu!» S-ar părea că. specializează şi devine dorinţă intensă. De îndată ce intensitatea aceasta slăbeşte. aceste referinţe trebuie să fie epurate dej latura lor problematică „prometeică" şi. la ceva negativ şi nesănătos. Rivolta contro ii mondo modemo. luptă fiecare pentru sine şi spun: «Te r>esc». 193 a-c. nici comentatorii săi nu au menţionat o varietate ulterioară din acelaşi gen lucid şi anagogic (care conduce în sus) de beţie: beţia eroică. Platon pune aici în evidenţă un punct esenţial prin distincţia pe care o face între două forme de „manie". Mai e de adăugat. nepatologică. în misterele antice. nesubumană. Platon apreciază 12 Banchetul. Aici trebuie să distingem iarăşi două trepte: plăcerea are un cai racter difuz încă extatic atunci cînd momentul „magnetic" al dragos-l tei. înţelese ca „binele suprem" la cărei poate duce erosul. oricum. ed. azi." — 90 METAFIZICA SEXULUI se cuvine să o repetăm. Termenul acesta* nu e uşor de tradus. Oricum. cit. avînd ca urmare amalgamarea fluidică a celor două fiinţe. prin grefarea. ce a putut avea un caracter neprofan doar în alte vremuri. cînd poetul era şi vizionar. Platon (Banchetul. care a sfîrşit prin a fi asociat numai cu dezlănţuirea simţurilor şi cu sexualitatea. iar poezia un carmen. 13. el umple golul dintre o natură şi cealaltă'J în Phaidros se vorbeşte pe larg despre |iavia. Mai întîi însă este bine să vedem cej spune Platon despre forma superioară a erosului ca stare. aşteaptă. ca să spunem aşa. într-un domeniu străin de orice formă j a dragostei obişnuite dintre bărbaţi şi femei. de „nebunie"). să avem în vedere un trunchi. O simplă orientare diferită. trad. şi la fel în iniţiatul dionisiac. Trebuie.. 203a) spune: „De la imon purcede şi toată ştiinţa viitorului. 13 Ibid. de Gabriel Liiceanu. o specializare. la toată prorocia şi la vrăji. ele privesc exclusiv experienţe „ghidate de eros. la ri. VII.! Eros e numit încă din Banchetul un „daimon puternic". nebunia iniţiaţilor la Dio-nysos. versiunea literală. „manie". la descîntece. 16 Ibid. J 10. cît şi în acela al iubitului15. (Trad. în general. nu fără legături cu dansul. Marsilio Ficino17 va spune că „sînt acele feluri de furie pe care Dumnezeu ni le inspiră înălţîn-du-l pe om deasupra omului: şi îl transformă în Dumnezeu'j. e semnificativ că termenul „orgie". ne-ar duce <M gîndul. materia lui primă rămîne o ebrietate însufleţitoare (aşa zicînd. şi este ciudat întrucît Antichitatea a avut în vedere cazuri cînd şi experienţa eroică poate oferi posibilităţi iniţiatice19. îndrăgostiţii. nebunia profetică raportată la Apollo. Cea de-a doua. De altminteri. se desprind unul de altul. raportîndu-le la patru divinităţi: nebunia iubirii. Este ciudat însă că nici Platon. adică] privit pur şi simplu ca un conţinut al conştiinţei. Sopra Io Amore. 202 d-e. s-a putut uni la origine cir atributul „sacru" „orgiile sacre". „nu trebuie să ne sperie". de părăsirea rosturilor obişnuite. dacă s-ar supune exclusiv metafizicii sale definite de mitul androginului. atunci ea se] degradează şi eşuează sincopat în forma constituită de „plăcere"J de voluptate venerică. plîng. întoarcerea la starea ante-4 rioară şi „fericirea supremă". ca şi în subiectul experienţei magice18. într-o referire specială la Eros. " Referindu-se la Eros în general. în viaţa umană. de „entuziasm divin'J* de exaltare sau de beţie lucîdăjne întoarcem astfel exact la ceea ce spuneam în legătură cu materia primă a tuturor stărilor ertM tice. că la Platon însuşi n însănătoşirea. cauza primă â separării existenţiale a omului de divin. Personificat. cînd arta nu era o ocupaţie subiectivă. în cel a cărui viziune depăşeşte timpul. Evola. nebunia poetică la Muze16. Lucrul cel mai important aici este că erosul ca „manie" se inserează într-un context mai vast care îi reliefează bine posibila dimensiune metafizică. cînd.scot strigătul de victorie. în sfîrşit. voi. 202e. ce ar putea fi pusă sub semnul lui Marte. cînd se înlănţuiesc. pusă în seama Afroditei şi a lui Eros. "Mi. Lăsînd la o parte „nebunia poetică". S-arj putea vorbi de o stare de cădere în extaz. resl pectiv cînd actul fizic cu una şi aceeaşi persoană devine obişnuinţă. >4 Phaidros. Nu e însă cazul să zăbovim aici asupra acestor chestiunii 14. îndemna la realizarea iniţiatică/Dar cînd această beţie a erosului.) EROSUL ŞI VARIETĂŢILE BEŢIEI 91 mania" (nebunia) pe care ne-o dăruiesc zeii făcînd să ia naştere iubirea atît în sufletul celui ce iubeşte. ar avea ca 13 17 ftid. referinţele sînt precise. înrudită cu celelalte ebrietăţi de ordin suprasensibil de care vorbeşte Platon. urmare a unui îndemn divin"14. 265 b. de la el arta preoţilor cu privire la jertfe. faţă de care erosul este o ramură. într-adevăr. Şi. este destul de intens. pe lîngă unele corespondenţe morfologice. 265 a. au furat Ca Prometeu focul din cer. 92 METAFIZICA SEXULUI posibilitate supremă o XE\£V\ (cum o numeşte Platon): adică un echivalent al iniţierii misterice. — N. în abisurile în care sau cufundat. 6'pYta desemna starea de exaltare entuziastă care. la fel cum s-a întînj plat şî cu termenul furore adoptat de către umaniştii dini Renaştere (Giordano Bruno vorbeşte despre eroici furori).245 b. sînt asociate cu depăşirea impietăţii. spune PJaton. Erosul şi varietăţile beţiei Rămîne acum să examinăm teoria despre dragoste pe care PlatonJ o pune în gura Diotimei. îl d sebeşte pe Prometeu de Hercule şi experienţele menţionate de sata-j nism. „una pricinuită de bolile omeneşti şi alta. rămîne ca fond comun al acestor forme o stare de beţie aptă să provoace o transcendere de sine şi varietăţile unei experienţe suprasensibile: în îndrăgostit. care. a unei vieţi superioare — în formularea mitologică: posedarea fecundatoare şi integrativă din partea unui daimon sau zeu) şi eliberatoare. „fiinţa între zeu şi muritor".

el nu rămîne identic sieşi nici un moment. după cum se ştie. prin iubire. ci una ontologică. care poate avea şi u" caracter hotărît regresiv. în ciclul procreaţiei fizice. Bărbatul. Aceasta poate fi forţă ontologic superioară sau inferioară în raport cu principiul personalităţii umane. Astfel se păstrează toată fiinţa muritoare: nu fiind mereu şi în totul identică sieşi. în concepţia Vom kosmogonischen Eros. în contextul prezent nu va fi inutil să ne ocupăm încă o clipă de opoziţia platoniciană dintre două feluri de „manie". deşi despre fiecare vieţuitor se zice că trăieşte şi că-i pururea acelaşi. ci sufletul. Ludwig IClages. e mult mai predispus la această degradare ulterioară decît femeia. în cadrul erosului. 206 c."24 Este tocmai nemurirea ca perenitate a speciei. nocturnă) şi nu yang (masculină. cînd intervine starea despre care am vorbit. Natura muritoare. ci chiar de spirit !"20 Deşi la acest autor spiritul nu este de fapt ceea ce înţelegem noi prin spirit. mulţumită erosului procreator j. nu jumătatea care le lipseşte şi nici întregul21. şi acesta nu se eliberează de trup. aşadar. j sub alt aspect. cum a fost ea însăşi.. exaltate şi lucide. pozitivă. ed. 63. Şi Diotima vorbeşte exact ca un dar-winist. un sinonim al „mentalului". „însăşi întovărăşirea bărbatului cu femeia nu-i decît procreaţie. a relevat natura elementară a faptului constituit. „binele". rămîne însă stabilit că „sufletul". a cărei însemnătate. ci şi al impulsului care. cum este existenţa divină. facultăţile individului obişnuit sînt suspendate. p. Dar în realitate e vorba te acelaşi lucru exprimat în termeni diferiţi. din punct de vedere practic. în esenţă în organele sexuale. corespunde straturilor inferioare. cît şi cea opusă. nu va putea fi niciodată îndeajuns subliniată. o fenomenologie total diferenţiată a „maniei" şi a erosuîui. în doctrina Diotimei se trece la o fizică a sexului | care aprQape anticipă în mod curios vederile lui Schopenhauer şi ale 1 darwiniştilor." Şi se vorbeşte despre un om aproape supraindjvidual care. Biologizarea şi căderea erosului In Banchetul lui Platon. sau colapsul stării de |accv(a. explicînd în aceşti termeni sensul cel mai profund nu numai„ al impulsului natural de a face astfel încît propria stirpe să nu se stingă. ne putem referi aici la interpretarea eronată a unui autor modern deja citat de noi. 207 a. nu se face aluzie la altceva. cît şi de impulsul brut şi orb al erosului animalizat. pe care prima o lasă în urma ei. Nici cu mitul androginului. diurnă) a acesteia. BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 93 Cu titlu de exemplificare teoretică. şi în urmă. fără a fi dictat de vreun 22 Ibid. cu ceea ce este perfect şi complet. dar. ^Ibid.." Şi afirmă: „Deşi se petrece-ntr-o fiinţă muritoare [această întovărăşire] conţine nemurirea/^2 ■ Semnificaţia mai sus indicată a metafizicii sexului se vedel confirmată aici sub unul din aspectele ei: aspiraţie către posesia 1 veşnică a binelui. cvasiinconştiente. ci e. a unei manii „divine" sînt Ia fel de depărtate atît de orice manie de origine patologică. Pe această linie de frontieră extrem de subţire evoluează îndeosebi magia sexuală. procreîndT„Şi singurul mijloc ce-i stă la-ndemînă pentru aceasta [adică să aevie nemuritoare] este procreaţia. deşi îşi păstrează numele.De fapt.plăcerea tinde tot mai mult să se localizeze corporal în anumite zone sau organe. Punctul central al interpretării sale e însă acesta: „nu spiritul omului se eliberează fîn extaz]. Banchetul. luminoasă. în opoziţie cu diferitele interpretări psihologice sau fiziologice. Ea constituie contrapartea la eşecul erosului. dragostea este şi aspiraţie către nemurire2^. despre care vorbeşte. cu^ toate că-şi pierde mereu cîte ceva: din păr. din carne. din oase. a beţiei pure. din sînge. 94 METAFIZICA SEXULUI grecească. caută să ajungă la nemurire sub forma continuării 1 speciei. Diotima pare a polemiza în primul rînd cu Aristofan.. De aici posibilitatea şi conceptul unei beţii extatice. din copilărie pînă îmbătrîneşte.. înnăscută în toţi oamenii „după corp şi după spirit" ce urmăreşte „procreaţia întru frumos". continuă să trăiască. susţinute de un element suprasensibil.. „mentalul" său (în terminologia indiană: manas) este exclus sau deplasat. învecinate cu biosul. 15. recunoscîndu-i dimensiunea nonfizicâ şi posibilităţile extatice. ci determinînd fiinţa ce dispare ca îmbătrînită să lase în urmă-i alta nouă. de beţie sau juccvia. Conţinutul lui emoţional era deja desemnat în tradiţia indiană cu termenul rasăsvădana. Există. sub veşmînt fabulos. prin lanţul neîntrerupt al generaţiilor. De asemenea distincţii importante nici etnologii. ale fiinţei umane: părţii yin (sau feminină. extazul avut în vedere de către Klages poate fi numit foarte bine un extaz teluric sau chiar demonic. în sfîrşit. cit. Ea spune că toţi oamenii. în fond. obscură. ei îi corespunde cea de-a doua teorie despre dragoste. avînd nu o semnificaţie morală. plăcerea disociată de orice experienţă profunda: „Voluptatea" este efectiv sincopa. în general. 23 Ibid. ca impuls către fiinţa absolută şi nemuritoare. Klages a reluat parţial concepţiile platoniciene... Trebuie totuşi să considerăm ca sigur că atît posibilitatea negativă menţionată adineauri. Avem. 207d-208b. nici istoricii religiilor şi psihologii de azi nu se preocupă însă mai deloc. Diotima spune apoi că „zelul şi încordarea" celui ce tinde spre acest scop ia chipul specific al dragostei în legătură cu forţa creatoare. expusă de către Diotima. Datorită neîncetatelor naşteri se-nlocuieşte fiinţa veche prin alta nouă. nemijlocit. fiind torturată şi subjugată de 1 impulsul iubirii. încît se identifică cu calitatea a ceea ce „este" în cel mai înalt sens. Se-nnoieşte necontenit. pentru a-i expune conţinutul. Astfel. tind către bine şi că „dragostea este năzuinţa de-a stăpîni de-a pururea binele". 205 d-206 a. sub controlul altei forţe. BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 95 . şi încă în asemenea măsură. corpul întreg.

în beţia acuplării lor. la un copac. 1948. Acesta cunoaşte atunci o sincopă în spasm şi în prăbuşirea consecutivă a voluptăţii fizice. preindoeuropean. dar şi la sacrificii de tot felul pentru a-şi hrăni. acesta va da viaţă mereu altei 25 26 Ibid. un cataclism poate pune capăt nu numai sîngelui căruia îi aparţine un individ. 18) are dr^H tate să afirme că scopul primar al iubirii e să tindă spre unitate. In vino veritas. 255 d): „Deci iaîă-l iubind. sub semnul căutării unui surogat pentru nevoia de autoconfirmare metafizică. 55J 30 Dacă E. este doar parţiali corect cînd spune că creaţia pe plan fizic. § 60). în primul rînd. Ges. pe el însuşi. aceea a fecundării artificiale demonstrează dimpotrivă că faptul gene-i rativ poate face total abstracţie de starea de unire extatică dintr-o acuplare. 52. vom vedea mai departe. aşa cum spune Platon (Phaidros. ardoare carnală.. avem două concepţii efectiv antitetice. Dar nu este aşa: copilul nu e procreat ca o fiinţă nemuritoare. a-şi îngriji şi apăra odraslele25.raţionament. Kierkegaard. persoana individuală nu are o existenţă proprie. La acest nivel. evadarea din cercul etern al procreaţiei. este efectul stării de i unire intimă în acuplare. deşi îndrăgostiţii nu ajung prin ei înşişi la o existenţi nescindată şi nemuritoare. viril şi. Este evident că „nemurirea telurică" sau „temporală" e o pură iluzie. unde ea se dizolvă necontenit. mai bine zis. 1910. că în timp ce îndrăgostiţii. adică procreaţia... acceptînd să joace . it. şi. Carpenter (Love 's Coming-of-Age. op. cu drept cuvînt „Misterele Mamei" şi care trimit la substratul preelenic. Este contrarul conceptului de nemurire veritabilă şi olimpiană. trad. în eroto-logia expusă de către Diotima răzbate deci spiritul arhaicei religii pelasgice şi telurice a Mamei. Schopenhauer (op. 1896. cit. prometeic. ajunge să fie pur instinct sexual. ei ca adult?" Şi nu o va încerca decît. nu numai către împreunare. p. Aici e esenţial să remarcăm că. Dincolo de aspectele de o deconcertantă modernitate darwinizantă. îşi închipuie că trăiesc o viaţă superioară şi surprind unitatea. 41.. talis et homînum —. E semnificativ că. C. îl putem aduce foarte bine în joc cu acest prilej pe miticul demon schopenhauerian al speciei şi putem spune că îndrăgostiţii sîrif înşelaţi de el. Ii 96 METAFIZICA SEXULUI fiinţe afectate şi ea de aceeaşi străduinţă neputincioasă. Werke II. uranic. vom spune aici numai că pentru o atare civilizaţie. ca într-o oglindă. Basel. cealaltă în spirit teluric-matern şi „fizic". capabilă să curme seria şi să se înalţe. Şi fenomenologia erosului urmează această coborîre. Mauclair. Care sînt misterele „iniţierii depline" la care face ea aluzie27. Nu e o întîmplare că această teorie este pusă în gura unei femei. stare ce suscită puterea creatoare. Şi judecînd astfel. astfel încît mirajul acelei nemuriri e cum nu se poate mai mincinos. fiinţa absolută îi scapă indefinit individului: procreînd. eventual. chiar şi în acest cadru. pp.. ci şi unei întregi rase. Ideea relevată de Carpenter rămîne adevărată doar în cazul unor aplicaţii speciale în domeniul magiei sexuale (cf . ridicarea spre regiunea imutabilităţii şi a fiinţei pure26. preluată de la Homer — qualis foliarum generatio. una în spirit metafizic. prin teoria androginului şi prin aceea a supravieţuirii întru specie. veşnic fiind numai pîntecele cosmic matern. vorbind despre „eternitatea temporală" (cea din specie). J. că plăcerea e momeala procreaţiei şi tot momeală sînt şi farmecul şi frumuseţea? femeii.. Este eterna. le împinge pe animale. frunze noi dau în locul celor căzute. § 4. ed. 207 b -208 b. al unei civilizaţii teluric şi ginecocratic orientate. dar de unde va şi renaşte veşnic: la fel cum.seama că în iubitul său se vede. abstracţie făcînd de această antiteză. cit. BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 97 Dar această angajare disperată şi zadarnică în „ciclul procreaţiei" ascunde şi ea o metafizică proprie: năzuinţa către fiinţa absolută. 5' § 15) a pus-o în mod just la baza concepţiei fizico-materne şi telurice a vechilor Clvilizaţii mediteraneene. dacă am putea admite că. 28 Cf. deoarece o stirpe se poate stinge. această degradare: erosuî. la limită. devine tot mai mult dorinţă extravertită." 29 S. din beţie. Fie posibilitatea ca o femeie violată să dea naştere unui copil fără nici o participare proprie la plăceai fie. mai ales la mascul. care presupune însă ruperea legăturii naturaliste şi teluric-materne. pe care J. cap. e tot . încă şi mai important e să examinăm punctul trecerii ideale de la o viziune la alta şi sensul acestei treceri. inutila umplere a butoaielor Danaidelor. în gura Diotimei din Mantineea. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestui punct. 209 e. care. 53. se transformă în acea năzuinţă ce se ascunde îndărătul împerecherii animalice şi a înmulţirii. se animalizează. Dar.) foloseşte exact imaginea frunzelor Uscate. în cel mai bun caz. Kierkegaard.în acest sens mai jos. degradîndu-se şi deviind. spune el. relevînd anume faptul că în unirea lor amanţii alcătuiesc un singur Eu. ce pune misterul matern al procreaţiei fizice în vîrful concepţiei sale religioase. deoarece în aceeaşi clipă specia triumfă asupra indivizilor — contradicţie. 63: „Ce este oare o procreaţie. pp. se află de fapt în slujba procreaţiei. este eterna împletire a funiei lui Oknos roasă în acelaşi ritm de măgăriţa din infern30. în al doilea rînd. şi totuşi sînt înşelaţi. o perspectivă superioară. totuşi. 27 Banchetul. Şi nu-şi | dă. foarte neclar. Bachofen (Das Muttenecht. Manchester. este caducă şi efemeră. Nu-l ştie nici ce s-a întîmplat cu el şi nici nu găseşte vorbe ca să poată spune. Meuli. cu un sfîrşit posibil. ci ca o fiinţă identică cu ei29. iniţiată în Misterele ce pot fi numite.rolul de unelte ale procreaţiei şi aproape sacrificîndu-se pe ei. dacă nu proiec-l tarea într-o nouă fiinţă a aceleiaşi dorinţe de infinit pe care o va încerca la rîndul. observă cu drept cuvînt că nu ar fi exclusă. Lanciano. cf. dar fără să ştie ce anume. în sens negativ. ei şi-ar vedea scopul realizat măcar prin fiinţa procreată. sete. p. 25 şi urm. mai ridicolă decît tot ce găsea ridicol în dragoste Aristofan —. într-o reiterare fără sfîrşit^JSau.

j cît şi cel al reproducerii sînt „precipitate" ale ei. ai unei constrîngeri vitale care se sustrage conştiinţei şi în cele din urmă o erodează şi o duce cu sine. cînd'însă ne lipseşte.i<. iar în erotica melcilor. nu se duce pentru posedarea femelei. j Vedem numeroasele tragedii ale selecţiei sexuale printre animalele! de pradă. p. el caută un surogat oarecare. stadiile lui evolutive inferioare. căutată cu atît mai multă sălbăticie cu cît majj îndepărtat e planul unde ar putea fi găsită*. Florenţa. djncolo de viaţa efemeră a individului. demonizate. materializări care-şi creează. ci pentrui posedarea fiinţei. limita extremă a nevoii de contact complet prelungit şi m sadismului penetraţiei multiforme. acuplării imediat după ce-l foloseşte. al distrugerii diadei. grotescă. care. acelaşi principiu care stă la începutul întregii serii descendente. Vedem astfel cum magnetismul sexului împinge şi călăuzeşte! specii — adesea în mod telepatic — în migraţii nupţiale întinse pe distanţe nemaiauzite şi implicînd privaţiuni şi situaţii care ucid pe j drum bună parte dintre migranţi. instinctul genezic devine real în termenii unui „Sine" (ca să folosim acest termen al psihanalizei). Dar cum să nu recunoaştem că în unele caracteristici ale acestui eros animal — chiar acolo unde am vrea să vorbim despre omnipotenţa „voinţei speciei" — rădăcina lui metafizică devine mai vizibilă decît în numeroase forme degenerate şi „spirituale" ale dragostei umane? Căci putem citi acolo. propriile lor determinisme fizice. . . printr-un reflex inversat. redusă la tăcere sau reprimată. la nivelul lor. Vedem cum cruzimea! metafizică a femeii absolute se amplifică în cruzimea lăcustdB călugăriţe (Mantis religiosa). bărbatul are nevoie de dragoste şi de femeie pentru a scăpa de angoasa existenţială şi a-şi făuri un sens pentru existenţa sa. Unda creşte. se mai poate întrezări un ultim reflex înşelător al nemuririi. S-a vorbit pe drept cuvînt de „atmosfera subtilă emanată de sexul femeiesc de care nu ne dăm seama atîta timp cît sîntem cufundaţi în ea. Aceste semnificaţii ne oferă şi punctele de plecare corecte ca să putem înţelege elementul cel mai profund care acţionează în spatele existenţei omeneşti-de fiecare zi. numai pentru a ajunge la loculJ unde se poate face fecundarea germenilor sau depunerea ouălor. Toată această lume de corespondenţe ne apare însă acum sub o lumină diferită: nu ni se mai revelează antecedentele crosului uman. neîntreruptă nici de răni sau mutilări mortale. De îndată ce este epuizată fenomenologia umană. fenomen disolutiv. cea a protozoarelor şi a unora dintre ultimele meta-zoare. se trece la formele sexualităţii caracteristice animalelor^ Şi aşa cum în diversele specii animale trebuie să vedem spe-j cializări degenerative ale posibilităţilor latente în fiinţa umană. iar atît impulsul biologic al autoconservării. Dar pe acest plan însăşi graniţa dintre lumea umană şi lumea animală se estompează tot mai mult. Instinctul fizic provine dintr-un instinct meta-fizsc. procesul explicativ obişnuit trebuie să fie răsturnat: inferiorul se deduce din" superior. este expresia latinească oportun amintită de Mfchelstaedter31. La persuasione e la retorica. Pe planul vieţii de relaţie. Inexistent ca fapt al conştiinţei erotice. care-şi ucide masculul cu prilejul. parcă înecaţi şi dizolvaţi în ceea ce se numeşte tocmai „plăcere". este. obsesivă a acelor po* sibilităţi — în acelaşi fel trebuie să examinăm toate core. plecînd de la beţia hiperfizică. inconştient. invertit. aşadar. ■■■■ 98 METAFIZICA SEXULUI o năzuinţă metafizică. este purtat de voinţa fiinţei absolute. Vedem cum fecunditatea „pr]M letară" umană devine pandemie şi înmulţire indefinită la speciile inferioare. impulsul primordial către ciclul etern al procreaţiei: aici. acceptînd şi hrănind toate iluziile. Aşa cum am spus la început.. într-adevăr. superiorul explică inferiorul. Micheîstaedter. proces cva-siimpersoivil şi automat. femele care mor după ce îşi depun ouăle fecundate. de la o exaltare transfigurantă şi anagogică. pondenţele posibile dintre viaţa sexului şi a dragostei la om. Liquida voluptas. parcă tîrîţi însă de experienţă.mai condiţionată de un proces fiziologic dirijat în esenţă către fecundare. C. pînă cînd ajungem la nivelul unde. ajunge la apogeu. îşi găseşte limita inferioară în orgasmul propriu-zis carnal ca funcţie genezică. S dincolo de aparenţe. în succedarea şi reiterarea indivizilor în conformitate cu „irnortalitatea Mamei". specializări încheiate pe drumurile fără ieşire ale unor tipuri cq reprezintă o dezvoltare întreruptă. Năzuinţa primordială este aceea către fiinţă. iată ce anume găsim în regnul animal. în temeiul căreia furnizează aşa-numita 5i>vajJ. simţim în propria noastră existenţă un gol tot mai mare şi sîntem chinuiţi de o aspiraţie vagă către ceva atît de puţin definit. absolutizări înt1 necate şi extreme ale unora sau altora dintre aspectele erosulu uman. vedem fenomene analoage în: viaţa himenopterelor şi a altor specii: nunţi ucigaşe. Este. pe o parte. ea supravieţuieşte în mod disperat sub forma aceasta mărginită' şi demonică. în însuşi raportul dintre temporalitate şi eternitate. pierdut în biosul orb şi nediferenţiat. 1922. Vedem la batracieni acuplarea absolută. Şi astajiu pentru că există „voinţa speciei". impulsul <jrb şi adeseori distructiv al luptei sexuale care. masonii m căror viaţă ia sfîrşit după actul procreativ sau care sînt ucişi şi devoraţi chiar în cursul actului sexual. Acestea sînt formele pe care un Remy de Gourmont le-a descris în cartea sa Physique de l'amour32. 88. lansate în ilimitare şi absurditate. ci formele liminale ale involuţiei şi dezintegrării sale sub formă de impulsuri automatizate. se transformă în „instinct".întîlnim. ci pentru că voinţa individului de a-şi depăşi propria finitudine nu poate fi niciodată pe de-a-ntregul extirpată. ai unei gravitaţii tenebroase. şi în regnul animal pe de alta: disocieri. cu hermafroditismuK moluştelor şi al tunicierilor şi cu partenogeneza organismelor BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 99 monocelulare. ca şi cum forţa ar scăpa din mîna celui care a pus-o în' mişcare: ea trece în domeniul biosului. ceea ce. se atinge momentul fulgurant al acuplării.

şi de asemenea ca o. II. se pot cita cuvintele Coranului (LXIV. *#Htf*248 254 a " Ibid. 35 Ibid. atunci cînd Diotima le opune celor ce procreează carnal pe aceia ce dau viaţă unor fii nemuritori prin creaţiile lor de artişti. Diotima.. expuriînd un soi de estetică mistico-extatică. Afrodita Urania şi Afrodita Pandemia34: unul e dragostea vulgară. 14): „O. Mai înu| se pare că nu avem de a face cu mistere mai înalte. chiar perfecţionat. Diogenes Laertios. 209 d-e. în măsura în care există două Afrodite. Diotima reia oarecum o teorie care. de raportul magnetic cu o femeie. copii şi descendenţă. 39. anrfopi» în ^ţ»y^i fijiwriA 33 în acest context. în care omul domesticit închide îndeobşte sexul mai cu seamă în zilele noastre. frumuseţeaxa idee37. de Gourmont foloseşte invers toate corespondenţele întîlnite. Urmînd să se ocupe de acestea. La physique de l'amour. 38 PhaMros. EROSULS găsim într-un domeniu absolut profan. J Pătrundem astfel într-o zonă mai degrabă problematică. ed. şi anume pentru a rea( toce erosul uman în ansamblul celui animal. 100 METAFIZICA SEXULUI intuieşti confuz deziluzia năzuinţei celei mai adînci a fiinţei. p. Erosul şi frumuseţea Am arătat că. de Gourmont.încît nu ni-l putem explica" • (J.. 1912. în lumea de aici. n-ar fi trebuit să se aştepte pe lumea cealaltă la destinul privilegiat de care s-ar fi putut bucura pînă şi răufăcătorii. In fapt. în preajma frumuseţii înseşi. Dragostea legată propriu-zis de sex este prezentată în schimb ca efect al precumpănirii calului negru faţă de cel alb înhămaţi la carul simbolic al sufletului şi pe care-l trag în înalturi39 şi aproape ca o cădere datorată unei lipse din amintirea transcendentală: „Acela care nu e de curînd iniţiat. îi fusese atribuită lui Pausa-nias. ca de pildă un Epaminonda sau un Age-silaos. Consideraţii asupra cărora va trebui să revenim. . Pentru că Diotima crede însă că acele opere omeneşti dătătoare de nemurire au fost inspirate de dragostea pentru frumuseţe. pentru faptul de-a fi lăsat astfel de urmaşi. ci de acela trezit de către o frumuseţe care. o lume a „retoricii" care se substituie lumii „persuasiunii" şi adevărului33. numele ei. asemeni dobitoacelor ce merg în patru-labe. care se reduce la simpla supravieţuire întru faimă şi în amintirea oamenilor este. în Banchetul. dindărătul mirajului fulgerător survenit în clipele primelor contacte şi în culminaţiile pasiunii. a 1l-a. care adică să nu figureze acolo ca mod de a fi spontan şi neschimbat al anumitor specii animale. 210 a-212 a. să na^î fie oferit de animale. Dar şi o învăţătură a misterelor greceşti susţinea că oameni îndreptăţiţi să aspire la această nemurire. voi cei o credeţi. la Platon. Pentru problema schiţată aşa cum am făcut-o noi. de cele mai umile dintre ele. poate fi numit prea bine domeniul subproduselor de gradul al doilea ale metafizicii sexului şi. fireşte.London). mînat doar de plăcere. cu cît decazi mai mult de la nivelul magic al sexului şi 32 R. al sexului ca factor al vieţii în comun: de la căsătorie la dorinţa de a avea o familie. 180 d-e. : unde s-a ajuns ca membrii foarte muritori ce alcătuiesc l'Aca-dStnie Frangaise să fie denumiţi în mod ironic . 120: "Invenţiile sexuale ale omenirii sînt aproape toate anterioare sau exterioare omului.Jes Immortels". atunci cînd se întîmplă să contemple ceea ce poartă. încă şi mai efemeră decît aceea proprie supravieţuirii întru j^M AFRODITA URANIA. celebrată ca fiinţe desăvîrşite38. cu condiţia să fi fost iniţiaţi36. în accepţia dată de Michelstaedter unor asemenea expresii. în femeile şi fiii voştri cu adevărat se află un duşman pentru voi: feriţijj de ei. Afrodita Urania. în Phaidros. şi anume că există două feluri de dragoste. pe „amintirea" nu a stării de androginie. o asemenea teorie oferă prea puţine elementeutilizabile. Paris. direcţie în sine. ea se ocupă mai departe de dragostea prilejuită de frumuseţe. moralişti şi alţii asemenea lor. Şi mai marginal. el se pune pe zămislit cu trupul." » Banchetul. VI. ci este frumuseţea în abstract sau în absolut. sau care s-a ticăloşit. dar nu| cunosc pîn-acum vreun monument ridicat pentru pruncii omeneşti. Nu exista nici una al cărei model. „Lol li s-au şi înălţat — spune Diotima — nenumărate monumente cuj caracter sacru. încît văzînd-o." P. e vorba acum de un eros care nu mai e acela suscitat de către o femeie. ci a stSrii prenatale. legiuitori. ci. cînd sufletul contemplă lumea divină şi astfel se împlinea ceea ce pe drept cuvînt se poate numi cea mai fericită dintre iniţieri. ci cu un excurs în umanismul pur al culturii. nu mai e nici măcar cea a trupurilor şi nici frumuseţea unei fiinţe sau a unui obiect particular. treptat. 16. face aluzie la „iniţierea deplină în misterele dragostei". nu este în stare să se ridice sprinten de aici acolo. dorinţă cu atît mai vie. Sentimentul acesta alcătuieşte substratul sociologiei sexului. se află căutarea abstractă şi vicioasă a plăcerii v nerice ca narcotic şi calmant de ultimă instanţă contra lipsei de sens a existenţei finite. 248-250. 250 e. Pînă şi mitul cu rol de cheie se schimbă: erosul ce stă sub semnul Afroditei Urania se identifică cu acela care. 141: „Nu există desfrîu [omenesc] care să nu-şi regasească tipul în natură în termeni de normalitate"."40 De 36 37 Cf. celălalt fiind dragostea de natură divină. Ea pleacă de la un dualism care în fond desexualizează ansamblul. el nu îi dă cinstirea cuvenită. Domeniul acesta."35 O nemurire de genul acesta. se bazează pe anamneză. Fireşte. după ce vorbeşte despre nemurirea temporală în cadrul speciei. Banchetul.

încît spune că „turbarea venerică". după ce şi-a luat numele chiar de la tăria eiJ chemîndu-se «iubire». Dacă vrem. ea iese învingătoare prin^ drumul ce-a deschis. Vom reveni asupra acestui aspect în anexa la prezentul capitol. după ce defineşte dra-! gostea adevărată ca „dorinţă de frumuseţe". 7) apreciază în ce-l priveşte drept ruşinoase şi anorn iubirile homosexuale. care reia tema dragostei platonice din Phaidros întemeiată pel museţea întrupată de către efebi. V. teoria platoniciană a frumuseţii constituie un caz excepţional. după ce spune: „Dragostea-pasiune este mai ar f fŞSft aceea pentru frumuseţe". ne mînă către plăcerea pe care o simţi în preajma frumuseţii şi. este „apoli-nismul" ei. I. o observaţie absolut banală arată că o femeie privită exclusiv din unghiul frumuseţii pure nu este femeia cea mai aptă să trezească. V. nu am putea spune pînă la ce punct ' depinde de o constituţie diferită a omului modern faptul de a considera corectă ideea lui Kant. imperturbabilă şi. de aici şi o relaţie. întărită apoi cu mult mai tare de dorinţele cu care se înrudeşte în căutarea trupeştei frumuseţi. Schopenhauer şi a unor estetici recente.. în sfîrşit. în demnitatea şi în pudoarea care se arată într-o atitudine cutezătoare. 3. dimpotrivă. 14). contemplată.I 671282 102 METAFIZICA SEXULUI aici. pe o treaptă şi mai înaltă.. o emoţie estetică. poate trezi. în timp ce mistica plotiniană a frumuseţii are de la bun început alt caracter'(la Plotin. 15. O idee curioasă. adică a emoţiei trezite de către „frumos". III. în energia virilă a chipului sever. lipsa ei totală de legături cu facultatea de a dori şi cu erosul."41 Marsilio Ficino42. Deseori. frumosul e pus în legătură mult mai adesea cu „ideea" care „uneşte şi guvernează natura vrăjmaşă. 1. cu frumuseţea proprie unei forme şi unui domeniu interior. la Ficino (ibid. la fel ca şi cea grecească. care-l urmează aici {fl Platon (cf. însă în domeniul . motive să ne îndoim că acea teorie are legătură. vedea consacrarea divi« nului în tot ce reprezintă limită şi formă desăvîrşită47. destul de problematică. 5. de exemplu. iubirea platonică ar putea fi pusă în legătură cu o stare de beţie specială. VI. pe de altă parte. în care dragostea platonică să fi condus la o tehnică a extazului pusă efectiv în aplicare. I. în înţelepciunea pură. vădită „în măreţia cugetului." 104 METAFIZICA SEXULUI (via umida) din dragostea misticilor şi inseparabilă de spiritul unei civilizaţii care. cu condiţia ca el să continue a fi în legătură cu femeia şi cu polaritatea sexuală: vom reveni asupra acestei probleme cînd vom trata. Dacă tema androginului revine deseori] după cum vom vedea. prin transpunere şi exaltare. I. deoarece în cel de-al doilea caz bărbatul ar fi impulsionat de voluptatea actului veneric. Eiîneade. amorfă". nu putem spune acelaşi lucru despre tema . singurul caz constă în acel nazar ilă-l-mord al unor mi iniţiatice arabe. cu forme perfecte. „pofta de împreunare trupească^ şi Dragostea nu numai nu sînt aceleaşi mişcări.. merge atît de departe. înt. aceasta din urmă si 41 Ibid:. fără a spune însă nimic în termenii ero-sului. cu teoria dragostei ca dorinţă după frumuseţea pură. a dragostei curente: „Dorinţa oarbă biruie judecata care ne împinge pe calea cea dreaptă. fascinaţia46. dtept boli ale unor degeneraţi „care nu derivă din e fiinţei şi nici consecinţe ale dezvoltării acesteia nu sînt". VI. să luăm în considerare sexul. VII. fermă.o simplă teorie filozofică: nu se cunoaşte nimic despre şcoli mistice sau misterice. în misteriosofia şi ezoterismul celor mal diverse tradiţii. îi lipseşte calitatea yin. aceasta este impresia cea mai puternică pe care o pot primi am Partea femeilor. potrivit căreia principala caracteristică a sentimentului estetic. e împiedicată degradarea ani-j malică şi genezică. ci chiar se arată a fi contrare"43.iubiri| platonice"44. Avem.'' AFRODITA URANIA. 181 c) este considerarea dragostei homosexuale pentru efebi ca mai. în schimb. Stendhal (De l'amour. apropiată de frumuseţea pură şi de Afrodita Urania decît erosul trezit de ft femeie. Ca atare. Chiar în dezvoltările mai tîrzii. abstractă putem rămîne în domeniul] unei metafizici. Pai (-fim. demonicul. cu vreo doctrina întemeiată pe mistere. statuie care. în dreptate. abisalul.. cei puţin. femeile care au cel mai mare succes nu pot fi definite ca într-adevăr frumoase. în tot acest complex. Aplicate. relevă: „Poate că bărbaţii care nu sînt susP'bii^H încerce dragostea-pasiune sînt cei care simt în modul cel mai viu efectul museţii. magnetismul sexual şi dorinţa. Banchetul. ca şi cum în mod obişnuit dragostea homosexuală nu ar avea la rîndul ei dezvoltări carnale: şi discursul lui Alcibiade din Banchetul ( 214 şi urrj arată chiar foarte limpede cît de puţin „platonică" putea fi iubirea grecească pea ' adolescenţi. VI. 238 b-c. poate fi utilizată doar ideea unui eros în care. 44 După cîte ştim. III. 3. 43 Ibid. In ansamblu. pe jumătate magică şi pe jumătate intelectuală (beţie a formelor pure): deosebită ca atare de „calea umedă" 45 Plotin. -o inteligenţă demnă de un zeu şi revărsîndu-şi strălucirea asupra a tot ce e în exterior"45). următoarea definiţie. aşa cum pretinde Diotima. « Sopra Io Amore. total exclusă din domeniul tensiunilor erotice şi al sexului. ea este asemenea unui nud de marmură. latura internă a aşa-numitei „iubiri curteneşti" medievale. desigur. dar ieşim cu certitudine din cel al unei metafizicii a sexului. 3. care nu e deloc uşor inteligibil sub raport existenţial. XX). EROSUL ŞI FRUMUSEŢEA 103 prezintă aproape exclusiv ca. legitimîndu-se cu următoarele cuvinte ale Pj tului: „L-am Văzut pe Stăpînul meu sub forma unui adolescent imberb.

antiprogresistă şi antimate-rialistă în Rivolta contro ii mondo modemo (1934). şi „pe cel pe care dragostea îl împinge pînă la unire şi care nutreşte. la un moment dat. abătîndu-i de la dragostea omenească. 1930. pur şi simplu". dorinţa de nemurire în cele muritoare şi caută frumosul într-o zămislire şi într-o formă de frumuseţe ce se continuă". care deopotrivă vini şi trece.. pp. în 1945. 48 G. amplă panoramă a civilizaţiilor tradiţionale în contrast cu civilizaţia contemporană: „După ce o citeşti. otrăvurile şi veninurile cîte Ie-a putu zămisli natura noastră maşteră. o piai întreagă cu toate murdăriile. 8) scrie: „Pofta de-a atinge nu face parte din Dragoste şi nu constituie nici un afect al îndrăgostitului. de vreme ce frumuseţea somatică e savurată doar cu ochii.. cît mai curînd contemplarea a ceea ce reflectă în natură. Giordano Brunoxar vrea ca femeile să fia onorate şi iubite „numai în măsura în care le sîntem datori p puţinul. Bruno. La el a luat parte şi Poros."48 Drept care. două volume de miscelanee (L'arco. 1. elogiat de The Păli Society. Plotin a ştiut să menţină tot acest mănunchi de idei al „platonismului" în limitele sale judicioase.. IMPULSUL SEXUAL. Ricognizioni. serviabilitatea. e rănit la coloana vertebrală şi rărnîne cu o pareză a membrelor inferioare. Fenomenologia deWIndividuo assoluto. Michelstaedter şi Weininger. B mito del sangue. „Astfel. Studii politehnice nefinalizate. alchimie şi magie {La tradizione ermetica. Ofiţer de artilerie în primul război mondial. după ce-şi primeşte sămînţa ce-i e servită. o fantasmă.la Roma. îl vedem astfel. care. oferind o imagine necruţătoare a acesteia din urmă: „Ace extremă nedreptate şi greşeală a naturii. timpul şi prilejul acela. cu o aparenţă. La Roma frecventează cercurile de avangardă (Bragaglia. plăteşte adesea cu o duhoare. iubesc totuşi frumuseţea şi. în plin război. deşi dragostea lor are o natură amestecată. 1920). Autor al primului studiu italian despre Tantre: L'uomo come potenza (1926). care.V. în epilogul operei citate. 1927. 5. 1964). 203 b-c. ci < simple presentimente ale transcendenţei. reluat şi 1 dezvoltat în Lo Yoga delte potenza (1949). ■ "Banchetul. cit. 1968. pentru că. univ..I. Impulsul sexual. 1969). sub o formă criptică. M. Sem50 50 Ibid. Balla etc. neospiritualism (Maschera e voltodellospiritualismo contem-poraneo. legături cu futurismul lui Marinetti. 1936. 1937. capabile să ne mîntuie de o existenţialitate scindată şi angoasată. publică un important eseu despre asceza budistă: La dottrina del risveglio (1943). Teoria deWIndividuo assoluto. ci e un soi de lascivitate şi tulburare a omului înrobit. II. o vrajă circeică pusă în slujba de& cendenţei. înfloreşte şi se ofileşte. 1937). Sintesi di dottrina della razza. o interpretare istorico-ideologică (II fascismo. la fel de cert e alimentul fluidic pe care atît simţul «ctil cîl şi cel olfactiv îl furnizează pentru dezvoltarea şt intensificarea stadiului-'"Nil al erosului.relaţiilor dintre cele două sexe. le îndrumase erosul către frumuseţea divină50. cu oi tristeţe. şi este atît de puţi: frumoasă pe dinafară. 32 Plotin. o vamă.JULIUS EVOLA (19 mai 1898-l1 iunie 1974). 8. Metafisica del sesso (1958) şi Cavalcare la tigre (1961). peatît de îndărătnică. O autobiografie intelectuală în II cammino di cinabro. Aici. zeii au făcut un festin în grădina lui Zeus. ocupîndu-se de „eroicele avînturi (eroici furori) cu referire la teoria platoniciană. cu contribuţii strînse în Introduzione alia Magia . poezii complete (Raâga Blânda. *» Ibid. le spune celor îndrăgostiţi de ea şi cărora li se refuza că „prin cruzimea mea. şi cu alte şi alte rele. îşi precizează viziunea antimodemă. concepţii de genii acesta conduc la un dualism paralizant. strălucirea. iubindu-le pe femei pentru a perpetua viaţa.. 1974). Pornind de aici. 1925. Cercetări despre formele de realizare interioară. cu o sfîrşeală. Cînd s'-a născut Afrodita. naşte şi moare. 1963. Copilul a fost însuşi Eros53. a unei nemărginiri şi imensităţi depărtate de omenesc. chiar dacă vrem să considerăm nu drept reaî profunde. n. o semnificaţie profundă. ■Tf . 1931)."49 Reiese de aici cu limpezime că concepţia dubluM eros duce la o sălbăticire şi la o degradare a dragostei sexuale ■ la o necunoaştere a tuturor posibilităţilor sale mai profunde. care venise să cerşească şi rămăsese în pragul grădinii. într-un i altul. S-au propus diverse interpretări privitoare la Poros şi Penia. umbră. pe cît de simplăj| 47 într-o civilizaţie diferită. . Surprins de un bombardament la Viena. acea transcendenţă sub forma unei simplicităţi. Format sub influenţa lui Nietzsche. Se afirmă ca filozof şi istoric al culturii cu interese vaste şi atitudine constant anticonformistă: Saggi sul idealismo magico. cînd nu au alte virtuţi decît ceB naturale. E vorba de o versiune deosebită a originii zeului Eros. O consecinţă particulară a teoriei despre iubire ca „dorinţă de frumuseţe" este că. POROS ŞI PENIA 105 nevinovată" le-a acordat favoruri incomparabil mai mari „decît ar fi putut altminteri obţine prin oricare bunăvoinţă a mea". profită de starea lui şi făcu astfel încît Poros să se unească cu ea. te simţi transformat". Pictor.)." Dacă am recunoscut rolul esenţial pe care-l are privirea în magia sexului. orice alt simţ w afara văzului ar trebui să fie exclus din eros şi relegat în domeniul dragostei animalice. p. azi e considerat drept cel mai important exponent al dadaismului italian. 1932). direcţia e diferită de cea care poate avea o relaţie oarecare cu sexul. 1941). iubesc ceea ce este veşnic. Kmr. în plus. deoarece îşi pusese în gînd să aibă un copil cu el. un vis.ela clava. avîndu-l în vedere. ■ acelaşi Giordano Bruno. Degli eroici furori. adică frumuseţea. Poet. 6-7. Proemio. ed. Giulia. Penia. vădite pentru toata lumea. Ficino (op. Cărţi majore despre epoca sumbră a omenirii aflate în plin Kali-Yuga: Gli uomini e le rovine (1953). scria Gottfried Benn. a fost copleşit de beţie şi de oboseală. după o serie de cărţi despre problema raselor (Tre aspetti del problema ebraico. Mitul despre Poros şi Penia Tot în Banchetul este amintit încă un mit. ne amăgesc sub chipul frumuseţii. Fondator de publicaţii (Ur... rămîne un fapt că nu atît frumuseţe femei sau a unui efeb ori a unei opere sau instituţii umane suscită asemene sentimente. pe cît în fiinţa ei cea mai lăuntrică şi si tornic adevărată încap o corabie. care închide în sine. pe lîngă cel ce „iubeşte numai frumuseţea. II. simboM^ femeii reale. care. cu v căinţă. grupul „papinian" Lacerba şi dadaismul lui Tzara. începe cu un ata violent împotriva acelora care se supun dragostei şi dorinţei d femeie. teoretician al artei (Arte astratta. cavalerism şi ezoterism (Ilmistero del Graal. sciziunea a devenit completă. . o-dugheană. fie şi în transfigurări „exaltate"51. cei ce iubesc frumuseţea în trupuri. fără de cafl ar merita să fie socotite ca mai zadarnic născute pe lume decjflj ciupercă nesănătoasă ce ocupă pămîntul în dauna unor plante njfl folositoare."52 17. £hn. de pild pe un Giordano Bruno care. La Torre).

vastă publicistică de-a lungul întregii vieţi. ocultă. istoria incredibilă a vieţii viruşilor. Aceşti cercetători. inconştientă. ca şi în cele ale dragului meu prieten Gianfranco de Turris. atît de bogat în forţă magică. JULIUS EVOLA / 2002\ METAFIZICA SEXULUI Cu un eseu introductiv de FAUSTO ANTONINI Traducere de . 6 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI au ochi la realitate. din examinarea lumii contemporane.Roma-Via Flaminiă. \ Chiar într-o carte recentă scrisă de doi cercetători germani se aduc probe în sprijinul unuia dintre pivoţii adevărurilor evoliene: deosebirea dintre sexe e programată de întreaga şi în întreaga natură din motive aproape complet străine de cele ale reproducerii. 3 voi. al XV-lea REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI A LUI JULIUS EVOLA i I I JULIUS EVOLA ^„ . ezoterică. După cum se ştie. susţin la unison că scopul principal al reproducerii sexuate este acela de a augmenta sistemele de apărare împotriva atacurilor venite din exterior. ca şi toţi ceilalţi care -*-'■ '/. pentru prezenta versiune româneasca ISBN 973-28-0476-9 1.quale Scienza dell'Io. 1994. sec. Azi cunoaştem. faimosul HIV. Şi e sigur că. mai cu seamă prin uimitoarea şi tragica vicisitudine a virusului sida. Psiholog. tradiţională.994. dacă ar trebui să aleg faimoasele zece cărţi ce ar merita să fie salvate în beneficiul descendenţilor galactici. . 15*8 © Humanitas. este acela de a confrunta ideile lui Evola cu ceea ce se poate extrage lesne. cu binecunoscuta şi inegalabila-i competenţă în materie de Julius Evola. Evola se explică foarte bine singur. o blasfemie. 1994 coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Ilustraţia copertei: Rebis (androginul Regelui şi al Reginei). Scopul prefeţei mele. care a avut bunăvoinţa să mi-o solicite. by Edizioni Medherrane. intrînd şi în vederile editorului.. Ba chiar pretenţia de a-l rezuma sau de a-l „clarifica" ar putea apărea drept o profanare. Natura are la dispoziţie mii de moduri de reproducere: de la diviziunea celulară la partenogeneză şi nu era cîtuşi de puţin nevoie să elaboreze complicatul mecanism al sexelor doar în scopul perpetuării unei specii. în ciuda margi-nalizării la care l-a condamnat lumea universitară şi academică. 1955-l956. iar limbajul său. mai cu seamă de către un observator cu preocupările subsemnatului. Cred că cititorul inteligent — şi cine-l citeşte pe Evola trebuie să fie şi chiar să devină mai inteligent — nu aşteaptă să-i fac obişnuitul rezumat al ideilor lui Evola.u METAFISICA DEL SESSO ■© Copyngh. Lectura lui Evola a fost una din cele mai entuziasmante ale tinereţii mele. aş trece pe listă cel puţin două sau măcar una dintre cărţile lui Evola. Tradus în numeroase limbi. nu e cu siguranţă parafrazabil sau substituibil. BUCUREŞTI. planşă din Munchen. viruşii nu sînt . magnetică. SORIN MĂRCULESCU "671282Q I FILIALA MĂNĂŞTUR 671282 -A JUDEŢEANĂ -CLUJFAUSTO ANTONINI este titularul catedrei de antropologie filozofică a Universităţii Roma DI. 1969-.

a „noului" organism pe care încearcă să-l invadeze. citate meticulos de către Evola şi pe care nu le voi mai relua aici: vreau doar să menţionez tradiţia clasică potrivit căreia. de exerciţii ridicole. Ceea ce e valabil în cazul viruşilor e cu atît mai valabil în cazul microbilor şi bacteriilor. aici există dominaţia pieţei. neobosit preconizată de mine. pe care noi îl conotăm în sens masculin. în tradiţie există exemple nenumărate. cu faţa serioasă. mai leală. nu avem altceva decît un acroşaj. cu care lupta e. materialismul comunismului. nas mic. ochi mari. precum Benedetto Croce de pildă. numai eu şi Del Noce am susţinut teze de licenţă pe teme evo-liene. femeia ca element diadic. glezne fine. în vreme ce astăzi se caută tocmai mistificarea. gură cărnoasă şi senzuală. Nu se poate tăgădui faptul că Evola a fost complet denegat de lumea academică şi de intelectual». Imagini exterioare. asociat cu atitudinile reacţionare. necondiţionat cu alte cuvinte de acea mer de gla. la pătrunderea lor în' celule. Acolo exista un imperativ al producţiei. aşa cum o dovedesc femeile ce s-au apropiat cel mai mult de această femeie absolută. ca şi de alte spirite gînditoare. simplismul reductiv Ia zero al comunismului. încă de aici se vede raportul misterios şi incredibil dintre bărbat şi femeie atunci cînd bărbatul e bărbat şi femeia femeie: forma plămădeşte materia. cu bazinul îngust. incapacitatea lui nu de a conjuga. diferenţiate. cînd cronică. amorfă. ci o materie vie. deoarece sînt lipsite de spirit. Uimitor e însă felul în care Evola culege mărturii istorice. Vor dăinui pentru că lumea capitalismului nu se deosebeşte nici ea. animală. de lumea comunismului. de eşecuri. cu afît mai magnetic. dar â unui războinic de tipul „galului pe moarte" sau a unui Apollo cu privirea veşnic aţintită către un etern infinit. animată. toate acestea vor dăinui. dacă e adevărat că Zeus este tatăl zeilor. cu atît mai pătruns de ceea ce Jung numeşte unio. Evola ancorează diferenţa dintre bărbat şi femeie în marea tradiţie clasică şi preclasică: bărbatul ca element unitar. cu care nu a avut nici o legătură în accepţia de rasism biologic. un mare demistificator. asociată cu nazismul şi fascismul. După cîte ştiu. 3. care o scaldă. în sensul că ei nu sînt atît de insinuanţi şi de" periculoşi ca viruşii. dar materia nu e o materie inertă. era tot bărbat. asociat cu rasismul. de adevăr. Ei bine. de ingerări de pilule. Reproducerea sexuată. ca să spunem aşa. ca spirit şi cer. distincte. era feminin. cu cît cele două fiinţe sînt ontologic ele însele şi prin urmare ontologic determinate. anticorpi sau altele. cîtă vreme atitudinea lui Evola e singura nu doar umană. Gîndirea lui a fost răstălmăcită şi calomniată. moartă. prin ideologia profundă. extrinseci şi estetice. aşa cum se spune azi. viruşii se modifică necontenit în încercarea de a depăşi barierele ridicate în calea lor de către organism. cu privirea inspirată. K care însă denotă şi singure necesarele. dar nu mastodontici. fese ample. după cum imaginea bărbatului lîste cea a războinicului. dar cred că pot face profeţia facilă că spiritul comunismului. late şi proeminente. dar nu minuscul. în sensul cel mai . Femeia absolută e integral feminină. haosul primordial. de leucocite. aş îndrăzni să spun chiar anihilarea gîndirii şi a spiritului. cu atît mai irezistibil.ce ce ne oprimă. din punctul de vedere al unui om nedezarmat. nu avem altceva decît fiziologizarea sexului. tradiţionale şi ştiinţifico-biologice pentru a demonstra teza aceasta care. care-şi devora copiii. sîni atît de turgescenţi. de arhetipalitate. organe genitale mai mult sau mai puţin capabile de excitaţie. Fără diferenţă. un joc mai mult sau mai puţin spectaculos din punct de vedere atletic între . prin spiritul ce o însufleţeşte. 2.fiinţe autosuficiente. ca materie. în rîndul cărora domină stîn8 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI gita cînd acută. Această luptă contra gîndirii lui Evola nu e lipsită de semnificaţie: Evola e un mare demascator. deşi considerată ca dialectică şi istorică. dar totdeauna prezentă. îţi vine aproape să rîzi ori mai degrabă să plîngi cînd te gîndeşti ce a devenit raportul . aşa zicînd. Dar aceasta nu e decît imaginea REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 1 exterioară. multiplicînd tipurile. care a devenit apoi privilegiu. aş zice inconştientă sau ocultă. un faliment. păr foarte lung. a războinicului nu „domnul Pachet-de-muşchi". adică genotipurile determinate cromozomial. o mixtură de înşelăciuni. nu e decît tot o materie a materialismului vulgar. de trădări. ci a războinicului armonios. cu care neîndoios au existat unele raporturi. ca microbii sau bacteriile: nu au nucleu şi nu se pot reproduce altfel decît printr-o diviziune multiplă. coapse puternice. una dintre decăderile denunţate pînă şi de Kali-Yuga. o petardă ce face bum imediat după lansare. multiplicîndu-le într-o măsură teoretic infinită. adică femeile aparţinînd civilizaţiei din valea Indului: talie foarte subţire. inevitabilele diferenţe profunde dintre cei doi. nu a servit la mai nimic: scriu în vara lui '92. după cum vom vedea mai amănunţit în cele ce urmează. Prăbuşirea comunismului. Ei trebuie să se adăpostească într-un organism viu care le metabolizează substanţa nutritivă: exact ca ciupercile sau în general organismele micotice. dar nu cristalizată şi încremenită. de poţiuni şi de" injecţii spre a obţine erecţii de foarte lungă durată şi orgasme absolut lipsite de orice valoare. şolduri foarte largi. dar nu catatonică. iar Cronos. de anticorpii organismului pe care încearcă să-l invadeze şi să-l distrugă. încît — după cum spune o poezie indiană — printre ei nu poate trece nici măcar tulpina unei flori de lotus. dar nu severă. care trebuie să re-înceapă „studierea". ca pămînt. stupiditatea comunismului. samavolnicie şi dictatură. fiindcă pot fi contracaraţi de fagocite. ar fi lesne de intuit şi evidentă: şi anume că raportul seuxal dintre două fiinţe — şi e vorba evident de fiinţele omeneşti — de sex diferit care e cu atît mai puternic. spiritul şi materia. ci umanistă şi istoriceşte credibilă ce se poate identifica pe planul culturii contemporane. însufleţită. ci de a anula spiritul şi de a salva o materie care. creează dificultăţi crescînde viruşilor. cu umeri laţi. era femeie. erotico-estetică a femeii. dintre sexe — aşa cum Evola arată încă din 1958 — în ziua de azi: un lucru mizerabil şi sărac. cu mîna fermă.

Dar mentalitatea mercantilă există acum şi dincolo de piaţă. care. că această civilizaţie. avînd în sarcina lor nenumărate omucideri şi condamnări la muncă silnică. a polemizat cu psihanaliza. 4. a polemizat cu pozitivismul. să plătească o filodormă: prin urmare corupt şi corupător e doar politicianul. pentru că în realitate el a devenit un sistem universal. ca să mă exprim delicat şi eufemistic. adică politicienilor. nici nu e adevărat că nu au fost total cucerite. Un proverb negru spune: 10 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI „Mai răul face să le bată inima fetelor. fiindcă nu apără nici măcar lucrul de cate. de către birocrat. mai vulgar. despre sanctitatea căsătoriei. Evola n-a apucat să vadă formele cele mai aberante. despre caracterul ei indisolubil. Să lăsăm baltă argumentul răsuflat al drepturilor civile. ci numai de candori şi suavităţi şi virginităţi care trebuie menţinute sub protecţia unei armate de prostituate. despre lumea femeii. nu văd cum s-ar putea întreprinde vreodată ceva similar şi împotriva teroriştilor pocăiţi. Ea ar putea părea banală: dar cîţi băieţi buni. mai stupid.banal. delictul fiind atribuibil şi imputabil numai acelora care sînt deopotrivă corupţi şi corupători. putea resemna: trăiesc şi eu aceeaşi senzaţie în cercul meu restrîns. stau în cămine. cînd femeia e trimisă să muncească cu ditamai burta de şapte luni şi apoi expediată iarăşi la muncă cu un sugar de trei luni? Rezultă de aici. a polemizat cu aşa-zişii sexologi sau sexofili contemporani. acest împărat roman sacralizat. pe lîngă altele. obţinute datorită valabilităţii operaţiei şi a mijloacelor puse în joc. de haos. Pentru că femeia fricoasă şi incapabilă de sentimente puternice. entuziasmate de atmosfera aceea delincvento-drogato-degradato-profanato-por-coaso-fetido-dezgustătoare? 5. Faptul că. în ţara asta. pentru că orgasmul feminin modelat după al lui sau nemodelat sau inventat sau presupus sau mistificat sau imaginat. printre altele. care-şi are în Fecioara Mamă a lui Dumnezeu simbolul cel mai clasic. care le-am văzut. Feminismul avea însă mii de justificări: pentru că figura prostituatei a fost inventată de către bărbat. Noi însă. o paranteză esenţială şi fundamentală. haosul e superior celui descris de Kali-Yuga. sînt puşi în libertate după numai cîţiva ani. el e corupător. putem aprecia ce a devenit femeia „graţie" feminismului. după cum spun Sfîntul Toma . cu Wilhelm Reich şi cu adepţii săi. nu sînt asaltaţi de izmenite care-şi oferă gura şi sexul. El ar fi foarte fericit să-şi economisească banii şi s% poată construi pe baza unor permise normale. pe deasupra. să plătească. Evola nu s-a resemnat. el e corupt. mai regresiv şi mai reductiv din cîte se pot imagina. şi cîţi pui de lele. ci real şi profund. haos în care trăim. abandonînd copiii. la ce servesc predicile despre unitatea familiei. fapt care constituie tragedia cea mai teribilă a lumii contemporane. Zilele acestea a izbucnit „scandalul filodormelor": un scandal care te face să rîzi şi să plîngi deopotrivă. a fost impus de către bărbat. sociale şi economice cucerite de femeie. dintr-un nucleu original şi puternic. Ca şi cum întreprinzătorul dornic să capete o licenţă. Şi aici se cade să deschidem o lungă. pe funcţionarul public. nu se . nu întreprinzătorul" e corupător. Dar în situaţia asta. femeia incapabilă să gîndească. această civilizaţie n-u are curajul să le apere pe mamele care muncesc: două luni înainte de naştere şi trei luni după: iată tot ce-i pot oferi femeii Statul şi instituţiile parastatale. Această civilizaţie care exaltă femeia mamă. la cursurile mele universitare. de persecuţie a tot ceea ce apare ca spirit şi de exaltare a tot ce e material şi brutal. totul se reduce la un do ut des. a fost inventată de către bărbat. nu-şi dau seama că sînt dispreţuiţi de fete. pe birocrat. despre fidelitatea din cadrul ei. atunci ar fi uşor de elaborat o lege potrivit căreia cei care denunţă o tentativă de extorcare sau o extorcare consumată nu comit nici un delict. politice. pentru ca. dupăcum vom vedea. şi de pasiuni. se slujeşte ca să reprime. unul din marii mei maeştri. cele mai penibile şi cele mai ignobile şi mai cretine al feminismului." Şi poveşti adevărate precum cele ale lui Bonny şi Clyde sau cea italiană get-beget a lui Johnny Ţiganul demonstrează cît de adevărată e observaţia. o antrepriză. e constrîns de către politician. femeia izolată în gineceu. N-au lipsit oamenii politici luminaţi care au arătat că ceea ce a ieşit la iveală nu e decît vîrful aisbergului. totul devine piaţă. dacă nu chiar după cîteva luni. Pentru că femeia. nicicînd mai ridicolă şi mai improprie. de către funcţionarul public. dacă nu e curtezană. cînd încerc să introduc idei care-mi aparţin — fiind totodată şi idei evoliene — despre diagnosticul şi terapia ipotetică şi imposibilă a racilelor lumii contemporane. de absurd. la un şantaj moral permanent şi aflat la baza oricărei relaţii umane. a două cuvinte la modă şi i REFLECŢII DESPRE METAFIZICA' SEXULUI 9 foarte curente: „corupţi" şi „corupători". în epoca asta. Nu s-a resemnat fiindcă ceea ce el numea „demonia economiei" se combină cu o voluptate a degradării. ' după ce că este o mer de glace. e" şi total incoerentă. Evola a polemizat cu aproape tot ceea ce a fost exaltat de lumea contemporană şi chiar de cea modernă: a polemizat cu luminismul. de desacralizare. e demonstrat bunăoară de utilizarea. a abrutizării. îngerul casei. într-un sens deloc mărginit şi burghez. mai limitat. Dacă nu am trăi într-o epocă de dezordine. funcţionarilor administrativi şi birocraţilor. care. Aceste drepturi sînt evidente şi sacrosancte şi. a preferinţei pentru tot ce e mai rău. dincolo de piaţa legitimă şi de cea nelegitimă (diferenţierea uneia de cealaltă devine de altfel tot mai dificilă). E constrîns. o importantă paranteză. a polemizat cu Ugo Spirito. a polemizat cu istorismul idealist şi neoidealist. polemicile acestea se năşteau totdeauna dintrun sîmbure. cele mai sinucigaşe. un permis de construcţie ar fi cel care-l corupe pe politician. Penelopa ţesătoare perREFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 11 petuă. devin piaţă sentimentele. locuri aproape totdeauna inadecvate sau extrem de scumpe (şi spun inadecvate ca să rămîn în cadrul unui anume eufemism): la ce servesc predicile papei. a promiscuităţii. Pentru că femeia asupra căreia soţul are drept de viaţă şi de moarte a fost inventată de către bărbat. pe de altă parte. e constiîns.

se poate numi şi docilitate sau pudoare sau spirit de supunere sau capacitate de întîmpinare şi de disponibilitate profundă.şi Sfîntul Augustin. printre altele. cea mai puternică din cîte cunosc şi din cîte-mi pot imagina. ci şi în bărbat. cu excepţia musculaturii. pentru a se pune în valoare. Or. mistică şi erotică. Femeia e infinit mai curajoasă decît bărbatul. materia. bărbatul visează să devină femeie pe durata acuplării şi invers. Cu siguranţă însă că Evola are întru totul dreptate în ceea ce priveşte necesitatea unei formaţii şi a unui îndrumător. curaj. care a inventat o femeie inexistentă. care va găsi cu siguranţă mulţi oponenţi şi sceptici. nu e greu de văzut că nu mai există „bărbaţi" şi „femei". a cărui mare satisfacţie e să-l umilească pe bărbat. dar profund. 6. Asta demonstrează că termenii feminin şi masculin au o semnificaţie spirituală profundă. pe care voiam eu însumi să o înfiinţez cîndva. dispreţul faţă de primejdii şi capacitatea de a înfrunta moartea şi viaţa. coerenţă. dar aici în sens negativ. ci îi îngăduie şi lui şi ei să fie tot mai mult ei înşişi. cu toate că femeile ar putea face foarte bine toate aceste munci. Ar fi suficient să ne gîndim la sentinţele de încredinţare a copiilor cu ocazia separărilor dintre soţi. îndrumător. nu 12 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI există femei vidanjoare. La Milano a apărut de curînd o asociaţie." Această competiţie stupidă cu bărbatul nu produce. mai curajoase. Femeia e mai puternică decît bărbatul. impalpabil. lealitate. filozof sau conducător de stat. această formaţie şi această îndrumare au fost asigurate şi reprezentate de către masculin. cu un cuvînt oarecum ambiguu. mă îndoiesc că această puternică solicitare. ar muri. să-l maimuţărească nu doar pe bărbat. jocul puterii şi puterea însăşi. Nu mai există bărbaţi pentru că nu mai există virilitate. mai complexă decît presupune Evola şi. ci în sensul de completitudine. un bufon. Şi din punct de vedere istoric şi tradiţional. Opera lui Evola prezintă o puternică solicitare educativă. Dialectica aceasta e totuşi. are loc o-schimbare a sexelor. iar femeia visează să devină bărbat în acuplare şi invers. care nu numai că face ca femeia să fie femeie şi bărbatul bărbat. Pe de altă parte. Maran6n. un soi de contrafigură sau de basorelief sau de figură în . nu există femei care să sape pămîntul. Şi tot aşa masculinul sau virilul trebuie identificat şi în femeie. aşa cum Evola a arătat foarte bine. nu există femei fur-naliste. fidelitate faţă de înţelegeri. . Concepţia mea se depărtează de cea a lui Evola nu atît prin faptul că admite complementaritatea celor două sexe (aici sînt absolut de acord cu marele cunoscător al lumii tradiţionale). femeia e întru totul îndreptăţită să se revolte împotriva acestei turpitudini a bărbatului. de fi single şi suficient sieşi (ah! ah!). ar mai putea avea astăzi vreun efect. de faţă cu alţii. numai că mi-au luat-o înainte lom-barzii. ca şi în vis. forma. G. dualul. femeia nu-şi asumă responsabilităţile cele mai grele. drept care deseori am auzit tinere abandonate de partenerul lor zicînd: „Acum o să-l seduc eu. decît în mod cu totul excepţional. în cuplul conjugal. nu există femei piloţi. dacă ar avea de îndurat oboseala sarcinii şi a naşterii. aroganţa lui. Mi se pare cum nu se poate mai oportună. mai puternice decît bărbatul. a fost inventată de către bărbat. Mie mi se pare mai degrabă că femininul e de găsit nu numai în femeie. ca războinic. a vrut. ceea ce arată cîte eforturi depune bărbatul. trăieşte azi cu şapte ani mai mult decît bărbatul. spiritul. complet depăşit de ceea ce se întîmplă. ci tot ce e mai rău în bărbat. decît în mod excepţional. Antropologul şi psihologul sînt datori să remarce o valoare şi o caracteristică excepţională în opera lui Evola: ea constituie un veritabil calc. desigur. chiar dacă aceasta e o prostituată notorie. o marionetă. femeia aceasta. poate fi dată de gîndirea lui Jung. deoarece ele sînt mai exacte. Femeia. care numeşte animus lumea masculină şi imago-ul masculinului care trăieşte în femeie. muncile cele mai grele ale bărbatului: nu există femei mineri. aşadar să fie tot mai mult atraşi şi atrăgători în raport cu sexul opus. niciodată confirmată. ca refugiu şi port şi ca fiinţă dominată sexual (chiar dacă acest „dominată" trebuie înţeles REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 13 în sensul spiritual de elevaţie şi nicidecum în cel de subordonare şi de inferioritate). decît în mod excepţional. al cărei scop e apărarea drepturilor bărbatului şi a egalităţii bărbatului cu femeia. dina-misme sentimentale pozitive. o să-mi folosesc eu toate mijloacele — şi cînd o femeie îşi pune la bătaie toate mijloacele este irezistibilă — pentru ca după aceea să-l părăsesc eu: eu trebuie să-l părăsesc. care contează prea puţin. ridicolă. O orientare către această concepţie. şi la prejudecata că femeia este totdeauna şi în orice caz partea cea mai slabă. cît printr-o înţelegere diferită a acestei complementarităţi. totdeauna în favoarea mamei. Ei bine. ea e de mii de ori mai sadomasochistă decît bărbatul. femeia. şi nu în sens negativ. iar femeii ca propagatoare orizontală a speciei. în ce mă priveşte. impunîndu-i apoi propria lui invenţie. de către bărbat. ci e subtil. nu el pe mine. şi anima lumea feminină şi imago-ul femininului care trăieşte în bărbat. înzestrată cu imense bogăţii biologice şi psihice. o paiaţă. Bărbatul. Or. După cum a scris un neurofiziolog. pretenţia lui cretină. care. otrava lascivităţii să nu năpădească şi să nu altereze ca o hazna revărsată casa şî familia şi familiile toate din toate ţările şi toate aşezările şi toate ţinuturile. oarecum ca un atentat la virilitatea bărbatului. chiar dacă sadismul ei nu e de factura celui al lui Jack Spintecătorul. transparenţă. pămîntul. Am observat că în iubirile cele mai profunde. Dar după cum am spus. un bărbat. nu mai există femeie fiindcă nu mai există acea disponibilitate. dupî părerea mea. Femeia are o fantezie de mii de ori mai bogată decît cea a bărbatului. să facă din el o fiinţă fără vlagă. unul. eu aş răsturna valoarea atribuită de el bărbatului.

Nimeni nu vorbeşte despre abisul care separă senzualitatea masculină de cea feminină. finanţa. evident. pe cînd invadatorii arieni au fost cu siguranţă tradiţionali în sens evolian. ca să ajungă la niveluri de mare pasiune invadatoare. s-a adîncit în diferite direcţii. ci s-ar părea că tocmai femeia. Cele mai cunoscute perversiuni sînt fetişismul. E ciudat că. o civilizaţie orgiastică. nu vrea nimeni să nege pasiunea femeii şi faptul că. trebuie să fie „utilizată" (îmi imaginez furiile feministe stîrnite de răstălmăcirile provocate de acest cuvînt). Putem începe chiar de la aceasta. la forma bărbatului. golită de emoţii şi putredă. din asociaţiile criminale. cu mijloacele psihologiei profunzimilor. foarte greu să găseşti femei deflorate orgastic. oarecum forţat. dar extrem de logic. ierarhie. Dar într-un anumit sens. din gherile. Nu ne ocupăm de homosexualitatea care poate avea baze de tip endocrinomorfologic. dar „materia" modelată îşi are deja propria „natura signata" şi că această natură este esenţa universului. minţile. femeia trebuie să fie iniţiată. despre seducţia feminină. recunoaştere inechivocă şi neambiguă a rolului şi misiunii fiecăruia. că femeia poate fi atrasă de bărbat. aşadar. în sens spiritual şi ocult. ca în orice schemă. din conflicte. trebuie să fie „antrenată". în acest concept nu încape nici un accent moralizator. Formulate astfel. Acea civilizaţie era. atît opinia lui Evola. cum spune Evola. desigur. trebuie să repet. ordine. poate oarecum cristalizat şi încremenit în structura totuşi sublimă şi nobilă. aproape imposibil să găseşti femei deflorate mental. cele mai îndreptăţite să vorbească despre fru-jnuseţea sau urîţenia bărbaţilor). deoarece expresia maximă şi cea mai înaltă a sexualităţii nu implică represiune. dintr-un punct de vedere arian şi tradiţional. recognoscibil pentru celălalt. ceea ce se viciază. e uneori mai profundă şi mai penetrantă decît cea care apare şi se instalează în bărbat. tema seducţiei feminine se vede rareori tratată pe îndelete. Mărturiile din India preariană nu lasă însă nici a îndoială şi nu permit echivpcuri: civilizaţia aceea nu era tradiţională în sens evolian. de pildă. răspîndire şi utilizare a drogurilor. sadismul. Nu vrea nimeni să nege. după cum se vede din litigiile interpersonale. dar cei mai mulţi autori. atunci cînd se declanşează. decăzută. inutil însă şi ei. aşa zicînd clasic. cît şi în caracteristicile ei specifice. dar implică disciplină. trebuie „să se deschidă" cu adevărat. din asasinate. fireşte. analiza perversiunilor. parcurgînd literatura erotică şi chiar pe cea sexo-logică. Spuneam că cel mai mare merit ştiinţific al operei lui Evola îl găsim atunci cînd întreprindem. Momentul magnetic e însă furnizat în mod esenţial de către femeie. cu alte cuvinte cea care poate fi numită mai nimerit intersexualitate. Agresivitatea însăşi s-a transformat şi a devenit ceva gratuit şi4ntrat în putrefacţie. nu o consideră nici măcar stricto sensu patologică. desigur. în timp ce pentru mine adevărata valoare e feminitatea. că la baza acestei cangrene se află indubitabil represiunea sexuală. judecata mea se desparte radical de cea a lui Julius Evola. Nimeni nu vorbeşte despre frumuseţea sau urîţenia femeilor REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 15 (femeile sînt. adică de la homosexualitate. era cea care „trăgea în jos" puterea masculină şi o dizolva într-o masă gelatinoasă de lascivitate. Amestecarea sexului cu extazul nu se producea printr-o ridicare a femeii la disciplina. Unii consideră perversiune şi homosexualitatea. E adevărat. după cum Evola nota şi preconiza pe bună dreptate (şi lucrurile au mers chiar şi mai rău decît constata el). cu excepţia aceleia. Să fie foarte clar: cînd vorbesc de turpitudini. ci o simplă constatare de fapt: e abject ceea ce decade. la cuvîntul „donna". Nu o cunosc pe doamna Basaglia. E însăşi transformarea aurului în excrement. 7. Cu riscul de â părea banal. implicînd. Sexus înseamnă divizat. Aici. aproape deloc. cît şi interpretarea mea pot părea false. simţindu-sfr totuşi femeie. E uşor să găseşti femei deflorate (mult mai greu e să găseşti virgine). numele cel mai cunoscut şi mai mare fiind cel al lui Wilhelm Reich. aşa zicînd. în Enciclopedia Universale Einaudi. semnificativ pentru celălalt. în vaginul ei mental. definind-o ca „inversiune". Femeia deschisă este femeia care nu doar a suferit o deflorare. Iată încă un lucru adeseori dat uitării. dar într-un excrement ce are caracteristicile a ceea ce a fost aur şi nu mai poate fi aur. criminalitate. face ca un sex să fie atrăgător pentru celălalt. a agresivităţii. a tradiţiei. masochismul. că represiunea sexuală şi-a pierdut. voyeurismul sau scopto-filia. de perversiuni şi turpitudini. Eu exprim însă o linie tradiţională. e uşor să găseşti femei deflorate anatomic. e însă mai dificil să găseşti femei deflorate sexual. după părerea mea este. adevărat că modelator e bărbatul. o diviziune şi o ramificaţie. articol compilat de către o feministă atît de zeloasă ca Basaglia. evidente. Schematizînd. la ordinea. aşadar.contralumină necesară pentru a înţelege în profunzime. sau o femeie . se vorbeşte foarte puţin. ca în mitul antic al androginului. în matriarhatul ei. şi anume că. Dar libidoul pe care-l avea în vedere Evola. Putere. lumea sexualităţii de azi. ceea ce putrezeşte: şi viaţa sexuală a cuplului actual e degradată. politică. dar sînt gata să cred că ea. trebuie să repet tot ce au strigat. în această orgie de unisex. se poate spune că pentru Evola adevărata valoare e virilitatea. Ne ocupăm de homosexualitatea psihică. ci e o femeie deschisă chiar în vulva ei mentală. în virtutea căreia un individ poate avea o înfăţişare foarte virilă. cei ce au fost denumiţi cu dispreţ — însuşi Evola îi dispreţuia — „profeţii sexului". atît în degradarea ei penibilă. nu e înzestrată cu mari atracţii estetico-erotice. toate acestea apar tot mai mult 14 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI ca un ghem inextricabil. în sens subtil şi metafizic. asemenea zdrobitoarei majorităţi a feministelor. se pierd toate distincţiile şi tot ceea ce.

Homosexuala feminină e terorizată de penetraţia falică. la un chilot. ' ■ Potenţa acuplării şi infinitele sale modalităţi sînt reduse în cazul fetişismului la o imagine. fie al reprimării în sens evolian. . comportamentelor. din punct de vedere erotico-sexual şi erotico-mistic. atît despre homosexualitate. mai cu seamă din partea bărbatului? După cum arată cazuistica clinică. pot deveni căşti şi chiar se pot dedica unei „vocaţii" religioase: aceste prime experienţe negative pot cunoaşte.e oare sadismul dacă nu pervertirea agresivităţii înseşi care e în mod natural conexată cu actul sexual. dacă după un tată nu cunoaştem copiii ce pot proveni din el.poate avea un aspect foarte feminin. Ca într-o acţiune magică monstruoasă. chiar dacă azi nu se mai vorbeşte de Reich. diverse dezvoltări. Masochismul ce g oare dacă nu degenerarea acelui tip de „masochism natural" al femeii. în voyeurism sau scoptofilie. de fiinţe private de orice capacitate de a se bucura şi crea. erotice. ca atare. E evident că din tot ce urmează să spun. Desigur. percepută ca sadică. nu toţi cei cărora. cu mintea de pe urmă). De altfel. Dar în contextul de faţă e interesant de notat că homosexualitatea e produsul fie al reprimării în sens reichian. mirosurilor. misterice. după copii putem cunoaşte taţii şi mamele. chiar dacă mascat în inconştient. lentă. afluxul energiei organice cosmice în organele genitale şi în organism. şi acel obiect devine substitutul obiectului dorit. vrăjitorie congelatoare. în sfîrşit. Pot să devină pur şi simplu impotenţi şi frigide. Femeia misterelor trebuie să fie totdeauna şi mereu goală. în toate formele de nevroze autodistructive şi necro-file. realitate pe care femeia o trăieşte. Exhibiţionistul se mulţumeşte cu această expunere. Am spus deja că homosexualitatea e o mărturie a incapacităţii de a-l accepta sexual şi mental pe celălalt: celălalt inspiră teamă şi în consecinţă te refugiezi în propria imagine de sine. In viaţa psihică. sînt concentrate şi punctu-alizate. cînd. ci şi în sens reichian. Cu alte cuvinte. contrafăcîndu-se sau eşuînd: a devenit masochism autodistructiv sau autolezator. cu acest efect de surpriză. sînt contrafăcute şi ridiculizate. de falus. ca bărbaţi. în fine. îndeosebi fesele. Totuşi experienţa mi-a demonstrat că homosexualul psihic. în exhibiţionism este amplificat monstruos faptul că femeia şi bărbatul doresc să atragă atenţia. în campusurile americane. la un ciorap. fireşte. Despre reprimarea în sens reichian e mai simplu şi mai uşor de vorbit. Să examinăm însă în mod separat diversele situaţii de perversiune. Nu e neapărat dificil ca. Reprimarea în sens evolian înseamnă că modalităţile şi arhetipurile virilităţii olimpice şi REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 17 ale feminităţii demetrice şi hetairice au fost amestecate. o carenţă de agresivitate poate duce şi la anumite forme de impotenţă sau de ejaculare precoce. al totalităţii acuplării. să atragă atenţia partenerului potenţial. au fost arse şomoioage de chiloţi şi sutiene. la un pantof cu toc cui. are probleme extrem de grave în raport cu figurile parentale. Amîndouă aceste operaţii au avut loc de-a lungul istoriei şi rezultatul îl reprezintă prin urmare nişte biete cioturi. bunăoară). e suficient să ne gîndim că sutienele şi chiloţii datează doar de cîteva secole. nu numai legitimă. mai mult din raţiuni de conformism ideologic inconştient decît dintr-o convingere profundă (vorbesc. şi cei ce consideră că homosexualitatea nu e decît una dintre numeroasele modalităţi de exprimare a vieţii sexuale. le e frică de vagin şi. dizlocate. este exclusă orice judecată de tip moral. al femeii. la un sutien. Trebuie să mărturisesc că m-am străduit îndelung. de pildă în chinurile facerii şi în timpul naşterii propriu-zise? Capacitatea femeii însă de a suferi bucurîndu-se sau de a se bucura suferind s-a transformat. să privesc homosexualitatea ca pe un comportament sexual normal la fel ca şi heterosexualitatea. întîlnim cea mai semnificativă contrafacere a lumii tradiţiei ezoterice şi de ordin mistic: contemplaţia. coapsele şi sîriîi. ale mişcărilor studenţeşti. din figuri parentale fie prea blînde. al vaginului. cît şi despre perversiuni. adică te amputezi. atunci cînd o trăieşte (dat fiind că în prezent naşterile cezariene au devenit aproape o regulă). răsturnate. chinuitoare. adică a capacităţii de a te bucura suferind şi de a suferi bucurîndu-te. adică direct şi macroscopic relevabil. sau a devenit necesitate de a-l face să sufere pe partener spre a-i putea suferi suferinţa: spre a i-o suferi şi. la un obiect. dar şi absolut normală. Ideea este că sexualitatea a fost reprimată nu numai în sens freudian. de vaginul matern. nuditate anatomică şi nuditate spirituală. ca femei. a i-o savura. Totuşi. cu acest act ce taie respiraţia privitorului: femeia îşi exhibă părţile provocatoare şi sexuale ale corpului. Contemplaţia femeii în nuditatea ei absolută. Ce. te privezi de experienţa incredibilă a unei alterităţi total diferenţiate. trece prin transformări 18 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI profunde de ordinul culorilor. să reconstituim originea psihopatologică. adică a fost reprimat afluxul corpilor erotici. întreg ansamblul vieţii sexuale este redus la un mic obiect. nearmonizate (mame masculine sau taţi feminini. fie prea severe şi. în>inciden-tele repetate. protofip al tuturor vaginelor şi al tuturor femeilor de pe lume. bărbatul îşi* exhibă falusul. pur psihic. constituie unul din momentele cele mai importante ale oricărei ceremonii iniţiatice. 16 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI Conflictul are loc între cei ce consideră că homosexualitatea este în fond o patologie care derivă de obicei din unele probleme ale copilăriei. în aceeaşi măsură ca şi heterosexualitatea. insuportabilă. fireşte. homosexualul masculin e deseori terorizat de vagin. devin homosexuali. desacralizate şi practic distruse. comportîndu-se totuşi ca un bărbat şi dorind să se apropie de o persoană de" acelaşi sex cu el. pornind de la psihologia unui homosexual. să atragă atenţia aşa cum procedează lumea animală în ansamblul ei. ca într-o. ca în depresiile grave. riscînd închisoarea. perceput ca o prăpastie fără fund sau ca o cursă dinţată. în perioadele de rut. Şi nu e o înfîmplare că în fazele de început ale revoltei juvenile.

azi chiar ecologice. Greta Garbo care întîlneşte privirea frumosului ofiţer şi din acel moment se naşte o iubire irezistibilă. care într-un anumit sens e şi un anticipator al lui Evola. revendicînd condiţii mai bune de hrana. din pricină că Occidentul a blestemat dragostea în expresia ei completă. şi chiar şi democraţiei liberale. Curtea cea mai bine primită e cea mai brutală. poeţii „dul celui stil nou". fascinaţia Marlenei Dietrich. pe care Nietzsche o întreprinde mai cu seamă în Genealogia moralei. cazare etc. nazismului. în măsura în care sînt dezlegaţi de atîtea servituti pe care săracii şi oamenii normali sînt nevoiţi să le suporte? Să credem atunci neapărat că cultura noastră este iremediabil osîndită să rămînă şi să devină tot mai mult o enormă raţionalizare a represiunii? Trebuie oare să asistăm la năruirea unor ideologii precum cea nazistă. renaşte un Evola. sufletul în care sexul şi sentimentul s-au scindat. 1. chiar dacă e criticată. „Metafizica sexului" a lui Evola e inserată într-un context coerent de valori şi de logici. fireşte. Dezorientat însă e sufletul. bunăoară ceea ce face din el un adversar atît de înverşunat al lui Reich. acuplarea continuă e tăiată. nu poţi pricepe nimic din lumea în care trăim fără a fi trecut prin Evola şi îndeosebi prin acel Evola din Metafizica sexului. Omul Tradiţiei este acum inaccesibil. dar de un realism olacial. un context care îşi află. crudă. acesta răspunse că nici nu se gîndeşte să stea de vorbă cu ei dacă nu înlătură mai întîi „femeia goală" de pe acoperişul Casei Studentului. al Luminismului. chiar cînd exploda protestul tinerilor din anii '69-'70. Drept care a şi fost violent combătut. la orice recontopire a erosului cu mistica. şi poate încă şi mai arbitrar în cazul lui Evola. cum de altfel îmi apărea şi mie. care nu rezolva nimic şi folosea doar ca sursă de inspiraţie pentru poezii impresionante. o cunosc toţi cei care retrăiesc senzaţiile descrise de către Platon în Phaidros: inutil să mai amintim încă o dată că marile iubiri ale istoriei occidentale. Orgia sexului la care asistăm astăzi. 8. un cadru istoric şi metafizic complet. După părerea mea. nu. fără a ne revolta împotriva ei doar pentru că cei bogaţi şi cei puternici o simt mai puţin. ca să dau numai cîteva exemple. dezvoltarea. la acuplarea absolută. o ştia Oscar Wilde. a unor corelaţii. O ştiau Supuşii Iubirii. sentiment şi iubire sacră. reprezenfînd o femeie goală în toată splendoarea şi strălucirea frumuseţii. De altfel. Una din cele mai grave tragedii ale'omenirii constă în prăbuşirea tuturor valorilor. Paolo şi Francesca. a exigenţelor. şi anume că nu poţi întrerupe dezvoltarea preconstituită în inconştient care duce de la apropiere la acuplare. Reich. în Revoltă contra lumii modeme. în orice copil care se naşte. Este totdeauna arbitrar. ci de tip utopicoREFLECŢH DESPRE METAFIZICA SEXULUI 19 superumanist. în expresia ei naturală şi turges-centă? Trebuie atunci să acceptăm această reprimare omniprezentă în care se regăsesc toate partidele. şi-atît. renaşte adică posibilitatea. în Casa Studentului fusese expusă o imagine de carton. pornografia . Cînd o delegaţie de studenţi ceru să fie primită de către rectorul D'Avack. Desigur. ci reprimarea unităţii dintre sex şi sentiment. toate ideologiile. creşterea-| şi expansiunea vieţii înseşi. Othello şi Desde-mona. care însă contrapune un om al Tradiţiei intangibile unei catastrofe biologice. care dezlănţuie uraganul în sărmanul profesor fascinat şi distrus. interogaţii şi dorinţe de a ne elibera de opiumuri şi morfine. toate sfîrşesc rău. A fost reluată indirect de către însuşi Evola. Heloiza şi Alb£lard.spirituală şi chiar materială totul e semnificativ şi chiar un. Totul e fals. cu o falsă filozofie sexuală. să extrapolezi anumite concepte din contextul unitar şi coerent ce le conţine. repede însă înăbuşită. în îngerul albastru. renaşte un . toate religiile. Dar problema răsturnării tuturor valorilor. filmele sexy. psihice. Aş vrea să amintesc un episod la care am asistat personal în primii mei ani de învăţămînt universitar. al lui Spirito. nu a fost continuată. totul e mistificat. unde se susţine tocmai ideea că adevărata represiune în Occident nu e represiunea sexului. a unei vieţi bazate pe un instinct asociat cu spi-l ritul. femeie — s-a aflat mai apoi — nicidecum feminină. formulase într-adevăr fără echivocuri şi ambiguităţi realitatea unor milenii de aşa-zisă civilizaţie. al lui Croce. a ideologiilor şi puterilor? După părerea mea. viaţa. o ştia Dante Alighieri. de mari dimensiuni. fără a şti să reţinem ceea ce i-a 20 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI m scăpat marxismului şi i-a scăpat şi fascismului. la orice denunţare a rolului pe care — de pildă — l-a jucat catolicismul pentru a înnobila o limită. Atingerea uşoară a unei mîini de cjitre altă mînă poate fi capabilă să provoace un orgasm.subiect ce poate părea banal şi goliardic avea o semnificaţie profundă. realitatea răsturnării tuturor valorilor. deoarece valoarea unor trimiteri. Reprimarea sexuală e mai importantă decît orice altceva şi poate constitui chiar un element favorizam al unor tratative. la care eu adaug: dintre sex. Băgaţi de seamă: orice treaptă care conduce la acuplarea cosmică. L'amore e la volontâ. descoperirea. de exemplu. care merită fără nici o îndoială să se năruie. Şi totuşi sînt nevoit să fac o atare operaţie. Aici Nietzsche. de îndrumători ai planetei pe baza vechilor dinastii e o idee patetică şi poetică. dar care exploata şi germeni de libertate. Romeo şi Julieta. Un grup de tineri ocupase Casa Studentului din Roma. a unor asociaţii evoliene e de natură să încalce apoi bună parte din gîndirea lui. cîtuşi de puţin de tip nazist. care e spiritul însuşi. iar o idee ca aceea de a crea un grup de gtvernanţi. şi pentru a umili şi a ofensa. a unor sinteze. Ceea ce s-a şi făcut numaidecît. după cum exaltarea continuă a tipului de atlet al sexului poate provoca numai greaţă. îndrăgostirea la prima vedere. care nu e decît un sistem formal de organizare extrinsecă a intereselor. Scriam asta cu ani în urmă cînd am citit opera lui Rollo May. curtea făcută unei femei în fond nu mai există. | democraţiei. E drept că Nietzsche găsea o soluţie. nevoi de justiţie neformulate şi neîmplinite. acea analiză nemiloasă. castitatea. Trebuie atunci să renunţăm la orice luptă.

de ce am pierdut şi în ce anume ne-am transformat pierderea. dintre dragostea sacră şi dragostea profană. nu e aventură. studiul a ceea ce. belicoasă. a căror definiţie nu e chiar inexac atribuită lui Freud. şi mai cu seamă în zilele noastre. doctisimă: aţi vedea atunci infinitele mizerii omeneşti nu cu ochiul pietăţii creştine — pietatea. Metaphysik des Sexus. fiindcă atîta timp cît sexul' e vulgarizat. nu e o virtute —. patricentrică. 1983. înseamnă fie sexele. dintr-un punct de vedere absolut. apărută în 1962. dacă aţi reflecta o clipă. ubersetzt von Măria Schon und Hermann Maier. spunea Spinoza. explicat. ca şi în altele. fără ca interesul cărţii să scadă din acest motiv. în realitate întreaga planetă a fost invadată de o furie posesivă. trosnind acur şi în sens fizic. Am utilizat şi ediţia germană. Din această ultimă ediţie am preluat şi eseul introductiv al lui Fausto Antonini. pentru care sînt recunoscător editorului şi prietenului Gianfranco de Turris. nu e noutate. pînă la Franz von Baader. unde prin „metafizic" se înţelege căutarea principiilor şi semnificaţiilor ultime. dar toate acestea au puţin sau chiar nimic de a face cu o metafizică a sexului. încheind această prefaţă. trei trimiteri nesigure. în acest domeniu. fiziologizat. Berlin. biologic. sex shopurile ş. debarasat de orice obligaţie şi REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI 21 cvasiironico-sarcastic. îmi simt inima strînsă de o menghină cu adevărat infernală. Julius Evola e un autor profund izolat. şi . n-ar fajcejdecît să amplifice forţOrâtiilor DacT"ăţT7eflecta măcar o clipă la perspectiva operei mirabile a lui Julius Evola. cercetarea semnificaţiilor ultime nu i-a interesat pe contemporanii noştri sau au considerat-o neconcludentă şi depăşită. deoarece a atins culmi de adevăr. studiile despre problema sexelor din punct de vedere antropologic. sexul nu mai e spirit. în sfîrşit. Carpenter. nu cu ochiul indulgenţei sau al duioşiei sau al amărăciunii sau al resemnării sau al spaimei sau al neputinţei. exaltînd agresivitatea. Aşa ceva nu e însă cu putinţă. O asemenea cercetare nu are multe antecedente. Nu e o întîmplare faptul că puţinele comunităţi libere din punct de vedere sexual. Frankfurt/M. în epoca modernă. dintre putere orgasmului cosmic şi puterea extazului divin. sub loviturile non-vieţii. Acest cuvînt va fi utilizat aici în două sensuri. nu e dăruire. dar sînt neutre: teoretic ele ar fi putut fi puse şi în slujba apărării dragostei sau cel puţin ar fi putut sluji la apărarea structurilor ce-ar fi putut îngădui reedificarea dragostei. despre care vorbeşte Reich atît de des. şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi senti ment. trebuie să ajungem la Schopenhauer. care s-au inspirat din el. NOTA TRADUCĂTORULUI FAUSTO ANTONII^ Prezenta traducere a fost făcută după ediţia italiană: Julius Evola. Matriarhatul în care ne aflăm prezintă acest paradox: şi anum^ că femeile care-l comandă nu sînt în esenţa lor femei. într-o anumită măsură. ci avortoanţ stîngace de bărbaţi rataţi.. de unde am preluat cele cîteva pasaje adăugate de autor. la propriu. psihanalitic s-au multiplicat în mod endemic. reprezintă încă o acţiune a reprimării. s-a creat astfel chiar un neologism pentru cercetările de acest gen: „sexo-logia". O metafizică a sexului va fi.a. Edizioni Mediterranee. în corectură. în reeditarea: Julius Evola. ca să ştim ce am pierdut. care însă nu clarifică nici ea două. muriaşii din centrul Indiei.^4 22 REFLECŢII DESPRE METAFIZICA SEXULUI care va continua şi pe viitor să se acumuleze tot mai mult dir cauza represiunii înseşi şi a cercului vicios pervers. INTRODUCERE 1. după care ar mai fi de menţionat numai Weininger şi.invadatoare. sociologic. limitîndu-ne în schimb la planul . Klett-Cotta im UUstein Taschenbuch. achizitivă. de teoriile lui Bohme şi ale cîtorva mistici heterodocşi. eugenie şi.M. Senzaţia cuştii. Metafisica del sesso. ci cu ochiul clarităţii. pentru că puterea s-a născut în definitiv spre a se opune posibilităţii de a iubi. din care nu izbuteşti să ieşi şi unde orice mişcare ar schiţa prizonierii. ecologic. dar continuă să exalte şi ceea ce dis truge viaţa. S. S-a crezut că se poate ajunge la ceva mai important şi mai serios. 9. aşadar.d. bogată. şi Sparta s-a impus în dauna Atenei: dar dacă în acest caz e vorba de o palmă de pămînt. Berdiaev şi Klages. fie raporturile întemeiate pe sexe. Roma. aţi deveni conştienţi de adevărurile profunde ce izvorăsc din opera aceasta pasionată.m. nu e tremur şi cutremur. am revăzut întregul text cu ajutorul celei mai recente reeditări italiene (ianuarie 1994). distructivă. Julius Evola ar trebui citit în şcoli. terfelit. a prins în cleştii cercetării dialectice şi ai adevărului noduli dureroşi ai unei omeniri în descompunere. Wien. pentru că la adevăr nu poţi ajunge decît prin exerciţiul dialectic. Etruscii pacifici şi erotici au fost eliminaţi de către romanii duri. trobriandienii din Pacific. viaroaşii din pădurea amazoniană — chiar dacă toţi aceştia mai există încă — sînt situaţi în afara marilor drumuri ale expansiunii etnice. nu e descoperire. Primul dintre aceste sensuri e destul de curent în domeniul filozofiei. introdus în programele de învăţămînt sau măcar contestat şi criticat. Toţi exaltă astăzi viaţa. etnocen-trică. Delimitarea subiectului Titlul cărţii de faţă cere o precizare în ceea ce priveşte termenul de „metafizică". nu e creaţie. O dată citat Platon şi dacă facem abstracţie de unele prefigurări ce pot fi găsite la autori din Renaştere. Logica puterii şi logica pieţei sînt nemiloase. 1984.

să sacrifice tot ce e frumos în ei" (Barbusse) — se poate întîmpla ca în toate acestea cei mai mulţi să nu se recunoască şi să ne considere drept fanteziste şi arbitrare toate interpretările noastre personale. ca posibilitate a unei experienţe nu numai fizice. Date de felul acesta. ar fi necesară o integrare. în studiul de faţă. în matematică. în marea majoritate a cazurilor. istoriei religiilor. se „plăsmuieşte o fiinţă multiplă şi monstruoasă" şi în care bărbatul şi femeia „s-ar strădui parcă să umilească. folclorului. reducînd non-umanul la zdrenţele glorioase ale exclusiv-umanului. domeniu îngust şi oarecum banal. Observaţia e valabilă în mare măsură şi pentru acei autori de ieri şi de azi care. că un curent diferit cuprinde. romantism idealizam şi să destrame totul. raportîndu-se la alţii. Bourget. Doar ici şi colo şi aşa-zicînd aproape întîmplător s-au produs apropieri de ceea ce are legătură cu dimensiunea profundă sau dimensiunea metafizică a iubirii în relaţia ei cu sexul. singurul pe care îl cunosc bărbatul şi femeia din lumea occidentală modernă şi pe care îl iau în considerare psihologii şi sexologii din ziua de azi. Celor care trec însă printr-o atare experienţă le lipseşte aproape întotdeauna o sensibilitate subtilă suficient de dezvoltată pentru a putea surprinde ceva mai mult DELIMITAREA SUBIECTULUI 27 decît emoţiile şi senzaţiile de care sînt cuprinşi. că se deschid perspective asupra unei lumi diferite — sînt fapte care au fost dintot-deauna observate sau intuite. nu la ei înşişi. lipseşte orice bază de orientare în cazul în care s-ar schiţa deplasările de nivel mai sus pomenite\_j Dar lucrurile nu stau mai bine nici în cazul acelora care îşi fac obiect de studiu ştiinţific din experienţa sexului. cuvîntul „metafizică" va fi întrebuinţat însă şi într-un al doilea sens. dacă atenţia nu s-a concentrat de-a dreptul în direcţia subproduselor patologice ale sexului. duce la o schimbare de. pentru a le putea scoate la lumină. Lipsesc de aceea cunoştinţele necesare pentru a formula în termenii realităţii conţinuturile posibile a tot ce e asumat de obicei „în mod irealist". etnologiei. precum acelea la care ne vom referi. un procedeu analog aceluia ce. nu lipsit de legătură cu etimologia sa. Soloviov sau Lawrence cu privire la acest subiect abia ating semnificaţiile mai profunde ale sexului. în expe-" rienţa sexului şi a iubirii. Numai că acest „dincolo de fizic" se va referi aici nu la concepte abstracte sau la idei filozofice. antrenează. dintr-o doctrină a stărilor multiple ale fiinţei. de natură abstrusă şi „ermetică". pînă la indiscernabilitate. Lumea erosului nu a început însă doar astăzi şi e de ajuns să aruncăm o privire asupra istoriei. referirea la „dragoste". s-au 26 INTRODUCERE ' ] ocupat de dragoste. mitologiei spre a ne da seama de existenţa unor forme ale erosului şi ale experienţei sexuale. Lucrurile pot apărea astfel numai cuiva care postulează ca absolut ceea ce. mai mult decît despre sex în mod specific. au devenit afît de'*. în actul acela în care. ca printr-o. aşa cum s-a întîmplat în ultimul timp. De altfel. ba chiar suspendă facultăţile obişnuite ale individului uman. ci lajceea ce poate rezulta. „fizice". nivel a conştiinţei obişnuite. ale pasiunii şi sentimentului. latente. Se poate întîmpla ca în semnificaţiile cele mai profunde pe care le vom evidenţia în iubire în general şi chiar în actul brutal ce-i oferă expresia şi încheierea. astfel încît să producă doar poezie. dintr-o antropologie care nu se opreşte. el însuşi vede în jurul său sau trăieşte. bine documentate şi concordante în tradiţii culturale destul de diferite ar fi suficiente ca să îndepărteze ideea că metafizica sexului ar fi un pur capriciu. ca experienţă transpsihologică şi transfiziologică. din unghiul unei metafizici a sexului luate în acest de-al doilea sens special. o atare conştiinţă făcea parte integrantă din disciplinele antice şi din tradiţiile celor mai diferite popoare. încît în iubirea sexuală curentă nu au rămas din ele decîţ urme şi indicii.empiric şi in sens mai restrîns uman. şi uneori chiar la o anumită abolire a condiţionărilor Eului individual şi la apariţia sau inserarea momentană în conştiinţă a unor moduri de existenţă de tip profund. în care au fost recunoscute şi luate în considerare posibilităţi mai profunde ce lăsau să se întrevadă suficient semnificaţii de ordin transfiziologic şi transpsihologic. atrofie. în principiu. Cu aceste observaţii avem în vedere domeniul erotic pe care-l putem numi profan. mis-teriozofiei. ţinînd seama de ceea ce se înţelege de cele mai multe ori prin acest cuvînt şi de inoportunitatea de ordin îndeosebi sentimental şi romantic a experienţelor corespunzătoare la majoritatea oamenilor. nu se . Nu . Ştiinţele apte să furnizeze puncte de pornire adecvate pentru explorarea acestor dimensiuni potenţiale ale experienţei erosului au dispărut aproape cu desăvîrşire. putea să nu creeze un echivoc şi să nu reducă cercetarea la un. la simplul binom suflet — corp. Balzac. Din ea vom extrage prin urmare puncte de referinţă pentru o metafizică a sexului în cel de-al doilea sens: ca evaluare a tot ceea ce. întrucît „metafizică" înseamnă literal ştiinţa despre ceea ce trece dincolo de fizic. repre-. ci ia în considerare modalităţile „subtile" şi chiar transcendente ale conştiinţei umanej Terra ignota pentru majoritatea contemporanilor noştri. zintă trecerea de la diferenţiale la integrale. lirism. Concluzia pe care trebuie să o 28 INTRODUCERE tragem e cu totul diferită: trebuie să spunem mai degrabă că dife-j rite aspecte ale erosului. după cum spunea cineva. Planul pe care s-au menţinut aceştia este cel psihologic şi al unei analize generale a sentimentelor. astfel încît. Că în orice experienţă intensă a erosului se stabileşte un ritm diferit. Chiar şi cele publicate de autori precum Stendhal.

adeseori sacre sau' iniţiatice. ca şi în oricare | altul. 102. Pe bună dreptate s-a | spus: „Faptul că omenirea face dragoste aşa cum face aproape totul. mai îndrăzneţe ale intimităţii trupeşti. de amplificări şi de intensificări. Din literatura propriu-zis pornografică clandestină se poate obţine foarte puţin. lucru deloc surprinzător de altminteri. Deşi nu avea în vedere. Este mult mai verosimil ca această experienţă să fi fost. exprimată sau potenţială. într-adevăr. în cazul celor mai mulţi. Poate fi vorba în schimb de integrări. Nu trebuie altceva decît să-l examinăm într-o lumină nouă pentru a obţine chiar şi din ceea ce pare foarte stereotip. C. Pînă mai ieri. în artă şi în roman putem găsi şi alte. foarte banal şi foarte demodat unele elemente indicative foarte interesante^/ . adică stupid şi inconştient.Peladan. profund şi inconştient chiar şi al non-excepţionalukii şi al profanului."1 în plus. apoi. subiectivă şi obiectivă. Dificultatea e. nici măcar în chip virtual sau ca principiu. ale sexualităţii constituie deseori întreruperi mai mult sau mai puţin profunde ale conştiinţei îndrăgostiţilor. şi anume domeniul stărilor ce se dezvoltă în momentele de culminaţie ale experienţei erotico-sexuale de pe parcursul acuplării. Căutarea materialului întîmpină totuşi dificultăţi particulare în privinţa datelor referitoare la un domeniu important pentru studiul nostru. Primul domeniu va fi acela al experienţei erotico-sexuale în general. ne lovim de o dublă dificultate. deoarece nu numai cu străinii. încît uneori se întîmplă să nu ne putem aminti nu numai de ceea ce am simţit. prin care iese la lumină în chip mai distinct ceea ce în realitate — ca experienţă personală a autorului sau a altora — s-a înfăţişat numai într-o manieră incompletă. duce dincolo de simplul fapt fizic şi sentimental. criteriul statistic al numărului este lipsit de orice valoare. vero-j simil ca în formele antice mai sus menţionate.e. Confecţionată în esenţă pentru a-i excita pe cititori. a 12-a. să fie aşa). Paris. dat fiind că este lipsită în general de orice autenticitate. în acest fel. dacă e cazul.să fi fost dezvoltată o utilizare la care ea nu se preta nicidecum. putem delimita încă de pe acum domeniile asupra cărora se va exercita cercetarea noastră. ale erosului să fi fost inventat şi adăugat ceva ce în experienţa umană corespunzătoare era complet inexistent. şi1 obiectivă. II: La magie de l'amour. şi secretul ei nu e cunoscut decît unei infime minorităţi a fiinţelor. nu e un impediment ca misterul ei să-şi păstreze demnitatea ce i se cuvine. ed. Ne putem dispensa de superficialitatea unei metode ca aceea utilizată de Kinsey în cunoscutele sale rapoarte despre „comportamentul 1 2 S. Studiul poate începe de la o serie de expresii constante în limbajul îndrăgostiţilor şi de la forme recurente în comportamentul lor. Este subiectivă. Pe această bază. nu e verosimil ca din aşa ceva. ne-. cînd ele îşi dezvoltă formele cele mai interesante. Mauclair. de „document uman". scenele descrise.Tot în ceea ce priveşte fenomenologia dragostei profane."2 în acest domeniu. în mod virtual. numai în situaţii excepţionale. aşadar. ci experienţele lăuntrice corespunzătoare. p. extatice sau menadice. aşa cum arătam. decît varietăţile unei pasiuni de tip profan şi natural. neurologii şi ginecologii s-ar afla într-o poziţie foarte favorabilă pentru a culege un material . spre a căuta încă de aici „indicii interstiţiale" privitoare la ceva ce. exista vetoul puritanismului.materiale ce pot fi considerate obiective şi care deseori privesc forme gata diferenţiate ale erosului. C. vorbire sau acţiune diverselor personaje — nu se reduce totdeauna numai la ficţiune şi fantezie. într-o cercetare ca a noastră.. de către viaţa de toate zilele. 1921. Graţie profesiei lor. nu s-a spus că această producţie nu ar avea şi o certă valoare de mărturie. în mulţimea nenumărată a fiinţelor cu chip omenesc există foarte puţini oameni şi. Tocmai excepţiile de azi (şi care de altfel trebuie integrate în ceea ce. Paris. banalul * 30 INTRODUCERE şi vulgarul precumpănesc în dauna materialului eventual utilizabil în scopurile noastre. cu alte cuvinte dragostea profană aşa cum o pot cunoaşte oricare Ion şi oricare Mane. în decursul vremurilor. Cît despre culegerea directă a materialului. alte materiale pot fi spicuite de la romancieri şi dramaturgi: se ştie că în perioada modernă operele lor au avut drept obiect aproape exclusiv dragostea şi sexul. camuflată sau aplatizată în cazul marii majorităţi a bărbaţilor şi femeilor ce aparţin unui ciclu cultural orientat în esenţă către materialitate. pătrund semnificaţia iubirii. Şi ceea ce creaţia aceasta prezintă în plus tocmai pentru a putea fi artă — şi anume în ceea ce le atribuie ca simţire. deoarece fazele respective corespund foarte des unor forme de conştiinţă diminuată (şi e logic ca. Materialul acesta ne e gata furnizat. Am putut constata că momentele de apogeu. foarte puţini sînt aceia care . gesturile se îndeplinesc fără reflecţie. în definitiv. paroxistică ajunge să oblitereze totul. dintre aceşti aleşi. stadii din care aceştia îşi vin în fire ca după un leşin: altfel spus. deoarece materia primă a creaţiei artistice o constituie de obicei o experienţă personală efectiv trăită sau cel puţin tendenţială. Mauclair spune pe bună dreptate: „în dragoste. dar şi cu propriul partener masculin sau feminin evităm să vorbim exact şi sincer despre cele trăite în fazele cele. degradată. în asemenea măsură. 1911. ci chiar şi de ceea ce am spus ori am făcut în respectivele momente. Dar şi în cele mai îndrăzneţe romane moderne. DELIMITAREA SUBIECTULUI 29 sexual al masculului şi femelei în cadrul speciei umane". prezenta în alte timpuri aceeaşi caracteristică într-o măsură mult mai redusă) ne oferă cheia înţelegerii conţinutului potenţial. are puţină valoare obiecţia că anumite posibilităţi şi anumite semnificaţii ale erosului sînt atestabile.. excepţionalul poate valora ca „normal" în accepţiune superioară. Essais sur l'amour. sărăcită. ea e teribil de săracă în ceea ce priveşte nu faptele. Literatura ne oferă aici foarte puţin. în general. La science de l'amour (Amphitheâtre des sciences mortes). voi. ceea ce este senzaţie şi emoţie simplă.

Rămîne în fapt. cu fenomenologia sa raportată la o sexualitate care nu mai e profană. înj care ele se complinesc şi le luminează alternativ. DELIMITAREA SUBIECTULUI 31 relevat pe bună dreptate că „femeile care. Nu e însă aşa. o culegere de mărturii pe bază introspectivă despre experienţa internă a sexului pare a nu fi sfîrnit nici un interes. scriu cărţi despre aceste probleme [despre problemele sexuale] sînt adeseori ultimele cărora ar trebui să li te adresezi în calitate de reprezentante ale sexului lor: cele care ştiu cel mai mult sînt cele care au scris cel mai puţin. III. cînd se iubesc şi se unesc va fi restituit totalităţii i mai vaste din care. cercetările ei sînt de la bun început inoperante din cauza prejudecăţilor şcolii şi a unei concepţii deformate şi alterante despre fiinţa umană. a scos în relief o primordialitate subpersonală a sexului. şi anume cercetarea din domeniul iubirii profane. Oricum. 2. pînă la minimul necesar pentru a menţine în rîndul spectatorilor tensiunea proprie „complexului de aşteptare" sau starea de suspans. aşadar. De altfel. s-a elaborat un regim special al unirii sexuale spre a conduce la forme particulare de extaz. întreaga viaţă practică contemporană. p. şcoala pozitivistă din secolul trecut a ajuns să publice pînă şi fotografii ale organelor genitale feminine pentru a stabili corespondenţe singulare între delincvente. voi. Hiiladelphia. cît şi semnificaţia unei metafizici a sexului reies cu suficientă clari. în sfîrşit. domeniul sexualităţii obişnuite. scoţîndu-şi unul după altul articolele de vestimentaţie tot mai intime. Rolul". Studies in the Psychology of Sex. sexului. ca şi în alte domenii. Ea nu ne poate oferi decît ici şi colo unele indicaţii utile. rezultatele sînt mai totdeauna mostre de incompetenţă de-a dreptul grotescă: aici. femeia şi sexul domină literatura. teatrul. nu poate fi identificată pur şi simplu cu orice sexualitate posibilă. o împrejurare accidentală de natură strict personală ne-a împiedicat să le culegem. dacă ar şti să se orienteze şi ar fi interesaţi de asemenea lucruri. corespunzător tradiţiilor ce au cunoscut o sacralizare a sexului." Noi am merge chiar mai departe şi am spune: sînt cele care nu au scris nimic. „sexologice". după cum s-a spus. există suficient material pentru a indica o direcţie şi pentru a da o idee despre ansamblu. Dimpotrivă. una metafizică. Pentru partea mai nouă. şi pentru noi e mult mai important. în principiu. adică psihanaliza. fac parte toate acestea. Chia şi pentru acest domeniu special dispunem de o documentaţie. cinematograful. prostituţie sacră. sacră. Considerînd aceste diverse domenii ca părţi ale unui întreg. publicitatea. care. obiceiul american ca o tînără să se urce pe scenă şi să se dezbrace încetul cu încetul. după cum am şi spus-o mai sus. lucrarea de faţă nu va reprezenta mult! mai mult decît o schiţă. atît realitatea. Havelock Ellis3 3 Havelock EUis. hierogamii etc). Sexul în lumea modernă înainte de a intra în subiect ar fi poate oportune cîteva scurte consi-" deraţirreferitoare la epoca în care a fost scrisă cartea aceasta. SEXUL ÎN LUMEA MODERNĂ 33 riptease-ul. spre a obţine o anticipare a absolutului. Şi aici. Lăsînd la o parte formek cunoscute prin exemplul cel mai notoriu al dionisismului şi tar trismului popular. presupoziţia necesară pentru a înţelege o experienţă este să o fi făcut tu însuţi într-o formă adecvată. e valabilă în mare măsură şi pentru bărbaţi. mai mult sau mai puţin diferenţiate. Acest de-al doilea domeniu. dacă în domeniul acesta intervin pretenţii ştiinţifice. ar fi tre. fireşte. Datorită j unor împrejurări speciale. chiar şi făcînd abstracţie de dificultăţile mai sus menţionate. un al doilea domeniu. a cărei degradare o reprezintă prima: şi aceasta este chiar intenţia fundamentală a cărţii de faţă. Ceea ce fiinţele umane cunosc de obicei numai cînd se simt atrase una de alta. Şi tot aici e nimerit să mai spunem că tocmai pentru că astăzi psihanaliza. Sub mii de forme. astfel": încît astăzi s-ar putea vorbi prea bine de un soi de obsesivitate a. Femeia e prezentată sub mii de forme pentru a-l atrage şi intoxica fără încetare din punct de vedere sexual pe bărbat.util. totul depinde de stăpînirea sau lipsa unor cunoştinţe adecvate pentru a proceda la o interpretare corectă şi a nu considera toate aceste mărturii aşa cum o fac aproape fără excepţie istoricii religiilor şi etnologii: cu acelaşi interes „neutru" pe care-l poţi avea pentru nişte obiecte de muzeu. Cu un nemaipomenit bungust. jucat de sex în civilizaţia actuală e cunoscut de toată lumea. Materialul de care dispunem în această privinţă e destul de vast. şi] concordanţa destul de vizibilă dintre doctrină şi metode în diver-j sele tradiţii e foarte semnificativă. iar împrejurarea că are în bună măsură un caracter retrospectiv nu-i răpeşte nimic din valoare. pe terenul erosului profan. în general. abia dacă intră în discuţie. şi observaţia. 1909. poate fi la rîndul său sub-divizat potrivit distincţiei dintre exoterism şi ezoterism. din punctul nostru de vedere însăşi disciplina cea mai recentă care şi-a făcut un soi de idee fixă din sex şi din libido. au existat medii nu numai că au recunoscut dimensiunea mai profundă a sexului. prostituate şi femei ale populaţiilor primitive. ca şi diversele culte erotice. rituală sau mistică a unirii sexuale şi a înseşi orgiei. pe care nuditatea imediată. dar au şi dezvoltat tehnici cu scopuri clar şi conştient iniţiatice. o folosinţă magică. VII.j buit să dispunem de un material mult mai bogat pe care. Despre doctrina ezoterică a androginului ca şi despre practicile sexuale la baza cărora stă doctrina respectivă am mai avut prilejul să vorbim în alte cărţi. cu deplină seriozitate şi sinceritate. dintre a 32 INTRODUCERE uzanţele generale şi doctrina secretă. în nici o altă epocă femeia şi sexul n-au stat ca acum în prim plan. . deseori chiar sub forme colective şi instituţionale (sărbători sezoniere.i tate. printr-o inversiune cvasidemonică. Toate acestea privesc. e imperios necesar ca acesteia să-i opunem altă primordialitate.

Corespunzător.. aşa-numita vîrstă întunecoasă (kali-yuga). trei tipuri umane. Cît despre cel de-al doilea punct. a unui proces regresiv.| în sfîrşit ale vieţii pîntecelui şi sexului. trei tipuri — putemi adăuga — de cultură. descompusa Medicii afirmă că toţi tuberculoşii sînt senzuali. îneît epoca respectivă se situează sub semnul ei. cultul propriului corp. De Kălî ne vom ocupa frecvent în cele ce urmează. şi parţial ca o consecinţă a acesteia. pînă într-acolo. sediile vieţii intelectuale şi spiriJ tuale. la om. după cum şi aria lor de influenţă e colectivă. azi. reviste. Astăzi sexul mai degrabă a impregnat sfera psihică. e caracteristic faptul că azi ne gîndim la sex mult mai mult decît ieri." SEXUL ÎN LUMEA MODERNĂ 35 neiul luptelor sociale celor mai caracteristice şi mai funeste. postere ş. dimpotrivă. aproape independente de orice satisfacţie fizică concretă. formulează o etică şi indică o cale. în zilele noastre. deoarece se permanentizează ca excitaţie psihică. în calitate de artiste de cinema. aşadarî printre cele multe care confirmă că epoca respectivă reprezintă faza extremă. T. există tren forme prevalente de interes. Este evident că azi. în al doilea rînd.! trăim într-o civilizaţie în care interesul predominant nu mai e cel] intelectual sau spiritual. ca în alte epoci. dragostea şi sexul. ar fi că în cursul ei KălI s-a trezit — adică s-a dezlănţuit — pe de-a-ntregul. azi prin cinematograf. Nu se poate să nil amintim ideile formulate în Antichitatea clasică pornind de la q analogie cu organismul omenesc.| 4 L. Doctrina tantrică. e tipică zilelor noastre. pieptul şi părţile infe-| rioare ale corpului sînt. ea este nu numai zeiţa distrugerii. rămîne adevărat faptul că răspîndirea pandemicl a interesului pentru sex şi femeie marchează toate epocile crepus-l culare şi că acest fenomen în epoca modernă se numără. „stele" şi regine ale frumuseţii. femeia. ci acela. Woodward a identificat în mod corect o formă de sadism psihologicT la acele femei din zilele noastre „care îşi etalează propriul corp. în acest scop au fost concentrate toate resursele tehnice. finală. sub-J personal. chiar de rei nevrotic4* Tocmai aceste tipuri trebuie înregistrate printre focare care alimentează în cea mai mare măsură atmosfera de senzua tate cerebralizatâ cronică şi difuză din vremea noastră^ Se pare că Tolstoi i-a spus odată Iui Gorki: „Pentru un france. televiziune. Nu e vorba de impulsuri mai violente care s-ar manifesta doar pe plan fizic şi ar duce. toate fiind oricînd gata să | se indigneze. exacerbarea a tot ce le poate preze ca momeală pentru bărbat. Trebuie să relevăm caracterul cerebral al acestei pandemii moderne a sexului. Con-trapartea Sa este importanţa marcată ce o au. nu mai este nici cel eroic sau." Lăsîndu-i la q parte pe francezi. prevăzîndu-l. s-a dezvoltat în toate domeniile sub semnul sexului. cosmetica şi te celelalte constituie principalul interes şi le procură o plac derivată pe care ele o preferă plăcerii specifice rezultate din exp rienţa sexuală normală şi concretă. doar în zone restrînse din ţările unde trăiesc sau se află. datorită limitării drastice de către uzanţă a unei libere manifestări a amorului fizic^ar fi fost firesc să ne aşteptăm tocmai la acea intoxicare mentală care. 0 caracteristică fundamentală a celei din urmă dintre vîrstele respective. producînd în ea o gravitaţie constantă şi insistentă în direcţia femeii şi a dragostei. oricum J raportabil la manifestări superioare ale afectivităţii. în ceea ce priveşte primul dintre aceste două puncte. Astfel că avem un erotism ca tonalitate de fond pe planul spiritual cu două caracteristici frapante: în primul rînd caracteristica unei excitaţii difuze şi cronice. în anumite cazuri. cînd viaţa sexuală era mai puţin liberă şi cînd. Altă mărturie ne este oferită de tradiţia antică indiană a celor patru vîrste ale lumii. la o viaţă sexuală exuberantă şi neinhibată şi chiar la libertinaj. fetişcana care merge pe stradă legănîndu-şi şoldu. Stomacul e.completă şi impudică ar distruge-o. determinat de pîntece şi sex: drept care ameninţă să se 1 adeverească vorbele nefericite ale unui mare poet. în ultimele decenii ale civilizaţiei occidentale. ale impulsurilor sufleteşti ce ajung pînă la dispoziţia eroică. Selecţionate cu grijă şi puse în evidenţă prin toate mijloacele.J rile în colanţi foarte strimţi sau cu minijupe ce lasă vederii mai mult de jumătate I din coapse şi care doreşte să fie privită.raportabile la ceea ce psihanaliza numeşte varietăţile 34 INTRODUCERE autistice ale libidouluiJE vorba de acele tinere moderne la c exhibarea propriei nudităţi. mai presus de orice este femeia. şi anume că i foamea şi dragostea vor modela forma istoriei. care în epocile precedente ar fi trebuit să fie respinse sau chiar ţinute în ter . în această privinţă. sub unul din aspectele ei principale.1 însă şi cu o plăcuţă simbolică cu inscripţia «nu atingeţi». cu deosebire semnificative sînt anumite forme feminine de anestezie sexuală şi de castitate coruptă. ajungînd să le provoace astf un gen de insensibilitate şi.d. are valoarea unui simbol în care se concentrează tot ceea ce.m. erotismul respectiv poate coexista chiar cu o aparentă castitate. în virtutea regresiunii. dar nu şi atinsă. în formularea sa tantrică. ele devin focare ale unui erotism cu rază de acţiune internaţională şi intercontinentală. Capul. ci şi a dorinţei şi a sexului. Tipurile feminine cele mai seducătoare şi mai excitante nu mai sînt cunoscute* ca pînă mai ieri. E un popor epuizat. Torţionare sexuale dej genul acesta se întîlnesc pretutindeni: fata care se expune în bikini minusculi.a. necruţînd nici chiar straturile sociale care în alte vremuri trăiau în limitele unei sexualităţi normale şi anodine. j doamna cu decolteu provocator.

395-396. 52). a 3-a. în sensul de popoare originare. ed. pentru antropologia psihanalitică. pentru noj nu e adevărat că omul se trage din maimuţă prin evoluţie. trebuie doar să identificăm în pandemia sexului unul din semnele caracterului regresiv al epocii actuale: pandemie al cărei corespondent natural este ginecocraţia. cu necesitate opusă cetei care îi poate fi atribuită de către o antropologie ce-l consideră pe om numai ca pe una dintre numeroasele specii. ai maeştrilor lor şi ai celor vrednici de respect" (Mahănlrvăna-tantra. potrivit acestor teorii. Evola. Ca şi pentru J. umanul prin ceea ce e fiziologic şi animal — s-a impus şi în acest domeniu. Deocamdată. care a avut drept premisă darwinismul şi biologismul. omul s-ar trage prin „evoluţie naturală" din animal. va fi pus în evidenţă sub raportul metafizicii şi utilizării sexului nu va putea sluji decît la marcarea unei opoziţii. prin a căror cunoaştere scăderea nivelului interior la omul modern va deveni perceptibilă în chip nemijlocit. asupritori ai prietenilor. în fondul ei ultim şi pozitiv. Caracterul acestei antropologii se reflectă neapărat în însuşi conceptul pe care ni-l facem despre sex. Pentru gusturile mai delicate a intervenit apoi psihanaliza. al „sinelui" (Es) al arhetipurilor arhaice care duc înapoi la o ancestralitate primiţi vistă. nici pentru noi popoarele sălbatice nu sînt popoare primitive. în speţă. la fel şi viaţa sexuală şi erotică a omului a fost înfăţişată ca o prelungire a instinctelor animalice Şi explicată. Noi vom considera ca sigur ceea ce.secret: %ă prefaci otrava în medicament. ci doctrina tradiţională a involuţiei. la fixarea cîtorva puncte de vedere. (19Î4). Bunăoară. crepusculare. 38 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAIÂ tendinţă. e concepută natura umană. în funcţie de acest fond sau sub-fond îşi închipuie psihî analiştii că pot explica tot ceea ce mai înainte era considerat în ort ca viaţă psihică autonomă: cu atît mai mult cînd este vorba da domeniul dragostei şi al sexului. 1969. L. tendinţa modernă de a readuce superiorul la inferior. î Capitolul I EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ I I i 3. în funcţie de finalitatea pur biologică a specieLj Astfel. ! Complet diferite sînt presupoziţiile de la care vom pleca în cela de faţă. în ceea ce priveşte problema civilizaţiei. Nu e însă cazul. semnificaţia ce se poate deduce pentru sexualitate din punctul de vedere al unei antropologii care-i recunoaşte omului demnitatea de fiinţă nu exclusiv naturală va fi. Ceea ce însă. adică o imagine deformată şi trunchiată a omuluiLjAşa cum. Philp — s-a considerat normal să se scrie Selecţie Naturală cu majuscule. nocturne ale unor rase mai vechi pe de-a-ntre-j gul dispărute. în acest context special. în mod direct sau indirect. Cititorul va vedea în cele ce urmează la ce plan se referă posibilităţile menţionate. 14 şi urm. într-adevăr. Edizioni Mediterranee. ci mult mai adesea rămăşiţe degene-j rescente. 1949. animale şi de către o epocă în care — aşa cum spunea H. Bachofen. Punctul nostru de pornire nu este teoria modernă a evoluţiei. în general vorbind. ale cărui varietăţi de manifestare în civilizaţia noastră le-am indicat de asemenea în alt loc5. aşa cum se procedează cu numele lui Dumnezeu. a fost prefigurat şi de diverşi cercetători care s-au revoltat împotriva dogmei . Prejudecata evoluţionistă Este evident că semnificaţia care trebuie să fie atribuită sexului depinde de modul în care. dar accentuînd aceeaşi. fondiţ omului îl constituie totdeauna un element prepersonal şi subper! sonal — universul inconştientului. de pildă. comentariu la J. de a explica superiorul prin inferior — în cazul de faţă. Milano. Rivoltâ contro ii mondo modemo. încadrarea sexologiei în perioada mai recentă şi chiar azi în tratatele cu pretenţii „ştiinţifice" suferă de pe urma moştenirii materialismului din secolul al XlX-tea. IV. de altfel. J. E tot un semn al venirii „epocii întunecoase" cînd „bărbaţii ajung să fie supuşi femeilor şi robi ai plăcerii. mai exact spus de antropologia particulară pe care o adoptăm. pp. Le Madri e la vinlitâ olimpica. pp. 5 J. al instinctului. de Maistre. e condiţionat de elementul feminin. ci câ maimuţa se trage din om prin involuţie. preeminenţa tacită a tot ce. Roma. să ne creăm azi iluzii pe baza unor perspective de acest gen. adu-cmd în discuţie elementul psihologic.

fiindcă despre dragoste se poate vorbi în sens generic. îndeplinindu-se de obicei în acuplarea corporală"t / în ceea ce priveşte dragostea la oameni. Ele nu reprezintă cu nici un chip faptu -primar. straturi existenţial elementare în cornii paraţie cu simplul sentiment. Vom lua. Dragostea care poate prezenta interes pentru cercetarea noastră e în esenţă dragostea-pasiune — şi. tarîcireţea şi alte forme de dragosw „non-materială" sînt adeseori conexate cu sexualitatea şi nu sînj adeseori decît sublimări. sau ceva incomplet. în raport cu aşa-zisul „instinct al reproducerii" şi. Ca atare. în parte. o dragoste de patrie. în definitiv. pe de altă parte. derivă din aceste premise. manifestări elevate ale sentiment tujui. păstrîndu-i însă totdeauna natura. în această clipă. Drept care. impulsul sexual. dintre o dragoste-pasiune (amourpassion). nicidecum fizică sau biologica a semnificaţiei unirii sexuale: de altfel. subordonînd acele potenţialităţi principiului superior. transpuneri sau deviaţii infantil-regresiva ale acesteia — iată o . toate acestea reprezintă însă. it. şi o dragoste pură poate ducej dincolo de individ. de la interes pînă la stimă. Dragostea cea mai elevată dintre fiinţe de sex diferit este oarecum ireală în absenţa acelui soi de. să trecem la delimitarea obiectului esenţial al studiului nostru. Sînt derivate. ea face parte integranta din dragosteapasiune.): „îndrăgostitul. ontogeneza — istoria biologică a individului — nu repetă de fapt filogeneza — presupusa istorie evolutivă a speciei —I ci reparcurge posibilităţi eliminate. spiritul de sacrificiu. în gîndirea noastră. Din acest motiv. aşa zicînd. dar care are drept centru natural de greutate unirea efectivă a două fiinţe de sex opus. au fost distinse mai multe forme. Desigur. $| pentru problema noastră.d. e vorba numai de distincţia dintre diferite aspecte ale fenomenului erotic luat în totalitatea sa. simpatia. ea se bazează pe elemente periferice care apar separate de orice experienţă profundă în momentul cînd unul dintre acestea devine cu adevărat factorul predominant. nonindividuală a sexului. afectivi. ci| însăşi „viaţa speciei". morali şi chiar intelectuali ce se ridică deasupra domeniului biologic.evoluţioniste (Kohlbrugge. noi vedem în această uniri scopul esenţial şi totodată concluzia oricărei experienţe întemeiata pe atracţia dintre sexe. Deoarece ne referim esenţialmente la om. Westen-hofer. devotamentul şi afecţiunea.m. trebuie să utilizăm conceptul îngust de dragoste sexuală. o dragoste maternă ş. p.47 (af. doar aceasta merită numele de dragoste. o dragoste pentru frumuseţe. scurtcircuit. sub semnul căreia aceasta se dizolvă în simpla afecţiune.lui Bourget: „Există o stare mentală şi fizică în timpul căreia totul este abolit în noi.care caută în iubire altceva decît iubirea.. pentru a rămîne în planul concret. în comuniunea umană intersexuală sau în afinitatea intelectuală. apar astfel cu claritateLNoi nu vom considera sexualitatea umană ca pe o pr lungire a sexualităţii animale. o dragoste trupească (amour physique) şi o dragoste întemeiată pe vanitate (a/nour de vanitâ). fiind de aceea aproape subproduse ale adevăratului proces evolutiv ce-şi are centrul încă de la început în om. O asemenea distincţie e doar în mică măsură utilizabilă. Numesc stareţa aceasta dragoste.. dar care include şi dimensiunea transcendentă. aşadar. în parte. centrul de greutate al oricărei iubiri. intră mai degrabă în discuţie fenomenul mai vast şi mai complex constituit de dragoste. Cum e însă firesc. în genere. 1890. de pildă prin consacrarea necurmată şi absolută. Luată în sine. există şi o concepţie ideală sau sentimentală despre iubire."1 Dra1 P. în domeniul de care vorbim ajung să fie atinse şi dinamizate numai prin unirea efectivă a sexelor. meta-î fizic vorbind. nu este un îndrăgostit.Bourget. j Deosebirile fundamentale de metodă şi de orizonturi care. ci dimpotrivă. Marconi. în inima Şi în simţirile noastre. trecerea la act şi mistuirea de sine* într-o culminaţie. dacă nu îşi au contraJ partea în acea atracţie numită îndeobşte „fizică'Ş a cărei consecinţa este alăturarea trupurilor şi trauma acuplării. o dragoste ca fapt de natură predominant estetică şi de gust (amour-gout). terminus ad quem firesc al lui. întrucît există o dragoste pentru părinţi. antrenînd întregul ansamblu al experienţei erotice ca atare. Physiologie de I'amour modeme. să o spunem încă a dată. sa produce. ca şi prin tot felul de sacrificii de sine: o face însă numafl ca o dispoziţie spirituală ce va putea rodi concret doar în alt locj nu într-o experienţă în act. din punct de vedere existenţiali ceva diferit. Acesta nu constă în faptul sexual sub aspectele sale brute şi fizice. se pun în mişcare straturile cele mai profunde ale fiinţei. nu într-o senzaţie şi aproape într-o fractură reală a fiinţei. trad. ar putea fi valabilă definiţia. Astfel arată lucrurile." 40 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ gostea fizică în sensul indicat de Stendhal se poate prezenta ca varietate distinctă a dragostei numai dacă presupunem un proces <L disociere şi primitivizare. Profunzimile fiinţei. Adloff): şi anume că în speciile animale este posibil să se reactiveze specializările degenerative ale căror potenţialităţi s-au epuizat în omul primordial. Dacqu6. a cărei manifestare cea mai grosolană este climaxul orgasmului sexual. 1). specific uman. ea reprezintă limita inferioara a acesteia din urmă. precipitatul. Paris. în mod normal. la animale şi aşa cum u prezintă eventual şi la om — ca pe o cădere şi o regresiune a unul impuls ce nu aparţine sferei biologice. Dragoste şi sex După această premisă metodologică generală. aici e necesar să precizăm acest punct fundamental: a anume că deosebirea dintre concepţia noastră şi concepţia „pozitw vistă" constă în interpretarea diferită. DRAGOSTE ŞI SEX 39 4. prin atracţie „fizică".a. _ Că.'„altceva". aici se impune numaidecît o delimitare. vom considera şi vo explica sexualitatea animală — ca atare. în considerare acea experienţă umană care poate cuprinde un ansamblu de factori mentali. oprindu-se la schiţe şi trecînd mai departe. Cînd se trezeşte. care se defineşte şi se împlineşte treptat în dezvol-j tarea individuală. E cunoscută distincţia din secolul al XlX-lea a lui Stendhal.. în dragoste pot juca un rol şi afinităţile ideale. fpt corolar (ibid.

bestiali nu e cuvîntul just. dorinţa omului este totdeau. în substanţa sa. EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 43 dorinţe psihice. Instinctul conservării şi instinctul reproducerii ar fi cele două forţe fundamentale. Existenţial. în toate acestea nu avem de a face cu un spor. intelectul. bazată pe viaţa în doi. Lawrence's Letters to Bertrand Russeli. ed. ci cu un minus. şi care defineşte dragostea şi sexul la om. p. în cazul omului ca om. tradiţia. ajung să subordoneze un instinct celuilalt. Schiller a putut scrie: „Pasiunea zboară. Imitarea naturii. şi de condiţionări de ordin mai general ce stau în prim-plariul sexualităţii animale. într-adevăr. sînt astfel consideraţi ca nişte pervertiţi. în Point Counter Point. Apoi. legate de specie. Aici se cade să supunem unei critici adecvate şi mitologia pe care o practică sexologia curentă cînd vorbeşte de un „instinct al reproducerii" şi califică instinctul respectiv drept elementul primar al oricărui erotism. i le atribuie lui Campion. şi vor face prea puţin rău. ed. gîndind că individul se hrăneşte şi luptă ca să se conserve numai pentru că trebuie să se reproducă. sub forma unei concupiscenţe carnale vehemente şi imperative legate univoc de condiţionări fiziologice şi. nu fără rost."2 Ciudat e că Lawrence a scris totuşi i cuvinte deloc banale. Exponentul cel mai cunoscut al acestei direcţii este D. unele intuiţii corecte privitoare la unirea ca se realizează prin sînge. îl purtăm în carne. Numai la indivizii cei mai primitivi circuitul se "nchide atît de rapid. I EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 41 Trebuie deci să ne pronunţăm împotriva concepţiei care prezintă ca pe un progres şi o îmbogăţire trecerea de la dragostea sexuală la dragostea de coloratură predominant afectivă şi socială. T. El e liber în foarte mare măsură — şl cu atît mai mult cu cît individul e mai diferenţiat — de servituti şi de perioadele sezoniere de împerechere care se observă în sexualitatea animală] (şi aici. Lawrence. cu locul ce i se cuvine omului ca atare în ierarhia complexă a] fiinţelor. Lăsaţi instinctele în pace.a. cuprinde şi ceea ce. Ea este poarta prin care intrăm şi ieşim. încît în conştiinţa lor este prezent în exclusivitate actul final al procesului.. psihică. mai mult la femele decît la masculi). fie el şi inconştient. care. s-au străduit să proclame un soi de nouă religie naturalistă a sexului şi a trupului. punem sub acuzare eroarea celor care. scopul suprem fiind „continuitatea . Nu e nicidecum vorba de un fenomen artificial dq „corupţie" derivat dintr-o „îndepărtare de natură"." Nu putem întrezări aici decît o fundătură şi una din dramele condiţiei umane. educaţia. care acţionează în aceeaşi măsură la om ca şi la animale. H. realismul nu are mai multă valoare decît în artă. dintr-o mutilare! facem un ideal de vindecare. pentru că ceea ce.idee care poate fi trecută la activul cercetăj rilor psihanalitice şi de care. dorinţa fizică nu e decît o traducţie şi o transpunere a un| 1 Cf. exduzînd formele ei dezagregate sau incomplete. deoarece implică o jignire la adresa animalelor — să zicem: atît de omeneşte răi şi vicioşi": „ci imaginaţia." Oamenii. parcă reeditînd polemica lui Rousseau contra „culturii" în numele „naturii". vom spune că şi includerea amoj rului sexual în rîndul necesităţilor fizice ale omului derivă t dintr-un echivoc. o cădere intensivă de nivel. dragostea trebuie să rămînă. şi ca să preîntîmpinăm orice echivoc. Gotha Book Mart. poate părea perversiune. principiile. decît a degradare. cit.' Făcînd un pas mai departe.] Omul poate dori şi iubi în orice clipă: şi asta e o trăsătură naturală a dragostei sale. la fel. de curînd. în majoritatea lor. H. Lawrence a adăuga el însuşi: „Religia mea este credinţa în sînge şi în trup. 3 Peladan. 210. în asemenea forme. omul îşi creează cu aceasta o soluţie iluzorie pentru acea nevoie de confirmare şi de integritate ontologică ce constituie fondul esenţial şi inconştient al impulsului sexual. în cazuri determinate. Limita acestei teorii deplorabile şi plate e trasată de acei biologi şi psihologi pozitivişti care. contactul. A fi natural în sensul cuvintelor lui Campion echivalează pentru om doar cu a se denatura. care sînt mal înţelepte decît intelectul. devine imitarea bestiei. Dimpotrivă. ca şi Morselli însuşi4. raportat la un criteriu animalic. E astfel vorba de un ansamblu de factori complecşi. în speţă scrisoarea din 8 decembrie 1915. precum următoarele: „Pe Dumnezeu Tatăl indiscernabilul. o dragoste dusă pe un asemenea plan — pe planul nietzschean al „preaome-nescului" — este doar un surogat. La om. se poate spună că este natural nu mai e de fapt acelaşUucru dacă aplicăm termenul respectiv în cazul animalelor: este din contra conformitatea cu tipul său. familie. în ea ne întoarcen| la Tatăl. parţial."3 Orice „naturalism*] luat în accepţiunea aceasta nu poate semnifica. Deoarece numai pasiunea poate duce la „momentul fulgurant al unităţii". dar ca aceia care au asistat orbi şi inconştienţi la schimj barea la faţă'j în plus. cu forţele primordiale este pierdut sau se menţine numai printr-un reflex. aşa cum am luat poziţie împotriva sexologiei de orientare biologică printr-o critică pe care o vom mai dezvolta ulterior. Moore. La om. îl găsim îl femeie. După cum vom vedea. putem ţine cont. cu căsătorie.d. Din punct de vedere metafizic. prin concepţia mai sus menţionată cădem într-un echivoc lamentabil şi. făcîndu-l să spună că nu poftele şi dorinţele „naturale" explică faptul că oamenii devin atît de bestiali — adăugind: „Nu. H. 5. nu există niciodată o dorin sexuală fizică.m. pe plan erotic. P61adan are dreptate cînd scrie: „în dragoste.. «îndepărtaţi de norma centrală a umanităţii". La science de l'amour. progenitură ş. Erosul şi instinctul reproducerii Consideraţiile expuse mai sus sînt menite să indice nivelul intensiv al acelei experienţe erotice care poate prezenta pentru studiul nostru un adevărat interes. incognoscibilul. de altfel. D. în fond. fie cînd excită 42 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ' „carnea". fie cînd o neagă în numele spiritului. sexul are o fizionomie specifică proprie. Punctul său de vedere e rezumat în cuvintele pe care Aldous Huxley.

în timp ce sporeşte forţa atracţiei sexuale. i se atribuie într-adevăr cuvintele: „Le avem pe hetaire pentru . Morselli. a 2-a. Cunoştinţa faptului că dorinţa sexuală şi erotismul. 1941. dragostea servind doar ca mijloc în acest scop. în acest context îşi găsesc locul şi cîteva observaţii pertinente făcute de Soloviov. 44 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ examinare exterioară a datelor pe care experienţa le prezintă genere cu mare frecvenţă. dar ea nu e de fapt cuprinsă î experienţa trăită a excitaţiei sexuale. ed. şi în aceste cazuri şi chiar în lumea clasică se făcea distincţie nu numai între unirile dirijate în anumite scopuri şi celelalte. rezultă cu alte cuvinte dintr-o * E. Numeroase organisme atît din regnul vegetal. ba chiar ca încununare. ci doar în ideea de organism superior". Ch şi în cazul cînd un bărbat şi o femeie se unesc numai ca să aduc» pe lume copii. e sigur că nu ideea asta îi va antrena în actul uniT 5 L. la omul ca atare. Romeo şi Julieta. în toate acestea." Şi chiar cîncfl dorinţa de a avea o descendenţă joacă un rol fundamental în staj bilirea relaţiilor dintre bărbat şi femeie. E însă inutil s| amintim cît de numeroase sînt cazurile în care fecundarea sun venită a femeii iubite nu numai că nu a fost căutată. pe cînd dragostea sexuală atinge o maximă importanţă şi intensitate. cînd suprimă orice gînd atît la propria sănătate. să se încerce reducerea sau de-a dreptul eliminarea factorului iraţional şi perturbator constituit de faptul erotic pur: dar în cazul acesta se va putea încă si mai puţin vorbi de un instinct. ca marile figuri de îndrăgostiţi din istorii sau din artă: Tristan şi Isolda. intră în joc consideraţii] bazate pe reflecţie şi pe viaţa socială. cu o casă de copii. pe linia la capătul căreia se află fecundarea artificială. el reprezintă o explicaţie total abstractă a impulsului sexual. Elementul cu adevărat primar este atracţia ce se naşte între două fiinţe de sex diferit.. Din acest motiv „sensul diferenţierii sexuale (şi al dragostei sexuale) nu trebuie căutat în ideea vieţii speciei şi a înmulţiriiN ei. ci numai în cea a organismelor superioare. în termeni de corelaţii constani corelaţii privitoare fie la fiziologia actului sexual. dat fiind că din punct de vedere psihologic. încît pot duce la propria distrugere sau la comportamente ce fac totală abstracţie de el şi care nu au nici un raport cu „finalitatea speciei". „reproducerea". el nu striga rostind cuvintele pe care i le-ar atribui un senator contemporani «Iat-o pe mama copiilor mei. O confirmare în acest sens e faptul că unei populaţii primitive. EROSUL ŞI INSTINCTUL REPRODUCERII 45 lor sexuale. 1944. Klages. decît într-un sens metafizic cu totul specia* despre care vom vorbi la locul cuvenit (vezi § 15. care nu au întreprins acea examinare.vieţii universale". Vom reveni asupra acestei probleme. chiar de celălalt instinct. ceea ce scrie Klages e absolut corec| „E o eroare fundamentală. Ar fi cu siguranţă ridicolă asocierea factorului „genezicj cu cei ce sînt îndeobşte consideraţi drept modelele cele mai înalt» ale dragostei umane. Ca atare. cît şi la propria conservare. Oricum. Şi mai departe: „Cu cît urcăm mai mult pe scara organismelor. în civilizaţiile antice se avea în vedere o fecundare voită şi conştientă legată uneori de structuri simbolice Ş> de formule evocatoare (de exemplu. în semn de omagiu la adresa moralei sociale sau chiar a celei catolice. animalul nu ştia ştie doar omul"5. momentul „genezic" nu figurează deloc în dorinţa sexuală ca experienţă şi nici în dezvoltările ei. pot avea ca urmare procreaţia unei noi fiinţe. nu ea îi va însufleţi şi transporta în acuplarea lor6. instinctul de reproducere este inexistent la om. o falsificare intenţionată să numii instinctul sexual un instinct de reproducere. infra). aşa-zisul instinct de reproducere. a IV-a. avînd-o prezentă în minte nu .. Nu e cazul să ne oprim aici asupra „instinctului de conservare" şi să-i demonstrăm relativitatea prin expunerea numeroaselor impulsuri care. Dar ca un conţinut al conştiinţei. ci a fost chiaa nedorită. elementul sexual intervine în înmulţirea nu a organismelor în general. la om înmulţirea are proporţii mai mici decît în tot restul regnului animal." Adevărul stă în următoarele vorbe de duh pe care le-a spui cineva: „Cînd Adam se trezeşte şi o vede pe Eva. Paolo şi Francesca şi cu ceilalţi. cu tot misterul şi metafizica pe care le implică: tocmai în dorinţa uneia pentru cealaltă. instinctul e un fapt conştient. Focul devorează. într-o poveste c. Lui Demostene. prin sacralizare a unirilor." Rezultă deci că „dragostea sexuală şi înmulţirea speciei se găsesc într-un raport invers: cu cît e mai puternic unul din 6 Fac excepţie cazurile în care. consuma şi nu produce. ea este lipsită de orice fundament. este cu desăvîrşire exclusă. Cît despre „instinctul de reproducere". în discursul contra lui Neaera. adică prin raportare la datele nemijlocite ale experienţei de viaţă individuale. nu este decît o cunoştinţă „a posteriori". 29. în sfîrşit. S-ar outea ca mîine lucrurile să stea altfel şi ca." întrebată dacă nu e tristă din cauză că nu ara copii. Jena. Vom kosmogonischen Eros. Milano. preoteasa vetrei mele». cît şi din cel animal se înmulţesc într-o manieră asexuată. ed. iar dorinţa aceea nu are nimifi dintr-un instinct. Un personaj al lui Barbej! d'Aurevilly spune despre un cuplu de îndrăgostiţi care n-au avui niciodată copii: „Se iubesc prea mult.ţReproducerea este u efect posibil al activităţii sexuale. El a relevat cît de mult greşeşte cine crede că dragostea sexuală ar avea drept raţiune de a fi înmulţirea speciei. cu atît descreşte potenţa de înmulţire. Despre ea. printre altele.cînd îşi trăieşte ir stinctul. dar pînă şi intre femeile de folosit în cel de-al doilea scop. în India şi în Islam). pot neutraliza sau contrazice acel instinct în asemenea măsură. au atri buit naşterea unei noi fiinţe unor cauze lipsite de orice legătură ci contactul sexual. ci cînd subordonează instinctul unui scop. Sessualită umana.u sfîrşit fericit şi cu un copil. în impulsul irezistibil către unire şi posedare acţionează din umbră — aşa cum am sugerat şi cum vom vedea mai bine în cele ce urmează — un impuls încă şi mai profund. ca fapt al conştiinţei. Şi în anumite cazuri un asemenea rol poate fi jucat. cînd duc la unirea trupească a bărbatului Cu femeia. p. La om. femeia răspunde astfel: „Nu vreau să ani! Copiii sînt buni numai pentru femeile nefericite. fie la coi secinţele lui posibile.

adică făcînd abstracţie de orice ^at introspectiv. în plus. E o constatare de care ne izbim periodic. A foJ confirmată. 9 V. fără ştirea indivizilor. al oricărui roman de dragoste:] -----------7 8 V. pe soţii pentru a avea copii tegitimi şi pentru a veghea cu credinţă asupra casei. scopul ar fi procrearea unei noi fiinţe cît mai apropiate cu putinţă de tipul pur. cu atît e celălalt mai slab". pp. se dovedeşte relai sau de-a dreptul inexistent. 46 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ cele două elemente. dacă la limita in rioară se află înmulţirea.. 90 şi urm. Chiar dacă deplasăm cercetarea din domeniul datelor din conştiinţă în cel al faptelor empirice. dintre care primul nu poate fi prezentat caj mijloc sau ca instrument al celuilalt9. problema alegerilor sexuale e cu mult mai complexă decît tot ce şi-au imaginat adepţii teoriei despre „selecţia naturală". Schopenhauer a fost nevoit săi introducă un „geniu al speciei" mitic. Aşa cum vom vedea foarte curînd. şi anume în toate formele de mare pasiune. A. Les passions humaines. chiar şi considerînd-o din exterior. perfect şi capabil de supravieţuire al speciei. Cotta. Joussain. IV („MetaphysiB der Geschlechtsliebe"). pentru că nimic asemănător nu e prezent în conştiinţa celui ce iubeşte şi doreşte. înveşmîntînd-o într-o aură de frumuseţe şi seducţie şi făcîndu-l să creadă că posedarea ei şi plăcerea pe care i-ar putea-o oferi ar fi chintesenţa oricărei fericiri şi însuşi sensul vieţii. von Hartmann.. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ f5 alege sau preferă numai alimentele considerate de organism dre cele mai adecvate. Faptul elementar constituit din atracţia sexelor şi din fluidul-ebrietate care se stabileşte în chip nemijlocit între bărbat şi femeie nu ştie nimic despre un atare instinct şi despre înţelepciunea lui secretă. în esenţă este vorba însă de simple speculaţii în marginea darwinismului. pp. ed. fără nici un fel de dragoste sexua« la limita superioară. momeli cu ajutorul cărora „geniul speciei" îl manevrează şi-l amăgeşte pe individ. p. MITUL „GENIULUI SPECIEI" 47 mijloacele necesare pentru a-l atinge sînt secundare. pp. Î958J pp. op. Berlin-Stuttgart. 1928. şi. Mitul „geniului speciei" Este ciudat că una dintre puţinele încercări de a schiţa o metafizica a dragostei sexuale întreprinse în epoca modernă. pe concubine pentru îngrijirea zilnică a trupului.. „specia" l-ar împinge astfel pe fiecare bărbat să-şi aleagă femeia cea mai aptă să se achite de o asemenea finalitate biologică. cu alte cuvinte. pe care nimi< nu îl poate prejudicia din ceea ce încă mai poate jî necesar din punci de vedere material pentru activarea sa în domeniul dragostei fizice. Paris. bine cunoscut prin caracterul său unilateral şi abstract. chiar dacă pro-l tagoniştii nu sînt conştienţi de el. 10 Schopenhauer. 171—172. 7-8. luînd în co. Die Welt als WHle urid Vorstellung. Solovieff. o observaţie destul de banală arată că pe terenul sexului are loc ceva asemănător cu actul hrănirii: orice om care nu este un primitiv nu 1 Ibid. 96. reproducerea speciei este aproape întotdeauna evitată"8. chiar „fatală". Solovieff [Soloviov]. făcînd ca ea să-i apară drept idealul său. 9. foarte frecventa sterilitate a femeilor hipersexuale chiari şi pe planul cel mai brutal fiziologic: şi analiza substanţei care. Cucco. pp. Paris." Vom vedea în cele ce urmează ce anume este utilizabil. se simte decepţionat: pentru că iluzia cu ajutorul căreia îl amăgea şi îl momea -specia a dispărut. 6. ar fi un instinct absolut inconştient care l-ar călăuzi pe bărbat către acea femeie (sau invers) care prezintă calităţile cele mai adecvate pentru a reproduce cel mai bine tipul speciei. de fapt. Roma. ci pur simplu pentru că e om. derare cele două extremităţi ale vieţii animale. „Ca un copil anumit să fie procreat -—] spune Schopenhauer10 — acesta e adevăratul scop. după ce şi-a atins în sfîrşit scopul. cap. printre altele.voluptate.. adică satisfacţia sexuală. Toate acestea. şi asta nu pentru că ar fi „corupt".. 88-89. într-un context diferit. 573 şi urm. potrivit tuturor celor arătate mai sus7. reîuînd şi dezvoltînd mai coerent teoriile schopenhaueriene). şi anume că „pasiunea sexuală comportă aproape întotdeauna o deviere a instinctului. 10-l1] A.). Asta înseamnă că e vorba da două lucruri diferite. frumuseţea feminină şi plăcerea ar fi deopotrivă iluzii. Pentru a putea susţine ideea că finalitatea esenţială a dragostei e procreaţiaj „plăsmuirea următoarei generaţii"." Mai precis. erosul are un caracter autonom şi nederivabil. sa stabj între fiinţe ce nu reprezentau cîtuşi de puţin un optim din pune] de vedere al finalităţii procreative potrivit speciei: astfel. s-a întemeiat pe echivocul denunţat adineauri. în primul rînd. voi. cit." . se pot d numeroase cazuri în care o atracţie intensă. „De aceea — adaugă Schopenhauer11 — fiecare îndrăgostit. 1946. VI. în formele sale superioare tipice..] le împiedică fecundarea a stat foarte recent la baza uneia dintre modalităţile dej seroprofilaxie antifecundativă (cf. din concepţiile de genul acesta. în cursul acuplării. aceea a lui Schoj penhauer. în punctul culminant. L 'amplesso e la frode." Ca atare. impui* schopenhauerian. la exemplarele mai puţin nobile ale speciei urna . pe planul superficial. a cărui sarcină ar fi să trezească atracţia dintre^ sexe şi să determine cu precauţie alegerile sexuale. „Tot ce e mai bun pentru specie se găseşte acolo unde individul crede că găseşte cea mai mare plăcere. se află o dragoste sexual» care e posibilă chiar şi cu o excludere completă a reproducerii. tot acest mecanism al finalismului biologic ar trebui să fie relegat în inconştient (aşa cum a făcut-o în chip mai decis E. II. 11. fie şi relegat în inconştient. Şi mai mult încă: pe baza teoriei fii liste discutate. Le sens de l'amour. în ea. ba chiar amăgindu-i şi folosindu-i ca pe nişte simple unelte.

Nici cu o ipoteză afît de absurdă nu am înainta mai mult. o dată petrecută fecundarea.a. al autoreproducerii fizicei/La omul ca atare.O consideraţie analoagă e valabilă de asemenea şi pentru frenezia îndrăgostiţilor de a extinde şi multiplica.prefigureze expresii feţei şi comportamentul ei în genere în timpul crizei acuplării. ca de exemplu „sărutul olfactiv". cînd posedă o femeie. ci că „geniul speciei" dirijează dorinţa bărbatului] către acea femeie care posedă cromozomii cei mai adecvaţi. de pildă. prin dragostea fizică. Ce „finalism" biologic pot avea toate acestea pentru specie. Acesta e. a pus „principiul plăcerii" — das Lustprinzip — nu numai! . cromozomii respectivi fiind purtăm torii unor moşteniri ereditare complexe şi îndepărtate care pot si nu apară în fenotipul şi în caracteristicile vizibile ale părinţilor^ Am fi nevoiţi astfel să admitem că nu calităţile acestea vizibile şţ frapante — frumuseţea. dacă da. îneît. Or. fie] . la baza instinctului sexu. puţin ideea plăcerii ca şi pe cea a progenituriijFreudismul a greşit. ea se goleşte de conţinut şi cade în primitivism cu totuljE suficient să menţionăm sărutul. forţa. atingerea cu fruntea ş. mod finalist. sfîrşi în demonia bios-ului şi se poate lăsa doborît de ea: dar numai împotriva naturii. rămîne un fapt stabilit că în cazi rile celei mai vehemente pasionalităţi şi în erotismul oamenii celor mai diferenţiaţi (în care trebuie să căutăm adevărata norm-litate. se poate vorbi cu îndreptăţire de desfrîu şi libertinaj — direcţii. nici măcar nu se ajunge pînă la ea sau. au o finalitate erotică. — au rolul determinant în opţiunile sexuale interpretate în. în anumite cazuri. Tre buie să spunem totuşi că dacă toate acestea capătă un caracter pre. ceea ce însă nu trebuie să dea Ioc uj echivocuri în sens opus. e căzu. Pe de altă parte. robusteţea etc. desigur. ne îndepărtăm în altă direcţie de normalitatea erosului în dezvoltarea sa naturală. ale 50 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUA1Ă aceleiaşi dragoste fizice profane prezintă un conţinut simbc particular dacă sînt examinate din punctul de vedere pe urmează să-l schiţăm în mod treptat. proporţiile armonioase.d. Erosul şi tendinţa către plăcerâ Impulsului elementar care îl împinge pe bărbat către femeie I buie. Acte ca amestecarea respiraţiilor sau aspirarea respiraţiei femeii în timpul sărutului au drept ţel real un contact „fluidic" ce exaltă . Adeseori. ceva nebiologic activează procesul sexului. toate acestea. cu stratagemele şi capcanele lui oculte. inexplicabile cu ajutorul acestui finalism. provoacă de la sine o stare de beţie pînă la criza „plăcerii" din unirea trupurilor şi din orgasm. într-adevăr. în sfîrşit. simpla unire fizică îşi poate pierde pentru om o bună parte din interes şi. potrivit confirmărilor geneticii. pe durata acuplării. dar nu mai puţin valabilă. pe care natura şi „specia" nu-l pretind ca element necesar pentru scopurile lor. o observaţie destul de banală. el se străduieşte mai puţin să găsească în & acele trăsături prin care aceasta ar putea garanta progeniti mai adaptată finalismului speciei. suprafeţele de contact ale corpurilor. între dragoste şi procreaţiej Există. şi anume că însăşi dragostea fizică cuprinde fapte multiple. care. acestea. caracteristicila psihosomatice ale copilului depind de o anumită combinaţie întrJ cromozomii celor doi părinţi. şi încă într-o asemenea măsură. ce contrazice finalismul biologic. în general. MITUL „GENIULUI SPECIEI" 49 bonsacrarea „finalismului biologic". ce corespund unor disocieri. să-i recunoaştem o prioritate şi o realitate proprie raport cu simpla biologie.: acte. orice experienţă bazată pe pasiunaj înclinaţie profundă se orientează şi spre ceea ce numim „plăcere" neavîndu-şi însă în ea ţelul prestabilit şi izolaţjCînd aşa stau totuş^ lucrurile. în stadiul actual al cunoştinţelor biologice. Aceste fapte constituie în schimb o parte integrantă din experienţa erotică umană. ea este mai mare.. Cine iubeşte cu adevărat are prezentă. cazul teoriei care. e des de nepriceput şi ar trebui să se mai instruiască puţin. Instinctul de procreaţie. în timp ce tocmai la ele. vor prevala şi se vor uni. şi nu din înrîmplare. deoarece ai. că în ce mai mare parte din cazurile cînd un bărbat se simte atras dejL femeie şi o doreşte. aşadar. mai fi de văzut care cromozomi feminini şi care cromozomi mas^ culini. Si tocmai de acest cadru ţine. ca şi altele asemănătoare. pune tendinţa către plăcere. degenerări şi „raţionalizări" ale dragostei fizicejîn „normalitatea" erosului nu „ideea" plăcerii este motivul determinant. chiar şi în punctul în care acesta atinge şi pune în mişcare elementul fizic şi ajunge la fecundare. care s-ar Putea mulţumi cu un act simplu. Nu există îiici o conexiune directă. nu vedem cîtuşi de puţin.m. după cum a imaginat Colette scena). în timp ce aceste aspecte. Putem recunoaşte. nirile unor asemenea fiinţe sînt de-a dreptul sterilej Motivul este x omul poate. în formele cele mai primitive. cînd vedt că. toai acestea rămîn învăluite în mister şi apar nu mult mai mult decît un simplu accident. conştient. căutînd mai degrabă să presimfl „plăcerea" pe care ea i-ar putea-o oferi. ci impulsul care. fie şi retrospectiv. lumea ajunge să fie populată mai t seamă de subproduse ale speciei umane. dacă în absenţa lor. Şi dacă sînt popoare care nu au cunoscut sărutul pe gură ori l-au cunoscut numai în perioade recente. aproape ca într-o pornire zadarnică. şi actul procreării. de a se pătrunde şi ae a adera unul la celălalt în mod absolut („ca două părţi ale unui animal viu care încearcă să se reunească". e un mit. 7. aşadar. strict localizat. să observăm că. f Abstracţie făcîndde acestea. drept care ar trebui să le considerăm superflue şi iraţionale. trezit în anumite circumstanţe de către polaritatea sexuală ca atare. starea elementară determinată în îndrăgostiţi de polaritatea sexelor. la ele se întîlnesc însă echivalente. ca şi sărutul i propriu-zis. cînd. normalitatea în sens superior. adică trăită. îi*< dauna celeilalte jumătăţi de cromozomi eliminaţi. spre a da formai noii fiinţe. prin tr-o decădere. să-şi. adică ceea ce este tipic pentru omul ca atare) rareori poate fi descoperită. dar nu biologică. cu deosebire în finalismul selectiv imaginat de către darwinişti şi Schopenhauer. într-o primă iraj stanţă.sexualitatea ar trebui să fie redusă. tocmai acesi exemplare fiind cele mai fecundeJBa chiar am putea spune „geniul speciei". la fel de.

a 2-a. cînd în mai mare. cînd în mai mica măsură. atît atunci cît şi la acestea din urmă. şi ar fi ştiut să le aplice. cînd s-a întemeiat pe următoarea teorie| I „Nevoia genetică poate fi considerată ca o nevoie de evacuare. îi| î. atenţia . de detumescenţa. A existat efectiv o >ars amandi — o artă şi o cultură a dragostei — care nu s-a redus întotdeauna la un ansamblu de expediente şi tehnici în slujba simplului libido. vom vedea că însăşi existenţa unei ars amandi ne face să presupunem că a existat şi o ştiinţă secretă.— aas Lustprinzip — nu numaţ la baza erosului. în vremea lui Polibiu. la femeie ea este legată. devenind chiar predominantă. e dificil ca posibilităţile superioare ale experienţei erosului să'se manifeste şi să se desfăşoare atunci cînd această experienţă e lăsată să se dezvolte de la sine. oarbe şi naturalist spontane. pe nedrept. Ea trebuie să se mulţumească cu constatarea faptului şi doar cu descrierea mecanismului sâ| nervos.JPrin aceasta^ dovedea pur şi simplu un copil al timpului său. ci de-a dreptul în cel al fiziologiei."15 Potrivit acestei teorii. începînd cu acela a 14 P. dacă e cazul. este doar efectul final al unui fapt psihic şi nervos.ww pur şi simplu un copil al timpului său. 52 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ că e nevoie să definim două aspecte posibile cu totul distinctei ars amandi. Unele dintre aceste femei au fost onorate în Japonia prin ridicare de monumente. Că în cel de-al doilea caz ne facem deseori iluzii | privire la rezultate. Ar merita să n< întrebăm de ce oarealte procese analoage. 1909. în Antichitatea clasică e ştiut că hetairele s-au bucurat de o înaltă consideraţie din partea unor bărbaţi ca Pericle. Pînă una-alta. erau stimate şi respectate nu mai puţin decît oricine ar fi posedat pe deplin. alegerea este determinată de stimuli care fac evacuarea ma plăcută. în altele e însă independentă de acesta şi. cu atît mai mult dacă amintitele condiţii au fost studiate nu în domeniul psij hologiei. Recordul de vulgaritate a fost însă bătut de către pozitivismul din secolul al XlX-lea. şi care. Amorul este poate mijlocul pe care Occidentul îl foloseşte de preferinţă. Islamul are haşişul. 1921. contactul unei mîn poate fi uneori mai ameţitor decît orice activare savantă a unc „zone erogene". Paris. în epoci de dernHpntes ^-> « freudismul se ^. s-au multiplicat echivocurile datorat^ împrejurării că nu s-a făcut deosebirea dintre conţinutul experienţei în sine şi condiţiile care. atît pentru bărbat cît şi pentru femeie. Malraux atribuie unuia dintre personajele sale următoarele cuvinte: ■Avem totdeauna nevoie de un toxic. apariţia secreţiilor vaginale la ea se desfăşoară paralel cu starea generală de excitaţie erotică şi poate chiar lipsi. dacă în unele cazuri poate coincide cu momentul jetului spermafic. Acestea fiind prezente. psihic. Ceea ce înseamnă 12 H. în epoci de decadenţă. în măsura în care. S. în acesj domeniu. Această ţară [China] are opiul. de decongestionarea sanguină a organelor sexuale. Apoi este evident câ această teorie poate fi aplicată cel mult în cazul bărbatului. ca în atîtea altele. se va menţine. nu o produc. de procesul de emitere a produselor sexuale. Despre „voluptate" / Piobb14 a scris: „Spasmul [sexual] este unul dintre acele fenomen! (s care scapă fiziologiei propriu-zise. erotismul se> dezvoltă preponderent sub forma disociată a simplei „plăceri"»] sexualitatea ca funcţie a erotismului avînd acum şi rolul unui fel| EROSUL ŞI TENDINŢA CĂTRE PLĂCERE 51 . Şi.ordin intern. ca în cazul oricărei alte arte în cadrul lumii tradiţionale. ed. DESPRE „VOLUPTATE" 53 olirii vezicii în timpul micţiunii. mai există un fapt asupra căruia. într-adevăr. mai cu seamă acolo unde sînt atestate legături dintre femeile care o posedau şi anumite culte. sub formele sale cele mai brute. Ca atare. ci şi a întregii vieţi psihice omeneşti." Aşa este. dimensiunea mai profundă â erosului sau dacă ele vor degenera într-o căutare libertină şi exterioară a „plăcerii".. Vom reveni însă asupra acestui punct. Occidentul are femeia. p. deoarece la femeie culminaţia sexuală nu e legată de o ejaculare. 6. Această ordine de idei nu trebuie să ne facă însă a consideră" drept coruptă şi decadentă orice ars amandi. Dar însuşi freudismul a fost curînd constrîns să-şi abandoneze poziţiile iniţiale — şi Dincolo de principiul plăcerii este chiar titlul unei lucrări succesive a lui Freud13. intens şi calitativ diferenţiat fără premise < . stupefiant folosit de altfel într-un mod nu mai puţin profan decît drogurilor propriu-zise12. maestre într-o asemenea artă.« „t____r. la deesse magique de la chair. Freud. de care e susceptibilă acea experienţă. L 'instinct sexuel. potcui . Venus. Vom vedea mai tîrziu că nu fără motiv am pus între ghilime| cuvîntul „plăcere" cînd a fost vorba să desemnăm ceea ce are loi în faza culminantă a dragostei fizice. Fidias. sînt necesare pentru ca ea să poată avea loc. 8. au existat femei care. şi orice încercare de explicaţie ştiinţifică. Solon a pus să se ridice un templu în cinstea zeiţei „prostituţiei" şi acelaşi lucru s-a petrecut la Roma în legătură cu unele forme ale cultului Venerei. aproape nu mai e nevoie s-o spunem: nu exm tehnică a iubirii care să poată duce în acelaşi domeniu al „pi la ceva interesant. Paris. Rămîne de văzut dacă în dezvoltările către forme-limită ale senzaţiei. a plăcerii este condamnată anticipat la insucces." 13 S. Fere. Jenseits desLustprinzips^Lcipng-Vfien. plăcerea ar fi provocată de eva cuare. şi aceasta tot în intenţia de a elibera cîmpu de orice explicaţie materialistă a erosului. Arta aceasta a fost cunoscută în Antichitate şi este şi azi cunoscută la unele popoare orientale.. „ în afară de asta.w. Alci-biade. în temple şi edificii publice se găseau statui de hetaire alături de conducători de oşti şi oameni politici. n-ar fi poat inutil să lichidăm anumite opinii sexologice care au fost formulat în jurul acestui fapt. 13 Ch. ca atare. ca a noastră. secretele oricărei alte arte. 1865. adici profană. Piobb.

substanţa emis sfîrşeşte prin a fi mai degrabă sanguină decît spermatică. încît activează ultimele resurse ale organelor genitale . ba chiar unii au vrut să reducă la această cauză baza oricărei îndrăgostiri. Cîteva experimente. în cazul bărbaţilor. pur şi simplu. sexualitatea poate avea o dezvoltare considerabilă lipsindu-sj aproape în întregime de colaborarea cu sistemul genital. o experienţă destul d frecventă în dragostea-pasiune este aceea că." DESPRE „VOLUPTATE" 55 einaţie care însoţeşte şi activează întregul proces al acuplării. Philadelphia. această plăcere. In al doilea rînd. în toate acele cazuri în care lipseşte corespondentul ejaculării (cînd. încă o dată. interpretarea corectă a acestei conexiuni este că obişnuita corelare predominantă dintre plăcere şi actul fiziologic l-a readus în acel moment pe cel ce visează la nivelul fizic condiţionat al experienţei din starea de veghe. pj cf. la rîndul ei. îl general. dar în însăşi dragostea fizică. în alb-negru. saturaţia hormonală. plăcerea poate fi încercată în vis şi atunci cînd capacitatea genezică e epuizată datorită senilităţii sau cînd capacitatea ejacuîativă este suprimată de fenomene traumatice survenite pe canalele nervoase. astfel încît. A. atît la bărbaţi cît şi la femei. la bărbat. nu se produce decît momentul coltului — cf. III. în loc de a produce ejacularea. şi chiar în cazurile în care nu ar fi.sexologilor s-a concentrat prea puţin: e vorba de plăcerea ce poate fi simţită în vis. împrejurări care constituie o confirmare ulterioară şi precisă a tezei noastre. de furnizare a unui teren adecvat. Studies in the Psychology of Sex. el este endogen. în ţ treilea rînd. din rolul absolut esenţial pe care-l are imaginaţia . lţ p. de favorizare. Hesnard. în sfîrşit. într-o anumită măsură. este în general admisă existenţa unor centri sexua cerebrali (deja bănuită de Gali). Pe terenul fiziolc gico-anatomic. a recunoscut îţ concluzie că impulsul care conduce la plăcere „este oarecum inde pendent de glandele sexuale" şi de starea lor19. cit. în afară de cei spinali şi de ca simpatic: e corespondentul a ceea ce la'om rezultă în mod evident bunăoară. voi. p. într-o manieră satisfăcătoare şi completă. Şi dacă. se întrerupe adeseori şi în acelaşi moment intervine trezirea. această plăcere are deseori un caracter mai extatic şi mai atotpătrunzător decît cea legată de actul fizic (şi vom vedea de ce anume)16. Că impulsul către acuplare nu poate fi explicat prin teoria vulgară mai sus menţionată şi că. :idjî în aspectul său psihic. dar există şi cazuri cînd dorinţa sexual persistă la ei şi chiar se acutizeazâ. Ellis. aproape violentînd natura. Se ştie însă că reacţia la aşa ceva depinde de o „ecuaţie . resursele trupului. im| 17 S-a mai constatat că la unele animale. după o examinare critică a diversele» încercări de explicare a fenomenului „voluptăţii". Cît despre condiţionare. intoxicarea hormonală.. a 2-a. Paris. teia. deşi toate resursei procesului fizic au fost epuizate în acuplare. ai vrea mai mult. acest fapt cunoaşte numeroase confirmări ulterioare. ajunsă la o anumită treaptă de intensitate. potrivit altor relatări. după cum în alte cazuri tot ea îl poate inhiba iremediabil. să nu confundăm ceea ce favorizează o experienţă (şi anume ca „saturare hormonală" sau „prag hormonal") cu ceea ce o determină ! şi îi constituie conţinutul propriu. ar trebui în acest caz să lămurim. sînt atestai forme ale unei dorinţe care transcende atît de mult nevoia d depleţiune. o colorat. senzaţia nu este însoţită de poluţie).65. ar trebui. Pentru a nu rămîne într-un cerc vicios. făcute pentru prima oară de către Tarchanoff. 1 " H. Potrivit unor relatări. de ce anume e cauzată. în principiu. Se poate încă de & acum observa că la castraţii lipsiţi de glande seminale poate intei veni o anestezie sexuală. drept care legătura dintre cauză şi efect este aproajj inversată: impulsul sexual. op. Manuel de sexologie. pe care unii vrea să o considere drept cauză a excitaţiei sexuale. Hesnard. o putem constata chiar şi printre animale. \ La fel şi HayeldcK fellis. numai în general în dragoste. 1908. în sensul. au demon16 Aceasta se întîmplă mai ales la aceia care nu visează. 13: „Se poate spune că în aspectul său esenţial la om. nu o îngăduie: ceea ce creează senzaţie de tortură. a determinat-o el însuşi17.. departe de a fi determinat de starea < umplere şi de tumescenţă a organelor. întrerupînd procesul. începînd cu cele alcoolice. dacă şi asupra omului s-ar efectua cercetări analoage. simţi că nu e sufa cient. adică. ca mai toţi. o inhibă (vom veni asupra acestui punct)18. plăcerea simţită în vis poate fi invocată ca unul dintre argumentele ce demonstrează posibilitatea unui proces erotic disjuns de condiţionările fiziologice obişnuite. Pe de altă parte. f ' în cadrul celor mai moderne cercetări a fost iniţiată teoria hormonală şi s-a urmărit explicarea excitaţiei sexuale ca efect al unei intoxicaţii hormonale. pe cînd condiţionările fiziologice şi. ed.. sînt de asemenea atestate cazuri în care extrema inteţ sitate a dorinţei. rolul atribuit hormonilor îl pot juca şi alte substanţe date. 54 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ strat că în anumite cazuri canalele seminale ale animalului er goale înaintea copulaţiei şi că s-au umplut treptat în cursul ace.

Deocamdată vrem să îndreptăm atenţia asupra unu] 20 Ca atare. Toate elementele cu ajutorul cărora. nici impulsul genezic. Această energie tsing e o specificare a forţei vitale originare.j Acesta nu este un punct de vedere al reflecţiei noastre imaginative. tsri. numit tsing. Instalarea unei asemenea stări duce la o primă deplasare a nivelului obişnuit al conştiinţei individuale de veghe. Simpla prezenţă a femeii în faţa unui bărbat suscită. de beţie difuză Şi de dorinţă proprie erosului uman. la întîînirea. Este un prim stadiu. la doxîrina tradiţională extrem orientală. constituie elemenn primar care. de pildă cînd efectuarea ei duce la dispariţia unor simptome morbide. Chiar şi termenul care desemnează în mod p cumpănitor în limba germană satisfacţia sau plăcerea sexua Befriedigung. a fiinţei umane. în acelaşi fel în care prezenţa unui pol pozitiv şi a unuia negativ determină fenomenul magnetismului şi tot ceea ce are legătură cu un cîmp magnetic. sentiment ce ar fi încercat în momentul detumeseenţei. Dar încă de pe acum putem presimţi că unitatea corporali luată în sine. Dincolo de toate acestea.personală". Materialul cules în această direcţie constituie încă un argument împotriva oricărei teorii fiziologice a impulsului sexual. Teoriei psihanalitice a libidoului i se poate înscrie la activ recunoaşterea caracterului de fapt autonom. După cum s-a văzut. Putem încheia deci şirul acesta de consideraţii spunînd că dorini sexuală este un fapt complex. în scopul de a aduce la lumină substratul elementar al oricărui eros. fundamental psihică. materiale sau chiar simplu psihologice. de agitaţie sau de excitaţie. de autodescărcarea de o „sarcină" coactivă {Besetzung energie) a libidoului. cuvintele atribuite de către otînără americancă partenerului său dus acuplare sînt mai mult decît o simplă replică umoristică: „Do you feel better no* darling?" TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 57 iomeniu intermediar. şi în felul său elementar. erosul trebuie considerat ca starea determinată direct de polaritatea sexelor. sub diverse condiţii.îRaportată la acest proces. deoarece cuvîntul acesta păstrează încă sensul de împăcare. va fi necesar de aceea să începem a utiliza ioţiuni de „metafizică" în celălalt sens al termenului: cunoaşterea laturii hiperfizice. care o transportă şi I conţine ca parte a unui întreg. chiar fără atingere reciprocă. M. ale femininului şi ale masculinului. obţinută într-o manieră sau alta. fiind nu numai condiţionate. aşadar. 1955. care ar trebui i fie resimţit ca dezagreabil. Ne putem raporta. al depleţiiinii 56 EROS şi DRAO° SEXUALĂ STE sau al ejaculării. poate veni numai de la metafizică a sexului. Acesta provine din polaritatea lui yin şi a lui yang — termeni asupra cărora vom reveni şi cărora le putem atribui în mod provizoriu semnificaţia de principii pure ale sexualităţii. fenomenul transferabilităţii „sarcinilor" libidoului e atestat clinic în cazuri numeroase şi tipice. şi raţionamentul cauzal ar fi. Această forţă specială indusă magnetic are drept corespondent psihologic starea de vibraţie. a unei stări j tensiune. e cazul să i întrebăm din nou dacă teoria menţionată nu e şi din acest punct i vedere odrasla vremii sale: pentru că într-un eros devenit primitiv j pe de-a-ntregul fizic poate cadra foarte bine cu trăirea sexualit şi a „plăcerii" în aceşti termeni simpli20. Dar tot în domeniul cercetărilor psihanalitice se consideră confirmat şi faptul că legătura dintre libido şi procesele fiziologice nu e obligatorie. cu gradul de yin şi yang prezente în ambii. la fel de naiv ca şi acela ce ar afirma că deschiderea ecluzelor unui dig este cauza care produce apa scursă prin deschidere. are ceva preocupant. nu de la o psihologie sau de la o fiziologie sexului. în care plăcerea! deriva din încetarea. de exemplu. credem că putem explica acest fenomen „magnetic" elementar nu fac în realitate decît să-l presupună şi sînt ele însele explicabile doar prin intermediul lui. aproape de înlăturare a unei sti antecedente de tensiune. mai mare lumină. Potrivit acesteia. deja criticate. p. Privită sub această lumină. în mod analog. Corespunde cu învăţătura tradiţiilor antice. nu e decît mecanismul pe care se sprijină şi prin care i vehiculează un proces de ordin superior. Acesta este modul evident de gîndire al acelora ce reduc plăcerea sexuală la un simplu sentiment de uşurare a jenei fiziologice datorate stării de turgescenţă a organelor. al impulsului ce-şi are manifestarea cea mai importantă în dorinţa de unire sexuală. excitaţia sexuală. în această privinţă. ci aproape întotdeauna determinate de e\u. a lui Făre\ în ambele cazuri se cade mai mult sau mai puţin pînă la urmă în eroarea de a considera oricare gen de plăcere ca pe un fenomen doar negativ. nici ideea abstractă a plăcerii ca scop nu explică erosul. din care faptul fiziologic e doar] parte. prin referiri empirice. ca pe o uşurare necesară pentru încetarea unei stări precedente de natură dureroasă sau neplăcută. Remarque (Drei Kameraden. Numai că. în ceea ce priveşte faptul specific al „plăcerii". nici finalismul biologic. . a unor indivizi din ambele sexe. 21 Ca traducere spontană a faptului existenţial se pot cita următoarele cuvinte se de E. Dusseldorf. în care conexiunea respectivă este inexistentă. Teoria magnetică a dragostei Explorarea semnificaţiilor ultime ale sexului va fi încercat! mai tîrziu. ca indivizi. teoria psihanalitică se prezintă ca un echivalent al aceleia. invizibile. în fiinţa cea mai profundă a amîndurora ia naştere o energie specială sau un „fluid" imaterial. şi creşte proporţional cu gradul de sexuare a bărbatului şi femeii. este considerată ca o soluţie problematică. căruia îi pot urma altele. Confirmări similare le constituie şi urtele stadii pregenitale ale libidoului şi forme de satisfacere a lui./ 9. psihanaliza nu e capabilă să val decît procese cvasimecanice şi interschimbabile. provoacă excitaţia fizică şi pui treptat în mişcare toate fenomenele fiziologice ce o însoţes acestea fiind însă deseori absente anterior excitaţiei respective. „plăcerea'] ca satisfacţie grosolană ~şr carnală în strînsă dependenţă r™ condiţionările fiziologice care pot face din ea o „momeală pent procreaţie". în această problemă.

Prin urmare. sînt expresii bine cunoscute. indiferent de distanţa ce-i poate eventual separa23." Prezenţa uj bărbat în faţa unei femei.187) în gura unuia dintre personajele sale: „Am văzut acum dintr-odată că pot fi ceva pentru o fiinţă umană chiar şi numai stînd alături de ea. în opoziţie M iubirea platonică) „agonia îndrăgostiţilor ţine atîta timp cît ţine acea tulburare (= perturbatio) introdusă în vene de acel deochi pomenit. Regula se referă la toate femeile. sînj trimişi. în regimul sexului propriu. b) vorbeşte despre „efluviul frumuseţii pe care4 primim prin ochi" şi care. după Lucreţiu şi Avicenna. chiar dacă nu intervin contaa e ca şi cum acestea s-ar fi produs^Fondul problemei ne trimj tocmai la magnetismul elementar. fie şi în cea mai nt> novată formă. să cuprindă sîngele. începînd din acel moment. mai jos. Spus. cunoscută însă fiind şi în alte culturi. Modificări si tile. Ideea tradiţională e destul de bine exprimată în term! următori. Chiar 1 lipsa unui concept clar despre conţinutul cuvîntului. privind îndeosebi respiraţia şi sîngele." Despre proces. contop ambele elemente şi le transcende deopotrivă. însoţesc şi subînti aceste grade diferite. este prima încarn fluidului universal. „te simt în sînge". a 4a. a ^exaltării" erotice. ele sînt confirmate de înţelepciunea populară. de la formele ei cele mai grosolane tfnă la ce*e ma* sublimate Şi mai spiritualizate. care însă îi vor părea poate „sibilinici" cititor obişnuit: „Sîngele e marele agent simpatic al vieţii. VII. Sopra Io Amore. îndrăgostitul o poartă oarecum în propriul sînge pe fiinţa iubită şi invers. pentru că acţionează în esenţă prin intermediul ochiului şi al privirii.formelor sacralizate şi incanj torii sau magiei sexuale în accepţiune specifică. della Porta. de-al treilea grad se manifestă atunci cînd bărbatul pătrunde femeie* fiind înglobat de sexul femeii. TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 59 această relaţie fluidică imaterială. ed. putem vorbi despre o magie naturală a dragostei fapt hiperfizic absolut pozitiv. Pe asta se bazează ceea ce Kremînerz a numit chiar „piro-magia". ci pe acela „subtil". căruia însă antecedentele mai menţionate nu i-au fost cunoscute.« printre altele. produce „fiori de Shsaţă. modern. VII. echivalează cu o cădere în păcat. Cristo si e fermato a Eboli. în absenţa căreia lipseşte şi tracţia unui sex către celălalt.d. de pildă. adică de „exaltare" în sensul pi priu al termenului. p. se aprinde iniţial prin privire. aceasta depinde de constituţia particulară a indivizi dar în ambele cazuri. se vorbeşte de sînge. ci se încadrează în fenomenologia. înţeleasă nu pe planul material. sau în situaţii echivalei Aceasta e limita dezvoltării „magnetice" în experienţa amorc curentă. Şi dacă obişnuim şi jstăzi să vorbim de puterea de fascinaţie a unei femei. este riguros exactă. starea terminală conţine în sine. Astfel e regula „ca niq femeie să nu poată frecventa un bărbat decît în prezenţa alţi mai ales dacă e căsătorit. de rece sexul nu are vîrstă.era tocmai termenul utilizat în vechime pentru un soi de"vrajă sau de sortilegiu. 4J7 şi 10.] dorinţă brutală şi imediată la adresa unei femei sîntem datori să] privim în funcţie de un fel de scurtcircuit şi de „cădere de potenţii 11 Observaţii interesante în această privinţă. care intervine şi în viaţa oamenii celor mai comuni.. Trebuie să avem însă în vede. Corelativul psihic se manifestă în esenţă' o sfare de vibraţie şi de înălţare. „dorul de Jine îmi arde în sînge". fără â ne da seama. unde însă trebuie să facem abstracţie de concepţia naivă referitoare la imaginile transportate aproape material dintr-o privire în alta. şi anume în Islam. înseşi cazurile. şi mai intens. iar apoi începe. aici. Ficino spune că baza febrei amoroase constă într-o perturbatio şi într-un gen de infecţie a sîngelui provocată în acelaşi mod ca aşa-numitul „deochi" (it. ele traduc un fapt cu rnult mai esenţial şi mai pozitiv decît toate cele luate în consi23 M. Ficino. 11: în dragostea vulgară (adică cea obişnuită. Este dragostea şi e totuşi altceva. aproape întotdeauna. prin folosirea acestei sintagme ajungem. schimbtndu-se într-o căldură neobişnuită". „I 4iave got you under my skin" ş. e substratul însufleţit al luminii magnetice sa luminii astrale. forţa tsing din învăţătura chinezească. atestată spontan de către limba universală a îndrăgostiţilor:. o concepţie de genul acesta a făcut parte din-tr-o teorie despre dragoste profesată în Occident pînă în Renaştere. 1. A%ia naturalis. celor mai materialişti sau mai primitivi. şi încălcarea ei. ci existenţii™ obiceiurilor unor populaţii (chiar europene) în care s-a menţj sensul forţei elementare a sexului. în tradiţiile antice. cf. „Te am în sînge". G. Torino. XV. dar dacă te gindeşti. chiar la dimensiunea magică a iubirii: faşcinuni. atunci cînd. dezvoltîndu^se. totul derulîndu-se pe un plan intermediar unde cele d elemente se contopesc şi se trezesc unul în funcţie de celălalt. în afara teoriilor. singuri. antiteză care este efectiv inexistentă în experiţ erotică.. 1946.m. încetează a mai fi însă o limită. o teorie „magnetică" a iubirii a fost schiţa către Camille Mauclair. şi la o doctrină tra'nsfiziolo. Platon (Pliaidros. survine prin con tac] corporal în genere (de la strîngerea mîinii şi de la vagi atinj pînă la sărut şi la echivalentele sau dezvoltările acestuia). în C. Căldura. B. deoarece apar şi w stadii. VII. O găsim expusă." Cf.) Datorită . Această cunoştinţă este. polarizata în fiinţele vii. simţi că e urt lucru imens. Iar da vederile acestea pot întîmpina rezistenţă din partea psihologul. la primul grad de trezird forţei tsingjA Al doilea grad. simţurilor le revine să trezească sufletul sau sufletului să treze„ simţurile. fără limite: un lucru care te poate distruge şi 'ransforma pe de-antregul. se recunoaş în general că o atracţie între bărbat şi femeie ia naştere numai cn între cei doi se stabileşte ceva „ca un fluid". malocchio). e lumina vitală materializaţă/^_J în zilele noastre.a. 251 a. ed. Mauclair a relevat că teori contribuie la depăşirea vechii antiteze dintre fizic şi spiritual. 7: „Cu drept cuvînt plasăm febra dragostei în sînge. § 57. la Marsilio Ficino şi la Giambattista della Porta. chiar pentru populaţii din It| meridională. di trup şi suflet. Levasti." 58 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA gradul elementar al forţei tsing şi al stării corespunzătoare. Levi. pare foarte simplu. trebuie căutată baza nu moralistă. 1 La fel poate fi înţeles şi fondul ultim al regulii islamice purdah. Stadiul fluidic. este mot imaginaţiei. foarte răspîridite şi aproape stereotipe. nu trebuie luată '■> sensul pur şi simplu fizic. mai sus schiţată. *V—4 60 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAL^ derare de sexologia curentă24. regula segregaj femeilor.. De altminteri. Afirmaţie care. cf.

indiferent dacă e abulic sau energic.. TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 61 strivit căreia starea de dragoste nu e nici spirituală. acesta fiind temeiul ultim al oricărei iubiri. concentrîndu-se asupra imaginii iubitei. chiar dacă percepţia prin creier se întrerupe. toate încercările de a menţine în picioare o relaţie amoroasă vor fi la fel de inutile ca şi acelea de a menţine în funcţie o maşină atunci cînd lipseşte energia de acţionare sau.." 25 Eliphas Levi. unde pasiunea concentrează ca într-un receptacol.. în domeniul său. în definitiv. ed. 1865.): „Cîndj unesc cu o femeie. ce par a ni avea sediul nici în fizic. într-un element aproape aş zice intermediar. D'Annunzio (// Piacere. cristalizează în jj ei aproape o aureolă. altceva în raport cu ceea condiţionat de polaritatea elementară a sexelor. 56. nu e vorba de un gen aparte de dragoste. El adaugă: Raţiunile magnetice sînt singurele adevărate şi rămîh secrete şi ideseori ignorate chiar de cei ce iubesc. „sînt nebun după tine" etc. acesta. Paris." Cel mai adesea. dacă faptul magnetic sau magic sa fascinaţie. alcătuită din tot felul de conţinuturi psin Ceea ce din perspectiva obiectivă se poate numi fascini magnetică. pînă cînd acesta devenea viaţa ei. intervine spontan î îndrăgostiţi. nici în spirit precum toate celelalte. supremă. şi tocmai acest mister revelează magnetismul iubirii. un pis-aller şi. putem vorbi în mod legitim de o sţ „magnetică" direct percepută. indiferent cum i-am spune. Lolli. — ce reprezintă nu o sublimare. nu ştiu exact în ce fel. rămîne între noi acel mod de a ne cun prin sînge. complet independent de personalitate şi de voinţă. aceştia fiind incapabili să :urnizeze motive precise pentru dragostea lor.. iar 1 gele ei viaţa lui. se va trece de la dragostea propriu-zisă Ia raporturi 26 C. Aşa î chiar dacă ea se îndepărtează de mine. excepţională. op. un „fluid" special. Oriei se îndrăgosteşte simte." P. sub forma unei schizofra parţiale (pentru care. adică primar (nu va mal fi. ci într-un eleni neutru al fiinţei noastre. Dar. trebuie considerat ca elementar. aşa cum intră în fier ceva din puterea mai tului. La magie de l'amour. SuUe passioni. ed. afinităţile intelectuale ş. naz. pp. mai subtil decît o formă. ca să folosim o imagine mai adecvată simbolismului magnetic. 60): „Părea că-n el intră o fărîmâj fascinaţia amoroasă a acelei femei. mai simplu decît un spirit. Asemenea idei pot fi lesne integrate în învăţăturile tradiţionale expuse mai sus. prestanţa trupurilor. percepţiile de genul acesta devin şi mai cT după unirea trupească. Este foarte bine cunoscută imaginea Stendhal cu privire la fenomenul de „cristalizare" în dragoste28: cum ramurile desfrunzite ale unui copac se acoperă uneori cu c tale în atmosfera salină din Salzburg. în acest caz. III. între sîngele ei şi-al meu. Milano..d. graţioasă sau pentru că făgăduieşte o voluptate puternică. 52-53. că la un mom .' aceasta fiind inexprimabilăjUn bărbat u iubeşte o femeie pentru că e frumoasă.. pe obişnuinţă. plăcută sau inteligentă. în termeni psihologizanţi poate fi redat cu ajutorul u cuvinte precum cristalizare. ca şi acelea de a menţine un metal fixat de un electromagnet cînd nu mai există curentul care creează cîmpul magnetic. derulată în mod primitivist."26 încă Lolli distinsese trei feluri de dragoste: dragostea „platonică". pe factori sociali etc. percepţia prin sînge e intensă. Condiţiile exterioare pot rămîne neschimbate: tinereţe. ci. H. La science des esprits. Dar cînd starea de magnetism încetează. E. Mauclair.. Ele pun în lumină un fapt care. 62 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAIA întemeiate pe afecţiune. în momentul un se petrece un schimb. D. Şi aşa cum între bărbat şi femeie nu există atracţie atunci cînd între cei doi nu se stabileşte. una din acele senzaţii aq şi profunde pe care le încerci aproape numai ia începutul unei iubiri. 87: „Bărbatul simţea prezenţa few curgînd şi amestecîndu-se cu sîngele lui. 51. sînt. spunînd că dragostea magnetică are cîte ceva din celelalte două. cit. poate tot ata bine să le stingă. se sting iremediabil şi erosul. la fel şi dorinţa îndrăgosi tului. iar dacă sînt întreiţi aduc o serie de afirmaţii. aceştia pot activa. cit. Ipoteza magnetică — relevă Mj clair — explică cel mai bine starea insolită de hiperestezit cuplului acaparat de dragoste şi confirmă „experienţa cotidUJ 24 G. cap. simpatia. est' teribil de puternică. alimenta şi dezvolta intenţional î ei magia respectivă. de altfel. ustrâgîndu-se tuturor categoriilor moralei curente". p. dacă nu dispare orice interes reciproc al celor doi. pătrunzîndu-l pe om în fiecare parte a sa. dincolo de orice logică. E important de notat că. El iubeşte pentru că iubeşte. M. în timp ce sediul principal şi-l are în respiraţie27. p. Şi dacă nu se termină totul. un element absolut esen în orice relaţie amoroasă: gîndirea unuia este preluată mai mult] mai puţin obsesiv de către celălalt. în realitate. Lawrence spune într-o scrisoare (Moore. 1856. monoideism sau reprezentare ca pulsivă — Zwangsvorstellung. şi dorinţa. dar aceasta.. 213. dragostea sexuală şi fizică şi dragostea magnetică. Toate acestea sînt explicaţii menite să satisfacă logica obişnuită. de natj necunoscută. „a iubi nebuneşte".a. nici carnală. neocupat sau cu ocupaţii multiple. expresii curente ca „a fi nebuni iubire". care nu sînt altceva decît raţiuni diacente celei esenţiale. savj sau ignorant. Era într-adevăr o senzaţie magnetică de desfătare. aşa cum am arătat mai su: surogat. în m involuntar.m.acei condiţii intermediare. întru totul caracteristice). de facto sau potenţial. Acest fenomen al concentra mentale — spune cu drept cuvînt Pin — „este ceva aproi automat. la fel şi dragostea sexuală dispare cînd magnetismul menţionat scade. doar dintr-o consideraţie propriu-zis metafizică a temei): structura „magnetică" a erosului.

fără să vrea şi fără să-i analizeze înţelesul. to fancy one another. Roma. Husş cu siguranţă nu şi-a dat seama de adevărul profund pe care. care după mine exp principalul fenomen al acestei nebunii numite dragoste". încă Andreas Capellanus definise dragostea drept un fel dş agonie rezultată din meditaţia extremă asupra unei persoane de sex opus." J 29 E interesant că. un fenomen în anumită măsură ermetic29. extrem de rezistent. îndrăgos 28 Stendhal. Eliphas Levi. ale cărei manifestări sînt dragostea şi pasiunea. puţin discutabil. La acest fond. „ai să te gîndeşti mereu la mine?". pp. trad. aşadar. 3 » C. termen folosit în mod special de către Paracelsus. (După cum vom vedea. puţin modificabil. neşte frecvent asociaţia dintre vis. este visul.d.. „înţeleg prin cristaliza anume figură a imaginaţiei. atins cînd a spus că îndrăgostiţii trăiesc între vis şi mod . cu lux naturae. cit. A. la şi definiţia iubirii dată de Chamfort. cultivator al • ştiinţelor magice şi al Kabbalei. la un "„eter vital" înţeles ca „viaţă a vieţii" — în Imnurile Orfice: eterul. masiv. dar se şi intensifice. în care imaginea ta ar dispărea un m nu te-aş mai iubi" (Ninon de Lenclos. doreşte însă. Ceea 1 interesează aici este faptul că „lumina" respectivă devine înt. pentru omul comun. fără să-şi dea seama. 12l-l24. Psicologia dell'amore. 139. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ 64 înseşi cuvintele iniţiale din Evanghelia după Ioan. pp. în expresii luate îndeobşte numai în sensulf sentimental. dacă nu vom adăuga unele clarificări.. mai mult. constituie un faq absolut esenţial. din care izvorăşte orice forţă vitală.. în B. provocînd o dezvoltare ulterioară al cărei produs sînt varietăţile „cristalizării" stendhaliene. Prin acestea toate se face aluzie la fondul hiperfizic al vieţii şi al naturii înseşi. trebuie raportate f tele fundamentale menţionate mai sus. acela al experienţei normale de veghe. spre deosebire de ceilalţi citaţi anterior.dat gîndirea îi este literalmente înlănţuită de o anumită perso* fără putinţă de scăpare. pi raţional. care face de nerecunoscut un obiect cel mai a destul de obişnuit. Afluxul de lumină astrală este echivalentul obiectiv a ceea ce am numit „exaltare". Pin. „exaltare" şi „beţie subtilă". la fel şi oj translaţie a conştiinţei provocată de un aflux sau o beţiei „lumină astrală" comportă o formă de imaginaţie în felul magică. O expresie ca „te port mereu în gînd" este corelativul expresiei „te am în sînge". Un autor care. ĂkSSa din tradiţia indiană. Ebrietatea specială prilejuită de afluxul de „lumină astrală" ar constitui baza fascinaţiei amoroase31. în scrierea sa Liber de arte amandi. Dangennes.acest cuvînt. p. TEORIA MAGNETICĂ A DRAGOSTEI 63 sideră ţnsuşi aCest fapt drept un soi de barometru. „Dragostea este contai dintre două epiderme şi schimbul dintre două fantezii".. ed^a 2-a. ca acest fapt nu numai să se menţină. I."30 Or. se declară. Astfel. Lettres d'Amour.. este semnificativ: în ele se în. într-o stare ctij punzătoare cu ceea ce. att involuntar ceva esenţial: deoarece. acţiunea celor două fantezii activate. cu mai mult sau mai puţină îndreptăţire. Şii cum în vis imaginaţia acţionează în stare liberă. pe cînd contactul corrn duce la un grad intensiv ulterior forţa deja trezită de sirq polaritate sexuală. „Lumină astrală" e sinonimă.) Şi în cazul acesta. la un nivel de conştiinţă altul d. omogen. Expresii ca te gîndeşti la mine?". spune că întîlnirea atmosferei magnetice a două persoane de sex opus provoacă o totală ebrietate de „lumină astrală". anumit grad obiect de experienţă numai într-o stare de conşq diferită de conştiinţa obişnuită de veghe. Aceste referinţe sînt extrase din tradiţiile asupra cărora am atras mai sus atenţia şi pot lumina alt aspect al fenomenului discutat aici. De I'amour. „Află că clipa în care mi-aş putea abate gîndul. 58. pe aceasta se bazei magia sexuală operativă. făcînd din el o fiinţă aparte. 84.p. îndrăgostiţii pun în aplicare o' veritabilă tehnică ce se altoieşte pe faptul magic primar. un psiholq fost pus în situaţia de a folosi acest cuvînt. ed. Mai mult decît gînî în îndrăgostiţi acţionează tocmai această imaginaţie maa tizată sau „exaltare". 55). limbajul curenj îndrăgostiţilor. Şi pe cît de semnificativă este exprj englezească pentru „a se îndrăgosti". reverie şi iubire. Numai că terminologia lui Eliphas L6vi va rămîne sibilinică pentru cititorul obişnuit. it. aor-ul kabbalismului şi multe alte expresii ale învăţăturilor sapienţiale au aceeaşi semnificaţie. romantic şi vag. Concentraţia este. cf. în privinţa termenului lux naturae se poate observa că asociaţia dintre lumină şi viaţă este recurentă în învăţăturile ^adiţionale ale celor mai diverse popoare'şi se face auzită şi în 1 Dogme et rituel de la Haute Magie. 3 şi 16: „. f. „te-ai 'îndit la mine?' şi altele asemănătoare aparţin limbajului lor curent. ca şi cum aproape numai asta ar da măsura jgostei: şi printre îndrăgostiţi se găsesc mijloace uzuale diverse ntru a alimenta şi a asigura cît mai mult cu putinţă continuitatea oncentraţiei. ca „suflet al lumii". oricît de neobişnuit ar fi el pentru cineva d cunoaşte numai ştiinţele de tip modern.

ajungînd astfel să investigăm şi problema alegerilor sexuale. De fapt. sukşma-Sarîra al indienilor şi corpus si reum al lui Paracelsus). ea a fost considerată ca sufletul sau „forma" corpu astfel înţeleasă. Există. procesul de sexuare are trepte multiple şi nimeni nu este bărbat sau femeie în egală măsură. posibilităţile cărora le corespund diferitele specii animale. obiectiv este senzaţia obscură. în formarea noii fiinţe se precizează apoi tot mai mult acţiunea unei forţe care produce diferenţierea sexuală a materiei organice. derivată din corpul lui Wolff. „fluijH farmec (fr. în acel '„ci subtil". O. aflat la jumătate de drum între materialitate şi imateri tate şi figurînd. asemănătoare ale bărbatului şi femeii. de revM pentru coafeze. imaterial. prit-v -♦" 66 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ vind trăsăturile somatice tipice masculine şi feminine cu -pondenţele lor anatomice şi endocrine. baza este însă sexul ca forţă formj diferenţiatoare. Geschkcht und Charakter. sau rămîri în stadiul embrionar sau latent.! formele eî de manifestare^/ Vrînd să aprofundeze problema diferenţierii sexuale. sufletul corpului. pp şi urm. ea are un caracter hiperfizic. evident că Ia baza procesului de sexuare stă o ei lehie diferenţiată. Acele expresii sfl aşadar. posibilităţile sexului opus. Din punct de vedere biologic. Repetarea stereotipă. • ninger s-a întrebat dacă nu ar fi cazul să reluăm o teorie încă « demult apărată de către Steenstrup. indicată de către Eliphas Levi drept cauză a acestei stări. secundare sau terţiare ale i| bărbat sau ale unei femei. care presupunea existenţa| indivizii aparţinînd celor două sexe. ori sînt prezente numai în serviciul acelora de acum încolo predominante şi care definesc tipul actual masculin sau feminin. astfel. . Toate acestea constitui| domeniu al efectelor. încă Orchansky recunoscuse că glanda genitală primitivă. o intuiţie indiscutabil exactă a fost aplicată astfel! un plan inadecvat: pentru că substratul sexului este superfizic. charme). 10. constituind veritabila rădăcină a sexului. a acestor expresii *nu are nici o importam Conţinutul pozitiv. apar în mod obişnuit caractere sexuale d'stincte de ordin diferit: caractere primare. la înclinaţiile spirituale. O dată produsă sexuarea. afective şi a. ea este „viaţa vieţii'] Antichitate. Mai recent. am spus. D sele caractere sexuale primare. „te tot visez". o poate vedea [ricine cu claritate. impregnează şi diferenţi. după cum a propus Weininger însuşi.„Vis de dragoste". atingerea „atmosferei magnetice" a doi indivizi de sex opus. presem mentul unei deplasări a nivelului de conştiinţă prin „exalta™ deplasare legată într-un grad diferit de eros. la fel ca şi utiliza* continuă. o analogie cu ceea ce se întîmplă în ontogeneză: aşa cum procesul de individuaţie a fiinţei umane abandonează. 1918. la cea comj mentală. în învăţăturile tradiţionale! multor popoare (de ex. cu anticii. ed. astfel. aşadar. sub nume diferite. vorbind despre relaţj ~" TREPTELE SEXUĂRII 65 f tre cele două sexe. Weininger. ca principiu eur biologic: şi entelehia e tocmai o forţă formativă din interior. cele ale sexului opus sînt eliminate. prin urmare o bisexualitate latentă la orice individ).că starea de eros ia naştere potenţial din relaţia dintre calitatea yang şi calitatea vin a două fiinţe umane. se ştie că în primele faze embrionale se întîlneşte androginia sau bisexualitatea. „ca un vis" şi altele asei. nătoare sînt locuri comune curente. cele multe referitoare îndeosebi la sfera psihologică. tot aşa procesul de sexuare lasă în urma sa. trebuie să ne gîndim la ci asemănător unui „fluid" care învăluie. are aceeaşi semnificaţie. la bărbat şi la femeie.dacă gostea ar avea o simplă finalitate biologică. Este oportun să aprofundam acest punct. nu va mai fi o erezie dacă h în consideraţie forţe de acest gen. în stare de schiţă. a unor cuvinte ca fascinaţie. Viena. tot în stadiu de schiţă sau de rudimente.] în ceea ce am numit. morale. caractere secundare. a logică şi fizică doar în manifestările ei. tot atîtea „indicii interstiţiale". în timp ce posibilităfiîe legate de un sex sînt dezvoltate. legate de glandele sexuale şi de organele de reproducere. Cum în biologie vitalismul unui Driesch şi al altor "auto obţinut de acum drept de cetăţenie. vrajă şi altele. A fost reluat — a trebuit s reluat — conceptul aristotelic de ehtelehie. Cît de ciudate ar fi toate ac*este fapte. L E. a unei plasme diferenţil denumită. Conceptele de bărbat şi femeie utilizate în mod curent sînt mai mult decît aproximative: nu sînt mult mai mult decît simpli termeni generici. a 17-a. Treptele sexualii iReferindu-ne la învăţătura extrem-orientală. arrhenoplasmj thelyplasmă: ceea ce ar face ca sexul să fie prezent în fiecare cei individuală a organismului32. Aspectul tipic „visător"' îndrăgostiţi e destul de frecvent. vin ulterior. caractere terţiare. Noi cercetări aprofundate în doij niul biologic vor putea confirma sau infirma această ipot^j Oricum ar fi. coprezente în starea originară (un aspect a* acestei împrejurări este existenţa unor complexe hormonale ale celor două sexe. de nimic oprită. este hermafrodită. 32 O. despre care s-a vorbit.

printre altele. de un fel de vampirism psihic înt meiat. iar la unele popoare primitive încă se mai crede. ci şi veşmintele (la aceasta trebuie să asociem unele cazuri_ de „fetişism al îmbrăcămintei"). ceea ce aparţine în m«| fundamental. este că. spre deosebire de cazul geometriei. Fenomenul prezintă apoi în chip notoriu caracteristici in stinctive. masculinul şi femininul în sine. op. Das Weib in derNatur. ca potente reale primordiale care. că fluidul unei fiinţe o pătrunde atît de puternic. prin urmare a unfl fiinţe care nu sînt nici bărbaţi puri. cînd e vorba de fiinţe omeneşti. voi. Bartels. în raporturile amoroase. într-o manieră refl generală.und Volkerkunde. atestată. în Filipine): asemenea practici prezintă un caracter superstiţios sau pur simbolic doar dacă. după care procreaţia ar fi constat 9 realizarea unui amestec între respiraţiile bărbatului şi femeii. în stare pură. PsychopattU Sexualis. p. Cf. ci şi ontologic şi metafizic. Cînd acest autor se îndoieşte că „ia indiviza normali" s-ar putea întîlni efecte de genul acesta legate de centrii olfactivi. punînd toate organele. şi anume în scopul de a le caracteriza şi clasifica. de altfel. citează faptul că fiecare parte din corpul unuia dintre sexe produce o excitaţie erotică asupra celuilalt: căci dacă vrem să explicăm acest fenomen trebuie neapărat să invocăm un factor hiperfizic. ca să ne exprimăm în termeni chinezeşlj 34 Au fost deseori citate cazurile lui Henric al III-lea şi Henric al IV-leaB Franţei. 469. Pornind de aici. Aceasta înseamnă că fl fiecare individ concret calitatea masculină şi cea feminină sa amîndouă prezente într-un dozaj diferit. în general. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ 68 mediul privirii. despre care am vorbit mai sus. ci şi în aspectele cele mai lăuntrice. în sprijinul tezei sale. îi corespunde. dupJ. să revenim la problen* sexuării. în pofida a tdfl aparţine acelui sex. Dacă diferenţa dintre plasmă la bărbat şi la femeie ar fi reală. pentru Mărie de Cleves afli supravieţuit şi morţii tragice a acesteia. ci şi prin acela al mirosului („El a privit-o şi aspirat-o. ce mirosiseră piese de vestimentaţie intimă purtate de ele. se pretinde că pasiunea lui. el idefl tifică evident pe indivizii normali cu cei avînd o sensibilitate „subtilă" mult redusa în Ploss-Bartels. şi faptuM anatomo-fiziologic ca în fiecare individ aparţinînd unui sex să figfl reze rudimente şi ale celuilalt sex. voi. în acelaşi mod. cînd Weininger spune că sexul e prezent în fiecare parte a corpului bărbatului şi al femeii. 9 se poate bănui şi temeiul pe care îl avea pesemne vechea credinj superstiţioasă mexicană. Se cunoaşte rolul special pe care l-a avut sudoarea în unele vrăji populare33. îi revine lui Weininger meritul deosebit de a fi pus în evidenţă această problemă şi chiar de a fi formulat un criteriu metodologic corespunzător: trebuie mai întîi să definim bărbatul absolut şi femeia absolută. I. el însuşi depăşeşte planul acesta atunci cînd. in aici în discuţie doar în mod secundar: posibilitatea. studierea triunghiului in abstracte. ca şi în alte cazuri. TREPTELE SEXUĂRII 69 fundamental yang sau yin.. în măsura în care. ne poate furniza cunoştinţe susceptibile să fie aplicate numeroaselor forme triunghiulare din realitate. este. adică fundamental decisă după principiul masculin sau după principiul feminin. Astfel. e vorba de principiul yang sau de principiul yin care pătrunde fiinţa lăuntrică şi corporalitatea bărbatului şi femeii sub forma unui fluid şi a unei energii formative elementare. 467 şi urm. poate fi recunoscut di către oricine are o sensibilitate destul de rafinată. că termenul latinesc fascinum a avut la origii şi literal o legătură esenţială chiar cu lumea simţului olfactiv. Trebuie remarcăm. care ar fi fost cuprinşi de o pasiune subită şi irezistibilă pentru femei. aici şi-ar avea originea. R. sînt numiţi bărbaţi şi femei35. în cazul lui Henric ■ III-lea. la animale accentuîndu-J şi specializîndu-se în termenii unui fel de demonii a bios -ului. ca măsuri abstracte pentru masculinitatea şi feminitatea bărbaţilor şi femeilor. unui plan superior. Leipzig. în realitate. ca figură geometrică pură. Pe care ° vom Pune în valoare mai jos. secreţionali. mai grosiere. Unul din numele atribuite „corpului subtil" e acela de „corp aromatic". în termeni extrem-orientali. care sînt doar aproximări ale triunghiului perfect. Cazul-limită este cel al unei intoxicaţii erotice susceptibile să se producă nu doar prin inter33 H. Rol jucat.TREPTELE SEXUĂRH 67 rpu bărbatului şi al femeii. pp. p. Rezerva noastră. dar cu condiţia de a nu ne rezuma doar la planul biologic. ca forme de manifestare directă ale unei entelehii diferite. Stuttgart. ci au sermB caracteristic al unor trepte intermediare. bărbatul absolut şi femeia absolută nu sînt concepuţi doar euristic. Ploss und M. . Am spus că sexuarea cunoaşte diferite trepte. nici femei pure. ne şi aflăm în apropierea conceptului acelei atmosfere magnetice diferenţiate proprii indivizilor de sex opus. în Antichitate s-a crezut. pe elementul olfactiv. el are dreptate. dar adeseori şi foarte accentuate. chiar dacă forţa vita™ fluidul fiinţei unui sex dat. 25. I. Maugham)34. sînt menţionate şi credinţefl populare potrivit cărora mirosul trupului (noi am zice: al fiinţei) unei persoaifl poate avea un efect toxic asupra alteia. nu numai în aspectele fizice. se neglijează faptul „psihic" ce Poate fi identificat paralel cu cel fizic. dacă e de sex opus. în miros. spre a putea evalua gradul de sexuare efectivă a acelora care. 1897. pe toate ţesuturile. posibilitatea unei sexuări incomplete. ed. Mirosul bărbaj tului şi mirosul femeii în termeni pur materiali. pe toate retiile o pecete sexuală. ra poate fi explicată decît în funcţie de un corespondent tot psihic] „subtil". la om. aspirarea mirosului şi luarea cu sine a hainelor purtate de fiinţa iubită sînt considerate ca mijloc de menţinere a legăturii şi a fidelităţii atunci cînd cei doi sînt siliţi să se despartă — ca de ex. încît impregnează nu numai trupul. După această deloc inutilă digresiune. ca „idei platoniciene" sau ca arhetipuri. a unul efect psihic corespunzător. născută astfel. cit. S. «•«5-a.. a 10-a. Aici îşi au originea unele practici adeseori perpetuate în obiceiurile îndrăgostiţilor şi ale popoarelor primitive (la acestea din urmă. Relaţia cu simţul olfactiv nu e lipsită de importanţă sexo-logică. von Krafft-Ebing. ea l-a privit şi l-a aspirat". aici. la divers^ specii animale..Mirosul joacă un rol deloc indiferent în magnetismul dragostei fizice şi în „intoxicaţia fluidică" a îndrăgostiţilor. pe toate funcţiile.

Platon. care înseamnă. că sexul e o diferenţiere privind aproape în exclusivitate partea fizică şi biologică a naturii umane şi nu poate avea semnificaţie şi implicaţii decît pentru acele aspecte ale vieţii omeneşti ce depind de această parte naturalistă. în mod analog — spune Platon — fiecare fiinţă poartă în sine o jumătate a întregului doveditor şi caută instinctiv şi necontenit „frîntura ruptă din ei însuşi". Această lege b găsim exprimată în genere încă la Platon.. Nu existăm decît ca bărbaţi sau ca femei. folosit în vechime pentru recunoaşterea reciprocă a două persoane. aceeaşi idee apare la Schopenhauer38". în sfîrşit.. cit. pp.ov36.] cînd acestea angajează straturile cele mai profunde ale fiinţei. Punctul acesta de vedere va fi apărat împotriva tuturor acelora care astăzi susţin că a fi bărbat sau femeie este ceva accidental şi secundar în raport cu existenţa în general ca fiinţe umane. Adevărul e însă că sexul. aşadar. această situaţie se realizează atunci cînd anumită treaptă de virilitate îşi găseşte echivalentul într-un gn corespunzător de feminitate dintr-o altă fiinţă. 37ft/d. astfel încît ambele Părţi să poată deveni una37. ed. a cărui hipertrofie caracterizează fazele degenerate şi citadinizate ale unei civilizaţii. mască.! ei. expresie ce desemna un obiect tăiat în două părţi. cu alte cuvinte complementul. Şi dacă există. în funcţie de indivizi. Banchetul. cînd mai mică. De aici derivă prima lege a atracţiilor sexuale. dobîndită. III. O idee analoagă stă. înainte şi dincolo de trup. în spiritul însuşi. Weiningei a propus o adevărată formulă pentru fundamentul prim al atracţie sexuale. care spune că precondiţia unei pasiuni puternice 35 36 Weininger. sexul continuă să fie conceput ca un „destin". Caracterul condiţionat al sexului nu este însă suprimat din acest motiv. 70 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA este ca două persoane să se neutralizeze reciproc. Mai dezvoltată. tocmai aceştia stau efectiv la baza polarităţii! primordiale a sexelor şi provoacă. aici. trepte intermediare de sexuare. sînt cei care se iubesc şi caută să sM unească prin fiecare bărbat şi fiecare femeie. un domeniu al suprastructurilor şi formelor intelectualizate şi sociale. cfl 39 40 Op. potrivit căruM| mirele şi mireasa sînt încoronaţi şi consideraţi ca Regele şi Regina. de fapt. bărbatul carele trei sferturi ar fi bărbat] iyang) şi pe un sfert femeie (yin) îşi va găsi complementul sexuak natural. după cum s-a văzut. aşadar. există în general ceva bărbătesd în femeie şi ceva femeiesc în bărbat. Pornind chiar de la ideea că.dacă în bărbaţii şi femeile concrete au un grad de manifestare mai mare sau mai mic. 191 d. prima scînteie a erosului. abstracţie făcînd de unele cazuri-limită (sau de unele experienţe-limită. într-o femeie pe un sfafl bărbat (yang) şi pe trei sferturi femeie (yin): tocmai pentru că sumH cotelor-părji ar reprezenta bărbatul absolut întreg şi femeia absolută j întreagă40. aşa cum fac ui acid şi o bază cînd formează o sare: astfel. I. şi anume: m măsura în care nu sînt atestate forme ale unei depăşiri efectivul condiţiei umane. imaginea pe care ne-o înfăţişează fiecare bărbat normal şi fiecare femeie obişnuită este un dozaj diferit al calităţii masculine pure şi al calităţii feminine pure.. cînd partea arătată de una dintre ele coincidea perfect cu partea rămasă în păstrarea celeilalte persoane. cînd pune la baza ei un complementarism. masca actorului (în u . după cum se ştie. una dintre condiţiile esenţiale ale alegerilor sexuale. el nu poate fi valabil decît pentru o umanitate debilitată prin regresiune şi degenerescentă. se obţine ca total omul absolut şi femeia] absolută. cit. 7-l3). De exemplul. î 11.j Făcînd şi de astă dată abstracţie de cazurile excepţionale în care sexul este depăşit pur şi simplu pentru că însăşi condiţia umană în genere e depăşită. prin urmare afirmaţia! că toate femeile iubesc un singur bărbat şi toţi bărbaţii iubesc* singură femeie este corectă41. cap. ceea ce e foarte important de adăugat). artificială. p. A doua e cea exterioară. Prin urmare. de care se va simţi atras în chip irezistibil şi în contact cui care se va dezvolta un intens magnetism. în fond. adunînd părţile de masculinitate şi de feminitate! prezente în amîndoi. este o realitate că deseori luăm drept fenomen „transsexual" ceea ce. In realitate. SEX FIZIC ŞI SEX INTERN 71 n fapt fundamental al naturii umane. Un asemenea punct de vedere este ' abstract şi neorganic. Geschlecht un Charakter. asta înseamnă doar că menţionata calitate-bază manifestă o intensitate cînd mai mare. I (pp. cit. întrucît există divei trepte de sexuare. care se formează în viaţa de relaţie şi care creează „persoana" individului: persoană. 38 Metaphysik der Geschlechtstiebe. înainte de a fi astfel şi exterior: calitatea masculină sau feminină primordială pătrunde şi impregnează întreaga fiinţă. dacă luăm drept criterid bărbatul absolut şi femeia absolută. într-o anumită măsură. Eşti bărbat sau femeie în interior. Mai jos vom releva că fiecare fiinţă umană se compune din două PăQLJUna este cea esenţială. sînt totuşi permanent şi invizibil prezente şi active în ei şi în ele. iar luna yin. Cine îl îmbrăţişează dovedeşte că nu ştie să vadă decît aspectele-limită cele mai grosolane şi mai tangibile ale sexului. pentru care a folosit denumirea de ov|a(îoA. el consideră că atracţia maximă dintre un bărbat şi o femeie de felul acesta se trezeşte îni momentul cînd. 41 Aceasta pare să fie şi semnificaţia ascunsă în ritul nupţial. ed. 3l-52. Sex fizic şi sex intern Aici îşi găseşte locul o consideraţie de principiu. dacă putem spune astfel. şi la temeiul vechii concepţii astrologie* potrivit căreia atracţia reciprocă ar cere ca la naşterea bărbatului şi a femeii soarelS şi luna să-şi schimbe locul (adică bărbatul să aibă soarele ca semn atunci tfH femeia are luna) — soarele fiind yang. în accepţiunea originară a cuvîntului. I. în realitate. cap. există în suflet şi. Formula propusă de către Weiningerj fixează. priveşte un domeniu rupt de viaţă şi de toate forţele formative profunde. aşa cum o culoare pătrunde un lichid. 102.

cf. ceva analog fiind valabil şi pentru bărbat. dar Şi în funcţie de tipul de civilizaţie. egalizîndu-se cu bărbatul: tocmai pentru că înzestrările. este neorganică şi potenţial stăm dardizată. SEX FIZIC ŞI SEX INTERN 73 ţj ate. doamnele! pline de aşa-zise ambiţii intelectuale. la rîndul lor. o sexuare ce se arată numai în termeni fizici. achiziţionabil. a inteligenţei logice şi practic» simplu ace oriu al vieţii şi al spiritului care sînt. acestea. teratologice. Civilizaţia modernă. Tipologic voi bind. să o repetăm. de a degenera^JUnicul criteriu calitativ este. într-o asemenea ipoteză. ed. intelectual. . Evola. consecinţa obişnuită a acestei stări de lucruri est o anesteziere şi o sălbăticire primitivistă a vieţii sexualej D( atunci va apărea puţin important dacă eşti bărbat sau femeie şi te mai puţină valoare i se va atribui acestui fapt în ceea ce ţine de pin cizarea vocaţiilor. care un ţăran credincios pămîntului şi îndeplinindu-şi în chip desăvîrşit funcţia e superior unui rege incapabil să şi-o ducă la bun sfîrşit pe a sa. Cu alte cuvinte. E un fapt notoriu că putem fi bărbaţi după corp. între bărbat şi femeie există o diversitate care exclude orice măsură comună. o parte sau alta poate fi mai dezvoltată.. »■ 200.se poate face e de a stabili superioritatea sau inferioritatea unei femei date în funcţie de mai marea sau mai mica ei apropiere de tipicitatea feminină. 74 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA rabile cu cazurile întîlnite în domeniul raselor (indivizi cu caraq teristicile somatice ale unei rase şi cu cele psihice şi spirituale alj altei rase). ar echivala cu dreptul femeii de a se denatura. singurul lucru ce. ap<8 tudinile. Şi încă pînă într-atîta. a individului „social". Fenomenul menţionat poate explica prin faptul că în anumite cazuri acest proces s-a cei trat mai mult asupra unui domeniu dat şi a creat astfel asimetrii dij cauză că restul nu a fost format în aceeaşi măsură. în acelaşi fel în. diferenţiate.opoziţie cu „faţa". spre deţ sebire d6 civilizaţiile normale care i-o vor recunoaşte întotdeaunj Şi desigur. pentru dreptul femeii de. şi anume cu cea esenţială). cînd nu se mai poate vorbi de sex doar fiindcă pînă la anumit punct condiţia umană a fost depăşită. decisiv rămîne însă întotdeauna factorul intern. ar fi inferioară bărbatulu/. I. aceeaşi constatare fiind valabilă şi pentru femeie. S-a spus pe bună dreptate că feminismul nu a luptat în realifSTe pentru „drepturile femeii". fără a fi astfel şi în spirit {anima mulieris in corpore inclusa virili) Şi invers. Sînt. practic şi „spiritualizat". cit. a părţii exterioare şi construite. ce poate fi însă pusă în legătură cu cealaltă parte. comportamentele. cazuri de asimetrie datorate unor factori diverşi. biol<B gici şi chiar psihologici. intelectualistă şi socializat punînd tot mai mult accentul pe ceea ce este lipsit de conexiuni latura esenţială a fiinţelor umane. Nu încape nici o îndoială că o femeie care este în mod desăvîrşit femeie este superioară bărbatului care e în mod imperfect bărbat. In fem acesta a putut femeia modernă să pătrundă rapid în toate don» niile. De aceea. unde domneşte legea sexuliB mai întîi în termeni ontologici şi abia pe urmă în cei fizici. fără aşi da seama. aşadar. fizic vorbind. activităţile cele mai caracteristice™ mai răspîndite în civilizaţia modernă nu mai au decît o foaiM redusă legătură cu planul profund. în funcţie de indivizi. provoacă şi sporesc regresiunea. O atare problemă este lipsită de sens deoarece presiM pune o comensurabilitate. din ambiţii greşit orientate. practicistă. Numai în as« menea cazuri faptul sexului poate ajunge a fi considerat ca secui dar şi neglijabil. treEuîe să reţinem că masculinitatea şi feminitatea sînt în primul rînd fapte de ordin intern. criteriul de măsură pentru fiecare dintre sexe nu poate fi dat de către sexul opus. şi excluzînd rarele cazufl 42 Cît despre forma-limită a subproduselor feminine modeme: „Doamnefl acelea fără sex care frecventează cartierele distinse ale marilor oraşe. O'Flaherty). însăşi diferenţa dintre psihf logia masculină şi psihologia feminină se reduce considerabil. sexul intern. ca „exclusiv femeie". compan on 43 Despre toate acestea. ci exclusiv de „ideea" propriului sex. este bărbat sau femeii şi nici unitatea procesului de sexuare.şi urm. Eroarea ce stă la baza competiţiei feriăB nişte făcîndui cu putinţă succesul este tocmai supraevaluară proprie civilizaţiei moderne. chiar dacă ar fi posibil dincolo de planul exterior practicist-intelectuaî mai sus menţionat. a „măştii". valorile ei derivă parţial dintr-o regresiune a tipurilofl acestea. Limita degenerativă corespunde unei dezvoltări aproape exclusive. ca şi dintr-un complex de inferioritate — din ideea eronată că o femeie ca atare. care se 72 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ constituie aproape autonom şi nu mai menţine decît foarte puţin« raporturi organice cu fiinţa profundă şi esenţială. lăsînd la o parte tot cee^H este construit. în realitate. Aceasta nu prejudiciază însă calitatea de bază a fluidul! pe care-l posedă o fiinţă dacă. a deveni egală cu bărbatul: ceea ce. Rivolta contro ii mondo modemo. principală sursă de venituri pentru medidS divinatori. % în domeniul ideilor de care ne ocupăm acum. psihanalişti. f j Numai în treacăt îşi poate afla locul aici o referire la acea vexa™ quaestioa inferiorităţii. în raport cu tipul. de femeia pură sau absolută. îneît sexul interior poate să nu corespundă cu cel fizic. ci. acela al gradului de mai "mult sau mai puţin desăvîrşită realizare a naturii proprii. de formarea eului. egalităţii sau superiorităţii femeii în rapo« cu bărbatul. chiar şi facultăţi sau înzestrări aparent comune şi „neutrale" au o funcţionalitate şi o amprentă diferită după cum sînt prezente la bărbat sau la femefejintrebarea dacă „femeia" este superioară sau inferioară „bărbatului" e la-fel de inutilă ca şi întrebarea dacă apa e superioară sau inferioară focului. efl şi de către femeie42. de modul de viaţă. oricît ar fi de dez| voltată. ideea lor platonică". ambele deojjM trivă. pe cînd inteligenţa e amorfă şi „neutrală" W poate fi dezvoltată aproape în egală măsură atît de către bărbat. scriitori preposi" (L. „Revendicările" femeii moderhe îşi trag originea. exterior.

şi tu mi-ai] turnat foc în vine. şi e locul a ceea ce în filozofie a fost numtyprincipium individuationis. Solomon. nu numai existenţială. Dar şi în ea.. CONDIŢIONĂRI ŞI FORME -T5 Faptului. şi] tu mi-ai luat castitatea. trebuie să examinăm mai în amănunt structura fiinţei umane. vor putea produce importante efecte modificatoare ale adevăratelor caracteristici doar la animale şi la fiinţe umane interiormente puţin diferenţiate: nu la bărbaţi şi la femei compleţi. fie din punct de vedere fizic. Această inter-condiţionare este rigidă numai în cazul unor indivizi primitivi. nu doar să nu distrugă impulsul sexual. în domeniul psihologicie tot ceea ce. E necesar să relevăm toate acestea pentw că de ele trebuie să ţinem seama în cercetarea legii atracţiei sexuale. tot ceea ce se referă la cel de-al doilea are un grad notabil de determinare şi de stabilitate. Nivelul al treilea şi cel mai profund priveşte forţe elementara superioare şi anterioare individuaţiei. Ca exemple deseori citate sînt Narses. pe lîngă înalta forţă evocatoare. profetul. în opera lui Richard Strauss. Aristonicus. ci sînt concepute astfel încît să includă eredităţi. celui mai exterior. se şi omoară pentru ea. un locţiitor al lui Belisarie. Aceasta poate avea legătură: cu cele două diferenţieri extreme ale femininului şi masculinului. pînăj la urmă. Ce să fac acum fără tine? Nici fluviile. la om. pp."44 44 în drama lui O. „daniH celor şapte văluri" al Salomeei. el se poate afirma într-o deplină independenţă de condiţiile fizice/Astfel. în acest domeniu se găseşte şi prima rădăcina a sexului şi în cuprinsul . Haly. 257-258). cauze. chiar dacă într-un moa obscur. filozoful Favorinus. despre care e vorba în legea aceasta! trebuie înţelese în sens complet şi ca atare în întreaga lor coim plexitate eventuală. miniştrii Photinos şi Euprotos. Eliade. Aceasta i-a făcut pe Kant şi pe Schopenhauer să vorbească despre. M.. şi chiar mai mult. o excită şi o trezeşte pe femeia absolută: în cazul-limită. fie psihic. Salomeea e fascinată de IokaJ naan. Glăsuitor e un exemplu creat dej artă. cît la învăţăturile tradiţionale. unul dintre cei mai buni generali ai Antichităţii tîrzii. vor rezulta trei niveluri. Ea. mare vizir al lui Soliman al II-lea. referindu-ne nu atît la studiile moderne. Salomeea nu-l vede pa centurionul aprins de iubire pentru ea şi care-i oferă totul şi. „Cantităţile" reciproc integrate de masculinitate şi feminitate. însăşi virilitatea spirituală. adică relativ la domeniul care stă în spatele întregii. toate manipulările hormonale de tip pur necromantic la care se pretează biologii moderni. Dacă însă sexul intern este suficient de dezvoltat.-»-> I 76 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ innata a fiecăruia în parte. Despre] latura metafizică. Yogaii immortalie et liberte. acela al Salomeei lui Oscar Wilde. Wilde trebuie să facem abstracţie de elementele estetizanB însoţitoare. „liberă" şi labilă. al eventualului grad diferit de sexuare sub raport fizic şi spiritual. bazîndu-se pe ideea că sexul nu depinde de nimic altceva decît de o „formulă hormonală" oarecare. are un fond cosmico-analogici absolut pregnant: tema Lunii şi a Nopţii domină întreaga acţiune. Abelard însuşi şi mulţi alţii. ci se dirijează şi către supranatural. nu se restrîng doar la factorii ereditari şi filetici. şi se distinge de oricare alta din specia sa. Eram pură şi neprihănită. i se asociază altul: acela al intercondi-tionărilor diferite dintre sexul intern şi sexul corpului. ordini a fenomenelor percepute în spaţiu şi timp. Sgre deosebire de tot ce e propriu primului dintrej cele trei niveluri. Relativitatea condiţionărilor inferioare se confirmă pînă şi în cazul unor castraţi: diminuarea fizică poate. care alcătuiesc însă fondul! ultim al individului. şi atunci cînd respectiva virilitate nu este doar a războinicului saij a conducătorului. există <M atmosferă care. esenţial şi cel mai profund. nici] apele cele mari nu-mi vor mai putea stinge focul patimii. individ a cărui formă e destul de arbitrară. Astfel. un „caracter transcendental" al fiecărui individ ca despre un fapt „noumenal". îi spune: „Eram fecioară. natura . în plus. dans asupra căruia vom reveni. în fapt. în doctrina indiană. 12. constituie caracter şi natură proprie. anume datorită caracterului său „construiţi/Cel de-al doilea nivel aparţine deja fiinţei profunde sau dimensiunii de profunzime a fiinţei. 115. Dacă adineauri am deosebit două părţi sau straturi principale ale fiinţei umane (esenţa şi persoana exterioară). Aici acţionează forţele prin intermediul cărora o fiinţă este ceea ce este. ceea ce am numit „faţa" lui în opoziţie cu „masca" lui. în legătură cu acest plan. Paris.rămîne oarecum o sexuare trunchiată şi vidăJCine nu ei bărbat în spirit şi în suflet nu e cu adevărat bărbat — ceea ce 1 valabil şi pentru femeie. tot aici este şi locul „naturii proprii". aceste forţe formative sînt numite samskăra sau văsană. adică degradaţi în raport cu tipul. mai sus relevat. mai sus menţionate. acum trebuie să subîmpărţim în două la rîndul său primul dintre aceste domenii. „tipici". 1954. prescurtări şi influenţe a căror origine se poate situa şi dincolo de limitele unei singure vieţi omeneşti45. a acestui din urmă caii vom vorbi în cele ce urmează. ascetul. La sărbătoarea Mahăvrata se practica împreunarea rituală a unei prostituate ciK un ascet (brahmacărin) în acelaşi loc consacrat sacrificiului (cf. ci poate chiar să nu dăuneze virilităţii interioare. Cel dintîi este nivelul individului exterior ca o construcţie socială. cum s-a şi spus. Condiţionări şi forme ale atracţiei erotice în vederea unei definiţii complete a factorilor ce intervin în alegerile sexuale. în totul. fecioara.

ed. de WagnerJ în general. în anumite limite. se produce „pasiune fatală" care. despre ritualul secret tantric. ca şi cum ar fi unica femeie. predominant. de o beţie anagogică şi o beţie catagogică. apoi alte condiţionări mai specifice. 61. 102-l05. după cum vom vedea. Poate fi exact contrariul46. fiecare bărbat alege femeia care să-i fie tovarăşă de rit (referinţe la Eliade. şi care leagă. dintre nivelui proTund şi nivelul intermediar. în care sarcina libidoului e încă liberă şi fluctuantă. cînd se vorbeşte de acele covps de foudre. care asigură condiţia unei ] atracţii suficient de intense. Există aici -un principiu al indiferenţei] sau al dislocabilităţii. Ne putem referi şi la promiscuitatea intenţională în vigoare cu ocazia anumitor sărbători sezoniere. forţa stratului celui mai profund acţionează într-un mod direct. Chiar şi mul-j tiplicitatea experienţelor poate contribui la înlăturarea fixităţii pro. deja formulată. 103. despre care am vorbit.. de exemplu. este vorba atunci de acele cazuri în care. ci femeia. 54 şi urm. atunci. cit. şi obiectul dorinţei sale va] fi mai indeterminat şi. propriu formelor animalice şi brute ale erosului (aşa-numita „lipsă de alegere specifică animalelor"). în egală măsură. Lo Yoga della potenza. 336 şi urm. căci aici este activă i forţă şi apasă o „sarcină" care trec dincolo de individ. de la numele unui fel de pieptar purtat de fetele participante: alegînd prin tragere la sorţi • veşmîntul. dincolo de faptul că este femeie şi că prezintă complementarităţile ontologice. J mai tîrziu. Roma. °P. traumatice. f Prima lege de care ascultă procesul sexului la nivelul cel mai profund e aceea. ale acuplării' ajunge la acest planJÎn acest sens. acea unică femeie determinată (acel bărbat determinat. în Bacanale şi Satumale. şi în el îşi are obîrşia iluzia că iubim o femeiel pentru una sau alta dintre calităţile ei. cel al individului exterior. în celălalt caz). într-o experienţă dionisiacă/Nu e însă totdeauna adevărat că forma cea mai vulgară şi mai animalică de dragoste e 45 Despre samskăra şi văsană cf. fiinţa ei nudă/ Cînd însă forţa] profundă a erosului nu scaldă direct planul intermediar şi nici nuj se fixează complet în el (cum se întîmplă în marea majoritate a] cazurilor). 78 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUAlA elementară proprie stratului celui mai profund şi procesului prima se transferă şi se fixează pe acest plan intermediar. ed. nu doar de o singură fiinţă feminină (sau masculină. atracţia respectivă este ceva ce trece dincolo de individ. nu e aproape niciodată fericit dacă rămîne în sfera omenească şi profană. iar toţi bărbaţii] iubesc o singură femeie. râmîne un anumit joc de indeterminare: în locul „femeii j unice" şi insubstituibile avem un anumit tip aproximativ („tipul j propriu"). deoarece există două posibilităţi opuse de dezinvidualizare. prezentat de mai multe "fiinţe. devin aproape subit active condiţionările sau legăturile. 47 Există aici o certă analogie îndepărtată cu distincţia freudiană dintre „pro-cesul psihic primar". Evola. pînâ cînd totul se poate accentua şi fixa. pp. a integrării calităţii masculine pure şi a calităţii feminine pure în unirea unui bărbat cu o femeiejLa limita dintre al treilea şi al doilea strat. de ordin somatic şi caracteriologic individual. Acelaşi lucru se poate spune despre faptul că în criza acuplării bărbatul aproape îşi pierde individualitatea: el şi-o poate pierde în două moduri contrarii. în acest nou stadiu nu mai este indiferent.] | prii unei prime perioade din viaţa erotică. p. Şi cînd toată forţa 46 Unele rituri de magie sexuală colectivă se numesc colI-mSrga. în virtutea corespondenţelor analogice dintr^ limita superioară şi limita inferioară. care se manifestă. ed. este fiinţa ei.. nivelul intermediar este totodată cel al „idealiză-l rilor" femeii iubite.. pp. iubeşti femeia în fiecare femeie. de dragoste la prima vedere.lui se trezeşte forţa originară a erosuluij Planul acesta în sine este anterior formei şi determinaţiei. Astfel. Eliade. Yoga etc. a complementarismului. în funcţie de o deschidere „descendentă" şi o deschidere „ascendentă". şi Evola. cel al indi-viduaţiei şi al „caracterului transcendental". în timp ce lucrul cu adevăraţi iubit. Dar această libertate de mişcare saul dislocabilitate a erosului poate avea şi altă cauză: imperfecta indi-| viduaţie a unei anumite fiinţe. acest principiu este în vigoarej fie în impulsulorb care împinge către o fiinţă de sex opus doar pentru că e de sex opus. . iatj experienţa erotică în formele-limită. de aici iau naştere adesea veritabile scurtcircuite în sens propriu şi situaţii precum aceea exemplificată în Tristan şi holda. 60. neobstaculat. menţionata mutabili-l tate şi indeterminare a propriului complement sexual creşte peste ] măsură în alegerea . este valabil citatul de mai susJ şi anume că toate îemeile iubesc un singur bărbat. adică ideea că poţi iubi şi poţi să fi iubit doar de o anumită femeie ca individ. a 2-jfl 1968. ajungînd să creeze iluzia insubstituibilităţii47: este credinţa în „dragostea unică". Dacă chipul intern al unei fiinţe nul e foarte precis. şi „proe sul psihic secundar". în cazul femeii). mulţumită unor circumstanţe speciale. fie în formele pozitiv dezindividualizate ale erosului. cînd se spune că dragostea ori se naşte din prima clipă. Aici încep. pentru pasiunea şi înclinaţia erotică. ori nu se mai naşte. de pildă. cînd centrul! de greutate al propriei fiinţe cade asupra lui. cit. să-şi exercite influenţa asupra alegerii condiţionările rasei. ale unei fiinţe date. pp. Pe planul cel mai pro-] fund. Este un pur mit că în atare momente „specia se substituie individului"."■ şi mai jos. în care aceasta se leagă de o anumită reprezentare şi greu 86 mai desprinde de ea.cit. 92.). Fiecare proces capătă formă şi determinaţie pe măsură ce energia pătrund® celelalte două planuri sau straturi. proprii iridi-viduaţiei'sau naturii proprii. tot ceea ce este o anumită femeie. în fine. Trecînd la ultimul nivel.. Bâlzac a observau că în prima femeie iubită iubeşti totul. Lo Yoga della potenza. înlocuibil. • CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 77 aceea în care nu iubeşti o femeie. 402. procesul continuîndu-se în ele| Cu ajutorul acestei scheme se poate surprinde sub toate aspeci tele ceea ce se întîmplă în atracţia sexuală.

Sînt cazurile care l-au făcut pe Chamfort să vorbească de un „drept divin al iubirii": „îls s'appartiennent [îndrăgostiţii] de droit divin. pot să şi cadă însă pradă unor forme sexuale maniacale. abstracţie făcînd de toţi aceşti factori. prin neutralizarea straturilor mai puţin pr<8 funde ps care acesta le traversează şi rămîne aproape legat d fiind supus mai sus menţionatelor condiţionări în experienţa bărbaţilor şi femeilor comune. Pe aceeaşi lifl sînt filtrele amoroase. vanitatea etc. De aici. cit. Alt caz. acordînd pretutindeni o mai mare atenţie la tot ce e propriu stra-'ului celui mai profund şi mai individuat al „naturii proprii" în mod normal. a căror veritabilă natură e absolut ign de oamenii moderni. cu alte cuvinte că au provocat. La fel trebuie să gîndim în cazul tuturor acelor condB ţionări care. factori determinanţi pot deveni cei j sociali şi ambientali: clasa. şi cm într-un grad sau altul. afinităţile proprii respectivului plan pot. toate valorile care ar fi fost determinante."48 Şi în viaţa modernă asemenea cazuri sînt foarte numeroase şi ele au furnizat materia preferată unui anumit gen de teatru şi de literatură: tocmai pentru că în civilizaţia modernă s-a nutrit iluzia că relaţiile dintre sexe pot fi centralizate şi sistematizate pe planul cel mai exterior. ea să stabilească starea magnetică sfl magică. dacă procesul s-ar fij centrat pe planul intermediar. malgr6 Ies lois et Ies conventions humaines. p. şi cea mai desăvîrşită maşină va rămî^ . Apar apoi! noi condiţionări pentru ceea ce. îşi înrîlneşte propriul complement. la nivelul intermediar. în materie de relaţii intersexuale. la rândul) lor. Altă consecinţă e fenomenul endemic al divorţurilor şi recăsătoririlorîn civilizaţiile „monogamice" cele mai frapant „modeme". Civilizaţiile precedente fu specific organic. se poate. raportabii la acelaşi context. în acest context. chiar şi unicitatea „pasiunii fatale". moda. activarea „voltajului" propriu planului celui mai profund. Chiar afinităţile determinate de planul naturii proprii şi de samskăra. nu sînt niciodată evaluate conform adevăratei lor naturi. a faptului că s-au jucat cu focul. să arunce discredit asupra a tot ce este propriu domeniuiuu exterior al moralei sociale şi al instituţiilor. tantrism). pot corespunde teoretic gradului optim pentru atracţia sexuală: e obligatoriu ca. eliminînd toţi factorii de afinitate caracterială şi. aceasta. întocmai după cum legea afinităţii în vigoare pe acest plan. Cazul e simetric cu cel în care.. sa se trezească forţa primară a erosuiui. aşa cum vom vedea. punînd capăt permutabilitâţii obiectului urmărit de erosul lor. Dar aceste cazuri sîrit extrem de rare în domeniul profan şi. cel mai exterior al individului social. cauzat de dislocabilitatea erosului caracteristică straturilor celor mai superficiale ale fiinţei. 110. Ajunge însă ca erosul să-şi reia brusc adevăratul caracter şi săşi urmeze condiţionările ce-i sînt proprii în straturile cele mai profunde. op. pe" cele două planuri mai puţin profunde ale fiinfl umane. pe cînd în toate I celelalte privinţe. în sfîrşit. pe de o parte. cînd sistemul în vigoare nu era P°ugamic. pot face să sară în aer sau să surpe tot ceea ce şi-a creat individul social în cadrul instituţiilor civilizaţiei şi societăţii cărora le aparţine. poate acţiona catastrofic în dome48 49 Apud Schopenhauer. drumul duce şi la unele forme ale demonologiei cu bază erotică. la un moment dat. în cazul întîlnirii persoanei complementare. cu diversele premise. experienţa erotică se numără printre acelea ce prezintă mai mult un caracter pasiv. cînd. în tot ce s-a spus pînă acum nu trebuie niciodată să confundară rolul factorilor care condiţionează cu rolul factorilor care deţemiinm Pentru ca o maşină să producă anumite efecte şi să dea randame™ trebuie să fie alcătuită din piese corespunzătoare şi aceste piesa sS fie asamblate în mod adecvat — aceasta e condiţia. putem avea» tipul libertinului care caută numai „plăcerea" şi preţuieşte o femeie:! numai după gradul în care crede că io poate oferi. pentru el. fără rădăcini adînci. 80 EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ niul individului social şi al obligaţiilor sale. Dacă insă lipseşte forţa motrice. pentru ca să acţioneze în mod catastrofal asupra a tot ceea ce s-a format. Atunci dispare încă Q dată „unicitatea". In alte cazuri. tradiţia. menţiona faptul că exista mijloace artificiale pentru a degaja mai mult sau mai puţin elementară a erosuiui. poate să ajungă în acest] plan şi să se fixeze acolo: şi dragostea normală. Astfel. imobilă. Putem cita încă de pe acum acţiudM alcoolului şi a unor stupefiante şi e de notat tot de pe acum m unele substanţe de acest gen au avut adeseori rolul de adjuvanţiM utilizarea sacrală a sexului (dionisism. o femeie este mai mult sau mai puţin la fel cu alta. E ca şi cum procesele corespunzătoare ar apărea şi s-ar derula de la sine. la un „voltaj" sau altul. aşa cum am spus. adică «cînd chiar abstracţie de forţa coercitivă a instituţiilor. este cel al unei pasiuni şi al unei atracţii sexuale elementare ce se poate asocia cu dispreţ şi chiar ură între cei doi îndrăgostiţi: aici acţionează energia planului celui mai profund. fără ca voinţa persoanei să intervină: ei nu îi este dat nici măcar să le centreze exact într-unui sau altul din .sexuală. şi anume acela care precedă însuşi planul unde se manifestă samskăra şi individuaţia. pe acest plan totul j e neorganic. în domeniul acesta. ba j la adevărata magie sexuală propriu-zisă. social. cînd se ivesc. neorganic şi artificjâ!f!J în aceiaşi termeni ca şi cei ai catastrofelor menţionate adineauri se pot explica şi cazurile acelor libertini ce sfîrşesc prin a cădea victime ale propriului joc şi prjn a se îndrăgosti de o anumită femeie. urmare. din eros. despre care am spus că e substratul oricărei iubiri sexuajj CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 81 La individul comun şi cu deosebire la individul civilizat din Occident. „civilizată" şi bur-l CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 79 aheză se defineşte în mare măsură tocmai prin ele. garantau în schimb un grad mai mare de stabilitate unirii dintre fiinţe de sex opus. asupra cărora ne vom opri mai jos. După cum am spus. E de la sine înţeles că asemenea irupţii eventuale pot acţiona catastrofal şi pe planul „dragostei unice".

la care experienţa erotică în sine are mai multă însemnătate decît relaţia cu o femeie sau alta ca persoană (ca în zicala arabă: „Un fruct. j două teorii despre dragoste expuse de către Aristofan şi. New York. întîlnim aici. vom cita un'singur exemplu. semnul unei civilizaţii superioare50. apoi. în general. începi să te îndoieşti de sinceritatea şi profunzimea unui sentiment sau ale unei dorinţe. a suferi. : Pentru noi. ceea ce se spune despre dragoste în Banchetul lui Platon. Alegem dintre ele unul care. au fost examinate condiţionările legate de complementarismul existenţial al fiinţelor ce se iubesc. să aruncăm o privire asupra drumului parcurs. atunci cînd ea nu se iveşte. respectiv. 82 50 Cf. cu cît mai hotărîtă va fi diferenţierea sexelor. L'Aico ela Clava. J. în funcţie de indivizi — de diferenţierea lor internă —. Mitul tradiţional are valoarea unei chei. ] Diotima. se poate recunoaşte că trecerea de la poligamie (sau de la matrimo-niul antic admiţînd ca integrare legitimă concubinajul) la mono-gamie. înainte de a merge mai departe. în sfîrşit. apoi alt fruct"). Această situaţie e considerată ca fiind atît de firească şi normală. Există mai multe mituri care se pretează la aprofundarea probleJ mei metafizice a sexului. s-ar putea crede însă că. . Ne găsim astfel aduşi în centrul metafizicii sexului în sens propriu. în cadrul unei doctrine despre straturile multiple ale persoanei: s-a relevat însă că. 1902. XII („Liberta del sesso e "bertâ dai sesso"). drept bază a tot şi drept forţă primară. al biologiei sau al psihologiei. De vreme ce nu am afirmat că aceasta ar corespunde întotdeauna unor situaţii identice cu cele . Crawley. rămîne să căutăm semnificaţia acestui fapt. se identifică cu practici magice de dragoste care trezesc forţa de atracţie dintre cele două sexe ca pe o putere irezistibilă51. ele pot fi întîlnite mai cu seamă în lumea antică şi în rîndul populaţiilor primitive. este mai degrabă simptomul unei potenţiale şi mult mai puternice aserviri a bărbatului faţă de eros şi de femeie. De ea se va şi ocupa capitolul următor. e. Vom vedea că cele două teorii se completează oarecum. CONDIŢIONĂRI ŞI FORME 83 în acest punct. dimpotrivă. amestecate cu mitul. cu atît mai intens va fi procesul. pasul decisiv. în această privinţă. un tip. Şi. Capitolul II METAFIZICA SEXULUI 13. cînd nu poţi să nu simţi sau să nu faci altfel. drept consecinţă. în care Eul are un mai mare grad de libertate în raport cu erosul (cu un mai mare grad de dis" locabilitate şi. cînd lipseşte constrîngerea. 318. mai mult sau mai puţin. Mystic Rose. EROS ŞI DRAGOSTE SEXUALĂ Cît priveşte elementele unei tehnici menite să acţioneze asupra diverselor condiţionări existenţiale ale erosului. trebuie să luăm în considerare ceea ce provine direct din. şi el. orientate spre exterior şi neorganice proprii orientării libertine. de la leiden. Am respins orice interpretare biologică finalistă a faptului erotic. raportul masculinităţii absolute cu feminitatea absolută.cele trei domenii sau niveluri menţionate. punînd în lumină antinomiile şi problematica erosului. De exemplu.: cu referire specială la tema care ne interesează aici. Ca bază. 51 E. Mai ales în perioada precedentă s-a încercat explicarea mitului cu ajutorul istoriei naturale. fie şi cu riscul de-a alimenta un fel de demonie sau de posedare. am făcut. am aprofundat această teorie cu ajutorul unor date extrase tlin învăţăturile tradiţionale. mitul însuşi va explica tot acest material. fenomenul acesta e mai mult sau mai puţin evident. Doctrina antică despre o alterare invizibilă ce se produce în sînge atunci cînd sîntem cuprinşi de eros a fost revalorizată de noi. Observaţia e valabilă şi pentru termenul german Leidenschaft. Asta înseamnă însă că trebuie să ne întrebăm şi care e semnificaţia sexului în sine. am putea face în acest sens consideraţii de psihologie diferenţială. Mitul androginului Forrrîa specifică prin care lumea tradiţională a exprimat semni-ficaţiile ultime ale fiinţei a fost mitul. care vorbesc despre o stare sau despre un fluid declanşat „catalitic" în îndrăgostiţi prin prezenţa forţelor fundamentale (yin şi yang) care definesc polaritatea sexuală şi sexuarea în general: corelativul este o deplasare a planului conştiinţei. printre cele mai puţin îndepărtate. în diferitele lui forme din limbile romanice. înseamnă a pătimi. p. care. pornind de la diferitele instituţii. Găsim asemenea indicii chiar în cuvintele cele mai uzate: cuvîntu! passio exprimă. şi anume faptul că deseori riturile de căsătorie. un grad mai mic de fixare). vom lua. Deocamdată. Milano. atragem însă 3 atenţia că aceleaşi semnificaţii sînt conţinute şi în mituri ce aparţin ] altor culturi. Mai departe. în esenţă. iar explicaţia întemeiată pe însuşi „principiul plăcerii" freudian am considerat-o la fel de nesatisfăcătoare ca şi aceea ce recurge la un fantezist „instinct al reproducerii" ca fapt primar al impulsului erotic. aşadar. printre acestea din urmă. într-adevăr. ci exact dimpotrivă. relativ. Evola. adică sexuarea. cap. care. pentru occi-' dentali. tot ce se invocă pentru a explica faptul erotic. ele stimulează şi activează erosul pe planul elementar. Teoria „magnetică" ni s-a părut mai corespunzătoare cu realitatea. Nu am recunoscut oare noi înşine că. inevitabil. în pofida opiniilor conformiste azi precumpănitoare. ceea ce nu e. . de ce se simt atraşi unul de altul bărbatul şi femeia? Dacă am ajuns să recunoaştem în eros un fapt elementar şi ireductibil. devine cauza unei activări magice a puterii de imaginaţie şi a unui monoideism mai mult sau mai puţin intens. Potrivit schemei noastre. nu este cîtuşr de puţin un semn că un tip superior de bărbat ia locul unuia inferior. anume starea celui care suferă. la rîndul său. se explică în realitate chiar cu ajutorul lui? JSfe găsim de aceea. implicînd toate efectele unei atracţii elementare. în faţa problemei fundamentale: în definitiv. încît. 1968. poligamia are drept presupoziţie naturală un tip masculin.

neduală). dimpotrivă. metafizică şi eternă a erosului. a cărei natură „nu era cum este astăzi.Prima teorie priveşte mitul androginului. în ansamblu. să fiţi şi-n lăcaşul lui Hades o persoană în loc de două.. mitul platonician se numără deci printre acelea ce fac aluzie la trecerea de la unitate la dualitate. ca bărbaţi şi femei. fireşte. 192 d-e. ci cu totul alta". cît veţi trăi. MITUL ANDROGINULUI 87 lui Adam de la Pomul Vieţii. Caracterul distinctiv şi însemnătatea lui stau însă în faptul că el . ştim bine că nici unul dintr-înşit n-ar refuza. în măsura în care aici figurează făgăduinţa că „veţi fi ca Dumnezeu^(Facerea. în calitate de complement al bărbatului. o stare. de la fiinţă la privarea de fiinţă şi de viaţa absolută. Diferenţierea sexelor corespunde condiţiei unei fiinţe tăiate în două şi.Ca un al doilea element. nu trebuie. aceeaşi temă şerpuieşte subteran într-o literatură foarte variată. fabulînd. să vă topesc laolaltă. vreau să fac din voi o singură. condiţiei cuiva care nu-şi are viaţa în sine. 192 c-d. s-ar putea face o paralelă chiar cu mitul biblic. „Iată. la o stare. unul alături de celălalt. să muriţi laolaltă. fiecare ar crede că a auzit cu-adevărat ceea ce dorea de multă v reme: să se apropie şi să fie contopit cu persoana iubită de dînsul. Şi în Biblie se vorbeşte de androginia fiinţei primordiale făcute după chipul lui Dumnezeu („după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. al unei j doctrine despre stările multiple ale fiinţei. aşadar. Este însăşi tema hybrisului Titanilor şi Giganţilor. la o condiţie spirituală originară. ai altuia. şi în cazul aces. îir-j tr-adevăr. Dimpotrivă. Acest ultim punct est confirmat fie de doctrina prezentată prin vorbele Diotimei cev mai departe în Banchetul. Gîndiţi-vă de nu-i aceasta dorinţa voastră şi spuneţi-mi dacă n-aţi vrea să vă făuresc o astfel de soartă. trad. nimeni n-ar spune că vrea altceva. Pricina lucrului stă tocmai în ! Ibid. ca atare. masculin şi feminin. ai unui sex sau . Eros nu-i decît numele acestui dor. zeii nu le trăsnesc pe fiinţele androgine.j tuia trebuie să presupunem o origine misterică şi iniţiatică. a unei integralităţi sau unităţi pure şi. . trebuie să separăm de conceptul esenţial elementele accesorii. 192 d-e. al acestei năzuinţe către unitate. în măsura în care căderea lui Adam are drept urmare excluderea lui de la Pomul Vieţii. Astfel. a făcut bărbat şi femeie". apariţia unor \ fiinţe de sex distinct. De aici.) MITUL ANDROGINULUI 85 dispărut". chiar dacă în legătură cu ceea ce avea să se numească mai tîrziu „iubire platonică" şi cu teoria frumosului. 22). La Platon. „fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăţi"5. Reprezentanţii acestei rase androgine erau „hărăziţi cu o putere şi-o vlagă miraculoasă. în acest ansamblu. Teme corespunzătoare se găsesc şi în afara continerî-J tului nostru^__£ ^"Potrivit lui Platon1. pentru ca acesta să nu devină „ca unul dintre Noi [ca un Dumnezeu]" şi „nu cumva să trăiască în veci" (Facerea." „Auzind acestea — spune Platon —.. Platon îl pune pe Hefaistos să-i întrebe pe îndrăgostiţi: „Nu cumva ceea ce doriţi este să rămîneţi de-a pururea împreună. ca pe membrii unei anumite rase preistorice ale cărei resturi sau fosile ar fi de aşteptat să le şi găsim. Astfel. de la mediile misteriosofice şi gnostice ale Antichităţii | pînă la autori din Evul Mediu şi chiar din primele veacuri ale erei moderne. 27). întocmai cum spune Homer despre Efialte şi Otus. a existat o rasă primordială. Trebuie să ne raportăm. aflaţi că eu vreau să vă unesc.fiinţă. 1. el îşi dă osteneala să facă din două fiinţe una singură. . să trăiţi laolaltă. care era astfel încît alcătuia un întreg.. Ibid. un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii. astfel. însemnînd „Viaţa". Ei bine. (Folosim versiunea Cezar Papacostea. a fost Eva. fiinţe în care totuşi rămîne amintirea stării anterioare şi j se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale. legătura dintre scopul ultim al erosului şi nemurire este explicită. ceva care se ghiceşte numai. nu atît în sens istoric. iar cînd veţi muri. să concepem fiinţele primordiale aşa cum o face Platon care. tocm< de aceea. fie de cea expusă în Phaidros unde. de atunci este împlîntată în oameni dragostea unora către alţiijEros este cel ce împreunează frînturile vechii naturi. ci în altul. iar numele atribuit femeii."4 Aproape ca în cazul unui simbol. cu o trufie fără margini. „Cea care trăieşte". putem concepe o asemenea stare ca pe aceea a unei fiinţe absolut (nescindată. 3. separarea Femeii-Viaţă de androgin e pusă în legătură cu căderea în păcat şi sfîrşeşte prin a fi echivalată cu excluderea 4 5 Ibid. în această privinţă."2 Pe lîngă participarea comună a îndrăgostiţilor la plăcerea sexuală. Pentru Platon. ' Ibid. 189c-l90c. 3. aşa cum procedaseră cu Giganţii.1 191 a. finită şi muritoare. şi ca nici noaptea nici ziua să nu vă depărtaţi unul de altul? Ei bine. Dacă o demitologizăm. şi a cărei „fiinţă însăşi a 1 Banchetul. N. găsim apoi în mitul platonician o variantă a motivului tradiţional general al „căderii". După cum vom vedea. ca pe o stare de imortalitate. cît în cadrul unei ontologii. ci le paralizează puterea tăindu-le în două. el încearcă să vindece nefericirea firii umane. Facerea. ni-i descrie pînă şi în trăsăturile lor somatice. ce nu poate fi considerată ca originară. „e vădit că altceva urmăreşte sufletul lor: ceva care nu poate fi rostit. în primul rînd. tocmai în acest impuls trebuie căutată semnificaţia ultimă. figurative şi „mitice" în sens negativ. Ca pentru aproapa toate miturile integrate de Platon în filozofia sa. dacă asta-i ce doriţi. 86 METAFIZICA SEXULUI vechea noastră natură. din două să se facă o singură fiinţă.. în interpretarea kab-balistică. sau se întrevede^ Aproape ca o contraprobă a posteriori. purtătoare. e tema prometeică şi cea care se regăseşte în atîtea alte mituri — chiar şi în mitul biblic al Edenului şi al lui Adam.5). ei s-apucară să se suie-n cer ca să se înstăpînească pe zei".

88 METAFIZICA SEXULUI profane şi sexualităţii. înl ciclul Graalului (ciclu bogat în conţinuturi iniţiatice prezentate subj veşmîntul aventurilor cavalereşti). ed. j Acest lucru va deveni important cînd vom studia formele iniţiatice I ale magiei sexului. Totodată. prometeismul poate fi eliberat de carac-| teruî său negativ de sacrilegiu. ceea ce j 8 Texte în J. rivalizeze cu ei. 70-71. Motivul acesta trebuie să fie însă dedramatizat. atunci cînd eroul îşi asigură beneficiul merele dătătoare de nemurire (drumul către care. trad. 10 11 Cf. ca ajunge la un echivalent. dar nu ca un răufăcător. iubind fi dorind. că mediile în care au fost practicate magia sexuală şi erotismul mistic au fost aceleaşi care de obicei au profesat pe faţă şi doctrina „unităţii" în termenii unei negări a oricărei distanţe ontologice veritabile între creator şi creatură. a Hebei. a 2-a. Astfel a fost deschisă calea pentru succesiunea cercetărilor care vor face obiectul următoarelor capitole ale cărţii de faţă. ci metafizic al impulsului erotic. Aici ne vom mărgini să reamintim că.) A. că Ia Wolfram se vorbeşte de împrejurarea că „drumul spre Graal ţi-l croieşti cu armele îti jnînâ". se şi întrezăreşte drumul ce duce la domeniul erotismului mistic şi al utilizării sacrale sau magice a sexului proprie atîtor tradiţii antice: căci încă de la început s-a revelat fondui elementar nu fizic. II mistero del Graal e la tradizione ghibellina dell'Imper6\ Roma. N. ci ca un] aliat al Olimpienilor. caută. Examinîndu-le sub atare lumină. E de notat. p. I. Studi suiFedeli d'Amore. 63. în principiu. fiind] astfel în măsură să încorporeze un sens foarte diferit de cel moralist] exprimat prin simpla seducţie trupească. IImistero del Graal. Platon a formulat doctrina androginului astfel încît i-a dat o coloratură „prometeică". către unitate. p. numai nemurire»]. pp. 1933. In fond. Aceeaşi tradiţie care a plăsmuit mitu lui Profneteu şi al Giganţilor a cunoscut şi idealul lui Hercule. Dar. II. ţelul final al încercării de integrare constituite de către eros nu e atît o stare mistică tulbure. în al doilea rînd.al scopului urmărit de Titani şi îndeoset de cei care. adică nemurire7. de a restabili starea primordială. hybrisul fiinţelor „unitare" de la origini. Pîriă atunci. IV. ajunge la el printr-un fel de revoltă împotriva lui Dumnezeu10. în plus. cît condiţia unei „fiinţe" care înseamnă şi putere. acesta e misterul ascuns în impulsul care-l împinge pe bărbat spre femeie. nici femei absolute. în ciuda tuturor opreliştilor. căderea în păcat a lui Amfortas este pusa! în legătură cu faptul că acesta îşi luase drept deviză . spune poetul. Evola. E de notat. Ricolfi. cit. croirea drumului către Graal e mai mult sau mai puţin echivalentă. dintre Eu şi Tu. Radu Bercea. aşa zicînd. aşadar. carnea şi sexul slujind drept instrumente ale unei apropieri extatice de unificare.se opreşte anume asupra dualităţii sexelor pentru a semnala semnificaţia secretă şi obiectul ultim al erosului. Ni se oferă aici. Etimologia cuvîntului amor propusă de un „Fedele d'Amore" medieval. ispita pe care femeia o consti-J tuie pentru cavalerul ales poate fi uneori atribuită lui Lucifer8. ed. 1 într-un context mai vast. nu trebuie să scăpăm din vedere un punct particular. (Trad. ci. Milano." în dragostea sexuală recunoaştem forma cea mai universală în care oamenii încearcă orbeşte să distrugă momentan dualitatea. cu redeschiderea drumului către Pomul Vieţii sau al imortalităţii: tot încadramentul artificial caracteristic Parsifalului wagnerian nu corespunde nicidecum temelor originare predominante şi nu merită cîtuşi de puţin să fie iuat în considerare. mor (mors) înseamnă „moarte". 92. adică în mod violent. să depăşească existenţial-mente frontiera dintre Eu şi non-Eu. şi că eroul principal al poemului. participarea la fiinţa absolută. 5.. cît faţă de cele divine — drept consecinţă logică: de l& reprezentanţii indieni Siddha şi Kaula ai „Căii Mîinii stingi" pînă la Fraţii Spiritului liber din Evul Mediu creştin. în Olimp. Par-zifal. Cu această rezervă putem menţiona faptul că momentul „prol meteic" latent în eros este efectiv atestat în mărturii răspîndite prir| diverse tradiţii. chiar în zilele noastre. nu e mai puţin semnificativă: „Particula a înseamnă „fără". de a depăşi condiţia unei existenţe duale scindate şi determinate de „altul". » Wolfram von Eschenbach. în sfîrşit. vom vedea că se clarifică numeroase aspecte ale înseşi iubirii 6 7 Bhradhăranyaka-upanişad. de a evada din lumea limitativă a dualităţii. mai presus de toate condiţionările prezentate mai sus ale dragostei omeneşti în toate varietăţile ei infinite referitoare la fiinţe care nu sînt nici bărbaţi absoluţi. Or. Evola. MITUL ANDROGINULUI 89 înseamnă că în ea se ascunde contrarul smereniei. la sabbatismul frank-kian şi. de pildă. reu-nindu-le."6 Cadrul e acelaşi. doar subproduse ale amîndurora. care nu se potriveşte cu smerenia9. 87-88. la Wol-J fram von Eschenbach. cheia întregii metafizici a sexului: „Prin diadă. ci pentru ătmă [pentru principiul «numai lumină. abolirea Gxr\peaiq-ei — a privaţiei şi a neliniştii existenţiale conexe. omul. confirmarea de sine. Dacă fiinţele mitice din vremurile primordiale erau în măsură să le inspire frică zeilor şi să . cu o anorm'e declarată — adică cu dispreţ atît faţă de legile' umane. voi. Panival. DeGuaita (Le Serpeijt de la Genese—Le Temple de . se poate citi încă într-una din Upanişade: „Nu pentru femeia fîn sine] este dorită femeia de către bărbat. Ca termen particular dintr-o cunoscută secvenţă referitoare la ceea ce căutăm cu adevărat dincolo de diferitele scopuri aparente şi iluzorii ale vieţii obişnuite. tinereţea veşnică.. erosul încorporează o străduinţă de a depăşi consecinţele căderii în păcat. potrivit unei versiuni legendei. în aspectul său cel mai profund. îi este indicat chiar de către Prometeu) şi posesia. 1957. cu o forţă elementară. deşi fantezistă. se poate presupune că. pînă la un Aleister Crowîey11. avem „fără moarte". din punctul de vedere al conţinutului.Amor" jfl deviză. caută să redeschidă accesi! lavPomul Vieţii. După cum s-a văzut. III. în măsuţa în care sînt atribuite unui personaj prezentat sub o lumină sinistră deS. aşadar. Aceasta îi e semnificaţia absolută.

Satan, voi. I, Paris, 1916, p. 503), pentru contextul mai sus menţionat sînt semnificative următoarele expresii, bi cadrul unui erotism mistic: „Entendez le verbe d'fîlie: si vous tremblez, vous etes perdus. II faut 6tre temeraires; si vous ne l'Stes pas, c'est que vous ne connaissez pas l'amour! L'amour entreprend, ii renverse, ii roule, ii brise..Elevez-vous! Soyez grands dans votre faiblesse! fipouvantez le ciel et l'enfer, vous le pouvez! Oui-, pontifes eliaques, qui etes transformes, regeneres, transfigures sur la montagne du Cârmei, dites avec filie: A nous Ie dam! A nous l'enfer! A nous Satan!" In rest, nici chiar la un neoplatonician creştinizant ca Marsilio Ficino (Sopra Io AmOre, XI, 19), expresii precum următoarele nu sînt lipsite de o nuanţă luciferică: „Desigur, sîntem aici scindaţi şi trunchiaţi: atunci însă reuniţi de Iubire ne întoarcem întregi la ideea noastră: astfel încît se va vădi că mai întîi l-am iubit pe Dumnezeu în lucruri, spre a iubi mai apoi lucrurile în el: şi noi cinstim lucrurile în Dumnezeu . pentru a ne răscumpăra pe noi în primul rînd: ţi iubindu-lpe Dumnezeu, ne-am iubit pe noi înşine." Şi încă (11, 6): „Deoarece în actul acesta [îndrăgostitul] pofteşte şi Şe străduieşte să se facă din om Dumnezeu." în sfîrşit, ca o convergenţă fortuită de idei la un autor modem mai mult decît profan (H. Barbusse, L'Enfer): „Dorinţa Plina de necunoscut, sîngele nocturn, dorinţa asemănătoare nopţii îşi scot strigătul de victorie. îndrăgostiţii, cînd se înlănţuiesc, luptă fiecare pentru sine şi spun: «Te r>esc»; aşteaptă, plîng, suferă şi zic: «Sîntem fericiţi»; se desprind unul de altul, "Mi, şi spun: «Mereu!» S-ar părea că, în abisurile în care sau cufundat, au furat Ca Prometeu focul din cer." — 90 METAFIZICA SEXULUI

se cuvine să o repetăm, aceste referinţe trebuie să fie epurate dej latura lor problematică „prometeică" şi, oricum, ele privesc exclusiv experienţe „ghidate de eros, într-un domeniu străin de orice formă j a dragostei obişnuite dintre bărbaţi şi femei. Mai e de adăugat, în-sfîrşit, că la Platon însuşi n însănătoşirea, întoarcerea la starea ante-4 rioară şi „fericirea supremă", înţelese ca „binele suprem" la cărei poate duce erosul, sînt asociate cu depăşirea impietăţii, cauza primă â separării existenţiale a omului de divin, în general. O simplă orientare diferită, pe lîngă unele corespondenţe morfologice, îl d sebeşte pe Prometeu de Hercule şi experienţele menţionate de sata-j nism. Nu e însă cazul să zăbovim aici asupra acestor chestiunii 14, Erosul şi varietăţile beţiei Rămîne acum să examinăm teoria despre dragoste pe care PlatonJ o pune în gura Diotimei. Mai întîi însă este bine să vedem cej spune Platon despre forma superioară a erosului ca stare, adică] privit pur şi simplu ca un conţinut al conştiinţei. Personificat,! Eros e numit încă din Banchetul un „daimon puternic"; „fiinţa între zeu şi muritor", el umple golul dintre o natură şi cealaltă'J în Phaidros se vorbeşte pe larg despre |iavia. Termenul acesta* nu e uşor de tradus, versiunea literală, „manie", ne-ar duce <M gîndul, azi, la ceva negativ şi nesănătos, la fel cum s-a întînj plat şî cu termenul furore adoptat de către umaniştii dini Renaştere (Giordano Bruno vorbeşte despre eroici furori). S-arj putea vorbi de o stare de cădere în extaz, de „entuziasm divin'J* de exaltare sau de beţie lucîdăjne întoarcem astfel exact la ceea ce spuneam în legătură cu materia primă a tuturor stărilor ertM tice. Platon pune aici în evidenţă un punct esenţial prin distincţia pe care o face între două forme de „manie", de „nebunie"); „una pricinuită de bolile omeneşti şi alta, de părăsirea rosturilor obişnuite, urmare a unui îndemn divin"14. Cea de-a doua, spune PJaton, „nu trebuie să ne sperie", de pe urma ei se pot trage mari foloase. Şi, într-o referire specială la Eros, Platon apreciază
12 Banchetul, 193 a-c. 13 Ibid., 202 d-e. >4 Phaidros, 265 a. (Trad. de Gabriel Liiceanu. — N. trad.) EROSUL ŞI VARIETĂŢILE BEŢIEI 91

mania" (nebunia) pe care ne-o dăruiesc zeii făcînd să ia naştere iubirea atît în sufletul celui ce iubeşte, cît şi în acela al iubitului15. Lucrul cel mai important aici este că erosul ca „manie" se inserează într-un context mai vast care îi reliefează bine posibila dimensiune metafizică. în fapt, Platon distinge patru tipuri de nebunie pozitivă, nepatologică, nesubumană, raportîndu-le la patru divinităţi: nebunia iubirii, pusă în seama Afroditei şi a lui Eros, nebunia profetică raportată la Apollo, nebunia iniţiaţilor la Dio-nysos, nebunia poetică la Muze16. Marsilio Ficino17 va spune că „sînt acele feluri de furie pe care Dumnezeu ni le inspiră înălţîn-du-l pe om deasupra omului: şi îl transformă în Dumnezeu'j. Lăsînd la o parte „nebunia poetică", ce a putut avea un caracter neprofan doar în alte vremuri, cînd arta nu era o ocupaţie subiectivă, cînd poetul era şi vizionar, iar poezia un carmen, rămîne ca fond comun al acestor forme o stare de beţie aptă să provoace o transcendere de sine şi varietăţile unei experienţe suprasensibile: în îndrăgostit, aşadar, şi la fel în iniţiatul dionisiac, în cel a cărui viziune depăşeşte timpul, ca şi în subiectul experienţei magice18. Este ciudat însă că nici Platon, nici comentatorii săi nu au menţionat o varietate ulterioară din acelaşi gen lucid şi anagogic (care conduce în sus) de beţie: beţia eroică; ce ar putea fi pusă sub semnul lui Marte, şi este ciudat întrucît Antichitatea a avut în vedere cazuri cînd şi experienţa eroică poate oferi posibilităţi iniţiatice19. în sfîrşit, s-ar putea aminti tipul de beţie proprie coribanţilor şi cureţilor, cu tehnicile corespunzătoare, nu fără legături cu dansul. Oricum, referinţele sînt precise. Trebuie, aşadar, să avem în vedere un trunchi, faţă de care erosul este o ramură, o specializare; materia lui primă rămîne o ebrietate însufleţitoare (aşa zicînd, prin grefarea, în viaţa umană, a unei vieţi superioare — în formularea mitologică: posedarea fecundatoare şi integrativă din partea unui daimon sau zeu) şi eliberatoare, care, dacă s-ar supune exclusiv metafizicii sale definite de mitul androginului, ar avea ca
13 17

ftid.,245 b. , 16 Ibid., 265 b. Sopra Io Amore, VII, 13. 14. " Referindu-se la Eros în general, Platon (Banchetul, 202e, 203a) spune: „De la imon purcede şi toată ştiinţa viitorului; de la el arta preoţilor cu privire la jertfe, la ri, la descîntece, la toată prorocia şi la vrăji." Cf. Evola, Rivolta contro ii mondo modemo, ed. cit., voi. I, J 10. 92 METAFIZICA SEXULUI

posibilitate supremă o XE\£V\ (cum o numeşte Platon): adică un echivalent al iniţierii misterice. De altminteri, e semnificativ că termenul „orgie", care a sfîrşit prin a fi asociat numai cu dezlănţuirea simţurilor şi cu sexualitatea, s-a putut uni la origine cir atributul „sacru" „orgiile sacre". într-adevăr, 6'pYta desemna starea de

exaltare entuziastă care, în misterele antice, îndemna la realizarea iniţiatică/Dar cînd această beţie a erosului, înrudită cu celelalte ebrietăţi de ordin suprasensibil de care vorbeşte Platon, se; specializează şi devine dorinţă intensă, iar apoi dorinţă exclusivi carnală; cînd, ca să spunem aşa, din condiţionantă ea devine! condiţionată din cauză că se leagă în întregime de determinismelej biologice şi de senzaţiile tulburi ale naturii inferioare, atunci ea se] degradează şi eşuează sincopat în forma constituită de „plăcere"J de voluptate venerică. Aici trebuie să distingem iarăşi două trepte: plăcerea are un cai racter difuz încă extatic atunci cînd momentul „magnetic" al dragos-l tei, avînd ca urmare amalgamarea fluidică a celor două fiinţe, este destul de intens. De îndată ce intensitatea aceasta slăbeşte, resl pectiv cînd actul fizic cu una şi aceeaşi persoană devine obişnuinţă, plăcerea tinde tot mai mult să se localizeze corporal în anumite zone sau organe, în esenţă în organele sexuale. Bărbatul, după cum se ştie, e mult mai predispus la această degradare ulterioară decît femeia. Avem, în sfîrşit, plăcerea disociată de orice experienţă profunda: „Voluptatea" este efectiv sincopa, sau colapsul stării de |accv(a, a beţiei pure, exaltate şi lucide, susţinute de un element suprasensibil. Ea constituie contrapartea la eşecul erosului, ca impuls către fiinţa absolută şi nemuritoare, în ciclul procreaţiei fizice; ei îi corespunde cea de-a doua teorie despre dragoste, expusă de către Diotima. în contextul prezent nu va fi inutil să ne ocupăm încă o clipă de opoziţia platoniciană dintre două feluri de „manie", pentru a-i expune conţinutul. în general, cînd intervine starea despre care am vorbit, facultăţile individului obişnuit sînt suspendate, „mentalul" său (în terminologia indiană: manas) este exclus sau deplasat, sub controlul altei forţe. Aceasta poate fi forţă ontologic superioară sau inferioară în raport cu principiul personalităţii umane. De aici posibilitatea şi conceptul unei beţii extatice, care poate avea şi u" caracter hotărît regresiv. Pe această linie de frontieră extrem de subţire evoluează îndeosebi magia sexuală.
BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 93

Cu titlu de exemplificare teoretică, ne putem referi aici la interpretarea eronată a unui autor modern deja citat de noi, Ludwig IClages. Klages a reluat parţial concepţiile platoniciene, a relevat natura elementară a faptului constituit, în cadrul erosului, de beţie sau juccvia, în opoziţie cu diferitele interpretări psihologice sau fiziologice, recunoscîndu-i dimensiunea nonfizicâ şi posibilităţile extatice. Punctul central al interpretării sale e însă acesta: „nu spiritul omului se eliberează fîn extaz], ci sufletul; şi acesta nu se eliberează de trup, ci chiar de spirit !"20 Deşi la acest autor spiritul nu este de fapt ceea ce înţelegem noi prin spirit, ci e, în fond, un sinonim al „mentalului", rămîne însă stabilit că „sufletul", despre care vorbeşte, corespunde straturilor inferioare, cvasiinconştiente, învecinate cu biosul, ale fiinţei umane: părţii yin (sau feminină, obscură, nocturnă) şi nu yang (masculină, luminoasă, diurnă) a acesteia. Astfel, extazul avut în vedere de către Klages poate fi numit foarte bine un extaz teluric sau chiar demonic. Conţinutul lui emoţional era deja desemnat în tradiţia indiană cu termenul rasăsvădana. Există, aşadar, o fenomenologie total diferenţiată a „maniei" şi a erosuîui, a cărei însemnătate, din punct de vedere practic, nu va putea fi niciodată îndeajuns subliniată. Trebuie totuşi să considerăm ca sigur că atît posibilitatea negativă menţionată adineauri, cît şi cea opusă, pozitivă, a unei manii „divine" sînt Ia fel de depărtate atît de orice manie de origine patologică, cît şi de impulsul brut şi orb al erosului animalizat. De asemenea distincţii importante nici etnologii, nici istoricii religiilor şi psihologii de azi nu se preocupă însă mai deloc. 15. Biologizarea şi căderea erosului In Banchetul lui Platon, Diotima pare a polemiza în primul rînd cu Aristofan. Ea spune că toţi oamenii, prin iubire, tind către bine şi că „dragostea este năzuinţa de-a stăpîni de-a pururea binele", nu jumătatea care le lipseşte şi nici întregul21. Dar în realitate e vorba te acelaşi lucru exprimat în termeni diferiţi, „binele", în concepţia
Vom kosmogonischen Eros, ed. cit., p. 63. Banchetul, 205 d-206 a. 94 METAFIZICA SEXULUI

grecească, avînd nu o semnificaţie morală, ci una ontologică, şi încă în asemenea măsură, încît se identifică cu calitatea a ceea ce „este" în cel mai înalt sens, cu ceea ce este perfect şi complet. Nici cu mitul androginului, sub veşmînt fabulos, nu se face aluzie la altceva. Diotima spune apoi că „zelul şi încordarea" celui ce tinde spre acest scop ia chipul specific al dragostei în legătură cu forţa creatoare, înnăscută în toţi oamenii „după corp şi după spirit" ce urmăreşte „procreaţia întru frumos". „însăşi întovărăşirea bărbatului cu femeia nu-i decît procreaţie." Şi afirmă: „Deşi se petrece-ntr-o fiinţă muritoare [această întovărăşire] conţine nemurirea/^2 ■ Semnificaţia mai sus indicată a metafizicii sexului se vedel confirmată aici sub unul din aspectele ei: aspiraţie către posesia 1 veşnică a binelui, dragostea este şi aspiraţie către nemurire2^; dar, j sub alt aspect, în doctrina Diotimei se trece la o fizică a sexului | care aprQape anticipă în mod curios vederile lui Schopenhauer şi ale 1 darwiniştilor. Natura muritoare, fiind torturată şi subjugată de 1 impulsul iubirii, caută să ajungă la nemurire sub forma continuării 1 speciei, procreîndT„Şi singurul mijloc ce-i stă la-ndemînă pentru aceasta [adică să aevie nemuritoare] este procreaţia. Datorită neîncetatelor naşteri se-nlocuieşte fiinţa veche prin alta nouă, pe care prima o lasă în urma ei." Şi se vorbeşte despre un om aproape supraindjvidual care, prin lanţul neîntrerupt al generaţiilor, continuă să trăiască, mulţumită erosului procreator j,De fapt, deşi despre fiecare vieţuitor se zice că trăieşte şi că-i pururea acelaşi, din copilărie pînă îmbătrîneşte, el nu rămîne identic sieşi nici un moment, deşi îşi păstrează numele. Se-nnoieşte necontenit, cu^ toate că-şi pierde mereu cîte ceva: din păr, din carne, din oase, din

sînge, şi în urmă, corpul întreg... Astfel se păstrează toată fiinţa muritoare: nu fiind mereu şi în totul identică sieşi, cum este existenţa divină, ci determinînd fiinţa ce dispare ca îmbătrînită să lase în urmă-i alta nouă, cum a fost ea însăşi."24 Este tocmai nemurirea ca perenitate a speciei. Şi Diotima vorbeşte exact ca un dar-winist, explicînd în aceşti termeni sensul cel mai profund nu numai„ al impulsului natural de a face astfel încît propria stirpe să nu se stingă, ci şi al impulsului care, nemijlocit, fără a fi dictat de vreun
22 Ibid., 206 c. 23 Ibid., 207 a. ^Ibid., 207d-208b.. BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 95

raţionament, le împinge pe animale, nu numai către împreunare, dar şi la sacrificii de tot felul pentru a-şi hrăni, a-şi îngriji şi apăra odraslele25. Nu e o întîmplare că această teorie este pusă în gura unei femei, în primul rînd, şi, în al doilea rînd, în gura Diotimei din Mantineea, iniţiată în Misterele ce pot fi numite, cu drept cuvînt „Misterele Mamei" şi care trimit la substratul preelenic, preindoeuropean, al unei civilizaţii teluric şi ginecocratic orientate. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestui punct, vom spune aici numai că pentru o atare civilizaţie, ce pune misterul matern al procreaţiei fizice în vîrful concepţiei sale religioase, persoana individuală nu are o existenţă proprie, este caducă şi efemeră, veşnic fiind numai pîntecele cosmic matern, unde ea se dizolvă necontenit, dar de unde va şi renaşte veşnic: la fel cum, la un copac, frunze noi dau în locul celor căzute. Este contrarul conceptului de nemurire veritabilă şi olimpiană, care presupune însă ruperea legăturii naturaliste şi teluric-materne, evadarea din cercul etern al procreaţiei, ridicarea spre regiunea imutabilităţii şi a fiinţei pure26. Dincolo de aspectele de o deconcertantă modernitate darwinizantă, în eroto-logia expusă de către Diotima răzbate deci spiritul arhaicei religii pelasgice şi telurice a Mamei. Care sînt misterele „iniţierii depline" la care face ea aluzie27, vom vedea mai departe. Aici e esenţial să remarcăm că, prin teoria androginului şi prin aceea a supravieţuirii întru specie, avem două concepţii efectiv antitetice, una în spirit metafizic, uranic, viril şi, eventual, prometeic, cealaltă în spirit teluric-matern şi „fizic". Dar, abstracţie făcînd de această antiteză, încă şi mai important e să examinăm punctul trecerii ideale de la o viziune la alta şi sensul acestei treceri. Este evident că „nemurirea telurică" sau „temporală" e o pură iluzie. La acest nivel, fiinţa absolută îi scapă indefinit individului: procreînd, acesta va da viaţă mereu altei
25 26

Ibid., 207 b -208 b. E semnificativ că, vorbind despre „eternitatea temporală" (cea din specie), Schopenhauer (op. cit., cap. 41, pp. 25 şi urm.) foloseşte exact imaginea frunzelor Uscate, preluată de la Homer — qualis foliarum generatio, talis et homînum —, pe care J. J. Bachofen (Das Muttenecht, Ges. Werke II, ed. Meuli, Basel, 1948, § 4, cf. 5' § 15) a pus-o în mod just la baza concepţiei fizico-materne şi telurice a vechilor Clvilizaţii mediteraneene. 27 Banchetul, 209 e.

Ii
96 METAFIZICA SEXULUI

fiinţe afectate şi ea de aceeaşi străduinţă neputincioasă, într-o reiterare fără sfîrşit^JSau, mai bine zis, cu un sfîrşit posibil, în sens negativ, deoarece o stirpe se poate stinge, un cataclism poate pune capăt nu numai sîngelui căruia îi aparţine un individ, ci şi unei întregi rase, astfel încît mirajul acelei nemuriri e cum nu se poate mai mincinos. Şi judecînd astfel, îl putem aduce foarte bine în joc cu acest prilej pe miticul demon schopenhauerian al speciei şi putem spune că îndrăgostiţii sîrif înşelaţi de el, că plăcerea e momeala procreaţiei şi tot momeală sînt şi farmecul şi frumuseţea? femeii; că în timp ce îndrăgostiţii, în beţia acuplării lor, îşi închipuie că trăiesc o viaţă superioară şi surprind unitatea, se află de fapt în slujba procreaţiei. Kierkegaard, relevînd anume faptul că în unirea lor amanţii alcătuiesc un singur Eu, şi totuşi sînt înşelaţi, deoarece în aceeaşi clipă specia triumfă asupra indivizilor — contradicţie, spune el, mai ridicolă decît tot ce găsea ridicol în dragoste Aristofan —, observă cu drept cuvînt că nu ar fi exclusă, chiar şi în acest cadru, o perspectivă superioară, dacă am putea admite că, deşi îndrăgostiţii nu ajung prin ei înşişi la o existenţi nescindată şi nemuritoare, totuşi, acceptînd să joace .rolul de unelte ale procreaţiei şi aproape sacrificîndu-se pe ei, ei şi-ar vedea scopul realizat măcar prin fiinţa procreată. Dar nu este aşa: copilul nu e procreat ca o fiinţă nemuritoare, capabilă să curme seria şi să se înalţe, ci ca o fiinţă identică cu ei29. Este eterna, inutila umplere a butoaielor Danaidelor; este eterna împletire a funiei lui Oknos roasă în acelaşi ritm de măgăriţa din infern30.
28

Cf. C. Mauclair, op. cit., p. 63: „Ce este oare o procreaţie, dacă nu proiec-l tarea într-o nouă fiinţă a aceleiaşi dorinţe de infinit pe care o va încerca la rîndul. ei ca adult?" Şi nu o va încerca decît, în cel mai bun caz, foarte neclar, aşa cum spune Platon (Phaidros, 255 d): „Deci iaîă-l iubind, dar fără să ştie ce anume. Nu-l ştie nici ce s-a întîmplat cu el şi nici nu găseşte vorbe ca să poată spune... Şi nu-şi | dă,seama că în iubitul său se vede, ca într-o oglindă, pe el însuşi." 29 S. Kierkegaard, In vino veritas, trad. it., Lanciano. 1910, pp. 52, 53, 55J 30 Dacă E. Carpenter (Love 's Coming-of-Age, Manchester, 1896, p. 18) are dr^H tate să afirme că scopul primar al iubirii e să tindă spre unitate, este doar parţiali corect cînd spune că creaţia pe plan fizic, adică procreaţia, este efectul stării de i unire intimă în acuplare, stare ce suscită puterea creatoare. Fie posibilitatea ca o femeie violată să dea naştere unui copil fără nici o participare proprie la plăceai fie, la limită, aceea a fecundării artificiale demonstrează dimpotrivă că faptul gene-i rativ poate face total abstracţie de starea de unire extatică dintr-o acuplare. Ideea relevată de Carpenter rămîne adevărată doar în cazul unor aplicaţii speciale în domeniul magiei sexuale (cf .în acest sens mai

jos, § 60). BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI

97

Dar această angajare disperată şi zadarnică în „ciclul procreaţiei" ascunde şi ea o metafizică proprie: năzuinţa către fiinţa absolută, degradîndu-se şi deviind, se transformă în acea năzuinţă ce se ascunde îndărătul împerecherii animalice şi a înmulţirii, sub semnul căutării unui surogat pentru nevoia de autoconfirmare metafizică. Şi fenomenologia erosului urmează această coborîre, această degradare: erosuî, din beţie, devine tot mai mult dorinţă extravertită, sete, ardoare carnală, se animalizează, ajunge să fie pur instinct sexual. Acesta cunoaşte atunci o sincopă în spasm şi în prăbuşirea consecutivă a voluptăţii fizice, care, mai ales la mascul, e tot mai condiţionată de un proces fiziologic dirijat în esenţă către fecundare. Unda creşte, ajunge la apogeu, se atinge momentul fulgurant al acuplării, al distrugerii diadei, parcă tîrîţi însă de experienţă, parcă înecaţi şi dizolvaţi în ceea ce se numeşte tocmai „plăcere". Liquida voluptas, fenomen disolutiv, este expresia latinească oportun amintită de Mfchelstaedter31. Este, aşadar, ca şi cum forţa ar scăpa din mîna celui care a pus-o în' mişcare: ea trece în domeniul biosului, se transformă în „instinct", proces cva-siimpersoivil şi automat. Inexistent ca fapt al conştiinţei erotice, instinctul genezic devine real în termenii unui „Sine" (ca să folosim acest termen al psihanalizei), ai unei gravitaţii tenebroase, ai unei constrîngeri vitale care se sustrage conştiinţei şi în cele din urmă o erodează şi o duce cu sine. Şi astajiu pentru că există „voinţa speciei", ci pentru că voinţa individului de a-şi depăşi propria finitudine nu poate fi niciodată pe de-a-ntregul extirpată, redusă la tăcere sau reprimată; ea supravieţuieşte în mod disperat sub forma aceasta mărginită' şi demonică, în temeiul căreia furnizează aşa-numita 5i>vajJ.i<;, impulsul primordial către ciclul etern al procreaţiei: aici, în însuşi raportul dintre temporalitate şi eternitate, în succedarea şi reiterarea indivizilor în conformitate cu „irnortalitatea Mamei", se mai poate întrezări un ultim reflex înşelător al nemuririi. Dar pe acest plan însăşi graniţa dintre lumea umană şi lumea animală se estompează tot mai mult. Aşa cum am spus la început, procesul explicativ obişnuit trebuie să fie răsturnat: inferiorul se deduce din" superior, superiorul explică inferiorul. Instinctul fizic provine dintr-un instinct meta-fizsc. Năzuinţa primordială este aceea către fiinţă; este, într-adevăr,
C. Micheîstaedter, La persuasione e la retorica, Florenţa, 1922, p. 88. ■■■■ 98 METAFIZICA SEXULUI

o năzuinţă metafizică, iar atît impulsul biologic al autoconservării, j cît şi cel al reproducerii sînt „precipitate" ale ei, materializări care-şi creează, la nivelul lor, propriile lor determinisme fizice. De îndată ce este epuizată fenomenologia umană, care, plecînd de la beţia hiperfizică, de la o exaltare transfigurantă şi anagogică, îşi găseşte limita inferioară în orgasmul propriu-zis carnal ca funcţie genezică, se trece la formele sexualităţii caracteristice animalelor^ Şi aşa cum în diversele specii animale trebuie să vedem spe-j cializări degenerative ale posibilităţilor latente în fiinţa umană, specializări încheiate pe drumurile fără ieşire ale unor tipuri cq reprezintă o dezvoltare întreruptă, grotescă, obsesivă a acelor po* sibilităţi — în acelaşi fel trebuie să examinăm toate core; pondenţele posibile dintre viaţa sexului şi a dragostei la om, pe o parte, şi în regnul animal pe de alta: disocieri, absolutizări înt1 necate şi extreme ale unora sau altora dintre aspectele erosulu uman, iată ce anume găsim în regnul animal. Vedem astfel cum magnetismul sexului împinge şi călăuzeşte! specii — adesea în mod telepatic — în migraţii nupţiale întinse pe distanţe nemaiauzite şi implicînd privaţiuni şi situaţii care ucid pe j drum bună parte dintre migranţi, numai pentru a ajunge la loculJ unde se poate face fecundarea germenilor sau depunerea ouălor. j Vedem numeroasele tragedii ale selecţiei sexuale printre animalele! de pradă, impulsul <jrb şi adeseori distructiv al luptei sexuale care, S dincolo de aparenţe, nu se duce pentru posedarea femelei, ci pentrui posedarea fiinţei, căutată cu atît mai multă sălbăticie cu cît majj îndepărtat e planul unde ar putea fi găsită*. Vedem cum cruzimea! metafizică a femeii absolute se amplifică în cruzimea lăcustdB călugăriţe (Mantis religiosa), care-şi ucide masculul cu prilejul, acuplării imediat după ce-l foloseşte; vedem fenomene analoage în: viaţa himenopterelor şi a altor specii: nunţi ucigaşe, masonii m căror viaţă ia sfîrşit după actul procreativ sau care sînt ucişi şi devoraţi chiar în cursul actului sexual, femele care mor după ce îşi depun ouăle fecundate. Vedem la batracieni acuplarea absolută, neîntreruptă nici de răni sau mutilări mortale, iar în erotica melcilor, limita extremă a nevoii de contact complet prelungit şi m sadismului penetraţiei multiforme. Vedem cum fecunditatea „pr]M letară" umană devine pandemie şi înmulţire indefinită la speciile inferioare, pînă cînd ajungem la nivelul unde, cu hermafroditismuK moluştelor şi al tunicierilor şi cu partenogeneza organismelor
BIOLOGIZAREA ŞI CĂDEREA EROSULUI 99

monocelulare, cea a protozoarelor şi a unora dintre ultimele meta-zoare, .întîlnim, invertit, pierdut în biosul orb şi nediferenţiat, acelaşi principiu care stă la începutul întregii serii descendente. Acestea sînt formele pe care un Remy de Gourmont le-a descris în cartea sa Physique de l'amour32. Toată această lume de corespondenţe ne apare însă acum sub o lumină diferită: nu ni se mai revelează antecedentele crosului uman, stadiile lui evolutive inferioare, ci formele liminale ale involuţiei şi dezintegrării sale sub formă de impulsuri automatizate, demonizate, lansate în ilimitare şi absurditate. Dar cum să nu recunoaştem că în unele caracteristici ale acestui eros animal — chiar acolo unde am vrea să vorbim despre omnipotenţa „voinţei speciei" — rădăcina lui metafizică devine mai vizibilă decît în numeroase forme degenerate şi „spirituale" ale dragostei umane? Căci

n-ar fi trebuit să se aştepte pe lumea cealaltă la destinul privilegiat de care s-ar fi putut bucura pînă şi răufăcătorii. Mai înu| se pare că nu avem de a face cu mistere mai înalte. al sexului ca factor al vieţii în comun: de la căsătorie la dorinţa de a avea o familie. La physique de l'amour. Pentru problema schiţată aşa cum am făcut-o noi. bărbatul are nevoie de dragoste şi de femeie pentru a scăpa de angoasa existenţială şi a-şi făuri un sens pentru existenţa sa. Dragostea legată propriu-zis de sex este prezentată în schimb ca efect al precumpănirii calului negru faţă de cel alb înhămaţi la carul simbolic al sufletului şi pe care-l trag în înalturi39 şi aproape ca o cădere datorată unei lipse din amintirea transcendentală: „Acela care nu e de curînd iniţiat. care se reduce la simpla supravieţuire întru faimă şi în amintirea oamenilor este. îi fusese atribuită lui Pausa-nias.London). Diotima. e vorba acum de un eros care nu mai e acela suscitat de către o femeie. Aceste semnificaţii ne oferă şi punctele de plecare corecte ca să putem înţelege elementul cel mai profund care acţionează în spatele existenţei omeneşti-de fiecare zi. de raportul magnetic cu o femeie. în accepţia dată de Michelstaedter unor asemenea expresii. 100 METAFIZICA SEXULUI intuieşti confuz deziluzia năzuinţei celei mai adînci a fiinţei. treptat. nu mai e nici măcar cea a trupurilor şi nici frumuseţea unei fiinţe sau a unui obiect particular. cu condiţia să fi fost iniţiaţi36. S-a vorbit pe drept cuvînt de „atmosfera subtilă emanată de sexul femeiesc de care nu ne dăm seama atîta timp cît sîntem cufundaţi în ea. 16. în Banchetul. direcţie în sine. anrfopi» în ^ţ»y^i fijiwriA 33 în acest context. pe „amintirea" nu a stării de androginie. moralişti şi alţii asemenea lor. p. ed."35 O nemurire de genul acesta. 35 Ibid. EROSULS găsim într-un domeniu absolut profan. în Phaidros. J Pătrundem astfel într-o zonă mai degrabă problematică. chiar perfecţionat. nu este în stare să se ridice sprinten de aici acolo. Dar şi o învăţătură a misterelor greceşti susţinea că oameni îndreptăţiţi să aspire la această nemurire. cînd'însă ne lipseşte. celălalt fiind dragostea de natură divină." P. djncolo de viaţa efemeră a individului. Şi mai marginal. 209 d-e. în femeile şi fiii voştri cu adevărat se află un duşman pentru voi: feriţijj de ei. 141: „Nu există desfrîu [omenesc] care să nu-şi regasească tipul în natură în termeni de normalitate".putem citi acolo. la Platon. 1912. Afrodita Urania. ea se ocupă mai departe de dragostea prilejuită de frumuseţe. numele ei. în măsura în care există două Afrodite. fireşte. simţim în propria noastră existenţă un gol tot mai mare şi sîntem chinuiţi de o aspiraţie vagă către ceva atît de puţin definit.Jes Immortels". In fapt. de Gourmont foloseşte invers toate corespondenţele întîlnite. Pe planul vieţii de relaţie. sau care s-a ticăloşit. Pînă şi mitul cu rol de cheie se schimbă: erosul ce stă sub semnul Afroditei Urania se identifică cu acela care. se bazează pe anamneză. „Lol li s-au şi înălţat — spune Diotima — nenumărate monumente cuj caracter sacru. frumuseţeaxa idee37. Sentimentul acesta alcătuieşte substratul sociologiei sexului. o asemenea teorie oferă prea puţine elementeutilizabile. ci cu un excurs în umanismul pur al culturii. : unde s-a ajuns ca membrii foarte muritori ce alcătuiesc l'Aca-dStnie Frangaise să fie denumiţi în mod ironic . copii şi descendenţă. dar nu| cunosc pîn-acum vreun monument ridicat pentru pruncii omeneşti. asemeni dobitoacelor ce merg . după ce vorbeşte despre nemurirea temporală în cadrul speciei. ca de pildă un Epaminonda sau un Age-silaos. încît nu ni-l putem explica" • (J. Nu exista nici una al cărei model. încă şi mai efemeră decît aceea proprie supravieţuirii întru j^M AFRODITA URANIA." » Banchetul. care adică să nu figureze acolo ca mod de a fi spontan şi neschimbat al anumitor specii animale. în care omul domesticit închide îndeobşte sexul mai cu seamă în zilele noastre. acceptînd şi hrănind toate iluziile. ceea ce. dindărătul mirajului fulgerător survenit în clipele primelor contacte şi în culminaţiile pasiunii. 180 d-e. o lume a „retoricii" care se substituie lumii „persuasiunii" şi adevărului33. poate fi numit prea bine domeniul subproduselor de gradul al doilea ale metafizicii sexului şi. legiuitori. el caută un surogat oarecare. cînd sufletul contemplă lumea divină şi astfel se împlinea ceea ce pe drept cuvînt se poate numi cea mai fericită dintre iniţieri. în preajma frumuseţii înseşi. Consideraţii asupra cărora va trebui să revenim. 14): „O. Erosul şi frumuseţea Am arătat că. 120: "Invenţiile sexuale ale omenirii sînt aproape toate anterioare sau exterioare omului. dorinţă cu atît mai vie. Diotima reia oarecum o teorie care. de cele mai umile dintre ele. inconştient. să na^î fie oferit de animale. pentru faptul de-a fi lăsat astfel de urmaşi. şi de asemenea ca o. a 1l-a. Pentru că Diotima crede însă că acele opere omeneşti dătătoare de nemurire au fost inspirate de dragostea pentru frumuseţe. ci. în lumea de aici. ci este frumuseţea în abstract sau în absolut. şi anume pentru a rea( toce erosul uman în ansamblul celui animal. se află căutarea abstractă şi vicioasă a plăcerii v nerice ca narcotic şi calmant de ultimă instanţă contra lipsei de sens a existenţei finite. Fireşte. celebrată ca fiinţe desăvîrşite38. se pot cita cuvintele Coranului (LXIV. el nu îi dă cinstirea cuvenită. cu cît decazi mai mult de la nivelul magic al sexului şi 32 R. Afrodita Urania şi Afrodita Pandemia34: unul e dragostea vulgară. este purtat de voinţa fiinţei absolute. ci de acela trezit de către o frumuseţe care. încît văzînd-o. Urmînd să se ocupe de acestea. Ea pleacă de la un dualism care în fond desexualizează ansamblul. face aluzie la „iniţierea deplină în misterele dragostei". mînat doar de plăcere. expuriînd un soi de estetică mistico-extatică. atunci cînd Diotima le opune celor ce procreează carnal pe aceia ce dau viaţă unor fii nemuritori prin creaţiile lor de artişti.. şi anume că există două feluri de dragoste. printr-un reflex inversat. de Gourmont. ci a stSrii prenatale. atunci cînd se întîmplă să contemple ceea ce poartă. Paris. Domeniul acesta. voi cei o credeţi.

Ca atare. cu teoria dragostei ca dorinţă după frumuseţea pură. aşa cum pretinde Diotima.în patru-labe. legitimîndu-se cu următoarele cuvinte ale Pj tului: „L-am Văzut pe Stăpînul meu sub forma unui adolescent imberb. ci chiar se arată a fi contrare"43. In ansamblu. singurul caz constă în acel nazar ilă-l-mord al unor mi iniţiatice arabe. de aici şi o relaţie. demonicul. în care dragostea platonică să fi condus la o tehnică a extazului pusă efectiv în aplicare. să luăm în considerare sexul. 3. după ce defineşte dra-! gostea adevărată ca „dorinţă de frumuseţe". 238 b-c. desigur. Stendhal (De l'amour. în înţelepciunea pură. femeile care au cel mai mare succes nu pot fi definite ca într-adevăr frumoase. dimpotrivă. ne mînă către plăcerea pe care o simţi în preajma frumuseţii şi. prin transpunere şi exaltare. în schimb. Vom reveni asupra acestui aspect în anexa la prezentul capitol. amorfă". V. 44 După cîte ştim. potrivit căreia principala caracteristică a sentimentului estetic. fără a spune însă nimic în termenii ero-sului. 5. statuie care. 3. deoarece în cel de-al doilea caz bărbatul ar fi impulsionat de voluptatea actului veneric. III. pe jumătate magică şi pe jumătate intelectuală (beţie a formelor pure): deosebită ca atare de „calea umedă" 45 Plotin. care-l urmează aici {fl Platon (cf. I. fermă. 248-250. poate trezi. a dragostei curente: „Dorinţa oarbă biruie judecata care ne împinge pe calea cea dreaptă. O idee curioasă. Eiîneade. lipsa ei totală de legături cu facultatea de a dori şi cu erosul. în timp ce mistica plotiniană a frumuseţii are de la bun început alt caracter'(la Plotin.."41 Marsilio Ficino42. 250 e. înt. la Ficino (ibid. care nu e deloc uşor inteligibil sub raport existenţial. Dacă tema androginului revine deseori] după cum vom vedea. Diogenes Laertios. Chiar în dezvoltările mai tîrzii. în energia virilă a chipului sever. I. ea iese învingătoare prin^ drumul ce-a deschis. VI. 210 a-212 a. latura internă a aşa-numitei „iubiri curteneşti" medievale.. Schopenhauer şi a unor estetici recente. în dreptate. VII. II. 38 PhaMros. motive să ne îndoim că acea teorie are legătură. în misteriosofia şi ezoterismul celor mal diverse tradiţii.. abstractă putem rămîne în domeniul] unei metafizici. -o inteligenţă demnă de un zeu şi revărsîndu-şi strălucirea asupra a tot ce e în exterior"45). 39. adică a emoţiei trezite de către „frumos". VI. după ce spune: „Dragostea-pasiune este mai ar f fŞSft aceea pentru frumuseţe". după ce şi-a luat numele chiar de la tăria eiJ chemîndu-se «iubire». contemplată. Banchetul. total exclusă din domeniul tensiunilor erotice şi al sexului. următoarea definiţie. Dacă vrem. apropiată de frumuseţea pură şi de Afrodita Urania decît erosul trezit de ft femeie. care reia tema dragostei platonice din Phaidros întemeiată pel museţea întrupată de către efebi. „pofta de împreunare trupească^ şi Dragostea nu numai nu sînt aceleaşi mişcări. dtept boli ale unor degeneraţi „care nu derivă din e fiinţei şi nici consecinţe ale dezvoltării acesteia nu sînt". VI. frumosul e pus în legătură mult mai adesea cu „ideea" care „uneşte şi guvernează natura vrăjmaşă. cu vreo doctrina întemeiată pe mistere. 1. el se pune pe zămislit cu trupul. dar ieşim cu certitudine din cel al unei metafizicii a sexului. vădită „în măreţia cugetului. cu forme perfecte. cu condiţia ca el să continue a fi în legătură cu femeia şi cu polaritatea sexuală: vom reveni asupra acestei probleme cînd vom trata. în demnitatea şi în pudoarea care se arată într-o atitudine cutezătoare. fascinaţia46. XX). îi lipseşte calitatea yin. pe de altă parte. teoria platoniciană a frumuseţii constituie un caz excepţional.'' AFRODITA URANIA. abisalul. EROSUL ŞI FRUMUSEŢEA 103 prezintă aproape exclusiv ca. ca şi cum în mod obişnuit dragostea homosexuală nu ar avea la rîndul ei dezvoltări carnale: şi discursul lui Alcibiade din Banchetul ( 214 şi urrj arată chiar foarte limpede cît de puţin „platonică" putea fi iubirea grecească pea ' adolescenţi. 14). încît spune că „turbarea venerică". în sfîrşit.o simplă teorie filozofică: nu se cunoaşte nimic despre şcoli mistice sau misterice. 15. imperturbabilă şi. 7) apreciază în ce-l priveşte drept ruşinoase şi anorn iubirile homosexuale. I. magnetismul sexual şi dorinţa. 43 Ibid. Pai (-fim. Banchetul. 3. « Sopra Io Amore. o emoţie estetică.. I 671282 102 METAFIZICA SEXULUI aici. pe o treaptă şi mai înaltă. III. destul de problematică. 181 c) este considerarea dragostei homosexuale pentru efebi ca mai. cu frumuseţea proprie unei forme şi unui domeniu interior."40 De 36 37 Cf. în tot acest complex. aceasta din urmă si 41 Ibid:. Deseori. ea este asemenea unui nud de marmură. merge atît de departe. e împiedicată degradarea ani-j malică şi genezică. VI.iubiri| platonice"44. nu putem spune acelaşi lucru despre tema . de exemplu. întărită apoi cu mult mai tare de dorinţele cu care se înrudeşte în căutarea trupeştei frumuseţi. Avem. nu am putea spune pînă la ce punct ' depinde de o constituţie diferită a omului modern faptul de a considera corectă ideea lui Kant. V. iubirea platonică ar putea fi pusă în legătură cu o stare de beţie specială. *#Htf*248 254 a " Ibid. poate fi utilizată doar ideea unui eros în care. este „apoli-nismul" ei.. o observaţie absolut banală arată că o femeie privită exclusiv din unghiul frumuseţii pure nu este femeia cea mai aptă să trezească. relevă: „Poate că bărbaţii care nu sînt susP'bii^H încerce dragostea-pasiune sînt cei care simt în modul cel mai viu efectul .

acea transcendenţă sub forma unei simplicităţi. estej deopotrivă. care. o piai întreagă cu toate murdăriile. aceasta este impresia cea mai puternică pe care o pot primi am Partea femeilor. Penia. S-au propus diverse interpretări privitoare la Poros şi Penia. chiar dacă vrem să considerăm nu drept reaî profunde. deşi este un „vrăjitor de ternut" şi un „vînător aducă-j tor de nelinişte". cit. La el a luat parte şi Poros." 104 METAFIZICA SEXULUI (via umida) din dragostea misticilor şi inseparabilă de spiritul unei civilizaţii care. £hn. ■Tf . direcţia e diferită de cea care poate avea o relaţie oarecare cu sexul. adică frumuseţea. o vrajă circeică pusă în slujba de& cendenţei. dragostea şi dorinţa personificate de către Eros Din punctul acesta de vedere."49 Reiese de aici cu limpezime că concepţia dubluM eros duce la o sălbăticire şi la o degradare a dragostei sexuale ■ la o necunoaştere a tuturor posibilităţilor sale mai profunde. Plotin a ştiut să menţină tot acest mănunchi de idei al „platonismului" în limitele sale judicioase. se împreu-^ nează cu nefiinţa. o fantasmă. zeii au făcut un festin în grădina lui Zeus. Impulsul sexual. însă în domeniul relaţiilor dintre cele două sexe."52 17. 203 b-c. pe cît de simplăj| 47 într-o civilizaţie diferită. de pild pe un Giordano Bruno care. Degli eroici furori. adică sub semnul acestei zeiţe." şi această unire iraţională (Poros. de vreme ce frumuseţea somatică e savurată doar cu ochii. metafizic vorbind. ci < simple presentimente ale transcendenţei. 5. „Astfel. 8. M. la un moment dat. care. concepţii de genii acesta conduc la un dualism paralizant. fiinţa. poartă în sine lipsa. adică. POROS ŞI PENIA 105 nevinovată" le-a acordat favoruri incomparabil mai mari „decît ar fi putut altminteri obţine prin oricare bunăvoinţă a mea". Giulia. cei ce iubesc frumuseţea în trupuri. ■ "Banchetul. Sem50 50 Ibid.V. a fost copleşit de beţie şi de oboseală. p> nesimţite"). orice alt simţ w afara văzului ar trebui să fie exclus din eros şi relegat în domeniul dragostei animalice. rămîne un fapt că nu atît frumuseţe femei sau a unui efeb ori a unei opere sau instituţii umane suscită asemene sentimente. care. mai jos. 106 METAFIZICA SEXULUI nificaţia cea mai profundă. a unei nemărginiri şi imensităţi depărtate de omenesc. Giordano Brunoxar vrea ca femeile să fia onorate şi iubite „numai în măsura în care le sîntem datori p puţinul. otrăvurile şi veninurile cîte Ie-a putu zămisli natura noastră maşteră.I. univ. nefiinţa proprie Peniei. le spune celor îndrăgostiţi de ea şi cărora li se refuza că „prin cruzimea mea. care. II. 6-7.. Proemio. într-o atmo3 sferă identică cu aceea de la naşterea Afroditei. 32 Plotin. validată de contextul întregului pasaj. § 31). ne amăgesc sub chipul frumuseţii. vedea consacrarea divi« nului în tot ce reprezintă limită şi formă desăvîrşită47. 48 G. un vis. 8) scrie: „Pofta de-a atinge nu face parte din Dragoste şi nu constituie nici un afect al îndrăgostitului. ci e un soi de lascivitate şi tulburare a omului înrobit. strălucirea. cei puţin. la fel de cert e alimentul fluidic pe care atît simţul «ctil cîl şi cel olfactiv îl furnizează pentru dezvoltarea şt intensificarea stadiului-'"Nil al erosului. Aplicate. care venise să cerşească şi rămăsese în pragul grădinii. le îndrumase erosul către frumuseţea divină50. p. 1. avîndu-l în vedere. într-un moment de ebrietate oarbă. fie şi în transfigurări „exaltate"51. umbră. cu o sfîrşeală. începe cu un ata violent împotriva acelora care se supun dragostei şi dorinţei d femeie... cu v căinţă. Ficino (op. Bruno. pe lîngă cel ce „iubeşte numai frumuseţea. oferind o imagine necruţătoare a acesteia din urmă: „Ace extremă nedreptate şi greşeală a naturii. iar Penia." Dacă am recunoscut rolul esenţial pe care-l are privirea în magia sexului. sciziunea a devenit completă. timpul şi prilejul acela. abătîndu-i de la dragostea omenească. care închide în sine. o-dugheană. acea crrrfpeciţ cu rol atît de important în filozofia grecească. ed. pp. fără de cafl ar merita să fie socotite ca mai zadarnic născute pe lume decjflj ciupercă nesănătoasă ce ocupă pămîntul în dauna unor plante njfl folositoare.. Eros prezintă şi sub alt raporf caracterul intermediar. Pornind de aici. într-un i altul. O consecinţă particulară a teoriei despre iubire ca „dorinţă de frumuseţe" este că.. vădite pentru toata lumea. Cînd s'-a născut Afrodita. cuminţenia) caracterizează] şi produsul ei. simboM^ femeii reale. o vamă. capabile să ne mîntuie de o existenţialitate scindată şi angoasată. deoarece îşi pusese în gînd să aibă un copil cu el. Mitul despre Poros şi Penia Tot în Banchetul este amintit încă un mit. şi cu alte şi alte rele. iubesc ceea ce este veşnic. serviabilitatea. unde e asociată în esenţă cui conceptul de „materie"! de iîXx\ (cf. ■ acelaşi Giordano Bruno. înfloreşte şi se ofileşte. îl vedem astfel. este şi nemuritor ca urmări a . fiinţa. II. privaţiunea (de fiinţă). trădează aici propria natură. *» Ibid. deşi dragostea lor are o natură amestecată. Copilul a fost însuşi Eros53. şi este atît de puţi: frumoasă pe dinafară. E vorba de o versiune deosebită a originii zeului Eros. sub o formă criptică. în plus. pentru că. cu o aparenţă. cît mai curînd contemplarea a ceea ce reflectă în natură. este că Poros exprimă plinătatea.. o semnificaţie profundă. iubesc totuşi frumuseţea şi.museţii. după ce-şi primeşte sămînţa ce-i e servită. dorinţa de nemurire în cele muritoare şi caută frumosul într-o zămislire şi într-o formă de frumuseţe ce se continuă". cînd nu au alte virtuţi decît ceB naturale. ş nu ajunge niciodată la posesiune (rodul ei „îi scăpa mereu. lipsa. după cum se spune. pur şi simplu". beat.. patern şi maternă. iubindu-le pe femei pentru a perpetua viaţa. în epilogul operei citate. IMPULSUL SEXUAL."48 Drept care. profită de starea lui şi făcu astfel încît Poros să se unească cu ea. Aici. şi „pe cel pe care dragostea îl împinge pînă la unire şi care nutreşte. care deopotrivă vini şi trece. naşte şi moare. ocupîndu-se de „eroicele avînturi (eroici furori) cu referire la teoria platoniciană. plăteşte adesea cu o duhoare. peatît de îndărătnică. la fel ca şi cea grecească. bogat şi sărac ca urmare a dublei eredităţi. pe cît în fiinţa ei cea mai lăuntrică şi si tornic adevărată încap o corabie. despre care am vorbit. Muritor pe de o parte. ambivalent. îşi. este cea ai unui fiu al zeiţei Metis. înţelepciunea. cu oi tristeţe.

mitul unei asemenea originii a lui Eros este profund. Naşterea animală sincopează şi întrerupe naştere»! 38 Pentru tot ce urmează. împreunarea în star* da. a insuficienţei. Cu deosebire în tradiţiile orientale. 203 c-204 a. ea produce erosul: acesta e dragostea primordială care ia naştere între cei doi şi din prdpria lor frumuseţe: dorinţă reciprocă a iubitului şi a iubitei. la ba» existenţei finite şi dominate de iluzie. dau lor înşile moartea.. dacăo considerăm din punct de veden metafizic: satisfacerea nu stinge setea. fiinţa e supfl 54 Ibid. marcat de iraţionalitate şi de o eternă privaţiune şi apărut în lumea de aici din unirea lui însuşi cu un simplu reflex. Aceas e natura Iubirii. Din cauza aceasta. întrucît plenitudinea nu poate . Renunţi la viaţa absolul cînd o cauţi în afară. a coi diţionat un moment de extaz beat şi spasmodic şi de unire. cu aceeaşi nevoie. e aşezat faptul mi9 terios şi iraţional consfînd într-o sincopă sau întunecare transceM dentală (respectiv beţia sau leşinul lui Poros) şi într-o dorinţă sfl un impuls care au împins-o pe fiinţă să se identifice cu „celălaff (celălalt-în-raport-cu-fiinţa). sub figura femeii. V. presupu-i nînd un „da" adresat ei. vărsîndu-te şi pierzîndu-te în femeie. pe cînd satisfacţia adecvată s-ar afla exclusiv în natura logosului. o reconfirmă58. . Este eterna privaţiune a Erosului. dintr-o dorinţă indusă în eroare şi dintr-o substanţă insuficientă. dar care s-a amestecat cu substanţa infinită [materia. pe copil. III. în fond. Fecundată de acesta şi unită pe veci cu el. 56 Plotin. Plotin scrie: „Astfel. nu-şi dau seama că. V. ceva imperfect şi impotent. starea a „ceea ce e şi nu e". o continuitate. consolidează legea dependenţei. El luminează semnificaţia metafizică â dorinţei extroverte a sexului ca substrat al „ciclului procreaţieM relevîndu-i contradicţia fundamentală şi incurabilă. se stinge pentru a reînvia din nou. Evola. J. Plotin se referă chiar la mitul lui Poros şi al Peniei. satisfacţia aceea nefiind altceva decît un înlocuitor ocazional al lipsei sale de mijloace. setea.. Şi astfel.. cu dragostea mortală a lui Narcis pentru proprijB imagine reflectată de'ape. moştenitori ai beţiei de care a fost înfrînt Poros la naşterea Afroditei. . x>'^rj ].. care e doar o manifestare particulară a celei dintîi. cf. e o sete.. lăsînd la o parte amestecul cu logosul ce nu a rămas în el. dragostea aceasta este asemănătoare unui tăun chinuit de dorinţa lui nesatisfăcută. fiecărei zadarnic fiinţa. cu care vei avea. raţiunea unită cu iraţionalul a produs. dar nu continuitatea unei conştiinţe transceB dentâl integrate. cf. ajunge să fie rădăcina existenţei sale în timp55. ed. Explicat în aceşti termeni şi eliminînd unele referiri intelectul lizante aflate în expunerea lui Platon. de a procrea fiinţe spirituale56. Altul care.. fac aluzie la sensul „căderii". renaşte cu aceeaşi privaţiune. în virtutea propriei naturi: căci ceea ce este dorinţă născută dintr-o pâgubire a naturii.beţie a fiinţei (Poros) cu „lipsa de mijloace" (Penia) echival iează. Cît despre cea de-a doua dintre naşterile lui Eros. i se transmite şi destinul recurent morţii (nemurirea muritoare a lui Eros). într-adevăr. din care s-a născut. ci o confirmă. 7. pp. fiindcă după ce obţine satisfacţia. pe aceea a atîtor existenţe separate ce urmăresc. Lucrurile stau astfel tocmai peni că dorinţa. cu o fantasmă a „binelui" adevărat (mitul lui Narcis). al existenţei închise în ciclul etern al procreaţiei."57 55 Dorinţa — sau setea — ca substrat metafizic al existenţei finite (tahna din ■•ţndism. Aşa se face Gă în unirile determinate de erosul devenit impuls sexuali extravertit şi pandemic diadâ nu e depăşită: dualitatea presupusă de situaţia de impuls sexual (bărbat şi femeie). aceasta e însăşi natura dragostei şi a dorinţei revelate în mitul lui Poros şi al Peniei. care să pună capăt curgerii. privaţiunea îi stăruie. că în timp ce îşi închipuie că depăşe: dualitatea. implică privaţiunea. dar pe aceea M speciei. fără sfîrşit.eredităţii sale paterne. 30B şi urm. a lui Eros. ceea ce înseamnă că moare. sufl diverse forme. să aducă viaţă pe „altul". acesta. POROS ŞI PENIA 107 legii dualităţii şi a devenirii şi chiar dă naştere acestei legi. de astă dată sub figura copilul! căruia. prin urmare. iar dorinţa. va reîncepe necontenit să dorească. cînd este impuls sexual extravertit în funcţie „altul". rezulta dintr-un amestec. 2. în timp ce. pentru care orice satisfacere este momentană şi iluzorie. cum e la cei mai mulţi. paradoxul setei. fireşte. o descendenţă. : IMPULSUL SEXUAL.. ca de obîrşia lui. ci poate exista numai în ceea ce are completitudinea în sine. Mitul acesta poate fi asociat cu o serie de alte mituri care. şi concupiscentia originalis a teologilor catolici) trebuie. o dată cu viaţa. 57 ibid. o „viaţă amestecată cu non-viaţă". dacă renaşte mereu. Lo Yoga deliu potenza. a Erosului care. se regăseşM fatalmente în rezultat: actul ajunge. distinsă de dorinţa în sens specific sexual. Cu alte cuvinte. copilul. o privaţii înnăscută elementară. Prima dintre aceste naşteri e pusă în legătură cu Afrodita Urania. Erosul procreat de acest cuplu este dorinţa ce se aprinde în regiunea inferioară. dorind şi procreînd. Măyă.-^ ■■' ■«♦- 108 METAFIZICA SEXULUI Dacă filozofii greci au văzut ca substanţă şi sens al yeveaiq-ei. în calitatea lui de „slujitor credincidj al Afroditei"54. care-şi văd fiecare propriul reflex în celălalt. vi reapărea în general ca altul. şi chiar atunci cînd crede că se satisface ea o confirmă. Şi îndrăgostiţii. S-a putut astfeH spune că odrasla îşi ucide tatăl şi că zeul pămîntului îi amăgeşte| pe cei ce cred că-şi găsesc în femeie complementul şi sfîrşitulj neliniştii.. Aici putem aduce în discuţie exegeza lui Plotin cu privire la dubla naştere a lui Eros. £nn. chiar dacă ar găsi întîmplător o satisfacţie. cit. îşi închipuie că duc mai departe viaţa. ceva sărac născut dintr-o dorinţă iluzorie şi dintr-un intelect corespunzător [ei]. posesia îi scapă întotdeauna. Şi el [erosul] rămîne atîrnat de Psyche [echivalentă aici cu Penia]. a neputinţei de „a fi" în sens absolut. înfăţişată de către Plotin ca reprezentare a replicii feminine la principiul intelectual pur masculin sau voîJţ. III. căruia.

ci ca alt asgect al titanului. dar şi a . Domnul zise: «Cînd haina ruşinii va fi călcată în picioare şi cei doi vor deveni unul. 64 şi urm. Eterogeneza (procreaţia celuilalt. e ca şi cum zeii ar fi găsit o cale pentru a zădărnici încercarea prometeică întreprinsă sub forma proprie erosului. şi cînd aceea adăugă: «Bine am făcut deci că nu am născut». adică a poftei (cupiditas. dar mai mărginit. ci din aceea ce are amărăciunea [morţii] să nu mănînci». în Evanghelia egiptenilor citim: „Deoarece se spune că Mîntuitorul ar fi lămurit: «Am venit ca să pun capăt lucrării femeii." M Hesiod. Milano. Mai departe: „După ce Domnul a vorbit în chip potrivit despre împlinirea timpurilor. Epimeteu acceptă darul. Mortis et vitae locus. 9. textul lui Berthelot): „Hesiod numeşte legătura cu care a fost înlănpit "fOmeîeu. Theog. cheia biologiei. în ciuda avertismentului lui Prometeu. sub o formă sau alta. Interesantă e exegeza lui Zosimos j«LK. Abstracţie făcînd de ceea ce vom spune la începutul capitolului VI 59 De comparat. 1887."62 A definit astfel cu exactitate ambivalenţa fenomenului de care ne ocupăm. p. ci j smuls rădăcinile şi am adunat mădularele [mele] care erau risipite peste tot: ştii cine eşti. bunăoară. despre care lumea Antichităţii credea că ar fi capabile. erosului ce se supune acestei sem61 Apud Clement Alexandrinul. 48 şi urm. o dată cu Pandora. într-o măsură sau alta. 437). p. E cunoscută. Epimeteu (= „cel ce-şi dă seama prea tîrziu") trebuie efectiv considerat nu ca o fiinţă distinctă. punctul decisiv şi-a găsit pesemne cea mai bună expresie în unele formulări ale Evangheliilor necanonice. 3. 62 Plotin. şi cuvintele puse în gura unui iniţiat gnostic: „Nftam recunoscut şi m-i adunat de pretutindeni. în Orient ca şi în Occidentul antic./aţă" de spiritul său nous". i se opune erosul carnalizat şi disperat. fratele lui Prometeu. III. spre fiinţă. Mitul spune că.) 110 METAFIZICA SEXULUI despre „curgerea în sus" şi despre regimul transmutaţiilor. Am dedus apoi metafizica „supravieţuirii în specie" şi a „instinctului de reproducere" în termenii unei deplasări involutive a semnificaţiei primare existente în eros. iniQv[ua). III. Şi tot* în legătură cu acest context. starea. a copilului) ia locul autogenezei — a integrării androginice59. 521 Erga. Dorinţa pe care o simte de a se perpetua în timp 0 osîndeşte să nu fiejîiciodată completă în spaţiu. unui Eros i se poate contrapune alt Eros. Fragments of Faith Forgottenr Londra. aşadar. L'evolution cţeatrice (Paris. nicidecum în cel al platonismului. Sub acest aspect. în cutia Pandorei. se bucură de ea.R. eu nu am însămînţat fii ai Arhontelui [zămislind].63. omul'exterior. nu rămîne decît speranţa înşelătoare. Bergson. Şi cînd Salomeea întrebă cînd aveau să se vădească lucrurile ce le cerea. divinităţile iubirii şi ale fecundităţii. deseori în lumea tradiţională. Aici ne putem referi şi la una din interpretările posibile ale altui cunoscut mit grecesc. înlănţuirea lui Prometeu. într-un circuit magnetic în care cealaltă fiinţă serveşte numai ca aliment. Ars Regia. în lume intră moartea60. Cf. inamicul la ea acasă. sau experienţa. adică pe Pandora. 1. 1932. al femeii dorinţei. pe care vreii o numesc Eva. Toate acestea le putem considera drept o nouă contribuţie la metafizica a ceea ce am numit direcţia de cădere a erosului. putem înţelege şi motivul pentru care femeia şi sexualitatea sînt condamnate de către cei ce caută să dobîn-dească nemurirea şi să depăşească condiţia umană pe drumul direct al ascezei. căruia Zeus i-a luat înapoi focul. a femeii ce se numeşte astfel fiindcă părea să adune în sine darurile tuturor zeilor. pe planul profan. sete şi impuls sexual. Punctele de referinţă esenţiale ale metafizicii sexului sînt acurm fixate. <£eferindu-ne la mitul. inscripţia de pe un mormînt dedicată lui Priap: Custos sepulcripene districto deus Priapus ego suw. efort orb de auto-confirmare printr-un act de posesie iluzorie. mitul Pandorei. ed. Mead. Prometeu şi Epimeteu sînt o singură fiinţă" |'neascuUarea lui Epimeteu faţă de Prometeu a fost . 9. spre starea nonduală din care am decăzut) a fost inserată într-un context mai amplu. al „obiectului unei speranţe ce va fi înşelată". fără a-şi da seama de înşelăciunea în care l-a atras dorinţa lui — motiv de rîs pentru olimpieni. it. Stromata.. în acelaşi timp. în cazul lui. care eşuează în pro-creaţie. adică a voinţei de fiinţă absolută şi de nemurire. Pandora. în acest context. Enn. Numai într-un asemenea cadru." Aceasta e deci prima posibilitate. precum şi ambivalenţa corespunzătoare a faptului extatic. Din aceeaşi perspectivă. pentru că sînt din tărîmul de sus" (apud G. Salomeea a întrebat: «Pînă cînd vor muri oamenii?» şi a răspuns Domnul: «Pînă cînd voi femeile veţi naşte». Domnul răspunse: «Mănîncă din orice plantă. III. Alegoric vorbind. 13§ 92. 1909. v-ollection des anciens Alchimistes Grecs. în actul genezic animalic. de inspiraţie misterică şi gnostică. nici femeie».."61 De aceea a vorbit Plotin despre o dragoste care este o boală a sufletului: „Ca atunci cînd dorinţa după un bine poartă în sine un rău. trad. am indicat în primul rînd semnificaţia metafizică a erosului ca fapt primordial. se lasă fermecat de ea. să ridice condiţia umană şi să ducă la contacte cu suprasensibilul. prin femeia dorinţei. aici orizontul e identic cu cel schiţat anterior: erosului ca beţie pozitivă. Reluînd şi dezvolfînd distincţia platoniciană. androginul» Apoi. divinităţi ale morţii. următoarele cuvinte ale lui H. în raport cu unele faze involutivejnai accentuate. V. din aceeaşi substanţă titanică şi el. a 29-a. După care a fost trimisă altă legătură. lucrarea zămislirii şi a morţii».S. iar diada e de la bun început rezolvată. am indicat însă diferenţa dintre o „manie" determinată de jos şi o „manie" determinată de sus.. DESPRE HOMOSEXUALITATE 111 nificaţii (tendinţă spre reintegrare.IMPULSUL SEXUAL. am examinat pe scurt sexualitatea lumii animale: metafizica ne-a furnizat. au fost. făcut de către zei lui Epimeteu. are drept pandant darul Pandorei. Pe scurt.. POROS ŞI PENIA 109 eternă sau renaşterea. fiind pusă alături de alte forme de extaz şi de exaltare activă dezin-dividualizantă (\iccvia). III. Paris. 14): „Individualitatea îşi adăposteşte. şi aici. iar bărbatul cu femeia nici bărbat. 1900. se încheie o epocă.

dacă considerăm erosul în formele sale sublimate care se conexează cu factorul estetic. în condiţii identice. Aceste date sînt suficiente spre a ne orienta în analiza diverselor aspecte şi a formelor mixte în fenomenologia erosului deopotrivă profan şi sacru: această analiză. în asemenea cazuri (să zicem de exemplu atunci cînd o fiinţă este bărbat. Or. în realitate. ci şi la aceea pentru efebi şi pentru parteneri masculini63. cu cît încerci să o analizezi ştiinţific. doar în proporţie de 60 %) e posibil ca atracţia erotică ce se bazează. sub semnul biosului. va face obiectul . alta cu caracter dobîndit. Este o incongruenţă să aplicăm. Pesemne pederastia. iar cei doi amanţi ar căuta să Se unească doar ca simple părţi ale unei substanţe identice: se pierde astfel esenţialul. într-adevăr.1' ajuns şi la dezvoltări carnale. pentru a găsi o explicaţie trebuicsă coborîm pe pămînt şi să luăm în considerare diverse posibilităţi empirice. mai exact al aceleia dintre pederaşti şi dintre lesbiene. şi anume între forme cu caracter de viciu şi forme ce presupun o predispoziţie latentă ce ajunge să se manifeste în anumite circumstanţe: precizare necesară. Pentru homosexualitatea „naturală". 240 a etjM unde se vorbeşte aproape exclusiv de iubirea suscitată de efebi. ca stare civilă. monosexuală: integral bărbat (în cazul pederaştilor) sau integral femeie (în cazul lesbienelor). neorientate spre procreaţie ca aceea ce are drept obiect femeia. 191 c. Ca a. s-a referit adeseori nu doar la dragostea heterosexuală. ci omogenă.capitolelor următoare. 253 b. impulsul fiinţei scindate de a nu sfîrşi niciodată. . § 10). Termenul „uranism" folosit de unii pentru homosexualitate provine tocrrtaT*3în distincţia platoniciană dintre o Afrodită Urania şi o Afrodită Pandemia. în cel de-al doilea caz trebuie să operăm însă încă o distincţie. Paidon eros. drept care bisexualitatea originară e depăşită în mai mică măsură decît la fiinţa umană „normală". dar nu dintr-un punct de vedere oricum moralist şjj convenţional. ci efectiv din acela al metafizicii sexului. Dacă este >. se ficaţia metafizică sensibilizată din mitul androginului în don: dragostei homosexuale. fiind totuşi împotriva naturii". Dacă. către care conduce. ca fundament al magnetismului iubirii şi al unei „transcendenţe" în eros.tare. DESPRE HOMOSEXUALITATE 113 fiinţa mitică originară ar fi trebuit să fie atunci nu androgină. Despre homosexualitate Homosexualitatea este un fenomen care. aşa cum face Platon. drept care se poate spune că face parte din natură. înj Grecia şi mai cu seamă Ia Roma. putem vorbi foarte bine despre 01 deviaţie. aoest caracter cînd a fost onorată de scriitori şi poeţi antici şi a fost practicată chiar de per. ciclul etern al procreaţiei. cea dintîi ar fi zeiţa-unei iubiri nobile şi necarnale. adică datorată predispoziţiei. şi care e cu atît mai intensă cu cît bărbatul e mai bărbat şi femeia mai femeie. potrivit stării civile şi sub raportul exclusiv al caracterelor sexuale aşa-zis primare. ANEXĂ LA CAPITOLUL II 18. în pofida a toate. aşadar. aparţin aceluiaşi sex. în cazul Pederaştilor. 151 c. de a se reunr:| 63 Cf. dată fiindu-i răspîndirea. necorporală. în mod normal. nu devin homosexuali. sînt „forme intermediare". luăm homosexualitatea în această ultimă accepH ţiune. în teoria sa despre eros. în sfîrşit. Hirschfeld a numit „formele sexuale intermediare". explicaţia cea mai simplă este dată de ceea ce spuneam mai sus despre diversele grade de sexuare.*aşa cum am formulat-o în paginile precedente. condiţionată de factori psiho-sociologici şi ambientali. al revelaţiei fulgerătoare şi distructive a Unului. cu atît apare 112 METAFIZICA SEXULUI mai misterioasă" (Ivan Bloch). pe polaritatea sexelor şi. E de ajuns să citim însă ultimele pagini ale Banchetului cu discursul lui Alcibiade. deoarece. despre faptul că procesul de sexuare în aspectele sale fizice şi mai cu seamă în cele psihice poate fi incomplet. pe heterosexualitate. 181 c. De obicei. diferitele tipuri se comportă în mod diferit.compensaţiilor pe care omul obişnuit şi le creează înr viaţa sexuală socializată. întregită cu o consideraţie asupra mitologiei bărbatului şi a femeii şi cu observaţii despre tehnicile de magie sexuală. a putut avea la origine. nu poate fi ignorat de o doctrină a sexului. ca atare. împrejurare ce s-a întîlnit mereu mai mult decît frecvent o dată cu decăderea moravurilor antice. să intuim structura forţei ce alimentează. o frumus£ţe divină de tip abstract. Ulrichs a spus pe bună dreptate că ne putem afla în raţa unei anima muîiebris virili corpore innata. 192 a. ea se va dovedi o problemă complexă chiar şi din punctul de vedere al metafizicii sexului. caracterele unuia dintre sexe nefiind în egală măsură predominante în raport cu cele ale celuilalt sex (vezi mai sus. adică într-o corespondenţă completă cu relaţiile sexuale nor-| male dintre bărbat şi femeie. în cazul unui asemenea gen de dra~| goste nu se mai poate vorbi despre efortul principiului masculin şij al aceluia feminin. 265 c. potrivit menţionatei progresii platonice.. în sexologie se face distincţie între două forme de homosexualitate. E important totuşi să nu considerăm în mod static configuraţia constituţională şi să admitem pentru ea o anumită posibilitate de variaţie. una cu caracter congenital şi constituţional. pentru a ne da seama în ce|j grad neînsemnat a rămas „platonic" acest eros în Grecia şi cum a. ceea ce-i conferă mitului respectiv întreaga sa valoare. deoarece. Phaidros. Avem atunci de a face cu ceea ce M. în privaţiunea sa incurabilă şi perenă. de la frumuseţea unei anumite fiinţe s-ar trece treptat la extazul pe care îl poate suscita o frumuseţe depersonalizată. Banchetul. cuprins în fiinţa primordială.o enigmă care. Goethe a putut să scrie că „ea e la fel de veche ca şi omenirea. nu se pune nici o problemă veritabilă atunci cînd punctul accidental de plecare este o fiinţă de acelaşi sex. într-o oarecare măsură. în asemenea măsură încît. şi anume ideea polarităţii şi a complementarităţii sexuale.i sonalităţi eminente. Am arătat mai sus că Platon. . O interpretare adecvată a mitului lui Poros şi al Peniei ne-a îngăduit. să apară şi între indivizi care.

cu atît mai mult se poate spune aceasta în privinţa acuplărilor pederastice. fiind lipsit de orice dimensiune profundă şi orice semni--ficâţie superioară ale trăirii din pricina absenţei premiselor onto-logice şi metafizice necesare în acest scop. fiindcă şi dacă am ace concepţia ei caricaturală despre viaţa erotică infantilă. faptul de a fi cu adevărai bărbat sau cu adevărat femeie. De altfel. din punct de vedere sexual. indiviB neîndoielnic virili ca înfăţişare şi comportament. întrucît lipsesc presupoziţiile nu numai metafizice. unde vechiul ideal de „a fi noi înşine" nu mai spune nimic. devenind perversiuni doar atunci cînd se absolutizează. în cazul Antichităţii clasice e atestată nu atît pederastia exclusivistă. Cît despre invocarea idealului de completitudine hermafroditică la pederastul care. în general. *îe ca un viciu. uneori pînă la o frenezie. homosexualitatea. nici o constatare analoagă nu poate fi | făcută cu privire la homosexualitate. dient es als Knabe noch"). Nici acest punct nu e însă foarte clar. în materie de experienţă. în ansamblu. deci şi foarte feminine. aşa încît nu e deloc întîmplătoare dezvoltarea impresionantă a fenomenului homosexualităţii şi a „celui de-al treile. atrofiere sau reducere la stare latentă a caracterelor celuilalt sex. homosexualitatea nu poate fi caracterizată decît fie ca o deviaţie. anume că posedarea homosexuală ar da un sentiment de putere. subiecte preferate de acei pederaşti. dar şi cele fizice în vederea unei uniri complete şi distructive. la un proces di sexuare incomplet sau la o regresie nu explică toate varietăţile de homosexualitate. Plăcerea dominaţiei poate fi obţinută şi cu femei sau cu alte fiinţe în situaţii lipsite de interferenţe sexuale. de un „viciu'*! legat eventual de o modă. ea nu are nevoie de alta fiinţă şi este căutată pe planul unei realizări spirituale. ea ar putea fi luată în considerare numai într-un context absolut patologic. adică explicabilă în termenii unoi forme de sexuare constituţional incomplete. Referirea la „forme sexuale intermediare". vrăjmaşă a femeii şi a căsătoriei. la un individ dat. E de neînţeles. nu e convingătoare. sînt numeroase cazurile de femei foarte sexuale. unde se favorizează promiscuitatea. sexuarea. Pe de altă parte. climatul general al unei societăţi poate juca. E necesar adică să avem în vedere şi cazurile de regresie. ea nu explică cum oarra poate produce „fixaţia" respectivă. Ca atare. drept simplă cauză ocazională sau* suport. exista şi ceva feminin. L 'Arco e la Clave. face atît pe bărbatul cît şi pe femeia. fiind vorba ad de o lesbiană). Sîntem însă îndreptăţiţi să presupunem că lucrurile nu trec mult dincolo de un regim de „masturbare în doi". 116 METAFIZICA SEXULUI explicaţia trebuie căutată în posibilitatea de dislocare a erosului. Această homosexualitate nu e uşor de explicat şi aici avenl dreptul să vorbim despre deviaţie şi perversiune. . la drept vorbind ce anume îl poate împinge sexualmente pe un bărbat cu adevăran bărbat către un individ de acelaşi sex. cu toate acestea. ci războinici. la fel stînd lucrurile şjj în cazul schimbărilor de sex la^o scară ce pare a nu-şi găsi echi valentul în alte epoci65. şi anume că „dacă te saturi de o fată ca fată. ne-am putea referi la cuvintele brutale preluate de Goethe de la un autor grec. în acelaşi cadru anormal am putea situa. în realitate au existat bărbaţi homosexuali ce nu erau efeminaţi şi nici „forme intermediare". orgasmică. sînt deosebi de favorizate. J. ca o perversiune. Nici motivarea. deoarece. oameni cu autfll ritate care aveau sau puteau avea la dispoziţie cele mai frumoasl femei. care sînt în acelaşi timp lesbiene. în anumite aspecte ale sadismului şi masochismului se pot regăsi elemente susceptibile -să se încadreze în structurarea cea mai profundă a eroticii heterosexuale. dar pe plan psihologic. Evola. să ţinem seama de posibilitatea menţionată a unor mutaţii constituţionale. întîlnită uneori în ţări precum Turcia şi Japonia. ceea ce poate duce la activarea şi la emergenţa acestor caractere rece-l sive64. prin neutralizare. ea poate servi şi ca băiat" („habe ich als Mădchen sie satt. aşa cum vom vedea. 1968. ea este evident falsă dacă vrem să trecem cu ajutorul ei dincolo de „voinţa de a experimenta totul" pe planul simplelor senzaţii: completitudinea androginică poate fi doar „suficienţă". sau în termenii emergenţei unui complex datorat faptului că în prima copilărie erosul s-ar fi . aşadar. într-o societate clivată şi materialistă este evident că fenq^ş menul de regresie şi. reflexele condiţionate ale ambilor fiind cultivate pentru „plăcere". I 65 Cf. Şi aici. Se poate întîmpla că puterea dominantă di care depinde. Ca în multe alte cazuri. şi cazul homosexualităţii. ca regresie în bisexualitatea oare ar fi proprii copilului mic (rămînînd ca bisexualitatea să fie relevată în ontogeneză). utilizarea atît a femeii cît şi a adolescenţilor (în replică. pe lîngă faptul că la efebi. III (Jl terzo sesso"£ DESPRE HOMOSEXUALITATE 115 dacă e aproape inexistent un instrument adecvat pentru trăirea din momentul de culminaţie al orgasmului în dragostea heterosexuală. o dată cu el. Dacă. sex" în vremurile „democratice" din urmă.114 METAFIZICA SEXULUI Trebuie. ca în atîtea j cazuri de psihopatie sexuală. prea puţin luată în considerare de către sexologi. un rol deloc indiferent: într-o civilizaţie unde domneşte egalita-rismul„-unde diferenţele sînt contracarate. psihanaliza nu explică nici aici nimic. cînd ar lua proporţiile unui adevărat orgasm. Şi dacă s-ar invoca unele exemple "e intensităţi erotice extreme în relaţiile dintre homosexuali. cît bisexualitatea. la adolescenţi. cap.£iţ asupra tatălui (sau asupra mamei. într-adevăr. Milano. bisexuale) şi se pare că motivaţia predominantă ar fi „voinţa de a experimenta totul". tenţialitatea erotică a fiinţei umane. mediul. dacă excludem tulburările pe care le poate oferi „magia celor doi" în unirile heterosexuale.j 64 Unii psihanalişti ar vrea să explice homosexualitatea în termenii unei regresii. dacă e vorba de sexul feminin. cînd nu este „naturală". să slăbească. chiar dacă ea este mult mai frecventă: un j eros dislocat prin care o fiinţă de acelaşi sex serveşte. i stituie pur şi simplu o problemă altei probleme. e de ajuns să răsfoim orice tratat de psihopatologie sexuală pentru a vedea în cîte situaţii de neconceput (de la fetişism pînă la sodomia animală şi la necrofilie) poate fi activată po-.

Or. Ea poate călca graniţele castei şi alei tradiţiei. crima şi trădarea. ufl rol deloc neglijabil în geneza Reformei l-a jucat sexualitatea lfl SEXUL ŞI VALORILE UMANE 119 Luther. ca şi laşitatea. de dragul Mirandei. slăbi sau subordona totul. pe care iubirea şi femeia l-au avut ca imbolduri către opere măreţe şi fapte sublime. în fiinţele umane. pentru nutriţie. e ca un vulcan care arde şi mistuie totul: e un abis care înghite onoare. toate acele fapte ni se înfăţişează sub altă lumină şi valorizarea lor e diferită. ceea ce deplasează centrul sinelui propriu dincolo de el însuşi — cu riscul ca aceasta. el [Eros] hărăzeşte îndrăgostiţilor acest curaj. poate anulai legăturile create de cele mai sacre instituţii. se declară gata să renunţe la demnitate» sa de rege şi să-i fie slugă lui Prospero constituie un motiv nicfl decum rezervat literaturii şi prinţilor de operetă romantici. în condiţii sociale normale şi de-a lungul istoriei. catastrofic sau distructiv — numaraşa ceva poate eventual deschide drumul către o regiune superioară. în cazul unui comportament josnic sau al unei acţiuni infame.Capitolul III FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ 19. / Ca-nţelepciunea-ntregului pămînt"*. precum cea erotico-sexuală. ori un cuvînt. să nu se limiteze] la simpla satisfacere. nu există în omf altă nevoie care. Astfel. Ar fi banal să zăbovim asupra aspectelor sociale ale puterii „transcendente" a dragostei. josnicia. cu interesele ei obişnuite. „Mai mult eun gest al tău. ci şi. dacă Leopardi. numai ceea ce transportă în afara unei astfel de vieţi şi unui astfel de Eu. nu găsim nimic echivalent. în principiu. deoarece el a permis iubirii. într-un caz limită. După cum ştim dini istorie. în timp ce biologia nu poate să nu pună pe acelaşi plan] funcţia nutriţiei şi cea a reproducerii (chiar dacă nu vrea să o con-j sidere superioară pe cea dintîi. în U primo amore. după şi mai presus de respectivai satisfacere. cu legăturile ei cele mai intime şi. Ar fi cu adevărat inutil să subliniem tot ce a putut înfăptui dragostea. întregul. ca pasiune dezlănţuită. Tirania dragostei şi a sexului şi întreaga capacitate a erosului de a răsturna. împotriva Romei. sub semnul Afro-ditei. spune Faust al lui Goethe. în raport cu bunăstarea. avere şi sănătate"2. în orice dragoste umană suficient de intensivă.. îi atestă cu precădere fundamentul metafizic ascuns este transcendenţa sa: transcendenţă în raport cu fiinţa individuală. şi anume dacă poate exista viaţă şi bucurie a vieţii fără „Afrodita cea de aur". şi anume să extindă şi să potenţeze aria de cuprindere a unei atare invazii mult dincolo de cea cuvenită unui instinct banal. ce purcede dintr-însul. ca în cele condiţionate de dragoste şi sex. dar nu şi fără să se hrănească). ţinînd seama de toate acestea ar trebui să tragem neapărat concluzia că omul se află pe un nivel mult inferior celui pe care stă °nce specie naturală. Dar această funcţie este lipsită de orice replici psihică. care nu suporta disciplina monastică. mai ales. fizice. Sexul şi valorile umane Trăsătura care. . nu te ruşinezi niciodată mai mult decît atunci cînd te afli înaintea fiinţei iubite: „Nu există un om atît de rău. necondiţionatul nu se pot găsi decît dincolo de viaţa unui Eu închis între limitele persoanei empirice. cu influent profundă şi multiplă exercitată de ea pe plan emoţional. de-a dreptuPexagerat de către literatura romantică. a bisericii angW cane l-a constituit problema sexuală a lui Henric al VUI-lea. în general. cu rolul pe care îl are funcţia sexuală în viaţa individuală şi colectivă. încă Platon observa că. e stabilit că în viaţa obişnuită există puţine alte stări în care. Dacă urmăm însă interpretarea metafizică a sexului. pe femeia cea mai frumoasă în locul ştiinţei supreme făgăduite de Athena-Minerva şi al stăpînirii Asiei şi al bogăţiei făgăduite de Hera-Iunona. în loc de a reprezenta o extremă degradare şi o demonie inextirpabilă în existenţa umană.. devine semn al) impulsului iiicoercibil în om de a trece cu orice chip dincolo de] limitele individului finit. şi de a discredita orice altă plăcere. căruia Eros să nu-i poată insufla o bărbăţie egală cu a celui mai viteaz caracter. Cum unora dintre eroi divinitatea le insuflă curajul păgîn. poate învrăjmăşi persoane ce aparţin aceluiaşi sînge şil au aceleaşi idei. Şi din Antichitate răsună întrebarea deconcertantă a lui Mimnermos. apare însă] evidentă absoluta diferenţă de rang existentă între ele. cu normele. liniştea. transcendenţă în raport cu valorile ei.. dat fiind că omul poate trăi fărăj să se împerecheze. ceea ce creează în ele o criză. Sexologia e unanim de acord cu constatarea că „dragostea. l^H stimulentul pentru crearea. domeniul facultăţilor sale celor mai înalte. practice. mitul clasic îl face pe Paris să prefere.| intelectual şi deseori chiar spiritual. morale sau intelectuale. îi recunoaşte erosului puterea de a suscita simţămîntul vanităţii oricărui ţel sau strădanii şi chiar al iubirii de glorie. poate despărţi copiii de părinţi."3 Şi putem adăuga la toate acestea rolul. în viaţa individuală şi colectivă: a promovat deepotrivâ elevaţia şi eroismul. ceea ce le insuflă o forţă mai mare. pînă la cazuri recente petrecute în dinastia Habsburgilorl şi în casa regală engleză. fericirea şi însăşi viaţa sa fizică. Dacă ar fi să vedem în dragostea sexuală un impuls legat genetic de animalitate. un anumit grad de transcendenţă. în domeniul propriu-ziş psihologic pot fi puse în lumină şi efecte pozitive aie dragostei. se realizează. Numai cazurile limită de foame absolută funcţia nutritivă îl poate covîrşi] pe individ. să aibă loc într-un mod problematic. viaţa mai poate fi viaţă1. dacă e necesar. ci să joace şi rolul unui „complex" care să-ii dezvolte influenţa chiar înainte. sexului şi femeii ^■i intoxice şi să-i domine în asemenea măsură nu numai fiinţa 118 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ fizică. dacă fără ea.. moral. personajul shakespearian FerdinsM care. Dacă Confucius a relevat că niciodată nu s-a făcut pentru justiţie atîta ca pentru surîsul unei femei. subiect etern şi inepuizabil al tuturor formelor de artă şi de literatură. în istoria omenirii.

Dacă o afirmaţie ca „aş face orice pentru tine" nu e decît un loc comun banal din limbajul îndrăgostiţilor. care observă cum îndrăgostiţii acceptă „robire voită. pp. „Dacă ar îndrăzni cineva.. deoarece poate aveaj o semnificaţie mai profundă. cînd însăşi semnificaţia aceasta. potrivit căreia bărbatul îşi risca bucuros pentru femeie însăşi viaţa în lupte sau în întreprinderi primejdioase. Paris. v. cum îl primesc. ca indicii ale unei puteri ce scindează individul. Roland boU chevalerie. fireşte. von Krafft-Ebing. pe-atît de absurd şi mitologic apare cînd se referă la omnipotenţa speciei şi refuză să vadă. vom '< vedea aceasta în . I.. dacă împlinirea dorinţei îi lipseşte. ■| Cf. numai atît de-aţi greşit. ed. ceilalţi certîndu-l şi ruşinîndu-se de faptele lui. pe fondul unei intensităţi deosebite a forţei elementare a erosului. sînţ interesante şi cazurile în care dragostea sexuală nu numai că nu se asociază cu afinităţile de caracter şi cu înclinaţiile intelectuale. sau conducere politică ori dregătorie... Psvchopathia Sexualis. Schopenhauer a pus în lumină toate acestea8. adică nevoia de a fi în sens transcendent. 1944.. slugărnicii la care nici un sclav adevărat n-ar consimţi". 120 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ rienţa erotică au însemnat. Tochter der Sonne. de autodepăşire. de specia manifestată în el. Şi la fel de lesne de înţeles e şi faptul că. distincţia dintre ceea ce săvîrşeşti ca simplu mijloc. iar Ovidiu întăreşte cele spuse mai sus: „Oe jurămînt™ de dragoste strîmb. cit. Cf. 166. p. adică aspectele existente în ea ale unei transcendenţe care nu cruţă personalitatea] morală şi-i distruge valorile cele mai esenţiale. este iertat de zei. Dacă sensul ultim al impulsului care-l împinge pe bărbat către fem. fără teamă-amăgiM doar pe fete. ultimii batjocorindu-l. Doinaş. 552 şi urni. 245). poate fi împins la sinucidere."9 Elementul ură. Lancelot îi spune Guenievrei: „De unul singur. Kerenyi. o ură sălbatică între două acuplări. / Eol şi Notus îl iau. subordonat scopului de a poseda 0 femeie de care eşti îndrăgostit. 3079-3080 (trad. tr. / Nu veţi ieşi ruşinaţi. Mirajul pe care însăşi dragostea profană îl oferă ca reflex sau presimţire a ceea ce poate da erosul trecînd pe un plan superior — fericirea supremă scontată în unirea cu un anumit individ de sex opus — e atît de puternic. individul. tiranul cel mai decăzut nu şi-o poate dori. voi. în dragoste. pierderea fiinţei iubite din pri-. şi tot ceea ce femeia şi expe* Faust I. ci de nucleul său cel mai profund. Tot în aceeaşi ordine de idei. ed. cit. îi putem da iarăşi cuvîntul lui Platon. 5 Banchetul."7 i Din toate acestea se poate trage concluzia că omul aşteaptă ce» absolut de la dragoste.. e trăită în mod obscur. Din acelaşi motiv. în cinstea căruia fusese instituită Masa Rotundă" (Delecluze.. Şi mai interesante însă. împreună cu orice respect faţă de sine însuşj în domeniul acesta e abolit însuşi criteriul de fairness. făcîndu-şi din ea punctul de referinţă al gloriei şi onoarei lui. aşadar. p.) SEXUL ŞI VALORILE UMANE 121 ţelurilor ei o preeminenţă chiar faţă de virtute şi să se situeze efectiv dincolo de bine şi de rău. R. 7 De arte amandi. Dar pe cît de exacte sînt constatările lui cu privire la existenţa în dragoste a unui mobil şi a unei valori ce treq absolut dincolo de individ. însăşi viaţa îşi pierde orice atracţie. tot ceea ce am relevat acum şi-şi află confirmarea în viaţa de toate zilele apare lesne de înţeles.. va necesita o examinare aparte. estis admisă în dragoste. ci individul esenţial şi etern: nu e vorba. de vreme cei s-a putut enunţa principiul: Aîlis fairin Iove and war. p 2 Banchetul. la asasinat sau la nebunie. N. să facă asemenea lucruri pentru a urmări oricare ţintă afară dl asta. Jurămînw însuşi încetează să mai fie sacru — „Cine iubeşte chiar dac-ar călca jurămîntul. ci transcendental. devine goală şi lipsită de sens. dar subzista şi se reafirmă chiar şi în prezenţa sentimentelor de dispreţ şi ură din partea indi-Vldului empiric.trad. Ziirich.. în oricare caz de acest fel. de Mana Valeria Petresc|| N. 179 a-b. şi el este singurul" — spurm Platon6. ci metafizică. 183 b. în nevoia sa absolută de „fiinţă". minciuna. 1845. Aici trebuie să facem. într-adevăr. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ 122 i e dragostea."5 în etica popoarelor ariene nici o altă virtute nu er la fel de onorată ca adevărul şi nici una nu inspira atîta aversiune ca minciuffa. nu existenţială.eie este cel menţionat de noi mai sus. Mai bine decît toţi. Există." Dar Guenie^M însăşi arată că tot ce a săvîrşit el pentru dragostea lui. n-^B fi avut curajul să întreprind nici o ispravă cavalerească şi nici să mă încum^H lucruri la care toţi ceilalţi au renunţat pentru că le lipsea puterea.). pentru stăpînirea ei. sînt efectele negative ale urtei pasiuni. Şi totuşi. de entuziasm. 635-636 şi 645-646. astfel încît dezgustul îi face pe unii chiar să şi-o ia.. 183 a-b 6 Ibid. (Trad.. bani. în aceeaşi direcţie înfîlnim acţiunile reale ale instituţiei cavalereşti medievale.să-şi piardă dreptul de a duce la bun sfîrşit celelalte aventuri ale SfîntuM Graal. împrejurării că în aceste cazuri este lovit nu individul finit. 567. în materie de porniri pozitive. stîrnită de eros şi de magia femeii.jl făcut. în morala indo-ariană. neîndoios*] de la astfel de purtări ar fi împiedicat şi de prieteni şi de ş mani. situaţii cărora li se potriveşte definiţia dată dragostei de către un personaj al lui Bourget: „Asta 8 Metaphysik des Geschlechtsliebe. 11. faptul se datorează unui element nu empiricei psihologic. pe aripi" şi „Dacă sînteţi înţelepţi. Contribuţia pozitivă a lui Schopenhauer e de a fi arătat că dacă suferinţele de pe urma unei iubiri trădate sau distruse le depăşesc pe toate celelalte. în cazuri-limită. din înalt Zeus rîde. şi] nu se simt vrednici de dispreţ pentru o linguşeală pe care nici. de confirmare. 564. dacă e refuzat sau anihilat. . de Ştefan Aug. cina morţii sau trădării sale poate fi o durere mai puternică decît oricare alta.. afară de cazul în care slujeşte pentru salvarea unei vieţi omeneşti. din acest motiv. el nu ezită să recunoa^B 4 într-un roman cavaleresc. altceva decît efectul tragic al unei iluzii. ca simple mijloace declanşatoare: doar cel de-al doilea caz intră de fapt aici în discuţie4. încît.

capitolul următor. de a poseda în moq absolut altă fiinţă. la asasinarea. că în asemenea momente ar vrea să moară şi. Şi acelaşi lucru se poate spune despre fidelitate şi gelozie. Astfel. Acel Geltungstrieb. nici individul. pentru ca privaţiunea existenţială a creaturii să fie suprimată. „N-o să te saturi de mine?" „Oare n-o să mă mai iubeşti?" „O să mă doreşti mereu?" Nu există dragoste destul de intensă care să nu implice nevoia unui „mereu". în braţele unei amante pe care a posedat-o doar cu puţin timp în urmă. precum cele menţionate adineauri. 1. descrisă la locul cuvenit (§ 12). mai puternic decît condiţionările proprii celorlalte. în primele clipe ale unei Plaţii amoroase. cu cît avem de-a face cu situaţia. fizic şi moral. fără îndoială: nu e însă banal planul pe care vedem aceeaşi temă reapărînd şi integrîndu-se într-un ciclu de mituri şi legende ce îmbrăţişează tradiţiile cele mai îndepărtate în timp şi spa-? ţiu. ci şi individului consi-] derat după criteriile predispoziţiei. a unui eros cu posibilităţi reduse de dislocabilitate..C. Este.. „Dragoste veşnică". nici alta nu sînt pretinse de către natură şi specie ca nece10 Astfel.) 124 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ sare scopurilor lor. Medit. raportîndu-ne la cele spuse mai sus (§12). a impresiei de a se fi cunoscut de foarte mult timp: „Eşti imaginea pe care o purtasem întotdeauna în mine. ci dej natură complexă. angoasat. cînd se afirmă un atare sentiment. cît efecte ce provin dintr-un complexj de inferioritate de natură. diferite. Este de înţeles că atunci. „nu pot să trăiesc fără tine". pentru ca posesia Vieţii în. ca să zicem aşa. este firesc ca dragostei să i se asocieze atît un sentiment de nelinişte. e sentimentul că în femeie găsim viaţa. Firesc ar fi chiar contrariul. ele îşi revelează o logică proprie precisă în lumina metafizicii sexului. că în ea există viaţa însăşi. Şi avem şi un corelativ. de suprimare a limitei lui „acum": e senzaţia. cel al pasiunilor lui Shelley): explicaţia este <. prin folosirea altoi fiinţe ce oferă posibilităţi biologice egale. la Maeterlinck). deoarece ataşamentul pentru o singură fiinţă nu poate să nu reprezinte un factor limitativ în calea liberei pandemii genezice. după sfîrşitul unei anumite relaţii erotice cînd a fost simţit pentru prima dată. Jargonul îndrăgostiţilor cunoaşte motivul recurent: „eşti viaţa mea". neostenit: „O să mă iubeşti mereu?". îşi Păstrează funesta presimţire şi prevede că va fi cu putinţă să se despartă de ea!" 'B. despre cele trei planuri posibile de manifestare a erosului în fiinţa] umană. căci tocmai în aceste momente îndrăgostitului îi e totdeauna teamă că totul poate lua sfîrşit. a duratei fără sfîrşit. nevoiai de a te pune în valoare. într-o multitudine infinită de variante. 20. Pe de altă parte însă faptul acesta poate fi considerat şi integrat în ansamblul fenomenelor de transcendenţă care. într-un alt gen de suprimare a elementului temporal.ă el reprezintă un moment structural esenţial al experienţei10. dimpotrivă. Spunem însă „sub aspectul ei cel mai superfia cial". dacă nu chiar mai bune. de a te valoriza în ochii proprii mai mult] decît faţă de ai altora. adică decît condiţionările propriii nu numai individului social şi valorilor sale. pentru că aceasta nu ar necesita nici o dorinţă sau nevoie ca posesia să continue şi chiar să se eternizeze dincolo de stadiile legate de actul momentan al unei singure acuplări —. îmi pari anterioară a tot ce sînt eu însumi" (Melandre. de frica unei decăderi. în orice dragoste există totdeauna o temere. Absolut absurde. Este neliniştea ca nu cumva starea la care te-ai înălţat să înceteze. iar magnetismul elementar se poate aprinde într-un climat lipsit de mari tensiuni. ed. a ceva ce ne răneşte nucleul existenţial cel mai profund: aceasta cu atît mai mult. foarte frecventă la îndrăgostiţi. nici specia nu cîştigă nimici Există cazuri în care nevoia. în vederea reproducerii. deoarece înseşi impulsurile acestea nu sînt primare. în alte relaţii cu alte fiinţe (caz tipic. că sentimentul autodistrugerii te împinge în chip sălbatic şi la distrugerea celui ce* i-a fost cauza. adică în cazurile în care nu există contraste şi eterogenităţi? umane notabile între cele două persoane. Tocmai asemeneaj cazuri trebuie să aibă pentru noi valoarea unei „contraprobe": elene spun ce e cu adevărat fundamental în eros chiar şi în cazuri. de înţeles că dacă o anumită femeie iubită îndeplineşte condiţiile pentru ca nevoia de autoconfirmare şi de fiinţă să se calmeze. Gelozie^ Orgoliu sexual Contrapartea pozitivă prezentă chiar şi în cazurile problematice. GELOZIE. în dragoste. cit. Astfel deci sentimentul unei vieţi superioare presimţite 9 surprinse abia sub forma unui reflex sau numai o clipă prin intejT mediul femeii în stări emotive neclare ajunge să se reflecte pînă şi în expresiile stereotipe ale jargonului universal al îndrăgostiţiloj 9 Physiologk de l'amour modeme. PP. întreabă necontenit. pus de către Adler ca tema centrală a psihologiei sale analitice. Anthologie de l'amour sublime. noi înşine să ne fie mai apropiată. poate fi explicată) sub aspectul ei cel mai superficial prin orgoliul Eului şi prinj impulsul puterii. trup şi suflet. „protestul viril". nu constituie atît cauza unon supracompensări nevrotice. nu lipsit de sinceritate. dragostea se preface în ură. se produc cu deosebire atunci cînd se reafirmă forţa stra-j tului elementar. Peret.' Banalităţi. şi: „Mi se pare că te-am cunoscut încă înainte de a mă fi cunoscut pe mine însumi. transcendentă. 1956. ceea ce îl face să spună. două straturi mai puţin profunde. dacă singura raţiune de a fi a dragostei ar fi împerecherea procreativă —.158-l59. a familiarităţii. formate pe planul individului social şi avînd <s rădăcină mai adîncă şi nemărturisită. dini percepţia . Paris. chiar şi în momentele culminante. naturii proprii şi caracterului] său: o dorinţă absolută împotriva căreia ura şi dispreţul perceputei în privirile fiinţei iubite nu au nici o putere. ca sentiment trăit cu sinceritate ce pe moment se impune chiar dacă raţiunea îi recunoaşte perfect caracterul iluzoriu şi absurditatea şi chiar dacă el revine periodic. viaţa în sens superior. Nici una. e corect să spunem: „Vai de bărbatul care. cît şi o nevoie de eternizare. ascunsă". la uciderea celui ce a trădat: absurdi-j tate incalificabilă în cadrul oricărui concept de finalism al speciei^ dar şi al oricărei psihologii: prin ura amoroasă care ucide. nu crede că relaţia aceasta ar trebui să fie eternă! Vai de acela care. ORGOLIU SEXUAL Ca atare. 123 „DRAGOSTE VEŞNICĂ". ideea ca acea femeie să ne* trădeze sau să treacă la alţii dă senzaţia unei rupturi mortale. Toate acestea sînt fapte reale aleexpe-rienţei erotice. De Rebecque — în B.

neclară a privaţiei înnăscute în om ca fiinţă finităJ scindata. Şi spune: „Pe pămînt există o singură beţie durabilă: siguranţa absolută în posesia asupra altei creaturi. p.je puteţe şi de asemănare cu Dumnezeu" care acţionează în ^conştient (A. opunîndu-se una alteia numai în formele lor de manifestare finite şi condiţionate11. Şi am vorbit de transpuneri deviate. Vita nuova. al marii pasiuni. a unei traume psihice sau din alte cauze. poate fi dictat de amorul propriu pur şi de ideea socială despre dragoste. de frică sau de nelinişte. mai înaltă. problematică. O."12! 21. pentru eros. Paris. qm veniens dominabitw mihi („Iată o divinitate mai puternică decît mi™ care mă va stăpîni"). amestecată cu necunoscutul dorinţei. 1924. Helby Othamn. din cauza unor defecte ereditare. deosebit de concludentă." Dar în experienţele erotice curente se întîlneşte mai cu seamă o mixtură a acestor două momente contradictorii: impulsul de a te pune în valoare posedînd şi tendinţa de a ieşi din limitele proprii în unirea cu altcineva." Tehnica unei vrăji arabe de dragoste constă înj concentrarea întregii voinţe în privirea ce o fixează pe femeie. erosul reprezintă una dintre formele naturale prin care se caojB atenuarea şi suspendarea acestui sentiment de privaţie. tiranul cel întunecat. în practicarea a trei incizii pe braţul stîng şi în rostirea formulei: „Nul există nici un Dumnezeu în afara lui Dumnezeu. cealaltă impulsul autopunere în valoare: căci erosul cuprinde el însuşi un impuls de autoconfirare > năzuinţa către reintegrarea individuală. o forţă mai puternică ce-l constrînge pe „spi-J ritul natural" (care poate corespunde individului naturalistic^B spună: Heu miser. într-un eros integral va prevala însă 11 Pe baza celor spuse pînă acum. deoarece. ORGOLIU SEXUAL 125 geloziei în accepţiunea specifică examinată adineauri. în clipa în care experimentăm pentru întîia dată starea provocata de polaritatea sexelor. în aceasta privinţă. Şi Gelăluddin Rumi: Sfîrşit e moartea vieţii-n tot. nu au un caracter primar. pe un plan diferit. avînd în centru una libido sexualis. „mai mult decît viaţa" poate fi principiul marii iubiri. dincolo de afirmarea de sine a fiecăruia în parte: aproape la fel cum. Dar toate acestea. li se supune. în asemenea cazuri. < De parcă şi-ar simţi în ea sfirşitul. s-ar putea ajunge la o unificare a teoriilor opuse ale lui Freud şi Adler. din punct de vedere metafizic. privind număr transpuneri ce ţin de domeniul conştiinţei celei mai periferice. patologia fenomenelor pubertăţii e. Căci unde-apare dragostea. 127 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ LA PUBERTATE Aşa şi-o inimă-n faţa iubirii tremură. Frică. 126 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ caracterul propriu stării de exaltare-entuziasm. al marii dorinţe: „Te iubesc mai mult decît propria-mi viaţă. aproape totdeauna efectul real e o consolidare a egoismului individului empiric în limitarea şi închiderea sa: fapt contrar tendinţei de autodepăşire de sine. sub] semnul Unului. E deci logfl rolul pe care-l poate avea un impuls al „punerii în valoare" « domeniul posesiunii erotico-sexuale pentru cineva care are nevdH de o autoconfirmare: ca mijloc pentru a-şi crea iluzia că „este". tocmai] datorită presimţirii crizei căreia îi va fi supusă şi pericolului prirfl care va trece. mixtură de fiinţă şi nefiinţă. Fenomenul destul de ridicol al „orgoliului viril" se încadrează în acest domeniu/încă şi mai la exterior se află ceea ce.261. neli-l mitată în ansamblul psiho-fizic al fiinţei individuale. Fenomene de transcendenţă la pubertate Prezintă un interes deosebit stările ce însoţesc adesea cea dintîi manifestare a forţei sexului: în pubertate şi în dragoste. p. atunci cînd Eul caută în sentimentul posesiei şi în egoismul sexual o compensaţie sau un anestezic pentru sentimentul său obscur de inferioritate. pe-atît de adevărat este că mai degrabă mi se va scurge} tot sîngele din mine. Dacă rădăcina ultimă a acesteia din TOiă e 0 jdee . se trag amîndouă din aceeaşi rădăcină. Şi pe cît e asta dej adevărat. Adler. Apariţia forţei sexului produce o tulburare care. Bărbatul ce rămîne pe acest plan nu percepe sensul ultim şi dimensiunea profundă ale impulsurilor cărora. cele două tendinţe sînt conexate genetic. s-o spunem încă o dată. Munchen. Giorgio Aurispa se agaţă cu disperare de sentimentul posesiei pentru a-l eluda pe cel al nimicului şi pentru a rezista impulsului irezistibil către sinucidere. 2. în Triumful morţii de D'Annunzio. quia frequenter impeditus ero deinceps! („Vai ml căci de acum adesea voi fi tulburat"). astfel. ■a 2-a. acolo moare Eul. constatăm că se petrec lucrurile în experienţa erotică. EI Kîtab des loiş secretes de I'amour. sau a despotismului sexual. atunci cînd organismul. deoareee avem senzaţia mai muli sau mai puţin distinctă că acţionează o forţă nouă. a unei slăbiciuni congenitale. Şi astfel antiteza mai sus menţionată este depăşită. Totuşi o asemenea situaţie are loc foarte frecvent.14 Dacă o examinăm sub o lumină corectă. de aici o mişcare dincolo atît de sine cît şi de< celălalt. 12 13 Cf. De-aceea viaţa tremură de moarte. „Dincolo de viaţă". adeseori alimentează tocmai manifestările compensatoare deviate şi distorsionate despre care am vorbit. 53). decît să mi se stingă dorinţa de a te avea. în fenomenul geloziei. nu are rezistenţa necesară pentru . v| relaţiile erotice — de aici se clarifică fenomenologia deopotri „DRAGOSTE VEŞNICA". Praxis und Theorie der Individualpsychologie. de ^lavia. încercăm aproape întotdeauna un fel da spaimă. Această beţie o caut eu. o semnificaţie asemănătoare a fost dedusă de noi din mitul •"""oginului. în metafizica sa. care constituie posibilitatea superioară a oricărui eros. cînd sentimentul posesiei îi furnizează surogatul de „fiinţă". Expresia folos» de către Dante pentru sentimentul trezit în el de prima apariţiaH femeii13 schiţează tocmai această situaţie: Ecce deus fortiorme. GELOZIE. Fapt este că această contradicţie are oarecum un caracter dialectic şi.

Marro. Atacuri isterico-epilep-tice sau semicataleptice.. scară mai mică. 19 Cf. vagă insatisfacţie intimă. „o disponibilitate de a fi. 1968). face mai vizibilă fiziologia: toate aceste „deran . al manas-ului. Privitor la fenomenul religios. Rikkert. la Lawrence: „Pentru el era [acea privire a femeii] o privire de.. în timpul crizei pubertare. La Pubertă. fie ca un deranjament structural al acelor circuite. 68. în formele normale. Toate aceste manifestări pot fi interpretate fie ca o racordare ratată a energiei la „circuitele" în care forţa elementară. jamente" posibile care se întîlnesc în criza pubertăţii se repetă. atunci cînd nu e complet po. transformată şi redusă. pînă acolo. cit.. individul afectat simte că e antrenat de o forţă internă independentă de voinţa sa. Marro. trebuie să luăm în. în capitolul 6. Mairet. chiar dacă totul rămîne la fel"23. p. p. 21 Cf. op. 103. 128 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ lîngă unele stări de atonie şi de taedium vitae. totul respiră interesul cel mai pasionat. Lo Yoga della potenza. ca posedat16. produce formele obişnuite ale sexualităţii individuale. însoţite fiind de stări adesea asemănătoare cu cele caracteristice patologiei pubertăţii: sentimentul de incompletitu-dine şi de imperfecţiune. cit. în contrast cu o senzaţie precedentă de irealitate şi stra-neitate a lumii. nepatologice. A. 18 Op. 206. 121 etc. e încă în stare de libertate. considerare unele impulsuri suicidare ce se manifestă uneori la. mai puţin intensă."22 Acestei împrejurări'îi corespunde o analogie asemănătoare între modificarea sentimentului lumii şi al vieţii ce marchează rezolvarea pozitivă a crizelor religioase şi cea legată de entuziasmul primei iubiri fericite. ed. La Pubertâ. Pe lîngâ toate acestea. totul e viu. 106 şi urm. it. a 2-a. pp. angoasă. ed. despre care tratea* învăţăturile Yoga: trezire care. efecte posibile ale acţiunii noji forţe necanalizate sau nedeviate. Torino. a dezvoltării intelectuale: este neutralizarea sau inhibarea mentalului. supraindividuală. 122. dezgust.a depăşi criza. în mod analog. despre care am vorbit mai sus (§ 9). Aceeaşi semnificaţie are şi oprirea posibilă. accese de manie masturbatorie şi altele asemănătoare sînt. laiunii adolescenţi. după cum se iUM . The Serpent PoM Londra. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ LA PUBERTATE 129 ___sensul sexualităţii obişnuite. la acea formă specifică de alienaţie mintală numită.aştep Şi o mică limbă de foc îi şerpui pe neaşteptate în şale. adică nebunie a pubertăţii15. Roma. despre care vom vorbi curînd pe larg17. dă naştere în individ unor manifestări maladive care pot ajunge pînă la nebunie. adică | hiatric „pozitivist".. Cazul acesta dă« idee despre materialul preţios pe care l-ar putea aduna psih dacă ar avea cunoştinţe adecvate în materie de fiziologie hipe« fizică a fiinţei umane. hebefrenie. sau se produce doar parţial. A. cit. văzută din punct de vedere profan. pubertate: aici e evident efectul unei experienţe pasive a impul-j sului către transcendenţă. alternanţa unor forme de melancolie şi depresie cu forme de exaltare. în orice îndrăgostire serioasă şi mai cu seam'ă î prima experienţă a dragostei. op. adică a energia bazale latente din cadrul sexualităţii obişnuite. în perioada pubertăţii trebuie să a vedere manifestări nepatologice. cit. deoarece este vădit că această mărturie a] legătură cu o trezire parţială a forţei kundalinî. poate avea urmare nebunia sau moartea dacă a fost provocată fără p adecvată20. care au însă. Stendhal scrie însă privitor la dragoste: „Dragostea-pasiune proiectează în faţa ochilor unui bărbat întreaga natură cu aspectele ei sublime.. Î925 (trad. cit. James scrie: „Un aspect de noutate înfrumuseţează orice obiect". cf. anticiparea complexului sexualitate-moarte. Şi în acest domenii patologia măreşte. apud Klages. patologică în acest caz. introspecţie morbidă. p. Marro18 relatează mărturia clinică a unui adolescent afecta de asemenea tulburări. op. halucinaţiile vizuale sau auditive frecvente: se datorează unei puteri capabile să suspende legătura dintre facultatea imaginativă şi perceptivă şi simţurile individului fizic — fenomen ce-şi are corespondentul în acea activare magică a ima-gmaţiei prin eros. care spunea că „simte cum din viscere» abdominale porneşte un fluid trecînd prin coloana vertebrală şi ajungînd la creier"19: atunci se simţea pradă unui impuls irezistibil de a îndeplini acţiuni violente şi paroxistice. Avalon. dar care. încît Starbuck a putut scrie: „Teologia ia tendinţele adolescentului şi construieşte cu ele. A. Edizioni Mediterranee. la rădăcina şirei spin 20 Cf. La folie de la puberte. corespunzînd canalizări parţiale a energiei în circuite individuale de transfo« mare. Evola. pe plan spiritual. a eresului. în sfîrşit. adaptarea ansamblului psi-hofizic la energie sau a energiei la acesta. genetic vorbinjH aceeaşi origine. W."24 „Schon wie ein junger Friihling ist diese Welt" — spune un cîntec cunoscut în legătură cu prima dragoste fericită. Vom reveni acestei probleme mai jos. ne găsim în faţa trezirii mai mult sau mai puţin furtunos™ a facultăţilor afective din perioada pubertăţii21. manifestări în care se revele^H direct aspectul superfizic al noii forţe în acţiune atunci cîn^H parţial. La fel trebuie înţelese. Ne referim anume Ia cazurile unei intense treziri a sentimentului religios şi a unor tendinţe mistice la pubertate. 106. Mairet relatează că în accesele -frenetice de masturbare. Totul e nou. „Vei vedea îndrăgostindu-te {'ăshiq tară)" " e o zicală arabă care. toate. după cum s-a spus. Psihologii au observat deseori faptul că crizele spirituale şi convertirile se produc în mod precumpănitor în perioada pubertăţii. ca pe o noutate inventată ieri. p. apud Marro. El se miră că nu a văzut niciodată spectacolul singular care se dezvăluie acum sufletului-sâu. pe 14 Trad. cit. ed. începînd cu Kahlbaum. nelinişte. e un fenomen normal şi în îndrăgostire sau în pasiune („te împiedică să raţionezi"). pp. 118-l19. 203-204. " Pentru acea$tă fenomenologie. ^ A. Mano. 159. din pricina căruia nu se produce. ca şi în alte acte.

acela care le-a fost supus capătă adesea un hume nou. ca adevărat bărbat. în acest caz. 29 şi urm. S-a relevat pe bun dreptate26 că formaţia şamanului. 1954. A fost observată şi frecvenţa extazelor la vîrsta pubertăţii25. îl duce pe individ dincolo de sine însuşi: pasiv. 28. Rezultatul însă nu e normalitate. pe baza aceasta. E posibil ca în însuşi ritul catolic al confirmării. ceea ce conduce la aceeaşi ordine de idei. cînd forţa se trezeşte în cadrul circuitelor închise ale individului. La multe popoare primitive aşa-numitele mal dii iniţiatice sau sacre. pp. a provocat iluminarea unui sufist. sustras jurisdicţiei materne. cărora le pot corespunde . 1907. în domeniul sacralizărilor sexului. a unei morţi şi a unei resurecţii. indiferent de vîrstă. Webster. în sens pozitiv sau negativ. condus. sacrament care. Toate acestea ne conduc deja în domeniul erosului neprofan. Altersklassen und Mănnerbiinde. Psychopathia sexualis. H. trecerea de la copilărie la pubertate e însoţită de rituri speciale <■ conferă semnificaţia1 unei treceri de la planul natural la acela al unei virilităţi în sens superior. înainte ca ei să fi atins vreo femeie27: scop» în acest caz. în cazul sexului masculin. mistuie şi. d| tehnică conştientă în cadre instituţionale şi tradiţionale. să fim nevoiţi a vedea un ultim reflex al tradiţiei acţiunilor ce se exercitau asupra forţei încă pure. R. 51.902> passim. despre care M ^esPre toate acestea. III şi pp. 45. Paris. pe care erosul ne îngăduie să o presimţim. H. include deopotrivă ideea transubstanţierii. de integrare metafizică a Eului. cap. La diverse populaţii. Ibid. care se celebrează îndeobşte la instalarea pubertăţii. nu are nimic a face cu faptul patologic. în scopul de a . în teorie. societăţi ce dispun de forme particulare de autoritate sacrală şi politico-războinică în raport cu restul populaţiei. în aceste rituri se celebrează ceva asemănătj cu o moarte şi o renaştere.spune. Regăsim aceeaşi situaţie pe un plan mai profund decît acela al simplei psihologii individuale dacă ne raportăm la faptele furii \) Cf' W' James> The Varieties ofReligious Experiehce. în această privinţă. Ajungem astfel să menţionăm aşa-numitele rituri de trecerffl care ne readuc la tot ceea ce am spus despre sex în sens interi^ spiritual. "••Milano.. caracterizează totodată. animalelor şi copiilor. Pentru a distinge simbolic trecerea. New York. dimpotrivă. Astfel dobîndeşte o fizionomie precisă fenomenul transcendenţei. adolescentul în curs de iniţiere e îmbrăcat uneori în veşminte femeieşti: căci el încă nu a „devenit bărbat"28. nedevenită fizică. 30-31. el urmează a face parte din aşa-numitele „societăţi de bărbaţi". ed. 99-l08. ci ceva mai mult. ce declanşează pe baza unui atare semn de alegere. . coincii în general cu atingerea maturităţii sexuale. Le chamanisme et Ies techniques archai'ques de l 'extase. într-adevăr. cit. Eliade.217. it. vom menţiona obiceiul izolării rituale . r. Dimpotrivă. sentimentul de vid. un tip uman care se detaşează de masa semeni» prin capacitatea lui de a avea contacte efective şi active c\i supra sensibilul. pierde amintirea vieţii precedente. Cine nu s-a supus ritului nu poate fi considerat. întrucît numai cel care a trecut printr-un asemenea rit este considerat ca bărbat cu adevărat şi „devenit bărbat". într-un asemenea proces formaţi o tehnică adecvată elimină tot ce prezintă caracteristicile unei pure. punctele cele mai importante pentru noi sînt două. Şi contrapartea naturală este. foloseşte o nouă limbă secretă şi intră în comunicare cu forţele mistice ale obîrşiei sale.3A<p. Schurtz.von Krafft-Ebing.casele bărbaţilor" izolate de alte locuinţe. ci e trecut în rîndul femeilor. de ne-însufleţire a lucrurilor. spre deosebire d&sexul exclusiv fizic. în ansamblu.U. a magului sau sacerdotului. în cazul femeii. care. 2 şi urm. de indiferenţă faţă de totul atunci cînd o dragoste a fost deziluzionată sau se isprăveşte brusc. Se confirmă transcendenţa erosului. semnificaţiile fundamentale rămîn aceleaşi. Berlin.59. 131 cea exclusiv fizică. p. în acest context. se diferenţiază virilitatea sau sexul masculin spiritual 26 27 M. Toate acestea sînt reflexe ale stării de completitudine. e destul de vizibilă aici punerea în lucru a unor tehnici speciale pentru a capta forţa sexului în stare liberă în clipa primei sale manifestări în individ şi pentru a o face să acţioneze astfel încît să producă o transformare profundă a fiinţei. Din acest motiv. 174-l75. a sexului: cu atît mai mult cu cît acestui rit i se asociază prima participare la euharistie. Primitive Secret Societies (A Study w Ear >y Politics and Religions). pp. 25 Ca o corespondenţă. noua forţă este fixată încă în stare născîndă pe planul spi tual: prin această circumstanţă fenomenele patologice ale pubertăţii dispar automat. în al doilea rînd. considerate ca semne de alegere.erelor fete în perioada pubertăţii şi apoi în cea a menstruaţiilor. efectul este ecloziunea a ceea ce am numit virilitatea internă29. trebuie relevate cazurile în care.. în etnologie sînt interesante şi cazuriB cînd e vorba de o iniţiere în vederea căreia sînt selecţionaţi băieţi ajunşi la pubertate. aproape ca şi cum acesta ar fi cultivi sistematic ca atare. stînd la baza patologiei pubertăţii. mai ales pp. înainte de toate. 130 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ nizate de etnologie. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ LA PUBERTATE . dar nu fără o indiscutabilă continuitate. 33-34. trad. trad. mai mult ca obiecte decît ca subiecte ale depăşirii limitei Eului la îndrăgostiţii obişnuiţi — în timp ce faptele menţionate din domeniul etnologiei şi altele din lumea tradiţională. 7. . e tocmai de a prinde şi fixa forţa virilităţii transceS dente chiar înainte de specializarea sau polarizarea ei sexuală» sens restrîns. cf.. pasiunea ce bulversează.

Inima este. făclia ca atribut al lui Eros. Agrippa. în transă sau în somn. datorită condiţiilor sociale sau stării sociale. în fond. împreună cu ei. la o anumită iluminare şi transformare „ca în vis" în stare lucidă. se poate stabili o relaţie între această condiţie. ar suna aproape ca o notă falsă. aşa cum ni se întîmplă în fiecare noapte. Victor: „Vis vitalis est in corde") şi la Agrippa von Nettesheiffl (De occulta philosophia. în primul capitol am spus că experienţa erotică implică o dislocare a conştiinţei individuale obişnuite de veghe. q atare preferinţă nu apare impusă de nimic din exterior. a înţelege „cu ochii inimii". Dar şi în această experienţă. cu rezerve superioare de energii proaspete. în acest context. pe de o parte. Dante. Mai mult decît sediul simplelor] emoţii. temeiul tuturor fiinţelor. inima a fost considerată de către aceste tradiţii drept cen-i trul fiinţei umane30. 11. cum ar fi. mai mult sau mai puţin lungă. de tip. hjperfizic. sălaşul tuturor fiinţelor. la drept vorbind. prin „exaltare". nu mai e vorba de o aluzie banală şu aproximativă a limbajului amoros curent. 1. 37) etc. Aici erosul acţionează ca rana mortală a unei săgeţi. l)'se întîlnesc expresiile: a deschide „ochii inimii". nu ar fi decît dificultatea alegerii: de H Brhadâranyaka-Upanişad. cu asigurarea unui grad neobişnuit de activitate internă. ca şi în oricare iubire — urma rămîne. vis. Abstracţie făcînd de repercusiunile deja menţionate asupra percepţiei lumii externe. atestă posibilitatea unei utilizări pozitive şi active acestei transcendenţe potenţiale în scopul unor consacrări specialei şi mai ales în scopul realizării aspectului nenatural al calităţii virile. Or. Căci pe inimă se-ntemeiază. în cazul celor mai mulţi oameni. Or. dacă ne amintim cele spuse mai sun vădeşte un puternic conţinut semnificativ. ayn-el-qalb. Nici aici • nu se pot invoca circumstanţe ambientale întîmplătoare sau ţinînd de regulile de viaţă. aşadar. Vom vedea că „Supuşii Iubirii" („Fedefi d'Amore") medievali şi. Potrivit unor tradiţii concordante. bărbatul trebuie să se despartă de femeie. Considerînd însă relaţia dintre dislocarea în chestiune şi noapte. trad. n. alteori limitat într-o primă perioadă. posibilitatea redusă de a dispune de timp liber în cursul zilei. VIS. ezoteric vorbind. 32 Vita Nuova. este inima. vorbind] despre cea dintîi percepţie subită a erosului. . II. s-ar realiza tocmai dimineaţa. Termenul de fat'hu-l-qalb (deschidere sau deschizătură a inimii) aparţine ezoterismului islamic şi. se referă la „cel mas tainic lăcaş al inimii"32. conexiunea dintre dragoste şi noapte nu este doar o temă bine cunoscută a poeziei romantice. către sediul inimii. [trad. au ridicat în mod conştient acest context pe un plan aflat dincolo de experienţa profană a îndrăgostiţilor. dacă vrei să participi la o libertate superioară. DRAGOSTE. împărate. | 22. populaţii. Brhadăranyaka-Upanişad. II. împreună cu făclia. în timpul căreia ea se petrece în mod normal în fiecare om. căruia îi cores:] punde în mod obişnuit starea de veghe31. părăsindu-l pe acela al capului. Nimic nu e mai stupid decît imaginea inimii lovite de m săgeată (săgeata. cf. moarte Rolul jucat de inimă în limbajul îndrăgostiţilor e foarte bin> cunoscut şi aparţine cu precădere celui mai dulceag şi mai decolorat sentimentalism. îndeosebi în inimă e situată legătura eului individual care trebuie ruptă. ci de ceva cu mult mai] precis. la unele. deoarece. şi îndeosebi în tradiţia indiană. In fapt. aşa cum am arătat mai sus. deoarece condiţiile fiziologice optime pentru o dragoste „sănătoasă şi normală".4. o anumită relaţie cu acestea ar putea avea şi acel gen de lumină ce înseninează fiziQnomia unor îndrăgostiţi. Echivalentul conştient m stării de somn este însă. ajungem la alt punct nelipsit. împreună cu cel de „lumină a inimii". nici el.] pînă la Zenon (Armin. dar şi la numeroşi mis-j tici. în formele sale cele mail tipice. III. dacă ne gîndim ce a însemnat întotdeauna inima îi tradiţiile ezoterice şi sapienţiale. VI. împărate. Şi aici însă putem presupune reflexul unui fapt profund. face ca la acest început de dislocare conştiinţa să se menţină. erosul se manifestă ca un soi de traumă în punctul centraj 30 în privinţa materialului documentar. 1. pe lîngă săgeată). Există însă ceva şi . chiar acolo unde.. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ IN DRAGOSTEA PROFANĂ 132 vom vorbi. INIMĂ. în zori. IV. a raporturilor sexuale.rc Umscrie forţa magică feminină ale cărei purtătoare se pregătesc să devină. MOARTE a 133 l fiinţei individuale care. utilizarea nopţii pentru unirea sexuală cu femeia este prescrisă îiî mod ritual şi riguros: uneori în general. chiar dacă expresia lor e în mod normal lipsită de orice nobleţe (cf. III. însăşi condiţia de „exaltare" proprie erosului. starea] „subtilă". Ea este însă în acelaşi timp şi un fel de hieroglifă care. din care anticii. în toată lumea. de slăbire a legăturii inimii. dar şi ca „sediul" în care se transferă conştiinţa] în starea de somn. formula tipică şi promisiunea vor fi totdeauna „o noapte de dragoste" — o „dimineaţă de dragoste". şi experienţa noutăţii şi a cvasitransfigurării proaspete şi active a lumii despre care s-a spus că însoţeşte starea de îndrăgostire: în ea s7ar putea vedea o prefigurare a ceea ce în sufism se numeşte tocmai lumea percepută cu ochiul inimii. Dragoste. într-o oarecare măsură deja dezindividualizantă. 7 („Inima este. Aceasta e o deplasare tendenţială. Ea are şi un substrat existenţial multiplu atestat. Şi în acest caz biologia e contrazisă. al inimii este considerat ca sediu al] luminii suprasensibile („lumina inimii"). spaţiul lăuntric. mai ales 134 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ noaptea practică bărbaţii şi femeile unirea sexuală. au făcut uni atribut al lui Eros personificat): e un motiv preferat pînă şi în tatuaj jele practicate de marinari şi delincvenţi. găseşte numeroase corespondente în limbajul misticilor. şi pînă la scolastici (Hugo de la Sf. fragmq 837-839): „Partea principală a sufletului rezidă în inimă". Chiar dacă e vorba de o simplă aventură. secret. inimă. de valoare semnificativă. prin prezenţa unui factor de tip diferit. cînd Dante. împăraM toate fiinţele". Şi azi încă noaptea este considerată ca timpul cel ma' potrivit pentru dragostea sexuală. într-adevăr. 3 > Cf. preferinţa pentru noapte e atestată ca obişnuinţ. în Corpus Hermeticum (VII. 37. Radu Bercea. în loc de a trece în semisomn. să ia parte. în al doilea rînd deoarece există precedente în care obişnuinţei i se adaugă şi semnificaţia reală corespunzătoare. 16-l7.

de vederea femeii iubite sau de o anumită imagine a ei37.• zească secretă a alcovului. fetele erau obişnuite să se înfăţişeze goale în multe împrejurări ale vieţii obişnuite. al vital-inconştientului.? în ceea ce priveşte inima. / Mă simt prin tine om. Sub numele i de Nyktelia şi tot în timpul nopţii avea loc o parte din ritul dio-i nisiac orgiastic şi frenetic oficiat în esenţă de către femei.durere . Lyc. tocmai noaptea se produce în noi toţi o schimbare de stare. inevitabilă o saturare a acelui circuit. 23. fie pentru evocarea forţelor profunde de sub suprafaţa iluminată a conştiinţei individuale finite. în ceea ce priveşte forţa potenţială a erosului. de moartea sărutului. profan şi banal al tuturor acestor fenomene. 23. Cf. percepută ca suferinţă. pe cînd mă întorceam ca să arunc o privire asuprw străzii pustii. în timp ce. în clipa morţii sau în caz de pericol mortal. dorinţei extreme sau chiar în momentul de vîrf al copulaţiei. ci „cu inima". M." (Trad. / Cu tine tot mai mult să mă amestec / Şi n °aptea nunţii să dureze veşnic. Cel mai comun mod de exprimare e: „Mi se opreşte inima. are drept urmare. Cît despre unele realizări neobişnuite ce pot lua naştere din atare convergenţe şi despre stări de conştiinţă care. merită să fie menţionat un ultim punct. întunericul34." Acesta e încă un simptom susceptibil să se înscrie în grupul celor deja menţionate. de pildă. O vom vedea atunci cînd ne vom ocupa. în cadrul Misterelor Eleusine. al hieros gamos-ului.) y 3S Se poate vedea Brhadăranyaka-upanişad. şi poate că un ecou îndepărtat al acestui context îl putem surprinde în versurile lui Baudelaire: „Tu charmes cornme le soir / Nymphe te'ne'breuse et chaude'^» Faptul este că aici intervin factori subtili. ritul. caj durere. dar o durere 37 „Deodată. zeiţa egipteană a dragostei. IV. Acelaşi timp era utilizat! pentru anumite rituri orgiastice. Phibppide. INIMĂ. Potrivit fiziologiei hiperfizice. de aceea regatul său este noaptea. inconştientul <te natură feminină yin. datorită dragostei. doar bănuită cînd străluceşte secera lunară. poate. La fel. denumită a „suflului viu". dar pozitive ale ascezei)36. i Referindu-se la unul dintre personajele sale. catalepsie şi în stările echivalente. mai mult decît pudoarea. cm de exemplu în obiceiul spartan. asupra ferestrelor caselor ftiohorîte. trecerea conştiinţei în sediul inimii. alimentînd o\ pasiune centrată asupra unei fiinţe iubite date. se face referire la aceeaşi* perioadă. şi de efectul „salutului" femeii către aşa-numiţii „Fedeli d'Amore". un fenomen analog poate interveni în orice experienţă de dorinţă intensă şi în 34 In tradiţia chineză se numeşte p'o energia elementară a vieţii. Remarque). în ele 33 Cf. după cum în arta chine. de mors osculi. pus în relaţie cu partea întunecată a lunii. la origine nuj doar simbolic. rămîn acoperite îndeobşte de senzaţii senzuale mai mult sau mai puţin tulburi. aspectul psihic este' distinct de un aspect despre care se poate spune că e aproape fizic. dimpotrivă. în anumite circumstanţe. MOARTE 135 acţionează. 35 E vorba îndeosebi de ultimele versuri ale primului dintre Imnuri: „Tu ai făcut 'n noapte viaţa mea întreagă. iar femeia corespunde aspectului întunecat. l-2. VIS. astfel încît. ca de pildă pentru cele ale( Hlîştilor. ci rămîne închisă în circuitul pur uman. Considerată astfel. trad. cele scrise de către Novalis în unele din ale sale Imnuri ale Nopţii nu trebuie considerate drept simplă poezie romantică35. noaptea se păstrează tendinţa acestei deplasări care integrează tot ce poate da erosul. fiecare activare a erosului în starea sa elementară. fascinaţiei amoroase. uneori sub aspectul femeii goale. se celebra. la autorii orientali. e durere. . aerian. Al. Am ales cazul Spartei deoarece acolo nu putea intri în discuţie factorul pudoare: în Sparta. la care vom reveni. spiritele vitale se scurg în centrul fiinţei umane. menţionată de către kabbalişti. / Topeşte trupul meu în flacără de suflet / Astfel încît. pentru că dragostea stă sub semnul femeii. în el. Or. Era atît de teribil. pentru că. care nu se uneşte cu o deplasare efectivă de nivel aii Eului. purta şi numele de „Stăpîna Nopţii". Ca o derivaţie poate fi considerată condiţia de simplu întuneric. de ordin deopotrivă cosmic şi analogic cosmic. desfăcîndu-i cingătoarea şi unindu-se cu ea numai noaptea sau în întuneric33. Fang-pi-shu. noaptea şi într-un loc nelu-( minat. fie ca mediul cel mai bun pentru dezvoltările subtile ale erosului.—»—-*►"> '« f »—♦-136 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ însăşi emoţia suscitată. nu ştiu cum. II. IV. chiar cînd rămînem treji. Situaţia ten-j sională e analoagă cu aceea de care vorbesc adeseori uriii mistici. analogic. J Cît despre primul aspect. . femeile — unele femei — doresc şi acum o atare condiţie. Fiziologia cunoaşte bine corespondentul extern. potrivit căruia bărbatul îşi putea însuşi soţia dobîndită prin rapt. încît mi se părea că mor" (E. e deseori menţionată o oprire a respiraţiei la îndrăgostit. ca impuls ce consumă şi nu are o supapă. lipsit de interes: unii trubaduri] francezi vorbeau de femeia văzută nu cu ochii sau cu mintea. Hathor. într-adevăr. în inimă (ele vor abandona sediul acesta urmînd direcţia ascendentă o dată cu moartea efectivă sau în moartea aparentă. noaptea e timpul cel mai adecvat pentru lucrările femeii. Plutarh. al acuplării sacre. DRAGOSTE. subteran şi nocturn al fiinţei. iar bărbaţii erau obişnuiţi să le vadă-în starea aceasta. Somerset Maugham a scris: „O dragoste ca aceea nu e bucurie. Şi dacă deseori. Complexul dragoste . aşa cum s-a spus. şi Kătha-upanişad. un îndepărtat reflex instinctiv al faptului care stă la baza menţionatelor uzanţe sau dispoziţii rituale şi le conferă o semnificaţie cîtuşi de puţin banală. Şi chiar se stabileşte o trecere naturală de la' fenomenologia dragostei curente la erotismul care nu mai este profan. m-a cuprins o dorinţă arzătoare de Pat [femeia]. N. ca un pumn care m-a lovit în plin.mai precis: în tantrism se prescrie „inima nopţii" pentru practicile magico-iniţiatice întreprinse cu femeia.moarte în acest stadiu se impune examinarea unui complex de însemnătate^ fundamentală pentru întreaga ordine de idei de care ne ocupăm: j este complexul dragoste-durere-moarte.j Un amănunt în plus nu e.

prin încorporarea temporară a bărbatului absolut sau a Jjjmeii absolute. urmînd a fi luat în considerare. Pentru a putea însă menţine situaţii de genul acesta pe un plaj nepatologic e necesară o subtilizare a erosului şi îndrumarea lui către un domeniu special ce nu mai este profan: după cum vo« vedea. mai bine zis. cît de lipsa de voinţă de a ajunge la împlinirea concretă. *-f.. şi cea de a face rău (e şi aceasta o trăsătură a figurii lui Don Juan. în asemenea cazuri. prin reacţie la înfrîngerea intimă. în formele spaniole cele mai vechi ale legendei lui Don Juan acest erou nu sfîrşeşte damnat şi trăsnit de către Comandor. vale care. întreaga intensitate a unui impuls care. paralel."38 S-a putut vorbi de acea afinitate extrem de rară şi misterioasă a cărnii ce leagă două creaturi umane prin legătura teribilă a dorinţei insaţiabile. 95 şi uim. cînd aceasta se ocupă de marile pasiuni. vrea absolutul. de inaccesibilitate. Ludwig* Klages a pus pe bună dreptate în evidenţă însemnătatea pe car^s o are ceea ce el a numit ETOS der Ferne. Aici însă. ÂstfeM putut vorbi Kierkegaard de „riscurile ^agostei fericite". ci uzurpă atributele proprii acelui plan. cu o speranţă care. cit." Şi Novalis: „Puţini ştiu / Taina iubirii / Simt foame nepotolită / Şi veşnică sete. . orice fapt traumatic poate duce la prăbuşirea întregului edificiu. Atunci. insatisfacţiei asociindu-i-se. pp. VII. Novalis^ a adăugat: „Nicicînd nu se sfîrşeşte dulcea masă / Nicicînd iubire J nu se satură. 138 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ Ia femeia iubită.. se poate spune că a avut adeseori drept condiţie în mod paradoxal dorită inacceJ bilitatea materială a obiectului său: era vorba nu atît de lipsa dej putinţă. într-o vînătoare fără răgaz după posedarea absolută ce fuge mereu. pp. de „femeie a minţii". ci aparţine viitorului şi absenţei. afirmînd că dragostea nefericită şi tot ceea ce.0 traumă de acest fei poate fi provocată şi de mult rîvnita Posedare a femeii. ed. 77 şi urni. locul de femeie-idol.cuvintele poetului persan Khusrev: „Imaginea ei mi-a apărut în noapte — şi de spaimă. al sacralizărilor şi evocărilor: persoana nu do-bîndeşte o calitate diferită prin comunicarea sa efectivă cu un plan superior. în realitate însă asemenea situaţii pot sfîrşi printr-o criză şi printr-o prăbuşire. despre care sfinţii spun că sînt pătrunşi de ea în extaz. e însoţită de o ură ascunsă. cu un plan nu numai uman. p. Mai însetată şi mai flămîndă / Devine inima. lăsînd în urma ei dezgustul după obţinerea a ceea ce Don Juan ca individ credea că e unicul scop urmărit de el. dintr-o deziluzie perenă. este însă mereu iarăşi dezamăgită. Are în ea acea ejinişte divină. cit. reaprinzîndu-se în perioada de beţie a oricărei iubiri şi a oricărei opere de seducţie (şi care. I. Cf. spre deosebire de altele.în relaţiile amoroase se Mlneşte adesea un soi de vampirism exercitat de către o persoană asupra alteia. aproape întrun echivalent al supliciului lui Tantal. dincolo de plăcerea efemeră a acţiunii de seducţie şi a cuceririi. în sfîrşit. din incapacitatea oricărei femei particulare de a furniza absolutul. are loc un astfel de proces de idealizare a femeii. deoarece nu se bucură de prezent. III. 42 Op. încît depăşeşte orice plăcere. astfel încît puteau fi iubite cu extraordinară intensitate femei ce nu fuseseră văzute niciodată sau carJ erau anume alese pentru ca speranţa de a le poseda să fie cît mai: redusă. de o nevoiepiăcere de a distruge şi profana). s-ar putea lua ■ considerare şi o trecere de la situaţia pasiunii fatale la aceea a dom juanismului. domolită — dar aici. în unele versiuni ale legendei sale). în celei din urmă." COMPLEXUL DRAGOSTE-DURERE-MOARTE 137 tît de subtilă. erosul activat în stadiul său ela mentar nu se poate manifesta în individ decît sub forma unei seta de nestins şi chinuitoare. 199. Situaţia la care ne-am referit furnizează totodată şi subiectele preferate artei tragice şi romantice. Aşa se întîmplă mai ales cînd. Vom kosmogonischen ETOS. ideal vorbind. chiar acesta a fost cazul eroticii medievale menţionate ad« neauri. mulţumi» înseşi transcendenţei sale. seria iubirilor lui Don Juan continuă indefinit. Interesant este că. poate apărea ca deziluzionam şi înşelător constil tuie în unele cazuri factorul esenţial şi providenţial pentru a* menţine tensiunea metafizică a erosului şi pentru a-i evita sin-l copa: şi anume tocmai pentru că atiyici se păstrează o distanţă! pentru că identificarea fetişizantă întîlneşte un obstacol40. E important să subliniem că un asemenea caz este exact opusul aceluia. şi anume simpla voluptate a acuplărilor umane. 9: „Dral gostea eroică este un chin. E o prefigurare a planului pe care sete"a lui nepotolită şi mereu înşelată poate fi. VII. al unui fetişism39. a oricărei dorinţe sexuale. a ^ Geistliche Lieder. şi nu rareori se stabilesc raporturi periculoase de servitute sexuală. a fost cît pe ce să mor. lâsînd să apară realitatea deziluzionantă în toată goliciunea sa. s-a relevat. cu drept cuvînt. nu alta a fost tendinţa „iubirii curteneşti" medie-. Pe de altă parte. interpretabil aici ca un momeS constitutiv pozitiv pentru orice regim de înaltă tensiune eroticS iar nu ca refugiul cuiva care practică de nevoie virtutea42. fără pauză." COMPLEXUL DRAGOSTE-DURERE-MOARTE 139 trece la altul. .. Fără această dislocare. în acest de-al doilea caz. cit. aşa zicînd „ca Dumnezeu în locul lui Dumnezeu". ci se retrage într-o mînăstire. Eroici furori."4 De altminteri. o dată consumat un obiect al pasiunii 40 41 In vino veritas. Astfel. precum dragostei: brutală.. Klages. Geistliche Lieder. numai printr-o . adică erosul legat dej depărtare. cel puţin într-un anumit filon al său. suprasaturînd cu ele simplul element uman întîmplător. ed. se concentrează asupra umanităţii unei fiinţe date ce-încetează astfel să fie un mijloc pentru îndrăgostit şi devine în schimb obiectul unei idolatrii sau. că asemenea cazuri de mare pasiune derivă dintr-o inversiune: simbolul e identificat cu persoana şi persoana este iubită în sine. poate dizolva întreaga „cristalizare" stendha-liană. Giordano Bruno. O interpretare posibilă a lui Don Juan luat ca simt» poate fi efectiv făcută dacă ne referim la o dorinţă care. chiar fără să o vrea. toate acestea tocmai în scopul de a evita deziluzia pe careî ar fi putut-o provoca femeia reală atunci cînd ar fi ocupat. o cumulare de valori morale cu fundament minim sau nul în ceea ce ea este efectiv.

La aceasta ne putem gîndi. bunăoară. a uneia dintre "mensiunile sale cele mai interesante. Wntre altele. dincolo de „principiul plăcerii" care-i atrăsese într-o prknă etapă în exclusivitate atenţia. o dramă. Golthef> Berlin. de care am mai vorbit. declară că este „o dorinţă de moarte" „primul efect al unei iubiri adevărate şi puternice". mai S seamă cînd suprastructura Eului celui mai exterior se opune desfăşurării pasiunii. Celebrele versuri „In des Weltatems — Wehendenj AH — Versinken — Ertrinken — UnbewuBst — Hochste LustB dau mai degrabă impresia unui colaps pe fond panteist (contopH cu „Totul". genetic vorbind.. Dacă vrem să surprindem legenda în integritatea valenţelor sale. Am remarcat deja. 45 Se ştie că Tristan şi holda a fost. în cunoscuta sa poezie Amore e morte. în alte cazuri. e însS finalul din Andrea CMnier de Umberto Giordano): ceea ce nuj izbuteşte să facă textul corespunzător. şi atunci cînd cauzele respectivei tragedii par cu totul exterioare. aglomerare de scorii misa tico-filozofice.ruptură netă cu lumea femeii. Dacă iubirea-impuls sexual îl răneşte din punct de vedere metafizic pe individul transcendent. imanenţi. transcendentală. în cazul lui Tristan şi al Isoldei. I. Eroici furori. . 44 G." Mai putem face în treacăt încă o observaţie. Voluptate şi suferinţă. atît în domeniul artei şi legendei. pe care Richard Wagner a nutrit-o pentru Mathilde Wesendonk. că nu poate fi vorba de superstiţii. aceasta. apare ca epilogul natural impus de logica internă. iubirea s-o trăim")45. în plus. E de notat în primul rînd că tema morţii nu e o simplă problemă a literaturii romantice. — Da wurden eins und einerlei — Die zwiefalt waren erst. devino Dumnezeu!" (Scrisoarea nr. tot în materie de muzică. Nu ne mai aparţineai Demone. o situaţie ce ■ poate întîlni deseori în realitate. vara 1858. Acelaşi conţinut ni se revelează însă şi la o analiză aprofundată a fenomenului plăcerii. Wagnerianul „O. arzător chemată! -Moarte din dragoste!" evocă o temă a „iubirii eroice": „Trăiesc viaţă moartă într-o moarte vie. anihilare în „divina.ce. un fel de produs de sublj mare al pasiunii vehemente. De fapt. de alta tot ceea ce produce decăderea 51 moartea organismului. se ajunge astfel la ignorarea. un' moment de distrugere. în legătură cu aceste filtre. freudismul a trebuit să constate existenţa. ed. ea figurează şi printre numeroşii indici potenţiali în însuşi limbajul universal al îndrăgostiţilor: „Mor de tare ce te iubesc". dorinţa de moarte şi de anihilare.. îi poate bara şi frîna manifestarea43. cît şi în cel al vieţii reale. de a deduce impulsul către distrugere din reprimarea instinctului plăcerii.. aici iese în evidenţă ele| mentul pur omenesc. în mod corespunzător şi instinctele sexului s-ar opune Mstinctelor morţii. plasma germinală virtual nemuritoare. După Metchni-koff. fără sfîrşit. forţa mistuitoare. Am avea. Un asemenea fapt poate fi interpretat şi înţr-un context diferit de cel indicat adineauri. Unei asemenea situaţii i se potriveşte cunoscutul vers: But a thin veil divides Iove from death. eternă — uitare originară") decîl a unei adevărate transcenderi. amesteCuri speciale pot avea capacitatea de a trezi forţa erosului în stadiul său elementar. în raport cu voinţa conştientă şi cu dorinţa umană a îndrăgostiţilor: datorate aproape unui destin potrivnic. de îndată ce sînt înlăturate obstacolele datorate dispoziţiilor individuale. sărmanul de mine! cu o asemenea moarte. veşnic unul. fără trezire. în diferite grade. în organism instinctul vital ar lupta contra tendinţei materiei organice de a reveni la stadiul prevital anorganic. 46 După Freud. extrinseci. Explicaţia biologică ce i-a fost dată este irelevantă46. ed. nedespărţiţi. a unei pulsiuni de moarte. Sînt interesante aceste expresii dintr-o scrisoare a s» către această femeie: „Demonul trece dintr-o inimă în alta.. fărâi teamă. într-o cantitate de variante pe care ar fi banal să le enumerăm. Trebuie respinsă încercarea. a situaţiei menţionate. 1904). are drept antecedent şi un reciprocă a celor doi îndrăgostiţi. a unui Todestrieb. al faptului plăcere sau voluptate redus la formele sale de manifestare cele mai grosolane. 24. „te doresc mortal" şi aşa mai departe. demone. chiar dacă nu sfîrşitul tragic al îndrăgostiţilor. alienaţiei mintale a pubertăţii. de o parte. cît şi dţj moarte lipsit. a 4-a. Este. — Iubirea m-a ucis. în experienţa sexului. în unele cazuri trezirea forţei erosului în stare elementară prin inter140 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ stînd lucrurile. II. se reflectă anticul cupio dissolvi ca sens limită al experienţei. efectele băuturii magice fuseseră redate în termeni mai adecvaţi. în poemul medieval al lui Gottfried von Strassburg: „Ihnen war ein Tod. dar obstaculate. în individ. Dimpotrivă. deoarece dorinţa de moarte e dictată de ideea unei lumi de dincolo unde se va putea înfăptui unirea absolută aj celor doi îndrăgostiţi ca persoane (Tristan spune: „Să murim decţ pentru ca. întreprinsă mai cu seamă de către "• Reich. neuţralizînd tot ceea . e firesc ca în îndrăgostiţi să înceapă a acţiona corn plexul dragoste-moarte. acţiunea e prea bruscă şi vw lentă. fără nume în iubire-mbrăţişaţi. din care ar deriva. Leopardi. ein Leben — eirâ Lust. ci chiar al amorului pur fizic. ein Leid gegeben. şi în care. 54. tema băuturii de dragoste e departe de a fi irelevantă şi accesorie. se pretinde chiar că ele i-ar fi costat viaţa pe Lucullus şi Lucre-hus. provocîndu-se o soluţie de continuitate în raport cu psihismul normal. 10. — încît sînt atît de viaţă. Complexul sado-masochist Am arătat mai sus cum numeroase divinităţi antice ale dragostei erau în acelaşi timp divinităţi ale morţii. dulce moarte! — Tu. pe lîngă băutura magică. există cazuri în care ura e nurrw mediul unei adevărate băuturi magice poate avea efecte asemănătoare hebefreniei. în individul empiric. Bruno. COMPLEXUL SADO-MASOCMST 141 indicatorul secret al unei deosebite tensiuni şi polarităţi sexuale a celor doi parteneri. cazul lui Tristan şi al Isoldei e prezentat şi ca acela al unei paşi» extreme care. de distrugere."44 Muzica lui Wagner redă în mod foarte sugestii această stare (poate mai pozitiv. gata să se traducă în scurtcircuitul beat şi distructiv al dragostei mistuitoare. Aşa 43 Pentru Roma antică sînt atestate cazuri de nebunie datorate unor băuturi gagice de dragoste. dîndu-ni-se numai nouă doar. de autodistrugere şi de suferinţă e şi psihologic vorbind un element absolut esenţial nu numai al dragostei-pasiune.

Fragmente (Nachlese). al unor formei multiple de amestec între cele două tendinţe. Secretul ambivalenţei I divinităţilor. ca pură dragoste ome-J nească. Acuplarea e ufl plonjon în doi în moarte. beţie care. trecerea la formele pozitive ale unei senzaţii intensificate. atestat. în voluptatea erotică avem unul din cazurile de alterare în care pasivitatea e parţial înlăturată. bunăoară! cunoscutele analogii pe care.mete. ci şi-ar atinge intensitatea-limită. ci „un soi de fericire. E ceva adevărat în afirmaţia: „Voluptatea este o] agonie. ceea ce prezintă un caracter negativ conţine adeseori' un stimul de intensificare a pozitivului48.! în strigăte etc. Aceasta. atîta timp cît aceasta se menţine între anumite limite. cf. 144 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ aşadar. la rîndul său. cît şi al oricărei dorinţe intense. n. că ele sînt fenomene ale unei sfl zaţii intensificate care tinde să se transforme în forţe superioarB că. pînă şi în ge. nu e necesar să ne referim la fapte învecaj nate cu anormalul patologic. Seelig. constantă existentă] între sexualitate şi durere. sîntem. în această privinţă. ci de o beţie superioară: de acea beţie nefizică despre care am vorbit în repetate rînduri ca despre fondul potenţial al . Indiferent dacă e fizică sau morală. Modelul său e dra-l gostea Dumnezeului teistic . iar cealaltă tendinţa distructivă. în acest caz special. amintită de către D'Annunzio (în Fecioarele de lâ SQnci). Novalis a scris odată că în boli există „transcendenţă". a 3-a. însuşi] termenul „spasm" prezintă o trimitere specifică şi la suferinţă şi. fapt ce poate fii explicat printr-un substrat comun amîndurora. ci amestecată cu plăcerea. Diferenţa dintre cele două sentimente este limpede: dra-l gostea pură vrea în mod dezinteresat fiinţa-pentru-sine a obiectului! său. ne spune că această idee fusese recunoscută de mult într-cj maximă antică: Spectarunt huptas hic se Mors atque Voluptas —J Unu$ (fama ferat). întîlnită în unele forme de asceză aberante. 3080. sel foloseşte cu exactitate termenul „a muri" pentru punctul în care-spasmul e atins în deplinătatea lui. dar care. New York. 30 Cf. Magie de l'amour. aşa staj 47 Mauclair. tocmai datorită acestui fapt. 1971. Ziirich. ci doar ca un mijloc de a deschide o uşă"50. în diferite limbi. în genere. zeiţa morţii etc. Caracterul de durere al durerii se datoreşte faptului că. e o încercare a ei pe care natura i-o acordă fiinţei în viaţă. 1935. Or. şi anume că suferinţa are natură infinitului49. prin libidoul ce se amestecă cu instinctul morţii şi al distrugerii. ci cu ceea ce e supus alterării. în subsidiar. în Introduzione alia Magia (a cura del „Gruppo di Ur"). B. în jargonul intim al amanţilor. la marea majoritate a bărbaţilor şi a femeilor. p. poate furniza cheia pentru a înţelege utilizarea durerii fizice ca resursă extatică. dar cu posibilitatea de a reveni la viaţă şi de a-ţi aminti. am avea. se identifică nu cu forţa care alterează şi duce în mod virtual dincolo. Un exemplu: în legătură cu rănile pe care şi le fac în cursul unor rituri frenetice membrii Rufailor. în anumite mişcări. în multe cazuri. divinităţi ale morţii 1 (de pildă Venus ca Libitina. I care este şi Sekhmet. sectă islamică legată de sufismul dervişic. II. ed. 145. COMPLEXUL SADO-MASOCHST 143 lucrurile cu siguranţă în fenomenul durerii fizice. cit. prin complexul voluptate-suferinţă. „Moartea şi Voluptatea] s-au oglindit aici căsătorite. această amintire e mai curînd relativă.) ni se dezvăluie prin urmare 1 aici sub un al doilea aspect al săuj în acest context. oricărui eros. iar cele două chipuri ale lor au devenia un singur chip". 162 şi urm. Eul. Adventures in Arabia. ale sexului. după cum observă Novalis. printre altele. ed. în înseşi situaţiile de „spasm" şi de „moarte" ale amorului carnal nu şi-ar pierde calitatea şi nici nu s-ar vedea sincopată. Hathor. mai cu seamă în legătură! cu femeia. Prin toate acestea. dragosţj e imaginea pozitivă a morţii. voi. care sînt divinităţi ale I dorinţei. 283. care e o exaltare atît a trupului. e însă necesar să cunoaştem aspectul metafizic al suferinţei. conduşi în centrul fenomenologiei transcendenţei prezen-l tate de dragoste chiar şi în domeniul profan. ale voluptăţii şi. Inscripţia antică de< pe o fînfînă. pp. fenomenologia acuplării şi a orgasmului le prea zintă cu aceea a suferinţei. Seabrook. e cazul să aprofundam un element general fun-l damental al experienţei erotice şi care constituie fondul atît al] momentului posedării. Spasmul este o incursiune momentană în domeniul morţii. „Metafisica del dolore e della malattia". p. W. orice durere văzută din interior reprezintă modul în care conştiinţa individului experimentează ceva ce are un caracter mai mult sau mai puţin distructiv. conţine un factor de transcendenţă în raport cu unitatea închisă şi fixă a individului finit. Dacă nu ar fi aşa. nu cu ceea ce loveşte. 24: „Nimic nu seamănă cm amoral fizic mai mult decît moartea. în sensul cel mai strict al cuvîntului. după cum confuză şi periferică le este şi conştiinţa în starea la care au ajuns momentan.142 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ îlNf DRAGOSTEA PROFANĂ după cum trebuie respins şi antagonismul presupus a exista întrei acesta şi impulsul sexual. un şeic a declarat că sînt făcute într-o stare în virtutea căreia ele nu produc durere. ci cu ceea ce este lovit. In realitate."47 Spre a vedea aceste fapte sub o lumină corectă şi a le încadra în ordinea generală de idei de care ne ocupăm. Ar fi banal să amintim. 4 * Novalis. Dorinţa! şi posedarea fiinţei iubite e ceea ce deosebeşte orice dragostei sexuală de dragostea în general ca „a iubi". p. zeiţa egipteană a dragostei. n-ar mai fi cazul să vorbim despre „voluptate". astfel încît e oarecum adevărat ceea ce a spus Words-worth. quem quo. una fiind elementul! libido şi plăcere.. "' Cf. 1946. Rămîne însă faptul. aproape de frică. Oricare iar fi cauza. îndeosebi a celor feminine. durere fizică. Se mai ştie că. durerea nemaiapărînd exclusiv aşa cum e. Roma. e vorba de relaţia. atunci cînd se produce alterarea unităţii existenţiale. ed. în timp ce. ea îl afirmă ontologic pe celălalt ca altul. totodată. vultus erat. Dacă gradul de activitate a amanţilor ar fi şi mai înalt. cît şi a sufletului" şi că atare practici în aparenţă sălbatice nu trebuie privite în sine.

adică „duşman predestinat". în ' ceea ce. Arzhak]. element deseori atestat chiar de aspecta fizice ale dragostei şi de acuplarea propriu-zisă52. în dorinţa absolută dea distruge. în China. p. să o posede într-un mod supraomenesc. Dimpotrivă. în suferinţa ce poate însoţi dragostea şi plăcerea. din dragoste. dacai nu are un caracter deviat. să te uneşti cu ea. 146 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ IN DRAGOSTEA PROFANĂ încorporezi oricum şi să duci cu tine fie şi în dinţi fiinţa iubită. de la care pomit-au ai furiei germeni" (Trad. în ceea ce priveşte posesia ca nevoie de a aboli şi absorbi fiinţa iubită. et stimuli subsunt. nu e mai niciodată pus în evidenţă. VII — despre aceasta.| / Cel ai cărui ochi s-au deschis.. senzaţia iritantă de sine şi totala dizofl vare a Eului. un instinct de distrugere ce intră în acţiune simultan cu impulsul sexual şi e amestecat cu el. 1923. în această ordine de idei. 233 n. Se poate vorbi. cf. de aici" posibilii tatea de a vorbi despre „un delir ostil al iubirii" (Maeterlinck)! 51 Se pot cita aceste cuvinte semnificative: „Erau lupta. / Dar cine o dată / De pe fierbinţi buze iubite / Suflarea vieţii a aspirat-o. fără a tinde să o domine sauI să o absoarbă. de o ambivalenţă a oricărui impui» erotic intens. situat dincolo de opoziţia curentă dintre sadism şi masochism. în mod normal şi la nivelul datelor imediate ale conştiinţei celei mai exterioare (nu însă metafizic. de a absorbi. instinct care le împinge pe unele animale să-şi ucidă obiectul plăcerii chiar în cursul acuplării. să trăieşti în ea?"56 Chiar dacă pe un plan mai înalt. să o dizolvi în tina însuţi. senzaţii identice. D. pentru că figurează cu mai mare sau mai mică intensitate şi în formele cele mai curente de erotism. Spengler. cînd el asociază misterul iubirii ca sete de nestins cu acela al euharistiei57. In mod analog. p. M. voluptatea şi tortura sînt o singură febră. Quiparia Mosca. este că alimentul rîvnit e totodată un aliment care distruge. să o asimilezi. IV. să o ucizi." 57 Geistliche Lieder. o ambivalenţă.'yoc. Miinchen. fapt care se poate manifesta şi la om în cazuri limită ale delirului sadistic criminal. în psihanaliză s-a ajuns să se vorbească despre o fază orală infantilă şi una canibalică a libidoului ca nişte complexe ce ar continua să acţioneze în inconştientul adultului şi să stabilească relaţii între libidoul funcţiei nutritive (absorbţie şi asimilare a alimentelor) şi cel al dorinţei sexuale. ascuns sau vizibil. să o atragă în el. trad. deoarece din punct de vedere metafizic şi subtil vom vedea că adevărat e tocmai contrarul). studiat mai sus (§ 19). menţiunea despre un posibil efect erotogenomagnetic obiectiv provocat de vedem semnelor corespunzătoare rămase pe corp. în termeni indieni. deoarece simţi în ea propriul tău complement. la bărbat cea sadistă. Punctul însă care. yihin-cia. este conţinută şi cea de a fi distruşi.)]. XI. în pornirea dragostei omeneşti. de a mistui fiinţa iubită. o apă de felul ace. să o bea. rabies unde illiaec germina surgunt54. / Cel căruia arşiţa sacră /în unde tremurătoare inima i-a topit-o. n. Rer. Dar dacă avem în vedere acel stadiu de identificare şi de amalgamare a două fiinţe. Se caută în femeie o „apă a vieţii" care să fie totodată o apă care ucide. iar posedarea.. In particular. cînd dorinţa şi distrugerea. motivul nu'e diferit la Novalis.creştin care îi dă creaturii existenţa! liberă. voi. să o aspire. De aici şi un element de cruzima care se uneşte cu dorinţa." ^ 55 Untergang des Abendlandes. pe lîngă o examinare detaliată a tehnica muşcăturilor. — D'Annunzio (în II Piacere): „Ar fi vrut 3 să o înfăşoare. Lui Bossuet îi aparţin următoarele cuvinte: „Cine oare nu ştie că. Şi. II. care vrea să denumească plăcerea prin suferinţă în erotism: aici trebuie distinsă o algolagnie activă (sadism) de o algolagnie negativă sau pasivă (masochism). qui instigant laedere id ipsum quod cumque est. care consideră adevărata dragoste dintre bărbat şi femeie ca efect al unei polarităţi şi a unei pulsaţii identice de factură metafizică. la locul cuvenit). COMPLEXUL SADO-MASOCHIST 145 despre „ura mortală dintre sexe"."53 în realitate. 62. îi doreşte o viaţă-pentru-sine. deoarece pe fiinţa iubită o afirmi. ai vrea ca ea să înceteze a mai fi o altă fiinţă. care nu e de competenţa exclusivă a psihopatiei sexuale. Ananga Ranga. se ştie că la femeie prevalează predispoziţia masochistă. dragostea sexuală implică dorinţa caj nevoie de a absorbi. şi la numeroase specii animale se poate constata. op. din-nou. dar în acelaşi timp] ai vrea şi să o distrugi. depersonalizarea şi reducerea la o singură fiinţă şi toate acestea* singură dată şi în aceeaşi clipă" (I. o proclamă înrudită cu ura. 107. trad. 52 în Kămasutra lui Vatsayăna. VII: „înţelesul divin / Al Cinei celei de Taină / E o enigmă pentru simţurile pămînteşti. 1966. 198. Murăraşu. rămîne prezent în toate efectele" (D'Annunzio).. adăugind că „cine nu este rasat nu cunoaşte această dragoste periculoasă"55. cit. capitularea reciprocă. are tocmaii această semnificaţie51. a orgasmului şi a climax -ului. Daniel [N. Schrenk-Notzing a creat neologismul „algolagnie". „durere" şi Xayvoţ „excitat sexual". Faptul că toate aceste consideraţii sînt trase de păr şi sofisticate nu trebuie să ne împiedice a recunoaşte o analogie legitimă. e interesantă. D'Annunzio (în Forse che si forse che no): „Invadaţi de acelaşi delir ce-i agită pe amanţii înrăiţi de ură carnală pe patul zdruncinat. Lui Baudelaire îi aparţin cuvintele: „Cruzimea şi voluptatea. a trebuit să se recunoască efectiv un fapt unic. quia non est pura voluptas. de la aA. p. aşadar. Şi această condiţie este realizată mai cu I seamă în identitatea freneziei. p. ii Milano. plăcere curată-i aceasta? / Nu ştiu ce ghimpi din adînc îl împing să rănească pe-aceea / Oricine-aff fi. de compensare] pentru nevoia de autoconfirmare şi de valorizare. de a fi dizolvaţi. ca extremul cald şi extremul rece. 108l-l083. se numeşte samarasa acuplării. 3 şi 4). ca să te hrăneşti din ea. prin derivaţie. cucerirea. nat. Cf. cf. ai vrea să-ţi 53 54 Oeuvres posthumes. / Va . derivînd din J potenţialitatea de transcendere a erosului în general. * Citat de Hesnard. confirmată de numeroase aspecte ale experienţei reale. Sînt semnificative în acest sens următoarele versuri ale lui Lucretius: Osculaque adfigunt. care constituie „fondul dragostei şi care. [„Lungi sărutări le sfărîmă. Ni se prezintă astfel.. afirmarea şi negarea furibundă. Pe această bază.I lora care în simbolul alchimic sînt numite „ape corosive" (despre ele. a utilizării unghiilor şi a altor manevre dureroase în dragoste (9 IV-V. e foarte concludentă expresia curentă ce denumeşte persoana de care. în sexologia contemporană se vorbeşte de un complex sado-maso-chist. te-ai legat în mod irezistibil.

în sensul unei deschideri a conştiinţei individuale în direcţia suprasensibilului. unele posibilităţi excepţionale şi irepetabile care. Doar unele rămăşiţe din medii greu accesibile ne pot autoriza să presupunem că situaţii. Cît despre un asemenea efect. E însă vorba mai mult de transformarea durerii într-o senzaţie în felul ei pozitivă. de pildă. La fel stau lucrurile pentru masochist sau pentru femeie: aceasta realizează imaginativ şi absoarbe ceea ce face sau trăieşte celălalt făcîndu-i răul. devine limpede că o atare antiteză e în bună măsură depăşită. Aici ni se pare oportun să indicăm pe scurt ceea ce. în realitate. aşa cum cunoaşterea şi fapta obişnuită sînt condiţionate de lumina spiritului şi de libertatea personală date fiecărui om. caz de caz. transcendentă. împreună cu toţi factorii subtili corelaţi cu ea în termeni de fiziologie hiperfizică. ci faţă de formele în care ies la lumină straturile lui cele mai profunde. în ceea ce priveşte conţinutul de sadism şi masochism dintr-o acuplare normală. latente în varietăţile cu regim redus ale dragostei sexuale. pot prejudicia tot ceea ce e de aşteptat de la o relaţie normală. 148 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ fără a recurge la nici o complicaţie. nu mai este durere. desigur. o acţionare şi o lucrare prin intermediul unei libertăţi superioare. despre care am vorbit mai sus. dar el se identifică cu durerea celuilalt. la diferite cauze ce au puţină însemnătate din punctul nostru de vedere. Ceea ce înseamnă că el e şi un masochist.mînca din trupul său / Şi va bea din sîngele său / în veci. în complexul sado-masochist. că satisface în acelaşi timp nevoia ambivalenţă de a suferi şi de a-l face pe celălalt să sufere. în anumite circumstanţe. e un fapt morbid şi aberant. fie din cauza primitivităţii carnale şi impulsive ce prevalează aproape totdeauna la bărbat." COMPLEXUL SADO-MASOCfflST 147 în lipsa căruia unirea sexuală nu e mai mult decît o întîlnire menită unei satisfacţii solitare reciproce cvasimasturbatorii. foame de noi torturi. cînd acest fapt îi constituie un motiv de îmbătare58. nu se deosebeşte în nici un fel de acela pe care îl realizează orice cuplu 58 Expresive. ar putea interveni chiar şi o traumă. de forme ale unei plăceri „substituite" de suferinţă. el devine evident în algolagnie. E vorba. pentru a obţine o potenţare. în privinţa conţinutului. în bună măsură. poate oferi momentul deflorării. Cazul e însă diferit atunci cînd sadismul şi masochismul se prezintă ca hiperestezii şi forme macro-scopice ale unui element prezent în esenţa cea mai profundă a ero-sului. fii arsură" — Ady Endre. durerea deflorării. eventual extatic. sărutul m-a sîngerat. în mod general. Fie din cauza fricii inconştiente şi inhibiţiilor femeii. în general. împrejurare relatată bunăoară în legătură cu anumite medii islamice."59 Situaţia traumatică a deflorării în regimul măi sus indicat reprezintă însă. nici alteia. Pe această bază putem recunoaşte o algolagnie utilizată nu sub constrîngere de către pervertiţi. jar. ci în mod conştient de către fiinţe perfect normale. potrivit unei conjuncturi aproape irepetabile. dacă mai întîi ar fi trezită starea de beţie în forma sa acută. aşadar. Atunci cazurile „patologice" nu mai reprezintă aberaţii faţă de instinctul normal. 341. ca un factor pentru propria plăcere exaltată. aceste cuvinte ale unui poet: „Rărunchii-mi sînt spre tine strigăt. desigur. sadistul erotic nu sar comporta ca atare dacă suferinţa celuilalt i-ar fi complet străină. / Sînt rană. cu efecte pe care cuvintele utilizate de către GOrres pentru misticăle redau foarte bine: „o privire şi o recunoaştere prin intermediul unei lumini superioare. ce conţine deja un element distructiv. uşor să adunăm documentaţii pozitive. aparţine psihopatologiei şi perversiunii şi ceea ce nu aparţine nici uneia. precum cea menţionată adineauri. sărută-mă. a posibilităţilor cuprinse în experien^le curente ale sexului.. dacă durerea ajunge să fie trăită ca plăcere. acest act de iniţiere a femeii la viaţa sexuală completă... mai cu seamă pentru femeie. o aspiră şi o absoarbe şi în mod corespunzător aceasta acţionează în el ca un excitant. Pentru un domeniu de genul acesta nu e. ar putea conduce la o bruscă înălţare extremă a potenţialului extatic a beţiei respective. ar fi oferite de experienţa deflorării în raport cu tot ce s-a spus despre algolagnie. ea. cea mai bună condiţie . în acelaşi context şi-ar putea găsi locul o consideraţie specială despre ceea ce. p. lăsînd la o parte cazurile individuale. cînd e săvîrşiî cu brutalitate. apud Peret. / Dorinţa m-a hăcuit. are adeseori asupra ei repercusiuni negative care. stăteau la baza unor forme vechi sau exotice de viol ritual al unor fecioare. conform denumirii islamice). Prin iniţiere putem înţelege aici tocmai transmiterea unei influenţe spirituale din partea bărbatului (barakah. evident. ea poate fi întîlnită şi în unele forme colective sau în ritualuri de erotism mistic. pe care ar trebui să-l raportăm genetic. Faptul patologic există atunci cînd din situaţii sadiste sau masochiste se dezvoltă condiţii indispensabile pentru ca să aibă loc procesul sexual normal. E însă de presupus că. ajung să se piardă în mod iremediabil în relaţiile sexuale umane normale. atenuîndu-i contrastul prin repartizarea exterioară într-un subiect şi într-un obiect. exercitîndu-şi şi ulterior influenţa.. dacă ea nu ar avea nici un ecou în el. sînt atestate în cadrul iniţierii femeii cazuri de procedee în care actul sexual e vehiculul destinat transmiterii unei influenţe supraEXTAZE EROTICE ŞI EXTAZE MISTICE 149 sensibile. Ba chiar. / Sînt rană. cînd numai biciuind o femeie poate ajunge un bărbat la un orgasm sexual care. oricum ar fi: pentru că. o prelungire în sens transcendent. activă sau pasivă. Ca să luăm un exemplu. Realitatea este că. acţionează efectiv acel „schimb de fantezii" pe care l-a avut în vedere Chamfort în definiţia dată de el dragostei: spre a dezvolta cu reciprocitate tendinţele de autotranscendere. Şi vom vedea că.

de torturi şi de sînge: cilicii. cf.. directorul Muzeului vrăjitoriei (Museum for Witchcraft) din Insula Man. 61 Un vechi ritual manuscris. în acelaşi fel în care creştinismului i-a ţ sţ caracteristică înomenirea divinului mai mult decît îndumneze-• umanului. pp. aflate în eros. Aici va trebui să mai relevăm eventuala convertibilitate a senzaţiilor dureroase în cele voluptuoase. nu mai înteţiţi focul ăsta care mă mistuie. a posedat-o în felul acesta pe recalcitranta matroană Paulina. Despre această lume a erotismului mistic. „Delir al călugăriţelor. eventualele fapte extatice ale unei anumite mistici se pot încadra în fenomenologia transcendenţei proprie şi erosului profan. prezintă adeseori un caracter? impur şi suspect şi. fenomen în care putem însă recunoaşte încă un semn al puterii virtuale. practici continuate în secret pînă în zilele noastre în anumite cercuri ne îndreptăţesc să presupunem existenţa unui fundament obiectiv analog şi pentru rituri sexuale antice astăzi nemaiînţelese şi rău famate61.. ed. în urma scandalului provocat de patricianul Mundus care. la închiderea templului Isidei prinhotărîrea Senatului. printre care figurează. Unui nivel însă şi mai înalt îi aparţine faptul că. Extaze etbtice şi extaze mistice Despre formele de sadism care nu au raportări sexuale specifice vom vorbi în cele ce urmează. de pildă. cît şi pe planul real. mortificări. ce te duc cu gîndul la o acţiune directă a diavolului. din studiul acestor regiuni de frontieră unde e mai bine pus în evidenţă factorul unei autotranscenderi impuse^adică nu voite în mod liber.. 18. dispreţuri ale Fecioarei regina EXTAZE EROTICE ŞI EXTAZE MISTICE 151 esta este foarte frecvent. mai degrabă extra-vagante. „ele pot decurge unul din altul sau unul şi celălalt pot apărea în acelaşi timp"64. \ „misticismul" slujind numai ca să alimenteze o formă deviată şi exaltată de manifestare63. Vom reveni la această problemă în capitolul V. p.* însetată. în lumea misticismului creştin. Roma. dar aproape întotdeauna în mod : inoportun şi cu intenţia mai muît sau mai puţin deliberată de a' compromite unele forme ale experienţei religioase prin raportarea lor la fapte erotico-isterice aberante. atunci cînd aceste extaze ating o intensitate particulară. cazul 62 63 Vezi Krafft-Ebing. încă din vremurile cele mai vechi. în afara unor cazuri excepţionale. s-a ajuns şi la relevarea momentelor comune care există în extazele mistice şi în cele erotice. dar şi femei în general. se va utiliza. Era o deosebire între ele. Observaţia e valabilă. în primul rînd. flagelarea femeii pentru a produce acelaşi climat psihic liminal. unele expresii ale Sf. Psychopathia sexualis. 150 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ convertibilitate care. Obiectiv vorbind.. penitenţe. de a conduce dincolo de individ. chiar şi în formele anahoretice ale ascezei celei mai riguroase şi ale postului. Le Grand Arcane (11 Grande Arcano. dacă ar fi putut presimţi ceea ce avea să experimenteze Mana Alacoque. Prodomus Galaleatus. 25. rezistenţe ale sucubului încununat cu stele. inimile. Aceste corespondenţe au fost deseori subliniate de către psihologi şi psihiatri. o dată arse de acest delir. Aşa se lămureşte şi prezentarea unor imagini intens erotice ca „ispitiri" la recăderile în păcat ale unor mistici: sînt forme de oscilaţie în manifestările unei energii unice. De exemplu. Ieronim care. cînd fecioare. 77-78): „Mana Alacoque şi Messalina au îndurat aceleaşi chinuri: dorinţele amîndurora au fost exaltate dincolo de limitele naturii şi satisfacerea lor a devenit imposibilă. . cu alte cuvinte capacitatea lor de a avea valoare atît pe planul pur spiritual. it. Gardner şi-a pus întrebarea dacă nu ar fi cazul să plasăm într-un context similar anumite scene de iniţiere orfică din frescele pompeiene de la Villa dei Misteri. îşi simţea sufletul pârjolit de dorinţă şi flăcările concupiscenţei arzîndu-i carnea „ca pe un rug". se referă anume la practici de biciuire a femeii într-un context de iniţiere sexuală. ea vorbea despre o flacără interioară ce ameninţa să o covîrşesfscă şi a cărei dimensiune erotică răzbate limpede din strigătele ei. aflat în proprietatea unei witch (vrăjitoare) scoţiene. credeau că se împreunează cu un zeu — se ştie că profanarea şi abuzul de practici de acest gen au dus la Roma. Cu privire»la punctul menţionat aici. pentru dans. un îngerilor. Ni se pare însă extrem de problematic. trebuie să recunoaştem că extazele. Sînt caracteristice. pentru că scenele acelea sînt esenţial simbolice. Totodată. cit.j patologice sus-zise nu au nici cea mai mică idee). corupîndu-i pe sacerdoţi. ca echivalent.. precum: „Ajunge. pentru care pot exista analogiile menţionate. şi cea cu o tînără femeie biciuită. după cum se ştie. şi anume că Messalina." E. bunăoară. iar menţionatele puncte de contact dintre extazele „mistice" şi extazele erotice explică felul cum. reflexe degradate ale acestei situaţii s-au păstrat pînă şi în lumea umanităţii „civilizate" prin relaţia vizibilă pe care multe dansuri au păstrat-o cu erotismul. Ne găsim într-un donteniti intermediar şi aici poate avea loc uneori o inversiune. 1954. totul însoţit şi de apariţia unor viziuni libidinoase. ca demenţa marchizului de Sade. la fel în mistica menţionată senzualizarea sacrului (corelată cu o frecvenţă semnificativă a simbolurilor conjugale şi erotice) ocupă locul sacralizării sexualităţii cunoscute. ar fi invidiat-o. în principiu. de bună seamă. Nu excludem însă. Prof. Levi conchide: „Buzele care au băot din această cupă fatală vor rămîne alterate şi frisonante. ambivalenţa multor simboluri. exprimările. care. După acest criteriu. se citează cazul istoric tipic al Eli-sabethei de Genton care „de la flagelare venea în starea unei bacante în delir"62. de curente dionisiaco-tantrice şi iniţiatice. şi chiar acela al carmelitanei Măria Maddalena dei Pazzi: în timp ce suporta flagelarea. Gardner. au puţin de a face cu adevărata spiritualitate (despre care însă — şi trebuie să o accentuăm bine — cei care se complac în interpretările psiho. la multe populaţii primitive. In alte cazuri. ale lui E. şi nu doar printre sălbatici. B. E de presupus că se urmărea acelaşi scop şi în unirile sexuale uzitate în unele temple antice. Nu asta e moartea ce mi-o doresc. devine lesne inteligibilă. pornind de la principiile deja indicate. trad. accese de isterism sau de priapism." „Pasiunea erotică. sub Tiberiu. tehnicile de parvenire la extaz sînt deseori substanţial identice cu cele ale unor rituri erotice. G. pe care ni l-a. în sensul că elementul propriu-zis sexual rămtne cel „fundamental". abandonări în voia Mirelui Ceresc. a fost una dintre metodele cele mai mult folosite pentru a intra în extaz. Levi.arătat prof. Şi în această privinţă. 59 60 în Christliche Mystik. Ne găsim în faţa unui fenomen în care diferite forme ale uneia şi aceleiaşi beţii tind către acelaşi scop. De altfel. fiindcă-mi dă prea multă plăcere şi voluptate!".preliminară pentru un atare procedeu60. desprinsă de obiectul ei legitim şi exaltată de dorinţa nebunească de a violenta aşa zicînd infinitul.

care-l recunoaşte pe Gelăleddîn Rumî drept maestru. Trasă-turile acestea. ale misterului ascuns în el. ci şi faptului că. dar e aici şi ceva mai mult. de aici. Prins în vîrtejul acestui dans. uneori chiar cu soluţii de continuitate. invocarea directă a materialului cules personal de către autor nu se potriveşte cu caracterul cărţii de faţă. Levi. documentaţia e absolut insuficientă. dar îl vom pune în valoare în mod indirect. diferenţa datorată beţiei. în momentul unirii trupurilor. 66 Piobb..vor găsi apoi că înseşi izvoarele reale ale dragostei sînt insipide. pentru o eventuală „deschidere" a sa în timpul acuplării. şi universul întreg dispare din faţa mea". şi inhibitor chiar din punct j de vedere fiziologic. fie şi doar sub forme de manifestare deviate. asupra posibilităţii suprimării conştiinţei deopotrivă a lumii exterioare şi a celei interioare. se consideră ezoterist. O asemenea exaltare provocată iniţial de magnetismul sexual ar putea fi utilă. raprus-ului propriu stării erotice în general. Să adăugăm că ar fi obligatoriu să nu ne limităm la experienţele bărbaţilor şi femeilor din rasa şi epoca noastră. fiindcă ştie cum ucide dragostea. orice frivolitate. ştiinţifică şi obiectivă.j rente de la început şi pînă la sfîrşit. la apariţia sa. de „exaltare dincolo de limitele naturii". Pentru o cercetare din exterior. Venus. Şi e firesc să fie aşa: nu putem aştepta altceva de la o stare de „transcendent" parţială. poate surîdem puţin. empiric'» condiţionaţi. stabilindu-se oarecum o analogie între o astfel de expeore 67 Brhadâranyaka-Upanişad.' impuse amantului de însăşi derularea procesului. seriozitatea. i* Trad. Conştiinţa obişnuită se poate menţine intactă în momentul limită al acuplării aproape la fel de puţin cum poate trece în mod lucid pragul somnului cu vise. în momentul spasmului sîntem \ serioşi ca în moarte. La începutul orgasmului sexual are loc o schimbare de stare — o potenţare a . Am mai vorbit în introducere despre dificultatea de a culege mărturii asupra stărilor trăite de bărbat şi femeie la limita acuplării: dificultate datorată nu numai unei ezitări naturale de a vorbi. n. sînt cuprinşi de seriozitate. protagonistul încearcă o asemenea posibilitate de beţie şi de posesie faţă de femeie. orice glumă. ale conştiinţei. eu unul nu şti^ dacă e zi sau noapte. chiar şi atunci cînd totul. în care se realizează o schimbare analoagă de stare."66 Orice distracţie încetează. p. într-o operă de Goethe găsiră^ o interesantă mărturie despre senzaţia stîmită. asta poate avea asupra lui un efect inhi-bitor din punct de vedere erotic imediat. Psychopathia sexualis. spre a vorbi apoi de „izvoare reale ale dragostei" şi. E însă greu de spus cînd şi în ce măsură se întîmplă aşa ceva în dragostea profană. punctul suprem al orgasmului. Radu Bercea. îmbrăţişat de Şinele [ătman] intelectual.. sînt reflexe ale sem-J nificaţiei celei mai profunde a actului iubirii. 68). Am atras atenţia asupra posibilei valori de document pe care o prezintă o anumită materie oferită de literatura de inspiraţie erotică. IV. p.ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ 154 rienţă şi cea care intervine o dată cu manifestările 5fman-ului. adică de întreruperi. tocmai jzvoarele cele mai reale şi mai profunde ale erosului sînt cele care produc asemenea „delirari". cit.). mai mult încă. rom. Cf. nici dinlăuntru* Cînd. încît ideea că ea l-ar putea dansa şi cu alţii îi pare insuportabilă. vom recurge şi la ea. are caracteristicile unei uniri întîmplătoare şi fără urmări. la care e legitim să presupunem că posibilităţile de experienţă interioară nu au fost identice cu cele ale omenirii moderne europenizate. In acea clipă. cit. nu fac excepţie. concentrarea. perpetuat de-a lungul secolelor. p. 26. în principiu. soarele şi luna şi stelele îşi pot continua netulburat cursul. dar totuşi bruscă. M aflăm pe planul literaturii romantice. deoarece direcţia către raptus indicată e identică cu aceea care se concretizează şi se împlineşte în acuplare. de vals. eroul romanului spune: „De atunci. în observaţiile ce urmează nu vom neglija acest material.i titudine sentimentală încetează.şcoli de mistică islamică. 9 '•\ I 152 \ FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ Gelăleddîn Rumî a putut scrie: „Cine cunoaşte puterea dansului trăieşte întru Dumnezeu. acuplarea presupune un grad deosebit de înalt de concen-trafe* chiar dacă adeseori sub forma unei concentrări forţate. Ruckert (apuc/ Klages. Krafft-Ebing. o ruptură de nivel analoagă. climaxul. Aşadar. Despre experienţa acuplării Numeroşi autori au considerat semnificativ* faptul că amanţii. 64 Cf. reacţiile lui Byron faţă de vals. dacă ea nu e anesteziată printr-un regim de prestaţii pasive şi indife. ca în pasajul upanişadic. cînd totuşi ceva îl distrage. ed. dans în care s-ar putea vedea un reflex destul de mondenizat al tehnicii anticilor vertiginatores. pe baze diferenţiale. orice pla. ca E. Pe de altă parte. Emoţional şi figurat aceasta presupune '• expresia „a se da unul altuia" în acuplare. ori de cîte ori ni s-a părut că această materie exprimă îndeaproape ceea ce a fost auzit în mod nemijlocit de la o persoană sau alta şi pare suficient de credibilă în temeiul unor consideraţii generale. Libertinul şi chiar prostituata." Toate acestea sînt însă vederi ciudat de limitate pentru un autor care. foarte des. 21 (trad. adicj ale Eului transcendent („la fel şi Spiritul acesta. în Werther. ar putea constituti o condiţie favorabilă pentru continuitatea conştiinţei şi. Ar trebui avute în vedere şi alte popoare şi epoci diverse. orice galanterie găunoasă. 80. nu ştie nimic dinafară. Dincolo de serio-zitate. între cele două cazuri există însă. încă din Upanişade67 se atrage atenţia asupra rapfus-ului extatic. cînd bărbatul e „îmbrăţişat de femeia fragă". pe un plan moralizant însă. în cazul unor fiinţe la care orice conştiinţă echivalează cu a fi conştienţi ca indivizi finiţi. „Cînd iubim. ed.] nu rîdem. trad."65 Şi în aceasta putem vedea şi cheia practicilor unui lanţ — sau ^.. III. în realitate. căreia ne abandonăm de obicei doborîţi de oboseală şi dispuşi anume să ne pierdem conştiinţa. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ. Din acest motiv. dar absentă din trecerea la starea de somn. DESPRE EXPERIENŢA ACUPLĂRII 153 spunde unor condiţii de conştiinţă diminuată.

copaci dezrădăcinaţi etc. Deodată. în timp ce. Aceasta din urmă e situaţia care. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ 156 însă la infinit. într-o convulsie în timpul căreia îmi pierdeam uzul simţurilor şi simţeam că mă prăbuşesc" (J. unirea buzelor. î în ceea ce priveşte stările care se manifestă în structura cea mm profundă a individului. foarte clară. dar înafara timpului. sus. ca atunci cînd eşti pe punctul de a adormi şi ca într-o fază de trecere — amintită de însuşi Baudelaire în Paradisurile artificiale — â experienţelor provocate de haşiş. cu scufundarea în el. vorbirea. Cu senzaţia mai sus relatată concordă şi următoarea.. şi cazul pe care l-am putea numi o utilizare de comun acord a corpurilor într-un scop la urma urmelor autoerotic nu mult deosebit de masturbaţie. e interesantă cea de-a doua fază. Dintr-un moment într-altul s-ar fi zdrobit. experienţă de orientare către o efectivă „deschidere de sine" şi „ieşire" la survenirea morţii: „Explozia a fost atît de apropiată. Studies. într-un fel de beţie dizolvantă (şi. nu de ceva ce este captat şi asimilat de ea. jos. El a închis ochii îngrozit. putem invoca în plus mărturia unei persoane lovite mortal într-o explozie. Este vorba însă de ceva ce traversează fiinţa. se bucură doar pentru sine. termenul „a cunoaşte" o femeie. o corespondenţă semnificativă cu simbolurile elementare activate în regimul magic şi iniţiatic al acuplării. în acest caz. în timpul spasmului. deloc excepţionale. ca într-un ascensor ale cărui cabluri de oţel s-ar fi rupt. fără o efectivă comunicare şi fuzionare. „ca la începutul unei narcoze cu cloroform "68. Exact în aceeaşi clipă mi-am revenit. există şi altă „scară pe care urcă . o dată cu o accelerare paroxistică a orgasmului). în spasmul sexual. singura capabilă să alimenteze o intensitate dizolvantă şi iniţiatoare de extaze. la alţii. se găseau într-un vîrtej de culori şi forme. fie a amîn-durora. aşa zicînd. nelimitat. Fiecare dintre ei era jumătatea unui nou trup. o intervenţie suportată. în Biblie. Ar putea prezenta pesemne interes şi următorul citat din relatarea unei tinere: „Bătăile inimii mele au devenit tot mai rapide. prin carne. în chiar Kămasutra (II. în legătură cu penetrarea tot mai avansată în pîntecele feminin. Conţinutul experienţelor de acest fel. în plus. Iată încă un citat căruia avem motive să-i atribuim o egaljf valoare de mărturie: „La început erau două trupuri. spune Novalis. J. 161. foarte interesant. fiecare dintre cei doi amanţi e afectat de un soi de impotenţă. adică pentru a ajunge la simplul spasm organic sub forma unei satisfaceri individuale fie a bărbatului. unirea cu o femeie dintr-o castă inferioară menită să dureze numai pînă la satisfacerea plăcerii bărbatului e denumită „împreunarea eunucilor". pantezia are doar o contribuţie restrînsă în descrieri. în care. mai curînd decît asumată. E posibil ca. care poate deveni accesibil cînd li se împrumută un limbaj adecvat şi cînd sînt dezbrăcate de faptele emoţionale mai superficiale. arzător. tot mai profund.. voi. m-am regăsit pe pămînt printre dărîmături. în cele din urmă. Datorită convergenţei conţinutului. folosit ca sinonim pentru „a o poseda". după cum tot în ea figurează — deseori — şi senzaţia de prăbuşire. prezintă. A fulgerat o lumină bruscă şi orbitoare însoţită de un zgomot asurzitor care de fapt nu era zgomot. dincolo de conştiinţă"68a. care se numără printre cele ce pot ţine locul unor mărturii directe culese şi de noi înşine: „El şi ea erau acum o singură persoană. DESPRE EXPERIENŢA ACUPLĂRII 155 O mărturie interesantă este aceea a unei tinere femei care. m-ar fi întîmpinat un fapt definitiv. Nu mai erau ei înşişi. după cum vom vedea. aflată în legătură şi cu o iniţiativă pozitivă a femeii: „I se păru câ^se prăbuşeşte cu ea vertiginos. atemporal" (J. sus. într-o sferâ superioară". la limită. Noţiunea de „zgomot asurzitor fără sunet" figurează efectiv în fenomenologia conştiinţei iniţiatice. apoi se produse o izbitură bruscă şi au căzut jos. Trebuie să relevăm însă că în mod frecvent senzaţia aceasta intervine şi provoacă adesea o tresărire instinctivă. un trup în alt trup.aceleia intervenite ca tendinţă încă din momentul îndrăgostirii — şi. în schimb. eşti transportat la limitele inconştienţei. o viaţă în cealaltă viaţă. ar fi continuat să cad|fpentru totdeauna. fie a femeii. azvîrliţi în eternitate. cit. căderea s-a întrerupt brusc. p. o răzbatere jos. sus. jos" (L.. şi cînd braţele ei îi încinseră gîtul. care nu mă speria. Totul începe cu privirea. apoi un singur trup. Nu existau decît o nevoie. V. Simultan însă. neajungînd la acel contact cu substanţa intimă. în general. jos. un sentiment analog de împreunare cu o substanţă fără limite. încît îi conferă acel caracter extrinsec menţionat de noi atunci cînd am respins ideea că un atare principiu poate fi motorul cel mai profund al erosului. să facem deosebirea dintre cazul unirii efective a unui bărbat cu o femeie pe baza magnetismului generat de fiinţa lor polar diferenţiată. prin care. sus. jos. de aceea totul era straniu. se producgM traumă în individ. Ramsey Ullman). A urmat conştiinţa." E vorba de senzaţii tipice ce însoţesc schimbarea de stare sau de nivel ale conştiinţei. cu o „materie primă obscură". se realizează atunci cînd oamenii se orientează către simpla „căutare a plăcerii". o căutare. Novalis69 spune undeva că „femeia este supremul aliment vizibil care face trecerea de la trup la suflet" şi subliniază că în dezvoltarea experienţei erotice converg două serii din două direcţii opuse. sâ facă aluzie la orientarea opusă dintr-o acuplare. Le Faner). subtilă şi „psihică" a acesteia. X). trebuie. în dilatare. jos. încît nici măcar n-am perceput-o. îmbrăţişarea. conştiinţa externă obişnuită a fost întreruptă. prin întunericul moale. Ellis. ignorînd realitatea celeilalte fiinţe. jos. sus. în definitiv. Simţeam că la capătul acestei prăbuşiri. Langley). Apoi a intervenit o criză ce mi-a dat senzaţia unei sufocări voluptuoase ce s-a transformat. tot mai jos: într-o mişcare accelerată. atingerea şi aşa mai departe pînă la acuplare: „Acestea sînt treptele scării pe care coboară sufletul" către corp. jos. tot mai sus. a unei prăbuşiri. ed. nu a mai fost o prăbuşire. Continuau să coboare 1 H. a acelei puteri „care ucide". ci o cădere şi o înălţare în acelaşi timp. ba chiar pot spune că nici n-am observat-o. în mai multe cazuri e atestat. precum următoarea. cînd „principiul plăcerii" domină unirea în asemenea măsură. avea impresia că „e transportată.

teribilă. în alt loc. e abandonată71. Fireşte. nu poate fi suportată. Pentru a exprima efectul pe care-l exercită asupra lui femeia. pe aici.. 1). pe cînd u 70 „Te simt a mea pînă în cea din urmă profunzime. Cu toate acestea. expresia „a se uni cu viaţa" ar putea dobîndi o semnificaţie deosebită70. circuitului psihic al beţiei sexuale exaltate i sar substitui un circuit exclusiv fizic. Chiar şi pentru a purifica şi ilumina spiritul e necesară senzualitatea fără fraze. expansiune integratoare a conştiinţei în zone profunde barate îndeobşte de pragul inconştientului organic: prin aceasta. la care aspiră cu deosebire practicile din yoga tantrică. vorbeşte de senzaţia insuportabilă a unei forţe — „ca a unei electricităţi" — care ţîşneşte din rinichi şi străbate ascendent şira spinării. creează un baraj obiectiv. fără nici o legătură cu creierul. catartic. la sfîrşit.. nici spirituală. aparţine dionisismului şi tuturor celorlalte direcţii înrudite cu el. dar. incipiente ale trezirii forţei bazale kundalinî. 161. era atît de puternică. Era transportat într-o stare căreia nu-i putea percepe nici măcar durata. a văzut corect atunci cînd a spus că orgia dionisiacă are în comun cu asceza faptul că este duşmanul corpului. căreia — aşa cum am mai spus-o — îi corespunde 68 « Frank ThieB.. despre care a vorbit. nu sînt mai puţin reale şi nici mai puţin lipsite de valoare semnificativă. dar care. forţa liberă a sexului în cursul acuplării poate acţiona în mod purificator. din alt punct de vedere. într-o anumită măsură. Alegem un pasaj din Liam O'Flaherty. aşa cum face şi Lawrence.. Apoi coborîră iarăşi. experienţa încetează a mai fi dezirabilă. .. în II Fuoco). în fazele exaltate ale pasiunii. Katharina Winter. senzualitatea aceea pură. din acest motiv. pînă la stabilirea unei condiţii intermediare. arzătoare. E ca şi cum la un moment dat. ca şi Jules Romains. cînd a vorbit despre „oarba distrugere a cărnii prin intermediul cărnii". în care „sufletul şi trupul. Senzaţia asta nu avea nici început. o poate reprezenta o utilizare a sexului fără frîne sau inhibiţii. legătură cu un caz cu hebefrenie relatat de Marro. nici corporală. ed.. în timp ce Spen-gler." Am arătat mai sus că. e interesanta O referire din Kămasutra (II.trupul" către suflet. manifestă dorinţa de a înceta împreunarea"." Ideea că.-J. Rousseau. împiedicînd contactul cu straturile mai profunde ale fiinţei. degradarea procesului... în asemenea cazuri 71 în afara contextului specific.. 16 iulie). prin femeie ajungem. într-un început de. Şi „fiorul. Poate lua însă naştere însuşi echivocul lui Lawrence. încît corpul o urma. în general. ea pare a prezenta un caracter exclusiv fizic şi dureros. nu e lipsit de similitudini cu fapte analoage prin care au trecut nu doar o singură persoană. p. Ca într-o beţie. dar el nu face numai literatură şi teorie cînd îl pune pe unul din personajele sale să spună: „Simţea că a atins starea cea mai sălbatică a naturii sale. se ating. îi pătrundea întreaga fiinţă ca şi cum în măduva oaselor i-ar fi fost turnat un balsam amestecat cu un vin foarte tare ce-l îmbăta pe loc. cartea I. Acolo unde aceasta are loc. iar frazele reproduse adineauri se referă la experienţa lecuitoare pe care. ce corespunde marii majorităţi a femeilor anglosaxone moderne. Dar îndărătul unei atare fenomenologii nu e poate hazardat să o presupunem pe cea a unor forme parţiale. chiar dacă lipseşte un veritabil element transfigurator şi nu putem vorbi... de o experienţă ce tinde către o corporalizare a spiritului simultan cu o subtilizară a corpului.. în dragostea profană. spune: „E ca şi cum sufletul mi s-ar fi revărsat în toţi nervii" (Werther. focul rapid şi mistuitor mai iute ca fulgerul". dar fără impurităţi. care conţine şi el indicaţii cu valoare de semnificaţie pozitivă: „în el s-a petrecut ceva misterios.. acest scriitor se opreşte la o aberantă mistică a cărnii. în această privinţă. cit. în legătură cu cele de mai sus. nicicînd recunoscute de către subiect la justa lor valoare. 1590. ci viaţa. Lawrence nu se poate pretinde cu siguranţă un iniţiat. Cine a încercat să prelungească spasmul sexual dincolo de o anumită limită insis-tînd asupra unuia sau altuia dintre procedeele excitative. Nu fusese inventat nici un limbaj pentru a exprima acel moment suprem al existenţei. nudă şi inteligibilă. 241.. DESPRE -EXPERIENŢA ACUPLARE 157 deosebire starea de beţie erotică. pentru cei mai mulţi. cel al unei religii „păgîne" a cărnii... în individ.. s-ar putea vorbi. v . nici sfîrşit. w Fragmente. refe-rindu-se la propriile sale experienţe cele mai intime. J. în această fază. în viaţa individului exterior.. chimic sau galvanic sau electric sau arzător" şi care e începutul unei transformări profunde. Hamburg-Wien. se pot manifesta întîmplător şi cu prilejul unirii sexuale. Cum mai mint poeţii şi toţi ceilalţi! Te fac să crezi că au nevoie de sentiment. decît despre simpla „senzualitate". de îndepărtare sau neutralizare a tot ceea ce. pentru un tip sexualmente deviat. motiv pentru care rămîn incapabile de orice dezvoltare ulterioară. ceva ce nu i se mai întîmplase niciodată. îrt conjuncturi de felul acesta aspectele pozitive sînt întîmplătoare şi rare. la înlăturarea graniţei dintre suflet şi trup. experienţe de acest gen realizate prin utilizarea fizică a femeii sînt rare şi fugitive. s-a spus deja. te simt în mine aşa cum sufletul e contopit cu trupul" (D'Annunzio. social. în materie de purificare. îşi pierduse propria individualitate. din care s-ar putea cuprinde cu vederea întreaga viaţă. la pragul conştiinţei ajung numai senzaţii negative. DESPRE EXPERIENŢA ACUPLĂRII 159 sîntem obligaţi să ne gîndim la consecinţele unui comportament interior care ajunge să nu mai admită decît percepţii devenite fizice. aici avem şi o mărturie' despre ceea ce pot oferi experienţele similare. distructivă. Aici pot fi luate însă în considerare şi momente ce survin uneori şi în experienţa dragostei profane. 1959. nr. în ansamblu. 158 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ lucrul de care au cel mai mult nevoie e acea senzualitate acutfj. în cursul acuplării „sfirşeşte prin a nu mai avea conştiinţa propriului trup" şi „atunci. aşadar. de orice „ctiltură". Nu corpurile erau unite. unde se arată că femeia. Studiind anumite mărturii directe furnizate de către îndrăgostit^ ne izbim nu rareori de situaţii ce se raportează la tot ce am spus în. acelaşi Novalis vorbeşte efectiv de iluminarea vertiginoasă comparabilă cu cea a acuplării. p. Werther al lui Goethe. jos.

paralelă cu o stare de epuizare fizică. Cînd însă nu se produce întreruperea conştiinţei. E interesantă mărturia unei persoane (G. DESPRE EXPERIENŢA ACUPLĂRII 161 rotea în zbor departe de pămînt. 19l-l93). ci transcendental. mai ales cînd îl execută femeia. explicaţia fenomenului e dată chiar de acest adagiu. a avut un caracter sacru şi tradiţional. aşa încît aproape nu mai e în stare să spună „cine este el. evo-cator-incitative la treziri le forţei bazale sînt conţinuse în anumite obiceiuri ale unor tradiţii neeuropene. tăcută. o evadare în altitudine. pe un plan însă nu moralist. exprimate prin asemenea cuvinte. ce este voluptatea în dragoste" (texte î R. fluidă. în cursul acuplării. despre care în Occident nu." în realitate. oferit de noi. în braţele lui. indicaţi de înălţimea mişcării braţelor şi de expresii ale feţei. desigur. Metafizica pudorii „A naufragiat în acel abis al plăcerii din care dragostea revine la suprafaţă palidă. unul arăbesc. elementul subtil. şi este o naştere: dar lucrul cel mai frumos. leşină sau cad în stări semicata-leptice susceptibile să dureze ore în şir. de la primul la ultimul centru. în momentul de culminaţie a acuplării: un fel de franje de rezonanţă ale acesteia. în mod particular. în măsura în care se referă anume la animal. şi „civi-. adică de masturbare."72 Dacă materialul etnologic nu ar fi cules de incompetenţi. un fel de transă lucidă. prin transfuzia altei vieţi. ca să zicem aşa. şi corespunzînd cu trei perioade în viaţa femeii. alt tip fiind cel căruia îi e caracteristică. 1910. zeificarea ascensională. cine este ea. fireşte sacru. De neuitat. sînt atestate cazuri în care femeile. şi tocmai în faza aceasta apare mişcarea bazală tipică. pătrunsă de un element imaterial extraor. în domeniul pozitiv. ar vrea să vadă un soi de contraprobă trăită a caracterului ei păcătos. trecerea de la un inel 160 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ la altul. mă gîndeam că plăcerile acelea erau un mijloc de-a anihila materia şi de-a îngădui spiritului să-şi reia zborul sublim.Trebuie să mai subliniem că referiri. Nu e vorba de „manifestări isterice" — termen generic. pe care s-a întemeiat şi cunoscutul adagiu: animal post coitum triste. Acest dans. Schmidt. Este un posibil ecou difuz al modificării de stare intervenite obiectiv. e extraordinar de bogat. De fapt. forţa bazală. Nu e explicaţia oferită de morala curentă de nuanţă creştină care. Indische Erotik. a pîntecelui şi a pubisului. devin un prilej acceptat de comun acord pentru o plăcere mai mult sau mai puţin solitară a uneia dintre cele două părţi sau a amîndurora. aproape ca la o naştere. deoarece fie se întoarce în sine. aceste stări depresive sînt foarte asemănătoare cu acelea care se instalează îndeobşte după actele de plăcere solitară propriu-zise. mărturiile de acest gen ar putea fi sporite. de vreme ce femeia e cea care îl execută. pp. Uzaţii" ar avea probabil motiv să se ruşineze cînd ar trebui să constate cît de plat este. e de presupus că asemenea stări negative şi depresive succed cu deosebire unor uniri neautentice. au lăsat în ultimul timp urme în cronica de scandal. Cazuri de acest gen au mai fost semnalate de Mantegazza în cap. după cum s-a menţionat. adică la o dragoste umană mai mult sau mai puţin more ferarum. plecînd de la o ură teologică faţă de sex. ciclul deznodării. în climaxul orgasmului. să intre în joc senzaţia confuză a unei culpe. cu arabi stînd pe vine care-i marcau ritmul: eu eram singurul european. E drept că aici ne găsim dincolo de domeniul erosului exclusiv profan. şi suferă foarte mult (dansul adevărat e foarte dificil). *de Giorgio) care a asistat la executarea unui asemenea dans în formele sale autentice: „Am asistat la un adevărat dans al pîntecelui. Şi se . pe cînd în tratatele de erotică indiene ele sînt prezentate ca normale şi constitutive pentru anumite tipuri de femei73. este o deznodare a forţei kundalinî. aproape dizolvarea în trupul celui iubit". Este însă posibilă şi o explicaţie diferită. deseori anumite stări ce însoţesc întîmplător „plăcerea" sau care apar ca repercusiuni suc-| cesive ale culminaţiei orgasmului sînt şi ele foarte revelatoare. cu alte cuvinte chiar cînd nu a fost percepută ca atare. numai că ea ne duce dincolo de datele cele mai imediate ale conştiinţei individuale şi nici nu se poate aplica în marea majoritate a cazurilor. „în toiul. ritmică. El cuprinde trei timpi. avem decît o idee banală de varieteu. 73 în clasificările scolastice ale tratatelor erotice indiene sînt menţionate tn9 tipuri de femei care leşină în timpul acuplării. ci de fenomene care se dovedesc absolut comprehensibile în cadrul. Unele consecinţe fatale datorate unor stări de felul acesta. la o senzaţie similară s-a referit şi Balzac: „Pe j cînd eram pierdut în infinitul leşinului şi sufletul desprins de trup 72 Se aminteşte totodată aplicarea acestei scheme simbolice vizuale la o unire sexuală într-o postură în care femeia joacă rolul activ stînd călare pe bărbatul întins imobil „şi se deznoadă într-o volută verticală captivantă". 27. în cele mai multe cazuri. fie este alterat de sentimentele unei simple învecinări amoroase omeneşti. un al patrulea tip care-şi pierde cunoştinţa încă de la începutul ei. în acelaşi spirit ca al colecţionarilor de timbre. marii pasiuni. Vezi mai departe despre viparita-maithuna tantrică. după acuplare. cu fond erotic. Berlin. similare cu cele despre care vorbeşte Barbey d'Aurevilly în nuvela sa Le rideau cramoisi. în aceste eventuale stări de depresie. Cu o mai mare libertate literară idealizantă. în care credea că devine. de pildă aşa-numitul dans al pîntecelui. De obicei. medical. o invada un fel de amorţeală aproape clar-i văzătoare. care nu lămureşte nimic şi nu face adesea decît să substituie o problemă altei probleme —. VIII al scrierii Fisio-logia della donna. Ultimul tempo face aluzie la funcţia erotică a femeii. de tristeţe sau chiar de dezgust de după „plăcere". care poate trezi. Se poate. acelor uniri care. lucrul pe care ei îl numesc dragoste. Simbolic vorbind.■ dinar de pur" (D'Annurizio. Varietăţi ale pudorii. al metafizicii sexului. hiperfizic al acestui ecou este însă numaidecît neutralizat. o creatură diafană. deoarece acest dans. E vorba de stări pe care următorul fragment le exprimă foarte binea „Uneori. în IlPiacere). plină de o tristeţe de moarte" (Colette): dacă situaţiilor mai sus menţionate le contrapunem pe cele depresive. îndrăgostiţii cunosc destul de rrecvent. cel mai impetuos e acompaniamentul vocal pe care-l susţine femeia însăşi: cîntece răpitoare ce punctează evadarea.

cînd întîlneştel femeia. De aici rezultă ordinea de idei pusă în evidenţă în prezentul capitol. iar evaluarea diferă după punctele de referinţă. nu ajunge să se exprii ci e total latent sau eclipsat. o dezvoltare cu atît mai târdrw cu cît acestea sînt mai nobile. trebuie să facem unele distincţii.. adică de detaşare. soluţia. în care s-a vorbit despre aspectele pozitive ale eXperienţei erotice. orice transcendere poate în schimb încorpora o valoare. Adevărul este că în om există anumite dispoziţii consubstanţiale „ideii" sale. duşmănoase. trebuie să ne j raportăm din nou la dubla faţă. provocînd un fell de ruptură internă şi scoţîndu-l din fire pe bărbat. a erosului. pozitivă şi negativă. virilitatea transcendentă sau. stu. îl vulnerează. principiul supranatural al personalităţii umane. cit. nu la Viaţă.] o confirmă şi o perpetuează. prefigurări într-o anumită măsură ale metafizicii sexului oferite de mitul androginului. în acest caz.! prezenţa femeii şi acţiunea ei creează privaţiunea. în individ. care pof| figura şi în dragostea profană. care pot rămîne potenţiale în stadiile primitive. acesta e punctul de vedere prevalent în mediile ascetico-iniţiatice. în aceasta ordine de idei. atunci în accceptarea impulsului sexual pentru femeie se poate vedea o cădere şi o alterare a fiinţei intime. sociali sau i de altă natură (de pildă. dacă nu cumva intervin factori extrinseci. Şi conştiinţa acestei situaţii. sâ se simtă deprimată şi înjosită. Trebuie să ne punem. o desăvîrşire. El e rezumat şi de versetul biblic: Non des mulieripotestatem animae tvae. ed. Această posibilitate poate fi luată în considerare. sau dacă nu cumva tocmai ol asemenea conjunctură îl extraverteşte. într-adevăr. Trebuie să examinăm însă şi cealaltă j latură. îfl cea mai mare parte. indiferent dacă acesta el conştient de ea sau nu. printre ele numărîndu-se însuşi feno-j menul pudorii. m ceea ce priveşte facultăţile umane. fie şi confuză. deoarece şil alte date simptomatice ale comportamentului erotic par a ne j conduce în acelaşi punct. cum a făcut-o Kierkegaard74. în marea masă. Ca să abordăm această problemă. puterea femeii. Unii consideră că această pudoare nu ar fi înnăscută. nici anumite populaţii sălbatice nu o manifestă. pentru a se manifesta numai în cadrul unei umanităţi adecvat dezvoltate sub influenţa unui climat potrivit. conducînd. Pentru fiecare caz în parte. într-un asemenea caz. Problema e complexă. presupoziţia unor reacţii interioare de genul acesta constituie o anumită activare sau conştiinţă embrionară. aproape o trădare în raport cu o vocaţie mai înaltă. nu doar într-un singur caz se observă. apoi. 52. ci la moarte. din pricina problematicii proprii acestei căi. Există forme generale de pudoare care nu au o referire sexuală specifică: pudoarea. faţă de propria nuditate. în domeniul dragostei profane. după o acu-l plare cu care a fost de acord. dimpotrivă. nu trebuie să vorbim de un sentiment 164 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ „dobîndit". inhibiţii inconştiente). ci 1 dimpotrivă. micţiunea). faţă de anumite funcţii fiziologice (defecaţia. E vorba. poziţie oarecum ascetică. fenomenul pudorii. în adîncul conştiinţei individului respectiv. va determina adeseori o îndepărtare de căutarea plenitudinii fiinţei şi a sensului existenţei prin misterul sexului. care duce la procreaţie şi car« satisfăcîndu-se. nu suprimă privaţiunea existenţială. Aşa încît în prezentul! capitol ne-am îndreptat atenţia în esenţă asupra acelor fenomene! ale unei transcenderi pozitive. După cum am arătat. aducînd ca argument faptul că nici copiii. p. Aici se cade însă în echivocul obişnuit de a socoti drept „natural" la om ceea ce este primitiv. astfel încît definiţia dată pudorii de către MelinalB e parţial corectă: ruşinea resimţită din pricina animalităţii din nfl Nu trebuie să ne aşteptăm însă ca acest instinct să se manifest* stadii prepersonale (ca la copil) sau involutive (ca la sălbatici)^ care acel principiu superior. dincolo de iluzoria»' „nemurire în cadrul speciei". aproape i exclusiv de bărbaţi. provine dintr-un impuls mai mult sau mai ^H inconştient al omului ca atare de a pune o anumită distanţă între sine şi „natură". se întîmplă foarte rar ca femeia. aşadarjj întrebarea. dragoste care. deTpildâ. dacă bărbatul. şi mai simplu spus. a ceea ce în Orient s-ar numi elementul extrasamsaric. înainte de orice. Privaţiunea^ este consubstanţială individului finit. Dacă luăm însă în considerare toate situaţiile în care ieşirea din sine nu comportă efectiv o regăsire de sine.8 diversă. sfîrşeşte practic alimenfînd ciclul procreaţiei. Chiar fără a ajunge la foemina janua diabuli a lui Tertullian. fascinaţia distructivă posedată de femeie. că e doar jumătate de om. o asemenea conştiinţă constituie un fenomen excepţional. Or. contaminatoare. descoperă. cealaltă posibilitate. ci dimpotrivă. extazul înşelător mijlocit de substanţa feminină intimă pot apărea drept letale. 163 DESPRE EXPERIENŢA ACUPLĂRII considerată ca o valoarâ. îl face să decadă dintr-oj condiţie de centralitate.\ diată de noHa finele capitolului precedent. extravertit. sub aspectul său cel mai general şi ni sub cel sexual. aşa încît încapsularea Eului său nu poate fi 74 In vino veritas. de concupiscenţă. suscitînd în el] starea de dorinţă. o ascensiune. Tocmai în acest context ne putem ocupa pe scurt de problema pudorii. Există însă comportamente care nu pot fi explicate decît în funcţie de o formă reziduală obscură de prefigurare a ei. cea indicată de mitul Pandorei: etosul j ca simplu impuls sexual. acea dimensiune superioară a Ei ce poate da loc unor impulsuri similare. în genere.! ar trebui totuşi să examinăm problema dacă bărbatul caută femeia! pentru că simte în el însuşi o privaţiune sau dacă. ci de o trecere de la potentă la act a unor dispoznl preexistente. şi anume cel care corespunde îndeobşte „civilizaţiei". care se| simţea în mod greşit întreg şi suficient. o dis-. . pe lîngă pudoarea.presupoziţia în acest sens 162 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ este că există.

al unei culpe. „modestia" sau „inocenţa" ei. în acest context. pud< feminină are şi un sens psihologic-simbolic din care derivă vi VARIETĂŢI ALE PUDORII. Ies paities honteuses „părţile ruşinoase" etc. La fel ca şi îndărătnicia. cuplurile omeneşti să se ascundă cînd se uneau sexual. întrucît acoperirea trupului nu e deloc o garanţie a Prezenţei unei veritabile pudiciţii75. Aici trebuie să examinăm în primul rînd o semnificaţie posibilă a pudorii faţă de propria nuditate. că o femeie îşi manifestă pudoarea atunci cînd atenţia masculină se orientează asupra unei porţiuni a nudităţii ei. încît a asociat sentimentul de a fi văzuţi de către un Dumnezeu cu ruşinea ce ar fi împins. se tulbură şi se înspăimîntă într-atîta. ci unul sexual es« că pudoarea faţă de propria nuditate încetează cu totul. trebuie să facem o distincţie foarte netă între pudoarea masculină şi pudoarea feminină. prezenţa pudorii nu trebuie. şi face chiar ld| plăcerii exhibiţionismului (cu excepţia împrejurărilor cînd intfl vine vreun complex de inferioritate. trebuie să cercetăm pudoarea faţă de actul sexual. putem înţelege că obiectul ei poate varia. dacă acestui abandon în actul dragostei nu i s-ar asocia sentimentul confuz. „Dacă optimismul ar avea dreptate. fiind. îndrăgostiţii s-ar ruşina şi s-ar simţi vinovaţi cînd se supun instinctului procreativ menit să perpetueze durerea şi mizeria lumii în noile fiinţe. al unei bunătăţi supreme iluminate de înţelepciune. de ce oare ei se ascund în clipele lor de intimitate şi. pudoarea este un simplu ingredient al atractivităţii sale sexuale şi o putem încadra printre caracterele terţiare ale sexului său (cf. în acest context. în privinţa primelor două specii de pudoare. METAFIZICA PUDORII 165 ţa şi transferabilitatea obiectului ei propriu. poate circula cu o impudică inocenţă de animal. o nesustragere. . dimpotrivă.. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ 166 cît de des utilizează femeia veşmintele doar pentru a produce un rnai mare efect excitant prin aluzie la făgăduinţele nudităţii sale. în al doilea rînd. Funcţionalitatea sexuală a pudorii feminine. m dovadă că pudoarea feminină nu e un fapt etic. 359. îmbrăcată doar în costumele de baie moderne din două piese. a unui caracter etic şi autonom. fără sâ o deranjeze faptul că astfel îşi punea în evidenţă părţile jnult mai intime ale trupului. bunăoară. adică pe baza acestei funcţionalităţi simbolice a pudorii. Viaţa ar fi în esenţă durere şi mizerie. Realitatea este.). ea s-ar ruşina să-şi arate picioarele în ciorapi de mătase ridicîndu-şi rochia. ea ar fi folosit-o numaidecît ca să îşi acopere gura. Schopenhauer relevi că asemenea comportări ar rămîne de neînţeles. Şi am putea indica alte localizări curioase ale obiectului pudorii. altfel spus cu utilizarea sexuală a femeii. S-a relevat astfel pe bună dreptate că lipsa pudorii nu trebuie dedusă din lipsa veşmintelor. Pe temeiul acestui caracter funcţional. dacă o fată din aceste popoare ar fi fost surprinsă de un bărbat fiind îmbrăcată numai într-o cămaşă. dacă existenţa noastră ar fi darul. în timp« ea subzistă printre bărbaţi (aici facem abstracţie de ceea ce ejjj priu unor faze de primitivizare ale unei civilizaţii. iar G. conceptul de organe genitale a fost corelat cu conceptul a ceva de care trebuie să-ţi fie ruşine (putendum. transcendental. cînd femeile sînt numai între ele. un obiect particular al ruşinii erau în schimb picioarele. diferită de semnificaţia menţionată adineauri. cit. după cu» bine se ştie. în asemenea măsură. adică cu maximul ei abandon erotic. în funcţie de popoare şi de epoci. ed. îndrăgostiţii dovedesc în general pudoare. actul care o perpetuează^ trebui să prezinte atunci o cu totul altă fizionomie. iar întrucît. Schopenhauer se întreabă de ce oare îndrăgostiţii schimbă prima privire plină de dorinţă pe ascuns şi aproape cu teamă. unele observaţii ale lui Schopenhauer merită atenţie. B. Montaigne a putut spune că „sînt lucruri pe care le ascunzi ca să le arăţi mai bine". Un asemenea aspect sau sens „funcţional" nu se întîlneşte însă în pudoarea masculină. în al treilea rînd. de parcă ar fi fost prinşi comiţînd o crimă.Să trecem acum la pudoare sub formele sale corelate cu sexu« litafea. la fel de notoriu. dacă se înfîmplă să fie surprinşi în actul unirii lor. forme particulare de pudoare fiind atestate şi la populaţii care umblă goale sau aproape goale. Sub o cu totul altă lumină va trebui considerat faptul cm aproape în întreaga lume. Das Weib. în diferite împrejurări. deoarece nu numai cînd e vorba de unirea trupurilor. Explicaţia pe care o oferă el e însă forţată şi inadecvată. care însă poate fi mult mai parţială decît cea pe care tot ea. sensul şi scopul ultim al oricărui eros ar fi pro-creaţia. în timp ce. în vremurile primordiale."76 RaţiqM mentul e însă foarte puţin convingător/Chiar şi pesimismul ifl Schopenhauer e un simplu produs al unei filozofii personalM oricum. încît. Se ştie că pînă mai ieri în rîndul femeilor arabe şi persane obiectul maxim de pudoare sexuală era gura. Pe această bază. trebuie să luăm în considerare pudoarea specifică faţă de organele sexuale. un lucfl preţios. Pudorii femeii trebuie să-i contestăm în principiu semnificaţia profundă. p. ca în cea temporană). astfel încît femeile rareori con-simţeau să şi le arate fie şi propriului soţ. care-i acoperă doar cîţiva7 centimetri pătraţi de trup. metafizică. în cazul ei. Aceasta se extinde însă şi la activitatea amoroasă. despre care vom vorbi mai departe. voi. neascunderea ei înseamnă o deschidere de sine. leputende. în care partea reprezintă fiinţa cea mai intimă. La chinezi. I. al unei trădări. sînt clar atestate de faptul. aşadar. şi-o expune public fără urmă de reţinere: în zilele noastre. glorios şi aducător de bucurie. Asupra acestui punct vom reveni de altfel în capitolul următor. dar şi în legătură cu mani-festări mult mai puţin intime. după Schopenhauer. uri mod de a nu niai fi pentnî sine. Această idee reflectă tocmai faptul că la unii autori latini expresia „a gusta" sau „a folosi" pudicitia unei femei era sinonimă cu deflorarea. adică teama de a avea un corp mai puţin frumos şi mai puţin dezirabil decît celelalte). Vico a mers atît de departe. dedusă din cea a veşmintelor. că o anumită parte a corpului are doar o valoare de simbol şi arătarea. § 10). ce ar trebui primit cu recunoştinţă. Se ştie de altminteri foarte bine s Ploss-Bartels. absenţa. chiar dacă în mod firesc prevalează referirile la acele părţi ale corpului femeiesc corelate cu sexualitatea. la fel cum.

adică de acela ce are ca rezultat emisia spermatică în cavitatea vaginală a femeii. Dacă şi una. 168 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ IN DRAGOSTEA PROFANĂ pabilitate. aici e vorba de sentimentul obscur al ambivalenţei ero-sului. aceasta îşi ridica poalele şi-şi arăta partea cea mai intimă a trupului. Dincolo de nuditatea rituală. în acelaşi timp. o orientare diferită.e semnificativ însă că.fenomenele la care se referă survin şi în civilizaţii cu totj străine de pesimism şi îndepărtate şi de concepţii dualiste.. Inteligibile în cadrul unei concepţii natu-ralist-biologice a fiinţei umane77. care. în legătură cu care înseşi diversele condamnări moralizatoare şi teologice ale raporturilor sexuale sînt simple derivaţii absolutizate. forţa sexuală ar fi căpătat. nu ar trebui să ne fie mai ruşine de acuplare decît de hrănire. unul din puţinele contexte în care erosul se evidenţiază în formă nudă. ed. pd^H 76 Schopenhauer^ Von der Befahung des Willens zum Leben. apare firesc ca în asemenea cazuri să dispară acea specie de „complex de vinovăţie" inconştient ce poate fi pus în legătură cu acţiunea sexului: pentru că aici. Principial vorbind. şi. sau nu ar trebui să ne ruşinăm mai puţin de hrănire decît de acuplare.în promiscuitatea orgiastică finalitatea cea mai nemijlocită şi evidentă este neutralizarea şi excluderea a tot ce se referă la „individul social". Chiar în domeniul etnologiei ideea de promiscuitate ca stadiu „naturalist" originar a fost în bună măsură depăşită78. impulsul de a realiza sambhodi — iluminarea — şi nirvana. această atitudine dispare cînd actul respectiv se înscrie într-un context cultural. are semnificaţia unui surogat şi a unei amînări în dobîndirea unui sens absolut al existenţei. pentru principiul supranatural în sine. regimul promiscuităţii nu exclude numai condiţionările individului social. în plus. cuprinde. apare diferenţa internă dintre. ca şi. pare 8 rezulta că în orgiile colective sacrale cazurile de fecundare au fost SEMNIFICAŢIA ORGIEI 169 mai puţin numeroase decît s-ar fi cuvenit să ne aşteptăm. condiţionările individuale ale erosului sînt depăşite. şi anume stratul . constă în riturile şi serbările orgiastice colective: experienţe. dacă nu la femeie. dar în cazul acesta referirea la ideea potrivit căreia „viaţa e durere" nu e mai puţin inadecvată decît acea interpretare vulgară a budismului (împărtăşită de altminteri şi de Schopenhauer însuşi) potrivit căreia tocmai durerea existeftţei ar fi făcut să se nască. cel puţin la bărbat poate fi vorba de o senzaţie obscură a prejudiciului pe care însăşi dorinţa îl reprezintă pentru fiinţa intimă. dupŞ informaţiile de care dispunem. chiar şi printre sălbatici promiscuitatea apare aproape întotdeauna limitată la împrejurări speciale corelate cu elementul ritual. tuturor elementelor ce ţin de valoarea procreaţiei pînă la faptele sociale şi sentimentale ale dragostei din relaţiile dintre cele două sexe. urmînd o paradigmă divină. şi posibilitatea unei căderi. oscilaţia erosului e rezolvată în sensul sacral. 'Wicţia sexuală şi funcţia nutritivă. Şi chiar printre populaţiile primitive se poate constata că. numitorul comun îl constituie înlăturarea temporară a tuturor interdicţiilor. cu un concept al conştiinţei reflexive. circulă. pe de o parte. deşi subsistă în general o repulsie faţă de actul sexual practicat pe faţă şi în public. subsistînd adică fără a mai avea vreo conexiune directă cu o semnificaţie profundă. Putem include aici o discuţie despre metafizica orgiei ca tranzita de la fenomenologia dragostei profane la acea fenomenologie care va face obiectul capitolelor următoare. în realitate. aduce în scenă un obscur sentiment transcendental de culce 77 Se poate nota că. şi cealaltă ar f: la fel de „biologice" 5' de „naturale". sens corespunzător posibilităţilor sale pozitive şi opus nevoii de acuplare a simplului individ. Ceea ce Schopenhauer a pus în mod corect în evidenţă corespunde mai degrabă unui fapt existenţial autonom. încă de la început. METAFIZICA PUDORII 167 le ce au creat în creştinism o antiteză între spirit şi „carne". semnele constînd în fenomenul pudorii sexuale şi în celelalte fapte menţionate mai înainte. în realitate. în timp ce. Că e vorba de orgii ale unor populaţii primitive şi exotice sau de serbări analoage din Antichitatea occidentală. din interior. în Orient. care ne duc însă mulţ»dincolo de fenomenologia dragostei şi a sexualităţii profane. Referitor la acest ultim punct. potrivit căruia. ori de cîte ori nu se obţine din venin un remediu şi din alterarea fiinţei un extaz într-un fel sau altul eliberator. în sfîrşit. într-adevăr^ formele orgiastice reprezintă ceva intermediar: aici. aceste fapte sînt abia atinse de banalitatea diverselor interpretări „sociale" şi trebuie să privim ca pură fantezie cele inventate de către psihanalişti prin raportare la tabuurile sexuale al sălbaticilor şi la complexele ancestrale corespunzătoare ale subconştientului. chiar şi în rîndu-rile umanităţii celei mai obişnuite şi mai aproximative. dar şi pe acelea aferente unui strat mai profund. acestea. Pe baza celor spuse deja. datorită caracterului iluzoriu şi contingent ce poate fi propriu satisfacerii celei mai curente a dorinţei şi instinctului. Semnificaţia orgiei Abstracţie făcînd de cazurile de regresiune naturalistă (ca în anumite forme moderne aproape caste de impudoare feminină) sau de degenerare libertină. Singura interpretare care a mers ceva mai în adînc e tocmai cea schopenhaueriană. atestînd faptul că însăşi „pudoarea funcţională" feminină poate fi total absentă cînd intervine o împrejurare sacrală. a tuturor deosebirilor de condiţie socială şi a tuturor obligaţiilor datorită cărora erosului i se refuză de obicei orice manifestare sub formă elementară. pe de alta. cit. şi anume gestul numit în Grecia antică dcvdoupuxx. care. Sub forma unor fapte de comportament neasociate cu o idee. ca umbre foarte îndepărtate ale acestor semnificaţii ce ţin de metafizica sexului. după cum am văzut. dar. seduce cu aparenţele unei beţii ce-l face pe individul finit şi scindat să presimtă că se depăşeşte. cu posibilitatea corespunzătoare a unei fecundări. lipsită de inhibiţie. ca şi cum. se poate cita şi cazul privitor la femeie. a trădării fjaţă de o vocaţie mai înaltă. 28. cu prilejul lor. din alt punct de vedere. p 589? VARIETĂŢI ALE PUDORII. nu este vorba de un tip de unire diferit de cel uzual.

(Trad. numele lor vine de la ap „apă" şi sară. r891. (rad. Trăite d'histoire des religions. 165. 17. la „calea 80 81 lbid. „care spală de păcat" şi. pozitivă şi negativă. provenind din schemati.\ zarea liniilor pubisului feminin şi ale vulvei. a fost văzut de însuşi Eliade82 care a amintit maxima lui Heraclit (fr. sărbătorile j orgiastice aveau ca scop o operă catartică şi de spălare a spiritului. Pe această baziUin riturile multor tradiţii I „imersiunea în apă simbolizează regresiunea în preformal. limita individului ca atare. ca ree-vocare a unui trecut mitic. prin acestea se intenţiona celebrarea unei întoarceri temporare la epoca primordială. oarecum. E aceasta traducţia exoterică a unei idei mai profunde: se oferea. Astfel. regenerează. experienţe de genul acesta se pot găsi pe linia eliberărilor extatice proprii Misterelor Femeii şi Mamei. History ofHuman Mairiage. Sînt afirmaţii care se justifică prin raportare la idealul solar. N. \ săvîrşită sub semn feminin. Putem spune că toate'* acestea fixează caracterul propriu orgiilor sub unul din aspectele lor fundamentale: e vorba de o regresiune eliberatoare în inform. altminteri. se prezenta finalitatea cea mai adevărată. în eposul indian. cu amorful. de „spălare" permite în plus stabilirea unor 1 conexiuni ulterioare de sensuri. Fie că au existat sau nu intenţii „magice" în sens restrîns (rituri de fecunditate. 68): „Pentru suflete. se ştie cum însăşi o semnificaţie de acest fel. de fertilizare etc). Maiumas. a cărui rădăcină e sri. nu e lipsit de interes să con-jj 7 ' M. în termeni temporali. II. Eliade. de pfldă încă E. adică I viaţa în stadiul anterior oricărei forme. p. Conform acestei semnificaţii. Unele dintre aceste serbări ale populaţiilor sălbatice au avut un caracter sezonier ce a dat naştere unor interpretări unilaterale. lăsînd la o parte anumite trăsături de licenţă populară.Westermarck. j de neutralizare a tuturor stratificărilor conştiinţei empirice prin l intermediul sexualităţii. în termenii unei aboliri a deosebirilor sociale şi a interdicţiilor. Tinde. a deveni apă înseamnă moarte". în fapt. şi trăsăturile unui climat orgiastic. scrie Eliade80. 1949. rege. aşadar. Saturnaliile.cap. devine iarăşi evidentă ai£i ambivalenţa. restaurat. realizată de ' ceremonialul agrar. regenerat. Şi. uzat acum. Contactul cu Apele. e semnificativă şi din alt punct de vedere. anulează creaţia. trebuie să mai relevăm că în simbolismul tradiţional Apele şi principiul feminin deificat sub forma unei Zeiţe sau Mame apar strîns asociate: semnul arhaic al Apelor V este şi cel al Femeii şi al Zeiţei sau al Marii Mame. într-un cuvînt. iden-tificîndu-se cu totalitatea nediferenţiată. apa este moartea" (Clemr. al experienţei orgiastice (despre acest aspect vom vorbi în cele ce urmează): „în directă legătură cu credinţele în regenerarea ciclică. în fapt. aşadar. lbid. aceea de a depăşi interior forma. în care femeile se arătau goale în apă. provocînd beţia şi încîntarea celor ce veniseră acolo cu mintea limpede. Născute din Ape. în simbolismul tradiţional I „Apele" reprezentau substanţa nediferenţiată a oricărei vieţi."H Dată fiind semnificaţia unei deschideri cosmico-panteiste pe care o poate dobîndi astfel orgia pentru cel ce-i priveşte efectele ca experienţă a individului. poate avea un dublu deznodămînt.. susţinute de structuri instituţionale sacrale şi alimentate de climatul propriu unei acţiuni colective. 303. de reintegrare nediferenţiată dinainte de creaţie". dar o regenerează totodată. pentru un context analog. p. de toate] limitaţiile individuaţiei. 1). ci o serie de forme deja degradate şi ocultate. al cărei 78 Cf. . la o eliberare cvasitotală. Potrivit interpretării populare. dacă luăm în considerare în mod corect nucleul supranatural al personalităţii: poate deschide şi. dacă facem deocamdată abstracţie de ceea ce afirmă despre aspectul magic. căci 0" imersiune echivalează cu »| disoluţie a formelor.individului ca personalitate.p. 170 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ rege fusese Saturn-Cronos. liberă.IV-VI. se găsesc nenumărate ritualuri orgiastice. istorici. Paris. aici in sensul de „a curge". E bine să avem în vedere acest punct particular. Denumirea romană a unei sărbători care. Anticipînd ordinea de idei de care ne vom ocupa în capitolul următor. Faptul acesta.) semnăm relaţia pe care o au cu Apele apsara-selt. entităţi feminine fermecătoare. neînfrînată. de pildă. dubla posibilitate. cu o reintegrare în modul nediferenţiat al I preexistentei"79. şi nu doar interior.j nerarea totală.dizolva acest nucleu. participarea la o stare mai degrabă deasupra timpului şi istoriei şi. nici I deosebiri sociale între oameni. Apele reprezintă ■ elementul care „purifică" şi. lor opunîndu-li-se scopul principal al iniţierilor celebrate sub semn uranico-viril.. exoterici. în ansamblu. noua naştere. corespunzînd celei diritr-un fragment orfic: „Pentru suflet. epocă în care nu existau nici legi. raţiunea^senţială a datelor acestor serbări este văzută deseori sub corespondenţe cosmico-analogice. a Apelor. indiscutabil. care înseamnă „a alerga". a erosului. Astfel. păstra parţial. Mariana^ Noica. se încarnează pentru a seduce asceţi. vom aminti sărbătoarea siriacă antică. VI. e întru totul binevenită. deopotrivă. care nu e pus în evidenţă în interpretarea propusă de către autorul deja citat: interpretare ce. s-a păstrat şi în sacramentul creştin al botezului. întocmai ca imersiunea în apă. împăratul Iulian a reamintit că. data solstiţiului de vară fusese aleasă pentru celebrarea unor serbări de felul acesta deoarece în momentul acela soarele pare a se desprinde de orbita sa şi a se pierde în infinit: fundal cosmic şi „climă" extrem de adecvate pentru o tendinţă similară către eliberarea orgiastică şi dionisiacă. omul speră să revină la sine. „hetaire cereşti" care.^ Termenul. „Orgia. 299. despre care am afirmat că se pot realiza în I unele cazuri de eros profan intens chiar şi în unirile individuale. . tocmai pentru că nu s-a ţinut seama de posibilitatea ca tot ce se întîlneşte în domeniul etnologiei să reprezinte nu ceva primar. nelipsită din marea varietate a riturilor de puri-l ficare. în termeni religioşi. pre-cosmică. «un om». astfel. de reactualizare fulgurantă a haosului primordial. ca să invocăm fapte dintr-un domeniu oarecum mai deosebit. Londra-New York.

ulterior."83 Fără a zăbovi asupra acestui punct. Oeuvws posthumes. 172 uscată" a eliberării uranice. a cruzimii înţelese ca un afrodisiac psihic necesar lor pentru a-şi realiza-satisfacţia sexuală. Şi nu numai atît:j MARCHIZUL DE SADE ŞI „CALEA MÎINII STÎNGI" 173 însuşi sadismul în accepţiunea generică se încadrează într-o categorie mai vastă şi mai importantă. de care s-a despărţit (nu însă din cauza unor abuzuri sadiste) şi. 174 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ libertinajul obişnuit al nobililor din vremea sa nu i se cunosc fapte care să ţină în mod special de cruzime. doar pentru că acestea. acum. să măsurăm după acest etalon sadismul luat în sensul general mai sus menţionat. în general. sînt considerate ca „rău" sau ca „păcat". In primul rînd. p. ed. aşadar. Barbey d'Aurevilly. am făcut distincţie între un sadism \ aberant. şi. şi superioare. chiar dacă era fundamental sănătos psihic. îşi păstrează totuşi caracterul natural. „divinului marchiz".82 lbid. adică rod al imaginaţiei. esenţialmente cerebral. trebuie să distingem sadismul cu fond sexual şi sadismul în sens. FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ. creştinismul a făcut mult pentru dragoste. se ştie nimic despre veritabile delicte de o gravitate deosebită. a cărui substanţă şi hrană. cea pentru sora ei. numeroase indicii ne pot face să credem că sadismul său a avut în mod preponderent caracterul unei simple perversiuni intelectuale/Sade era un tip delicat şi aproape feminin. semnificaţia unei forme inter-mediare în care înlăturarea condiţionărilor individuale şi momentul j transcenderii prezintă. oricît ar fi de problematice şi de excentrice. lui Donatien-Alphonse-Francpis de Sade (1740-l814). esenţialul constînd în plăcerea cruzimii. Iar bărbatul şi femeia ştiu din născare că în rău stă orice voluptate. ca o orientare existenţială elementară. aşa cum a fost el cunoscut de marele public prin intermediul unor opere precum cele ale lui Huysmans. Mirbeau etc. a scris nu pe nedrept: „Considerînd-o ca pe un păcat. cu un fundal de la bun început de natură sacrală. Din acest motiv s-a şi operat. Oricum. Principalele două iubiri ale vieţii sale au fost absolut normale: cea pentru soţia sa. trebuie privită ca absolut neîntemeiată. 22-23. tradiţional. Pozitiv se ştie doar că odată a pus să fie biciuită pînă la sînge o fînără femeie. pe un plan superior. j care iluminează. E drept că de mai multe ori Sade. Swinburne. E însă o reacţie aproape copilărească să simţi plăcere pentru un lucru numai pentru că el reprezintă „interzisul" şi pentru că actul are caracterul unei transgresiuni. cum spuneam. să ne mărginim a confirma. perversiune. intră şi el în acest cadru. deşi a trăit în perioada cunoscută sub numele de Teroare a Revoluţiei franceze. referindu-se la o atare ordine de idei.<. s-a expus unor pericole serioase pentru a-i salva de la ghilotină pe unii prieteni şi pe înşişi socrii săi. al simbolismului menţionat. Apelor superioare fiindu-le opuse Apele inferioare. dar ceea ce i s-a putut imputa era. Drept care ne vom adresa chiar celui care a dat numele acestei tendinţe.! sub firmament. Unele afirmaţii ale lui Baudelaire sînt semnificative în acest sens: „Voluptatea unică şi supremă a dragostei stă în certitudinea de a putea face răul. Derivarea j genetică a acesttii de-al doilea sadism din primul. a căzut sub rigorile legii şi o vreme a fost silit să părăsească Franţa. deasupra firmamentului. cit." Scenariul blas-femiator al liturghiilor negre şi al satanismului. Dincolo de 83 M Degli eroici furori.jAvem de a face cu perversiunea atunci cînd subiectul resimte plăcere în executarea anumitor acte doar pentru că acestea sînt prohibite."84 Tot ceea ce prezintă drept „pervers" aşa-numitul decadentism din secolul al XlX-lea (parţial Byron. Sadismul însuşi poate lua această nuanţă. 172 nota. care orbesc.. adică dintr-un'' fapt sexual. o diferenţiere în simbolismul Apelor.trebuit să dea seama. mi pentru fapte reale de perversitate crudă. el nu a profitat cii nici un chip de ocaziile excepţionale pe care asemenea vremuri le-ar fi putut oferi unui ins avid de sînge şi cruzime. ci dimpotrivă. „Sadismul" său a fost. pentru orgie. Numeroase au fost femeile care l-au iubit şi care au încercat să obţină de la Napoleon . larg. După cum se ştie. Villiers de PIsle-Adam. ca nevoie. Dar trebuie să mai facem încă două distincţii. mai special. Giordano Bruno spune: „Sînt două feluri de ape: inferioare. cuprinzînd fenomene foarte complexe şi care se pot defini. este principiul umed. p. foarte departe de toate ororile descrise în cărţile sale. apoi Baudelaire. unde referirea la sex şi la femeie poate lipsi sau figura numai în mod secundar. Este tocmai cadrul decadentismului. trebuie să eliberăm însă terenul şi să facem încă o distincţie între experienţele care. potrivit altui aspect. In plus. a desprinderii absolute din cercul pro-creaţiei. Introd. 78. aceeaşi dublă forţă pe care o au în dra-: gostea.) are acest caracter artificial: nu e decît literatură şi cerebralitate. pe care apoi a posedat-o: este o practică erotică bine cunoscută şi larg răspînditâ. E vorba. potrivit unei morale date. şi s-a limitat la operele scrise de el. la unii indivizi nevrotici sau taraţi. umană. de-a lungul vieţii de solitudine petrecute în închisori şi în ospiciul din Charenton. Dacă luăm în considerare omul.. în ultimă instanţă. acest motiv figurează chiar în Biblie. pp. ANEXE LA CAPITOLUL III 29.Oscar Wilde. plăcerea răului şi a distrugerii în sine şi sub toate formele. Pentru a clarifica acest punct. referindu-se la el. unde se spune că a fost închis din ordinul lui Bonaparte. şi sadismul înţeles ca un element natural al ero-sului ce poate fi deosebit de activat spre a conduce posibilităţile erosului însuşi dincolo de limitele obişnuite. în ciuda poziţiei lui sociale. de care ar fi.. Marchizul de Sade şi „Calea Mîinii stingi" Cînd am vorbit despre sadism. şi caracterul artificial a ceea ce trebuie numit. pentru unii aşa ceva poate constitui un afrodisiac — şi Anatole France. ca o cvasicompensaţie spirituală. curentă în unele psihologii şi mai cu seamă în psih-l analiză. ci pentru că nu i-ar fi iertat anumite aluzii răuvoitoare la adresa lui prezente într-un opuscul al lui Sade. cu care a şi convieţuit apoi. Nu. după cum o atestă numeroase cazuri din trecut.

cum poate folosi Sade. Latura perversă constă în tot ceea ce. iar cine. acţionînd într-un anumit mod. a crimei şi a distrugerii. cea mai sălbatică dintre toate fiinţele. De fapt. la morte e ii diavolo nella letteratura romantica.punerea în libertate a acelui „pauvre marquis"85. ca şi cum te-ai îndoi că soarele este primul motor al vegetaţiei". o lege recunoscută.acestea. II. Autorul universului e cea mai rea. într-adevăr. într-adevăr. în vreme ce virtutea va fi totdeauna frustrată. Scriitorii francezi care în ultimul timp l-au exhumat şi valorizat au vrut să vadă în el mai cu seamă pe apărătorul acelui homme . naturel sau homme râel. cit. IV. dimpotrivă. ed. fericite. creaţiunea trebuie să existe impregnată de rău: eu văd răul etern §i universal în lume. şi anume că. Trebuie. nefericită. dar pentru rău. şi ea.. II. din acelaşi motiv. să „izolăm" oarecum o anumită linie de gîndire în scrierile lui Sade. folosindu-le ca elemente pentru planurile sale86. poate fi. aşadar. încetînd însă a mai fi astfel dacă o eliberăm de coloratura perversă şi o raportăm la un orizont mai vast. o revoltă şi o violenţă împotriva a ceea ce. marcată de o neputinţă 86 Sade. aşa cum s-a văzut. cu ordinea (sau. acest sadism devine un simplu episod raportat la concepţia generală.. dat fiind că râul ar constitui esenţa lui Dumnezeu şi a naturii. vor fi totdeauna victorioase. Dacă în ele predomină situaţiile de sadism sexual. „întrucît virtutea reprezintă un mod contrar faţă de sistemul lumii. E. a 3-a. MARCHIZUL DE SADE Şl „CALEA MÎINII STÎNGI" 177 satanism. a răului ca atare.-l17. „Noi sîntem dumnezei!" exclamă unul dintre personajele acestor romane. orice 88 Sade vorbeşte despre o „rătăcire pe drumul virtuţii" şi ajunge să spună că . el nu se bucură decît de rău şi răul e esenţa lui." Citate după Mario Praz. adică al omului care se afirmă ca atare în pofida oricărui obstacol. Milano-Roma. autorul şi regeneratorul a tot ce vedem" (Juliette.. a percepe ca rău şi transgresiune anumite acte. găsim nu doar o descriere a sacramentului spovedaniei şi al pocăinţei vrednică de a fi inclusă într-un manual de religie. Este vorba de ideea că forţa predominantă în univers e cea a „răului". nu doar o dată. E o diferenţă esenţială între săvîrşirea unui act pentru că e considerat rău sau păcat (după cum alţii. MARCHIZUL DE SADE ŞI „CALEA MtlNII STÎNGI" 175 altuia dintre personajele sale. adăugind: „O. a binelui. Nici analiza operelor lui Sade nu furnizează un cadru perfect unitar. 40-41. Lumea a creat-o întru rău şi cu ajutorul răului o susţine. cu dezordinea) universală. Diihren. potrivit premisei. 314-350: Există „un Dumnezeu care a creat tot ce se vede. de infracţiune: „A te îndoi că maxima cantitate de fericire pe care omul trebuie să o găsească pe pămînt este irevocabil legată de crimă e. vrînd să se bucure de plăcerea transgresiunii. în timp ce. ar duce în final la un plan destul de insipid. 104. pentru a fi conforme cu forţa cosmică predominantă. pentru a fi consecvent. scrie Sade89. La came. pentru rău o perpetuează. p. preponderenţa negativului asupra pozitivului ar apărea drept lege a realităţii: natura ne dovedeşte că ea nu creează decît pentru a distruge şi că distrugerea e prima dintre legile sale87. 95-95 176 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ fundamentală88. pp. p. Juliette ou Les piosperites du vice. deoarece numai acestea ar semnifica antinatura şi anti-Dumnezeul. dar el e un Dumnezeu rău. dacă vrem să identificăm o viziune generală asupra vieţii care ar putea sluji drept fundament filozofic şi justificare a „sadismului". »9Justine. a crimei^Sade admite că există un Dumnezeu creator şi conducător al lumii. I. sadistul nu ar avea altă alegere decît practicarea bunătăţii şi a virtuţii. Va continua să existe. Jena.. La care se adaugă tema sadistică propriu-zisă. Justine ou Les mahleurs de la vertu. nu l-ar săvîrşi) şi săvîrşirea lui pentru că nu îl . dacă îi examinăm cu grijă ideea^centrală a filozofiei sale. 1797. de cruzime. mai bine zis. ar constitui fondul ultim — rău — al creaţiei. II.. în integralitatea instinctelor sale. 92 Op. pp. Der Marquis de Sade und seine Zeit. de pildă. ceea ce. 90 Juliette. ter-| menul infamie pentru a denumi acţiunile nelegiuite ale unuia sau 85 Despre toate acestea cf. toţi tei care o urmează pot fi siguri că vor avea de suferit chinuri înfricoşătoare pentru a reintra în sînul răului. implică printre altele o contradicţie evidentă. dimpotrivă. reprezintă plăcere a transgresiunii. pp. Nu există extaz comparabil cu acela pe care-l savurezi dedîndu-te acestei infamii divine!"90 Plăcerea unei acţiuni distructive care ar vrea să violeze înseşi legile naturii cosmice91 se asociază în cele din urmă cu un soi de teorie a supraomului. s-a sustras justiţiei şi a trăit fericit pînă la moarte. pp. Dacă citim apoi acea relatare romanţată a unor fapte petrecute în realitate şi intitulată La mâr-quise de Gange. inconştientă a sacralităţii şi a legii pe care el o ultragiază. 1930. la Sade. Astfel. ci ni se revelează şi un moralism care ajunge să falsifice adevărul faptelor prezentîndu-l ca lovit de pedeapsa divină pe unul din vinovaţii care. în plus se găsesc în ele simptome de reziduuri moralizatoare curioase. extazul legat de distrugere. recompensate. pentru Sade această ordine şi această lege nu există. drept cel conform nu numai cu natura. sadism numai într-un sens destul de subtil. O dată însă admise toate. un Dumnezeu a cărui esenţă e „răul" şi care se complace în săvîrşirea răului. după toate creaturile care populează toată lumea aceasta şi ele toate se^vor reîntoarce în el. Aşa încît e corect ceea ce a notat Mario Praz92 în această privinţă. n Justine. sublime. aşadar. de violenţa împotriva a ceea ce există. ci şi cu voinţa divină. a vorbi despre rău şi despre transgresiune. voluptatea. pentru că altminteri î nu se explică. a distrugerii.} ed. Altă consecinţă logică este că viciul şi crima. II. se impune o inversare a tuturpr valorilor: elementul negativ şi distructiv trebuie să treacă pentru noi drept cel pozitiv. 345-346). presupune o recunoaştere intimă. aşadar. 1901. p. pedepsită. 63. ca plăcere de a viola.are un sens numai dacă presupune o ordine pozitivă. a armoniei ar trebui considerat ca făcînd parte dintre adversarii lui Dumnezeu. 87 Sade. tot ceea ce în propria conştiinţă i s-ar opune. care se înfăţişează ca o aberaţie doar dacă e considerată în sine. ce acţiune voluptuoasă este cea a distrugerii. urmează calea virtuţii.

a păcătuit. corespunzătoare cunoscutei triade hinduiste Brahma. înj această ordine de idei. Se spune] acolo că Divinitatea.) MARCHIZUL DE SADE ŞI „CALEA MÎINII STÎNGI" 179 de beţie divină sau „manie". le corespund alte divinităţi) s-au caracterizat deopotrivă prin recunoaşterea şi exaltarea a tot ce înseamnă distrugere. au cunoscut şi ele extazul eliberator ce poate fi provocat de toate acestea. îi e relevată pentru o clipă] războinicului Arjuna). Vişnu şi Siva. 1969. temeiul „Căii Mîinii] stingi" e oferit în termeni riguros metafizici şi teologici. în textul citat mai sus. gata. pînă şi el a murit într-o desăvîrşită Pocăinţă. condiţionat. religia lui Zagreus ca „Mare Vînător care ia cu sine totul". el nu ar găsi în sine însuşi nici un punct de referinţă spre â le da acestor cuvinte o semnificaţie oarecare.< fizică eroismului războinic în opoziţie cu orice umanitarism şi sen-i| timentalism. Bhagavad GitS. fără nici o nuanţă de trans-l gresiune sacrilegă. Trebuie să reţinem. ca o forţă transcendentă. de care vorbeşte Platon. sacrificial şi] transfigurator. muritor: aproape la fel cum o tensiune] prea înaltă a curentului topeşte circuitul în care a fost introdusă. într-un cadru ritual. în Orient însuşi ăivaismul şi cultele 93 Un tip de sadic necerebral. orice finitudine. în vreme ce pe eroul său. J. cine distrage. şi moartea poate fi chiar limita pozitivă a acestei trans-cenderi a unei vieţi de dincolo de viaţă97. aşadar. fractura a tot ceea ce are caracter finit. M Cf. ci. exact în momentul oricărei ] crize distructive. care abrogă finitudinea şi condiţionările. II. în termeni teologici abstracţi. Dar. Roma. orice lege. | lare. Şi e interesant să relevăm i că. Asemenea fenomene „negative" nu" atestă prin urmare puterea naturii asupra spiritului. i se supune. vămăcăra tantrică94. pe bază eroico-războinică în sens propriu. „Cei pe care îi vei ucide tu — spunejj el — au şi fost ucişi în mine: tu fii doar unealta. despre timp. ceea ce în esenţa ei trans-cende orice formă. dar autor efectiv al unor atrocităţi şi perversităţi inimaginabile. am inclus-o şi noi în trupul formelor 95 E contrapartea celor spuse de Sade (Justine. într-o concepţie completă. aceeaşi tripartiţie se regăseşte în ideea occidentală despre divinitate în întreita sa funcţie de a crea. distrugerea. grandioasă şi înspăimîntătoare. iar infinitul nul poate reprezenta decît criza. Ar fi pur şi simplu cel ce se identifică cu una dintre forţele active în lume93. care luptase sub Ioana d'Arc. „înfricoşătoare". „Cînd omul a vrut să devină Dumnezeu. Lăsînd la o parte faptul că ne apare ca un fel. Dorian Gray. deseori în strînsă relaţie cu experienţa j orgiastică: spre deosebire însă de Sade.de obsedat. 249): „Dacă distragerea w una din legile sale [ale naturii]. tosemna aceasta — o homosexualitate cu puternice nuanţe estetizante — s-a pocăit m închisoare.percepi nici ca rău. trei aspecte trebuie distinse în creaţiune şi sînt atestate în ea: puterea care creează. p. Potrivit lui Novalis. cu funcţia lui Siva. Arjuna va reflecta însăşi forţa. Pe această bază se defineşte aşa-numita „Cale a Mîinii stingi". în lumina tuturor acestor date ca şi în lumina ^existenţei unei tradiţii corespunzătoare bine atestate. sub un anumit aspect. Ajunşi aici. a transcendenţei ce sfarmă şi răvăşeşte totul şi face să se presimtă eliberarea absolută96. Am arătat niai înainte că Novalis a intuit fenomenul de transcendenţă ce se poateascunde în suferinţă şi chiar în boală. Numai faptul că de aici îşi extrage fundamentul pentru un soi de contra-religie. a fost mareşalul Gilles de Rais. Evola. puterea care distruge. în cazul iui. Doar în toiul morţii fulgeră viaţa eternă. dacă recunoaştem în divinitate infinitul. Nu Sade a fost primul care a evidenţiat semnificaţia şi extensiunea în lume ale elementului distructiv. nu poate fi decît infinitul. ci pentru a da o întemeiere ineta. Oscar Wilde. readucerea la sine poate echivala şi cu distrugerea. ci mai degrabă pe cea a spiritului asupra naturii. că o asemenea stare de exaltare activă şi transfigurantă trăieşte şi se aprinde în clipele de vîrf al experienţei sacrificiale. pentru tot ceea ce. sub forma ei supremă (sub „forma univer-J sală" care. în faptul că naturii îi e corelat spiritul înţeles ca un dincolode-natură. să recunoască totuşi contrarul ca binele. dea păstra şi de a readuce la sine tot ceea ce a creat. reluată în considerare de către el. Urmarea este deci că. iar nu polemic. precum cele menţionate mai sus. ce se bucură în India de însemnătatea şa popularitatea unei Biblii. în executanţii unor sacrificii sîngeroase. dimpotrivă. apologet al perversităţii. liberul arbitru îşi face apariţia în natură prin „rău". nici măcar nu ar pomeni de „rău" sau „păcat" ori de transgresiune. passim şi 33. dezlănţuire."95 în avîntul său/ eroic. Un ultim ecou al acestei tradiţii îl regăsim la Novalis. spune Novalis. Putem cita şi următoarele cuvinte ale lui Schlegel: „Doar în entuziasmul distrugerii se revelează sensul creaţiei divine. dionismul preorfic antic."98 . poate străluci realitatea supremă. 178 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ legate de KălI Durgă şi alte divinităţi „teribile" (cărora. nici ca păcat. printr-un privilegiu aparte. e necesar să arătăm că asemenea experienţe pot avea orizonturi diferite şi o vom fac& reluînd tot ceea ce am menţionat în legătură cu metafizica durerii. şi pe aceea. la alt popoare. în Occident. a mutabilităţii şi chiar a morţii trebuie văzută în spirit. adică sub aspectul dinamic şi imanent. (Trad. aşadar. se spune că întrupează oarecum acest aspect al divinităţii j ca transcendenţă. mai cu seamă dacă ele sînt săvîrşite sub semnul unor divinităţi sau al unor aspecte de divinităţi. într-un text celebru. Dumnezeu însuşi îl îndeamnă pe războinicul ArjunaJ să nu ezite a lupta şi a lovi. numai unilateralitatea şi „perversitatea" conferă un caracter specific ideilor sale. IX. înţeles ca forţa ce modifică şi] distruge. trad. libertatea. în care nu trebuie să-i mai pese de viaţa proprie şi de-a celorlalţi şi care îi va atesta fidelitatea faţă de natura proprie întru care s-a născut din casta războinicilor. N." Cauza decrepitudinii. puterea care conservă. această perspectivă nu e introdusă pentru! a justifica răul sau perversitatea. măreţia teri-] fiantă care transcende orice manifestare. Lo Yoga della Potenza. Cine acţionează pozitiv. „procesul istoriei este o ardere". Sergio î Al-George. în sfîrşit. îl vedem acţionînd permanent 01 conştiinţa că face răul." 96 Despre toate acestea: Bhagavad Gltă.

una ascetică. celălalt aspect numit haesed. Dacă repunem esenţialal la locul său corect. căci atîta timp cît voi descompuneţi lumea şi nu sînteţi voi descompuşi. Shakti and ShSkta. năma-rupa) care sînt cele vizibile în toate lucrurile şi] fiinţele ce ne înconjoară. domnesc în faza pravrttlmarga. Tehnic vorbind. pozitiv şi conservativ al manifestării îi corespund anumite legi. HI.. ca v C. pp. formatşi manifestat. Seelig.■ 1 MARCHIZUL DE SADE ŞI „CALEA MÎINII STÎNGI" 181 ale aşa-numitului „ritual secret" (Pancatattva). la Sade. nu cunoaşte nici o lege şi este numit svecchăcărî. nivrtti-marga. 3080. 0I Despre toate acestea: J. aşa încît moartea să poată muri în voi şi de mimile voastre.. corelată şi cu practicile tan99 Această viziune corespunde cu teoria plotiniană despre proodoşşi epistrophe. p.1 care ar cuprinde două faze sau două aspecte esenţiale. 24): „încă de la început ari fost nemuritori şi fii ai Vieţii. îndepărtarea de la toate acestea. o atitudine nu doar de detaşare. ai unei Vieţi asemănătoare celei de care se bucură Eonii. &i. al unei anulări a raportului de identificare a spiritului cu acestea. şi pe cea a unor băuturi ameţitoare) îl pot avea în „Calea Mîinii stîngi". Chiar cînd pare a fi intuit îndeosebi distrugerea oricărei limite. Schlegel. se conexează cu forme şi delimitări („nume-şi-j formă/'.* ' . Termenul vamă (sfînga. Kritische Schriften (ed. înţeleşi unul ca zeul care creează. din vămăcSra) este interpretat în unele texte în sensul de „contrar": se înţelege opoziţia faţă de tot ce e caracteristic fazei pravrttl-marga. Munchen. deoarece la Novalis lipseşte legătura cu o tradiţie oarecare situată în aceeaşi linie cu „Calea Mîinii stîngi". mai bine zis. care rcJat_ează cum kabbaliştii disting două aspecte ale divinităţii: unul e numit phad. termen ce include o aluzie la postura specială asumată în mediile indiene de către femeie în acuplarea magică101. „Calea Mîinii drepte" (dakşinăcăra) e legată de prima fază.! se delimitează. calea este opusă: este desprinderea. a anomiei în care se plasează sub semnul fazei nivrtti-marga. adică „acela care poate face tot ce vrea". 40). Woodroffe. 153 3 . anumite norme şi anumite culte. Dar conexiunea 97 Ed. la rîndu-i. cea de-a două fază fiind comparabilă. " F. dincolo de care direcţia se inversează şi urmează cea de-a| doua fază. este „femeie". ea trimite în special la rolul pe care utilizarea femeii şi orgiasmul (Pamcatattva tantrică vizînd. W. ed. cf.Aceste referinţe nu sînt însă ireproşabile. aşa încît la el totul rămîne încă la nivelul unor simple intuiţii fiziologice.] Deoarece punctul de vedere pe care îl urmăm în mod preporiH derent în cartea de faţă e cel al „Căii Mîinii sfîngi". 101. --■> . în prima fază spiritul absolut se determină. „metoda indicată de către maeştri [acestei căi] e să foloseşti forţele din pravrttl [forţele proprii fazei pozitive şi eoezive a manifestării] astfel încît să le faci autodisolutive"100. Bataille şi Maurice Blanchot.cit. Acest proces se dezvoltă pînă la o limită] dată. Este firesc ca adepţii oricăreia dintre cele două căi să o ridice în slăvi pe cea aleasă şi să o condamne pe cealaltă. tantriştii spun că deosebirea dintre „Calea Mîinii stîngi" şi cea „a Mîinii drepte" e similară cu cea dintre vin şi lapte102. 1956. nu se celebrează decît un fel de „supraomism" mohorît." Pentru referiri la "st>nga" în tradiţia kabbalistică. mină stîngă şi spadă a Domnului. Altă interpretare curentă a termenului vamă. celălalt ca zeul care conservă.. al unei revulsii de la tot ce este finit. în sensul unei întoarceri. caracteristică fazei precedente". Siddha. vocaţii profunde şi atitudini. reflexele îndepărtate ale unei asemenea înţelepciuni primejdioase apar cu totul distorsionate şi satanizate. fiind. cele două căi sînt considerate ca două metode diferite m Putem compara acestea cu o afirmaţie a lui Valentin Gnosticul (apud Mead. regăsim fondul! în care se integrează anumite aspecte liminale ale experienţei ero-j tice şi putem apoi discerne exact ce este şi ce nu este perversiune. au ştiut să vorbească numai despre 0 „singurătate suverană" atunci cînd omul lui Sade duce la apogeu &1 mod inexorabil tot ce este violenţă şi distrugere. Cît despre orientări. în cea de-a două fază. cea de-a doua caracterizează vămăcSra. mînă dreaptă. Dintre ele. în privinţa desprinderii sînt posibile două forme. p. Bunăoară. ca etică. cu ceea ce stoicii au numit ekpy~ rosis şi primii scriitori creştini apokatastasis pantos. apoi. „Calea Mîinii stîngi" în sens propriu. e nimerit să ] adăugăm alte cîteva informaţii despre fondul cosmologic propriul acestei căi în tradiţia indiană. punctul de pornire j îl constituie doctrina despre dezvoltarea ciclică a manifestării. 3060 şi urm. . a 29. Cu toate acestea. prin intermediul căruia îi sînt supuse de drept toate creaturile. îi corespunde cea a fidelităţii faţă de propria natură (svădharma) în cadrul tradiţiei. în timp ce direcţia ascetică e reprezentată în primul rînd de Layayoga sau Yoga descompunerilor. fără lumină: unii comentatori moderni. în cadrul acesteia. sîntep stăpînii întregii creaţii şi ai întregii distrugeri. La „divinul marchiz". nimica nufnai e divin. Aspectului creativ. stingă. Siva domneşte în nivrttî-marga. Printr-o raportare tehnică se ajunge în acest fel ca respectiva cale să fie considerată drept sinonimă cu lată-sadhăna. Agrippa (De occulta philosophia. Rasch). etica antinomismului sau. 180 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ specifică ce se stabileşte la Sade între mistica negaţiei sau a dis-j trugerii şi sfera sexuală nu e mai puţin semnificativă din acest] motiv. Şi totuşi voi vreţi să împărţiţi moartea intre voi. şi îi corespunde semnul de temut ce e întipărit 01 °m. adică adeptul acestei direcţii. fără un corespondent practic. Fragmente (Nachlese). ca să o împrăştiaţi şi să o risipiţi. ci de dispreţ pentru orice lege şi normă. pravrttlA marga şi nivrttî-marga. clemenţă. „Calea Mîinii stingi" (vămăcăra) e legată de cea de-a doua fază. pe lîngă utilizarea femeii. dimpotrivă. Semnificaţiile despre care e vorba în aceste ultime concepte sînt însă concretizate sub forma unor evenimente situate la sfîrşitul timpurilor. cealaltă distructivă şi disolutivă. Brahma şi Vişnu. semnul dragostei. aspectelor crea-tivoconservative ale manifestării şi.. London-Madras. . prin urmare. 147 şi urm.

cu alte cuvinte chiar cu dakşinScăra. în ceremonia secretj a hlîştilor. în sfîrşit. iar în loc de „bine". natura luiRASPUTIN ŞI SECTA HLÎŞTILOR 183 Crs. bărbaţi şi femei (durerea ca factor erotico-extatic). păstrînd. 30. împărţindu-le credincioşilor boabe de stafide în sensul unui sacrament104. tot o tînără femeie goală. care se mişcă rapid ţn sensul mersului soarelui. cit. în care se vede „personificarea divinităţii şi. Exemplul acţionează în mod contagios. . încît prescrie castrarea bărbaţilor şi a femeilor. decembrie 1955. o prelungire a riturilor orgiastice antice care se celebrau sub semnul misterelor Marii Zeiţe htonice şi al „Zeiţei goale". Caracterul hibrid al acestor rituri reiese din faptul că ele au drept centru o tînără femeie. Ca factor ulterior de exaltare se introduce biciuirea. încît stigmatizează însăşi casă-. de „ceea ce e potrivit pentru mine".'cu o asemenea viteză. Presupoziţia dogmatică a sec» este că omul e potenţial Dumnezeu. Paris. El îşi poate'pierde conştiinţa aceasta şi poate fi astfel în fapt. în cadrul sectei respective. Printr-o analogie. IV. 1907-l909. cu menţiunea că. 63-73. Woodroffe a observat cu îndreptăţire că în loc de „rău". de calea proprie războinicului fără referiri sexuale sau orgiastice de nici un fel. op. bărbaţii constituind un cerc în centru. Cu rostirea unor formule de invocaţie. Dierussischen Sekten. K. de pildă. osîndeşte orice dragoste trupească pînă acolo. 1888. cf. sau la un semn al şeicului. cu alte cuvinte. E vorba astfel numai de a stabili' pentru fiecare caz în parte care dintre cele două căi convine înclinaţiilor şi naturii proprii ale fiecăruia. în riturile hlîştilor s-au păstrat rămăşiţe ale unor ceremonii orgiastice precreştine ce şi-au pierdut fondul originar şi congeniaCpreluînd în schimb. Trebuie spus de la un început că faptele la care ne referim figul rează într-un ansamblu cu deosebire deformat şi hibrid. 353-354. participanţii se abţin de la orice mişcare. Tot în Bhagavad Gltă. bărbaţi şi femei tinere. bărbaţi şi femei se dezgolesc. doar cînd impulsul devine irezistibil. La Russie sectaire. Ajunşi la apogeul exaltării. în această privinţă. se cade să subliniem că aşa-numita „Cale a Mîinil stîngi" se poate menţine şi pe planul general indicat de Bhagavad Gltă. atîta cît e cu putinţă. se pot cita riturile unor grupări de orientare dervişică. nici chiar propriului tată sau propriei^ mame. flagelarea reciprocă a masei de participanţi. atunci cînd provoacă o0eorîrea transfiguratoare a Duhului Sfînt cu ajutorul ritului secret. 72-73. în acest moment. pandemic. poate fi interesantă o referire la fapte orgiastice în cărei adunate laolaltă. în care ascetismul ajunge atît de departe. în £tudes Traditionnelles. Leipzig. 184 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ amănunt ne permite să identificăm cu uşurinţă. fiecare ar trebui să vorbească de „ceea ce nu e potrivit pentru mine". în care cîntece avînd ' îndeobşte drept subiect beţia dragostei şi a vinului îndeamnă la dans. de ochii lumii. brute şi populare. cu „Calea Mîinii drepte". ca anticii verliginstores şi dervişii arabi. Tsakni. participanţii încep să presimtă transformarea lăuntrică. îşi pun pe ei doar un halat alb (nuditate rituală). Acesta e celebrat la miezul nopţii.Rasputin şi secta hlîştilor în legătură cu tot ceea ce s-a spus în ultima secţiune a capitolului de faţă. nou aleasă de fiecare dată. se prescria neîndepărtarea de ortodoxie^ aceasta însă fiind considerată drept „credinţă mincinoasă". realizînd. cap. şi se acuplează într-o totală promiscuitate. pe baza unor formule fote (dhikr). antisolară (referire rituală la polaritatea cosmică reflectată de sexe). insensibil. complet goi. se trece la invocaţie. calea aceasta este echivalată. în privinţa scopului m suprem. sexul | riguros limitat la acest uz ritual şi extatic. cu cea a scopiţilor. se începe un dans în horă. iar dacă e femeie. ea prezintă o analogie evidenta cu altă sectă slavă. lepădîndu-şi veşmintele albe rituale. pe cea a Fecioarei. încît — se spune — unepri nu se mai distinge figura. toria. Preceptele şi ideile sectei nu trebuiau să fia dezvăluite nici unui profan. ritul pînă la intensitatea sa limită103. aşezaţi de la început în cerc.i 182 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ pentru realizarea unui scop unic. cu cea a fidelităţii faţă de propriul mod de a fi şi cu ritualizarea şi sacralizarea existenţei (formula corespunzătoarJ este: tat madarpanam kuruşva). E interesant de relevat că.. pp. „De l'usage technique de l'audition musicale". observaţie ce-şi găseşte o confirmare în adagiul antic: Non licet omnibus Citheram adire. în celelalte privinţe. Acest m Ci. ea este adorată fie ca Maica Glie. Atunci. drept centru. pînă cînd cîţiva componenţi se desprind din hore şi prind să danseze izolat. cu direcţie opusă. Millet. De fapt. în formal degradate. căzîrtd şi ridicîndu-se (dansul ca terinică a extazului). întrucît şi în riturile scopiţilor figurează. E vorba de rituri practicate de secta rusească a hlîştilor şi înconjurate de secretul cel mai riguros. pogorîrea iminentă şi invocată a Duhului Sfînt.însă fondul originar. introducerea experienţei sexului şi trauma acuplării împing. pp. în mod paradoxijH unele motive din noua credinţă. femeile alcătuind în schimb o horă exterioară faţă de prima. printre mawlawl şi izawl. în fapt. unde se vorbeşte. se ridică şi încep să danseze învîrtindu-se de unii singuri sau prinzîndu-se în hore. N. figurează în mod ciudat diverşi factori ai trans-! cenderii erotice pe care i-am cercetat separat cînd ne-am ocupat dej unele forme liminale ale dragostei sexuale profane. m Tsakni. Participanţii. fie ca Sfînta Fecioară a creştinilor. dacă e bărbat. cei de faţă. Grass. totodată. Y. Se prezintă complet goală la finele ritului secret. pp. Mişcarea devine din ce în ce mai vertiginoasă şi sălbatică. simbolul forţei generatoare". din celelalte puncte de vedere secta profesează un ascetism rigid.

astfel încît a trebuit în cele din urmă să fie masacrat. . 268-269. acuplarea devenea chiar un fel de sacrament transformator şi o cale de participare la sacru. Sînt cuvintele sale: „Am venit ca să vă aduc glasul sfintei noastre Maici Glia şi să vâ învăţ taina preafericită pe care ea mi-a împărtăşit-o. Cît despre interpretarea sa morală şi creştină. şi nu morali. Prezenţa. p. n-au avut nici un efect asupra lui. 45. Conceptul luteran pecca fortiter recomandă nonrezistenţa la păcat. în termeni existenţiali. 26-28). Nu e uşor de separat. inaccesibile altminteri unui ţăran murdar şi primitiv. la Rasputin. dacă e autentică. cf. sfîrşitul său: doze puternice dintr-o otravă necruţătoare.în picioare. 1929. paroxistice a erosului. Pe lîngă imposibilitatea de a pătrunde planurile divine fi aluzia la eventuale recompense pe lumea cealaltă pentru suferinţele de pe pămînt (admijînd că în cazul unei fete siluite totul s-ar reduce la o suferinţă). cit. la Rasputin se regăseşte o anumită concordanţă cu tehnicile hlîştilor: el se folosea deseori de dans. Rasputin. posibilitatea acestui dublu efect apare absolut firească. a unor zei şi zeiţe. op. Mitologie. ale Cibelei frigiene. E semnificativ însuşi faptul că titulatura de stareţ. Paris. Capitolul IV ZEI ŞI ZEIŢE. iar după ce au fost trase împotriva lui focuri de revolver din imediata apropiere. bătrîn sfînt. o demonstrează. Le diable sacre". unde Augustin se întreabă cum de îngăduie Dumnezeu ca unele fete să fie violate cu prilejul războaielor şi răzmeriţelor. pleoapele i se îngreuiau şi. Astfel. p. Se ştie că pentru Augustin virtuţile dobîndite exclusiv prin puterile creaturii. în esenţă. era mai degrabă respingător decît atrăgător. a unor elemente cosmice. despre care stareţul vorbise deseori". ^■ţi pui speranţa în harul divin mîntuitor. 106 107 Ibid. prin „păcătuire". precum cianura. „aveau efectiv senzaţia că participă la influenţa Jnistică. realitatea de legendele create atît de admiratorii. a anumitor puteri extranormale este însă incontestabilă. ar fi doar „vicii strălucite". i se. „Religia lui Rasputin" era impregnată în esenţă de motivul mai sus menţionat. închideau". Augustin se întreabă dacă fecioarele cu pricina n-au păcătuit cumva prin trufia. RASPUTIN ŞI SECTA HliŞTTLOR 185 „mortificare". BĂRBAŢI ŞI FEMEI 31. legis (I. amintirea pe care o păstrau femeile despre cele petrecute acolo era a unui extaz aproape mistic. Din secta hlîştilor făcea parte şi stareţul Grigori Efimovici. şi-pp. conside-rîndu-le vrednice să săvîrşească ritul împreună cu el. cel puţin. Fiilop-Mffier. a suportat asocierea cu supranumele de Rasputin. de a distruge orgoliul Eului — al „despotului întunecat" — pînăla ultimele sale rămăşiţe. Pentru istoria religiilor de pînă mai ieri împrejurarea aceasta a trecut drept un caz evident de antropomorfism: după ce a creat zeii după chipul şi asemănarea sa. Pe acest plan.Este probabil un ecou al cultului propriu alteia dintre formele adoptate de misterele Marii Zeiţe. făcînd paradă de virtutea lor. orgoliul ce trebuie umilit prin punerea în libertate a sexului şi prin nonre-zistenţă. pe care-l consMera ca parte a unui întreg ce culmina în acuplare. adică în afara raporturilor morale. ca persoană şi comportament. care. 1 Fiilop-Miller. profesată de însuşi Augustin. Se relatează că femeile cu care dansa Rasputin.. potrivit căreia virtutea poate fi un păcat atunci cînd este impregnată de orgoliul creaturii decăzute. a ceda trupului ar fi un mod de a te umili. cît şi de duşmanii săi. Este o dualitate ce poate fi exprimată cînd în termeni metafizici. toate acele diade şi dihotomii nu ar fi decît produse ale fanteziei. semnalîndu-se chiar un caz del seminebunie ca deznodămînt108. Ritmul devenind tot mai frenetic. constînd tocmai în orgoliul propriei virtuţi. ce poate fi suprimată prin intermediul unei experienţe speciale.. In termeni obiectivi. 3l-33. pe care el şi l-a păstrat întotdeauna. omul şi-a transpus şi proiectat în ei şi diferenţierea sexuală proprie fiinţelor muritoare de pe pămînt. Atunci stareţul o ducea cu sine pe femeia aproape lipsită de cunoştinţă spre a se împreuna cu ea. derivat din rasputnik „dezmăţat". Ţinînd seama de toate cele spuse] mai sus. 202. e necesar să ne întoarcem mai mult sau mai puţin la acel pecca fortiter luteran şi la ideea. aban-donarea deplină întru el şi. Ne referim la tratatul Contra advers. el s-a ridicat din nou. cînd sub forma unor figufi divine şi mitologice. e însă în legătură cu limitaţia individului finit. în această figură grosolană de ţăran din Siberia. Au fost însă şi femei care au rămas cu o impresie de profundă oroare. o înrîurire de alt ordin. a constituit baza forţei şi fascinaţiei sale. experienţa dezlănţuită a sexului — „încăierarea păcatului" şi aşa-zisul svalnîi greh — era concepută ca mijloc de >« R. se putea observa cum „faţa dansatoarei se aprindea. ontologie şi psihologie în doctrinele proprii lumii tradiţionale revine mai pretutindeni tema unei dualităţi sau polarităţi originare puse în legătură cu cea a sexelor. precum cele ale „păgînilor". măcar parţial corelată genetic cu experienţele hlîştilor şi întemeiată probabil şi pe predispoziţiile sale excepţionale. pp. avînd efectele pozitive ale unei „morţi mistice" în măsură să înlăture caracterul impus al oricărei acuplări şi să producă în individ „prefacerea miraculoasă"106. Abstracţie făcînd de acestea. zis Rasputin. De cele mai multe ori. despre sfinţirea prin păcat"105 — cuvinte în care vedem tema Marii Zeiţe (Maica Glie) hibridate cu conceptul creştin privitor la starea de păcat a trupului. care îşi extrage din ea motive de laudă107. păstrează şi o dimensiune frenetică şi ele-mentară. Şi în figura aceasta de care s-a vorbit atît de mult s-al păstrat diverse trăsături ale orgiasmului mistic. într-un asemenea context. „sfinţirea prin păcat" anunţată de către Rasputin trebuie corelată cu această semnificaţie. carte din care prelua» şi informaţiile de mai jos. fără concursul harului divin. cult ce se asocia deseori cu mutilări analoage săvîrşite în toiul freşeziei extatice. în propria ticăloşie şi recunoaşterea propriei neputinţe. una dintre puţinele. care s-au exercitat pînă şi în mediile înaltei aristocraţii ruse. cum privirea i se voala încetul cu încetul. 186 FENOMENE DE TRANSCENDENŢĂ ÎN DRAGOSTEA PROFANĂ şi avea o predilecţie pentru muzica ţigănească. la sfîrşit.

înainte de a fi apărut în „natură". esenţa eternului masculin şi a eternului feminin. derivat din cel metafizic al principiilor numite Siva şi. aşadar. dar această multiplicitate de forme trecătoare. Apare deci foarte clar divergenţa dintre concepţia pe care o urmăm şi interpretările proprii curentelor moderne menţionate. ci. Forţele despre cafe vorbim sînt invizibil prezente în toate i MITOLOGIE. misterelor şi iniţierilor antice nu a fost altul: toate acestea ar fi avut ca scop remontarea indivizilor marcaţi de conflicte psihice şi nearmonizaţi cu partea inconştientă a fiinţei ior. în plus din sacrum sexuale şi din mitologia sexului i se vor putea deduce bazele pentru o caracterologie şi pentru o psi-l hologie a sexului care să pătrundă cu adevărat în profunzime. Pe această bază. Iar în multipla varietate a figurilor divine diferenţiate ca zei şi ca zeiţe s-a încercat să se surprindă. dimpotrivă. în raport cu care sexuarea opusă a fiinţelor umane nu e decît un reflex şi o manifestare particulară.. a spiritualului. dacă e opus celui al menţionatelor j interpretări naturaliste. să le priveze de încărcătura lor mitică şi magică —de mana —. care le conferă un . existînd» aşadar. ca să poată fi experimentat. Numai temenea figuri. şi prin mobilizarea unei fenomenologii de psihopaţi. Aici nu numai că e evidentă o confuzie de termeni.î Sakti sau al unor personificări mitologice precum Krşna şi Rădhă. e totuşi o deosebire fundamentală între voinţa de a face din psihologia pură începutul şi sfîrşitul tuturor lucrurilor şi înţelegerea. să devină neapărat un „fapt psihologic". ci pe unul psihologic. au recunoscut un caracter riguros | ontologic. se reconfirmă tendinţa modernă generală de a reduce totul la măsuri pur umane. iar intuiţia lui despre realitatea supraindividuală şi eternă a „arhetipurilor" sexuale se volatilizează sau se degradează. care există numai în măsura în care ajung să fie rea-l lizate mai mult sau mai puţirtaproximativ de către o fiinţă sau alta. Dacă un Jung a redus figurile mitului sexual la nişte fantezii şi invenţii poetice. anterior şi mai] presus de orice bărbat muritor şi de orice femeie muritoare. Adevărul e însă exact cel opus. pe care îl vom urma. care. Ele au prin] urmare o existenţă metafizică. sau duce la o deformare profesională de mentalitate (e vorba totuşi de un psihiatru şi psihanalist) şi la o absenţă a unor puncte de referinţă doctrinare adecvate. principii-potenţe de ordin transindividual ce con-j diţionează în mod variabil calitatea de bărbat a fiecărui bărbat ş3 cea de femeie a fiecărei femei. în diviziunea. utile desigur ca măsuri pentru studierea formelor empi-rice. ■uneori chiar spectrale. Nu le considerăm însă nici ca simple „idealuri" sau ■ „tipuri ideale". aproximative. eoncepţia susţjnută de către istoricii religiilor trebuie inversată: în loc ca sexul omenesc să fie baza necesară pentru a surprinde ceea ce e real şi pozitiv în figurile divine şi mitologice sexual diferenţiate. dacă el a intuit în acestea însăşi reprezentarea unor arhetipuri cu grad înalt de universalitate şi cu o realitate autonomă. în care se manifestă sau în care transpar. J Acestui domeniu special i se poate. în spaţiu şi timp. ci ca rădăcină a realului şi a realităţii de ordin superi rior.! Ca premisă. a cosmicului. prin conceptul de inconştient. în fapt. sexele. care se mişcă nu pe un plan metafizic. BĂRBAŢI ŞI FEMEI chiar ale unor forme efective. el â înţeles totuşi această realitate în termeni pur psihologici. lăsînd o impresie de contrafăcut. anume. Am spus la momentul potriviţi că principiile virilităţii şi ale feminităţii absolute nu sînt simple j concepte. în diverse grade de intensitate. trebuie să subliniem că punctul de vedere trai diţional. dar în sine abstracte şi lipsite de i realitate. Dacă fiecare principiu ce are un caracter transcendent potrivit naturii sale trebuie. Iată temă pe care o vom aborda acum. mixte şi parţiale ale sexului.! precum şi dincolo de individuaţiile lor trecătoare. ne pot furniza înţelesul a ceea ce noi am numit mai sus virilitatea absolută şi feminitatea absolută în aspectele lor fundamentale şi ne pot permite totodată să recunoaştem şi să distingem anumite „constante" obiective în formele derivate: şi hibride sub care se manifestă sexul în indivizii empirici. a psihologiei în funcţie de ontologie. tocmai conţinutul unor asemenea figuri e în măsură să ofere cheia pentru înţelegerea aspectelor celor mai profunde şi mai universale ale sexului la t»ărbat şi la femeie.! creaturilor în masculi şi femele. creaţii ale unei intuiţii Clarvăzătoare şi deseori 188 ZEI ŞI ZEIŢE. zeii sau entităţile sexului trăiesc şi apar în forme diferite. înainte de a exista în mod fizic. Acest concept a fost exprimat cu| deosebită pregnanţă de şcolile tantra şi sahaiya. Omul tradiţional a încercat să descopere chiar în divinitate secretul şi esenţa sexului. în modulaţii dependente de diversele rase şi chiar de diversele tipuri de civilizaţii. chiar dacă pentru cititorul obişnuit materia supusă] cercetării va putea părea în unele privinţe confuză şi neobişnuită. redu-cînd totul la o serie de proiecţii mentale ale inconştientului colectiv şi la „exigenţele" pe care partea obscură şi atavică a psihismului le-ar pune în valoare în om în opoziţie cu partea lui conştientă şi personală. Sînt în schimb principii reale în accepţiunea termenului grecesc i dpxoa: entia. Pentru el. Jung are în vedere tratamentul nevropaţilor şi crede cu toată seriozitatea că scopul religiilor.'Ea nu poate fi omisă din studiul de faţă. individuale sau colective. de percepţie suprasensibilă. e foarte diferit totodată şi de cel al anu-j mitor curente psihanalitice recente. existau ca forţe supraindi-viduale şi ca principii transcendente. ONTOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE 189 ■ndividuaţiile în care se înveşmîntează.al căror unic conţinut concret ar fi experienţa umană a sexului. conceptulj de „idee" sau „arhetip" fiind înţeles nu ca o abstracţie conceptuală! a intelectului. toate interpretările lui Jung sfîrşesc pe un plan foarte banal. el urmăreşte să „desatureze" arhetipurile. abuziv folosit. existau în sfera sacrului. nu le afectează identitatea şi eternitatea. aplica însăşi doctrina| platoniciană a ideilor interpretată în sens realist şi magic. îa definitiv. în multitudinea bărbaţilor «i femeilor. Divergenţa celor două puncte de vedere apare şi mai evidentă dacă ţinem seama de consecinţele practice.

care în sine nu e nimic. pentru omenirea tradiţională cunoaşterea realităţii metafizice a arhetipurilor sexuale a slujit drept premisă pozitivă în multiplele varietăţi ale sacralizării sexului. Jung. Fiinţa. şi să le reducă la nivelul unor funcţii psihice normale: şi asta chiar şi în cazul arhetipului masculin şi al celuj feminin ce ies la suprafaţă ici şi colo în conştiinţa obişnuită1. III. Se cade să adăugăm că. cînd manifestarea „pur-cede" din Unul şi ia formă. care. în contextul de faţă el se aplică unei entităţi misterioase. cf. de fiinţă — ov><.jj 1 După şcoala lui Jung.. Dimpotrivă. în general. Introduzione^ alia Magia (a cura del „Gruppo di Ur"). femininul este materia: forma vrea să însemne aici puterea care determină. 1971. întrucît în lumea tradiţională acţioneîj ză un sistem de corespondenţe între realitate şi simboluri. V>'XT|. în timp ce masculinul e activ. aşa se prezintă. de fiinţa eternă şi de potenţa eternă. xoopoc. şi II. care suscită începutul unei mişcări. în practici şi rituri menite nu să readucă o fiinţă scindată. în general. între bărbat şi . Plotin vorbeşte. eternul masculin şi eternul feminin în metafizica tradiţională. abisale. In fapt. De gen. în situaţii cînd cele două principii sînt unite şi divers amestecate: masculinul. 1. metafizic. o fiinţă ce se luptă cu „complexele" sale. e de asemenea pusă în legătură cu vouţ. pp. la „mama" sau „doica" devenirii4. Vom examina pe scurt şi acest aspect al metafizicii sexului. ceea ce este totdeauna „altul". L. „cînd dispare frontiera dintre personalitatea limitată a ind9 vidului şi arhetipuri" se poate produce doar „un delir. o „cronifică". voi. Ca determinaţie ulterioară."3 Această „olaritate e prezentă în concepţiile filozofiei greceştuantice. ownoc. IV. între I acţiuni şi mituri. Masculinul este forma. poate asuma orice formă. posibilitatea. materialist. femininul materia. dar la care trebuie totuşi să ne raportăm dacă identificăm principiul feminin cu principiul „natural". o stare psihopatică obsesivă « catastrofică" (cf. Aurora Consurgens. nu devine. 32. ia şi figura Logosului atunci cînd este considerat îij acţiunea prin care fecundează şi pune în mişcare materia sau potenţa cosmică. identificată oarecum cu „natura" §i cu „divina psyche" (Psyche sau Viaţa. I. care. 3 4 Aristotel. poate deveni totul. femininul e forţa-viaţă. o dată activată şi fecundată. se reduc la rolul de simple halouri inexplicabile în jurul imaginilor inconştientului2. ar ceea ce are propriul principiu în sine şi ceea ce îşi are principiul în altul: cu fiinţa (imutabilitate. sau Logosul. ed. cap. G. astăzi nu mai sînt înţelese în semnificaţia lor originară şi vie. cf. se menţine în tot ceea ce este. IV. nici cea a naturii fizice în general. relaţiile respective puteau dobîndi o semnificaţie profundă. ci să iniţieze un sistem de evocări şi de participări dincolo de omenescul pur şi simplu.190 ZEI ŞI ZEIŢE. al unei deveniri. 1928. Ideea de bază este că creaţia sau manifestarea universală arijH loc prin intermediul unei dualităţi de principii cuprinse în uni. masculinul şi femininul pot fi puse în corespondenţă cu fiinţa (în accepţiune supremă) şi devenirea. substanţa sau potenţa pură. raportat la receptacolul. BĂRBAŢI ŞI FEMEI 192 la Plotin. la fel cum procreaţia animală se produce prin rea masculului cu femela. la Plotin. Roma.a 3-a. XX.von Franz. care posedă fiinţă şi nu o posedă în măsura în care este tocmai posibilul pur şi apoi substanţa-potenţă a „naturii" ca mutaţie şi devenire. lipsită în sine de formă. în expresia lor^ea mai abstractă. liber încă de mitologizare şi simbolizare. Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem UnbewuBten. greu inteligibil pentru mentalitatea modernă. II. acesta e şi principiul Diadei (al binarului.732 a. adică o dezvoltă în tirral în devenire. C. Damifl stadt. dar. în măsura în care aceasta e [fljnnâ. ZEI ŞI ZEIŢE. sau 6'v — şi de complementul feminin al eternului masculin. le vom cerceta în primul I rînd pe acelea care au un caracter abstract. lumea figurilor divine sexuate nu numai că a dat I posibilitatea de a pătrunde în dimensiunile cele mai profunde ale sexualităţii umane. BĂRBAŢI ŞI#FEMEI caracter obsesiv. „Natura". 175. insesizabile. ca Psyc'hS (suflet) este „viaţa fiinţei eterne". a bunului plac şi a situaţiilor pur individuale. principiul supranatural a fost întotdeauna considerat ca „bărbat".i Nimic nu e mai semnificativ în ceea ce priveşte orizonturile acestei şcoli. [flj DIADA METAFIZICĂ 191 supremă. se conformau unei legi şi unei norme superioare -lumii contingenţei. Pentru o critică aprofundată a ideilor lui Jung.] 1 Cf. ci a oferit şi raporturi susceptibile să furnizeze principii normative pentru relaţiile care. trebuie să se stabilească între cele două sexe. O . femeie. 219 etp. în termeni pitagoricieni. Termenul grecesc pentru materie. suflet sau substanţă însufleţitoare.). al unei desfăşurări. Dimpotrivă. al dualului) opus Unului. alt termen devejj azi greu de înţeles în mod adecvat: este principiul intelectual coa ceput ca principiu olimpic. la Jung. iar cel al naturii şi al devenirii ca „femeie". pp. stabilitate) şi viaţa (mutabilitate. II. în toate civilizaţiile sănătoase. avînd origine misterică şi îmbrăcînd forme variate care. prezentat de către Platon ca Qaxepov. 1957. este principiul pfl al formei5. prezenţă imutabilă şi lumină pură. are în greceşte un sens ce se deosebeşte dl cel modern. Cu privire la procreaţie Aristotel a scris: „Masculinul reprezintă specifică. fiinţei. rămîne identic cu sine însuşi. 738 b. substanţă maternă a devenirii). anim. indeterminată. 389 şi urm. în această ordine de idei. 729 a. 716 a. să provoace deschideri ale Eului tocmai faţă de acele „încărcături" care. cpiknq. I. Timaios. pe care aceasta. ea este pasivă. 50 b-d. în simbolismul tradiţional. Diada metafizică în ceea ce priveşte dualităţile elementare. nu semnifică însă nici materia organismului. la o normalitate banală. Pe această bază. Ziirich. Zoey de la Zeus). materia vrea să însemne cauza materială şi instrumentală a oricărei dezvoltări.

care nu se exclud una pe alta. atît în ordinea spirituală. 4. BĂRBAŢI ŞI FEMEI împlinire lucrurile devenite. III. par. yang şi yin sînt forţe opuse. Se poate spune că acest simbolism numeric are un caracter universal. anterioară formei. III. Tradiţia extremorientală cunoaşte diada Cer-Pămînt. VII." Ca în pitagoriSn? aici binarul (doiul) e raportat la principiul feminin şi. asupra solului-Pe de o parte. Urmînd Cerul. la formă. cele pare cu Glia. sens a cărui relaţie cu principiul masculin. 4. focul aeesta era în legătură cu aspectul feminin al divinului înţeles ca forţă-viaţă. în Marele tratat 6 se spune: „Masculinul acţionează potrivit căii crea-tlvului. cît şi în cea naturală. fiinţele şi schimbările din univers sînt apreciate în lumina diverselor întîlniri şi combinaţii dintre yang şi yin. 12. trecerea de la posibilitatea amorfă sau „materie". Glia e fecundată de către Cer acţionează la timpul potrivit. III. Iui yang îi corespunde linia continuă------. dualitatea focului teluric şi vulcanic şi a aceluia uranic sau ceresc). pînăîn Evul Mediu şi la Dante. ele simbolizează ceea ce se scurge. fie ca forţe reale ce acţionează asupra fiecărui nivel al fiinţei. receptivul duce la 6 7 Ta Chiuan. sublunară. yang are natura Cerului. a putut fi acceptat şi ca simbol al elementului feminin şi. Calitate yang au . Plotin. 10. yang fiind tot ceea ce este activ. este cel al Apelor. ci întovărăşită cu Glja (1 +2 = 3). în sfîrşit. Astfel. în univers ca şi în sfera umană. cf. în acest context se înscrie şi ideea antică potrivit căreia atunci cînd focul de cult privat se stinge brusc e semn de moarte: dispare nu „fiinţa". chiar dacă facem abstracţie de faptul că în Foc ca principiu masculin au fost luate în considerare diverse aspecte (putem aminti. I. îl vom regăsi chiar şi în Occident. VII. despre care de altj minteri am vorbit mai sus. III. a fost exprimată în Antichitate de către simbolul falie şi itifalic (falusul erect). a sta drept. formele. gine a acestuia8. pe cînd yin are natura Pămîntului. Pămîntul sau Glia cu „perfecţiunea pasivă" {kimen)... conform ordinii. sînt considerate drept cheile situaţiilor esenţiale pe care le poate prezenta realitatea. Apele încorporează diverse semnificaţii.. 291 — spune: Vesta e flacăra vie). adică de disponibilitatea lor de a constitui suportul unor semnificaţii foarte diferite. s-a vorbit de „principiul umed al zămislirii". a sta în picioare. doi e numărul feminin al Gliei. prin urmare tot ceea ce în lumea devenirii poarta semnul şi forma imprimată de principiul superior. par. de antici. fiind yin tot ceea ce e pasiv/negativ şi feminin. VIII.. printre altele. El se află şi la temeiul maximei antice: Numero Deus impare gaudet (deoarece în fiecare număr impar Unu redevine învingător asupra lui Doi). Şi mai caracteristică e însă. trezeşte mişcarea efectivă. individuală şi colectivă. Uni tatea este începutul. Hestia grecească şi Vesta romană sînt personificări ale flăcării luate în acest sens (Ovidiu — Fast. Focul. 5. lui yin linia întreruptă-------. dar şi complementare. e%eiv. Examinînd tradiţiile orientale. ca element dătător de viaţă. instabil şi schimbător. I. aşadar. II. din acestea îşi dobîndesc ele caracteristicile ultime. Contrar Apelor ca principiu feminin. Echivalentă cu această dualitate e diada Cerului şi a Gliei. considerat sub aspectul său de flacără ce încălzeşte şi nutreşte. în simbolul grafic. cu simpla sa prezenţă. 194 ZEI ŞI ZEIŢE. la individuaţie. diada metafizică sub forma lui yang şi a lui yin. ceea ce curge. dubla naştere a lui Agni şi. 8. VI. el a jucat un rol extrem de important în cultele indoeuropene: Atar. Cerul fiind identificat cu „perfecţiunea activă" \khien). 2. focul pe care orice armată grecească sau romană îl purta cu sine. în generai numerele impare sînt în relaţie cu Cerul.. Toate fenomenele. I. prin urmare forţa platoniciană a „Celuilalt". sub acest aspect.. în care primul. V. principii despre care am mai vorbit şi care trebuie înţelese fie ca determinaţii elementare (eul-hi). ca imagini cosmico-sim-bolice ale eternului masculin şi ale eternului feminin.polaritate în sensul acesta se regăseşte şi la Aristotel: faţă în faţă cu vouţ-ul imobil. ci urmează logica unor perspective diferite. reprezentînd Unitatea nu în sine. VII. M DIADA METAFIZICĂ 193 alta de „apele vieţii". îl întîlneşte ^ stăpînul ei şi îi urmează calea. în tradiţia indiană. pozitiv şi masculin. pe de 5 Despre toate acestea. care este act pur. Trigramele şi hexagramele formate prin diversele combinaţii ale acestor două semne elementare. Enneade. înţelese ca determinaţii. principiul masculin ă fost deseori asociat cu Focul. maSoa. text fundamental al tradiţiei chinezeşti. alt simbol pentru feminin. polaritatea principiului uranic şi a principiului teluric sau haotic. I. Ibid. ele reprezintă în primul rînd viaţa nediferenţiată. păstrîndu-l aprins zi şi noapte. în cea clasică. Sub aspect dinamic.. Să adăugăm că Apelor le-a fost asociat simbolul orizontalei — corespunzător categoriei aristotelice a poziţiei şezînde. stă „natura". ca şi de „apele divine". ci viaţa. femininul acţionează potrivit căii receptivului" şi încă7: «Creativul acţionează în marile începuturi. însuşi focul sacru peren care ardea în palatul Cezarilor şi era scos în timpul ceremoniilor oficiale. Pe acest plan. Ca în multe alte cazuri. care conţine din nou ideea de „doi". opus celui al verticalei ! şi categoriei „stării". trei e numărul masculin . ele reprezintă şi principiul fertilităţii şi al creşterii sub toate formele. aici trebuie să ţinem seama însă de polivalenţa proprie simbolurilor tradiţionale. în sensul specific de a sta în sus. principiul deci a tot ce este supus procreaţiei şi devenirii în lumea contingenţă numită. din Yi-king. în al doilea rînd. ca „imobilitate punînd în mişcare". nefixată încă în formă. iar focul prezent deopotrivă în cultul domestic şi în cel public. ca într-o ima. în tradiţia extrem-orientală. potrivit analogiei oferite de către acţiunea fer-tilizantă pe care o exercită apa asupra pămîntului. ceea ce e. găsim confirmarea contextelor simbolice menţionate mai sus.

cu irealitatea lumii vizibile. Din 196 ZEI ŞI ZEIŢE. de substanţa feminină sau materia primă. în Tantre. DIADA METAFIZICĂ 195 „ îl face astfel pe bărbat. îi e proprie umbra. zeiţa spune. în sfîrşit. Sakti se prezintă însă ca energie ireductibilă la orice formă finită sau limită. est<Ş pusă în fine Măyă. în rest. spiritual. cu simbolismul unei uniri sexuale în care rolul activ e asumat de către femeie. ce personifică principiul unei atare lumini. J. Creation as Explained in the Tantra. ca substartţa feminităţii absolute şi. 11 Cf. MaheSvara [zeul masculin]. Berlin. luminoase. şi cea a lui 8 Shi-kua. spiritul este yang. cit. cu. ca Diana. BĂRBAfT ŞI FEMEI unirea. la fel tradiţia despre care vorbim vede în creaţie o combinaţie variată de energie provenind din două principii. i se atribuie aici o iniţiativă „non-activă"-el determină mişcarea. prin urmare şi ca zeiţă distructivă11. El e însă utilizat şi spre a desemna operele de magie."12 Mai exact spus.Sakti. Sistemul Sămkhya ne prezintă tema fundamentală sub forma dualităţii puruşa. ""nectiv. calitate yin umbra şi luna. substanţă sau energie primordială a tuturor devenirilor şi mişcărilor. Cultul indian cunoştea figura lui Siva ca zeu androgin. tu. lipsite de devenire şi de „somn". în ceea ce priveşte calitatea rece a lui yin. principiul „naturii". deja examinate de noi. Sakti sub aspectul schimbător. Sakti-ei îi corespunde. cit. Das Pantheon des Tschangtscha Hutuku (Ein Beitrag zur Ik nographie des Lamaismus). Astfel. din acuplarea lor. p. J. izvorăşte lumea — formula din texte est» tocmai: §iva-§akti-samayoga~t jăyate srşţkalpană 9. Acestea se core' lează. Cf. I.lumina şi soarele. cu referire la potentele elementare anterioare formei care. 1890. m . bărbatul primordial. o. DIADA METAFIZICĂ 197 10 ai curentă şi îndeosebi în Vendănta. XIV-XIX. ceea ce duce direct la relaţia recunoscută dintre divinităţile feminine şi divinităţile nopţii şi ale adîncurilor pămîntului. şi E. conştient. Calcutta. preponderenţa lui yin în ea o face pe femeie să fie astfel. „zeiţa neagră". Avalon. iar eu sînt pretutindeni. potrivit unui text: „Cum în univers totul este în acelaşi timp Siva şi Sakti. ed. „olimpic". formă sub care ea e cauza oricărei schimbări şi este „atotoputernică în clipa distrugerii universului. privită ca zămislitoare a zilei: aici ziua fiind echivalentul calităţii clare. impasibil. Sub aspectul de „Kăli". ArdhanarîSvara. de indeterminarea pîntecelui zămislitor. 46-47. eterne. mai ales în statuetele numite Y^k yum chudpa10. care este proprie formelor manifestate. în cadrul fiinţei umane. care însă rămîne imobil. Pander. sufletul şi forţa vitală sînt yin. Siva e prezent sub aspectul imutabil. Lo Yoga dellapotenza. iar asociaţia mai sus menţionată (măyS-gakti) este menită propriu-zis să reprezinte femininul ca „magie a zeului". are legătură cu qaracterul iluzoriu. Cu un fel de acţiune prin prezenţă — cu o „reflectare" a sa — acest principiu o fecundează pe prakrtî. luminate („însorite") a lui yang. lui Siva. purul e yang. şi prakrtî. în domeniul personificărilor divine. dinamic a tot ceea ce există13. o trezeşte pe Sakti. aşa încît yin pur şi yang pur se pre-yffi (jupâ cum am mai spus. Puruşa are acelaşi caracter detaşat. întunericul. Lui puruşa din Sămkhya îi corespunde aici Siva însuşi. Lăsînd la o parte acele aspecte re jjOjjce care se raportează la altele.a. Acest termen bine cunoscut în concepţia cea 9 Cf. Evola. II. în legătură cu femininul. loc. aşa cum este ea experimentată -n starea dualâ. iar lui yan g cea uscată. Tu eşti în totul. 12 La Woodroffe. rupîndu-i echilibrul potentelor (guna) şi cauzînd lumea manifestată. stabil. f. aşa cum chinezii văd cum se manifestă în realitate jocul divers al lui yin şi al lui yang unite laolaltă. 14 A. acuplarea inversată. inconştient-vital. cea a virilităţii absolute. refl nind astfel în sine două atribute deja ataşate arhetipului feminin: întunericul preformal şi focul. potrivit tradiţiei indiene atributul de real aplicîndu-se numai fiinţei absolute. în tradiţia indiană găsim precizări demne de atenţie despre simbolismul de care ne ocupăm. apoi. luminoasă. comentariu. flacără şi viaţă deja menţionat în principiul feminin. Ca în ăărnkhya masculinului. pp. printre altele. abisalul e yin ş. Zeiţa există sub forma timpului. focul e yang. la noaptea (Nyx) hesiodică. apele sînt yin. corespund inconştientului şi părţii vitale şi nocturne a psihismului ei. înţeleasă ca soţie şi potentă a lui — termenul sanscrit Sakti are deopotrivă înţelesul de soţie şi de potentă. foarte frecvent întîlnitîn iconografia sacră indo-tibetană. iar eu sînt în totul. vîrfurile sînt yang. din ch-Sakti sau Siva-sakti şi din mHyă-§akti. dar ea trebuie interpretată în acelaşi context ca şi lumina lunară rece şi frigiditatea unor zeiţe."14 în tantrismul speculativ. Woodroffe. merită să remarcăm aici că lui yin i se atribuie alitatea rece. cap.. s-ar părea că aceasta intră în contradicţie cu aspectul căldură. 13 Cf. plăsmuită din flacără. Sakti. reprezentată însă şi ei ca alcătuită din flăcări şijnconjurată de un halou de flăcări. de pură lumină — inactiv în acelaşi sens ca motorul imobil aristotelic — ca şi vovfq-ul grecesc. pe zeiţă ca zâmislitoare magică a formelor manifestate: forme ce sînt iluzorii doar într-un sens relativ. Hymns to the Goddess. din S1 Hitia grecească. E aşa-numitul viparîta-maithuna. ea se mişcă şi-l îmbrăţişează pe bărbatul divin plăsmuit din lumină şi purtător de sceptru. London. formelor definite şi împlinite care se desprind de obscuritatea ambiguă. Woodroffe. d. eşti pretutindeni. Lui yin. văile sînt yin. cu adevărat activă' mobilă şi zămislitoare e însă doar cea din urmă. E. prakrti-ei sau „naturii" » corespunde Sakti.m. urmînd ca noi să vedem întreaga însemnătate pe care o are această trăsătură în caracterologia femininului. Cele mai interesante dezvoltări această concepţie le-a avut însă în tantrismul metafizic şi speculativ. masculinul şi femininul divinităţii se separă. ed. natural. printre altele.d. cit. a femeii. Kălî. umedă şi întunecoasă. 1913. Sakti and Săkta. clară.

„gloria" a fost înţeleasă în vechime nu ca o abstracţie personificată. III. care a mai fost asociată cu marile divinităţi feminine mediteraneene. care dă putere procedeelor vrăjitoreşti şi transmite învăţătura formulelor magice. e rădăcina dorinţei. Nu vom prelungi discuţia cu referiri analoage extrase din ala tradiţii. . acesta. Duhul Sfînt a fost deseori simbolizat de porumbiţă. LesMysteres de Mithra. Cumont. dim-J potrivă. cu însăşi Afrodita. în Sakti a lui Siva. 18 F. suflu ca forţă vitală. care. I. BĂRBAŢI ŞI FEMEI fiinţă15. şi Diana. deoarece ele ar adăuga prea puţin structurilor fundamej tale relevate pînă acum. forţă a vieţii. cu' Mylitta. ed. în „femeia divinului". 8) spune că zeii bărbaţi sînt definiţi de voîJi. al naturii şi al funcţiei Sakti-ei. Ca Hecate. ca pe o „păşire în afară". ca o putere sau influenţă sau „glorie" imanentă în creaţie: putere distinctă. în plus. 7rveţ)|ia. et Os. faptul precizează încă o dată acelaşi motiv. ce şiau deprins arta de la'ea. a eternului vovq. a lui Dumnezeu cu Shekhna sa16. a cărui pogorîre a fost figurată şi ca pogorîrea unei flăcări. drept care. în opoziţie cu natura siderală şi imobilă a masculinităţii metafizice. 207 b. în creştinism — religie care a aglutinat şi absorbit motive provenind din tradiţii foarte eterogene — „Spiritul" nu are trăsături bine definite: nu e „feminin" atunci cînd o fecundează pe Fecioară şi. triunghiul răsturnat. şi semn îi este organul sexual femeiesc. fie ca dorinţa consubstanţială «Apelor" şi „materiei" înţeleasă din punct de vedere grecesc ca «privaţiune". în Vechiul Testament. aşa cum e „Fortuna". de pildă într-unui din aspectele Hecatei pelasgice şi greceşti. 17 Ibid. 13 Plutarh (De îs. cu alte cuvinte ca pe o mişcare sau tendinţă extroversă. Medeea era preoteasă într-un templu al Hecatei). în cea dintîi. 56) spune că Penia „este materia primă care în sine e lipsă. acesta. a 3-a. de aici derivă şi o asociaţie a principiului feminin cu lumea „nocturnă" care constituie solul nutritiv al unui anumit fel de magie. în măsura în care orice dorinţă comportă o mişcare către altceva în afară de sine. a avut faima de protectoare a artelor magice: pe vasele'Hamilton vedem figuri de femei adîncite de farmecele cărora li se consacră. adică „cea plăsmuită din dorinţă".în mod secundar. prin desprindere de Unu şi de Identic: alt aspect. forţă sau principiu înţeles ca „soţi* ■Regelui". deseori identificată cu ea. pp. dacă nu cumva îi sînt chiar preotese (potrivit unei tradiţii. se înfîlneşte expresia. pentru Duhul Sfînt. zeiţa cînd subterană. Duhul Sfînt"19. Shekhina însă. cu Potinia cretană. către ceva exterior. Vom indica doar cîteva idei desprinse dii* Kabbala ebraică şi din gnosticismul creştin. se spune că „Siva fără Sakt^ ar fi incapabil de orice mişcare". dar e reumplută de bine [aici. prin transferuri. Zeus avînd-o drept yvxA pe Afrodita. sinonim cu fiinţa] şi totdeauna tinde către el Ş1 ajunge să facă parte din el".. în Kabbala se vorbeşte şi despre starea de „exil" a Shekhinei. îndeosebi budismul a recunoscut. Sakti sau prakrti fără Siva ar fi inconştientă — acit -fl lipsită cu alte cuvinte de elementul luminos. ca fond ultim al realităţii în devenire şi al vieţii condiţionate — al samsărei — tocmai dorinţa şi setea — kăma. duce şi la o conexiune ulterioară. ţinîndu-le pe vrăjitoare şi fermecătoare. „feminy tatea divinului" — nubka în opoziţie cu duchra —: e reprezentată în general de către Shekhina. de pura transcendenţă a divinului şi susceptibilă chiar să se detaşeze de el (aşa cum vom vedea că e cazul şi eu Sakti indiană însăşi în faza „descendentă" a manifestării). 7 a. Perechile divine pre-^ zente în panteonul hinduist şi indo-tibetan simbolizează asocierea constantă a elementului Sivaic cu un element Saktic în tot ceea ca este manifestat.. ca „glorie prezentă în lumea aceasta". într-adevăr. sub protecţia ei. Totuşi în ebraică şi în aramaică termenul „spirit" e de genul feminin. „Vrăjitoare a duşmanului zeului dragostei" — e unul din atributele Marii Zeiţe indiene. ca Penia platoniciană lipsită de fiinţă şi avidă de ■■■ 198 ZEI ŞI ZEIŢE. cu Derceto. o semnificaţie convergentă cu aceea a Shekhinei înseşi. iar în gnosticismul creştin. 96 şi un» DIADA METAFIZICĂ 199 duce din nou la ideea unei divinităţi feminine complementare şi a unei puteri eficiente. Cel mai mult ne interesează aici să relevăm aspectul unor atare ipostaze feminine — etern feminin sub a cărui protecţie se află toate fel meile din lume17 — potrivit căruia ea ni se înfăţişează ca un echivalent al Spiritului Sfînt dătător de viaţă. ca principiu care se poartă pe deasupra Apelor. V.. de vrăjitorie sau de farmec: motiv. care se întîlneşte şi în alte locuri. poate corespunde celui indian de prăna. ci ca o putere sau un foc divin în noţiunea iranică de hvareno : noţiune înrudită cu aceea de „flacără vie" personificată de Vesta. caracteristic doctrinelor indiene în chestiune este să conceapă manifestarea ca pe o „privire spre exterior" — bahirmukhî —. spre a le reprezenta puterea şi influenţa20. iar cu fiecare vovq este unităfl yvXii. identificat cu cel al dorinţei. cînd lunară. în Evanghelia evreilor. Tot în acelaşi context. Dacă Sakti e numită kămariipinl. de unde rezultă. 1913. puse în lumină de către Cumont18. fie ca dorinţă cosmogonică. Pe de altă parte. „mama mea. cei feminini de yo^Tl. 16 Zohar. Wşnă şi tanhă. Plotin (III. raportată la Cristos. cu Ishtar. aşadar. Bruxelles. pe cînd termenul grecesc pentru „spirit". 288 b. mai cu seamă sub aspectul de Fortuna Regia. Şi porumbiţele . şi-se vorbeşte despre nunta sacră — zivuga kadisha -M a Regelui şi a Reginei. Or. I. ar fi „inactiv" — după cum. pe care sacerdoţii m teologii — continuă Plotin — au identificat-o şi cu Hera.

Identificată adesea cu Sfîntul Duh însuşi. istorice. 285 — care vorbeşte despre zeiţa-porumbiţă sau zeiţa cu porumbiţa. nu numai datorită multiplicităţii aspectelor ce pot fi cercetate şi descoperite în ele. 26 Ploss-Bartels. se concretizează în divinităţile materne preelenice. Das Muterreeht ed. slujind.. Fecioara. 127. Rătăcita. 1952. VII. de acţiuni rituale. In Math. Odis. în Marea Revelaţie a lui Simon Magul.. Sakti şi dorinţă. ARHETIPURI DEMETRICE ŞI AFRODITICE.. reapare de-a lungul unui brîu meridional care. Przyluski.. 1957. şi a devenit doi. transformare sau juxtapunere a unor mito-logeme şi culte diverse în diferitele civilizaţii şi deseori chiar în cadrul uneia şi aceleiaşi civilizaţii. BĂRBAŢI ŞI FEMEI diadei şi a androginului e prezentată în termeni vrednici de a fi cii „Acesta e cel ce a fost. J. La religione mediteiranea. ridicarea poalelor pentru a-şi arăta sexul. Paris. dar în afară de forma castă tîrzie a Demetrei elenizate. Matricea. plecînd din Pirinei. 22 Cf. marea varietate a imaginilor sau epifaniilor sale poate fi ordonată sub semnul a două tipuri fundamentale. a fost concepută ca Psych6 a lumii şi ca ipostaza feminină a Logosului22. G. vom trece acum la exaiM narea ei succintă sub forma unor figuri divine adevărate şi pa prii. 156-l57. tema " La Origen. Mosso.. deşi e unu. Nu e cazul să indicăm aici numeroasele nume purtate de Marea Zeiţă. Pes-wozza. Das Weib. II. a manei fecundităţii emise de către Genitrix sau Mama primordială25. însoţit de scoaterea vălului. ajunge în India preariană şi în Pojinezia. avînd femeiescul în sine însuşi. 12 — cf. 31. La Grande Deesse. Dezvăluitoarea Misterelor desăvîrşite. Paris. Sfînta Porumbiţă a Spiritului. ea îşi găseşte expresia în idolii steatopigici informi din paleolitic. p. 1914. 100. Fragmente of a Faith Forgotten. deseori cu o trăsătură la colţul inferior.. este şi va fi. ea apare şi în cele mai vechi zeiţe nude. Arhetipuri demetrice şi arhetipuri afwditice. a unor teofanii şi cratofanii. 48. Aşa ■ face că tot ceea ce este manifestat de el.. R. hylâ sau Hakth sub aspectele lor de forţă în stare pură şi de forţă care. 27 Cf. de Egipt «i de Mesopotamia24. 90 şi "mi. 20 Cf. semnificaţiile mitului sacru fiind legate. drept substrat unor semnificaţii foarte variate. S. Soţia Bărbatului. XII. La deesse nue baby-lonieme. cit. înţeles ca soţul ei şi Cel-alMîinii-Drepte). p. 2! Cf. FECIOARA 201 Tipul demetric în lumea antică occidentală e atestat încă din paleoliticul superior. cit. 26-27. de Magna Mater Genitrix. a primit o formă şi a devenit viaţă ce hrăneşte o formă23 Ibid. entitate cu multe chipuri şi multe nume. Cu ele. putere bărbătesc-femeia: asemenea nemărginitei puteri preexistente care nu are început şi nil sfîrşit. de instituţii. după legendă. J. figurările cele mai drastice constînd apoi în zeiţa cu nenumărate mamele şi în imaginile feminine nude erecte sau în decubit dorsal cu picioarele mult desfăcute spre a-şi expune organul sexului lor. ed. femeile liciene fac să dea îndărăt valurile poseidonice ameninţătoare27 sau cînd. apare ca doj bărbat şi femeie. G. Femeia divină a gnosticismului e în esenţă Sophia. Luna). porumbiţa e spiritul care sanctifica toate fiinţele şi obiectele pe care se aşază: iar-posesiunea divină se exercită prin ""ermediul ei. continuă în neolitic. 129-l30. F. 7. In Johan. şi anume ambrozia21. Cf. Bachofen. cit. Cea-a-Mîinii-Stîngi (în opoziţie cu Cristos. e feminin în ebraică. pp. Aşa cum. 137-l38. ascuns în Unu. I. Mead. antica zeiţă lunară alUzzas îl opreşte pe trimisul Profetului care voia să doboare arborii pentru ea sacri28. J.."23 33. La civilisation egeenne. pp. potrivit diferitelor ei valenţe ea este şi Mama sau Mama Universală. Fecioara. imagine a principiului demetric. Elena (adică Selene. Ele corespund „potentei divinului". Ca traductie naturalistă a ideii despre Zeiţă concepută drept viaţă şi obîrşie a vieţii. II. gest care a avut şi" a doua dintre semnificaţiile menţionate adineauri. ed. cînd. Tema fecundităţii se află pe primul plan. 200 ZEI ŞI ZEIŢE. 1951. aici ne întîmpină o mulţime de figuri ce au aproape întotdeauna un caracter polivalent. totodată.. Ieronim. de asemenea ca Voluptuoasa. de la eternu masculin. aceeaşi temă cunoaşte o expresie deosebită în desenul liniar stilizat al matricei şi al acelui organ — triunghiul răsturnat V. . Contenau. G. Puterea de sus. Altheim. în acest nou domeniu. al unor entităţi reale. dar şi pentru a elibera. tot cu el. dar şi datorită unor cauze exterioare. 247-248. am mai spus. La anumite popoare primitive. Milano. bunăoară. Le origini della emită mediterranea. U. dincolo de zona egeeană. ca urmare a proceselor de amestec. Der unbesiegte Gott. 63. în ceea ce priveşte principiul feminin. şi încă în ciclul islamic. pp. Din această putere nemărginit^ a purces mai întîi gîndul. Nuditatea abisală Dacă pînă acum am considerat polaritatea primordială mai M seamă în termeni metafizici abstracţi. O semnificaţie ana-loagă se poate descifra din gestul feminin deocvacupiJa. 24 25 Cf A. ousia. întradevăr. duh. pp. de culte. ne şi apropiem de planul existenţial şi ca atare de sexualitatea umană concretă. Să ne amintim că triunghiul răsturnat e semn şi pentru Ape. 50. „Emanaţie a zeiţei. 1909. pp. Mama Cerească.. m Antichitatea tradiţională asemenea figuri au avut statutul unor archai. § 2. voi. Milano." 21 Homer. să sperie şi să-i facă să se retragă pe cei ce nu trebuie să se apropia26. deoarece fiinţează în Unu. Glotz. aşadar. Pentru a ajunge la caracterizări diferenţiate în domeniul mitologiei e însă necesară o deosebită capacitate de discriminare. Hamburg. unde se totîlneşte aceeaşi expresie şi se aminteşte anume că rauch. Mama Vieţuitorilor sau Mama cea Strălucitoare. ca aluzie la începutul fantei vulvare — pus ca simbol sau consacrare a unei forţe magice menite să fertilizeze şi.sînt acelea care-i duc lui Zeus hrana. pe care le putem numi tipul afroditic şi tipul demetric şi care ni se înfăţişează ca arhetipurile eterne ale iubitei şi ale mamei umane. porumbiţa putînd fi simbolul zeiţei *» chiar să se identifice cu ea. pentru a lăsa să curgă sacrutn-ui sexual sub forma unei energii magice. cu ajutorul acestui gest.

în anumite rituri purificatoare execu-l tate de Vestale — acqua vivis fontibus omnibusque hausta 31. recuperîndu-şi virginitatea prin scufundare în ape. Ishtar. 204 ZEI ŞI ZEIŢE. menţionată deja la timpul potrivit. „astru schimbător şi nestatornic" . în raport cu ea. ea reflectă oarecum însăşi natura Apelor şi a acelei î)'Xr] cosmice. pp. avem de a face aici cu o nouă expresie a celeilalte semnificaţii de bază menţionate mai înainte. Este iranica I Ardvl pe care Ahura Mazda o numeşte „Apa sa". Astru nocturn. XII. Ne găsim aici pe linia de graniţă fie a sciziunilor şi absolutizărilor ce conduc la ginecocraţia demetric orientată (nu neapărat ca suveranitate socială a femeii. reprezentat adesea ca o fiinţă fragilă ce moare. de la rhein „a curge". Ca mitologem al Misterelor Herei. în apele fîntînii Kanathos30. doar aceasta era utilizată. în semnificaţia lor simbolică de energii vita-i lizante. care. TtapGevcx. Astarte.A. ca preeminenţă a tot ceea ce are legătură cu ea. şi o etimologie neoplatoni-j ciană accentuează şi celălalt aspect al acestui principiu prin deri-l varea numelui dintr-o epifanie a ei. Aim. împreună cu multe altele de structură asemănătoare: Mylitta. ARHETIPURI DEMETRICE Şl AFRODITICE.— pe baza acestei conexiuni e privită ca feminină şi a fost asociată cu arhetipul divin feminin. răvăşitoare. K. Hymns to the Goddess. are o poziţie subordonată şi exclusiv instrumentală. „Regina tuturor zeilor"33. BĂRBAŢI ŞI FEMEI punzătoare. fie a regresiunilor ce duc la ideea.. de Magna Mater Deorum: transformare. stăpînă a nopţii — în transpunere morală. Marea Zeiţă. despre care am vorbit deja. Poate în epifaniile indiene ale Marii Zeiţe — în Kălî. 5. Torino. Luna e în fapt astrul care se schimbă. Fecioara Mamă chineză. II. zeiţa elamită poartă tiara suveranităţii. 127. Aici trebuie să examinăm o trăsătură fundamentală. în ipostaza ei de Adya-Kâli — ea este kumăflrupa dharîni.şi revine apoi la viaţă numai graţie zeiţei (Tammuz şi Attis în raport cu Rhea-Cibele şi cu Ishtar). pp. 450. Zeiţele mediteraneene indicate mai sus au deseori an butul de „fecioare". din Rhea. La fel. asemenea cu Gaia hesiodică. din Mama Glie ajunge să-şi asume în special forma unei divinităţi lunare. pp. A. aceasta. a imortalităţii telurice sau a nemuririi întru Mamă. Numele zeiţei Durgă. ee fusese la origine o divinitate telurică — în simbolul cosmologicnaturalist ea este pămîntul negru al Egiptului scăldat şi fecundat de cursul Nilului. iar în stînga inelul. Marea Zeiţă indiană îşi are manifestarea. însăşi Kăll este considerată ca „fecioară.. Tochter der Sonne. de forţe ale fecundităţii şi fertilizării. Pestalozza. Aici principiul umed 1 devine substanţa elementară a Zeiţei.408. sub-i stanţa lor primordială. forţă absolut reală. care sînt manfl Porne. şi E.. Apuleius. principiul feminin. Religione mediterranea. The Gods of the Egyptians. „Cea care dă lumină Cerului". în Bhairăvî. în lumea egeano-ana-toliană au fost compatibile cu acela. Anaitis. Avalon. Asherâ. pusă în legătură i cu un fluviu mitic coborîtor de pe înălţimi şi din care s-ar trage 1 apele de pe pămînt.. PP. pp. Hetaira.| precum Hera din Argos. este o reivire a aceleiaşi ipostaze. pentru că doar în ea se găseşte adevăratul principiu şi izvor al vieţii. zeiţa dragostei.. dar în acelaşi timp e „Marea Prostituată". alterare şi transformare. 1913. Tanit. Shing-Moo. Ca Ganga (Gangele)."! Şi acesta e motivul pentru care vedem zeiţe de tip demetric. le reînnoieşte şi lei reintegrează natura29. cit. de „fecioară". Tocmai în cadrul unor atare absolutizări. Met. care reprezintă principiul masculin al lui Osiris — intră în lumea cerească şi devine „Stăpîna Cerului". zeiţa indiană cores33 Cf. asociată cu forţa activă ce determină orice schimbare. IV. în Karală şi mai cu seamă în Durgă (diverse forme de manifestare pentru soţia — sau Sakti — a „bărbatului divin") — îşi găseşte cea mai fericită expresie principiul afro-ditic al feminităţii primordiale ca forţă dizolvantă. în această calitate. 1904. Londra. dar şi de tip amazonic. Cînd Marea Zeiţă. legat îndeosebi de Glie. ea fiind însă şi zeiţa riturilrj orgiastice. extatică şi abisală a sexului: ca opus al feminităţii demetrice. sau Ie figlie Sole. Ca fecioare sînt concepute şi unele zeiţe afrodv tice care au amanţi. în lumea mediterană asemenea trăsături are mai ales zeiţa. 1949. despre care s-a spus că este „Apa" lui Ahura Madza. 53. care se observă îndeosebi în persoana Isidei egiptene. Kerenyi.Wallis Budge. ale cărui ape spală de orice păcat32. este deopotrivă . înseamnă „Inaccesibila". ca „apă vie". Ea este Mama Glia. Cf. precum Pallasi Athena. figură cu rol în mod obiectiv destul de modest în Noul Testament. simbol al ciclului veşnic al naşterilor. Ipostaza supremă în lumea unor asemenea figuri o avem atunci cînd Marea Zeiţă ni se prezintă drept cea care. sau zămisleşte lăsîndu-se fecundată de către un soţ pe care mai întîi l-a produs ea însăşi şi care îi este prin urmare fiu şi amant deopotrivă: companion care. BĂRBAŢI ŞI FEMEI dar şi putere. 31 Tacit. „forma sa lichidă". E. ne-a fostf transmis că zeiţa iese mereu iarăşi virgină din baia rituală făcută. care în mîna dreaptă ţine cupa. 32 Cf. „Prostituata Cerească"34. vwiită „Regina Cerurilor". luna nouă figurează şi ca un atribut al zeiţei iranice Ardvî. şi chiar zeiţe de tip demetric. zămisleşte fără soţ. dar în genere. în cazul nostru cu ea ca 29 30 Cf. ea. ed.213-216... Nu trebuie să relevăm prea insistent că Fecioara ■Sştinilor. 41. în fluviul sacru. opus. Pandemos sînt apelative care. astfel. 139 şi urm. London. 110-l11. FECIOARA 203 jnamă). cit. dîndule muritorilor să bea lichidul vitaf îmbătător. Mai putem aminti şi relaţia avută dej cultul roman al Vestei cu apa de izvor sau curgătoare. voi. Ishtar este „fecioară". ed. poate asuma şi figura de divinitate cerească suverană.[i 202 ZEI ŞI ZEIŢE.

O transpunere pe plan moral a aspectului ontologic „Durgă" m zeiţei este cruzimea ce i se atribuie în diverse mitologeme cristalizate în jurul unor figuri asemănătoare. După figura atribuită precumpănitor mai ales Sirenelor. | «j divinităţile feminine de tip amazonic. şi se formulează rugămintea ca ea să se arate goală. Semnificaţie analoagă are de altfel termenul kumari. denumite $ ele „fecioare". Dar şi în mai multe locuri din Grecia. p. Virginitate. •ung. toate ideile. 1927. ca inac34 Din numele Innini-Ishtar a derivat şi numele prostituatelor sacre. trăsăturile unei divinităţi războinice. ca divinităţi I preelenice şi pelasgice. O trăsătură asemănătoare caracterizează. împreună cu semnificaţia ezoterică de putere. fiindcă e transformata ue către Logos şi primeşte toate formele. ishtaritu. erau. fecioară şi pros-[ tituată deopotrivă. ca Apei a. 449. Londra. walkiriile nor«ij dice. „să se deS' povăreze de veşminte". dar nu în calitate de soţie. în vechime îi erau oferite sacrificii umane. „adînc ascunsa". Mater Tenebrarum. e interesant de notat că în devotio] romană. BĂRBAŢI ŞI FEMEI arhetipuri. Trecînd în altă arie culturală. Iar cînd această putere duce lai victorie. Aici se evidenţiată prin urmare ambiguitatea unei puteri care e în acelaşi timp a vieţii şi a morţii — despre Astarte s-a şi spus: Diva Astarte.patroana prostituatelor. Hecate subpămînteană (Artemis fecioara şi-a însuşit şi aspectul Hecatei). în care se adună şi simbolismul unor figurij derivate. de Ares-Marte. «cea cu zece mii de nume". în Brauron şi în alte părţi. în general. 36 Astfel. Ishtar invocată şi ca „Stăpînă a arme-f lor". R. 1896. partea lor inferioară este ihtiomorfâ şi umedă. şi. III. I. 459. Famell. The Cults ofthe Greek States. interitus 39. „Deoarece Isis e'principiul feminin al naturii. ed. dar cealaltă faţă a ei este zeiţa „neagră" abisală. The Gods oftheEgyptians. I Astfel. S. în ceea ce priveşte aspectul „demonic" al acestui ansamblu. Roscher. H. 1883. care în India poate însemna „fecioară". şi altele îşi trag numele de la zeiţă deoarece se credea că ele îi reflectează sau îi întrupează oarecum natura — cf. se ştie că Artemis-Diana şi Athena. Seven Tables ofCreation. numită şi Artemis Tauria. ca abisalitate. de sakti. pe Iîngă faptul de a fi conceput fără a fi fost fecundată de către un bărbat. Fapt este că din toate acestea reiese mai degrabă capacitatea „materiei prime" de a primi orice formă şi de a se impregna de orice formă fără a fi niciodată epuizată. p. Die Grundbedeutung der Aphrodite m Athena. II. Briffault. ar fi rămas fecioară şi după naştere. 76 şi urm. fata care se poate să fi avut raporturi cu bărbatul. după divinităţile luminoase. zeiţele fecioare şi însăşi Ishtar. salus. şi Huriile cereşti islamice sînt descrise ca redevenind mereu fecioare. Ia Grande Deesse. Wallis Budge. Plutarh spune despre Isis. s-au putut prezenta şi ca divinităţi ale războiului l şi victoriei (Venus Victrix. 28. în invocaţie. deşi se oferă necontenit îmbrăţişării aleşilor. fată" (ca germ. Ishtar şi Kălî. inclusiv MartH vine numele Bellonei. „Mama înspăimîntătoare": 37 38 La W. pp. [ In acest context. 413. cel ce poate primi întreaga geneză. Astfel Durgă este fecioara neagră — krşna kumarî — invocată ca aceeai care asigură victoria în bătălie40. 442. care au fost şi ele considerate deopotrivă „fecioare" şi vrăjitoare. şi unele. „Arbitră a bătăliilor"). R. a căror castitate şi virgi-| nitate în sens curent nu este adeseori decît o trăsătură tîrzie [ suprapusă unor figuri mai vechi în urma unui proces de moralizare. faptul a fost relevat în mod corect de către Przylusky. care poţi să-mi trezeşti dorinţele violente"37. Sensul cel mai profund al acestui context a fost perceput doar imperfect de către autorii care au ţinut să-l explice prin faptul că termenul „fecioară" a fost utilizat în Antf-chitate pentru a desemna nu doar femeia care încă nu a avut experienţe sexuale. voi. p. despre care vom vorbi mai jos: numele s-a extins însă şi la prostituatele de tînd. o. Este zeiţa lunară luminoasă. „marea div*1' tate neînfrîntă". op. precum fecioarele bătăliilor şi furtunilor. rursus eadem quae est pernicies. ca ambiguitate şi evazivitate a „femeii jivine". voi. Isis-Neit. 1902. care e tocmai o zeiţă a războiului în sensul' menţionat mai sus. leul. dar identificată de autorii antici şi cu alte forme ale Marii Zeiţe41." Astfel. Leipzig. Stăpînă a Victoriei. mors. pp. zeiţa nudă şi leontocefală a războiului. în Sparta. Artemidei Orthia. fravashi-le iranice. New York. suliţa şi arcul. constituind aspectul ei de „Durgă" („Inaccesibila") şi avînd legătură şi cu calitatea rece care poate coexista cu cea arzătoare şi fascinantă a naturii afroditice şi hetairice. care a observat că Marea Zeiţă este şi divinitatea confruntărilor militare deoarece războiul trebuie considerat în acest caz în primul rînd sub aspectul său exclusiv de acţiune care distruge şi ucide38. atunci ea capătă tocmai trăsăturile zeiţei războiuluij Promachos cu. FECIOARA 205 ces. Zeiţa se complace în sînge şi moarte. după . pp. The Mothers. sub un anumit raport. apare şi ca zeiţă a victoriei. rece. într-un vechi »">•■ e numită „necunoscuta". de exemplu. cit. şi care refuză legătura şi subordonarea conjugală35. W. fără a fi posedată în ultima sa rădăcină36. zeiţe mame de tipul menţionat mai înainte. Caracteristică mai cu seamă e dubla semnificaţie a motivelor din următoarea invocaţie către ele: „Eşti >■ puternică. King. a putut Platon să o numească «doica» şi «cea care primeşte totul» şi «mulţimea». hominum deorum viţa. ARHETIPURI DEMETRICE ŞI AFRODITICE. 206 ZEI ŞI ZEIŢE. „cea care e greu de atins". rit tenebros cu care un conducător militar se oferea volunsj tar ca victimă forţelor infernale pentru a le dezlănţui contra duşmjH nului. aşadar. fecioarei divine. ci şi femeia necăsătorită. dar şi „tînără femeie. Oxford.. Jungfrau). fără a se pune neapăia' problema virginităţii anatomice. 75-76. 1914.1 Domina Ditis (Virgiliu). care se bucura de jertfele sînge-roase şi despre care se spunea că s-ar uni vie cu învingătorii. în timp ce un reziduu al acestei idei îl găsim materializat chiar şi în dogma creştină potrivit căreia Măria. Langdon. Din aceeaşi perspectivă îşi dobîndeşte însăşi Afrodita.. Ca putere dezlănţuită şi putere a morţiş oamenii caută să o folosească şi să o activeze pe zeiţă împotriva? duşmanilor lor. O mai putem cita şi pe egipteanca Sekhrnet. 80-82. Oxford. Lucrul acesta e vizibil în modul cel mai net la Kalî. concepute [ în esenţă ca fecioare de către lumea grecească. 35 L. Fecioara. voi. Tammuz and hhtar. Iunona lumii inferioare. pp. 223. în sfîrşit. acestea. cit. 169-l70.

adică în starea ei „virgină" şi abisală. Cf. de asemenea." [1337/38 C1345/46x01' ARHETIPURI DEMETRICE ŞI AFRODITICE. 266. pînă cînd ajunge să se manifeste în elementa-ftatea sa. Yoga della Potenza. fecioarele romane sacre păzitoare ale flăcării ce reprezintă viaţa. 7. 208 ZEI ŞI ZEIŢE. dezbrăcîndu-se de haine şi înaintînd goi. FECIOARA 207 deoarece zeiţei fecioare îi plăcea sîngele. Ca urmă rituală. Paris. Este nudul abisal afroditic.. se cerea să apară Isis. şi anume să arunce în Tibru douăzeci şi patru de păpuşi. care era zeiţă a războiului. procesul corespunzător este dezgolirea potentei feminine de toate formele sale. această din urmă zi. iar în sufism se vorbeşte despre tamzig. cercetat mai înainte. fulgor animas illustrans. ci doar iniţiaţilor tantrici de grad superior. ARHETIPURI DEMETRICE ŞI AFRODJTICE. Pemety. atunci se manifestă puterea lui super-fizică. 30. în această ordine de idei. quae sordes tollis peccati. şi cînd te afli dincolo de cele „şapte". Pe de altă parte. „nudă". sfîşierea veşmintelor în cursul extazului. în domeniul opus. care-l orbeşte pe Tire-sias. 115. cit. 44 45 Cf. III. în timpul dansului. acestea sînt comparabile în celălalt domeniu. în sfîrşit. în acelaşi context se încadrează faptul că preoteselor li s-a încredinţat deseori executarea unor sacrificii sîngeroase: aşa se obişnuia la gali şi în America Şi referitor la ritul arhaic practicat de către Vestale. BĂRBAŢI Şl FEMEI plet goală: la fel cum. vom încheia indicînd trăsătura specifică ce iese în evidenţă în epifaniile Marii Zeiţe ca Varunănî. fiind consemnată în calendar ca dies ganguinis. fu tonitru hostes constemas. utilizarea femeii complet goale nu e permisă tuturora. ca mater inviolata. au o tentă „durgică". Este inversul nudităţii uranice. şi. concepute ca tot atîtea veşminte sau învelişuri care trebuie lepădate. ţi prescripţia de a fi goi în timp1" săvîrşirii anumitor operaţii. ele sînt explicabile doar ea o transpunere în cazul ei a celor proprii Marii Zeiţe precreştine. Dictionnaire mytho-hermetique. se credea că iniţiaţii se unesc cu Marea Zeiţă42. chiar şi printre primitivi. ca bunăoară în Imnul acatist. nu mai puţin decît cele de hortus conclusus şi fons -sigillatus. ^lusld. goală. în opoziţie cu acela. Una din expresiile simbolico-rituale cele mai puternice şi mai sugestive ale acestuia e legat de un dans la origine sacru. îşi lasă o parte din podoabele şi veşmintele sale. să se unească cu ea fără primejdie de moarte sau pîn-gărire44. femeia semnifică tocmai această substanţă desprinsă de orice formă. VI. Aici ar trebui să examinăm şi semnificaţia nudităţii femeii divine sub aspectul ei de „DurgS". după o veghe misterioasă. din vechile invocaţii nu lipsesc nici trăsături amazonice. stare ce corespunde propriei naturi adevărate. 29. ft scurt. Şi dacă în Misterele greceşti viziunea imaginilor complet goale corespundea gradului suprem al iniţierii. în „materia primă" opusă. Simbolic vorbind. la fiecare dintre cele şapte porţi prin care trece. al nudităţii arhetipului demetrico-matern. quae sapientium cognitionem trans-cendis. pînă cînd atinge starea de completă „nuditate" a fiinţei absolute şi simple. se celebra de la 15 la 27 martie. întîlnim interdicţia sau tabuul nudului care se găseşte în anumite legende şi uzanţe. la fel ca în mitul lui Ishtar care coboară în infern şi. s-a reintegrat la rîndul său în propriul principiu. în substanţa sa „virgină" anterioară şi superioară oricărei forme. 40 41 Cf. aproape ca şi cum numai acestora le-ar fi dat să vadă abisalul. A. de cele şapte văluri. aşa-numitei epopteia. quae fidelium mentes illuminas. Un caracter similar aveau riturile orgiastice dedicate zeiţei Ma.. F. ritualul practicilor sexuale tantrice: femeia implicată apare în ele ca încarnarea prakrtl-ei. este nuditatea feminină abisală ce poate să şi acţioneze în mod letal: viziunea Dianei goale. cap. per quam excitantur tropae& per quam concidunt hostes. pe durata căreia omul se desprinde treptat de diversele determinaţii sau condiţionări. cea a Athenei goale. pînă ce se arată com4? Cf. adoratorii Demetrei se biciuiau între ei. Doctrina misterică a cunoscut simbolismul traversării celor şapte sfere planetare. în rit nuditatea feminină este gradat realizată. Evola. desprinsă de formă. a rămas ca relictă ritul diamastigosis -ei. 1758. ed. J. 27 martie. pp. ca principiu al fecundităţii. în invocaţia egipteană mai sus citată. I. cel al «naturii". 76. o idee asemănătoare poate conţine. op. să o posede goaiă pe Fecioară. ca o contraparte analogico-rituală. Hymns to the Goddess.abolirea acestora. adică în domeniul femininului cu. Plotin43 îi evocă tocmai pe cei care urcă treptat întru Misterele sacre. unindu-şi strigătele cu sunetul flautejor şi al timpanelor. Sărbătoarea Cibelei. FECIOARA 209 De aceste raporturi rituale ne vom ocupa însă numaidecît. a principiului care se încarnează. atribuit în Patrologia lui Migne (PG 92) lui Georgius Pisides: „Ave quae lucem ineffabiliter genuisti. în alte cetăţi greceşti. cit. care la Roma se inspira din cultul Marii Zeiţe. corporis mei medela. de pildă. De aici. Apoi. 43 Enneade. p. ianuarum paradişi reserratio. E evident că atributele teologice ale Fecioarei Măria în creştinism sînt * absurditate dacă ne referim la rolul pe care-l are în Evanghelii Mama lui Isus. splendidul" gratiae documentum. maxima hermetică potrivit căreia Mirele şi Mireasa trebuie să fie despuiaţi de toate hainele lor şi să fie bine spălaţi înainte de a intra în patul nupţial unde se săvîrşeşte mysterium coniunctionis 45. ed. Avalon. adică în virilitatea transcendentă. Deocamdată. pp. virgo potens. de dansul celor şapte văluri. Cumont. Aceasta e o divinitate indiană care a purtat succesiv . care-l ucide pe Acteon („Diana invulnerabilă şi ucigătoare"). cit. substrat posibil şi inaccesibil oricărei forme („prostituata") nu i-ar putea fi partener potrivit decît bărbatul care. De ziua aceasta sacerdoţii zeiţei se biciuiau şi se răneau. femeia divină şi substanţa primordială ascunsă sub formele infinite ale manifestării. Tocmai faptul acesta e sensibilizat de eliberarea progresivă a femeii. pentru ca sîngele lor să-i scalde altarul. prin asceză. opinia predominantă este că acestor păpuşi le corespundeau la origine victime umane. Poate că o semnificaţie analoagă putem surprinde în deja menţionata unire paradoxală dintre un ascet şi o prostituată în cadrul sărbătorii Mahăvrata: ca şi cum femeii reduse la „materia sa primă". cîteva observaţii despre aspectul magic al nudităţii rituale: cînd e restabiliţi starea elementară. Pînă şi unele atribute din litaniile canonice. al biciuirii adolescenţilor la Sparta de sărbătorile zeiţei. care este doar ea însăşi. 70-71. 117. quae piscinae refers imaginem.. pe lîngă altele. Les religions orientales dans Ie paganisme romain.

în dublul ei aspect de zeiţă ce coboară din cer şi de zeiţă care se. op. din ezoterismul ebraic. 11l-l12. iar Văruni sau Sură din epopos e „fiica" lui Varuna. în locul lui Attis. acestea ajungînd acum să desemneze principiul umed al procreaţiei. sălbatic şi elementar. aceasta indică limpede prezenţa unei limite.corelată şi cu Afrodita. se încadrează în însuşi fondul religiei Mamei. trebuie considerată forma telu-rico-poseidonică a virilităţii. a cărui contraparte continuă să rămînă feminitatea afroditică în toată labilitatea ei (Afrodita.. J.. după cum e bine ştiut. fie forma superioară de beţie transfiguratoare şi luminoasă. Das Muterrecht. care se celebrau toamna. un motiv central al dionisismului orfic. Dionisos e aso— ciat cu Hefaistos-Vulcan. conexiunea dintre Vărunî şi băuturile îmbătătoare este certă (în asemenea măsură încît. Hymns to the Goddess. alături de Cibele îl găsim şi pe Sabasios. avem principiul demetric sub forma figu-l rilor feminine ca „soţii" legate de un zeu prin legătura mono-] gamică sau monoandrică: substanţa. ci ca astrul care moare şi reînvie. lumina lui nu e încă lumina fixă şi abstractă a fiinţei pure. fugitiv. are caracteristici de fide-litate apte să-i ascundă natura originară (Marea Zeiţă Hera). în Iran. Şi poate ar trebui amintită şi zeiţa egeeană Doamna noastră a Mării şi Stella Maris. în opoziţie cu Marile Mistere Eleusine. aşadar. Bachofen. dar în realitate conţin semnificaţii profunde49. zeiţa „sub formă lichidă" — e sinonim cu a bea băuturi de acest fel). ed. *" DIFERENŢIERI TIPICE ALE VIREJTĂŢII ÎN MIT 211 . ca soţie necredincioasă a lui Hefaistos). rămîne imobilizată în caracterul ei i fluid. Chiar în imnurile austerului Sankara zeiţa este asociată cu băuturile îmbătătoare. prin. în unele texte a bea devl văru/u" — manifestarea zeiţei. cit. Pe un plan ceva mai înalt. Soarele. a principiului olimpic pur. de „zeiţă cu porumbiţele".♦ -r. 47 Cf. 41 Cf. BĂRBAŢI ŞI FEMEI Ca ultim punct. 290-291. Lewin). a simbolizat principiul elementar. §§ 76. stă pe cornui lunii sau chiar pe şarpe. Cu acesta ar putea sta în legătură şi diviziunea existentă în Misterele antice ale Mamei. în prima dintre aceste mitologeme. asemeni lui Nahash. şi de «zeiţă cu şerpii" şi cu panterele pe de alfa48. examinînd substanţa sau potenţa cosmică în| aspectul sau în situaţia în care este legată de o anumită formă şi în j care. incoercibil. cola. 139. Termenul Vărunî desemnează efectivîn păli fie o licoare îmbătătoare. în acest arhetip divin se fixează. 109. ne putem referi la divinităţi care constituie'oarecum contrapartea formelor de manifestare ale principiului feminin în aspectul lor pur afroditic. 34. sălbatică şi menadică. Civilisation egeenne.■-*"—^ . zei masculini muritori pe care Zeiţa nemuritoare îi face mereu-să reînvie (într-adevăr. cit. a apelor şi a băuturilor ameţitoare. 46 Przyluski. este.. şi ea le oferă zeilor veselia şi ebrietatea. în faptul că şi atunci cînd Dionisos devine un zeu solar.ridică din regiunile infernale.! plecînd în esenţă de la mitologemele create de Antichitatea mediteraneană în jurul figurii lui Dionisos prin intermediul unor asociaţii care la prima vedere lasă impresia unui sincretism dezordonat. Dezvoltarea ulterioară a seriei examinate aici comportă trecerea la alt complex mitic. pp. 210 'ZEI ŞI ZEIŢE. de altminteri. Iar această beţie poate cunoaşte fie forma inferioară şi elementară. ni se înfăţişează x> dislocare a simbolismului Apelor. nu e considerat sub aspectul său de lumină pură şi imutabilă. Glotz. în raport cu concepţia pur falică a virilităţii: zeul este bărbatul considerat sub unicul său aspect de fecundator al substanţei feminine şi. 110. prezentîndu-se ca o divinitate a cerului. ci e soţia divină ca „fîntînă sigilată" care. Creştinismul a fixat în chip neclar acest de-al doilea aspect în figura Fecioarei Mame care se ridică deasupra tuturora. pe de o parte. mai mult sau mai puţin în aceeaşi perioadă a unor variate serbări orgiastico-telurice. apoi cu Soarele şi cu Apollo. în sfîrşit. cit. avea o origine divină (L. dintr-un punct de vedere. şi unul dintre numele Marii Zeiţe46. potrivit tradiţiei. Dar dacă Dionisos în mit continuă să rămînă chiar şi în aceste forme întovărăşit de figuri feminine nu lipsite de o legătură cu arhetipul Marii Zeiţe. 58-59. fie o femeie beată sau posedată. cit. Dionisos a fost asociat fie cu Poseidon. punînduse exact în situaţia lui Attis şi Tammuz. în cadrul cărora micile Mistere sînt cele ale Persefonei din infern. în felul acesta. soarele apune şi răsare. conceput drept cursul Nilului care o umectează şi o fecundează pe Isis în calitatea ei de glie neagră a Egiptului. ed. care.fecioara" şi „Prostituata". Avalon. oarecum subordonat acesteia. atunci. aici. p. înălţarea pe planul moral al arhetipului. ■ -'•*■■ . ţine cupa sau e beată ea însăşi47.numele de Vărunî sau de Sură. care. şi se celebrează primăvara. a zeului uranic masculin. O epifanie mai elevată a principiului masculin este văzută de Bachofen în împrejurarea în care Dionisos se înfăţişează deja ca o natură luminoasă şi cerească prin corelarea sa mai întîi cu Lunus. întrucît e vorba de un foc terestru încă tulbure. zeu al focului subpămîntean. zeu al Apelor. în aspectul demetric-matern. . Mahănirvana-tantra. pp. dionisiacă. identificat adeseori cu Dionisos): în acelaşi fel. 26-28. ca limită inferioară. Mai întîi. O asemenea morfologie a fost parţial schiţată de către Bachofen. în timp ce Sură.. fie cu Osiris. în India. nu mai e . cosmic. dincolo de acela care-l are . ca atare. La acest nivel. E interesant că printre incaşi regina îşi lua numele — Mama luca — de la acela al unei substanţe Producătoare de beţie. -*•-■« —i - "*. Tocmai aici avem. nume dat aceleiaşi divinităţi în epos. X. acestei situaţii ontologice îi corespund perechile divine5 sexuate şi un raport de relativă armonie şi echilibru între cei doi. Diferenţieri tipice ale virilităţii în mit Dacă vrem acum să examinăm figurile tipice ale mitului care încarnează principiul masculin. focului subpămîntean ne duce doar cu un pas mai departe. ed. care. apoi în aspectul „Durgă" şi. limită perfect vizibilă. înj mit. J. al «dorinţei. Trecerea la zeul 49 Despre tot ce urmează. cf. aspectul femininului ca principiu şi cauză a beţiei.

tinereţea veşnică. Cît despre „natură". zeu al „formei pure". desprins de elementul teluric şi chiar de raportul său cu zeiţe subzistente în unele variante apocrife ale cultului său istoric. la cea apolinică sau olimpică. la cea dionisiacă în sens restrîns şi. se face totuşi prin aceasta o translaţie către figuri ce încarnează o virilitate care nu mai e doar falică sau dionisiacă în sensul promiscuu şi elementar. a „Fecioarelor" ambigue. Aşa curii s-a menţionat mai sus. că mama e doar „doica" lui50. BĂRBAŢI ŞI FEMEI Mai sus decît Heracles. şi aşa mai departe. Elementul de joncţiune poate fi recunoscut în ipostaza lui Dionisos ca adversar şi învingător al Amazoanelor. e drept. ci eroică. Principiul masculin. „puritatea" sau simplitatea uranică dominatoare (periculoasă pentru femeie: a-l vedea pe bărbat în starea aceasta de nuditate poate însemna. ea reprezintă fiinţa pură în sine. Nu există nici o doctrină metafizică şi tradiţională completă care să fi considerat Diada. deoarece. pe lîngă faptul că reafirmă ordinea „potrivit dreptăţii" dintre cele două principii. cînd acesta a încercat să aprindă în el o dorinţă sinonimă cu nevoia. dacă pe de o parte. în 'Eschil. ginecocratică (asupra: importantului simbolism al cămăşii lui Nessos vom reveni) se plasează reprezentările virilităţii ascetice şi apolinice. a fost conceput fără mamă şi „născut din sine". în calitatea sa de divinitate cultuală. Heracles este şi el un învingător al Amazoanelor. în Olimp. în relativitate. seria poate avea drept. tradiţia extrem-orientală. căruia textele îi atribuie o frumuseţe eroică severă şi maiestuoasă. Tantrismul cunoaşte Nirguna-Brahman-ul sau alt principiu echivalent. în curgerea formelor (la Plotin. Şi Siva a avut însă deseori un atribut similar: digambara. Apollo. în calitate de principale diferenţieri tipice ale masculinului: centre de mitologeme ce pot fi regăsite în nesfîrşite variante şi transpuneri. Apollo apără-principiul opus celui al maternităţii fără soţ. Dincolo de orice luptă ascetică. ca replici la lumea Mamelor telurice. Dar ţn simbolul apolinic există ceva mai mult: ceva ce. zeul iubirii.ca punct suprem de referire în viziunea asupra lumii.în centru pe Dionisos. Chiar dacă Ares — Martele grecesc — are încă trăsăturile virilităţii sălbatice. prin urmare. fiinţa transcendentă. dar şi celui al feminităţii demetrice sau afroditice. femininului indeterminatul materiei plastice şi nelimitatul.. Aici poate fi luat în considerare. divinitatea nudă şi luminoasă purtătoare de sceptru a panteonului indo-tibetan: aici nuditatea ajunge să exprime o semnificaţie opusă celei a nudităţii feminine abisale. fiindcă a izbutit să-l trăsnească pe Kăma. celor două principii nu li se poate recunoaşte o demnitate egală. cu lipsa. I iri212 ZEI ŞI ZEIŢE. după ce a izbutit să găsească drumul către grădina Hesperidelor şi să culeagă de acolo mărul de aur. a imutabilei lumini uraniene. în plus un duşman al Mamei (al Herei. fiinţă şi potentă a vieţii. o soţie. în calitate de Logos). pe Parvatî. (XTteipov-uirîn judecata lui Oreste.fimj. a fost considerat. iar nu în aceea de principiu metafizic: Siva care. zeu doric „geometrizant". în perioada alexandrină. Spre a trata mai sistematic aspectul acesta special. ca şi în trădarea Afroditei care se uneşte cu Ares. revenind la temele greceşti. ca întrupare a Vouţ-ului olimpic. şi ca marele ascet al vîrfurilor. cu toate că rămîne în posesia principiului lor. potrivit mitului. adică „Cel gol". cunoaşte „Marea Unitate". reprezintă şi întrupează acest Unu în procesul manifestării universale. deoarece masculinului şi formei le este proprie determinarea. abisale. libere de asemenea condiţionări). 35. deoarece era zeul riturilor orgiastice. Astfel. . în fine. limită superioară manifestarea apolinică a virilităţii pure: Apollo. în afara Diadei Siva-Sakti. o obţine drept soţie pe Hebe. pe de alta. Tai-I sau Tai-ki. fără a-i suporta însă constrîn-gerile. amazonice şi distructive. car& are. Aceasta e statuarea şi reconfirmarea raportului pe bază metafizică dintre eternul masculin şi eternul feminin. în tradiţiile cele mai diferite. Ca atare. uneori chiar terifică. pierderea lui pe vecie. simbol corelat tot cu Mama (merele îi fuseseră dăruite Herei de către Gaia) şi cu forţa vitală. legătură de care se detaşează. ale cărui munci îi simbolizează viri litatea eroică şi. Masculinul şi femininul în manifestare în expunerea precedentă am mai trecut. El susţine că tatăl MASCULINUL ŞI FEMININUL ÎN MANIFESTARE 213 este cel care zămisleşte cu adevărat copilul. reflectă Unul. Siva însuşi. categorii sau forme divine. a zeiţelor demetrice şi. Siva sau fiinţa ca membru al Diadei. cu setea şi dependenţa (în mitul indian a fost readus la viaţă de către Siva la rugămintea unor divinităţi — ca Ratî — ce personifică însă forme ale experienţei erotice pure. aşa cimi Herculele roman e în conflict cu Bona Dea). într-o anumită măsură. pentru ea. ca element de racord. în sfîrşit. într-o asemenea raportare. conduce în fond dincolo de întreaga lume a Diadei. dincolo de yin şi de yang. 658-666. cc|rr|TG)p şi ouncxp'oriq: Apollo. de la considerarea statică a masculinului şi femininului ca principii. Şi tipul care reprezintă cea mai caracteristică încarnare a lui este Heraclesul doric. să ne oprim la treapta virilităţii falico-telurice. Plotin vorbeşte despre Unul superior şi anterior dualităţii divine vouq şi \>Xr|. altă cunoscută temă a eposului mitic). yang. zeul războiului. nu doar într-un singur punct. la aceea dinamică a amîndu-rora ca puteri aflate într-un raport variabil una cu cealaltă. a fost echivalat cu Dionisos. trebuie să facem mai înainte o importantă precizare. virilitatea îşi are apoi o mani-. festare tipică în Heruka.

întîlnim prevalenta „societăţilor feminine" şi predominarea femininului asupra masculinului. mitul platonician în care Poros. potrivit tradiţiei respective. învingerea rezistenţei opuse de forţa feminină constrîngâtoare sau îndrumătoare către ilimitat. Calea Mîinii drepte şi Calea Mîinii] stîngi52. pe cînd eu sînt în existenţă. ci ai unei multitu51 Aceasta se reflectă oarecum şi în mitul biblic potrivit căruia Eva derivă din] Adam. între yang şi yin. Condiţia în acest scop e depăşirea punctuldi de cotitură. cît şi al sufletului). a fiinţării cvasi-pentru-sine a Sakti-ei cosmogonice) şi la concepţia cores33 Coipus Heimeticum. beat şi fără cunoştinţă. înţeleasă ca reunirea SfînhS lui cu Shekhina sa: nunta Sfîntului cu Shekhina va restabili unitatl Numelui Divin distrusă o dată cu căderea. „fiul" fiinţei tranB cendente) şi la readucerea ei în lumea Luminii55. a fost plămădită cu o parte din Adam. it. avînd prin urmare o j „realitate secundă"51. Dogme et rituel de la haute Magie. astfel înfl formula pe care Hassidimii o rostesc înainte de împlinirea oricărei porunci este: LechemjichudKudscha. Dim-j potrivă. în masculin. şi acum îi devenise soţie. prima fază a manifestării nu poate fi caracterizată altfel | decît prin eliberarea şi acţiunea puterii feminine trezite. La asta ar trebui să ţifl tească. ne-am referit deja la concepţia kabbalistică despre exilul Shekhinei. Sub o formă mai generală. oricît ar părea ele de abstracte. furnizează în realitate fire conducătoare fundamentale pentru a ne orienta în studiul oricărei realităţi. Putem releva că îndărătul diferitelor figurări ale mitului „căderii" se ascunde în mod frecvent ideea unei identificări şi pierderi de sine a principiului masculin în acela feminin (sau „cosmic") pînă la asumarea modului de a fi al acestuia din urmă. „bărbaţilor" şi femeilor. iniţiator al oricărei deveniri. concepţiile expuse. Lunii care anterior fusese o prostituată. recăpătarea cunoştinţei (în termeni soteriologici: „mîn-tuirea". orice precept sacru. în pravţttl-marga despre care am vorbit cîndj ne-am ocupat de cele două căi. E cazul să subliniem aici că aceste faze diferite trebuie concepu-^ te nu în termenii unei succesiuni temporale. poate să se] dizolve sau să se risipească în ilimitat ori poate fi treptat preluată | şi dominată de către principiul opus în forme şi situaţii în care I acesta are tot-mai. Acesta e posibilul arc ascendent dincolo de punctul cel mai de jos al ciclului. ca zeu adică al „trans-cendenţei". între Cer şi Pămînt. superioritate ce se va menţine de-a lungul! întregii faze pe care o putem numi descendentă sau emanativă. Roma. imediat după care avem un punct ] de cotitură. deoarece predominanţa unuia sau a celuilalt principiu dă loc sexuării (ca sex atît al corpului. ceea ce se poate pune în legătură cu Calea Mîinii stîngi şi stă sub semnul lui Siva. respectiv. pînă la obţinerea unei posesii complete. careM dincolo de orice existenţă. este pe deplin clar."53 Trezirea. ed. în j 7rp6o8oţ-ul plotinian. MASCULINUL ŞI FEMININUL ÎN MANIFESTARE 215 dini de situaţii posibile. din Ghoza lui Marcus ne rămîne acest fragment important: „Eu sînt fiul Tatălui. femininul Diadei primordiale] şi totuşi nu pe . BĂRBAŢI ŞI FEMEI termeni teologici se poate spune că ea nu este un principiu coexis-J tent cu Dumnezeu.!. purtat de feminin.mult supremaţia.sau de ruptură. în istorie şi în epocile ei. aceasta. Eu am venit [în existenţă] pentru a vedea [lucrurile] mele şi nu ale mele [posesive care se referă la masculinul şi." 52 în natura. îmbrăţişîndu-se cu cpuGiţ. ci derivă din Dumnezeu. transparente asupra devenitului. este dominat de somn. Ar lua prea mult timp să trecem în revistă miturile care au dat expresie acestui context. 216 ZEI ŞI ZEIŢE. este ruptura de nivel „cosmic". Contextul sinfl bolic pe baza căruia Simon Magul demonstra încarnarea Sophiei în femeia pe care o avea alături de el. dar şi sub. această situaţie metafizică se reflectă în faptul că cu cît coborîm mai mult pe scara biologică. cel al divinităţilor creaţiei şi păstrării (Brahma şi Vişnu). arc în care ne îndreptăm> către ceea ce în termeni creştini s-ar putea numi „împlinirea timpului". în structura şi în spiritul cultelor. obţine superioritatea asupra principiului fiinţei \ pure şi al identicului. Există situaţii ce se regăsesc pretutindeni: în cosmos şi în perioadele acestuia. ca în ideea că numai -bărbatul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. ontologică sau metafizică. pînâ la o sinteză superioară-ce reproduce oarecum unitatea primordială. Bunăoară. Astfel. o preeminenţă de drept. în care totul va fi readus ■ rădăcina sa originară — stare. în Elena (Selene. simbol al stării de „ruptură" u<n domeniul potentelor divine (este faza autodizolvării. de criză.! tocmai prin aceasta. cînd a celuilalt principiu.•ţ ■#■ - 214 ZEI ŞI ZEIŢE. care pentru fiinţa pură nu poate însemna decît aproape o stare de amnezie. a 2-a. Sakti. ale civilizaţiilor şi ale societăţilor însele. Eliphas Levi. dintre civilizaţia androcratică şi civilizaţia ginecocratică. cea ascendentă sau âivaică. al masculinului faţă de feminin. Această fază se dezvoltă pînă la o limită marcată de un 1 echilibru al celor două principii. E ceea ce se întîmplă cu necesitate în prima fază a manifestării. BĂRBAŢI ŞI FEMEI punzătoare despre Sabbath-ul etern. vouq-ul care. Potenţa. este devorat de întuneric. cu raporturi felurite între masculin şi feminin. ceea ce nu vrea să spună că celei dintîi i-ar corespunde întotdeauna şi o preeminenţă de fapt. cu o predominare cînd a unuia. „salvarea") se va putea produce în situaţiile din cea de-a doua fază. De aici. pe cînd prima fază stă sub semnul Sakti-ei. în Corpus Hermeticum găsim formularea următoare: „Deşi mas-culin-feminia(androgin) ca Tatăl [ca „Unul" al cărui reflex este masculinul] şi superior somnului. trad. în indivizi. între formă şi materie. în acestea din urină potrivit opoziţiei dintre civilizaţia Tatălui şi civilizaţia Mamei. înecul lui Narcis etc). berich Hu uShehkhnte („în nfl mele unirii Sfîntului — binecuvîntat fie El — cu Shekhinah lui")M în gnosticismul creştin întîlnim tema peripeţiilor Sophiei coq mice în lumea inferioară pînă la căsătoria cu Cristos (cu Logos™ adică cu acela care reflectă sau „poartă" Unul.. 15. de întunecare (avidyă indiană. 1949: „Femeia iese din bărbat aşa cum natura iese din Dumnezeu. astfel se înaltă Cristos singur la cer şi o ia acolo şi pe Fecioara Mamă. se uneşte cu Penia. care. dintre instituţii bazate pe dreptul patern pur şi civilizaţii matriarhale. Cf.

naşterea zeilor în celălalt (se referă adică la situaţiile create je faza descendentă şi. V. D. După Bereshit Rabbă (I. apoi Adam îi dă numele de Eva (viaţa. el ni se înfăţişează. exegeza kabbalistică a Facerii are aceeaşi temă. se poate raporta fie simbolul hermetic al „fiului care o zămisleşte pe Mamă". In ce priveşte primul punct. trad. „cel care nu poate fi spart". cărora le-a dat naştere prin disociere fiinţa originară. vorbind despre tradiţia extrem-orientalâ. deoarece în 59 60 Corpus Hermeticum (Poimandies). acest îndemn e explicat de către Leone Ebreo prin impulsul celor două părţi. se vorbeşte despre două statui ale unor bărbaţi goi şi itifalici (cu falusul erect) aflate în templul din Samotrace. Cu referire la mitologia clasică. în textul acesta. cap. ne referim şi-l numim „misterul Treiului". Coşbuc — n. 8. 116. a trecut la Scotus Eriugena. Leone Ebreo (Jehuda Abravanel) se va referi de altminteri în mod explicit Ia Platon. MASCULINUL ŞI FEMININUL ÎN MANIFESTARE c 217 az. ed. unit cu Doiul feminin. în care nu există nici un fel de diviziune. Că bărbatul va lăsa pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia. acesta este* misterul însuşi la care. Exceptînd I deja menţionata doctrină despre Shekhina. Femeia scoasă din Adam poartă numele de Aisha. Ban. femeia de alta59. Aici se vorbeşte despre bariera îndărătul căreia se găseşte. despre Adamas. omul primordial e androgin. după cum. 1950. 30. p. pp. însufleţită de sămînţa celui dintîi bărbat. Scholem. Djaloghi d'Amore.] însemnătatea unor asemenea tradiţii stă în faptul că în ele se stabileşte o relaţie directă atît cu lumea Misterelor antice. p. 9-l5. Aceeaşi înţelepciune. va concepe din nou prin mijlocirea sămînţei trupeşti a acestora. 111. ale Oceanului. Langer. Adamas. despre „Fecioara. ale Apelor. La science de l'amour. în fiecare om. de unde. unită cu un al doilea bărbat [acesta ca reprezentant al bărbatului primordial care a fecundat iniţial substanţa-viaţă]. cea care este căutată. se întîlneşte aceeaşi istorisire platoniciană despre fiinţa tăiată în două părţi.-a fiului tău fată". Praga. în al treilea rînd. M. neschimbată. ed. trad.247. unde e Mariarn. respectiv. > 55 Mead. prin Ars Regia. Eriugena arată ca „diviziunea substanţelor îşi face începutul chiar în Dumnezeu şi se defineşte printr-o coborîre progresivă pînă la acel punct care reprezintă diviziunea în bărbat şi femeie. Paris. e readusă la starea de Fecioară. şi S.. Erotik inder Kabbala. de înţeles pe plan metafizic. în Evul Mediu şi pînă la începutul epocii moderne." Fiinţa produsă de curentul împins din nou spre înalt e numită „omul androgin. se vorbeşte apoi despre dubla direcţie. 57 Philosophumena. G. Dar eu îmi trag naşterea din acela care e dincolo de existenţă şi din nou mă întorc la principiul din care am provenit. al căror efect e naşterea oamenilor într-u 54 Cf. relatată de Irineu57. omul lăuntric. Les grands courants de la mystique juive. ca principiu al reintegrării]. Acest motiv de origine misterică nu a fost străin nici cercurilor patristicii greceşti. 56 ApudMead. apoi natura muritoare de jos. cea vie). 307. „căzut într-o lucrare de lut şi cretă". cit. despre fluxul şi refluxul în sens opus. motivul pe care l-am găsit izolat la "'aton şi care ne-a servit ca bază de înţelegere a metafizicii ero-sului — mitul androginului —. pp."58 ki esenţă. 293. „a uitat totul". [femininul. G. BĂRBAŢI ŞI FEMEI într-un context cu caracter de universalitate şi care se defineşte pe| un fundal cosmic. pentru că prin ea se poate întoarce la unitate60. II. cit. Langer. 218 ZEI ŞI ZEIŢE. în sfîrşit. prin care Unu. cf. în timp ce ele ne oferă posibilitatea de a ne aPropia şi mai mult de o lume de acţiuni şi realizări. Nu va fi pesemne lipsit de interes să furnizăm. şi se spune: „Mai întîi e natura fericită a omului de sus. 26)."56 Diversele faze sau situaţii sînt bine indicate în învăţătura mistică. revine la sine însuşi. 6-7. Corpus Hermeticum cunoaşte starea androginei originare carn la un moment dat — se spune: „timpul fiind împlinit" — ia sfîrşit. Fragmente of a Faith Forgotten.. probabil prin intermediul lui Maxim Mărturisitorul. cit. 417 şi uim- . 1911. încercînd să-i apropie doctrina despre androgin de mitul biblic al căderii omului primordial şi pâstrînd interpretarea plato-" niciană a densului mai profund al oricărui e/os. I. astfel încît „domnia femeii" ia sfîrşit).de-a-ntregul ale mele [în faza emanativă]." [„Fecioară mamă. cît şi cu tema androginului. cit. mai tîrziu. 28l-282. integrat 3! Pemety. care e [replica mea] feminină. 309. 61 More NevoMm. aşadar. iar cealaltă ca imaginea bărbatului renăscut „care e întru totul de aceeaşi natură cu cel dintîi". La rectificarea sau transmutarea polarităţii femininului. pp. Per-nety va vorbi despre „Prostituată". CarameUa. alcătuind cu ea un singur trup — aşa cum se spune în Biblie —. o documentaţie suplimentară. II. âfl fiinţei „care într-o privinţă e unu. pentru că e scoasă din Aish (din bărbat). cel ce este în fiecare". aducînd în sfîrşit pe lume un copil hermafrodit ce va fi obîrşia unui neam de regi atotputernici. şi care. I. e neamul celor fără de rege care a urcat acolo. fiindcă sînt ale Sophiei. apa£VO0T|Âvţ. \ atunci1 iau formă bărbatul de o parte. figlia del tuo figlio. pp. şi motivul. Dict mytho-heimet. omul care se trage din arhetipul ceresc. 62 Leone Ebreo. De aceea şi reunificarea substanţelor trebuie să înceapă în om şi să reparcurgă aceleaşi trepte. Adamas. 1929. pp. ed.. Die Erotik in der Kabbala. 1923.522. Paris. se va perpetua în tradiţia hermetică. în altă privinţă e doi". implicată în aceasta. Peladan. Adamas. de a recompune unitatea primordială. zis şi „piatra de temelie" şi „omul glorios". întrucît cei doi „au apărut din despicarea aceluiaşi individ"62.! în această privinţă. şi ea le-a făcut pentru sine.. I. op. ed. căruia îi datorăm o formulare vrednică de a fi relatată. defaza în care Apele sînt oprite : «i readuse în sus. pînă la Dumnezeu. identificată cu Luna care. 408. fie ciudata expresie dantescă referitoare la Fecioară: „Vergine Madre. interpretate una ca imaginea bărbatului primordial.. şi care. şi la MaimdB nide61.

II. în scopul de a-l supune69. plantă considerată pe atunci androgină. are nevoie de F Asupra învăţăturilor practice sau susceptibile de aplicaţii practici în termeni de magie sexuală.. pe linia aceleiaşi tradiţii. p. cu mai mare aderenţă la tradiţia iniţiatică în care acesta se formase încă înainte de apariţia creştinismului. De aici contrapartea eshatologică: „După reunificarea fiinţei umane . 2. tema hermafroditului are o prezenţă vizibilă în picturile sale. Bărbat-Femeie.. Ibi<L. în cele mai semnificative dintre el. încă din textele elenistice. BĂRBAŢI ŞI FEMEI acestei literaturi ce se întind pînă într-o perioadă relativ recentăjB acordat o mare importanţă enigmaticului simbol al Rebis. la fiinţa androgină ce reunc sine cele două naturi. II. scindate din punct de vedere sexual în unitatea sa originară. Scholem. solarul şi lunarul Dintre toate. Potrivit Kabbalei. al coruptibilităţii şi al separaţiei pămîntescului de «resc (ii. Introduzione alia Magia. dar îi citează în acest sens pe Maxim Mărturisitorul. von Baader (Gesamm. Astfel Eriugena ne învaţă că „dacă primul om nu ar fi păcătuit. ed-voi. Toate acestea ne conduc la o doctrină ezoterică învecinată cu metafizica sexualităţii umane. nici femeie. voi. demonicul provine tocmai din elementul feminin68 şi. II. Christo indutus. zăcînd în întuneric. ci pe unul ontologic. II. care însă nu trebuie înţeles pe un plan moral. referitoare la acestea. 9. cea care. încă de la început. e raportat adică la „cădere" (s-a văzut mai sus cărui lucru. I. natura sa nu ar fi suferit diferenţierea sexuală". p. pp. Mai explicit. H. cu adagiu]: Etiam mundus renovabitur igne. a fost preluat pe plan operativ de tradiţia hermetico-alchimică. ca deosebit de sugestivă. 51. 6. III. II. Cf. şi care. F. putem releva următorul fapt: e greu de negat existenţa unui ezoterism la Leonardo da Vinci. 65 Ibid. aşadar. Despre demonia femininului. Eriugena se bizuie pe tradiţia ce-şi are originea în mediile misterice mai sus menţionate. în sfîrşit." •i 220 ZEI ŞI ZEIŢE. 8." Ca la Platon. Tendinţa demonică a . aproape ca o siglă. figifl androgină corespunzătoare Epigramei XXXIII din Scrutinium cam micum al lui Michel Maier. aceeaşi temă e oferită în planşa III din aceeaşi lucrare. cu textul explicativ: „HermafrodituH asemănător unui mort. că această diferenţiere a survenit numai o dată cu căderea63. Ei bine. La Scotus Eriugena este notată şi ideea că din scindarea sexelor ar Pr°veni faptul „terestrităţii". în om. 6. 312 şi urm. Lipseşte orice referire la eros ca instrument posibil al reintegrării sau la vreo practică concretă. cit.MASCULINUL ŞI FEMININUL ÎN MANIFESTARE 219 g] totul e unul [ceea ce echivalează cu nivelul Unului plotinian. va urma reunificarea tărîmului pămîntesc cu paradisul la împlinirea timpurilor. La Scotus Eriugena asemenea vederi au doar un caracter doctrinar teologico-eshatologic. referitoare la Sfîntul Ioan şi Ia Bacchus (Dionisos). principiului „materiei" sau al „Apelor". et eum imitans). 12). 4. la înviere. în partea ei centrală se găseşte acel Rebis. nici femeie. 66 Ibid. iar nu în cele ale unui proces emanativ de tip cvasispinozian. vom mai spune doar că. din principiu & 67 68 Despre istoria simbolului hermetic Rebis cf. redusese esenţa Marii Opere la unirea masculinului cu femininul. metafizic vorbind. potrivit căruia Cristos ar fi unificat în propria-i natură sexele divizate şi. dacă n-ar fi distrus-o cedînd "T6'' "e' ar ^ dominat 5' spiritul cosmic în sine şi în afara lui şi ar fi devenit n: suveran efectiv al lumii exterioare. 12. cu referire la tendinţa naturală proprie principiului saktic. ACUPLAREA INVERSATĂ 221 şa cum în tradiţia egipteană personificarea forţelor antisolare este In mod preponderent feminină şi Isis însăşi are uneori acest caracter. imitîndu-l pe Cristos" (Homo binarium repellens. Avem în schimb motive să credem că misterul androginului. deşi s-a născut şi a murit bărbat"65. II.ului făcînd aluzie la „fiinţa dublă"."64 Cristos ar fi anticipat această reunificare şi restaurare a demnităţiHontologice originare a fiinţei. şi la Eriugena motivul metafizic este prezentat în termeni morali. planşă care înfăţişează „piatra filozofală". „nu ar fi fost nici bărbat. S-ar putea lesne aduna alte date provenind din diverse tradiţii despre acest aspect al femininului. vom reveni la momentul potrivit. cu cel al Marii Unităţi extrem-orientale etc. manifestarea fiindu-i considerată în aspectele sale dinamice şi dramatice. cînd ea nu era nici bărbat. 14. găsim în ele. potrivit daoismului chinez.]. ca în legenda în care îi sînt atribuite trăsăturile unei vrăjitoare ce-şi însuşeşte cu viclenie „numele puterii" lui Ră. asociaţia stabilită de către Scotuj Eriugena între Cristos şi androgin reapare în Khunrath. în plan II din al său Amphitheatrum Etemae Sapientiae (1606) îi vedem pe Adam-Eva regenerat sub figură de androgin. Prin graţia mîntuirii însă a devenit şi omul capabil să îndeplinească virtual aceeaşi lucrare66. masculinul şi femininul. motivul căldăruşei {Aquilegia vulgaris). Werke. ca şi în prelungirile 63 64 De diiisionibus naturae. 36. Simbolismul acuplării inversate E ştiut că în tradiţiile multor popoare principiul feminin a fost asociat nu numai cu principiul unei „seducţii". ci pur şi simplu fiinţă umană. enigmatic. dar şi cu elementul „demonic". potrivit destinaţiei sale. îi corespunde acest concept: situaţieiontologico-dinamice proprii fazei descendente sau emanative). Soare-Lună. Mai mult. 9. DESPRE DEMONIA FEMINISMULUI. Unificarea creaturilor începe. Pentru a încheia digresiunea. II. în literatura medievală. op. putem menţiona. cu legenda: „Omul care respinge binarul [Diada] îmbrăcat în Cristos. 303) va spune că 'ca Adam ar fi fixat în sine natura de androgin.

vlrya. care poate conduce dincolo de tărîmul devenirii. LXXXK şi Cf. la ceea . „oprind curgerea". dar barează. în aceste culte. ale Aste-rothei. prin confundarea lui cu substanţa feminină făcută din dorinţă. în ceea 69 70 Cf. Conform polivalenţei proprii. bărbatul o depăşeşte prin spirit"._. îşi celebra propriile Mistere de la care. figurat. „Orgia sacră" celebrată sub semnul acestei zeiţe ducea la o beţie extatică devirilizantă. al sanisărei. profane şi sociale. ed. în terminologia tehnică tantrică şi a haţha yogăi. fără a face însă o raportare istorică riguroasă la fizionomia efectivă a instituţiilor sacre din Antichitate. în formele degenerate ale acestui cult. Exact aceasta e semnificaţia pe care o are. dar nu atît pe planul material şi uman. I N —» V. Aici ni se prezintă prin urmare tema-unei „implacabilităţi" a principiului feminin şi a unui „război aţi sexelor" pe un plan anterior şi superior faţă de tot ceea ce poată avea asemenea trăsături în domeniul relaţiilor pur şi simplu umanei şi individuale. îi spune că drumul mai departe e tăiat şi-l ispiteşte cu o hrană cerească73. Astfel s-a putut vorbi de o „moarte aspiratoare" pe care bărbatul o suferă prin femeie. în« opoziţie cu cea a spiritului). castrîndu-se şi îmbrăcînd veşminte femeieşti. în legătură cu semnificaţiile care. J. cîtf pe un plan ocult. bunăoară. nelipsită. care pot fi astfel desemnate. în general. expresia vîrya. în dionisismul preorfic. în legendele-eroice. S. cît şi îa formele „cereşti".» 222 ZEI ŞI ZEIŢE. ale Artemidei din Efes înseşi etc).: L'Angelo della Rnestra d'Ocd-dente. ci prin cea luală (Das Muteprecht. mistii să-şi aducă drept jertfă zeiţei principiul virilităţii în însăşi expresia sa fizică. Urm. pentru bărbat. într-un context mai general. accesul la ceea ce se află dincolo de viaţă. curent în cadrul căruia predominanţa elementului feminin era semnificativă şi care. Bachofen scrie: „Femeia aduce •tea. există şi alte aspecte care se situează pe aceeaşi linie prin dominaţia pe care femeia dionisiacă o realizează în confruntările cu simpla virilitate falică. iniţiatic. ea desemnează virilitatea în sens eminent şi transcendent. pp. CM „ştergerea din Cartea Vieţii" — viaţă. se putea întîmpla ca. BĂRBAŢI ŞI FEMEI *■■'-« „ ce priveşte procreaţia şi subordonarea faţă de carne şi dorinţă. The Hindu View of Life. ci mai degrabă pe baza unei definiţii morfologice generale. sau tinde să bareze.). aşadar. într-o încadrare dualistă. 0 . Londra-New York. Or. în asemenea măsură încît. Prin aceasta i se manifestă „demonia" esenţială! ' funcţia antagonistă. despre care am vorbit deja în repetate rînduri72. DESPRE DEMONIA FEMINISMULUI. de o legătură cu teoria potrivit căreia bărbatului ca atare. luată într-un sensl superior. Radhakrishnan. orientată către menţinerea acelei ordini pe cărei gnosticismul a numito. anterior Diadei.. 1895. The Book ofthe Dead.ogia tehnică budistă. Wallis Budge. la ea ce în natură este superior naturii şi ar avea în mod virtual iterea de „a reda un sens ascendent curentului" şi de a rupe lanţu-e cosmice. e fundamental să distingem două tipuri de Mistere. exploatarea şi absorbirea acesteia din urmă echivalînd practic cu 71 în DerEngel vom westiichenFenster (trad. bărbaţii erau excluşi. Caracteristic este.feminină se explică prin captarea şi absorbirea principiului virilităţii transcendente sau magice: principiu ce trebuie raportat. în termino-. care comportă la rîndul lor o limită „cosmică". ACUPLAREA INVERSATĂ 223 vulnerare şi o scindare a virilităţii transcendente conform ambivalenţei erosului. ca şi în altele din acelaşi ciclu (în Misterele Hecatei din Lagina. în Bacanalele romane). adică nu prin virilitatea falică. A. dragostea unei femei cu trăsături mai mult sau mai puţin supranaturale e adesea înfăţişată mai degrabă ca un obstacol şi urr pericol decît ca un ajutor pentru protagonist. „lumea DemiurJ gului" (e vorba de lumea naturii. în unele cazuri (ca. în masculin. în apogeul freneziei. De altminteri. Isais71. echivalează. ca Misterele Femeii. ale Astartei din Hieropolis. Londra. 1949. 344 şi urm. Misterele Mici sau Isiace pot fi definite. Nu fără legătură cu toate acestea. pe lîngă cultul public. '■ '12. Şi aceasta e o temă care se întîlneşte deseori în lumea legendelor şi a miturilor eroice. în accepţiunea cea mai vastă. altfel spus. acelaşi termen vîrya poate semnifica însă şi sămînţâ bărbătească. cit. aşa cum aceasta se activează în asceza superioară. „Femeia" poate da viaţa. în vechea lume mediteraneană au zultat din întîlnirea unor mituri opuse. Gustav Meyrink a pus în evidenţă această ordine de idea indicîndu-le concretizarea cea mai drastică în Misterele antice care se celebrau în Pontos sub semnul uneia dintre variantele figurii Marii Zeiţe. PP.~fie ji numai în virtutea simplului fapt al virilităţii sale — puruşainătra sambandhibbih — îi e hărăzit potenţial să parvină la împlinirea supranaturală de sine70. pp. Nu e însă hazardat să atribuim o semnificaţie ana-loagă şi Misterelor Rheei-Cibelei. în natura femininului intră tendinţa de a subjuga şi absorbi acest principiu. încearcă să-l aibă însă numai pentru ea în cel de-al şaptelea cer şi se opune la continuarea ascensiunii lui. deoarece pierderea principiului magic viril. a cărei rădăcină de altfel e aceeaşi ca şi în latinescul vir. avea preoţi castraţi sau îmbrăcaţi în haine femeieşti. pe care le putem numi Mari Mistere şi Mici Mistere sau. i. în funcţia ei demetrică sau în funcţia afroditică. 122. § 9). Mistere Ammonice şi Mistere Isiace. Şi zeiţa. excitarea. k. mitul despre o femeie celestă care. 1927. G. dacă îl ajufif""şi —1 protejează pe şaman. reflectă elementul supranatural. fireşte. iniţiate fiind numai femeile. Milano. Tendinţa demonică a femininului trebuie totuşi recunoscută atît în aceste forme „inferioare". de la bun început.

ca acelea al căror scop e reintegrarea „cosmică" a individului, unirea lui cu substanţa feminină, forţă-viaţă şi substrat al manifestării. Aceste Mistere pot avea un caracter deopotrivă luminos şi demonic, conform funcţionalităţii lor: demonic, în formele şi situaţiile
72

Chiar dacă într-un amestec cu situaţii de-a dreptul profane, D. H. Lawrence a redat destul de bine acest context în pasajul următor: „Fiinţă arzătoare ca o bacantă ce aleargă prin păduri în căutarea iui Iacchos, falusul luminos, falusul care nu are o persoană independentă în spatele său, dar care e doar purul zeu-scjav-al-femeii. Bărbatul, individul: trebuie împiedicată intromisiunea lui. Nu era decît un sclav al timpului, purtător şi custode al falusului luminos care-i aparţinea. Astfel, în unda renaşterii sale [cea a femeii] vechea pasiune vehementă a ars cîtva timp în ea Şi bărbatul s-a limitat a fi o unealtă vrednică de dispreţ, un simplu purtător al Musului, menit să fie sfîşiat în bucăţi după îndeplinirea misiunii sale." Şi este o Parte de adevăr în afirmaţia lui G. R. Taylor (Sex in History, ed. cit., p. 263): „Oricît ar fi de neplăcută ideea aceasta, actul sexual oferă un simbolism analog, deoarece Ş'irşitu] orgasmului echivalează cu o mică moarte, iar femeia realizează întotdeauna "Wr-un anumit sens castrarea masculului." 3 La M. Eliâde, Lechamanisme etIes techniques archaiquesde I'extase, Paris, l95'.Pp. 86,87.

M
224 ZEI ŞI ZEIŢE, BĂRBAŢI ŞI FEMEI

mai sus indicate, corespunzătoare unei absolutizări a principiului lor — cel feminin — activat în funcţie antagonistă faţă de tot ceea ce e super-„cosmic". După cum am spus, această tendinţă poate să nu fie totdeauna direct vizibilă, dar şi atunci cînd principiul Femeii şi al Mamei se transfigurează în termenii unei Mame Divine sau ai unei Mame a lui Dumnezeu — motiv, acesta, prezent încă din Antichitatea egeeană şi în cultul isiac însuşi, a cărui iconografie cunoştea zeiţa cu pruncul — care, sub un anumit aspect, este Ianua Caeli creştină, chiar şi atunci limita dăinuie. Misterele Mari sau Ammonice pot fi definite drept acelea ce au| legătură cu „reascensiunea", cu reorientarea spre înalt a curentului, cu depăşirea nivelului „cosmic"; ele stau deci sub semnul virilităţii transcendente, deschizînd seria situaţiilor în care aceasta cîştigă tot mai mult superioritatea. întf-una din accepţiunile sale particulare, mitologia incestului! poate fi încadrată în acest context. Femeia, care a avut funcţia de „mamă", care a furnizat fiinţei scindate „Apa Vieţii" şi a resurecţiei („a doua naştere" proprie Micilor Mistere), este posedată de cel pe care ea astfel l-a procreat oarecum şi care este fiul ei. Chiar dacă în legătură cu operaţiile Artei Regale (despre care se spune însă că reproduce în fazele sale opera creaţiei), în hermetismul alchimic acest simbolism ni se prezintă într-o formă riguroasă. Aici se vorbeşte de o primă fază, aşa-numita domnie a Femeii, a Apelor sau a Lunii, sau albedo, în care Femeia deţine superioritatea asupra Bărbatului şi-l reduce la natura ei (Misterele Mici). După ce Bărbatul s-a dizolvat în principiul opus, survine însă domnia zisă a Focului sau a Soarelui, sau rubedo, în care Bărbatul îşi recîştigâ superioritatea, stă pe Femeie şi o reduce, de astă dal^H la natura lui; şi spre a desemna această de-a două fază, textele ufl lizează uneori tocmai simbolismul incestului dintre Fiu şi Mamă74.? Dacă le considerăm nu în succesiune şi subordonate una alteia,™ în opoziţie, cele două faze, prin conţinutul lor esenţial, corespund celor două forme antitetice atît ale extazelor, cît şi ale tradiţiilor misterice sau ale „naşterilor", despre care am vorbit mai înainte. Spicuind în materia bogată şi multiformă a simbolurilor şi imaginilor tradiţionale, o siglă destul de expresivă privitoare la aceasta antiteză e oferită de semnificaţia contrară prezentată de o temă cu
74

Cf. J. Evola,Ia tradizione ermetica, Bari, ed. a 2-a, 1948, par. 19. DESPRE DEMONIA FEMINISMULUI. ACUPLAREA INVERSATĂ

225

[ totul specială, şi anume de tema „acuplării inversate", în două I cOiuexte diferite. Unul aparţine Egiptului. Vectiea zeiţă egipteană | j^ut se numără printre acele figuri ale femininului care — ca şi Isis — par a fi avut la origine un caracter teluric, adică o relaţie esenţială cu Pămîntul, dar care ulterior aveau să-şi însuşească un caracter ceresc şi să se absolutizeze. Identificată de către Plutarh cu Rhea, Nut ni se înfăţişează în fapt ca „Marea Stăpînă care a dat naştere zeilor", ca „Doamna Cerului", „Stăpîna Cerului, Suverana celor două Pămînturi", care ţine sceptrul de papirus şi Cheia Vieţii. Or, într-una din reprezentările sale cele mai frecvente, Nut este „cea care se arcuieşte": „aproape totdeauna goală, ea îşi arcuieşte trupul pînă ce atinge pămîntul cu vîrful degetelor, picioarele şi braţele părînd reazimele sau pilaştrii trupului său aflat în poziţie orizontală." Nut în această postură este Cerul şi ea nu e singură: sub ea stă întins Geb, conceput ca un zeu al Pămîntului, cu virilitatea în erecţie, ansamblul nelăsînd nici un dubiu asupra faptului că Nut se pregăteşte să se coboare şi să se întindă peste zeul aşezat pe spate, pentru a se împreuna cu el şi a şi-l lua în trup prin unirea sacră — prin sacra mixis a Cerului cu Pămîntul. Pestalozza a relevat pe drept cuvînt ci poziţia neobişnuită, inversată, a zeiţei în actul acuplării ascunde o semnificaţie precisă; şi o poziţie de acest fel se întîlneşte nu numai în reprezentările egiptene menţionate, ci revine şi în altele din lumea sumeriană, basorelieful din Laussel arătînd că ea există încă din paleoliticul superior. Principiul suveranităţii feminine îşi găseşte aici o ciudată expresie drastică. Poziţia spaţial superioară a zeiţei semnifică din punct de vedere ritual preeminenţa posedată de principiul feminin în cadrul formelor unei civilizaţii orientate ginecocrat^c, suveranitatea lui afirmată §i revendicată în exercitarea însăşi a actului de perpetuare a vieţii75. Acelaşi simbolism al acuplării inversate dintre figuri divine este prezent şi în civilizaţia orientată androcratic, cu o semnificaţie total
L 75 Despre toate acestea cf. Pestalozza, La religione mediterranea, ed. cit., şi cap. 'j> Pp. 71 şi urm. — cf. p. 51, unde se aminteşte că în unele texte din Piramide o sHuaţie analoagă e raportată la Isis însăşi, pentru că zeiţa e descrisă unindu-se cu ratele şi partenerul ei (tema simbolismului incestului nu cu mama, ci cu sora are la

Daz

ă dihotomia Diadei, masculinul şi femininul consideraţi ca frate şi soră'pentru că lnt „copii" ai linului primordial) care zace în decubit, ca mort, dar itifalic: zeiţa P°°ară asupra lui ca femela şoimului — spune textul — spre a se întinde peste el !l a -i lua sămînţa — cf. T. Hopfner, Plutarch liber Isis und Osiris, Praga, 1940, Vol ',p. 81. 226 ZEI ŞI ZEIŢE, BĂRBAŢI ŞI FEMEI

opusă. în treacăt, vom menţiona că la popoarele islamice un asâ menea tip de acuplare e stigmatizat într-un context simbolic preJB conform zicalei: „Blestemat fie cine face din femeie Cerul şi din bărbat Pămîntul." Dar în lumea indiană şi indo-tibetană sînt extretn de frecvente reprezentările plastice ale acelui viparlta-maithunş despre care am mai vorbit, adică ale unei forme de acuplare care fiind caracterizată de imobilitatea bărbatului şi de mişcarea femeii repetă parţial situaţia din reprezentările egiptene ale zeiţei Nut, dar pentru a exprima ideea contrară a suveranităţii masculine. Zeul e aici Siva, sau altă divinitate echivalentă de tip „puruşic", iar imobilitatea lui exprimă caracterul adevăratei virilităţi care, după cum am spus, nu acţionează în sens propriu, trezeşte doar mişcarea în prakrti, în „natură" sau Sakti, ea fiind cea care trebuie „să se mişte", să dezvolte dinamismul creaţiei. Folosind o expresie fericită a lui T. Burckhardt, e vorba, aici, despre „activitatea imutabilului şi despre pasivitatea dinamicului". Şi dacă reprezentările tibetane ale cuplului divin unit în acest tip de acuplare poartă deseori numele de „zeul-care-o-posedă-pe-Mamă"76, prin aceasta reapare şi simbolismul incestului, deja întîlnit în tradiţiile occidentale de origine hermetico-misterică77. Se cuvine apoi să relevăm că poziţia vpartta-maithuna aparţine unui cadru esenţialmente sacru şi ritual. In fapt, din texte, precum Kămasutra, nu rezultă că în India aceasta ar fi deosebit de uzitată în domeniul amorului profan, din care, de altminteri, este înlăturat orice raport dintre sexe corespunzător simbolismului propriu respectivei poziţii: exceptînd figurile iconografice şi statuare, aceasta pare a fi fost pusă cu deosebire în practică, în chip de latăsădhana şi latăveştitaka, în riturile secrete de magie sexuală tantrică, nu fără motiv. în fapt, în cadrul acestora omul e ţinut să-l încarneze pe Siva şi, ca atare, să adopte în faţa femeii acea atitudine interior activă, din care nu rămîne aproape nici o urmă în extazul provocat de actul comun al dragostei fizice, dara cărui „siglă" e tocmai viparita-maithuna.
76 77

Cf. G. Tucci, W libro tibetano del Morto, Milano, 1949, pp. 25, 7l-72,/H Există şi reprezentări tantrice cu Siva destins, ca un cadavru, şi Sakti plăsnn"' tă din flăcări, dansînd pe trupul lui: imobilitate, aceasta, căreia trebuie sa' atribuim aceeaşi semnificaţie mai sus indicată. Cum o imagine destul de cunoscu|a e cea a „dansului lui Siva", e bine să relevăm că simbolismul căruia i se sup"" acesta îl priveşte pe zeul Siva conceput sintetic ca acela ce reuneşte în sine8" imutabilitatea detaşată, cît şi mişcarea. FALUS ŞI MENSTRE 227

în sfîrşit e interesant de relevat modul în care semnificaţia cea mai profundă a imobilităţii masculine ce se deduce din simbo-jismul sexual menţionat adineauri se întîlneşte cu semnificaţia ana-loagă care, într-un domeniu diferit, dar cu o convergenţă esenţială adoptă imobihtatea ca imobilitate ierarhică sau imobilitate regală' expresii eminente, şi una şi cealaltă, ale veritabilei virilităţi ' 37. Falus şi menstre Vom încheia acest şir de consideraţii cu o referire la două motive particulare ale sacru/n-ului sexual. Este vorba îfi primul rînd de „cultul falie". în domeniul istoriei religiilor acestui cult i-a fost atribuit aproape întotdeauna o semnificaţie exclusiv naturalistă, dacă nu de-a dreptul „obscenă", fiind redus la un cult al fecundităţii şi al virilităţii procreatoare pan-demice. Aceasta însă, în definitiv, nu priveşte decît aspectele cele mai exterioare, degradate şi populare ale complexului de care e vorba. în realitate, simbolul falie a fost utilizat şi pentru a exprima tocmai principiul virilităţii transcendente, magice sau supranaturale, un lucru prin urmare total diferit de varietăţile pur priapice ale forţei masculine. Aşa se face că falusul a putut fi asociat chiar şi cu misterul învierii, cu speranţa în ea şi în puterea care o poate realiza: de aceea figurează falusul în arta sepulcralâ şi deseori, în Grecia şi la Roma, a fost plasat pe morminte. Ne-am referit deja la texte în care zeul itifalic — zeul cu falusul erect — e asociat cu imaginea întru care înviază şi se reafirmă natura fiinţei primordiale, a lui Adamas, a „aceluia care nu poate fi scindat". în altă mărturie provenind din acelaşi izvor, acesta este numit şi „cel care a stat în picioare, stă în picioare, va sta în picioare", iar simbolismul itifalic, întemeiat pe verticală !, exprimă anume poziţia dreaptă sau în picioare, în opoziţie cu condiţia celui care a căzut sau a fost doborît —. Textul se raportează în mod explicit !a contextul metafizic expus mai înainte, deoarece vorbeşte despre '>aceL care a sti-i în picioare acolo sus, în potenţa inc'reată, şi care s$ în picioare aici jos, unde a fost zămislit de [imaginea] purtată de Ape"78, pentru ca imediat după aceea să vorbească despre Her78

La Hyppoiitus, PhiIos.,Wl, 17.. ZEI ŞI ZEIŢE, BĂRBAŢI ŞI FEMEI

228

mesul itifalic. în lumea egipteană (în aspectele ei „solare", opu J acelora care şi-au găsit expresie în mai sus menţionatul simbolişti] al „zeiţei care se arcuieşte"), zeul Osiris itifalic nu simbolizj fecunditatea, naşterea şi moartea legate de procreaţia animală şi <w principiul umed al zămislirii şi al dorinţei, ci învierea din moarte] „O, zei izvorîţi din falus, întindeţi-mi braţele" spune, de pildă, d inscripţie egipteană de lîngă figura unui mort care se ridică din mormînt —, şi se mai poate citi: „O, tu, falus ridicat pentru nimicirea rebelilor [împotriva zeului solar]! în virtutea falusului tău sînt mai tare decît cei tari, mai puternic decît cei puternici!"79 Ş{ în statui şi reprezentări diverse, acelaşi Osiris îşi ţine sau îşi arată falusul pentru a face aluzie la resurecţia sa, prototip al învierii credincioşilor săi. Aşadar, în Egipt au existat Mistere falice în care, potrivit unei mărturii a lui Diodorus Siculus, trebuia să se iniţieze oricine voia să devină preot al unor culte speciale. O menţiune aparte merită, în

sfîrşit, faptul că în India, falusul — lingam — e unul din simbolurile lui Siva şi, ca un pandantiv care-i reproduce forma, este purtat de către asceţi ca semn distinctiv — aşadar, într-un context opus oricărui fundal panic şi dionisiaco-procreativ, dar aflat în relaţie cu viryS, forţa virilităţii care se trezeşte şi se activează prin detaşarea ascetică de lumea condiţionată. Or, există o corespondenţă secretă între o atare semnificaţie şi degradarea acestui simbolism vădită în faptul că în lumea romană antică imaginea falusului era utilizată de oamenii din popor ca talisman sau amuletă împotriva influenţelor nefaste, pentru a distruge orice vrajă malefică: chiar şi aici se păstrează ecoul semnificaţiei proprii unei virilităţi luminoase care triumfă şi nimiceşte tot ce este pieziş şi demonic. De aceea, prezenţa iconografică a falusului în unele temple (nu numai în temple ale lui Bacchus, ale Venerei, ale lui Priap, dar chiar ale lui Iupiter, Apollo şi Hermes) era considerată ca aceea a unei forţe.purificatoare şi neutraliza-toare a oricărei puteri adverse. Zidurile unor vechi cetăţi italice purtau cîte un falus ce evoca o forţă magică protectoare, în timp ce, în general, falusul ca amuletă e atestat şi în diverse alte civilizaţii, cu deosebire în Japonia. Pe de altă parte, vedem că falusul figurează în cultul imperial, după ce, potrivit unei mărturii a Iu1 Plinius, imperatores îl şi aveau plasat în fruntea carului lor de
FALUS ŞI MENSTRE 229

triumf. Potrivit însă misticii romane antice a victoriei, Iupiter, principiul luminos uranic, e cel care îl face ca atare pe învingător. Tocmai în acest ansamblu, în nici un caz naturalist şi priapic, este integrat simbolismul şi însuşi cultul falusului cunoscut de către lumea tradiţională. Istoria curentă a religiilor s-a limitat să-i ia însă în considerare aspectele cele mai vulgare. în lumea clasică se*pare că numai în epocile de decadenţă a moravurilor falusul a devenit un simbol al luxuriei şi a dobîndit un caracter „obscen" în accepţiunea modernă. Nu va fi lipsită de interes o ultimă referire la tradiţia egipteană. Conform unui mit al acestei tradiţii, Osiris, zeul primordial", ar fi fost sfîşiat în bucăţi, dar diversele părţi ale trupului său au fost regăsite şi el a fost recompus. Nu i s-a regăsit însă falusul. Dezmembrarea e un simbol al trecerii de la lumea Unului la aceea a multiplicităţii şi a individuaţiei. în lumea aceasta fiinţa primordială încearcă să se recompună în om. Omul e însă încă lipsit de falus, nu de virilitatea fizică, ci de cea transcendentă, de puterea creativă sau magico-divină. îl va găsi — şi va fi întreg doar ca iniţiat şi ca „osi-rificat". Motivul falusului lui Osiris ni se prezintă ca o variantă a motivului general conform căruia ceva e pierdut şi apoi regăsit: cuvîntul sacru pierdut sau uitat, adevărata băutură cerească pe care nu o mai ştim, Graalul însuşi care a devenit invizibil etc. Aspectului masculin examinat adineauri i se poate contrapune aspectul ambiguu şi chiar periculos atribuit principiului feminin de către un ansamblu de tradiţii concordante. Nu doar în cadrul religiilor puritane şi ostile sexului a fost concepută femeia ca principiu al „impurităţii"; prescripţia „să fim puri de femeie" figurează de fapt într-un sistem ritual şi cultual mult mai vast. „Impuritatea" respectivă nu este concepută în termeni morali, se referă în schimb la calitatea obiectivă, impersonală, a unei influenţe determinate corelate cu o latură esenţială a naturii feminine. Aceeaşi idee stă la baza unor concepţii şi credinţe diverse privitoare la pubertatea feminină şi îndeosebi la menstruaţie. Exagerată primitivist, ideea la care ne referim şi-a găsit poate Wpresia cea mai drastică în obiceiul unor populaţii sălbatice, la caitefetele, o dată cu primul semn al pubertăţii, erau segregate80 şi
D. Mereshkowski, Ies Mysteres de fOrient, Paris, 1927, p. lJB
230 ZEI ŞI ZEIŢE, BĂRBAŢI ŞI FEMEI

„^f"1*" interesant este că- în ^mhe cazuri? segregaţja era întreaiptii pe

chiar izolate de sol, deoarece ele erau considerate ca fiind „în-j cărcate cu o forţă considerabilă care, dacă nu e ţinută între anumite limite, o poate distruge atît pe fată, cît şi pe cei cu care ea intră în j contact". Drept care ea era considerată tabu, purtătoare a unei energii misterioase, nici bună, nici rea în sine, dar capabilă să i acţioneze într-un sens sau altul, în funcţie de aplicaţii şi circum- ] stanţe. Izolarea iniţială din momentul apariţiei primei menstruaţii se putea repeta la fiecare revenire periodică a acesteia. Influenţa în cauză era considerată în termeni atît de obiectivi, am zice aproape „fizici", încît prima dată erau arsepînă şi hainele tinerei, în ideea că fuseseră impregnate de ea81. In unele cazuri şi la anumite popoare periculozitatea şi impuritatea erau însă extinse şi asupra parturientei: femeia este izolată şi purificată. în aceeaşi sferă cu. vărsarea de sînge şi contactul cu cadavrele se afla şi lehuzia. în Grecia era interzis ca o femeie să nască în incinta sacră a templelor, înTemenos. Şi dacă la alte popoare periculozitatea părea să aibă un grad deosebit de înalt în cazul avortului, la baza acestei convingeri stătea probabil ideea unei energii intrate în acţiune, dar neepuizate de procesul — întrerupt — al gestaţiei. De altminteri, Biserica romană şi cea anglicană au cunoscut o ceremonie specială, numită în franceză relevailles; ea trebuie considerată ca b „supravieţuire a vechii credinţe potrivit căreia o femeie care a adus pe lume un copil trebuie să fie dezinfectată, nu medical, ci religios • (spiritual)". Şi în materie de superstiţie populară continuă să subziste ici şi colo ideea „că dacă o femeie, după o naştere, nu a fost la biserică pentru a fi purificată, e deosebit de periculos pentru ea să iasă din casă"82. în toate acestea interesant este că latura ambiguă, periculoasă a substanţei feminine sub aspectul ei ocult apare raportată nu afît la potenţialitatea afroditică, cît la cea demetrică (maternă) a femeii. Şi o confirmare în acest sens e faptul că, potrivit unei tradiţii cva-siuniversale, tocmai în legătură cu menstrele — fenomen legat anume de posibilitatea maternă, nu de cea afroditică sau dionisiacă, a femeii — îşi dobîndeşte ideea periculozităţii magice relieful maxim, aici vorbindu-se deseori de o influenţă capabila
81

Despre toate acestea, ci. G. Frazer, The Golden Bough, trad. it., Torino. 1950, voi. I, cap. XX, 3; voi. II, cap. LX, 3,4, îndeosebi pp. 318-

319., 82 E. Harding, Les Mysteres de la Femme, Paris, 1953, p. 65. FALUS ŞI MENSTRE 231

u numai să paralizeze sacrul, ci şi să lovească nucleul cel mai profund al virilităţii. Astfel, dacă în Legile lui Mânu se spune că ^înţelepciunea, vigoarea, forţa, potenţa şi energia vitală ale unui bărbat care se apropie de o femeie la menstruaţie dispar în întregime", există credinţa similară a populaţiilor indigene nord-ame-■■ ricane că „prezenţa unei femei în această stare poate lua puterea unui bărbat sfînt"83. La Roma, fecioarele cu funcţia de Vestale îşi suspendau această funcţie pe perioada menstruală; la mezi, bac-trieni şi parşi, femeile la menstruaţie erau obligate să nu se apropie de elementele sacre, mai cu seamă de foc; la grecii ortodocşi, le era interzis să se împărtăşească şi să sărute icoanele în biserică, aşa I după cum în unele regiuni din Japonia le este în mod sever interzis , să viziteze templele şi să se roage zeilor şi spiritelor bune — după Nityakarma şi Padmâpurăna în India circulă următorul precept: ' „[În această perioadă femeia] nu trebuie să se gîndească la Dum-; nezeu şi nici la soare, jertfe sau rugăciuni." La evrei, în unele cazuri se avea în vedere chiar pedeapsa cu moartea pentru cel ce se unea trupeşte cu o femeie la menstruaţie; pentru zoroastrism, aceasta constituia un păcat pentru care nu exista iertare. Codicele islamic al lui Sidi Khebil spune: „Cel care pentru a-şi satisface propria plăcere se atinge de o femeie pe timpul menstruaţiei îşi pierde forţa şi liniştea spiritului." Un vechi dicton englezesc, citat de H. Ellis, sună astfel: „Oh menstruating woman, thou'rt a fiend \ *- from whom all nature should be closely screened!"84 Dintre toate, o deosebită valoare indicativă are concepţia indiană după care o femeie la menstruaţie, indiferent de castă, are în această perioadă substanţa unui paria, calitate ce se atenuează în ea numai pe măsură ce perioada se apropie de sfîrşit. Faptul e interesant dacă ne amintim că, potrivit ideilor indiene, un paria, un om în afara castelor, reprezintă elementul haos sau elementul demonic, înfrînat direct proporţional cu ierarhia castelor superioare. în acest context, roenstruaţia are, aşadar, o legătură neîndoielnică mai ales cu aspectul negativ al manei, al forţei misterioase purtate de femeie, conţinute în femeie: aspect ce se manifestă cu deosebire ca atare, ,
n
83 84

Balck Elk, The SacredPipe, Norman, 1953, p. 116. Despre toate acestea: Ploss-Bartels. Das Weib, ed. cit., voi. I, pp. 324 fi urm., W, 335-351, 338-339; H. Ellis, Studies in the Psychology of Sex, voi. I, Philadel-<*», 1905, pp. 208 şi urm.; Harding, op. cit., pp. 66 şi urm. 232 ZEI ŞI ZEIŢE, BĂRBAŢI ŞI FEMEI

prin contrast, cînd interferează cu o sacralitate de tip viril într-ade-4 văr supranatural. Pe de altă parte, sîngele menstrual a jucat un rol M magia descîntecelor şi băuturilor de dragoste. în Evul Mediu euro-ş pean, utilizării lui în anumite poţiuni i se atribuia puterea de a-i face pe cei ce le consumă idioţi şi ipohondri, alteori frenetici şi smintiţi (sînt, mai mult sau mai puţin, aceleaşi efecte întîlnite de noi în pato-j logia pubertăţii); amestecat în vin, se spune că ar fi făcut somnam-j buli, demenţi sau nebuni de dragoste85, în timp ce şi azi e îacă larg răspîndită „superstiţia" după care sîngele menstrual dat unui bărbat să-l poarte cu sine fără ştiinj ^DUiaiţă femeie. Aceeaşi valoare extrem de instructivă o are o dublă tradiţie păstrată în rîndul ţiganilor, şi anume că, pe de o parte, sîngele menstrual amestecat cu anumite băuturi provoacă o neînfrînare datorită căreia cel în cauză nu mai poate renunţa să bea; în al doilea rînd, că toate femeile care se duc să sărbătorească Sabatul pe ..Muntele Lunii" îşi întăresc la şapte ani o dată pactul cu diavolul cu ajutorul sîngelui lor menstrual86. Indiferent dacă toate acestea sînt sau nu pură superstiţie, semnificaţia lor e însă precisă în ceea ce priveşte ideea unei conexiuni între substanţa femeii, prin intermediul men-strelor sale, cu lumea unei magii nocturne (neapolinice), şi a unor posibile influenţe dezagregatoare şi nocive din punct de vedere psihic87. Să mai spunem o dată, interesant este că aici e vorba în esenţă de un sacrum feminin conexat de aspectul matern al femeii. Fireşte, ca pentru tot ceea ce are caracter de mana, o anume ambivalenţă e atestată şi în cazul acesta. Forţei periculoase i se poate da eventual o întrebuinţare pozitivă. Astfel, încă Plinius88 a putut vorbi despre influenţe nu numai malefice, dar şi pozitive
83 86

Ploss-Bartels, op. cit., p. 349. H. von Wislocki, Aus dem inneren Leben der Zigeuner, Berlin, 1892. 87 Să arătăm în treacăt, în această ordine de idei, că un cercetător serios, ca H. Ellis (op. cit., voi. I, pp. 213, 215-216) menţionează anumite fenomene cu caractpr „metapsihic" atribuite prezenţei unor fete aflate în perioada menstruală, fenomene care în unele ţări neeuropene, de pildă în Annam, ar fi socotite de altfel destul * curente (în acest sens, Ellis citează monografia dr. D. L. Laurent, „De quelque phenomenes mecaniques produits au moment de la menstruation", in Annales de sciences psychiques, septembrie-octombrie, 1893), dar care s-ar fi produs şi'" Europa. în plus, Ellis relatează mărturii ale unor fete care afirmă că, în perioada critică, percep ca „o sarcină electrică". Nouă ne e cunoscut, pe de altă parte, că nu numai în popor, ci şi în unele medii ce practică în mod conştient magia sexuală, su>-gele menstrual continuă să fie utilizat ca ingredient. 88 Nat Hist., VII, 13; XXVIII, 12. PSIHOLOGIA MASCULINĂ ŞI FEMININĂ 233

atribuite menstrelor, pe baza unor puteri eficace asupra elementelor şi fenomenelor înseşi din natură. E menţionată folosirea lor în scop terapeutic în cazuri de morbus comitialis sau epilepsie. în Getreuer Eckhart, acelui menstruum virginis primus îi sînt atribuite virtuţi magice deosebite, cu referire evidentă la posibilităţile proprii oricărei puteri la prima sa manifestare, adică atunci cînd ea e încă oarecum în stare liberă. La vechi populaţii nordice, la finlandezi şi goţi, e atestat obiceiul de a folosi sîngele menstrual pentru a dobîndi victoria în lupte, norocul la jocuri şi în chip de contra-farmece în peripeţiile navigaţiei89. în ansamblul tradiţiilor de acest gen prevalează însă aspectul negativ al Misterului Mamei, aspect care, perceput în mod obscur acolo unde a existat o senzaţie a esenţei principiului opus (căreia i s-ar putea asocia valenţele superioare ale simbolului falie), îi contrabalansează aspectul naturalistic luminos. Pe alt plan există un fapt ce ar putea avea o semnificaţie profundă şi care se acordează exact cu tot ceea ce s-a

Sînt aproape inexistente cazurile în care sîngele menstrual să nu aibă un efect hotărît antiafrodisiac asupra bărbatului. S-a spus: „Spiritul este în noi principiul masculin. în fiecare bărbat. ca în indianul ătmă). 38. din punct de vedere ontologic. aplicaţie a filozofiei transcendentale a lui Xant la psihologia sexe-l lor. el are în vedere fiinţa absolută. este nefiinţa.spus pînă acum. pe temeiul ideii că. pentru un Parmenide nu mai puţin decît pentru Vedănta. ale psihismului şi comportamentului indivizilor din cele două sexe dincolo de orice variaţie."90 Asupra senzitivităţii vom reveni. în copleşitoarea lor majoritate. prin regresiune. ci eul numenal sau transcendental care se află deasupra întregii lumi a fenomenelor (în termeni metafizici s-ar spune: deasupra întregii manifestări cosmice. Weininger pare a fi mai radical atunci cînd îi tăgăduieşte femeii nu numai sufletul. în aşa-l numitul Paradis Occidental. în perspectivă kantiană. \ 234 ZEI ŞI ZEIŢE. cînd Weininger vorbeşte despre Eu. în toate acestea e ceva mai mult decît o simplă extravaganţă interesantă doar ca o curiozitate istorică. în măsura în care el încarnează principiul opus. e ca şi cum bărbaţii nici nu ar avea un asemenea principiu. adică pentru o psihologie care să considere trăsăturile morfologice 89 Ploss-Bartels. în schimb. Un motiv analog se regăseşte în Islam. op. practic vorbind. deoarece femeile] vrednice să fie primite acolo ar fi fost mai înainte „renăscute" cal bărbaţi: ceea ce echivalează mai mult sau mai puţin cu problema i pusă în discuţia Conciliului de la Mâcon. afirmînd că eşti bărbat sau femeie după cum ai sau nu fiinţă91.Cerul" e cel care-i produce pe bărbaţi — un atare fapt e deter- . De fapt. BĂRBAŢI ŞI FEMEI fundamentale ale naturii celei mai profunde. bărbatul e făcut după chipul lui Dumnezeu. ci ar aparţine altei j specii). în timp ce în j tradiţia extrem-orientală se susţinea că în „Pămîntul Pur". al termenului (ca în gre-: cescul cpuaiq ). el are în vedere. în timp ce tot ce are legătură cu corpul femeii şi toate secreţiile feminine pot avea o putere erotică prin intermediul fluidului inerent lor. în loc să se întoarcă la entitatea uranică din care provenea. femeile merituoase. nu ar trebui transformate în bărbaţi. voi. Că apoi bărbatul — fiecare bărbat — ar poseda în fapt şi în act acest Eu şi această fiinţă. nu ar exista femei. prin identificarea principiului său spiritual cu elementul sen-| sibil şi senzual. unde se spune că e posibil ca. senzitivitatea cel feminin. iar nu yo%T\): prin spirit trebuind să se înţeleagă aici tocmai principiul supranatural. Dacă luăm cuvîntul „suflet" în accepţiunea originară de yv%*\ şi de principiu al vieţii. Pînă şi în zilele noastre3 un Otto Weininger a reluat unele idei similare în interesanta sa. în comparaţie cu care întreaga realitate naturală şi empirică. un bărbat. să reapară pe pămînt ca femeie. pe lîngâ „natură". . chiar dacă nu e deloc conştient de aceasta. Cînd se spune că femeii îi lipseşte un suflet. de vivificare şi chiar de depăşire extatică. pp. întrucît în paginilej precedente am strîns destul material pentru a ne orienta în această J privinţă şi chiar pentru o cercetare cu mult mai vastă decît cea j permisă de economia cărţii de faţă. 350-352. Dar faptul că. în măsura în care reflectă esenţa eter-? nului feminin. în sensul" cel mai vast. spre deosebire de femeie. bărbatul e conexat cu acel principiu. faptul că. Toate aceste susţineri au un caracter misogin scandalos şi paradoxal numai ca urmare a altui echivoc terminologic. şi nu bărbat — nu este sufletul. dar formularea se pretează. Poate nu e hazardat să ne gîndim la culisele metafizice ale acestui fapt. fiind astfel incapabilă să activeze valenţele superioare existente în orice eros masculin. şi teologia catolică tocmai la acest principiu se referă cînd vorbeşte de „suflet" şi cînd susţine că. Punctul ferm cîştigat pînă una alta este acela că femeia e parte a „naturii" (metafizic vorbind. nu se exprimă nimic altceva decît asta. anumită corespondenţă între idei de genul acesta şi cele expuse de către Platon în Timaios. Se ştie că pînă-relativ de curînd teologii catolici s-au întrebat j dacă i se-poate recunoaşte femeii un suflet. după cît se pare. fireşte. ci că ea este prin excelenţă „suflet". avîndu-şi în menstre şi în mana menstruală cea mai directă manifestare. iar cînd vorbeşte despre fiinţă. în timp ce potenţialitatea afroditică a femeii e cea care corespunde posibilităţilor de integrare. Psihologia masculină şi psihologia feminină La începutul acestui capitol am spus că din structurile mitologiei sexului se pot deduce principiile generale pentru o psihologie a bărbatului şi a femeii de tip nu empiric. ci spiritul (vovq. şi anume dacă. nu Eul psihologic. însuşii Augustin a declarat: muli'er facta non est ad imaginem Dei. se găseşte virtualmente. excepţie face de la aceasta materia menstruală. Ne vom aventura acum într-o explorare i rapidă şi sumară a acestui domeniu particular. în ziuan resurecţiei trupului. Putem chiar spune cu siguranţă că. ea e manifestarea principiului însuşi al acesteia) şi afirmă natura. pe cînd în bărbat. nu doar material. posibilitatea sa maternă. ar trebui de fapt să spunem că femeia nu numai că are un suflet. sau nu are în ceea ce este femeie în ea. fiecare femeie aparţine ontologic „naturii". modulaţie sau distorsiune posibilă datorate unor factori accidentali şi ambientali.. ci şi „Eul" şi „fiinţa". dacă e „femeie absolută". I. cit. aşa cum s-ar exprima tradiţia extrem orientală. ci deductiv şi normativ. aceasta e cu totul altă chestiune. PSIHOLOGIA MASCULINĂ ŞI FEMININĂ 235 echivocului. Există o'.. ceea ce transcende natura. ceea ce e superior şi anterior Diadei. Principiile expuse în cursul capitolului precedent pot lămurii «starea efectivă de lucruri. fiinţa născută sub formă masculină merge tendenţial dincolo de natură. Ceea ce ea nu are de la natură dacă este pe de-a-ntregul femeie. şi în ] 1555 încă a mai fost discutată teza mulieres homines non sunt (în I sensul că ele nu ar fi adevărate fiinţe umane. înainte de a trece înl împărăţia cerurilor. „cosmic". este cea care prezintă un caracter exclusiv naturalist.

în planul psihologic uman.Sprenger merge mai departe: în Malleus Male'ficarum (I. nu sînt „calităţi ale caracterului" sau „calităţi | morale" de care ar fi răspunzător fiecare individ feminin în partei3 e vorba. ea nu-l poate nici măcar concepe. pe care ea nu o produce din interior (natura naturata sau natura signata). Femeia absolută nu numai că nu posedă acel Eu. Los complejos de inferioridad de la mujer. am relevat însă că limita „cosmică" nu e îndepărtată cui ajutorul lor. iar dacă l-ar avea. Astfel. după cuna s-a văzut. 1894. disponibilitatea femeii de a accepta şi asimila idei şi forme ce-i vin din exterior. spune'o scriitoare daneză. Această „deducţie existenţială" a fost şi ea cunoscută unor autori medievali.. XV). furnizează şi j cheia psihologiei celei mai elementare a femeii. 165. tocmai a părţii emotive. 1955. într-un context mai vast. faţă de > care — şi aceasta trebuie s-o spunem încă de pe acum — nu are nici un sens să formulăm judecăţi de valoare. şi mai cu seamă în epoca 1 actuală. pe de o parte. dar nici măcar nu ar şti ce să facă cu el. 236 ZEI ŞI ZEIŢE. Cînd am vorbit despre Misterele! Mamei. a 17-a. Alessandrini. asuprainconsecvenţei şi nestatorniciei naturii feminine (şi ale celei masculine. Astăzi nu e uşor să conştientizăm acest punct funda. cu o eventuală rigiditate subsecventă datorată tocmai pasivităţii angajării: calitate. ar putea-o scrie doar o femeie. De off.î mental al ontologiei sexelor. „din solidaritate cu celelalte femei" (citat de F. O. e vorba efectiv de o „natură proprie". natura feminină e inconstantă. dar ca pe o stratifi-* care suprapusă naturii ei celei mai profunde. ori de cîte ori "bărbatul are ceva de femeie în sine) ca efecte ale naturii „umede" (apoase) şi „lunare" a femeii. 381—382. de elemente obiective care acţionează în indj-" vizi aproape la fel de impersonal ca proprietăţile chimice prezentate de o substanţă dată. 169-l70. în . Roma. Lăsînd la o parte ceea § ce poate deriva dintr-o orientare de acest gen. Geschlecht und Charakter. dar nu o va face niciodată. are o relaţie esenţială cu arhetipul feminin." Ea adaugă că „nu a fost încă scrisă o istorie a surî-sului". E vorba oarecum de unde superficiale mobile care nu „se imprimă" în fizionomie. extrem de labile. it. el ar acţiona extrem de disturbator faţă j de fiecare exteriorizare a naturii ei celei mai profunde. susceptibilă şi să se manifeste în termeni de conformism şi conservatorism. Karin Michaelis: „în suiîs se oglindesc cele mai mari Virtuţi ale noastre. pentru femeie. fără un corespondent profund. un asemenea statut ontologic nu prejudiciază deloc j scopul pe care femeile. 6) derivă focmina din fe şi minus. Limite ' alteîndva perfect limpezi au devenit în zilele noastre. aşa cum se întîmplă cu masca bărbătească: mai multă mobilitate decît adevărata expresivitate caracterologică. dar şi marele nostru vid interior. BĂRBAŢI ŞI FEMEI ticitate. despre care vom mai vorbi. pp. BĂRBAŢI ŞI FEMEI minant pentru orice psihologie masculină şi pentru posibilităţile ] deschise în principiu bărbatului ca atare. pentru felul ei de a se mişca „ba ici. de altfel. Şi tot din acest motiv arta în care femeile excelează cel mai mult este teatrul. să vorbim despre „bine" sau „rău". ca urmare. Simbolismul Apelor şi al variabilităţii lunare care. _. mundi. din faptul că reflectă cosmicul feminin sub aspectul său de materie ce primeşte o formă care îi este exterioară. Man and Woman. sugestionabilitate şi adaptabilitate a psihismului feminin. în civilizaţii diferite | ca tip de cea modernă. De altfel. pp. f. şi-l pot alege ca obiect al revendicărilor lor eronate: un Eu | „intelectual" şi practic în accepţiunea curentă femeia şi-l poate 1 construi aproape la fel de bine ca şi bărbatul. de suprafaţă însă. iar în fiecare actor există întotdeauna ceva feminin93. în relaţie cu o mai mare excitabilitate neuro-musculară (să ne gîndim la felul de a roşi ca şi la cel de a surîde ale femeilor). 354-357. este mutabilitatea unei măşti. ca vîntul": „E umedă din fire fiecare — şi umedul nici forma nu-şi păstrează" — şi nu altei cauze îi atribuie tot el şi altă trăsătură feminină de care ne vom ocupa curînd: „Din fire-n ea credinţa falsă este..90 91 Filon din Alexandria. E semnificativ ceea ce5 privitor la surîsul feminin. | tipul bărbatului absolut a dispărut aproape în întregime. Otto Weininger. trad. 93 H. care prezintă caracteristici pasive. care de altminteri ar fi imposibil. menţionata „naturalitate" (a-fi-„natură">| consubstanţială a femeii nu>i-a închis. J. trebuie să luăm în considerare ceea ce derivă. ba colo. indiferent dacă el uzează ■] sau nu de ele. quia semper minorum habet et servat Edem. „lunare" şi discontinue. 388. Se explică astfel aparentul contrast inerent faptului că în ■ timp ce. pp. I. ed. Cecco d'Ascoli. . Ca o contraparte fiziologică. Brachfeld. corespunzînd unor i vocaţii cu mult mai interesante decît acelea pentru care s-au agitat | atîta feministele occidentale. 398-399. f 238 ZEI ŞI ZEIŢE. accesul la funcţii 3 cu caracter sacru. de aici provine marea plas- > 91 M. marea mutabilitate a expresiei faciale feminine. PSIHOLOGIA MASCULINĂ ŞI FEMININĂ 237 Acestea fiind spuse."92 De altfel. Realitatea este că azi omul nu mai are * nici o idee despre ceea ce e cu adevărat supranatural şi. Londra. aici ne putem referi şi la natura emotivităţii şi la prevalenta. în psihologia feminină. Acţionînd în mod mai mult sau mai puţin precis şi constant. 1918. încă de pe acum| trebuie să relevăm însă un punct fundamental de ordin general:! caracteristicile de care vom vorbi în cele ce urmează nu privescj persoana ca atare.unele epoci. Milano.404-406. EUis. prin regre-î| siune. aceasta din urmă. ar fi banal să ne oprim asupra instabilităţii'. d. credulitate. Cecco d'Ascoli dă următoarea explicaţie pentru lipsa de „fermitate" a femeii. Wien. dimpotrivă.

După Weininger. cealaltă determinată. Oricum.: „Fiinţa" tinde să-şi conserve propria unitate în lumea devenirii. în cazul unui pericol de moarte. ferme. ci mai degrabă unui element al lor ce se traduce prin calităţi personale sexualmente atractive la un bărbat anumit. de morală: ea este. de care am vorbit mai sus. într-un mod foarte apropiat de sofistică. lipsită cum este de „fiinţă". acţiunea imperioasă şi rigoarea purei funcţii intelectuale a judecăţii. preluat din lumea bărbatului. ' . Moebius. Contradicţia dintre . ies la suprafaţă neaşteptat şi involuntar amintiri extrem de îndepărtate şi. acestea.j nine de tip demetric sau teluric au fost divinităţile ocrotitoare şi răzbunătoare ale obiceiurilor şi legii — ale legii sîngelui şi pămîn-tului. pe care femeia. nu ar exista nici memoria. E vorba. după cum vom vedea cînd vom vorbi despre etica tradiţională a mamei şi a iubitei. cel mult. Weininger a stabilit în primul rînd o relaţie organică între memorie. eude-monistică. femeia. dar deseori eroismul. în unele cazuri chiar şi o dispoziţie ascetică. ca într-o luptă de gherilă. o va ignora totdeauna. Nu e vorba de logica curentă.» şi neamul omenesc ar fi rămas în stadiul său originar dacă ar fi existat numai femeile. decît aparentă. ştie să o folosească „instrumental" cu o indiscutabilă abilitate şi subtilitate. Astfel.i rial şi plastic. Pare a fi îndreptăţită afirmaţia lui Weiningef. conexată cu „durata".pe de alta. nici etica. pentru că exprimă rezistenţa fiinţei. determinarea. acelaşi impuls se manifestă în logică. prezintă aproape întotdeauna un caracter naturalist sau este subli-l marea unui conţinut naturalist. femeia manifestă cu prevalentă tendinţe neofobe şi conservatoare94. un fel de imperativ lăuntric. adică cu fluxul experienţei trăite (este memoria care e legată şi de subconştient. partea a II-a. ci. pe cînd masculul e carac-l terizat printro mai mare capacitate de variaţie fizico-anatomică. fixitatea j statică. sentimentală şi personală. 183 şi urm. şi anume că femeia absolută ignoră imperativul etic. ci simplu obicei (am vorbit deja despre femeia dernetrică în calitatea ei de păzitoare a obiceiurilor). mutabilitatea masculină. în timp ce cu prima poate fi mai bine înzestrată decît bărbatul.. care prezintă un caracter evident masculin95. Ne găsim. în materie de psihologie a sexelor. poate avea o legătură cu aceasta faptul că figurate precumpănitor sub formă de figuri femi. trebuie să avem în vedere două accepţiuni ale ei. care. J. de exemplu. p. organizată şi dominată de către partea intelectuală a propriei fiinţe. La el ne putem referi] încă o-dată în legătură cu alte cîîeva puncte esenţiale. ceva de suprafaţă. pp. una „vitală". sociologiceşte. i inconstanţa feminină. ea nu cunoaşte nici un imperativ logic. P. căci ea nu o interesează defel. ci absenţei unui „Eu transcendental". Ca surogat o servesc-intuitivitatea şi senzitivitatea. aici. cele două aspecte ale naturii feminine — instabilitate şi nestator. aceasta avînd drept bază principiul identităţii A = A. în plan intelectual. o dată ce materia a fost „informată" (aspectul „demetric" j al femininului. Etica în sens categoric. în legătură cu ideile feminine despre onoare şi „virtute" şi pentru multe altele ţinînd de „etica socială". legate de 93 Op. fapt datorat nu prezenţei. de aspectul ei yin — în opoziţie cu formele precise. Cu alte cuvinte. ci polemic şi evaziv. la nevoie. identică sieşi. datorită naturii sale „fluide" şi lunare. nici logica. nu se poate vorbi de etică. pentru bărbatul absolut. e legată în schimb de principiul „seminal" creativ. atitudini. atît memoria cît şi logica au o valoare etică normativă.. Ober den pshysiologischen Schwfachsinn des Weibes.> nicie alături de conservatorism — nu e. Nu are nici o legătură cu „fiinţa" pură. ci sexualităţii ei. luminoase. în ter-J 94 Cf. nu cunoaşte. în ceea ce priveşte logica. cu atît mai puţin. Tocmai acest al doilea fel de memorie îi lipseşte femeii. prin care. în domeniul mitului. care nu e o adevărată etică. ale principiului intelectual masculin. 191. logică şi etică pe baza raportului pe care tustrele îl au cu „Euî transcen-: dental".al speciei şi să readucă totul la el. deşi nu frontal. De această logică femeia e aproape incapabilă. cit.. şi are drept contraparte forţa de inerţie. detaşată de orice conotaţie empirică. Aceeaşi situaţie se repetă însă Şi pe plan biologic. la femeie. I Weininger e poate unicul autor care. cealaltă. Bergson a relevat existenţa a două forme distincte de memorie. strădania ei de a sta dreaptă. de un principiu al activităţii în sens propriu şi liber. ca lege interioară pură. în■■ plan psihologic. se poate chiar revela instantaneu întregul conţinut al unei existenţe). constituind. capacitatea de decizie şi de comandă. 239-240. Observaţia e valabilă. în femeia absolută. Halleja 1905. Aceasta priveşte în esenţă psihismul bărbatului absolut. apolinice (deseori însă şi aride) ale voiJq-ului şi ale AOioq-urui. adeseori doar ceva conformist. judecă totuşi destul de superficial cine nu vede că recunoaşterea feminină nu se adresează elementului etic intrinsec al unor asemenea comportamente. şi de a se reafirma în fluxul fenomenelor interne şi externe. Se cuvine să aducem ia toate acestea unele precizări. care duce la un stil riguros şi impersonal de gîndire. în faţa a două tipuri opuse de mutabilitate: una." PSIHOLOGIA MASCULINĂ ŞI FEMININĂ 239 menii unei funcţii sintetice. 240 ZEI ŞI ZEIŢE. de sentiment şi de sexualitate: de „viaţă". ca femeie. s-a ridicat dincolo de planul expunerilor banale ale auto-J rilor moderni ce au atacat subiectul acesta. nici un imperativ etic. iar ca ideal. nu ale celei uranice. opus celui afroditic). readucerea diversităţii la unul. de logica înţeleasă ca expresie a unei iubiri pentru adevărul pur şi pentru coerenţa interioară. BĂRBAŢI ŞI FEMEI elementul fluid al vieţii. aceasta se exteriorizează în memorie. încă Danvin ob'servase că femela tinde să conserve tipul j mediu. este cea care provine din principiul mate. aşadar. aceste calităţi nu se adresează eticii femeii. se opune dispersării conştiinţei în multiplicitatea fluidă şi instantanee a conţinuturilor sale. sensibilă. Tot ceea ce într-o femeie poate avea caracter etic este inseparabil de instinct. Femeia poate chiar aprecia la bărbat unele calităţi cu valoare etică: rareori justiţia. dimpotrivă. Acestei memorii îi lipseşte însă semnificaţia etică. Ca atare. 18: „Aşa cura animalele din timpuri imemoriale acgonează mereo ia fel. în anumite momente.

la bărbat nu se poate vorbi de un corelativ al acestei «7 Jătaka. reacţia bărbatului poate fi şi o anumită devirilizare. un narcisism special. la bărbat. Şi nu atît ca persoană.p. Weininger notează că pentru bărbat nimic nu e mai deconcertant decît faptul că. în sfîrşit. consacrarea virilităţii şi ataşarea la o „societat^B bărbaţilor" se prezentau ca o depăşire a acelei sfere naturalisM Rahila biblică spune: „Dăruieşte-mi un fiu. în domeniul manifestării şi al „naturii". şi aici are dreptate EUis cînd spune că. într-o societate în care. el „ştie" despre ea. Nu pe nedrept în orice % Op. aşa cum s-a recunoscut în Iranul antic. FEMEIA CA MAMA ŞI FEMEIA CA IUBITĂ 243 împrejurări (noi am adăuga: afară de cazul cînd ar realiza într-un fel oarecare dimensiunile superioare ale experienţei sexului). Ariguttara-nikâya. nu e o cedare interioară şi o încălcare a propriei legi existenţiale. î)Xrj. transcendentală. kSminî." Există texte budiste care pun în evidenţă „neînduplecarea" femeiij privinţa maternităţii şi a sexualităţii. la femeie ele pătrund în adîncul cărnii celei mai intime. cît dintr-un impuls metafi. într-adevăr. chiar fete mici. 113. epuizîndu-şi jfl sfera corespunzătoare sensul propriei sale existenţe. se poate vedea în aceasta o dispoziţie care constituie o posibilă consecinţă particulară a labilităţii existenţiale a femeii." E absurd ca femeia să fie judecată cu valorile bărbatului (ale bărbatului absolut). care. ar fi „arma naturală" utilizată pentru propria apărare de către cel mai slab. în măsura în care este cu adevărat bărbat. că dorinţei obscure şi predominante pe care o nutreşte femeia de a fi mamă nu-i corespunde. II. de care . încît făcea din ea un adevăr. BĂRBAŢI ŞI FEMEI 242 civilizaţie superioară bărbatul nu a fost considerat cu adevărat bărbat atîta timp cît el rămîne supus acestei duble obligaţS obligaţia faţă de mamă şi obligaţia faţă de femeie. tot aşa pentru ea — spre deosebire de bărbat — a minţi nu este un păcat. cit. reprezintă echivalentul vechii sentinţe occidentale: tota mulier sexus. Are legătură cu aceasta caracterul provocator pe care. pe linia afroditică. a minciunii. ed. în timp ce femeia. rămîne FEMEIA CA MAMĂ ŞI FEMEIA CA IUBITĂ 241 uluită sau încearcă să-l liniştească printr-un zîmbet sau izbucneşte în plîns96. altfel mor. este principiul „diversului" al nonidenticului. Cum femeia absolută nu simte cu adevărat minciuna ca pe un păcat. 98 Weininger. a fost ţinută în subordinea bărbatului. a unei „fiinţe". practicate de popoarele primitive. la femeia absolută. vede că ea nu pricepe întrebarea. graţie sexualităţii şi maternităţii. după Platon şi Aristotel. întrebînd-o pe o femeie prinsă eu I minciuna: „De ce minţi?". chiar dacă facem abstracţie de faptul ocult. pe cînd bărbatul veritabil „este sexual şi altcjB în plus".115. Trebuie să remarcăm apoi. Adevărul este că femeia pură e înclinată să mintă şi să se prezinte aşa cum nu este chiar cînd nu are de fapt nevoie s-o facă.. despre care vom vorbi mai jos (§ 40)99. Weininger atribuie această trăsătură tot absenţei.Că înclinaţia spre minciună e o trăsătură esenţială a naturii feminine e un fapt recunoscut în orice timp şi loc de însăşi înţelepciunea populară.. datorită faptului că ea n este altceva decît sexualitate. Referitor la sexualitate. într-un context asemănător. Am arătat M şi în „riturile de trecere" sau ale pubertăţii. lucrurile nu stau deloc aşa pentru bărbat. fie şi în afara oricărei relaţii sexuale efectire. al schimbării şi an „diferenţei". imaginîn-duşi această plăcere. cea prin care minciuna reprezintă o leziune a „fiinţei" şi. ea lasă impresia că le urmează şi chiar crede sincer că le urmează. Geschlecht und Charakter. Şi împreună cu el putem recunoaşte semnificaţia siH bolică profundă pe care o are faptul anatomico-somatic că în timp ce organele sexuale apar la bărbat drept ceva circumscris. corelativul complementar al femininului.niciodată nu satură"97. constituie o culpă mai gravă decît omorul. pretind unii. femeia poate să nu fie conştientă de ea şi să o nege. mamei sau al sexualităţii. îl prezintă foarte des unele femei foarte tinere şi „inocente". fără efort şi fără afectare. LXI. pp. Deoarece la bărbat existJM anumită distanţă de sexualitate. într-adevăr. O denumire indiană a femeii este. Ea nu înţelege cu alte cuvinte latura etică. Putem înţelege astfel perfect un personaj ca acela despre care spunea Barbey d'Aurevilly: „Ea practica minciuna pînă acolo. De altfel. aproape inconştient. înfloreşte şi-şi transpune în act propria fiinţă. 39. Weininger are dreptate cînd îi cara< rizează pe bărbat şi pe femeie spunînd că femeia absolută numai sexualitate. dar că dincolo de asta el reflectă caracterul a ceea ce este anterior şi superior Diadei. fără cea mai mică intenţie. o nevoie la . femeia va tinde întotdeauna să-l readucă pe bărbat sub ju. separat şi aproape adăugat din exterior corpului. ZEI ŞI ZEIŢE. ceea ce. Aceste raporturi sînt cele sexuale în sens restrîns şi raporturile de la mamă la fiu. Femeia ca mamă şi femeia ca iubită S-a spus că din punct de vedere metafizic masculinul. vreme de secole.116. 48. Pe plan omenesc de aici rezultă că în timp ce toate raporturile bazate pe Diadă au pentru femeie un caracter esenţial şi îi epuizează legea naturală a fiinţei sale. atît era de simplă şi naturală. ci de ceva anume în legătură cu natura ei cea mai profundă şi mai nealterată. Pe linia demetrică s-a relevat. adică „aceea care e făcută din dorinţă". Este o eventuală contraparte a plasticităţii şi fluidităţii proprii. călcîndu-şi pe inimă.. E o inepţie să explicăm această trăsătură a femeii prin factori sociologici: minciuna. cit. 191. labilitate reflectînd-o pe cea a „materiei prime". chiar şi în cazurile în care. prezent în fiecare femeie: este senzaţia potenţialului de plăcere şi savurarea ei. ea e sexualitatea însăşi 98. nu e vorba de o „a doua natură" dobîndită socialmente în lupta pentru existenţă. în fapt. este. prin urmare şi de către femeie.

Afirmaţia însă că. ci lăsînd pur şi simplu să acţioneze şi activînd o dispoziţie spontană a esenţei sale. Proprie femininului cosmic este. fără a coreM punde vreunei dispoziţii interioare. „delirul moral al dragostei".. adică raportarea la altul. la femeie este caracteristică o angoasă existenţială mai mare decît cea a sexului opus. în timp ce masculinului pur îi este propriu să-şi aibă în sine propriul principiu. Pe plan psihologic rezultă de aici caractere foarte vizibile ale femeii în viaţa obişnuită: viaţa feminină e aproape întotdeauna lipsită de o valoare proprie. în timp ce tipul matern ar simţi în acuplare o potenţare a existenţei. pretutindeni şi oricînd. nu ca niamâ. economice şi sociale. în al doilea rînd. adică nu pe baza unei etici (cum s-ar spune). sentimentul unui vid neliniştitor cînd nu are şi nu posedă un bărbat. şi în celălalt. tipul matern se încadrează în mod specific în ordinea naturală — dacă vrJB să ne raportăm la mitul biologic. adulată. şi din faptul că o fenieie ar trebui să-l dispreţuiască pe bărbat pentru un asemenea comportament adulator deseori adoptat pentru a nu obţine de la ea nimic decît trupul. Numai că se impune. Se înfîmplă însă exact contrarul. din această ordine (simptom aş sterilitatea adesea întîlnită la tipul iubitei pure şi al „prosţjjM FEMEIA CA MAMĂ ŞI FEMEIA CA IUBITĂ 245 atei")100. fie în nevoia femeii de a fi recunoscută. Cel mult. de care bărbatul. în cadrul tradiţiei. Indiferent însă dacă e vorba de tipul mamei sau de tipul iubitei. la bărbat această dorinţă aparţine unui plan diferit. îi datorăm lui Weininger o descriere clasică tip<ji logico-existenţialâ a acestor două posibilităţi fundamentale afl feminităţii. femeii de tip opus i-ar fi proprie dorinţa de a se simţi distrusă. Tipul „mamă" îi caută pe bărbat pentru copil. degradată unei asemenea posibilităţi. orientată către o formă. II. pe un plan mai profund. posibilitatea feminină de bază opusă celei materne. ca în ansamblul tuturor afirmi ţiilor acestui autor despre femei. remarcată. în orice formă superioară şi intensă de experienţă erotică. într-adevăr. de un ordin superior. nutritoare a unei forme. voi. în primul rînd. într-un complex care nu ţine seama <M prdcreaţie şi care e dorit în şine şi pentru sine. Că valorile eticii feminine sînt foarte diferite de cele ale eticii masculine se vădeşte. deontologic. o dobîndire a unei confirmări de sine ■ funcţie de altul: în funcţie de bărbatul iubit pentru îndrăgostită. one ls tempted to say. se bazează pe un echivoc102. oroarea de singurătate. Eîlis. cît şi femeii. şi cu starea sa de forţă a vieţii legată de o formă. aici s-ar putea vorbi de tipul hetairei antice şi orientale: adică de femeia „dionisiacă". în cazul substanţei „Fecioară" sau „Durgă" a femeii afroditice fiind valabil. cu starea ei pură. femininului pur îi este propriu. ci ca amantă se poate apropia femeia în mod natural. fizice. p. contrarul: aşa cum vom vedea în curînd. în aceasta se împlineşte pe planul profan (dar se va continua în mare măsură şi pe cel sacru) existent». mai mult etic decît naturalist (ideea dominantă de perpetuare a neamului.fel de elementară de a fi procreator. de a se simţi anulată şi strivită de plăcere. Weininger vede tocmai în „prostituţie". a fost obligat să ţină seama. pentru că. dar pe un plan mai puţin frivol. e mai puţin decît un principiu propice şi afirmativ al vieţii terestre. al galanteriei. O dată clarificat acest punct." 244 ZEI ŞI ZEIŢE. ce nu mai are caracter naturalist. ceea ce grecii numeau „eteritatea". deoarece ea poate fi impusă de anumite situaţii ambientale. femeii şi. eterocen-trismul. Nu în alt sens. în fundamentul lor ontologic. Astfel. tipul „iubită" îl caută pentru experienţa erotică luată în sine (în formele inferioare: pentru „plăcere"). oft unmans the man. la fel şi în respectiva caracte» zare. BĂRBAŢI ŞI FEMEI de o existenţă. atît bărbatului. Antiteza. cele două tipuri opuse se conexează cu cele două stări principale ale „materiei prime". oricît de şocant ar putea apărea din punctul de vedere al moralei burgheze. îi este firesc să-şi aibă în altcineva propriul principiu. caracterizarea diferenţială a lui Weininger este exactă: raportul cu procreaţia şi cu copilul e ceea ce deosebeşte cele două tipuri. să izolăm unele distorsiuni produse de un complex al său inconştient de misoginism pe bază cvasipuritană. admirată. Fundamental e însă vorba de tipul pur al iubitei şi de vocaţia feminină corespunzătoare-. e comun. a familiei sau castei etc). pentru că menţionata dispoziţie a iubitei priveşte cel mult straturile psihice de suprafaţă. dorită (această tendinţă extrovertă e asociabilă cu acel „priveşte-în-afară" atribuit în temei metafizic Sakti-ei). cit. Cînd există. aşa cum s-a văzut în mod exhaustiv. se poate spune că el se fl drează în legea şi în finalităţile speciei —. după cum am văzut. e vorba 99 Cf. s-d spunem în treacăt. am spune noi: datorită conţinutului virtual de transcendenţă propriu desfăşurării absolute a erosului101. amorfă din puncî de vedere dinamic. al complimentului (chiar nesincer) ar fi de neconceput dacă am face abstracţie de baza obligatorie constituită tocmai de această trăsătură congenitală a psihismului feminin. Şi într-un caz. corespunzînd una arhetipului afroditic şi cealaltă arhetipului demetric: femeia ca iubită şi femeia ca mamă. H. antagonismul dintre atitudinea veritabil afroditică a femeii şi cea maternă constituie o realitate pe care fiecare bărbat adevărat o sesizează numaidecît. Realităţile sociale . o valoare. pe cînd tipul P „iubită" iese oarecum. îfl funcţie de fiu pentru mamă. prostituţia profesională neintrînd în discuţie altfel decît într-un mod foarte subordonat şi condiţionat. Şi regimul curţii. e un principiu ce-i este potenţial adversar. prin acestea i se definesc legea şi eventual^ etică. ea se raportează la altul fie în tot ceea ce înseamnă vanitate. 199: „That [sexuai] emotion which. se definesc cele două posibilităţi fundamentale ale naturii feminine. makes the woman for the firsţ lime truly herseif. Ea este inexactă dintr-un dublu punct de vedere. ca dorinţă de a distruge şi de a se distruge într-un extaz. Astfel. op. încă o dată. fapt ce conferă o semnificaţie peiorativă şi.

pp. ed. ambele unite într-un mod atît de miste-nos în coit. 307. riu fără motiv. spune: „Ca şi cum tot corpul femeii ar fi dobîndit calitatea unei guri care suge" (în II Fuoco). I. dar şi de anumite fibre netede ale organului feminin. existenţă unui automatism spasmodic cu un peristaltism al său special. dînd naştere şi practicii erotice de fellatio.pare a fi ajuns la un înalt grad. fără „formă".. p. 42-43. sînt în realitate numai circumstanţe declanşatoareJ nu determinante. Manuel de sexologie. Trebuie să reţinem în fapt că de-a lungul istoriei s-a produs un soi de atrofie chiar fiziologică a ceea ce. în rîndul cărora s-a păstrat în cea mai mare măsură tipul antic. 248 ZEI ŞI ZEIŢE. a acelei „morţi sugătoare ce vine de la femeie". 1669. permiţînd intensificarea aşa-numiîului automatism aspirator. asupra căruia vom reveni. respectivul comportament fiziologic în acuplare este încă aproape normal şi se îmbină cu posibilităţi fiziologice devenite extrem de rare printre europencele moderne. bazat pe unde tonice speciale cu ritm lent... virilitatea magică. plan de reflexe fizice. el momentul cînd simte că se scurge în ea sămînţa bărbătească: f| atunci îl îmbrăţişează pe bărbat şi-l strînge cît poate: este plăcerea supremă^ pasivităţii. / resplendit â jamais. Aici se pune problema calităţii aspiratoare.. Hesnard. de un simbol fizic sau de o reverberaţie a unei semnificaţii esenţiale. cele ale lui Ovidiu (Ars Amandi.408). plusque furoris habet. ci e aproape| imobilă şi pe faţa-i se desenează trăsăturile unui extaz ambiguul avînd ceva din surîsul indefinibil al unor Buddhaşi şi al anumitor capete khmere. pe cînd în Antichitatea occidentală se întîlneau expresii ca. s-a vorbit în legătură cu aspectul ocult al oricărei acuplări trupeşti comune: aspect ce-şi poate găsi manifestarea simbolică şi reflexul chiar şi în exterioritatea somatică şi fiziologică. materia care este formată şi nu vrea să| abandoneze forma. 246 ZEI ŞI ZEIŢE. vrea să o lege veşnic de sine. emisia seminală masculină." Insistînd în legătură cu „prostituata". este vorba de ceva ce nu se realizează numai pe planul subtil. trăieşte groaza de nimic. lăsată singură cu sine însăşi. prin ştrangularea lingam -ului. îl considerau drept un fenomen general. 312) remarcă semnificaţia faptului că •." Pe această bază." 105 Astfel. sînt amintite cazuri de femei capabile ™ expulzeze sperma după ce au primit-o în ele. pe şi reţinînd sămînţa. 399. într-adevăr. ea fiind absentă din orice spetie animală. în legătură cu unul din persoj najele sale feminine. 408). Citîndu-l pentru ultima dată pe Weininger.. I. el deosebeşte sămînţa de spermă: „uterul separă sperma de sămînţa. La femeile deprinse cu magia tantrică antrenamentul acesta. a putut vorbi chiar de un „surîs spermaticiB . care. se presupune o asemenea putere de contractare voluntară a yoni-ei.. are apoi o expresie liminală într-un| fapt rămas încă obscur din punct de vedere fiziologic: mirosul. Paracelsus (Opus Paiamimm. în Orientul antic a putut fi valabilă afirmaţia că „senzualitatea femeii e de opt ori mai mare decît cea a bărbatului". este nimic. Weininger (p. I. BĂRBAŢI ŞI FEMEI şi chiar economice. cit. III. 5) spune: „în uter a fost pusă o forţă atractivă care e ca un magnet. Paris.} fără „celălalt" (heteros). absenţa laptelui atunci cînd femei de acest tip devin mame. sentimentul „materiei".100 Putem aminti aici versurile lui Baudelaire. Un asemenea comportament somatic e confirmat actualmente numai la un grad înalt de sexuare a femeii. nu e vorba de sămînţa materială. Un tratat atribuit lui Albertus Magnus (De secretis "lulierum) menţionează. II. BĂRBAŢI ŞI FEMEI acest. 37): „Aşa cum am spus în mai multe rînduri.Sivaică" a tipului pur al iubitei. la femeie. drept care. Paracelsus se ocupă şi de condiţiile trans-biologice ale fecundării. în domeniut «nologieCîn Pioss-Bartels (voi. cit. 102 Weininger. 94-95. H. cit." 106 Este vorba de un control anormal nu numai al muşchiului constrictor cunni. op. ca spe-«fice. cu Meya rink. Arturo Onofri... de pildă. 443-444): JLibido foeminae] acrior est nostra. p. pe lîngă o înclinaţie către cruzime: punct. cînd D'Annunzio. Ploss-Bartels. bine esenţa ultimă a naturii feminine. ca un presentiment al arhetipului „durgic": „Et dans cette nature etrange et symbolique / Ou l'ange inviole se mele au sphynx antiqiie. în timp ce erau probabil prezente şi la femeile occidentale din Antichitate106.. V.. 103 104 Ibid. putem compara cu ceea ce spune. p. în aceeaşi clipă. X passini. 310-311: „Viaţa fizică şi moartea fizică. Este vorba. 280 şi urm. încît să ■mpiedice."103 Nu alfa« însăţ şi comportarea femeii celei mai apropiate de tipul Durgă atunciŞ cînd. cit. nu-l strînge în braţe pe bărbat. lipsa sau neregularitatea menstrelor. Acesta e momentul în care ea culege ceva mai mult decît sămînţa materială. anticii recu-noscuseră deja o participare activă specială a femeii în acuplare. Cosmopolitul (Novum Lumsn Chemicum. de vreme ce W Haţhayogapradîpika (III. ed. fiinţa masculinului. această teorie e astăzi recunoscută de mulţi ca fiind exactă în latura ei fiziologică: se admite existenţa unor contracţii ritmice ale vaginului şi ale uterului ca într-o operaţie de aspirare sau sugere. el are dreptate să reducă la acest conţinut metafizic pînă şi un comportament frecvent al femeii îm cursul acuplării. deşi într-un domeniu mai general. pp. sperma e vizibilă. o aproximare maximă de „femeia absolută"105.. aici. op. 287. / la froide majeste de la femme sterile. astfel încît la anumite popoare o fată se poate descalifica dacă nu e în stare de aşa ceva (despre toate acestea cf. voi. voi. descriind tipul de femeie căreiai place acuplarea. plăcerea elementară. putea corespunde cu o sexuare completă sau cu. şi îndeosebi pp. Ellis. pp. dar sămînţa este..prostituţia e ceva ce apare numai printre fiinţele umane". în realitate. pentru practica numită yoni-ffl«df5." 101 Weininger. un lucru invizibil şi aproape ca un suflet viu care nu se găseşte în lucrurile moarte. aşadar. care deseori par a constitui fundamentul! acestei senzaţii. cap. al Peniei. şi Aristotel a vorbit de un mod al ei de a aspira fluidul serginal104. Acest fapt este pus în legătură tocmai cu potenţialitatea '. respingînd sperffl» FEMEIA CA MAMĂ ŞI FEMEIA CA IUBITĂ 247 geluată pe la jumătatea secolului trecut de către Fichstedt. în anumite cazuri. Das Weib. sub forma întocmai a unei absorbţii prin aspirare sau sugere.. acesta din urmă. cel| în care i se revelează fiinţa primordială. 402. 87-89) la femeie. dezvoltarea acestei posibilităţi face parte din educaţia erotică" a femeii. Rădăcina cea mai profundă e însă tocmai „eteri-J tatea" esenţială a femeii. despre care. Aşa se face că la femeile orientale. Studies. chiar dacă anticii. In privinţa distincţiei menţionate adineauri. cit.. se împart între femeia ca mamă şi femeia ca prostituată. ed. I59-Î65. spunînd: „Momentul suprem din viaţa femeii. ci anume <W corespondentul ei imaterial. 304. Din punct de vedere subtil. absoarbe vîrya. ca gest care exprimă poate cel jmai. Asimilarea prin sugere... p. spermatic pe care uneori îl emană femeia din zone ale corpului depărtate de organele genitale la scurt timp după acuplare (un poet. şi ea atrage sămînţa".

E. în ciuda lipsei de căldură şi a insensibilităţii sale. în cazuri de revoluţii şi linşaje107. dar liniile 108 lw Mario Praz. Aici nu e vorba nicidecum de o cruzime datorată inversiunii. dimensiunea rece a femeii ca încarnare terestră. nu se poate spune daca depinde doar de circumstanţe exterioare. dimpotrivă. umană. oricît ar fi de dulce şi iubitoare. Ne aflăm însă mai aproape de situaţiile reale cînd D'Annunzio scrie: „Cruzimea e latentă în adîncul dragostei ei. şi în acest punct se inversează caracteristicile prezentate de psihologia mai superficială a sexelor. adică cu elementul demetric al femeii. fără timp." „în spatele genelor ei. p. E însă important să relevăm prezenţa acestei trăsături (care nu e lipsită de legătură cu calitatea „aspiratoare" de care am vorbit mai sus) îndărătul formelor înseşi ale unei sexualităţi feminine profane deloc exaltate. acest erotism impersonal. ed. împreună cu cei doi autori citaţi adineauri. a „Fecioarei". cit. Figura lui Dolores. aşa cum o descrie Murger: „Avea douăzeci de ani. 361. aceasta. imaginea înspăimîntătoare. o duc mult dincolo de ceea ce pot face bărbaţii: fapt atestat şi istoriceşte. este necesar să distingem două forme ale tipului feminin afroditic: cea inferioară fiind „femela" în sens primitiv şi. 233-234. Răceala lunii şi cruzimea Zeiţei Lunii simbolizează acest aspect al naturii feminine.40. şi în măsura în care ea 107 Lombroso-Ferrero. E ceva distructiv în ea. Lăsînd acestea la o parte. cit. Maica Noastră a Spasmului" — o atare figură e în bună parte o ipostază cerebrală a unui romantism literar decadent şi „pervers"108. dorinţa ei era fără contur. încă Lombroso şi Ferrero relevaseră faptul că femeia este. ed. ca mila feminină să fie pusă în legătură. ca răul de a fi şi melancolia pămîntului. Faptul e că. are ceva crud. într-o relaţie esenţială cu substanţa sa elementară „durgică" de amantă. La came. Pp. a 3-a. cf. ed. Psychopatia sexualis. sînt reci ca nişte agenţi de bursă. nemilos: insensibilitatea şi un egoism subtil coexistă cu gingăşia. SEXUALITATE. chiar şi cînd' duc o viaţă erotică. Milă. părînd expresia grozăviei unui instinct mai vechi decît aştrii. o. de la portalul cel mai exterior pînă la capela unde păcatul e rugăciune: ce contează. elementul de cruzime şi răceală femeiască se poate faCe cunoscut pe planul moral. în domeniul patologiei. BĂRBAŢI ŞI FEMEI de o fineţe extremă şi blînd luminate de scăpărarea ochilor limpezi şi albaştri căpătau în unele momente de plictis şi de proastă dispoziţie o expresie de o brutalitate aproape sălbatică. pp. deoarece capacităţii de compasiune iubitoare şi proteguitoare a femeii îi corespund adeseori o cruzime. Viazzi notează cu îndreptăţire că asemenea trăsături nu lipsesc nici tipului celui mai ideal de tînără fată. cruzimea trebuie însă explicată prin raportare la celălalt aspect al său. cînd era zguduit de spasm sau inert. 1915. Maică a Noastră a Spasmului? Ce contează? Al tău pe de-a-ntregul e cel din urmă potir pe care-l golim. la prostituta e la donna normalej Torino. Observaţia următoare vine însă din partea unei femei. Asocierea dintre cruzime şi sexualitate a căpătat deja o expresişp dramatică în Antichitatea clasică în tipul bacantei sau al menadei. în ciuda tuturor considerentelor. în memorie.. dacă vrem. la esenţa mai profundă a sexualităţii feminine. aparent caste. Cf. aproape gorgonică. printre pleoapele întredeschise. Chipul ei părea schiţa unei figuri aristocratice. sînt însă nenumărate femeile care. ci exact dimpotrivă." 250 ZEI ŞI ZEIŢE.ŞI CRUZIME LA FEMEIE 249 este yin. din pricina indiferenţei sale. Pentru a vedea în mod corect 'cum stau lucrurile. dovedind o atitudine calculată. feroce şi lascivă Dolores. o insensibilitate. sînt enumerate „tăria diamantului şi dulceaţa mierii. dacă se dezlănţuie. care poate fi acuzat doar de instinctivitate şi căutare iresponsabilă a plăcerii. sexualitate şi cruzime la femeie într-o legendă persană.. 79. Sînt aceleaşi ambivalenţe pe care le-am întîlnit în arh« tipul Femeii Divine şi care stau la baza altei trăsături a psihologiei feminine: coexistenţa. MILĂ. cu atît mai evident cu cît îi e mai puternic orgasmul în mîngîieri. şi în Forseche shforse che no : „Pe cînd la bărbat dorinţa era acea alegere irevocabilă. expresia fiecărei femei. şi revedea. poate chiar. pe care Swinburne o numeşte „Maica Noastră a Spasmului" şi „fiica Morţii şi a lui Priap" şi în legătură cu care scrie: „Sînt pătruns. mai sus» § 35). fără limită. la femeie.. în legătură cu manifestarea la femei a unor „explozii spasmodice de violenţă sălbatică distructivă ."111 Cît despre planul vieţii obişnuite. tandreţea sau abandonul: şi totul dincolo de. o. ambigue. Tot ce acţionează în modul cel mai subtil şi profund în." Şi Viazzi observă cît de des putem surprinde ceva similar în „atitudinile cele mai naturale ale femeii iubite"110. există şi femeia care vede proba supremă de iubire îr| renunţarea. persoană. adică unei trăsături masculine prezente la unele femei. economicosociale. printre ingredientele din care ar fi fost alcătuită femeia. cu dispoziţia maternă. dacă ritul e mortal. a femeii aşa cum îi apăruse de mai multe ori. el descoperea o privire foarte depărtată de privirea omenească. într-o epuizare extremă" (în Trionfo della Morte)109. în mai mare măsură decît bărbatul. sub forme colective. e capabilă în dragoste să urmărească un aspect practic pozitiv. subtile. a Durgăi. strălucirea caldă a focului şi răceala zăpezii". a înclinaţiei către milă şi către o cruzime deosebită. aşa încît un fizionomist ar fi recunoscut în ele semnele unui profund egoism şi ale unei mari insensibilităţi. de dragul ei. La donna delinquente. Dacă e evident şi chiar banal. căci dacă există femeia mîndră de tot ce face bărbatul ca erou şi realizator de fapte extraordinare din iubire pentru ea (pentru că aceasta o valorizează indirect — cf. o neîndurare şi o violenţă distructivă care. faptul că femeia... cruzimea tigrului. la orice valoare virilă . mai miloasă şi mai crudă decît bărbatul. 55-59. în momentul dorinţei. Krafft-Ebing. în acelaşi timp. la o femeie^ îl atrage deseori pe bărbat. Ia morte e ii diavolo nella letteratura romantica. gîndi el. distanţate. psihanalistă pe dea-! supra: „E destul de rar să întîlneşti bărbaţi care să rămînă reci într-oj situaţie erotică. „dionisiac" (în accepţiunea populară a acestui termen).. aspru. „abandonul" femeii e rareori înţeles sau perceput. cea superioară avînd trăsături. romanticei Mimi.

e un lucru demonstrat chiar şi pe planul mai material al influenţelor pe gare femeia. ci în general. explică pe îndelete de ce 252 ZEI ŞI ZEIŢE. referitor la| natura non-uranică a forţelor silite de către aceste tinere să coboare e semnificativ ceea ce spune un text. Unda se simţi dezamăgită şi-şi căută apoi alt bloc de stîncă" (Arc de Triomphe. „Femeile sînt nemiloase. artele magice. oricît de puternică i-ar fi dragostea. ca Durgă. „neliniştitor". nu e bărbat. e adevărat.în ea. şi anume că. Malleus Maleficarum. dar e specializat.. pp. Miinchen. atrase de ritu-J rile lor. De aici. Ceea ce ne interesează însă pe noi este magia femeii în afara acestor referiri specifice la suprasensibil: sensul fascinaţiei sale naturale şi al puterii ei de seducţie. încet. 125-l26. ca magie cosmogonică a Unului." Femeia replică: „îl va dispreţul. Foarte multe mărturii de acelaşi gen ar putea fi lesne adunate.superioară şi chiar în acceptarea ruinării efective din partea iubitului său. înecat . Les Mysteres de la Femme. la domeniul suprasensibil nocturn şi inconştient. Harding. Şi diritr-odată nu a mai existat nici un bloc de stîncă pe care să-l învîrtejească. pe linie feminină. pentru răul pe care-l fac bărbaţilor pe care-i iubesc. ACTIVITATE ŞI PASIVITATE 251 îl îmbrăţişa cu braţele ei albe. Milano. fie orgiastică. Circe. 10—13. Ambele aspecte le-au fost atribuite bunăoară unor Calipso. în Daudet găsim această frază: „Mă simţeam invincibil atrasă către ea: doar un abis poate prilejui o asemenea fascinaţie. Nu mai era decît un morman de pietre pe fundul mării." 12 E. a povestit RemarquS fabula despre un bloc de stîncă îndrăgostit de undă: „Unda spu-j mega şi clocotea în jurul blocului de stîncă. Sînt cunoscute figurile minoice de femei cu bagheta magică în mînă. în timp ce. 73. Medeea. La Roma. dar îl va iubi şi mai mult". 159). destul de redus." Am vorbit mai sus atît de simbolismul. al forţelor vitale. el cedă şi se prăbuşi în braţele ei. Psicologia dei sessi. fascinaţia exercitată de orice nuditate feminină se bazează pe faptul că ea prefigurează într-o anumită manieră obscură. Isolda. ele „întunecă soarele". a scris Martin. 1953. Nu în legătură cit aşa-numita „femeie fatală". ca Fecioara. Suspina şi plîngea după el şi-l implora să vină la ea. şi că ideogramele! yao şi miao folosite pentru „straniu".î gine femeile wu oficiau complet goale. Credenze religiose della Cina antica. de abisul fără fund. Roma. PUTEREA DE FASCINAŢIE A FEMEII. 111 E. şi femeia va simţi doar dispreţ pentru el. şi într-o bună zi. în ciclul menstruaţiilor). de elementul cosmico-natural. drept condiţii preliminare pentru activitatea lor.." 41. cît şi de ritul dezgolirii şi de expresia cea mai drastică pe care acesta din urmă. iar în unele variante ale epopeii chiar şi Brunhildei. Erkes. ca Femeia anterioară multiplei j varietăţi a femeilor muritoare. 1903. îl iubea şi se învolbura şi-l asalta din toate părţile. Un personaj al lui Donn Byrne spune: „Bărbatul care se pierde total pentru o. percepută numai de simţuri. încet. spre deosebire de bărbat. în procesele Inchiziţiei sexul femeiesc a figurat într-o majoritate zdrobitoare. 1958. pe plan uman îi corespunde în general puterea de fascinaţie feminină. în Antichitate însă această conexiune se referea mai degrabă la aspectul yin al naturii. In tradiţiile 1 multor popoare. Despre puterea de fascinaţie a femeii. Este vorba de dezgolirea femeii nu de veşmintele materiale care-i ascund trupul. Această trăsătură aparţine exclusiv nudului feminin. iraţional şi abisal. Activitate şi pasivitate în dragostea sexuală Caracteristicii metafizice a femeii eterne ca magiciană. Asocierea dintre tipul afroditic şi tipul magicienei este foarte frecvent în mituri şi legende. l-a avut în unele forme precum dansul celor şapte văluri. p. substanţa primordială a creaţiei şi a ambiguităţii nefiinţei sale. susceptibile să degenereze în vrăjitorie. Tehnicile utilizate de femeia I wu pentru a intra în legătură cu forţe suprasensibile erau de factură fie ascetică. în cel de-al doilea caz se pare că la ori. La fel de interesant este| faptul că. Şi în cazul Chinei antice este interesant că ideo-l grama wu utilizată pentru a-l desemna pe cel ce exercită artele magice în sens restrîns („şamanic") se aplica la origine în exclusivitate persoanelor de sex femeiesc. să-l înconjoare cu iubirea ei şi să-l jelească. sînt puse în legătură cu o tradiţie arhaică I feminină şi lunară. pp. femeilor \ wu li se cereau tinereţe şi frumuseţe fascinantă.şi abisală. femeie. cealaltă nuditate. Ziirich. Paris. Nu e vorba de „frumuseţe" sau de o ademenire animalic carnală. e de ordine esenţial-mente fizică şi falică^ acel nud nu acţionează asupra ei decît în . ca Măyă şi măyă-ăakti. în comparaţie cu cel bărbătesc: în 1500. şi numai parţial e justificat ceea ce a scris Paul ValeYy: „Prestigiul nudului trebuia să rezulte cu necesitate din valoarea de secret şi de primejdie apropiată pe care i-o conferă calitatea lui de revelaţie nefastă şi de mijloc de seducţie mortal. Venus Verticordia era concepută ca expertă în artele magice. în sensul res-J trîns mai sus menţionat. prin comparaţie. pînă cînd ajunge să se arate în substanţa ei elementară . în obîrşia sa ultimă. le resimte de pe urma ritmurilor periodice ale universului (de exemplu. la femeie. Bodin raporta un procentaj de cincizeci de femei faţă de un singur bărbat în procesele referitoare la vrăjitorie şi Ja artele oculte. BĂRBAŢI ŞI FEMEI anume vrăjitoria e mai cu seamă opera femeilor. Unul din tratatele demonologice cele mai răspîndite ^ vremurile acelea. ACTIVITATE ŞI PASIVITATE îh puterea de fascinaţie a nudului feminin există un moment de vertij asemănător celui provocat de vid. ci de individuaţia sa ca fiinţă empirică şi persoană particulară. de exemplu în China. 253 PUTEREA DE FASCINAŢIE A FEMEII. îl săruta zi şi noapte : no p Viazzi. Că femeia e conexată mai mult decît bărbatul de „pămînt". Efectul nudului masculin asupra femeii nu numai că e. „misterios'» trimit la tipul şi calităţile femeilor wu 112. anumite dispoziţii clarvizionare şi magice în sens restrîns (opuse liniei masculine şi apolinice a magiei înalte şi a teurgiei). p. sub semnul de v\y\.

Şi nu alta este şi originea unui element specific al sadismului conexat nu numai cu actul deflorării. 25. cu cît e mai subtilă. cit. referitor la latura mai puţin vizibilă a relaţiilor dintre cele două sexe. e o cruzime şi o ferocitate ce corespund senzaţiei transcendentale de intangibilitate fascinantă. BĂRBAŢI ŞI FEMEI excită pe bărbat mai mult decît senzaţia. de ceva elementar existenţial a cărui rădăcină arhetipică este cea indicată mai sus de noi. aceste raporturi se inversează în întreg domeniul sexualităţii curente.termenii banali ai sugerării unei eficiente musculare şi animalice a „masculului". Dacă din perspectivă metafizică masculinul corespunde principiului activ şi femininul celui pasiv. fie şi iluzorie. modestia şi rezistenţa. pe de o parte. la femeie. în această plăcere. cu braţele ridicate. ci de un dat al naturii sale.. „naturală". De arfe amânai. tot aşa.] 114 In vino veritas. au fost nevinovăţia. în rădăcina ei ultimă. Muzica răsună mai departe. Dincolo de ele. 658: „Pugnando viei se tamen illa volet. imobil. Se aud iarăşi strigăte: Baskie! După care 254 ZEI ŞI ZEIŢE. reluînd mitul Pandorei. aruncă o privire de jur împrejur. acest proces se numeşte transmutarea într-o forţă-o/as. că femeia e I total epuizată sub delirul lui ostil. mai invizibilă.-jV. Asemenea trăsături intră însă' în mare parte în domeniul comportamentului individual conştient. de a o poseda pe cea care. femeia absolută conţinută în fiecare fiinţă femeiască. Nu la fel se întîmplă cu femeia: în femeia complet goală. Ei bine. magice. ACTIVITATE ŞI PASIVITATE 255 influenţă care. dacă acest fapt. şi cu cît devine mai .VRitmul de bază surd [al muzicii] se accelerează şi chiar atunci o vioară trece la un motiv în tonuri foarte maite. Inepuizabila. care va fi în schimb atras de inocenţă116. mai mult decît violenţa unei posesii carnale. p. le enumera „pe acele femei care-şi exprimă deschis dorinţa de legături PUTEREA DE FASCINAŢIE A FEMEII. furnizată de gestul fizic. cînd la femeie nu e vorba nici de o viclenie. constînd tocmai din elementul fascinator sexual caracteristic inocenţei şi înseşi castităţii. Şi tot din acest motiv. afară de o senzualitate elementară amestecată cu ceva ambiguu intangibil. el trebuie considerat. nimica nu-l 113 Cf. o violenţă aftsoMHB asasinatul. Oscilaţii bruşte ale acestui trup care se opreşte în cele din urmi. pe care însă. pînă t|H tensiune insuportabilă ce pare a cere. într-un inutil sadism al „posesiei" al „uciderii"113. . un centru. se complace în sex". Dacă faptul că o femeie îşi manifestă deschis dorinţa proprie. în acuplare. ed. şi o străfulgerare a ochilor înîredeschişi însoţesc şi exasperează demonia muzicii ţigăneşti. dincolo de cochetărie. printre tipurile de femeie de care nu trebuie snH bucuri. pe de altă parte. nici de o inhibiţie conştientă de esenţă morală. faptul cel mai profund e senzaţia. de „răceală". calculate ale cedării. cea a cărei substanţă e sexualitatea. pînă ce bărbatul priapic se prăbuşeşte pradă extazului subtil şi aspirator al femeii imobile. orice energie inhibată sau obstaculată se potenţează." [Autorul articolului e însuşi Evola. Inviolabila. un aspect obiectiv şi de-a dreptul impersonal al acestui ansamblu. de către zeii invidioşi „femeii dorinţei" trimise lui Epimeteu.convulsiv ritmul de acompaniament. ea.1951): . Inhibarea impersonală. traducînduse într-o se iveşte în fine o fată.-„Una notte a Bucarest" (în Roma. cea care. Am mai spus că pudoarea la femeie are un caracter nu etic. nu se vădeşte nicidecum „înclinaţia înnăscută a naturii feminine spre puritate" născocită de unii scriitori catolici moderni care au dat uitării ideile cu totul diferite ale predecesorilor lor. noi şi neaşteptate soluţii le înlătură şi le depăşesc. şi tot aceasta împinge dorinţa pînă la paroxism. schiţează cîţiva paşi de dans. gîndeşte despre sex. pentru a spori puterea acesteia. se poate raporta la instinct sau la orgoliul primei posedări nu e decît un element de suprafaţă. 9. Cu aceasta atingem un ultim punct fundamental. de a viola inviolabilul. în puritatea şi castitatea unei tinere fete deloc anormale nu este nimic din ceea ce se crede în mod obişnuit.edif. accelerează ritmurile. obstrucţionap de lungimea rochiei.3. Potrivit acestei legi. Prostituata şi Mama. dispune femeia de acea forţă mult mai periculoasă117. în „nuditatea" sa. e ceva cu mult mai profund. a acestei dispoziţii se exprimă sub forma unei puteri subtile. Doar fiorul şi jocul acela al trăsăturilor. adică în domeniul ce»se poate numi „natural". care constituie aura specială de fascinaţie ce înconjoară tipul „cast" şi „inocent" de femeie şi care produce asupra fiecărui bărbat diferenţiat un mai mare efect decît orice comportament feminin grosolan de impudic şi de lasciv. dintr-o trăsătură. Tocmai aceasta suscită în bărbat o dorinţă elementară unită cu vertijul. ci pur funcţional sexual. II). ca într-o evoluţie extremă pe o frînghie întinsă 'a raaximum sau pe tăişul unui brici. este rezervă şi rezistenţă are de cele mai multe ori o. trimite la situaţia menţionată mai sus. nu va fi nicicînd posedată prin intermediul carnalităţii.. tînăra fată „pură" încorporînd pentru bărbat mai cu seamă conţinutul de sfidare inerent substanţei „Durgă". 116 Chiar Kâmasutra (î. funcţie similară de excitant sexual115. a scris că ultimele daruri făcute. se precipită şi acum e ca şi cînd un vîrtej şi-ar fi găsit. Kierkegaard114. de pudoare şi de vicleniile. pînă cînd se arată nuditatea totală a unui trup măsliniu. de impracticabilitate a substanţei feminine elementare. dorinţa de a o poseda pe această „fecioară" se învălmăşeşte obscur în aceea de a o poseda pe femeia inaccesibilă anatomic sau pe femeia care se opune. poate în cele din urmă să-l dezarmeze şi să-l dezguste pe orice bărbat neanimalizat. E o voinţă de a „ucide" femeia ocultă. Femeia râmîne în orice caz kăminî. proprii unei feminităţi experte. în loc să excite. Dacă bărbatul în general cunoaşte plăcerea deflorării şi a violului. gîndeşte sex. ca încoronare a tuturor celorlalte. 115 Cf. cu atît mai mult se apropie acesta de limite aparent finale. dincolo de pragul conştiinţei celei mai periferice. care e totodată Fecioara. Ovidiu. I. ci însoţind aproape fiecare acuplare: e ceva diferit de algolagnia ambivalenţă despre care am mai vorbit. Tocmai cînd toate acestea nu sînt voite. cu afît e mai eficace. bărbatul o presimte în chip obscur pe „Durgă". în terminologia indiană. apoi îşi scoate rochia şi lenjeria intimă. Necunoaşterea unei legi cu caracter ocult ne împiedică să înţelegem adevărata semnificaţie a purităţii feminine şi secretul puterii ei de fascinaţie potenţiale. există şi ceva mai subtil şi mai impersonal. a pretinde un act elementar. tot ceea ce. ea. ar fi banal să arătăm că tot ceea ce. zeiţa serbărilor orgiastice şi deppotrivă „Inaccesibila". „gîn-deşte la sex. în fata aceea goală.

I. cit. pe baza unei supracompensări nevrotice inconştiente i a complexului. cit. El le-a dorit pe aceste femei „aşa cum fierul doreşte magnetul". Ioan Scotus Eriugena (Diris." Nu e cazul să mai notăm că inhibarea de care se vorbeşte nu ate nimic de-a face cu inhibarea nevrotică. Viazzi (op. "'rnpotrivă. Acestui context A. este totodată şi cea care.. a celei de-a unsprezecea cărţi a jocului de Tarot: împărăteasa e reprezentată ca o femeie care. Cf. numai ca să poată fi închis acolo. 1908. un moment interior. Charmel i-a dat o expresie pregnantă în a sa Demiere semaine de Don Juan: toate femeile pe care le-a „posedat" Don Juan i se arată acestuia ca tot atîtea aspecte ale unei femei unice fără chip (femeia eternă. normal. 148) nu fără dreptate a folosit imaginea celui ce ia cu asalt. Durgă. Aristotel. Ellis (. ACTIVITATE ŞI PASIVITATE 257 a s-a culcat cu el. aşadar. înfrînge-ntotdeauna masculul. mai ales în reflectarea lor pe fizionomia ei (tlie tragic mask of her.]. Raporturile de fapt. şi de cele mai multe ori apare drept acela care suferă magia femeii. cine este iubit e activ". (rad. Această pasivitate nu e însă cîtuşi de puţin reală. Mano. deschide în el o breşă. în ceea ce priveşte raporturile mai subtile dintre cele . La puberii. iniţiativa spermatozoidului fecundator. este totdeauna bărbatul. PUTEREA DE FASCINAŢIE A FEMEII. ci aparentă. 62) va spune că „cine iubeşte sau doreşte îndură. cu alte cuvinte faţă de pura necesitate sexuaiă masculină. în acest sens există şi o analogie biologică. în ea se repetă extrem de des situaţia „magnetului": rezultă de fapt că bărbatul mai diferenţiat e precumpănitor pasiv."118 Tradiţia extrem-orM entală. de inspiraţie kabbalistică. adevărul acesta întîlninduse atît în cazul speciei noastre.. La aceasta face aluzie şi limbajul curent cînd conferă unei femei atributul de „atrăgătoare". ca simbol al domniei sale. 47): . etalează în 3 faţa femeii o masculinitate ostentativă. de inferioritate. şi întreaga sa atenţie. „nu e luată. un penitenciar. Calitatea „activ pasivă" a femeii constituie substanţa fascinaţiei sale şi este activitate în sens superior. este irezistibil captată de stările psiho-fizice care. activitatea. p.. face să se precipite în vîrtejurile sale fierul ce se apropie de el. masculin şi feminin. Lao zi. în aparenta sa pasivitate. 453. Dinu Luca — n. femeia are întotdeauna o superioritate hotărîtă. Bărbatul nu rareori observă e 121 „[Femeile] trebuie să se considere învingătoare cînd se lasă învinse de ei" Oamblichos. a femeii a fost reprezentată de O&Tvia 0r]p<3v. Dao dejing. studiată de psihanalişti şi prin care sexualitatea e respinsă sub o formă isterică. Reluînd ideile lui. Durgă) care i-a impus exact cuvintele şi gesturile cu ajutorul cărora el a „sedus-o" pe fiecare dintre acestea. fără nici un efort.preocupare pe de-a-ntregul concentrată asupra ţelului de atins. în fine. Activă e ■ femeia din acest unghi. în' cadrul unui sistem social evident androcratic. acelaşi motiv îl găsim în . indiferenţă şi chiar brutali-l tate şi dispreţ122: atitudini ce nu-l fac deloc să avanseze. dacă nu de angoasă. Comandorul îl împinge la sinucidere. 256 ZEI ŞI ZEIŢE. XI)."119 Oricît ar părea de paradoxal. care e transportată într-un car tras de doi lei îmblînziţi. care. se produc în femeie. pătrunde în ovulul feminin aproape imobil. Plăcerea încercată de femeie cînd este „posedată" e o caracteristică elementară care aproape nici n-ar mai trebui amintită. în această ordine de idei. ed. întemniţîndu-l de îndată ce a pătruns. 120 j\iu » (joar o glumă vorba americană că bărbatul aleargă după femeie pîna cînd îl prinde ea {the man chases the woman so long as she catches hun ). posedă mtr-o anumită măsură această forţă.Studies. considerînd experienţa acuplării sub latura ei cea mai intimă. ca stăpînă a animalelor sălbatice. în sensul că el îşi uită de sine. E pasivitatea magnetului care. ca într-o fascinaţie. în acest context. cît că face astfel încît să fie luată. p. Ie este corespondentul indian. un paralelism între ceea ce se întîmplă între indivizii din cele două sexe şi ceea ce se întîmplă între celulele germinate: mişcarea. Pistoni)121. după care intervine distrugerea reciprocă a celor două genuri. voi. în ciclu mediteranean al Marii Zeiţe menţionata putere „non-activă". Despre o anumită „violenţă" masculină. o . încît trebuie considerată mai activă decît asaltul bărbatului" (A. lipsit în sine de substanţă vitală. iniţiativa lui activă se reduce la aceea de a se apropia de un cîmp magnetic a cărui forţă o va suferi de îndată ce va pătrunde în orbita lui120. BĂRBAŢI ŞI FEMEI a lui Titus Burckhardt: femeia este activ pasivă. ca emanaţie a puterii Unului. p. se inversează. Astfel. breşă ce se va închide în urma lui.unde^bârbatul numai foarte rar merge în înfîmpinarea femeii ca un purtător efectiv al principiului pur al „fiinţei". BĂRBAŢI ŞI FEMEI acest lucru şi. adică etimologic al cuvîntului. Şi fiecare femeie. Naturae. Femeia „cunoaşte o capitulare atît de totală.. ci să le-o intensifice pe-a amîndurora. 258 ZEI ŞI ZEIŢE. Pasivitatea nu e însă reală. şi sînt indicate în mod pregnant de o formulă 117 Pe bună dreptate scrie H. ţine deschise fălcile unui leu furios. III. doar pentru că 118 119 A. în măsura în care se împărtăşeşte din „femeia absolută". „Se spune şi se admite în general că în lupta pentru dragoste femeia este aproape pasivă. intrate în contact în interiorul uterului. Huxley). Despre ea se poate spune nu atît că se dă. prin nemişcare. acceptînd. Philadelphia. 61 [trad. bogat în alimente vitale. ci ea acceptă să fie şi.Cibele. înfrîngînd orice rezistenţă a temnicerilor şi gardienilor.Aparenta opoziţie a femeii nu e menită să inhibe activitatea sexuală a bărbatului sau a ei înseşi. cît şi în cel al animalelor inferioare. de plasmă nutritivă. şezînd pe un leu şi cu un laţ în mînă. învinge şi absoarbe" (G. în cursul acuplării. de zeiţa care. al sexualităţii feminine integrale. sau magie. Koestler): tocmai aceasta constituie afrodisiacul cel mai intens pentru beţia şi orgasmul bărbatului. pasiv e bărbatul. după cea reuşit să depăşească toţi ceilalţi spermatozoizi deversaţi în vagin. ba dim-l potrivă. călăreşte pe taur sau ţine taurul de lanţ. e. O intensă energie se ascunde în spatele acestei pasivităţi. „sedus" în sensul riguros. bărbatul priapic se iluzionează curn nu se poate mai mult cînd crede şi se laudă că a „posedat" o femeie. Faţă de bărbatul care doreşte. de care este atras. Aceeaşi temă reapare în simbolismul. labouring under the rhythmic caress — A. De vita pythag. Aducîndu-l pe Don Juan la conştiinţa acestui fapt.. bărbatul este pasiv I activ. a recunoscut: „Femela. căci atracţia e însăşi forţa magnetului. care a cunoscut conceptul de „acţiune prin inacţiune" (vm wu wei).

Vrem să spunem că ne-am ocupat nu atît de calităţi sau „caracteristici" individuale. de aceea e atît de ambiguu acest eros. Există civilizaţii diferite de cea occidentală modernă. bărbatul atletic sau cu „voinţă inflexibilă".. în sacralitate poate fi redeşteptat într-un fel sau altul ceea ce marchează potenţiala demnitate superioară a bărbatului. exceptând sexuarea elementară. op. în consecinţă. a prezenţei vlryei. trebuie să avem în vedere că. Orice judecată despre! valoarea mai mare sau mai mică pe care o au anumite laturi ale naturii sau ale psihismului masculin în comparaţie cu cel feminaM şi viceversa îşi are originea într-o idee preconcepută. pe linia aceasta. ele Referă să creadă că sînt ceea ce par. fluiditate. bărbatul „pasiv activ"). imobilitatea bărbatului este consfinţirea activităţii superioare. „pasivitate". Faptul e de la sine evident. ca de exemplu cea extrem-orientală. extroversiune. Că în calitate de individ femeia cade adeseori ea însăşi J victimă. pe planul subtil. în realitate. în trecutul mai recent. Aceste „elemente" sau „constante" supraindividuale ale sexului pot fi prezente în indivizi în diferite grade de puritate şi intensitate. cît ş-i inteme. condiţia dm pasivitate a bărbatului e cu atît mai mare. că aproape fiecare bărbat poartă în sine resturi de feminitate şi . Ceea ce poate părea negativ are o pozitivitate proprie dacă e considerat în: funcţie de propriul principiu. Astfel. 45: „Atitudinea de dispreţ adoptată de mulţi bărbaţi faţă de femeie atestă încercarea inconştientă de a domina o situaţie pe care ei o simţ în dezavantajul lor. de manifestări individuale ale naturii feminităţii absolute şi ale virilităţii absolute. ' Les Mysteres de la Femme. BĂRBAŢI ŞI FEMEI Va fi bine să revenim şi asupra altui punct. 77). material. 260 ZEI ŞI ZEIŢE. îi poate oferi o expresie simbolico-rituală pregnantă: în ea. este bine să-i reamintim încă o dată temeiul ontologic. Dacă ne exprimăm însă în termeni extrem-orientali. p. indiană şi arabă. pentru că numai în spirit. pe planul subtil. însuşi tipul în care Occidentul. femeia este cea care absoarbe şi posedă. Harding scrie îndreptăţit despre femei123 că pentru ele este prea periculos să recunoască ce sînt în profunzime. în sfîrşit. cit. PUTEREA DE FASCINAŢIE A FEMEII. absenţa^ imperativului logic şi etic. care au avut o percepţie mai exactă a aceea ce e într-adevăr viril. § 12) — nu le recunoaşte şi nu le acceptă întotdeauna şi care nu sînt niciodată complet activate în domeniul profan. Pe baza situaţiilor de 122 Cf. Cît despre psihologia sexelor schiţată în paginile precedente. p.Adler despre caracterul nevrotic al multor pretinse demonstraţii masculine de superioritate faţă de femeie (cf. Harding. adică în termeni ontologici de „natură proprie" şi de conformitate cu aceasta. Nu este necesar să precizăm că. violente şi senzuale ale virilităţii.. passim şi de ex. Leistungsmensch-u\. Numai în ambianţa erosului sacralizat raporturile de activitate şi de pasivitate se modifică fundamental. aşa cum pot fi ele deduse metafizic şi cum au fost figurate în chip sensibil de mituri. îndrăgostiţii obişnuiţi îşi dau prea puţin seama • în mod normal. 46. caracterologice şi spirituale. ca diferenţă de natură la bărbat j şi la femeie nu implică în fapt o diferenţă de valoare. el în principiu cel mai sărac în virilitate interioară. în întreg domeniul erosului profan găsim foarte puţine cazuri ce trec dincolo de această situaţie. ea apare astfel doar pentru că ne-amîj deprins cu punctul de vedere al bărbatului într-o societate andrjH cratică. faptul acesta nu schimbă nimic în structura funda-| mentală a situaţiei. femeia e cea activă. Atunci polaritatea se inversează şi se defineşte o a treia situaţie. Se poate vorbi şi de structuri sau posibilităţi ale conştiinţei profunde pe care conştiinţa mai superficială şi socială — conştiinţa planului pe care se defineşte anume „persoana" (cf. cu cît sau dezvoltat şir predomină mai mult în el aspectele materiale ale „masculului"^ trăsăturile instinctive." Tot în acest context putem accepta diverse afirmaţii ale lw A. bărbatul devenind cu adevărat activ în faţa femeii. Am spus deja că sînt extrem de rare cazurile de sexuare completă. ajungînd să reflecte starea proprie celor două principii în sens metafizic. op. bărbatul activ obsedat să facă şi să producă. Să repetăm: valoar^B negativă este relativă.două ■ sexe. mai ales cînd unirea sexelor duce la procreaţie. în funcţie de aspectele fundamentale ale uneia şi alteia. După cum 1 s-a mai spus. Aceasta ne conduce în chip firesc la domeniul de care urmează să ne ocupăm în ultima parte a cărţii de faţă. aproape nici un bărbat nu este exclusiv şi în toate privinţele bărbat. prin trăsăturile atît somatice. şi nici o femeie nu este exclusiv şi în toate privinţele femeie. un al treilea nivel al experienţei erotice. „perfecţiunea pasivă" nu e mai puţin desăvîrşită decît „perfe^B ţiunea activă" şi îşi are locul alături de aceasta. putem rezuma formele posibile ale raporturilor reale dintre cele două sexe spunînd că activitatea la bărbat şi pasivitatea la femeie nu privesc decît planul cel mai exterior.. adică îfl punctul de vedere unilateral propriu unui sex sau celuilalt. căruia mai sus amintitul simbolism tantric din viparltamaithuna. pe planul exterior. de şablonul european şi american al bărbatului „mascul". în plus. extazul erotic comportă numai întîmplător şi tangenţial fenomenele de transcendere despre care am vorbit în capitolul III şi de care. în faţada conştiinţei exterioare pe care şi-au construit-o ele singure. Acelaşi! lucru trebuie spus şi despre unele aspecte ale psihologiei „fem^B absolute" ce ar părea să comporte în sine o valoare negativ™ înclinaţie spre minciună. ACTIVITATE ŞI PASIVITATE 259 felul acesta. reamintind că totjl ce am constatat. sentimental sau social. se numără printre cei mai dezarmaţi în faţa puterii mai subtile a femeii. ele admit diverse forme de manifestare în funcţie de rase şi de tipul predominant de civilizaţie. cit. de pildă. cit. a recunoscut tot mai mult idealul virilităţii. ed. acestei | forţe de care face uz — de unde uneori şi o „frică de a iubi" itfl stinctivă —. în general. p. bărbatul este pasiv (femeia e „activ pasivă". exprimînd această judecată printr-un ideal de bărbat considerabil diferit. acuplarea inversată. problema superiorităţii sau inferiorităţii unui sefl faţă de celălalt e absolut lipsită de sens. pentru care magia femeii nu mai constituie un pericol şi vederea „Dianei goale" înseşi nu mai e mortală. cît de componente obiective.

L'amourmaternei chezIes animaux. şi mulţi bărbaţi pot prezenta asemenea trăsături. E o problemă de care aici ne vom ocupa doar în treacăt din două motive. cu condiţia ca seniorul să jure că-i va . In această privinţă. cît J şi absolută a ceea ce corespunde naturii proprii a fiecărei fiinţe. deoarece etica aşa cum o înţelege concepţia tradiţională nu constituie un domeniu autonom. aşa numitul „super Eu" dominator. Un punct trebuie însă considerat ca sigur. cit. unde variabilitatea menţionată poate avea o amplitudine notabilă. ed. 42. prinzînd de -veste că fiul ei îşi riscă viaţa într-o conjuraţie împotriva seniorului său. Dacă în privinţa dispoziţiei afroditice faptul e în general recunoscut. nu pentru că ar vedea în el o întrupare a ceea ce e vrednic de a fi iubit. prin „sine însuşi" trebuind să se înţeleagă! propria natură cea mai profundă. Exemplul cel mai drastic ni-l furnizează poate personajul mamei din nuvela Imant şi mama sa de Aino Kallas: o mamă care.■. Formula oricărei etici se rezumă în „fii tu însuţi" sau „fiii credincios ţie însuţi". Dacă ar fi ca ea să aibă o valoare realmente normativă. apare suficient de clar care anume trebuie să fie etica bărbatului şi care cea a femeii: va fi asimilarea pură şij necondiţionată şi dezvoltarea acestor dispoziţii din partea indi. după unii. sînt tipurile feminităţii pure exprimate de iubită şi de mamă. adică tradiţională. deontologică. de o „rasă a bărbatului evanescent"124. Evola. iar nu „socială" saul abstractă. de o lipsă a „formei". Meunier. L 'Arco e la C/ava. femela speciei umane o are în comun cu femela multor specii animale126. cenzor şi penalizator al vieţii instinctive. e o'trăsătură naturalistă impersonală şi instinctivă a fiinţei de sex femeiesc. ambele atestă apartenenţa femeii la „natura" simplă. înl lucrarea noastră mai sus menţionată am indicat o simetrie. devenind într-o anumită măsură cauza unor nevroze şi traume interioare de tot felul. în al doilea rînd. Iar din punctul de vedere al eticii tradiţionale este rău şi nonvaloare ceea ce la femeie e bărbat şi la bărbat femeie. se întemeiază pe restabilirea atît liberă. trăsăturile pe care le-am considerat tipice pentru psihismul feminin pot fi regăsite nu numai la femei.fiecare femeie resturi de masculinitate. Paris. de vreme ce am recunoscut în a-fi-pentru-sine şi n a-fi-pentru-altul caracterele elementare ale masculinităţii şi ale! feminităţii. ar constitui nucleul esenţial al psihismului bărbătesc. propria „idee" sau tipul ori-J ginar. BĂRBAŢI ŞI FEMEI sexuală considerată din această perspectivă ne-am ocupat alt-: undeva125. Un singur exemplu: Weininger a crezut că-i poate atribui femeii mitomania intrinsecă (în cazul limită: cea isterică sau nevrotică). psihologice şi morale tipice ale bărbatului de după ultimul război mondial. se poate deduce de aici în ce mică măsură putem limita doar' la femei caracteristica „lichidă" a femininului. ca realizatoare ale principiului fiinţei pentru aJtul sau al „eterităţii". Astfel. Şi dacă noi înşine am putut vorbi. ar trebui să aibă un fundament în sfera sacrului şi a metafizicului. s-a relevat pe drept cuvînt că în tipul mamei absolute o asemenea dragoste nu e nicidecum în funcţie de principii superioare127. c?p. §21. am-indicat pe cele ale războinicului şi ascetului. Ei bine. îndeosebi cînd ne ocupăm de domeniul psihic. în primul rînd. ea este oarbă şi poate fi chiar nedreaptă. Orice etică adevărată. Dragostea maternă. mulţi se lasă cuprinşi de o exaltare absolut lipsită de bază în ceea ce priveşte dispoziţia maternă. ba chiar 125 126 în Rivolta contro ii mondo modemo. e vorba într-adevăr de imperfecţiuni în raport cu tipul. parţial cu titlu de introducere la cercetarea formelor sacralizate ale sexualităţii. Ca tipuri ale virilităţii pure. Luate în sine. realizatori ai fiinţei pentru sine. îşi pierde acest caracter şi dobîndeşte valoare j etică. psihanaliza a pus bine în lumină cît de frecvent se află şi bărbatul într-un caz asemănător. nu e altceva decît produsul artificial al unor convenţii sociale preluate şi „introiectate" (asimilate). partea I.. Or. Cf. nici dispoziţia afroditică nu au vreo valoare etică. DESPRE ETICA SEXELOR 261 datorată preluării pasive din mediul înconjurător a unor valori şi norme ce contrastează cu natura senzuală proprie. vizilor empirici dintr-un sex sau altul. care a pus totuşi bine în evidenţă realitatea şi însemnătatea „formelor sexuale intermediare". lipsită în sine de o dimensiune etică. în acest caz. în proporţii ce prezintă o mare variabilitate. Astfel încît aici tema aceasta va fi atinsă doar în treacăt. şi anume că dacă e arbitrar să judecăm femeia în funcţie de bărbat ori de cîte ori considerăm cele două sexe în sine. | Un dat iniţial „naturalist". mama absolută va fi gata să-şi sacrifice nu numai propria viaţă (şi pînă aici încă ar subzista temeiul natural pentru o atitudine etică). ea a ajuns chiar să afirme că ceea ce. Ca să-şi apere sau să-şi salveze fiul. II. deşi ar fi greu de spus în ce anume constă sublimul maternităţii. după cum mulţi cred în ziua de azi. Weininger. 1877. E necesar să ţinem seama de tot ce derivă din acest fapt. deoarece de etica * Cf. o asemenea judecată e legitimă cînd e vorba de componentele sau dispoziţiile celuilalt sex pe care un bărbat sau o femeie le poate găzdui sau dezvolta în sine. Astfel. 263 DESPRE ETICA SEXELOR putîndu-se manifesta în antiteză netă cu valorile etice. Se vorbeşte despre „funcţia sublimă a maternităţii". Vom adăuga numai consideraţia următoare în privinţa femeii. ale căror corespon-dente ideale. nici dispoziţia maternă. Despre etica sexelor Această ultimă observaţie ne determină să menţionăm problema eticii sexelor. în ceea ce priveşte trăsăturile caracterologice. Mama îşi iubeşte copilul doar pentru că e copilul ei. filozofică. mai cu seamă bărbatul modern. 262 ZEI ŞI ZEIŢE. nu a ţinut suficient seama de ele. ci şi să se încarce cu vinovăţii impardonabile din punct de vedere etic. nu ezită să-i trădezepe toţi conjuraţii. pe măsură ce devine conţinutul unui I act voliţional pur. mai cu seamă în fazele regresive ale civilizaţiilor. de hibridismul ce caracterizează un ins neîmplinit sau degenerat.

cit. într-adevăr. emanciparea. dar nicidecum o înălţime spirituală şi nu aparţine SRimalului-mamă altfel decît mamei umane.Spiritul virilităţii a dispărut de pe lume. Cea de-a doua posibilitate etică feminină corespunde tipului îndrăgostitei şi se concretizează în a-fi-pentru-altul. L. Klages. ci este soţul său. prietenii. social) de bărbat. femeia purtătoare şi izvor de viaţă. Clima „ginecocratică" a actualei civilizaţii occidentale (şi.. într-o societate dată şi într-o epocă dată." Capitolul V SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI Tema de care trebuie să ne ocupăm în acest capitol comportă unele dificultăţi în ceea ce priveşte alegerea unui punct de vedere mai adecvat pe care să-l urmăm în expunerea noastră. simt pozitiv că nu sînt eu. Nu va mai fi vorba atunci. Westermarck.. la alcool şi la orice altceva. ed. fiul îşi vede. moartea copilului nevrednic. dar şi venerat aproape ca propriul dumnezeu: depăşind orice exclu. dincolo de varietatea formelor exterioare şi de diferitele cadre instituţionale. desigur. detestîndu-şi femeile. ci de un act liber. History ofHuman Maniage. făcînd din propria ofertă un act sacrificial. H. Lăsăm pe de-a-ntregul la o parte „problema femeii" şi pe cea a „relaţiilor sexuale" aşa cum le concep oamenii moderni. în materie de etică a sexelor. desigur. gop şi heruli se întîmpla deseori ca soţiile celor căzuţi în război să se omoare. într-o aproximare hotărîtă de arhetipurile corespunzătoare. ei continuă. Şi chiar cînd pot reacţiona Wnlra acestei credinţe. gîndurile dumitale. Aici nu vom putea aplica metoda cercetărilor moderne „neutre". capabilă să ducă la depăşirea substratului naturalist pînă la punctul în care să poată eventual dori . care se mărginesc să adune şi să ordoneze faptele tradiţiilor antice şi ale celor exotice în exterioritatea lor opacă. Femeia care vrea să-şi urmeze soţul în * lumea de dincolo. spiri-tualmenţe) de femeie. chiar în clipa cînd îşi impun drepturile lor egoiste de masculi stăpîni. . revoltaţi împotriva acestei mari dogme ruşinoase a superiorităţii sacre a femeii. dar. de o iubire clarvăzătoare în care va dăinui. a aceleia americane) e suficient de bine zugrăvită de cuvintele unui personaj al lui D. Unele tipuri de mamă' spartane.j sivism şi orice egoism pasional. frumos. BĂRBAŢI ŞI FEMEI a-trăi-pentru-altul128 într-o atmosferă eroică şi transfiguratoare în care bărbatul este dorit ca „stăpînul şi soţul" propriu. în mod oricît de negativ. şi a măsurii în care. 125-l26. gata de sacrificiu. de un instinct. cu sau fără legătură cu căsătoria. amorul liber şi aşa mai departe. păstrînd potenţialul disolutiv. ne vom mărgini. o profunzime sufletească. Cum orice instinct are în sine ceva animalic. animator şi „demonic" al femeii absolute afroditice. Sînt d-ta şi. dispoziţia de a nu trăi pentru sine. tot restul îmi e străin" (în B. DESPRE ETICA SEXELOR 265 dintre ei reflectă legea naturală imuabilă înrădăcinată în metafizica însăşi a masculinului şi a femininului. viaţa cruţată. Tacit sînt de acord că tot ce e productiv. ci afroditică şi dionisiacă. într-o măsură şi mai mare." 264 ZEI ŞI ZEIŢE. vechii ger-l mani.cruţa fiul. în 127 Cf.. de ceva obligatoriu. Dangennes. bărbatul poate fi el însuşi şi femeia poate fi ea însăşi. de o dragoste oarbă. dar unită cu facultatea de a distinge şi cu o voinţă pozitivă. în esenţă este vorba de experienţe proprii unei umanităţi diferite de cea de azi fie prin tipul de civilizaţie. recurgînd la prostituate.. iată credinţa profesată şi profundă a întregii lumi albe. de a fi pe de-antregul pentru altul (în cazul de faţă. deoarece obiceiuri structurate-j de acelaşi spirit se regăsesc şi printre traci. divorţul.. . romane antice. de o dispoziţie eroică. Cf. graţie aşa-zisului. cap.. 152-l53). cit.jiici măcar propriul suflet ". fie prin lumea în care trăia: lume ce avea alte dimensiuni şi înţelegea suprasensibilul ca pe o parte fundamentală a realităţii şi ca pe o „prezenţă" virtuală. nemailăsînd posibilităţi de alegere. de îndată ce află adevărul nu-i rămîne decît să-şi dea moartea el însuşi. că va 5' găsi o armată de nătărăi gata să o apere şi să înăbuşe rebeliunea. supraindividuală pentru ca tendinţele naturale ale femeii ca rhamă şi ca îndrăgostită să poată căpăta un caracter etic. Bărbaţii [de azi] nu se vor putea niciodată uni ca să dea bătălia decisivă. 18: „Dragostea maternă aproape impersonală a unei femei seamănă pînă la a se confunda cu cea a altei femei. nu însă şi bărbatul doritor să se emancipeze (interiormente. fiind totuşi conştienţi că o astfel de inter- . op. femeia şi sexul. în China. Contrastul dintre etica masculină şi dragostea maternă ni se înfăţişează aici în termenii săPcei mai brutali. Unica problemă serioasă e aceea a măsurii în care. Lawrence (Aaron'sRod. copiii. ca să fiu d-ta nu trebuie să fac nici un sacrificiu. La letoni. acceptă în mod tacit faptul superiorităţii femeii aducătoare de viaţă. în lucrarea noastră mai sus citată am menţionat instituţii ale lumii tradiţionale ce au avut ca justificare această transformare etică a femeii ca natură nu demetrică. pentru copil). 129 Sf. fie şi prin flăcările rugului funerar — uzanţă în mod greşit atribuită doar Indiei. prietene. Profa-"înd-o pe femeie. Toate acestea sînt probleme inexistente. Vom kosmogonischen ETOS.. lege care este: integrare şi completare reciprocă într-o subordonare de principiu a femeii faţă de bărbat... într-o carte dgi genul celei de faţă. Sentimentele dumitale. şi în introducere am arătat deja în ce stare ne găsim în lumea modernă occidentală. E nevoie de o autodepăşire. pentru că nici nu va apărea bine o femeie cu copiii ei. să-i închine cultul lor. Toţi tovarăşii lui sînt masacraţi. venzi. la aceste menţiuni mai mult decît schematice. iberice şi germanice pot exemplifica această primă posibilitate de etică a femeii. cit. pp. dragostea maternă are. iată. raporturile 128 Ga o mărturie interesantă asupra acestei dispoziţii putem cita cuvintele' scrise de către Mile de Lespinasse lui Guibert: „Acel eu de care vorbeşte Fenelon e o himeră. nu fac totuşi decît săşi profaneze zeul adevăratei lor credinţe. Restul — ca să ne exprimăm în manieră nietzscheeană — e inepţie. p.„progres"130. printre incaşi şi alţii — reprezintă limita acestei căi129. dar eliberîndu-l de latura distructivă şi absorbantă de care am vorbit. ed.' se lăsau arse cu el: eposul prezintă acelaşi motiv în figurile Namei şi Brunhildei. pp. pentru mamă. Cred tacit în cultul a ceea ce e feminin. eu! care îmi e scump. 130 Lumea modernă a cunoscut femeia care a vrut să se emancipeze (material. Aproape toţi bărbaţii acceptă acest principiu. XIII): „Importanţa fundamentală a femeii pentru viaţă. pasionat şi esenţial nobil pe lume este femeia. o. şi E. fireşte. Sită din epopee spune că pentru o femeie de neam bun calea de urmat nu sînt părinţii. Vom proceda mai degrabă la o interpretare ce ia în considerare în primul rînd dimensiunea internă a unor asemenea fapte. Aproape toţi bărbaţii. care îmi e intim. Bonifaciu pomeneşte despre soţiile unor bărbaţi nordici care nu voiau cu nici un preţ să supravieţuiască soţului şi care „cu neauzită furie. în ceea ce priveşte bărbatul.

MISTER" ÎN LUMEA TRADIŢIEI 267 3. Caracterul acesta sacral nu se putea să nu înrîurească într-o anumită măsură înseşi relaţiile intime dintre cele două sexe şi uzul conjugal al sexualităţii. 11. Cana. în acelaşi timp.20. dimpotrivă. 407. Uneori. Putem astfel distinge: a) o magie sexuală primitivă (rituri de fecunditate. 5. // culto privata in Roma antica. a căror folosinţă. nova nupta. în afara domeniului profan. Căsătoria ca „Mister" în lumea tradiţiei Mai cu seamă după apariţia operei fundamentale a lui Fustei de Coulanges s-a recunoscut în general că familia antică. trebuia să se aşeze pe statuia itifalică a acelui zeu. 387. Este semnificativ că la Roma patul conjugal se numea lectus genialis. Inst. cu priapicul Tiitinus (care. şi A. părinţilor. se alegea o dată propice. dimpotrivă. nu apărea ca factor determinant. 33 [nu am identificat textul la locul citat — n. orgii sacre). ca şi cum acestuia i-ar fi revenit deflorarea ei — uf ilkuvm pudicitiam prior deus delibasse videtur l. tiîi\ Lactantius. ceremonial. faceţi să am drept fiu un erou!")2. Cf. Astfel — şi nu numai la Roma. In faptele din sfera eresului sacralizat şi a utilizării nenaturaliste a sexului. Adevăratul scop al căsătoriei nu era descendenţa cu orice preţ. adică patul genius-ului. se întîlnea deseori o distincţie între frecventarea ei în scop Pur erotic şi o frecventare specifică subordonată voinţei conştiente 268 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI de procreare. înainte de a fi a soţului. înainte de a o face cu soţul. O mărturie relictă mai precisă priveşte obiceiul nupţial roman potrivit căruia femeia trebuia să se unească cu zeul Matitus. cu titlul de complement al acestuia). mai mult decît o asociaţie naturală. c) o magie sexuală iniţiatică. Sînt-consemnate elementele unei ştiinţe privitoare la circumstanţele apte să facă posibilă o hotărîre în alegerea sexului copilului aşteptat. pentru ceea ce a însemnat familia în fiecare mare civilizaţie originară sau în civilizaţia lumii tradiţionale. era urmat deseori un ritual special de purificare şi dej îmbunare a zeilor. adică magice. era totuna cu genius domes-ticus sau Iar familiaris). . 1896. Prin urmare vom încerca să ordonăm cît mai bine materialul esenţial aflat la dispoziţia noastră. un regim de acuplare în care se practica reţinerea lichidului seminal). Situaţia e. conservarea şi transmiterea în timp a forţei mistice a propriului sînge. Dignitas matiimonii la Roma a fost legată încă de la început de ideea descendenţei gentilice. s-au păstrat de asemenea indicii care ne fac să credem că în Antichitatea tradiţională femeia. Fiecare dintre aceste posibilităţi poate conduce. şi alte femei. Div. Trebuie relevat în primul rînd că în căsătoria antică factorul individualist era de obicei foarte restrîns. şraddhă. agravată şi de împrejurarea că deseori în acest domeniu cunoştinţele noastre se întemeiază pe mărturii fragmentare şi pe forme şi ele destul de îndepărtate de origini. op. aceasta din urmă trebuia să fie precedată de o perioadă de abstinenţă (în China antică.. Sacralizarea instituţională a unirii sexuale. intra în casa soţului.. Şi rituri analoage ar putea fi indicate şi în alte civilizaţii. şi mai cu seamă cea a strămoşului primordial. în fond. cit. Şi cînd bărbatul se apropia de soţie cu această de-a^ doua intenţie. Şi cum participarea la riturile unei familii putea crea eventual noi rudenii. era „luată în căsătorie" de această forţă mistică a neamului. în unele cazuri erau invocaţi zeii. E important să subliniem apoi că. dincolo de aspectul pur de experienţă interioară. pp. pentru orientare vom distinge după cum urmează soluţiile fundamentale care. în mod accesoriu la aplicaţii operative. un ritual are în vedere pînă şi exorcizarea demonului lascivităţii care o ia de la început în stăpînire pe femeie. Constatarea e însă valabilă. 2. concepţia despre procreaţie nu se reducea la ideea naturalistă a continuării biologice a speciei. ci şi în Grecia Şi în alte civilizaţii tradiţionale — se făcea distincţia dintre femeia care în acest scop trebuia primită în dignitas matrimonii. cu amănunte speciale referitoare la regimul! însuşi al acuplării. cînd tînăra. îi era eventual permisă bărbatului în vederea experienţei erotice pure (de unde şi instituţia concubinajului. şi cînd anume. de atenţie bucurîndu-se mai presus de orice neamul. 43. IV. aşa cum era numit în India primul născut de 1 Propeiţiu. Milano. elementul ritual com-portînd evocări efective. permiţînd adică integrarea unui element străin în familie. Regim special al unirii sexuale în scopul unei rupturi existenţiale — extatică sau iniţiatică — de nivel. ci în primul rînd „fiul datoriei". apoi. . formula finală a ceremoniei nupţiale. CĂSĂTORIA CA „MISTER" ÎN LUMEA TRADIŢIEI 269 sex masculin: cu dorinţa ca el să fie un „erou". 1. Forme cultice evocatoare şi sacramentale ale unirii sexualeCĂSĂTORIA CA . Şi nu numai atîta: tot în legătură Cu soţia. înainte de a se duce în patul nupţial.pretare presupune practic o marjă inevitabilă de problematicitate. 4. admis în mod legal alături de regimul familial. Reluînd tot ce am expus pînă acum în repetate rînduri. aspectul ritual şi evocator a avut întotdeauna un rol fundamental. în mod şi mai general. Detaşarea ascetică a forţei sexuale de planul Diadei. a fost o instituţie cu bază religioasă. era următoarea: virani me datta pitarah(„O. totul s-a redus la uzanţe respectate numai formal. cu o semnificaţie asemănătoare. prin procreare se înţelegea în esenţă. pornind chiar de la societăţii* totemice. Mai ales însă cînd e vorba de forme instituţionale dispărute este aproape imposibil de stabilit anume între ce limite şi în care cazuri tot ceea ce va constitui obiectul cercetării noastre şi-a păstrat o dimensiune profundă autentică. b) o magie sexuală individuală operativă în sens restrîns. apoi se trecea la un regim de izolare.36 (apud Pestalozza. au fost date problemei sexului: 1. Deseori înclinaţia şi afectul nu jucau decît un rol accesoriu. a propriei gens. aşadar renunţarea la activarea ei prin complementul feminin — adică prin intermediul femeii — şi transmutarea ei internă în scopul unor realizări supranaturale. imanentă sub forma de genius al neamului şi reprezentată în Antichitatea clasică de focul sacru peren al casei. I> Marchi.

polaritatea sexelor apare asociată cu un regim de complementaritate. Mărturii analoage se pot culege şi din alte tradiţii. ar fi fost diminuată sau paralizată. aşa cum e ea cunoscută azi.. unde însă ies în evidenţă şi semnificaţii mai profunde. De aici."11 în cadrul religiilor creaţioniste a subzistat concepţia generică despre o sacralitate a actului procreator. / Tu eşti să. homa. bărbaţii îl invocau în dragoste pe Helios. natura Vestei. 9 — J. ca un echivalent al sacrificiului prin foc. centru al femeii. 71. Un regim similar de complementaritate era în vigoare la Roma şi pentru sacerdoţiu. oferind în foc sacrificiile3. London-New York. ed. La cite antique. prin mine o vei dobîndi. Cer şi Pămînt!» Vîrîndu-se în ea şi li-pindu-şi gura de gura ei. jsfovalis are dreptate cînd consideră căsătoria. Ca atare. Un băiat. trad. / Eu sînt Cerul. în omologări divine şi cosmice. 8 Cf. ar nutri. Şi se întrevede. ca şi cum puterea lui. de Radu Bercea. XII. denumeşte metafizic „natura". în alt text tradiţional. Femeia unită cu bărbatul prin sacrament — samskăra — s-a prezentat ca „zeiţa casei" — grhadevaiă — .\ butul venind de la talos. 4 I. cînd o săvîrşeşti cu cunoştinţa corespondenţelor şi valenţelor cosmice ale ei şi ale corpului ei. Femeia era oarecum suportul viu al acestei influenţe suprasensibile. după cum vom arăta numaidecît. Pentru Antichitate însă s-a Y afirmat nu pe nedrept că un popor la care practicile nupţiale erau ritualizate şi totdeauna conforme cu legile eterne constituia un mare lanţ magic ce lega sfera materială cu sferele superioare10. 166. feminitatea sub cel al Pămîntului.. aşadar. / Vîntul precum e plodul zărilor.pp. II. ed. un fiu spre-a dobîndi!" Apoi îi desparte coapsele/ [spunînd]: «Despărţiţi-vă. purta numele de Aphrodite Teleia. / Eu sînt săman [cîntul]. termen care. IV. prelungire şi reproducere a actului creator divin.în familia sacralizată. 107. o formulă analoagă abreviată în Atharva-Veda. printr-o raportare la temeiul naturii lor celei mai profunde.p. Paris. Femeia îndeplineşte funcţia fie de vatră — kunda —. 7 Brhadăranyaka-upanişad. ea îi invoca forţa sacră. a 8-a. în legătură cu focul. cu funcţie de corespondent al principiului viril pur întrupat în parter fami■ Has..»"7 Virilitatea. IV. 1900. 270 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI cial5. tu eşti să. VIII. n. 1927. „flacără vie" sau foc al vieţii. termen folosit şi pentru iniţiere. nivelul realizării. a 17-a. care se explică doar într-un asemenea context. el trebuia să-şi abandoneze slujba. este indicat drept foc sacrifi2 3 Cf. Chăndogya-upanişad. dacă unirea dintre bărbat şi femeie era concepută în acest cadru ca un mare rit — vajna —. o dorinţă \ extraordinară şi o frică teribilă de ea. F. ca principiu. Luna8. rolul pe care femeia l-a avut deseori în cultul domestic indoeuropean. Radhakrishnan. Soarele. îi revenea în primul rînd femeii să vegheze ca flacăra să nu se stingă şi să rămînă pură. pp. Şi faptul că Claude de Saint-Martin cu siguranţă nu a t realizat semnificaţia cuvintelor sale şi nici n-a avut o viziune asupra situaţiei în care li se verifică adevărul. ca pe un „mister profanat".]. deoarece ea însăşi avea. femeile o invocau pe Selene. 3. II. „Cine cunoaşte femeia ca foc — se spune — atinge eliberarea.î pondenţă cu cele ale unei acţiuni liturgice şi e menţionată posibi-] litatea ca cea de-a doua să se realizeze în împletire cu prima6. cit. laltă. Shakti and Shăkta. ea s-a redus efectiv la a nu mai fi decît unica alternativă oferită I din punct de vedere sociologic aceluia care simte groaza de singurătate. Madras-London. în Grecia potrivit lui Pindar. de pildă din cea brahmanică. în Grecia.Precum Focul îi este plod pămîntului. sub semnul Cerului. el trebuia să se conserve doar în domeniul cultual în accepţiune specifică. de Coulanges. ca zeiţă a căsătoriei. a cărui păzitoare naturală era. / Sămînţa să ne-o punem lao-. aşadar nu ştirbeşte exactitatea celor scrise de el: „Dacă neamul omenesc I ar şti ce anume este căsătoria. în măsura în care acesta e considerat şi trăit ca reflectare. eu sînt' ama.— flaminica dialis —. \ zeiţa. Pentru Iranul mazdeist putem aminti un străvechi ritual nupţial în care ideea harurilor divine e asociată cu intensitatea maximă . dincolo de nivelul ritual. ca şi forţa-femeie a zeului impasibil. 9 E interesant că în unele limbi romanice — de pildă în italiană şi în franceză — organul sexual feminin e numit în limbaj popular „natura": la fel cum piakfi faţă de pwvşa reprezintă „natura". XIV. datorită lipsei complementului vita-lizant. orice binecuvîntare vei cere. după cum s-a văzut. 1. Trebuie să relevăm de asemenea că în aproape toate limbile indiene de origine sanscrită femeile sînt numite prakrtî. 20-22 [trad. al lui puruşa 9. faptul acesta. IV. Ceea ce înseamnă că trebuie să meditezi asupra femeii concepute ca un foc — yoşamagnin dhyăyita. Astfel. l-2. VI. subzistînd în vremurile mai recente numai sub forma unor urme pozitive. / Vino să ne-mbrăţişăm.. 96-97. Tochterder Sonne. într-un cunoscut ritual indoeuropean legat de actul procreator. Uterul. S. ed. tul Pămîntul." Şi în Sathapaţa-brahmăna femeia spune: „Dacă mă vei folosi la sacrificiu. în general. într-un regim de ritualizare. tu eşti re [strofa]. deoarece prin intermediul ei omul poate redeveni asemănător cu Dumnezeu sau sfîrşi într-o ruină totală. dacă Flaminului îi murea soţia. fie de flacără sacrificială. caracterele unui „mister". Acest fundal de sacralizare a căsătoriei înseşi avea să se estompeze încetul cu încetul. ]929. / Astfel pun în tine plodul. The Hindu View of Life. o mîngîie de trei ori pe păr [spunînd]: «. în legătură cu 3 6 Brhadănyaka-upanişad. / Precum cerul îl are" plod pe Indra.."4 Roadele uneia din formele de sacrificiu al somei (Vajapeya) sînt comparate cu produsele împreunării cu o femeie. p. la origine fiind asociată cu soţul în Cult şi în rituri. în acelaşi timp. preluarea j conştientă a corespondenţelor cosmice ale masculinului şi femi-j ninului — Cerul şi Glia — este clar atestată: „Apoi vine [soţul] I asupra ei [spunînd]: «Eu sînt ama.. în mod analog. de hierogamie sau teogamie rituală. atri. CĂSĂTORIA CA „MISTER" IN LUMfeA TRADIŢIE 271 varietăţile de hieros gamos. toate fazele acuplării sînt puse în cores. Kerenyi. 84. Woodroffe. o dată cu trecerea timpu-| lui. chiar şi în aceşti termeni căsătoria putea prezenta. 174.

ci ca unul dintre misterele cele mai sacre. Religiile tradiţionale cu fond creaţionist au recunoscut întotdeauna două legi. doctrina chineză a unirilor regale. ca manifestare principală a principiului masculin — cf. ne arată cît de străină îi e acestei tradiţii ideea că sexualitatea ar fi ceva păcătos şi obscen. Paris. Folosinţa tuturor acestora are şi semnificaţia unui rit şi se supune unui simbolism precis.a actului de unire trupească12. Paris. se repetă atenuată pe treptele unde domneşte tot mai mult multiplul şi unde atît demnitatea cît şi forţa Unului sînt mai mici în fecundarea materiei: reflectări tot mai condiţionate a ceea ce se actualizează în hierogamia cuplului regal. se regăseşte bunăoară în Mahăninăna-tantra. în aceasta din urmă. Scholem. un ritual ce-l aminteşte în parte pe cel indoeuropean mai sus citat. C. ci şi poligamie. numai că va rămîne imperceptibil pentru acela care se apropie de soţia sa — ori de oricare altă femeie — numai în scopul voluptăţii. diferite atît prin număr. 28. în momentul intromi-siunii soţul va spune: „în numele lui Allah cel iertător şi milostjv. va rosti restul formulei.. 13 Haleby Othman. absolută în centru. 1950. Şi în Natura Universală Dumnezeu acţionează astfel încît formele lumii se dezvăluie prin proiectarea voinţei Sale şi prin actul divin. un maestru al sufismului. spre a se recunoaşte în ele pe Sine însuşi. Pentru aria islamică. el scrie: „Acest act [conjugal] corespunde proiectării voinţei divine asupra celor create de El după forma Sa. Profetul a iubit femeile tocmai datorită rangului lor ontologic. care dispun de cele două nopţi anterioare nopţii sacre cu lună plină. ed. fără a avea însă conştiinţa semnificaţiei spirituale aflate în cauză. căsătoria nu a fost concepută ca o concesie faţă de legea trupului. pp. pp. ple-cînd de la sanctificarea conferită de către Legea coranică actului sexual în regim nu doar monogamic. a 2-a. CREŞTINISMUL ŞI SEXUALITATEA 273 şi semnificaţia particulară pe care o poate asuma procreaţia. O menţiune merită. în sfîrşit. şi atunci ar fi desăvîrşit din punct de vedere spiritual. M. în tratatul său Fushush Al-Hikam."13 în acelaşi sens. Paris. în raport descrescător faţă de noaptea cu lună plină. B. ed. Le Ministere de l'Homme-Esprit. Potrivit acestui ritual. 12 Yashna.. Bismallah al-rahman al-rahim. 7. fără a cunoaşte obiectul adevărat al propriei dorinţe. 1955. Femeilor le e dat să se apropie de rege numai în anumite nopţi. de Saint-Martin. şi se uneşte deplin cu el. adică celui care iubeşte suportul voluptăţii. .. spiritul rămîne totdeauna imanent formei ca atare. cît şi prin valoare. în faţa Bărbatului Unic. cit. Una priveşte viaţa în lumea concepută ca operă divină. 272 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI ajunge chiar să vorbească despre o contemplare a lui Dumnezeu în I femeie. § 37]. care se manifestă ca act sexual în rîndul formelor alcătuite din elemente. Pentru Kabbala ebraică orice adevărată căsătorie are în fapt valoarea unei reproduceri simbolice a unirii lui Dumnezeu cu shekhina 15. femeia. „le iubeşte cu dragoste divină". pînă la ultimul grup. percepută anume ca o delegaţie de prelungire. T. doar bărbatul. 10 11 P. La Sagesse des Prophetes. doar regina rămîne în faţa regelui. 1906. versul acesta se aplică celui ce iubeşte doar de dragul voluptăţii. Paris." Apoi. Nu doar sub acest aspect sînt vizibile în catolicism urmările interferenţei nelegitime dintre principii şi norme referitoare la două planuri total distincte. ale cărui femei sînt chemate în nopţile aproape întunecoase. femeia şi bărbatul vor spune împreună: „în numele lui Allah" şi. Evocarea lui Brahma 111 momentul ejaculării. 27. din 15 16 Cf. 1952. 251. p. IX. Granet. p. 1802. din punct de vedere macrocosmic. ne vom opri asupra caracterului hibrid prezentat de aceasta în catolicism. De aici reiese 14 Ibn Arabi. a puterii creative divine. Les lois secretes de l'amour. Lapensee chinoise. iar el e gata să ejaculeze. şi ca concluzie logică în ordinea discursivă [în acest sens ne-am putea referi la rigoarea logică. SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI 274 cauza moralei .. în clipa cînd o simte pe femeie abandonîndu-se. 293-295.187-l89. într-o ritualizare a acuplării conform unor valenţe metafi-l zice şi teologice. Mystique juive."14 în această teologie sufistă a iubirii trebuie să vedem doar amplificarea şi ridicarea la o conştiinţă mai precisă a lumii rituale în care omul ce aparţine unei asemenea civilizaţii a înţeles şi trăit mai mult sau mai puţin limpede raporturile conjugale în general. lipsite de lună. p. «Lumea ştie că sînt îndrăgostit.alese de această confesiune. Burckhardt. în legătură cu care orice referire la divinitate ar fi o blasfemie. în sens invers proporţional: mai numeros este grupul alcătuit din femei considerate mai puţin nobile. Pentru cine însă ascultă doar de atracţia sexuală „actul sexual va fi o formă lipsită de spirit." Ibn Arabî spune că cine iubeşte femeile în felul acesta. Dacă ar cunoaşte-o ar şti şi în virtutea a ce anume se bucură şi cine se bucură [cu adevărat] de această voluptate. Creştinismul şi sexualitatea în ceea ce priveşte unirile sacralizate într-un cadru instituţional şi cu deosebire sub forma căsătoriei monogamice. Paris. într-un sistepf de participări ce repetă un sistem cosmic16. tr. fiindcă ele sînt ca receptacolul pasiv al actului său şi stau faţă de el îti acelaşi raport în care Natura Universală (at-tabi' ah) stă faţă de Dumnezeu. începînd din grupul cel mai numeros şi exterior. O sută douăzeci sînt femeile regelui. în sfîrşit. cînd. Ibn Arabi. în afara celei care îi este în sens eminent soţie. ca voinţă spirituală [al-himmah — e ceea ce în altă parte am numit virilitatea transcendentă] în lumea spiritelor de lumină. fireşte. Randolph. chiar în clipa în care le-a creat. 53. adică trăind asemenea semnificaţii în vreme ce se uneşte cu ele. Magia sexualis. existentă în om. 112-l16. dar nu ştie de cine». Este ideea unei uniri care. alcătuit doar din trei femei. Şi ebraismul a ignorat condamnarea ascetică a sexului. Femeile regale sînt împărţite în patru grupe. luna dezvăluită în toată strălucirea ei se găseşte faţă în faţă cu soarele. adică cuvintele: „cel iertător şi milostiv.. 44. o dată cu formula citată mai sus.

presupunînd mai mult decît o referire la indisolubilitatea căsătoriei ca fapt social. ca s-o sfinţească. 12) vorbeşte de aceia „care s-au făcut fameni ei înşişi. decît să ardă" (I Cor. ca Teme-l diurn infirmitatis concupiscentiae pentru acei bărbaţi şi acele femei care nu pot alege celibatul.ca un lucru voit şi păstrat în existenţa sa de către Dumnezeul creator (de către divinitate în aspectul său de „creator" şi „păstrător": Brahma şi Vişnu). catolicismul. ci în sacralizarea vieţii în lume. în opoziţie cu protestantismul. la un simplu fapt de suprastructură. 276 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI sacramental a venit nu numai foarte tîrziu. cu preceptul că soţul trebuie s-o iubească pe soţie aşa cum Cristos a iubit Biserica. dimpotrivă. fie la misterul conversiunii „mîntuire" a femininului prin masculin (Sakti raportată la Siva). aşadar. ea nu le este îngăduită catolicilor decît dacă ia forma socială a căsătoriei şi în vederea procreaţiei. menţiona-l rea „famenilor" (eunucilor) fiind însă destul de nefericită. să promoveze dimensiuni mai pro-l funde. ba chiar o adevărată ură teologică faţă de sex. ca pe înseşi trupurile lor. 9). oricum. aceste cuvinte ne-ar face. 34-36) se citeşte: „Fiii veacului acestuia se I însoară şi se mărită. Pentru acesta. iar femeia este mărirea bărbatului" (1 Cor. absolută. Tot în Matei (19. adăugînd: „Cine poate înţelege să înţeleagă". termenul utilizat fiind „mister". Căci nici să moară nu mai pot. Se ştie însă că în creştinism căsătoria ca „sacrament" instituit şi nu doar ca binecuvîntare generică a mirilor şi-a făcut apariţia tardiv (prin secolul al XH-lea) şi că încă şi mai recentă. în Facere (2. cît pur şi simplu temporală. 11. adică doar ca un rău mai mic. printre altele. nici nu I se mărită. cui necesitate. de-J săvîrşind dragostea naturală şi dăruindu-i un caracter de indiso-f lubilitate pe care nu-l avea de la început". Cea de-a doua lege priveşte în schimb restrînsa minoritate a acelora ce au o vocaţie ascetică şi li se arată calea detaşării. „dîndu-se pe Sine pentru ea. dar are în fond o finalitate nu atît spirituală. 24) vorbindu-se de faptul că trupul lui Adam şi al Evei a devenit unul singur. iar căsătoria ca un simplu pis aller. este impunerea ritului religios pentru orice căsătorie care nu vrea să fie considerată similară unui concubinaj.. ci numai una dintre consecinţele acestuia. nu „sacrament". a afirmat că subordonarea omului faţă de sexualitate nu constituie cauza păcatului originar. cultivă atare experienţă fără a avea drept scop esenţial procreaţia şi s-a depărtat de un regim de ^mariaj cast". sacralizate. 5. după ce reproduce pasajul biblic unde se spune că bărbatul şi femeia devin un singur trup şi-şi lasă tatăl şi mama. Tot în Pavel găsim o aluzie fie la dublul statut al bărbatului şi al femeii şi implicit la cele două căi corespunzătoare pentru bărbat şi pentru femeie." Strict vorbind. această lege. transfiguratoare. ca rezultat al conciliului din Trento (1563). de mazdeism. se reduce. l-2. să concepem unirea sexelor ca pe o operă de restaurare androginică şi sub ţeastă formă ar justifica-o. privind-o exclusiv pe fiinţa originară decăzută. Toma afirmaţia: Imno actus matrimoni semper estpeccatum). şi mai departe: „Dacă însă nu pot să se înfrîneze. Tocmai această concepţie a fost preluată ca bază de către creştinismul post-evanghelic. experienţa sexuală luată în sine fiind concepută ca „desfrînare" şi „neruşinare". Spre deosebire de ebraismul antic. chiar şi ţ în cadrele conjugale. ci un trup. ultima frază. ale experienţei sexuale.. de Islamul însuşi şi aşa mai departe. în . aşa cum se citeşte în Vulgata. în cuvintele: „Bărbatul [este] chip şi slavă a lui Dumnezeu. Acest aspect 17 Introducerea relaţiilor sexuale în „păcatul strămoşesc" nu are nici un fundament în texte. de fapt. căci sînt la fel cu îngerii şi sînt fii ai lui Dumnezeu. într-adevăr: „Bine este pentru om să nu se atingă de femeie. e vorba de realizarea virilităţii sub o formă superioară. 25-37). denegarea oricărei posibilităţi superioare a sexului. I Aceasta. chiar înainte de păcat şi pe cînd ei nu se ruşinau încă să umble goi. în rest. nu e vorba de un rît| menit să stabilească sau. Dar din cauza desfrînării. viaţa sexuală în general constituie un păcat17. căi eros şi „instinct de reproducere" sînt un singur lucru. pentru împărăţia I cerurilor". 7). în Evanghelii. Citim. întrucît sexului nu i-a fost recunoscută altă valoare în afara celei de mijloc pentru procreare. 5. Pavel. să se căsătorească. curăţind-o cu baia apei prin cuvînt". una din consecinţe fiind o condamnare a sexului." Şi Matei (19. adaugă: „Taina aceasta mare este" (Efeseni. şi constă. 3l-32: to (aucmjpiou TOUTO [i£ya eativ). întrucît s-a păstrat | ideea stării de păcat şi a simplei „naturalităţi" a sexului. pentru ^ că aici. deja denunţată de noi. fiind fii ai învierii. aşa încît nu mai sînt doi.-partă. căsătoria se prezintă aici întocmai cum o admisese în chip peiorativ Pavel. ar putea trimite chiar la ideea pe care am văzut-o susţinută de către Ioan Scotus Eriugena. implică eroarea. nici nu se însoară. catolicismul a confundat cele două ordine şi a introdus valori ascetice în domeniul existenţei obişnuite. în Luca (20. ci se supun legii trupului (îi aparţine Sf. nu în negarea. pentru I că teologia morală a condamnat din principiu pe acela care. în mod contradictoriu. şi anume că separarea sexelor este doar un fapt omenesc. a transcendenţei (calea lui Siva). după care urmează cuvintele: „Astfel dar. iar cei care se vor învrednici să dobîndească I veacul acesta şi învierea cea din morţi. întrucît citim: „N-aţi citit că Cel Care i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi i se va însoţi cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup. aşadar. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte" (Efeseni. Ideea I canonică după care căsătoria ca sacrament „conferă graţia necesară4 pentru a sanctifica unirea legitimă a bărbatului cu femeia. bărbaţii sînt datori să-şi iubească femeile.4-6) se găsesc cuvinte ce ar putea fi raportate chiar şi la motivul androginului. de hinduismul vedic. 7. în acelaşftimp însă în Pavel se anunţă. în plus. amintita distincţie era încă foarte clară. CREŞTINISMUL ŞI SEXUALITATEA 275 într-adevăr. fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său". Fiindcă mai bine este să se căsătorească. Deci ce a unit Dumnezeu omul să nu des. trebuie să avem în vedere inexistenţa.

dar menţinînd-o în aceeaşi relaţie cu procreaţia. Concluzia este: „Săvîrşind ceea ce în chip greşit numim impuritate. mediocrului şi obtuzului dresaj exterior al animalului uman. Practic. de cultele familiale şi gentilice. M. în urma scandalului stîrnit de unele forme de erotism mistic practicate în ascuns acolo. tot ce se ştie în această privinţă ne face să presupunem că ar fi fost vorba în primul rînd de poziţii doctrinare. al begarzilor şi al „Fraţilor Spiritului liber" (secolele al Xll-lea . cu care însă nu ar trebui să se identifice şi cu care.i licisrn. adică în cadrul tehnicilor de transformare ascetică (şi nu de reprimare puritană) â energiei sexuale. a „bărbatului în care-l recunosc pe Dumnezeu"." A fi uniţi cu Dumnezeu — adaugă ea — înseamnă a fi uniţi ca bărbat şi femeie. doar în unele curente decis hete-rodoxe şi condamnate sau în unele cazuri sporadice s-a ajuns la o atitudine diferită faţă de sex. Iată declaraţiile cele mai semnificative ale unei tinere ce fusese stareţa respectivei mînăstiri: „Spiritul nostru fiind liber. care au cunoscut adeseori îndelungate dinastii sacerdotale. referitor la rezultatele unei anchete întreprinse în secolul al XVIlI-lea în mînăstirea Dominicanelor Sfintei Ecaterina dei Ricci de la Prato. Bari. care din ideea omniprezenţei divine au tras şi pentru sex concluzii asemănătoare cu cele ale tradiţiilor mai sus amintite. o imagine în acest sens ne putem face după această propoziţie imputată unor adepţi ai curentului respectiv: quod talis liber redditur impeccabilis. dacă L-ar vedea în toate lucrurile. ea nu ar putea fi prea diferită de cea exprimată de maxime precum aceasta. se poate cita ca exemplu cel relatat de către Woodroffe. putea conferi procreaţiei sem-nificaţia superioară. Viaţa veşnică a sufletului şi paradisul în această lume constau în „transubstanţierea unirii practicate de către bărbat cu femeia". Antologia della mistica arabo-persiana. se ajunge să se afirme că femeile au fost create spre a fi folosite de către cei ce trăiesc în această libertate — sic et mulieres creatae sunt ut sint ad usum illorum qui sunt in libertate spiritus —. quod deus in ipso omnia operatur). CREŞTINISMUL ŞI SEXUALITATEA 277 Dintr-o confuzie asemănătoare derivă şi norma celibatului sacerdotal în catolicism: s-a confundat tipul sacerdotului (din clerul de mir) cu cel al ascetului (al călugărului). i 278 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI a oricărei limite. punctul de vedere creştin. Moreno. în privinţa celor dintîi. liber în spirit. nici nu s-a identificat sub nici o formă în numeroase civilizaţii tradiţionale. pentru acesta din urmă. ca şi aspectul simplistului. atingem adevărata . una valabilă pentru ignorant. chiar şi în privinţa sexului. şi nu numai atît: se revendică o anomie care trece dincolo de tot ceea ce poate fi pretins în vederea depăşirii concepţiei creştine despre starea de păcat şi impuritatea sexului. oricare ar fi ele. introdus de Conciliul Vatican II. transmise de-a lungul generaţiilor unui aceluiaşi neam. cealaltă pentru iluminat. Abia în cadrul aşa-numitului „aggiornamento". în ceea ce priveşte cazurile de experienţe individuale spora-l dice. Aici însă. menţionată de noi adineauri.al XlV-lea). din pricina hibridismului menţionat: datorită faptului că a| dat ca precept general valabil pentru omenirea curentă şi pentru viaţa obişnuită acea detaşare de sex care se impune doar în cadrul celei de-a treia dintre soluţiile enumerate de noi la începutul acestui capitol.' catolic duce nu la sacralizare. încît să-l poată vedea pe Dumnezeu acţionînd în sine şi în fiecare lucru (quod dicitm quod homo ad tale statum potest pervenire. ceea ce se realizează „prin conlucrarea bărbatului şi a femeii". a fost modificat oarecum punctul de vedere al Bisericii şi s-a dat o anumită recunoaştere unirii sexuale legate de căsătorie. a tot ceea ce. et si natura inclinaret ad actum venerum. ideea de păcat dispare. pe lîngă obligaţia de a face o distincţie între ceea ce a fost efectiv profesat în secret de către aceşti iluminaţi şi ceea ce li s-a atribuit în mod răuvoitor de către adversarii lor şi de către dreapta credinţă. semnificaţie legată. continuitatea sîngelui jucînd în acest caz rolui de suport natural şi de vehicul pentru continuitatea influenţei supranaturale sacralizante. această anomie ajungînd la abolirea totală i 18 Apud M. potest licite ipsum perficere cum sorore vel matre et in quocumque loco sicut altari19. aspect lipsit pentru noi de orice interes. în familia antică. Rămîne de aceea doar aspectul social al preceptului religios creştin. şi se afirma posibilitatea. 232. ci la reprimarea şi la profanarea sexului.. norma ascetică îşi pierde orice înţeles.societatea controlată de către cato. e declarată infaibilitatea omului iluminat. p.. Astfel. de a parveni la o asemenea stare. Pentru cine se află într-o asemenea stare. în fapt. adică de principii nepuse neapărat în practică. a lui Ibn Ată: „Bărbaţii pioşi şi austeri detestă tot ceea ce nu se găseşte în Dumnezeu. nu ar detesta nici unul. putem aminti curentul almericienilor. iar nu ascetului. intenţia este tea care face ca o acţiune să fie rea. E suficient deci să te ridici cu mintea la Dumnezeu pentru ca nici un lucru să nu mai fie păcat."18 în ansamblul creştinismului. în acest curent se făcea distincţia dintre două religii. „Savurarea lui Dumnezeu" e obţinută cu ajutorul actului prin care te uneşti cu Dumnezeu. sînt îndeplinite de Dumnezeu sub formă omenească. chiar şi lucrările trupului ajung să-I glorifice pe Dumnezeu: simţim că. Cît priveşte premisa normală a unei legi destinate omului care trăieşte în lume. 1951.

597-598). în plus. XI. pentru a „hrăni" divinitatea. constituind în acest sens o condiţie deosebit de favorizantă. 99. Era. cf. e de reţinut că hetairismul (activitatea de haetairă) antic şi oriental chiar în afara unor atare cadre cultice şi instituţionale avea aspecte nu numai profane. Paris. îl purtau. 45. Toate acestea. „pure". în realitate. Pe de altă parte. 1895. mugig. 80-82. în numeroase cazuri dansatoarele templelor aveau aceeaşi funcţie sacerdotală ca şi hierodulele zeiţelor Ishtar şi Mylitta. pe de o parte. \ PROSTITUŢIA SACRĂ. Or. Un atare uz al femeii nu s-a limitat la misterele Marii Zeiţe din lumea mediteraneană antică. ci drept o cinste faptul ca fiicele lor să fie consacrate din cea mai fragedă tinereţe acestui serviciu în temple.418. I. op. Afrodita. adică de adepte ale zeiţei. altfel spus cu gesturi simbolice-evocatoare. preotese al căror cult consta în actul pentru care modernii nu ştiu să găsească alt termen decît „prostituarea": celebrau misterul dragostei trupeşti nu în sensul unui rit formalist şi simbolic. ca într-un sacrament eficace. iniţiatoare ale bărbatului întru Misterele Zeiţei. însemnele lor simbolice proprii şi propria lor tradiţie străveche. texte indiene tradiţionale o echivalaseră cu sacrificiul prin foc. 91. 1914. Langdon. care e adevărul. HIEROGAMIILE 281 un deznodămînt pe care astăzi nu le mai cunoaştem. uzanţa ca fiecare fată ajunsă la pubertate să nu poată trece la eventuala nuntă înainte de a-şi oferi propria virginitate într-un context nu de dragoste profană. Tammuz and Ishtar. iar pe de alta avea o funcţie structural identică cu aceea a participăriieuharistice: era instrumentul pentru participarea omului la sacrum. Hierogamiile în esenţa sa. ele treceau uneori şi drept soţii ale zeului. al cărei nume — ishtaritu21 —. am vorbit mai sus. în funcţia lor erotică specifică. în cazul acesta frapează totuşi concordanţa cu ideile care în alte situaţii au dus la ritualizarea regimului conjugal. 122. pp. deoarece. eveque de Pistoie et Prato. 532. dincolo de orice idee despre starea de păcat a sexului. adică pentru a-i activa în mod eficace prezenţa. în principiu. PROSTITUŢIA SACRĂ. • Unul din cazurile cele mai tipice îl întîlnim în cadrul Misterelor Marii Zeiţe. întocmai cum ca şi dansurile lor constelate cu tnudrS. Mylitta. Oxfod. înrîurirea sau puterea acestei zeiţe. Principalele mijloace utilizate în acest scop sînt riturile. Essai sur le mysticisme speculatif eo AUemagne au XIV* siecle. ale Fecioarei. pentru a le transmite celor ce se împreunau cu ele. E însă evident că în ele elementul creştin e o simplă spoială aplicată peste supravieţuiri şi reapariţii ale mai vechilor rituri păgîne. în mai multe civilizaţii. Vie de Scipione de Ricci. ci de sacralitate: ea trebuia să se dea în incinta sacră a templului unui străin care să facă o ofrandă simbolică şi să o invoce în ea pe Zeiţă21. care adeseori erau reunite în corporaţii ce-şi aveau „stemele". Jertfa rituală a fecioarelor e întîlnită şi în India. Strabo. în acest de-al doilea caz. pp."20 E suficientă. acesta a fost adevăratul scop al aşa-numitei prostituţii sacre uzitate în templele multor divinităţi feminine de tip afroditic ale ciclului mediteranean. Noţiuni despre ceea ce se poate numi fiziologia hiperbiologică şi subtilă sînt atestate la hetairele extrem-orientale. Chiar familii cu vază considerau nu drept o ruşine. aşa încît nu pot fi examinate în prezentul context. în templele din Jaggernaut. 65. cit. zermasîtu. era o tehnică de a obţine un contact experimental cu divinitatea. sacrificiile şi sacramentele. Sub numele de devadăsî. ele nu erau atît purtătoare ale sacran-ului feminin.428 (apud Woodroffe. H. în practici erotice menite anume să-i evoce principiul şi să-i reînvie prezenţa într-un anumit loc şi într-o anumită comunitate. Chiar aceste tinere purtau şi numele de „fecioare" (rtapxevoi kpoa). cu întreruperea conştiinţei individuale comportată de ea. existau temple cu un corp fix de hierodule. fiecare cult tradiţional vizează actualizarea prezenţei reale a unei anumite entităţi suprasensibile întrun anumit mediu sau transmiterea participativă către un individ sau un grup a influenţei spirituale corespunzătoare. în acelaşi fel era sacră şi „prostituţia" lor. ' „sfinte" — qadishtu. că sînt „purtătoarele" zeiţei. Avem motive să credem că în unele cazuri ars amatoria profană a luat naştere prin degradare din elemente exterioare ale unei ştiinţe sui . Innini. integrabile altui compartiment al materiei de care trebuie să ne ocupăm. Din De Potter. totodată. Actul sexual îndeplinea astfel pe de o parte funcţia generală proprie sacrificiilor evocatoare sau reînsufleţitoare ale unor prezenţe divine. prezentau în principiu un caracter sacru. 60-63. se credea că ele o întru-pează oarecum pe zeiţă. MEROGAMULE 279" vom referi la tradiţii deosebite de cea creştină. după cum s-a văzut. 406. menţiunea aceasta. Delacroix.420. ci în acela al unui rit magic operativ: pentru a alimenta curentul de 21 Herodot. ci e atestat şi în Orient. pp. Despre riturile colective ale hlîştilor slavi. Athagatia. pp. aici nu mai e vorba de sacralizări într-un anumit cadru instituţional şi formal. care comportau unirea sexuală dintre bărbaţi şi femei consideraţi ca întrupări ale lui Cristos şi. Bruxelles. femeile fiind calificate să confere actului dragostei dimensiuni şi 22 S. SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI 280 psihism ce servea drept substrat al prezenţei zeiţei şi. Printre altele. Prostituţia sacră.puritate: aceea pe care Dumnezeu ne-o porunceşte şi vrea ca noi s-o practicăm şi fără de care nu e chip să-l găsim pe Dumnezeu. ci de experienţe marginale cu fond mistic şi liber. purtat şi administrat în acest caz de către femeie. respectiv. şi anume cînd ne 19 20 Despre toate acestea. Ishtar. în acelaşi scop a fost utilizat şi sexul. Anaitis. 1900. trauma acuplării. cît femeile destinate să servească în mod generic drept foc în unirea sexuală pe care. aşa cum am menţionat deja. spre a se deschide acesteia. în asemenea cazuri. Se disting aici două aspecte.

. reprezentările preoteselor se confundă adeseori practic cu cele ale Marii Zeiţe24. dar în cursul procesului a reieşit că ea primise o iniţiere şi că frecventa medii apropiate Misterelor.generis bazate pe un fond de cunoştinţe tradiţional şi sacerdotal. Isis şi ale altor divinităţi de acelaşi tip. S-ar putea aminti numeroase exemple de asemenea rituri. e însă semnificativ că printre ele figurează artele magice. se atinge apa. preoteasa principală ce o personifica pe zeiţă se unea cu bărbatul reprezentant al principiului masculin. considerat ca zămislit de respectiva unire. în general. în persoanele celor ce săvîrşeau asemenea rituri era deci ca şi cum s-ar fi întrupat şi acţionat înseşi principiile 24 Glotz. chiar un rit pascal de sfinţire a apei. aşa cum e celebrat mai cu seamă în Biserica ortodoxă. Era evocat Treiul. în care. iar formula de consacrare rostită pentru această cufundare cuprinde cuvintele: „Puterea Sfîntului Duh pogoare în . 308. de uniri rituale şi cul-tuale ale unui bărbat cu o femeie menite de astă dată să celebreze şi să reînnoiască Misterul Ternarului. Dacă şi în KamaSutra (1. potrivit posibilităţilor fie naturale. Despre faimoasa Phryne se spune că ea s-a arătat goală nu numai în cunoscutul episod al procesului său (cînd de fapt apărătorii săi i-au pus în valoare nu atît aspectul 23 Despre aceste tinere care. adică în legătură cu „Apele". trebuie să reţinem că. cununia lor fizică momentană devenind o reproducere evocativă eficace a cununiei divine petrecute dincolo de timp şi spaţiu.. fie tradiţional cultivate. în anumite fiinţe umane de sex femeiesc a divinităţilor sau arhetipurilor de acelaşi sex." 282 SACRALIZĂRI ŞI EVOCĂRI estetic al frumuseţii profane. MEROGAMHLE 283 corespunzătoare. despre care am vorbit. aici e vorba nu atît de arta de a face să ia naştere pe cale anormală o pasiune obişnuită. In multe monumente egeene. 312. o individuaţie. Tocmai această eventualitate trebuie luată în considerare în examinarea altor complexe rituale antice: o posibilă sexuare transcendentală. simbol al principiului feminin al Apelor. pentru că nu le mai cunoaştem decît folosinţele degradate sau echivalente sub formă de mistificări superstiţioase din sfera vrăjitoriei. Am vorbit deja despre băuturile de dragoste. prin acţiunea nupţială a celor doi. După consumarea ritului. magico-abisală. din care ar proveni fluxul central al creaţiei. ci şi datorită unor cunoştinţe specifice de magie. celelalte preotese duceau noul foc sacru. avînd un simbolism falie evident. un simbol viu.1) lista abilităţilor pe care ar trebui să le stăpînească o ganikS sau hetairă de înaltă clasă apare ca deosebit de prolix şi baroc. arta de a desena diagrame mistico-evocatoare (mandala) ?i cea de a prepara farmece23. în aceiaşi termeni prin care în catolicism se vorbeşte despre prezenţa reală a divinităţii în ostii. Ternarul de dincolo de starea duală. Scopul acestor rituri era prin urmare diferit de cel al altor rituri amintite mai sus de noi şi explicate ca rituri de participare la substanţa sau influenţa unei divinităţi sau alteia. aşa cum stabileşte ritul. care ar putea fi culese din tradiţiile cultuale ale unor civilizaţii foarte diferite. fie ea momentană sau aproape durabilă. şi ele ne fac să presupunem că primele au fost obiectul concret al cultului datorat celorlalte. PROSTirUŢIA SACRĂ. apoi e un fapt cunoscut că şi în figurile istorice ale unor suverane mediteraneano-orientale au fost venerate imaginile aşa-zicînd vii ale unor Ishtar. au fost descrise ca magiciene nu doar în privinţa fascinaţiei lor feminine. La cinlisation egeenne. cît de arta de a conferi experienţei sexului dimensiuni diferite de cele proprii erosului obişnuit. a nudităţii feminine. se spune în text: „într-o societate de bărbaţi. Respectate întotdeauna de către Suveran şi celebrate de ™eraţi. se situa în prim plan latura profundă. uneje semnificaţii de acest gen au subzistat pînă şi în practici de magie sexuale ale unor medii moderne.. drept care Athenaios însuşi relatează: Judecătorii au fost cuprinşi de teama sacră de divinitate: ei n-au îndrăznit să o condamne pe profetesa. al căror zeu e Poseidon: cu această ocazie. Se ştie că Demostene a obţinut condamnarea unei iubite a lui Sofocle ce avea reputaţia că face filtre de dragoste.pp. să se numere şi unele care la origine au avut valoare de mudră. nu e exclus ca printre posturile indicate în opere. multe hetaire sau figuri de tip hetairic. şi de la flacăra lui era aprins focul pentru veirele diverselor familii. dat fiind că. în realitate. eît pe cel sacral-afroditic. chiar şi din epos şi legendă. determinate de o atmosferă magico-rituală de acelaşi tip cu cea în care ar trebui în principiu să aibă loc misterul — myste-rium transformationis — în însăşi liturghia creştină. făcînd semnul literei greceşti P. Aceeaşi ordine de idei intră în discuţie şi în cazul de hieros gamos în sens propriu. păstrează urme vizibile de simbolism sexual: luminarea. şi nu în cel al experienţelor individuale de care ne vom ocupa ceva mai jos. al căror sens complet s-a pierdut de asemenea. se suflă de trei ori asupra ei.. ca fiinţă umană.. şi preoteasa Afroditei"). gine. al Cerului cu Glia. Trebuie să avem însă în vedere şi cazul de încarnări momentane ale acestor divinităţi într-o fiinţă dată. De altfel. ele se bucură de o consideraţie universală. în scopul activării periodice într-o anumită comunitate a unei influenţe corespunzătoare. o dată pe an. dar în cadrul ritua-listnului. Ca un exemplu reprezentativ pentru toate. în ansamblu. sînt versate în diversele arte menţionate. adică de posturi magico-rituale aplicate la actul sexual. ele au drept k un loc de onoare. ed. cit. în mod verosimil. adică încorporarea efectivă. Nu fără rost s-a relevat analogia dintre ritul ' acesta şi cel ce se celebrează şi acum de sîmbăta mare la/Ierusalim. aşa cum vom arăta. îl vom cita pe cel al Misterelor antice. în locul sacru. adică al unirii eternului masculin cu eternul feminin. îi este o încarnare. femeii hetaire nu i-a fost străină tocmai funcţia de administratoare a Misterului feminin. adică de teogamii. pe lîngă frumuseţe şi alte atracţii. e scufundată de trei ori în vas. la ori-. accesibile femeii în măsura în care în ea se activează o