P. 1
Metode_de_colectare_a_datelor_Curs5 (1).ppt

Metode_de_colectare_a_datelor_Curs5 (1).ppt

|Views: 0|Likes:
Published by Ana Mirela
curs
curs

More info:

Published by: Ana Mirela on Oct 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/25/2013

pdf

text

original

Metode de colectare a datelor

Curs 5

Metodele de colectere a datelor variază în cercetarea calitativă.

Cele mai utilizate metode de colectare a datelor sunt:
    

interviul observaţia studiul de caz analiza documentelor interviul în grup (focus grup)

Interviul

Este fără îndoială cea mai utilizată metodă de culegere a datelor în studiile calitative. El este o tehnică de culegere a datelor ce implică comunicarea verbală între cercetător şi subiect. Interviul se utilizează de regulă în anchete şi în studiile exploratorii şi descriptive.

. de la complet nestructurat. până la foarte structurat. în care subiectului i se permite să vorbească liber. Există o gamă largă de modalităţi în care se poate realiza un interviu. în care răspunsurile subiectului sunt limitate de întrebări directe.

2. structurat nestructurat semistructurat .Interviul poate fi de trei tipuri 1. 3.

tuturor subiecţilor.Interviul structurat    numit şi interviu standardizat se caracterizează prin faptul că cercetătorul pune aceleaşi întrebări. El este indicat atunci când dorim să comparăm punctele de vedere ale persoanelor intervievate sau atunci când studiul este realizat de mai mulţi cercetători. aranjate în aceeaşi ordine şi utilizând aceleaşi cuvinte. .

. Deşi la prima vedere pare uşor de realizat. deoarece ei trebuie să genereze permanent întrebări în funcţie de răspunsurile pe care le dă subiectul intervievat. El nu are un set de întrebări predeterminate. cercetătorul şi subiectul discutând liber.Interviul nestructurat     Este cunoscut şi sub numele de interviu informal sau conversaţie. Tehnica se utilizează adesea în combinaţie cu observaţia participativă. tehnica ridică dificultăţi serioase cercetătorilor fără experienţă.

care constă dintr-un set de întrebări. se află undeva la graniţa dintre interviul structurat şi cel nestructurat. Cercetătorul îşi pregăteşte un ghid de interviu.Interviul semistructurat     Numit şi interviu ghidat. . Ghidul le permite să genereze propriile întrebări în funcţie de aspectele interesante care se ivesc în timpul interviului şi care merită să fie aprofundate. Această formă de interviu este utilizată pe scară largă în cercetările calitative.

Spre exemplu. trecând apoi la un interviu semistructurat şi abia în final la un interviu structurat. . debutând cu un interviu nestructurat pentru a-l relaxa pe subiect. Schema poate fi şi inversată. după ce conduc interviuri structurate. cercetătorii pot realiza interviuri semistructurate şi în final. interviuri nestructurate.   Toate formele de interviu pot fi utilizate în combinaţie.

Ex: Interviul clinic    O formă particulară a interviului. Spre exemplu. folosită în psihologia clinică şi psihoterapie. Acesta este de regulă adaptat problemei psihice investigate şi vârstei pacientului. în cazul copiilor care prezintă diverse tulburări interviul clinic este unul dintre instrumentele foarte utilizate de lucru ale terapeutului în procesul diagnostic. este interviul clinic. .

Pe baza interviului clinic se culeg informaţii de la mai multe categorii de persoane: membrii familiei.  Cum de regulă avem de-a face cu tulburări complexe. copil. colegii de aceeaşi vârstă. . procesul diagnostic impune evaluarea copilului şi a mediului său din multe perspective. învăţător.

copiii manifestă mai uşor în faţa părinţilor comportamente emoţionale extreme. Informatii de la membrii familiei     Primele informaţii despre un copil se primesc de obicei de la părinţi. Aceştia petrec mai mult timp cu copilul şi au astfel posibilitatea să observe comportamentul lui în mai multe situaţii. . De asemenea. Ei îşi cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva.1.

Din acest punct de vedere putem vorbi despre trei categorii de părinţi: reticenţi.Anamneza    Modalitatea de bază prin care se culeg informaţiile de la părinţi este interviul de anamneză. . de mare actualitate în şcolile noastre. Terapeutul trebuie să ţină cont însă de o serie de probleme ce pot apărea şi care pot fi de natură a perturba implicarea părinţilor în terapie. Prima problemă. pasivi şi activi. este legată chiar de implicarea acestora în procesul psihoterapeutic.

dintr-un puternic sentiment de vinovăţie. o cauză parţială sau fundamentală a tulburării copilului. Ei pot modifica informaţiile date terapeutului fie inconştient. fie conştient. .  O a doua problemă este legată deci de faptul că adesea părinţii sunt o parte a problemei.

.    În timpul interviului de diagnostic se observă diferenţele dintre părinţi în rapoartele lor despre copil. părinţii controlează accesul terapeutic la copil şi deci cunoaşterea unui copil poate fi fără folos dacă terapeutul nu înţelege părinţii şi nu îi ajută să continue tratamentul. Aceasta pentru că. De fapt. distorsionarea informaţiilor şi diferenţele dintre părinţi pot avea o importanţă mult mai mare decât informaţia originală. Acest lucru este important atât pentru tratamentul de mai târziu. părinţii sunt direct sau indirect o parte a tratamentului. oricare ar fi orientarea terapeutică. În multe cazuri. cât şi pentru înţelegerea factorilor etiologici implicaţi în dezvoltarea dificultăţilor emoţionale ale copilului.

Se pot astfel observa diferenţele emoţionale dintre copiii crescuţi în aceleaşi condiţii de mediu. . Uneori oamenii care nu locuiesc în aceeaşi casă dar au o influenţă importantă asupra familiei sau o relaţie apropiată cu copilul pot fi surse importante de informaţie.fraţii şi familia extinsă   Altă sursă de informaţie sunt fraţii şi familia extinsă. Este foarte importantă o întâlnire iniţială cu toţi membrii familiei. interacţiunile dintre copii şi răspunsurile părinţilor către fiecare copil în parte. adesea dintr-o perspectivă nouă şi folositoare. Oricine trăieşte în aceeaşi casă poate da informaţii importante.

copiii sunt mult mai egocentrici şi nu au capacitatea de a se privi din perspectiva altei persoane.În plus.2. Informaţii de la copil   În culegerea informaţiilor de la copil terapeutul trebuie să ţină cont de o serie de particularităţi ale vârstei acestuia. . În acelaşi timp. Ei nu-şi pot descrie propriul comportament şi de aceea terapeutul trebuie să le observe comportamentul sau să-l deducă. Trebuie ţinut cont în primul rând de faptul că gândirea şcolarului mic este una de tip concret. la această vârstă copiii nu au abilităţile verbale ale adulţilor şi deci sunt mai puţin capabili să-şi comunice gândurile. să vină cu idei generalizate despre el însuşi şi să exprime aceste idei aşa cum fac adulţii. Observarea comportamentului copilului este cheia diagnosticului terapeutului. El nu este capabil să abstractizeze informaţiile.

ei sunt atât de orientaţi în prezent încât nu se pot gândi la cum ar putea ca lucrurile să stea altfel deoarece acest lucru implică o orientare spre viitor. Cea mai importantă informaţie este aceea că copilul cu greu se vede pe sine ca având conflicte emoţionale. încât ei le acceptă în mod natural. La copiii mai mici problemele sunt o parte din ei şi sunt atât de bine integrate în identitatea lor.      În culegerea informaţiilor de la copil apar omisiuni şi distorsiuni. În plus. . De cele mai multe ori ei nu pot şi nu concep că lucrurile ar putea fi diferite. Copiii mai mari pot înţelege mai uşor acest lucru. Acest fapt vine din egocentrismul său inerent şi din faptul că el de obicei nu înţelege ideea de “boală mintală”.

pot încerca să ascundă problemele de care sunt conştienţi. ca şi adulţii. . Fie din teamă.  Un alt factor de luat în consideraţie este că copiii. Este foarte important ca el să-şi adapteze întrebările în funcţie de vărsta şi personalitatea copilului cu care discută. În culegerea informaţiilor de la copiii psihologul terapeut poate utiliza un interviu de diagnostic semistructurat. ei nu doresc ca terapeutul lor să afle anumite lucruri despre ei şi pot face acest lucru conştient sau inconştient. Evitarea sau ascunderea problemelor este una dintre cele mai comune dificultăţi terapeutice. vină sau ruşine.

copilul cu rezultate şcolare slabe are o imagine de sine proastă.3. Şcoala poate fi privită ca “serviciul” copilului. În plus. Informaţiile de la învăţător    Chiar din prima zi. faptul că are eşec sau succes la şcoală are un foarte mare impact asupra adaptării lui prezente sau viitoare. şcoala devine cel mai important aspect al mediului copilului. În general. locul unde el îşi asumă responsabilităţi şi le respectă sau nu. .

terapeutul poate adapta intervenţiile în funcţie de personalitatea acestuia. . Cunoscând învăţătorul.  Întâlnirile cu învăţătorul sunt necesare mai ales dacă terapeutul doreşte să implementeze anumite schimbări în clasă.

Informaţiile de la colegi    O altă arie de informaţii importante sunt cele culese de la grupul de vârstă. interesele.4. Are mai multi prieteni foarte buni? Cât timp au fost prieteni foarte buni? Care este nivelul de prestigiu al prietenului? Este un lider sau un outsider? Cum se înţelege cu prietenii? Sunt aceste prietenii marcate de agresivitate? Un mod uşor de a afla informaţii despre prieteniile şi prestigiul copilului este însă şi de a obţine o sociogramă a clasei. altruismul şi modul în care îşi percepe colegii de clasă. Terapeutul trebuie să cunoască calitatea prieteniei. Gradul în care copilul are prieteni ne spune foarte mult cu privire la fericirea copilului. capacitatea lui de comunicare. .

înregistrarea răspunsurilor. .Surse de eroare în realizarea interviului Datorită naturii personale a interviului.  . riscul de a apărea erori este foarte mare şi poate afecta următoarele stadii ale procesului de intervievare:  .codarea răspunsurilor.  .  .punerea întrebărilor.interpretarea răspunsurilor.

eroarea de interogare. nerespectarea ordinii corecte a întrebărilor.Sursele de eroare în interviu sunt:   deviaţia de la instrucţiunile scrise ale chestionarului. care apare atunci când întrebările sunt formulate diferit de la un subiect la altul. citirea cu glas tare a răspunsurilor precodate care nu trebuiesc citite şi schimbarea ordinii cuvintelor în cadrul întrebărilor. . neutilizarea cardurilor cu răspunsuri precodate.

  eroarea de interpretare apare atunci când cercetătorul trebuie să facă o judecată subiectivă asupra modului în care se codează un răspuns. aceasta apare în special atunci când răspunsurile potenţiale sunt precodate şi cercetătorul trebuie să încadreze răspunsul subiectului într-o căsuţă preexistentă. . eroarea de înregistrare apare atunci când cercetătorul trebuie să noteze răspunsuri lungi şi este nevoit să facă prescurtări şi abrevieri.

 Cercetătorul trebuie să facă efort să reducă pe cât posibil erorile din interviu şi să întărească validitatea şi fidelitatea studiului. .

Se pot face trei distincţii în legătură cu documentele: .Analiza documentelor   De regulă există o multitudine de documente relaţionate cu cercetarea noastră.

Aceste surse trebuiesc privite critic şi localizate în contextul în care au fost produse. jurnale şi rapoarte.   Sursele primare au o relaţie directă cu persoana pe care o studiem. Sursele secundare sunt forme transcrise sau editate ale surselor primare. .Distincţia între sursele primare şi cele secundare. Aici intră scrisori. În cazul lor trebuie să ţinem cont de faptul că pot cuprinde erori cauzate de procesul de transcriere şi editare.

Documentele private cuprind jurnalele copiilor şi corespondenţa dintre copii şi părinţii sau rudele lor. .   Spre exemplu. documentele publice sunt reprezentate jurnale şi cărţi publicate de organizaţia care conduce centrul. fişe ale cazurilor şi jurnale ale persoanelor din staff deschise ca sursă de informaţie privind tratamentul.Distincţia dintre documentele publice şi cele private. într-un centru de plasament pentru copii.

.Distincţia dintre documentele solicitate şi cele nesolicitate. Spre exemplu. el poate solicita îngrijitorilor dintr-un astfel de centru de primire să ţină jurnale în care să noteze tot ce le trece prin minte. Documentele nesolicitate sunt produse natural şi cercetătorul doar le consultă.   Documentele solicitate sunt produse la cerinţa cercetătorului. Aici intră jurnalele personale şi scrisorile.

. cunscut în literatură sub denumirea de focus grup. discutăm subiectul care ne interesează cu un grup de subiecţi.Focus grup   Una dintre cele mai populare tehnici de colectare a datelor în cercetarea calitativă este interviul de grup. Ideea este extrem de simplă: în loc să intervievăm fiecare persoană pe rând.

. la care se adaugă posibilitatea de a verifica datele furnizate de diferiţi subiecţi.Avantaje  Printre avantajele tehnicii putem menţiona: contactul personal dintre cercetător şi subiecţi. explicaţiile şi disponibilitatea cercetătorului de a răspunde la întrebări.

Din acest motiv. . cel mai important este cel legat de faptul că în grup apar şi se dezvoltă emoţii mult mai puternice decât într-un interviu individual (fenomenul de coeziune a grupului). cercetătorul trebuie să dispună de aptitudini specifice pentru a face faţă la astfel de situaţii.Dezavantaje   Printre dezavantaje. discuţiile fiind de regulă dominate de subiecţii cu personalitate puternică.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->