T

. Din volumul; CHAMISSOS WERKE (Zweiter Bând) f ==' Ausgaben Leipzig und Wien BtbHographisches Institut

jt>3
'esponsabil de carte : Florin Chiritescu Tehnoredactor : Ana Sabău Corector : Petre Stoica Dat la cules 15.10.56. Bun de tipar 1S.12.SS. Tirai 15.100 ex. Hlrtie cărţi şcolare de 65 gr. m.p. Format 700^1000/32. 'Coli ed. 3,53. Colt de tipar S,S. Ediţia i. Comanda 3082. A. nr. (14085. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 A— 32=R. Tiparul executat sub corn. nr. 1469 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. STALIN" Bucureşti — R.P.R.

CHAMfSSO ŞI ..PETER SCHLEMJHL" A trebuit ca destinul personal al poetului să urmeze un drum lung, plin de sinuozităţi, a fost nevoie să intervină însuşi mersul istoriei pentru ca Charles Louis Adelaide de Chamisso, urrwşţ^_jţj^ui_^£(^ : ţwajn^^n&-_ bili francezi, să devină IpoeţM german Adalbert Cha-mtsso. NttsUuîla 20 ianuarie 1781 în Champagns, la castelul Boncourt, leagăn al strămoşilor săi, micul Charles ia- 'calea pribegiei, alături de părinţii săi, ps care-i gonea din urmă revoluţia franceză. Avea pe atunci nouă ani. Părinţii lui s-au oprit în Prusia unde s-au stabilit. Băiatul a fost primit in corpul regal de paji; aici şi-a făcut el educaţia. După terminarea stagiului e înălţat la gradul de locotenent în armata prusacă. Şi astfel, aristocratul francez, ajuns ofiţer prusac, a luat parte la campania din 1806 împotriva lui Napoleon. Mai tîrziu îşi dă demisia din armată şi se apucă de studii. Urmează cu sîrg medicina şi botanica la Universitatea din Berlin, iar între 1815-l818 participă ca naturalist la marea călătorie în jurul lumii, întreprinsă de nava rusească de război „Rurik"; această călătorie, organizată de colitele

Romanţov, sra condusă de Otto von Kotzebue. După in- \ toarcerea în noua-i patrie, Chamisso capătă o slujbă ia j Grădina Botanică din Berlin si devine membru al Aca- J ,! demiei. Totodată, începe să desfăşoare o bogată activi-* f ţaţe poetică. In 1832 a apărut Deutscher Musenalmanach,, / fondat de el împreună cu poeţii Schwab si Gundy. , Tot restul vieţii lui, Adalbert von Chamisso s-a do-Ivedit un neobosit şi entuziast promotor al tinerelor ta-I lente, care găseau In el un sprijinitor fi. un sfătuitor. A \ l murit la 21 august 1838, onorat si depiîr.s de toţi contemporanii săi. Chamisso reprezintă din mai multe puncte de vedere unul din cele mai curioase cazuri ale literaturii mondiale. Deşi francez din nnştere. deşi a fost nevoit să facă eforturi pentru a-şi" însuşi limba germană, el s-a j integrat aţii de organic in viaţa Germaniei, a devenit i atîf de__genn'ari,^iKctt p i azi mai este "considerai" f drept poetufpreferăt al 'fiecuriit~cânv.ti g?rmăn. Ba şi mai mu!t": de "lnctăfă~~ce' Napoleon s-a prăbuşit, făcînd loc reacţiunil .franceze victorioase, familia poetului s-a întors în Franţa; Chamisso, insă, a rămas în Germania. Departe de el gîndul de a prefera reacţiunea germană celei franceze / In anii întunecaţi ai sistemului de gu verncire Metternich, Chamisso — care începuse ca romantic — s-a dovedit unul din cei mai vajnici apărători ai libertăţii .poporului german, unul din cei mai înzestraţi precursori ai liricii progresiste din preajma revoluţiei din martie. Deşi revoluţia franceză îl azvîrlise de pe poziţia străliicită care-i era hărăzită prin naştere, Chamisso a ac• ceptat pe de-a întregul principiile ei şi a recunoscut urmările ei fericite asupra dezvoltării omenirii. Era extrem de sensibil la orice curent al vremii noi, de oriunde s-ar fi ivit. El a fost acela care, cel dinţii în Germania, a tradus cîntecele lui Beranger, atît de impregnate de spiritul poporului. Multă vreme chiar poetul a nutrit do-i'inţa de a deveni un Beranger german. Puternic im-I presionat de răscoala decembriştilor împotriva regimului ' ţarist, Chamisso a găsit cuvinte înflăcărate de cea mai . nobilă admiraţie pentru martirul răscoalei din 1825 (poe-j zia Bestujev); şi a tradus poezia Voinarovski a lui Rîleev, ' unul din capii răscoalei. Nu i-a uitat nici pe eroii greci care duceau lupta pentru eliberarea naţională de sub sin* geroasa asuprire turcească. Cînd a izbucnit revoluţia franceză din iulie, fostul aristocrat a salutat-o cu entuziasm... Şi, oriunde se aprindeau flăcările luptei pentru libertate, vîlvătăile lor U luminau mereu drumul creaţiei poetice. Ba mai mult, opera lui era necontenit străbătută de puternice accente sociale. Cerşetorul şi clinele lui, Rugăciunea unei văduve, Bătrîna spălătoreasă, Invalidul la casa de nebuni, Fiul văduvei — stnte cele mai impresinante creaţii din această categorie. E bine cunoscută legenda Jucăria uriaşei. In versurile ei, poetul striga: Ţăranul nu-i o jucărie! Proctamînd acest adevăr, el se situa de partea ţăranilor muncitori, crunt asupriţi, în sfirşit, iată poezia Castelul Boncourt — pe cit de puter- ' nică, pe atît de semnificativă pentru poziţia politică a lui Chamisso: poetul evocă leagănul înaintaşilor săi, pe care revoluţia i-a dă/imat; peste. locurile atît de dragi amintirii sate, ţăranii trag astăzi brazdă cu plugul... dar e! îi binecuvîntează naniru fapta lor, căci simte că ţa.ranul este vestitorul vieţii noi, care se înalţă din ruinele trecutului. Putea fi oare exprimată mai sugestiv ideea că poetul : îşi reneagă obirşia aristocratică şi se întoarce la popor ? Nu trebuie să trecem cu vederea pasiunea lui pentru ştiinţele naturii: este încă un aspect al personalităţi. ~**"~"unui poet al vremurilor noi. Această pasiune, precum şi studiile lui de geografie si de etnologie — roade ale călătoriei sale în jurul lumii (în valoroasa-i descriere a acestei călătorii, Chamisso a luat făţiş poziţie împotriva sistemului de exploatare colonială) — ne

fac să-l considerăm ca pe un urmaş al Iacobinului german Johann Georg Forster, din secolul al XVIII-lea. Aşadar, nu e de loc surprinzător faptul că spre Chamisso, poetul şi omul, s-a îndreptat simpatia sinceră ă tuturor contemporanilor săi cu vederi progresiste. In a sa Călătorie în Harz, Heine scria: „Cînd m-am înscris în registrul de vizitatori, am întîl-nit acolo numele drag al lui Adalbert von Chamisso, biograful nemuritorului Schlemihl..." ' Iar în Şcoala romantică, marele poet i-a consacrat lui ij Chamisso un întreg pasaj: l „..Deşt ~eotttetn!)i)nm~ al şcflULjwaanU^e şi încadrat în ea, acest om a întinerit atît de mult In ultima vreme, Incit lirica lui s-a îmbogăţit cu tonalităţi întru totul noi; ţi astfel, el este socotit ca unul din cei mai originali ţi importanţi poeţi moderni. El este legat mult mai puternic de noua Germanie decît de cea veche..." Iar tînărul Fr. Engels spunea despre Chamisso : ,J)intre vlăstarele poetice ale perioadei Restauraţiei, a căror vigoare nu a fost paralizată de descărcările elec-

După o norocoasă călătorie pe mare, pentru mine însă foarte obositoare, am ajuns, în sfîrşit, în port. De îndată ce am coborît pe uscat, mi-am luat micul meu calabalîc şi, îăcîn-eiu-mi loc prin mulţime, am intrat în prima casă în faţa căreia atîrna o firmă. Am cerut o cameră; m-a condus la mansardă un servitor, care, mai întîi, m-a măsurat din cap pînă-n picioare. I-am cerut apă şi l-am rugat să-mi spună unde aş putea să-l găsesc pe domnul Thomas John. — In faţa Porţii de Nord, prima vilă pe dreap- ( ta, o casă mare, nouă, cu plăci de marmură roşie i şi albă şi cu multe coloane. Bun. Era încă prea devreme. Mi-am dezlegat hnr.r.paiia.janT_s£ps redingota neagră__de curînd întoarsă, m-am îmbrăcat cu hainele cele mai bune; am scos scrisoarea de recornandaţie şi am pornit 11 să-l găsesc pe omul care, după modestele mele nădejdi, avea să-mi fie de mare folos. După ce am urcat toată Strada de Nord şi am ajuns la Poartă, am zărit îndată coloanele casei strălucind printre frunzele copacilor. Aşadar aici locuieşte, mi-am zis eu. Mi-am lustruit pantofii cu batista, miam îndreptat cravata la gît şi zicind ivn Doamne-ajută, am tras clopoţelul. Uşa se deschise. Pe coridor, trebui să mă supun unui interogatoriu ; portarul binevoi să rnă anunţe şi avui cinstea să fiu..poftit în parc, unde domnul John se plimba întovărăşii de o mică societate. L-am recunoscut imediat după înfăţişarea sa mîn-dră şi mulţumită de sine. M-a primit foarte bine, cum primeşteorice bogătaş pe o biată haimana, s-a întors îndatia^s'^re^TrTe'şi Tara a-şi părăsi societatea, mi-a luat scrisoarea. — Da, da, e din partea,jxâ4«lui_aieu, spuse el. De multă vreme .n-arn mai primit veşti de la el. E sănătos, nu-i aşa ? Şi adresîndu-se celorlalţi, fără a mai aştepta răspunsul meu, arătă cu scrisoarea spre colină : — Acolo am de gînd să construiesc noua clădire. Apoi rupse sigiliul, fără a-şi întrerupe convorbirea care alunecă asupra bogăţiei. —J^!lî£JliLJ2£§£!â măcar un milion ~ adăugă 12
(*"»•.

( el — acela este, să-mi fie cu iertăciune, un tîcă JVaî, cît. este dp .adevărat ! am strigat eu, birui't de emoţie. Cred că vorbele mele i-au plăcut. Mi-a surîs, zicînd : — Rămîi aici, dragă prietene ; poate că mai tîrziu voi găsi vreme să-ţi spun ce părere am ir, privinţa asta ; arătă spre scrisoarea pe care. o vîrî în buzunar, apoi se întoarse către ceilalţi. Oferi braţul unei tinere doamne ; ceilalţi bărbaţi făcură la fel alegîndu-şi însoţitoarea care le plăcea. Şi astfel perechile se îndreptară înspre o colină cu trandafiri înfloriţi. M-am luat după ei, fără să stingheresc pe cineva, căci nimeni nu se sinchisea de mine. Mica societate era foarte bine dispusă : se flirta, se ridea, se discuta din cînd în cînd cu seriozitate despre iucrtm frivole, iar alteori cu uşurinţă despre lucruri importante, se făceau glume pe seama^prietenilor absenţi şi a situaţiei lor. Eram cu totul străin, pentru a pricepe prea multe din cele spuse ; şi, prea amărît, pentru a dezlega înţelesul unor asemenea şarade. lată-ne îa boschetul de trandafiri. Frumoasa 'Fany — care, după cit se păron, era eroina zilei
13

— viind să rupă o creangă înflorită, se înţepă într-un spin şi, ca şi cum ar fi ţîşnit din trandafirii întunecaţi, o picătură de purpură apăru pe mîna ei delicată. Această întîmplare puse în mişcare întreaga .societate. Era. nevoie de'un plasture englezesc. Un bătrînel uscăţiv, înalt şi liniştit, care se afla lîngă

în trecăt. mai ales cînd. Aceasta îl primi fără să-i dea nici o atenţie şi fără să-i mulţumească . la o nouă rugăminte exprimată în preajmă-i. inima în dinţi şi m-am apropiat de un tînăr care stătdse mai retras şi care îmi părea mai puţin arătos clecit ceilalţi. l-am văzut pe bătrîn scoţind din buzunar trei cai de călărie ! Repet : trei cai. după cîte ştiu. dar se temeau că părnîn-tul e . între talazurile întunecoase ale oceanului şi albastra! cerului. cu o plecăciune umilă. o !u16 l? . ceea ce dorise. sfori. pentru a evita o conversaţie mai lungă cu mine. . Nu^ prea mă simţeam în largul meu. Frumoasa Fany se adresă leneşă. vîrî mîna în buzunarul îngust de. mari. mănincă. după cum nu se ocupa de mine. L-ani rugat pe şoptite să-rhi spună cine este omul acela serviabil. el însă nici n-a obser-vat-o. un cort ? El răspunse cu o plecăciune atî't de adîncă. nici unul dintre oaspeţi. căruia. laşi buzunar din care apăruse un portofel. omului în gri. rana fu bandajată şi contiriuarăm să urcăm colina de pe care se putea zări atît labirintul înverzit al parcului cit şi nemărginita perspectivă a oceanului. în fine tot ce trebuie pentru un cort minunat. pe care. Tinerii dădură o mînă de ajutor. mai ales că nimeni nu găsea nirnic neobişnuit îjn toate astea. La orizont. din ace-. cortul fu întins. fără prea multă ceremonie. Domnul John făcea el însuşi onorurile casei cu o graţie sprintenă si.-îm surprins cînd la bătrînel. scoase o lume'tă Dollond. bătrînel'ul cărunt îşi vîrî mîna în buzunarul hainei. căci începuse numaidecît să vorbească cu altcineva. mu-i vorbise nimeni pînă în clipa aceea şil întrebă dacă nu cumva avea la el. Priveliştea era intr-adevăr minunată şi înălţătoare. Acesta o puse imediat la ochi şi dădu de ştire societăţii că este vaporul care plecase în ajun şi care acum era reţinut în rada portului din pricina vîntului potrivnic. ba chiar smerită. Oaspeţii s-ar fi odihnit cu plăcere pe pajişiea de pe coasta colinei. ca şi cum ar fi fost cel mai firesc lucru. negri şi cu şaua pe ei ! Inchipuieşte-ţi ! TreiTai înşeuaţi. şi nimeni nu se mai ocupa de bătrînelul uscăţiv. îmi adresă cuvîntul : — Hai tinere. cu o plecăciune plină de respect. devenind supărător pentru doamne. apăru un punct strălucitor. cînd la covorul care avea peste douăzeci de paşi lungime şi zece lăţime şi mă frecam la ochi ne-ştiind ce să cred. în vasele cele mai scumpe. :. cînd la buzunar. — Acesta. Dorinţa nici nu fusese încă bine exprimată că bă-trînelul în haina cenuşie şi vîrîse mina în buzu-.QPSc. şi nimeni nu găsea nimic extraordinar în toate acestea. mi->a răspuns el. să aflu cine e. — O lunetă ! strigă domnul John şi. care s'tă singur.umed. dar nu ştiam cui să mă adresez. touşi.. Soarele începuse să strălucească mai tare. înainte ca servitorii să se poată pune în mişcare la chemarea stăpînului. de aşa ceva n-ai avut parte pe vapor ! Am făcut o plecăciune. ca şi cum i s-ar îi făcut o onoare cu iotul nemeritată si. ba chiar începuse să mă cuprindă spaima. însă. S-au servit răcoritoare şi fructe dintre cele mai rare. îl deschise şi oferi doamnei. croită după vechea modă franţuzească. şi am avuf impresia că.jiujLS-y. îl văzui cum scoate pînză. căci mă temeam mai mul't de domnii servitori decît de domnii serviţi. Oaspeţii se aşezară pe el. îşi dădea osteneala să scoată din el un covor turcesc ţesut cu fir de aur. nu părea să observe acest fapt. din întîmplare. •— Ce minunat ar fi — spuse cineva — dacă ani putea aşterne aici nişte covoare turceşti. iar eu priveam plin de mirare la bărbatul acela ciudat şi nu mă puteam dumiri cum de încăpuse un instrument atît de mare în buzunarul lui atît de mic . cîrlige. s-a întors şi a început să vorbească cu altcineva despre lucruri fără nici o importanţă. care arată ca un capăt de aţă scăpată diin ac ? — Da. în haine gri. şi-l întinseră pe locul dorit. dar nu se mai întoarse la proprietarul ei . Servitorii se repreziră să-! ia. Aş fi fost tare bucuros să primesc unele lămuj riri despre omul acesta. de unde priveliştea se desfăşura în faţa ochilor. nar şi cu o expresie modestă.mine. Mi-am luat. dar pe care nu-l observasem încă. scoase un portofel mic. -acoperind întreaga suprafaţă a covorului. la piept al hainei sale de tafta gri. pari. vîrînd mina în buzunar. pentru a doua oară. Luneta trecu din mîna în mîna. eu însă mă uit. o întinsa 14 domnului John.

. ca s-o iau cu mine.^ El mă întrerupse imediat . nu m-aş da în lături de la suma cea mai' ridicată.. totuşi /faţa Jujjjajjdji/de la care nu-mi puteam lua ochii..t. ingăduiti-mi să vă declar.n stare s-o privesc. desigur că nu m-ai crede. Mi-am amintit de^buzunarul. de a mi se cumpărajjrn. pe "un ton blajin. Era în afară de orice îndoială că omul dorea să-mi vorbească şi eu nu puteam să-l împiedic. prea frumoasa umbră pe care o aruncaţi în lumina soarelui cu un nobil dispreţ [ vădit — această superbă umbră care se găseş-te i 2* lî aici.. înspăimîntat ca o {pasăre: fascinată de u. ori. ITîrgul pe care mi-l propuneţi mi se pare foarte"* (straniu.. pentru această nepreţuită umbră. Oricît de încurcat şi de srneri't părea să fie omul acela. dacă nu voiam să par lipsit de educaţie. am putut admira de cîteva . vă rog. nesigură. începusg să mă îngrozească în aşa măsură încît nu mai eram î. M-am hotărit să mă retrag nebăgat în seamă. ca dovadă a recunoştinţei pe care v-o port. ce pot face eu pentru un om cai e.. i-am răspuns : .-bra ? Trebuie să fie nebun. oare nu vă este de ajuns propria dumneavoastră umbră ? . mă mai salută de cîteva ori. Voiam să mă întorc în oraş şi să viu într-o altă zi să-mi încerc norocul la domnul John şi. Aş vrea să vă fac o rugăminte. 'îl priveam ţintă. in jos spre vale. lucru care mi se părea destul de uşor. cu o voce înceată. de teamă de a nu fi văzut călcînd iarba. care se potrivea intru totul cu. Ce trebuie să cred despre cererea aceasta atît de stranie. ţinînd seama de rolul neînsemnat pe care-l jucam. un covor lung de douăzeci şi lat de zece paşi şi un cort de aceeaşi mărime. . Nu înţelegeam cum de-am putut să-l numesc prieten ! I-am vorbit din nou şi arn încercat.no"Tocmai izbutisem să mă strecor pe lingă boschetul de trandafiri. domnul meu I izbucnii eu.Ei bine ! bunul meu prieten. aşa cum ni18 meni nu-mi mai făcuse ptnă atunci. vă rog să iertaţi pe prea supusul dumneavoastră servitor.jera de nebăgat în seamă.. şi mă aflam pe o pajişte neîmprejmuită cînd. la picioarele domniei voastre. cu capul gol în soare şi încremenit de parcă aş fi prins ^rădăcini. După o clipă de tăcere. am făcut o plecăciune şi am rămas aşa. însă nu prea înţeleg ce vreţi să spuneţi : cum e posibil ca umbra mea. domnul meu. Numai de^as avea . domnul meu. Iertaţi-mi. să-rni re-^ par greşeala printr-o politeţe desăvîrşită. M-am descoperit şi eu. mi-am aruncat privirea în jur.\ netă. aceasta este treaba mea. Oare nu aţi fi dispus să-mi cedaţi umbra ? Omul în gri tăcu. chiar să întreb despre omul straniu. o_ricî. mi-am spus eu . el reluă : — In scurtul timp cît am avut norocul să mă aflu în preajma domniei voastre.gla-: sul său smerit.n şarpe. vă rog. cu stîlpii şi toate cele de trebuinţă ! Dacă n-aş putea jura că l-am văzut chiar eu cu ochi mei. se apropie şi îmi vorbi. cum voi face. . iar eu simţeam cum îmi vî-jîie capul. îşi scoase îndată pălăria şi făcu o plecăciune adîncă. El mă întrerupse : — Vă cer numai încuviinţarea de-a ridica chiar acum această nobilă umbră. pe cît mi-a fost în putinţă. îmbrăcat în gri. propunerea oarecum îndrăzneaţă. şi. —• Dar. In schimb. nuşi ridica privirea din pămînt. Şovăi am amîndoi şi mi se pare că ne înroşiserăm. ca un cerşetor: — Rog pe domnul să-mi ierte îndrăzneala că îmi permit să-i vorbesc în modul acesta neobiş* nuit. lui şi am simţit că mă trec fiorii.Am în buzunar unele lucruri ce nu vor părea tocmai fără valoare în ochii domniei voastre. rădăcină de . — Pentru numele lui Dumnezeu. Inchipuieşte-ţi spaima care m-a cuprins cînd l-am zărit îndărătul meu pe omul în gri care se apropia de mine. Ingădui-ţi-mi. JE1 însuşi părea fstingherit . las la aprecierea domniei voastre să alegeţi ce doriţi din micile comori pe care le port în buzunar : iarba fiarelor. dacă nu m-ar îi părăsi't curajul.

II Mi-am revenit în cele din urmă şi m-am grăbit să părăsesc locul acela de unde nu mai aveam ce nădăjdui. era o bătrînică j* — Domnule.aţLpl[şrduţ umbra. bănuţul fermecat. Dar lucrul acesta nu se putea face pretutindeni. m-am îndreptat spre şosea şi am luat-o pe drumul care ducea spre oraş. cred că acestea nu-nseamnă nimic pentru domnia voastră : luaţi mai bine pălăria lui Fortunatus ' refăcută de curînd şi pentru totdeauna. chiar mai mult decît aurul.5 bra. cu atît mai vîrtos. nişte femei exclamară: i — Sfîntă Fecioară ! Bietul om nu are umbră ! Toate acestea începeau să mă supere şi mă feream cu grijă să mai trec pe la soare. pe Breites Strasse. am început să plîng amar. " « ' "~"~B~atu~ palma cu mine. apoi am luat-o pe sub pomi. trebuia să valoreze umbra . .să. O luai şi scosei zece monede de aur . . tocmai în vremea cînd ieşeau copiii de la şcoală. sau. căci oricît de mare rrii-ar fi fost frica. totuşi. îmi făcu o nouă plecăciune şi porni spre boschetul de trandafiri. Mă îngrozeam numai la gîndul că trebuie să urc din nou în odaia aceea mizerabilă. pe care mi-o înmînă. ^vui impresia că rîştea în barbă/ Eu însă strîngeam tare punga în mîna. Am ieşit neobservat din parc. Trebuia să presimt asta : dacă în Iffirfea noastră aurul este mai puternic decit virtutea şi meritul. dar eu încă nu. o ridică. acum îmi sacrificasem umbra numai bani. de jur împrejur pămîntul strălucea în soare. o înfăşură şi in fine o băgă în buzunar. şi aşa cum înainte îmi sacrificasem averea pentru conştiinţă. să mi se aducă lucrurile jos şi am luat în primire. el izbutise să mă ameţească cu un singur cuvînt. apoi alte zece şi încă zece . din piele 'tare de Cordoba. Ce mai puteam. Povestea spune că aurul acesta nu a adus decît nenorocire lui Fortunatus. talerul hoţilor. îndată după aceea. Un blestemat de ştrengar cocoşat — parcă îl văd şi acum — a observat imediat că-mi lipseşte um. faţa de masă a pajului Roland. / 1 Erou dintr-o carie populară germană din secolul al XV-lea. t jninga^lui care nu se goleşte niciodată. aruneînd cu bulgări şi strigînd : — Oamenii cumsecade obişnuiesc să-şi ia umbra cu ei cînd merg prin soare ! Pentru a scăpa de ei. Se sculă. toate la preţul la care vă place . mătuşico I i-am spus eu şi i^am aruncat o monedă de aur pentru sfatul ei bun .Punga lui Fortunatus ? îi luai eu vorba din gură. spre ghinionul meu. . apropiindu-mă de poarta oraşului. De pildă. am auzit deodată pe cineva strigînd în urma mea : — Domnişorule ! Hei. încet. Băgă mîna în buzunar şi scoase o pungă mă-ricică. 21 *.jteii§eam. îmi daţi punga şi vă i dau umbra. domnişorule ! Ascultă I M-am uitat înapoi. un pitic năzdrăvan. cînd trăsura se opri în faţa vechiului han. de la mansardă. fJji_atsol-4-v-. Am rugat. cu o îndemî-nare demnă de admirat. Cum mergeam aşa dus pe gînduri. Ţipînd cît îl ţinea gura. îngenunche fără zăbavă în faţa mea şi-l văzui cum. legată cu două şireturi de piele. cît era de lungă. Mai întîi mi-am umplut buzunarele cu aur. mă arăta la toţi J copiii. le-am aruncat aur cu amîndouă mîinile şi am sărit într-o trăsură pe care mi-o aduseseră nişte oameni miloşi. uite.-mi~viB^rHlire. . unde am ajuns în curînd şi am încercat să traversez. posesor aî unei pungi din care aurul nu se isprăvea niciodată. apoi mi-am legat bine punga de gît şi am vîrît-o în sin. ( Şi. __ \ La poarta oraşului. oare au şi început să-şi baia joc de mine. ce-rni mai era hărăzTi~pe~p~ămîntul acesta ? Eram încă foarte tulburat. îndată ce m-am văzut singur. — Rog pe domnul să binevbiască a aprecia şi controla acest săculeţ.mătră-gună. — Mulţumesc. desprinse umbra de pe iarbă. îi apucai mîna repede : l — Fie ! încheiem tîrgul. am auzit fără voie un paz-'* n ie oare zicea : — Unde şi-o fi lăsat domnul acesta umbra ?. deci. Simţeam cum se învîrteşte pămîntul cu mine şi vedeam în faţa ochilor numai ducaţi de aur.

Femeile îmi arătau . am răsturnat din ea aur.ndeam în salon patruzeci de tluminări de teama de ia nu rămîne pe întune-l ric. ce crezi că am făcut ? Ah ! dragul meu Chamisso. AiJ&liÂQ. am căzut eu însumi peste movila de aur scormonindu-l cu unghiile. aurul acela cu care mai înainte îmi mîngîiasem sufletul bolnav. Alexander von Humboldt. Ceasul meu stătuse. Erai mort. Mi se părea însă că grămada nu voia să scadă de loc. Nu am deschis nici ': o clipă uşa şi noaptea m-a găsit zăcind pe ajr. Nu putea să rămînă aşa. dornic să-mi aflu soarta din gura trecătorilor. mi-am tras pălăria pe ochi şi m-am furişat afară din casă. tîrziu. Clădirea era aşefczată cu faţa spre nord. Abia într-un loc îndepăr27 26 ţ"? P l'Y^> *:.^^. aşa că nu mai trebuia l sa mă. Am scos din sin punga aceea blestemată şi. trecu ziua şi seara. Te-am visat. necăjit. de dimineaţa trecută nu mai mîncasem nimic. îndeosebi. Mi-a recomandat. pe podea. pentru servi') Roman cavaleresc de Fouque. cu un fel de furie oare creştea în sufletul meu asemenea unui incendiu hrănindu-se din sine însuşi. în lumina lunii. Karl von Linne.. chiar faţă de tine..ce să fac cujşl. tremu-rînd ca un răufăcător. această mărturisire. Mă uitam îndelung la tine. naturalist şi poet elveţian (1708—1777) . După aceea m-am tî-rît epuizat pînă la un fotoliu şi am aşteptat ca lumea să înceapă să se mişte prin hotel.. bagajul meu sărăcăcios. nu mai ştiam. naturalist ger-. Cît priveşte starea mea sufletească. Mi-am petrecut toată ziua în cameră discutînd cu servitori fără stă-pîn. ' "" M-am trezit. Părea să fie încă foarte devreme. dragă prietene. în tot a-cest timp mă zbăteam în cele mai groaznice îndoieli. naturalist suedez (1707—1778). desfătîndu-mi biata mea inimă cu luciul şi sunetul lui pînă ce. f Astfel.esti cele ce am fost silit să îndur. Erau tocmai nişte nopţi cu lună plină. Eram ca zdrobit şi pe deasupra însetat şi flămînd . la adăpostul cărora mă strecurasem. cu croitori şi cu negustori. tăvălindu-mă pe el. iîngă un schelet şi un mănunchi de plante uscate. Cruţă-mi.îan faimos şi prin opere de geografie (1769—1859) . ostenind şi chinuin-du-mă şi să-l duc într-o odaie alăturată. Nici una din ferestrele mele nu dădea înspre mare. Mi-am aranjat casa cumpărînd. ciul meu personal. Am discutat cu el despre aranjarea viitoarei mele locuinţe. cu' indignare şi dezgust. se făcea că stăteam după uşa cu geamuri din odăiţa ta şi te vedeam la masa de lucru.^v" lat. unde l-am băgat într-un dulap. Am dat La o parte. apoi din nou la tine. la fiecare obiect din cameră. nici nu respirai. sleit. Humboldt şi Linne l iar pe Albrecht von Haller. am ieşit întiia oară din umbra caselor./ Şi-atunci. Intr-o seară. Apoi. iar seara apri. călcîndu-l în picioare şi făcîndu-l să zornăie şi aruneînd grămadă peste grămadă din metalul acesta blestemat.^^^. Acesta' a fost omul al caftii devotament m-a mîngîiat de-a lungul (unei vieţi mizerabile şi care m-a ajutat să-mr suport soarta nemiloasă.cu dispreţ. canapea se afla un volum de Goethe şi Inelul fermecat1. M-am hotărît. Mi-am păstrat doar cîţiva pumni d'e monede. mi-am aruncat pe umeri o pelerină largă. cu toate că pentru aşa ceva f îmFtrebuia mult curaj. Nu îndrăzneam să fac un pas dincolo de uşă.pe podea. m-a biruit somnul.. Am împărţit cîteva monede de aur si am poruncit să fiu CDÎIdus la cel mai elegant hotel. M-am hotărît deci să-l strîng. numai ca să pot scăpa întrucîtva de mormanul de aur. Am încercat să-l bag înapoi în pungă — zadarnic.^ mă cîştigă imediat 'prin expresia lefei sale de^ om credjnc^s_^L_d£sLoiBie*. foarte multe lucruri d'e valoare şi pietre scumpe. cu cizmari. iar acum. îndată ce mi-a fost posibil am cerut de mîncare şi l-am chemat pe hotelier. tem de soare. pe_ un am^. tot mai mult aur. să mai încerc încă o i dată opinia publică. mă face să roşesc. împrăşliindu-l . durerea de a-ţi po-v. In faţa ta se aflau deschise volumele lui Haller. 24 \ f* am cerut cele mai^une camere şi m-am încuiat imediat înlăuntru.^^. îmi aminteam de cumplita întîmplare cu şcolarii. I-am dat birjarului aur. !însă tu nici nu te mişcai.

nu l-:. da. am scos atît de mult aur încît abia-l puteam d-uce. te rog. pe cînd 30 plecam în cercetarea care R-F.spre nenorocirea . care aruncau în urma lo|jp umbră enormă. am ajuns acasă într-un tîrziu. adăugind pe deasupra şi amănuntul acesta : să se intereseze exact de o lunetă. de întreaga mea recunoştinţă !" L-am întrebat cine este. Era chiar el! Abia atunci se lumină mintea lui Bendel. oaii se aflau în grajdurile domnişorilor care-i călăriseră. cum şi-a acoperit faţa ei frumoasă cu voalul. netrecut. Jjgndelj al cărui zel şi pricepere merita multă laudă. lucruri a căror poveste — fără a-i preciza in ce chip — era strîns legată de omul enigmatic. însă el mi-a răspuns că dumneavoastră î! cunoaşteţi foarte bine. — Bendel — i-am spus eu — toate acestea Hetezesc multe drumuri şi înlătură piedici ce par de. şi eu. fără să scoată nici un cuvînt..rn recunoscut. poate mai lavantajoasL Salută-l respectuos din partea mea şi asigură-l. de un covor turcesc ţesut cu fire de aur.tot ce am aflat în chestiunea care îl interesează atît de mult. cortul şi covorul se găseau încă întinse şi aranjate pe aceeaşi colină . vorbind de omul pe care-l căuta. Aceasta era toţjg£**«ieşea din povestirea amănunţită a lui .fără să scape nici un amănunt — adică exact aşa cum o spusese el însuşi mai înainte. el era. Un înger -de fată. pe care l-am întîlnit chiar în faţa uşii. Poate reuşeam să-l regăsesc şi ce fericit aş fi fost dacă şi el ar fi regretat ca şi mine tîrgul nebunesc pe care-l făcuserăm. i-am descris pe toţi cei care au fost de faţă. — Nenorocitule! i-am strigat eu frîngîn-du-mi mîinile. exact de astăzi într-un an. . fără să-şi ridice privirea.4 plîns amar şi clătinîndu-mă m-am retras din I nou în întuneric. dar nici unul nu ştia de unde fuseseră aduse aceste lucruri preţioase şi noi. iar aceştia lăudau generozitatea domnului John. rugîndu-l să mă lase singur. cu paşi şovăitori. am văzut cum a tresărit.. Am"î6st'~sî-~ lit să mă sprijin de ziduri pentru a-mi continua drumul şi astfel. îndată ce am terminat de vorbit. Luneta cea nouă se afla ocolo. care se plimba sfioasă în tovărăşia părinţilor. Nici unul din servitorii domnului John.nţi-şi puteau aminti de omul cu haina cenuşie.. pentru ?-i face o altă propunere. I-am spus ziua şi locul unde l-am văzut. Nu te zgîrci după cum nici eu nu mă zgircesc. punînd pe deasupra pietre preţioase şi bijuterii de o valoare şi mai mare. In noaptea aceea n-am putut dormi. L-arn concediat amărît. sfîrşit într-un cnlp atît de nenorocos. în fine. dar nimeni nu ştia de unde răsărise. nu l-am recunoscut . din cap pînă-n picioare. întoarce-te cu o veste bună . — Cum arăta acest om necunoscut ? am întrebat eu ca lovit de o presimţire. voi bvea din nou onoarea să mă prezint la domnia isa. a lăsat capul în jos şi a trecut mai departe. N-am mai putut îndura. deoarece am de gînd să plec într-o călătorie pe mare şi un vînt prielnic îmi spune că e tocmai timpul să mă îndrept spre port. A doua zi. Stăpînul însuşi se bucura de ele şi nu se sinchisea că nu ştie de unde le are . Bendel plecă. prima mea grijă a fost să-l caut ps omul cu 28 j Jj-i" haina gri. du-te şi dacă vrei să-l bucuri 29 pe stăpînul tău. I-am descris exact omul în a cărni stăpînire se afla comoara fără de care viaţa mea n-ar fi fost de-cît un chin. prostul. îmi mai rămîne să vă transmit cele ce mi-a spus azi-dimineaţă cineva. care li-i dăruise chiar în ziua aceea. şi-a îndreptat în-tîmplător spre mine ochii ei strălucitori.de cai negri de călărie. sistem Dollond. Intr-un tîrziu se întoarse trist. cu inima zd'robTEă. desigur ! zise Ben31 dei îngrozit. Iată chiar cuvintele pe care mi le-a comunicat necunoscutul : „Spune-i domnului Peter Schlemihl că n-o să mai aibă oca-' zia să mă vadă pe aici. observînd că nu am umbră. deşi rezultatul nu era cel dorit. servitorii lăudau bogăţia stăpînului lor. nebăgat în seamă de nimeni.Am spus stăpînului meu — începu el din nou -. — Da. de un cort şi. sau dispreţul trufaş al bărbaţilor — mai ales al celor graşi si pîntecoşi.adesea toată mila pe care le-o inspiram şi care-mi zdrobea sufletul la fel ca şi batjocura tinerilor. Am izbucnit într-un j . e singura sa nădejde. el era. dar a cărui apariţie jmi distrusese liniştea şi fericirea. Dar. eu. L-am chemat pe Bendel : mi se părea că e destul de priceput şi că ştie foarte bine să se descurce. Şi Bendel mi l-a descris pe omul cu haina cenuşie. nici un musafir — stătuse de vorbă cu toţi -. orbul. (k u^percche.

prin ce neatenţie şi-a putut pierde umbra ? --Nu are nici o importanţă cum s-au petrecut lucrurile. pe care aveam tot dreptul să-l invidiez: i el avea o umbră. II liniştii. mă vezi bogat. puterea fa-/ '' buloasa a' rrecunoscutuliii^—J ^«>ixp£2*^ ' Pentru a fflr~i¥sâ~nimic neîncercat. •— Dar — mă iscodi el mai departe — prin ce întîmplare. i s-a întîmplat că pe un ger năprasnic i-a îngheţat umbra pe pămînt atît de straşnic încît n-a mai putut-o dezlipi. la cel mai renumit pi«*ei» din oraş. după ce-i lău-dai <arta. Bendel. cu toate acestea. ziua şi noaptea. Acesta este cel mai cuminte şi cel mai sigur lucru ce-i rămîne de făcut ! Pictorul se sculă şi plecă. şi lacrimi fierbinţi i se rostogoliră i<a- . departe de orice mîngîiere omenească. şi aceasta cu atît mai mult cu cît omul acela n-a fost în stare să-şi păstreze nici măcar pro-pria-i umbră cu care s-a născut. • vai. apoi îl trimisei în port pentru a da cumva de urmele acestui om misterios. şi-mi ascunsei faţa în mîini. reţinute în port de vînturi nepr. îngrozit . după cum reiese din cele povestite de dumneavoastră. Eu recunoşteam numai. care păzea comorile Nibelungilor. Aşa m-a găsit Bendel cînd a intrat în cameră. la cea mai mică rfîişcare. mă vezi fugind şi ascunzîn-du-mă de ea. spre diferite ţărmuri îndepărtate şi omul misterios dispăruse fără urmă. Dar eu nu-l învinuiam. . pentru că nu recunoscuse pe omul după oare fusese trimis şi care era în strînsă legătură cu tristul meu destin. nu rfiiai am umbră ! — Nu maj aveţi umbră ! exclamă Bendel. şi mîhnirea îmi rodea sufletul. cu un inel al cărui briliant preţuia nespus de mult. mă viziteze. Bendel. aruncîndu-şi învinuirile cele mai grele ş' desperarea lui îmi umplu sufletul de milă. — Umbra falsă pe care aş putea-o picta pentru dînsul — răspunse profesorul — ar putea să se piardă din nou. pe care n-am fost în stare să i-o susţin. Păstrînd numai pentru mine tristul meu secret. Izbucni într-un plîns sfîşietor. mă aşezai lîngă el şi. Totuşi — începui eu să mint cu neruşinare— vă voi spune că. cuiai uşile. aruncîndu-mi o pri34 vire sfredelitoare... Am ridicat privirea şi copleşit de mîhnire am simţit nevoia să i-o împărtăşesc şi lui. desperarea lui nu ar mai avea margini ! Zăceam ca Faffner l lîngă comoara lui. nu mă părăsi. plecaseră în mai multe direcţii. Nu ţi-am ascuns comorile mele şi nu vreau să-ţi ascund nici suferinţa mea. şi-a pierdut umbra ? — O umbră pe un fond luminos ? — Da. darnic şi bun şi îţi închipui că lumea ar trebui să se prosterneze în faţa mea. respectuos. 32 ci pe care le blestemam. Căzui din nou pe scaun.stăpînului meu !. unde acest om a făcut o călătorie iarna trecută. — Bendel — am strigat eu •— Bendel. şi. tu. Bendel. l-am trimis înir-o bună zi pe Bendel. • ' Monstrul din mitologia scandinavă. după ce mai întîi îi cerusem să-mi făgă-duiască cea mai deplină discreţie.eva vapoare. Dumnezeule. mă temeam şi de ultimul dintre servitorii mei. el putea să umble prin soare/lf _Mă_ tînpuiam singur în odăile mele. ca o umbră. darnic şi bun. . singurul om care-mi vede şi-mi respectă durerea. i'eter Sdileraihl 33 /j -— Domnule profesor. fără să vrea să-i afle cauza. Cine nu are umbră^să-au meargă pe la soare. asta aş dori. şi rămîi cel mai bun prieten al meu. printr-o întîmplare nefericită. III La ce i-ar putea folosi aripile celui ferecat în lanţuri grele ? Dacă le-ar avea. eu îndepărtai servitorii. ajunsei cu strîngere de inimă la dorinţa mea. făcîndu-şi învinuirea că ar fi înşelat buna-credinţă a stăpînului său. asigurîndu-l că nu puneam de loc la îndoială buna lui credinţă. nu contenea să sa chinuie. Acesta veni. vino lîngă mine. lumea m-a judecat aspru şi m-a gonit şi poate că tu însuţi îţi vei întoarce faţa de la mine cînd vei afla îngrozitorul meu secret. deoarece din cauza lor mă vedeam înstrăinat de tot ce e viaţă omenească. în-. Văzînd durerea stăpînului său. a vrut să se retragă încet. Bendel. singurul om care-mi împărtăşeşte suferinţa şi mă slujeşte cu credinţă . în toată această întîmplare. Un singur om se topea de întristare sub ochii mei : credinciosul Bendel. Dar chiar în dimineaţa aceea. Bendel. nenorocit în mijlocul bogăţiilor pe care nu le mai doream. aţi putea să pictaţi o îl umbră falsă unui om care. dar. în Rusia. sînt bogat. rugîndu-l să. cl'.îmce.

De atunci. Acesta se speYie cînd mă văzu . cu toate încercările mele.35 răşi pe obraji. In aceeaşi noapte am parcurs zeci de mile. dacă nu ca unui înţelept : îmi voi da toată silinţa să vă ajut iar dacă nu voi izbuti. Tăcu. Credinţa că făcusem o bună impresie asupra frumoasei doamne mă transformase în măscărici. De aceea voiam să fac aici doar un fei de repetiţie pentru a mă putea prezenta aiurea mai bine şi cu mai multă siguranţă. îmi dădea. şi încercam să-i şoptesc vorbe dulci. Mă voi purta ca un om drept. în care eu jucam un rol atît de obişnuit. Dar de ce să-ţi mai înşir atîtea amănunte despre aceasta banală poveste? Tu însuţi mi-aî spus-o deatîtea ori în legătură cu diferiţi oameni de vază. pînă la urmă. acoperindu-mă repede cu umbra lui. Mă plimbam' la braţ cu stă-. căci în om. Du-te şi depune mărturie împotriva mea. tremurînd — acum cunoşti toată taina mea . aşteptam să se împlinea-! seă anul şi să primesc vizita făgăduită de enigmaticul necunoscut. Intr-o minunată seară invitasem într-o grădină neluminată. a doua zi. ra-am aruncat în braţele Iul. viaţa şi soarta mea se schimbaseră întrucîtva. Orice ar crede lumea. strictul necesar. voi plinge alături'de dumneavoastră. Bogaţilor le stau bine asemenea ciudăţenii şi. îmi dădeam prea bine seama că nu puteam să mai rămîn într-o localitate unde mai fusesem văzut fără umbră şi unde puteam fi descoperit uşor. atît pentru noi cît şi pentru ceilalţi. iar eu dîndu-i drumul. ieşind pe poattă. căci era mai mare şi mai puternic decît mine. căci eram convins că nu o •face pentru aur. lucru pe care. admirind devotamentul său îatît de neobişnuit. L-am îmbrăţişat. Am luat cu mine un singur servitor. îmi reaminteam — dar poate ca numai eu şi altul nimeni — chipul în care mă prezentasem în faţa domnului John. Liniştit. pe care o întîlneam pentrqi a treia oară. acum poţi să mă trădezi. pîna inimii mele. jurîndu-i să nu mai fac prostii ci. luînd masuri şi. dar se găsi i ceva ce mă ţinu legat de vanitatea mea cîtva timp . a:um eram glumeţ şi spiritual.. / Frumoasa Fany.prima trăsură care aştepta acolo şi m-am reîntors în oraş unde făcusem greşeala-să-l las pe bunul meu Bendel. Cînd vorbeam. Mi s-a părut că luptă din greu cu sine însrişi: dar. căci . căutîndu-mi umbra. dacă nu mi-ar fi îngheţat şi mie sîngele în vine. atîta timp oît adevărul a rămas ascuns. Bendel rămăsese în urmă pentru a lichida socotelile casei. n-am mai fost în stare să-mi vin în fire din această ameţeală.am adăugat după un răstimp. fără a-şi aminti că mă 31 mai văzuse vreodată. am trecut ca o săgeată printre musafirii înspăimîntaţi şi. Vai mie ! continuă dînsul. De asemeni. Cînd. şi de atunci îmi dădeam toată osteneala să mă ţin după dînsa în amurg sau prin locuri umbrite. ca şi în fundul mării: ancora nu L se prinde decît de partea cea mai sigură. In iacest joc învechit şi prea cunoscut. care îmi cîştigase simpatia prin abilitatea sa şi care nu putea bănui nimic din cele întîmplate. şi faptul acesta constituia pentru mine o amintire penibilă. pe un anume Rascal^ un pungaş şiret. Tresări si mă privi încremenită . Desigur că a trebuit să fac pe originalul.zînd' totul. de fapt. iar eu rămăsei cu faţa în miini. ea îl şi urmărise. Ea privea în jos. Astfel m-am încumetat să intru din nou între oameni şi am început să joc un rol in societate. eram ascultat şi eu însumi nu ştiam cum de-mi însuşisem arta de a întreţine atît de uşor o conversaţie. interveni însă o catastrofă neaşteptată. î-ncît aş fi izbucnit într-un hohot zgomotos de rîs. după cum obişnuiam. apoi. — Bendel . să fiu pe . i se zugrăvea pe faţă întrun mod atît de ciudat.. Aveam ambiţia deşartă să-i stîrnesc interesul şi pînă la urmă. dimpotrivă. se uită din nou în jos. ieşind din nori. Numaidecît fură puşi caii la diligentă. eu nu pot şi nu vreau să părăsesc pe bunul meu stapîn numai pentru că şi-a pierdut umbra. la o oarecare depărtare de locul unde se aflau ceilalţi invitaţi. m-am bucurat de onoare şi stima ce se cuvenea j bogăţiei mele. Şi ceea ce se petrecea în sufletul ei în clipa aceea. răs38 punzînd uşor strîngerii mele de rnînă şi deodată apăru în spatele nostru luna. o mul-\ ţime de cunoscuţi. un singur cuvlnt îl făcu să înţeleagă totul. a căzut la picioarele mele şi mi-a apucat mîna pe care a udat-o cu lacrimi. m-am aruncat în . Ea a căzut leşinată în braţele mele. 86 unde era vreun pericol. m-a ajuns din urmă. o oarecare atenţie.. că m-am născut să slujesc un stapîn fără umbră. şi Fany nu văzu aşternîndu-se la picioarele noastre decît umbra ei. prevă. — Nu ! strigă el. pentru a împărţi aur şi pentru a-mi aduce. Nu se poate descrie cu cîtă gri-j cepere ştia Bendel să-rni acopere nijinniţaţeji» ţ Mă întovărăşea pretutindeni şi se aşeza înaintea mea . <acol<.

se auzeau clopote şi bubuituri de tun şi un „vivat-"'' puternic străbătu văzduhul. ca debutant pe scenă. oferi. Bendel ieşi îo faţa oamenilor şi le vorbi în numele stă-pînului său. am trecut graniţa şi munţii şi abia de partea cealaltă. la mijloc se afla o neînţelegere. Corul începu să cîrrte lăudînd pe bunul re-ge si fericirea poporului său. Apoi. Dar forţa. . Ne-ani continuat călătoria fără nici nu popas. căci şi sufletul meu L ierdut. pe o cîmpie însorită. Aşa cum am e atunci cînd te-am pierdut.se petrecea în plin soare ! Fata stătea îngenuncheată la doi paşi de mine. ca să mă odihnesc după atîtea frămîntări. în povestirea mea. separat prin acest parapet de locul nenorocirilor mele. Trăsura s-a oprit în faţa casei mele. şi-au dat toată silinţa să ducă repede lucrurile pînă la capăt. este acum sleită şi > dacă aş încerca totuşi si: regăsesc în pieptul meu ceea ce o ţinea alunei atît de vie: durerea. De îndată ce casa a fost aranjată. Aceasta este totul. ne-am pomenit înconjuraţi de o mulţime gătită de sărbătoare. m-am lăsat convins să ne oprim intr-o localitate balneară. fără umbră.mîna frumoasei. ajutîndu-i să se ridice şi îndepărtă. Nimeni nu trebuia să se mai apropie ! Porunci mulţimii să se dea la o parte pentru a face loc trăsurii. dar care totuşi mulţumeşte bunilor cetăţeni pentru bunăvoinţă. Bendel luă din mîna fetei coroana desfinată mie şi puse în locul ei coroana de diamante. şi sări din trăsură pe partea cealaltă. Cu aproape un ceas înainte de a intra în localitatea aceea. pe o pernă de mătase o coroană împletită cu lauri. amăgiţi de acest. din care nu mai poate ţîşni nici o picătură de apă. aveam să fac pe eroul într-o tragedie de pro&t gust şi. apropiată şi foarte puţin populată. şi făptura aceasta înaltă si delicată îngenunche ruşinată în faţa mea. dragă prietene./fCit de străm~ma~priveşte astăzi acest FTe-cufr~Tn localitatea aceea balneară. Am pornit la drum. magistraţii şi toate delegaţiile. tristă raţiune omenească ! încă o clipă din zbuciumul acelor timpuri. dîrid relaţii vagi asupra nobilului -străin pe care-l slujea. L-am chemat înapoi şi desfăcînd cutia ce-o aveam la îndemînă. căci nu voiam să mi se cunoască numele.^părea-eă-aqsiasţ^ făptură cerească mai apăruse cîndva în faţa mea. Bendel a venit să rnă ia. încă o fărîmă din iluziile acelor zile .mai auzeau salvele tunurilor. desigur.de o rară frumuseţe. nu puteam îngenunchea la rîndul meu. IV Trebuie să trec repede. prezentîndu-mi. Fata se desprinse din mijlocul prietenelor. în orăşel. intr-o stîncă. teamă şi deznădejde. Intre timp. draga mea tot aşa plîng şi acum. Oare am îmbătrînit atît de mult ? Vai. Cînta muzica. iar eu. care nu poate şi nu doreşte să primească astfel de mărturii de devotament deoarece. sări lingă mine şi pornirăm spre oraş în galopul cailor. tot ceea ce atunci îmi umpluse pieptul de fericire. ar însemna să lovesc zadarnl. cu un profund respect. o locuinţă potrivită pentru mine. caro-i însufleţea şi care ar putea să-l reîmprosoăje-ci-. fi nt1 1 " dar care îmi mîngîiau auzul şi inima cu sunetul lor argintiu şi ameţitor. peste un răstimp asupra căruia aş zabu'vi cu drag dacă as mai fi în stare să trezesc clin no. cum pălesc stelele în faţa soarelui. ramuri de măslin şi trandafiri. dar oare păleau dinaintea uneia dintre ele. în faţa ei. Trăsura se opri. destinată cîndva să împodobească fruntea frumoasei Fany. în faţa portierei trăsurii apăru un cor de fete tinere in rochii albe. şi toată farsa aceasta vulgară s-a transformat într-o batjocură. Părinţii. Acesta a risipit mulţi bani acolo. joc. Faptul acesta a trezit acelor oameni cumsecade gînduri ciudate.viitor mai prevăzător. nu puteam sări prăpastia oare ne despărţea. fericirea şi iluziile amăgitoare. nu ! am rămas singur în largul anei mări de amărăciune şi de mult am băut ultimul pahar de şampanie înspumată ! Trirnisesem înainte pe Bendel cu cîţiva saci de aur ca să-mi găsească. Am coborît sprin^ ten şi mi-am făcut loc prin mulţimea care _se 43 . pe sub o boltă de frunze şi flori. în timp ce rostea cîteva cuvinte despre jaăiaţjs^tgsgggt.. clerul. Şi această scenă. Vai. In urma noa^ stră se. Bendel îmi veni într-ajutor. cu un singur gest.| Dumnezeu şi-a întors faţa de la mine. In sfîrsit. dar. ce « 42 •l n-aş fi dat atunci pentru o umbră ! Am fost silii să mă ascund în fundul trăsurii^copleşit de ruşine. totul ! Cît de searbăd şi de absurd mi se pare astăzi. i-am dat o coroană bogată bătută cu diamante. m-am amorezat prosteşte de nişte ochi albaştri. Mi se. amintirea duhului său viu.

Seara. 44 tribuit şi el la această neînţelegere. mă ajuta să născocesc fel de fel de ocazii pentru a risipi aurul. cu profund respect. văzîndu-mă bine dispus. escroc.drept cine eram luat. în numele reginei serbării. Ruşinată. că pretinsa călătorie a regelui Prusiei nu era decît . dar mai ruşinat. chiar şi din greşeală. zglobiu. Dimpotrivă. palid şi făţarnic nu ştia decît atît: că numai prin el aş putea scăpa de blestemul ce mă apăsa şi că-mi_erateamă de el. toate bijuteriile ce le mai aveam şi pe care le cumpărasem pentru a scăpa de povara aurului. Din ziare se află. foarte curînd. Bendel erâ'lrisT prietenirl_3mM33E3îner-edere:. Să se bucure şi el de această pradă. şi să se invite tot oraşul. sub fereastra de unde eu aruncam o ploaie de galbeni de aur. Am reuşit să le spun bătrînilor multe lucruri plăcute şi măgulitoare. seara. Am trimis pe Rascal ' să iscodească prin oraş. însă. " Toată această afacere i s-a părut ştrengarului de Rascal atît de hazlie. care chiuia de bucurie. Se înnoptase. In dimineaţa următoare. să petrec o seară plăcută. peste această serbare veselă. Am dat ordin să se organizeze pentru a doua zi. Mi-iau fost prezentaţi. în calitatea mea de primul ei supus. toate perlele şi pietrele preţioase. iscoditor. Dar în faţa fetei stăteam ca un băieţaş dojenit şi nu eram în stare să bîigui nici. m-au slujit ieri cu credinţă. Dar nu aflasem încă ce însemnau toate astea. Poporul striga „vivat". asupra bunei-credinţe a lui Ras-cal se adeverise : acesta furase în ajun cîţiva săculeţi de aur. mă rugă cu o privire mişcătoare să o scutesc . Rascal rămase primul . Lumea îşi dădu seama însă că. suiIeuTl meu nu tînjea decît după o singură fiinţă. în aşteptarea zilei făgăduite. umilul meu omagiu. Trebuie s-o mărturisesc ? Eram măgulit de ideea că am putut fi luat. întrucît doream să-mi păstrez cel mai strict incognito. In acelaşi timp. prin cuvinte dojenitoare. ca şi ceilalţi servitori pe care i-ai adus. Acum măreţia. şi să fie oferite. Intr-un tîrziu apăru feaupurtînd pe cap o coroană.. Fericiţii părinţi credeau că fata era copleşită de onoruri datorită meritelor lor. 46 Reminiscenţă dintr-o baladă -de Schiller. Eu risipesc aurul în dreapta şi-n stînga . t sfîrşit. Despre necunoscutul în haină gri. „domnule conte". împreună cu frumuseţea. pătrunzkidu-se cu atîta indiscreţie secretul meu . eram convins 47 ia necunoscutul rnă poate găsi oriunde. încît toţi erau siguri că-i voi ierta. că acestui fapt se datora marea bucurie a populaţiei care era încredinţată că regele se află în localitate. de joc şi tuturor doamnelor. mi-a mărturisit cum a mai con1 In limba engleză Rascal înseamnă : şiret. ajutîndu-mi. N-am mai vorbit despre asta niciodată. Fastul şi belşugul fără de margini. \ — Lasă-l în pace pe bietul păcătos. Bendel îmi destăinui confidenţial că bănuiala pe care o avea mai de multă vreme.El se obişnuise să vadă că averile mele sînt inep-uizabile şi nu iscodea izvoarele lor. de ce nu i-aş da şi lui ? Şi el. urrnîndu-şi sfioasă 1 părinţii şi părînd că nu ştia că este cea mai frumoasă dintre toate. Ei-le cu totul surprinzător cu cîtă strălucire şi cu cît gust au fost aranjate toate. Nu se mai rostea cuvîntul „maiestate". încetasem orice urmărire zadarnică. de aceea. şi . Nu mai trebuia să-mi aduc aminte de nimic şi eram nevoit „să-mi laud servitorii'' '.' tovarăşelor e. In mijlociii a-cestei' mulţimi vesele. domnul inspector silvic. cu soţia şi fiica lui. bîlbîindu-mă. cu toate că era unica pn privinţa aceasta. oraşul a fost luminat feeric. i-am prezentat. iar acest gest al contelui se transformă într-un fel de poruncă pentru ceilalţi invitaţi şi cu toţii s-au grăbit să-l imite cu plăcere. El l află că s-ar fi primit informaţii sigure cum că bunul rege al Prusiei ar călători prin ţară sub numele unui conte. pungaş. i-am răspuns eu. nevinovăţia şi graţia erau stăpîne. lumina atît de ingenios împărţită mă făceau să rnâ simt în siguranţă. încît a făcut tot posibilul ca.. măcar un 'cuvînt. în două tipsii acoperite.dintre servitori. supuşi şi respectuoşi. în schimb toţi mă numeau.adunase dorind să mă vadă.decît dînsa. se arunca mereu aur poporului. vioi. Am rugat-o. Musafirii soseau şi-mi erau prezentaţi. o serbare sub pomii care umbreau locul din faţa casei mele. eu însumi trăiam ca într-o beţie plină de farmec. că aghiotantul meu ar fi fost recunoscut şi că acesta ne-ar fi trădat pe amîndoi. că totuşi eu mi-aş fi arătat supărarea atît de delicat si atît de îndurător. peste grilaj. -în numai ciieva ore. să onoreze această serbare primind demnitatea al cărei simbol o împodobea. iar eu el nicăieri şi. Mi-a făcut un raport foarte comic şi. să-i întărească în credinţa lor pe aceşti oameni cumsecade. drept cap încoronat. în. cu voie bună. Ce puteam să fac? M-am mulţumit cu acest titlu şi clin acel moment arn rămas contele Petre. s-a procedat greşit. Fastul serbării şi felul meu de a mă purta i-au făcut pe credulii locuitori ai oraşului să rămînă cîtva timp la credinţa lor greşită. Puterea misterioasă a pungilor de auri ostenelile lui Bendel şi spiritul inventiv al luf Rascal au reuşit să învingă pînă şi timpul. Am poruncit să se pună.

| Eu însă —• ah ! ce clipe groaznice. cînd altul.un zvon neînsemnat. pentru că te iubesc mai mult decît orice pe lume. am. Să nu renunţi la nimic . Aceşti oameni cumsecade. Vai l tu eşti bun.ngguşţor care dăduse faliment ca să facă avere. într-adevăr. în modestia ei.-jyiina s 49 era.coruj)ţ_jiceş. pentru orice fieac. bun şi evlavios. Bendel. cu toată puterea tinerească a unei inimi nevinovate. un copil vrednic de dragoste. In afară de Bendel.i mărturisesc totul. pentru a-şi salva reputaţia. Dar eu. l-a idolatrizat acolo. Astfel. drumul meu era numai către gradina consilierului silvic şi numai de dragul fetei : cad scopul vieţii mele era an stea penin: dm^-a. Am dezlegat săculeţul de aur şi după scurt timp l-am adus pe bietul negustor în aşa hal.întce-l rago-N g'eMi cu mintea ta o mulţime de lucruri.gpa— la moară! T Cu tot fastul regesc si risipa cu care cuceream pe oricine. Vezi. nu-şi dădea seama cu ce merita atenţiile mele . contele Petre rămînea mereu ceea' ce era. şi nu puteau face altceva decît să se roage pentru copilul lor. • aceea. la mine acasă trăiam foarte modest şi retras. şi fata îl iubeşte. ghiceau la întîmplare că aş îi cînd un rege.sc astfel. dar să nu mă înţelegi greşit. din toată inima. taţii balneare nţL. Calculasem exact ziua cînd urma să-l revăd l pe acest tiran.. judecîndu-mă cu asprime. tot timpul. sub umbrele copacilor sau în salonul meu luminat feeric şi abil. care se bucura de stima tuturor şi care arunca pe pămînt o umbră lată. jn regiunea. iată vorbele ei! Ţi le transcriu aici : „Sini o fată slabă şi proastă şi. Atît timp cît soarele strălucea. ceva mai mult. Dar mintea sănătoasă a bătrînului nu dădea crezare unor astfel de planuri deşănţate. stăteam închis în casă cu Bendel pretextînd că „domnul conte lucrează în cabinetul său". Doamne. a fost nevoit să dea din nou faliment şi să treacă munţii.dat . sini supărată . Voi fi minară să aud mereu despre el. ' Vai. Luasem hotărîrea să fiu cît mai pru~-( dent cu putinţa. nespus de bun. nu ştiau ce atitudine să ia. îmi închipui că n-ai să vrei să faci vreun rău unei biete fete ca mine. Pleacă! Inii cunosc soarta: contele Petre nu este al meu. Reuşisem să pun stăpînire pe toate gîndurile acestei fiinţe care. am scăpat de el. şi despre f aptele. cînd după prima ameţeală. Surprinşi de dragostea aceasta neaşteptată. eram şi trebuia să rămîn rege. în fine. îl iubeau mult pe singurul lor copil. Intr-o bună zi apăru printre vizitatorii locali-. Mama era destul de vanitoasă pentru ia se gîndi la posibilitatea unei căsătorii şi lucra în acest scop. si încă unul din cei mai bogaţi clin cîţi există. M-al in-văţat să te iubesc. Această părere putea fi justificată prin numeroşii curieri pe care îi trimiteam şi îi primeam. Numai că nu se ştia prea bine care rege eram. dar între timp. Nu primeam musafiri decît-seara.. lui.._jn^pr. Uneori mă amăgeam sperînd că se apropie vizita necunoscutului în gri şi cu lacrimi în ochi mă încăpăţînam zadarnic să cred în întoarcerea sa.de azi. mi-am dat seama că eu. Părinţii fetei. Am în faţă -6 scrisoare de la Mina de pe timpul acela. El intenţiona să se laude cu averea adunată şi-i veni chiar ideea să concureze cu mine. ea răsplătea iubirea cu iubire. alteori juram să mă smulg de lîngă ea şi să fug. secăJMJn_§i_hlii]ml_l£^a"'.t4nger şi dintr-un ticălos egoism "am coborît pînă lia mine şi am mînjit acest suflet curat. el aparţine lumii' întregi. iubea cu adevărat. groaznice ! dar oare totuşi merită să fie retrăite — am plîns adesea la pieptul lui Bendel. buni şi onorabili. uitîndu-se pe sine r dăruindu-se aceluia care era totul penItru ea . cind mă ginde. căci el spusese : „. deşi cam ştearsă. m-as urî dacă ai face-o.^De altfel. alteori izbucneam în lacrimi şi împreună cu Bendel aranjam cum s-o văd seara în grădina consilierului. încît. şi asta cu atît mai puţin în zilele noastre. omul fără umbră. cu lumea l-a adorat aici. într-ua an" şi eu credeam orbeşte în vorbele lui. Nul Tu 51 mi-ai dăruit o fericire nespus de mare. nimeni n-avea voie să intre în camerele pe care le locuiam. Iubea însă%ca o femeie. Amîndoi erau încredinţaţi însă de dragostea mea curată. mi-am venit în fire şi. oameni" în vîrstă. Nici prin vis nu le-ar fi trecut că nobilul conte Petre s-ar gîndi la fata lor şi iată că el o iubeşte ba. Cînd ieşeam la plimbare. Uneori mă hotărâm să-. vreau să sper căi încă n-ai uitai cai dragostea! Te las să. să nu faci nici un sacrificiu pentru mine! Oh. după indicaţiile Iul. care nu văzuseră în viaţa lor un cap încoronat. Da. bune: me:i Chamisso. într-un cuvînt. Lumea nu a avut niciodată prilejul să se plîngă de lipsă de monarhi. păzit de ochii de Argus ai lui Bendel.

nebuneşti. Cum ridică ochii să mă privească. Timpul vizitei mele trecuse. ca. mă îndreptam spre ea. îmi aruncasem pe umeri o pelerină largă . iar imaginaţia ei îi zugrăvea iubitul în culorile cele mai strălucitoare. că nu sî«i Afrtt an om bogat. Dar eu nu puteam să prelungesc vizita nici măcar cu un minut. leagă-mă de nenorocirea ta. lasă-mă doar să aflu si eu. mă cam deranja. dar extrem de nenorecit. Bietul om se sperie. retrage-ţi cuvintele acestea nesăbuite. i-am declarat că am intenţia să cer mîna fetei" sale. Fixasem această dată deoarece pînă atunci urma să se în-tîmple ceva care ar fi putut schimba soarta mea. şi îşi repetă. o ramură de măslin si un mugure de trandafir. nn-ii jie teamă să mă părăseşti. că blestem care ar trebui să rămină. să cumpănească. nimeni. singurul secret dintre ea şi mine. Dar dacă vei fi nenorocit. Pleacă! altfel aceste gînduri mă vor neferici pe mine. şi în coroana pe care ţi-am ojeriio 9 Te port în inimă. Ascunzindu-şi capul la pieptul meu. Şi deodată îşi aminti că . procedeu ce-l mai întrebuinţasem cu el şi altă dată deoarece. făcu o mişcare involuntară. I-am spus ca intenţionez să mă stabilesc în această regiune unde se pare că' sînt iubit şi că doresc să duc o viaţă lipsită de griji. jurînd. rugămintea. nu putea veni în ajutorul logodnicului fiicei sale. cum era firesc. căci pretutindeni i-o luase înaintd ij". singura pe t?i A gura frumuseţe a vieţii mele — este veninul cu care m-aş otrăvi zilnic. spunînd pretutindeni că cel care plăteşte sînt eu. — Dacă soarta ta va fi mai bună. care prin tine sînt. oare intrase tocmai atunci. copilă dragă. cpasă un laiă. auzind aceste cuvinte din gura contelui Petre. Bănuia că aş fi un fel de prinţ lovit de-o . in viaţa io. nesfîrşit de fericită. nu era în fond decît un şiretlic nevinovat pentru a-l îndepărta. într-o astfel de împrejurare. trebuie să mărturisesc. care au scăpat de pe buzele tale ! Cunoşti tu nenorocirea mea ? Cunoşti tu blestemul meu ? Ştii tu cine 53 62 este iubitul tău ? Nu vezi cum mă zbucium şi păstrez mereu un secret faţă de tine ? Ea căzu la picioarele mele. L-am rugat să cumpere pe numele fiicei sale cele mai frumoase moşii care erau de vînzare în regiune. în caz contrar. îmi trăsesem bine pălăria pe ochi şi. nu >int acela drept care mă ia lumea. Consilierului silvic.. astfel îmbrăcat. Rămîi în inima mea. Faptul că îi dădeam astfel de ocupaţii. dar regretă imediat că nu se putuse stăpîni. Mina plînse îndelung pentru nenorocirea mea. Nu-ţi voi cere niciodată nimic. Mă îmbrăţişa. nu era atît de zeloasă în ceea ce priveşte onoarea de-a sta de vorbă cu domnul conte.grea urgie . Am retrăit atunci amintirea acelei nopţi îngrozitoare cînd . Vedeam cum luna apărea la orizont. iubitule.- am nădejdea să-l pot înlătura şi ca gin aş putea-o tîrî şi pe ea în pfăpa care era singura lumină. I-am explicat că er. îmi vorbi despre zestrea. ^ăni2 nu reuşi să cumpere pămirîhnT^ecîrin valoare de cîteva sute de mii de taleri. despre asigurarea şi despre viitorul copilului său drag. Mama veni şi dînsa. ea începu să plîngă.t i n irita a-ceste cuvinte. mai bine ca un tată. O dată. Fericiţii oameni mă rugară să mai rămîn în mijlocul lor. un fel de cap încoronat proscris. In seara următoare m-am dus din nou în grădina consilierului silvic.\rece rmu Singurul serici «». i-am spus : . — Copilă dragă. I-am mulţumit că mi-a amintit toate acestea. plîngînd în hohote.poate schimba şi hotărî soarta mea. Biata mamă. deoarece nu vreau să te nenorocesc. ultima zi a lunii viitoare . Era totuşi departe de a înţelege tot ceea ce voiam să spun.pe tine că poţi uita din pricina unei fete prostule chemarea pe c-are o ai. în prima zi a lunii viitoare.Mina. să ceară informaţii.trebuie să aibă îndoieli. Pentru tine aş mur: cil: se poate de fericită l" Iţi poţi închipui cum mi-au sn'e::H. ca să-ţi pot ajuta s-o porţi. fiind şi puţin oam surdă. Ah ! era atît de duioasă şi atît de bună ! S-ar fi jertfit bucuroasă ca să-mi răscumpere chiar şi numai o singură lacrimă. N-am împletit eu oare. va trebui să mor. ah! atît de fericită. 54 A avut însă mult de lucru.

Drumul pînă la locul unde mă invită să-l urmez ducea printr-o parte însorită a grădinii. e un soare atît de frumos afară i M-am simţit lovit ca de trăsnet.p. umplusem citeva lăzi cu aur. 56 V Era încă destul de devreme. aşa că. M-ai r. apoi. număram secundele şi minutele pe oare le simţeam ca pe nişte înţepături de pumnal în inimă. Consilierul se plimba de colo pînă colo ţinînd în mînă o foaie de hîrtie. şi stăruia să pătrundă la mkie. de plumb . ticăloşiile ? El se retrase doi paşi şi-mi răspunse foarteA cains : . mă ridicai de pe scaun. care venea din anticameră. minutarele 'nainţau. De atunci o găseam adesea plîngînd. trebuia să cer mîna iubitei. ea se aruncă plîngînd liniştită la pieptul meu. care nu voieşte să slujească pe cineva fără umbră. uitîndu-mă după el. căzui pe pat vârsîm. Rascal îl ameninţă că dacă-l va mai împiedica să ajungă la mine avea să-l lovească. Tresăream la fiecare zgomot. eu simţeam pe piept o 55 povară îngrozitoare . vreau să vă rog foarte respectuos să-mi arătaţi şi mie măcar o dată umbra dumneavoastră. care striga cu obrăznicie că el nu primeşte ordine de la unul care era egalul său. Miezul nopţii bata. S^r« ziuă.ali4ă~şi. veni prazul . :n:!ui. Era Rascal. dar mai prudent decît mine.Domnule conte. m-am hotărît în sfîrşit să-m! ţin cuvîn'1'ut'clat şi să apar în grădina consilierului ca un criminal în faţa judecătorilor săi. A doua zi. Mina şejlea. îmi fu aruncat la picioare. unde eram aşteptat. Bendel. nemişcat. oare îmi purta numele. as-teptînd ora douăsprezece. dragul meu Rascal. sortit să rămin ţa' fără umbră. Trecură şi uţtimele minute ale ultimei ore şi tot nu iapăru aimerti Ceasul bătu în sfîrsit de douăsprezece ori şi ••:-. Se apropie de mine şi mă pdfti sămi vorbească între patru ochi. numai bieţii părinţi pluteau într-o fericire neţărmurită-Ziua mult aşteptată se apropia posomorită şi ameninţătoare ca nişte nori prevestitori de fur-tună. care voia să intre în camera mea. prudenţă. palid şi tremurînd. Ea era fata pe care o văzusercuJDar oare mă recunoscuse de data aceasta ? Stătea liniştită şi gînditoare . — Dar. — De la un om fără umbră nu primesc nimic ! îmi întoarse spatele şi punîndu-şi pălăria în cap plecă agale. căzui fără glas pe un scaun. si nimeni nu apăru. ? El a continuat pe acelaşi ton: — Sînt oameni care pretind că nu aţi avea umbră . sau îmi arătaţi umbra.apărusem în lumina lunii fără umbră. ~ Ce vrei. Cum îndrăzneşte o slugă -sa se poarte in felul acesta cu stăpînul ? 57 Mi-a tăiat vorba foarte liniştit: . . dar si acesta îşi pierduse puterea . Bunul Bendel î! încredinţa că dacă astfel de cuvinte ar ajunge la urechile mele şi-ar pierde cu siguranţă un serviciu atît de bun. Abia mai puteam respira. sau îmi daţi drumul !.. Mama mă întîmpină fericită şi fără nici o umbră de bă* 68 nuială.v prezece.. îmi făcu un semn ... Am tras cu urechea. veni noaptea.. am deschis uşa cu putere si m-am repezit La Rascal. Veni şi ajunul. ceasornicul băii: ":. abia stăpînindu-şi agitaţia.Un servitor poate îi un om cinstit. Plecai. Am intrat în umbrarul întunecos. Am rămas cu Bendel. Cu ochii aţintiţi la minutarele ceasorn . veni seara.. fluierînd. lacrimi fără sfîrsit. îmbrăcat ia repezeală. Bendel se împotrivea cuiva. cer să-mi daţi drumul din serviciu ! Trebuia să întorc foaia. am recurs atunci la aurul cu care poţi cumpăra totul. cînd am fost trezit de un violent schimb de cuvinte. încremenit. speranţa mea se risipea . urmă o tăcere apăsătoare pe care nici buna mamă nu . A trecut cam mult pîuă ce mi-am recăpătat graiul. Se făcu ziuă. Oftînd amarnic şi cu moartea în suflet. nemaiputînd spera nimic. roşindu-se şi pălind la faţă rfrid pe rînd. O'e'e se tîrau cu paşi grei. în apă amară.frumoasă ca prima zăpadă* care sărută florile de toamnă şi care se preface. cine ţi-a băgat în ' cap astfel de idei prosteşti ? Cum îţi închipui. Sufletul meu se întuneca din ce în ce mai tare . mă dobori un somn zbuciumat...

dar deodată. El îmi ghici intenţia şi se dădu înapoi cu doi pas..Un bădăran mi-a călcat-o mai deunăzi. a patra zi fata mea va fi soţia altuia. veţi apare cu o umbră bine potrivită. cu paşi mari. dar ea. l care părea că fugise după mine. v-o spun deschis.Mărturisiţi-mi.M-am anunţat pentru astăzi. Ascultaţi-mi sfatul : ras. dar dumneavoastră nu aţi putut aştepta termenul. Se poate trăi şi fără ea şi" nu înţeleg de ce trebuie să facem atîta scandal din cauza ei. M-am oprit şi m-am uitat înapoi. El continuă : — Drept amintire. Totuşi. Avea dreptate. . ca jymtyizaj. hohotind de plîns.La urma urmei. Mina însă se prefăcuse.\ poziţie şi întorceţi-vă imediat acasă în parcul \ consilierului . fără ca el să-mi fi spus ceva . săculeţul de la piept. si mai pretin-deţi că o iubiţi. îl ţinuse ascuns. — Şi dacă aş fi chiar eu. o umbră nu este decit o umbră. iar la apropierea mea. Eu mi-am pierdut cumpătul în aşa chip în-cît am început aproape să aiurez : .PlLJsLascaJ. spre nenorocirea lor. Dumneavoastră cereţi mîna fiicei mele .îndrăzni s-o întrerupă. veţi fi bintvenit. îmi spuse • imediat : . se uită pe hîrtia pe care o ţinea în mînă şi mă întrebă privindu-mă ţintă : . se închide pă-mîntii!. Am vrut să încerc să mai adresez fetei un cuvînt. mărturisiţi-mi cum v-aţi pierdut umbra ? Eram silit să recurg la o nouă minciună. Nemaifiind sub ocrotirea lui Bendel. stă foarte bine în rnîinile dumneavoastră. — Căci în definitiv ceea ce s-a pierdut se poate găsi..reluă consilierul în culmea mîniei — nu aţi ezitat s-o înşelaţi cu neruşinare. Trebuia s-o primesc încă de ieri. Vă dau un termen de trei zile. Ca părinte eu am datoria să mă îngrijesc de soarta copilei mele. 60 transformată in |vor de zeiţa Diana. mi se părea că. . domnule. Dacă nu. veţi fi bine primit şi totul vi se va părea o simplă glumă.Un om — continuă el — foarte înzestrat şi de un distins caracter. asta o fac şi alţii. acum se află la reparat. cumpăraţi-vă umbra'. cu atîta grosolănie. care v-a trădat şi cere acum în căsătorie pe logodnica dumneavoastră. nimic nu este pierdut. dar nu înainte de adăugat : i Nimfă din Mitologia greacă. O sudoare rece îmi siruia de pe frunte şi din piept îmi ieşea un geamăt surd .. în-tr-un izvor de lacrimi care la sunetul glasului meu curgea şi mai îmbelşugat. . . domnule conte. se strînse şi mai tare lîngă maică-sa care-mi făcu un semn discret să mă retrag. — Şi dumneavoastră . că un oarecare Peter Schlemihl nu vă este necunoscut ? Eu nu am răspuns nimic.— Nu. 62 . atît pe ea cît şi pe noi ..Este adevărat. Se opri brusc în faţa mea. deşi aţi adus-o în starea aceasta? Priviţi-o cum plînge şi cum se zbate ! E groaznic ! groaznic !. Bătrînul se repezi furios la mine : . omul acela ? — . în urma mea. Am căutat. spumega vijelios. care -.. foarte bine. aşa că am tăcut. ..adăugă violent bătrînul — şî. răspunse consilierul.. Era omul în haina cenuşie. o strîngea convulsiv la piept şi îi reproşa secretul acesta pe care. Simţeam însă eu însumi că aceste cuvinte nu au nici un temei. Nu ştiu cît a durat rătăcirea aceasta.\ ^PftWIrrFtSutffîScîC ca trezit din somn. domnule.a pierdut umbra ! ~4 Ah ! Am presimţit ! Am presimţit ! se tîn-gui'Mina. am simţit l că mă trage cineva de mînecă. ciitreierai ca un nebun păduri şi cîmpii. căci cu bani se poate face orice. cu mîna dreaptă. consilierul continua să se plimbe agitat pe alee. în mine încolţea parcă nebunia. încît i-a făcut o gaură mare. domnule conte.Bine. care vă stă din nou la dis.Astăzi era ziua anunţată ? Am făcut încă o dată socoteala. mirat. vă cer . Am plecat clătinîndu-mă . . î]_jajj__oeseama mea . în mijlocul unui cîmp însorit. II priveam ţintă. In tot acest timp. Dacă după aceste trei zile . e tocmai bun de spînzurat. în care timp să binevoiţi să vă căutaţi umbra. Consilierul aştepta un răspuns. păstraţi-l. speriata. Da. Greşisem de fiecare dată cu o zi. ştiam de mult că nu are umbră ! 59 Şi se aruncă în braţele m'amei care.

răspunse el.numai o bagatelă. întorcîndu-mă către el. iscăliţi o data. fecoase ceva din buzu-j nar -. Socoteam că tot ce mi se întîmpla îmi era sortit. Apropos. fiindcă nu se poate altfel. cu rîsul său batjocoritor./ deti. nici chiar în schimbul umbrei . un amator care să vrea să dea k p e acest X. vă rog.repetă el — să chibzuiţi? Şi izbucni într-un hohot de rîs. Gîn-dul de-a vedea pe vrajjjj»w4--acesta viclean şi urîcios. dar aşa ceva nu semnez. acum în timpul vieţii. daţi-mi voie să vă arăt că nu las să se mucegăiască lucrurile cumpărate. rezultă că această călătorie nevăzută. aceasta din urmă dîndu-i. Eu continuai : — Atunci. o pictură. Nu se vede ? Un biet om. Am clătinat din cap.Pcter SchlenulU — îmi parc rău. ' l — Dar. acum. îmi făcea sîngele să clocotească de furie. tocmai acum cînd din pricina ei mă aflam la strîmtoare. cînd pe necunoscut. oricît de necesară mi-ar fi fost. — Domnul meu.necunoscutul. Trebuie să mărturisesc că mă simţeam extrem de umilit văzîndu-mă iuat în rîs de ră're 64 omul acela. — Nu ? zise el mirat. Pe un pergament erau următoarele cuvinte : „Subsemnatul las moştenire deţinătorului acestui bilet. în orice caz pe l acest lucru fără sens. pe această putere galvanică. Sau poate preferaţi să aruncaţi acest copil în braţele netrebnicului de Ras'cal ? Hai. că respingeţi cu încăpăţînare (tîrgw pe care vi l-am propus în mod prietenesoTotuşi. o întrebare : ce fel de marfă este acest suflet al dumneavoastră ? L-aţi văzut vreodată ? Şi ce vreţi să faceţi cu el. Iată. va fi mai veselă pentru dumneavoastră decît pentru mine. un preţ real. de asemenea. însăşi ideea de a face drumul propus în tovărăşia lui îmi era nesuferită. vă împrumtitf5jj>£!>care v^ -ace r'e" j văzut -. Dar. şi care nu are pe lume altă plăcere decît micile sale experienţe. poate voi fi mai norocos" altădata~™La revedere şi pe curînd. să-mi răscumpăr umbra. Şi de ce nu ? — Mi se pare că trebuie să chibzuiesc bine înainte de a-mi da sufletul în schimbul umbrei. adică um-\ bra domniei voastre. un doctoraş care drept mulţumire primeşte pentru serviciile sale numai vorbe de ocară. între două inimi zdrobite. — Ce importanţă are. pe rapeastă activitate polarizatoare. să ne despărţim. Nu s-ar putea oare să anulăm contractul ? El dădu din cap în semn de dezaprobare şi se posomori. că nenorocirea mea era ceva de neînlăturat şi. domnul meu . din pricina unei înţe pături de spin şi mi-o întinse. i-am spus : .______________ Priveam încremenit de mirare cînd înscrisul. o să vă fac să-l vedeţi chiar acum. după moarte ? Fiţi mulţumit că aţi găsit.. o întinse în soare la picioarele sale în aşa fel încît el se găsea. cu ajutorul căreia puieţi obţine mîna iubitei si îndeplinirea tuturor dorinţelor. contra semnăturii cerute. Fiţi atît de bun şi iscăliţi-mi biletul acesta. la dreapta. am simţit că mi se rupe inima de durere şi am început să plîng cu hohote. la mine ele se află în mîini bune. domnule ? l-am întrebat eu. jos : Pe. Hin c___ ee-mi curgea din mînă. sufletul meu. îl uram din toată inima şi cred că ura aceasta mă reţinea. Apoi zise : — In»-găduiti-mi. aşa -. Cînd după atîta timp am revăzut biata mea umbră supusă unui serviciu atît de înjositor. ascultare şi urmîn-du-i toate mişcările. între două umbre : a lui şi a mea. ci le păstrez cu toată grija şi cinstea cuvenită . C* . nu vreau să vă mai vînd nimic. Odiosul bătrîn însă era mîndru de prada sa şi mi-a re-cu neruşinare propunerea : încă mai puteţi .monsieur Schlemihl. între mine şi iubita mea. la care mă invitaţi. v-am vîndut umbra contra acestei pungi — fără îndoială minunată — fapt pe care l-am regretat amarnic. deci nu semnez nimic ! Din propunerea pe care mi-o faceţi. după despărţirea sa naturală de trup". Scuzaţi-mă deci şi. un fel de învăţat.şi vom da o raită prin grădina consilier ' ' rului fără să fim zăriţi. dacă vreţi.* ter Schlemihl. — Aşa. mai mult decît toate principiile şi prejudecăţile. Aici. cine sînteţi dumneavoastră. Intre timp. Scoase imediat din buzunar umbra mea şi. el culesese în vîrful unei peniţe noi. spunînd • 63 l — Iertaţi-mâ. aruncînd-o cu îndemînare.

s-ar fi obişnui!. Deodată.• şeam fără suflare. iar setea cu apa unui rin de munte care curgea prin apropiere. M-am uitat în jur. îmi dădea parcă aripi la picioare. nici o speranţă şi sorbeam cu o sete neistovită. Dar de cum m am mişcat. Bendel. mă găseam pe o întindere nisipoasă şi scăldată în soare şi şedeam pe nişte sfărîmîturi de stînci. spaima îmi străbătu inima. palid si înlăcrimat.nevăzut îfni trăgea cele mai groaznice lovituri ce primise cineva vreodată. Cuprins de . îmi făcui culcuşul sub un pom. îi porunci de mai multe ori să-mi restituie umbra. Pe nisipul însorit însă am zărit alunecînd o umbră care avea multă asemănare cu a mea şi care se plimba singură. ridică ciomagul şi ţinîndu-se după el. cu forţa. după fugarul acesta sprinten. îmi acoperearn fata şi o luam la fugă peste cîmpuri. şi mă fugărea. un zgomot uşor mă făcu să tresar. căci acum îmi plăcea să mă bucui de razele lui. Răcoarea dimineţii m-a trezit dintr-un somn greu. domnule . în a cărei întunecime aş îi pier-dut-o cu siguranţă. ducînd cu sine umbra şi credincioasa mea slugă. ca să pun mîna pe ea . dar fiindcă nu înţelegea să tărăgăneze nici măcar lucrurile delicate. dacă nu putea altfel. dar m-am lovit pe neaşteptate de un corp tare. obraznică şi batjocoritoare. îmi potolisem foamea cu fructe sălbatice. In clipa aceea s-a trezit în mine o dorinţă puternică. Bendel îmi pierduse urma. ca o fiară hăituită. Omul acesta purtase fără îndoială. 67 VI Rămînînd singur în pustietatea aceea. Drept răspuns. Nu voiam să mă reîntorc întfe oamenii de care fugeam cu groază. se hotărî pe loc să-mi redea preţiosul meu avut. dar dorinţa mea era mai tare . trebuia s-o ajung. Eram complet nedumerit . Nă-pustindu-mă. Umbra se îndrepta către o pădure care se vedea în depărtare. In dimineaţa celeiaea patra zile. necunoscutul întoarse spatele bietului băiat şi plecă. udînd pămîntul cu lacrimi mereu împrospătate. Am petrecut astfel treizile zbuciumate. îngrijorat.şi el îmi apărea minunat. îşi în-covoie umerii şi spinarea şi-şi continuă liniştit drumul peste cîmp. Necunoscutul. Multă vreme încă am auzit zgomotul înăbuşit al loviturilor răsunînd peste cîmpia pustie. Umbră — mi-am spus eu — îţi cauţi stăpînul ? Vreau eu să-ţi fiu stăpîn . Atunci. Rămăsei iarăşi ca si mai înainte. Căci numai ghidul de a ieşi din situaţia groaznică în care mă aflam. Cînd veni noaptea. dar hidoasa„ nălucă nu-mi dădea pace. umbra a luat-q la fugă. îi porunci să-mi restituie nu-maidecît umbra. Am simţit că cineva.-M-am.spaimâ am vrut să apuc cu braţele pe cel ce mă lovea. însă. 66 La_crimiîe îmi curgeau şi mai năvalnice. numai cu nenorocirea mea. 70 . sosi tocmai în momentul acela. în lumina soarelui. după ce atîta vreme le dusesem l'ipsa. / Mă gîndeam că dacă reuşeam să calc pe urmele' ei. ca şi cum ar fi fost obişnuit cu un astfel de tratament. zburam. se luase după urmele mele. cu o singură trăsătură de condei o mai puteţi salva jpe biata Mina din ghearele ticălosului aceluia. Totuşi. Şi toate acestea pentru o umbră ! O umbră. uşurînchwni biata inimă de povara ce o apăsa. goană desperată. ca şi cftnd şi-ar fi pierdut stăpînul.care se putea recunoaşte cu uşurinţă --în stăpinirea misteriosului necunoscut. pînă ce mă prăbu. Cîştigam distanţă văzînd cu ochii si mă apropiam din ce în ce mai mult de ea. Inima mea se hrănea liniştită cu propria sa desperare. Dintr-un salt. cu timpul. Bendel care. şi am sărit să pun mîna pe ea. i-am întors spatele şi i-am făcut semn să plece. Deodată umbra se opri şi se întoarse spre mine. Acest suflet credincios. Cînd încercam să rechem în minte chipul Minei. Deodată întreaga întîmplare mi se păru foarte firească. văzut silit să . gata să fug dar n am văzut pe nimeni. si am văzut sub mine un om pe carc-l ţineam. mi-am lăsat lacrimile să curgă în voie. aşa cum îl văzusem ultima oară. în aşa fel încît să-mi vină la picioare.strîns îmbrăţişat. ar fi 69 rămas ataşată de mine şi. se năpusti la omul în gri şi fără prea multe înflorituri. fapt care mă bucura.avea umbra.. pînă ce s-a pierdut în depărtare. Ziua se scurse repede. M-am repezit ca un leu asupra prăzii. înţre_noi___se_ aş_ezajTumai_-decît umbra lui RascaT. după cum v-am spus : numai cu o singură trăsătură de condei. văzîndu-mă plîngînd şi zârin-du-mi umbra . în care mă auzeam eu însumi. nu altceva..încep o. horcăind ta de moarte. Nu vedeam însă nici o dezlegare pentru nefericita mea soartă. pe care aş fi putut-o răscumpăra cu o trăsătură de condei ! M-am gîndit mult la oferta aceea ciudată si la refuzul meu. lăsă capul în jos. nici o ieşire. era peste puterile mele să mai gîndesc sau să mai pricep ceva. făcîndu-l să simtă puterea braţului său vîrjos. m-am pomenit lungit la pămînt. otrava pe care mi-o turnase peste răni misteriosul necunoscut. Dîndu-mi seama de acest fapt.

— Trebuie să recunoaşteţi -. îmi luai tălpăşiţa fără să mai privesc îndărăt la nefericitul acela. Din vîrful ei. începu să-şi smulgă părul din cap deznădăjduit. uşa se deschise şi consilierul apăru cu nişte hîrtii în mînă. daţi-mi înapoi gluga fermecată•---mt~ff*a-r"aveţi v nevoie de ea. precum si grădina consilierului. Cel puţin aşa mi s-a părut atunci că s-au petrecut lucrurile. Dumneavoastră sînteţi un om prea cinstit ca să refuzaţi să mi-o restituiţi. cîştigasem prin luptă o comoară şi o dată cu ea. nu mi-am greşit ţinta. Am avut impresia că şi spiriduşul nevăzut se aşezase pe bancă lîngă mine. Schlemihl : ceea ce omul rm vrea pa facă de bunăvoie la început. . Am înaintat puţin şi mi s-a părut că disting un zgomot de paşi alături de mine. Aşa că azi am iarăşi două umbre cu mine.iar pe Rascal îl vom lăsa să se bălăbănească în spîn-zurătoare. Auzeam acum zgomotul acela din c? în 72 ce mai lămurit. îneîi consilierul se uită să vadă cine rîde. dragul meu. Auzeam parcă ecoul unui rîs/ M-am cutremurat şi am aruncat o privire în jur. eşti prea crud cu propriul tău copil .ului stăteau . începu să rida din nou. La picioarele Indi-vîd. Grădina era pustie. \"u se vedea însă nimic. Mă acoperise şi pe mine cu gluga fermecată. fără umbră cum eram nu mai puteam fi Văzut. poi logodnica — încă nu e prea tîrziu -. Ardeam de dorinţa să mă duc în grădina consilierului. Am pus-o pe cap şi aşa. iar ochii mi s-au umplut din nou. în vreme ce consilierul se plimba cu hîrtiile în umbra teiului. M-am repezit asupr? ei si.Ce copil prost ! Tot nu mai poate schimba nimic cu plînsul. căci aveam s-o văd pe Mina. . o face pînă la j urmă de nevoie. în faţa uşii de la intrare.ut s-o dai atît de repede altuia ? . Un dor nebun mă îndemna să cobor valea şi să apuc pe cărarea cea mai scurtă. ceea ce nu e mare lucru. decît cele de pînă atunci. Şi necunoscutul îmi" flutura pe sub nas contractul cu care mă îm-biase. Nu trebuie să-mi mulţumiţi. Vorbeau despre mine. cele două umbre : a mea si a lui. totuşi.Desigur ca nu . o scăpase din cap. o băgă în buzunar si rîse de mine atît de tare. nici umbra . In grădină apăru atunci mama fetei şi îriire' cei doi bătrîni începu o conversatn. dar pe tot întinsul cîmpiei însorite nu putu zări nici omul. în cădere. Nu ştiam însă unde mă aflam şi pentru a putea să mă orientez. umbra glugii nevăzute. Am intrat în grădină cu inima strînsă. Omul se ridică în grabă şi se uită în jur să vadă pe fericitul său învingător.:-cuinţei.a uita cit mai repede.posibilitatea şi dorinţa de-a intra clin nou printre oameni. în bună înţelegere. căci nu observase '"şl n-avea de unde să bănuiască că eu nu aveam umbră.sa pe care îşi dădea toată silinţa s-o zărească.şi pe care îl ţinea în mînă.bind diabolic. dar de altfel de lacrimi. pentru a mă încredinţa eu însumi de cele cemi spusese nesuferitul necunoscut. Simţeam cum mi se învăluie capul într-un fel de ceaţă. iar acum. Am cutreierat aleile cunoscute. M-am uitat de jur împrejur şi am descoperit. . pri." 73 Mi-o luă fără ca eu să mă opun. am văzut la picioarele mele întinzîndu-se orăşelul. Am trecut nevăzut pe lîngă nişte ţărani care veneau de la oraş. el se aplecă prieteneşte la urechea mea şi-mi şopti : .Va să zică aţi primit totuşi invitaţia mea si acum iată-ne pe amîndoi sub aceeaşi glugă. Şi-ţi mai dau şi gluga pe deasupra.Ce face Mina ? .gluga fermecată care îl făcuse nevăzut numai P j ei dar nu şi umbra lui. Nu voiam însă să rr!a i ascult şi mi-am continuat fuga. cum ai pur.\ vindu-mă şi zîm. şi pentru . Cînd se încredinţa că dispărusem fără urmă. despre Ras-cal si despre consilier. Aveam destule pretexte ca să-rni scuz chiar faţă de mine însumi ticăloşia pe care o făcusem. Eu împietrisem. în boschetul contelui Petre nu era nimeni. rîzînd batjocoritor Cheia se-învîrti în broască.Nu uita.continuă el — că o astfel de glugă este mult mai comodă : ea nu face nevăzut numai omul ci şi umbra sa. njungînd în faţa • . Şi astfel îţi vei lua îna-. M-am aşezat cu teamă pe o bancă la soare. M-am uitat în jur şi ce crezi că am văzut? Omul cu haina cenuşie stătea lîngă mine. Crezul că m-a înşelat auzul.alături. .! . căci fringhii sînt destule. E bine aşa ! Foarte bine ! Acum. Vă asigur că v-am împrumutato din toată inimă. Era încă devreme.Plînge. m-am urcat pe colina cea mai înaltă. destul de repede. de data asta. Inima îmi bătea cu putere. Eu însă. N-am zării pe nimeni. ale cărui gemete îngrozitoare mi-au răsunat multă vreme în urechi. precum şi alte umbre pe care ie ia cu el. Eu încă sper că pînă la sfîrsit 'vei răscumpăra umbra.

Ascultă. dar după vîlv'a făcută de întîmplarea nefericită cu aventurierul acela. Şi în afară de asta. Mina îşi pierdu cunoştinţa. ca prin minune dintr-o nenorocire. fără nici o ipotecă şi plătite cu bani peşin. Nu răspunde nimic. care nu-ţi vrea decît fericirea. sub un tei. puţin înainte de-a sosi eu. Cum ! Pînă şi un cîine are o urnbră si unicul meu copil să-şi ia tovarăş de viaţă un om care.Şi poţi răbda aşa ceva ? Oare dumneata nu ai inimă ? Cu o mişcare rapidă îmi făcu o mică zgîrie-tură la mîna. Vei fi cuminte si nu-l vei supăra pe bătrînul tău iată. fetiţa mea dragă. Ştiu că l-ai iubit foarte mult pe nemernicul acela. de ei. totdeauna ci. Am avut actele în mînă.. dragă. care atrăsese asupra mea urgia. ţanţoş. şi să-ţi aline durerea. înţeleg prea bine. Căci cine_s^ abate de la_drumul cel drept în chip uşuratic^ se pomeneşte pe neaşteptate împins pe alte cărări care-l duc clin ce în ce mai jos. un om onorabil care. chiar l dacă nu este prinţ. . să nu crezi că eram atît de josnic în-cît să consider prea scump preţul care mi s-ar fi cerut sau să fiu mai zgîrcit cu altceva decît am fost cu aurul. şoptinclu-mi repede următoarele cuvinte : . eu ştiu toate astea si nu-ţi aduc nici o învinuire. Cu mine poate să se întîmple tot ceea ce vrea tatăl meu.E totuşi un om care a purtat livrea. adică de zece ori mare rnare decît a ta. ^lina. Nu. inimioara mea. pregătit anume pentru ea. Spune : nu-i aşa că primeşti ? Alina răspunse cu o voce tristă : — Eu nu mai am nici o voinţă. Acum recunoşti şi tu că lucrurile s-au schimbat. bătrînul începu să-i vorbească blînd : — Tu eşti copilul meu bun si drag. nici o dorinţă pe acest pămînt. 7? VIÎ Judecă-mă cum vrei. trebuie să coboare mereu în prăpastie si să se jertfească zeiţei răzbunării. iată-mă amestecat acum printr-o dragoste vinovată. Eu însumi l-am iubit atîta vreme cît l-am crezut un nobil adevărat. dragă Chamisso. In acest timp fu anunţat domnul Rascal. ..Să dea Dumnezeu ! — Este' adevărat că fata are astăzi moşii întinse.. Se aşeză în-tr-un fotoliu. şi tatăl luă loc pe un scaun de alături. în timp ce ea plîngea si mai nestăpînită. Venea sprijinindu-se de braţul unei cameriste.. . care se apropie. căci am purtat în inimă viermele chinului.Prostii ! Are oricum o umbră nepătată ! TF Ai dreptate. acum te cere în căsătorie un om care nu se teme de soare.Trebuie să fi furat ţâre mult ! -Ce lei de vorbă-i asta ! A economisii ca un om cuminte. tu nu înţelegi de loc lucrurile n:estea.-lar maFcaută călăuza stelelor de pe cer : nu-i mai rămîne nici o altă cale. Ai scăpaî. .— Nn. acolo unde semănasem ruină şi unde se cerea fără întîrziere să aduc mîn-tuire. Făgăduieşte-mi că-i dai mîna domnului Rascal. Cînd'fata noastră va deveni soţia unui domn bogat şi onorabil. Lacrimile i se prelingeau pe obrajii frumoşi şi palizi. lacrimile copilăreşti îi vor seca şi durerea ei de acum îi va apărea ca un vis lirît şi ne va mulţumi nouă şi bunului Dumnezeu. Eu însumi m-am judecat destul de sever. Momentul acesta atît de dureros din viaţa mea îmi stăruie viu în minte si nu mă pot gîndi la el decît cu umilinţă si cu o adîncă mîhnire. posedă o avere de zece milioane. înainte de-ai fi descoperit murdara lui înşelătorie ! Vezi tu. un bărbat care te va face fericită. acolo unde altul risipea ca un nebun. dar. să-ţi poarte de grijă. Mina. Adalbert ! Sufletul meu. Fii copilul meu bun şi ascultător. pe legea mea ! Atunci semnează o dată ! Ţineam într-o mîna contractul şi în cealaltă pana. Uşa se deschise si apăru Mina.? Nu. crezi tu că se va găsi aşa de curînd o partidă atît de strălucitoare ca domnul Rascal ? Ştii tu ce avere are domnul Rascal ? Are moşii în valoare de şase milioane. Nu. Ce-rrii mai rămîne de făcut. In xa. O să te convingi ! . mai are şi creanţe în valoare de patru milioane şi jumătate asupra casei Thomas John. dragul meu Adalbert. sîngele începu să-mi curgă şi el mă întrebă : — Sînge roşu. După primul pas greşit. decît să sar orbeşte în ajutor? Căci sunase ceasul al doisprezecelea.. Lasă-l pe tatăl tău care te iubeşte. Odiosul meu tovarăş mă privi mînîos. în soarta altei fiinţe. îi luă mîna cu delicateţe şi. desigur că nici tu nu te mai gîndeşti la dînsul.. 1 Omul în haina cenjaşie mă privea rîzînd. nu te împotrivi. că eşti zbuciumată. eu îţi voi povesti lucrurile aşa cum au fost. El era acela care cumpăra atunci cele mai frumoase moşii.

însă. Vorbeau despre logodna care se sărbătorise chiar în dimineaţa aceea între bogatul domn Rascal şi fiica consilierului. — Da. cu greutate. Iată de ce pentru noPdoi nu măi încape odihnă !'^-lT~pl5mTnTrTă7e~vreodată ca o umbră"sa^şi părăsească stăpînul ? A dumitale mă va ţine legat de dumneata. mai important decît fapta . din casa cu ferestrele luminate a consilierului se auzea o muzică veselă şi grupuri de oameni se plimbau pe aleile grădinii. Zicînd acestea. Noaptea se lăsase de mult . pe străzi pustii.o. bunul om nu mai putu să-şi stă-pînească bucuria.l însă. Am deschis ochii. căci ce este în definitiv . $o-atunci. era plin de o înverşunată ură împotriva r J acelui necunoscut misterios. întărîtată de Rascal. încearcă să fugi de mine. dar nu uita că sîhtern de ne-desrjărţit__ Dumneata^ ai aurul meu. în sf'r-şit. cînd. vei face. Zadarnic! fugeam. Ne-am aşezat şi el a început să plîngă din nou. amintindu-mi cînd de aur. întîmplarea petrecută care-ţi aparţine ? Atunci am învăţat să preţuiesc această necesitate. da. —* Nu ştiu dacă trebuie să atribui ceea ce urmă încordări: sufletului meu copleşit de atîtea simţăminte puternice. ceea_cejJQâLsQ£-tit a JreJ^itjyQşeTî^^ ?lOLS^ videnje^ pe care_jb^a__a£ur£_j^ii_înyăjaţ__s : . ca în felul acesta să pot scăpa de dînsa. poate prea tîrzm. Ceea ce_jvai făcut cu pljcere. în care noi ne îmbucăm doar ca nişte rotiţe ajutătoare. Recunos-cîndu-mi vocea. încît sînt si/i'gur că n-a mai părăsit-o de atunci. Am învăţat mai întîi să respect necesitatea. L-am găsit foarte schimbat. apoi adăugă : . Bendel întrebă cine sună. sjajiej trebuie să se întîrrjTle . dîndu-mi un termen de douăzeci şi patru de ore pentru a părăsi localitatea. pentru care mi-am dat toată osteneala să-l îngrijesc ! 7vlă crezi prost ? Bine. deunăzi.Are multe să-ţi r. epuizării puterilor mele fizice după frămîntările din ultimele zile sau. Bandei îmi mai dădu şi alte infoi maţii._ din jdjezgust şi plic tiseaI17TSrrrrîenT~nu scapă de ceea ce-i este scrise/ Vorbea necontenit pe acelaşi ton. fără nici o îndoială. ca suspect. am ^' 70 căzut într-un leşin adînc şi am zăcut un timp îndelungat ca în braţele morţii. care încotro. căci se ţinea scai de mine şi mă chinuia batjocoritor şi fără încetare. Se aprinse o lumină. Ajuns acolo şi privind-o.. rîse din nou. In afară de ceea ce ştiam eu despre îmbogăţirea şi căsătoria Un Rascal. Era întuneric. Uşa se dădu în lături. Ne-am îmbrăţişat cu lacrimi în ochi. . domnule încăpăţînat. care împinge intre-gul mare angrenaj al lumii.. într-o încăpere care scăpase nedevastată ş:-rni aduse mîncare şi băutură.care mă adusese pe/j cărări atît de întortocheate. Dinăuntru. şi prea adese ori în istoria lumii. făcîndu-mi cele mai cumplite reproşuri : . Mi-am scos gluga fermecată şi am început să fug spre ieşirea din grădină pe sub boschetul care-mi purta numele. Necunoscutul izbucni în rîs. iar odiosul meu însoţitor stătea lîngă mine şi mă mustra : — Parc-ai fi o muiere ! Vino-ţi în fire şi fă ceea ce ne-am înţeles.de umbră. M-a condus prin camerele pustii. s-a întors acasă unde. sau poate te-ai răzgîndit şi preferi să boceşti mai departe ? M-am ridicat de jos. Prin ferestrele sparte. Ceea ce-^axe.. Eu. Demonul mă urmarea însă nevăzut. Poate că greşeam/ V dar pe mine mă revolta orice întovărăşire cu d^'nj sul. pe care-l găsise cu umbra mea şi de care s-a ţinut p'nă cînd mi-a pierd-ut urma şi a căzut frini. O pereche se apropie discutînd si se aşeză pe banca pe care şezusem înainte. Mi-a povestit cum deunăzi l-a bătut pe uscăţivul acela în gri. slab şi bolnav. o J s~* îffTîmplare~fn locul unei fapte. Servitorii plecaseră._a intervenit ca_ de atîtea ori în l viaţa mea. fapt este că atunci cînd eram gata sa semnez. încărunţisem de-a binelea. lată cum s-au purtat oamenii aceia cu binefăcătorul lor. iar eu _am umbra dumitale. primele zgomote ce mi-au lovit auzul au fost nişte paşi grei şi nişte înjurături. . de oboseală : cum neputîndu-mă găsi. şi am privit tăcut în jurul meu. Poliţia locală mă expulzase din oraş. mulţimea a năvălit spărgînd geamurile şi devastînd totul. n-am mai putut-o recunoaşte. atît de obosit. iată mulţumirea pe care o capăt de la un monsieur bolnav de nervi. Nu eram în stare să-mi adun gîndurile. Cînd mi-am venit în fire. Uşile erau închise şi nu se vedea nici un servitor.săvîrşită. tulburării nemaipomenite pe care mi-o pricinuise apropierea acestui demon în gri .pună ! Haide! Noapte bună deocamdată şi pe curînd ! Am sunet ce cîteva ori.Aşadar. Mai tîrziUj m"7m (l împăcat cu mine însumj.r. Prin urmare se şi întîmplase. Apucasem spre casă. căci a ajuns acasă.gs-' pect atît în soarta mea cît şi în soarta acelora cu care eram în legătură. nu străbătea nici o lumină. pînă te vei îndura s-o reprimeşti. asta e ! Dar pe Bendel al dumitale o să-l găseşti.

Plec călare chiar în noaptea asta . Apoi a început un fel de monolog. Totuşi. t fiindcă 1 f^nu mâi j mă voi gîndi la tine. şi. lăsmdu-mă în voia calului. Dracul nu este 86 _ . dacă nu vreţi să vă rătăciţi. Bendel îmi povestea toate acestea printre lacrimi. -asculiînd numai de bunul-simţ. o înfruntam rece şi nepăsător. dacă s-ar fi adresat nu numai minţii şi ci sufletului meu. mi-am urmat drumul propriu.Hai să fim tovarăşi pentru o bucată ele drum..tu-mi cunoşt soarta. Cind mă văzu înspăimîntat. 85 rile dimineţii luminaseră pe negîndite văzduhul. Şi nici nu eram singur! M-am întors către însoţitorul meu şi m-am îngrozit iarăşi. de atunci am dat multe la o parte şi multe am renunţat să aflu şi să înţeleg . Soarele răsărise şi pe şosea începeau să apa'ă oameni. şi asta trebuie s-o recunoaşteţi. Şi sufletul 'mi-a fost cuprins de spaimă cind. Tot nu-l mai aveţi pe Bendel şi veţi fi mulţumi' de serviciile mele . Căci acesta era'chipul sub care se înfăţişa acum deznădejdea mea. Astăzi. mă puteţi folosi.. îmi secaseră şi lacrimile de atîta plîn's . nu cred că vă corivine. Am fost surd la rugăminţile lui. plec singur. care după ce a mers cîtva timp lîngă mine. păstraază-Ie pentru tine. Şi poate că m-ar fi şi convins.Acest nele82 giuit de la care pornise tot scandalul. Voi pribegi singur prin lume . m-a rugat să-i dau voie. nici o dorinţă şi nici o speranţă. Tovarăşul meu de drum nu era altui ciec. cu inima frîntă şi cu groază. Omul acesta cinstit ascultă. reuşind astfel să-şi strîngă o avere pe care acum 'nici nu mai trebuie s-o sporească.un păcătuit. vremea trecuse şi zo. dar eu nu vă port pică. căci astfel reuşeam să uit suferinţele mele. Prin rîpă nu se poate trece. Mi-a adus calul. învăluit de umbrele nopţii. am zărit la răsărit lumina care anunţa apariţia soarelui împotriva căruia. Pedeapsa aceasta grea m-a lovit . care sprijinindu-se numai pe el însuşi. orb la lacrimile lui. In felul acesta. se | pare că. Apoi a început să-mi laude calul. după o atît de îndelungată perioadă ele zbucium şi nesiguranţă.i-am spus eu . a ştiut să se dea bine pe lîngă mine şi a reuşit chiar din primele zile so-şi procure o cheie de la dulapul cu aur. zîmbi şi-mi spuse înainte de-a avea vremea să-l întrerup : . Vă voi împrumuta umbra. care servea numai la încîntarea spiritului. Vă şi văd.îţ omul în haină cenuşie. preamărind cu acest prilej strălucirea şi puterea oamenilor bogaţi. la spaiele meu.. Cu tot dezgustul pe care-l simţeam. iar ca să vă întoarceţi de unde aţi plecat. m-am îndepărtat de locul acela blestemat. Aceasta este dorinţa mea. ridicînd privirea. Ştiam că nenorocirea în care mă aflam era uriaşă şi de neînlăturat. pune şaua pe un cal . cu mult talent oratoric. . deoarece la pieptul tău am plîns în ceasurile cele mai grele. trebuie s să fi cunoscut de la început secretul meu .seama că toată această speculaţie nu era decît. dar dumneavoastră îmi veţi suporta în schimb prezenţa. să-şi pună mantaua pe cal. Şi-apoi ne putem despărţi pricind. de exemplu. de încercare. Tu rămîi. nevinovat cum eşti trebuie să-ţi legi viaţa de a mea.Bendel . Trebuie să mai existe aici cîteva lăzi cu aur . Ştii prea bine. îl ascultam pe drumeţul acela elocvent. un edificiu solid. îmi pare rău c'ă nu mă puteţi suferi. nu mai puteam scoate nici un suspin . Par tu.' voltat cu limpeziciune această teorie a trecut apoi la soluţionarea ei. Iată însă că însoţitorul meu construia. 84 Mi-a arătat care erau părerile sale despre . prietene. întrucît avearn acelaşi drum. I-am îngăduit şi el mi-a mulţumit cuviincios pentru acest serviciu. VIII Nu trecu mult şi mi se alătură un drumeţ. pe care l-am ascultat fără să particip însă. m-am aruncat în şa şi.._j taf|zJ£ă.. N-avem decît de cîştigat şi unul şi celălalt. dacă îmi va mai su'rîde norocul cîndva. în Hoţ timpul cît vom merge împreună. o operă de artă perfectă şi strălucitoare. Totuşi. plîngînd apoi de bucurie.. că încă din şcoală nu mi-au plăcut niciodată speculat'1'1? fiWnfjrf şi că nici de atunci încoace nu m-am preocupat niciodată de aşa ceva . de-a lungul muntelui este singurul pe care puteţi apuca. mai ramîne drumul acesta pe care trebuie să merg şi eu. după cum m-ai sfătui tu. L-am strîns încă o claia la piept pe cînd plîngea. cu pieptul descoperit.-HL^cum îl zugrăveşte lumea ! Este â^v^rar^TT5rr"rnl-'aţi'''cărn supărat. an primit . v-am scurtat drumul pînă aici. îngălbenind de frica soarelui care răsare. Bg_care o credeaîri stare să găsească f^dezlegarea tuturor probTemelbr/lUupă ce a dez. atît cît mi-a stat în putere. atras de aur. Drumul acesta. ultima poruncă a stăpînului său. aşa. si înălţa şi se impunea în virtutea unei necesităţi interioare. viaţă şi despre lume şi a ajuns repede la jne-. în -pustiul acela nu aveam atunci nici o apărare şi nici un adăpost. fericit că mă vedea liniştit si resemnat. căci nu mai aveam în lumea aceasta nici o ţintă. Luaţi-vă umbra înapoi. Dar 'tj lipsea tocmai ceea ce căutam şi astfel mi-am dat .

Am continuat să călăresc. nu mai eram dispus să-mi sufletul acestei creaturi. Mă avea în mină acum după ce mă readusese în splendorile lumii de care fugisem. ne aflam în faţa unei peşteri pe care o vizitau de obicei străinii care făceau excursii în munţi. se descoperiră făcîndu-mi loc să trec. iNemaiputînd să rabd această luptă. însoţitorul meu îmi zugrăvea cu imagini vii si cu mare lux de amănunte. o tăcere lungă. Mi se pare foarte natural ca cineva sa se folosească de darurile sale. după ce viaţa mea îşi pierduse orice culoare.m" porfnit pe o cărare lăturalnică într-un galop nebun.• . trăiam însă cu moartea ' în suflet. îmi puse umbra la loc şi-mi spuse că aceasta se va lega din nou de mine. Un om bogat trebuie să aibă o umbră şi dacă do-i ream să rămîn ceea ce el reuşise să mă facă din nou. se ţinea scai de mine. as'ta şi nu-mi scăpaţi. omul cu haina cenuşie începu să rîdă de mine.. N-am putut însă să răpesc si umbra care.propunerea. se prezenta pretutindeni ca servitorul urnit ) al celui mai bogat om din lume. . Eu nu vă judec atţt de aspru şi nu acţionez decit potrivit gîndurilor dumneavoastră. începeam să mă conving că are dreptate. nu-'' mai cu anumite condiţii şi că eu mi-am re^rvat deplina libertate.' . foarte abil şi priceput. fluie-rînd chiar vesel.. alunecase de pe cal şi acum îşi aş. O ş'tiu prea bine. începu imediat să împăturească '•' umbra. Vi care. Nu puteam şti cum avea să se termine toată întîmplarea asta. ''Totuşi. Am tras de hăţuri. nici chiar pentru toate umbrele din lume.-prinse o ameţeală . ca unui om cinstit ? în /Ceea ce mă priveşte.. nu exista decît o singură soluţie. o şterg. Am . pe care o împrumutasem acurn de La un străin.care se dădea în sufletul meu între ispită şî"neolrnŢŢre. Dar de ce rnă^l urîţi ? Nu cumva fiindcă m-aţi atacat atunci pe \" cîmp.? Am încercat oare să fug cu el. am ţlât pinteni calului si" a. lacom şi cu inima bătînd la fosta mea umbră. Mă bucuram de respectul pe l/l care-l impune bogăţia. Dar mă şi 'temeam de el.Tntr-o zi. ce aş realiza cu săculeţul meu. Am iricervai eu o-are vreodată să vă ucid pentru a vă lua 3J. mers mai departe uitîndu-mă de pe cal cu ochii1. de umbra ne :" care v-o încredinţasem. dacă mi-aş fi recăpătat umbra. Puteam să mă plimb. Pălisem. de şiretenie sau' ^de forţă.. 'trecînd pe lingă o ceată de ţărani care. Toate bunătăţile şi chiar strălucirea vieţii mă . continuă el. era de o îndemînare extraordinară. Şi nu mă supără nici faptul că aveţi principii severe şi sînteţi cinstea personificata. Nu mă simţeam de loc în a:pele mele. ml se pare că aţi uitat că v-am permis să rămineţi în preajma mea.n faţa oricărui . ispita era prea mare.-m bogat. ¥ flctul pe care îl doresc ? Am trimis eu v 90 pe f cineva să vă ceară săculeţul. Urmă . Am tăcut.. eu nu vă urăsc pentru toate "J acestea. Şi vina dumneavoastră nu este \decît că n-aţi recunoscut acest lucru mai de-. deşi .ntecul. Mă cu. văd că nu mă puteţi suferi^ • că mă urîţi. Dar nu mă slăbea de loc. vreme. la o cotitură.răsfăţau din nou. El pe jos.? . eu călare. M. el lăsă să alunece umbra mea la pămînt şi aceasta îşi luă imediat locul peste umbra calului şi galopă voioasă alături de mine. am dat bătălia hotărî'toare : 89 — Domnul meu. Surîzînd. Fiind nevoit să-i suport vorbăria. Apoi spuse: .. numai atunci cînd voi fi posesorul ei legal. crezînd că-mi veţi pul^a lua.Stăm cu coatele pe^genunchi şi faţa in' palme şi-l ascultam pe {ipocritu] acesta frămîntat de lupta . pe acelaşi drum. tepta pe şosea stăpînul Legitim. Eram în puterea lui. altfel i ( nu se poate. ba chiar de la un duşman. Un om bogat ca /dumneavoastră are nevoie de o umbră . eram ferm hotărît să nu cedez. " — Vă ţin bine legat de mine prin umbra. Am fost obligat _. •' -^-Domnul meu. Miraculosul meu tovarăş de drum. cu credinţa că într-o bună zi voi închega totuşi tîrgul propus. nepăsător.. Se servea de aceasta ameninţare în mod curent. — Dacă porunciţi. ca . Apele subterane vuiau din adîncuri şi dacă aruncai o piatră înăuntru nici n-o mai auzeai cind se lovea de fund. Mi-am continuat călătoria.â incomoda şi-l uram. Ca de obicei. era împrumutată. După ce ii sacrificasem iubirea.pe unde j pofteam. un adevărat camerist de casă mare.cu forţa gluga fermecată? Sau poate că din cauză că aţ'i-4n-cercat să mă jefuiţi de avutul meu. Acesta îşi continua drumul. După ce îşi termină de fluierat cî./ 87- să mă reîntorc ruşinat. fie chiar numai pentru a scapă de dînsul. dar l-am lăsat în pace. deoarece aveam din nou o umbră.

la sunetul acesta apar într-o clipă.tr. de iubire si veselie. spunind : . Atunci omul în gri vîrî. în original). Costumul meu era foarte modest. ţineţi bine minte. la tot ce mai aveam acolo şi m-am hotărî t să plec pe jos. Pe scurt.Va să zică. M-am lungit la utn-' \bra unui copac ş: am adormit linişti:.încăpătoare pentru noi amîn doi. Ştiţi bine cît de folositor poate fi prietenilor mei şi că bogaţii se împacă foarte bine cu nvne. lăsîndu-mă în voia soartei. Le-am numărat. mi se pare că te-am zărit şi pe tine. nu mă puteţi suferi ? Foarte . e limpede. cîndva. El continuă : . Ujtrăgînd de păr. căci vă dau în îelui acesta o putere nemaipomenită.în. dar ştiu că visul îmi plăcea şi mă temeam să nu mă trezesc. vă sfătuiesc din nou : răscumpăraţi umbra. El se ridică posomorit şi dispăru numakfecît lupă stîncile care mărgineau locul acela sălbaIX Stăteam acolo fără umbră şi fără bani. Dormisem toată noaptea. de unde scoase. eram vesel. domnule. dar la răsărit. zîmbindu-mi prietenos.u? vălmăşag îndepărtat. după ce stătu puţin pe gînduri. A — Pe legea mea. Nu puteam reţine şi nici distinge bine chipurile. la han. Deşi soarele strălucea puternic. nu ! Am oftat din greu. Trebuie să ne despărţim. pe care o purtasem şi la Berlin şi pe care o găsisem nu ştiu cum. în Irinea noastră "orice om se gîndeste-ffa binele său. In ceea ce priveşte umbra dumneavoastră. Dacă n-aş fi pierdut sau dacă nu m-'aş fi simţit vinovat de această pierdere. pe un drum care se furişa pe ia poalele împodobite ale muntelui.pentru a mai păstra în suflet imaginile acelea minunate care se'destrămau. în numele lui Dum nezeu. domnule. Era un semn ca nu mai trebuia să mă reîntorc la han. chipurile unora Vlintre cunoscuţii mei. îmi apărură în faţă. Lumea este destul de. Eram silit să aştept cel puţin pînă-n amurg: i Am fost judecat după dreapta judecată a lui Dumnezeu . ale cărui buze învineţite de cadavru. ceea ce ne leagă este aurul meu . demone. „justa judicio Del condemnatus suni" ' M-am îngrozit şi arun cînd săculeţul zornăitor în prăpas'tie.. Ne aflam parcă într-o dumbravă' ncle palmieri plină de cîntece şi flori. în viitor. Cînd am deschis în sfîrşit ochii.ri. vreau să vă arăt cum să mă chemaţi. 93 : 'so. săculeţul ăsta ! Chiar dacă umbra domniei voastre ar fi fost mîncată de molii. Chiar şi credinciosul Bendel mi-a apărur împodobit cu flori şi m-a salutat zîmbind bucuros.Ah. El zîmbi.nre1e era încă sus pe cer. figura palidă şi pocită a lui Tho-ilmas John. nimeni nu -avea umbră şi ceea ce e 'ma'. de luciul 'acesta v-aţi convins personal. . M-am tregif într-ade-văr. Aveam o scurtă neagră şi veche. am rupt o creangă noduroasă dintr-un pom. şi mi-era ruşine să mă reîntorc. că n-o s-o aveţi nic'odată clecît cu o sin-tgură condiţie ! l Atunci.Plec.. care nu se termină niciodată. aş vrea să ştiu unde se află. în 'impui călătoriei. pe care-l lăsasem bogat -. Şi dumneavoastră începeţi să mă plictisiţi. dacă o să aveţi nevoie de mine. mişcîndu-se. Ah. domnule. ca . puteţi dispune de servitorul domnief~voăsiie de la orice depărtare. i-am zvîr-lit aceste cuvinte: .. cred că m-a ş fi putu't socoti fericit. Mi-am cercetat buzunarele în care am găsit cîteva monede de aur. In schimb mi se luase o mare greutate de flet. Cu o cunună de flori în păr. de cel mai. I-am mai văzut şi pe alţii . Nu ştiam însă cu ce să încep. supus ser-viior al domniei voastre. L-am întrebat repede: \ — Domnul John ţi-a dat vreo semnătură ? El zîmbi : — Nu era nevoie de la un prieten atî't de bun.Iţi poruncesc. iau in num2 de rău. dar am rămas cu ochii închişi. mîna în buzunar. In vis mi-au apărut cele mai plăcute imagini' ntr-un dans vesel. astfei incu monedele de aur. — Iată preţul ! . soarele era tot pe cer. Purtam o şapcă de călătorie şi o pereche de ghete vechi. săculeţul ne-ar fi ţinut legaţi unul de celălalt.Bine.bine ! înţeleg asta şi nu v-o. am tost condamnat după dreapta judecată a lui Dumnezeu (în limba latină. pleacă de aici. Nu aveţi decît să scuturaţi săculeţul acesta.) O /\ După cum vedeţi.Nu puteam răspunde nimic. I-am întins săculeţul. să zăngănească . şi-mi răspunse . şi să nu mai apari nici idată în faţa ochilor mei !. rosteau înspăimântătoarele cuvinte: „histo judicio Dei judicatus suin . Irni lăsasem calul în vale. Pentru a scăpa. domnule. de prezenţa rnea umilitoare.lucru pe care l-aş fi putut facă fără îndoială. atunci'să ne despărţim şi te rog să nu-mi mai ieşi niciodată în cale. rîzînd. Nu m-am întors şi nici nu m-am gîndit să mă adresez lui Bendel. Mă gîndeam la noul meu rol pe care urma să-l ocup în societate. Am renunţat cu inima împăcată.i curios era că nimeni nu părea^miulţumit din această pricină. Insă rnai înainte. eu mă gîndesc în acelaşi timp şi la al domniei voastre. lina a trecut pe lingă mine. M-am ridicat. Chamissplj:a.

. Uitindu-mă împrejur. Le-am cumpărat în dimineaţa următoare dintr-un bîlci. Le-am ales cu grijă şi m-am tocmit mult. am întîlnit un jăran bătrîn care m-a saluta't respectuos şi cu care am intrat în vorbă. n-ai umbră şi asta nu e bine.. Trebuia să-mi procur o pereche de ghete. Eram în mijlocul unor lanuri de orez. eram silit să mă întreţin singur. Bătrînul mi-a răspuns vorbind din belşug şi cu multă înţelepciune. mă adăposteam rin sate. îmi dădeam seama că numai o muncă încordată ar putea să-mi alunge gîndurile sfîşîctpare. între duzi. am văzut că mă aflu într-o pădure seculară de 7 . M-arn încălţat cu cizmele şi am ieşit din tîrg pe partea dinspre miazănoapte. • Intr-o pădure. Cu inima zdrobită mi-am continuat drumul ferindu-mă să mai întîlnesc oameni. Poposeam |în locurile cele mai întunecoase din pădure şi "cmâ dădeam de vreun luminiş scăldat în soare. de bogăţiile munţilor şî de multe altele. apoi de regiune şi de locuitorii ei. V Am mai făcut cîţiva paşi şi m-am pomenit înconjurat de stînci pleşuve. Nu-mi dădeam / seama ce se întîmplase cu rnine . de păduri de mesteceni şi de brazi. Am pornit de-a lungul coastei pînă ce am dat din nou de stînci. pe care le-am luat şi am plătit unui lînăr cu bucle blonde. mi-au căzut *ungFtttieŢ~Trzru\ şi umbra. Ajunsesem să umblu în picioarele goale. nu părăsisem bîlciul decît de un sfert de oră. Nu mai continuă povestirea începută . . încă. dar cînd a ajuns în mijlocul apei s-a oprit deodată si 's-a întors spre mine sfi-mi arate cum s-a produs inundaţia. Am privit în jur. de care am zăcut foarte mult. mi-am dat seama cu spaimă că locul era plin de soare. care ţinea dugheana şi care mi-a zîmbi't. ^£_gl]ieaJă. De fapt m mergeam în căutarea unei în munţii ace^a unde speram că voi putea sub plmînt. Turme nenumărate~~de~îocT~s5" âfuirraTă mugind în valurile oceanului din faţa mea. dar era prea scumpă. Frigul era de neîndurat. la prima cotitură de' drum mă părăsi fără nici un cuvînt.JEra tare frig. urîndu-mi drum bun.ţ Căci pe lingă faptul că. şi am pornit astfel în pribegie. dai mi-au distrus ghetele. M-am mulţumit cu o pereche de cizme mai vechi. In timpul unei boli grele. Eram cufundat în gînduri şi abia zăream pe unde calc. minunat plantate. unchiule . pădurea dispăruse. Sm privit îndărăt . acuma. Doua~'zHe ploioase mi-au uşurat călătoria. oftînd. De bună seamă că a fost o boală tare grea. unghiile . A trebuit să renunţ la o pereche nouă. M-am" muşcat de deget ca să mă trezesc. La început.amintire.. Priveşte şi dumneata. Soarele plutea sîngeriu la marginea orizontului. de la o dugheană unde atîrnau fel de fel de ghete vechi si noi.Petor Schlemilil 97 v —- brazi în care nu pătrunsese. — Dar ce-i asta ? Domnul n-are umbră ! — Din păcate ! Din păcate! i-am răspuns eu. deoarece mă tot gîndeam la mina pe care trebuia s-o găsesc chiar în noaptea aceea' şi unde nu ştiam cum să mă prezint. ca orice călător curios. Atunci / 95 • observă imediat că-mi lipseşte umbra şi se opri la mijlocul povestirii. Veselia îmi pieri şi lacrimi amare începură să-mi curgă din nou pe obraz. ale căror tălpi erau destul de bune pentru contele Pelre. Am mai alergat vreo cîteva minute drept înainte. — Ei ! făcu bătrînul. acoperite numai cu muşchi şi buruieni şi unde am dat de zăpadă şi de întinderi. Credeam vă visez. • sînt foarte scurte. în jurul meu domnea o linişte de moarte. m-am uitat la ceas . 1^ vîrsta care mi-a crescut este alb . Nu făcusem încă nici două sute de paşi. Cit vedeai cu ochii — gheţari acoperiţi de ceaţă groasă. dar încă destul de bune. care îmi plăcea. rebuia să aştept uneori ceasuri întregi. iar umbra nu vrea să mai crească de loc. cînd a-m observat că am pierdut drumul. m-am interesat încotro duce drumul.. Cînd am ajuns la albia unui torent. dar nu peni. Am mai făcut cîţiva paşi . Am mai făcu't un pas şi m-am pomenit pe coasta de gheaţă a unui ocean. ca să nu zărit de oameni. care inundase o bună bucată de pădure. Căiduxa devenise înăbuşitoare. nici o secure. gerul năpras-I n ic mă silea să iuţesc paşii şi auzeam numai vîjîitul unor ape îndepărtate. Noaptea. L-am lăsat pe ţăran să treacă înaintea mea.ru un biet călător. M-am aşezat la umbra lor . dînd din cap.

'Am cercetat pomii şi ierburile ce înfloreau în jurul meu. opera la . şi ia-tă-mă în Africa. Am trecut în Europa ipe la Coloanele lui Her-cule ' şi după*~ce am" TutreierăT provinciile din sud şi . Doi chinezi. pe atit de apărată de şacali. cercetînd cu o deosebită. de la capul Horn îndărăt spro nord. —— X Profund mişcat. să găsesc printre mulţimea aceasta de insule mici şi de stînci o trecere la nord-vest. îmi vorbeau în limba lor.'ani p?rcurs Asia de la est la vest. Am păşit încet şi cu băgare de seamă de pe un pisc pe altul. Am zăbovit în Asia Orientală pînă ce s-a luminat de ziuă şi.ă trăiesc. atunci. aici. Am vrut să mă apropii de lin "pornişi am tâcuT'un pas. printr-o muncă serioasă şi perseverentă. Cizmele mele fermecate m-au trecut de pe peninsula Malaca î<n Sumatra. cîmpii. ara ajuns soarele din urma.dar eram treaz. uşor de recunoscut după înfăţişarea lor asiatică. trecînd peste vulcani în erupţie şi peste creste înzăpezite. 1 2 Lumea antică denumea astfel strimtoarea Gibraltar. Am pornit la drum. tnăsurrrrrf-o îrflung şi-n lat. nu departe de acolo. am plîn s ca şi cînd as fi fost pe după gratiile unei închisori. In felul acesta^ chiar de la început. să îndeplinesc întocmai. 101 !* •9 \ *"* n riscîndu-rrii viaţa. care începuse să bîntuie în sud. luînd studiul drept călăuză şi izvor îl puterii si avînd ca scop în viaţă ştiinţa. mi-am continuat drumul. Am cercetat-o cu hjare-aminte. cu Marea Sudului şi cu insulele sale de corali. Băii şi Lamboc. Prin faţa mea se perindau mereu alte şi alte ogoare minunate. Peisajul se schimbase cu totul : în locul lanurilor de orez.yăzui. am căzut în genunchi. O voce lăuntrică mi-a şoptit desluşii : „Acolo va fi casa ta !" M£am ales o \ peşteră dintre cele mai singuratice. m-a gonit repede. văr-sînd lacrimi de recunoştinţă. lanţul de munţi care ating cele mai mari înălţimi de pe glob. ca să arunc o privire asupra cîmpului de pe care aveam să strîng roadele. munţi.i! celor două Americi. stepe şi pustiuri. cu atît eram mai mulţumit de mine însumi. prin nordul Asiei peste (^eţurilţApola're spre 'Groenlanda şf~A~rrîe-rica. iar soarele pe ca<re îl văzusem răsărind de cîtăva vreme se şi pregătea. in cea cu o sută de porţi şi peşterile unde l-ocî anahoreţii creştini. Am deschis ochii. pă-mîntul mi se oferea ca o grădină bogată în care t. şi după veşminte. M-am aşezat aşadar pe cea mai îndepărtată limbă de pămînt a insulei Lamboc şi. Am tresărit speriat şi m-am dat doi paşi înapoi. Apoi am plecat mai departe. Nu-i mai . Am auzit oameni rostind pe nas cuvinte ciudate. N-am uat o hotărîre. erau copaci şi păduri. mi se dădea cel puţin posibilitatea să trăiesc în mii 99 locul naturii pe care o iubeam atît de mult . dar n-am reuşit deşi am făcut încercări dintre-cele mai curajoase. întors spre sud-est. din cauza unei greşeli tinereşti. de-a lung.'tertip l ele şi vechile piramide. ceea ce în clipa aceea apăruse în faţa ochilor mei sufleteşti" şi cu cît mă apropiam mai mult de acest ideal. Am căutat însă. am zărit. atenţie. căci deodată rni se deschidea un nou viitor. deoarece dădusem atît de repede peste o piedică. am început să păşesc ca un recrut la instrucţie care îşi calculează paşii şi merge cu grijă. arncTTfreierăt" a'fnîndouă continentele acestea şi iarna. Am recunoscut plante din Asia de sud-est. adeseori suflînd din greu. Nu mai . era nici o îndoială : aveam în picioare cizmele . înălţime în munţii Alegani din America de Nord.din_Jîord. Am căutat.i fermecate. Am închis ochii să-mi vin în 98 . Peisajul s-a schimbat iarăşi. am trecut. Mă aflam pe înălţimile Tibetului. pînă am ajuns la muntele Ellias2 şi am sărit peste strîmtoarea Behring în Asia. toate îmi erau interzise. care era pe cît de încăpătoare şi de potrivită pentru mine. Noua Olandă ' — care este atît (te minunată şi a cărei cunoaştere este atît de necesară pentru geografia şi bogăţia globului pămînh?sc — cu plantele şi animalele ei. Aici am mers de-a lungul coastei de răsărit cu nenumăratele ei cotituri. cu obişnuitele plecăciuni. Dacă am văzut aşa. către Borneo şi celelalte insule ale ecestui arhipelag.V fire. Java. livezi. Irf^Egmtf după ce am privit cu u im ine'. care dintre insule mi-ar fi mai accesibilă. după ce mam odihnit. Am cutreierat. Alungat din mijlocii! oamenilor. să apună:. A trebuit să renunţ.

cînd. înainte de toate nişte piedici pentru cizmele mele. la celălalt picior îmi rămăsese agăţat unul din papuci. ca să scap de ameţeala aceea. am călcat cu un curaj nebun pe gheţurile plutitoare — sfidînd frigul şi apa. Deşi se putea ca acest pămînt groaznic să mă închidă ca un 1 Vechea denumire a Australiei 102 capac de cosciug. încît m-ani îmbolnăvit. De îndată ce am pus piciorul pe pămînt. în timpul după-' amiezii. Şi. Pentru a mi le procura. deoarece în Eu ropa era ziuă. şi care. Am colindat/'pânîTn'tul îTTTung şT-n Tgt. prea bun pentru durata scurtă a drumurilor meîe. Dar soarele mi-a încins capul atît de tare. am străbătut-o urmărind revărsatul zorilor spre apus./ '\ "Tn sfîrşit. fără să mă preocupe cum m-aş mai putea întoarce. deoa'rece aruncam din picioare o pereche fără să mai am timp s-o ridic. n sfîrşit. prima mea grijă a fost să-mi procur tot ce-mi era necesar. am luat-o . sau de păsări din mările nordice şi din banane sau alte fructe pe care le mlegearn diri palmierii tropicali. deoarece din neatenţie. întrebuinţam im surogat numit nikotiana. făcîndu-mă să uit că smt singur pe lume. Nu ştiu cit timp am rătăcit aşa. Ceasornicul meu. am pornit-o repede. peste gheţurile polare. De atunci. ori de cîte ori oamenii sau fiarele mă speriau în timpul cercetărilor mele botanice. cu papucii traşi peste cizme. dragul meu. ajutat de umbra unei ceti binevoitoare.. am părăsit aceste locuri şi am intrat din nou în centrul Asiei cu inima zdrobită. si am pornit ameţit iar spre nord.care meditam si pe care urma s-orfăuresc era condamnată să rămînă neterminată! Vai. în lipsă de fe-"icire. Treceam rînd pe rînd de la zi.la goană cit mă ţineau puterile. la noapte şi de la vară la iarnă. dar 104 105 l /cu paşi nesiguri de la apus la răsărit şi de la \ răsărit la apus. dar am alunecat şi arn căzut în mare. pe o iarnă năprasnică. Simţeam că-mi pierd cunoştinţa. îmi sărea vesel înainte. ajungînd chiar in noaptea aceea în Teba. de după stîncă îmi ieşi înainte un urs polar. la locuinţa care-mi fusese hărăzită şi pe la care trecusem cu o zi mai înainte. După. căci mi-am dat seama cît era de neplăcut să nu-ţi poţi încetini paşii decît descălţîndu-te. Zvîrlind papucii. către desertul Libiei. deşi eram obligat să aleg jintotdeauna colţii cei mai mici. iar pentru a înlocui sentimentele de dragoste^ şi prietenie. ce m-a m odihnit puţin. era un cronometru excelent. Spre . mă reîntorceam adesea pe insula L am boc. Dar încă o aventură avea să mă aducă din nou printre oameni. cînd temperatura izvoa•elor şi a aerului. După ce am terminat aurul care-mi mai rămăsese. de cîteva instrumente de fizică şi de cărţi. am făcut cîteva drumuri primejdioase la Londra şi Paris. am vrut să trec pe o insulă din faţa mea punînd piciorul pe o stîncă ieşită din valuri. ca să mă usuc la soare. n-am ajuns in Noua Olandă. studiind animalele şi plantele si alergînd de la ecuator la pol şi de la un coninent la altul ca să compar rezultatele între •le. să străbat emisfera sudică de la Capul Horn pînă la ţara lui Van Dimen şi pînă la Noua Olandă. de cîte ori mă reîntor-ceam încărcat cu noi comori. unde mă aşezam pe cea mai îndepărtată limbă de pămînt şi plîngeam cu lacrimH amare. avînd toate cele necesare mi-am în Kteput noua viaţă de iubitor al ştiinţei. O febră cumplită îmi mistuia trupul. deodată. ca la zăbrelele de nezdruncinat ale_jn. Totul a fost în zadar . ca săi pot duce. Mai aveam nevoie de un sexlant. adunam de pe coastele Norvegiei alge şi licheni. am folosit în loc de bani fildeşul pe care-l găseam cu uşurinţă în Africa. Hrana mea obişnuită se compunea din ouă de struţ african. pentru a putea cerceta pe îndelete lucrurile de care te apropii. XI Intr-o zi. mă-lurînd cînd înălţimile. : Mi-am îndeplinit dorinţa încălţîndu-mi peste cizme o pereche de papuci. aveam un căţăluş care îmi păzea vi-•zuina din Teba. Am simţit că mă cuprinde un frig de moarte şi atr'a am reuşit să scap cu viaţă. ce se alege din truda omenească ! i Am încercat de mai multe ori. Cu timpul ajunsesem să am chiar două perechi de papuci. Am pus un picior pe stîncă. Adalbert.

Părinţii ei muriseră. m-am trezit la realitate şi mă simt foarte bine. venind în aerul acesta infectat ? Oare viaţa dumneavoastră este atît de amară. De asemenea. mi-am îmbrăcat scurta. Această convorbire m-a impresionat adine. Peter Schlemihl. căci m-am pomenit îmbrincit şi am căzut jos.evreu . Mina se retrăsese aici şi trăia cu frica lui Dumnezeu. Eram însă prea slăbit pentru a putea desluşi. Tn 106 faţa patului meu apăru un om cu un zîmbet prietenos pe faţă şi o femeie frumoasă. M-am îmbrăcat.înapoiate după însănătoşire. Mi s-a adus cheia de la du-lăpiorul de lîngă pat. Vorbeau despre mine.J seam in oraşul natal al lui Bendel.. acest spital. domnule Bendel . dar nu le puteam recunoaşte. Atunci. Cizmele mele se aflau în siguranţă după cum am fost asigurat. singur. incit să doriţi moartea ? — Nu.j)_e placa "~ de binecuvîntarg. în . începutul acesta se prezenta cu totul altfel şi noi. de ce vă primejduiţi viaţa atît de des. răspunse frumoasa văduvă. am pornit cu paşi mari spre Teba.nenorocirea mea. Clădirea în care zăceam bolnav se numea (ScKl?nnffîţun^. mi-am 109 tras cizmele. aşezat lingă alte paturi la fel. ' M-am ^însănătoşit pe nesimţite în Schlemi. dar mă nu-meau Număuii--&eişfjrezece Cu toate astea la picioarele mele. unde acesta / întemeiase p e Nmmele^meuŢ" c u "Ţes t u l aurului blestemat. am călcat pe piciorul cuiva. dar nu mă puteam decide dacă e. si dacă uneori mai este încă trist e din pricina remuscărî'lor pentm cele întîmplate. după !08 ce am fost înzestraţi cu o în. hliutn. S-ar putea crede că totul a fost doar o încercare şi că abia acum. întrun salon larg şi luminos. Am auzit citindu-se ceva în care era vorba de Peter Schlemihl.ţel&*pt-ă—î»|«l putem aştepta adevărul început. ocupîndu-se cu opera de binefacere. "îar" femeia-. am pus bileţelul pe pat şi deschi-zîrid uşa._Je _cUisem. de cînd mi s-au spulberat toate visele. mi-am pus pe umăr cutia botanică în care am găsit cu plăcere lichenii nordici. susţinînd că mă simt în putere. / şl^înefj[cătorul acestui aşezămînt. mă gîndesc cu seninătate atît la trecut cil şi la" viitor. Mă numeam Numărul Doisprezece ^Numărul Doisprezece din cau~zâ~~EarbTr sale lungi trecea drept . Sau oprit apoi şi la al meu. lăudat fie Domnul. Şi urmau să-mi fie. cind fusesem adus aici. totuşi aveam o îngrijire aleasă. Am închis din nou ochii. Am băut fără nici o chibzuială din cupa plină şi binele şi răul. pentru j 107 oamenii nenorociţi. Cum mergeam aşa._ zece cu domnul Bendel : — Nobilă doamnă. condus chiar de el. Intr-o '/i. dar nu puteam înţelege sensul. de-a lungul coastei siri r ene. mai bine să spun cine sînt sau să plec. Cineva şedea la căpătîiul meu. pe perete.Şi eu am aceeaşi credinţă. pe ea cea mai mare parte din avere. Acum cupa s-a goli't. m-am pomenit că-mi iese înainte sărmanul meu Hgaro. căţeluşul care m.il Numărului Doispre. De atunci nu mai doresc moartea. Un grup de oameni mergeau de la un pat la altul. împreună cu celelalte lucruri ce s-au găsit asupra mea. 'totuşi ne bucurăm că le-am trăit. deşi nu dorim să retrăim iluziile din trecut. nobilă doamnă." pe o placă de marmură neagră. A trecut cîtva timp şi mi-am revenit în puteri.ă aş'teptase atita vreme şi care plecase. Mina rămăsese văduvă. Mă ga. Nu era nici o amăgire . Cînd mi-am recăpătat cunoştinţa. şi am aflat o mulţime de lucruri. Apoi se depărtară amîndoi. stătea scris cu litere mari de aur. Probabil că i-am produs o mare durere. Omul prietenos pe care-l văzusem la căpătîiul meu era Bendel. Un scandalos proces penal îl cosi ase viaţa pe dom-ijml Rascal. Figurile nu-mi erau străine . Nu este oare şi pentru dumneata o mare fericire să slujeşti cu credinţă pe stăpînul şi prietenul dumitale ? — Ba da. Cu toate astea nu pot spune că cele petrecute pînă acum nau fost minunate. numele meu. în care mi-am găsit toate lucrurile. discută la pati. dar nici nu mă tem de ea." După aceea mi-ajm cerut hainele. pe drumul pe care mersesem şi ultima dată. Am cerut hîrtie şi creion si am scris următoarele cuvinte : „într-ad&vâr si vechiului vostru prieten îi merge acum mai bine decît altădată. Acum. era chiar aşa scris : PETER SCHLEMIHL In afară de numele meu pe placă mai era scris încă ceva. în timp ce alergam aşa în neştire. Faptul că nu aveam umbră părea că nu fusese observat. Totuşi m-am hotărît.:.m în-tr-un pa't moale şi călduros. . iar rînd uri l e pe care eu. zăceft. în rochie neagră. ani credinţa că vechiului nostru prieten îi merge acum mai bine decît odinioară.

vieţuitoarele şi. . dacăvrei jj. Puterea fer rămîne neschimbată . după părerea mea. atît de neprielnic pentru mine.ă. Volumul meu : Historia stirpium plantarum utriusque orbis \ reprezintă doar un amplu fragment din opera Flora universalis terrae 2 şi o verigă principală a lucrării mele.voi fi dispărut. Şi aşa. regnul Vegetal. am cunoscut mai temeinic decît oricare alt om. schimbările atmosferice. Vo/umen explicitei _esi cartea s-a sfîr. fenomenele puterii magnetice. înălţimile lui. Systema naturae3. De rebus gestis Pollicilli}. Am găsit totul aşa cum lăsasem şi. în special. căci ar fi fost imposibil să mă urmeze pe jos. Şi. dar cred că am şi contribuit cu ceva la cunoaşterea sistemului naturii şi a geo-. sînt convins nu numai că am sporit cu mai mult de o treime numărul sp ciilor cunoscute. Tu însă. : '*vH^LPIÎn. Am cercetat geografia Africei Centrale şi a regiunilor polare de nord. 1 1 Istoria familiilor plantelor de pretutindeni (în limba latină. Am consemnat faptele in mai multe volume7.Acum. la vechiul meu fel de viaţă. îţi las moştenire această poveste minunată care ar p u tei eventual. îrr^aŢ^sfj-especţi' mal' inii i limBrâ" şi nurnăPagffjianul. pămîntul. dragă Chamîsso.şit. Asiei Centrale şi a coastelor ei de răsărit. dragul meu Chamisso. Iar ţie. basm în 3 acte. «V6i-av^a grijă ca-ma-. temperatura. M-am oprit şi l-am chemat. Impresionat pînă la lacrimi l-am luat în braţe. Bietul căţel începu să schelălăie şi să sară în sus de bucurie. aşa după. în original). numai puterile mele mă părăsesc. în original). şi am pornit mai departe spre casă. după ce «u. în original). la început. Viaţa şi faptele micului Thomas. Cizmele mele nu se uzează. să folosească"""cfrept învăţătură mufr. opera savantă a renumitului Tieckius. prietene. cît se poate de exact şi într-o perfectă ordine. încetul cu încetul. . lucrez fu încordare la' opera "mea*desp'rcfaun.: tora dintre locuitorii acestui pămînt.cum mă făcuse să mă tem. Atît cît mi-au permis cizmele. ÎX EXPLICIT l 1 Prescurtarea latinescului . DaclOkSfejB ' HÎJHlS^feăife^fejQ^PHI^n^^ şi prin fiinltfX î3' oll> a_tunxLî!ll ai nevoie de nici urTsîat .căutarea mea. prinzînd puteri. zis Policar.'re oameni. Am insă mîngîierea de a le i Aluzie la opera poetului romantic german Ludwig Tieck (1773—1853). 111 nuscrisele să fie depuse la Universitatea di<\ Berlin. m-am reîntors la ocupaţiile mele de mai înainte. trăiesc şi astăzi. . grafiei „plan'telor. Sistemul naturii (în limba latină. configuraţia sa geografică. înainte de moartea mea. scris în 1815 110 fi întrebuinţat într-un scop dintre cele mai no-jbile. expunînd concluziile şi părerile mele în cîteva tratate. Flora întregului pămrnt (în limba latină. Numai că de atunci m-am ferii d'e frigul polar.