Ecuatii diferenntiale de ordin I ( intâi

)
O ecuatie de forma: (1) F (x,y, y’, y’’, . . . y(n)) = 0 unde y = y( x ) este o functie necunoscuta se numeste ecuatie diferentiala . Numarul este ordinul ecuatiei.Deci: (2) F( x, y, y’) = 0 este o ecuatie diferentiala de ordin I ( intâi). Daca explicitam pe y’ avem: (3) y’ = f(x, y) De regula se considera: y’ =
dy dx

Solutia generala a ecuatiei (2) este de forma: Φ( x, y, C ) = 0, C fiind o constanta arbitrara, iar pentru (3) y’ = Φ (x, y). Orice functie de forma y = ϕ (x ) care verifica (2) sau (3) este o solutie particulara si se poate obtine din solutia generala paticularizand pe C. Exemplu
x2 +C 2 x2 Solutia generala este o familie de parabole. Cerand ca y( 2 ) = 1 ⇒ C = -1, deci: y = - 1. 2

Fie ecuatia: y’ = x. Adica

dy =x ⇒ dx

dy = xdx, integrand rezulta y =

Prezentam cateva tipuri de ecuatii diferenntiale de ordin I 1. Ecuatii cu variabile separate. Ele sunt de forma: ( 4 ) y’ = f( x ) g(y) Vom avea succesiv:
dy = f( x ) g(y) ⇒ dx

∫ g ( y)

dy

= ∫ f ( x ) dx + C

Exemplu Integrati ecuatia y ′ = −
dy y dy dx

y si sa se gaseasca solutia care verifica conditia initiala y(1) = 2. x
C

Avem: dx = − x ⇒ y = − x ⇒ ln y = − ln x + ln C ⇒ y = x Pentru x = 1 si y = 2 ⇒ C = 2 Ecuatii care se reduc la forma de mai sus. (5) y’ = f(ax + by + c) cu b ≠ 0 Notam u = ax + bxy+c. Diferentiem: du = a dx + b dy, cum
du dy =b + a rezulta folosind pe (5): dx dx

du = bf (u ) + a ,adica ecuatie cu variabile separate sau separabile. dx

Exemplu

lnln x x b) Solutia generala pentru (x2 + y2) dx – 2xy dy = 0 sau 2y’ = y + x Cu y =ux rezulta: 1 du 1 − u 2 2udu dx 2(u + xu’) = u + ⇒ 2x = ⇒ = ⇒ ln(1 − u 2 ) = − ln x + ln C In final: 2 u dx u x 1− u y2 = x(x – C) Punem ecuatia sub forma: y’ = Pentru a obtine ecuatii diferentiale de primul ordin. Ecuatii omogene. S o l u t i e. y) sunt functii omogene de acelasi grad. unde u este noua functie necunoscuta ecuatia (6) se reduce la o ecuatie cu variabile separate. x2 + y2 2 xy x y Exemplu. Un rezervor contine o solutie de 100 litri de apa continand 10 kg de sare. Exemplu y y x a) Deteminati solutia generala a ecuatiei: y’ = e + Punem y = ux. Punem: u = x + y deci du = dx + dy ⇒ Finalmente: du = dx ⇒ arctg u = x + C 1+ u2 du du = 1 + y ′ sau =1+ u2 dx dx Deci arctg (x + y) = x + C 2. care consta in a determina legaturille intre infinitii mici dintre marimile ce caracterizeaza fenomenul si a renunta la infinitii mici de ordin superior. rezervorul se goleste de 2dt litri de amestec continand 2cdt kg de sare.y) si Q(x. Concentratia c a unei substante date este cantitatea de substanta continuta in unitatea de volum. este util de a recurge ls metoda diferentialelor. Ecuatiile de forma: (6) P(x. Deci variatia dx a cantitatii de sare in rezervor este caracterizata de relatia: x kg pe litru 100 + t . obtinand astfel o relatie intre diferentialele lor. putem considera: c= In timpul intervalului de timp dt. atunci u +xu’ = eu + u sau x e −u du = dx x ⇒ −e −u = ln x − ln C ⇒ e −u = ln C C logaritmand avem: u = .y’ = (x + y)2. in particular in probleme de fizica. Apa deverseaza din rezervor cu o viteza de 3 litri pe minut si amestecul iese cu viteza de 2 litri pe minut. adica o ecuatie diferentila.. y) dx + Q (x. Pe de alta parte se conserva o concentratie uniforma a amestecului. Fie x kg cantitatea de sare continuta in rezervor dupa t minute. sunt prin definitie omogene daca Ecuatia (6) poate fi pusa sub forma: y’ = f   y x si ajutorul substituiei y =xu. y) dy = 0 P(x. Determinati cantitatea de sare pe care o va contine rezervorul la sfarsitul unei ore.Avand in vedere ca apa deverseaza (3 – 2) litri pe minut comparativ cu amestecul.

Dupa o ora. v avem: v’ = cos2 x = cos x C 2C x sin 2 x x sin 2 x 1 + + C1 ⇒ y = uv =( + +K ) v= S-a luat CC1 = K 2C 4C 2 4 cos x . demonstrati) Pentru a gasi solutia ecuatiei (7) se aplica substitutia: (10) y = u. x = 10. unde P si Q sunt functii cunoscuite de x se numeste lineara.-dx = 2cdt = 2 x dt 100 + t Aceasta este ecuatia diferentiala cautata. u = dy dy C C 1 1 + cos 2 x .9 kg se sare. de unde: x = C (100 + t ) 2 Constanta C este determinata prin conditia ca pentru t = 0. e −∫P ( x ) dx (tema!. Luam: u’ – utgx = 0 ⇒ ln u = -lncosx + lnC . adica C = 100000. va rezulta u’v + uv’ = tgx uv + cosx. In acest caz variabilele x si y se separa si solutia generala pentru ecuatia (8) poate fi pusa sub forma: (9) y = C. Ecuatii lineare de primul ordin O ecuatie diferentiala de forma: (7) y’ + P(x) y = Q(x) de primul grad in y si y’. adica [u’ – utgx]v + uv’ – cosx = 0. ramane v’u = Q(x) care ecuatie cu variabile separate. ecuatia (7) este de forma: (8) y’ + P(x) y = 0 si se numeste ecuatie diferentiala lineara omogena.v. u si v fiind functii necunoscute pe care vom determina imediat. 160 2 3. rezervorul va contine 100000 x= ≈ 3. cu formula (9) determinam pe u. Daca Q(x) = 0. Exemplu Integrati ecuatia: y’ = tgx y + cosx Ecuatia omogena va fi: y’ = tgx y ⇒ dx = tgxy ⇒ y = tgxdx ⇒ ln y = − ln cos x + ln C ⇒ y = cos x Punem y =uv. Separand variabilele si integrand se obtine: ln x = -2 ln (100 + t) +ln C.. cu (10) determinam pe y. Ecuatia (7) ia forma: (11) [u’ + P (x) u] v + v’u = Q(x) Se considera: (12) u’ + P (x) u = 0. Pt.

O ecuatie de forma (13) y’ + P (x) y = Q(x) yα unde α ≠ 0 si α≠ 1 se numeste ecuatia lui Bernoulli.(1 .α)P(x) z . Derivand pe (9) si inlocuind in (7) se va ajunge la o ecuatie diferentiala pentru C(x). obtinand in final pe y.α)y-αy’ ecuatia (13) se tranforma in (15) Exemplu z’ + (1 . Aplicam aceasta metoda ecuatiei anterioare.α)Q(x) adica o ecuatie lineara. y 4 2 1 y + x y Rezulta z’ = z + x unde z = x x 2 1 1 Ecuatia in z are solutia z = ( ln x + C1 ) x 2 Deci y = x4( lnx + C1)2.Ea se reduce la o ecuatie lineara (7) cu ajutorul substitutiei z = y1-α. In adevar impartim (13) cu yα. Rezulta: (14) y′ 1 + P( x) 1−α − Q ( x) = 0 α y y Cum z’ = (1 . Ecuatia lui Bernoulli.O b s e r v a t i e importanta. Ecuatia (7) poate fi solutionata folosind metoda varintei constantei Constanta C din (9) ( solutia ecuatiei omogene) se considera o functie C(x). Avem : C ′ cos x + C sin x C y= y’ = cos x cos 2 x Inlocuind in ecuatia initiala rezulta: 2 C’ = cos2x Deci C = ∫ cos xdx = C ′ cos x + C sin x sin x C = + cos x ⇒ cos 2 x cos x cos x 1 1 1 1 1 x + sin 2 x + C1 Va rezulta y = ( x + sin 2 x + C1 ) 2 4 2 4 cos x 4.0 2 2 Integrati y′ = ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful