Pericolele legalizării mamei-surogat Există suficiente puncte de vedere contra legalizării fenomenului, care, din păcate, nu se regăsesc

în mass-media românească de mare tiraj. În primul rând, mama purtătoare trebuie remunerată. Iar de aici până la surogatul ca "afacere" nu e decât un pas. În multe cazuri sesizate în presa internaţională, surogatul este astfel manipulat pentru a deveni o afacere. În India, de exemplu, femeile dintr-un azil de bătrâni erau recrutate pentru a deveni mame-surogat pentru străini sau indieni bogaţi, care "cumpărau" această "ocazie" cu sume sub 10.000 de euro. În Ucraina este nevoie de 15.000 de euro. În America de Nord, de aproximativ 40.000 de euro. Un copil nu poate avea un preţ, chiar dacă aici nu este vorba despre copil, ci de "contract", de "închirierea pântecelui" şi "evacuarea chiriaşului". Un alt punct de vedere împotrivă ar fi că acest proiect nu reprezintă o prioritate a sănătăţii publice, cel puţin în această perioadă, când spitalele din România sunt subfinanţate, când sectoare întregi ale medicinei au ajuns în pragul falimentului. Din acest punct de vedere, această lege nu este o prioritate. Complicaţii etice şi legale În altă ordine de idei, mama purtătoare are un statut legal vag. Ce relaţie există între femeia care naşte un copil care, din punct de vedere biologic, nu-i aparţine? Cine este copilul pentru femeia care îl poartă nouă luni în pântece şi îl naşte? Iată doar câteva întrebări dificile. Nu sunt cunoscute foarte bine, de altfel, consecinţele psihologice asupra femeii care dă copilul mamei sale biologice. Nu mai vorbim despre consecinţele psihologice ale acestui fapt asupra copilului însuşi. Recurgerea la mama-surogat implică un contract între două părţi, "mama-purtătoare" şi "părinţii beneficiari", cu angajamente de ambele părţi, cu drepturi şi obligaţii, ce presupune responsabilităţi legale. Ce se întâmplă dacă, de exemplu, mama-surogat preferă să consume alcool, să fumeze? Este aproape imposibil să asiguri unui cuplu o loialitate totală faţă de angajamentele luate. Ce se întâmplă dacă părinţii biologici refuză copilul? Probabil, un cuplu care se angajează în acest proces îşi asumă toate consecinţele. Dar ce se întâmplă dacă, în timpul sarcinii, părinţii se separă? Vedem, din înşiruirea acestor argumente, că problema rămâne destul de complicată sub aspect moral, legal şi etic. Ce se întâmplă dacă părinţii biologici îi cer mamei-surogat să avorteze copilul (din diverse cauze) şi ea nu vrea? Sau ce se întâmplă dacă mama-surogat nu mai doreşte să dea copilul părinţilor biologici? Dezbaterile publice din Franţa privind mama-surogat

Opinia publică a decis in Franta interzicerea fenomenului mamei-surogat. Şi-au spus punctul de vedere împotriva acestei legalizări personalităţi importante, profesori de medicină şi etică, o mare parte a corpului medical. Sylviane Agacinski, se întreabă: " opinia publică pare să nu fie îngrijorată de ceea ce semnifică umanitatea noastră sau spiritul legilor noastre. Ea dă prioritate puterii tehnologiei şi cererii individuale. Asemenea tehnici permit confecţionarea copiilor şi există indivizi care "cer" să se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevărat importanţă?" Termenul "mamă-purtătoare", după părerea autoarei, "relevă o perfidie retorică, ce contribuie la micşorarea femeii, transformând-o într-un sac, într-un soi de cuib temporar, o simplă magazie, unde se stochează copilul, conceput de alţii, care aşteaptă livrarea". În această viziune, mama-surogat reprezintă "o formă inedită de sclavie şi înjosire a femeilor". Iar Agacinski se ridică împotriva exploatării corpurilor altora, fenomen aflat în centrul "afacerii cu bebeluşi", "alienării biologice", care "se instalează în domeniul procreării artificiale". "În faţa indiferenţei faţă de aceste femei, transformate astăzi în incubatoare "subvenţionate", nu putem să nu recunoaştem răceala egoistă şi dispreţul acelora care consideră normal să pună viaţa altora în slujba lor". Ea se întreabă dacă nu cumva "aspectul cel mai repugnant din toată această afacere" este justificarea cu care se "dăruie" mamele-purtătoare, din "generozitate" sau "altruism". !!!!!!!!!!Neputand inlatura bariera sociala care o sa existe intre "prestatoare" si beneficiara, apar o multime de probleme . Vor aparea probleme medicale, care , dupa parerea mea vor da mult de lucru judecatorilor. Daca acel copil va avea probleme medicale. Cine o sa aiba in grija copilul daca beneficiara nu il mai doreste? Mama surogat nu il doreste (de fapt nu l-a vrut de la inceput) iar beneficiara nu doreste un copil cu handicap. Probabil ca va creste numarul copiilor cu handicap din centrele de asistenta sociala. Daca dorinta unei femei de a avea un copil este doar un moft pe moment ? Timpul de asteptare este lung. Multe se pot schimba, poate interveni decesul, o boala, plecarea din tara, divort, pierderea serviciului, etc. De multe ori e bine sa pui in fata si raul nu numai binele. O alta problema cu siguranta va aparea cand copilul va fi mare. Acesta cu siguranta va vrea sa isi cunoasca mama naturala. Cu siguranta sunt deja femei care se gandesc sa apeleze la acest mijloc de a avea copii dar trebuie sa ia in considerare si complicatiile care pot aparea. Problemele se inmultesc in cazul prezentei a celei de-a treia persoane, a donatorului de sperma. Codul Penal roman, ramas neschimbat la acest capitol din 1964, sanctioneaza adulterul, adica intruziunea unei a treia persoane in interiorul unui cuplu. Acest tip de familie nu mai este monogamica. Pe de alta parte, cata vreme nu tatal este donator, avem de-a face cu sexualitate, nu cu procreare. Iar faptul ca donatorul ramane necunoscut, conditie respectata in majoritatea tarilor, face sa apara dificultati in legatura cu optiunile copilului. Este incalcat dreptul sau natural de a-si cunoaste propriii parinti. Nu pot fi rezolvate, de asemenea, unele probleme de natura psihologica. Tatal copilului stie ca nu este si tatal biologic, ci doar tata din punct de vedere juridico-afectiv. In acelasi timp, apar dezechilibre la celalalt partener. Femeia isi dezvolta narcisistic functia de mama, defavorzandu-l fireste pe tata.

Pana si cea care a pus in discutie legalizarea mamei surogat recunoaste ca indiferent de existenta unui contract prin care mama purtatoare semneaza ca va incredinta copilului familiei dupa nastere, daca aceasta se razgandeste, este riscul pe care trebuie sa si-l assume familia care doreste copilul. Si atunci intervine intrebarea. De ce atatea complicatii, de ce atatia daca.. si poate, cand sunt atatea sute de copii in orfelinate si maternitati, care abia asteapta sa fie luati si incredintati unei familii? De ce sa platesti pt o viata, atunci cand poti salva viata unui copil care este deja pe lume si viitorul caruia poate fi compromis de iresponsabilitatea mamei sale naturale si de indiferenta acesteia. Este un act de marinimie si din punct de vedere religios, si moral si legal. Adoptia cred ca este cea mai indicata solutie in cazul infertilitatii persoanelor care isi doresc neaparat un copil. Consider ca de o importanta mai mare ar fi imbunatatirea legii ce priveste adoptia, sa fie facilitata sis a dureze o perioada mai scurta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful