P. 1
Adalbert von Chamisso - Extraordinara poveste a lui Peter Schlemil.doc.pdf

Adalbert von Chamisso - Extraordinara poveste a lui Peter Schlemil.doc.pdf

|Views: 1|Likes:
Published by Rotaru Manuel
oughpug ohougògòfgòifvòkvlyucluyc
oughpug ohougògòfgòifvòkvlyucluyc

More info:

Published by: Rotaru Manuel on Oct 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/27/2013

pdf

text

original

T

. Din volumul; CHAMISSOS WERKE (Zweiter Bând) f ==' Ausgaben Leipzig und Wien BtbHographisches Institut

jt>3
'esponsabil de carte : Florin Chiritescu Tehnoredactor : Ana Sabău Corector : Petre Stoica Dat la cules 15.10.56. Bun de tipar 1S.12.SS. Tirai 15.100 ex. Hlrtie cărţi şcolare de 65 gr. m.p. Format 700^1000/32. 'Coli ed. 3,53. Colt de tipar S,S. Ediţia i. Comanda 3082. A. nr. (14085. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 A— 32=R. Tiparul executat sub corn. nr. 1469 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. STALIN" Bucureşti — R.P.R.

CHAMfSSO ŞI ..PETER SCHLEMJHL" A trebuit ca destinul personal al poetului să urmeze un drum lung, plin de sinuozităţi, a fost nevoie să in­tervină însuşi mersul istoriei pentru ca Charles Louis Adelaide de Chamisso, urrwşţ^_jţj^ui_^£(^:ţwajn^^n&­_ bili francezi, să devină IpoeţM german Adalbert Cha­mtsso. NttsUuîla 20 ianuarie 1781 în Champagns, la cas­telul Boncourt, leagăn al strămoşilor săi, micul Charles ia­ 'calea pribegiei, alături de părinţii săi, ps care­i gonea din urmă revoluţia franceză. Avea pe atunci nouă ani. Părinţii lui s­au oprit în Prusia unde s­au stabilit. Bă­iatul a fost primit in corpul regal de paji; aici şi­a făcut el educaţia. După terminarea stagiului e înălţat la gradul de locotenent în armata prusacă. Şi astfel, aristo­cratul francez, ajuns ofiţer prusac, a luat parte la cam­pania din 1806 împotriva lui Napoleon. Mai tîrziu îşi dă demisia din armată şi se apucă de studii. Urmează cu sîrg medicina şi botanica la Universitatea din Berlin, iar între 1815­l818 participă ca naturalist la marea că­lătorie în jurul lumii, întreprinsă de nava rusească de război „Rurik"; această călătorie, organizată de colitele

Romanţov, sra condusă de Otto von Kotzebue. După in­ \ toarcerea în noua­i patrie, Chamisso capătă o slujbă ia j Grădina Botanică din Berlin si devine membru al Aca­ J ,! demiei. Totodată, începe să desfăşoare o bogată activi­* f ţaţe poetică. In 1832 a apărut Deutscher Musenalmanach,, / fondat de el împreună cu poeţii Schwab si Gundy. , Tot restul vieţii lui, Adalbert von Chamisso s­a do­Ivedit un neobosit şi entuziast promotor al tinerelor ta­I lente, care găseau In el un sprijinitor fi. un sfătuitor. A \ l murit la 21 august 1838, onorat si depiîr.s de toţi con­temporanii săi. Chamisso reprezintă din mai multe puncte de vedere unul din cele mai curioase cazuri ale literaturii mon­diale. Deşi francez din nnştere. deşi a fost nevoit să facă eforturi pentru a­şi" însuşi limba germană, el s­a j integrat aţii de organic in viaţa Germaniei, a devenit i atîf de__genn'ari,^iKctt p i azi mai este "considerai" f drept poetufpreferăt al 'fiecuriit~cânv.ti g?rmăn. Ba şi mai mu!t": de "lnctăfă~~ce' Napoleon s­a prăbuşit, făcînd loc reacţiunil .franceze victorioase, familia poetului s­a întors în Franţa; Chamisso, insă, a rămas în Germania. Departe de el gîndul de a prefera reacţiunea germană celei franceze / In anii întunecaţi ai sistemului de gu verncire Metternich, Chamisso — care începuse ca ro­mantic — s­a dovedit unul din cei mai vajnici apărători ai libertăţii .poporului german, unul din cei mai înzestraţi precursori ai liricii progresiste din preajma revoluţiei din martie. Deşi revoluţia franceză îl azvîrlise de pe poziţia stră­ liicită care­i era hărăzită prin naştere, Chamisso a ac­ • ceptat pe de­a întregul principiile ei şi a recunoscut ur­ mările ei fericite asupra dezvoltării omenirii. Era extrem de sensibil la orice curent al vremii noi, de oriunde s­ar fi ivit. El a fost acela care, cel dinţii în Germania, a tradus cîntecele lui Beranger, atît de impregnate de spi­ritul poporului. Multă vreme chiar poetul a nutrit do­i'inţa de a deveni un Beranger german. Puternic im­I presionat de răscoala decembriştilor împotriva regimului ' ţarist, Chamisso a găsit cuvinte înflăcărate de cea mai . nobilă admiraţie pentru martirul răscoalei din 1825 (poe­j zia Bestujev); şi a tradus poezia Voinarovski a lui Rîleev, ' unul din capii răscoalei. Nu i­ a uitat nici pe eroii greci care duceau lupta pentru eliberarea naţională de sub sin* geroasa asuprire turcească. Cînd a izbucnit revoluţia franceză din iulie, fostul aristocrat a salutat­o cu entu­ziasm... Şi, oriunde se aprindeau flăcările luptei pentru libertate, vîlvătăile lor U luminau mereu drumul creaţiei poetice. Ba mai mult, opera lui era necontenit străbă­ tută de puternice accente sociale. Cerşetorul şi clinele lui, Rugăciunea unei văduve, Bătrîna spălătoreasă, Inva­lidul la casa de nebuni, Fiul văduvei — stnte cele mai impresinante creaţii din această categorie. E bine cunos­cută legenda Jucăria uriaşei. In versurile ei, poetul stri­ga: Ţăranul nu­i o jucărie! Proctamînd acest adevăr, el se situa de partea ţăranilor muncitori, crunt asupriţi, în sfirşit, iată poezia Castelul Boncourt — pe cit de puter­ ' nică, pe atît de semnificativă pentru poziţia politică a lui Chamisso: poetul evocă leagănul înaintaşilor săi, pe care revoluţia i­a dă/imat; peste. locurile atît de dragi amintirii sate, ţăranii trag astăzi brazdă cu plugul... dar e! îi binecuvîntează naniru fapta lor, căci simte că ţa.­ ranul este vestitorul vieţii noi, care se înalţă din ruinele trecutului. Putea fi oare exprimată mai sugestiv ideea că poetul : îşi reneagă obirşia aristocratică şi se întoarce la popor ? Nu trebuie să trecem cu vederea pasiunea lui pentru ştiinţele naturii: este încă un aspect al personalităţi. ~**"~"unui poet al vremurilor noi. Această pasiune, precum şi studiile lui de geografie si de etnologie — roade ale că­lătoriei sale în jurul lumii (în valoroasa­i descriere a acestei călătorii, Chamisso a luat făţiş poziţie împotriva sistemului de exploatare colonială) —

ne fac să­l consi­derăm ca pe un urmaş al Iacobinului german Johann Georg Forster, din secolul al XVIII­lea. Aşadar, nu e de loc surprinzător faptul că spre Chamisso, poetul şi omul, s­a îndreptat simpatia sinceră ă tuturor contem­poranilor săi cu vederi progresiste. In a sa Călătorie în Harz, Heine scria: „Cînd m­am înscris în registrul de vizitatori, am întîl­nit acolo numele drag al lui Adalbert von Chamisso, biograful nemuritorului Schlemihl..." ' Iar în Şcoala romantică, marele poet i­a consacrat lui ij Chamisso un întreg pasaj: l „..Deşt ~eotttetn!)i)nm~ al şcflULjwaanU^e şi încadrat în ea, acest om a întinerit atît de mult In ultima vreme, Incit lirica lui s­a îmbogăţit cu tonalităţi întru totul noi; ţi astfel, el este socotit ca unul din cei mai originali ţi importanţi poeţi moderni. El este legat mult mai puter­nic de noua Germanie decît de cea veche..." Iar tînărul Fr. Engels spunea despre Chamisso : ,J)intre vlăstarele poetice ale perioadei Restauraţiei, a căror vigoare nu a fost paralizată de descărcările elec­

După o norocoasă călătorie pe mare, pen­tru mine însă foarte obositoare, am ajuns, în sfîrşit, în port. De îndată ce am coborît pe us­cat, mi­am luat micul meu calabalîc şi, îăcîn­eiu­mi loc prin mulţime, am intrat în prima casă în faţa căreia atîrna o firmă. Am cerut o cameră; m­a condus la mansardă un servitor, care, mai întîi, m­a măsurat din cap pînă­n picioare. I­am cerut apă şi l­am rugat să­mi spună unde aş putea să­l găsesc pe domnul Thomas John. — In faţa Porţii de Nord, prima vilă pe dreap­ ( ta, o casă mare, nouă, cu plăci de marmură roşie i şi albă şi cu multe coloane. Bun. Era încă prea devreme. Mi­am dezlegat hnr.r.paiia.janT_s£ps redingota neagră__de curînd în­ toarsă, m­am îmbrăcat cu hainele cele mai bune; am scos scrisoarea de recornandaţie şi am pornit 11 să­l găsesc pe omul care, după modestele mele nădejdi, avea să­mi fie de mare folos. După ce am urcat toată Strada de Nord şi am ajuns la Poartă, am zărit îndată coloanele casei strălucind printre frunzele copacilor. Aşadar aici locuieşte, mi­am zis eu. Mi­am lustruit pantofii cu batista, mi­ am îndreptat cravata la gît şi zicind ivn Doamne­ajută, am tras clopoţelul. Uşa se des­chise. Pe coridor, trebui să mă supun unui inte­rogatoriu ; portarul binevoi să rnă anunţe şi avui cinstea să fiu..poftit în parc, unde domnul John se plimba întovărăşii de o mică societate. L­am recunoscut imediat după înfăţişarea sa mîn­dră şi mulţumită de sine. M­a primit foarte bine, cum primeşteorice bogătaş pe o biată haimana, s­a întors îndatia^s'^re^TrTe'şi Tara a­şi părăsi so­cietatea, mi­a luat scrisoarea. — Da, da, e din partea,jxâ4«lui_aieu, spuse el. De multă vreme .n­arn mai primit veşti de la el. E sănătos, nu­i aşa ? Şi adresîndu­se celorlalţi, fără a mai aştepta răspunsul meu, arătă cu scri­soarea spre colină : — Acolo am de gînd să construiesc noua clădire. Apoi rupse sigiliul, fără a­şi întrerupe convor­birea care alunecă asupra bogăţiei. —J^!lî£JliLJ2£§£!â măcar un milion ~ adăugă 12
(*"»•.

( el — acela este, să­mi fie cu iertăciune, un tîcă JVaî, cît. este dp .adevărat ! am strigat eu, bi­ rui't de emoţie. Cred că vorbele mele i­au plăcut. Mi­a surîs, zicînd : — Rămîi aici, dragă prietene ; poate că mai tîrziu voi găsi vreme să­ţi spun ce părere am ir, privinţa asta ; arătă spre scrisoarea pe care. o vîrî în buzunar, apoi se întoarse către ceilalţi. Oferi braţul unei tinere doamne ; ceilalţi bărbaţi făcură la fel alegîndu­şi însoţitoarea care le plă­cea. Şi astfel perechile se îndreptară înspre o co­lină cu trandafiri înfloriţi. M­am luat după ei, fără să stingheresc pe ci­neva, căci nimeni nu se sinchisea de mine. Mica societate era foarte bine dispusă : se flirta, se ridea, se discuta din cînd în cînd cu seriozitate despre iucrtm frivole, iar alteori cu uşurinţă despre lucruri importante, se făceau glume pe seama^prietenilor absenţi şi a situaţiei lor. Eram cu totul străin, pentru a pricepe prea multe din cele spuse ; şi, prea amărît, pentru a dezlega în­ţelesul unor asemenea şarade. lată­ne îa boschetul de trandafiri. Frumoasa 'Fany — care, după cit se păron, era eroina zilei
13

— viind să rupă o creangă înflorită, se înţepă într­un spin şi, ca şi cum ar fi ţîşnit din tranda­firii întunecaţi, o picătură de purpură apăru pe mîna ei delicată. Această întîmplare puse în miş­care întreaga .societate. Era. nevoie de'un plas­ture englezesc. Un bătrînel uscăţiv, înalt şi liniş­tit, care se

mai ales cînd. el însă nici n­a obser­vat­o. ceea ce dorise. Servitorii se repreziră să­! ia. pentru a evita o conversaţie mai lungă cu mine. ba chiar începuse să mă cuprindă spaima. însă. pe care. Priveliştea era intr­adevăr minunată şi înăl­ţătoare. Mi­am luat. în haine gri. nu părea să observe acest fapt. apăru un punct strălucitor. după cum nu se ocupa de mine. dar nu ştiam cui să mă adresez. ­acoperind întreaga suprafaţă a covorului. la o nouă rugăminte exprimată în preajmă­i.afla lîngă mine. touşi. din întîmplare. : . căci mă temeam mai mul't de domnii servitori decît de domnii serviţi. vîrî mîna în buzunarul îngust de. de aşa ceva n­ai avut parte pe vapor ! Am făcut o plecăciune. în trecăt. ca şi cum i s­ar îi făcut o onoare cu iotul nemeritată si. între talazurile întunecoase ale oceanului şi albastra! cerului. rana fu bandajată şi contiriuarăm să urcăm co­lina de pe care se putea zări atît labirintul înver­zit al parcului cit şi nemărginita perspectivă a oceanului. Oaspeţii se aşezară pe el. de­venind supărător pentru doamne. îl văzui cum scoate pînză. iar eu priveam plin de mirare la bărbatul acela ciudat şi nu mă puteam dumiri cum de încăpuse un instrument atît de mare în buzunarul lui atît de mic . Aş fi fost tare bucuros să primesc unele lămuj riri despre omul acesta. mai ales că nimeni nu găsea nirnic neobişnuit îjn toate astea. ba chiar smerită. l­am văzut pe bătrîn scoţind din buzunar trei cai de călărie ! Repet : trei cai. dar nu se mai întoarse la proprietarul ei . s­a întors şi a început să vor­bească cu altcineva despre lucruri fără nici o im­portanţă. sfori. de unde priveliştea se des­făşura în faţa ochilor. bătrînel'ul cărunt îşi vîrî mîna în buzunarul hainei. omului în gri. Soarele începuse să strălucească mai tare. •— Ce minunat ar fi — spuse cineva — dacă ani putea aşterne aici nişte covoare turceşti. La orizont. în vasele cele mai scumpe. cînd la covorul care avea peste douăzeci de paşi lungime şi zece lăţime şi mă frecam la ochi ne­ştiind ce să cred. ­ jiujLS­y. îl deschise şi oferi doamnei. eu însă mă uit. Oaspeţii s­ar fi odihnit cu plăcere pe pajişiea de pe coasta colinei. după cîte ştiu. la piept al hainei sale de tafta gri. nici unul dintre oas­peţi.umed. vîrînd mina în buzunar. mu­i vorbise nimeni pînă în clipa aceea şi­l întrebă dacă nu cumva avea la el. care s'tă singur. L­ani rugat pe şoptite să­rhi spună cine este omul acela serviabil. căci începuse numaidecît să vorbească cu altcineva. Acesta o puse imediat la ochi şi dădu de ştire societăţii că este vaporul care ple­case în ajun şi care acum era reţinut în rada portului din pricina vîntului potrivnic. scoase un portofel mic. îşi dădea osteneala să scoată din el un covor tur­cesc ţesut cu fir de aur. în fine tot ce trebuie pentru un cort minu­nat. un cort ? El răspunse cu o ple­căciune atî't de adîncă. din ace­. fără prea multă ceremonie. cortul fu întins. căruia. cu o plecăciune umilă.QPSc. care arată ca un capăt de aţă scă­pată diin ac ? — Da. o întinsa 14 domnului John. înainte ca servitorii să se poată pune în mişcare la chema­rea stăpînului. inima în dinţi şi m­am apro­piat de un tînăr care stătdse mai retras şi care îmi părea mai puţin arătos clecit ceilalţi. îmi adresă cuvîntul : — Hai tinere. şi nimeni nu se mai ocupa de bătrînelul uscăţiv. — Acesta. mari. dar pe care nu­l ob­servasem încă. Do­rinţa nici nu fusese încă bine exprimată că bă­trînelul în haina cenuşie şi vîrîse mina în buzu­. Luneta trecu din mîna în mîna. nar şi cu o expresie modestă. cu o plecăciune plină de respect. Frumoasa Fany se adresă leneşă. şi nimeni nu găsea nimic extraordinar în toate acestea. — O lunetă ! strigă domnul John şi.­îm surprins cînd la bătrînel. cînd la buzunar. mi­>a răspuns el. cîrlige.. scoase o lume'tă Dollond. să aflu cine e. croită după vechea modă franţuzească. Aceasta îl primi fără să­i dea nici o atenţie şi fără să­i mulţumească . dar se temeau că părnîn­tul e . laşi buzunar din care apăruse un portofel. şi am avuf impresia că. Nu^ prea mă simţeam în largul meu. pentru a doua oară. o !u­ 16 l? . Tinerii dădură o mînă de ajutor. pari. şi­l întinseră pe locul dorit. negri şi cu şaua pe ei ! Inchipuieşte­ţi ! TreiTai înşeuaţi. ca şi cum ar fi fost cel mai firesc lucru. Domnul John fă­cea el însuşi onorurile casei cu o graţie sprin­tenă si. mănincă. S­au servit răcoritoare şi fructe dintre cele mai rare.

rădăcină . ori. ca dovadă a recunoştinţei pe care v­o port. ingăduiti­mi să vă declar. dacă nu voiam să par lipsit de educaţie.t. pe "un ton blajin. Oare nu aţi fi dispus să­mi cedaţi umbra ? Omul în gri tăcu. Nu înţelegeam cum de­am pu­tut să­l numesc prieten ! I­am vorbit din nou şi arn încercat. vă rog. ca s­o iau cu mine. începusg să mă îngrozească în aşa măsură încît nu mai eram î.. to­tuşi /faţa Jujjjajjdji/de la care nu­mi puteam lua ochii. îmbrăcat în gri.. propunerea oarecum îndrăzneaţă. domnul meu. care se potrivea intru totul cu­ gla­: sul său smerit. la picioarele domniei voastre. şi mă aflam pe o pajişte neîmprejmuită cînd. ce pot face eu pentru un om cai e.jera de nebăgat în seamă..­bra ? Trebuie să fie nebun. Şovăi am amîndoi şi mi se pare că ne înroşise­răm. înspăimîntat ca o {pasăre: fascinată de u. Ingădui­ţi­mi. Oricît de încurcat şi de srneri't părea să fie omul acela. — Pentru numele lui Dumnezeu. un covor lung de douăzeci şi lat de zece paşi şi un cort de aceeaşi mărime. pentru această nepreţuită umbră. de teamă de a nu fi văzut călcînd iarba. domnul meu I izbucnii eu. ţinînd sea­ma de rolul neînsemnat pe care­l jucam. însă nu prea înţeleg ce vreţi să spuneţi : cum e posibil ca umbra mea.n stare s­o privesc. vă rog. Voiam să mă întorc în oraş şi să viu într­o altă zi să­mi încerc norocul la domnul John şi. aceasta este treaba mea. Iertaţi­mi. cum voi face. M­am hotărit să mă retrag nebăgat în seamă. 'îl priveam ţintă. să­rni re­^ par greşeala printr­o politeţe desăvîrşită.n şarpe. desigur că nu m­ai crede. lui şi am simţit că mă trec fiorii. mi­am spus eu . las la aprecierea domniei voastre să ale­geţi ce doriţi din micile comori pe care le port în buzunar : iarba fiarelor. aşa cum ni­ 18 meni nu­mi mai făcuse ptnă atunci. Era în afară de orice îndoială că omul dorea să­mi vorbească şi eu nu puteam să­l împiedic. lucru care mi se părea destul de uşor. Inchipuieşte­ţi spaima care m­a cu­prins cînd l­am zărit îndărătul meu pe omul în gri care se apropia de mine. şi. . . vă rog să iertaţi pe prea supusul dumneavoastră servitor. o_ricî.. in jos spre vale. După o clipă de tăcere. El mă întrerupse : — Vă cer numai încuviinţarea de­a ridica chiar acum această nobilă umbră. nesigură. ca un cerşetor: — Rog pe domnul să­mi ierte îndrăzneala că îmi permit să­i vorbesc în modul acesta neobiş* nuit. pe cît mi­a fost în putinţă. cu stîlpii şi toate cele de trebuinţă ! Dacă n­aş putea jura că l­am văzut chiar eu cu ochi mei. i­am răspuns : ­ Ei bine ! bunul meu prieten. M­am descoperit şi eu.. cu o voce înceată. mi­am aruncat privi­rea în jur. Mi­am amintit de^buzunarul. Numai de^as avea . mă mai salută de cîteva ori. nu­ şi ridica privirea din pămînt. am făcut o plecăciune şi am rămas aşa. se apropie şi îmi vorbi.­ ^ El mă întrerupse imediat ­ Am în buzunar unele lucruri ce nu vor pă­rea tocmai fără valoare în ochii domniei voastre. ITîrgul pe care mi­l propuneţi mi se pare foarte"* (straniu. JE1 însuşi părea fstingherit . In schimb.. oare nu vă este de ajuns propria dumneavoastră umbră ? . dacă nu m­ar îi părăsi't curajul. chiar să întreb despre omul straniu. de a mi se cumpărajjrn. iar eu simţeam cum îmi vî­jîie capul.. —• Dar. am putut ad­mira de cîteva . Aş vrea să vă fac o rugăminte. el reluă : — In scurtul timp cît am avut norocul să mă aflu în preajma domniei voastre.no­ "Tocmai izbutisem să mă strecor pe lingă bos­chetul de trandafiri. îşi scoase îndată pă­lăria şi făcu o plecăciune adîncă.\ netă. Ce trebuie să cred despre cererea aceasta atît de stranie. domnul meu. nu m­aş da în lături de la suma cea mai' ridicată. cu capul gol în soare şi încremenit de parcă aş fi prins ^rădăcini. prea frumoasa umbră pe care o aruncaţi în lumina soarelui cu un nobil dispreţ [ vădit — această superbă umbră care se găseş­te i 2* lî aici.

îndată după aceea. ( Şi. un pitic năzdrăvan. toate la preţul la care vă place . să mi se aducă lucrurile jos şi am luat în primire. sau. apoi am luat­o pe sub pomi. legată cu două şireturi de piele. Băgă mîna în buzunar şi scoase o pungă mă­ricică.jteii§eam. Un blestemat de ştrengar cocoşat — parcă îl văd şi acum — a observat imediat că­mi lipseşte um­ 5 bra. . îndată ce m­am văzut singur. totuşi. / 1 Erou dintr­o carie populară germană din secolul al XV­lea. spre ghinionul meu. t jninga^lui care nu se goleşte niciodată.­mi~viB^rHlire. apoi mi­am legat bine punga de gît şi am vîrît­o în sin. Trebuia să presimt asta : dacă în Iffirfea noastră aurul este mai puternic decit vir­tutea şi meritul. faţa de masă a pajului Roland. tocmai în vremea cînd ieşeau copiii de la şcoală. Am rugat. __ \ La poarta oraşului. talerul hoţilor. el izbutise să mă ameţească cu un singur cuvînt. . De pildă. şi aşa cum înainte îmi sacrificasem averea pentru conştiinţă. ce­rni mai era hă­ răzTi~pe~p~ămîntul acesta ? Eram încă foarte tulburat. ­ Punga lui Fortunatus ? îi luai eu vorba din gură. încet. unde am ajuns în curînd şi am încercat să traversez. Ţipînd cît îl ţinea gura. " « ' "~­ "~B~atu~ palma cu mine. apropiindu­mă de poarta oraşului. căci oricît de mare rrii­ar fi fost frica. cînd trăsura se opri în faţa vechiului han. cu atît mai vîrtos. mătuşico I i­am spus eu şi i^am aruncat o monedă de aur pentru sfatul ei bun . 21 *. Am ieşit neobservat din parc. bănuţul fermecat. mă arăta la toţi J copiii. îngenunche fără zăbavă în faţa mea şi­l văzui cum. am auzit fără voie un paz­'* n ie oare zicea : — Unde şi­o fi lăsat domnul acesta umbra ?. fJji_atsol­4­v­. o ridică.aţLpl[şrduţ umbra. cred că acestea nu­nseamnă nimic pentru domnia voa­stră : luaţi mai bine pălăria lui Fortunatus ' re­făcută de curînd şi pentru totdeauna. uite. pe Breites Strasse. aruneînd cu bulgări şi strigînd : — Oamenii cumsecade obişnuiesc să­şi ia um­bra cu ei cînd merg prin soare ! Pentru a scăpa de ei. — Rog pe domnul să binevbiască a aprecia şi controla acest săculeţ. Cum mergeam aşa dus pe gînduri. oare au şi început să­şi baia joc de mine. deci. Ce mai puteam. m­am îndreptat spre şosea şi am luat­o pe dru­mul care ducea spre oraş. pe care mi­o înmînă.de mătră­gună. nişte femei exclamară: i — Sfîntă Fecioară ! Bietul om nu are umbră ! Toate acestea începeau să mă supere şi mă fe­ream cu grijă să mai trec pe la soare. Se sculă. Dar lucrul acesta nu se putea face pretutindeni. II Mi­am revenit în cele din urmă şi m­am gră­bit să părăsesc locul acela de unde nu mai aveam ce nădăjdui. cu o îndemî­nare demnă de admirat.să. Mai întîi mi­am umplut buzunarele cu aur. am auzit deodată pe cineva strigînd în urma mea : — Domnişorule ! Hei. apoi alte zece şi încă zece . domnişorule ! Ascultă I M­am uitat înapoi. îmi daţi punga şi vă i dau umbra. posesor aî unei pungi din care aurul nu se is­prăvea niciodată. îi apucai mîna repede : l — Fie ! încheiem tîrgul. din piele 'tare de Cordoba. O luai şi scosei zece monede de aur . desprinse umbra de pe iarbă. Mă îngrozeam numai la gîndul că trebuie să urc din nou în odaia aceea mizerabilă. Simţeam cum se învîrteşte pămîntul cu mine şi vedeam în faţa ochilor numai ducaţi de aur. acum îmi sacrificasem umbra numai bani. chiar mai mult decît aurul. trebuia să valoreze umbra . Povestea spune că aurul acesta nu a adus decît nenorocire lui Fortunatus. de la mansardă. — Mulţumesc. era o bătrînică j* — Domnule. le­am aruncat aur cu amîndouă mîinile şi am sărit într­o trăsură pe care mi­o aduseseră nişte oameni miloşi. îmi făcu o nouă plecăciune şi porni spre boschetul de trandafiri. dar eu încă nu. . de jur împrejur pămîntul strălucea în soare. o înfăşură şi in fine o băgă în buzunar. ^vui impresia că rî­ ştea în barbă/ Eu însă strîngeam tare punga în mîna. cît era de lungă. am început să plîng amar.

Acesta' a fost omul al caftii devotament m­a mîngîiat de­a lungul (unei vieţi mizerabile şi care m­a ajutat să­mr suport soarta nemiloasă. am ieşit întiia oară din umbra caselor. Eram ca zdrobit şi pe dea­supra însetat şi flămînd . Intr­o seară. în tot a­cest timp mă zbăteam în cele mai groaznice în­doieli. iar acum. ' "" M­am trezit. I­am dat birjarului aur.îan faimos şi prin opere de geografie (1769—1859) . AiJ&liÂQ. necăjit. cu cizmari. Am dat La o parte. nici nu respirai. în lumina lu­nii. iîngă un schelet şi un mănunchi de plante uscate. Am împărţit cîteva monede de aur si am poruncit să fiu CDÎI­ dus la cel mai elegant hotel. Mi­a recomandat. împrăşliindu­l . M­am hotărît. cu un fel de furie oare creştea în sufletul meu asemenea unui in­cendiu hrănindu­se din sine însuşi. îndată ce mi­a fost posibil am cerut de mîncare şi l­am chemat pe hotelier. îndeosebi. Te­am visat. Nu am deschis nici ': o clipă uşa şi noaptea m­a găsit zăcind pe ajr. cu' indignare şi dezgust. mă face să roşesc. naturalist suedez (1707—1778). In faţa ta se aflau deschise vo­lumele lui Haller. Nici una din ferestrele mele nu dădea înspre mare.^ mă cîştigă imediat 'prin expresia lefei sale de^ om credjnc^s_^L_d£sLoiBie*. îmi aminteam de cumplita întîmplare cu şco­larii. Apoi.^^. canapea se afla un volum de Goethe şi Inelul fermecat1. se făcea că stăteam după uşa cu geamuri din odăiţa ta şi te vedeam la masa de lucru. la adăpostul cărora mă strecurasem. bagajul meu sărăcăcios. Erau tocmai nişte nopţi cu lună plină. unde l­am băgat într­un dulap. 24 \ f* am cerut cele mai^une camere şi m­am încuiat imediat înlăuntru. pe podea. Mi se părea însă că grămada nu voia să scadă de loc.^^^. Erai mort. apoi din nou la tine. să mai încerc încă o i dată opinia publică... pe_ un am^. Mi­am păstrat doar cîţiva pumni d'e monede. tremu­rînd ca un răufăcător. Cît priveşte starea mea sufletească. cu toate că pentru aşa ceva f îmFtrebuia mult curaj. mi­am aruncat pe umeri o pelerină largă./ Şi­atunci. tăvălindu­mă pe el. aurul acela cu care mai înainte îmi mîngîiasem sufletul bolnav. După aceea m­am tî­rît epuizat pînă la un fotoliu şi am aşteptat ca lumea să înceapă să se mişte prin hotel.^^. foarte multe lucruri d'e valoare şi pietre scumpe. Nu putea să rămînă aşa. f Astfel. tîrziu. cu croitori şi cu negustori.^v" lat. iar seara apri.. mi­ am tras pălăria pe ochi şi m­am furişat afară din casă. la fie­care obiect din cameră.ce să fac cujşl. Humboldt şi Linne l iar pe Albrecht von Haller. aşa că nu mai trebuia l sa mă. ostenind şi chinuin­du­mă şi să­l duc într­o odaie alăturată. tem de soare. naturalist ger­. Karl von Linne. naturalist şi poet elveţian (1708—1777) .cu dispreţ. Mi­am aranjat casa cumpărînd. dornic să­mi aflu soarta din gura trecăto­rilor.pe podea. am răstur­nat din ea aur. . nu mai ştiam. Nu îndrăzneam să fac un pas dincolo de uşă. de dimineaţa trecută nu mai mîncasem nimic. ce crezi că am făcut ? Ah ! dragul meu Chamisso. călcîndu­l în picioare şi făcîndu­l să zornăie şi aruneînd grămadă peste grămadă din metalul acesta blestemat. sleit. !însă tu nici nu te mişcai. M­am hotărît deci să­l strîng. tot mai mult aur. Am încercat să­l bag înapoi în pungă — zadarnic..ndeam în salon patruzeci de tluminări de teama de ia nu rămîne pe întune­l ric. desfătîndu­mi bia­ta mea inimă cu luciul şi sunetul lui pînă ce. Clădirea era aşe­ fczată cu faţa spre nord. Ceasul meu stătuse. ciul meu personal. am căzut eu însumi peste movila de aur scormonindu­l cu unghiile. această mărturisire. numai ca să pot scăpa întrucîtva de mormanul de aur. Abia într­un loc îndepăr­ 27 26 ţ"? P l'Y^> *:. pentru servi­ ') Roman cavaleresc de Fouque. Alexander von Humboldt. Părea să fie încă foarte devreme. Am discutat cu el despre aranjarea viitoarei mele locuinţe. Mi­am petrecut toată ziua în cameră discutînd cu servitori fără stă­pîn. m­a biruit somnul. trecu ziua şi seara. Mă uitam îndelung la tine. chiar faţă de tine. Am scos din sin punga aceea blestemată şi.

oaii se aflau în grajdurile domnişorilor care­i călă­riseră. Stăpînul însuşi se bucura de ele şi nu se sinchisea că nu ştie de unde le are . prima mea grijă a fost să­l caut ps omul cu 28 j Jj-i" haina gri. deoarece am de gînd să plec într­o călătorie pe mare şi un vînt priel­nic îmi spune că e tocmai timpul să mă îndrept spre port. Am"î6st'~sî­~ lit să mă sprijin de ziduri pentru a­mi continua drumul şi astfel. Un înger ­de fată. cu inima zd'robTEă. cortul şi covorul se găseau încă întinse şi aranjate pe aceeaşi colină .­ fără să scape nici un amănunt — adică exact aşa cum o spu­sese el însuşi mai înainte. dar a cărui apariţie jmi distrusese liniştea şi fericirea. In noaptea aceea n­am putut dormi. te rog. a lăsat capul în jos şi a trecut mai departe. A doua zi. netrecut. — Da. — Cum arăta acest om necunoscut ? am în­trebat eu ca lovit de o presimţire.. du­te şi dacă vrei să­l bucuri 29 pe stăpînul tău. da. Intr­un tîrziu se întoarse trist. Femeile îmi arătau adesea toată mila pe care le­o inspiram şi care­mi zdrobea sufletul la fel ca şi batjocura tinerilor. de un cort şi.. desigur ! zise Ben­ 31 . (k u^percche­ de cai negri de că­lărie. L­arn concediat amărît. care li­i dăruise chiar în ziua aceea. Şi Bendel mi l­a descris pe omul cu haina ce­nuşie. care arun­cau în urma lo|jp umbră enormă. cum şi­a acoperit faţa ei frumoasă cu voa­lul. observînd că nu am um­bră. deşi rezultatul nu era cel dorit. îndată ce am terminat de vorbit. e singura sa nădejde. lucruri a căror poveste — fără a­i preciza in ce chip — era strîns legată de omul enig­ matic. fără să scoată nici un cuvînt. sistem Dollond. ­ Am spus stăpînului meu — începu el din nou ­­ tot ce am aflat în chestiunea care îl in­teresează atît de mult. în fine. el era. vorbind de omul pe care­l căuta. Luneta cea nouă se afla ocolo. Jjgndelj al cărui zel şi pricepere merita multă laudă. am văzut cum a tresărit. care se plimba sfioasă în tovărăşia părin­ţilor. I­am spus ziua şi locul unde l­am văzut. exact de astăzi într­un an. întoarce­te cu o veste bună . dragă prietene. nebăgat în seamă de nimeni. voi bvea din nou onoarea să mă prezint la domnia isa. de un covor turcesc ţesut cu fire de aur. adăugind pe deasupra şi amănuntul acesta : să se intereseze exact de o lunetă. — Bendel — i­am spus eu — toate acestea Hetezesc multe drumuri şi înlătură piedici ce par de. L­am che­mat pe Bendel : mi se părea că e destul de pri­ceput şi că ştie foarte bine să se descurce. iar aceştia lăudau generozitatea domnu­lui John. poate mai lavantajoasL Salută­l respectuos din partea mea şi asigură­l. am scos atît de mult aur încît abia­l puteam d­uce. sau dispreţul trufaş al bărbaţilor — mai ales al celor graşi si pîntecoşi. Bendel plecă. din cap pînă­n picioare. nici un musafir — stătuse de vorbă cu toţi ­­ nţi­şi pu­teau aminti de omul cu haina cenuşie. Iată chiar cuvintele pe care mi le­ a comunicat necunoscutul : „Spune­i dom­nului Peter Schlemihl că n­o să mai aibă oca­' zia să mă vadă pe aici. Nu te zgîrci după cum nici eu nu mă zgircesc. fără să­şi ridice privirea.Cruţă­mi. de întreaga mea recunoş­tinţă !" L­am întrebat cine este. pe care l­am întîlnit chiar în faţa uşii. N­am mai putut îndura. — Nenorocitule! i­am strigat eu frîngîn­du­mi mîinile. dar nimeni nu ştia de unde răsărise. Am izbucnit într­un j . pe cînd 30 plecam în cercetarea care R­F.esti cele ce am fost silit să îndur. rugîndu­l să mă lase singur. dar nici unul nu ştia de unde fuseseră aduse aceste lucruri pre­ţioase şi noi. pentru ?­i face o altă propunere. el era. Era chiar el! Abia atunci se lumină mintea lui Bendel. servitorii lăudau bogăţia stăpînului lor. însă el mi­a răspuns că dumneavoastră î! cunoaşteţi foarte bine. şi­a îndreptat în­tîmplător spre mine ochii ei strălucitori. Nici unul din servitorii domnului John. I­am descris exact omul în a cărni stăpînire se afla comoara fără de care viaţa mea n­ar fi fost de­cît un chin. cu paşi şovăitori. durerea de a­ţi po­v. am ajuns acasă într­un tîrziu. i­am descris pe toţi cei care au fost de faţă. îmi mai rămîne să vă transmit cele ce mi­a spus azi­dimineaţă cineva.4 plîns amar şi clătinîndu­mă m­am retras din I nou în întuneric. Dar. Poate reuşeam să­l regăsesc şi ce fe­ricit aş fi fost dacă şi el ar fi regretat ca şi mine tîrgul nebunesc pe care­l făcuserăm. sfîrşit într­un cnlp atît de nenorocos. Aceasta era toţjg£**«ieşea din povestirea amă­nunţită a lui . punînd pe deasupra pietre preţioase şi bijuterii de o valoare şi mai mare.

eu îndepărtai servitorii. . mă temeam şi de ultimul dintre servito­rii mei. Păstrînd numai pentru mine tristul meu secret. fără să vrea să­i afle cauza. aruncîndu­mi o pri­ 34 vire sfredelitoare. aruncîndu­şi învinuirile cele mai grele ş' desperarea lui îmi umplu sufletul de milă. Bendel. făcîndu­şi învinuirea că ar fi înşelat buna­credinţă a stăpînului său. i s­a întîmplat că pe un ger năprasnic i­a îngheţat umbra pe pămînt atît de straşnic încît n­a mai putut­o dezlipi. Acesta este cel mai cuminte şi cel mai sigur lucru ce­i rămîne de făcut ! Pictorul se sculă şi plecă. asigurîndu­l că nu puneam de loc la îndoială buna lui cre­dinţă. desperarea lui nu ar mai avea margini ! Zăceam ca Faffner l lîngă comoara lui. • ' Monstrul din mitologia scandinavă. Bendel. care păzea como­rile Nibelungilor. deoarece din cauza lor mă vedeam înstrăinat de tot ce e viaţă omenea­scă. şi­mi ascun­sei faţa în mîini.. Bendel. şi rămîi cel mai bun prieten al meu. şi eu. şi­a pierdut umbra ? — O umbră pe un fond luminos ? — Da. ajunsei cu strîngere de inimă la dorin­ţa mea. ziua şi noaptea. de­parte de orice mîngîiere omenească. Am ridicat privirea şi copleşit de mîhnire am simţit nevoia să i­o îm­părtăşesc şi lui. cu un inel al că­rui briliant preţuia nespus de mult. lumea m­a judecat aspru şi m­a gonit şi poate că tu însuţi îţi vei întoarce faţa de la mine cînd vei afla îngrozitorul meu secret. Dar chiar în dimineaţa aceea. Nu ţi­am ascuns co­morile mele şi nu vreau să­ţi ascund nici sufe­rinţa mea. Dar eu nu­l învinuiam. mă vizi­teze. după ce­i lău­dai <arta. mă vezi fugind şi ascunzîn­du­mă de ea. nu l­am recunoscut . vino lîngă mine. i'eter Sdileraihl 33 /j ­— Domnule profesor. şi. • vai. Izbucni într­un plîns sfîşietor. aţi putea să pictaţi o îl umbră falsă unui om care. pe care n­am fost în stare să i­o susţin. în toată această întîmplare. Dumnezeule. darnic şi bun şi îţi închipui că lu­mea ar trebui să se prosterneze în faţa mea. pentru că nu recunoscuse pe omul după oare fusese trimis şi care era în strînsă legătură cu tristul meu de­stin. în Rusia. apoi îl trimisei în port pentru a da cum­va de urmele acestui om misterios. şi mîhnirea îmi rodea sufletul.eva vapoa­re. în­. Văzînd durerea stăpînului său. nu mă părăsi. Bendel. rugîndu­l să. eu. 32 ci pe care le blestemam. . cu toate acestea. nu contenea să sa chinuie. II liniştii. reţinute în port de vînturi nepr. orbul. printr­o întîmplare nefericită. puterea fa­/ '' buloasa a' rrecunoscutuliii^—J ^«>ixp£2*^ ' Pentru a fflr~i¥sâ~nimic neîncercat. prostul.spre nenorocirea stăpînului meu !. singurul om care­mi împărtăşeşte suferinţa şi mă slujeşte cu credinţă . Acesta veni. a vrut să se retragă încet. l­am tri­mis înir­o bună zi pe Bendel. după cum reie­se din cele povestite de dumneavoastră. Căzui din nou pe scaun. mă aşezai lîngă el şi. III La ce i­ar putea folosi aripile celui ferecat în lanţuri grele ? Dacă le­ar avea. Bendel. unde acest om a făcut o călătorie iarna trecută.rn recunoscut. ple­caseră în mai multe direcţii. nu rfiiai am umbră ! . spre diferite ţăr­muri îndepărtate şi omul misterios dispăruse fără urmă. Un singur om se topea de întristare sub ochii mei : credinciosul Bendel. respectuos. nenorocit în mijlocul bogăţiilor pe care nu le mai doream. dar. Cine nu are umbră^să­au meargă pe la soare. sînt bogat.dei îngrozit. cuiai uşile. — Bendel — am strigat eu •— Bendel. el putea să umble prin soare/lf _Mă_ tînpuiam singur în odăile mele. prin ce neatenţie şi­a putut pier­de umbra ? ­­Nu are nici o importanţă cum s­au petre­cut lucrurile.. Totuşi — începui eu să mint cu neruşinare— vă voi spune că. după ce mai întîi îi cerusem să­ mi făgă­duiască cea mai deplină discreţie. •— Dar — mă iscodi el mai departe — prin ce întîmplare. — Umbra falsă pe care aş putea­o picta pen­tru dînsul — răspunse profesorul — ar putea să se piardă din nou.îmce. darnic şi bun. mă vezi bogat. nu l­:. pe care aveam tot dreptul să­l invidiez: i el avea o umbră. Eu recunoşteam numai. Aşa m­a găsit Bendel cînd a intrat în came­ră. singurul om care­mi vede şi­mi respectă dure­rea. cl'. asta aş dori. tu. ca o umbră. la cel mai renumit pi«*ei» din oraş. şi aceasta cu atît mai mult cu cît omul acela n­a fost în stare să­ şi păstreze nici măcar pro­pria­i umbră cu care s­a născut. la cea mai mică rfîişcare.

şi încercam să­i şoptesc vorbe dulci. se uită din nou în jos. Acesta se speYie cînd mă văzu . răs­ 38 punzînd uşor strîngerii mele de rnînă şi deo­dată apăru în spatele nostru luna. Numaidecît fură puşi caii la diligentă. îmi dădeam prea bine seama că nu puteam să mai rămîn într­o localitate unde mai fusesem văzut fără umbră şi unde puteam fi descoperit uşor. / Frumoasa Fany. De atunci. In iacest joc învechit şi prea cu­noscut. m­am bucurat de onoare şi stima ce se cuvenea j bogăţiei mele. în­grozit . iar eu dîndu­i drumul. căci . Aveam ambiţia deşartă să­i stîrnesc in­teresul şi pînă la urmă. după cum obişnuiam. Mă voi purta ca un om drept.. luînd masuri şi. n­am mai fost în stare să­mi vin în fire din această ameţeală. Şi ceea ce se petrecea în sufletul ei în clipa aceea. pentru a împărţi aur şi pentru a­mi aduce. pîna inimii mele. Dar de ce să­ţi mai înşir atîtea amănunte despre aceasta banală poveste? Tu însuţi mi­aî spus­o de­ atîtea ori în legătură cu diferiţi oa­meni de vază. în care eu jucam un rol atît de obişnuit. iar eu rămăsei cu faţa în miini. dacă nu mi­ar fi îngheţat şi mie sîngele în vine.. voi plinge alături'de dumnea­voastră. Ben­del rămăsese în urmă pentru a lichida socote­lile casei. dar se găsi i ceva ce mă ţinu legat de vanitatea mea cîtva timp . a:um eram glumeţ şi spiritual. o mul­ \ ţime de cunoscuţi. de fapt. Nu se poate descrie cu cîtă gri­j cepere ştia Bendel să­rni acopere nijinniţaţeji» ţ Mă întovărăşea pretutindeni şi se aşeza înain­tea mea . De aceea voiam să fac aici doar un fei de repetiţie pentru a mă putea prezenta aiurea mai bine şi cu mai multă siguranţă. prevă. aşteptam să se împlinea­! seă anul şi să primesc vizita făgăduită de enig­maticul necunoscut. Tresări si mă privi încremenită . şi fap­tul acesta constituia pentru mine o amintire pe­nibilă. Am luat cu mine un singur ser­ vitor. m­am aruncat în . Cînd. Ea privea în jos. a căzut la picioarele mele şi mi­a apucat mîna pe care a udat­o cu la­crimi. îmi reaminteam — dar poate ca numai eu şi altul nimeni — chipul în care mă prezentasem în faţa domnului John. eu nu pot şi nu vreau să părăsesc pe bunul meu stapîn numai pentru că şi­a pierdut umbra. Intr­o minunată seară invitasem într­o gră­dină neluminată. Liniştit. — Bendel ­ ­ am adăugat după un răstimp. ca şi în fundul mării: ancora nu L se prinde decît de partea cea mai sigură. De asemeni. ieşind pe poattă. şi de atunci îmi dădeam toată osteneala să mă ţin după dînsa în amurg sau prin locuri um­brite.— Nu maj aveţi umbră ! exclamă Bendel. i se zugrăvea pe faţă într­un mod atît de ciudat. eram ascultat şi eu însumi nu ştiam cum de­mi însuşisem arta de a întreţine atît de uşor o con­versaţie. Mă plimbam' la braţ cu stă­. Tăcu. atît pentru noi cît şi pentru ceilalţi. o oarecare atenţie. L­am îmbrăţişat. cu toate încercările mele. Astfel m­am încumetat să intru din nou între oameni şi am început să joc un rol in societate. strictul necesar. lucru pe care. căci era mai mare şi mai puternic decît mine. In aceeaşi noapte am parcurs zeci de mile. pe care o întîlneam pentrqi a treia oară. pe un anume Rascal^ un pungaş şiret. apoi. Du­te şi depune măr­turie împotriva mea. Desigur că a trebuit să fac pe origi­nalul. acum poţi să mă trădezi. Mi s­a părut că luptă din greu cu sine însrişi: dar. un singur cuvlnt îl făcu să înţeleagă totul.prima trăsură care aştepta acolo şi m­am reîntors în oraş unde făcusem greşeala­să­l las pe bunul meu Bendel. 86 unde era vreun pericol. ea îl şi urmă­rise. interveni însă o catastrofă neaşteptată. fără a­şi aminti că mă 31 mai văzuse vreodată. acoperindu­mă repede cu umbra lui. am trecut ca o săgeată printre musafirii înspăimîntaţi şi. Ea a căzut leşinată în braţele mele. că m­am născut să slujesc un stapîn fără umbră. căci eram convins că nu o •face pentru aur. şi lacrimi fierbinţi i se rostogoliră i<a­ 35 răşi pe obraji. Orice ar crede lumea. Bogaţilor le stau bine asemenea ciudă­ţenii şi. căci în om. care îmi cîştigase simpatia prin abilitatea sa şi care nu putea bănui nimic din cele întîmplate. şi Fany nu văzu aşternîndu­se la picioa­rele noastre decît umbra ei. Vai mie ! continuă dînsul. pînă la urmă. viaţa şi soarta mea se schimba­seră întrucîtva. ieşind din nori. tremurînd — acum cunoşti toată taina mea . Cînd vorbeam. Credinţa că făcusem o bună impresie asupra frumoasei doamne mă transformase în măscărici. î­ncît aş fi izbucnit într­un hohot zgomotos de rîs. <acol<. a doua zi.zînd' totul. la o oarecare depărtare de locul unde se aflau ceilalţi invitaţi. îmi dădea. dacă nu ca unui înţe­lept : îmi voi da toată silinţa să vă ajut iar da­că nu voi izbuti. atîta timp oît adevărul a rămas ascuns. — Nu ! strigă el. căutîndu­mi umbra. admirind devotamentul său îatît de neobişnuit. .

Apoi. dar care totuşi mulţumeşte bunilor cetăţeni pen­tru bunăvoinţă. Cu aproape un ceas înainte de a intra în lo­calitatea aceea. încă o fărîmă din ilu­ziile acelor zile .| Dumnezeu şi­a întors faţa de la mine.^părea­eă­aqsiasţ^ făptură cerească mai apăruse cîndva în faţa mea. ca să mă odihnesc după atîtea fră­mîntări. draga mea tot aşa plîng şi acum. Am coborît sprin^ ten şi mi­am făcut loc prin mulţimea care _se 43 . în timp ce rostea cîteva cuvinte despre jaăiaţjs^tgsgggt. In urma noa^ stră se­ mai auzeau salvele tunurilor. totul ! Cît de searbăd şi de absurd mi se pare astăzi. Intre timp. Bendel ieşi îo faţa oamenilor şi le vorbi în numele stă­pînului său. amăgiţi de acest. o locuinţă potrivită pentru mine. ramuri de măslin şi trandafiri. fără umbră. cum pălesc stelele în faţa soarelui. aveam să fac pe eroul într­o tragedie de pro&t gust şi. pe o cîmpie însorită. se au­zeau clopote şi bubuituri de tun şi un „vivat­"'' puternic străbătu văzduhul. clerul. cu un profund res­pect. peste un răstimp asupra căruia aş zabu'vi cu drag dacă as mai fi în stare să trezesc clin no./fCit de străm~ma~priveşte astăzi acest FTe­cufr~Tn localitatea aceea balneară. In sfîrsit. teamă şi deznădejde. joc. Mi se. este acum sleită şi> dacă aş încerca totuşi si: regăsesc în pieptul meu ceea ce o ţinea alunei atît de vie: durerea. intr­ o stîncă. IV Trebuie să trec repede. căci şi sufletul meu L ierdut. în faţa portierei trăsurii apăru un cor de fete tinere in rochii albe. desigur. pe sub o boltă de frunze şi flori. nu ! am rămas singur în largul anei mări de amărăciune şi de mult am băut ultimul pahar de şampanie înspumată ! Trirnisesem înainte pe Bendel cu cîţiva saci de aur ca să­mi găsească. nu puteam îngenunchea la rîndul meu. Trăsura s­a oprit în faţa casei mele. tot ceea ce atunci îmi umpluse pieptul de fericire. se­parat prin acest parapet de locul nenorocirilor mele. Părinţii. . la mijloc se afla o neînţelegere. Nimeni nu trebuia să se mai apropie ! Porunci mulţimii să se dea la o parte pentru a face loc trăsurii. ajutîndu­i să se ri­ dice şi îndepărtă. Corul începu să cîrrte lăudînd pe bunul re­ge si fericirea poporului său.m­a ajuns din urmă. prezentîndu­mi. apropiată şi foarte puţin populată. din care nu mai poate ţîşni nici o pică­tură de apă. cu un singur gest. şi sări din trăsură pe partea cealaltă. ce « 42 •l n­aş fi dat atunci pentru o umbră ! Am fost silii să mă ascund în fundul trăsurii^copleşit de ru­şine. ma­gistraţii şi toate delegaţiile. Aşa cum am e atunci cînd te­am pierdut. Şi această scenă. şi făptura aceasta înaltă si delicată în­genunche ruşinată în faţa mea. care nu poate şi nu doreşte să pri­mească astfel de mărturii de devotament deoa­rece. Vai. dimpo­trivă. Trăsura se opri. fericirea şi iluziile amă­gitoare. Oare am îmbătrînit atît de mult ? Vai. caro­i în­sufleţea şi care ar putea să­l reîmprosoăje­ci­.. ne­am po­menit înconjuraţi de o mulţime gătită de săr­bătoare. L­ am chemat înapoi şi desfăcînd cutia ce­o aveam la îndemînă. dar oare păleau dina­intea uneia dintre ele. Bendel a venit să rnă ia. Dar forţa. De îndată ce casa a fost aranjată. Ne­ani continuat călătoria fără nici nu popas. căci nu voiam să mi se cunoască numele. Bendel îmi veni într­ajutor. fi nt1"1 dar care îmi mîngîiau auzul şi inima cu sunetul lor argintiu şi ameţitor. în povestirea mea. Acesta a risipit mulţi bani acolo. oferi. în orăşel. iar eu. Faptul acesta a trezit acelor oameni cumsecade gînduri ciudate. ca debutant pe scenă. am trecut graniţa şi munţii şi abia de partea cealaltă. tristă raţiune omenească ! încă o clipă din zbuciumul acelor timpuri.mîna frumoasei. i­am dat o coroană bo­gată bătută cu diamante. sări lingă mine şi pornirăm spre oraş în galopul cailor. m­am lăsat convins să ne oprim intr­o localitate balneară. amintirea duhului său viu.se petrecea în plin soare ! Fata stătea îngenuncheată la doi paşi de mine. dîrid relaţii vagi asupra nobilului ­străin pe care­l slujea. ar însemna să lovesc zadarnl. Cînta muzica. şi­au dat toată silinţa să ducă repede lu­crurile pînă la capăt. Am pornit la drum. nu puteam sări prăpastia oare ne despărţea. dar. jurîndu­i să nu mai fac prostii ci. destinată cîndva să împodobească fruntea frumoasei Fany. dragă prietene. m­am amorezat prosteşte de nişte ochi albaştri. Fata se desprinse din mijlocul priete­nelor.de o rară frumuseţe. Bendel luă din mîna fetei coroana desfinată mie şi puse în locul ei coroana de diamante. în faţa ei. să fiu pe viitor mai prevăzător. ra­am aruncat în braţele Iul. şi toată farsa aceasta vul­gară s­a transformat într­o batjocură. Aceasta este totul. pe o pernă de mătase o coroană împletită cu lauri.

iscoditor. Eu risipesc aurul în dreapta şi­n stînga . Dar nu aflasem încă ce însem­nau toate astea. Intr­un tîrziu apăru feaupurtînd pe cap o coroană. Am poruncit să se pună. pungaş. Bendel erâ'lrisT prietenirl_3mM33E3îner­edere:­ El se obişnuise să vadă că averile mele sînt inep­uizabile şi nu iscodea izvoarele lor. domnul inspector silvic. nevinovăţia şi graţia erau stăpîne. se arunca mereu aur poporului. cu voie bună. Ei­le cu totul surprinzător cu cîtă strălucire şi cu cît gust au fost aranjate toate. eram convins 47 ia necunoscutul rnă poate găsi oriunde. zglobiu. măcar un 'cuvînt. 44 tribuit şi el la această neînţelegere.. asupra bunei­credinţe a lui Ras­cal se adeverise : acesta furase în ajun cîţiva săculeţi de aur. Bendel îmi destăinui confidenţial că bănuiala pe care o avea mai de multă vreme. m­au slujit ieri cu credinţă. Dimpotrivă.drept cine eram luat. lumina atît de ingenios împărţită mă făceau să rnâ simt în siguranţă. Musafirii soseau şi­mi erau prezentaţi. Trebuie s­o mărturisesc ? Eram măgulit de ideea că am pu­tut fi luat. palid şi făţarnic nu ştia decît atît: că numai prin el aş putea scăpa de blestemul ce mă apăsa şi că­mi_erateamă de el. Ce puteam să fac? M­am mulţumit cu acest titlu şi clin acel moment arn rămas contele Petre. de aceea. drept cap în­coronat. Se înnoptase. că acestui fapt se datora marea bucu­rie a populaţiei care era încredinţată că regele se află în localitate. suiIeuTl meu nu tînjea decît după o singură fiinţă. că aghiotantul meu ar fi fost recunoscut şi că acesta ne­ar fi trădat pe amîndoi. bîlbîindu­mă. Acum măre­ţia. de ce nu i­aş da şi lui ? Şi el. Am trimis pe Rascal ' să iscodească prin oraş. N­am mai vorbit despre asta niciodată. s­a procedat greşit. . să onoreze această serbare primind demnitatea al cărei simbol o împodo­bea. Despre necunoscutul în haină gri. în două tipsii acoperite. o serbare sub pomii care umbreau locul din faţa casei mele. In dimineaţa următoare. Dar în faţa fetei stăteam ca un băieţaş dojenit şi nu eram în stare să bîigui nici . Seara. El l află că s­ar fi primit informaţii sigure cum că bunul rege al Prusiei ar călători prin ţară sub numele unui conte. în aşteptarea zilei făgăduite. şi să fie ofe­rite. care chiuia de bucurie. \ — Lasă­l în pace pe bietul păcătos. escroc. încît toţi erau siguri că­i voi ierta. i­am răs­puns eu. eu în­sumi trăiam ca într­o beţie plină de farmec.adunase dorind să mă vadă. Lumea îşi dădu seama însă că. în. vioi. umilul meu omagiu. toate perlele şi pietrele preţioase. să petrec o seară plăcută. iar eu el nicăieri şi. „domnule conte". ajutîndu­mi. Am rugat­o. cu profund respect. în numele reginei serbării. şi . " Toată această afacere i s­a părut ştrengarului de Rascal atît de hazlie. Fastul şi belşugul fără de margini. In acelaşi timp. cu toate că era unica pn privinţa aceasta. prin cuvinte dojenitoare. părinţii şi părînd că nu ştia că este cea mai frumoasă dintre toate. încetasem orice urmărire zadarnică. peste grilaj. să­i întărească în credinţa lor pe aceşti oameni cumsecade. Am reuşit să le spun bătrînilor multe lucruri plăcute şi măgulitoare. Puterea misterioasă a pungilor de auri ostenelile lui Bendel şi spiritul inventiv al luf Rascal au reuşit să învingă pînă şi timpul. ­în numai ciieva ore. încît a făcut tot posi­bilul ca. urrnîndu­şi sfioasă 1 Reminiscenţă dintr­o baladă ­de Schiller. Nu mai trebuia să­mi aduc aminte de nimic şi eram nevoit „să­mi laud ser­vitorii'' '. Rascal rămase primul . seara. pătrunzkidu­se cu atîta indiscreţie secretul meu . Mi­a făcut un raport foarte comic şi. Fericiţii părinţi credeau că fata era cople­şită de onoruri datorită meritelor lor. împre­ună cu frumuseţea. sub fereastra de unde eu aruncam o ploaie de galbeni de aur. mă ajuta să născocesc fel de fel de ocazii pentru a risipi aurul. cu soţia şi fiica lui. şi să se invite tot oraşul. întrucît doream să­mi păstrez cel mai strict incognito. chiar şi din greşeală. toate bijuteriile ce le mai aveam şi pe care le cumpărasem pentru a scăpa de povara aurului.' tovarăşelor e. mă rugă cu o privire mişcătoare să o scutesc . t sfîrşit.. peste această serbare ve­selă. Ruşinată. iar acest gest al contelui se transformă într­un fel de poruncă pentru ceilalţi invitaţi şi cu toţii s­au grăbit să­l imite cu plăcere. în calitatea mea de primul ei supus. Poporul striga „vivat". In mijlociii a­cestei' mulţimi vesele. văzîndu­mă bine dispus. i­am prezentat. Am dat ordin să se organizeze pentru a doua zi. 46 de joc şi tuturor doamnelor. Să se bucure şi el de această pradă. oraşul a fost luminat feeric. Mi­iau fost prezentaţi. mi­a mărturisit cum a mai con­ 1 In limba engleză Rascal înseamnă : şiret. în schimb toţi mă numeau. că totuşi eu mi­aş fi arătat supărarea atît de delicat si atît de îndurător.dintre servitori. dar mai ruşinat­ decît dînsa. ca şi ceilalţi servitori pe care i­ai adus. Nu se mai rostea cuvîntul „maiestate". supuşi şi respectuoşi.

pentru orice fieac. însă. iată vorbele ei! Ţi le transcriu aici : „Sini o fată slabă şi proastă şi. nespus de bun. cînd după prima ameţeală. drumul meu era numai către gradina consilierului silvic şi numai de dragul fetei : cad scopul vieţii mele era an stea penin: dm^­a. Uneori mă amăgeam sperînd că se apropie vizita necunoscutului în gri şi cu lacrimi în ochi mă încăpăţînam zadarnic să cred în întoarcerea sa. în fine. Părinţii fetei. judecîndu­mă cu asprime. Amîndoi erau încredinţaţi însă de dragostea mea curată. jn regiunea. pentru a­şi salva reputaţia. îl iubeau mult pe singurul lor copil. m­as urî dacă ai face­o. Da. nu­şi dădea seama cu ce merita atenţiile mele . Calculasem exact ziua cînd urma să­l revăd l pe acest tiran. deşi cam ştearsă. sub umbrele copacilor sau în salonul meu luminat feeric şi abil.. vreau să sper căi încă n­ai uitai cai dragostea! Te las să. omul fără umbră. într­ua an" şi eu credeam orbeşte în vorbele lui. Atît timp cît soarele strălucea. ' Vai. într­un cuvînt. Nul Tu 51 mi­ai dăruit o fericire nespus de mare. a fost ne­voit să dea din nou faliment şi să treacă munţii. Astfel. am scăpat de el. Iu­bea însă%ca o femeie. bun şi evlavios. Aceşti oameni cumse­cade. Din ziare se află. şi nu puteau face alt­ceva decît să se roage pentru copilul lor. ceva mai mult. uitîndu­se pe siner dăruindu­se aceluia care era totul pen­ Itru ea . după indicaţiile Iul. păzit de ochii de Argus ai lui Bendel. şi despre f . eram şi trebuia să rămîn rege. la mine acasă trăiam foarte modest şi retras. si încă unul din cei mai bogaţi clin cîţi există. taţii balneare nţL. că pretinsa călătorie a regelui Prusiei nu era decît un zvon neînsemnat. iubea cu adevărat. El intenţiona să se laude cu averea adunată şi­i veni chiar ideea să concureze cu mine. alteori juram să mă smulg de lîngă ea şi să fug. Uneori mă hotărâm să­.­jyiina s 49 era.coruj)ţ_jiceş. M­al in­văţat să te iubesc. | Eu însă —• ah ! ce clipe groaznice. mi­am venit în fire şi. să nu faci nici un sacrificiu pentru mine! Oh. Să nu renunţi la nimic . încît. Bendel. foarte curînd. nimeni n­avea voie să intre în camerele pe care le lo­cuiam. tot timpul.ngguşţor care dăduse faliment ca să facă avere.de azi. Reuşisem să pun stăpînire pe toate gîndurile acestei fiinţe care. care se bucura de stima tutu­ror şi care arunca pe pămînt o umbră lată. nu ştiau ce atitudine să ia. pentru că te iubesc mai mult decît orice pe lume. Am în faţă ­6 scrisoare de la Mina de pe timpul acela. Mama era destul de vanitoasă pentru ia se gîndi la posibilitatea unei căsătorii şi lucra în acest scop. Vai l tu eşti bun. oameni" în vîrstă. Doamne. mi­am dat seama că eu. stăteam închis în casă cu Bendel pretextînd că „domnul conte lucrează în cabinetul său". Sur­prinşi de dragostea aceasta neaşteptată. Numai că nu se ştia prea bine care rege eram.gpa— la moară! T Cu tot fastul regesc si risipa cu care cuceream pe oricine.. Dar eu. cu toată puterea tinerească a unei inimi nevinovate. într­adevăr. Lumea nu a avut niciodată prilejul să se plîngă de lipsă de monarhi.Fastul serbării şi felul meu de a mă purta i­au făcut pe credulii locuitori ai oraşului să rămînă cîtva timp la credinţa lor greşită. ghiceau la întîmplare că aş îi cînd un rege. Cînd ieşeam la plimbare. In afară de Bendel. un copil vrednic de dragoste. Această părere putea fi justificată prin numeroşii curieri pe care îi trimiteam şi îi primeam. Am dezlegat săculeţul de aur şi după scurt timp l­am adus pe bietul negustor în aşa hal.. dar între timp. buni şi onora­bili. căci el spusese : „. dar să nu mă înţelegi greşit. bune: me:i Chamisso. secăJMJn_§i_hlii]ml_l£^a"'­ d at . alteori izbucneam în lacrimi şi împreună cu Bendel aranjam cum s­o văd seara în grădina consilierului.întce­l rago­N g'eMi cu mintea ta o mulţime de lucruri. din toată inima. Luasem hotărîrea să fiu cît mai pru~­( dent cu putinţa. cînd altul._jn^pr. groaznice ! dar oare totuşi merită să fie retrăite — am plîns adesea la pieptul lui Bendel. • aceea.t4nger şi dintr­un ticălos egoism "am coborît pînă lia mine şi am mînjit acest suflet curat. el aparţine lumii' întregi.i mărturisesc totul. Voi fi minară să aud mereu despre el. şi fata îl iubeşte. şi asta cu atît mai puţin în zilele noastre. Intr­o bună zi apăru printre vizitatorii locali­. îmi închi­pui că n­ai să vrei să faci vreun rău unei biete fete ca mine. Pleacă! Inii cunosc soarta: contele Petre nu este al meu. Nu primeam musafiri decît­ seara. ea răsplătea iubirea cu iubire. în modestia ei. care nu văzuseră în viaţa lor un cap în­coronat.^De altfel. Nici prin vis nu le­ar fi trecut că nobilul conte Petre s­ar gîndi la fata lor şi iată că el o iubeşte ba. am. contele Petre rămînea mereu ceea' ce era. Dar mintea sănătoasă a bătrînului nu dădea crezare unor astfel de pla­nuri deşănţate.

dar extrem de nenorecit. să ceară informaţii.t i n irita a­ceste cuvinte. un fel de cap încoronat proscris. procedeu ce­l mai întrebuinţasem cu el şi altă dată deoarece. că nu sî«i Afrtt an om bogat. sini supărată pe tine că poţi uita din pricina unei fete prostule chemarea pe c­are o ai. nu putea veni în ajutorul logodnicului fiicei sale. ah! atît de fericită.aptele. copilă dragă. Vezi. Mama veni şi dînsa. nimeni.sc ast­fel.grea urgie . îmi aruncasem pe umeri o pelerină largă . retrage­ţi cu­vintele acestea nesăbuite. în caz contrar. — Copilă dragă. Vedeam cum luna apărea la orizont. care au scăpat de pe buzele tale ! Cunoşti tu nenorocirea mea ? Cunoşti tu blestemul meu ? Ştii tu cine 53 62 este iubitul tău ? Nu vezi cum mă zbucium şi păstrez mereu un secret faţă de tine ? Ea căzu la picioarele mele. ca. In seara următoare m­am dus din nou în gră­dina consilierului silvic. nu era atît de zeloasă în ceea ce priveşte onoarea de­a sta de vorbă cu domnul conte. l­a idolatrizat acolo. iar imaginaţia ei îi zugrăvea iubitul în culorile cele mai strălucitoare. cu lumea l­a adorat aici. I­am spus ca intenţionez să mă stabilesc în această regiune unde se pare că' sînt iubit şi că doresc să duc o viaţă lipsită de griji. deoarece nu vreau să te neno­rocesc. şi îşi repetă. ca să­ţi pot ajuta s­o porţi. cum era firesc. Pleacă! altfel aceste gînduri mă vor neferici pe mine. cpasă un laiă. în prima zi a lunii viitoare. i­am declarat că am intenţia să cer mîna fetei" sale.poate schimba şi hotărî soarta mea. N­am împletit eu oare. Faptul că îi dădeam astfel de ocupaţii. Consilierului silvic. Ah ! era atît de duioasă şi atît de bună ! S­ar fi jertfit bucuroasă ca să­mi răscumpere chiar şi numai o singură lacrimă. îmi vorbi despre zestrea. Mina plînse îndelung pentru nenorocirea mea. oare intrase tocmai atunci. să cumpănească. Mă îm­brăţişa. trebuie să mărturisesc. o ramură de măslin si un mugure de trandafir. mai bine ca un tată. I­am mulţu­mit că mi­a amintit toate acestea. Timpul vizitei mele trecuse. Dar eu nu puteam să prelungesc vizita nici măcar cu un minut. îmi trăsesem bine pălăria pe ochi şi. Ascunzindu­şi capul la pieptul meu. jurînd. Biata mamă. căci pretutindeni i­o luase înaintd ij". mă îndreptam spre ea. plîngînd în ho­hote. Rămîi în inima mea. Bănuia că aş fi un fel de prinţ lovit de­ o . nebuneşti. nesfîrşit de fericită. singurul secret dintre ea şi mine. iubitule. Fericiţii oameni mă ru­gară să mai rămîn în mijlocul lor. I­am explicat că er. — Dacă soarta ta va fi mai bună. ea începu să plîngă. nu era în fond decît un şiretlic nevinovat pentru a­l în­depărta. leagă­mă de ne­norocirea ta. ^ăni2 nu reuşi să cum­pere pămirîhnT^ecîrin valoare de cîteva sute de mii de taleri.­ . Fixasem acea­stă dată deoarece pînă atunci urma să se în­tîmple ceva care ar fi putut schimba soarta mea. Era totuşi departe de a înţelege tot ceea ce voiam să spun.trebuie să aibă îndoieli. dar regretă imediat că nu se putuse stăpîni. Şi deodată îşi aminti că . fiind şi puţin oam surdă. Cum ridică . ultima zi a lunii viitoare . va trebui să mor. care prin tine sînt. Nu­ţi voi cere niciodată ni­mic. nu >int acela drept care mă ia lumea. auzind aceste cuvinte din gura contelui Petre. i­am spus : ­ Mina.­ A am nădejdea să­l pot înlătura şi ca gin aş putea­o tîrî şi pe ea în pfăpa care era singura lumină. lui. O dată. L­ am rugat să cumpere pe numele fiicei sale cele mai frumoase moşii care erau de vînzare în regiune. într­o astfel de împrejurare. Pentru tine aş mur: cil: se poate de fericită l" Iţi poţi închipui cum mi­au sn'e::H. spunînd pretu­tindeni că cel care plăteşte sînt eu. şi în coroana pe care ţi­am ojerii­ o 9 Te port în inimă. că blestem care ar trebui să rămină. nn­ii jie teamă să mă părăseşti. despre asigurarea şi despre viitorul copilului său drag. lasă­mă doar să aflu si eu. astfel îmbrăcat. cind mă ginde. singura pe t?i gura frumuseţe a vieţii mele — este veninul cu care m­aş otrăvi zilnic. Dar dacă vei fi nenorocit.\rece rmu Singurul serici «». mă cam deranja. in viaţa io. Bietul om se sperie. rugămintea. 54 A avut însă mult de lucru.

. veni noaptea. cer să­mi daţi drumul din serviciu ! Trebuia să întorc foaia. mă ridicai de pe scaun. Bendel. încremenit. făcu o mişcare involuntară. îmi făcu un semn . as­teptînd ora douăsprezece. Se făcu ziuă. Miezul nopţii bata. O'e'e se tîrau cu paşi grei. ~ Ce vrei. A doua zi. Sufletul meu se întuneca din ce în ce mai tare . apoi.. Era Rascal. si nimeni nu apăru. dar mai prudent decît mine. Consilierul se plimba de colo pînă colo ţinînd în mînă o foaie de hîrtie. S^r« ziuă. Am intrat în umbrarul întunecos. — Dar.. sau îmi arătaţi umbra. căzui pe pat vârsîm. veni prazul . Veni şi ajunul. sau îmi daţi drumul !. speranţa mea se risipea . m­am hotărît în sfîrşit să­m! ţin cuvîn'1'ut'clat şi să apar în grădina consilierului ca un criminal în faţa judecătorilor săi. număram secundele şi minutele pe oare le sim­ţeam ca pe nişte înţepături de pumnal în inimă. Bunul Ben­del î! încredinţa că dacă astfel de cuvinte ar ajunge la urechile mele şi­ar pierde cu siguranţă un serviciu atît de bun. Ple­cai. care nu voieşte să slujească pe cineva fără umbră. am deschis uşa cu putere si m­am repezit La Rascal.p. umplusem citeva lăzi cu aur. De atunci o găseam adesea plîngînd. sortit să rămin ţa' fără umbră... Oftînd amarnic şi cu moartea în suflet.v prezece.frumoasă ca prima zăpadă* care sărută florile de toamnă şi care se preface. Am rămas cu Bendel. numai bieţii părinţi pluteau într­o fericire neţărmurită­Ziua mult aşteptată se apropia posomorită şi ameninţătoare ca nişte nori prevestitori de fur­tună.. aşa că. vreau să vă rog foarte res­pectuos să­mi arătaţi şi mie măcar o dată umbra dumneavoastră. Mina şejlea. Am retrăit atunci amintirea acelei nopţi îngrozitoare cînd apărusem în lumina lunii fără umbră. Cu ochii aţintiţi la minutarele ceasorn. Abia mai puteam respira. Ea era fata pe care o văzusercuJDar oare mă recunoscuse de data aceasta ? Stătea liniştită şi gînditoare . Tresăream la fiecare zgomot. ticăloşiile ? El se retrase doi paşi şi­mi răspunse foarteA cains : ­ Domnule conte. Cum îndrăzneşte o slugă ­sa se poarte in felul acesta cu stăpînul ? 57 Mi­a tăiat vorba foarte liniştit: ­ Un servitor poate îi un om cinstit. palid şi tremurînd. de plumb . cînd am fost tre­zit de un violent schimb de cuvinte.:n:!ui. nemaiputînd spera nimic. ? El a continuat pe acelaşi ton: — Sînt oameni care pretind că nu aţi avea umbră . îmi fu aruncat la picioare. A trecut cam mult pîuă ce mi­am recăpătat graiul. M­ai r. Bendel se împotrivea cuiva. prudenţă. oare îmi purta numele. dragul meu Rascal. am recurs atunci la aurul cu care poţi cumpăra totul.. ceasornicul băii: ":. îmbrăcat ia repezeală. în apă amară. dar si acesta îşi pierduse puterea . Am tras cu urechea. cine ţi­a băgat în ' cap astfel de idei prosteşti ? Cum îţi închipui. minutarele 'nainţau. abia stăpînindu­şi agitaţia. lacrimi fără sfîrsit. şi stăruia să pătrundă la mkie. eu simţeam pe piept o 55 povară îngrozitoare . uitîndu­mă după el. care striga cu obrăznicie că el nu primeşte ordine de la unul care era egalul său. 56 V Era încă destul de devreme. fluierînd. mă dobori un somn zbuciumat. Rascal îl ameninţă că dacă­l va mai împiedica să ajungă la mine avea să­l lovească. veni seara.ochii să mă privească. ea se aruncă plîngînd liniştită la pieptul meu. Mama mă întîmpină fericită şi fără nici o umbră de bă* 68 nuială.. care voia să intre în camera mea. Drumul pînă la locul unde mă invită să­l urmez ducea printr­o parte . — De la un om fără umbră nu primesc nimic ! îmi întoarse spatele şi punîndu­şi pălăria în cap plecă agale. unde eram aşteptat. . Trecură şi uţtimele minute ale ultimei ore şi tot nu iapăru aimerti Ceasul bătu în sfîrsit de douăsprezece ori şi ••:­. trebuia să cer mîna iubitei. care venea din anticameră.ali4ă~şi. nemişcat. e un soare atît de frumos afară i M­am simţit lovit ca de trăsnet. roşindu­se şi pălind la faţă rfrid pe rînd. Se apropie de mine şi mă pdfti să­ mi vorbească între patru ochi.

mi se părea că. spre nenorocirea lor. . 60 transformată in |vor de zeiţa Diana. cu atîta grosolănie.. Dumneavoastră cereţi mîna fiicei mele . v­o spun deschis.. care v­a trădat şi cere acum în căsătorie pe logodnica dumneavoastră. se uită pe hîrtia pe care o ţinea în mînă şi mă întrebă privindu­mă ţintă : ­ Este adevărat. ­ Un om — continuă el — foarte înzestrat şi de un distins caracter.. . domnule conte. Se poate trăi şi fără ea şi" nu înţeleg de ce trebuie să facem atîta scandal din cauza ei. 62 . care ­­ adăugă violent bătrînul — şî. Eu mi­am pierdut cumpătul în aşa chip în­cît am început aproape să aiurez : ­ La urma urmei. încît i­a făcut o gaură mare.a pierdut umbra ! ~4 Ah ! Am presimţit ! Am presimţit ! se tîn­gui'Mina. Avea drep­tate. căzui fără glas pe un scaun. — Căci în definitiv ceea ce s­a pierdut se poate găsi. Dacă după aceste trei zile . urmă o tăcere apăsătoare pe care nici buna mamă nu îndrăzni s­o întrerupă. iar la apropierea mea. ­ Un bădăran mi­a călcat­o mai deunăzi. stă foarte bine în . veţi fi bintvenit. asta o fac şi alţii. Nemaifiind sub ocrotirea lui Bendel. se închide pă­mîntii!. spumega vijelios. In tot acest timp. Simţeam însă eu însumi că aceste cuvinte nu au nici un temei. domnule.PlLJsLascaJ. Consilierul aştepta un răspuns. a patra zi fata mea va fi soţia altuia. Nu ştiu cît a durat rătăcirea aceasta. Dacă nu. se strînse şi mai tare lîngă maică­sa care­mi făcu un semn discret să mă retrag. ştiam de mult că nu are umbră ! 59 Şi se aruncă în braţele m'amei care. cu paşi mari. Trebuia s­o primesc încă de ieri. e tocmai bun de spînzurat. cu mîna dreaptă. O sudoare rece îmi siruia de pe frunte şi din piept îmi ieşea un geamăt surd . răspunse con­silierul. Da. Vă dau un termen de trei zile. Bătrînul se repezi furios la mine : ­ Mărturisiţi­mi. domnule. l care părea că fugise după mine. în mine încolţea parcă nebunia. căci cu bani se poate face orice. îmi spuse • imediat : ­ M­am anunţat pentru astăzi. Era omul în haina cenuşie. foarte bine. aşa că am tăcut. veţi fi bine primit şi totul vi se va părea o simplă glumă. ciitreie­ rai ca un nebun păduri şi cîmpii. dar nu înainte de adăugat : i Nimfă din Mitologia greacă.însorită a grădinii.\ ^PftWIrrFtSutffîScîC ca trezit din somn. cumpăraţi­vă umbra'. ca jymtyizaj. hohotind de plîns. Am vrut să încerc să mai adresez fetei un cuvînt.. Am plecat clătinîndu­mă . Ascultaţi­mi sfatul : ras­ . o umbră nu este decit o umbră. fără ca el să­mi fi spus ceva . în urma mea. dar dumnea­voastră nu aţi putut aştepta termenul. Totuşi. că un oare­care Peter Schlemihl nu vă este necunoscut ? Eu nu am răspuns nimic. Mina însă se prefăcuse. speriata. si mai pretin­deţi că o iubiţi. îl ţinuse ascuns. î] _jajj__oeseama mea .— Nu. domnule conte. ­ Bine. atît pe ea cît şi pe noi . ­ Astăzi era ziua anunţată ? Am făcut încă o dată socoteala. — Şi dumneavoastră ­ ­ reluă consilierul în culmea mîniei — nu aţi ezitat s­o înşelaţi cu ne­ruşinare. în mijlocul unui cîmp însorit. în care timp să binevoiţi să vă căutaţi umbra. care vă stă din nou la dis­ \ poziţie şi întorceţi­vă imediat acasă în parcul \ consilierului . o strîngea convulsiv la piept şi îi reproşa secretul acesta pe care. în­tr­un izvor de lacrimi care la sunetul glasului meu curgea şi mai îmbelşugat. dar de­odată. consilierul continua să se plimbe agitat pe alee. omul acela ? — . am simţit l că mă trage cineva de mînecă. săculeţul de la piept. nimic nu este pierdut. dar ea. Greşisem de fiecare dată cu o zi. M­am oprit şi m­am uitat înapoi. El îmi ghici intenţia şi se dădu înapoi cu doi pas. Ca părinte eu am datoria să mă îngrijesc de soarta copilei mele. deşi aţi adus­o în starea aceasta? Priviţi­o cum plînge şi cum se zbate ! E groaz­nic ! groaznic !. Se opri brusc în faţa mea. veţi apare cu o umbră bine potrivită. acum se află la reparat. mărturisiţi­mi cum v­aţi pierdut umbra ? Eram silit să recurg la o nouă minciună.. — Şi dacă aş fi chiar eu. Am căutat.

pe această putere galvanică. Dar. contra semnăturii cerute. — Aşa. între mine şi iubita mea. Intre timp. jos : Pe­ * ter Schlemihl. un fel de învăţat. adică um­\ bra domniei voastre. aşa ­­ repetă el — să chibzuiţi? Şi izbucni într­un hohot de rîs. acum. la care mă invitaţi. dom­nule ? l­am întrebat eu. aceasta din urmă dîndu­i. şi care nu are pe lume altă plăcere decît micile sale experienţe. cu ajutorul căreia puieţi obţine mîna iubitei si îndeplinirea tuturor do­rinţelor. Nu se vede ? Un biet om. Cînd după atîta timp am revăzut biata mea umbră supusă unui serviciu atît de înjositor. fiindcă nu se poate altfel. vă rog. deci nu semnez nimic ! Din propunerea pe care mi­o faceţi.monsieur Schlemihl. Apoi zise : — In»­găduiti­mi. — Domnul meu. de asemenea. dacă vreţi. un preţ real. Eu continuai : — Atunci. pe rapeastă activitate polarizatoare. că res­pingeţi cu încăpăţînare (tîrgw pe care vi l­am propus în mod prietenesoTotuşi. Hin c___ ee­mi curgea din mînă. ' l — Dar. Nu s­ar putea oare să anulăm contractul ? El dădu din cap în semn de dezaprobare şi se posomori.. din pricina unei înţe pături de spin şi mi­o întinse. o întinse în soare la picioarele sale în aşa fel încît el se găsea. Gîn­dul de­a vedea pe vrajjjj»w4­­acesta viclean şi urîcios. Şi de ce nu ? — Mi se pare că trebuie să chibzuiesc bine înainte de a­mi da sufletul în schimbul umbrei. cine sînteţi dumneavoastră. Sau poate preferaţi să aruncaţi acest copil în braţele netrebnicului de Ras'cal ? Hai­ / deti. ci le păstrez cu toată grija şi cinstea cuvenită . mirat. — Nu ? zise el mirat. un doctoraş care drept mulţumire primeşte pentru serviciile sale numai vorbe de ocară. v­am vîndut umbra contra acestei pungi — fără îndoială minunată — fapt pe care l­am regretat amarnic. o pictură. Trebuie să mărturisesc că mă simţeam ex­trem de umilit văzîndu­mă iuat în rîs de ră're 64 omul acela. cînd pe necunoscut. să­mi răscumpăr umbra. cu rîsul său batjocoritor. răspunse el. Socoteam că tot ce mi se întîmpla îmi era sortit. i­am spus : . păstraţi­l. după despărţirea sa naturală de trup". domnul meu . întorcîndu­mă către el. Apropos. Aici. aruncînd­o cu îndemînare. — Ce importanţă are. să ne despărţim. mai mult decît toate principiile şi prejudecăţile. oricît de necesară mi­ar fi fost. nici chiar în schimbul umbrei . nu vreau să vă mai vînd nimic. Scuzaţi­mă deci şi. vă împrumtitf5jj>£!>care v^ ­ace r'e" j văzut ­­ necunoscutul. îl uram din toată inima şi cred că ura aceasta mă reţinea. iscăliţi o data. Pe un pergament erau următoarele cuvinte : „Subsemnatul las moştenire deţinătorului acestui bilet. un amator care să vrea să dea k p e acest X. între două umbre : a lui şi a mea. ascultare şi urmîn­du­i toate mişcările. la dreapta. după moarte ? Fiţi mulţumit că aţi găsit. tocmai acum cînd din pricina ei mă aflam la strîmtoare. în orice caz pe l acest lucru fără sens.rnîinile dumneavoastră. îmi făcea sîngele să clocotească de furie. Scoase imediat din buzunar umbra mea şi. însăşi ideea de a face drumul propus în tovărăşia lui îmi era nesuferită. am simţit că mi se rupe inima de durere şi am început să plîng cu . II priveam ţintă. că nenorocirea mea era ceva de neînlăturat şi. o să vă fac să­l vedeţi chiar acum. dar aşa ceva nu semnez. va fi mai veselă pentru dumneavoastră decît pentru mine. El continuă : — Drept amintire. Fiţi atît de bun şi iscăliţi­mi biletul acesta. între două inimi zdrobite. poate voi fi mai norocos" altădata~™La revedere şi pe curînd. la mine ele se află în mîini bune. daţi­mi voie să vă arăt că nu las să se mucegăiască lucrurile cumpărate. sufletul meu. el culesese în vîrful unei peniţe noi. fecoase ceva din buzu­j nar ­­ şi vom da o raită prin grădina consilier ' ' rului fără să fim zăriţi. Iată.______________ Priveam încremenit de mirare cînd înscrisul. vă cer numai o bagatelă. acum în timpul vieţii. o întrebare : ce fel de marfă este acest suflet al dumneavoastră ? L­aţi vă­zut vreodată ? Şi ce vreţi să faceţi cu el. Am clătinat din cap. spunînd • 63 l — Iertaţi­mâ. C* ­ Pcter SchlenulU — îmi parc rău. re­zultă că această călătorie nevăzută.

horcăind ta de moarte. ca o fiară hăituită. domnule . făcîndu­l să simtă puterea braţului său vîrjos. văzut silit să . nu altceva. dar hidoasa„ nălucă nu­mi dădea pace. Ziua se scurse repede. în lumina soarelui. căci acum îmi plăcea să mă bucui de razele lui. / Mă gîndeam că dacă reuşeam să calc pe urmele' ei. în a cărei întunecime aş îi pier­dut­o cu siguranţă. M­am repezit ca un leu asupra prăzii. se hotărî pe loc să­mi redea preţiosul meu avut. Drept răspuns. Acest su­flet credincios. după ce atîta vreme le dusesem l'ipsa. i­am întors spatele şi i­am făcut semn să plece. ca şi cum ar fi fost obişnuit cu un astfel de tratament. 67 VI Rămînînd singur în pustietatea aceea. Pe nisipul însorit însă am ză­rit alunecînd o umbră care avea multă asemă­nare cu a mea şi care se plimba singură. gata să fug dar n am văzut pe nimeni. Dar de cum m am mişcat. un zgomot uşor mă făcu să tresar. s­ar fi obişnui!. 70 . se năpusti la omul în gri şi fără prea multe înflorituri. îmi făcui culcuşul sub un pom. îşi în­covoie umerii şi spinarea şi­şi continuă liniştit drumul peste cîmp. Totu­şi.încep o. după fugarul acesta sprinten. dar fiindcă nu înţelegea să tărăgăneze nici măcar lucrurile delicate. mi­am lăsat lacrimile să curgă în voie. m­am pomenit lungit la pămînt. Deodată întreaga întîmplare mi se păru foarte firească. Rămăsei iarăşi ca si mai înainte. spaima îmi străbătu inima. după cum v­am spus : numai cu o singură tră­sătură de condei. udînd pămîntul cu lacrimi mereu împrospătate. Odiosul bătrîn însă era mîndru de prada sa şi mi­a re­cu neruşinare propunerea : încă mai puteţi avea umbra. 66 La_crimiîe îmi curgeau şi mai năvalnice. văzîndu­mă plîngînd şi zârin­du­mi umbra ­ ­ care se putea recunoaşte cu uşurinţă ­­în stăpinirea misteriosului necunos­cut. umbra a luat­q la fugă. cu timpul. ducînd cu sine umbra şi cre­dincioasa mea slugă. Nu vedeam însă nici o dezlegare pentru nefericita mea soartă. Cînd încer­cam să rechem în minte chipul Minei.. pînă ce s­a pierdut în de­părtare. pînă ce mă prăbu­ • şeam fără suflare. înţre_noi___se_ aş_ezajTumai_­decît umbra lui RascaT. era peste puterile mele să mai gîndesc sau să mai pricep ceva. Dintr­un salt. sosi tocmai în momentul acela.spaimâ am vrut să apuc cu braţele pe cel ce mă lovea. îi porunci de mai multe ori să­mi restituie umbra. Am petrecut astfel treizile zbuciumate.nevă­zut îfni trăgea cele mai groaznice lovituri ce primise cineva vreodată. Necunoscutul. Cîştigam distanţă văzînd cu ochii si mă apropiam din ce în ce mai mult de ea. M­am uitat în jur. otrava pe care mi­o turnase peste răni misteriosul necunoscut. îmi acoperearn fata şi o luam la fugă peste cîmpuri. In dimineaţa celeiaea patra zile. si am văzut sub mine un om pe carc­l ţineam. îngrijorat. cu o singură trăsătură de condei o mai puteţi salva jpe biata Mina din ghearele ticălosului aceluia. Şi toate acestea pentru o umbră ! O umbră. palid si înlăcrimat. mă găseam pe o întindere nisipoasă şi scăldată în soare şi şedeam pe nişte sfărîmîturi de stînci. Bendel care. nici o ieşire. In clipa aceea s­a trezit în mine o dorinţă puternică. zburam. pe care aş fi putut­o răscumpăra cu o trăsătură de condei ! M­am gîndit mult la oferta aceea ciu­dată si la refuzul meu. Multă vreme încă am au­zit zgomotul înăbuşit al loviturilor răsunînd peste cîmpia pustie. ca să pun mîna pe ea . dar dorinţa mea era mai tare . îmi potolisem foamea cu fructe sălbatice. în aşa fel încît să­mi vină la picioare. Cuprins de . Nu voiam să mă reîntorc întfe oamenii de care fugeam cu groază. Căci numai ghidul de a ieşi din situaţia groaznică în care mă aflam. şi mă fugărea. îmi dădea parcă aripi la picioare.şi el îmi apărea minunat. Deodată. lăsă capul în jos. obraznică şi batjocori­toare. Nă­pustindu­mă.­M­am. Inima mea se hrănea liniştită cu propria sa des­perare. Deodată umbra se opri şi se întoarse spre mine. dar m­am lovit pe neaştep­tate de un corp tare. fapt care mă bucura. cu forţa. Am simţit că cineva.strîns îmbrăţişat. dacă nu putea altfel. nici o speranţă şi sorbeam cu o sete neistovită. Atunci. iar setea cu apa unui rin de munte care curgea prin apropiere. însă. în care mă auzeam eu însumi. Eram complet nedume­rit .hohote. se luase după urmele mele. ca şi cftnd şi­ar fi pierdut stăpînul. numai cu nenorocirea mea. ar fi 69 rămas ataşată de mine şi. ridică ciomagul şi ţinîndu­se după el. Bendel îmi pierduse urma. Bendel. Umbră — mi­am spus eu — îţi cauţi stăpînul ? Vreau eu să­ţi fiu stăpîn . Dîndu­mi seama de acest fapt. şi am sărit să pun mîna pe ea. îi porunci să­mi restituie nu­maidecît umbra. Omul acesta purtase fără îndoială. trebuia s­o ajung. Umbra se îndrepta către o pădure care se vedea în depărtare. necunoscutul în­toarse spatele bietului băiat şi plecă. aşa cum îl văzusem ultima oară. Cînd veni noaptea. goană despe­rată. Răcoa­rea dimineţii m­a trezit dintr­un somn greu. uşurînchwni biata inimă de povara ce o apăsa.

Dumneavoastră sînteţi un om prea cinstit ca să refuzaţi să mi­o restituiţi. poi logodnica — încă nu e prea tîrziu ­­ iar pe Rascal îl vom lăsa să se bălăbănească în spîn­zurătoare.posibilitatea şi dorinţa de­a in­tra clin nou printre oameni. ­ Ce face Mina ? ­ Plînge. în boschetul conte­ lui Petre nu era nimeni. cele două umbre : a mea si a lui.bind diabolic. Nu voiam însă să rr!a i ascult şi mi­am continuat fuga. Vorbeau despre mine. o face pînă la j urmă de nevoie. am văzut la picioarele mele întinzîndu­se orăşelul. uşa se deschise şi consilierul apăru cu nişte hîrtii în mînă. el se aplecă prieteneşte la urechea mea şi­mi şopti : ­ Va să zică aţi primit totuşi invitaţia mea si acum iată­ne pe amîndoi sub aceeaşi glugă. căci aveam s­o văd pe Mina. Cel puţin aşa mi s­a părut atunci că s­au petrecut lucrurile. Grădina era pustie. decît cele de pînă atunci. La picioarele Indi­vîd. eşti prea crud cu propriul tău copil . în cădere. Omul se ridică în grabă şi se uită în jur să vadă pe fericitul său învingător.ut s­o dai atît de repede altuia ? . ­ Ce copil prost ! Tot nu mai poate schimba nimic cu plînsul. — Trebuie să recunoaşteţi ­­ continuă el — că o astfel de glugă este mult mai comodă : ea nu face nevăzut numai omul ci şi umbra sa. pri­ \ vindu­mă şi zîm. Mă acoperise şi pe mine cu gluga fermecată. îneîi consi­lierul se uită să vadă cine rîde. Cînd se încredinţa că dispărusem fără urmă.sa pe care îşi dădea toată silinţa s­o zărească. Eu împietrisem. iar ochii mi s­au umplut din nou. Nu ştiam însă unde mă aflam şi pentru a putea să mă orientez. Un dor nebun mă îndemna să cobor va­lea şi să apuc pe cărarea cea mai scurtă.a uita cit mai repede. Am înaintat puţin şi mi s­a părut că disting un zgomot de paşi alături de mine. Sim­ţeam cum mi se învăluie capul într­un fel de ceaţă. ale cărui ge­mete îngrozitoare mi­au răsunat multă vreme în urechi. fără umbră cum eram nu mai puteam fi Văzut. pre­cum şi alte umbre pe care ie ia cu el. Aşa că azi am iarăşi două umbre cu mine. Şi astfel îţi vei lua îna­. Eu încă sper că pînă la sfîrsit 'vei răscumpăra umbra. cîştigasem prin luptă o comoară şi o dată cu ea. Vă asigur că v­am împrumutat­ o din toată inimă. njungînd în faţa • . Şi­ţi mai dau şi gluga pe deasupra. ceea ce nu e mare lucru. în vreme ce consilierul se plimba cu hîrtiile în umbra teiului. Am avut impresia că şi spiriduşul nevăzut se aşe­zase pe bancă lîngă mine. M­am uitat în jur şi ce crezi că am văzut? Omul cu haina cenuşie stătea lîngă mine. Au­zeam parcă ecoul unui rîs/ M­am cutremurat şi am aruncat o privire în jur. . totuşi.alături. căci nu observase '"şl n­avea de unde să bănuiască că eu nu aveam umbră. începu să rida din nou. Aveam destule pre­texte ca să­rni scuz chiar faţă de mine însumi ticăloşia pe care o făcusem. în faţa uşii de la intrare. destul de repede. îmi luai tălpăşiţa fără să mai pri­vesc îndărăt la nefericitul acela. o scăpase din cap. pentru a mă încredinţa eu însumi de cele ce­ mi spusese nesuferitul necunoscut. ­ Nu uita. cum ai pur. nu mi­am greşit ţinta. căci fringhii sînt destule. Eu însă. Era încă devreme. E bine aşa ! Foarte bine ! Acum. M­am uitat de jur împrejur şi am descoperit. Ardeam de dorinţa să mă duc în grădina consilierului. începu să­şi smulgă părul din cap deznădăj­duit.! ­ Desigur ca nu . iar acum. şi pentru . m­am urcat pe colina cea mai înaltă." 73 Mi­o luă fără ca eu să mă opun. dragul meu. o băgă în buzunar si rîse de mine atît de tare. M­am aşezat cu teamă pe o bancă la soare. N­am zării pe nimeni. Am trecut nevăzut pe lîngă nişte ţărani care veneau de la oraş. nici umbra . în bună înţelegere. precum si grădina con­silierului.gluga fermecată care îl făcuse nevăzut numai P j ei dar nu şi umbra lui. Nu trebuie să­mi mul­ţumiţi. dar pe tot în­tinsul cîmpiei însorite nu putu zări nici omul. rîzînd batjocoritor Cheia se­învîrti în broască. Inima îmi bătea cu putere. despre Ras­cal si despre consilier. umbra glu­gii nevăzute. Auzeam acum zgomotul acela din c? în 72 ce mai lămurit. Am intrat în grădină cu inima strînsă. Şi necunoscutul îmi" flutura pe sub nas contractul cu care mă îm­biase­ şi pe care îl ţinea în mînă. Am cutreierat aleile cunoscute. Am pus­o pe cap şi aşa. Schlemihl : ceea ce omul rm vrea pa facă de bunăvoie la început. M­am repezit asupr? ei si. de data asta. \"u se vedea însă nimic. Din vîrful ei. In grădină apăru atunci mama fetei şi îriire' cei doi bătrîni începu o conversatn.ului stăteau . dar de altfel de lacrimi.:­cuinţei. daţi­mi înapoi gluga fermecată•­­­mt~ff*a­r"aveţi v nevoie de ea. Crezul că m­a înşelat au­zul.

Mina. înţeleg prea bine. lacrimile copilăreşti îi vor seca şi durerea ei de acum îi va apărea ca un vis lirît şi ne va mulţumi nouă şi bunului Dumnezeu. Se aşeză în­tr­un fotoliu. şi tatăl luă loc pe un scaun de alături. dragă. pregătit anume pentru ea.. un om onorabil care.. Lasă­l pe tatăl tău care te iubeşte. şi să­ţi aline durerea. inimioara mea. Vei fi cuminte si nu­l vei supăra pe bătrînul tău iată. chiar l dacă nu este prinţ. care se apropie. Acum recunoşti şi tu că lucrurile s­au schimbat. In xa. puţin înainte de­a sosi eu. înainte de­ai fi descoperit murdara lui înşelătorie ! Vezi tu. în timp ce ea plîngea si mai nestăpînită.. 7? VIÎ Judecă­mă cum vrei. sîngele începu să­mi curgă şi el mă întrebă : — Sînge roşu. crezi tu că se va găsi aşa de curînd o partidă atît de strălucitoare ca domnul Rascal ? Ştii tu ce avere are domnul Rascal ? Are moşii în valoare de şase milioane. un bărbat care te va face fericită. să­ţi poarte de grijă. ­ Trebuie să fi furat ţâre mult ! ­Ce lei de vorbă­i asta ! A economisii ca un om cuminte. de ei..— Nn. dar. dar după vîlv'a făcută de întîmplarea ne­fericită cu aventurierul acela. să nu crezi că eram atît de josnic în­cît să consider prea scump preţul care mi s­ar fi cerut sau să fiu mai zgîrcit cu altceva decît am fost cu aurul. Mina îşi pierdu cunoş­tinţa. Spune : nu­i aşa că primeşti ? Alina răspunse cu o voce tristă : — Eu nu mai am nici o voinţă. 1 Omul în haina cenjaşie mă privea rîzînd. fără nici o ipotecă şi plătite cu bani peşin. Eu însumi l­am iubit atîta vreme cît l­am crezut un nobil adevărat. acolo unde semănasem ruină şi unde se cerea fără întîrziere să aduc mîn­tuire. acolo unde altul risipea ca un nebun. ^lina. ţanţoş.. ­ Prostii ! Are oricum o umbră nepătată ! TF Ai dreptate.? Nu. Nu. bătrînul începu să­i vor­bească blînd : — Tu eşti copilul meu bun si drag. care atrăsese asupra mea urgia. şoptinclu­mi repede următoarele cuvinte : ­ Şi poţi răbda aşa ceva ? Oare dumneata nu ai inimă ? Cu o mişcare rapidă îmi făcu o mică zgîrie­tură la mîna. adică de zece ori mare rnare decît a ta. că eşti zbuciumată. Căci cine_s^ abate de la_drumul cel drept în chip uşuratic^ se pomeneşte pe neaşteptate împins pe alte că­rări care­l duc clin ce în ce mai jos. ­ E totuşi un om care a purtat livrea. In acest timp fu anunţat domnul Rascal. îi luă mîna cu delicateţe şi. Am avut actele în mînă. căci am purtat în inimă viermele chinului. trebuie să coboare mereu în prăpastie si să se jertfească zeiţei răzbunării. Uşa se deschise si apăru Mina. în soarta altei fiinţe. eu ştiu toate astea si nu­ţi aduc nici o învinuire. Cum ! Pînă şi un cîine are o urnbră si unicul meu copil să­şi ia tovarăş de viaţă un om care. care nu­ţi vrea decît fericirea.­lar maFcaută călăuza stelelor de pe cer : nu­i mai rămîne nici o altă cale. Odiosul meu tovarăş mă privi mînîos. dragul meu Adalbert. decît să sar orbeşte în ajutor? Căci su­nase ceasul al doisprezecelea. nu te împotrivi. Cu mine poate să se întîmple tot ceea ce vrea tatăl meu. dragă Chamisso. Adalbert ! Sufletul meu. pe legea mea ! Atunci sem­nează o dată ! Ţineam într­o mîna contractul şi în cealaltă pana. Eu în­sumi m­am judecat destul de sever. Momentul acesta atît de dureros din viaţa mea îmi stăruie viu în minte si nu mă pot gîndi la el decît cu umilinţă si cu o adîncă mîhnire. Nu. Făgăduieşte­mi că­i dai mîna domnului Rascal. fetiţa mea dragă. Ai scăpaî. iată­mă amestecat acum printr­o dra­goste vinovată. desigur că nici tu nu te mai gîndeşti la dînsul. tu nu înţelegi de loc lucrurile n:estea. posedă o avere de zece mi­lioane. Şi în afară de asta. Ştiu că l­ai iubit foarte mult pe nemernicul acela. El era acela care cumpăra atunci cele mai frumoase moşii. ca prin minune dintr­ o nenorocire. După primul pas greşit. Venea sprijinindu­se de braţul unei cameriste.. Ascultă. mai are şi creanţe în valoare de patru milioane şi jumătate asupra casei Thomas John. Fii copilul meu bun şi ascultător. Ce­rrii mai rămîne de făcut. eu îţi voi povesti lucrurile aşa cum au fost. sub un tei. Cînd'fata noastră va deveni soţia unui domn bogat şi onorabil. Nu răspunde nimic. O să te convingi ! ­ Să dea Dumnezeu ! — Este' adevărat că fata are astăzi moşii în­tinse. Lacrimile i se prelin­geau pe obrajii frumoşi şi palizi. . acum te cere în căsătorie un om care nu se teme de soare. totdeauna ci. nici o dorinţă pe acest pămînt.

poate prea tîrzm. . şi prea adese ori în istoria lumii. Era întuneric. făcîndu­mi cele mai cumplite re­proşuri : ­ Aşadar. Poliţia lo­cală mă expulzase din oraş. şi am pri­vit tăcut în jurul meu. —* Nu ştiu dacă trebuie să atribui ceea ce urmă încordări: sufletului meu copleşit de atîtea sim­ţăminte puternice. apoi adăugă : ­ ­ Are multe să­ţi r. care încotro. dîndu­mi un termen de douăzeci şi patru de ore pentru a părăsi localitatea. Iată de ce pentru noPdoi nu măi încape odihnă !'^­lT~pl5mTnTrTă7e~vreodată ca o umbră"sa^şi părăsească stăpînul ? A dumi­tale mă va ţine legat de dumneata. însă. pînă te vei îndura s­o reprimeşti. sjajiej trebuie să se întîrrjTle . Recunos­cîndu­mi vocea. Ne­am aşezat şi el a început să plîngă din nou. Cînd mi­am ve­nit în fire. căci se ţinea scai de mine şi mă chi­nuia batjocoritor şi fără încetare. pe care­l găsise cu umbra mea şi de care s­a ţinut p'nă cînd mi­a pierd­ut urma şi a căzut frini.­ care mă adusese pe/j cărări atît de întortocheate. mai important decît fapta . încît sînt si/i'gur că n­a mai părăsit­o de atunci. iar odiosul meu însoţitor stătea lîngă mine şi mă mustra : — Parc­ai fi o muiere ! Vino­ţi în fire şi fă ceea ce ne­am înţeles. Uşa se dădu în lături._a intervenit ca_ de atîtea ori în l viaţa mea. Servitorii plecaseră. — Da. da.l însă. Mi­a povestit cum deunăzi l­a bătut pe uscăţivul acela în gri. bunul om nu mai putu să­şi stă­pînească bucuria. Prin urmare se şi întîmplase. lată cum s­au purtat oamenii aceia cu binefăcătorul lor. iată mulţumirea pe care o capăt de la un monsieur bolnav de nervi. fără nici o îndoială. Mai tîrziUj m"7m (l împăcat cu mine însumj. rîse din nou. sau poate te­ai răzgîndit şi preferi să boceşti mai departe ? M­am ridicat de jos. Ajuns acolo şi privind­o. Uşile erau închise şi nu se vedea nici un servitor. M­a condus prin camerele pustii. ca suspect. în care noi ne îmbu­căm doar ca nişte rotiţe ajutătoare. $o­atunci. căci a ajuns acasă. cu greutate. L­am găsit foarte schimbat. Se aprinse o lumină. Bendel întrebă cine sună. era plin de o înverşunată ură împotriva r J acelui necunoscut misterios. am ^' 70 căzut într­un leşin adînc şi am zăcut un timp îndelungat ca în braţele morţii.pună ! Haide! Noapte bună deocamdată şi pe curînd ! Am sunet ce cîteva ori. primele zgomote ce mi­au lovit auzul au fost nişte paşi grei şi nişte înjurături. iar eu _am umbra dumitale._ din jdjezgust şi plic tiseaI17TSrrrrîenT~nu scapă de ceea ce­i este scrise/ Vorbea necontenit pe acelaşi ton. amintindu­mi cînd de aur. Ceea ce­^axe.săvîrşită. mulţimea a nă­vălit spărgînd geamurile şi devastînd totul. tulburării nemaipomenite pe care mi­o pri­cinuise apropierea acestui demon în gri . nu străbătea nici o lu­mină. într­o încăpere care scăpase nedevastată ş:­rni aduse mîncare şi băutură. asta e ! Dar pe Bendel al dumitale o să­l găseşti. Mi­am scos gluga fermecată şi am început să fug spre ieşirea din grădină pe sub boschetul care­mi purta numele. Demonul mă urmarea însă nevăzut. care împinge intre­gul mare angrenaj al lumii. Poate că greşeam/ V dar pe mine mă revolta orice întovărăşire cu d^'nj sul. ceea_cejJQâLsQ£­tit a JreJ^itjyQşeTî^^ ?lOLS^ videnje^ pe care_jb^a__a£ur£_j^ii_înyăjaţ__s:. atît de obosit.o. slab şi bolnav. Vorbeau despre logodna care se sărbătorise chiar în dimineaţa aceea între bogatul domn Rascal şi fiica consilierului. Ban­dei îmi mai dădu şi alte infoi . deunăzi. pe străzi pustii.r. O pereche se apropie discutînd si se aşeză pe banca pe care şezusem înainte. pentru care mi­am dat toată osteneala să­l îngrijesc ! 7vlă crezi prost ? Bine. Necunoscutul izbucni în rîs.gs­' pect atît în soarta mea cît şi în soarta acelora cu care eram în legătură. Zadarnic! fugeam. n­am mai putut­o recunoaşte. în sf'r­şit. încărunţisem de­a binelea. întărîtată de Rascal. s­a întors acasă unde. o J s~* îffTîmplare~fn locul unei fapte. de oboseală : cum neputîndu­mă găsi. Ne­am îmbrăţişat cu lacrimi în ochi. dar nu uita că sîhtern de ne­desrjărţit__ Dumneata^ ai aurul meu. epuizării puterilor mele fizice după frămîntările din ultimele zile sau. ca în felul acesta să pot scăpa de dînsa. fapt este că atunci cînd eram gata sa semnez. Noaptea se lăsase de mult . Dinăuntru. întîmplarea petrecută care­ţi aparţine ? Atunci am învăţat să preţuiesc această necesitate. cînd­ de umbră. încearcă să fugi de mine. Zicînd acestea. Eu. domnule încăpăţînat. Apucasem spre casă. vei face.. Ceea ce_jvai făcut cu pljcere. Prin ferestrele sparte. din casa cu ferestrele luminate a consilie­rului se auzea o muzică veselă şi grupuri de oa­meni se plimbau pe aleile grădinii. căci ce este în definitiv . Am deschis ochii. Am învăţat mai întîi să respect necesitatea. In afară de ceea ce ştiam eu despre îmbogăţirea şi căsătoria Un Rascal. Nu eram în stare să­mi adun gîndurile.

nevinovat cum eşti trebuie să­ţi legi viaţa de a mea. de­a lungul muntelui este singurul pe care puteţi apuca. dar dum­neavoastră îmi veţi suporta în schimb prezenţa. viaţă şi despre lume şi a ajuns repede la jne­. Iată însă că în­soţitorul meu construia. şi asta trebuie s­o recunoaşteţi. îngălbenind de frica soa­relui care răsare. Tu rămîi. cu mult talent oratoric. de încercare. Par tu. că încă din şcoală nu mi­au plăcut niciodată speculat'1'1? fiWnfjrf şi că nici de atunci încoace nu m­am preocupat niciodată de aşa ceva . Tot nu­l mai aveţi pe Bendel şi veţi fi mulţumi' de serviciile mele . Apoi a început să­mi laude calul.maţii. 84 Mi­a arătat care erau părerile sale despre . Vă şi văd. Plec călare chiar în noaptea asta . Tovarăşul meu de drum nu era altui ciec. pe care l­am ascultat fă ră să particip însă. a ştiut să se dea bine pe lîngă mine şi a reuşit chiar din primele zile so­şi procure o cheie de la dulapul cu aur.. Totuşi. păstraază­Ie pentru tine. preamărind cu acest prilej străluci­rea şi puterea oamenilor bogaţi. o operă de artă perfectă şi strălucitoare. reuşind astfel să­şi strîngă o avere pe care acum 'nici nu mai trebuie s­o sporească. o înfruntam rece şi nepăsător. Şi poate că m­ar fi şi convins. pune şaua pe un cal . Căci acesta era'chipul sub care se înfăţişa acum deznădejdea mea. în Hoţ timpul cît vom merge împreună. Bg_care o credeaîri stare să găsească f^dezlegarea tuturor probTemelbr/lUupă ce a dez­ ' voltat cu limpeziciune această teorie a trecut apoi la soluţionarea ei. nici o dorinţă şi nici o speranţă. t fiindcă 1 f^nu mâi j mă voi gîndi la tine. Astăzi. Şi­apoi ne putem despărţi pricind. după cum m­ai sfătui tu. iar ca să vă întoar­ceţi de unde aţi plecat. si înălţa şi se impunea în virtutea unei necesităţi interioare. întrucît avearn acelaşi drum. după o atît de înde­lungată perioadă ele zbucium şi nesiguranţă. căci astfel reuşeam să uit suferinţele mele. Aceasta este dorinţa mea. Prin rîpă nu se poate trece. an primit . mai ramîne drumul acesta pe care trebuie să merg şi eu. Şi nici nu eram singur! M­am întors către însoţitorul meu şi m­am îngrozit iarăşi. N­avem decît de cîştigat şi unul şi celă­lalt. un edificiu solid.îţ omul în haină cenuşie. Vă voi împrumuta umbra. nu cred că vă corivine. mi­am urmat drumul pro­priu. lăsmdu­mă în voia ca­ lului.­HL^cum îl zugrăveşte lumea ! Este â^v^rar^TT5rr"rnl­'aţi'''cărn supărat. Totuşi. care servea numai la încîntarea spiritului. atît cît mi­a stat în putere. prietene. L­am strîns încă o claia la piept pe cînd plîngea. deoarece la pieptul tău am plîns în ceasurile cele mai grele. Am fost surd la rugăminţile lui.seama că toată această speculaţie nu era decît. dar eu nu vă port pică. trebuie s să fi cunoscut de la început secretul meu . Dracul nu este 86 _ . aşa. cu pieptul descoperit. la spaiele meu. Bendel îmi povestea toate acestea printre la­crimi. ultima poruncă a stăpînului său. Şi sufletul 'mi­a fost cuprins de spaimă cind. în ­pustiul acela nu aveam atunci nici o apărare şi nici un adăpost. ridicînd privirea. Luaţi­vă umbra înapoi. Drumul acesta. Trebuie să mai existe aici cîteva lăzi cu aur . v­am scurtat drumul pînă aici. ­ Bendel ­ ­ i­am spus eu ­ ­ tu­mi cunoşt soarta. Dar 'tj lipsea tocmai ceea ce căutam şi astfel mi­am dat . m­a rugat să­i dau voie. Acest nele­ 82 giuit de la care pornise tot scandalul. In felul acesta. căci nu mai aveam în lumea aceasta nici o ţintă.un păcătuit. mă puteţi folosi. orb la lacrimile lui. îmi pare rău c'ă nu mă puteţi suferi. dacă s­ar fi adresat nu numai minţii şi ci sufle­tului meu. care după ce a mers cîtva timp lîngă mine. m­am îndepărtat de locul acela blestemat. plec singur. îl ascultam pe dru­meţul acela elocvent. vremea trecuse şi zo­ . îmi se­ caseră şi lacrimile de atîta plîn's . Ştii prea bine. se | pare că. nu mai pu­team scoate nici un suspin . Apoi a început un fel de monolog. Pedeapsa aceasta grea m­a lovit . şi. de atunci am dat multe la o parte şi multe am renunţat să aflu şi să înţeleg . cu inima frîntă şi cu groază. m­am aruncat în şa şi._j taf| zJ£ă.. care sprijinindu­se numai pe el însuşi. am zărit la răsărit lumina care anunţa apariţia soarelui împotriva căruia. Voi pribegi singur prin lume . Soarele răsărise şi pe şosea începeau să apa'ă oameni. ­asculiînd numai de bunul­simţ. fericit că mă vedea liniştit si resemnat. zîmbi şi­mi spuse înainte de­a avea vremea să­l întrerup : ­ . învăluit de umbrele nopţii. plîngînd apoi de bucurie. VIII Nu trecu mult şi mi se alătură un drumeţ. Omul acesta cinstit ascultă. Cind mă văzu înspăimîntat. să­şi pună mantaua pe cal. Mi­a adus calul. Cu tot dezgustul pe care­l simţeam. de exemplu. dacă îmi va mai su'rîde norocul cîndva. atras de aur.Hai să fim tovarăşi pentru o bucată ele drum. Ştiam că nenorocirea în care mă aflam era uriaşă şi de neînlăturat. I­am îngăduit şi el mi­a mulţumit cuviin­cios pentru acest serviciu. 85 rile dimineţii luminaseră pe negîndite văzduhul. dacă nu vreţi să vă rătăciţi.

''To­tuşi. Puteam să mă plimb. ce aş realiza cu săcule­ţul meu.­m bogat. continuă el.pe unde j pofteam. Dar nu mă slă­bea de loc. Se servea de aceasta ameninţare în mod cu­rent. •' ­^­Domnul meu. ca unui om cinstit ? în /Ceea ce mă priveşte. Miraculosul meu tovarăş de drum. după ce viaţa mea îşi pierduse orice culoare. Am . nu­'' mai cu anumite condiţii şi că eu mi­am re^rvat deplina libertate. în­soţitorul meu îmi zugrăvea cu imagini vii si cu mare lux de amănunte. O ş'tiu prea bine. Apele subterane vuiau din adîncuri şi dacă aruncai o piatră înăuntru nici n­o mai auzeai cind se lovea de fund. era de o înde­ mînare extraordinară. am ţlât pinteni calului si" a. Mă avea în mină acum după ce mă readusese în splendorile lumii de care fugisem. mers mai departe uitîndu­mă de pe cal cu ochii1. Nu puteam şti cum avea să se termine toată întîmplarea asta. dacă mi­aş fi recăpătat umbra. nici chiar pentru toate umbrele din lume. eu călare.. începu imediat să împăturească '•' umbra. o tăcere lungă. Mă cu­ ­prinse o ameţeală .propunerea. Vi care..n faţa oricărui .â in­comoda şi­l uram.¥ flctul pe care îl doresc ? Am trimis eu v 90 pef cineva să vă ceară săculeţul.? . " — Vă ţin bine legat de mine prin umbra. ca . Surîzînd. ba chiar de la un duşman. Şi nu mă supără nici faptul că aveţi principii severe şi sînteţi cinstea personificata. el lăsă să alunece umbra mea la pămînt şi aceasta îşi luă imediat locul peste umbra calului şi galopă voioasă ală­turi de mine. la o cotitură. Ca de obicei. as'ta şi nu­mi scăpaţi. altfel i ( nu se poate. trăiam însă cu moartea ' în suflet. fluie­rînd chiar vesel. se ţinea scai de mine. numai atunci cînd voi fi posesorul ei legal.­ Stăm cu coatele pe^genunchi şi faţa in' palme şi­l ascultam pe {ipocritu] acesta frămîntat de lupta .' .? Am încercat oare să fug cu el. Mi se pare foarte natural ca cineva sa se folosească de darurile sale. lacom şi cu inima bătînd la fosta mea umbră. nepăsător.răsfăţau din nou. Acesta îşi continua drumul. Eu nu vă judec atţt de aspru şi nu acţionez decit potrivit gîndurilor dumneavoastră. Dar mă şi 'temeam de el. Pălisem. tepta pe şosea stăpînul Legitim. cu credinţa că într­o bună zi voi închega totuşi tîrgul propus. iNemaiputînd să rabd această luptă. dar l­am lăsat în pace. nu exista decît o singură soluţie. văd că nu mă puteţi suferi^ • că mă urîţi. deoarece aveam din nou o umbră. începeam să mă conving că are dreptate.cu forţa gluga fermecată? Sau poate că din cauză că aţ'i­4n­cercat să mă jefuiţi de avutul meu.m" por­ fnit pe o cărare lăturalnică într­un galop nebun. . După ce ii sacrificasem iubirea. de şiretenie sau' ^de forţă. Dar de ce rnă^l urîţi ? Nu cumva fiindcă m­aţi atacat atunci pe \" cîmp. vreme. El pe jos. Eram în puterea lui. ne aflam în faţa unei peşteri pe care o vizitau de obicei străinii care făceau excursii în munţi. fie chiar numai pentru a scapă de dînsul. ml se pare că aţi uitat că v­am permis să rămineţi în preajma mea. nu mai eram dispus să­mi sufletul acestei creaturi. se prezenta pretutindeni ca servitorul urnit ) al celui mai bogat om din lume. Toate bunătăţile şi chiar strălucirea vieţii mă .care se dădea în sufletul meu între ispită şî"ne­olrnŢŢre. crezînd că­mi veţi pul^a lua. îmi puse umbra la loc şi­mi spuse că aceasta se va lega din nou de mine. omul cu haina cenuşie începu să rîdă de mine. 'trecînd pe lingă o ceată de ţărani care. M. Şi vina dumneavoastră nu este \decît că n­aţi recunoscut acest lucru mai de­.. Am continuat să călăresc. se descoperiră făcîndu­mi loc să trec. Urmă .. deşi . alunecase de pe cal şi acum îşi aş­ • . era împrumutată. N­am putut însă să răpesc si umbra care. Am fost obligat _. de umbra ne :" care v­o încredinţasem. un adevărat camerist de casă mare.. Am tras de hăţuri. Nu mă simţeam de loc în a :pele mele.­ Tntr­o zi. Apoi spuse: . Am tăcut. După ce îşi termină de fluierat cî. Mă bucuram de respectul pe l/l care­l impune bogăţia. o şterg. am dat bătălia hotărî'toare : 89 — Domnul meu. pe acelaşi drum. Un om bogat trebuie să aibă o umbră şi dacă do­i ream să rămîn ceea ce el reuşise să mă facă din nou. Mi­am continuat călătoria.ntecul. foarte abil şi priceput./ 87- să mă reîntorc ruşinat. Fiind nevoit să­i suport vorbăria. ispita era prea mare. — Dacă porunciţi. eram ferm hotărît să nu cedez.. Am iricervai eu o­are vreodată să vă ucid pentru a vă lua 3J. Un om bogat ca /dumneavoastră are nevoie de o umbră . eu nu vă urăsc pentru toate "J acestea. pe care o împrumutasem acurn de La un străin.

în numele lui Dum nezeu.Nu puteam răspunde nimic. „justa judicio Del condemnatus suni" ' M­am îngrozit şi arun cînd săculeţul zornăitor în prăpas'tie. Costumul meu era foarte modest. de unde scoase. ­ Plec. aş vrea să ştiu unde se află. şi­mi răspunse . eu mă gîndesc în acelaşi timp şi la al domniei voastre.. El zîmbi. In ceea ce priveşte umbra dumneavoastră. In schimb mi se luase o mare greutate de flet.u? vălmăşag îndepărtat. după ce stătu puţin pe gînduri. la tot ce mai aveam acolo şi m­am hotărî t să plec pe jos. căci vă dau în îelui acesta o putere nemaipomenită.nre1e era încă sus pe cer. ţineţi bine minte. Nu ştiam însă cu ce să încep. nu ! Am oftat din greu. ceea ce ne leagă este aurul meu . cîndva. M­am tregif într­ade­văr. i­am zvîr­lit aceste cuvinte: ­ Iţi poruncesc. Chamissplj:a. cred că m­a ş fi putu't socoti fericit. nimeni nu ­avea umbră şi ceea ce e 'ma'. Ştiţi bine cît de folositor poate fi prietenilor mei şi că bo­gaţii se împacă foarte bine cu nvne. şi mi­era ruşine să mă reîntorc.tr. L­am întrebat repede: \ — Domnul John ţi­a dat vreo semnătură ? El zîmbi : — Nu era nevoie de la un prieten atî't de bun. ale cărui buze învineţite de cadavru. A — Pe legea mea. că n­o s­o aveţi nic'odată clecît cu o sin­tgură condiţie ! l Atunci. mi se pare că te­am zărit şi pe tine. Mă gîndeam la noul meu rol pe care urma să­l ocup în societate. Pe scurt.ri.i curios era că nimeni nu părea^miulţumit din această pricină.pentru a mai păstra în suflet imaginile acelea minunate care se'destrămau.în. demone. Pentru a scăpa. iau in num2 de rău. în original). astfei incu monedele de aur. şi să nu mai apari nici idată în faţa ochilor mei !. Mi­am cercetat bu­zunarele în care am găsit cîteva monede de aur. care nu se termină niciodată. zîmbindu­mi prie­tenos. supus ser­viior al domniei voastre. Dormisem toată noap­tea. ca .încăpătoare pentru noi amîn doi. în Irinea noastră "orice om se gîndeste­ffa binele său. Cînd am deschis în sfîrşit ochii. am tost condamnat după dreapta judecată a lui Dumnezeu (în limba latină. domnule. Ujtrăgînd de păr. M­am lungit la utn­' \bra unui copac ş: am adormit linişti:. vă sfătuiesc din nou : răscumpăraţi umbra. la han. de luciul 'acesta v­aţi convins personal. Lu­mea este destul de. Dacă n­aş fi pierdut sau dacă nu m­'aş fi simţit vinovat de această pierdere. El se ridică posomorit şi dispăru numakfecît lupă stîncile care mărgineau locul acela sălba­ IX Stăteam acolo fără umbră şi fără bani. In vis mi­au apărut cele mai plăcute imagini' ntr­un dans vesel. pe care o purtasem şi la Berlin şi pe care o găsisem nu ştiu cum. Deşi soarele strălucea pu­ternic. Pur­tam o şapcă de călătorie şi o pereche de ghete vechi.. I­am mai văzut şi pe alţii . îmi apărură în faţă. eram vesel.bine ! înţeleg asta şi nu v­o. Atunci omul în gri vîrî. Ne aflam parcă într­o dumbravă' ncle palmieri plină de cîntece şi flori. 93 :'so. pe un drum care se furişa pe ia poalele împodobite ale muntelui. Am renunţat cu inima împăcată. Irni lăsasem calul în vale. I­am întins săculeţul. de prezenţa rnea umilitoare. chipurile unora Vlintre cunoscuţii mei. dar am rămas cu ochii închişi. Chiar şi credinciosul Bendel mi­a apăru r împodobit cu flori şi m­a salutat zîmbind bucu­ros. de iubire si veselie. săculeţul ne­ar fi ţinut le­gaţi unul de celălalt.. Cu o cunună de flori în păr. Şi dumneavoastră începeţi să mă plictisiţi. Nu puteam reţine şi nici distinge bine chipurile. pe care­l lă­sasem bogat ­­ lucru pe care l­aş fi putut facă fără îndoială. mişcîndu­se. spunind : ­ Bine. figura palidă şi pocită a lui Tho­ilmas John. dar ştiu că visul îmi plăcea şi mă te­meam să nu mă trezesc. domnule. Nu aveţi decît să scu­turaţi săculeţul acesta. domnule. pleacă de aici. am rupt o creangă nodu­roasă dintr­un pom. atunci'să ne despărţim şi te rog să nu­mi mai ieşi niciodată în cale. puteţi dispune de servitorul domnief~voăsiie de la orice depărtare. să zăngă­nească . Trebuie să ne despărţim. de cel mai. vreau să vă arăt cum să mă chemaţi. rîzînd. la sunetul acesta apar într­o clipă. El continuă : ­ Va să zică. dacă o să aveţi nevoie de mine.) O /\ După cum vedeţi. Nu m­am întors şi nici nu m­am gîndit să mă adresez lui Bendel. Era un semn ca nu mai trebuia să mă re­întorc la han. în viitor. în 'impui călătoriei. domnule. M­am ridicat. Ah. lina a trecut pe lingă mine. — Iată preţul ! ­ Ah. dar la răsărit. Aveam o scurtă neagră şi veche. mîna în buzunar. e limpede. lăsîndu­mă în voia soartei. săculeţul ăsta ! Chiar dacă umbra domniei voastre ar fi fost mîncată de molii. Eram silit să aştept cel puţin pînă­n amurg: i Am fost judecat după dreapta judecată a lui Dumne­zeu . soarele era tot pe cer. rosteau înspăimântătoarele cuvinte: „histo judicio Dei judicatus suin . Le­am numărat. nu mă puteţi suferi ? Foarte . Insă rnai înainte.

iar umbra nu vrea să mai crească de loc. Turme nenumărate~~de~îocT~s5" âfuirraTă mugind în valurile oceanului din faţa mea. M­am mulţumit cu o pereche de cizme mai vechi.. M­am" muşcat de deget ca să mă trezesc. De bună seamă că a fost o boală tare grea. ca să nu zărit de oameni. La început. care inundase o bună bu­cată de pădure. V Am mai făcut cîţiva paşi şi m­am pomenit în­ conjurat de stînci pleşuve. Am pornit de­a lungul coastei pînă ce am dat din nou de stînci. mi­am dat seama cu spaimă că locul era plin de soare. care îmi plăcea.ru un biet călător. Căiduxa devenise înăbuşitoare. M­arn încălţat cu cizmele şi am ieşit din tîrg pe partea dinspre miazănoapte. Cînd am ajuns la albia unui torent. Am mai făcu't un pas şi m­am pomenit pe coasta de gheaţă a unui ocean. 1^ vîrsta care mi­a crescut este alb . ale căror tălpi erau des­tul de bune pentru contele Pelre. — Ei ! făcu bătrînul.ţ Căci pe lingă faptul că. Doua~'zHe ploioase mi­au uşurat călătoria.JEra tare frig. dar cînd a ajuns în mijlo­cul apei s­a oprit deodată si 's­a întors spre mine sfi­mi arate cum s­a produs inundaţia. Ajunsesem să umblu în picioa­rele goale. Cit vedeai cu ochii — gheţari acoperiţi de ceaţă groasă. dai mi­au distrus ghetele. dar nu peni. n­ai umbră şi asta nu e bine. nici o secure. Atunci / 95 • observă imediat că­mi lipseşte umbra şi se opri la mijlocul povestirii. Am privit în jur. Veselia îmi pieri şi lacrimi amare înce­pură să­mi curgă din nou pe obraz. deoarece mă tot gîndeam la mina pe care trebuia s­o găsesc chiar în noaptea aceea' şi unde nu ştiam cum să mă prezint. îmi dădeam seama că numai o muncă încordată ar putea să­mi alunge gîndurile sfîşîctpare. . de bogăţiile munţilor şî de multe altele. pădurea dispăruse. unchiule . dînd din cap. Bătrînul mi­a răspuns vorbind din belşug şi cu multă înţelepciune. ca orice călător curios. Sm privit îndărăt . de care am ză­cut foarte mult.. L­am lăsat pe ţăran să treacă înaintea mea. Trebuia să­ mi procur o pereche de ghete. am văzut că mă aflu într­o pădure seculară de 7 ­ Petor Schlemilil 97 v —­ brazi în care nu pătrunsese. oftînd. De fapt m mergeam în căutarea unei în munţii ace^a unde speram că voi putea sub plmînt. Nu făcu­sem încă nici două sute de paşi. cînd a­m obser­vat că am pierdut drumul. — Dar ce­i asta ? Domnul n­are umbră ! — Din păcate ! Din păcate! i­am răspuns eu. am întîlnit un jăran bătrîn care m­a saluta't respectuos şi cu care am intrat în vorbă. Poposeam |în locurile cele mai întunecoase din pădure şi "cmâ dădeam de vreun luminiş scăldat în soare. Nu mai continuă povestirea începută . unghiile . Am mai alergat vreo cîteva minute drept îna­inte. Am mai făcut cîţiva paşi . A trebuit să renunţ la o pereche nouă. nu părăsisem bîlciul decît de un sfert de oră. • sînt foarte scurte. Cu inima zdrobită mi­am continuat drumul ferindu­mă să mai întîlnesc oameni. • Intr­o pădure. Frigul era de neîndurat. Soarele plutea sîngeriu la marginea ori­zontului. eram silit să mă întreţin singur. M­am aşezat la umbra lor . Le­am cumpărat în dimineaţa următoare dintr­un bîlci. m­am uitat la ceas . în jurul meu domnea o linişte de moarte. Eram cufundat în gînduri şi abia zăream pe unde calc.. rebuia să aştept uneori ceasuri întregi. Credeam vă vi­sez. Noaptea. care ţinea dugheana şi care mi­a zîmbi't. mi­au căzut *ungFtttieŢ~Trzru\ şi umbra. gerul năpras­I n ic mă silea să iuţesc paşii şi auzeam numai vîjîitul unor ape îndepărtate. la pri­ma cotitură de' drum mă părăsi fără nici un cuvînt. urîndu­mi drum bun. Priveşte şi dumneata. între duzi. minunat plantate. acoperite numai cu muşchi şi buruieni şi unde am dat de zăpadă şi de întinderi. apoi de regiune şi de locuitorii ei.amintire. încă. dar încă destul de bune. de la o dugheană unde atîrnau fel de fel de ghete vechi si noi. dar era prea scumpă. mă adăposteam rin sate. pe care le­am luat şi am plătit unui lînăr cu bucle blonde. Uitindu­mă împrejur. ^£_gl]ieaJă. de păduri de mesteceni şi de brazi.. Le­am ales cu grijă şi m­am tocmit mult. In timpul unei boli grele. Eram în mijlocul unor lanuri de orez. Nu­mi dădeam / seama ce se întîmplase cu rnine . m­am interesat încotro duce drumul. acuma. şi am pornit astfel în pribegie.

cu Marea Sudului şi cu insulele sale de corali. către Borneo şi celelalte insule ale ecestui arhipelag. atenţie. să în­deplinesc întocmai.'tertip l ele şi vechile piramide. Am tresărit speriat şi m­am dat doi paşi înapoi. care începuse să bîntuie în sud. livezi. Doi chinezi. am căzut în genunchi. îmi vorbeau în limba lor. toate îmi erau interzise. Băii şi Lamboc. 1 2 Lumea antică denumea astfel strimtoarea Gibraltar. Nu­i mai . 101 !* •9 \ *"* n riscîndu­rrii viaţa. de la capul Horn îndărăt spro nord. văr­sînd lacrimi de recunoştinţă. M­am aşezat aşadar pe cea mai înde­părtată limbă de pămînt a insulei Lamboc şi. Peisajul se schimbase cu totul : în locul lanurilor de orez. tnăsurrrrrf­o îrflung şi­n lat. Peisajul s­a schimbat iarăşi. am zărit. din cauza unei greşeli tinereşti. căci deodată rni se deschidea un nou viitor. Am pornit la drum. după ce m­ am odihnit. am început să păşesc ca un recrut la instrucţie care îşi cal­culează paşii şi merge cu grijă. adeseori suflînd din greu. am plîns ca şi cînd as fi fost pe după gratiile unei închisori. pe atit de apărată de şacali. Am cercetat­ o cu hjare­aminte. am trecut. era nici o îndoială : aveam în picioare cizmele . Am cutreierat. de­a lung. Alungat din mijlocii! oamenilor. Am trecut în Europa ipe la Coloanele lui Her­cule ' şi după*~ce am" TutreierăT provinciile din sud şi . Noua Olandă ' — care este atît (te minunată şi a cărei cunoaştere este atît de necesară pentru geogra­fia şi bogăţia globului pămînh?sc — cu plantele şi animalele ei. opera la . mi­am continuat drumul. Prin faţa mea se perindau mereu alte şi alte ogoare minunate. prin nordul Asiei peste (^eţurilţApola're spre 'Groenlanda şf~A~rrîe­rica.i fermecate. cu atît eram mai mul­ţumit de mine însumi. pă­mîntul mi se oferea ca o grădină bogată în care t. înălţime în munţii Alegani din America de Nord. Am căutat însă. pînă am ajuns la muntele Ellias 2 şi am sărit peste strîmtoarea Behring în Asia. Am căutat. deoarece dă­ dusem atît de repede peste o piedică. să apună:. Java.din_Jîord. Am auzit oameni rostind pe nas cuvinte ciudate. erau copaci şi păduri. atunci. aici. cercetînd cu o deosebită.'Am cercetat pomii şi ier­burile ce înfloreau în jurul meu.i! celor două Americi. ara ajuns soarele din urma. stepe şi pustiuri. in cea cu o sută de porţi şi peşterile unde l­ocî anahoreţii creştini. iar soarele pe ca<re îl văzusem răsărind de cîtăva vreme se şi pregătea. Irf^Egmtf după ce am privit cu u im ine'. cîmpii. întors spre sud­est. şi ia­tă­mă în Africa. luînd studiul drept călăuză şi izvor îl puterii si avînd ca scop în viaţă ştiinţa. Aici am mers de­a lungul coastei de răsărit cu nenumăratele ei co­tituri. şi după veşminte. A trebuit să renunţ. Am vrut să mă apro­pii de lin "pornişi am tâcuT'un pas. Am închis ochii să­mi vin în 98 . care era pe cît de încăpătoare şi de potrivită pentru mine.V fire. O voce lăuntrică mi­a şoptit desluşii : „Acolo va fi casa ta !" M£am ales o \ peşteră dintre cele mai singuratice. Apoi am plecat mai departe. care din­tre insule mi­ar fi mai accesibilă. printr­o muncă serioasă şi perseverentă. mi se dădea cel puţin posibilitatea să trăiesc în mii 99 locul naturii pe care o iubeam atît de mult . Mă aflam pe înălţimile Tibetului. dar n­am reuşit deşi am fă­cut încercări dintre­cele mai curajoase. Am recunoscut plante din Asia de sud­est. Am păşit încet şi cu băgare de seamă de pe un pisc pe altul. —— X Profund mişcat.ă trăiesc. ceea ce în clipa aceea apăruse în faţa ochilor mei sufleteşti" şi cu cît mă apropiam mai mult de acest ideal. Dacă am văzut aşa. lanţul de munţi care ating cele mai mari înălţimi de pe glob.dar eram treaz.'ani p?rcurs Asia de la est la vest. arncTTfreierăt" a'fnîndouă continentele ace­stea şi iarna. N­am uat o hotărîre. să găsesc printre mulţimea aceasta de insule mici şi de stînci o trecere la nord­vest.yăzui. cu obiş­nuitele plecăciuni. Am deschis ochii. In felul acesta^ chiar de la început. munţi. Am zăbovit în Asia Orientală pînă ce s­a luminat de ziuă şi. nu departe de acolo. trecînd peste vulcani în erupţie şi peste creste înzăpezite. uşor de recunoscut după înfăţişarea lor asiatică. Nu mai . Cizmele mele fermecate m­au trecut de pe peninsula Malaca î<n Sumatra. ca să arunc o privire asu­pra cîmpului de pe care aveam să strîng roadele. m­a gonit repede.

la noapte şi de la vară la iarnă. dar 104 105 l /cu paşi nesiguri de la apus la răsărit şi de la \ răsărit la apus. am călcat cu un curaj nebun pe gheţurile plutitoare — sfidînd frigul şi apa. de cîte ori mă reîntor­ceam încărcat cu noi comori. avînd toate cele necesare mi­am în Kteput noua viaţă de iubitor al ştiinţei. Hrana mea obişnuită se compunea din ouă de struţ african. către desertul Li­biei. am străbătut­o urmărind revărsatul zorilor spre apus. la celălalt picior îmi rămăsese agăţat unul din papuci. cu papucii traşi peste cizme. O febră cum­plită îmi mistuia trupul. mă reîntorceam adesea pe insula L am boc. XI Intr­o zi. adunam de pe coastele Norvegiei alge şi licheni. Nu ştiu cit timp am rătăcit aşa. înainte de toate nişte piedici pentru cizmele mele. n sfîrşit. sau de păsări din mările nor­dice şi din banane sau alte fructe pe care le mlegearn diri palmierii tropicali. deşi eram obligat să aleg jintotdeauna colţii cei mai mici. n­am ajuns in Noua Olandă. unde mă aşezam pe cea mai în­depărtată limbă de pămînt şi plîngeam cu lacrimH amare. : Mi­am îndeplinit dorinţa încălţîndu­mi peste cizme o pereche de papuci. Treceam rînd pe rînd de la zi. în lipsă de fe­"icire. deoarece din neatenţie. şi care. ajutat de umbra unei ceti binevoitoare. Dar soarele mi­a încins capul atît de tare. deoarece în Eu ropa era ziuă. De atunci. aveam un căţăluş care îmi păzea vi­•zuina din Teba. ca la zăbrelele de nezdruncinat ale_jn. la locuinţa care­mi fusese hărăzită şi pe la care trecusem cu o zi mai înainte. ce se alege din truda omenească ! i Am încercat de mai multe ori. ori de cîte ori oamenii sau fia­rele mă speriau în timpul cercetărilor mele bo­tanice. Am simţit că mă cuprinde un frig de moarte şi atr'a am reuşit să scap cu viaţă. Ceasornicul meu. si am pornit ameţit iar spre nord. După.la goană cit mă ţineau puterile. De îndată ce am pus piciorul pe pămînt. de după stîncă îmi ieşi înainte un urs polar. deodată. După ce am terminat aurul care­mi mai rămăsese. am făcut cîteva dru­muri primejdioase la Londra şi Paris. deoa'rece aruncam din picioare o pereche fără să mai am timp s­o ridic. prea bun pentru durata scurtă a drumurilor meîe. întrebuinţam im surogat numit nikotiana. ca să mă usuc la soare. dragul meu. îmi sărea vesel înainte. făcîndu­mă să uit că smt singur pe lume. ca să scap de ameţeala aceea. am folo­sit în loc de bani fildeşul pe care­l găseam cu uşurinţă în Africa. am pornit­o repede. Am pus un picior pe stîncă. fără să mă preo­cupe cum m­aş mai putea întoarce. Deşi se putea ca acest pămînt groaznic să mă închidă ca un 1 Vechea denumire a Australiei 102 capac de cosciug. Totul a fost în zadar . era un cronometru excelent./ '\ "Tn sfîrşit. am părăsit aceste locuri şi am in­trat din nou în centrul Asiei cu inima zdrobită. Simţeam că­mi pierd cunoştinţa. peste gheţurile polare. pentru a putea cerceta pe îndelete lucrurile de care te apropii. în timpul după­' amiezii. încît m­ani îmbolnăvit. ca să­ i pot duce. iar pentru a înlocui sentimentele de dragoste^ şi prietenie. Spre . Cu timpul ajunsesem să am chiar două perechi de papuci. dar am alunecat şi arn căzut în mare. de cîteva instrumente de fizică şi de cărţi. Adal­ bert. ce m­a m odihnit puţin. ajungînd chiar in noaptea aceea în Teba. cînd temperatura izvoa­ •elor şi a aerului. Dar încă o aventură avea să mă aducă din nou printre oameni. Zvîrlind papucii. studiind animalele şi plantele si alergînd de la ecuator la pol şi de la un con­ inent la altul ca să compar rezultatele între •le.care medi­tam si pe care urma s­orfăuresc era condamnată să rămînă neterminată! Vai. am luat­o . să străbat emisfera sudică de la Capul Horn pînă la ţara lui Van Dimen şi pînă la Noua Olandă. mă­lurînd cînd înălţimile.. pe o iarnă nă­prasnică. Pentru a mi le procura. cînd. căci mi­am dat seama cît era de neplăcut să nu­ţi poţi în­cetini paşii decît descălţîndu­te. Mai aveam nevoie de un sexlant. Am colindat/'pânîTn'tul îTTTung şT­n Tgt. Şi. prima mea grijă a fost să­mi procur tot ce­mi era necesar. am vrut să trec pe o insulă din faţa mea punînd piciorul pe o stîncă ieşită din valuri.

j)_e placa "~ de binecuvîntarg. în rochie neagră. Nu este oare şi pentru dumneata o mare fericire să slujeşti cu credinţă pe stăpînul şi prietenul dumitale ? — Ba da. De atunci nu mai doresc moartea. iar rînd uri l e pe care eu. Am cerut hîrtie şi creion si am scris următoarele cuvinte : „într­ad&vâr si vechiului vostru prieten îi mer­ge acum mai bine decît altădată. ­ Şi eu am aceeaşi credinţă. nobilă doamnă. lăudat fie Domnul. Cînd mi­am recăpătat cunoştinţa. domnule Bendel . Am închis din nou ochii. Un grup de oameni mergeau de la un pat la altul. incit să doriţi moartea ? — Nu. într­ un salon larg şi luminos. căci m­am pomenit îmbrincit şi am căzut jos. de ce vă primejduiţi viaţa atît de des. Mă numeam Numărul Doisprezece ^Numărul Doisprezece din cau~zâ~~EarbTr sale lungi trecea drept . acest spital. 'totuşi ne bucurăm că le­am trăit. discută la pati. singur. S­au oprit apoi şi la al meu. căţeluşul care m. Am băut fără nici o chibzuială din cupa plină şi binele şi răul. m­am pomenit că­mi iese înainte sărmanul meu Hgaro. si dacă uneori mai este încă trist e din pricina remuscărî'lor pentm cele întîmplate.ţel&*pt­ă—î»|«l putem aştepta adevărul început. stătea scris cu litere mari de aur.evreu . şi am aflat o mulţime de lucruri. susţinînd că mă simt în putere. Faptul că nu aveam umbră părea că nu fusese observat. dar mă nu­meau Număuii­­&eişfjrezece Cu toate astea la picioarele mele. ani credinţa că vechiului nostru prieten îi merge acum mai bine decît odinioară._Je _cUisem. Mina se retrăsese aici şi trăia cu frica lui Dumnezeu. începu­tul acesta se prezenta cu totul altfel şi noi. numele meu. dar nu puteam înţelege sensul. mai bine să spun cine sînt sau să plec. am călcat pe piciorul cuiva. M­am îmbrăcat. mă gîndesc cu seninătate atît la trecut cil şi la" viitor. Această convorbire m­a impresionat adine.il Numărului Doispre­ _ zece cu domnul Bendel : — Nobilă doamnă. Omul prietenos pe care­l vă­zusem la căpătîiul meu era Bendel. totuşi aveam o îngrijire aleasă. mi­am îmbrăcat scurta. în care mi­am găsit toate lucrurile. Nu era nici o amăgire . Mi s­a adus cheia de la du­lăpiorul de lîngă pat. De asemenea. Mina rămăsese văduvă. Figurile nu­mi erau străine . deşi nu dorim să retrăim iluziile din trecut. Mă ga­ J seam in oraşul natal al lui Bendel. . dar nu le puteam recunoaşte. pentru j 107 oamenii nenorociţi. pe perete.m în­tr­un pa't moale şi călduros. în timp ce alergam aşa în neştire. mi­am pus pe umăr cutia botanică în care am găsit cu plăcere li­chenii nordici. Cizmele mele se aflau în siguranţă după cum am fost asigurat. Apoi se depărtară amîndoi. Acum cupa s­a goli't. Un scandalos proces penal îl cosi ase viaţa pe dom­ijml Rascal. după !08 ce am fost înzestraţi cu o în. aşezat lingă alte paturi la fel.ă aş'teptase atita vreme şi care plecase. m­am trezit la realitate şi mă simt foarte bine. Atunci. unde acesta / întemeiase p e Nmmele^meuŢ" c u "Ţes t u l aurului blestemat.nenorocirea mea. cind fu­sesem adus aici." pe o placă de mar­mură neagră. "îar" femeia­. Probabil că i­am produs o mare durere. ' M­am ^însănătoşit pe nesimţite în Schlemi­ . pe ea cea mai mare parte din avere. am pornit cu paşi mari spre Teba. mi­am 109 tras cizmele. S­ar putea crede că totul a fost doar o încercare şi că abia acum. zăceft. împreună cu cele­lalte lucruri ce s­au găsit asupra mea. Peter Schlemihl. dar nu mă puteam decide dacă e. era chiar aşa scris : PETER SCHLEMIHL In afară de numele meu pe placă mai era scris încă ceva. ocupîndu­se cu opera de binefacere. Intr­o '/i. Eram însă prea slăbit pentru a putea desluşi. am pus bileţelul pe pat şi deschi­zîrid uşa. Părinţii ei muriseră. venind în aerul acesta infectat ? Oare viaţa dumneavoastră este atît de amară. Clădirea în care zăceam bol­nav se numea (ScKl?nnffîţun^. Ci­neva şedea la căpătîiul meu. Şi urmau să­mi fie­ înapoiate după însănătoşire. A trecut cîtva timp şi mi­am revenit în puteri. de cînd mi s­au spulberat toate visele. / şl^înefj[cătorul acestui aşezămînt. Totuşi m­am hotărît. Am auzit citindu­se ceva în care era vorba de Peter Schlemihl. dar nici nu mă tem de ea." După aceea mi­ajm cerut hainele. de­a lungul coastei sirir ene. Cu toate astea nu pot spune că cele petrecute pînă acum n­ au fost minunate.:. Vorbeau despre mine. hliutn. Acum. Tn 106 faţa patului meu apăru un om cu un zîmbet prietenos pe faţă şi o femeie frumoasă. Cum mergeam aşa. condus chiar de el. pe drumul pe care mersesem şi ultima dată. răspunse fru­moasa văduvă.

De rebus gestis Pollicilli}. în original). Am găsit totul aşa cum lăsasem şi. Tu însă. după părerea mea. Asiei Centrale şi a coastelor ei de răsărit. prietene. con­figuraţia sa geografică. îţi las moşte­nire această poveste minunată care ar p u tei eventual. Sistemul naturii (în limba latină. M­am oprit şi l­am chemat. Atît cît mi­au permis cizmele. Bietul căţel începu să schelălăie şi să sară în sus de bucurie. dacăvrei jj. în original). Am consemnat faptele in mai multe vo­lume7. cît se poate de exact şi într­o perfectă ordine. vieţuitoarele şi. Am cercetat geografia Africei Centrale şi a regiunilor polare de nord. Şi. Systema naturae3. . 1 1 Istoria familiilor plantelor de pretutindeni (în limba latină.în căutarea mea. îrr^aŢ^sfj­especţi' mal' inii i limBrâ" şi nurnăPagffjianul.şit. dragul meu Chamisso. DaclOkSfejB ' HÎJHlS^feăife^fejQ^PHI^n^^ şi prin fiinltfX î3' oll> a_tunxLî!ll ai nevoie de nici urTsîat . căci ar fi fost imposibil să mă urmeze pe jos. numai puterile mele mă părăsesc. prinzînd puteri. înainte de moartea mea. tempera­tura. grafiei „plan'telor. dragă Chamîsso. basm în 3 acte. Ciz­mele mele nu se uzează. înălţimile lui. . după ce «u. pămîntul. lucrez fu încordare la' opera "mea*desp'rcfaun.Acum. fenomenele pute­rii magnetice. încetul cu încetul. : '*vH^LPIÎn. regnul Vegetal. la vechiul meu fel de viaţă. Şi aşa. trăiesc şi astăzi. Flora întregului pămrnt (în limba latină. ÎX EXPLICIT l 1 Prescurtarea latinescului . în original). atît de neprielnic pentru mine. «V6i­av^a grijă ca­ma­. am cunoscut mai temeinic decît oricare alt om. Numai că de atunci m­am ferii d'e fri­gul polar. în special. aşa după­ cum mă fă­cuse să mă tem. şi am pornit mai departe spre casă. Viaţa şi faptele micului Thomas. . la început. să folosească"""cfrept învăţătură mufr­ : tora dintre locuitorii acestui pămînt. schimbările atmosferice. Iar ţie. expunînd concluziile şi părerile mele în cîteva tratate. 111 nuscrisele să fie depuse la Universitatea di<\ Berlin. scris în 1815 110 fi întrebuinţat într­un scop dintre cele mai no­jbile. Am insă mîngîierea de a le i Aluzie la opera poetului romantic german Ludwig Tieck (1773—1853).voi fi dispărut.'re oameni. Puterea fer rămîne neschimbată . dar cred că am şi contribuit cu ceva la cunoaşterea sistemului naturii şi a geo­. zis Policar. opera savantă a renumitului Tieckius. Volumul meu : Historia stirpium plantarum utriusque orbis \ reprezintă doar un amplu fragment din opera Flora universalis terrae 2 şi o verigă prin­cipală a lucrării mele. m­am reîntors la ocu­paţiile mele de mai înainte. sînt convins nu numai că am sporit cu mai mult de o treime numărul sp ciilor cunoscute.ă. Vo/umen explicitei _esi cartea s­a sfîr. Impre­sionat pînă la lacrimi l­am luat în braţe.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->