Şef lucr. dr.

Marinela Stroe Facultatea de Horticultură Bucureşti

Ampelografie

Bucureşti, 2012

1

INTRODUCERE

Ampelografia este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice, agrotehnice şi tehnologice ale soiurilor de viţă-de-vie în scopul cunoaşterii şi amplasării în condiţii ecopedoclimatice favorabile valorificării la cel mai înalt nivel a potenţialului productiv al acestora. Denumirea - Ampelografie - provine din limba greacă - ampelos viţă şi graphos - descriere. Rezumându-se doar la descrierea botanică a viţeide-vie, ampelografia avea, la început, un caracter pur descriptiv. După pătrunderea filoxerei în Europa şi distrugerea de către aceasta a plantaţiilor roditoare, oamenii de ştiinţă şi-au îndreptat atenţia asupra familiei Vitaceae, orientând cercetările în direcţia însuşirilor agrobiologice şi tehnologice ale speciilor şi soiurilor de viţă-de-vie. Contextul actual, face ca una dintre principalele sarcini ale ampelografilor români să fie aceea de a fi întotdeauna la curent cu realizările amelioratorilor autohtoni şi străini, de a introduce în cultură noile soiuri obţinute, atât pe plan mondial cât şi local. La început, aceste soiuri să fie încercate în colecţii mici ampelografice şi mai apoi, cele care se dovedesc foarte valoroase şi care se adaptează uşor la condiţiile ecopedoclimatice din ţara noastră, să fie luate în cultură şi înmulţite. Abordând şi utilizând din plin aspectele morfoanatomice, în descrierea şi recunoaşterea soiurilor, precum şi cele de selecţie şi genetică, de fiziologie şi ecologie, de agrobiologie şi tehnologie, de repartiţie teritorială (zonare) şi de valoare cu circulaţie economică, cursul de ampelografie depăşeşte graniţele unui studiu ampelografic descriptiv de pură monografie. În acest context, lucrarea AMPELOGRAFIE structurată în două părţi, corespunzătoare celor două semestre de studiu este destinată studenţilor de la Departamentul de Învăţământ la Distanţă din cadrul Facultăţii de Horticultură Bucureşti şi se doreşte a fi o scurtă prezentare a următoarelor aspecte, conturate în 12 unităţi de învăţare: Noţiuni introductive (1), Sistematica Familiei Vitaceae (2), Originea soiurilor de viţă-de-vie din specia Vitis vinifera (3), Clasificarea soiurilor de viţă-de-vie (4), Metodologia de descriere şi recunoaştere a soiurilor de viţă-de-vie roditoare şi de portaltoi (5), Zonarea viticolă a României (6), Studiul portaltoilor (7) – PARTEA I şi Soiurile de struguri pentru masă şi particularităţile de cultură ale acestora (8, 9), Soiurile apirene şi particularităţile de cultură ale acestora (10), Soiurile de struguri pentru vin şi particularităţile de cultură ale acestora (11), Soiurile de hibrizi direct producători şi particularităţile de cultură ale acestora (12) – PARTEA II.
Autoarea
2

CUPRINS
PARTEA I INTRODUCERE UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.1. Noţiuni introductive 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 1.2. Obiectul şi conţinutul Ampelografiei 1.3. Evoluţia ampelografiei ca ştiinţă 1.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Lucrare de verificare nr.1 1.6. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.2. Sistematica Familiei Vitaceae 2.1. Obiect ivele unităţii de învăţare nr.2 2.2. Studierea familiei Vitaceae 2.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.4. Lucrare de verificare nr.2 2.5. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3. Originea soiurilor de viţă-de-vie din specia Vitis vinifera
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3 3.2. Soiul, biotipul, clona, ecotipul - definiţie şi formare 3.3. Evoluţia soiurilor de viţă-de–vie 3.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.5. Lucrare de verificare nr.3 3.6. Bibliografie minimală

7 7 7 8 15 16 16 17 17 17 27 27 28 29 29 29 31 34 34 34 35 35 35 43 43 43 44 44 44 45 53

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.4. Clasificarea soiurilor de viţă -de-vie 4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4 4.2. Clasificarea şi taxonomia viţei-de-vie 4.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.4. Lucrare de verificare nr.4 4.5. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.5. Metodologia de descriere şi recunoaştere a soiurilor de viţă-de-vie 5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5 5.2. Prezentarea metodelor ampelometrice şi ampelografice de caracterizare şi descriere a soiurilor aparţinând speciei Vitis vinifera 5.2.1. Noţiuni de ampelometrie. Metoda ampelometrică 5.2.2. Utilizarea caracterelor morfologice în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie

3

5.2.3. Chei şi scheme de determinare a soiurilor viţă-de-vie 5.2.4. Schemele ampelografice de descriere a soiurilor de viţă -de-vie roditoare şi de portaltoi 5.2.5. Utilizarea descriptorilor ampelografici în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de vie 5.2.6. Tehnici noi utilizate în descrierea soiurilor de viţă-de-vie 5.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 5.4. Lucrare de verificare nr.5 5.5. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.6. Zonarea viticolă a României 6.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6 6.2. Aspecte generale 6.3. Patrimoniul viticol 6.4. Scurtă prezentare a regiunilor viticole din ţara noastră 6.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.6. Lucrare de verificare nr. 6 6.7. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.7. Studiul portaltoilor 7.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7 7.2. Necesitatea utilizării portaltoilor în viticultură 7.3. Clasificarea viţelor portaltoi 7.4. Principalele însuşiri biologice, agrobiologice şi productive ale soiurilor de portaltoi 7.5. Principalele soiuri de portaltoi utilizate în România şi particularităţile agrobiologice şi productive ale acestora 7.5.1. Portaltoi selecţii din specii pure 7.5.2. Portaltoi hibrizi americo-americani 7.5.3. Portaltoi hibrizi europeo-americani 7.5.4. Portaltoi hibrizi complecşi 7.5.5. Portaltoi obţinuţi din vitis vinifera 7.6. Zonarea culturii viţelor de portaltoi 7.7. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.8. Lucrare de verificare nr.7 7.9. Bibliografie minimală PARTEA II

59 60 63 71 76 78 78 79 79 79 80 81 132 137 138 139 139 139 140 142 151 151 152 161 163 164 166 168 168 169

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.8. Soiurile de struguri pentru masă şi 170 particularităţile de cultură ale acestora 8.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.8 170 8.2. Principalele caracteristici biologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri 170 pentru masă
4

8.3. Particularităţile de cultură ale soiurilor de struguri pentru masă 8.4. Conveierul varietal şi conveierul geografic al soiurilor de struguri pentru masă 8.5. Zonarea soiurilor de struguri pentru masă 8.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.7. Lucrare de verificare nr.8 8.8. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.9. Studiul principalelor soiuri de struguri pentru masă şi particularităţile lor de cultură 9.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.9 9.2. Particularităţile de cultură ale principalele soiuri de struguri pentru masă cu maturare timpurie, mijlocie, târzie 9.3. Soiuri noi pentru struguri de masă obţinute în România şi particularităţile lor de cultură 9.4. Comentar ii şi răspunsuri la teste 9.5. Lucrare de verificare nr.9 9.6. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.10. Soiurile apirene şi particularităţile de cultură ale acestora 10.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr.10 10.2. Caracteristicile biologice şi particularităţile de cultură ale soiurilor de apirene 10.3. Clasificarea soiurilor apirene 10.4. Principalele soiuri apirene cultivate în România 10.5. Principalele soiuri apirene create şi cultivate în România 10.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.7. Lucrare de verificare nr.10 10.8. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.11. Soiurile de struguri pentru vin şi particularităţile de cultură ale acestora 11.1.Obiect ivele unităţii de învăţare nr.11 11.2. Particularităţile biologice, tehnologice şi de cultură ale soiurilor de struguri pentru vin 11.3.Soiuri autohtone pentru vinuri albe de masă şi particularităţi de cultură ale acestora 11.4. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.5. Soiuri autohtone pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.6. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.7. Soiuri autohtone pentru vinuri aromate şi particularităţile de cultură ale acestora 11.8. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe aromate şi particularităţile de cultură ale acestora 11.9. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă şi vinuri albe

172 176 177 178 179 179

180 180 199 217

220 220 220 222 222 227 231 231 232 233 234 234 238 250 253 259 273 275 277
5

superioare 11.9.1. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă 11.9.2. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe superioare 11.10. Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.11. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.12. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roze de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.13. Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.14. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.15. Soiuri autohtone pentru vinuri roze aromate de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.16. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă şi roşii superioare 11.16.1. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă 11.16.2. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii superioare 11.17. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.18. Lucrare de verificare nr. 11 11.19. Bibliografie minimală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.12. Soiurile de hibrizi direct producători şi particularităţile de cultură ale acestora 12.1. Obiectivele unităţii de învăţare 12 12.2. Generalităţi privind particularităţile agrobiologice, tehnologice şi de cultură ale hibrizilor direct producători (H.P.D.) 12.3. Particularităţile agrobiologice, tehnologice şi de cultură ale principalelor soiuri cu rezistenţă biologică obţinute în România 12.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.5. Lucrare de verificare nr. 12 12.6. Bibliografie minimală BIBLIOGRAFIE Anexa 1

277 280 288 290 295 298 300 309 311 311 316 321 324 324

325 325 330 337 337 338 339 345

6

PARTEA I
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
CUPRINS 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 1.2. Obiectul şi conţinutul Ampelografiei 1.3. Evoluţia ampelografiei ca ştiinţă 1.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Lucrare de verificare nr.1 1.6. Bibliografie minimală 7 7 8 15 16 16

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1

Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► identifici terminologia utilizată în studierea ampelografiei; ►cunoşti principalele problemele teoretice pe care ampelografia îşi propune să le urmărească; ►defineşti etapele dezvoltării acestei ştiinţe; ►cunoşti rezultatele cercetării ampelografice în România.

1.2. Obiectul şi conţinutul Ampelografiei Ampelografia este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice, agrotehnice şi tehnologice ale soiurilor de viţă-de-vie în scopul cunoaşterii şi amplasării în condiţii ecopedoclimatice favorabile valorificării la cel mai înalt nivel a potenţialului productiv al acestora. Denumirea - Ampelografie - provine din limba greacă - ampelos - viţă şi graphos descriere. Rezumându-se doar la descrierea botanică a viţei-de-vie, ampelografia avea, la început, un caracter pur descriptiv. După pătrunderea filoxerei în Europa şi distrugerea de către aceasta a plantaţiilor roditoare, oamenii de ştiinţă şi-au îndreptat atenţia asupra familiei Vitaceae, orientând cercetările în direcţia însuşirilor agrobiologice şi tehnologice ale speciilor şi soiurilor de viţă-de-vie. Ca urmare, ampelografia a depăşit cadrul restrâns, pur descriptiv, devenind o ştiinţă practică, cu caracter aplicativ, cu o tematică şi o metodologie proprie de studiu. Contextul actual, face ca una dintre principalele sarcini ale ampelografilor români să fie aceea de a fi întotdeauna la curent cu realizările amelioratorilor autohtoni şi străini, de a introduce în cultură noile soiuri obţinute, atât pe plan mondial cât şi loca l. La început, aceste soiuri să fie încercate în colecţii mici ampelografice şi mai apoi, cele care se dovedesc foarte valoroase şi care se adaptează uşor la condiţiile ecopedoclimatice din ţara noastră, să fie luate în cultură.

7

de fiziologie şi ecologie. de repartiţie teritorială (zonare) şi valoare cu circulaţie economică. Primele scrieri care se referă la descrierea soiurilor de viţă-de-vie sunt destul de numeroase însă. genotipuri şi ecotipuri. ce reprezintă surse permanente de germoplasmă pentru obţinerea de noi selecţii clonale care au anumite însuşiri superioare populaţiei din care provin. perioada evului mediu. precum şi cele de selecţie şi genetică. Abordând şi utilizând din plin aspectele morfoanatomice.  Studierea şi cunoaşterea fenomenelor de variabilitate în interiorul soiurilor care duc la apariţia de biotipuri.De aici necesitatea ca. viţa de-vie a fost luată în cultură şi s-au făcut primele observaţii impuse de necesitatea de a deosebi şi alege formele de la care să se obţină struguri tot mai valoroşi pentru consum în stare proaspătă. şi multe dintre acestea au fost elaborate în cadrul ştiinţelor naturii. printre multe altele. Istoriografia ampelografiei arată că dezvoltarea acestei ştiinţe a trecut prin 3 perioade . de agrobiologie şi tehnologie. strugurii au fost utilizaţi exclusiv p entru consum în stare proaspătă. dar şi cei care puteau să servească la prepararea vinului. Dintre problemele teoretice pe care ampelografia îşi propune să le urmărească se numără: 1. schimburi de specialişti şi material biologic între ţările cu tradiţie vitivinicolă şi cu viticultură avansată. O dată cu descoperirea meşteşugului de prelucrare a vinului s-a produs o primă cotitură în istoria viticulturii şi din acel moment. Evoluţia ampelografiei ca ştiinţă Vestigiile descoperite cu ocazia cercetărilor arheologice atestă existenţa viţei-de-vie cu foarte mulţi ani înainte de apariţia omului. Pentru rezolvarea acestor aspecte sunt necesare. în descrierea şi recunoaşterea soiurilor. 8 . precum şi modul de adaptare la diferite ecosisteme.3. deoarece numai cunoscând foarte bine soiurile de viţă-de-vie sub toate aspectele pot fi aleşi genitorii adecvaţi în vederea atingerii scopului propus (soiuri cu atribute cantitative şi calitative deosebite) . fiind consideraţi un dar de seamă al naturii. mari colecţii ampelografice. cursul de ampelografie depăşeşte graniţele unui studiu ampelografic descriptiv de pură monografie. amelioratorii să fie totodată şi ampelografi. O lungă perioadă de timp.  Studierea fenomenelor care guvernează variabilitatea impresionantă a caracterelor morfologice în funcţie de condiţiile ecologo-geografice în care s-au format diferite soiuri.  Elaborarea principiilor de clasificare şi a diferitelor metode pentru stabilirea sinonimiilor care contribuie la obţinerea ordinii în nomenclatura soiurilor şi evitarea confuziilor în mişcarea materialului sădito r pe plan internaţional. perioada modernă şi contemporană. şi anume: perioada antică.

i-au permis să emită ideea interacţiunii dintre soi şi mediu arătând că fiecare regiune şi plai are propriile sale soiur i. Mai târziu. în sec. al XVI-lea semnalăm lucrările „Obra de agricultura” (1520) de Alonso de Herra în care sunt descrise soiurile de viţă-de-vie cultivate în Spania (atât soiuri albe. Etapa colecţiilor a exercitat astfel. scoate cel dintâi în evidenţă necesitatea tăierii diferenţiate a soiurilor de viţă-de-vie în funcţie de particularităţile şi cerinţele acestora. au intrat în preocupări şi însuşirile agrobiologice. care mutate în altă parte îşi modifică mare parte din caractere. se remarcă tendinţa de a scoate în evidenţă originea soiurilor. Cu această ocazie soiurile din diferite regiuni au fost grupate la un loc pentru a fi studiate. Perioada evului mediu. încât pe lângă caracte rele morfologice.e.. necunoscute de către acesta. El remarcă de asemenea. considerând inutilă descrierea lor.). Observaţiile făcute asupra fenomenelor din natură. caracterele tehnologice şi chiar probleme de genetică şi ameliorare viticolă. etc. 384-322 î.n. Secolul al XVII . Teofrast 372-287 î. Virgiliu (71-19 î. au apărut o serie de lucrări de ampelografie şi cataloage cu soiuri.lea este dominat de către Philippe Iacob Sachs. o influenţă pozitivă asupra dezvoltării ampelografiei. (1770) după ce reactualizează ideea lui Olivier de Serres privind problema sinonimiilor în ampelografie. Adamson (1758) întocmeşte un prim studiu de ecologie viticolă şi propune clasificarea soiurilor după suma gradelor de temperatură necesare desfăşurării spectrului fenologic. Aristotel. în Italia. Petrus de Crescentius în lucrarea „Opus ruralium commodorum” descrie 40 de soiuri de viţă-de-vie cultivate în Italia. variabilitatea caracterelor morfologice la viţele obţinute din sămânţă. clasificarea soiurilor şi determinarea sinonimiilor.n) în „Georgice” susţine ideea variabilităţii caracterelor la soiurile de viţă-de-vie şi completează lista lui Cato cu soiuri noi.e. Lucarnus. cum este soiul Pinot gris (Rülander).n. Duracina. a reuşit să descrie câteva zeci dintre acestea. socotit fondatorul acestei ştiinţe şi care foloseşte pentru prima dată termenul de ampelografie.În cadrul perioadei antice se disting 2 etape: etapa grecească şi etapa romană. evident sub un al nume faţă de cum erau cunoscute în întreaga lume.65 e. un mare cercetător al principale lor specii de plante cultivate în bazinul mediteranean şi Orientul mijlociu. iar ca rezultat al acestor studii.n..e. Etapa ampelografiei romane este mai bogată în lucrări: Cato (234-149) care în „De re rustica” face o descriere a unui anumit număr de soiuri ca: Apicius. crearea unor noi soiuri şi sortimente.e. . etc. precum şi existenţa unor soiuri cultivate şi în zilele noastre. Columella (2 î. al XVIII-lea. Principalele lucrări în domeniul ampelografiei apar în sec. cât şi roşii) şi „ Maison rustique” (1564) în care Charles Etienne şi Jean Liebault descriu o serie de soiuri franceze. deosebit de utile. al XIV –lea când. Abatele Rosier A. un observator atent al fenomenelor naturii este primul care pune în evidenţă existenţa soiurilor partenocarpice (soiurile la care boabele se formează fară să aibă loc procesul de fecundare). Studiile ampelografice au căpătat un caracter mai cuprinzător.n. Dintre autorii greci amintim pe Democrit 460-375 i. De asemenea.e. 9 . a luat iniţiativa înfiinţării unei mari colecţii în care soiurile să poarte denumirile sub care circulau şi erau cunoscute în Franţa. însuşirile culturale şi stabilitatea caracterelor în descendenţă. recunoscut ca fiind cel mai bun cunoscător a soiurilor din Grecia antică. care a emis ideea modificării caracterelor de recunoaştere o dată cu deplasarea soiurilor în alte condiţii de mediu decât cele de origine.n. Lucrări de ampelografie cu un caracter original şi cu o însemnătate practică deosebită apar abia la jumătatea sec. precum şi diferenţa dintre soiuri după epoca de maturare.

Această comisie a reuşit să tipărească un dicţionar întocmit de către Goethe. (datorită plasticităţii ecologice a viţei-de-vie). arătând principiile metodei. cum ar fi: Edlen Von Vest. pentru descrierea soiurilor de viţă-de-vie este necesar să se renunţe la caracterele de gen şi specie. precizându-se valoarea lor economică. Semnalăm contribuţia lui Pulliat V. Din acel moment. care a mers pe linia concepţiei lui Pulliat V. Victor Rendu. recunoaşterii şi identificării soiurilor de viţăde-vie. iar mai târziu publică lucrarea intitulată „L’Ampelographie universalle” (1845). pe care le-a clasificat după epoca de maturare a strugurilor. în care sunt descrise cele mai importante soiuri de viţă-de-vie din Europa. La sfârşitul sec. printre numeroasele personalităţi din lumea întreagă. (1902). XX. încep să fie menţionate şi alte caractere botanice la alte organe ale viţei-de-vie. să întocmească un catalog ampelografic general. având la bază doar raporturile matematice între principalele elemente măsurabile ale frunzei. în descrierea soiurilor de viţă-de-vie. (România). care publică mai multe lucrări cu specific pur ampelografic. iar lucrările pe aceste probleme. în care autorul descrie aceste soiuri şi face o clasificare a soiurilor după pubescenţa (pufozitatea) frunzelor. Această idee a fost preluată de Ravaz Louis care a pus bazele ampelometriei. dar nereuşind să stabilească eventuale chei de determinare. În Franţa Henry Chaptal (1817) înfiinţează prima colecţie ampelografică naţională p e lângă grădina Luxemburg din Paris în care se găseau peste 2000 de soiuri de viţă-de-vie. 1907.. (1841). Mai târziu. începând cu anul 1863 a propulsat ampelografia pe primul loc în preocuparea viticultorilor. Ulterior. care cuprinde 228 soiuri cu peste 1500 de sinonime. ampelografia a capătat o semnificaţie internaţională. printre care un loc central îl ocupă frunza. care fiind comune tuturor soiurilor produc multe confuzii. asociaţia profesorilor de viticultură din E uropa sub conducerea lui Pierre Vialla şi Victor Vermorel publică o amplă lucrare în 7 volume intitulată „L’Ampelographie universalle” (1901-1910). care cuprindea aproximativ 1000 de soiuri.Perioada modernă reprezintă perioada colecţiilor ampelografice. C. 1910) a subliniat că. care a avut o contribuţie deosebită în problema descrierii.. Stoetz J. principalul organ de descriere şi recunoaştere. Se pot menţiona o serie de ampelografi. să studieze şi să experimenteze noile soiuri. austriacul Herman Goethe atrage atenţia pentru prima dată asupra relaţiei matematice dintre forma frunzelor şi unghiurile pe care le fac nervurile principale între ele. considerat mai târziu.. presupunându -se astfel că se pot cunoaşte mai bine aptitudinile şi potenţialul productiv în arealul de cultură în care s-au format şi au evoluat. care urma să fie completat ulterior pe măsura studiilor intreprinse. perioadă în care ampelografia se dezvoltă foarte mult. care a publicat o serie de descrieri ale soiurilor din Bourgogne: „Mille variétes de vignes” în 1884 şi „Raisins précoces”. La această lucrare a colaborat. şi Nicoleanu Gh. 1903. aceasta având ca rezultat apariţia de noi metode ampelografice de descriere şi identificare a soiurilor. şi să se pună 10 . soiurile să fie descrise în ţara de origine. O altă colecţie ampelografică situată în sudul Franţei este organizată de Odart C. în anul 1897. la munca unui grup coordonat. au trecut de la munca individuală. Invazia filoxerei pe continentul european. În lucrările sale (1902. conform căruia. Principiile ştiinţifice ale ampelografiei au fost iniţiate de Ravaz L. În anul 1873 la Congresul de la Viena ia fiinţă Comisia Internaţională de ampelografie care avea următoarele sarcini: să elaboreze bazele unei nomenclaturi unitare. Bazele stiinţifice ale ampelografiei moderne le pune Simon de Royas Clemente (1806) în lucrarea „Studiul experimental al soiurilor din Andaluzia” considerată ca o primă ampelografie.

pe suport magnetic.O. (1930. În anul 1902 Ravaz L. rapide şi utile pentru consultaţii la nivel mondial şi câteva instituţii de cercetare au dezvoltat mai multe sisteme automatizate de date biometrice.. 1937. lucrare elaborată de Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (I.. Ex: „L’Ampelographie hellenique” în 3 volume de Krimbas B.G..V. Boselli şi colab.accent pe importanţa caracterelor distinctive. de descriere a soiurilor. 1991). numeroşi autori au publicat diferite lucrări privind originea şi genetica viţei-de-vie: Ravaz L.I. cu precizarea că în 3 volume sunt studiate soiurile cu mai mică răspândire aflate în colecţiile ampelografice. O altă nouă etapă s-a încheiat în anul 1987 când s-a înfiinţat în S. astfel: caractere calitative. Rebour H.A. A fost pusă la punct o schemă O.R. spaniolă şi germană. 1991). 1946). a elaborat în anul 1984.P. (1982). Bisson (1986. (1923).. Începând cu anii ’70. (1956-1965). denumite sugestiv „caractere tari”.1990. „Ampelografia Turciei” de Oraman N. însă prima cheie de determinare a soiurilor de portaltoi a fost întocmită de Olivieri şi a fost publicată în anul 1936 în lucrarea „Vitigni porta innesti americani”.I. El a impărţit aceste caractere distinctive.) cu sediul la Paris. cost hardware şi software. „Ampelografia U. „Cepages et vignobles de France” în 4 volume de Galet P. Actual. „Ampelografia Ungariei” de Csepregi P. care se schimbă mai puţin sub influenţa condiţiilor ecopedoclimatice şi caractere cantitative.B. 1956). engleză...). Societatea Internaţională de Ampelografie care pune la dispoziţia viticultorilor...I. (1952). publicat în franceză. (1943-1946). şi Zilai J. (1943.S. „Ampelografia Cehoslovaciei”. un codex pentru toate ţările. alături de cele descriptive. (1986. „Ampelografia soiurilor de Jerez şi Andaluzia occidentală” (Spania) de Fernandez J. (1956).R..I. ca urmare a utilizării met odologiilor multivariate. au adus şi cercetările realizate de către: Provasi şi colab.P.V. după ce în anul 1983 fusese pus la punct „Descriptors for grape”. Înfiinţarea acestei organizaţii (O. după numeroase studii şi încercări.V. şi colab. care reuneşte viticultorii din întreaga lume şi care are ca scop coordonarea activităţii tehnice. precum şi a activităţii de cercetare. care variază puternic în funcţie de condiţiile amintite mai sus. precum şi uşurinţa în ceea ce priveşte gestionarea şi interpretarea datelor. Anul 1924 a marcat înfiinţarea Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului (O. (1955-1960).). specifice fiecărui soi.S. cercetătorii ampelografi au constituit bănci de date simple.) a dat un impuls cercetărilor efectuate asupra sortimentelor de soiuri din principalele ţări viticole. schemă ce a stat la baza întocmirii „Registrului ampelografic internaţional” ce cuprinde descrierea a peste 500 de soiuri de viţăde-vie.” în 6 volume elaborate de un grup de cercetători de la Magaraci (1946-1956). o bază de date care permite identificarea a peste 150 de soiuri cu ajutorul ordinatorului făcând apel la doar 43 de caractere botanice. (1963). Contribuţii la clasificarea ampelografică.U. Pentru uniformizarea metodologiei de descriere a soiurilor O. Calò A.V. 1943. cercetări concret izate în ampelografii naţionale pentru diverse ţări europene. Branas J. (1957).V. de Blaha J. Levadoux L. După această apariţie. 11 . economice şi de legislaţie.. dezvoltarea sectorului informatic a permis achiziţionarea de date şi efectuarea de calcule ce au avut ca rezultat o importantă reducere a timpului pentru efectuarea măsurătorilor dorite. publică lucrarea „Les vignes americanes”. mai mult sau mai pu ţin complexe în funcţie de instrumentele disponibile. denumit: „Codul caracterelor descriptive a soiurilor şi speciilor de Vitis”. în colaborare cu Uniunea Internaţională pentru Protecţia Creaţiilor vegetale (U.

(1993).. La noi în ţară primele însemnări asupra unor soiuri authtone ca: Braghină. M. descrie în lucrarea sa întitulată „Micul manual de viticultură” cele mai importante soiuri de viţă-de-vie cultivate în ţara noastră (16 soiuri. dar nereuşind să stabilească eventuale chei de determinare. Cercetările efectuate asupra soiurilor de viţă-de-vie au început să fie publicate începând cu anul 1896 în „Revista viticolă şi horticolă”. utilizând doar raporturile matematice între principalele elemente măsurabile ale frunzei. Truel şi Boursiquot J. acordă o mare atenţie studiului soiurilor de viţă-de-vie. După invazia filoxerei. (1993). omiţând soiul Fetească albă). 12 .  Principiile ştiinţifice ale ampelografiei au fost iniţiate de Ravaz Luis (1902). În anul 1880. care apărea pentru prima dată la Bucureşti. Grasă. intitulată „Les essais ampelografiques”. (1986). Antonacci şi Placco. Moga V. Coarnă.S. precum şi în ceea ce priveşte metoda ampelometrică. În anul 1874 apare lucrarea lui Aurelian P.S. După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi: Istoriografia ampelografiei arată că dezvoltarea acestei ştiinţe a trecut prin 3 perioade şi anume: Perioada antică Perioada evului mediu Perioada modernă şi contemporană (perioada colecţiilor ampelografice) etapa grecească etapa romană  Bazele stiinţifice ale ampelografiei moderne le-a pus Simon de Royas Clemente (1806) prin lucrarea „Studiul experimental al soiurilor din Andaluzia” considerată ca o primă ampelografie. Tămâioasă apar în monografiile judeţelor Mehedinţi şi Putna redactate de Ion Ionescu De La Brad (1868-1869). care a avut o contribuţie deosebită în problema descrierii şi identificării soiurilor de viţă-de-vie. Cancellier şi Angeli. o serie de viticultori în frunte cu Brezeanu Gh. arătând principiile metodei. Galbenă.(1993).

iar în anul 1940 „Studiul comparativ al varietăţilor Braghină şi Negru vârtos” în condiţii diferite de climă şi sol. Au fost obţinute peste 60 de soiuri din Vitis vinifera cu diferite direcţii de producţie. în 1912 realizează prima clasificare a soiurilor în funcţie de calitatea acestora (soiuri pentru vin de calitate şi soiuri pentru vinuri de masă . şi acad.R”. soiurile de struguri pentru vinuri roşii superioare (9) şi soiuri apirene (3). în cadrul Academiei române s-a format o secţie de ampelografie condusă de acad. prezintă date asupra condiţiilor de climă şi sol. intră în atenţia specialiştilor problema soiurilor de strug uri pentru masă şi este studiată eşalonarea maturării acestora. iar ultimul volum – descrierea soiurile de portaltoi. conservarea varietăţilor clonale şi a celor 13 . încep studiile cu privire la însuşirile de productivitate ale soiurilor de viţă-de-vie. lucrare care a fost inclusă ulterior în Ampelografia universală a lui Vialla P. întreruptă în perioada celui de al doilea război mondial. 1966). din care ponderea cea mai mare o deţin soiurile de struguri pentru masă (21) şi soiurile de struguri pentru vinuri albe de masă (15). În primii ani. acad. soiurile de struguri pentru vinuri roşii de masă (9). asupra sistemelor de cultură şi a calităţii vinurilor din principalele podgorii ale ţării. În anii 1960-1970.descrierea soiurilor zonate (raionate). O nouă etapă în cunoaşterea soiurilor autohtone. ca şi în orientarea generală a viticulturii româneşti postfiloxerică.V..I. Gherasim Constantinescu. urmate de soiurile de struguri pentru vinuri albe superioare (9). în diferite zone de producţie.C. în 8 volume. S. Brezeanu V. dar şi străine. (1958-1971). Elena Negreanu. După anul 1980 se intensifică cercetările în domeniul obţinerii de noi soiuri de viţă-devie roditoare şi soiuri de portaltoi. Printre primele lucrări de ampelografie ale academicianulu i Gherasim Constantinescu se numără „Tipul florilor la principalele varietăţi româneşti de viţă-de-vie”. volumele 2 şi 3 . Gherasim Constantinescu care a avut ca principal obiectiv redactarea lucrării „Ampelografia R. al rezistenţei acestora la boli.româneşti şi străine). Gherasim Constantinescu a fost ales în anul 1968 preşedintele Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. scrie în anul 1900 prima ampelografie românească „L’introduction a l’ampelographie roumaine”. realizează prima colecţie ampelografică în Bucureşti. Ca o apreciere a activităţii sale pe plan internaţional şi a şcolii de viticultură româneşti. după cel de al doilea război mondial (1945-1950). au apărut puţine lucrări ştiinţifice cu caracter ampelografic. În anul 1976 apare lucrarea „Ampelologia soiurilor apirene” (Constantinescu Gherasim. Primul volum cuprinde problemele generale ale ampelografiei.care reprezintă un instrument foarte important pentru mărirea productivităţii soiurilor. a fost marcată de activitatea a 2 mari profesori: Teodorescu I. Abia în anul 1956 a fost reluată activitatea ampelografică din ţara noastră la O. După acest an apar lucrările „Cele mai recomandabile specii şi varietăţi de viţă pentru România”. şi Vermorel V. Poenaru I. Indreaş Adriana). Un rol deosebit de important în viticultura românească l-a avut şi îl va avea selecţia clonală . dăunători sau factori nefavorabili de mediu. „Monografiile pentru principalele podgorii” şi altele. În anul 1925 Teodorescu I. (Gherasim Constantinescu. evitarea eroziunii genetice a soiurilor. Tot în această perioadă. precum şi în cel al ameliorării soiurilor existent e sub raportul producţiei calitative şi catitative.S. volumele 4-7 descrierea soiurilor rar întâlnite în cultură şi a celor recent introduse în ţară..C.. Neagu M. El face o descriere botanică a soiurilor.Nicoleanu Gh. la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. În perioada 1926-1928.

V. I. Obiectivul final al selecţiei clonale nu mai este doar acela de a se obţine o singură clonă pentru un soi.V. (ger.Argeş .D. Rosina.V. economice şi de legislaţie în domeniul viti-vinicol? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare. Rubin.D. (Seyve villard).Argessis.C. 1. Valeria. trebuie să fie un material viticol de înaltă calitate. Clone din soiuri de struguri pent ru masă 2. Admira. precum şi a soiurilor de diferite origini. Valea Călugărească: Purpuriu. I. S. Clone din soiuri de struguri pentru vinuri rosii 5. pe de o parte.C. 1 1. indiferent de direcţia de producţie a acestora. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt rezultatele cercetării româneşti în domeniul selecţiei clonale la viţa-de-vie? b) Cum se numeşte organizaţia care a asigurat şi asigură coordonarea act ivităţilor tehnice. la care caracteristicile culturale şi productive să răspundă exigenţelor viticulturii moderne. Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. mană. Clone din soiuri de portaltoi O mare atenţie se acordă în prezent şi obţinerii de soiuri cu rezistenţă biologică sporită (hibrizi înnobilaţi) la diferiţi factori de mediu. Vlad.V. în România au fost obţinute peste 90 de selecţii clonale ale principalelor soiuri cultivate. atât din punct de vedere cantitativ. ci se doreşte să se înlocuiască o populaţie heterogenă şi degenerată cu o alta mai bună. cât şi calitativ şi punerea la dispoziţia cultivatorilor a cel puţin 2-3 selecţii clonale ale aceluiaşi soi. lipsit de viroze. 14 . secetă) şi la boli şi dăunători.H. S. Radameş.     Soiuri cu rezistenţă biologică obţinute în România: Test de autoevaluare nr. Clone din soiuri de struguri pentru vinuri aromate 4. toate acestea fiind obţinute din specia Vitis vinifera încrucişată cu hibrizi direct producători din generaţia a III-a. făinare.V.D.C. Clone din soiuri de struguri pentru vinuri albe 3. Ca rezultat al activităţii de cercetare în această direcţie.V. Cluj Napoca: Andrevit.autohtone. putregaiul cenuşiu).C. Materialul viticol astfel obţinut. Ştefăneşti . pe de altă parte (filoxeră. pentru o populaţie. Blaj: Brumăriu.

lipsit de viroze. 1.care reprezintă un instrument foarte important pentru mărirea productivităţii soiurilor. Obiectivul final al selecţiei clonale nu mai este doar acela de a se obţine o singură clonă pentru un soi. Materia lul viticol astfel obţinut. conservarea varietăţilor clonale şi a celor autohtone. evitarea eroziunii genetice a soiurilor. cât şi calitativ şi punerea la dispoziţia cultivatorilor a cel puţin 2-3 selecţii clonale ale aceluiaşi soi.4. precum şi a soiurilor de diferite origini.  Studierea şi cunoaşterea fenomenelor de variabilitate în interiorul soiurilor care duc la apariţia de biotipuri. trebuie să fie un material viticol de înaltă calitate. indiferent de direcţia de producţie a acestora. atât din punct de vedere cantitativ. genotipuri şi ecotipuri. b) Organizaţia care a asigurat şi asigură coordonarea activităţilor tehnice. agrotehnice şi tehnologice ale soiurilor de viţă-de-vie în scopul cunoaşterii şi amplasării în condiţii ecopedoclimatice favorabile valorificării la cel mai înalt nivel a potenţialului productiv al acestora.V. economice şi de legislaţie în domeniul vitivinicol se numeşte Oficiul Internaţional al Viei ş i Vinului (O. Dintre problemele teoretice pe care ampelografia îşi propune să le urmărească se numără:  Studierea fenomenelor care guvernează variabilitatea impresionantă a caracterelor morfologice în funcţie de condiţiile ecologo-geografice în care sau format diferite soiuri. În România au fost obţinute astfel peste 90 de selecţii clonale ale principalelor soiuri cultivate.). pentru o populaţie. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) În viticultura românească un rol deosebit de important l-a avut şi îl va avea selecţia clonală .Rezumat Ampelografia este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice. ci se doreşte să se înlocuiască o populaţie heterogenă şi degenerată cu o alta mai bună.  Elaborarea principiilor de clasificare şi a diferitelor metode pentru stabilirea sinonimiilor care contribuie la obţinerea ordinii în nomenclatura soiurilor şi evitarea confuziilor în mişcarea materialului săditor pe plan internaţional.I. precum şi modul de adaptare la diferite ecosisteme. ce reprezintă surse permanente pentru obţinerea de noi selecţii clonale înzestrate cu anumite însuşiri superioare populaţiei din care provin. la care caracteristicile culturale şi productive să răspundă exigenţelor viticulturii moderne. 15 .

C. Costea. Zonare.. Rotaru Liliana. numele şi prenumele studentei (studentului).. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. L. M. Editura Ion Ionescu de la Brad. Iaşi. A. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 5.. volumul I. I. Olteanu. Mărăcineanu. Indreaş. 2... Cercetării şi Inovării.. Liliana. 2005 .. Dolores.Ampelografie. corectare şi evaluare. Cichi.Editura Academiei R.☺Lucrarea de verificare solicitată.. Stoian. Bibliografie minimală 1. I. M. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). Mustea.S.Ampelografia R. Bucureşti.. 5.„ NOŢIUNI INTRODUCTIVE”. 6. Precizaţi rezultatele cercetării ampelografice în România. Gh. 2002 -Viticultura specială. Craiova. 2010 . 16 .Cultura viţei-de-vie.. şi colab. Daniela. Timişoara. şi colab.M.C. D.S. 1. Ţârdea C. Daniela. Lucrare realizată în cadrul proiectului “Realizarea colecţiei naţionale de germoplasmă clonală la viţa-de-vie şi omologarea unor elite” finanţat de Ministerul Educaţiei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină.Catalogul de clone cu material biologic certificat. 1 . Edi tura Solnes. Bucureşti. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. 4. 1970 . 2003 .Curs de ampelografie. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. (3p) * Un punct se acordă din oficiu. (3p) 7. numărul lucrării de verificare. Adriana. 1994 . Ampelografie. 3. (3p) 6.R. Enumeraţi şi descrieţi pe scurt etapele dezvoltării acestei ştiinţe.C.R. Constantinescu. Editura Universitaria. 473 p.6. Dobrei A. vol. Rotaru. Tehnologii specifice. Precizaţi care sunt problemele teoretice pe care ampelografia îşi propune să le urmărească..

►cunoşti principalele caracteristici şi particularităţi ale celor mai cunoscute genuri ce aparţin acestei familii botanice. cu pedicele. 1960 vitaceaele fac parte din clasa Dicotiledonate. În sistemul filogenetic polifiletic al angiospermelor. Între genurile şi speciile acestei familii există mari deosebiri cariologice expr imate prin număr diferit de cromozomi..2.5.2 2. SISTEMATICA FAMILIEI VITACEAE CUPRINS 2.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. mai rar penată. 17 . care au tegumentul tare şi endospermul bine dezvoltat. Bibliografie minimală 17 17 27 27 28 2. elaborat de Emberger L. mai rar racem sau panicul. de obicei cime. Lucrare de verificare nr.2 2. Studierea familiei Vitaceae 2. răspândite pe un areal geografic foarte larg. foarte rar specii ierboase perene. (10. în general. Florile sunt pe tipul 5 sau 4. Fructul este o bacă suculentă sau cărnoasă cu 0-4 seminţe. ►constaţi şi să interpretezi principalele particularităţi anatomice şi morfologice care diferenţiază cele două subgenuri ale genului Vitis.3. ordinul Rhamnales (flori cu corola verde).1. Studierea familiei Vitaceae Studierea acestei familii a fost şi este însoţită de numeroase dificultăţi datorită variabilităţii caracterelor morfologice şi a răspândirii pe un spaţiu geografic mare a speciilor sale. familia Vitaceae. 15. Obiect ivele unităţii de învăţare nr. cu flori grupate în inflorescenţe.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. gineceu bicarpelar şi disc nectarifer la baza ovarului. 18 după unii autori) şi peste 1100 de specii. Familia Vitaceae este reprezentată de 12 genuri. hermafrodite.1. cu corola caducă şi caliciul slab dezvoltat.2. niciodată cu flori izolate. precum şi datorită numeroaselor sinonime sub care se cunosc unele specii şi genuri din diferite părţi ale lumii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2. 2 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► identifici principalele genuri ale familiei Vitaceae. ce prezintă adesea cârcei. Caracterizarea botanică a acestei familii arată că aceasta cuprinde plante lemnoase. poligam monoice. cu stamine epipetale.2. Frunza este simplă sau compusă. cu nervaţiunea palmată. liane sau arbuşti agăţători.

Landukia şi Chyphostema. Parthenocissus. Pterocissus. Rhoicissus. Cayratia. Pterisanthes. Tetrastigma. Ampelopssis. la care în ultimii ani s-au mai adăugat două genuri. Principalele caracteristici şi particularităţi ale celor mai cunoscute şi utilizete genuri. Cissus. sunt prezentate în continuare: SISTEMATICA FAMILIEI VITACEAE Acareosperma Rhoicissus Vitis Ampelocissus Tetrastigma Muscadinia Euvitis (Vitis) Ampelopssis Landukia Cayratia Chyphostema Cissus Clematecissus Parthenocissus Pterisanthes Ppterocissus 18 . Clematecissus.În Ampelografia României. Ampelocissus. Vitis cu subgenurile Muscadinia şi Euvitis. volumul 1 (1970) este adoptată clasificarea cu 12 genuri şi anume: Acareosperma.

subtropicale. în care sunt incluse viţele adevărate cu 2n=38 cromozomi. iar altele produc fructe care se folosesc în industria farmaceutică (Cissus digitata. Se cunosc mai bine 2 specii: Ampelocissus Martini (viţa de Cochinchina) şi Ampelocissus Chantini ( viţă de Sudan). apropiat ca formă de cele ale speciei Vitis vinifera. dintre care în România se folosesc doar ca plante decorative speciile: Partenocissus tricuspidata (toamna frunzele se colorează roşu aprins) şi Partenocissus quinquefolia. Formează struguri mici. În general. Asia. Cresc sub formă de liane agăţătoare. produc struguri cu gust plăcut ce amintesc cumva de aroma soiului Muscat de Alexandria. boabe cărnoase sau suculente. Genul Cissus Linne este cel mai mare gen. sunt arbuşti agăţători cu frunze palmat-compuse. America de Nord. o parte sunt cultivate în sere ca plante decorative. Genul Ampelopssis are 20 de specii răspândite în regiunile calde din America de Nord. agăţătoare prin cârcei ramificaţi. etc. Are 19 specii. cu un număr mare de foliole. în cadrul familiei Vitaceae în ceea ce priveşte calitatea fructului. Viţele acestui gen sunt plante lemnoase arbustiforme. 2005). Cissus corniculata). Viţele au tulpini subterane îngroşate. însă toate încercările de a le utiliza ca portaltoi şi ca genitori pentru soiurile speciei Vitis vinifera s-au dovedit fără rezultat.. Cea mai mare parte dintre speciile acestui gen sunt utilizate în scop decorativ. florile se deschid de jos în sus.speciile acestui gen se află răspândite în stare sălbatică sau în cultură. China..1. Sunt cunoscute 108 specii. iar în timpul verii rezistă şi vegetează până la 400C. plantele cresc sub formă de arbuşti cu cârcei şi au frunzele cu limbul întreg sau lobat. aceasta din urmă produce struguri în greutate de 1-2 kg. Fructul este o bacă suculentă necomestibilă. însă numai 70 sunt bine identificate: circa 30 de specii americane şi peste 40 de specii asiatice. ca plante de apartament. deoarece cuprinde speciile de viţă de vie care se cultivă pentru producţia de struguri şi cele care se folosesc ca portaltoi.O. Speciile acestui gen. inflorescenţe în formă de racem compus. cu boabe de 12-13 mm în diametru. Genul Vitis Este cel mai important. după genul Vitis. cu cârcei intermitenţi. cu 367 specii răspândite aproape numai în zona tropicală. Principalele particularităţi care diferenţiază cele două subgenuri ale genului Vitis sunt prezentate în tabelul 2. Genul Partenocissus . cu frunze întregi sau palmat lobate. Ambele specii rezistă la temperaturi scăzute (-300C). (Fregoni M. cu 2-4 seminţe cu tegumentul tare sau rugos. tropicale şi ecuatoriale din Europa. Se cunoaşte faptul că. cu flori care au corola verde şi care se deschid în formă de stea. 19 . care prezintă cârcei cu ventuze cu ajutorul cărora se prind de ziduri şi garduri. răspândite în zonele temperate. America Centrală şi de Sud. iar fructul este o bacă. flori hermafrodite mai rar unisexuate. anumite specii răspândite în Mexic. Inflorescenţele acestui gen sunt cime sau panicule constituite pe tipul 4 sau 5. denumită în prezent Secţia Vitis (după Moore M. 1991). Japonia. Asia. ocupă loc ul al II-lea. frunze simple sau lobate. Acest gen a fost subdivizat de către Planchon (1887) în 2 subgenuri sau secţiuni: Subgenul sau Secţia Muscadinia (2n=40) şi Subgenul sau Secţia Euvitis. cu boabe negre mărunte. Dintre acestea. care nu se consumă. Unele dintre ele cresc şi la noi în ţară cum este Ampelopssis acunitifolia. (100 g/l zaharuri). cu 1-2 seminţe. în care se include şi Vitis vinifera.Genul Ampelocissus cuprinde 94 de specii care se află răspândite în ţinuturile tropicale din Asia şi Africa. dar care acumulează cantităţi mici de zaharuri. în zonele temperate şi calde ale Americii de Nord şi Asiei. sunt foarte rezistente şi la boli şi dăunători.

Specia a fost folosită şi la încrucişări cu Vitis Vinifera pentru a obţine portaltoi rezistenţi la filoxeră şi nematozi. dar datorită faptului că în faza diploidă are 40 de cromozomi toate încercările de a obţine hibrizi cu specia V.. cu gust foxat.U. neîntreruptă la noduri.. Vitis popenoei . Specia a fost luată în cultură de aproape 200 de ani şi s-au obţinut prin selecţie directă din ea peste 30 de soiuri. fără Cafenie. dar şi pentru vin.  Vitis munsoniana . Vitis munsoniana. nu se desface în fâşii longitudinale Lenticele pe lăstari Prezente Absente Albă. întreruptă la Măduva diafragmă noduri de diafragmă Cârcei Simpli. cu boabe de asemenea mari. având o capacitate scăzută de înrădăcinare. Principalele caracteristici morfologice şi anatomice ale celor mai cunoscute specii ce alcătuiesc acest subgen sunt: 20 . imună la filoxeră. de culoare neagră cu epicarp subţire. (Fregoni M. prezintă struguri mijlocii. gust acru.1. neramificaţi Ramificaţi Seminţe Ovoidal alungite. rezistente la mană şi oidium. Prezintă struguri mari din punct de vedere al mărimii. 2005. are o bacă mică (diametrul bobului este de 8 mm).sunt specii imune la filoxeră.. Vinifera 2n =38.  Vitis popenoei . James Thomas. Dintre acestea sunt cunoscute: Flowers. deoarece specia pură nu poate fi utilizată ca portaltoi. nefoxat. cu rostrul Piriforme. (diametrul bobului este de 12 mm) colorate în albastru închis sau roşu purpuriu.Subgenul Muscadinia cupinde 3 specii: Vitis rotundifolia. nu au dat rezultate. se folosesc în lucrările de ameliorare a viţei-de-vie. citaţi de Dejeu L. Sinteza particularităţilor care diferenţiază cele două subgenuri ale genului Vitis Euvitis Caracteristici principale Muscadinia (Vitis) Se desface în fâşii Scoarţa Aderentă. Eden. însă foarte sensibile la ger.. Tabelul 2. 1988 ** după Fregoni M. cu rostrul bazal foarte scurt bazal evident Numărul de cromozomi Greutatea specifică a lemnului Număr de specii identificate 2n=40 ≥1 3 2n=38 ≤1 56* (70**) * după Galet P.rezistentă la filoxeră şi mană. cu toate că acumulările de zaharuri sunt inferioare speciei Vitis vinifera. 1987). Datorită însuşirilor valoroase de rezistenţă la filoxeră şi boli.A.originară din sud-estul S. 2010  Vitis rotundifolia ..foarte rezistentă la mană. unde se cultivă pentru struguri destinaţi consumului în stare proaspătă.

Vitis bourgoeana 3. Vitis aestivalis. Vitis labrusca. 1c. Speciile acestui subgen.2). Vitis girdiana 2. Vitis coignetiae. Specii americane din grupa occidentală Rezistente la secetă. foarte diferite între ele. Americii de Nord. Vitis smalliana 2b. Vitis cordifolia. dar şi în funcţie de răspândirea geografică au fost grupate în 4 grupe. Vitis champini. cât şi pentru crearea de noi soiuri de hibrizi direct producători. Vitis candicans. Specii asiatice orientale sensibile la ger Sensibile la ger.a Specii asiatice orientale rezistente la ger Rezistă până la -400 C. Vitis silvestris. Vitis berlandieri. Vitis simpsonii. fără caracteristici de calitate ale producţiei. Vitis davidii. Specii americane din grupa orientală Rezistente la ger şi mană. Din punct de vedere utilitar cel mai mult se folosesc speciile: Vitis labrusca. Vitis gigas. Vitis bicolor 1b. în funcţie de adaptarea la diferite condiţii de mediu. Specii americane din grupa centrală Rezistente la ger. Vitis riparia. Vitis amurensis. Vitis vinifera 21 . fără caracteristici de calitate ale producţiei Vitis californica. cuprinde speciile de viţă adevărate răspândite în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Vitis cinerea. Vitis riparia. Rezistenţa mare la filoxeră pe care o manifestă a determinat un interes mare asupra studiului acestor specii americane. sensibile la filoxeră. În schimb calitatea fructului obţinut este inferioară faţă de calitatea obţinută de soiurile europene.Specii din Florida Rezistente la boli Vitis coriacea. Vitis berlandieri. Vitis lincecumii. Grupa speciilor asiatice adaptate la climatul temperat 3. Vitis thunbergii 3b. (Tabelul 2.Vitis romaneti. Grupa speciilor euro-asiatice adaptate la climatul temperat Este reprezentată de 2 specii. Vitis rupestris. denumită în prezent Subgenul Vitis. tropical şi ecuatorial 2a. prezintă importanţă economică scăzută. Vitis caribaea. Vitis armata. Vitis lanata. Vitis cordifolia. Vitis solonis (Vitis longii). mană. Vitis rupestris.Subgenul Euvitis.Specii din grupa tropicală (mexicană) Rezistente la boli. Grupa speciilor americane adaptate la climatul temperat 1a.2 Subgenul Vitis 1. America Centrală şi nordul Americii de Sud. Vitis reticulata 4. Grupa speciilor americane adaptate la climatul cald. cu aptitudini uvifere. care au fost şi rămân în continuare utilizate atât pentru obţinerea de portaltoi rezistenţi. Vitis arizonica. sensibile la filoxeră. filoxeră. rezistente la secetă. Tabelul 2. Vitis flexuosa. Vitis monticola.

miez mucilaginos şi gust foxat. Rezistenţa la filoxeră este mijlocie. Este utilizată în lucrările de selecţie. Rezistenţa la filoxeră a fost notată cu 5..U. Vitis lincecumii .(Vitis rupestris x Vitis lincecumii x Vitis vinifera). Vitis bicolor – specie originară din Canada. printre care oidium. pe terenuri nisipoase. rotunde sau ovale. Lidia şi Isabella . Seibel 1000 – (Vitis vinifera x Vitis lincecumii x Vitis rupestris).A. filoxera. Prin hibridarea sexuată între speciile Vitis labrusca x Vitis riparia x Vitis vinifera s-au obţinut soiurile: Otello şi Bacco 22. (Vitis labrusca x Vitis vinifera x Vitis aestivalis) de care deja am amintit şi soiurile Jacquez şi Herbemont ca rezultat al încrucişării speciilor Vitis aestivalis x Vitis cinerea x Vitis vinifera. astfel: Couderc noir şi Seibel 1 . Din încrucişările făcute între Vitis aestivalis şi alte specii au rezultat numeroşi hibrizi: soiul Delaware. Strugurii sunt mici. este o plantă dioică. strugurii sunt lungi cu boabe mijlocii ca mărime. Noah şi Clinton – rezultaţi prin încrucişarea dintre Vitis labrusca şi Vitis riparia. colorată diferit. folosită numai ca plantă de colecţie. colorate în roşu închis sau negru. cuprinde plante dioice cu un polimorfism pronunţat. care au avut şi au o largă răspândire. cu flori grupate în inflorescenţe de dimensiuni mici. Manifestă rezistenţă bună la bolile criptogamice şi la temperaturi scăzute. Specii americane din grupa orientală Vitis labrusca . au boabe cu diametrul de 15 -25 mm. care au o coloraţie de la roşu închis până la albăstrui şi must roşu închis cu gust foxat. Din această specie au fost obţinute numeroase soiuri din care unele sunt rezultatul preluării în cultură a unor forme valoroase: Vitis aestivalis .U. mană. frunze întregi.originară din Virginia şi Carolina. pieliţa groasă.originară din Texas. În stare sălbatică are cel mai nordic areal şi creşte sub formă de liană. atât în obţinerea unor hibrizi direct producători.soi cu largă răspândire în nordul Americii care a fost obţinut direct din sămânţă şi care este utilizat pentru obţinerea sucului de struguri prin pasteurizare.1. de la roşu închis până la verde auriu. caracterizată printr-o rezistenţă bună la filoxeră.2 hibrizi naturali rezultaţi din încrucişarea speciilor Vitis labrusca şi Vitis vinifera. Grupa speciilor americane adaptate la climatul temperat 1a. scămoase şi cârcei dispuşi continuu. 22 . care nu erau cunoscute la viţele europene. mari. Louisiana. oidium.A. înrădăcinează dificil şi este sensibilă la calcar. pe o scară de la 1-20. Concord .Taylor. Tot din specia Vitis labrusca a fost obţinut şi soiul de portaltoi . cât şi în obţinerea unor portaltoi care prezintă rezistenţă la nematozi. care prezintă o coloraţie deosebită a frunzişului (frunze roşii şi verzi).originară din nord-estul S. cu struguri aspectuoşi şi boabe mari. răspândită şi în S. cu frunze care prezintă caractere diferite. a fost prima specie de viţă roditoare americană adusă în Europa şi o dată cu ea au fost aduse şi bolile şi dăunătorii specifici. mana. iar din încrucişarea speciilor Vitis labrusca x Vitis vinifera x Vitis aestivalis – soiul Delaware.

Are o rezistenţă sporită la ger şi slabă rezistenţă la calcar. 140 Ruggeri – (Vitis berlandieri x Vitis rupestris). prevăzut cu mucron lung şi subţire. Este o specie viguroasă. Direct din specie s-au obţinut soiurile de portaltoi:  Riparia gloire  Riparia grande glabre  Riparia pubescens rouge sau portalis iar din încrucişarea acestei specii cu alte specii au rezultat portaltoii hibrizi:  Vitis riparia x Vitis rupestris  Vitis berlandieri x Vitis Riparia Vitis berlandieri . se întâlneşte în stare sălbatică în America de Nor d. cu sinus peţiolar larg deschis. caracterizată printr -o mare capacitate de înrădăcinare. cu frunze mari cu limbul gros. Aramon x 23 . 3306. Prezintă o frunză cuneiformă. cu lobi terminali scurţi şi cu lizieră caracteristică. Kober 5 BB – (Vitis berlandieri x Vitis riparia). are rezistenţă foarte bună la filoxeră.cunoscută şi sub denumirea de Vitis vulpina. cum ar fi: Teleki 8 B. lăţită. Cabernet sauvignon x Berlandieri 333 E. Specia este întâlnită şi merge bine pe terenurile fertile situate de -a lungul râurilor. Chasselas x Berlandieri 41B – (Vitis vinifera x Vitis berlandieri). dar cu boabe mici. sferice.răspândită în America (Texas). între 30-50 0 latitudine nordică. alcătuită din dinţi mărunţi cu margini uşor rotunjite. Înrădăcinează foarte bine. ocupând adesea terenuri calcaroase şi secetoase. Foarte mult timp a fost utilizată ca portaltoi în stare pură. – (Vitis vinifera x Vitis berlandieri). 99. 3309 – (Vitis riparia x Vitis rupestris). 99. 110. Vitis rupestris . cu lobul terminal ascuţit. folosiţi ca portaltoi pentru soiurile europene cultivate pe soluri calcaroase. must colorat.originară din sudul S. Rupestris Mettalica.U.1b. a stringent.A. fiindcă înrădăcinează foarte greu.2. lucioasă.M. dioică. Rupestris Martini. 110 Richter – (Vitis berlandieri x Vitis rupestris). glabră.(Vitis berlandieri x Vitis rupestris). colorate negru închis. mici. însă cel mai cunoscut portaltoi obţinut direct din specie este Rupestris du Lot. strugurii sunt de mărime mijlocie. filoxeră şi boli criptogamice. neuniformă ca mărime. Deşi specia are rezistenţă mare la calcar. până în prezent nu a putut fi folosită în cultură ca specie pură. Prin încrucişări cu alte specii a dat naştere la portaltoi şi hibrizi direct producători: 101-14. Specii americane din grupa centrală Vitis riparia . colorate roşu închis.1 şi Résséquier nr. Strugurii sunt mari. este o specie viguroasă. rezistă bine la secetă şi moderat la calcarul activ din sol. însă datorită sensibilităţii ridicate la bolile virotice şi la nematozi au limitat utilizarea acesteia. Direct din specie s-au obţinut portaltoii Rupestris du Lot. şi s-au făcut încrucişări şi cu alte specii obţinându-se numeroşi hibrizi de portaltoi. A căpătat o mare utilizare ca material biologic pentru obţinerea de hibrizi rezistenţi la filoxeră şi calcar. Richter . Inflorescenţa este mică. Prezintă frunza mică. cu boabe rotunde. S-au extras unele forme direct din specie – Résséquier nr. cu excepţia formei galicole care în anumite situaţii produce numeroase gale pe frunzele tinere. Rupestris Saint George.

estul S. care se disting prin rezistenţa la ger. . Mourvedre x Rupestris 1202 – (Vitis vinifera x Vitis rupestris). Prezintă struguri mici. Grupa speciilor americane adaptate la climatul cald.(Vitis rupestris x Vitis lincecumii x Vitis vinifera). Vitis monticola . Savernîi. Specii asiatice orientale rezistente la ger . 1c. Este utilizată în obţinerea unor portaltoi hibrizi care manifestă aceste rezistenţe. în general pentru obţinerea unor hibrizi rezistenţi la boli. în prezent existând un mai mare interes în ceea ce priveşte cunoaşterea şi studierea florei spontane din ţările asiatice. şi au fost folosite datorită rezistenţei mari la filoxeră în obţinerea unor soiuri de portaltoi şi hibrizi direct producători.originare din sud .Specie care a fost remarcată datorită rezistenţei mari la sărurile din sol. 24 . fiind considerată una dintre cele mai nordice specii ale genului Vitis. filoxeră. (rezistă până la . Vitis bourgoeana sunt utilizate. Grupa speciilor asiatice adaptate la climatul temperat 3a. Direct din specie s-a obţinut portaltoiul 106. Cel mai cunoscut şi utilizat portaltoi obţinut din această specie este Solonis x Riparia 1616 C (este un portaltoi complex).8. Prin încrucişarea acestei specii cu specia Vitis vinifera.specia prezintă rezistenţă la mană. filoxeră. dar cu o aciditate de 20%0.(Vitis champini x Vitis berlandieri) şi Dog ridge -(Vitis champini x Vitis rupestris).A.Salt creak . prezintă o rezistenţă foarte mare la temperaturile scăzute (-400C). Vitis smalliana sunt utilizate. făinare şi printr-o buna calitate organoleptică: Ex: Pobeda . Dacă în procesul tehnologic se adaugă zahăr şi apă se pot folosi în procesul de obţinere a jeleurilor.(Vitis vinifera x Vitis lincecumii x Vitis rupestris). dulceţurilor şi a sucurilor. Specii din grupa tropicală (mexicană)– Vitis caribaea. sensibile la filoxeră. Vitis amurensis . prezintă rezistenţă slabă la mană. Vitis solonis (Vitis longii) .G. tropical şi ecuatorial 2a. Vitis arizonica. Dog ridge . Vitis gigas. 2. 3. Vitis champini . 2b. Este folosită în obţinerea portaltoilor . speciile asiat ice au fost mai puţin cercetate. cu boabe negre ce acumulează doar 100-120g/l zaharuri. putregaiul cenuşiu.(Vitis vinifera x Vitis amurensis). Vitis simpsonii. fără importanţă economică. rezistentă la săruri nocive şi nematozi. fără caracteristici de calitate ale producţie i.Vitis riparia x (Vitis cordifolia x Vitis rupestris). fără importanţă economică.spre deosebire de speciile americane. Seibel 1000 .este o specie foarte importantă utilizată în ameliorare. Aceste specii sunt sensibile la filoxeră. Vitis girdiana sunt cunoscute ca fiind rezistente la secetă. 9 – (Vitis vinifera x Vitis rupestris). Solonis x Riparia 1616 C (Vitis Riparia x Vitis rupestris x Vitis champini). calcar şi mană. oidium. s-au obţinut mai multe soiuri.M.(Vitis champini x Vitis rupestris) şi – Teras 20 (Vitis vinifera x Vitis rupestris).400C). Specii din Florida – Vitis coriacea. Zaria severa. Seibel 1 . Vitis candicans şi Vitis cinerea .prezintă cel mai mare interes.Rupestris Ganzin 1. iar din încrucişarea cu Vitis labrusca soiurile .U.este una dintre speciile cele mai rezistente la secetă şi calcar. însă foarte rezistente la temperaturi scăzute. pretenţioasă la umiditate. Vitis cordifolia . 2. ger şi boli criptogamice.Concord rus. în general pentru obţinerea unor hibrizi rezistenţi la boli. Specii americane din grupa occidentală Vitis californica.

Specia cea mai importantă. Vitis romaneti. Este un arbust cu cârcei discontinui.sunt specii cultivate doar cu scop decorativ. în unitatea de învăţare nr. cu boabe colorate în roşu purpuriu. precum şi în locuri stâncoase. însă doar primele trei sunt mai răspândite.răspândită în Europa.În Ungaria s-a obţinut un hibrid în urma încrucişării Vitis amurensis x Vitis vinifera. până la 600 800 m altitudine. denumite “nobile”. răspândite pe cele 5 continente.originare din sud estul continentului asiatic. cu sinusul peţiolar deschis în forma literei V. dar nu sunt recunoscute sub aspectul calităţii strugurilor obţinuţi.M. (1946) în 3 grupe. Se înmulţeşte pe cale vegetativă relativ uşor. sunt sensibile la ger. datorită însuşirilor calitative valoroase ale strugurilor şi include multitudinea de soiuri de viţă roditoare. Strugurii sunt mici. astringent. însă au o rezistenţă sporită la secetă. glabre. inflorescenţele cilindrice. denumite şi proles-uri:  Proles Pontica  Proles occidentalis  Proles orientalis care vor fi prezentate pe larg. cu gust acru. iar acesta încrucişat cu soiul Afuz ali a dat naştere la soiul Kunleany. (8000-15000. Grupa este alcătuită din speciile Vitis armata. rezistenţă slabă la bolile criptogamice şi sensibilitate ridicată la filoxeră. Soiurile de viţă de vie cu origine euro-asiatică au fost clasificate de Negrul A. Grupa speciilor euro-asiatice Vitis silvestris . iar în lucrările de selecţie se poate înmulţi şi prin seminţe. Vitis davidii. (Originea soiurilor de viţă-de-vie din specia Vitis vinifera) 25 . Prezintă o rezistenţă relativă la boli şi manifestă rezistenţă sporită la ger şi secetă. chiar 20000 după unii autori). Frunzele sunt mici.220C). 3. prezintă numeroase populaţii care se întâlnesc prin pădurile adăpostite din zona stejarului şi zona inferioară a fagului. cu flori mari hermafrodite. Se caracterizează prin rezistenţă mijlocie la ger (-200C ↔ . 4. Specii asiatice orientale sensibile la ger . Vitis lanata. Vitis flexuosa. este reprezentată de 2 specii: Vitis silvestris şi Vitis vinifera Vitis vinifera . hibrid care încrucişat cu soiul Italia a dat naştere soiului Kunbarat. Vitis coignetiae şi Vitis thunbergii .3.b. întregi sau trilobate-pentalobate.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Speciile americane adaptate la climatul temperat care fac parte din grupa centrală sunt rezistente la ger. niciodată cu flori izolate. Rezumat ◊ Studierea acestei familii a fost şi este însoţită de numeroase dificultăţi datorită variabilităţii caracterelor morfologice şi a răspândirii pe un spaţiu geografic mare a speciilor sale. cu nervaţiunea palmată. 26 . 15. nu au caracteristici de calitate ale producţiei. care au tegumentul tare şi endospermul bine dezvoltat. Parthenocissus. gineceu bicarpelar şi disc nectarifer la baza ovarului. 1 Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. (10. Tetrastigma. la care în ultimii ani s-au mai adăugat genurile Landukia. precum şi datorită numeroaselor sinonime sub care se cunosc unele specii şi genuri din diferite părţi ale lumii. dar au fost utilizate în obţinerea unor soiuri de portaltoi şi hibrizi direct producători. Cayratia. Fructul este o bacă suculentă sau cărnoasă cu 0-4 seminţe. mană. iar caracterizarea botanică a acestei familii arată că aceasta cuprinde plante lemnoase. poligam monoice. Chyphostema. volumul 1 (1970) este adoptată clasificarea cu 12 genuri şi anume: Acareosperma. cu flori grupate în inflorescenţe. cu stamine epipetale. în general. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) b) Care sunt principalele grupe de specii ale subgenului Euvitis (Vitis)? Cărei grupe de specii aparţin speciile Vitis silvestris şi Vitis vinifera? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. ce prezintă adesea cârcei şi foarte rar specii ierboase perene. ◊ În Ampelografia României. Între genurile şi speciile acestei familii există mari deosebiri cariologice exprimate prin număr diferit de cromozomi. Florile sunt pe tipul 5 sau 4. Ampelopssis. liane sau arbuşti agăţători. Rhoicissus. Clematecissus. hermafrodite. Test de autoevaluare nr. filoxeră. Cissus. ◊ Familia Vitaceae este reprezentată de 12 genuri. cu corola caducă şi caliciul slab dezvoltat. Ampelocissus. 18 după unii autori) şi peste 1100 de specii. Frunza este simplă sau compusă. mai rar penată. Vitis cu subgenurile Muscadinia şi Euvitis. Pterisanthes. răspândite pe un areal geografic foarte larg. Pterocissus.

(8000-15000.3. (3p) * Un punct se acordă din oficiu. Grupa speciilor euro-asiatice. chiar 20000 după unii autori). Specia se caracterizează prin rezistenţă mijlocie la ger (-200C ↔ . Care sunt subgenurile ce alcătuiesc genul Vitis şi descrieţi pe scurt genul Muscadinia ? (3p) 2. Specia Vitis vinifera necesită portaltoi. Grupa speciilor asiatice adaptate la climatul temperat. 3. răspândite pe cele 5 continente. Grupa speciilor americane adaptate la climatul cald.220C). Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. iar în lucrările de selecţie se poate înmulţi şi prin seminţe. Grupa speciilor americane adaptate la climatul temperat. Descrieţi pe scurt grupa speciilor euro-asiatice. tropical şi ecuatorial. 27 . 2. denumite „nobile”. 2 „SISTEMATICA FAMILIEI VITACEAE”. b) Speciile Vitis silvestris şi Vitis vinifera aparţin grupei euro -asiatice. 4. dar şi în funcţie de răspândirea geografică au fost grupate în 4 grupe. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Speciile acestui subgen. 2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. corectare şi evaluare. numele şi prenumele studentei (studentului). Aceasta include multitudinea de soiuri de viţă roditoare. numărul lucrării de verificare. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. datorită însuşirilor calitative valoroase ale strugurilor este Vitis vinifera.◊ Specia cea mai importantă şi cea mai reprezentativă din cadrul genului Vitis. (3p) 3. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. ☺Lucrarea de verificare solicitată. rezistenţă slabă la bolile criptogamice şi sensibilitate ridicată la filoxeră. astfel: 1. Enumeraţi cele 4 grupe de specii care alcătuiesc subgenul Vitis. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. se înmulţeşte pe cale vegetativă relativ uşor. în funcţie de adaptarea la diferite condiţii de mediu.

2. M.5. vol. A. Rotaru. Constantinescu. I. Ampelografie. Gh. Iaşi. 28 . 2003 . 4. Editur a Academiei. Daniela.. D. 2005 . 1970 . Bucureşti. Craiova. 3.C. 5.. 1970 .S. 473 p.. Bucureşti. Tehnologii specifice.2. Editura Ion Ionescu de la Brad. Rotaru Liliana.I...C.Morfologia şi anatomia familiei Vitaceae. Bucureşti. Dejeu..Curs de ampelografie.Viticultură. În Ampelografia R.... Dolores.S. Editura Universitaria. Daniela. Gh.M.Cultura viţei-de-vie. Bibliografie minimală 1. 2010 . Mărăcineanu.R. 1994 . Mustea. volumul I. Adriana. Cichi.S. Anghel..Ampelografie. Editura Solnes. Indreaş. vol..Ampelografia R. Zonare. şi colab.R. Timişoara. 7. L..R. Bucureşti. Liliana. Ţârdea C. Olteanu. Editura Academiei R.C. I. 2002 -Viticultura specială. L. Costea. Dobrei A. Editura Ceres. 6. şi colab.

►identifici perioadele din procesul de evoluţie al viţeide-vie şi factorii care au influenţat această evoluţie. Soiul. deoarece în plantaţii se manifestă ca nişte populaţii constituite din mai multe biotipuri. fiziologice. biochimice. biotipul.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. Soiul de viţă-de-vie se deosebeşte de specie prin aceea că.3. iar viticultorii înmulţesc soiurile sub această formă. ecotipul. Rezultă. biotipul. Soiul. dobândite în timp. 3 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► cunoşti originea soiurilor de viţă-de-vie. 29 .3 3. S-a demonstrat că. aşadar că soiul este un grup relativ omogen de indivizi cu ereditate relativ stabilă şi cu anumite particularităţi biologice valoroase pentru cultură. ►defineşti soiul. ce reprezintă un grup de indivizi care au aceleaşi caractere distincte: morfologice. ecotipul – definiţie şi formare Soiul sau cultivarul Este unitatea morfologică. Bibliografie minimală 29 29 31 34 34 34 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. clona. cu atât mai multe. Evoluţia soiurilor de viţă-de–vie 3.2.3 3. 3. Populaţia unui soi este formată din mai multe biotipuri. selecţia clonală. cu cât soiul este mai vechi în cultură şi este mai adaptat anumitor condiţii de mediu. acesta nu se poate înmulţi prin seminţe fără a-şi pierde însuşirile şi caracterele sale specifice. clona. Lucrare de verificare nr.2.3 ORIGINEA SOIURILOR DE VIŢĂ-DE-VIE DIN SPECIA VITIS VINIFERA CUPRINS 3. economică şi agrofitotehnică.4. biotipul.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ecotipul .definiţie şi formare 3. soiurile de viţă-de-vie au în general o origine policlonală.6.1. care reprezintă un fond de gene valoros. care se menţin prin înmulţire.

1267/2005). flori hermafrodite funcţional femele). din biotipurile ce par a fi valoroase se aleg pentru înmulţire doar indivizii valoroşi sub aspect cantitativ şi calitativ. atât sub aspectul performanţelor calitative. Definiţii:  reprezintă descendenţa vegetativă provenită de la o singură plantă. Biotipurile pot avea însuşiri agroproductive diferite.Biotipul este format dintr-un grup restrâns de indivizi care prezintă aceeaşi structură morfologică şi aceleaşi însuşiri biochimice.) Clonul sau clona 30 . caracterele sale fenotipice şi starea sa sanitară (definiţie O. etc. Biotipurile. caracterele sale fenotipice şi starea sa sanitară (Ordin M. nr.P. cât şi calitative. pot fi asemănătoare d in punct de vedere morfologic sau se pot deosebi. de culoare roşie -verzuie.D. neuniformă) sau cele 2 biotipuri ale soiului Negru vârtos care se deosebesc sub aspectul sexului florilor (flori hermafrodite funcţional normale. comparativ cu soiul din care au provenit. stare fitosanitară. iar cel de al doilea are bobul oval. confirmă din punct de vedere calitativ.  descendenţa vegetativă conformă unui butuc ales pentru identitatea sa indiscutabilă. vigoare. manifestată prin caracterele morfologice. compoziţia boabelor. de cele mai multe ori. în urma cărora se obţin selecţii (noi plante) care depăşesc cu aproximativ 30% soiul din care au provenit.V.  descendenţa vegetativă a unui soi conformă unui butuc de viţă-de-vie ales pentru identitatea sa varietală. Selecţia la viţa-de-vie este posibilă deoarece în plantaţiile viticole există o heterogenitate destul de ridicată în cadrul aceluiaşi soi. fără a crea altele noi prin intermediul hibridărilor sau a altor metode genetice. doar dacă. Selecţia clonală poate acţiona numai asupra variaţiilor naturale existente în plantaţiile viticole. Acestea se deosebesc prin forma şi nuanţa culorii de bază a boabelor (un biotip are bobul sferic. randament.A.R. Practic. în continuare. iar acestea se pot înmulţi ulterior. de exemplu cele două biotipuri ale soiului Muscat de Hamburg . negru intens. de aceea soiurile vechi trebuie supuse selecţiilor clonale. Selecţia clonală reprezintă o metodă de ameliorare vegetativă a viţei-de-vie care constă în selectarea genotipurilor valoroase dintr -un material iniţial existent (plantaţii viticole cu vârstă mai mare de 25 ani) care prezintă un grad ridicat de heterogenitate.).I.

în funcţie de gusturi. 31 .3. Cruciuliţă şi Alb românesc care au descins din primul soi Galbenă de Odobeşti. Perioada plantelor salbatice 2. 3. dar mai ales genotipic se datoreşte înmulţirii pe cale vegetativă a mutantelor utile în amestec cu cele neutile în decursul unui număr mare de generaţii. Selecţia clonală a fost aplicată pentru prima dată în Franţa. formează aşa numitele ecotipuri. Zghihară de Huşi. perioada plantelor sălbatice. 3. Biotipul Grup restrâns de indivizi care au grad de similaritate/disimilaritate la nivel morfologic Ecotipul Un grup de soiuri care se aseamănă fenotipic şi care au aceeaşi origine genetică 1. Perioada soiurilor noi ameliorate Soiul/cultivarul Un grup de indivizi care au aceleaşi caractere distincte: morfologice. fiziologice. procesul de evoluţie al viţei-de-vie s-a întins pe trei perioade mari de timp: perioada plantelor sălbatice. uniforme şi cu valoare agrobiologică bine definită. Evoluţia soiurilor de viţă-de-vie Ca şi în cazul celorlalte plante de cultură.1. în regiunea viticolă Alsacia. care a cunoscut o largă extindere după anul 1960 şi în celelalte ţări viticole europene deoarece plantele provenite din aceeaşi clonă având acelaşi fond genetic asigură obţinerea unor plantaţii viticole de o mare uniformitate. Un exemplu de astfel de ecotip îl reprezintă grupul de soiuri: Galbenă de Odobeşti. Lipsa de omogenitate a soiurilor sub raport fenotipic. plecându-se de la soiurile de bază sau de la un singur soi de bază. obţinându-se descendenţe clonale cu origine genetică comună. Berbecel. Bătută neagră. biochimice Selecţia clonală Se obţin indivizi superiori populaţiei sub aspect cantitativ/calitativ Fig. perioada soiurilor vechi locale şi perioada soiurilor noi ameliorate. omul s-a îndeletnicit cu recoltatul strugurilor din flora spontană efectuând totodată. Cabasmă albă şi Cabasmă neagră. figura 3. o selecţie empirică alături de selecţia naturală.Selecţiile clonale individuale se înmulţesc separat. Soiurile care se aseamănă fenotipic.1 Evoluţia soiurilor de viţă-de-vie În prima perioadă. Perioada soiurilor vechi 3.

Gordin. Se observă de asemenea că. practicându-se în acest mod o selecţie artificială.A urmat o a doua perioadă. Galbenă de Odobeşti. Test de autoevaluare nr. Tamina. sexul florilor. cum ar fi: Băbească gris. etc. Selecţia mutaţiilor mugurale utile. dar nu pot fi neglijate nici mutaţiile somatice poliploide naturale sa u cele artificiale. În general. Plăvaie. mai ales a celor mugurale. în care omul a selectat conştient formele (soiurilor) locale apărute în flora spontană. ca rezultat al evoluţiei îndelungate în decursul anilor. Furmint de Miniş. este aceea de fixare a mutaţiilor valoroase. Italia – (Bicane x Muscat de Hamburg). 32 . Verdea. etc. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Majoritatea soiurilor de struguri de masă din conveierul varietal al ţării noastre sunt obţinute prin hibridare sexuată. primul obţinut din soiul Băbească neagră. care prezintă caractere morfologice. etc. dar au caractere morfologice. agrobiologice şi tehnologice diferite.epoca de maturare. agrobiologice şi tehnologice diferite. Grasă de Cotnari şi altele. Acestea produc cu timpul o heterogenitate genetică la nivel de soi. O altă metodă de obţinere a soiurilor noi de viţă-de-vie. La noi în ţară au apărut în acest mod o serie de soiuri ca: Băşicată. prin diferite metode dintre care pe primul loc se situează hibridarea sexuată controlată. astfel încât sunt uşor de remarcat mutaţii mai ales la nivel de culoarea boabelor. al doilea din soiul Furmint. numeroase soiuri noi de struguri pentru masă obţinute în România sunt rezultatul aceleaşi metode şi aceleaşi combinaţii de genitori. dar şi tehnologice . au fost obţinute soiurile Xenia. culoarea boabelor. forma frunzelor. Busuioacă de Bohotin. cantitate). Donaris. constă în alegerea şi înmulţirea clonală a unor butuci sau coarde pe care s-a observat o modificare folositoare producţiei (calitate. exemplu: prin hibridarea sexuată controlată a soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg. foarte bine adaptate la condiţiile ecopedoclimatice respective. exemplu: Muscat Perla de Csaba – (Bronnerstraube x Muscat Ottonel). 1 Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. La noi în ţară au fost omologate soiuri obţinute din unele mutante. Cardinal – (Ahmeur bou Ahmeur x Alphonse Lavallée). vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Câte biotipuri au fost remarcate la soiul Muscat de Hamburg şi prin ce se deosebesc acestea? b) Prin ce metode se obţin soiurile noi de viţă-de-vie? c) Daţi exemple de soiuri noi obţinute care au aceiaşi genitori. A treia perioadă a constituit -o obţinerea soiurilor noi ameliorate. perioada soiurilor vechi. mutaţiile mugurale se pot referi la anumite schimbări morfologice ca: vigoare. dimensiunile strugurilor.

cu cât soiul este mai vechi în cultură şi adaptat la anumite condiţii de mediu. cu cât soiul este mai vechi în cultură şi este adaptat la anumite condiţii de mediu.  Fixarea mutaţiilor valoroase reprezintă o altă metodă de obţinere a soiurilor noi de viţă-de-vie. procesul de evoluţie al viţei-de-vie s-a întins pe trei perioade mari de timp: perioada plantelor sălbatice.După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Soiurile de viţă-de-vie au în general o origine policlonală . economică şi agrofitotehnică. ◊ Clonul sau selecţia clonală reprezintă descendenţa vegetativă provenită de la o singură plantă. acesta nu se poate înmulţi prin seminţe fără a-şi pierde însuşirile şi caracterele sale specifice. Rezumat ◊ Soiul sau cultivarul este unitatea morfologică. comparativ cu soiul din care au provenit. fiziologice. Soiul de viţă-de-vie se deosebeşte de specie prin aceea că. iar viticultorii înmulţesc soiurile sub această formă.  Populaţia unui soi este formată din biotipuri cu atât mai multe. ◊ Soiurile de viţă-de-vie au în general o origine policlonală. biochimice.  Selecţiile clonale depăşesc sub aspect cantitativ şi calitativ soiul din care au provenit. din biotipurile ce par a fi valoroase se aleg pentru înmulţire doar indivizii valoroşi sub aspect cantitativ şi calitativ.  Selecţia clonală reprezintă o metodă de ameliorare vegetativă a viţei-de-vie care constă în alegerea în cadrul unei plantaţii a unui butuc de viţă-de-vie (capul de clonă) cu caracteristici interesante care să răspundă nevoilor viticultorilor şi care este multiplicat pe cale vegetativă pentru a se obţine o descendentă perfect identică cu butucul iniţial. ce reprezintă un grup de indivizi care au aceleaşi caractere distincte: morfologice. ◊ Biotipul este format dintr-un grup restrâns de indivizi care prezintă aceeaşi structură morfologică şi aceleaşi însuşiri biochimice. ◊ Ca şi în cazul celorlalte plante de cultură. Ecotipul reprezintă un grup de soiuri care se aseamănă fenotipic şi care au aceeaşi origine. ◊ Populaţia unui soi este formată din biotipuri cu atât mai multe. se manifestă ca nişte populaţii constituite din mai multe biotipuri care prezintă un fond de gene valoros. Practic. dobândite în timp. perioada soiurilor vechi locale şi perioada soiurilor noi ameliorate 33 . care se menţin prin înmulţire.

3. care se deosebesc prin forma şi nuanţa culorii de bază a boabelor (un biotip are bobul sferic.. Craiova.6. Rotaru Liliana. Daniela. 3 „ ORIGINEA SOIURILOR DE VIŢĂDE. volumul I. Bibliografie minimală 1.. Care sunt principalele perioade întâlnite în procesul de evoluţie al viţei-de-vie? (3p) * Un punct se acordă din oficiu. Costea. 2003 . Tamina.C. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr.C.4. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) În cadrul populaţiei soiului Muscat de Hamburg au fost identificate 2 biotipuri diferite din punct de vedere morfologic.. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. Gallais. Iaşi. Olteanu. Zonare. Ce sunt biotipurile? Exemple. agrobiologice şi tehnologice diferite. 3. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Ampelografie. A. neuniformă).3. dintre care cele mai reprezentative sunt: hibridarea sexuată controlată şi fixarea mutaţiilor valoroase. corectare şi evaluare. 1990 . Editura Universitaria.M.Curs de ampelografie. Bucureşti. iar cel de al doilea are bobul oval.C. Dolores. b) Obţinerea soiurilor noi ameliorate se realizează prin mai multe metode. I. L. Indreaş. Definiţi soiul şi clona.VIE DIN SPECIA VITIS VINIFERA” Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. negru intens. Donaris au aceiaşi genitori. Masson Paris. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. 34 . A. Mărăcin eanu. Ed. Editura Ion Ionescu de la Brad. ☺Lucrarea de verificare solicitată. D. (3p) 3. de culoare roşie -verzuie..Théorie de la sélectione en amélioration des plantes. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). 4. c) Soiurile Xenia. Ţârdea C. 1994 . numele şi prenumele studentei (studentului). numărul lucrării de verificare.Ampelografie. (3p) 2. 2002 -Viticultura specială. 2. 473 p. Adriana. Tehnologii specifice. Daniela.. Cichi. însă prezintă caractere morfologice.

etc. reuşind în acest fel să grupeze soiurile în două clase: soiuri cu boabe ovoide (alungite) şi soiuri cu boabe sferice. La început (Helbling 1777).3. Sistemul impus de acesta nu şi-a găsit o utilizare practică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie minimală 4. Frege (1804) a fost primul care a realizat o clasificare alegând ca şi criteriu morfologic.5. etc. fiind luate în considerare. Acerbi (1823). direcţia de producţie. fenologice. 1814. Clasificarea şi taxonomia viţei-de-vie În decursul secolelor. mari şi foarte mari). a grupat soiurile după culoare şi forma boabelor. Edler van Vest (1826) a făcut 35 . ►remarci gruparea soiurilor de viţă-de-vie după epocile de maturare.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. Clasificarea şi taxonomia viţei-de-vie 4. după mărime (boabe mici. într-o lucrare denumită „Ensaye” (Încercare) a realizat o clasificare a soiurilor după pubescenţa frunzelor. 4. în diverse etape ale procesului de evoluţie a viţei-devie. iar mai târziu.1. tehnologice. aroma strugurilor şi forma frunzelor. I. Simon Roxas de Rubio Clemente. Lucrare de verificare nr. mijlocii.2. rezultând astfel două clase: soiuri cu frunze glabre (I) şi soiuri cu frunze scămoase (II). mai multe criterii pentru clasificarea şi identificarea soiurilor. Un alt ampelograf al timpurilor.4 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. iar mai târziu. mulţi oameni de ştiinţă s-au ocupat de clasificarea şi taxonomia viţei-de-vie. forma boabelor.4 CLASIFICAREA SOIURILOR DE VIŢĂ-DE-VIE CUPRINS 4.4 4.) şi secţiuni. ecologice şi fiziologice.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi anume : criterii morfologice. ►argumentezi distribuirea teritorială a soiurilor precum şi stabilirea sistemelor de cultură în funcţie de cerinţele acestora faţă de întreg ansamblu de factori ecologici. funcţie de culoare (boabe de culoare verde. soiurile au fost clasificate după culo area şi forma strugurilor.4 35 35 43 43 43 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► identifici principalele criterii ce stau la baza clasificării şi identificării soiurilor de viţă-de-vie. Cristian A. galbenă. Fiecare clasă fiind apoi divizată în subordine.2. verde-gălbuie. Criteriile morfologice Primele criterii de clasificare folosite de ampelografi au fost după caracterele morfologice ale boabelor şi frunzelor. Încercările de a clasifica soiurile de viţă-de-vie se pierd în negura anilor.4.

clasificarea soiurilor ţinând cont atât de pufozitatea şi lobia frunzei, cât şi de forma şi culoarea boabelor. Un sistem de clasificare mai amplu a fost propus de Rovasenda G. (1877), în lucrarea “Saggio di una ampelografia universale” care grupează soiurile după culoarea, gustul şi forma boabelor, gradul de sectare al frunzelor şi pufozitatea acestora, culoarea şi pufozitatea lăstarilor. Alături de caracterele morfologice ale frunzelor şi strugurilor, începe să intre în calcul şi caracterele morfologice şi fiziologice ale florilor ( Pautinskii, 1903, Teodorescu I.C. şi Constantinescu Gherasim, 1941, Levadoux L., 1946) şi mulţi alţii. Cu toate acestea, încercările de a clasifica soiurile de viţă-de-vie după criteriile morfologice nu au dat rezultate, deoarece există în cultură foarte multe soiuri (8000, 15000, 20000 după unii autori) care prezintă caractere morfologice aproape identice, făcând imposibilă distincţia între acestea doar pe baza anumitor caractere morfologice, la principalele organe verzi ale viţei-de-vie, aflate într-o anumită fenofază. II. Criteriile fenologice Printre principalele criterii folosite se numără: epoca de maturare a strugurilor în raport cu un soi (soi de referinţă) sau în funcţie de factorii climatici, epoca de dezmugurit şi epoca de înflorire. 2a. Clasificarea soiurilor după epoca de maturare Pulliat V., 1879 şi Gasparin F., 1886 grupează soiurile în 4 epoci de maturare, având ca bază de referinţă soiul Chasselas doré, astfel: - epoca I, soiurile îşi maturează strugurii cu 5 zile înainte şi după soiul Chasselas doré; - epoca II, soiurile îşi maturează strugurii la 10-20 de zile după soiul Chasselas doré; - epoca III, soiurile îşi maturează strugurii la 25-35 de zile după soiul Chasselas doré; - epoca IV, soiurile îşi maturează strugurii la 40-45 de zile după soiul Chasselas doré; În 1886, Angot a împărţit soiurile în 5 epoci de maturare cu aceeaşi durată de 15 zile, folosind şi un criteriu suplimentar - suma temperaturilor globale anuale. Mai târziu, Davitaia F.F., (1948) a împărţit soiurile în doar 3 epoci de maturare, servindu-se de cerinţele pe care le au soiurile faţă de factorul temperatură, mai precis de suma temperaturii eficace, astfel: - soiuri cu maturarea timpurie – necesită până la 25000 C temperatură eficace; - soiuri cu maturarea mijlocie - necesită până la 29000 C temperatură eficace; - soiuri cu maturarea tardivă - necesită până la 33000 C temperatură eficace; În România, Constantinescu Gherasim (1958) a realizat o clasificare a soiurilor după epoca de maturare, împărţind întregul sortiment de soiuri în 7 epoci de maturare, fiecare epocă durând 15 zile, prima epocă începe cu data de 15 iulie şi ultima epocă se termină cu data de 31 octombrie, tabelul 4.1. Tabelul 4.1. Durata epocilor de maturare a soiurilor de viţă-de-vie cultivate în România IULIE - 31 I AUGUST 1-15 15-31 II III SEPTEMBRIE 1-15 15-31 IV V OCTOMBRIE 1-15 15-31 VI VII

Epoca de maturare

15

36

2b. Clasificarea soiurilor după epoca de dezmugurire Clasificarea soiurilor după epoca de dezmugurire a fost încercată de către mulţi ampelografi, printre care Guillon M. (1899), Vidal L. (1947), fără a avea criterii precise, întrucât această fenofază este foarte mult influenţată de factorii de mediu. Ca principal factor distinctiv de clasificare a fost considerată suma de temperatură utilă necesară declanşării dezmuguritului, rezultând astfel 2 clase de soiuri: - soiuri cu dezmugurire timpurie care necesită 130-1400 C; - soiuri cu dezmugurire mijlocie care necesită 150-1600C. 2c. Clasificarea soiurilor după epoca de înflorire Legat de această fenofază, nu data debutului ca atare a fost luată în calcul, ci necesarul de temperatură utilă înregistrată de la dezmugurit la înflorit, iar din acest punct de vedere, soiurile grupându-se astfel: - soiuri cu înflorire timpurie la care suma temperaturii utile este egală cu 300 0C; - soiuri cu înflorire mijlocie, la care suma temperaturii utile este de 3500C; - soiuri cu înflorire târzie, la care suma temperaturii utile este mai mare de 3800C, după (Ţârdea C., 1992). III. Criteriile ecologo-geografice Această clasificare a fost abordată numai de doi ampelografi, Dohnal (1860) şi Negrul A.M. (1946). Dohnal a clasificat soiurile în grupe naturale stabilind 3 clase: viţe cu frunze lucioase, viţe cu frunze scămoase, viţe cu frunze pufoase pe care le subdivide mai departe în câte două subclase după culoarea boabelor. În această încercare de clasificare găsim multe elemente comune cu caracterele de bază folosite de Negrul A. M. (1958) în clasificarea sa ecologo-geografică. Acesta grupează soiurile în 3 prolesuri, figura 4.1:

Proles
Pontica Orientalis Occidentalis

georgica

balcanica

antasiatica

caspica

Figura 4.1. Clasificarea ecologo-geografică a soiurilor de viţă-de-vie

37

Proles pontica

- cuprinde soiuri originare din Asia Mică, Bulgaria, Grecia, Gruzia, România, Ungaria, etc. Soiurile se caracterizează printr -o dezmugurire pufoasă şi de aici decurge implicit şi o pufozitate accentuată a frunzei adulte. Strugurii sunt mijlocii ca mărime, compacţi, rareori lacşi, cu boabe mici şi mijlocii, care au miezul zemos. Are 2 subprolesuri, amintite mai sus, din care fac parte soiurile următoare:  Subsproles Georgica - (soiurile: Rcaţîteli, Saperavi, Mţvane);  Subsproles Balcanica - (soiurile: Plăvaie, Galbenă, Cabasmă, Furmint). Cuprinde în general soiuri de struguri de mare producţie, pentru vin, mai rar soiuri de struguri pentru masă şi un singur soi apiren - Corinth.

Proles orientalis

- cuprinde soiuri originare din Asia Mijlocie - Armenia, Afganistan, Azerbaidjan, Iran, etc. Rozeta şi frunza adultă sunt glabre, lucioase. Strugurele este mare, lax, cu boabe mari alungite, ovoidale cu miez cărnos şi crocant. Sămânţa este mare şi are rostrul alungit.  Subproles antasiatica - cuprinde soiuri de struguri pentru masă, precum: Afuz ali, Ohanez, Katta-Kurgan, Nimrang, Sultanină, Muscat de Alexandria, etc.  Subproles caspica - cuprinde o serie de soiuri de struguri pentru vin: Tacveri, Baian Şirei, Terbas, etc. Sunt în general soiuri caracterizate printr-o fertilitate scăzută, cu o slabă rezistenţă la ger.

Proles occidentalis

- cuprinde soiurile originare din vestul Europei: Franţa, Spania, Portugalia, Italia, Germania, etc. Soiurile prezintă o dezmugurire scămoasă, iar frunza adultă este scămoasă cu marginile întoarse în jos. Strugurele are o compactitate mijlocie, iar boabele sunt în general sferice, de mărime mijlocie, cu miez zemos. Sunt soiuri de vin de calitate, originare din zone cu zile lungi şi cu o perioadă scurtă de vegetaţie, relativ rezistente la ger. Din această grupă fac parte soiurile: - Pinot gris, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, etc. şi lipsesc soiurile cu apirenie parţială sau totală.

38

IV. Criteriile fiziologo-ecologice Această clasificare a fost elaborată şi impusă de profesorul Oprean M. (1975). Acesta s-a folosit de datele din Ampelografia României referitor la procentul lăstarilor fertili, a coeficientului de fertilitate absolut, vigoarea plantelor şi aciditatea totală a mustului, realizând o sinteză privind caracteristicile fiziologo -ecologice ale soiurilor cultivate în forma de conducere joasă. Distribuirea teritorială a soiurilor precum şi stabilirea sistemelor de cultură necesită cunoaşterea cerinţelor acestor soiuri faţă de întreg ansamblu de factori ecologici. Ca urmare, s-a observat că, în arealele viticole în care se înregistrează valori ridicate ale coeficientului heliotermic, nu pot fi folosite cu bune rezultate soiuri cu combustie intensă a acizilor (de ex: Fetească albă), iar dacă se cultivă trebuie alese cu precădere doar expoziţiile nordice. Pentru aprecierea gradului de combustie a acizilor (totali) s-au luat în considerare doar valorile obţinute în centrele viticole din sudul ţării unde vinurile obţinute din soiurile cu catabolism ridicat devin complet fade – observându-se practic o prăbuşire a acidităţii totale. Prin urmare, întreg ansamblu de lucrări efectuate asupra viţei-de-vie, cum sunt: tăierile de fructificare (rodire), fertilizare şi irigare, lucrări şi operaţii în verde, nu sunt posibile şi nu pot fi aplicate fără cunoaşterea caracteristicilor fiziologice ale soiurilor. S -a observat de asemenea că, dacă la un soi cu vigoare mare de creştere, cultivat pe forme de conducere joase, se lasă la tăiere elemente de rod scurte şi puţine, rezultă o creştere mult prea mare, în detrimentul fructificării, putându-se amplifica această creştere o dată cu aplicarea unor doze ridicate de îngrăşamânt pe bază de azot. La realizarea acestei clasificări pe baze fiziologo-ecologice s-au folosit trei categorii de soiuri după nivelul „creşterii inutile” în detrimentul formării strugurilor şi din acest punct de vedere au rezultat următoarele tipuri de soiuri:  soiuri cu creştere inutilă mică, la care strugurii care se formează reprezintă 80-100% din capacitatea maximă de După nivelul rodire a soiului (Ex: Galbenă de Odobeşti, Aligot é, Fetească „creşterii regală, Cadarcă etc.); inutile” soiurile  soiuri cu creştere inutilă mijlocie la care strugurii care se se clasifică formează reprezintă 50-70% din capacitatea maximă de astfel: formare a strugurilor (Ex: Chasselas doré, Grasă de Cotnari, Furmint, Băbească neagră);  soiuri cu creştere inutilă mare la care strugurii care se formează reprezintă cel puţin 50% din capacitatea maximă de formare a rodului (Ex: Sultanină, Afuz ali, Braghină, Tămâioasă românească). Pentru acestea s-a considerat capacitatea maximă de formare a rodului egală cu 200 struguri la 100 lăstari situaţi pe elementele de rod lăsate pe butuc în urma tăierilor. Pentru calculul procentului de struguri din capacitatea maximă de fructificare a soiului se foloseşte următoarea formulă:

% struguri =

% lăstari fertili x c.f.a 200

x 100

39

în care c.f.a reprezintă coeficientul de fertilitate absolut, care este rezultatul raportului dintre numărul total de inflorescente şi numărul de lăstari fertili. Ulterior, soiurile rezultate pe baza aprecierii procesului de „creştere inutilă” au fost împărţite în trei clase după valoarea acidităţii totale a mustului: - soiuri cu catabolism accentuat – aciditate mai scăzută de 3,3 %0; - soiuri cu catabolism moderat – 3,3-4,2%0; - soiuri cu catabolism redus – peste 4,2%0. V. Criteriile tehnologice Utilizate în general în lucrările de zonare, aceste criterii au la bază, clasificarea soiurilor în funcţie de compoziţia mecanică a strugurilor şi a boabelor , precum şi a indicilor tehnologici rezultaţi - indicele de structură, indicele de compoziţie al bobului, indicele bobului şi indicele de randament. indicele de structură ↔ Reprezintă raportul dintre greutatea boabelor şi greutatea rahisului indicele de compoziţie a ↔ Reprezintă raportul dintre greutatea pulpei şi greutatea pieliţei plus greutatea seminţelor. boabelor indicele bobului indicele de randament ↔ Reprezintă numărul de boabe la 100 g struguri. ↔ Reprezintă raportul dintre greutatea mustului şi greutatea tescovinei

Test de autoevaluare nr. 1 Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Cum se clasifică soiurile după epoca de maturare? b) Care soi este considerat soi de referinţă în gruparea soiurilor pe epoci de maturare? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

40

VI. Direcţia de producţie Aceste criterii au o largă utilizare, iar prezentarea soiurilor în cadrul acestui curs se poate face ţinând cont de aceste criterii.

A. Soiuri de portaltoi clasificare după origine:

    

soiuri care provin direct din specii; soiuri hibrizi americo-americani; soiuri europeo-americani; soiuri hibrizi complecşi; soiuri obţinute din Vitis vinifera.

B. Soiuri de struguri pentru masă:

 soiurile cu largă răspândire din sortimentul mondial;  soiuri mai puţin răspândite;  soiuri noi create în România.

C. Soiuri apirene:

 soiuri din sortimentul mondial;  soiuri noi obţinute în România.

D. Soiuri de struguri pentru vin:

       

soiuri pentru vinuri albe şi roze de masă; soiuri pentru vinuri albe de calitate (D.O.C.); soiuri noi pentru vinuri albe create în România; soiuri pentru vinuri roşii de masă; soiuri pentru vinuri roşii de calitate (D.O.C.); soiuri pentru vinuri roşii create în România; soiuri pentru vinuri roze de calitate (D.O.C.); soiuri pentru vinuri aromate.

E. Soiuri de struguri pentru produse pe bază de must şi vin:

   

soiuri pentru sucuri; soiuri pentru vinuri spumante; soiuri pentru vermuturi; soiuri pentru distilate vechi.

41

F. Soiuri de hibrizi direct producători:

   

H.P.D.-uri de origine americană; H.P.D.-uri de origine europeană; soiuri cu rezistenţe biologice complexe; soiuri noi create în România.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Principalele criterii utilizate în clasificarea şi identificarea soiurilor de viţăde-vie sunt: criterii morfologice, fenologice, ecologice şi fiziologice, tehnologice, direcţia de producţie.  În România, Gherasim Constantinescu a realizat o clasificare a soiurilor după epoca de maturare, împărţind întregul sortiment de soiuri în 7 epoci de maturare, fiecare epocă durând 15 zile, prima epocă începe cu data de 15 iulie şi ultima epocă se termină cu data de 31 octombrie.

Rezumat ◊ În decursul secolelor, mulţi oameni de ştiinţă s-au ocupat de clasificarea şi taxonomia viţei-de-vie, fiind luate în considerare, în diverse etape, mai multe criterii pentru clasificarea şi identificarea soiurilor, şi anume: criterii morfologice, fenologice, ecologico-fiziologice, tehnologice, direcţii de producţie, etc. ◊ Încercările de a clasifica soiurile de viţă-de-vie doar după criteriile morfologice nu au dat rezultate, deoarece există în cultură foarte multe soiuri (8000, 15000, 20000 după unii autori) care prezintă caractere morfologice aproape identice, făcând imposibilă distincţia între acestea doar pe baza anumitor caractere morfologice, la principalele organe verzi ale viţei-de-vie, aflate într-o anumită fenofază a ciclului vegetativ. ◊ Criteriile fenologice şi ecologo-fiziologice completează tabloul clasificării soiurilor de viţă-de-vie, desprinzându-se concluzia că, repartiţia şi distribuţia teritorială a soiurilor precum şi stabilirea sistemelor de cultură necesită cunoaşterea cerinţelor acestor soiuri faţă de întreg ansamblu factorilor ecologici.

42

Mărăcineanu.3.C. Prezentaţi pe scurt criteriile morfologice... numele şi prenumele studentei (studentului). Rotaru Liliana. Detaliaţi principiul „creşterii inutile”.Curs de ampelografie. Adriana. Costea. 43 . 2003 . soiul Chasselas doré este considerat soiul de referinţă în ceea ce priveşte maturarea soiurilor. Care sunt principalele criterii de clasificare ale soiurilor de viţă -de-vie ? (2p) 2. Daniela. b) În gruparea soiurilor de viţă-de-vie . Tehnologii specifice. A. 1994 .Catalogul de clone cu material biologic certificat. Bucureşti. Daniela. 3.M. numărul lucrării de verificare.5. Lucrare realizată în cadrul proiectului “Realizarea colecţiei naţionale de germoplasmă clonală la viţa-de-vie şi omologarea unor elite” finanţat de Ministerul Educaţiei. Iaşi. 2002 -Viticultura specială.C.4. împărţind întregul sortiment de soiuri în 7 epoci de maturare. Prezentaţi pe scurt criteriile ecologo -geografice. Cercetării şi Inovării. 4. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. D. 4.. I. 1. Constantinescu Gherasim (1958) a realizat o clasificare a soiurilor după epoca de maturare. (2p) 4. 2. M. 473 p. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. prima epocă începe cu data de 15 iulie şi ultima epocă se termină cu data de 31 octombrie. (3p) * Un punct se acordă din oficiu. şi colab. Ţârdea C. L. fiecare epocă durând 15 zile. Olteanu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie).. Editura Ion Ionescu de la Brad. Cichi.C. 4 „ CLASIFICAREA SOIURILOR DE VIŢĂDE-VIE”. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii.Ampelografie. corectare şi evaluare. Craiova. Prezentaţi pe scurt criteriile fenologice şi detaliaţi clasificarea soiurilor după epoca de maturare. Stoian. Bibliografie minimală Indreaş. (2p) 3. Ampelografie.6. Zonare. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 2010 . Dolores. ☺Lucrarea de verificare solicitată. volumul I. Editura Universitaria. 4.. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) În România. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină.

44 . Tehnici noi utilizate în descrierea soiurilor de viţă-de-vie 5.2.5. Prezentarea metodelor ampelometrice şi ampelografice de caracterizare şi descriere a soiurilor aparţinând speciei Vitis vinifera 5.2.2.3. Utilizarea caracterelor morfologice în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţăde-vie 5. 5.4. 5 44 44 45 53 59 60 63 71 76 78 78 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► identifici terminologia utilizată în studierea metodelor de descriere şi identificare a soiurilor de viţă-de-vie. Bibliografie minimală 5. Chei şi scheme de determinare a soiurilor viţă-de-vie 5.5.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.6. ►defineşti principalele capitole ale schemelor de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare şi a soiurilor de portaltoi.5 5. ►argumentezi de ce este necesară asocierea tuturor aceste metode în taxonomia viţei-de-vie. Prezentarea metodelor ampelografice şi ampelometrice de caracterizare şi descriere a soiurilor aparţinând speciei Vitis vinifera Variabilitatea morfologică a soiurilor şi a selecţiilor lor clonale este impresionantă şi face aproape imposibilă stabilirea unei metodologii ştiinţifice unitare pentru clasificare.2. Metoda ampelometrică 5. Utilizarea descriptorilor ampelografici în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de vie 5.5 5.2. Lucrare de verificare nr.1.4. care să permită recunoaşterea cu uşurinţă a acestora. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.5 METODOLOGIA DE DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE A SOIURILOR DE VIŢĂ-DE-VIE CUPRINS 5. Noţiuni de ampelometrie. Comentarii şi răspunsuri la teste 5. ►cunosti principalele metode de descriere şi identificare a soiurilor de viţă-de-vie.2.2.2. Schemele ampelografice de descriere a soiurilor de viţă -de-vie roditoare şi de portaltoi 5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.3.

atât pentru recunoaştere. pe bob. îmbogăţind în acest fel cadrul preocupărilor. fac parte din evoluţia studiilor în domeniul ampelografiei (Scienza şi colab. pentru caracterizarea speciilor de viţe portaltoi. dinţi. 5. Din ampelometrie fac parte: filometria. la probleme de biologie moleculară. În 1876 Pizzini propune o nouă metodă de analiză. făcând astfel posibilă. 45 . anatomice. Au fost luate în considerare astfel. taxonomia viţei-de-vie a fost îndelung studiată de mulţ i oameni de ştiinţă. cu unghiuri mai mari de 1200. cu unghiuri între 1010 . şi anume: criterii morfologice. tehnologice. făcând raportul între lungimea bobului şi lungimea seminţei. care în anul 1876 atrage atenţia asupra relaţiei care există între forma limbului şi unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele şi propune ca descrierea şi caracterizarea soiurilor de viţă-de-vie să se facă pe baza arhitecturii frunzei.În studiul soiurilor de viţă-de-vie. iar Rodrigues A. ca principal organ ampelografic şi exprimarea acestor caractere prin măsurători şi valori numerice. descriere. Acestea. nervuri. genetice). lungimea internodiilor. biochimice. În decursul secolelor. Totodată a scos în evidenţă importanţa caracterelor morfologice. direcţia de producţie. forma şi culoarea boabelor.2. . Noţiuni de ampelometrie. etc.1000. Ideea aparţine profesorului Herman Goethe. Luis Ravaz a fãcut determinări şi măsurători pe strugure. biochimice şi genetice şi au o reală şi complexă aplicabilitate practică.. care împreună constituie ampelometria. ajungându-se în prezent ca în descrierea şi indentificarea soiurilor şi selecţiilor lor clonale să se utilizeze asocierea dintre descrierile ampelografice clasice cu cele moderne (statistice. însuşiri biologice şi caracteristici tehnice şi culturale.).1200. Ideea a fost preluată de către Louis Ravaz care a pus bazele ampelometriei ca metodă şi a folosit -o în lucrarea sa “Les vignes americaines”. genetice. concretă de descriere a genului Vitis şi de a se dezvolta sisteme care să permită o optimă clasificare. carpometria . Acesta a stabilit la viţa-de-vie patru categorii de frunze: . care examinează bobul şi seminţele. etc. ecologice şi fiziologice. mărimea strugurilor. statistica în carpometrie.) şi cantitative (mărimea frunzelor. Metoda ampelometrică Pe lângă schemele ampelografice descriptive. biochimice. etc.categoria III. chimice.categoria II. fiecare propunând un sistem propriu de clasificare. fenotipice întâlnite la soiuri pe care le-a grupat în cantitative (forma şi pufozitatea frunzelor. cu unghiuri mai mici de 950. fenologice.. descrierea botanică ocupă un loc important. au căpătat o mare importanţă metodele bazate pe examinarea caracterelor morfologice ale frunzei. diferite criterii pentru clasificarea şi identificarea soiur ilor de viţă-de-vie. cât şi pentru stabilirea caracterelor care să ajute la clasificarea acestora. rapoarte) şi carpometria. este cel care a aplicat pentru prima dată. se reunesc şi se regăsesc în numeroase aspecte ale taxonomiei tradiţionale. (unghiuri.categoria III. .1. 1989). . care are ca obiect de studiu frunza. cu unghiuri între 960 .categoria I.care se referă la descrierea seminţei la viţa-de-vie. ampelometrice. Încercările de a caracteriza soiurile de viţă-de-vie şi mai târziu selecţiile clonele ale acestora pentru a se ajunge la o definiţie obiectivă. trecerea de la simple descrieri morfologice. ca principal organ ampelografic. amplă.

şi Neagu M. exprimând astfel variaţia caracterelor morfologice în formule matemat ice. specifice fiecărui soi. forma sinusului peţiolar. portaltoi. cele mai răspândite în cultură la acea vreme. cum ar fi: forma şi profunzimea sinusurilor laterale.1. care a întocmit diagrama ampelometrică a frunzei de Vitis vinifera pentru 33 de soiuri. Subliniază în acelaşi timp că. liziera. indentificarea unui soi poate fi posibilă doar dacă. Între anii 1950-1956 şi 1964-1985. aprofundând metoda ampelometrică. au infirmat această metodă. (1946) apreciază că aceste metode. această metodă nu face nici o referire la gradul de sectare al frunzei.. reuşind totodată să codifice în acest fel valorile măsurătorilor obţinute. unde evidenţiază faptul că valorile diferitelor elemente ale frunzei variază în raport cu aşezarea (poziţia) frunzelor pe lăstar.. Rodrigues A. Ampelometria frunzei 46 . putându -se realiza în acest fel.Mai târziu. condiţiile de mediu şi în plus. etc. în anul 1938 Moog H. a iniţiat aplicarea şirului de variaţie. Lazarevski M. deoarece caracterele morfologice ale organelor vegetative sunt influenţate de soi. (1940). hibrizii direct producători şi soiurile Vitis vinifera. Figura 5. pe lângă metoda ampelografică se fac referiri şi la alte caractere ampelografice. se pot folosi numai în cazuri extreme. propune pentru descrierea soiurilor metoda filometrică şi carpometria. Pierre Galet a studiat portaltoii. În ţara noastră metoda ampelometrică a fost folosită pentru prima dată în anul 1937 de către Billeau A . A. precizând că această metodă poate completa descrierea botanică a soiurilor cu ajutorul valorilor numerice. şi ulterior să se realizeze compararea rezultatelor obţinute cu datele de referinţă ale soiului respectiv. profesorii Martin T. fiind greoaie. atunci când este cu neputinţă de făcut distincţie între două soiuri foarte asemănătoare între ele sub aspect morfologic. În anul 1955. considerând-o inutilă în descrierea şi identificarea soiurilor de viţă-de-vie. conturul frunzei şi a se determina în acelaşi timp şi numărul de dinţi. Acesta a făcut determinări pe hârtia milimetrică a 9 puncte caracteristice ale frunzei. arealul viticol. Mai târziu.

C dintre nervuri Valoarea rapoartelor Codul atribuit 0. conform tabelelor 5.40 6 0.32.30.4.00.  Cordiformă: A = 0. N4). B.00. . raportul B = 0. codul atribuit este 6.70 3 0.31-0. 5. practic cele mai întâlnite:  Orbiculară: A = 0.1.60 4 0. Pe scurt această metodă constă în: se aleg cel puţin 10 frunze adulte. codul atribuit este 2.21-0.41-0. .Metoda ampelometrică.81-1.40. codul atribuit este 3.1 Codificarea rapoartelor A. γ – între N3 şi N4).91-1.2.  Tronconică: A =0. se stabilesc valorile rapoartelor N2/N1=A.70. se determină tipul de frunză.61-0. . Pe baza valorilor rapoartelor A. se măsoară nervurile principale (N1. 5.50 5 0. unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele (α – între N1 şi N2.51-0.50.80 2 0. se măsoară distanţele dintre punctul peţiolar şi baza sinusurilor laterale (d1 şi d2) şi se raportează la nervurile pe care acestea se sprijină d1 / N2 şi d2 / N3. 2 3 6. Toate aceste valori ampelometrice se codifică.50. B = 0.31-0.31-0.81-1. N4/N1=C.31-0. N3.21-0. Tabelul 5.20 8 0. astfel: . rezultând 5 tipuri de forme.51-0.60. C = 0. C şi a codurilor respective obţinute. se 47 . 5.51-0.80.3.50. N2.90 1 0.00-0. B = 0. raportul C = 0.10 9 Exemplu: dacă raportul A = 0.11-0.31-0. C = 0. C = 0.cu cifre de la 0-6 pentru suma unghiurilor dintre nervuri.81-0.71-0. B. B. β – între N2 şi N3. iar prin alipirea acestor coduri.62.81-1. B = 0.  Reniformă: A = 0. N3/N1=B.72. se determină raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului (L/l) care se notează cu “r” şi apoi se determină suma unghiurilor dintre nervuri pentru a putea fi interpretate.70.50.51-0.71-0.cu cifre de la 0 la 9 pentru rapoartele A.00. C = 0. C = 0.90. B = 0.61-0.cu cifre de la 0 la 9 pentru profunzimea sinusurilor laterale superioare şi inferioare.cu cifre de la 0-6 pentru codificarea raportului “r” . B = 0. C dintre nervuri.61-0. .90.  Cuneiformă: A = 0.11-0.00 0 0.30 7 0.

cod atribuit 4. cuneo -tronconică).11-1.5. iar celelalte trei forme r>1. Într-o analiză finală.când suma unghiurilor depăşeşte 1500. Σ α + β + γ.21-1.2 Codificarea raportului “r” Valoarea rapoartelor Codul atribuit <0.3. Tabelul 5.81-0. acesta se notează cu “r”. soiul Cabernet sauvignon. caracterizarea ampelometrică a frunzei se va rezuma la doar trei coduri: .3 Codificarea sumei unghiurilor dintre nervuri Suma α + β <70 71-80 81-90 91-100 101-110 111-120 121-130 Codul atribuit 0 1 2 3 4 5 6 Suma α + β + γ <100 101-110 111-120 121-130 131-140 141-150 151-160 Codul atribuit 0 1 2 3 4 5 6 Cunoscând unghiurile dintre nervurile principale se poate reconstitui forma generală a frunzei: orbiculară . cuneiformă . Pentru raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului. are codul ampelografic reunit 135-3-58.80 0 0. rezultă cod complet 2 4.40 6 Un alt element care se determină este suma unghiurilor α + β şi a unghiurilor α + β + γ.91-1.20 4 1. Exemplu: Σ α + β = 860.31-1.00 2 1. tronconică. apoi suma Σ α + β + γ şi se stabileşte codul corespunzător unghiurilor dintre nervuri împreună. raportul stabilit între distanţele măsurate de la baza sinusurilor laterale superioare şi 48 . (cuneiformă.va obţine forma frunzei şi va corespunde formei .5. cordiformă. conform tabelului 5.01-1. iar în urma codificării valorilor obţinute se observă că: frunza rotundă are r = 1. Ampelograful Nemeth Marton (1967) introduce al patrulea element în codificare şi anume. ceea ce ne indică o frunză de t ip orbicular. Tabelul 5. frunza reniformă <1.30 5 1. Exemplu: conform acestui sistem de codificare XXX-X-XX.cuneiformă (după Galet Pierre) conform tabelului 5. iar al treilea cod (XX) se referă la suma unghiurilor dintre nervuri Σ α + β. reniformă . Σ α + β + γ= 1310. cod atribuit 2.când unghiurile sunt aproximativ egale.10 3 1. ce corespunde unui limb foliar reniform tabelul 5. al doilea cod (X) se referă la raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului.90 1 0.când suma unghiurilor nu depăşeşte 1300. circa 600. Se indică mai întâi suma unghiurilor Σ α + β.primul cod (XXX) se referă la valoarea raporturile dintre nervuri.

lobate) Sinusuri pronunţate (frunze palmat . pentru fru nzele întregi.81-0.fidate) Sinusuri adânci (frunze palmat – partite) Sinusuri foarte adânci (frunze palmat . iar pentru frunzele cu sinusuri foarte adânci.41-0.61-0. Aceste valori sunt codificate conform tabelului 5.00 0.00-0. XXX – reprezintă codurile rapoartele A.inferioare şi punctul peţiolar şi lungimea nervurilor principale pe care se sprijină (d1 /N2 şi d2 /N3). care a trecut la codificarea caracterelor morfologice stabilite prin măsurători ampelometrice.71-0. B. codul este 1 0.4.91-1.10 Codul atribuit 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Gradul de sectare al frunzei Sinusuri superficiale (frunze întregi) Sinusuri slab schiţate (frunze palmat . codul este 5 4. se scoate în evidenţă faptul că.70 0. pentru frunze cu sinusuri pronunţate. în care: X – reprezintă codul raportului L/l. XX – reprezintă codurile rapoartele d1 / N2 şi d2 / N3.60 0.51-0.31-0.20 0.11-0. codul este 7 6-9 8. Începând cu anii ’70. precum şi o uşurinţă şi o precizie mai mare în ceea ce priveşte gestionarea şi interpretarea datelor. Tabelul 5. După apariţia calculatoarelor electronice a devenit posibilă realizarea automată a grupării/clasificării elementelor unui ansamblu sau a unui sistem. dezvoltarea sectorului informatic a permis achiziţionarea de date şi efectuarea de calcule ce au avut ca rezultat o importantă reducere a timpului pentru efectuarea măsurătorilor dorite. Metoda a fost propusă pentru statistică de către Sokal şi Sneath (1963).90 0. XX – reprezintă codurile atribuite sumelor α + β şi α + β + γ. dar aplicarea ei a fost făcută mult mai târziu de Lance şi Williams (1967).80 0.21-0.4 Codificarea profunzimii sinusurilor laterale superioare şi inferioare Valoarea rapoartelor 0. codificate.30 0.sectate) Interesul confruntării expresiei foliare la viţa-de-vie a determinat apariţia şi dezvoltarea unor sisteme de măsură mai evoluate. lipsite de sinusuri. puternic lobate. Un prim pas în acest sens făcându -l Pierre Galet (1967) de la Şcoala Superioară de Agricultură din Montpellier. 49 .40 0. astfel încât fiecare soi de viţă -devie are următoare schemă de codificare: X-XXX-XX-XX. În funcţie de valoarea rapoartelor d1 / N2 şi d2 / N3. pentru frunze cu sinusurile slab schiţate codul este 3 2. C.50 0.

Tabelul 5. Determinarea formei limbului (după Pierre Galet) 014 015 00 11 12 23 24 35 36 46 CUNEO-TRONCONICĂ ORBICULAR –RENIFORMĂ CUNEIFORMĂ RENIFORMĂ 024 025 035 036 045 046 135 136 146 147 235 236 245 247 257 357 57 58 69 79 89 99 ORBICULARĂ TRONCONICĂ CORDIFORMĂ CORDIFORMĂ CUNEOCORDIFORMĂ 50 .5.

ci şi pentru bob şi sămânţă. scoate în evidenţă gradul de similaritate mai mare între clone şi existenţa unei disimilarităţi reduse.2. În cadrul grupului format. Pentru analiza cluster se folosesc două unităţi ce par a fi mai apropiate (două soiuri în acest caz) într-o nouă unitate şi se recalculează asemănările acestui nou grup cu cel rămas şi apoi se diferenţiazã între ei algoritmii rezultaţi. şi colab. iar aglomerarea (aşezarea) în cadrul acestuia se face din punct de vedere ierarhic. la sfârşit se leagă chiar între ei. cei doi clusteri. cazurile (soiurile) care îl alcătuiesc sunt legate între ele prin afinitate (înrudire) obiectivă. 2005 În cadrul Institutului de Ameliorare genetică a viţelor din Geilweilerhof (Germania) s a elaborat un proiect sub protecţia Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. Denumirea de „cluster” vine de la verbul englez „to cluster” care înseamnă a forma un grup. nu doar pentru frunza adultă. 115. Exemplu: Aplicarea analizei cluster unui ansamblu omogen. În etapa următoare. Romani 51 . 1986. a acestora în comparaţie cu soiul din care au fost obţinute. figura 5. asemănarea mai mare între două unităţi sau două grupuri create în prealabil şi o unitate. (Keefe şi Draper. Figura 5. 375 ale soiului P inot noir şi soiul Pinot noir.alcătuită din clonele 115 şi 777 şi ramura B care este rezultatul agregării clonei 375 la soiul Pinot noir. 1991) care determină realizarea unei metode de descriere şi caracterizare filometrică. al cărui obiectiv final a fost realizarea unei liste (minimă) de caractere ampelografice . 1984.. determină următoarea fuziune şi procesul continuă până când. 1988. Propunerea acestor noi variabile şi utilizarea lor prin intermediul metodologiilor statistice (Boursiquot J. Germania şi Franţa s-au dezvoltat în acest sens sisteme care prin intermediul fotocamerei şi a programelor special create pentru realizarea măsurătorilor foliare. 1987. 1989. care era mai mult sau mai puţin omogen..2.M. alcătuit din selecţiile clonale 777. dorindu-se cu ajutorul acesteia să se examineze parametrii biometrici relevanţi. Au rezultat astfel două ramuri: Ramura A .suficientă descrierii şi identificării soiurilor. West şi Noble.Analiza cluster (aplicată de către aceştia) permitea identificarea unor soiuri de viţă -devie. din cadrul unui grup. Costacurta A. Dendrograma clasificării ierarhizate a selecţiilor clonale ale soiului Pinot noir Clona 777 Clona 115 Clona 375 Pinot noir 0 10 20 30 40 50 60 70 80 indicele de înlănţuire *după Stroe Marinela. dar existente. În Italia.

cum sunt: unghiurile dintre nervuri. 1990.şi colab..unic reprezentant numeric omogen şi nu cum se credea. Costacurta A. evidenţiază o caracterizare eficientă a soiurilor şi clonelor. Analiza în componenţi principali (A. În prezent. Calò A. (Boursiquot J. trebuie reconsiderată. ampelometrie. 1995). să se obţină rezultate importante şi concludente în clasificarea şi caracterizarea soiurilor şi clonelor aparţinând speciei Vitis vinifera şi să poată rezolva probleme de recunoaştere la nivel de soi şi chiar la nivel de selecţie clonală. realizate în mai multe ţări viticole. Următorul pas în evoluţia cunoştinţelor caract eristicilor polimorfismului foliar a fost intoducerea analizei Fourier (Diaz G. Aceste metode au căpătat o mare importanţă în studiul ampelografiei. care au scopul de a scoate în evidenţă parametrii ce definesc cel mai bine morfologia şi dimensiunea frunzelor. au stabilit că metoda ampelometrică.) a fost iniţiată de către Karl Pearson în 1901 şi integrată în statistica matematică de către Harold Hotelling în anul 1933.P. uşurinţa calculului acestora).I. spre exemplu. 1994. utilizând puţini parametri ai frunzei şi scoate în relief că există foarte puţine caractere în arhitectura frunzei.M.) aceasta este o tehnică care se aplică doar la variabilele cantitative. ca rezultat al act ivităţii şi preocupărilor O. Calò A. dezvoltarea informaticii. În cazul analizei în componenţi principali ( A. A. permiţând elaborarea de noi metode matematice de investigare în cadrul ampelografiei.C. analiza statistică prin indicatori multidimensionali.. care au o mare putere de diferenţiere a soiurilor.C. şi colab. unde pot fi aplicate metode simple ce se bazează pe măsurarea distanţelor sau unghiurilor dintre puncte. indicator al unei distribuţii normale multidimensionale. gruparea/clasarea numerică ierarhică (cluster analysis). au fost constituite bănci de date simple şi rapide pentru consultaţii în domeniul informaţiilor privitoare la principalii parametri măsurabili utilizaţi în descrierea soiurilor de viţă -de-vie. etc. cu metodele izoenzimatice şi de biologie moleculară.V. a permis a se evidenţia diversitatea filogenetică între soiuri. şi colab. ( Boursiquot J. precum şi tehnici de analiză a imaginii. raporturile între lungim ile acestor nervuri. care consideră frunza ... 1989. biometrie). Astfel. 52 . prelucrarea rapidă a datelor..P.. Cercetările din ultima vreme. M. Se urmăreşte ca prin asocierea acestor metode (codificare – descriptori ampelografici. prin avantajele pe care le aduce (concentrarea informaţiei. Ortiz J. pentru că oferă o posibilitate de identificare a soiului şi a selecţiei clonale în funcţie de performanţele calitative şi cantitative ale producţiei.. M. Cu toate acestea ea a fost dezvoltată şi folosită pe scară largă odată cu introducerea mijloacelor informaţionale de calcul. Schneider. şi col. Recurgerea la elaborarea multivariată a parametrilor filometrici.. 1993). Câteva instituţii de cercetare au pus la punct şi dezvoltat sisteme automatizate de date biometrice. De Michelli şi colab.. 1992) diferenţe legate de variabilitatea clonală. 1993) au determinat folosirea variabilităţii foliare ca indice în clasificarea şi descrierea soiurilor de viţă-de-vie. etc. Rezultatele obţinute în acest domeniu. un grup de componente structurale singulare. 1995) precum şi diferenţe între plantele adulte care au fost obţinute prin înmulţirea in vitro faţă de cele obţinute prin înmulţire tradiţională (Rodriques M. şi colab. pot fi amintite: analiza statistică prin indicatori unidimensionali. analiza statistică în componenţi principali (ACP). ele putând fi exprimate prin aceleaşi unităţi de măsură sau prin unităţi diferite şi constituie determinarea axelor principale ale unui elipsoid..

 Metoda ampelometrică pe scurt: se măsoară nervurile principale.2. tipul florilor.2. mărimea şi culoarea seminţelor. se determină raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului (L/l) care se notează cu “r” şi apoi se determină suma unghiurilor dintre nervuri pentru a putea fi interpretate. forma. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt elementele măsurabile exprimate în valori numerice atunci când se examinează frunza adultă? b) Ce ne indică valorile codificate ale rapoartelor d1 /N2 şi d2 /N3? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Dintre aceste caractere. gradul de sectare a limbului. 5. N4/N1=C. mărimea. forma. unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. gradul de aripare. culoarea limbului. pufozitatea. mărimea şi culoarea boabelor. lungimea şi gradul de lignificarea a pedunculului. Utilizarea caracterelor morfologice în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţăde-vie Totalitatea organelor vegetative şi lemnoase ale viţei-de-vie prezintă o serie de caractere morfologice (fenotipice). culoarea. ca principal organ ampelografic şi exprimarea acestor caractere prin măsurători şi valori numerice constituie ampelometria. forma şi compactitatea strugurilor. N3/N1=B. se măsoară distanţele dintre punctul peţiolar şi baza sinusurilor laterale (d 1 şi d2) şi se raportează la nervurile pe care acestea se sprijină d1 / N2 şi d2 / N3. Test de autoevaluare nr. modul de inserare pe butuc al lăstarilor (coardelor) şi aspectul acestora. 53 . aspectul general al limbului. forma lizierei. consistenţa (prezenţa) forma. gustul şi aroma miezului.După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Examinarea caracterelor morfologice ale frunzei. consistenţa. amintim: mărimea. care stau la baza descrierii şi recunoaşterii soiurilor. Toate aceste valori ampelometrice se codifică şi la final se determină forma frunzei analizate. se stabilesc valorile rapoartelor N2/N1=A.

în care baza reprezintă lăţimea. Liziera frunzei reprezintă un caracter fenotipic uşor de observat. pentagonală. care au dinţii înguşti şi lungi (ex: Muscat de Alexandria. ovoidal). dinţii pot fi consideraţi nişte triunghiuri imaginare.2. sinusurile sunt închise (circular. β. γ) stabilindu-se tipurile principale de forme de frunze: reniformă. În funcţie de suprafaţa limbului se apreciază mărimea frunzei şi se codifică gradul de expresie a caracterului fenotipic. Sinusurile laterale slab pronunţate (slab schiţate) sunt în general în forma literei V.a Examinarea frunzei soiurilor de viţă-de-vie sub aspectul caracterelor fenotipice Frunza la viţa-de-vie reprezintă principalul organ de descriere şi recunoaştere a soiurilor. U. Aceasta este dată de suprafaţa limbului exprimată în cm2 şi care reprezintă rezultatul produsu lui L × l = S sau este calculată prin diferite alte metode: planimetrică.V. V sau liră şi închis. cordiformă. de formă ovală. precum şi tipurile intermediare: orbicular -reniformă. pe de o parte. Aspectul lobului terminal sau median al frunzei este dat de forma şi adâncimea sinusurilor laterale superioare. Kişkin. în general.α. cuneo-cordiformă.2. Se examinează. întâlnim sinusul delimitat direct de nervuri.5. etc. denumit sinus lipsit de mezofil. Forma sinusului peţiolar este dată de unghiul pe care îl formează nervurile principale cu nervura N4 şi poate fi: deschis. orbicular-cuneiformă. dar greu de codificat din cauza variabilităţii impresionante. însă se poate ajunge până la 120 de dinţi în cazul soiurilor aromate (aromă de muscat). determinate de vigoarea butucilo r (expresie genetică) şi pe de altă parte. Forma frunzei. iar în cazul sinusurilor laterale adânci. liră. conform codurilor O. N2. N4 şi unghiurile dintre acestea . Forma şi mărimea sinusurilor laterale îmbracă caracterul fenotipic specific de soi (caracter distinctiv). forma şi lungimea dinţilor. Numărul dinţilor este. Muscat de Hamburg). raportată la lungimea nervurii principale N1. Coarnă neagră. în funcţie de condiţiile de microclimat în care sunt cultivate acestea. cazul soiului Chardonnay şi a soiului de portaltoi Chasselas x Berlandieri 41 B şi sinus prevăzut în interior cu un dinte sau pinten. cuprins între 30 şi 60 în funcţie de lăţimea lor. fără să se detaşeze de restul limbului. cuneo-tronconică. caroiaj. în formă de acoladă. cazul soiurilor Băbească neagră. Ca forme particulare. Se determină prin măsurătorile ampelometrice realizate pe principalii parametri măsurabili ai limbului ( nervurile: N1. Gradul de sectare a limbului reprezintă caracterul morfologic fundamental al genului Vitis. etc. lobul terminal este îngust şi alungit. Se deosebesc: dinţi de formă triunghiulară (ascuţiţi) 54 . Frunza adultă sau normală se consideră frunza inserată pe lăstar între nodurile 9-12 care prezintă caracterele morfologice şi fenotipice cele mai importante specifice soiurilor. după caz). în care caz sinusurile sunt deschise (U deschis. lobul terminal este lat şi scurt. N3. Profunzimea sinusurilor laterale se stabileşte calculând valoarea rapoartelor dintre d1/N2 şi d2/N3. profunde. eliptică sau circulară. orbiculară. şi anume: Mărimea frunzei. etc. elipsoidal. de asemenea. iar când marginile sinusurilor sunt convergente şi lobii se suprapun. există variaţii mari la nivelul frunzelor viţei-de-vie sub aspectul mărimii. În ceea ce priveşte marginile sinusurilor laterale.I. Pentru aprecierea acesteia. etc. liră largă . detaşându-se evident de restul limbului. liră deschisă). cuneiformă. Cabernet franc. Din acest punct de vedere frunza soiurilor de viţă-de-vie poate fi întreagă sau sectată în mai mulţi lobi care sunt delimitaţi de prezenţa sinusurilor laterale (inferioare şi superioare. Pinot noir. astfel: în cazul sinusurilor slab pronunţate. Trebuie subliniat faptul că. iar înălţimea triunghiului este lungimea dintelui. iar cele adânci au forme particulare de U. Mărimea frunzei poate fi apreciată şi în raport de lungimea limbului. acestea pot fi paralele sau divergente. triunghiular. tronconică.

Muscat d’Adda. soiul Galbenă de Odobeşti.3. Uneori perii sunt grupaţi numai la bifurcaţia nervurilor. Culoarea frunzei. culoarea se degradează. Profilul frunzei 55 .00. la majoritatea soiurilor Vitis vinifera.25 şi dinţi foarte lungi când raportul P > 1. Devine semnificativă şi distinctă colorarea cu antociani a nervurilor principale: exemplu. figura 5. Se examinează totodată şi pufozitatea peţiolului frunzei.soiul Plăvaie. alcătuind mici lobişori. precum şi dinţi cu marginile concave. Peţiolul frunzei.3. Lungimea lor se apreciază după valoarea raportului dintre înălţime şi lăţime. La multe soiuri.sau dinţi cu marginile drepte. pliat în formă de jgheab (portaltoiul Rupestris du Lot). drept striat involut revolut răsucit Figura 5. cu marginile răsfrânte în sus către faţa superioară a limbului (soiul Furmint). ondularea lui între nervuri şi prezenţa unor uşoare denivelări pe faţa superioară. la care nervurile sunt roşietice la bază. Pufozitatea frunzei reprezintă un caracter deosebit de important în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie. În profil. Din acest punct de vedere se disting: dinţi foarte scurţi. scame . Toamna. involut. dinţi cu marginile convexe. care dau caracterul de pufozitate şi din acest punct de vedere limbul poate fi: scămos.limbul în acest caz este glabru cu peri pe nervuri sau pot să lipsească în totalitate – limb glabru. este acoperit cu peri lungi orizontali. cu marginile răsfrânte în sus către faţa inferioară a limbului (soiul Alicant Bouschet). îngălbenindu-se.cazul soiului Muscat Ottonel. vătos. revolut. etc. iar la soiurile de portaltoi cu peri scurţi. limbul frunzei poate fi: plan (drept). când frunza intră în faza de senescenţă. răsucit în formă de pâlnie (soiul Sauvignon. Se observă la unele soiuri şi o ondulare a limbului care este determinată de dezvoltarea mai puternică a mezofilului faţă de nervuri. Pe partea inferioară a frunzei apar peri lungi sau scurţi. excepţie fac soiurile tinctoriale la care frunzele se colorează în roşu-violaceu (ex: soiul Alicante Bouschet).). pufos. sub formă de smocuri . având diferite nuanţe de la verde deschis până la verde foarte închis. Dinţii pot fi simpli sau grupaţi câte doi până la trei. Berbecel). Faţa superioară a frunzei poate fi netedă sau poate prezenta umflături sub formă de băşici. dinţi încovoiaţi cu marginile concav-convexe. Prezenţa perilor sau a scamelor pe faţa superioară a frunzei este rar întâlnită ( peri. pe faţa superioară a limbului. urme de ”lovituri de ciocan” sau ”amprente” (soiul Grasă de Cotnari). Aspectul general al limbului se referă la profilul limbului. erecţi. soiul Muscat Perla de Csaba). când raportul P este < 0. Se apreciază. în general. liziera este neuniformă (ex: Fetească albă.

precum şi anomaliile florale care apar.b Examinarea lăstarilor şi a coardelor soiurilor de viţă-de-vie sub aspectul caracterelor fenotipice Dimensiunile lăstarilor şi ulterior a le coardelor sunt variabile. Culoarea este mai închisă spre baza coardei şi este determinată de gradul de maturare a lemnului (depunerea hidraţilor de carbon). dar în realitate poate varia de la tipul 4 până la 7. Lungimea inflorescenţelor este foarte variabilă: 4-5 cm la specia Vitis silvestris şi poate ajunge până la peste 50 cm la soiul Raisin de Palestina. În ceea ce priveşte floarea la soiurile de viţă roditoare aceasta este pe tipul 5. având în vedere faptul că la altoire se lucrează numai cu coardele de la soiurile altoi şi portaltoi.2. tipul florilor din punct de vedere morfologic şi funcţional. 56 . pufozitatea. culoarea scoarţei se modifică sub influenţa umidităţii. În ceea ce priveşte lungimea internodurilor şi grosimea nodurilor. Aceste caractere morfologice sunt importante pentru recunoaşterea soiurilor. Numărul de inflorescenţe pe lăstar variază de la 1 -4. temperaturii şi a proceselor biochimice care au loc în coarde.2.c Examinarea florilor şi inflorescenţelor soiurilor de viţă-de-vie sub aspectul caracterelor fenotipice Se examinează în principal: inserţia primelor inflorescenţe pe lăstar. Culoarea coardelor poate fi: galbenă.5. Vitis labrusca). în funcţie de fertilitatea soiului.2. cel mai des fiind întâlnită varianta 1-2 inflorescenţe pe lăstar. încât se pot deosebi din punct de vedere morfologic şi funcţional 5 tipuri de flori: flori hermafrodite funcţional normale. prezenţa lenticelelor. Culoarea lăstarilor pe partea expusă direct la soare este verde. pufozitatea. distribuţia cârceilor.2. ea poate fi erectă (ex: soiurile Columna. Rkaţiteli) semierectă (la majoritatea soiurilor) sau caducă (portaltoiul 3309 C). de culoare maronie. flori unisexuat mascule şi flori unisexuat femele. secţiunea transversală. 5. în general. flori hermafrodite funcţional mascule. În ceea ce priveşte poziţia lăstarilor. în primul rând cu specia apartenentă. lungimea inflorescenţelor. grosimea nodurilor. brunăroşcată. flori hermafrodite funcţional femele. Majoritatea soiurilor vinifera au florile hermafrodite. galbenă-roşcată. Lenticelele sunt absente la specia Vitis vinifera şi foarte numeroase la specia Vitis rotundifolia. iar aspectul general al scoarţei poate fi neted sau cu striuri longitudinale. Caracterele morfologice examinate la coarde sunt: culoarea scoarţei. poziţia lăstarilor în arhitectura butucilor. fiind caractere specifice fiecărui soi. Caracterele morfologice examinate la lăstarii tineri sunt: culoarea. Vârful lăstarilor este acoperit cu peri de cele mai multe ori şi cu o slabă coloraţie antocianică. În secţiune transversală. Inserţia primelor inflorescenţe pe lăstar poate începe de la nodurile 4 -5. Intensitatea antocianilor şi perilor acoperitori. coardele au formă uşor eliptică sau eliptic alungită. la care se întâlnesc uneori modificări morfologice şi fiziologice. maronie şi chiar violacee (Vitis aestivalis). galbenă-brună. lăstarii şi coardele mai lungi şi mai subţiri. sunt caractere morfologice asemănătoare cu cele de la lăstar. În timpul păstrării coardelor peste iarnă prin însilozare. distribuţia antocianilor pe vârful lăstarilor. lungimea internodiilor. comparativ cu speciile de viţe roditoare ( Vitis vinifera. numărul de inflorescenţe. Speciile de viţe portaltoi au. ea devine cu timpul roşiatică sau cafenie.

iar soiurile de masă au strugurii lacşi. Mărimea bobului se stabileşte în raport de diametrul acestuia. care pot fi cilindrici. când ramificaţiile secundare sunt de aceeaşi mărime pe toată lungimea rahisului. acest caracter este influenţat atât de soi. notându-se forma. exprimată în grame. este întâlnită frecvent 57 . dar şi în acest caz. struguri biaxiali sau multiaxiali. Pentru un real succes. Compactitatea strugurilor depinde în general de modul de aşezare a boabelor. În ceea ce priveşte gradul de ramificare şi de aripare. etc). la care primele ramificaţii secundare se dezvoltă mai puternic şi se detaşează de strugure sub formă de aripioare. struguri rămuroşi. când lungimea ramificaţiilor descreşte de la bază către vârful rahisului. etc.2.În principiu. mărimea şi compactitatea strugurilor. volum şi greutatea medie a 100 de boabe. este influentat de cele mai multe ori şi de condiţiile climatice şi de tehnologia de cultură aplicată. greutatea într e 150 şi 300 g. când rahisul se bifurcă de la început şi formează două sau mai multe axe de lungimi aproximativ egale. (ex: Italia. printre care cele mai importante sunt bolile virotice. Pentru multe soiuri. care ajută foarte mult în recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie. struguri tronconici sau cilindro-conici. gustul şi aroma miezului (pulpei). La majoritatea soiurilor de viţă-de-vie pedunculul este semilignificat. policarpia. dar şi după greutate. florile virescente.2. se deosebesc: struguri uniaxiali. tratamente hormonale ap licate. Mărimea strugurilor este apreciată după lungimea şi lăţimea lor. de mărimea şi numărul boabelor. în lucrările de recunoaştere. struguri foarte mari – când lungimea este mai mare de 40 cm. la care rahisul este ramificat. acesta fiind considerat un indicator tehnologic important. struguri aripaţi (uniaripaţi. iar greutatea între 300 şi 600 g. de lungime medie (4-5 cm). etc. Ca anomalii florale la viţa -de-vie. exprimată în centimetri (fără peduncul). de ramificaţiile ciorchinelui şi lungimea pedicelelor. numărul de struguri pe lăstar. 5. pe lângă faptul că este condiţionat de soi (genetic). Forma strugurelui depinde în general de lungimea ramificaţiilor laterale ale rahisului şi putem întâlni: struguri cilindrici. de încărcătura de ochi lăsată pe butuc în urma tăierilor. struguri conici. Ele sunt puternic influenţate de condiţiile ecopedoclimatice. iar greutatea peste 600 g. Acest caracter. biaripaţi sau triaripaţi). (ex: Chasselas doré.d Examinarea strugurilor şi boabelor soiurilor de viţă-de-vie sub aspectul caracterelor fenotipice Strugurii şi boabele prezintă un număr deosebit de caractere morfologice. cât şi de condiţiile climatice. de lucrările şi operaţiile în verde. soiul Chasselas doré). consistenţa. anomaliile florale pot avea diverse cauze. În cazul boabelor se examinează: mărimea. strugurii sunt examinaţi la maturarea deplină. conici sau cilindro-conici. gradul de aripare. forma şi culoarea. (ex: Bicane. Chardonnay). pot apărea: proliferarea axului floral. etc. iar pe acesta se formează ramificaţii secundare de lungimi diferite (soiul Muscat de Hamburg). grosimea pieliţei şi gradul de acoperire cu pruină. ca formă intermediară (ex: soiul Fetească regală. Lungimea şi gradul de lignificare a pedunculu lui la struguri este un caracter genetic foarte puţin influenţabil asupra aspectelor calitative având importanţă mai mare în cazul soiurilor de struguri pentru masă. lungimea şi gradul de lignificarea a pedunculului. precum şi de posibilitatea de mişcare a boabelor. cu seminţe sau apirene. Se întâlnesc: struguri mici. struguri mijlocii când lungimea este cuprinsă între 10 şi 20 cm. (ex: Cabernet Sauvignon. Berbecel). când lungimea este sub 10 cm. Afuz Ali. Soiurile pentru vin au strugurii compacţi (bătuţi). Cardinal). etc. greutatea sub 150 g. struguri mari când lungimea este cuprinsă între 20 şi 40 cm. de dozele de îngrăşăminte.

Gustul boabelor este foarte important. de tămâios. Bicane). Chasselas doré. forma troncovoidală. În ceea ce priveşte aroma. Cea mai răspândită este forma sferică (soiul Chasselas doré).la soiurile Muscat Ottonel. fiind posibil chiar ca unele părţi să fie mai pigmentate decât altele. citronelolul). etc. În ceea ce priveşte pieliţa bobului. boabele rămân mici şi sunt de regulă sferice. determinând încadrarea unor astfel de soiuri într-o clasă de calitate inferioară.) survin în timpul înfloritului. apoi forma discoidală. Compuşii chimici implicaţi în aromele primare la struguri sunt terpenele (linaloolul.semicrocantă – soiul Italia. galben. Augusta. etc. Expoziţia directă la lumina soarelui. ea este subţire şi elastică la soiurile pentru struguri de vin. Modificarea formei bobului la această categorie de soiuri se poate observa adesea. însă rămânerea boabelor mici se poate manifesta într -o manieră asemănătoare atunci când condiţiile climatice (frig. în special pentru soiurile de struguri pentru masă. Forma boabelor depinde întotdeauna de forma ovarului florii. mărimea şi proeminenţa hilului (rostrului). etc. aplatizată uniform la cel doi poli (soiul Băbească neagră). nuanţa culorii depinzând d e natura chimică a antocianilor şi proporţiile acestora. condiţia fiind ca fiecare carpelă să adăpostească câte două ovule viabile şi bobul să conţină ulterior 2 -4 seminţe. flori de lămâi. când aplatizarea se reduce numai la polul inferior al bobului. Alte cauze care determină variaţii ale mărimii boabelor sunt carenţele nutriţionale (bor şi zinc) . galben-verzui. moale . Forma bobului rămâne în descrierea soiurilor de viţă-de-vie. ovoidă (soiurile Muscat d’Adda. antocianii care dau culoare sucului pulpei sunt de natură chimică diferită comparativ cu cei existenţi în pieliţa bobului. ploaie. Consistenţa boabelor la maturitatea deplină poate fi: foarte moale . ea poate să lipsească sau să fie de muscat. Toate aceste elemente sunt evidenţiate. datorită lipsei sau a incompletei dezvoltări a embrionului. La majoritatea soiurilor gustul este neutral (franc). cilindrică. În cazul soiurilor tinctoriale. 58 . în măsura în care ele reprezintă particularităţi de soi (caracter tare. flori de tei. Culoarea pieliţei boabelor este dată de un număr mare de antocianidine. mijlocie-semizemoasă . În ceea ce priveşte culoarea pieliţei boabelor. când bobul are formă de elipsă. îngrăşămintele aplicate şi/sau carenţele înregistrate pot influenţa uniformitatea coloraţiei boabelor. după această fenofază boabele îşi schimbă culoarea. încât la maturarea lor deplină prezintă nuanţe diferite. de flori de portocal. pe de altă parte. lipsa uniformităţii culorii este percepută de cele mai multe ori ca fiind un defect. Frâncuşă.la soiurile Riesling italian. la hibrizii direct producători apare gustul foxat şi alte nuanţe gustative. când bobul este alungit ca un cilindru (soiul Afu z ali). iar ponderea acestora este strict legată de latura genetică a soiurilor. În cazul soiurilor de struguri pentru masă. Dacă ovulele nu sunt viabile (cazul soiurilor apirene). un caracter fenotipic destul de important. existând o corelaţie directă între prezenţa seminţelor în bob şi mărimea acestuia. La seminţe se examinează: prezenţa sau absenţa lor în bob. până la negru-violaceu.problema apariţiei boabelor mici. vânt. aceasta este verde până la pârgă. forma elipsoidală.Pinot gris. un bob eliptic poate deveni cilindric. în cazul aplicării giberelinelor .zemoasă . groasă şi acoperită cu un strat de pruină la soiurile pentru struguri de masă şi la majoritatea hibrizilor direct producători. începând de la alb-gălbui. numărul de seminţe. când bobul căpătă forma unui trunchi de con. pe de o parte şi infecţiile cu anumiţi viruşi.în acest caz. distinct). tare . geraniolul. foarte tare – crocantă-cărnoasă – la soiul Ohanez.

scămoasă. roşii. toamnă). Tot pe acest principiu. s-au utilizat metode şi scheme precise de lucru bazate pe principiul dicotomic. . fără a putea lua toate aspectele în paralel şi nici a determina un soi pe bază de caractere izolate. 5. în cazul rozetei.3. aflate la exterior. El este format din 3 chei de determinare în anotimpuri diferite (primăvară. iar pe discul inferior denumirile soiurilor introduse în deter minator. genurilor şi speciilor de plante din flora spontană. 59 . Ca urmare a apărut necesitatea unei chei politomice. Nemeth Marton (1966) a realizat un determinator pentru identificarea soiurilor de vin (în special cele maghiare). . Între cele 2 discuri se găsesc dischete (foi cu perforaţii pentru fiecare soi care pot fi acţionate prin intermediul unor butoane numerotate. Kişkin P. apelând la caracterele botanice ale organelor viţei-de-vie cu dezvoltarea maximă în anotimpul respectiv. Utilizând tot o cheie politomică. pufoasă. deoarece nu putea cuprinde toate caracterele unui soi într-un singur obiectiv şi al doilea dezavantaj era că apărea obligaţia de a împărţi caracterele în două şi a le trata în susccesiune. o schemă de acest fel nu a reuşit să cuprindă întreaga gamă de caractere şi însuşiri. Bălţatu Gh.permite identificarea soiului în orice fenofază a spectrului fenologic. glabră.Test de autoevaluare nr. Determinatorul prezintă 2 feţe: pe discul superior sunt înscrise principalele caractere morfologice ale soiurilor. a brevetat un disc cu perforaţii care marchează caracterele “tari” ale soiurilor.2. La început.permite gruparea caracterelor în atâtea diviziuni câte se impune în realitate (struguri albi. Pe baza acestui principiu. a întocmit trei determinatoare. Sistemul prezintă o serie de avantaje: . pentru recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie. separat pentru soiurile roditoare şi portaltoi (1961) şi pentru viţe aflate în pepinieră (1962). negri sau. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Precizaţi care sunt caracterele morfologice (fenotipice) examinate la frunza viţei-de-vie în vederea descrierii şi recunoaşterii soiurilor? b) Care sunt caracterele morfologice (fenotipice) examinate la strugure şi bob în vederea descrierii şi recunoaşterii soiurilor ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. vară.H. 2 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.se folosesc numai caracterele constante şi specifice soiului. vătoasă). Chei şi scheme de determinare a soiurilor Dacă pentru determinarea familiilor. sistemul dicotomic se baza pe principiul tezei şi antitezei şi nu a dat rezultate. gri.

Originea. Sunt indicate zonele în care este cultivat soiul în ţara noastră.caracterele cârceilor.numãrul. O. 4. origine. Se prezintă locul şi condiţiile de formare a fiecărui soi . fiind astfel necesară o metodologie ştiinţifică unitară. Arealul de cultură.forma ovarului. Se înscrie numele sub care circulă soiul. datele pot fi prelucrate automat. caracteristicile tehnolo gice şi cu particulărităţile de cultură. Sinonimele soiului. . 2. evitarea confuziilor. 5. În faza de dezmugurit se analizează culoarea şi pufozitatea rozetei.culoarea şi pubescenţa lăstarului . 60 . lăstari.modul de inserţie al inflorescentelor. iar cu ajutorul unui computer. forma şi mărimea lor.I. 3. 5.4. . .forma.culoarea glandelor nectarifere. lobia caracterele dinţilor la frunzele 3-5.a Schema de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare Această schemă cuprinde 12 capitole. forma corolei si modul de desprindere. În faza de înfrunzire se notează: . Denumirea soiului. Se trec denumirile pe care le primeşte soiul în diferite zone ale ţări şi în alte ţări .genitorii. În fişă sunt trecute principalele caractere morfologice întâlnite la frunze. În faza de creştere a bobului se notează: .constituţia florii. descrierea botanică. 5. face dificilă descrierea şi recunoaşterea soiurilor. a elaborat o schemă complexă ampelografică adoptată de toate ţările viticole. În faza de înflorire se descrie: . . 5. istoric. . lungimea şi modul de înclinare al staminelor. cu foarte multe sinonime.2. în principalele ţări viticole.1. stilului şi pistilului. . importanţă economică şi răspândirea geografică. ca şi răspîndirea pe glob.forma şi dimensiunile polenului. culoarea şi pufozitatea frunzelor 1-2 din vârful lăstarului. 5. stabilirea deosebirilor dintre ele. existenţa unui număr foarte mare de soiuri. 5. Schemele ampelografice de descriere a soiurilor de viţă -de-vie roditoare şi de portaltoi Variabilitatea impresionantă a caracterelor morfologice la viţa -de-vie. Schema ampelografică recomandată cuprinde 8 capitole: Denumirea soiului..În Franţa. pe baza căreia s-a făcut descrierea soiurilor din Registrul ampelografic international. Elementele tipice fiecărui soi sunt perforate pe fişa acestuia. . . Branas J.. care însă a fost completată cu însuşirile biologice.pufozitatea şi culoarea vârfului lăstarului şi a lăstarului.3. fenologia. boabe. anul omologãrii şi autorii în cazul soiurilor nou create.4. Caracterele morfologice (descrierea botanică).2. caracteristici şi însuşiri culturale.I. struguri cu codurile respective. utilizare. (1974) a conceput sistemul fişelor perforate pentru identificare a soiurilor. Schema folosită la noi în ţară a fost elaborată de Gherasim Constantinescu în anul 1958 şi are la bază schema elaborată de O.4.lobia.V. pe fenofaze: 5. În această parte sunt prezentate caracterele botanice ale soiului.V. astfel : 1.2.

respectiv t/ha. dimensiunile internodurilor.5. Se notează: durata perioadei de vegetaţie activă pe fenofaze în diferite condiţii de mediu. Pe baza însuşirilor biologice se stabileşte forma de conducere.forma. . meierea. selecţiile clonale şi posibilităţile de extindere a noilor selecţii în diferite areale viticole. modul de maturare a lemnului. irigare. mărgeluirea şi polenizatorii în cazul florilor cu flori funcţional femele). 5. Producţia. forma sinusului petiolar. culoarea. Caracterizarea tehnologică. forma. 11.modul de dispunere a cârceilor. intensitatea şi persistenţa pruinei.. În faza de maturare şi cădere a frunzelor se analizează: . lungimea elementelor de rod. Caracteristicile agrofitotehnică. grosimea şi aspectul scoarţei. 6. . 10. grosimea măduvei. Pe baza informaţiilor obţinute din studierea însuşirilor biologice şi caracteristicilor tehnologice ale fiecărui soi. însuşirile tehnologice apreciate prin indicele de structură. concentraţia în zaharuri. sensibilitatea la boli şi dăunători. 8. . modul de legare a florilor (scuturarea florilor. consistenţa lor. 7.mărimea şi gradul de lemnificare a pedunculului. puritatea acestora. afinitatea soiului roditor cu diferiţi portaltoi. se determină compoziţia chimică a mustului.forma şi mărimea strugurelui. se stabileşte direcţia de producţie cea mai corespunzătoare a soiului. culoarea şi pubescenţa nervurilor. mărimea şi forma dinţilor. pubescenţa şi mărimea peţiolului. culoarea seminţelor. Se specifică epoca de maturare a soiului. Utilizarea şi caracterizarea agroeconomică. se stabileşte compoziţia mecanică a strugurilor. indicele de compoziţie a bobului şi indicele de randament. numărul şi forma sinusurilor laterale. Studiul acestora ajută la cunoaşterea originii soiurilor. Zonarea. mărimea şi amplasarea şalazei. mărimea. indicânduse podgoriile şi centrele viticole unde soiul poate să-şi manifeste din plin performanţele cantitative şi calitative (ca soi autorizat sau recomandat). Caracterizarea agrobiologică completează caracterele morfologice. care ajută la cunoaşterea comparativă a valorii economice a soiurilor. creşterea si vigoarea. De asemenea. mărimea. 12. . În faza de maturare a strugurilor se analizează: . lucrările solului. 5. Selecţiile clonale. pufozitatea coardei. relaţiile cu factorii ecologici şi rezistenţa la intemperii. pufozitatea. Constituie scopul final al cunoaşterii soiurilor de viţă-de-vie. fiind precizate biotipurile existente. aciditatea şi potenţialul alcoolic. exprimată în kg/butuc.culoarea frunzelor toamna. forma secţiunii transversale. modul de dirijare al coardelor.forma şi mărimea bobului. .consistenţa. sistemul de tăiere.6.culoarea. se determină fertilitatea şi productivitatea. fertilizare.numărul. compactitatea lui. tipul de tăiere. culoarea lizierei. . forma ochiului de iarnă. . 61 . 9. precum şi modul cum reacţionează soiul la lucrările şi operaţiile în verde. Se descriu selecţiile clonale obşinute şi omologate la fiecare soi (dacă este cazul). se precizează încărcătura de ochi care se lasă la m2 . culoarea şi dezvoltarea nodurilor. Se determină producţia maximă şi medie reală la butuc şi la hectar. forma. grosimea şi culoarea pieliţei.culoarea. gustul si aroma miezului. culoarea şi lobia frunzei adulte sau normale.

Se precizează comportarea portaltoiului în plantaţiile mamă. care nu produc struguri şi la care interesează doar producţia de butaşi înrădăcinaţi în vederea altoirii. Originea portaltoiului.). Sinonimele. de lăstari. 5. lucrări şi operaţii în verde. 7. Test de autoevaluare nr. 3. Denumirea portaltoiului. 9. impuse de specificul portaltoilor. căderea frunzelor. impuse de specificul portaltoilor. Schema ampelografică cuprinde 9 capitole şi anume: 1. 62 . etc. Selecţiile clonale.2. Zonarea portaltoiului. Se descr iu clonele obtinute şi omologate pentru fiecare soi de portaltoi în parte. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt fenofazele descrise în capitolul 5 al schemei de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare? b) Ce se specifică în capitolul 8 (Caracterizarea tehnologică) al schemei de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. în plantaţiile de vii roditoare şi în şcoala de viţe (nr. 4. 3 Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. cu unele simplificări. După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Schema de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare cuprinde 12 capitole. Caracterizarea agrofitotehnică vizează în principal comportarea portaltoiului în plantaţiile mamă. în plantaţiile de vii roditoare şi în şcoala de viţe ( în special încărcătura de ochi/m2.b Schema de descriere ampelografică a soiurilor de portaltoi Descrierea şi recunoaşterea viţelor portaltoi se face în mod asemănător soiurilor roditoare. 6.). înflorit. Arealul de răspândire.Caracterizarea agrobiologică a portaltoiului. înfrunzire şi creştere a lăstarului. etc. Descrierea botanică pe fenofaze: dezmugurit.5. iar schema de descriere ampelografică a soiurilor a soiurilor de portaltoi cuprinde 9 capitole. lungimea element elor rămase pe butuc în urma tăierilor. maturarea lemnului.4. Se indică podgoriile şi centrele viticole unde soiul poate să -şi manifeste din plin potenţialul agrobiologic şi productiv. 8. care nu produc struguri şi la care interesează doar producţia de butaşi înrădăcinaţi în veder ea altoirii. cu unele simplificări. 2.

P. Utilizarea descriptorilor ampelografici în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie Pentru uniformizarea metodologiei de descriere a soiurilor de viţă-de-vie. a elaborat. însă lista minimă prevăzută de U. au unificat metodologia de descriere ampelografică a soiurilor într-o nouă schemă metodologică de descriere. Ceea ce este nou în aplicarea acestei metode. 63 . este că aceste fişe pot fi prelucrate în sistem informaţional.6). Caracterele morfologice descriptive utilizate în cadrul acestor scheme sunt în număr total de 78. astfel încât fiecărui soi i se poate întocmi o fişă ampelografică codificată. engleză.R.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (I. în anul 1983 după numeroase încercări. apar specificate. un codex pentru toate ţările. s-a precizat că un rol deosebit în descrierea soiurilor îl au în aceeaşi măsură şi caracteristicile de tipul: fenologic.G. cuprinde doar 35 de caractere.V. fiziologic şi tehnologic. În cadrul acestor scheme ampelografice de descriere a soiurilor de viţă-de-vie. pe lângă aceste caractere descriptive şi alte date care aduc lămuriri în ceea ce priveşte răspândirea viţei-de-vie.V.  descriptori pentru însuşirile tehnologice.5. Scopul acestei scheme este de a individualiza şi marca parametrii ampelografici şi ampelometrici care au puterea cea mai mare de diferenţiere a soiurilor.2. afinitatea la altoire. 21 dintre acestea sunt folosite de către băncile genetice.5. în anul 1984 Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului împreună cu Uniunea Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale (U.).B. Pentru armonizarea metodologiei de descriere a soiurilor de viţă -de-vie.V. publicat în franceză.I.P. caracterele tehnologice.O. în studiile ampelografice.P. iar codurile sunt atribuite prin compararea cu acelaşi descriptor de la un soi – numit soi de referinţă. rezistenţa la factorii de mediu şi la principalele boli specifice. deschizând calea unei noi etape de cercetare în ampelografie. etc.  descriptori pentru însuşirile agrobiologice. denumit: „Codul caracterelor descriptive a soiurilor şi speciilor de Vitis”. Pe lîngă acestea. Din acest punct de vedere au fost stabiliţi 3 categorii de descriptori:  descriptori pentru caracterele ampelografice ale soiurilor. Această schemă metodologică unificată folosindu-se şi în prezent (tabelul 5. Fiecare descriptor ampelografic este codificat cu ajutorul cifrelor. spaniolă şi germană. O.O. caracteristicile culturale. aceea a ampelografiei descriptiv-informaţionale.

15.4.11 2. 3.1.6 Nr. Distribuţia pigmentaţiei antocianice 002 4 6.3. DESCRIPTORII AMPELOGRAFICI MORFOLOGICI LĂSTARUL TÂNĂR Forma vârfului lăstarului 001 3 4.7.1. 2.1. rigizi pe 012 14 6.10.6.Tabelul 5.1.2. 1. Crt. 2. Desimea perilor scurţi.R. 1. Lungime cârceilor 017 23 6.5.11.1.7.1.17. noduri Desimea perilor scurţi.2. 2.3.9.2. Culoarea internodiilor pe partea 007 9 6. 1.1.8.13. 3. 2.1.1.P.V U.12. nervuri Desimea perilor scurţi.1.4. Desimea perilor scurţi etalaţi pe 004 6 4.9.16.1.1.1. 3.4.1.P. Culoarea nodurilor pe partea ventrală 010 12 6.2.O.1. ventrală Culoarea nodurilor pe partea dorsală 009 11 6. 2.1.3. nervuri Desimea perilor lungi.1.3. 3.1.4.B. 2. pe vârful lăstarului Intensitatea pigmentaţiei antocia nice 003 5 4. etalaţi pe 013 6.1. I. etalaţi pe 055 28 6. dorsală Culoarea internodiilor pe partea 008 10 6.8.5. rigizi între 054 27 6.4.1. etalaţi pe 014 6. 2.I.1. .G.10.1.2.1.3. etalaţi între 053 26 6. nervurile principale 64 1.1. 1. vârful lăstarului Desimea perilor scurţi erecţi pe 005 7 6.6.1. 2. 2. noduri Desimea perilor lungi.12. 3. 2. internodii Pigmentaţia antocianică a mugurilor 015 15 6.3. 2. Distribuţia cârceilor pe lăstari 016 22 4. vârful lăstarului LĂSTARUL ADULT Poziţia lăstarului pe butuc 006 8 6.1.14. rigizi pe 011 13 4.5. FRUNZA TÂNĂRĂ Culoarea frunzei 051 24 6.5. 3. 2. Intensitatea pigmentaţiei antocianice 052 25 6. Lista descriptorilor şi codurilor Descriptorul Codurile O. internodii Desimea perilor lungi.1. la primele 6 frunze de la vârful lăstarului Desimea perilor lungi.V. 1.

25.33. 4. etalaţi între nervurile principale. rigizi pe nervurile principale. 4. 6.1.25.1. 4. 6.1.15.11.21.1.6.11.23. 4.22. 6.1.19.1. 4. 4. 4. 4. 4. 4.1.7.14.5. 071 072 073 074 075 076 077 078 079 080 081 082 083 084 47 36 37 34 35 40 38 39 41 42 43 44 45 48 6.8.1.1. pe faţa inferioară a frunzei Desimea perilor lungi. 6.1.17. 6. 4.26. pe faţa inferioară a frunzei Desimea perilor scurţi. 6. 4.2. 4.18.22. 6. 6.1. 4.12. 087 52 6.1. 4. 088 - 6. 6. 4.1. 65 . 6. Desimea perilor scurţi.31.29.1.1.24.1.13.37.21. 6. pe faţa inferioară a frunzei Desimea perilor lungi. 4.20.27.6.1. 4. 4.1. pe faţa superioară a frunzei Desimea perilor scurţi. 6.1. 4. 085 49 4.18.1.36.1.16. 4. rigizi pe 056 29 6.34. 086 51 6. pe faţa inferioară a frunzei Desimea perilor scurţi.8.1.28.32.35. 4. rigizi între nervurile principale.1.10.9.24. etalaţi pe nervurile principale. 4. 089 50 6. 6. etalaţi pe nervurile principale.6. rigizi pe nervurile principale FRUNZA ADULTĂ Mărimea frunzei Lungimea frumzei Forma limbului Numărul lobilor Culoarea frunzei Pigmentaţia antocianică a nervurilor principale pe faţa superioară a frunzei Pigmentaţia antocianică a nervurilor principale pe faţa inferioară a frunzei Gofrarea limbului Ondularea limbului între nervuri Profilul limbului Umflături pe faţa superioară a frunzei Forma dinţilor Lungimea dinţilor Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea Forma sinusului peţiolar Forma bazei sinusului peţiolar Particulariţăţi ale sinusului peţiolar Forma sinusurilor laterale superioare Forma bazei sinusurilor laterale superioare Desimea perilor lungi. 4. 4.9. 4.20.4.19.3.7.1.1. 065 066 067 068 069 070 30 31 32 33 46 4.30.10. 6.23. 4.1. 4.3. 4.1. 4.

7. 5.1.2.2. 8. 7.2. 6.44. 6. 8.3. 6.2. rigizi pe noduri Desimea perilor scurţi.39. 7. 4. 5. 6. 151 152 153 154 201 202 203 204 205 206 207 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 56 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 - 4. 7.8. nervurile principale. rigiz i pe peţiol Lungimea peţiolului Lungimea peţiolului în raport cu lungimea nervurii mediană COARDA Secţiunea transversală Suprafaţa coardei Culoarea generală a scoarţei Lenticelele Desimea perilor scurţi. 8.10.1.2.13.2. 6. 6. 6.14.1.5.42.1.27.1. 6.2.4.5.6. etalaţi pe peţiol Desimea perilor scurţi. 6.3. 7. pe faţa superioară a frunzei Desimea perilor lungi.1. 7. 6.6.29.1.1. 6.9.2.3. 8. 6. 6.28.4.40. 6.4.2. rigizi pe internodii INFLORESCENŢA Tipul florii Inserţia primei inflorescenţe pe lăstar Numărul de inflorescenţe pe lăstar Lungimea inflorescenţei STRUGURELE Numărul de struguri pe lăstar Mărimea strugurilor Lungimea strugurilor Compactitatea strugurilor Numărul de boabe pe ciorchine Lungimea pedunculului Lignificarea pedunculului BOBUL Mărimea bobului Lungimea bobului Uniformitatea mărimii boabelor Forma bobului Secţiunea transversală a bobului Culoarea pieliţei Uniformitatea culorii pieliţei Pruina Grosimea pieliţei Punctul pistilar Culoarea pulpei 090 091 092 093 54 55 53 6. 6. 4.2. 6.7.9. 5.2. 6.26. 8. 5.1.2.1. 4. 7. 8.11.38. 6.6.41.2. 6.2. 6.6. 8.5.2.45. 4.2.2. 7. 4.4. 6.10.2. 6. 8.46. 66 .7.4.2.2.2.1. 8.5.6. 5.11.12. 101 102 103 104 405 406 16 17 18 19 20 21 6. 4. 8. 4.1. 6.4.2.1.2.3.2.1. 8.1. 5. 6.1.2.2.3.2.4. 4.7. 6. 6. 5.5. 4.3.43.8. 7.47. 6. 8.

3. 4.5.20.14.2. 6. 6.6. 6. 6. 1.15. 7.1. 6. 1.2.4.3.1. 6. 7.49.1. 2.15.19. 2.1. 8. 8.4. 1. 8. 4.6.3. 6.3.8.3. 8. 6.21.3.5. 4. 4. 1.17. 8. 8. 4. 6. 9. 3.7. 2.2.1. 8. Intensitatea culorii pulpei 231 71 Suculenţa pulpei 232 73 Randamentul în must 233 Consistenţa pulpei 234 72 Gradul de consistenţă al pulpei 235 Gustul pulpei 236 74 Aroma 237 Lungimea pedicelelor 238 75 Separarea bobului de pedicel 239 76 Gradul de separare a boabelor de 240 pedicele SĂMÂNŢA Prezenţa semintelor 241 77 Lungimea seminţelor 242 Greutatea seminţei 243 Striaţii transversale pe partea dorsală 244 a seminţei DESCRIPTORII PENTRU ÎNSUŞIRILE AGROBIOLOGICE FENOLOGIA Epoca dezmuguritului 301 1 Epoca înfloritului 302 Pârga strugurilor 303 57 Maturarea strugurilor 304 Maturarea lemnului 305 Coloraţia frunzelor toamna 306 VIGOAREA Vigoarea lăstarilor 351 2 Creşterea copililor 352 Lungimea internodiilor 353 Diametrul internoduiilor 354 REZISTENŢA LA FACTORII ABIOTICI Rezistenţa la cloroza ferică 401 Rezistenţa la salinitate 402 Rezistenţa la secetă 403 REZISTENŢA LA FACTORII BIOTICI Rezistenţa la mană 451 Rezistenţa la mană a frunzelor 452 Rezistenţa la mană a strugurilor 453 Rezistenţa la oidium 454 Rezistenţa la oidium a frunzelor 455 Rezistenţa la oidium a strugurilor 456 - 4.2.50.2.2. - 4.53.2.48. 7.4.3.18.2. 9. 1.5.2.9.13. 8.21.3.4.2.2.2. 6. 8.3. 8.2.23.22. 9. 9.2. 1. 1. 3.2. 6. 2.2.6.3. 8.12.52.2.54.1. 4.51.1.16.2. 3.6.1.1.3.2. 6. 2.18.20. 6.16. 9.17.1.1. 6.19.8.1. 6. 4. 4. 67 .1.2. 8. 6.5.4. 3. 6. 4.2. 8. 6.1.

7.7 Nr. 8.7.2.2.24.1 Culoarea rozetei Descriptorul: 1. - 6. tabelul 5.1. 6.27. 506 - 8.2.29. 1 2 1 2 3 1 1 DESCRIPTORII AMPELOGRAFICI MORFOLOGICI ROZETA Descriptorul: 1.I.. tabelele 5.2.8. a frunzelor 458 Rezistenţa Botrytis sp.11. 6.V.2.2.9. 6. 4.10.8. 8.2. Perozitatea STRUGURELE Descriptorul: Forma strugurilor Descriptorul: Gradul de ramificare după axul principal Descriptorul: Gradul de aripare BOBUL Descriptorul: Culoarea mustului SĂMÂNŢA Descriptorul: Număr din bob 68 .1.2. 4.1.12. Crt. cât şi pentru soiurile de portaltoi. a 459 strugurilor Toleranţa la filoxeră 460 Gradul de toleranţă la filoxera 461 galicolă Gradul de toleranţă la filoxera 462 radicicolă DESCRIPTORII TEHNOLOGICI Procentul de legare a boabelor 501 Greutatea strugurilor 502 Greutatea bobului 503 Producţia de struguri la hectar 504 Conţinutul mustului în zahăr 505 Conţinutul mustului în aciditate.26.1.2.9. atât pentru soiurile de viţă roditoare. 4. 5.25. 5. agrobiologici şi tehnologici. 457 Rezistenţa Botrytis sp. Tabelul 5.2.4. 1 2 3 4 5 6 Rezistenţa Botrytis sp. * după O.2.10. 4. 4. 1984 Institutul de Cercetări Vitivinicole Valea Călugărească a făcut o serie de completări la această listă a descriptorilor morfologici.28. 8. 6. 6.

mare > 15. 2 Descriptorul: Producţia marfă. Este urmărită la soiurile pentru struguri de masă şi se exprimă în procente din producţia totală. mic 3-4. 5 Descriptorul: Indicele de structură a strugurelui. În acest scop se cântăreşte producţia marfă la minim 10 butuci.Scara de interpretare este următoarea: indicele de compoziţie mic < 10. mare 5-6.9 Nr. mare 80-90%. Determinarea se face la 100 boabe. Scara de interpretare este următoarea : indicele de structură foarte mic < 10. Reprezintă raportul dintre greutatea mustului şi greutatea tescovinei (pieliţe + seminţe). mijlociu 20-30. mijlocie 70-80%. DESCRIPTORII TEHNOLOGICI Crt. Determinarea se face la maturarea tehnologică a strugurilor. Scara de interpretare este următoarea: foarte mare > 90%. 1 2 1 2 3 4 5 Tabelul 5.Nr. Reprezintă raportul dintre greutatea pulpei şi restul de pieliţă + seminţe. mijlocie. mic 10-20. foarte mică < 60%. 1 Descriptorul: Producţia de struguri la butuc Se cântăresc strugurii de la cel puţin 10 butuci şi se stabileşte producţia medie pe butuc. în raport cu direcţia de producţie în care este încadrat soiul. mare şi foarte mare. foarte mare > 6. Crt. Acesta reprezintă numărul de boabe la 100g struguri. mică 60-70%. 3 Descriptorul: Indicele bobului. Reprezintă raportul dintre greutatea boabelor şi greutatea ciorchinelui. mijlociu 4-5. 6 Descriptorul: Indicele de randament. mijlociu 10-15. Scara de interpretare este următoarea: indicele de randament foarte mic < 3. mică. Scara de interpretare este următoarea: Indicele bobului Valoarea indicelui Expresia caracterului Foarte mic <8 1 8-11 2 ic 11-14 3 14-20 4 Mij ociu 20-30 5 30-40 6 Mare 40-60 7 60-100 8 4 Descriptorul: Indicele de compoziţie a bobului. 69 . mare 30-40 şi foarte mare > 40.8 DESCRIPTORII PENTRU ÎNSUŞIRILE AGROBIOLOGICE FENOLOGIA Descriptorul: Căderea frunzelor Descriptorul: Durata perioadei de vegetație VIGOAREA Descriptorul: Procentul de lăstari fertili Descriptorul: Coeficientul de fertilitate absolut Descriptorul: Coeficientul de fertilitate relativ Descriptorul: Indicele de productivitate absolut Descriptorul: Indicele de productivitate relativ Tabelul 5. Scara de interpretare este următoarea: foarte mică.

de/eccdb/vitis şi care cuprinde circa 20. (descriptor introdus de ICVV.56). realizate cu ajutorul codificărilor (scheme de descriere). Scara de interpretare este următoarea: producţie de butaşi foarte mică.I.1.57. Se urmăreşte formarea calusului la capătul superior al butaşilor: Formarea calusului Expresia caracterului Soiuri de referinţă Foarte slabă 1 Slabă 3 41B Mijlocie 5 Kober 5BB Bună 7 Riparia gloire Foarte bună 9 - 4 Descriptorul: Formarea rădăcinilor adventive la butaşii portaltoi (cod O. au pus la punct. 552. 553. Se stabileşte toamna la recoltarea coardelor portaltoi. cod UPOV. mai mulţi experţi în ampelografie. mijlocie. Producţia de butaşi la Expresia caracterului Soiuri de referinţă hectar Foarte mică 1 Rupestris du Lot Mică 3 Mijlocie 5 3309 Mare 7 Foarte mare 9 Kober 5BB 3 Descriptorul: Formarea calusului la butaşii portaltoi (cod O. Se poate afla în acest mod. Producţia la hectar se exprimă în număr de butaşi sau î n lungimea totală a butaşilor exprimată în metri liniari. specia vitis şi numărul de cod al colecţiei şi în plus.I. Observaţiile se fac la butaşii portaltoi stratificaţi în lăzi şi introduşi la forţare la o temperatură de 25-30º C. care poate fi accesată (http://www. precum şi microsateliţii (secvenţe ADN) utilizaţi în recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie. lista descriptorilor primari şi secundari necesari caracterizării soiurilor aparţinând speciei Vitis vinifera. Crt.).V.1. Prin urmare. Determinarea se face toamna la recoltarea coardelor portaltoi.dainet. în diverse teme de doctorat.000 de soiuri din peste 16 colecţii ampelografice.10 DESCRIPTORII TEHNOLOGICI PENTRU SOIURILE DE PORTALTOI Descriptorul: Producţia de butaşi portaltoi la butuc. descendenţa.I. pe lângă aceste metode descriptive. O. originea. 551). cod UPOV. din numeroase ţări europene. mare şi foarte mare. IBPRG 6. Sunt luaţi în calcul butaşii STAS obţinuţi de la minim 10 butuci.V.Nr. 1 Tabelul 5. urmărindu-se rădăcinile adventive formate la bază (numărul mediu): Capacitatea de înrădăcinare Expresia caracterului Soiuri de referinţă Foarte mică 1 Vitis berlandieri Mică 3 Mijlocie 5 Kober 5 BB Mare 7 Foarte mare 9 Riparia gloire În cadrul celui de al XXV-lea Congres Internaţional al Viei şi Vinului. Se urmăreşte capacitatea butaşilor lemnificaţi de portaltoi de a forma rădăcini adventinve.V. lista descriptorilor primari (31 ampelografici. de câţiva ani au lu at amploare în descrierea şi 70 . IBPRG 6. 21 ampelometr ici). 2 Descriptorul: Producţia de butaşi portaltoi la hectar. Butaşii sunt stratificaţi în lăzi şi ţinuţi la forţare (25-30ºC).

deseori nu este suficientă în identificarea şi caracterizarea soiurilor şi clonelor de viţă-de-vie. în vederea stabilirii filogeniei unor soiuri de viţă de vie.identificarea soiurilor. cazuri de evoluţie paralelă sau convergentă (neidentificabile altfel). 2005. 5. obţin valoare doar în corelaţie cu alte caractere (Cronquist L. cele două metode sunt independente una de cealaltă. tehnologice. 2008. Ca toate caracterele. morfologice şi biochimice. relevând astfel. Practic. 1985). deoarece sunt mai puţin influenţate de mediul înconjurător. agrobilogice) sunt utile când sunt cunoscute şi nu sunt utile când sunt necunoscute şi neutilizate.. metodele ampelometrice şi în special cele filometrice. reducând în acelaş i timp. există şi sunt utilizate în descrierea şi clasificarea taxonomică. Metoda biochimică În afară de mult cunoscutele metodele ampelometrice. nedemonstrabile cu ajutorul metodelor morfologice şi nici cu metodele citologice. de condiţiile ambientale. în prezent a crescut tendinţa de utilizare doar a acestor date biochimice. Rodica Pop. 1980. în special. reflectă direct profilul şi constituţia genetică a organismelor.a. denumită chimiotaxonomia care aplică tehnicile chimico-analitice în clasificarea taxonomică a viţei-de-vie. 2000. 4 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. furnizând de cele mai multe ori. dintre care cei mai utilizaţi astăzi sunt: compuşii cu greutate moleculară mare dintre 71 . în general şi cele taxonomice. gradul de subiectivitate al rezultatului. Petrea Gabriela.2. pot individualiza corelaţii neevidenţiabile cu un singur set de informaţii (fie morfologice. Compuşii chimici şi biochimici utilizaţi cu succes în clasificarea viţei-de-vie sunt multipli. Chiar pentru această variabilitate a caracterelor.6. Metodele biochimice în sens larg. ( Liliana Rotaru. fie biochimice) şi în plus. Tehnici noi utilizate în descrierea soiurilor de viţă-de-vie 5.6. metodele biochimice asociate cu metodele ampelogr afice. Marinela Stroe. pe baze obiective. ampelografice folosite în descrierea soiurilor şi clonelor de viţă-de-vie a căpătat o mare importanţă o altă ramură.2. Utilizarea doar a caracterelor morfologice. Test de autoevaluare nr. au impulsionat studiile taxonomice. atât caracterele biochimice cât şi celelalte caractere (morfologice. dată de natura genomului. dată fiind importanţa variabilităţii şi temporaneităţii acestora.Trebuie amintit faptul că. citat de Fregoni M. indicaţii despre originea parentală a soiurilor. 2011). Utilizarea a două grupuri de date asociate. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Precizaţi care sunt cele 3 categorii de descriptori a mpelografici utilizaţi în descrierea şi recunoaşterea soiurilor de viţă-de-vie? b) Care este scopul utilizării acestora? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

1974. Studiile realizate în paralel la universităţile Davis (California) şi Conegliano (Italia) au arătat că dintre toate sistemele utilizate pentru viţa-de-vie.  nu toate sistemele enzimatice pot fi utilizate pentru caracterizarea soiurilor din genului Vitis. şi Moler A. în ultimii ani. hibrizi francezi. Market L. se poate remarca faptul că:  analiza enzimatică reprezintă un potenţial şi determinant mijloc pentru caracterizarea soiurilor şi clonelor şi aduce o evidentă contribuţie pentru identificarea soiurilor din genul Vitis.  izoenzimele sunt într-adevăr markeri genetici pentru propriile gene şi pot fi considerate adevăratele şi propriile amprente digitale ale soiurilor. a studiat circa 40 de soiuri de Vitis vinifera cultivate în Franţa. Market C. 72 .L. Wolfe M.  doar GPI şi PGM au demonstrat un grad ridicat de polimorfism. aplicând discoelectoforeza pe gel de poliacrilamide.alegerea sistemelor enzimatice adecvate.. interpretarea clară a benzilor electroforetice şi o discriminare la nivel varietal aşa cum termenul este înţeles în sectorul viticol. Drawert si Görg.proteine. determinate genetic” sau „forme moleculare diverse şi separabile de enzime ce dezvoltă aceeaşi funcţie în procesele metabolice”. stabilitatea şi repetitivitatea rezultatelor. sistemele GPI (glucozo fosfat izomeraza) şi GPM (fosfoglucomutaza) sunt cele mai utilizate deoarece au o bună stabilitate în ceea ce priveşte arealul viticol. ( Moretti şi Berg – 1965. 1976. în timp ce pentru celelalte sisteme enzimatice s-a observat un comportament inconstant în timpul ciclului vegetativ. pentru care. Primele studii privind analiza electroforetică în cadrul speciei Vitis au fost făcute în anul 1959.C. acizi nucleici şi metaboliţii secundari –compuşii fenolici şi compuşii aromatici. aducând o contribuţie elaborată şi detaliată la sfârşitul identificării varietale. Astfel. izoenzimelor le revin o mare importanţă în lucrările de descriere şi identificare a soiurilor de viţă-de-vie. şi nu au reuşit să dea un rezultat coerent . au introdus termenul de izoenzimă şi îl definesc ca fiind „diferite forme moleculare de proteine având activitate enzimatică identică şi susceptibile de a fi regăsite în acelaşi organism şi în membrii aceleaşi specii” sau „forme multiple de enzime având în interior diferenţe în structura lor primară. au fost aduse numeroase contribuţii în încercarea de a asocia clasificarea tradiţională ampelografică cu metodele biochimice. În concluzie. însă de multe ori rezultatele obţinute au fost contradictorii sau greu repetitive.  utilizarea standardizată a sistemelor enzimatice GPI şi PGM. demonstrează că există alteraţii ale metabolismului. utilizându-se extracte din scoarţa coardelor. nu permite caracterizarea doar a unui singur soi. anii viticoli şi fazele fenologice. Dintre toţi aceşti compuşi. 1977). examinând sistemele enzimatice GPI (glucozo fosfat izomeraza) şi PED (fosfoglucoesteraza). iar în 1987 au fost caracterizate 27 de soiuri de Vitis vinifera.. a acestor enzime. enzime. precis în urma eforturilor depuse. ci permite descrierea a mai multor grupuri de soiuri. analiza structurii proteinelor este o analiză a genelor şi pentru caracterizarea soiurilor devine deosebit de importantă . pe una şi aceeaşi plantă.care . Într-o analiză finală. se poate accepta ideea că. variaţia în timp. Mai târziu. în 1988 Benin M. au urmat studiile prin intermediul electroforezei pe disc. în 1959. furnizând în aceste fel mult mai multe detalii. hibrizi americani.

(Eynard I. oferă o mică garanţie şi contribuţie. ca expresie a genotipului. Pentru compuşii aromatici prima individualizare în viticultură s-a realizat în anii '5060 când Rapp. continuă a fi dată de analiza compuşilor primari esenţiali de tip monoterpenic prezenţi în bacă. dar capătă o discretă importanţă. Alături de alte metode (ampelografice. această expresie se referă doar la fragmentele de ADN bine izolate şi analizate. apoi prin aplicarea tehnicilor din ce în ce mai laborioase. analiza electroforetică a celor două sisteme (GPI şi PGM). Traminer.în afară de acestea. 1991). importanţa pe care o au aceşti compuşi în caracterizarea organoleptică a vinurilor. O importantă contribuţie în identificarea.) studiul compuşilor polifenolici. fie la descendenţii de tip muscat. În afara de acestea.6. metaboliţii secundari. 5. aceştia fiind legaţi de constituţia genetică a soiurilor. Dintre ceilalţi compuşi biochimici utilizaţi în clasificarea şi identificarea soiurilor de viţă de-vie. Cercetările ulterioare au fost orientate în general către soiurile cu notă aromatică florală. caracterizarea şi recunoaşterea soiurilor şi a produşilor derivaţi din struguri (must şi vin) din câteva specii sau diverse soiuri aparţinând speciei Vitis vinifera. La început prin intermediul cromatografiei pe hârtie. fie la descendenţii speciei Vitis labrusca. dar o atenţie deosebită este atribuită în continuare grupului de soiuri Muscat şi grupului Malvasie. cu notă aromatică de muscat (Muscat si Malvasie) şi non muscat (în principal soiruile ca: Riesling de Rhin. acest lucru fiind posibil datorită evoluţiei tehnicilor biologiei moleculare. atunci când există dubii şi incertitudini în identificarea ampelografică. a constituit un pas înainte în caracterizarea genotipurilor. Actual. pot aduce o contribuţie valoroasă la identificarea şi caracterizarea soiurilor. în principal. astăzi foarte mult folosită şi care evidenţiază rolul pigmenţilor fenolici ca markeri genetici. care oferă o bună alegere a metodelor de analiză. Dintre aceştia. Prin marker genetic sau molecular se înţelege orice genă alelă de interes în cadrul unui experiment şi al cărui studiu permite evidenţierea caracteristicilor genotipului.. deoarece sunt substanţe corelate cu a ptitudinile tehnologice ale soiurilor. precum şi expresiile fenotipice. Metoda genetică Studiul ADN-ului viţei-de-vie. pigmenţii antocianici conţinuţi în pieliţa bobului au fost poate primii compuşi din această categorie care au fost separaţi şi studiaţi. iniţiat la sfârşitul anilor '80. markerii moleculari reprezintă o importantă resursă pentru realizarea mapelor genetice şi pentru a studia gradele de rudenie între soiuri şi de organizare a genomului. 73 . Sauvignon. au putut fi individualizate câteva grupuri varietale bazate pe diverse asemănări-deosebiri în ceea ce priveste profilul aromatic. ampelometrice. etc. Nu trebuie neglijată totodată. Markerii genetici pot fi şi izoenzimele dar. de obicei. poate contribui la rezolvarea şi realizarea clarităţii determinărilor.b. şi totodată a fost confirmată şi acceptată existenţa unei eredităţi poligenice a câtorva caractere aromatice. ca apartenent la o specie sau la un cultivar şi pot evidenţia şi releva prezenţa caracterelor de interes agronomic. până la utilizarea cromatografiei în fază lichidă.2. în Germania a făcut printre primul propunerea ipotezei de "amprentă digitabilă" bazată pe arome. Markerii moleculari ajută la identificarea unui individ. izoenzimatice.

 nu depind de fazele fenologice în care se găseşte planta. Mare parte a acestor gene sunt implicate în formarea caracterelor şi se observă în decursul anilor (evoluţiei) o mare pierdere a informaţiei genetice. Tehnicile de analiză se deosebesc în baza tipului de markeri moleculari utilizaţi şi cele mai utilizate astăzi sunt:  RFLP (Restriction Fragment Lenght Polymorphism). S imple Sequence Repeats). Din acest motiv. (ADN-ul extras poate să fie conservat pentru câţiva ani). ARN-ul. izoenzimele.  Microsateliţii (SSR. care sunt produşi genetici secundari. mugurii dorminzi. dar deosebirea se face la nivel biochimic şi metabolic între gene şi caracterele determinate de acestea. 74 .  RAPD (Random Ampliphied Polymorfic ADN). etc. acest aspect constituind un avantaj faţă de studiul izoenzimelor deoarece oferă posibilitatea de a avea material disponibil în fiecare moment al anului. pentru a fi eliminaţi polifenolii. clorofila. sunt considerate elemente clasificatorii mult mai credibile decât caracterele morfologice. În realizarea analizelor genetice. Ţesuturile desprinse din plantă sunt conservate practic pentru un timp nelimitat la temperaturi scăzute (-200-800). apexul lăstarului. dar în afară de extracţia propriu-zisă este nevoie de respectarea unor etape de purificare. polizaharidele etc. cum ar fi: rădăcinile.Analiza ADN Toate caracterele utilizate în taxonomia viţei-de-vie (caractere taxonomice) au o baza genetică. Aceste metode prezintă o serie de avantaje:  au o mare obiectivitate şi reproductibilitate.  nu sunt influenţate de mediul înconjurător. organul cel mai utilizat pentru extracţie este frunza tânară.  PCR (Polimeraze Chain Reaction).  AFLP (Amplyphied Fragmen Lenght Polymorphism). dar pot fi utilizate cu succes şi alte organe. Sunt utilizate foarte multe tehnici de extracţie a ADN-ului. proteine.

par a fi actual mult mai promiţătoare. Anual. Principalele metode de descriere şi identificare a soiurilor de viţă-de-vie 75 . progresele ştiinţifice făcute în ultimii ani în domeniul biologiei moleculare privind ut ilizarea markerilor genetici şi în special după perfecţionarea reacţiei PCR (Polimerase Chain Reaction) de amplificare a unor fragmente de ADN au făcut ca identificarea variabilităţii la viţa-de-vie pe baza polimorfismului ADN să devină o necesitate reală.4. în vederea ajungerii la un sistem comun de interpretare a datelor obţinute. subliniază importanţa grupării tuturor ac este metode (ampelografice. Chiar dacă ampelografia tradiţională rămâne ştiinţa de bază pentru faza de prospecţie. nu doar pentru recunoaşterea soiurilor. printre care şi sistemul de analiză izoenzimatică şi markeri i moleculari. biochimice şi de biologie moleculară).  incerte.  se disting soiurile (varietăţile). dar şi pentru verificarea genitorilor soiurilor. ampelometrice. metoda AFLP şi tehnica microsateliţilor (SSR).care este destul de dificilă. Schematic. Prospectivele viitoare în dezvoltarea metodelor de recunoaştere varietală sunt reprezentate de băncile de date unde informaţiile de tip descriptiv se combină cu imagini. din toate ţările vitivinicole. identificare. principalele metode de descriere şi identificarea a soiurilor de viţă -de-vie sunt prezentate în figura 5. Totodată. cercetătorii ampelografi. valori biometrice. METODE DE DESCRIERE ŞI IDENTIFICARE A SOIURILOR DE VIŢĂ-DE-VIE Ampelometrice Ampelografice Biochimice Genetice Filometria Carpometria Chimiotaxonomia Analiza ADN Figura 5. obţinute prin încrucişare şi pentru individualizarea selecţiile clonale . simpozionelor şi sesiunilor ştiinţifice. dar nu se pot distinge selecţiile clonale ale aceluiaşi soi. chimiotaxonomice şi markeri de ADN pentru fiecare genotip în parte. aduce o lumină nouă şi marchează o etapă nouă în metodologia de descriere şi recunoaştere a soiurilor de viţă-de-vie şi a selecţiilor lor clonale. caracterizare. introducerea acestor metode moderne de determinare şi identificare. în cadrul congreselor.4. În mod particular.iar ca dezavantaje:  sunt laborioase.

◊ La început. rapoarte) şi carpometria. care să permită recunoaşterea cu uşurinţă a acestora. markeri moleculari. chimiotaxonomice şi markeri de ADN pentru fiecare genotip în parte.3. indicaţii despre originea parentală a soiurilor. (unghiuri. au impulsionat studiile taxonomice. 5. ulterior au căpătat o mare importanţă metodele bazate pe examinarea caracterelor morfologice ale frunzei. care are ca obiect de studiu frunza. b) Valorile codificate ale rapoartelor d1 / N2 şi d2 / N3 ne indică profunzimea sinusurilor laterale superioare şi a sinusurilor laterale inferioare. N4/N1=C.Rezumat ◊ Variabilitatea morfologică a soiurilor de viţă-de-vie şi a selecţiilor lor clonale este impresionantă şi face aproape imposibilă stabilirea unei metodologii ştiinţifice unitare pentru clasificare. care examinează bobul şi seminţele. valori biometrice. Din aceasta ramură se desprind: filometria. ◊ Metodele biochimice în sens larg. reunite într-o importantă ramura denumită chimiotaxonomia. nervuri. unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele. dinţi. ca principal organ ampelografic şi exprimarea acestor caractere prin măsurători şi valori numerice. N3/N1=B.Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) În examinarea frunzei adulte în vederea descrierii şi identificării soiurilor de viţă de-vie se utilizează următoarele elemente măsurabile: se măsoară nervurile principale. etc. informaţiile de tip descriptiv se combină cu imagini. nedemonstrabile cu ajutorul metodelor morfologice şi nici cu metodele citologice. se determină raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului (L/l) care se notează cu “r” şi apoi se determină suma unghiurilor dintre nervuri pentru a putea fi interpretate. furnizând de cele mai multe ori. Toate aceste valori ampelometrice se codifică şi la final se determină forma frunzei analizate.). ◊ În prezent în descrierea şi indentificarea soiurilor şi selecţiilor lor clonale se utilizează tehnicile chimico-analitice (analiză izoenzimatică. care împreună constituie ampelometria. 76 . se măsoară distanţele dintre punctul peţiolar şi baza sinusurilor laterale (d1 şi d2) şi se raportează la nervurile pe care acestea se sprijină d1 / N2 şi d2 / N3. ◊ Prospectivele viitoare în dezvoltarea metodelor de recunoaştere varietală sunt reprezentate de băncile de date unde. se stabilesc valorile rapoartelor N2/N1=A. au fost utilizate în clasificarea viţei-de-vie schemele ampelografice descriptive.

forma sinusului peţiolar. aspectul general al limbului etc. fenofaza de maturare a strugurilor. principalele caracterele morfologice analizate sunt: forma strugurelui. aciditatea şi potenţialul alcoolic. Răspuns test de autoevaluare 3: a) Fenofazele descrise în cadrul capitolului 5 a schemei de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie sunt: dezmuguritul. pufozitatea. lungimea şi gradul de lignificare a pedunculului. Răspuns test de autoevaluare 4: a) Descriptori pentru caracterele ampelografice ale soiurilor. 77 . liziera frunzei. Ceea ce este nou în aplicarea acestei metode. compactitatea. concentraţia în zaharuri. pieliţa bobului etc. aroma. culoarea. b) Fiecare descriptor ampelografic este codificat cu ajutorul cifrelor. astfel încât fiecărui soi i se poate întocmi o fişă ampelografică codificată. este că aceste fişe pot fi prelucrate în sistem informaţional. b) Se specifică epoca de maturare a soiului. mărimea bobului. însuşirile tehnologice apreciate prin indicele de structură. gustul. aceea a ampelografiei descriptiv-informaţionale. forma bobului.Răspuns test de autoevaluare 2: a) Principalele caractere morfologice examinate la frunza adultă în vederea descrierii şi recunoaşterii soiurilor de viţă-de-vie sunt: mărimea frunzei. Descriptori pentru însuşirile agrobiologice. deschizând calea unei noi etape de cercetare în ampelografie. b) Pentru strugure şi bob. se stabileşte compoziţia mecanică a strugurilor. peţiolul. se determină compoziţia chimică a mustului. Descriptori pentru însuşirile tehnologice. care ajută la cunoaşterea comparativă a valorii economice a soiurilor. forma frunzei. indicele de compoziţie a bobului şi indicele de randament. forma şi lungimea dinţilor. gradul de sectare a limbului. fenofaza înfloritului. mărimea. feno faza de maturare şi cădere a frunzelor. iar codurile sunt atribuite prin compararea cu acelaşi descriptor de la un soi – numit soi de referinţă. consistenţa boabelor. fenofaza de creştere a bobului. înfrunzirea. culoarea pieliţei.

U.R.S. (2p) 2. Daniela. Costea.C. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 2000 . Care sunt compuşii chimici şi biochimici utilizaţi în clasificarea viţei-de-vie? (2p) * Un punct se acordă din oficiu. Malossini. Gh.Curs de ampelografie..C. Grando M.Vitis. Iaşi.„METODOLOGIA DE DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE A SOIURILOR DE VIŢĂ-DE-VIE”. Zonare.The European network for grapevine genetic resources conservation and characterization.M. Editura Academiei R. Ampelografie. 2. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare... 3. vol. Ţârdea C.5. C. Cichi. Editura Universitaria. 5. 4. Constantinescu. Prezentaţi în detaliu principalele capitole ale schemei de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare. (2p) 4. Definiţi termenul ampelometrie şi enumeraţi principalele eleme nte măsurabile în arhitectura frunzei de viţă-de-vie. Paris.. 6. Bucureşti. Bucure şti. Prezentaţi principalele capitole ale schemei de descriere ampelografică a soiurilor de portaltoi.. Bibliografie minimală 1. Erika. 89-92. A.. Mărăcineanu.6-0-13.Analisi moleculare dei parentali dell' incrocio Manzoni. 19-23 juin. Eibach. XXV-éme Congres Mondial de la Vigne et du vin. numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. corectare şi evaluare. I. Dolores. 473 p. Rudolf. I. Tehnologii specifice. 5. 1998 . 2003 .C.. Indreaş. Frisinghelli.Ampelografia R. 7. Adriana. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină.S. 78 . (3p) 3. M...Grape microsatellite markerssizing of ADN alleles and genotype analysis of some wine cultivars. Olteanu.☺Lucrarea de verificare solicitată. 1994 .R. This. 1970 . Patrice. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). Dettweiller.. numele şi prenumele studentei (studentului). Rotaru Liliana.Ampelografie.S. L'Enotecnico12. şi colab. 2002 -Viticultura specială. S. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. 1997 . pag. Daniela.. 1-10. volumul I.. Editura Ion Ionescu de la Brad. Grando. Craiova. L. D. 5 .

Obiectivele unităţii de învăţare nr. formând regiuni şi centre viticole distincte din punct de vedere ecologic. ►identifici principale regiuni viticole şi componentele ce definesc oenoclimtatul şi favorabilitatea acestora vizând cultura viţei-de-vie. cu o mare importanţă economică. Patrimoniul viticol 6. Aspecte generale Viticultura constituie o activitate tradiţională.6. pe de o parte de prezenţa lanţului muntos care exercită o mare influenţă la scară geografică şi pe de altă parte de diferenţa de latitudine existentă (circa 500 km).1.5. ori în masive strânse.6 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ► cunoşti variabilitatea şi complexitatea peisajului geografic al ţării noastre. iar împreună determină o maturare diferenţiată a strugurilor aceluiaşi soi. ducând la crearea unei higroscopicităţi mai ridicate a aerului. peste care se suprapun şi cele de ordin ecopedologic. ca rezultat al condiţiilor naturale deosebit de favorabile pe care viţa -devie le găseşte pe tot cuprinsul ţării.7.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. mai ales în zona colinară din răsăritul şi sudul lanţului carpatic. Lucrare de verificare nr. în cele mai multe dintre cazuri.4. Deosebirile ecoclimatice înregistrate sunt generate. Scurtă prezentare a regiunilor viticole din ţara noastră 6. cu sortimente şi direcţii de producţie vitivinicolă specifice. Variabilitatea şi complexitatea peisajului geografic al ţării noastre.2.3. ►observi existenţa unui număr mare de podgorii şi centre viticole în care se cultivă sortimente variate de soiuri de viţă-devie. acţionând asupra reducerii variaţiei anuale. caracterizate prin condiţii morfo-pedo-climatice relativ asemănătoare.2. specifice acelor areale. de la o podgorie la alta. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6. Influenţe puternice are şi Marea Neagră. sunt 79 79 79 80 81 132 137 138 . Bibliografie minimală 6.6 ZONAREA VITICOLĂ A ROMÂNIEI CUPRINS 6. nobleţea şi fineţea vinurilor obţinute şi prin calitatea soiurilor de struguri pentru masă. Plantaţiile de vii sunt concentrate. Influenţe asemănătoare. dar la o scară mai redusă.Aspecte generale 6. determină importante deosebiri sub aspect ecoclimatic.6 6. în funcţie de amplasarea acestuia. sezoniere sau zilnice a temperatu rii.1. dezvoltată mai ales în podgoriile şi centrele viticole vestite prin originalitatea. în lanţ continuu. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. o străveche îndeletnicire a poporului nostru. 6 6.

Din producţia totală de struguri înregistrată în anul viticol 2009. din care 7799. II.  VI. 2008.  VII. III. astfel: Principalele regiuni viticole ale ţării noastre sunt:      I . Aceste areale viticole se suprapun.32% . în anul 2009 suprafaţa a fost de 7917. (de la 192611 ha. se remarcă o creştere. 18. care îşi pun amprenta asupra maturării şi calităţii producţiei. Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei. IV. în anul 2009.07%) au fost destinaţi consumului în stare prospătă. Delta Dunării şi un rol important îi revine şi vastei diversităţi a tipurilor de sol. şi colaboratorii. pe provinciile istorice formate şi prezintă unele particularităţi privind condiţiile ecologice. Dunărea.035. observându-se o creştere substanţială comparativ cu anii anteriori. comparativ cu anii 2006.483 t). restul 45.59% din vinuri sunt vinuri cu denumire de origine controlată (D.92% din total) au fost destinaţi producerii vinurilor.41 ha cultivate cu soiuri pentru struguri de vin şi doar 117. 37 de podgorii şi mai multe centre viticole. prezentarea acestora (aşezarea geografică. Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei. Patrimoniul viticol La nivelul ţării noastre. (Oşlobeanu M. sol. 10. Regiunea Viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului.54. Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei.97 ha cultivate cu soiuri de struguri pentru masă. 969. nivelul producţiilor şi însuşirile calitative ale produselor vitivinicole obţinute.25 % din total). se observă că cea mai mare pondere o au vinurile albe (3.). ajungându-se la 9782. Pe baza studiilor efectuate. comparativ cu 12813 ha cultivate în anul 2005 ( tabelul 6. În ceea ce priveşte ponderea suprafeţelor cu vii tinere.703 milioane hl). observându-se aceeaşi tendinţă şi în cazul suprafeţelor ocupate cu soiuri de struguri de masă. în general. pe piaţa internă.generate şi de bazinele mai mici de apă. 08% vinuri de masă (V. Analizând producţia totală de vin obţinut (6.38 ha. suprafaţa viilor pe rod a scăzut.M.73% fiind deţinut de vinurile roşii şi roze. tehnologiile aplicate.).948 t (reprezentând 92.71. V. 1991).  VIII.1). 6.C. suprafeţe.).vinuri cu indicaţie geografică (I.G. ca urmare a aplicării programului de reconversie şi restructurare a plantaţiilor viticole. iar restul . tehnologie aplicată) va fi însoţită de o descriere a 80 . 2007. Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei.96 ha. Regiunea Viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării. Regiunea Viticolă a Dealurilor Banatului. în ultimii ani a fost redusă.O. Producţia medie la hectar înregistrată în anul 2009 a fost de 5634 kg/ha. la 191693 ha).637 milioane hl . arealul viticol al ţării noastre este delimitat în 8 mari regiuni viticole. climat. Ţinând cont de aptitudinile oenoclimatice ale acestor regiuni. astfel încât. soiurile cultivate.Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării. (1. Referitor la apartenenţa vinurilor în cadrul unei clase de calitate se observă că. iar 73235 t (7. însă începând cu anul 2008.3.

O.96 Vii tinere – Total (ha) 1000 2948 3387 6130 7917.264 0. 2005-2009) Specificaţie 2005 2006 2007 2008 2009 Total suprafaţă 191566 192611 191998 192334 191693.601 3.602 884138 67053 5015 5.326 1.014 1041972 81046 5954 5.804 0.861 2.1 Situaţia viticulturii în România .97 Producţia totală de struguri (t) din care: -de vin -de masă Producţia medie de struguri kg/ha Producţia medie de vin (milioane hl) din care: .436 0. de ordin viticol şi oenologic. ci şi în calitatea vinurilor obţinute aici.710 1. Sauvignon.521 0.153 0.768 2. MAPDR.916 3.2009 (după Anuarul statistic al României. I.479 4.404 0.615 0.41 -de masă 48 91 73 62 117.055 0. vinuri cu nuanţe particulare de originalitate şi nobleţe. Riesling italian. Tabelul 6. de limitele climatice de cultură a viţei-de-vie.703 1. Neuburger.vinuri albe -vinuri roşii D. precum şi de caracterele esenţiale ale teritoriului.39 (ha) din care: -de vin 177743 177085 177088 175472 173993.38 din care: -de vin 952 2857 3314 6068 7799.4. ONVV. 81 . Descrierea acestora se va realiza în funcţie de trăsăturile de favorabilitate climatică. etc.765 6.C. Scurtă prezentare a regiunilor viticole din ţara noastră 6.77 viticolă (ha) Vii pe rod – Total 190556 189663 188611 186204 183776.1.637 2.797 2.485 0.celor mai importante sortimente (soiuri cultivate). 482062 951191 1123018 984338 1035483 442724 39338 2529 2. Fetească regală.518 2.289 897174 87164 5286 5.G. Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei (I) Importanţa Regiunii viticole a Podişului Transilvaniei nu constă doar în suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie.159 962248 73235 5634 6.872 2. din binecunoscutele soiuri: Fetească albă.894 2.43 -de masă 12813 12578 11523 10732 9782.M. V.228 4. Muscat Ottonel.4.325 2.807 3.

judeţul Sibiu. iar plantaţiile pe care le deţine. îndeosebi în jumătatea sud-vestică a podişului care poartă numele de "Ţara Vinului" (Cotea V. lucru datorat fragmentării deluroase şi colinare a podişului. cât şi în altitudine (mai frecvente între 200 şi 500 m).Limite geografice Regiunea este amplasată în zona geografică a Podişului Transilvaniei. sunt dispersate atât în latitudine (între paralela 46º şi 47º). (aproximativ 6355 ha). 2000). (începând de la Apold.D.. şi colab. până la Bistriţa Năsăud şi Dej). viţa-de-vie găseşte aici condiţii bune şi foarte bune de vegetaţie. Din punct de vedere ecologic. 82 .

care pot fi dăunătoare viţei-de-vie. înregistrând o medie a precipitaţiilor atmosferice de 650 mm/an.4-1. Caracteristicile climatului Climatul acestei regiuni este central-european. de cernoziomuri levigate localizate în nord-vestul şi sud-vestul regiunii (Câmpia Transilvaniei şi terasele Mureşului). brune argilo-iluviale şi brune podzolite. Această regiune viticolă se caracterizează prin resurse heliotermice moderate puse în evidenţă de valorile indicelui heliotermic 1.4152. Mureş şi văile interioare ale acestui râu. moderat continental. pe fondul unor resurse hidrice bogate. 2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) - Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei Vii Vii pentru pentru struguri struguri de vin de masă 5650 5 Total suprafaţă 5655 700 6355 Relieful Plantaţiile se regăsesc pe versanţii sudici ai dealurilor. putând ajunge până la 600 m. diversificând în acest mod expoziţia faţă de radiaţia solară. cu variaţii între 550 mm pe culoarele văilor din sud -vestul regiunii şi 750-800 mm pe dealur ile mai înalte din est şi nord-est.6 şi a indicelui aptitudinii oenoclimatice 3845 . ONVV. Pantele cele mai mari se regăsesc pe cursul râului Târnava Mare şi descresc spre Târnava Mică. datorită prezenţei toamnelor lungi şi însorite şi a iernilor potrivit de reci (centura carpatică conferind adăpost). Solurile În marea lor majoritate sunt incluse în clasa argiluvisolurilor. 83 . se asigură condiţii pentru obţinerea vinurilor de calitate.2 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei (după Anuarul statistic al României. Compartiv cu celelalte zone viticole din ţara noastră. în linii generale. MAPDR. dar cu toate acestea. climatul este răcoros. reprezentate de soluri brune. dar nu lipsit de extreme termice pozitive şi negative. procentual.Tabelul 6.. (Şerdinescu A. şi de pseudorendzine în zonele forestiere. 2003). şi colab. Acestea sunt urmate. în medie altitudinea acestora este de 400 m. iar media din perioada de vegetaţ ie convenţională este de 440 mm.

sunt foart e favorabile acumulării unor cantităţi mari de zaharuri. 2002). Podgoria Alba. caracterizate prin toamne lungi şi uscate. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Blaj.D. Sauvignon. Traminer roz. Condiţiile climatice înregistrate în această podgorie. Vinurile roşii se produc în cantităţi foarte mici.1975). precum şi vinurile aromate de tip „muscat” din soiul Muscat Ottonel. zona fiind neprielnică cultivării soiurilor roşii. 3. vinuri aromate şi vinuri spumante. care deşi apreciat. Mureş şi Sibiu (Cotea V. În cadrul acestei regiuni viticole. Un element de originalitate este adus de vinul pelicular produs la Ciumbrud. iar în unele centre există condiţii favorabile pentru maturarea strugurilor şi înnobilare (prin instalarea putregaiului nobil).. sunt şi vinurile spumante de tip Jidvei şi Alba obţinute din soiurile Fetească albă. precum şi vinuri spumante. Jidvei. Zagăr. străbătut de Târnava Mare şi Târnava Mică între paralelele de 45°57’ (Loamneş. Fetească regală.Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei cuprinde 5 podgorii: 1. Sibiu) şi 46°32’( Miercurea Nirajului) . Riesling italian şi Iordană. din punct de vedere climatic. Fetească regală. A. şi colab. Podgoria Sebeş-Apold. deţine cea mai mare suprafaţă dintre podgoriile Podişului Transilvaniei. 84 .. Podgoria Târnave Aşezare geografică.. Podgoria Târnave. jud. direcţia principală de producţie o reprezintă vinurile albe obţinute într -o gamă largă. Neuburger şi Muscat Ottonel. iar aciditatea scade mai puţin sub influenţa verilor decât în arealele viticole din sudul ţării.longitudine estică. Se obţin astfel. creându -se premise pentru atacul mucegaiului nobil. recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Podgoria Aiud 5.Sortimentul. Podgoria Lechinţa. şi colab. 2000) şi face parte din „Ţara vinului” înainte de 1566 când Ioan Sabucus a întocmit harta Transilvaniei. vinuri albe seci. toate caracterizate prin fructuozitate şi prospeţime. de la cele de masă până la cele de mare marcă şi de la vinuri seci până la cele demi-dulci. încă nu s-a impus pe piaţa internă şi externă la nivelul calităţilor sale. cu vii care nu sunt compacte şi prezintă numeroase enclave. Valea Nirajului. Târnăveni. Riesling italian. 4. Pe marginea emblemei fostului judeţ Târnava Mare este sculptată o viţă cu 4 struguri şi o intrare în cetate străjuită de un leu (Bulencea. în cadrul cărora se regăsesc 17 centre viticole şi 2 centre viticole independente – Dej şi Geoagiu (Olteanu I.latitudine nordică şi între meridianele 23°52’ (Crăciunelu de jos) şi 24°48’(Sighişoara-Miercurea Nirajului) . Această gamă largă de vinuri se realizează din următoarele soiuri: Fetească albă. Suprafaţa sa corespunde aproape în întregime cu Podişul Târnavelor. Direcţia de producţie . Pinot gris. Podgoria Târnave se găseşte pe teritoriul judeţelor Alba. Mediaş. demiseci sau d ulci de calitate. Alături de acestea. 2. Această renumită şi străveche podgorie de origine dacică. 1.

încât clima este lipsită de călduri toride în timpul verii. Pinot gris şi Traminer roz. Direcţia de producţie . şi anume: Fetească albă. pseudorendzine. gr esii şi diferite conglomerate. dar pe suprafeţe mici se regăsesc şi alte soiuri cum sunt: Sylvaner. rareori dulci. Iordană. pseudorendzinele şi soluri antropice. Teodorescu vorbind despre nobleţea acestor vinuri arăta că: „Nicăieri în Ţara românească nu se obţin vinuri mai buchetoase şi mai plăcute ca aici”. 2. Direcţia de producţie – Sortimentul. Fondul pedologic este format din soluri brune. brune eumezobazice. ceea ce permite strugurilor în toamnele lungi şi însorite să acumuleze cantităţi mari de zaharuri. care ies la suprafaţă şi care în limite generale sunt foarte bune pentru viticultură. demiseci. Muscat Ottonel. Fetească albă. vertisoluri. soiuri de struguri de vin. Viticultura tradiţională s-a bazat pe soiurile Fetească albă şi Furmint. iar vinurile de calitate superioară obţinute sunt seci. cu formele de conducere joasă şi semiînaltă. Până la apariţia filoxerei sortimentul vechi al acestei podgorii era reprezentat de soiurile: Fetească albă. Neuburger. Principala direcţie de producţie a podgoriei Târnave a constituit-o şi o constituie obţinerea vinurile albe de calitate superioară din soiurile: Traminer roz. La Alba Iulia temperatura globală este de 2900 0-30000C.Perioada de vegetaţie este în general cuprinsă între 170-180 de zile. Pinot gris. Riesling italian. marne. iar în prezent în această podgorie. Fetească regală. Soiurile de struguri de masă întâlnite aici sunt: Chasselas doré şi Muscat Perla de Csaba care ocupă 85 . În anul 1945 s-a înfiinţat staţiunea experimentală Viticolă Blaj care a funcţionat la început la Crăciunelul de Jos şi unde s-au obţinut numeroase soiuri de port altoi. din care peste 300 mm în cursul perioadei de vegetaţie. comparativ cu podgoria precedentă. Sauvignon. Podgoria Alba Iulia Aşezare geografică. închis de dealuri. Climatul general este moderat continental şi asigură condiţii ecoclimatice care nu se regăsesc în alte părţi ale Podişului Transilvaniei. care se găsesc repartizate într-un amfiteatru natural. podgoria Alba aparţine judeţului Alba. Sub aspectul tehnologiei aplicate. în această podgorie se practică sistemul de tăiere mixt. argiloiluviale. Podgoria Alba-Iulia se găseşte de o parte şi alta a Mureşului. regosoluri. precum şi soiuri cu rezistenţă biologică (hibrizi înnobilaţi). Tehnologia aplicată. Administrativ. Fetească regală. suma orelor de st rălucire a soarelui 2400 ore.C.Sortimentul. la marginea de vest a teritoriului cunoscut cândva sub denumirea de „Ţara vinului” pe ultimele ramificaţii ale Munţilor Trascăului. O menţiune cu totul deosebită li se cuvine plantaţiilor viticole din localitatea Dupuş. iar precipitaţiile atmosferice anuale au valori medii de peste 580 mm. Aceste condiţii de climă se îmbină ideal cu constituţia biologică a fondului pedologic care este format din soluri brune argiloiluviale. iar precipitaţiile sunt în jur de 500 mm. suma gradelor de temperatură globală este de 29000-33000 C. Centrele viticole ale podgoriei sunt Alba Iulia şi Ighiu. Profesorul I. Podgoria este cuprinsă între paralelele 46°00’ (Vinţu de Jos) şi 46°14’ (Stremţ) . Întreaga configuraţie geografică a acestei podgorii se află la adăpost de curenţi reci ca şi de brume. numărul soiurilor cultivate este mai mic. Chardonnay. Mustoasă de Măderat. suma orelor de strălucire a soarelui 1450 ore. Aligoté. având expoziţie sud-vestică şi sol nisipos.latitudine nordică. Furmint. Iordană şi Mustoasă de Măde rat (ultimele trei soiuri sunt folosite pentru producerea de vinuri materie primă pentru spumante). iar dintre soiurile aromate cele mai spectaculoase rezultate le-a dat soiul Muscat Ottonel.

Pinot gris. 86 . Frecvenţa temperaturilor scăzute din timpul iernii impune obligatoriu cultura protejată şi semiprotejată a viţei de vie (sistemul de tăiere mixt. atât de masă cât şi de calitate superioară. formele de conducere joasă şi semiînaltă). 3. Climatul este de tip moderat continental.suprafeţe destul de restrânse. Centrele viticole ale podgoriei sunt Aiud. dar şi pentru producerea spumantelor (care aici a devenit direcţia de producţie principală). Podgoria Sebeş-Apold Aşezare geografică.40C. fiind pozitionată în vestul Podişului Transilvaniei. soluri puternic şi excesiv erodate. Sebeşului şi Secaşului. suma orelor de strălucire a soarelui nu depăşeşte 2050 ore. Condiţiile ecologice înregistrate în această podgorie sunt prielnice culturii viţei-de-vie. Singurul incovenient îl constituie iernile temporar geroase. în podgoria Sebeş-Apold se cult ivă un număr mare de soiuri destinate producerii de vinuri. iar precipitaţiile atmosferice anuale au valori medii de 500 mm. Tehnologiile aplicate în această podgorie sunt asemănătoare cu cele din Podgoria Târnave. Perioada de vegetaţie activă este de 176-180 de zile. Centrele viticole ale podgoriei sunt Sebeş şi Apold. cu precipitaţii atmosferice anuale cuprinse între 382 -498 mm şi o temperatură minimă absolută de -31. cu un bilanţ termic activ de 2785 0 . Tehnologia aplicată. Climatul este de tip temperat. -330 C şi cu o frecvenţă destul de mare) iar verile sunt călduroase. astfel: suma gradelor de temperatură globală este de 32000 C.. Tehnologia aplicată. (cu minime extreme -310 .Cindrelului din Carpaţii Meridionali. Fetească regală. în depresiunile colinar-deluroase de la contactul Podişului Secaşelor cu munţii Şurianului . fiind cea mai sudică podgorie din aria „Ţara vinului”. Traminer roz şi Muscat Ottonel. Dintre soiurile cultivate în această „Ţară a vinului”. Podgoria Sebeş-Apold este localizată în sudul judeşului Alba şi în judeţul Sibiu. Turda şi Triteni. forma de conducere joasă). regosoluri sau cernoziomuri. (sistemul de tăiere mixt. iar lungimea perioadei de vegetaţie este de 170-180 de zile. în sud-vestul podişului Transilvaniei.. Administrativ podgoria Aiud se găseşte în judeţele Alba şi Cluj. Fondul pedologic este format din pseudorendzinele. când rezistenţa coardelor viţei de vie este pusă în pericol dacă nu sunt cel puţin semiprotejate. Deşi situată pe un spaţiu relativ restrâns. Iordană. reamintim: Fetească albă. Podgoria Aiudului se află în nord vestul judeţului Alba şi se întinde de o parte şi de alta a Culoarului Mureşului mijlociu şi a Culoarului Arieşului inferior. în sudul paralelei de 46 0 latitudine nordică. suma orelor de strălucire a soarelui 1490-2080 ore. Iernile sunt geroase. Podgoria Aiud Aşezare geografică. Pentru prelucrarea strugurilor şi depozitatea vinurilor există în Alba Iulia catacombe sub cetate amenajate în acest scop (aici fiind cea mai mare pivniţă cunoscută în Transilvania). Fondul pedologic este reprezentat de soluri de pădure slab pseudogleizate. 4. pseudorendzine. moderat continental cu nuanţe de excesivitate pe fundul culoarelor Mureşului.2893 C.Sortimentul. Direcţia de producţie . Riesling italian. în general.

Tehnologia aplicată. Ie rnile sunt geroase iar frecvenţa destul de mare a temperaturilor nocive pentru viţa-de-vie. aici se găsesc un număr destul de mare de soiuri de struguri pentru vin: Fetească albă. Teaca. care aici dă cele mai bune rezultate din ţară. prezintă interes: Sauvignon. impune amplasarea plantaţiilor pe versanţii cu pante bine însorite şi protejarea obligatorie a acesteia peste iarnă. Batoş. Muscat Perla de Csaba şi pe suprafeţe destul de restrânse .„de piatră”. S yilvaner. Datorită existenţei în podgoria Lechinţa a unui microclimat favorabil cult ivării viţei-de-vie. Podgoria Lechinţa este situată în regiunea deluroasă a Someşului Mare şi Mureşului din nord-estul Podişului Transilvaniei. Feteasca albă. Riesling italian şi Neuburger. Muscat Ottonel. În centrul viticol Aiud se produc vinuri aromate din soiul Muscat Ottonel. Fetească regală. Fetească regală. De aici vine şi denumirea vinului „Steininger” . Direcţia de producţie . fiind soluri coluviale şi pseudorendzine. Trebuie specificat că în această podgorie nu se cultivă soiuri pentru vinuri s pumante. până în octombrie inclusiv. În podgoria Aiud. cu toamne calde. Neuburger. Muscat Ottonel. alături de vinuri superioare se obţin şi vinuri de consum curent (de masă) din soiul Fetească regală. şi anume: Oporto şi Pinot noir. Traminer roz. însă datorită fertilităţii mai mari a solurilor din centrele Turda şi Triteni. ocupând o poziţie intermediară între podgoria Lechinţa şi podgoria Silvaniei. iar versanţii sunt moderat sau puternic înclinaţi (5º-25º). Tehnologiile practicate sunt specifice zonei Podişului Transilvaniei. unde în anul 1938 a luat fiinţă o şcoală de viticultură transformată în anul 1966 în liceu horticol şi unde alături de o pepinieră recunoscută. În centrul viticol Bistriţa există un plai – Viişoara. la nord de podgoria Târnavelor. pe aceste meleaguri se producea vinul „Plebanoş” un cupaj din soiurile Fetească albă. Pinot gris. Foarte rar se întâlnesc şi soiuri pentru vinuri roşii. Dintre soiurile pentru vin cultivate în această podgorie. există plaiul Ciumbrud.Sortimentul. Pinot gris. Perioada de vegetaţie durează în medie 168 de zile. cu un bilanţ termic activ de 2800 0 C. Steinschiller roz şi un număr redus de soiuri pentru masă: Chasselas doré. Traminer roz. în general. Sauvignon. cu ierni aspre şi veri relativ calde ş i umede. Bistriţa. Furmint. Fondul pedologic este format din soluri puternic şi excesiv erodate. 87 . Podgoria Lechinţa Aşezare geografică. unde solul este un amestec de cernoziom şi bolovani de piatră care datorită faptului că se încălzesc puternic transmit solului căldură. Riesling italian. Tehnologia aplicată. Podgoria este localizată în judeţele Bistriţa Năsăud şi Mureş. 5. Ea se situează de o parte şi de alta a paralelei de 47º latitudine nordică şi are o altitudine în jur de 400 m. din care 340 mm în cursul perioadei de vegetaţie.Sortimentul. Climatul este tipic temperat. Centrele viticole ale podgoriei sunt Lechinţa. iar precipitaţiile atmosferice anuale au valori med ii de 600 mm.soiul Muscat de Hamburg. fără particularităţi tehnologice.Direcţia de producţie . Muscat Ottonel. Tehnologiile practicate sunt specifice zonei Podişu lui Transilvaniei. Centrul viticol independent Dej este amplasat în zona de confluenţă a Someşului Mare cu Someşul Mic şi a contactului Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan. moderat continental. suma orelor de strălucire a soarelui nu depăşeşte 2050 ore.

Principalele sale plaiuri ocupă suprafeţe mici sunt dispersate pe versanţii şi terasele văii Someşului din acest sector. Merlot.2. începând de la localitatea Hlipiceni (judeţul Botoşani) până la Tîmboieşti (judeţul Vrancea) şi Smârdan (judeţul Galaţi). Fetească regală. etc. Test de autoevaluare nr. Busuioacă de Bohotin. Relieful Plantaţiile viticole ocupă dealurile subcarpatice aflate la contactul cu Câmpia de sud a Moldovei. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Câte podgorii se găsesc în Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei? b) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Târnave? c) Care este sortimentul podgoriei Sebeş-Apold? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. incluzând plantaţiile de pe numeroase plaiuri moldave unde se cultivă aproximativ 76. Centrul viticol independent Geoagiu . din binecunoscutele soiuri: Grasă de Cotnari. 88 . Tutovei. precum şi colinele din interiorul Moldovei.789 ha. nisipurile din sudul Moldovei. situată în sud .situat în judeţul Hunedoara are ca principală direcţie de producţie obţinerea vinurilor albe de masă. obţinându-se vinuri de masă din soiul Fetească regală ş i într-o mică măsură vinuri de calitate superioară din soiurile: Fetească albă şi Muscat Ottonel. În acest centru viticol. cât şi din sortimentul preponderent autohton şi calitatea vinurilor obţinute aici. Fetească albă.4. condiţiile ecologice au o favorabilitate mijlocie pentru viticultură. Tămâioasă românească. în funcţie de acestea. Aligoté. 6. tipicitate şi nobleţe. între ecoclimatul din partea de nord al acestei regiuni viticole şi ecoclimatul din partea de sud există diferenţe apreciabile care se reflectă deseori în cantitatea şi calitatea producţiei vitivinicole obţinute.estul ţării. Limite geografice Este una dintre cele mai mari şi mai renumite regiuni viticole din România. precum şi în alegerea sortimentelor de soiuri. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei (II) Renumele Regiunii viticole a Dealurilor Moldovei derivă atât din suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie. Frîncuşă. dealurile Prutului. Bârladului. terasele Siretului. vinuri cu nuanţe de originalitate. Ca urmare a spaţiului geografic mare pe care se întinde.

Caracteristicile climatului. toate acestea pe fondul unor resursele hidrice mai mici. iar toamnele sunt blânde). În ansamblul său. verile calde până la toride şi adesea secetoase. şi colab. regiunea are puternice influenţe est -europene şi se caracterizează prin contraste evidente între sezoanele extreme (ierni aspre şi relativ uscate. înregistrând valori minime în partea de nord-vest a regiunii şi maxime în sud-estul acestei regiuni viticole. Resursele heliotermice sunt relativ ridicate. comparativ cu regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei ( Oşlobeanu M. Precipitaţiile atmosferice prezintă o medie de 500 mm/an.. cu variaţii cupr inse între 400-500 mm în 89 . 1991). primăverile moderate termic şi hidric. evident superioare celor din Transilvania.

Odobeşti. 4. Băbească neagră (la Nicoreşti).Sortimentul.3 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie. Media precipitaţiilor.Zeletin şi 8 centre viticole independente: Hlipiceni. Se întâlnesc şi soluri neevoluate (regosoluri şi erodisoluri).Tabelul 6. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei cuprinde 12 podgorii şi anume: 1. crescând astfel deficitul de umiditate din sol. cernoziomuri levigate şi soluri cenuşii. Vaslui (în centru). Iveşti. 5. iar minimul în iulie-septembrie. Griviţa şi Hanu Conachi (în sud). 11. şi anume în podgoriile Dealul Bujorului. cum ar fi: Grasă de Cotnari. 90 . a vinurilor dulci naturale (podgoria Cotnari) şi a vinurilor materie primă pentru spumante (în podgoriile Panciu şi Iveşti).789 extremitatea sud-estică şi 550-600 mm în cea nord-vestică. Fetească albă. 6.149 1640 76. Colinele Tutovei. Producerea vinurilor roşii are un caracter insular. Sortimentul acestei regiuni este alcătuit dintr -un număr notabil de soiuri. Iaşi. Direcţia de producţie . În perioada mai-iunie se înregistrează un maxim cantitativ. Nicoreşti. etc.Coteşti.Cotnari. Zghihară de Huşi. Alte soiuri cultivate cu succes sunt: Aligoté. Bozieni şi Răcăciuni în vestul regiunii.Dealurile Bujorului. Probota (în nord).Panciu. în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei (după Anuarul statistic al României. Plugari. 10.039 75. 7. MAPDR. Fetească neagră (la Uricani). precum şi soluri antropice carbonatate secundar (podgoria Cotnari). când creşte şi evapotranspiraţia. 12. 2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei Vii de vin 69110 Vii de Total masă suprafaţă 6.Covurlui. în perioada de vegetaţie nu depăşeşte valoarea de 340 mm. Frâncuşă şi Busuioacă de Bohotin (la Cotnari). a vinurilor albe de calitate superioară. Nicoreşti.Iveşti. 2. printre care unele sunt specifice numai anumitor podgorii. 3. Solurile Cele mai reprezentative pentru această regiune sunt în principal molisolurile reprezentate de: cernoziomuri. dar şi soluri nisipoase (în podgoria Iveşti). Uricani şi Iana. 8. Această mare regiune viticolă este profilată pe producerea vinurilor albe şi roşii de masă. Huşi. ONVV. 9.

Frâncuşă . Perioada de vegetaţie este de 160-190 de zile. soiul Grasă de Cotnari . Podgoria Cotnari este unică în ţara noastră. fiind practic singura podgorie care nu şi-a modificat sortimentul după invazia filoxerei. un oenoclimat excepţional prin poziţia geografică pe care o ocupă limita nordică a arealului favorabil culturii viţei de vie.30 % şi Tămâioasă românească . Sauvignon. Încă sunt menţinute proporţiile renumitelor soiuri: Grasă de Cotnari .30 %. iar precipitaţiile atmosferice anuale au valori medii de 471 mm. se spune că. cât şi în Botoşani.imprimă vinurilor dulceaţa. precum: Champagne. Verile sunt călduroase. Podgoria este situată între paralelele 47°17’ şi 47°35’ latitudine nordică. Rheingau. podgoria se găseşte localizată atât în judeţul Iaşi. nu există o altă podgorie românescă despre care să se fi scris aşa de mult. numai cu soiuri autohtone. din care se obţin vinuri aromate de calitate suprioară.30 %. În toată literatura de specialitate. iar soiul Tămâioasă românească conferă vinului aroma specifică. Muscat de Hamburg şi Coarnă neagră. Merlot. care au o altitudine de 350 m. Riesling italian.Fetească regală. Fetească albă . rendzine calcaroase. Podgoria Cotnari Aşezare geografică. Cotnari.14. iar cu ajutorul mucegaiului nobil.asigură producţia şi de asemenea. Cârjoaia. În centrele viticole Hârlău şi Cucuteni se cultivă soiul Muscat Ottonel. Cucuteni (judeţul Iaşi) şi Frumuşica (judeţul Botoşani). 91 . cu temperaturi ce pot atinge până la +38. acumulările pot înregistra şi valori mai mari. coeficientul hidrotermic înregistrează valori de 1. învechirea. Hârlău. ci şi datorită sortimentului constituit din cele mai vechi timpuri.36. iar dintre soiurile pentru vinuri roşii: Cabernet Sauvignon. suma orelor de strălucire a soarelui 2100 ore. 1. Dealul lui Vodă. Muscat Perla de Csaba. Fetească albă . nu numai prin calitatea excepţională a vinurilor.10 %. din care peste 350 mm în cursul perioadei de vegetaţie. Botrytis fukeliana. viile întinzându-se pe dealurile Cătălina. pe suprafeţe mai restrânse.40C. Direcţia de producţie . Dumbrava. Fondul pedologic este caracterizat printr-o succesiune de soluri de la cernoziomuri levigate la cele de pantă. Administrativ. soiul Grasă de Cotari acumulând în jur de 250 -300 g/l în mod frecvent. Băbească neagră şi Oporto.fineţea şi grăbeşte totodată procesul de învechire. un important segment din marea „Coastă Moldavă” care face tranziţia între Podişul Sucevei de la vest şi Câmpia Moldovei de la est. Paraclis. se înregistrează frecvent -290C. Aligoté şi Muscat Ottonel. etc. iar indicele aptitudinii oenoclimatice este de 4. Tokay. Din acest punct de vedere poate sta alături de mari podgorii europene cu tradiţie. iar în centrul viticol Plugari.Sortimentul. Pentru calitatea excepţională a acestor vinuri este nevoie de toamne lungi şi însorite pentru ca strugurii să acumuleze o cantitate mare de zaharuri. Sortimentul soiurilor de struguri de masă este reprezentat de soiurile: Chasselas doré. Din întreaga suprafaţă a acestei podgorii 45% o deţin versanţii cu expoziţie sudică şi sud-vestică (foarte favorabili viţei-de-vie). Climatul prezintă caractere de tranziţie între cel pronunţat continental est -european şi cel moderat continental central-european. se găsesc soiurile: Fetească regală. Podgoria Cotnari este situată pe Coasta Cotnari-Hârlău. Galbenă de Odobeşti şi Şarba (soi nou obţinut). Se spune că. Pinot gris. spre limita nordică a podgoriilor de calitate din ţară şi chiar din Europa. constanţa acestora vizând calitatea. iar în timpul iernii. Centrele viticole ale podgoriei sunt Cotnari. Frâncuşă .

caracterizată de un relief deluros fragmentat de mai multe văi.). formă de conducere joasă şi semiînaltă şi cultură protejată. regosoluri şi soluri antropice.02 1. Podgoria beneficiază de peste 537 mm precipitaţiile atmosferice anuale. în general.48 -4.Bahlui. Centrul viticol Uricani. Pinot noir. Uricani şi Comarna.Sortimentul. caracterizat printr-un regim heliotermic special. 2.Despre vinurile acestei podgorii Păstorel Teodoreanu scria: “Puţin ca tot ce este bun/ Şi bun ca tot ce este rar/ Acesta-i vinul de Cotnari”. Podgoria Iaşi Aşezare geografică. Climatul este temperat continental cu nuanţe excesive. Test de autoevaluare nr. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. formă de conducere joasă. Sauvignon şi unde se produce şi un foarte bun vin spumant aromat obţinut din soiul Muscat Ottonel. Cabernet Sauvignon. soluri cenuşii. Tehnologia aplicată: Sistem de tăiere mixt. Fetească albă. care se regăsesc pe piaţa municipiului Iaşi dominante sunt cele din grupa Chasselas şi soiurile Muscat de Hamburg. În podgoria Iaşi se cultivă numeroase soiuri pentru vin şi soiuri pentru struguri de masă.52. fiind situată în partea de sud-est a depresiunii Jijia . Fetească regală. Coarnă albă şi Coarnă neagră în centrele viticole Comarna. iar pe suprafeţe mici se cultivă şi soiul Alicante Bouschet. Tehnologia aplicată: Sistem de tăiere mixt. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Câte podgorii se găsesc în Regiunea viticolă a Dealurilo r Moldovei? b) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Cotnari? c) Enumeraţi podgoriile în care principala direcţie de producţie este obţinerea vinurilor roşii. consecinţă a poziţiei de interferenţă între climatul moderat continental al Podişului Central Moldovenesc şi cel excesiv continental al Câmpiei Moldovei. 92 . Centrele viticole ale podgoriei sunt: Copou. cu veri excesiv de călduroase – (+400C) şi ierni geroase – (-300C. prezintă condiţii pentru obţinerea vinurilor roşii din soiurile: Fetească neagră. Podgoria Iaşi cuprinde viile de pe colinele ce aparţin municipiului Iaşi.06. Cozia şi Răducăneni. 2 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. depozite loessoide. Bucium. Cucuteni. Dintre soiurile de masă. uneori semiînaltă şi cultură protejată. iar solurile cele mai întâlnite sunt cernoziomuri cambice. Fondul pedologic al podgoriei este reprezentat de marne luto-argiloase în diferite stări de salinizare. Direcţia de producţie . Merlot. Coeficientul hidrotermic este cuprins între 1. din care peste 350 mm în cursul perioadei de vegetaţie. iar IAOe înregistrează valori cuprinse între 4. Celelalte 3 centre viticole sunt specializate în producerea de vinuri albe din soiurile: Aligoté.

Podgoria Huşi. Tămânioasă românească. Vutcani ( judeţul Vaslui ) şi Bohotin (judeţul Iaşi). soluri cenuşii. Direcţia de producţie . după cele de Cotnari şi din vocaţia natural a zonei pentru producere a vinului aromat din soiul Busuioacă de Bohotin.3. Avereşti. Aligoté şi Fetească regală. Tehnologia aplicată: Forma de conducere semiînaltă. Pe suprafeţe destul de restrânse se cultivă şi soiuri pentru vinuri roşii. Pinot noir. bilanţul termic util 33000C. Vocaţia podgoriei o constituie însă cultura soiurilor pentru vin alb. 3 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. în podgoria Huşi cele mai cunoscute sunt: Fetească albă şi Riesling italian. doar 300 -350 mm. În această podgorie condiţiile ecopedo climatice permit cultivarea cu succes a unui număr mare de soiuri atât pentru masă cât şi pentru vin. iar din punct de vedere administrativ. Dintre soiurile pentru vinuri de calitate superioară. Muscat Ottonel. Test de autoevaluare nr. Una dintre cele mai vechi podgorii ale Regiunii viticole a Dealurilor Moldovei. 93 . În cursul perioadei de vegetaţie precipitaţiile cad în cantităţi destul de mici. Muscat Ottonel şi Tâmaioasă românească sunt foarte cunoscute şi recunoscute. al cărei renume derivă din calitatea vinurilor obţinute aici care se situează pe locul II. cultivate la Avereşti şi din care se obţin vinuri de masă. Centrele viticole ale podgoriei: Huşi. iar pentru producerea vinurilor aromate.Sortimentul. Σ orelor de insolaţie nu depăşeşte 1708 ore. Podgoria este situată în partea sud-estică a Podişului Central Moldovenesc. Dintre soiurile pentru struguri de masă o suprafaţă mai mare este ocupată de soiurile din grupa Chasselas şi din grupa Coarnă. cultivate la Vutcani şi Murgeni din care se obţin vinuri de calitate. între Valea Crasnei la vest şi Valea Prutului la est. Muscat de Hamburg şi Cinsaut. cu cordoane bilateral. Podgoria Huşi Aşezare geografică. de primă importanţă fiind soiurile Zghihară de Huşi. se găseşte în judeţele Vaslui şi Iaşi. care prezintă vocaţia naturală pentru producerea vinurilor aromate din Busuioacă de Bohotin. Perioada de vegetaţie este de 212 zile. destinate obţinerii vinurilor albe de masă. Climatul este de tip temperat-continental. la care se mai adaugă soiurile de epoca a IV-a. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Ce soiuri de struguri pentru masă se cultivă în podgoria Iaşi? b) Prin ce se remarcă centrul viticol Uricani ? c) Prin ce vinuri obţinute se remarcă podgoria Huşi? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. regosoluri. este renumită şi prin centrul viticol Bohotin. Cabernet Sauvignon şi Fetească neagră. soiurile Busuioacă de Bohotin. dintre care amintim: Oporto şi Băbească neagră. Merlot. Fondul pedologic este format din cernoziomuri cambice. iar iarna apar frecvent temperaturi minime de -29 0C. cu nuanţă moderat -continentală la nivelul dealurilor înalte şi excesiv-continentală la nivelul Depresiunii Huşilor. fără particularităţi tehnologice.

din care în cursul perioadei de vegetaţie cad 400 mm. Verile sunt toride.4. intens secetoase. în cadrul podgoriei Colinele Tutovei. În această podgorie se cultivă (pe solurile mai fertile).Sortimentul. Centrele viticole ale podgoriei sunt Iana. din care se obţin vinuri de calitate superioară. Oancea şi Bereşti. soiuri pentru vinuri albe de masă . Perioada de vegetaţie este de 170-180 de zile. care este de altfel şi principala d irectie de productie a podgoriei. Podgoria Dealul Bujorului Aşezare geografică. cu mari contraste între verile toridesecetoase şi iernile aspre până la geroase. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Bujoru. Direcţia de producţie . Smulţi. iar precipitaţiile atmosferice anuale au valori medii de 500 mm. sunt ocupate cu soiuri pentru vin şi o suprafaţă mică se cultivă cu soiuri de struguri pentru masă. cernoziomuri cambice şi soluri antropice. Tutova şi Bălăbăneşti. iar cele hidrice reduse. iar solurile reprezentative pentru această podgorie sunt: solurile cenuşii. suma gradelor de temperatură globală este de 29000-34000 C. Climatul este predominant de tip est-european. Podgoria Colinele Tutovei Aşezare geografică. mai ales Chasselas doré şi Chasselas roz. Fetească regală şi Aligoté. în spaţiul cărora se găseşte şi Dealul Bujorului. din care se obţin vinuri de masă. intersectată de meridianul de 28° longitudine estică. cernoziomuri cambice. Temperatura medie anuală este de circa 9. resurse heliotermice superioare celorlalte podgorii. Tipurile de sol întâlnite aici sunt: solurile cenuşii. 5. Cele mai mari suprafeţe viticole. Dintre soiurile pentru vin. Direcţia de producţie . regosoluri. Cabernet Sauvignon. Tehnologia aplicată: Se practică cultura protejată a vitei de vie. cu rezultate bune. Climatul este temperat continental. Podgoria este traversată de paralela de 46° latitudine nordică. respectiv în sud-estul Colinelor Tutovei şi în nord-vestul colinelor Covurluiului. Podgoria este situată în sudul Podişului Moldovei. cu un pronunţat caracter de excesivitate est europeană. Aligoté şi 94 . Plantaţiile acestei podgorii corespunde aproape în totalitate subunităţii geografice cunoscută sub numele de Colinele Covurluiului.Fetească regală. Fondul pedologic este reprezentat de un substrat litoogic alcătuit din sedimente nisipoase în partea de nord şi nisipo -argiloase în partea de sud. iar iernile sunt destul de aspre. iar din punct de vedere administrativ se găseşte amplasată în judeţele Vaslui şi Galaţi. cernoziomuri. Această podgorie şi-a dobândit însă un renume şi prin vinurile roşii de calitate superioară pe care le produce din soiurile: Fetească neagră. Podgoria Dealul Bujorului aparţine administrativ judeţului Galaţi. separate de culoarul văii Bârladului. nisipuri-argiloase. predominante în cultur ă sunt soiurile pentru vinuri albe: Fetească albă şi Riesling italian. cu o frecvenţă destul de mare. atunci când se înregistrează de cele mai multe ori deficit. Fondul pedologic este format din nisipuri. iar precipitatiile de 500 mm. Merlot şi Băbească neagră. Beneficiază de resurse heliotermice superioare. Muscat de Hamburg şi Coarnă neagră (Tutova şi Bălăbăneşti).50C.Sortimentul. cu toate acestea prezintă însă. suma orelor de strălucire a soarelui 1450 ore.

latitudine nordică şi meridianele de 27°31’. Climatul este de tip temperat continental. fiind practic principala direcţie de producţie a podgoriei. Bereşti şi Smulţi se cultivă soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară . suma orelor de strălucire a soarelui . suma temeperaturilor eficace 1300 0C. centrele viticole ale podgoriei Iveşti aparţin judeţului Galaţi. Fondul pedologic este reprezentat de cernoziomuri cambice. Se cultivă şi soiuri pentru vinuri albe: Fetească albă. Tehnologia aplicată: forma de conducere semiînaltă.Rkaţiteli. Podgoria Iveşti Aşezare geografică.Fetească albă. Fetească regală. sistem semiprotejat. Muscat Ottonel şi Rkaţiteli. care se aseamănă cu climatul podgoriei Nicoreşti. iar pe terenurile mai puţin fertile de la Bujoru. Dintre soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară predomină Fetească neagră. arealul podgoriei se încadrează între coordonatele geografice de 45°52’ şi 45°06’ latitudine nordică şi 27°19’ şi 27°28’ longitudine estică. longitudine estică. între paralele de 45°31’. iar precipitaţiile anuale cad în jur de 440 mm şi din acestea în cursul perioadei de vegetaţie cad aproximativ 310 mm. însă cartea de vizită acestei podgorii sunt vinurile obţinute din soiul Băbească neagră. În ceea ce priveşte cultura soiurilor de struguri pentru masă. Cabernet Sauvignon. Frecvenţa temperaturilor extreme iarna. Riesling italian. Riesling italian şi Muscat Ottonel. Tehnologia aplicată: În această podgorie se practică sistemul de cultură protejat şi semiprotejat. însă pe suprafeţe mici. 7. este ridicată. dar predomină cele pentru vin roşu de calitate superioară . Cabernet Sauvignon. 6. Merlot. fără particularităţi. Coarnă neagră selecţionată şi Cinsaut. cordon bilateral. acestea se cultivă pe suprafeţe foarte mici (2 -5 ha) şi se întâlnesc soiurile din grupele Chasselas şi Coarnă. Administrativ. Muscat de Hamburg şi Cinsaut.Fetească neagră.27°34’. însoţite de Muscat de Hamburg. Matematic. mai rar Muscat Perla de Csaba. însă cu resurse hidrice superioare. Tecuci şi Corod. Se cultivă de asemenea şi soiuri pentru masă cum sunt cele din grupa Chasselas şi Coarnă. Oporto. 95 . Soiurile întâlnite în această podgorie sunt numeroase. Centrele viticole ale podgoriei sunt Iveşti. Centrele viticole ale podgoriei sunt Nicoreşti şi Buciumeni. Podgoria Iveşti este amplasată în Câmpia Tecuciului. Merlot şi Băbească neagră. cu nuanţe excesive. (-290C).45°52’. Muscat d’Adda. Podgoria aparţine administrativ de judeţul Galaţi.2580 ore. soluri cenuşii aflate în proces de eroziune. Direcţia de producţie – Sortimentul. Aligoté. Perioada de vegetaţie este de 183 zile. între râurile Siret şi Bârlad. dar există şi două centre viticole independente Griviţa şi Hanu Conachi (care se prezintă sub forma unei fâşii de nisipuri eoliene). Podgoria Nicoreşti se află în partea de est a României. precum şi soiuri pentru vinuri roşii de masă cum ar fi: Băbească neagră. Burgund mare. acest lucru determinând protejarea peste iarnă a viţelor. Podgoria Nicoreşti Aşezare geografică. la distanţă mică de oraşul Tecuci şi la 50 kilometri de oraşul Galaţi.

Merlot (25%). precum şi soiurile Muscat de Hamburg. Băbească neagră. 4 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Suma temperaturilor utile 1350 0C. în această podgorie se obţin. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este direcţia principală de producţie a podgoriei Nicoreşti? b) Care este sortimentul cultivat în podgoria Iveşti? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. vinuri roşii de calitate superioară şi de masă (Fetească neagră. Fetească neagră. urmate apoi de vinurile albe de masă din soiurile Fetească albă. În podgoria Iveşti ponderea principală revine vinurilor roşii de calitate superioară şi celor roşii de masă obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon. Smârdan şi un centru viticol independent Răcăciuni. Băbească neagră şi Oporto). Fondul pedologic este reprezentat în general de cernoziomuri cambice. Test de autoevaluare nr. Cabernet Sauvignon . cu resurse hidrice şi heliotermice ce se apropie de cele din podgoria Dealul Bujorului. Tehnologia aplicată: Se practică sistemul de cultură protejat şi semiprotejat şi datorită deficitului hidric înregistrat vara. În sortimentul acestei podgorii se întâlnesc şi soiuri de struguri pentru masă din grupele Chasselas şi Coarnă. Muscat d’Adda şi Cinsaut. 96 . Oporto.Climatul este temperat-continental. Centrele viticole ale podgoriei sunt Băleni. Pechea. Fondul pedologic este reprezentat de cernoziomuri şi psamosoluri. cea mai sudică dintre podgoriile Podişului Moldovenesc. amplasată pe „Câmpia înaltă a Covurluiului” şi se situează între paralele de 45°30’ şi 45°50’ latitudine nordică. Merlot. adesea cu nuanţe de ariditate. suma orelor de strălucire a soarelui 1700 ore. iar precipitaţiile mediile anuale înregistrate se înscriu în limitele cuprinse între 400-450 mm. 8. Podgoria Iveşti este recunoscută şi printr -un sortiment tehnologic realizat aici care cuprinde soiurile Oporto (50%). se impune irigarea. Direcţia de producţie .Sortimentul. în zona de intersecţie cu meridianul de 28° longitudine estică. Riesling italian. Scânteieşti. iar precipitaţiile anuale nu depăşesc 426 mm. suma temperaturilor globale este de 3900 0C. iar pentru vinuri albe de calitate superioară se cultivă soiurile Fetească albă. Riesling italian şi Muscat Ottonel. Aligoté şi Rkaţiteli. Merlot. iar în cursul perioadei de vegetaţie nu depăşesc 300 mm. Podgoria Covurlui Aşezare geografică. Podgoria Covurlui. În principal. Cabernet Sauvignon (25%).Sortimentul. Climatul este continental excesiv de tip est-european. Direcţia de producţie . dar şi vinuri albe de masă din soiurile Fetească regală şi Aligoté. Administrativ podgoria Covurlui se găseşte în judeţul Galaţi.

fără particularităţi distincte.Sortimentul.03. înregistrează valori medii de peste 530 mm. Muscat de Hamburg şi Coarnă neagră. 97 . din soiurile: Fetească regală şi Aligoté şi producerea vinurilor albe de calitate superioară. în care se resimt şi influenţele climatului moderator central-european. Galaţi). Direcţia de producţie . fiind plasată în totalitate în partea nordică a judeţului şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 10% din suprafaţa regiunii viticole din care face parte. iar dintre soiurile pentru struguri masă se cultivă Chasselas doré şi roz. Dealu Morii. Vinuri roşii de calitate superioară şi de masă. 10.1.06. apărând cu o frecvenţă destul de mare accidente climatice (ierni foarte aspre). cu 400 mm în cursul perioadei de vegetaţie. precipitaţiile medii anuale su nt în jur de 650 mm. Bacău). Atât podgoria Zeletin. au ca direcţie principală de producţie produ cerea vinurilor albe de masă în proporţie de 95 %.98-1. desfăşurată latitudinal între paralelele de 46°. Cabernet Sauvignon.19. Fondul pedologic al podgoriei este reprezentat de soluri brune şi cernoziomuri cambice.81-2. se obţin în proporţii mai mici din soiurile Merlot. din care peste 350 mm în cursul perioadei de vegetaţie. Muscat Ottonel şi Pinot gris. Tehnologia aplicată este asemănătoare cu cea din podgoriile Dealul Bujorului. Tănăsoaia (jud. indicele heliotermic. în timp ce indicele heliotermic are valori cuprinse între 1. Climatul în partea nordică a podgoriei are o nuanţă moderat continentală şi accentuat continentală spre extremitatea sudică. Climatul este temperat continental de câmpie. Iveşti. cât şi centrele viticole independente Răcăciuni şi Bozieni. Nicoreşti.52 şi un indice bioclimatic al viţei-de-vie cu valori cuprnse între 7. Muscat de Hamburg. Vrancea) şi Gohor (jud.43-4.03. Fetească neagră. 9. Parîncea (jud.46°30’. Precipitaţiile atmosferice anuale sunt bogate în general. din soiurile Fetească albă. Fondul pedologic este alcătuit din soluri brune podzolite. Cinsaut şi Muscat d’Adda. Tehnologia aplicată este asemănătoare cu cea din podgoriile situate în partea sudică a acestei regiuni.97-2.65.Soiurile pentru masă cultivate în podgoria Covurlui servesc la aprovizionarea oraşului Galaţi.10. Podgoria Zeletin înglobează plantaţii răspândite pe aria vestică a Colinelor Tutovei. IAOe înregistrează valori cuprinse între 4. brune de pădure. Plantaţiile sunt situate la altitudini cuprinse între 125 -375 m. Riesling italian. Este cea mai mare podgorie din judeţul Vrancea.48-4. iar IAOe înregistrează valori cuprinse între 4. Podgoria Zeletin Aşezare geografică. Băbească neagră şi Oporto. Podgoria Panciu Aşezare geografică. Centrele viticole ale podgoriei su nt:Panciu. coeficientul hidrotermic este cuprins între 0. dintre ele amintim: grupa Chasselas şi grupa Coarnă. Ţifeşti şi Păuneşti.95 -1. cernoziomuri argiloiluviale.87-8. Coeficientul hidrotermic este cuprins între 0. iar resursele heliotermice şi altitudinea scad pe lungimea celor 50 km pe care se întinde podgoria. Centrele viticole ale podgoriei sunt Zeletin. Perioada de vegetaţie este în jur de 180 zile.

Administrativ. podgoria Odobeşti se găseşte în judeţul Vrancea. din care se obţin vinuri albe de masă.Sortimentul. una dintre cele mai vechi podgorii din ţară. Sub aspectul tehnologiei aplicate. Coarnă albă. vinurile 98 . iar dintre soiurile existente în cultură menţionăm Feteasca regală şi Aligoté. 5 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Băbească neagră. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare 11. Sauvignon. Riesling italian. în această podgorie se practică sistemul de tăiere mixt. datorită strugurilor de masă care se produc aici. Cabernet sauvignon. Muscat Ottonel. Aligoté dar şi din soiul autohton Plăvaie. Plăvaie. iar din grupa soiurilor de masă: Razachie. în special din soiurile Chasselas doré şi Chasselas roze. se aflată în partea de est a Subcarpaţilor de curbură. Merlot. Sortimentul vechi cuprindea soiurile: Galbenă de Odobeşti. iar pentru obţinerea vinurilor albe de calitate superioară. Plăvaie. Riesling italian şi Muscat Ottonel. Precipitaţiile din cursul perioadei de vegetaţie 379 mm. În prezent. întâlnim: Fetească albă. Podgoria Odobeşti Aşezare geografică. Se spune de altfel că. etc. Direcţia de producţie . Negru vârtos. iar perioada de vegetaţie are 184 zile. Podgoria Odobeşti. Climatul este de tip temperat continental şi datorită prezenţei îndelungate a maselor de aer est-european prezintă nuanţe excesive. Podgoria Panciu este renumită şi rămâne o permanentă atracţie. iar în unii ani din cauza condiţiilor climatic vinurile au un excedent de aciditate. se produc vinuri albe de masă. Podgoria actual este profilată pe producerea de vinuri. cu o lăţime de 5 -10 km şi o lungime de circa 30 km.Sortimentul. prin calitatea şi diversitaea gamei de vinuri obţinute aici. Jariştea şi Boloteşti. în special al celor albe. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este principala direcţie de producţie a podgoriilor Zeletin şi Covurlui? b) Precizaţi sortimentul vechi şi nou al podgoriei Panciu. cuprins între valea Putnei în partea nordică ş i Valea Milcovului la sud. Băbească neagră. deţine tronsonul mijlociu. Sortimentul vechi era alcătuit din soiurile Galbenă de Odobeşti. suma orelor de strălucire a soarelui de 150 8 ore. Tehnologia aplicată.Direcţia de producţie . Fetească regală. precum şi vinuri albe de calitate superioară din soiurile Fetească albă. Test de autoevaluare nr. dar prestigiul p odgoriei constă în renumitele spumante din Fetească albă. Se cultivă şi soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară. cu forma de conducere semiînaltă. bilantul temperaturilor globale 33900C. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Odobeşti. Vulpe. pe de o parte. la care se adaugă Muscat de Hamburg şi Coarnă neagră şi pe de altă parte. Băbească neagră şi Pinot noir. Fondul pedologic este alcătuit în general din cernoziomuri şi soluri brune de pădure. din soiurile Fetească regală. Coarnă neagră. cu o vechime ce se pierde în negura vremurilor dacice şi apoi romanice. Cu toate acestea valorilor indicilor climatici înregistrează valori ridicate şi benefice pentru cultura viţei-de-vie.

Sortimentul. beci care există şi astăzi. din soiurile Mustoasă de Măderat. Podgoria Coteşti Aşezare geografică. dar şi vinuri de calitate superioară din soiurile Merlot. Muscat d’Adda. ca element distinctiv al acestei podgorii. iar în centrul viticol Vârteşcoiu se adaugă vinul obţinut din soiul Galbenă de Odobeşti. 99 . “Beciul domnesc” denumit aşa pentru că între anii 1834-1849 s-a zidit un becit boltit cu piatră ponce. în continuarea podgoriilor Odobeşti şi Panciu. Bicane şi Afuz ali. dar şi vinuri roşii de calitate superioară din soiurile Cabernet Sauvignon. Cabernet Sauvignon. În centrul viticol Boloteşti se obţin distilate învechite de vin. Aligoté şi Băbească neagră. Plantaţiile se găsesc pe pante care au o expunere predominant sudică şi sud-estică şi o altitudine ce nu depăşeşte 80 m. podgoria Panciu se găseşte în judeţul Vrancea. Coarnă albă. Centrele viticole ale podgoriei sunt Coteşti. regosoluri şi soluri antropice. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Descrieţi pe scurt particularităţile podgoriei Odobeşti. Direcţia de producţie . Podgoria Coteşti este situată pe sectorul sudic al piemontului vrâncean din estul Carpaţilor şi Subcarpaţilor Vrânceni. Fondul pedologic este reprezentat de solurile cenuşii. Administrativ. după vinurile de Cotnari şi Huşi. argilo iluvice. Test de autoevaluare nr. 12. Se obţin de asemenea şi vinuri albe de calitate superioară din Fetească albă. Climatul este specific silvostepei cu accente de tranziţie de la cel moderat umed şi răcoros al pădurilor subcarpatice. Trebuie reamintit. Cârligele şi Vârteşcoiu. în special din soiul Băbească neagră. pentru domnitorul Mihail Sturdza. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Tehnologia aplicată. În linii generale. la cel semiarid şi cald al câmpiei stepice din est. celelalte trei centre au ca direcţie de producţie obţinerea de vinuri albe şi roşii de masă. Se obţin şi vinuri roşii de masă. Tehnologia aplicată este asemănătoare cu cea din podgoriile situate în partea sudică a acestei regiuni viticole. resursele heliotermice sunt mai mari decât în podgoria Odobeşti. 6 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. pentru păstrarea şi învechirea vinurilor. b) Precizaţi sortimentul podgoriei Coteşti. Coarnă neagră. Sub aspectul tehnologiei aplicate. Fetească neagră şi Merlot. în această podgorie se practică sistemul de tăiere mixt. Pinot noir. pe forme de conducere semiînaltă. Sauvignon şi Muscat Ottonel. Tâmboieşti. Riesling italian.acestei podgorii se situează pe locul III datorită prospeţimii şi nobleţei. cu coarde lungi. Din grupa soiurilor de struguri pentru masă se cultivă soiurile Chasselas doré şi Chasselas roze. din soiurile Fetească regală. Plăvaie şi Galbenă de Odobeşti. Cinsaut. Fetească regală. cernoziomuri cambice. Muscat de Hamburg. iar cele hidrice sunt asemănătoare. precum şi soiurile Muscat de Hamburg şi Cinsaut. Cu excepţia centrului viticol Tâmboieşti. Fetească neagră. a cărui principală direcţie de producţie este producerea strugurilor de masă. Dintre soiurile de masă se cultivă aici cele din grupa Chasselas şi Coarnă.

Altitudinea medie a plantaţiilor viticole este ridicată. până la Halînga în judeţul Mehedinţi şi Segarcea. toamne lungi şi blânde. dar cu resurse hidrice mai scăzute. Latitudinea mai sudică a acestei regiuni şi prezenţa Carpaţilor Meridionali. etc. cu influenţe continentale est -europene care se atenuează spre vest în favoarea celor central-europene şi mediteraneene (mai ales în Oltenia). celorlalte regiuni prezentate mai sus.4. Relieful Subcarpaţii Meridionali generează o mare diversitate de ecoclimate foarte favorabile pentru cultura viţei de vie. Resursele heliotermice sunt ridicate. în medie poate să ajungă pînă la aproximativ 242 m. Merlot. Tămâioasă românească. 2005-2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) - Vii pentru struguri de vin Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei Vii pentru struguri de masă 1157 Total suprafaţă 51100 52.de-vie. Sauvignon. Tabelul 6. judeţul Dolj. Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei (III) Renumele şi prestigiul Regiunii viticole a Dealurilor Munteniei şi Olteniei sunt date de calitatea deosebită a vinurilor roşii obţinute aici din soiurile: Cabernet sauvignon. veri calde până la toride. ierni friguroase până la geroase. superioare însă. Caracteristicile climatului Climatul este de tip temperat continental. se reflectă într -un areal climatic favorabil pentru cultura viţei. înzestrat cu primăveri timpurii. Fetească regală. adunând la un loc plantaţiile viticole din sudul ţării începând de la Rîmnicu Sărat.6.4 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei (după Anuarul statistic al României. ONVV. care creează un baraj pentru masele de aer rece din nord.257 1930 54187 100 . Riesling italian. Fetească neagră şi a vinurilor albe din strugurii soiurilor: Fetească albă.3. Limite geografice Este a doua regiune viticolă a ţării noastre ca mărime (54187 hectare). Pinot noir. MAPDR.

101 .

Sauvignon. Pinot no ir. 102 . Ştefăneşti-Argeş. Fetească neagră şi Burgund mare. Severinului. 7. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Râmnicu-Sărat. Drăgăşani. Plaiurile Drâncei şi 5 centre viticole independente. Podgoria Dealurile Buzăului Aşezarea geografică. se întâlneşte o gamă largă de soluri: cernoziomuri. spre deosebire de podgoriile pe care le separă şi în care plantaţiile viticole sunt aproape compacte. Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei are ca principală direcţie de producţie obţinerea vinurilor roşii. Zărneşti. iar argiluvisolurile brune podzolite şi solurile podzolice se regăsesc pe coamele interfluviale largi şi pe versanţii slab înclinaţi. Augusta. Grasă de Cotnari şi Busuioacă de Bohotin. albe şi aromate de calitate superioară şi mai puţin producerea vinurilor albe şi roşii de masă (podgoria Drăgăşani). Riesling italian. care produc cantităţi însemnate de struguri destinaţi fie pieţei interne. Media precipitaţiilor în cursul perioadei de vegetaţie este de 360 mm. Merlot. Dealurile Craiovei. Dealu Mare. Tămâioasă românească.există condiţii deosebite pentru cultura binecunoscutelor soiuri. şi colab. 6. O particularitate a acestei podgorii o constituie caracterul dispersat al plantaţiilor viticole. Sortimentul cuprinde soiuri pentru vinuri albe de calitate superioare. precum şi celelalte soiuri noi de struguri pentru masă obţinute în diferitele staţiuni de cercetare ce aparţin acestei mari regiuni viticole. Pinot gris şi Muscat Ottonel (Olteanu I. asigurînd echilibrul evapotranspiraţiei potenţiale anuale. din sortimentul nostrum autohton. 3. deficitul fiind m ai mare în părţile sudice şi sud-estice. Sîmbureşti. 1. Muscat de Hamburg şi Muscat d’Adda. Solurile Datorită diversităţii litologice şi de relief. reprezentate de: Fetească albă. În anumite centre viticole Breaza şi Pietroasa . Pe suprafeţe destul de mari se cultivă şi soiuri de struguri pentru masă. dar şi soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară: Cabernet Sauvignon. soluri brune. în acest vast areal. Din grupa soiurilor de masă cultivate în podgoriile Dealurile Buzăului. cu precădere în intervalul iulie-septembrie. sortogrupul Coarnă.Sortimentul. în cea mai mare parte a regiunii. 5. Cardinal. Direcţia de producţie . fie exportului. Fetească regală. brune-eumezobazice şi soluri cenuşii prezente în zona colinară mijlocie. 8. brun-roşcate.Precipitaţiile atmosferice se încadrează între 500 şi 700 mm/an. Afuz Ali. Vinurile albe şi roşii de masă se produc îndeosebi în podgoria Drăgăşani din soiurile Crâmpoşie selecţionată şi Novac. 2. Cernăteşti. Dealu Mare şi Drăgăşani se pot aminti soiurile: Victoria. Chasselas doré. 2002). 4. dest inate obţinerii vinurilor aromate albe şi roze. făcând legătura între podgoriile Coteşti-Odobeşti-Panciu la nord şi podgoria Dealu Mare la sud vest. Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei cuprinde 8 podgorii mari: 1 .. Podgoria este inclusă în zona de la periferie a Carpaţilor de Curbură.Dealurile Buzăului.

Cabernet sauvignon. Fondul pedologic întâlnit aici este alcătuit din cernoziomuri cambice. Fetească regală şi Muscat Ottonel. adesea prezintă nuanţe de excesivitate mai ales în zona de câmpie. pe suprafeţe mai mari se cultivă cele din sortogrupul Chasselas şi sortogrupul Coarnă. sunt ridicate. durabil. desfăşurându-se pe o lungime de aproximativ 70 km între râurile Buzău (la est) şi Teleajăn la vest. Afuz Ali. reflectate în veri calde până la toride şi ierni friguroase până la geroase.Climatul este de tip temperat continental. Merei şi Zoreşti. şi anume: Boldeşti. Din grupa soiurilor de struguri pentru masă. aproximativ de o parte şi de alta a paralelei de 45º latitudine nordică. regosoluri. Breaza. cernozoimuri argiloiluviale. Direcţia de producţie – Sortimentul. Busuioacă de Bohotin. Climatul este temperat continental. Podgoria Dealul Mare este una dintre cele mai renumite podgorii din ţara noastră. Podgoria Dealul Mare Aşezarea geografică Această podgorie este cea mai întinsă din regiunea Dealurilor Munteniei şi Olteniei. Aligoté şi Fetească regală. dar şi soluri antropice. 103 . specializate preponde rent în producerea de vinuri roşii. Ca centre viticole independente se găsesc aici centrul viticol Bucşani şi Costeşti. Fetească neagră. fiind unul dintre cele mai incheiate masive viticole ale ţării. generând condiţii foarte favorabile pentru cultivarea soiurilor roşii de calitate şi a soiurilor de struguri pentru masă cu maturare mijlocie (rareori târzie). Valea Călugărească. despre care. Sortimentul tradiţional cuprinde soiurile pentru vinuri roşii: Negru vârtos. Centre viticole. Pietroasa. Pinot noir. hrisoavele străine spun că. Sauvignon. Trebuie menţionate şi cernoziomurile degradate şi rendzinele carbonatate tipice din centrul viticol Pietroasa care exercită o influenţă favorabilă asupra calităţii vinurilor. În componenţa podgoriei Dealul Mare intră nouă centre viticole. Pinot noir şi Burgund mare. Urlaţi-Ceptura. Dintre soiurile de struguri pentru vin. regosoluri. Negru moale. În linii generale. în această podgorie se cultivă soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară din renumitele soiuri Cabernet Sauvignon. 2. Pinot gris. Riesling italian. cu influenţe est -europene date de frecventele pătrunderi ale maselor de aer cald mediteraneean din sud şi sud -vest. cer nozoimuri argiloiluviale. resursele heliotermice cresc către centrul viticol Pietroasa-Buzău. în timp ce resursele hidrice descresc în acelaşi sens. brune luvice. iar sortimentul actual al acestei podgorii este alcătuit dintr-o varietate mare de soiuri. Riesling italian. Tohani. cantonate mai ales în centrele Zărneşti şi Cernăteşti. deosebit de favorabile cultivării soiurilor de struguri pentru vinuri roşii. Fetească neagră. “pe acestea plaiuri se producea un vin uleios. cenuşii. Muscat d'Adda. Direcţia de producţie/Sortimentul. la acestea adaugându -se soiurile Victoria.Fetească albă. Muscat de Hamburg. dar se cultivă şi soiuri pentru vinuri albe superioare . Merlot. există condiţii de excepţie pentru cultura soiurilor pentru vinuri aromate de calitate superioară din soiurile Tămâioasă românească. Fondul pedologic întâlnit aici este alcătuit din cernoziomuri cambice. hidrotermic şi heliote rmic. Dintre soiurile pentru vinuri albe întâlnite aici reamintim Fetească albă. Cricov. tare. Valorile coeficienţilor climatici. Grasă de Cotnari şi Muscat Ottonel. cenuşii. Suprafeţe mari ocupă soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară. dar şi soluri antropice. În centrele viticole Breaza şi Pietroasa -Buzău. Merlot şi Burgund mare. asemănându-l cu cele mai bune vinuri din alte ţări cu tradiţie viticolă”.

8 0C) şi cu cea mai mare cantitate de precipitaţii din cursul perioadei de vegetaţie. Lungimea perioadei de vegetaţie este de 186 zile la Piteşti şi 192 de zile la Găieşti. Ceptura şi Tohani. iar datorită resurselor heliotermice mai bogate. medii podzolite şi luto argiloase. 3.4%0 vol. Din grupa soiurilor de struguri pentru masă se cultivă doar soiurile cu maturare mijlocie. Podgoria Stefăneşti Aşezarea geografică este situată între Podişul Cândeşti cu Câmpia Română. Topoloveni şi Valea Mare. la Topoloveni şi Valea Mare se obţin şi vinuri roşii de calitate superioară din soiurile Fetească neagră. Chasselas doré şi Chasselas roze. Merlot şi Burgund mare. Solurile sunt brune şi cenuşii de pădure. Augusta.Se cultivă cu bune rezultate soiuri de struguri pentru masă. Se întâlnesc şi soiurile pentru vinuri aromate: Muscat Ottonel şi Tămâioasă românească. Cabernet Sauvignon. care au un conţinut mare de argilă şi care se încălzesc mai greu. Cartea de vizită a podgoriei este considerat vinul obţinut din soiul Tămâioasă românescă.1-12. insolaţia totală este de 1445 ore. Bilanţul termic util este de 1360 0C. ce conţine 76-86 g/l conţinut în zahăr. suprafeţe mari fiind ocupate de soiurile Fetească albă. Sauvignon şi Pinot gris. Fetească regală. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Dealu Mare? b) În care dintre centrele viticole ale podgorie Dealu Mare se cultivă soiuri de struguri pentru vinuri aromate ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. 104 . Administrativ.Sortimentul. înglobând oraşele Piteşti. iar soiul Afuz Ali atinge o calitate deosebită în centrele Valea Călugărească. aceasta podgorie se găseşte în judeţele Argeş şi Dâmboviţa.5 g/l. aciditate 4. între paralele de 44°42’ şi 44°55’.IV (Perlette. Riesling italian. 12. dar şi soiuri cu maturare mijlocie şi tardivă cum sunt: Muscat de Hamburg. Fondul pedologic. alcool. Urlaţi. Soiul Bicane întâlneşte condiţii favorabile în centrul viticol Cricov. Muscat de Hamburg). Climatul este de tip temperat continental unde se înregistrează cele mai mari valori privind temperatura medie a lunii iulie (20. Podgoria se conturează sub forma unei benzi discontinui pe directia nord -vest/sud-est cu o lungime de circa 35 km şi o lăţime medie de 15 km. 7 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Aligoté. Test de autoevaluare nr. cum sunt cele din grupa Chasselas. Topoloveni şi Găieşti. care a obţinut locul I în 1974 la concursul internaţional de la Montpellier. În toate centrele viticole ale podgoriei predomină soiurile pentru vinuri albe. Muscat d'Adda şi Coarnă neagră. Direcţia de producţie . Victoria. din epocile de maturare III . Centrele viticole ale podgoriei sunt: Ştefăneşti.

4. Podgoria Sîmbureşti Aşezarea geografică. Podgoria Sâmbureşti situată în stănga Oltului, în marea unitate geografică a Podişului Getic, respectiv în subunitatea cunoscută sub numele de „Podişul Cotmeana”, constituie o unitate naturală, extinsă pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 ha, ce moşteneşte un renume vechi în viticultură, ca producătoare de vinuri roşii de mare marcă. Administrativ, podgoria se găseşte în judeţul Olt. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Sâmbureşti şi Dobroteasa. Climatul este de tip moderat continental, cu ierni friguroase şi veri calde, fără ca extremele să fie prea accentuate, climat care se aseamănă foarte mult cu cel al podgoriei Drăgăşani, dar se observă o mai bună maturare a strugurilor. Temperatura medie multianuală este de 10,70C, suma temperaturilor globale este de 3936 0 C, valoarea medie a precipitaţiilor anuale este de 636,9 mm, iar umiditatea în luna august este de 54%, ceea c e are influenţe pozite în maturarea strugurilor. Indicele heliotermic preia valori mari - 2,23, iar resursele hidrice sunt moderate, (C.H.= 1,10). Fondul pedologic este foarte variat, întâlnindu-se soluri eumezobazice, vertisoluri, brune podzolite, brune argiloase care au un conţinut mare de oxizi de fier, contribuind astfel, la creşterea acumulărilor pigmenţilor antocianici şi la obţinerea unor vinuri cu însuşiri organoleptice deosebite. Direcţia de producţie - Sortimentul. Principala direcţie de producţie, o reprezintă cultura soiurilor pentru vinuri albe şi roşii, iar soiurile pentru masă ocupă suprafeţe mai mici, fiind reprezentate preponderent de Chasselas doré şi Chasselas roz e şi Muscat de Hamburg. Renumele podgoriei este dat de vinurile roşii de calitate superioară obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund mare. O mare valoare oenologică de marcă prezintă şi vinurile albe de calitate superioară care au la bază soiurile Riesling italian, Sauvignon, Fetească albă, Fetească regală. Tehnologii specifice: sistemul de tăiere mixt, forma de conducere pe tulpini semiînalte, cu cordon bilateral, fără particularităţi distincte.

Test de autoevaluare nr. 8 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Ce soi cultivat în podgoria Ştefăneşti reprezintă cartea de vizită a acestei podgorii? b) Care este sortimentul podgoriei Sâmbureşti? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

5. Podgoria Drăgăşani Aşezarea geografică. Podgoria Drăgăşani, cea mai veche şi renumită din spaţiul carpato-danubian al Olteniei, cuprinde plaiurile ce se întind între Subcarpaţii Getici la nord şi Câmpia Română la sud şi sud-est, fiind situată între paralele 44°30’- 44°55’ latitidine nordică.
105

Teritoriul podgoriei se desfăşoară pe terasele şi versanţii subunităţii cunoscută sub numele de Podişul Olteţului. Vechimea viilor nu se poate preciza, fiind vorba de primele plantaţii realizate de geto-daci. În cadrul podgoriei se disting patru centre viticole: Drăgăşani, Amărăşti, Cerna şi Iancu Jianu. Climatul este de tip temperat moderat continental, generat de poziţia geografică, unde se fac simţite unele influenţe mediteraneene din sud şi sud-vest, care generează o apropiere sub aspect climatic cu podgoria Dealul Mare, în special sub aspectul resurselor heliotermice. Distanţele relativ mari între cele trei centre determină diferenţe apreciabile din acest punct de vedere, cele mai mici resurse heliotermice se înregistrează în centrul viticol Cerna în nordul podgoriei şi cele mai mari în centrul Iancu Jianu, situat în partea sudică. Suma orelor de insolaţie în perioada activă de vegetaţie este de 1660 ore, bilanţu l termic global este d 3400 0 C, iar precipitaţiile anuale – 480 mm, cu o repartizare neuniformă, majoritatea căzând primăvara şi toamna. Excesul de precipitaţii din toamnă favorizează atacul de putregai care în unii ani duce la diminuarea producţiei cu aproximativ 50%. Cu o frecvenţă foarte mare se manifestă şi grindina. Fondul pedologic. Există în această podgorie şi o varietate mare de soluri, de la brun roşcate aflate pe terase în partea de sud a podgorie, la brune argilo -iluviale şi brune eumezobazice din nord. Direcţia de producţie - Sortimentul. Vechiul sortiment care a dus faima acestei podgorii era constituit din soiurile: Crâmpoşie (30%), Braghină (30%), Gordan (30%), Tămâioasă românească (10%), pentru vinuri albe, iar pentru vinuri roşii: Negru moa le, Negru vârtos, precum şi nişte soiuri locale: Balaban, Roşioară, Slaviţă. În prezent, în podgoria Drăgăşani, datorită diversităţii şi variabilităţii condiţiilor ecologice, direcţiile de producţie sunt şi ele diferite, sortimentul fiind constituit în pri ncipal din soiuri pentru vin şi în mică măsură din soiuri de struguri pentru masă. Amintim soiurile pentru producerea vinurilor albe de calitate superioară - Riesling italian, Sauvignon şi Pinot gris, apoi a vinurilor aromate de calitate superioară - Tămâioasă românească şi Muscat Ottonel şi a vinurilor roşii superioare - Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund mare) şi a vinurilor albe de masă din soiul Fetească regală. Vinuri de calitate superioară se produc şi din soiurile noi obţinute aici, Negru de Drăgăşani şi Novac. Din grupa soiurile struguri pentru masă, o pondere relativ ridicată o au soiurile Chasselas doré şi Chasselas roze, Victoria, Călina, Azur, Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda. 6. Podgoria Dealurile Craiovei Aşezare geografică. Podgoria Dealurile Craiovei este o podgorie relativ nouă, pentru care sortimentul de soiuri ales a fost stabilit pe baza zonării lor în centrul viticol Segarcea aflat în apropiere, unde viţa-de-vie se cultivă de foarte mult timp. Podgoria se întinde pe dealurile mai joase, din partea sud-vestică a Podişului Getic, respectiv pe Colinele Amaradiei şi Colinele Brabovei, coborând şi la nivelul Câmpiei Olteniei din vecinătatea acestui oraş. Din punct de vedere administrativ podgoria se găseşte în judeţul Dolj. Centrele viticole ale podgoriei: Banu Mărăcine, Brădeşti, Brabova şi centrul viticol independent Segarcea. Climatul este de tip continental, asupra căruia se simt pregnante influenţe vestice şi sud-vestice şi mai atenuate influenţe est -europene, fapt concret izat în primăveri mai timpurii,
106

veri calde, toamne prelungi şi ierni mai blânde, benefice culturii viţei-de-vie. Temperatura medie anuală este de circa 11 0C, bilanţul termic activ are valoarea medie de 3499 0C, precipitaţiile sunt moderate, lungimea perioadei de vegetaţie este de 192 zile. Fondul pedologic. În această podgorie se întîlnesc soluri brun roşcate, slab podzolite şi mediu podzolite. Direcţia de producţie - Sortimentul. Principală direcţie de producţie a acestei podgorii este producerea vinurilor roşii de calitate superioară din soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund mare. Dintre soiurile pentru vinuri albe, de o bună reputaţie se bucură Fetească albă, Fetească regală, Sauvignon, Riesling italian, Tămâioasă românească şi Musc at Ottonel, iar pentru strugurii de masă sunt frecvent întâlnite soiurile din grupa Chasselas, dar şi soiurile Muscat de Hamburg şi Muscat d'Adda. 7. Podgoria Severinului Aşezare geografică. Podgoria Severinului este situată în extremitatea sud -vestică a Podişului Getic, respectiv pe Dealurile Motrului în apropiata vecinătate cu Podişul Mehedinţi. Două centre viticole ale podgoriei sunt situate aproximativ pe aceeaşi paralelă (42°42’ latitudine nordică), dar distanţate între ele la circa 30 kilometri. Administrativ podgoria se găseşte în judeţul Mehedinţi. Centrele viticole ale podgoriei sunt: Severin, Dealul Viilor, Halânga şi Corcova. Climatul general este de tip temperat moderat continental, cu influenţe vestice (atlantice) şi sud-vestice (mediterano-adriatice). Resursele heliotermice înregistrate aici sunt cele mai mari comparativ cu restul podgoriilor sud-carpatice, ceea ce înseamnă că asigură condiţii pentru cultivarea soiurilor de struguri pentru masă din diferite epoci de maturare (VI). Suma gradelor de temperatură activă este de 3700 0C, iar suma orelor de strălucire a soarelui de 1600 ore, cu o lungime a perioadei de vegetaţie activă ce ajunge până la 209 zile, precipitaţiile medii anuale în jur de 431 mm. Fondul pedologic. Plantaţiile de viţă-de-vie sunt amplasate pe soluri brune roşcate, luvice, brune luvice, regosoluri, etc. Direcţia de producţie - Sortimentul. Sortimentul vechi era reprezentat de soiurile: Negru vârtos şi Negru moale, iar în prezent sortimentul este alcătuit din soiuri de str uguri de vin. Pentru vinuri albe, frecvent şi pe suprafeţe mai mari se întâlnesc soiurile Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian, Sauvignon, Muscat Ottonel şi Tămâioasă românească, aceasta fiind practic şi principala direcţie de producţie a podgo riei. Dintre soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară menţionăm Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare. Din grupa soiurilor de struguri pentru masă se cultivă pe suprafeţe mai restrânse, soiurile Cardinal, soiurile din sortogrupul Chasselas, Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda, Afuz Ali, Italia. 8. Podgoria Plaiurile Drâncei Aşezare geografică. Podgoria este amplasată la sud-vest de podgoria Severinului, fiind traversată de meridianul de 23°, longitudine estică şi se încadrează între paralelele de 44°13’44°34’ latitudine nordică, situându-se astfel printre podgoriile cele mai sudice ale ţării. Centrele viticole ale podgoriei sunt Golul Drâncei, Oreviţa-Vânju Mare, Pleniţa, şi două centre viticole independente Târgu Jiu şi Poiana Cruşeţu.
107

Climatul este temperat continental moderat, dar cu nuanţe mediteraneane, consecinţă a frecvenţei maselor de aer vestice şi sud-vestice, fără a exclude influenţa maselor de aer tropical sudic şi cele est -europene. Poziţia climatică în care se află se reflectă în ierni mai blânde şi mai umede, verile fiind calde şi relativ secetoase. Temperatura medie anuală este de 10,8 0C, bilanţul termic util este de 1592 0C, suma orelor de insolaţie înregistrată în perioada de vegetaţie este de 1674; suma precipitaţiilor în aceeaşi perioadă este în medie de 364 mm. Podgoria dispune de resurse heliotermice ridicate cu valori ale indicelui aptitudini oenoclimatice destul de mari 4878. Fondul pedologic: Se întîlnesc în general soluri brun roşcate şi regosoluri. Direcţia de producţie - Sortimentul. Principala direcţie de producţie, este obţinerea vinurilor roşii de calitate superioară din soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund mare. Sortimentul podgoriei mai cuprinde şi soiuri pentru vinurile albe - soiurile Fetească albă, Riesling italian, Fetească regală, Sauvignon, precum şi soiuri pentru vinuri albe aromate - Tămâioasă românească. În podgoria Plaiurile Drâncei se cultivă soiuri de struguri pentru masă pentru consumul local, din epocile III-V, Chasselas doré, Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda şi Afuz Ali.

Test de autoevaluare nr. 9 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebăr i: a) Ce soiuri pentru struguri de masă se cultivă în cadrul podgoriei Drăgăşani? b) Care este sortimentul podgoriei Dealurile Craiovei? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

6.4.4. Regiunea Viticolă a Dealurilor Banatului (IV) Regiunea este specializată şi renumită totodată pentru producerea de vinuri albe şi roze de masă şi în mai mică măsură a vinurilor albe şi roşii de calitate superioară. Soiurile reprezentative pentru această regiune sunt: Creaţă, Majarcă albă, Steinschiller roz, Riesling italian, Sauvignon, dar şi soiuri pentru vinuri roşii Cadarcă, Burgund mare, Merlot şi Pinot noir. Limite geografice Plasată în sud-vestul României, această regiune întruneşte, într -o oarecare măsură, condiţiile unei singure podgorii. Plantaţiile de vii, care ocupă actual circa 3.000 hectare, au un caracter insular, constituindu-se în mai multe centre viticole.

108

Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului se aseamănă cu regiunea viticolă crişano maramureşană de la nord de Mureş, de care se deosebeşte prin resurse termice mult mai bogate, datorită poziţiei latitudinale mai sudice şi a climatului submediteranean mult mai clar exprimat aici decât în oricare altă parte a ţării. Tabelul 6.5 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea Viticolă a Dealurilor Banatului (după Anuarul statistic al României, MAPDR, ONVV, 2005-2009) Denumirea regiuniii Vii pe rod (ha) Total Vii tinere Total viticole vii pe (ha) suprafaţă rod (ha) viticolă cultivată (ha) Vii Vii Total pentru pentru suprafaţă struguri struguri de vin de masă Regiunea Viticolă a 2350 398 2748 310 3058 Dealurilor Banatului Caracteristicile climatului Climatul este moderat continental cu nuanţă submediteraneană, cu ierni blânde, veri calde şi toamne prelungi, deci condiţii optime pentru dezvoltarea viţei-de-vie. Resursele heliotermice sunt ridicate şi relativ omogene pe cuprinsul regiunii, conducând la o bună maturare şi chiar supramaturare a strugurilor, iar resursele hidrice sunt superioare celor din Moldova. Precipitaţiile atmosferice prezintă o medie anuală de 650 mm (550 mm în câmpia joasă şi 750 mm în dealurile piemontane), iar evapotranspiraţia potenţială anuală atinge valoarea de 700 mm, fapt care conduce la un regim hidric echilibrat pentru cea mai mare parte a regiunii, excepţie făcând câmpia vestică (centrul viticol Teremia). Media precipitaţiilor din perioada de vegetaţie se apropie de valoarea de 395 mm. Solurile Predominante în această regiune sunt cele de tip terra rossa (pe solurile calcaroase), solurile brune-eumezobazice (pe versanţi), brune-argiloiluviale şi regosolurile. Se întâlnesc şi cernoziomuri şi chiar cernoziomuri levigate, puţin favorabile culturii viţei de vie, în centrul viticol Teremia (Şerdinescu A. şi colab., 2003). Centrele viticole din această regiune sunt: Moldova Nouă, Tirol, Silagiu, Recaş şi Teremia. Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului este specializată în producerea de vinuri albe şi roze de masă şi în mai mică măsură a vinurilor albe şi roşii de calitate superioară. Soiurile reprezentative pentru această regiune sunt : Creaţă de Banat, Majarcă albă, Steinschiller, Riesling italian, Sauvignon, dar şi soiuri pentru vinuri roşii Cadarcă, Burgund mare, Merlot şi Pinot noir.

109

110

Cultura soiurilor pentru struguri de masă are o pondere mai redusă, iar soiurile întâlnite sunt cele cu maturare mijlocie : Chasselas doré, Muscat de Hamburg şi Muscat d’Adda.

Test de autoevaluare nr. 10 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este principala direcţie de producţie a Regiunii viticole a Dealurilor Banatului? b) Care sunt particularităţile climatice ale acestei regiuni viticole ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

1. Centrul viticol Moldova Nouă Aşezare geografică - grupează plantaţiile viticole dispuse pe colinele din bazinele depresionare, ce însoţesc pe stânga Defileul Dunării şi la adăpostul Munţilo r Banatului la nord şi însumează o suprafaţă de aproximativ 600 ha, iar din punct de vedere administrativ aparţine de judeţul Caraş Severin. Climatul - vecinătatea Dunării, expunerea predominant sudică a reliefului şi frecventele influenţe mediteraneene, explică de ce iernile sunt blânde şi umede, verile lungi şi calde. Toate aceste calităţi ale climatului şi, cu deosebire, componenta heliotermică, cea mai ridicată din tot Banatul şi printre cele mai ridicate din ţară, se constituie într -o excelentă favorabilitate pentru cultura viţei-de-vie. Fondul pedologic - este reprezentat de solurile brune podzolite. Direcţia de producţie - Sortimentul. Sortimentul este foarte variat, principala direcţie de producţie o constituie producerea vinurilor roşii de calitate superioară, din soiurile Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Cadarcă şi Burgund mare. O importanţă la fel de mare o are şi obţinerea vinurilor albe de calitate superioară şi de masă, din soiurile Riesling italian, Fetească regală, Muscat Ottonel şi Creaţă. Pe suprafeţe mici sunt cultivate şi soiuri de struguri pentru masă, din epocile de maturare III-IV (Chasselas doré, Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda). 2. Centrul viticol Tirol Aşezare geografică. Cuprinde plaiurile Doclin, Tirol şi Fizeş, situate pe versanţii Fizeşului din prelungirile vestice ale Dealurilor Tirolului. Administrativ se găseşte în municipiul Reşiţa. Climatul acestor dealuri joase nu se deosebeşte mult de cel al Câmpiei Banatului, în linii generale resursele heliotermice sunt inferioare, iar cele hidrice sunt superioare comparativ cu Moldova Nouă. Prezintă influenţe atlantice şi mediteraneene, resimţindu -se din plin protecţia oferită de prezenţa Munţilor Banatului de est. Doar plusul de altitudine şi

111

şi se obţin din soiurile Cabernet Sauvignon. la nord vest de municipiul Timişoara. Fondul pedologic este alcătuit din soluri brune argilo -iluviale şi soluri brune podzolite. Muscat de Hamburg. complementar. Majarcă. se reflectă în ierni relativ blânde şi veri calde. Grupează plantaţiile situate în partea sud-estică a Câmpiei înalte Vinga. Steinchiller roz. Este amplasat în Câmpia Torontalului din vestul Câmpiei Banatului. soiurile predominante fiind: Creaţă. asemănător celui de la Tirol. 3. 5. Muscat d'Adda. Climatul este temperat. Relieful de câmpie este alcătuit din dune vechi solificate şi din zone largi. cu resurse heliotermice asemănătoare celor de la Silagiu şi Tirol. Şi vinurile albe obţi nute aici sunt de calitate. în triunghiul format de Bega. Sauvignon şi Muscat Ottonel. Plaiurile viticole mai importante sunt Silagiu şi Bacova din imediata apropiere a oraşului Buziaş. Aici se înregistrează cea mai scăzută temperatură extremă minimă din zonă (-33 0C). Chasselas doré. Pinot noir. Riesling italian. Merlot şi Burgund mare. Pinot noir. Sortimentul cultivat aici. precum şi direcţiile de producţie sunt asemănătoare cu cele de la Moldova Nouă. Soiurile pentru masă cultivate fac parte din epocile de maturare III-IV. amplasate la şes. 4. consecinţă a maselor de aer atlantic şi. Direcţia de producţie .Sortimentul. şi Muscat de Hamburg include şi Muscat d'Adda. Direcţia de producţie . Centrul viticol Teremia Aşezare geografică. care este principala direcţie de producţie. Centrul Recaş. în timp ce resursele hidrice înregistrează o valoare mai mică.Sortimentul. care pe lângă Chasselas doré şi roz. Centrul viticol Recaş Aşezare geografică. moderat continental cu nuanţă submediteraneană. Se găseşte situat în Câmpia înaltă a Buziaşului din nord -estul Câmpiei Bârzavei şi are o suprafaţă de aproximativ 700 ha.poziţia în calea maselor mai umede din vest.Sortimentul. Direcţia de producţie . reprezentând cea mai vestică arie viticolă a ţării (este plasat la intersecţia cu paralela 45°57’ latitudine nordică) şi are o suprafaţă de aproximativ 1600 ha. la a căror realizare participă soiurile Riesling italian. În acest centru viticol se produc cu preponderenţă vinuri albe de masă şi aromate de calitate superioară. a celor mediteraneene. Merlot şi Burgund mare. Cadarcă. Sortimentul soiurilor pentru masă este limitat la cele cu epocile de maturare III -IV. Centrul viticol Silagiu Aşezare geografică. Se produc aici şi vinuri roşii de calitate din soiurile Cabernet Sauvignon. depresionare. fapt care determină fixarea unei poziţii geografice avantajoase în cadrul Banatului şi a ţării. care se pot observa în evoluţia diferiţilor factori climatici. Creaţă. Fetească regală. Planţatiile ocupă o suprafaţă de aproximativ 1500 ha. afluentul ei Beregsău şi Dealurile Lipovei. 112 . generează mici diferenţe la nivel climatic. Climatul este moderat cont inental. Acest centru este traversat de paralela 45°47’ latitudine nordică. se evidenţiază prin vinurile roşii de calitate superioară. Fetească albă şi Muscat Ottonel.

Sortimentul. Pinot noir. precum şi cotele cele mai înalte de pe cuprinsul ţării (Cotea V. 11 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. 2000). iar la sud – Centrul viticol Miniş – judeţul Arad.D. iar în altitudin e între 100 m şi 550 m. fie vinuri albe din soiurile Fetească albă..Climatul temperat continental. iar resursele hidrice sunt mai scăzute. care se se desfăşoară în latitudine între paralelele 46º şi 48º. Test de autoevaluare nr. iernile se impun prin blândeţea lor remarcabilă. datorită influenţei ecoclimatului central-european. Climatul este moderat continental datorită poziţiei şi deschiderii largi spre vest. Direcţia de producţie . Riesling italian. determină prezenţa unor ierni scurte şi predominant blânde. recunoscută prin calitatea şi diversitatea vinurilor obţinute aici. Producerea vinurilor albe de masă constituie direcţia principală de producţie în centrul viticol Teremia. Este una dintre cele mai întinse regiuni viticole (aproximativ 8000 ha) atingând totodată punctele cele mai nordice de cultură a viţei-de-vie . Limite geografice Această regiune este amplasată în zona deluros-colinară şi de câmpie din nord-vestul României. fie vinuri roşii din soiurile Cadarcă. Miniş-Măderat. comparativ cu cele ale regiunii vecine de la est (Podişul Transilvaniei). încât.judeţul Satu Mare. şi colab. Toate acestea. Fetească regală şi Muscat Ottonel.centrul viticol Halmeu . Majarcă albă şi Steinschiller. veri potrivit de calde şi umede. Furmint.4. iar soiurile aflate în cultură sunt: Creaţă.5. Mustoasă de Măderat. la care s-a adăugat în ultimul timp. Cu toate că această regiune viticolă se întinde la nord până aproape de paralela 48º (cea mai nordică limită de cultură a viţe-de-vie în România). Fetească regală. resursele heliotermice sunt evident mai mari. 113 . Cabernet Sauvignon. dacă verile sunt calde până la foarte calde. Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului (V) Prestigiul Regiunii Viticole a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului este dat de una dintre cele mai renumite podgorii ale ţării. pătrunderea unor influenţe mediteraneene dinspre sud -vest (Europa centrală) şi relativa adăpostire montană faţă de masele nord-estice. Merlot. Pinot gris. toamne lungi şi suficient de călduroase. primăveri timpurii. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este principala direcţie de producţie a centrului viticol Recaş? b) Care este sortimentul centrului viticol Teremia? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare 6. este moderat de prezenţa frecventă a maselor atlantice şi mediterano-adriatice.

114 .

Regiunea Viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului cuprinde patru podgorii: 1. evidenţiind un echilibru hidric. Muscat Perla de Csaba şi grupa Chasselas.Valea lui Mihai. iar dintre soiurile de struguri pentru masă se întâlnesc (pe suprafeţe restrânse). 3.Halmeu şi Seini. Riesling italian. ce ating valoarea anuală de 650 mm. Dintre soiurile pentru vinuri albe întâlnim în cultură Fetească albă.Tabelul 6. Mustoasă de Măderat şi Iordană. Direcţia de producţie – Sortimentul. fiind reprezentate de soluri brune. brune-podzolite şi brune eumezobazice.Miniş-Măderat. iar molisolurile sunt prezente în zona câmpiilor silvostepice din sud-vestul regiunii şi sunt reprezentate de cernoziomuri cambice şi argiloiluviale . ONVV.6 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea Viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului (după Anuarul statistic al României. 2005-2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) - Vii pentru struguri de vin Regiunea Viticolă Dealurilor Crişanei Maramureşului a şi Vii pentru struguri de masă 239 - Total suprafaţă 7270 7509 370 7879 Precipitaţiile. Fetească regală. în podgoria Miniş115 . 2. Furmint. În timpul perioadei de vegetaţie volumul precipitaţiilor este de aproximativ 400 mm. O favorabilitate bună pentru producerea vinurilor roşii se întâlneşte îndeosebi în sudul regiunii. acoperă în general evapotranspiraţia globală. Solurile întîlnite în această regiune sunt formate pe anumite sedimente de solificare şi se înscriu în clasa argiluvisolurilor şi molisolurilor. Condiţiile ecoclimatice din această regiune permit producerea unei game largi de vinuri albe şi roşii începând de la cele de masă până la cele de calitate superioară. MAPDR. 4. fără a ignora unele excedente sau deficite de umiditate regionale. Silvaniei şi un număr de 13 centre viticole dintre care două sunt independente .Diosig. Pinot gris. Argiluvisolurile sunt dominante în unitatea colinar-deluroasă.

în sensul că la Miniş se resimte influenţa climatului adriatic. Fetească albă. Cadarcă. cu o sumă a precipitaţiilor medii anuale ce nu depăseşte 500 mm. prielnice obţinerii vinurilor de calitatea superioară. În podgoria Miniş predomină soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară din soiurile: Cabernet Sauvignon. corespondentă câmpiei şi dealurilor piemontane Oradea-Barcău. toamne lungi şi destul de călduroase. se produc şi vinuri spumante. Este una din cele mai vechi podgorii de pe teritoriul României. reprezentate în principal de Mustoasă de Măderat şi Fetească regală. La Măderat. iar în prezent. pe primul plan sunt soiurile pentru vinuri albe de masă. De aceea iernile sunt moderat de reci. Podgoria Miniş Măderat Aşezare geografică. Climatul este de tip european. Direcţia de producţie – Sortimentul. Oporto şi Sangiovese. iar precipitaţiile sunt în medie de 580 mm din care 350mm cad în perioada de vegetaţie. verile moderat călduroase. În cadrul podgoriei se disting trei centre viticole: Diosig. cea mai importantă şi mai modernă din extremitatea vestică a ţării. formând un masiv ce se întinde pe o lungime de peste 40 km şi o lăţime de la câteva sute de metri la peste 4 km. dar datorită culesului mai de timpuriu (toamna cad precipitaţii abundente ce compromit de cele mai multe ori mare parte din producţie) şi a acidităţii ridicate. în cea mai mare parte. unde se cultivă Cadarcă. cu doar 300 în cursul perioadei de vegetaţie. Merlot. Burgund mare. Pe suprafeţe mici se întâlnesc şi o serie de soiuri de struguri pentru masă din grupa Chasselas şi Muscat de Hamburg. cu unele episoade toride-până la secetoase. se obţin în general vinuri albe de masă. Podgoria Diosig Aşezare geografică. dar în general se cultivă soiuri de masă cu epoca de maturare mijlocie. primăveri timpurii. Condiţiile climatice. Perioada de vegetaţie durează 180-200 zile. 1. Principalele centre viticole care şi-au căpătat în timp o bine meritată recunoaştere sunt centrele viticole. moderat continental. suficient de calde şi umede pentru declanşarea şi întreţinerea ciclului vegetativ. Această podgorie este situată în partea de NV a ţării şi grupează plantaţiile viticole dispersate pe o largă arie la nord şi nord-est de Oradea. datorită deschiderii largi spre masele de aer mai umede şi mai răcoroase dinspre vest. Pinot noir. Suma temperaturii globale este de 3300 0C.Măderat. fără a exclude unele excesivităţi ale invaziilor de aer arcto-scandinav în sezonul rece şi de aer tropical în sezonul cald. suma gradelor de temperatură globală din timpul perioadei de vegetaţie este de 35000C. de o parte şi de alta a paralelei de 47°10’ latitudine nordică. în zona de contact a Munţilor Zarandului (ultimele ramificaţii ale acestor munţi) cu Câmpia Aradului. Sauvignon şi Muscat Ottonel. În podgoria Silvaniei (în centrele Şimleul Silvaniei şi Zalău). Centre viticole. Centrul cel mai important este Miniş din comuna Ghioroc (se găsesc aici – Staţiunea de cercetare viti-vinicolă şi liceu de profil). Merlot. suma orelor de strălucire a soarelui este de 1500 0C. temperat continental. 2. urmată de zona piemontană de coline şi câmpie din golful Depresiunii Crişului alb. Oradea şi Sînio bMarghita. ar fi în linii generale. veri calde şi moderat umede. Plantaţiile sunt situate. urmate apoi de soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară Riesling italian. Oporto şi Burgund mare. Miniş şi Măderat. Această poziţie geografică se reflectă în ierni scurte şi predominant blânde. ce cunoaşte diferenţe între cele 2 centre viticole. 116 . Climatul este moderat.

stratificaţii de oxizi de fier. dar se pot obţine. Riesling italian. Datorită poziţiei mai nordice verile sunt moderat calde şi fără secete prelungite. soluri cenuşii şi regosoluri. Fetească regală şi Mustoasă de Măderat. 4. În arealele viticole ale podgoriei Valea lui Mihai în mulţi ani. Sortimentul vechi al acestei podgorii este alcătuit din soiurile Ardeleancă.Fondul pedologic este reprezentat de soluri brune argilo iluviale. Direcţia de producţie – Sortimentul. Podgoria Valea lui Mihai Aşezare geografică. constituit în principal din Fetească albă. suma gradelor de temperatură este în jur de 30000C. în judeţul Sălaj). Vechiul sortiment de la Diosig se baza pe soiul autohton local Ardeleancă. O caracteristică importantă pentru înfiinţarea noilor plantaţii este aceea că. între paralele de 47°05’şi 47°35’. Lampău. Furmint din care se obţin vinuri de calitate superioară. stabilizat prin împăduriri cu salcâm. Perioada de vegetaţie este de aproximativ 170 zile. ceea ce necesită ca periodic să se execute desfundatul terenului la o adâncime de circa 60-70 cm. Climatul este temperat. dunele de nisip sunt orientate pe direcţia est-vest şi nord-sud şi au o înălţime de 15 m. Muscat Ottonel. pin negru şi plopi. Muscat Ottonel. care asigură consumul local. a rapidităţii infiltrării şi evaporării apei pe astfel de substrate. specific ansamblului Câmpiei de Vest. Pe lângă aceste soiuri autohtone. 3. Bacator. Prin poziţia sa latitudinală. iar dintre soiurile de struguri de masă cultivate aici întâlnim grupa Chasselas şi Muscat de Hamburg. Podişul Someşan la E şi Câmpia Someşului la NV (la vest de Zalău. Podgoria Silvaniei Aşezare geografică. iar actuala direcţie de producţie este orientată spre obţinerea vinurilor albe de masă din soiurile Ardeleancă. mai ales dacă se preîntâmpină riscul supraîncălzirii şi suprarăcirii nisipurilor. ca de exemplu: Riesling italian. iar precipitaţiile în cursul perioadei de vegetaţie sunt de 350 mm. În acest areal. Direcţia de producţie – Sortimentul. climatul de tip central-european cu largă deschidere spre masele de aer oceanic şi substratul predominant nisipos. Centrele viticole ale acestei podgorii sunt Valea lui Mihai şi Sanislău. Podgoria se dezvoltă în condiţiile specifice ale nisipuri lor din Câmpia Carei-Valea lui Mihai de la extremitatea nord-vestică a României. asemănătoare cu a Cotnarului. iar anotimpurile de tranziţie sunt încă suficient de calde. iernile mai lungi şi mai reci cu rare geruri aspre şi persistente. orizonturi impenetrabile pentru apă. desfăşurată între Munţii Apuseni la S. temperatura minimă d in timpul iernii coboară cu mult sub limita de cultură a viţei-de-vie. Podgoria Silvaniei este situată în marea regiune a Dealurilor Silvaniei din nord-vestul ţării. fiind necesară cultura protejată. 117 . Poziţia sa mai nordică. iar din soiurile Fetească regală şi Mustoasă de Măderat se obţin vinuri de masă. solurile de aici prezintă în diferitele lor orizonturi. sunt principalele coordonate ale mediului de vegetaţie al viţei-de-vie. din aceleaşi soiuri şi vinuri materie primă pentru distilate. moderat continental. cernoziomuri. este printre cele mai nordice podgorii din România. se mai întâlnesc şi din sortimentul mondial. iar în prezent întâlnim un sortiment restrâns. Traminer roz şi Sauvignon. deci condiţii convenabile culturii viţei de vie. Fondul pedologic. Solurile cele mai răspândite sunt cernoziomurile gleizate şi argilo iluviale.

cu altitudine slab-moderată şi o anumită fragmentare. Marea Neagră şi frontiera cu Bulgaria. fie dulci. obţinute din struguri culeşi la stafidirea boabelor. Limite geografice. a căror adăpostire creează acele ecotopuri cu potenţial viticol. d) Ce fel de vinuri se obţin în podgoria Silvaniei? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Un bilanţ al raportului factori pozitivi-factori restrictivi. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care este principala direcţie de producţie a Regiunii Viticole a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului? b) Care este sortimentul de soiuri cultivate în podgoria Miniş Măderat? c) Precizaţi sortimentul vechi şi nou al podgoriei V alea lui Mihai. Vinurile sunt. Fetească regală şi Muscat Ottonel. Predomină aici relieful de platou. Se produc aici pe terenurile mai fertile.sau microclimate ale depresiunilor ori culoarelor de vale. pe o suprafaţă de aproximativ 18 900 hectare. Plantaţiile viticole se întind de la Mangalia. pseudorendzine. clar delimitat între Dunăre. Predominante sunt solurile brune de pădure. resurse heliotermice modeste. Traminer roz şi Muscat Ottonel. Este situată în sud-estul României şi corespunde în întregime Podişului Dobrogean. naturale. Direcţia principală de producţie este obţinerea vinurilor spumante din soiurile Iordană şi Mustoasă de Măderat. de mare marcă. până la Tulcea şi Măcin. bogate şi intens colorate. iar textura acestora este o textură argiloasă.Sortimentul. în mezoclimate specifice dealurilor. Pinot gris. care prezintă însuşiri calitative distincte. care se disting prin puternica lor personalitate. vinuri de masă din soiurile Fetească albă. dar cu prezenţa unor zone (enclave) topogeografice ce oferă condiţii deosebit de favorabile acestei culturi.4. Dar acest macroclimat este sensibil diferenţiat la nivelul reliefului. 6. purtând blazoane de mare nobleţe. seci. Aşadar. Halmeu şi Seini. Fondul pedologic. iar regimul pluviometric mai bogat. şi mezo .Centrele viticole incluse în această podgorie sunt: Şimleul Silvaniei. conduce la aprecierea unui mediu ecologic de ansamblu cu calităţi mijlocii pentru cultura viţei de vie în regiune.6. Test de autoevaluare nr. ultimele două fiind centre viticole independente. regosoluri. iar 118 . iar la Şimleul Silvaniei şi Şamşud se obţin şi vinuri albe superioare din Fetească albă. Şamşud. 12 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. fie roşii. Răteşti. Zalău. Climatul este tipic moderat continental. expuse circulaţiei generale a maselor de aer. Direcţia de producţie. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei (VI) Renumele regiunii este dat de vinurile obţinute aici. ambele relativ umede. fie vinuri albe. cu veri moderat calde şi ierni moderat reci.

dar pe fondul unui volum de precipitaţii scăzut.bioclimatul net continental al stepei şi silvostepei pontice. În această regiune se conturează două direcţii principale de producţie. La realizarea calităţii deosebite a vinurilor participă întreaga ambianţă a factorilo r ecologici.. Pinot noir. Regina viilor. resurse heliotermice mari. cuprinde podgoriile Murfatlar. urmate de solurile cenuşii şi rendzinele calcaroase. Muscat de Hamburg. mai puţin componenta sa hidrică care rămâne deficitară sub aspect natural. sunt molisolurile de stepă (cernoziomuri. Muscat d'Adda. atât cultura soiurilor de struguri de masă cât şi de vin. iar dintre cele roşii: Cabernet Sauvignon. Chasselas doré. Chardonnay. Riesling italian. cu efecte benefice asupra maturării şi supramaturării strugurilor. Istria -Babadag şi Sarica-Niculiţel. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei. şi colab. Istria-Babadag 3. Sarica-Niculiţel Direcţia de producţie . Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei este însă specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de calitate superioară de la cele seci până la cele dulci naturale. Pinot gris. multe dintre vinurile obţinute aici fiind foarte apreciate şi solicitate. când se manifestă secete frecvente şi adesea prelungite. 250 mm fiind înregistrate în perioada de vegetaţie. Precipitaţiile sunt. din punct de vedere cantitativ. printre cele mai reduse din ţară. soluri bălane) şi silvostepă (cernoziomuri cambice). se cultivă Cardinal. ele prezentând valori medii anuale de 420 mm. Fetească regală. Solurile dominante în aceste areale viticole. Merlot şi Burgund mare. Se poate spune că aici se întâlnesc cele mai bogate resurse heliotermice (cele mai ridicate medii anuale). 2003). Dintre soiurile de struguri pentru masă (car e acoperă necesităţile de consum ale litoralului). Sauvignon. Muscat Ottonel. Precipitaţiile sunt insuficiente în lunile de vară. Fetească albă. Caracteristicile climatului Cadrul natural constituie condiţia de bază în dezvoltarea viticulturii acestei regiuni. alături de resurse hidrice fo arte scăzute. dar suveran se impune climatul cu potenţialul său caloric deosebit de avantajos. Afuz Ali şi Italia. iar pe înălţimile de peste 200 -250 m din partea nordică pot atinge 500 mm. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei cuprinde trei podgorii: 1. Deţine aşadar. iar pe suprafeţe restrânse se cultivă şi soiurile pentru stafide. este parţial atenuat de vecinătatea Mării Negre şi de masele acvatice din Bălţi şi Delta Dunării. Din sortime ntul pentru vinuri albe se regăsesc în cultură Aligoté. 119 . în partea central-sudică a podişului dobrogean. de unde şi nevoia acoperirii deficitului prin irigare (Şerdinescu A. Murfatlar 2. iar prezenţa Mării Negre face ca durata efectivă de strălucire a soarelui să fie cea mai mare din ţară.Sortimentul.

120 .

Sortimentul podgoriei Murfatlar cuprinde o gamă largă de soiuri. Sauvignon şi Muscat Ottonel. cu veri călduroase şi secetoase. Direcţia de producţie . Această renumită podgorie dobrogeană. ceea ce face ca ultimul îngheţ să se producă în a doua jumătate a lunii aprilie. iar în cursul perioadei de vegetaţie nu depăşesc media de 200 mm. 2005-2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere Total (ha) suprafaţă viticolă cultivată (ha) Total suprafaţă Vii Vii pentru pentru struguri struguri de vin de masă Regiunea Viticolă Colinelor Dobrogei a 14930 1650 16580 2320 18900 1. posibilităţi pentru maturarea strugurilor şi producerea vinurilor licoroase dulci naturale. Trebuie specificat. fosta vale Carasu.Sortimentul. Merlot şi Fetească neagră. ierni moderate. Hîrşova şi Dăeni. Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei (după Anuarul statistic al României. de o parte şi de alta a canalului Dunărea – Marea Neagră. iar lunile octombrie şi noiembrie să fie suficient de calde. respectiv în podişul Dobrogei de Sud. dar mai la sud sunt localizate câteva centre viticole independente: Adamclisi.7 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie. primăveri timpurii şi toamne târzii. Pentru vinuri roşii de calitate superioară se cultivă soiurile Cabernet Sauvignon.Tabelul 6. Precipitaţiile se află la limit a inferioară a cerinţelor viţei-de-vie. creând astfel. Cristina. Mamaia. întinsă de la Basarab până la Cernavodă şi care acoperă o suprafaţă de 7000 ha. ONVV. Podgoria Murfatlar Aşezare geografică. ceea ce necesită irigarea în perioadele mai secetoase. Prin urmare. Fondul pedologic este alcătuit din soluri bălane. ambele obţin cele mai bune rezultate din ţară. luna martie este destul de rece. încât perioada de vegetaţie este cea mai prelungă din întreaga ţară. Climatul este de tip continental. MAPDR. Soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară sunt reprezentate în principal de Pinot gris. care determină deplasarea temperaturilor ridicate până toamna târziu şi a celor scăzute spre primăvară. există posibilitatea de producere a unei game largi de vinuri albe şi 121 . urmate de Riesling italian.5 mm. care predomină în partea de est şi centrală şi cernoziomuri în partea de est. Chirnogeni. Asupra centrului viticol Murfatlar şi-a pus amprenta vecinătatea Mării negre. Pinot noir. este situată în sud -estul României. că datorită condiţiilor ecoclimatice foarte favorabile întâlnite aici. precum şi soiurile noi obţinute aici. Chardonnay. Centrele viticole mari din această podgorie sunt: Murfatlar. Medgidia şi Cernavodă. Mangalia. media multianuală fiind de 439.

la care se adaugă şi soiurile Victoria. Podgoria Istria-Babadag Aşezare geografică. care prezintă un caracter excesiv în porţiunea centrală şi moderat spre litoral. include atât soiuri pentru struguri de masă cât şi soiuri de vin. În partea estică a Dobrogei. Direcţia de producţie . de la cele seci. 2. la care se mai adaugă şi soiul Kişmiş alb. Este situată în partea nordică şi nord-vestică a Dobrogei. Sortimentul de soiuri este axat. a Razelmului şi a Deltei Dunării. la care se adaugă Sortogrupul Chasselas şi Alphonse Lavallée. la sud de Delta Dunării se găseşte situată podgoria Istria-Babadag. 2000). până la vinurile dulci naturale. Podişul Babadagului la S şi SV. Bilanţul termic este de doar 1300 122 .Sortimentul. care datorită condiţiilor de secetă nu realizează struguri de calitatea celor din alte podgorii (Panciu). între paralele de 45° . cenuşii. Podgoria Sarica-Niculiţel Aşezare geografică. Trei centre viticole cunoscute se regăsesc în această podgorie şi anume: Istria. suma orelor de strălucire a soarelui de 1500 ore. cu ierni uneori aspre. Pinot noir. Centrul viticol Cernavodă este situat pe platforma dobrogeană. Din punct de vedere termic. Verile sunt călduroase. Fondul pedologic. iar precipitaţiile înregistrează valori ceva mai ridicate. Plantaţiile de vii sunt situate în cuprinsul marii depresiuni dintre dealurile Tulcei şi Dealurile Niculiţelului la N şi NV. se cultivă aici întreg conveierul varietal cu soiuri de masă. Ea ocupă areale dispersate pe versanţii Munţilor Măcinului.roşii. Prezintă resurse heliotermice mai scăzute decât cele înregistrate la Murfatlar. temperatura medie anuală este cu mult mai ridicată decât temperatura medie anuală pe ţară. având aspect de podiş vălurat.45°20’latitudine nordică. Bilanţul termic util este de 1400-1500 0 C. 3. Fetească regală şi Aligoté.D.. Tulcea şi Măcin. Dealurilor Niculiţelului şi Tulcei. În afară de soiurile din grupa Chasselas. Climatul este temperat continental. însă cele de masă sunt mai puţin extinse cultivându-se preponderent soiuri cu maturare în epoca III-IV cum sunt: Chasselas doré şi Chasselas roze. Pinot gris. de tip arid-semiarid până la altitudini de circa 200 m şi de tip semiumed pe culmile şi masivele mai înalte. influenţă mare exercitând cele trei lacuri vecine: Razlem. regosoluri. Sauvignon. ca şi depresiunile şi treptele marginale ale acestora (Cotea V. Burgund mare şi Băbească neagră. fiind ceva mai bogat în spectrul soiurilor de struguri de masă – se cultivă de la Muscat Perla de Csaba până la soiul Italia. Afuz Ali. Babadag. Babadag şi Valea Nucarilor. şi colab. Muscat de Hamburg. Merlot. Climatul temperat continental excesiv. Centrul viticol Medgidia se găseşte la limita dintre Podişul Dorobanţul şi Podişul Negru Vodă şi se caracterizează print -un climat moderat continental. când temperatura poate scade până la -33 0C. Xenia. Solurile din această podgorie sunt formate pe loess şi cernoziomuri. iar pentru vinuri albe de calitate superioară se întâlnesc soiurile: Riesling italian. Sinoe. Sortimentul acestei podgorii. Cele pentru struguri de masă ocupă suprafeţe cu mult mai reduse decât cele pentru vin. Muscat d'Adda. Augusta. Fetească albă. în primul rând. Sortimentul de soiuri este acelaşi ca cel de la Murfatlar. este atenuat în parte de vecinătatea Mării Negre. În cadrul acestei podgorii se delimitează trei centre viticole: Niculiţel. soluri bălane. Se cu lt ivă aceleaşi soiuri ca şi în celelalte centre viticole. pe direcţia producerii vinurilor roşii de calitate superioară din soiurile: Cabernet Sauvignon.

în condiţiile unor resurse hidrice modeste. iar în centrul vit icol Măcin se produc vinuri roşii de masă din soiul Băbească neagră. Merlot. Italia. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt podgoriile care alcătuiesc Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei? b) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Murfatlar? c) Precizaţi centrele viticole ale podgoriei Sarica Niculiţel şi specificaţi principala direcţie de producţie a acestora? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. 2000). ce pun în pericol normala desfăşurare a spectrului fenologic dacă nu se iau 123 . Direcţia de producţie . iar suprafeţele cultivate sunt de circa 11271 ha. suma orelor de insolaţie 1300-1400 ore.Sortimentul. Băbească neagră şi Burgund mare. D.. cu ierni moderate. Rcatiteli. Frecvenţa anilor secetoşi este destul de mare. ameliorate întrucâ tva de prezenţa benefică a Dunării. stepic şi silvostepic. 13 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. iar suma precipitaţiilor este de 380 mm. ca de exemplu Afuz Ali. cu precipitaţii insuficiente şi extremism termic. în centrul viticol Niculiţel şi regosoluri şi soluri antropice în celelalte 2 centre viticole. obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon. Climatul este temperat continental. prezenţa unor vii răzleţe de legătură care sunt plasate în condiţii ecologice similare. Deşi unele centre viticole din aceste două podgorii sunt distanţate între ele. Podgoria Sarica Niculiţel prin centrele Niculiţel şi Tulcea este cunoscută în primul rând prin vinurile roşii de calitate superioară. Solurile sunt cernoziomuri cambice şi cenuşii. 6. Rezultate bune. Xenia. dau doar soiurile la care maturarea strugurilor nu depăşeşte epoca a IV-a (Muscat de Hamburg). Caracteristicile climatului. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării (VII) Regiunea viticolă a Teraselor Dunării este recunoscută în primul rând pentru producţia de struguri pentru masă din întreg conveierul varietal. şi colab. Plasarea geografică a podgoriei în sudul ţării oferă condiţii prielnice de cultivare a soiurilor pentru struguri de masă timpurii până la cele cu maturare târzie. certifică conturarea unei regiuni vitivinicole distincte cu numele de mai sus ( Cotea V.7. Riesling italian. Fondul pedologic. Fetească regală şi de calitate superioară din soiurile Muscat Ottonel.4.14000C. pînă la cele cu maturarea tardivă. Datorită poziţiei sale geografice această regiune viticolă deţine cele mai mari resurse heliotermice. în centrul viticol Măcin. Test de autoevaluare nr. de la soiurile cu maturare timpurie. Burgund mare şi Sangiovese şi vinuri albe de masă din soiurile Aligoté. Limite geografice Această regiune este situată în cea mai mare parte pe Terasele Dunării din sud -estul Câmpiei Române şi cuprinde în aria ei podgoriile Ostrov şi Greaca.

Xenia şi Greaca. în anumiţi ani deosebit de favorabili. În unele centre viticole.8 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) - Vii pentru struguri de vin Vii pentru struguri de masă Total suprafaţă Regiunea Viticolă a 10920 211 11131 140 11271 Teraselor Dunării (după Anuarul statistic al României. o medie mai ridicată în centrul viticol Greaca şi mai scăzută în centrul viticol Feteşti. Chasselas doré. 124 . de la soiurile timpurii la cele târzii. iar în Lunca Dunării şi Balta Ialomiţei se regăsesc soluri hidromorfe şi solur i aluviale. 2005-2009) Direcţia de producţie . începând cu cele cu coacere extratimpurie până la cele cu maturare târzie. Producţia vinicolă este constituită în cea mai mare parte din vinuri de masă între care dominante sunt cele pentru vinuri albe. unele vinuri roşii pot atinge şi calitatea ce se cere unui vin de calitate. Pe versanţi predomină regosolurile şi solurile antropice. Dintre soiurile pentru vinuri albe. Faţă de evapotranspiraţia potenţială care variază între 700-750 mm apare un deficit hidric accentuat care trebuie completat prin irigaţii. Tamina. Podgoria Ostrov Aşezare geografică. 1. ONVV. soluri bălane şi psamosoluri. Sortimentul cultivat în cadrul regiunii este foarte variat. Cardinal. Principalele soiuri cultivate sunt : Muscat Perla de Csaba. (cultură protejată. fiind reprezentat îndeosebi de soiurile pentru struguri de masă. Donaris. Italia. irigare) îndeosebi contra îngheţurilor hibernale şi a deficitului de umiditate înregistrat în perioada vară-toamnă. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării este specializată în primul rând în producţia de struguri de masă. Crâmpoşie selecţionată. pe faţada dunăreană a Podişului Oltinei din sud-vestul Dobrogei. Solurile sunt reprezentate în principal prin cernoziomuri cambice. Muscat d'Adda. Afuz Ali. de o bună apreciere se bucură: Feteasca regală. Victoria.măsur i protective. Tabelul 6. Sauvignon.Sortimentul. Precipitaţiile anuale înregistrează o medie de 500 mm anual. Muscat de Hamburg. MAPDR. iar în perioada de vegetaţie se înregistrează în medie 300 mm. Merlot şi Burgund mare. Această podgorie se găseşte localizată între Dunăre şi graniţa cu Bulgaria. variat gleizate. cernoziomuri argilo-iluviale. Riesling italian. iar dintre soiurile roşii sunt preferate soiurile Cabernet sauvignon.

Sortimentul. Direcţia de producţie . iar dintre soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară întâlnim în cultură Cabernet Sauvignon. la aproximativ 45-50 km de Bucureşti. însă condiţiile ecoclimatice sunt favorabile şi pentru cultura soiurilor pentru vinuri albe de calitate superioară seci sau demiseci din soiurile Pinot gris. Cardinal. În componenţa sa intră centrul viticol Greaca şi două centre viticole independente Giurgiu şi Zimnicea. iar toamnele sunt prelungi şi relativ uscate. 2. iar strugurii sunt doar pentru consumul local. un climat situat la limită între climatul excesiv continental est-european şi cel moderat continental central-european. permit cultivarea unui sortiment bogat şi variat de soiuri pentru struguri de masă. Merlot şi Burgund mare. În cadrul podgoriei se disting centrele viticole Ostrov. ierni aspre cu umiditate redusă. Băneasa. se cultivă aproximativ aceleaşi soiuri pentru struguri de masă. Podgoria Greaca Aşezare geografică. cadrul natural permite cultivarea viţei-de-vie cu foarte bune rezultate atât în ceea ce priveşte cantitatea. pe marginea sudică a Câmpiei Burnazului estic. Direcţia principală de producţie în podgoria Greaca. primăveri timpurii şi umede. Muscat d'Adda. Sauvignon şi Rkaţiteli. Climatul se manifestă printr-un accentuat climat continental fără a atinge excesivitatea climatului din Dobrogea Centrală. cât şi calitatea producţiei. pe suprafeţe mici. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt podgoriile care alcătuiesc Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării? b) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Ostrov? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Dintre soiurile de struguri pentru vinuri albe.Centre viticole. Muscat de Hamburg. Chasselas doré şi Chasselas roz. Aliman şi Feteşti (centru viticol independent). Fetească regală. S-au mai extins în cultură în ultima vreme şi soiurile noi obţinute: Tamina. Muscat de Hamburg. Xenia şi Greaca. Oltina. 125 . la o altitudine de aproximativ 70 m şi la întretăierea paralelei 44°6’latitudine nordică cu meridianul de 26°21’ longitudine estică. Cardinal. Climatul este de tip temperat continental de tranziţie. o constituie strugurii pentru masă obţinuţi din soiurile Muscat Perlă de Csaba.Sortimentul. format din Muscat Perlă de Csaba. dar suprafeţele cultivate sunt mult mai restrânse. Crâmpoşie şi Donaris. Riesling italian. Italia. Afuz Ali. Se cultivă şi soiuri apirene pentru producerea de stafide. Alphonse Lavallée. Test de autoevaluare nr. de o bună apreciere se bucură Fetească regală. Condiţiile favorabile întâlnite aici. Podgoria este situată în vecinătatea Dunării din sudul Câmpiei Române. Alphonse Lavallée şi Victoria. extremele hidrotermice fiind atenuate în oarecare măsură de excesul de umiditate al luncilor Dunării. Italia. Această poziţie climatică are drept consecinţe. Chasselas doré şi roz. Afuz Ali. Direcţia de producţie . Asprimea iernilor şi căldura verilor sunt moderate întrucâtva de prezenţa Bălţii Ialomiţei şi brizele de vară ce vin dinspre ea. veri toride şi secetoase. În centrele viticole independente (Giurgiu şi Zimnicea). Riesling italian. soiul Sultanină fiind cel mai reprezentativ. Principala direcţie de producţie a acestei podgorii este producerea strugurilor pentru masă. Prin marea majoritate a componentelor sale. 14 Având în vedere cele învăţate în acest subcapito l şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Muscat d'Adda.

126 .

Sangiovese. şi anume: Drăgăneşti-Olt. mai mult sau mai puţin favorabile viţei-de-vie. Terenurile nisipoase. Terasele Jiului şi bazinele râurilor Călmăţui şi Buzău din Câmpia Bărăganului (aproximativ 13 000 hectare plantaţii viticole). Burgund mare. roze şi roşii) şi producerea strugurilor pentru masă. Regiunea se remarcă prin prezenţa nisipurilor eoliene şi a depozitelor loessoide pe care în dercursul evoluţiei s-au format psamosoluri. 127 . prezente pe arii destul de mari în cadrul regiunii. Însurăţei. Pe terasele Oltului sunt predominante solurile brune-roşcate şi regosolurile. uneori cu caracter insular. peste care se suprapun certe influenţe mediteraneene. Pentru strugurii de masă sunt cultivate soiurile cu epocile I -V de maturare (Muscat Perla de Csaba. Cabernet Sauvignon şi Merlot. Chasselas doré. Băbească neagră. Jirlău şi Râmnicelu. Cea mai întinsă şi reprezentativă zonă viticolă pentru această regiune o reprezintă nisipurile din stânga Jiului din sudul Olteniei. limitează potenţialul cantitativ şi calitativ de producţie al soiurilor. Fetească regală. limitează potenţialul cantitativ şi calitativ de producţie al soiurilor. Pe lângă acestea mai întâlnim şi 11 centre viticole independente. Sudiţi. Solurile Majoritatea solurilor prezintă o textură nisipoasă sau luto -nisipoasă precum şi o bună permeabilitate pentru apă. care cuprind un număr de opt centre viticole. Caracteristicile climatului Climatul este un climat de tranziţie. iar în zona de câmpie înaltă sunt prezente cernoziomurile argiloiluviale vertice şi vertisolurile. Ulmu. Regiunea viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării (VIII) Terenurile nisipoase şi luto-nisipoase prezente pe arii extinse în cadrul regiunii. înfiinţate pe nisipurile şi solurile nisipoase de pe Terasele Dunării. între cel moderat continental central-european şi cel tipic continental est-european.Sortimentul.Podgoria Dacilor. Furculeşti. iar pentru vinuri roze şi roşii soiurile : Roşioară. Precipitaţiile anuale ating o valoare medie de 528 mm.6. Mavrodin. veri călduroase şi toamne prelungi.4. Urziceni. Podgoriile regiunii În cadrul regiunii viticole a nisipurilor şi altor terenuri favorabile din sudul ţării se diferenţiază trei podgorii . Coarnă neagră şi Italia). de aceea regiunea este specializată în producerea vinurilor de masă (albe. Podgoria Sadova-Corabia. dar şi cernoziomuri cambice şi soluri antropice. Toate aceste influenţe se reflectă în ierni relativ blânde. primăveri timpurii. Ruşeţu. roze şi roşii) şi în producerea strugurilor pentru masă. Muscat d'Adda. Pentru producerea vinurilor albe cele mai cultivate soiuri sunt : Aligoté. Poziţia geografică mai sudică şi relieful de câmpie întinsă face ca regiun ea să beneficieze de un bogat potenţial heliotermic.8. Riesling italian. Cireşu. Podgoria Calafat. Saint Emilion şi Rkaţiteli. Cardinal. de aceea regiunea este specializată în producerea vinurilor de masă (albe. din care în perioada de vegetaţie a viţei-de-vie. Direcţia de producţie . Limite geografice Această regiune înglobează plantaţiile viticole. 306 mm precipitaţii.

Izvoare şi Jiana. respectiv pe terasele dunărene. roze şi roşii. Pentru obţinerea vinurilor albe. foarte benefice culturii viţei de vie. Podgoria reuneşte plantaţiile viticole din doar două centre viticole: Poiana Mare şi Cetate. Cele mai cultivate soiuri de struguri pentru masă sunt: Muscat Perla de Csaba. frecvente în cultură sunt soiurile Saint Emilion. Podgoria Dacilor Aşezare geografică. 2002). 2005-2009) Denumirea regiuniii viticole Vii pe rod (ha) Total vii pe rod (ha) Vii tinere (ha) Total suprafaţă viticolă cultivată (ha) - Vii pentru struguri de vin Regiunea Viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării 12970 Vii pentru struguri de masă 82 - Total suprafaţă 13052 130 13182 1.Tabelul 6.9 Situaţia suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie în Regiunea Viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării (după Anuarul statistic al României. veri călduroase şi cu ariditate moderată. MAPDR. excesele climatului est -european şi uneori cele cu caracter arctic. Podgoria Calafat Aşezare geografică. şi colab. Plantaţiile viticole sunt dispersate în trupuri de diferite mărimi şi prezintă un grad mai mare de concentrare în sudul şi sud-vestul Câmpiei Blahniţei.Sortimentul. Podgoria este amplasată în Câmpia Olteniei. Podgoria Dacilor este profilată pe producerea de vinuri şi struguri de masă. pe fondul cărora se suprapun influenţe mediteraneene (sudice şi sud-vestice). primăveri timpurii şi toamne prelungi. Chasselas doré şi Chasselas roz. Rkaţiteli. Fondul pedologic îl constituie nisipurile şi parţial depozitele loessoide ce acoperă sistemul de terase dunărene din acest sector. din care se realizează vinuri de masă şi de calitate superioară (Olteanu I. ONVV. fiind temperate de frecvenţa maselor vestice şi 128 . Climatul este de tip temperat continental de tranziţie. Se întâlnesc aici ierni blânde şi mai umede. grupându-se în trei centre viticole: Vraţa. acoperite majoritar de nisipurile eoliene dunificate din partea vestică a Câmpiei Băileştilor. traversată de paralela de 44°20’ latitudine nordică. Direcţia de producţie . Roşioară. Sangiovese. Muscat de Hamburg. Este situată în Câmpia Blahniţei din extremitatea vestică a Câmpiei Olteniei. Băbească neagră. 2.. Climatul prezintă caractere de tranziţie între cel temperat continental est -european şi cel moderat continental central-european. Muscat d'Adda şi Afuz Ali.

Se întâlnesc ierni ceva mai umede şi mai blânde. împreună cu cea climatică şi cu relieful de câmpie joasă. Riesling italian. iar din grupa soiurilor de struguri de masă.Sortimentul. dar şi vinuri roşii de calitate superioară. iar iernile sunt îmblânzite de influenţa aerului adriatic-mediteranean. La Dăbuleni şi Potelu nu lipsesc nici vinurile albe de masă. Roşioară. Direcţia de producţie. Prin urmare. Tîmbureşti şi Potelu. Soiurile de struguri de masă cultivate aparţin epocilor de maturare III-IV (grupa Chasselas. Podgoria Sadova-Corabia este situată în sud-estul Câmpiei Olteniei şi valorifică foarte bine nisipurile şi dunele nisipoase din sudul şi vestul câmpiei Caracalului. explică bogăţia fluxului radiativ şi termic. o gamă destul de restrânsă: Muscat Perla de Csaba. Muscat de Hamburg. Saint Emilion. un climat destul de generos sub aspect heliotermic care suplineşte unele carenţe ale substratului. Afuz Ali şi soiurile din grupa Chasselas.Corabia? c) Care sunt particularităţile ecopedoclimatice ale acestei regiuni viticole ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Tipul climatului este cel temperat continental. Sauvignon. din care se obţin vinuri albe şi roze de masă. 15 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. În cadrul acestei podgorii s e conturează trei centre viticole Dăbuleni. 3. Dintre soiurile de struguri pentru vin întâlnim: Fetească regală. iar verile sunt calde până la foarte calde. Podgoria Sadova-Corabia Aşezare geografică. cu menţiunea că excesele climatului temperat continental est-european sunt moderate. Afuz Ali. din soiurile Saint Emilion şi Rkaţiteli. Direcţia de producţie . verile sunt calde până la toride şi nu excesiv de sărace în precipitaţii. Sangiovese şi Băbească neagră. întâlnite în această podgorie. Muscat de Hamburg.).Sortimentul.mediteraneene. Poziţia latitudinală. 129 . respectiv de pe stânga Jiului şi stânga Dunării. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt podgoriile care fac parte din Regiunea Viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării? b) Care este principala direcţie de producţie a podgoriei Sadova . Rkaţiteli. În principal în podgoria Sadova-Corabia se obţin vinuri roze şi roşii de masă din soiurile Roşioară. care este destul de sărac. Climatul este specific podgoriilor din sudul ţării. iar în centrele viticole Dăbuleni şi Tîmbureşti se produc vinuri roşii de calitate superioară din soiul Cabernet Sauvignon. Test de autoevaluare nr. Băbească neagră şi Cabernet Sauvignon.

130 .

bazinele mai mici de apă .  Plantaţiile de vii sunt concentrate în lanţ continuu. caracterizate prin condiţii morfo -pedo-climatice relativ asemănătoare. la egală distanţă de Polul Nord şi de Ecuator. centrelor şi plaiurilor viticole formează şi influenţează tipul de climat viticol. determină importante deosebiri sub aspect ecoclimatic.în jur de 3ºC. determină devieri ale curenţilor generali din atmosfera joasă şi le imprimă acestora circuite bazate pe schimburi de mase între treptele de relief înalte cu cele joase. ori în masive strânse.  poziţia României în cadrul continentului explică alternanţele de climă ce survin. peste care se suprapun şi cele de ordin ecopedologic. în funcţie de amprenta ecoclimatică primită. lunci). care îşi pun de asemenea amprenta asupra maturării şi calităţii producţiei. având ca şi rezultat. conturând condiţii deosebite şi tipice pentru cultura viţei-de-vie. mai ales în zona colinară din răsăritul şi sudul lanţului carpatic. Influenţe puternice are şi Marea Neagră. impune oarecum etajarea caracteristicilor elementelor climatice. Un rol important îi revine şi vastei diversităţi a tipurilor de sol. obţinerea unor produse viti-vinicole diferite. iar împreună determină o maturare diferenţiată a strugurilor aceluiaşi soi. Dunărea. care duce la înregistrarea unei diferenţe mici a duratei zilelor şi nopţilor. de la nord la sud. formând regiuni şi centre viticole distincte din punct de vedere ecologic.  între limita nordică şi cea sudică a ţării noastre se observă o diferenţă mică între temperaturile medii anuale .  Deosebirile ecoclimatice înregistrate sunt generate. pe de o parte de prezenţa lanţului muntos care exercită o mare influenţă la scară geografică şi pe de altă parte de diferenţa de latitudine existentă (circa 500 km). tipice. iar la o scară mai redusă. dintre care cele mai importante sunt determinate de:  situarea ţării pe paralela 45º. cu sortimente şi direcţii de producţie viti-vinicolă specifice. în funcţie de amplasarea acestuia. câmpii. cât şi nuanţările climatice pe care aceste mase de aer le imprimă ansamblului de regiuni. pentru fiecare areal în parte. Rezumat Ţara noastră se caracterizează printr-un climat ce poartă amprenta câtorva particularităţi. originale. de la o podgorie la alta. dealuri.După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Variabilitatea şi complexitatea peisajului geografic al ţării noastre . Delta Dunării.  relieful dispus în trepte concentrice (munţi. Aşezarea geografică a tuturor regiunilor. 131 .

Furmint. c) Podgoriile cu renume în ceea ce priveşte obţinerea vinurilor roşii din cadril acestei regiuni sunt: Colinele Tutovei. 132 . prezintă condiţii pentru obţinerea vinurilor roşii din soiurile: Fetească neagră . Fetească albă. de primă importanţă fiind soiurile Zghihară de Huşi. Muscat Ottonel şi Tâmaioasă românească sunt foarte cunoscute şi recunoscute. dar pe suprafeţe mici se regăsesc şi alte soiuri cum sunt: Sylvaner.Coteşti.Iveşti.Odobeşti. Bozieni şi Răcăciuni în vestul regiunii. Riesling italian. Iveşti. Probota (în nord). b) Principala direcţie de producţie a podgoriei Târnave a constituit -o şi o constituie obţinerea vinurile albe de calitate superioară din soiurile: Traminer roz.Panciu. b) Principala direcţie de producţie a podgoriei Cotnari este obţinerea vinurilor albe de calitate superioară din renumitele soiuri: Grasă de Cotnari . Huşi. Plugari. Sauvignon. Aligoté şi Fetească regală. Răspuns test de autoevaluare 3: a) Dintre soiurile de masă. Aligoté.30 % şi Tămâioasă românească . Dealurile Bujorului. Dintre soiurile pentru vinuri de calitate superioară. Colinele Tutovei. Chardonnay. destinate obţinerii vinurilor albe de masă. Nicoreşti. soiurile Busuioacă de Bohotin. caracterizat printr-un regim heliotermic special. Iaşi. Iordană şi Mustoasă de Măderat (ultimele trei soiuri sunt folosite pentru producerea de vinuri materie primă pentru spumante). Frâncuşă . Podgoria Sebeş-Apold.10 %. Podgoria Aiud.30 %. 4. c) Vocaţia podgoriei Huşi o constituie cultura soiurilor pentru vin alb.Dealurile Bujorului. care se regăsesc pe piaţa municipiului Iaşi dominante sunt cele din grupa Chasselas şi soiurile Muscat de Hamburg. Fetească regală. Merlot.5.Covurlui. 9.30 %. iar pentru producerea vinurilor aromate. 6. Fetească albă . b) Centrul viticol Uricani. Vaslui (în centru). Podgoria Alba. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei cuprinde 5 podgorii şi 2 centre viticole independente. în podgoria Huşi cele mai cunoscute sunt: Fetească albă şi Riesling italian.. iar dintre soiurile aromate cele mai spectaculoase rezultate le-a dat soiul Muscat Ottonel. Răspuns test de autoevaluare 2: a) Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei cuprinde 12 podgorii. şi anume: Podgoria Târnave. Nicoreşti. şi anume: 1. 2. 10. 11. Griviţa şi Hanu Conachi (în sud). Podgoria Lechinţa.6. 8. Pinot noir. iar pe suprafeţe mici se cultivă şi soiul Alicante Bouschet.Cotnari. 3. Pinot gris. 7. în cadrul cărora se regăsesc 17 centre viticole şi 2 centre viticole independente – Dej şi Geoagiu. 12. Cabernet Sauvignon.Zeletin şi 8 centre viticole independente: Hlipiceni. 5.

Fetească neagră. Băbească neagră şi Pinot noir. Băbească neagră. Aligoté şi Băbească neagră. din soiurile Fetească regală. Cabernet Sauvignon.Fetească neagră. întâlnim: Fetească albă. iar pentru obţinerea vinurilor albe de calitate superioară. Răspuns test de autoevaluare 5: a) Podgoria Zeletin are ca direcţie principală de producţie producerea vinurilor albe de masă în proporţie de 95 %. Merlot. urmate apoi de vinurile albe de masă din soiurile Fetească albă. Merlot. Muscat Ottonel. Fetească neagră şi Merlot. Pinot noir. b) Sortimentul vechi cuprindea soiurile: Galbenă de Odobeşti.Răspuns test de autoevaluare 4: a) Soiurile întâlnite în această podgorie sunt numeroase. precum şi soiuri pentru vinuri roşii de masă cum ar fi: Băbească neagră. vinuri roşii de calitate superioară şi de masă (Fetească neagră. În prezent. Muscat Ottonel şi Pinot gris. Băbească neagră. b) Podgoria Coteşti are ca direcţie de producţie obţinerea de vinuri albe şi roşii de masă. Fetească neagră. din soiurile: Fetească regală şi Aligoté şi producerea vinurilor albe de calitate superioară. Aligoté şi Rkaţiteli. Fetească regală. dar prestigiul podgoriei constă în renumitele spumante din Fetească albă. Se spune de altfel că. Riesling italian şi Muscat Ottonel. Cabernet Sauvignon . etc. Riesling italian şi Muscat Ottonel. din soiurile Mustoasă de Măderat. Se obţin şi vinuri albe de calitate superioară din Fetească albă. Fetească regală. În centrul viticol Boloteşti se obţin distilate învechite d e vin. Cabernet Sauvigno n. iar în unii ani din cauza condiţiilor climatic vinurile au un excedent de aciditate. Oporto. 133 .În principal. dar şi vinuri de calitate superioară din soiurile Merlot. Riesling italian. în special al celor albe. din soiurile Fetească albă. Merlot. se produc vinuri albe de masă. Se cultivă şi soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară. Oporto. din soiurile Fetească regală. iar dintre soiurile existente în cultură menţionăm Feteasca regală şi Aligoté. Burgund mare. însă cartea de vizită acestei podgorii sunt vinurile obţinute din soiul Băbească neagră. dar şi vinuri roşii de calitate superioară din soiurile Cabernet Sauvignon. din care se obţin vinuri albe de masă. Sauvignon. în special din soiul Băbească neagră. Plăvaie şi Galbenă de Odobeşti. Răspuns test de autoevaluare 6: a) Podgoria Odobeşti actual este profilată pe producerea de vinuri. vinurile acestei podgorii se situează pe locul III datorită prospeţimii şi nobleţei. dar predomină cele pentru vin roşu de calitate superioară . Băbească neagră şi Oporto). Riesling italian. iar pentru vinuri albe de calitate superioară se cultivă soiurile Fetească albă. Plăvaie. Băbească neagră. în această podgorie se obţin. Riesling italian. după vinurile de Cotnari şi Huşi. Merlot. dar şi vinuri albe de masă din soiurile Fetească regală şi Aligoté. b) În podgoria Iveşti ponderea principală revine vinurilor roşii de calitate superioară şi celor roşii de masă obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon. Cabernet sauvignon. precum şi vinuri albe de calitate superioară din soiurile Fetească albă. Sauvignon şi Muscat Ottonel. Riesling italian. Aligoté dar şi din soiul autohton Plăvaie. Se obţin şi vinuri roşii de masă.

Merlot şi Burgund mare. Răspuns test de autoevaluare 9: a) Din grupa soiurile struguri pentru masă care se cultivă în podgoria Drăgăşani. Cultura soiurilor pentru struguri de masă are o pondere mai redusă. Pinot gris. b) În centrele viticole Breaza şi Pietroasa-Buzău. Majarcă albă. Fetească regală. Riesling italian.4%0 vol. dar şi soiurile Muscat de Hamburg şi Muscat d'Adda. Tămâioasă românească şi Muscat Ottonel. Resursele 134 . există condiţii de excepţie pentru cultura soiurilor pentru vinuri aromate de calitate superioară din soiurile Tămâioasă românească. deci condiţii optime pentru dezvoltarea viţei-de-vie. Burgund mare. Răspuns test de autoevaluare 8: a) Cartea de vizită a podgoriei este considerat vinul obţinut din soiul Tămâioasă românescă. Muscat d'Adda. Sauvignon. b) Principala direcţie de producţie. o pondere relativ ridicată o au soiurile Chasselas doré şi Chasselas roze. Victoria.Răspuns test de autoevaluare 7: a) Dintre soiurile de struguri pentru vin. Dintre soiurile pentru vinuri albe. Sauvignon. alcool. Merlot şi Burgund mare. Călina. Riesling italian.1-12. de o bună reputaţie se bucură Fetească albă. Muscat de Hamburg. Busuioacă de Bohotin. Fetească regală şi Muscat Ottonel. b) Principală direcţie de producţie a acestei podgorii este producerea vinurilor roşii de calitate superioară din soiurile Cabernet Sauvignon. Merlot şi Pinot noir. Fetească albă. aciditate 4. 12. Răspuns test de autoevaluare 10: a) Regiunea viticolă a Dealurilor Banatului este specializată în producerea de vinuri albe şi roze de masă şi în mai mică măsură a vinurilor albe şi roşii de calitate superioară. Muscat de Hamburg şi Muscat d’Adda. Soiurile reprezentative pentru această regiune sunt : Creaţă de Banat. Azur. dar şi soiuri pentru vinuri roşii Cadarcă. ce conţine 76-86 g/l conţinut în zahăr. care a obţinut locul I în 1974 la concursul internaţional de la Montpellier. O mare valoare oenologică de marcă prezintă şi vinurile albe de calitate superioară care au la bază soiurile Riesling italian. în această podgorie se cultivă soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară din renumitele soiuri Cabernet Sauvignon. veri calde şi toamne prelungi. Pinot noir. Renumele podgoriei este dat de vinurile roşii de calitate superioară obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon. iar soiurile întâlnite sunt cele cu maturare mijlocie : Chasselas doré. o reprezintă cultura soiurilor pentru vinuri albe şi roşii. Sauvignon. Fetească regală. iar pentru strugurii de masă sunt frecvent întâlnite soiurile din grupa Chasselas. dar se cultivă şi soiuri pentru vinuri albe superioare Fetească albă. Riesling italian.5 g/l. cu ierni blânde. Pinot noir. Fetească neagră. Merlot şi Burgund mare. Steinschiller. Sauvignon. Grasă de Cotnari şi Muscat Ottonel. b) Climatul este moderat continental cu nuanţă submediteraneană. Pinot noir.

d) Direcţia principală de producţie este obţinerea vinurilor spumante din soiurile Iordană şi Mustoasă de Măderat.Dintre soiurile pentru vinuri albe întâlnim în cultură Fetească albă. urmate apoi de soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară Riesling italian. în podgoria Miniş -Măderat. Pinot gris. care pe lângă Chasselas doré şi roz. Traminer roz şi Sauvignon. Mustoasă de Măderat şi Iordană. Soiurile pentru masă cultivate fac parte din epocile de maturare III -IV. iar actuala direcţie de producţie este orientată spre obţinerea vinurilor albe de masă din soiurile Ardeleancă. la care s-a adăugat în ultimul timp. Lampău. Riesling italian. Majarcă albă şi Steinschiller. Fetească regală şi Muscat Ottonel. Oporto şi Sangiovese. Riesling italian.Precipitaţiile atmosferice prezintă o medie anuală de 650 mm (550 mm în câmpia joasă şi 750 mm în dealurile piemontane). iar soiurile aflate în cultură sunt: Creaţă. Fetească regală. ca de exemplu: Riesling italian. conducând la o bună maturare şi chiar supramaturare a strugurilor. care este principala direcţie de producţie. Muscat Perla de Csaba şi grupa Chasselas. se evidenţiază prin vinurile roşii de calitate superioară.heliotermice sunt ridicate şi relativ omogene pe cuprinsul regiunii. Cadarcă. O favorabilitate bună pentru producerea vinurilor roşii se întâlneşte îndeosebi în sudul regiunii. iar evapotranspiraţia potenţială anuală atinge valoarea de 700 mm. Merlot. Merlot şi Burgund mare. Furmint. Bacator. din aceleaşi soiuri şi vinuri materie primă pentru distilate. fapt care conduce la un regim hidric echilibrat pentru cea mai mare parte a regiunii. iar resursele hidrice sunt superioare celor din Moldova. iar la Şimleul Silvaniei şi Şamşud se obţin şi vinuri albe superioare din Fetească albă. şi Muscat de Hamburg include şi Muscat d'Adda. c) Sortimentul vechi al acestei podgorii este alcătuit din soiurile Ardeleancă. Pinot gris. se produc şi vinuri spumante. Fetească regală şi Muscat Ottonel. iar dint re soiurile de struguri pentru masă se întâlnesc (pe suprafeţe restrânse). unde se cultivă Cadarcă. Pinot noir. Răspuns test de autoevaluare 12: a) Condiţiile ecoclimatice din această regiune permit producerea unei game largi de vinuri albe şi roşii începând de la cele de masă până la cele de calitate superioară. b) Producerea vinurilor albe de masă constituie direcţia principală de producţie în centrul viticol Teremia. Pe lângă aceste a se mai întâlnesc şi din sortimentul mondial. Traminer roz şi Muscat Ottonel. dar se pot obţine. excepţie făcând câmpia vestică (centrul viticol Teremia). Răspuns test de autoevaluare 11: a) Centrul Recaş. soiurile predominante fiind: Creaţă. Oporto şi Burgund mare. Sauvignon şi Muscat Ottonel. şi se obţin din soiurile Cabernet Sauvignon. Fetească regală. Merlot. Fetească albă. În podgoria Silvaniei (în centrele Şimleul Silvaniei şi Zalău). Burgund mare. Şi vinurile albe obţinute aici sunt de calitate. Cadarcă. 135 . Fetească regală şi Mustoasă de Măderat. b) În podgoria Miniş predomină soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară din soiurile: Cabernet Sauvignon. Muscat Ottonel. Se produc aici pe terenurile mai fertile. vinuri de masă din soiurile Fetească albă. Pinot noir. Fetească albă şi Muscat Ottonel.

pe suprafeţe mici. Se cultivă şi soiuri apirene pentru producerea de stafide. ambele obţin cele mai bune rezultate din ţară. Burgund mare şi Sangiovese şi vinuri albe de masă din soiurile Aligoté. însă condiţiile ecoclimatice sunt favorabile şi pentru cultura soiurilor pentru vinuri albe de calitate superioară seci sau demiseci din soiurile Pinot gris. Răspuns test de autoevaluare 14: a) În Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării se găses podgoriile Ostrov şi Greaca. Muscat de Hamburg. Riesling italian. Italia. există posibilitatea de producere a unei game largi de vinuri albe şi roşii. precum şi soiurile noi obţinute aici. Augusta. Fetească regală şi de calitate superioară din soiurile Muscat Ottonel. soiul Sultanină fiind cel mai reprezentativ. Xenia. Răspuns test de autoevaluare 15: a) În cadrul regiunii viticole a nisipurilor şi altor terenuri favorabile din sudul ţării se diferenţiază trei podgorii . Chasselas doré şi Chasselas roz. În afară de soiurile din grupa Chasselas. Sauvignon şi Muscat Ottonel. Italia. în centrul viticol Măcin. Istria-Babadag. Muscat d'Adda. Pinot noir. care cuprind un număr de opt centre viticole. Fetească regală. format din Muscat Perlă de Csaba. Murfatlar. urmate de Riesling italian.Răspuns test de autoevaluare 13: a) Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei cuprinde 3 podgorii şi anume: 1. Cristina. Podgoria SadovaCorabia. la care se adaugă şi soiurile Victoria. ca de exemplu Afuz Ali.Podgoria Dacilor. care datorită condiţiilor de secetă nu realizează struguri de calitatea celor din alte podgorii (Panciu). dau doar soiurile la care maturarea strugurilor nu depăşeşte epoca a IV -a (Muscat de Hamburg). Podgoria Calafat. Mamaia. Cardinal. Pentru vinuri roşii de calitate superioară se cultivă soiurile Cabernet Sauvignon. iar în centrul viticol Măcin se produc vinuri roşii de masă din soiul Băbească neagră. b) Sortimentul podgoriei Murfatlar cuprinde o gamă largă de soiuri. până la vinurile dulci naturale. b) Condiţiile favorabile întâlnite aici. Rezultate bune. Trebuie specificat. Chardonnay.Plasarea geografică a podgoriei în sudul ţării oferă condiţii prielnice de cultivare a soiurilor pentru struguri de masă timpurii până la cele cu maturare târzie. Merlot şi Fetească neagră. obţinute din soiurile Cabernet Sauvignon. Afuz Ali. Pe lângă acestea mai întâlnim şi 11 136 . Sauvignon şi Rkaţiteli. Riesling italian. Cele pentru struguri de masă ocupă suprafeţe cu mult mai reduse decât cele pentru vin. de la cele seci. Xenia. că datorită condiţiilor ecoclimatice foarte favorabile întâlnite aici. permit cultivarea unui sortiment bogat şi variat de soiuri pentru struguri de masă. Băbească neagră şi Burgund mare. Alphonse Lavallée. Rcatiteli. c) Podgoria Sarica Niculiţel prin centrele Niculiţel şi Tulcea este cunoscută în primul rând prin vinurile roşii de calitate superioară. se cultivă aici întreg conveierul varietal cu soiuri de masă. Principala direcţie de producţie a acestei podgorii este producerea strugurilor pentru masă. Sarica Niculiţel. Soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară sunt reprezentate în principal de Pinot gris. Merlot.

Pe terasele Oltului sunt predominante solurile brune-roşcate şi regosolurile. Urziceni. iar în zona de câmpie înaltă sunt prezente cernoziomurile argiloil uviale vertice şi vertisolurile. Muscat de Hamburg. peste care se suprapun certe influenţe mediteraneene. Ulmu. Mavrodin. între cel moderat continental central-european şi cel tipic continental est-european. Podgoria Cotnari –amplasare. sortimente. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. (1p) 3. Furculeşti. Afuz Ali. din care în perioada de vegetaţie a viţei-de-vie. 6 . (2p) 4. (1p) * Un punct se acordă din oficiu. Prezentaţi principalele podgorii ale Regiunii Viticole a Podişului Transilvaniei. La Dăbuleni şi Potelu nu lipsesc nici vinurile albe de masă. Ruşeţu. numărul lucrării de verificare. iar în centrele viticole Dăbuleni şi Tîmbureşti se produc vinuri roşii de calitate superioară din soiul Cabernet Sauvignon. Sangiovese şi Băbească neagră. Precizaţi sortimentul vechi şi nou al podgoriei Drăgăşani. Majoritatea solurilor prezintă o textură nisipoasă sau luto-nisipoasă precum şi o bună permeabilitate pentru apă. 306 mm precipitaţii. şi anume: Drăgăneşti-Olt. dar şi cernoziomuri cambice şi soluri antropice. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Precipitaţiile anuale ating o valoare medie de 528 mm. Sudiţi. Regiunea se remarcă prin prezenţa nisipurilor eoliene şi a depozitelor loessoide pe care în dercursul evoluţiei s-au format psamosoluri. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1.centre viticole independente. Cireşu. Însurăţei. direcţia de producţie. c) Climatul este un climat de tranziţie. b) În principal în podgoria Sadova-Corabia se obţin vinuri roze şi roşii de masă din soiurile Roşioară. Soiurile de struguri de masă cultivate aparţin epocilor de maturare III-IV (grupa Chasselas. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. Prezentaţi principalele podgorii ale Regiunii Viticole a Dea lurilor Munteniei şi Olteniei. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr.). mai mult sau mai puţin favorabile viţei-de-vie. numele şi prenumele studentei (studentului).(2p) 5. Care sunt principalele regiuni viticole ale ţării noastre şi prezentaţi pe scurt Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei? (3p) 2. 137 . din soiurile Saint Emilion şi Rkaţiteli. ☺Lucrarea de verificare solicitată. Jirlău şi Râmnicelu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). centre. corectare şi evaluare.„ZONAREA VITICOLĂ A ROMÂNIEI”.

Bibliografie minimală 1.M.. Sandu. M. Grigorescu. Şt. Editura Universitaria. Ion. 6. Editura Academiei Române. Tehnologii specifice.Ampelografie. D. U. Ţârdea C.Studiul ecopedologic şi ecoclimatic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole ale Uniunii Europene.7. A. Iaşi. Ampelografie. Bucureşti. Savu. G.. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. Bucureşti. V.S. 5.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. 2002 -Viticultura specială. Bucureşti.A.. Editura Ceres. 2. Cichi. Zonare. 1994 .Teză de doctorat. 1987 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Rotaru Liliana.. Daniela. Costea. N. Bucureşti. C. A.. Popa. Teodorescu. Editura Ion Ionescu de la Brad.. 138 .. 8.V.Curs de ampelografie. 2003 . C. 2003 .C. Bucureşti. I. V.. volumul I. 2000 . 3.Oenoclimatul României.. Daniela. Georgeta.6.. Şerdinescu. şi colab. D.C. Cotea. L.Studiul macroclimatului din diferite podgorii şi centre viticole ale României pe bază de multicriterii adoptate pe plan european şi ce l al Geoviticulturii. Oşlobeanu. Craiova. 2004 . Cotea.M. 1991 ... Olteanu....C. 7. Indreaş.Podgoriile şi vinurile României. Dolores. V. Adriana. A. Mărăcineanu. 4. M. 473 p. Mihaela. Barbu.

5. Lucrare de verificare nr. Portaltoi hibrizi americo-americani 7.4. Portaltoi hibrizi europeo-americani 7.1.2. în funcţie de soiul vinifera (afinitate) în condiţiile ecoclimatului (adapabilitate) reprezintă o verigă importantă în asigurarea unui echilibru optim între producţie/calitate şi asigurarea longevităţii şi sustenabilităţii plantaţiilor viticole. Principalele soiuri de portaltoi utilizate în România şi particularităţile agrobiologice şi productive ale acestora 7.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. Portaltoi hibrizi complecşi 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ►identifici principalele soiuri de portaltoi utilizate în România şi particularităţile agrobiologice şi productive ale acestora. marea diversitate a cercetărilor efectuate şi a lucrărilor publicate la nivel mondial.8.4.1.3.5. agrobiologice şi productive ale soiurilor de portaltoi 7. a determinat în timp o schimbare radicală a sistemului de înmulţire şi cultură a viţei-de-vie.5.5.5. ►argumentezi zonarea culturii viţelor de portaltoi şi factorii care o influenţează. drept portaltoi. 7.7 139 139 140 142 151 151 152 161 163 164 166 168 168 169 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►cunoşti necesitatea utilizării portaltoilor în viticultură.7 7. Portaltoi selecţii din specii pure 7. vasta importanţă a acestei problematici şi faptul că ea reprezintă unul dintre aspectele fundamentale ale viticulturii moderne. 139 . respectiv trecerea la sistemul de viticultură altoită şi utilizarea speciilor americane. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.3.2.9.2. Bibliografie minimală 7. Portaltoi obţinuţi din vitis vinifera 7. demonstrând în acest fel.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. alegerea corectă a partenerului portaltoi.7 7.6. Zonarea culturii viţelor de portaltoi 7. Ulterior. rezistente la filoxeră. vizau interacţiunea soi vinifera-portaltoi. Principalele însuşiri biologice.5. Necesitatea utilizării portaltoilor în viticultură Apariţia filoxerei pe continentul european. Clasificarea viţelor portaltoi 7. Necesitatea utilizării portaltoilor în viticultură 7.7.7 STUDIUL PORTALTOILOR CUPRINS 7. Prin urmare.

exces de umiditate. prin încrucişarea speciilor de viţe americ ane între ele. deoarece acţionează în complex. fiziologice. grupa portaltoilor obţinuţi din specia Vitis vinifera: 7. etc.3.1. rezistenţa la boli. Tabelul 7. secetă. 7. aciditate). precum şi variabilitatea şi diversitatea însuşirilor acestora. 140 . histologice şi biochimice ale acestora. Din această grupă. Clasificarea viţelor portaltoi Numărul mare a soiurilor de portaltoi care se utilizează în prezent în sectorul viticol. însuşiri biologice.3. Vitis rupestris.1 Riparia portalis rouge Rupestris Viala Berlandieri Résséguier Dog ridge nr. de particularităţile anatomice. 9 Ramsey - 7. la alegerea celor doi parteneri vinifera-portaltoi. după caracterele botanice. Criteriul de bază în clasificarea soiurilor de portaltoi este după originea lor genetică. rezistenţa la carbonatul de calciu din sol. (tabelul 7. rezistenţa la nematozi. rezistenţa la filoxeră.2. săruri nocive. buna adaptare la condiţiile de mediu (rezistenţă la calcar.Concluzionând. cu scopul obţinerii unor forme mult mai valoroase de portaltoi. Vitis Berlandieri x Vitis rupestris. Portaltoii hibrizi americo . însă cele cinci condiţii fundamentale la care trebuie să răspundă portaltoiul sunt: rezistenţa la filoxeră.americani Obţinuţi ulterior. a impus clasificarea lor după mai multe criterii: după origine. care au stat la baza refacerii plantaţiilor de vii europene distruse de filoxeră. Vitis berlandieri). Din acest punct de vedere se cunosc 4 grupe de portaltoi şi o grupă specială.3. nouă.1) fac parte portaltoii obţinuţi direct din specie prin selecţie din speciile de viţe americane (Vitis riparia.1 Grupa portaltoilor americani Obţinuţi prin Obţinuţi prin Obţinuţi prin Obţinuţi prin selecţie din selecţie din selecţie din selecţie din Vitis riparia Vitis rupestris Vitis berlandieri Vitis champini (s-au obţinut peste 60 de selecţii) Riparia gloire Rupestris du Lot Berlandieri Résséguier Salt creek nr. precum şi o afinitate satisfăcătoare cu soiurile vinifera. în principal.2 Riparia grande glabre Riparia pubescens rouge Rupestris Martin Rupestris metalica Berlandieri Lafon nr. Portaltoii americani obţinuţi direct din specie Din această grupă (tabelul 7. Vitis berlandieri x Vitis riparia. Sunt practic primii portaltoi obţinuţi în Europa după invazia filoxerei. trebuie să se ţină cont.2) fac parte portaltoii obţinuţi din încrucişarea următoarelor specii: Vitis riparia x Vitis rupestris. (exercită o influenţă asupra procesului de creştere şi rodire).

110 Richter Teleki 8 B 101-14 MG Selecţia Oppenheim 4 (SO-4) Sel. din încrucişarea speciilor de viţe portaltoi cu soiurile de viţe europene. deoarece aceştia reprezintă forme genetice valoroase din punct de vedere agrobiologic care au o rezistenţă sporită la calcar.99. exemplu: Chasselas doré. Crăciunel 25 şi 26 Selecţia Miniş 54 Selecţia Drăgăşani 70 (polenizare liberă a soiului Kober 5 BB) SO4 clona 4(SO4-4) 7. În prezent. Mourvédre.3 Grupa portaltoilor hibrizi europeo . săruri. Hibrizii Vinifera x Rupestris Aramon x Rupestris Ganzin nr. Grupa portaltoilor hibrizi americo . Portaltoii hibrizi complecşi Au rezultat din încrucişarea şi reîncrucişarea speciilor şi soiurilor de viţe portaltoi. Hibrizii Vinifera x Berlandieri Chasselas x Berlandieri 41 B Cabernet Sauvignon x Berlandieri 333 EM Pinot x Berlandieri 422 A 7. activitatea amelioratorilor din mai multe ţări este îndreptată asupra obţinerii unor noi portaltoi complecşi.americani A. viroze şi nematozi.2.9 Mourvédre x Rupestris 1202 C (Couderc) Ruvis (Băbească neagră x Rupestris du Lot) B.3) au fost obţinuţi în Franţa cu scopul de a se obţine soiuri cu rezistenţă mare la calcar pentru refacerea plantaţiilor de vii din podgoriile Champagne şi Charante. 1447 Kober 5 BB 8. pe de o parte iar pe de altă parte. 1045.Crăciunel 71 Selecţii Sel.Buftea Sel. Crăciunel 2 Sel.3.41. (tabelul 7. Portaltoii hibrizi europeo . Cabernet Sauvignon. 31.americani Au provenit din încrucişarea soiurilor de viţe roditoare europene cu speciile de viţe americane. Hibrizii C. 1. Aceşti portaltoi.3. Tabelul 7. Hibrizii Riparia x Rupestris Berlandieri x Riparia Berlandieri x Rupestris 3306 C 420 A 140 Ruggeri (140Ru) 3309 C 125 AA 1103 Paulsen (1103P).americani A.4). Hibrizii B.Tabelul 7.2. (tabelul 7. Drăgăşani 57 Schwarzmann româneşti Sel. etc. 141 .3.4.57.

 Portaltoi hibrizi europeo-americani.5. precum şi de influenţa lor asupra calităţii producţiei. nouă. grupa portaltoilor obţinuţi din specia Vitis vinifera:  Portaltoi selecţii din specii pure .5 Grupa portaltoilor obţinuţi din specia Vitis vinifera Precoce – Obţinut prin iradierea seminţelor de Coarnă neagră După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi: Criteriul de bază în clasificarea soiurilor de portaltoi este după originea lor genetică. Portaltoii hibrizi complecşi Hibrizi complecşi americani Hibrizi complecşi europeo-americani (noi) (vechi) Solonis x Riparia 1616 C Golia (Couderc) 15612 Castel (Carrignan x Riparia) x Rupestris du Lot Solonis x Rupestris du Lot 216-3 Gravesac (Castel) 161-49 Couderc (Riparia x Berlandieri) x (Riparia x Rupestris 3309 C) Fercal (Berlandieri x Colombard) x (Cabernet Sauvignon x Berlandieri 333 EM) 7. În catalogul oficial al soiurilor de portaltoi autorizate în România pentru anul 2005 sunt admise la înmulţire în ţara noastră soiurile obţinute din încrucişarea speciilor : Vitis 142 . agrobiologice şi productive ale soiurilor de portaltoi Cultivate în general pentru obţinerea butaşilor în vederea înrădăcinării şi altoirii soiurilor de viţă roditoare.4. O importanţă deosebită revine cunoaşterii principalelor însuşiri biologice. de adaptarea lor la tehnicile culturale. Este o grupă nou introdusă. (tabelul 7.4. fiind considerată o grupă specială.5). în funcţie de adaptarea la condiţiile ecopedoclimatice. soiurile de portaltoi constituie un factor important al producţiei viticole.  Portaltoi hibrizi americo-americani. etc.  Grupa portaltoilor hibrizi complecşi.  Portaltoi obţinuţi din Vitis vinifera. 7. agrobiologice şi productive în vederea alegerii acestora. Tabelul 7. Din acest punct de vedere se cunosc 4 grupe de portaltoi şi o grupă specială. Principalele însuşiri biologice. Grupa portaltoilor obţinuţi din Vitis vinifera.3.Tabelul 7.

organizarea anatomică a rădăcinilor. Factorii genetici intervin în special prin aptitudinile diferite de creştere. (tabelul 7. Crăciunel 26 Sel. Tabelul 7. selecţii). Cunoaşterea sexului florilor la soiurile de portaltoi are o anumită importanţă în recunoaşterea diferitelor soiuri în general. prezentând interes pentru viticultura românească şi portaltoiul Precoce. Din acest punct de vedere. Drăgăşani 70 Sel. ecologici. Vitis solonis x Vitis riparia. materializată în cantitatea de butaşi obţinută la unitatea de suprafaţă. intervin particularităţile fiziologice legate de absorbţia selectivă a macro . în special. Miniş 54 140 Ruggeri Chasselas x Berlandieri 41 B Ruvis Solonis x Riparia 1616C Precoce √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ ♂ ♀ 1. alături de cele hermafrodite funcţional mascule şi foarte puţin celelalte forme. Vitis vinifera x Vitis berlandieri. precum şi de cei agrofitotehnici. În general. Oppenheim 4 Sel. Crăciunel 71 Sel. şi în alegerea formelor parentale. precum şi prin particularităţile lor fiziologice. prin caracteristicile de creştere ale sistemului radicular (arhitectonica acestuia).berlandieri şi Vitis riparia. este influenţată de o serie de factori de natură genetică (soiuri.6 Variaţia tipurilor de flori la soiurile de portaltoi Floarea Soiul de portaltoi Riparia gloire Teleki 8 B Kober 5 BB 125 AA Sel. 2. obţinut prin polenizarea liberă a soiului Coarnă neagră. Vitis berlandieri x Vitis rupestris. soiul de portaltoi poate fi caracterizat după trei aspecte generale: cap acitatea de a 143 . Creşterea portaltoilor. pe fondul dezvoltării sistemului radicular. de factorii biologici. Crăciunel 2 Sel. Se întâlnesc cu precădere soiuri de portaltoi cu flori hermafrodite funcţional femele.6).şi microelementelor din sol. în vederea hibridării.

care se modifică prin altoire. viguros. Crăciunel 2 Sel. cu un unghi geotropic de 670 144 . explorează un volum foarte mare de sol Rădăcini puţine. două elemente esenţiale pentru viţa-de-vie. Din acest punct de vedere apar diferenţe chiar în cadrul aceleaşi combinaţii hibride (SO4 şi Selecţia Crăciunel 2 grăbind mai mult fructificarea decât Kober 5 BB sau 125 AA). Oppenheim 4 Sel. de aceea trebuie aleasă cea mai bună combinaţie altoi/portaltoi. ca în final. cu o poziţie de creştere semipivotantă. ramificat puternic. trasant Rădăcini viguroase. explorează un volum foarte mare de sol Foarte puternic. viguros Foarte ramificat. groase. afinitatea şi mai apoi longevitatea.interesează rapiditatea cu care este parcursă perioada de tinereţe. puţin ramificate. în special în solurile uşoare. Tabelul 7. apoi adaptarea. format dintr-o reţea densă de rădăcini de schelet Foarte puternic.7 Principalele caracteristici ale sistemului radicular la diferite soiuri de portaltoi Soiul de portaltoi Riparia gloire Kober 5 BB Teleki 8 B 125 AA Sel. trebuie ales un portaltoi caracterizat printr-o capacitate redusă de absorbţie a acestui element.absorbi K şi Mg. de a le transfera soiului altoi. în solurile grele se dezvoltă trasant Foarte ramificat Bine dezvoltat. Miniş 54 Sel. Crăciunel 71 Sel. cu un unghi geotropic de 60-750 Foarte puternic. capacitatea de a le stoca şi mai apoi. răspândit până la 4 m adâncime Puternic. ţinându-se cont de capacitatea fiecăruia de a bsorbi fiecare element. În acelaşi timp. cu un unghi geotropic de 450 Asemănător cu cel al speciei Vitis Riparia. Drăgăşani 70 140 Ruggeri Chasselas x Berlandieri 41 B Ruvis Solonis x Riparia 1616C Precoce Caracteristicile sistemului radicular Bine dezvoltat. Crăciunel 26 Sel. cu creştere mai mult pivotantă. De exemplu: pentru un soi Vitis vinifera care stochează cantităţi mici de Mg. Factorii biologici . trebuie să se ţină cont şi de capacitatea de stocare a elementelor nutritive de către soiul altoi. să se obţină viţe echivalente din punct de vedere al necesarului de elemente nutritive.

Drăgăşani 70 140 Ruggeri Chasselas x Berlandieri 41 B Ruvis Solonis x Riparia 1616C Precoce Capacitatea de înrădăcinare (%) 80-100 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 20-40 60-70 60-80 80-100 4.Factorii ecologici . maturarea lemnului şi nu în ultimul rând. influenţând practic cantitatea producţiei de butaşi la unitatea de suprafaţă.afinitatea la altoire. 3.  portaltoii din Vitis riparia au afinitate mai slabă cu viţele europene.8. Crăciunel 71 Sel. Crăciunel 26 Sel. Tabelul 7. starea fitosanitară a producţiei. care de cele mai multe ori este diferită de vigoarea proprie. Vigoarea de creştere. exprimată prin vigoarea proprie şi vigoarea pe care o imprimă soiurilor Vitis vinifera. precum şi relaţiile altoi-portaltoi. Capacitatea de înrădăcinare a principalilor portaltoi cultivaţi în România Soiul de portaltoi Riparia gloire Kober 5 BB Teleki 8 B 125 AA Sel. Factorii agrofitotehnici . Crăciunel 2 Sel. Vitis rupestris şi Vitis labrusca şi Vitis Vinifera şi o înrădăcinare slabă cei care provin din Vitis Berlandieri (tabelul 7. O altă caracteristică importantă a soiurilor de portaltoi este vigoarea de creştere. Oppenheim 4 Sel. Miniş 54 Sel. iar cei proveniţi din Vitis rupestris prin creşteri mai slabe.8). astfel:  portaltoii proveniţi din speciile Vitis berlandieri şi Vitis riparia se caracterizează prin creşteri viguroase. 145 . prin aplicarea diferenţiată a măsurilor care urmăresc normarea încărcăturii de lăstari. Din acest punct de vedere prezintă o înrădăcinare uşoară portaltoii proveniţi din Vitis riparia.care intervin în principal prin factorii ecopedoclimatici. Una dintre însuşirile de bază ale unui portaltoi viguros este buna înrădăcinare. Capacitatea de înrădăcinare.sunt cei care vizează valorificarea întregului potenţial productiv al fiecărui soi de portaltoi. determină în primul rând gradul de maturare a lemnului. definite generic . iar cei obţinuţi prin hibridarea între Vitis berlandieri şi Vitis riparia au afinitatea cea mai bună.

Tabelul 7. Crăciunel 26 Sel. compatibilitate. afinitate teoretică. afinitatea economică sau afinitate de producţie. se disting aici. adaptabilitate.Din punct de vedere al afinităţii. portaltoii din Vitis riparia au afinitate mai slabă cu viţele europene. afinitate fiziologică. mare f. precum şi de simbioza durabilă şi armonioasă generată de către adaptarea mutuală între procesele vitale ale celor doi parteneri (în plantaţiile roditoare). mare f. se disting mai multe tipuri şi anume:  afinitate culturală.9 Clasificarea portaltoilor după vigoarea proprie şi vigoarea pe care o imprimă soiurilor Vitis vinifera Soiul de portaltoi Vigoarea indusă proprie soiurilor altoite Afinitatea la altoire (%) *depinde mult de asocierea altoi/ portaltoi 40-50* >50* >50* >50* >50* >50* >50* >50* >50* >50* >50* 30-40* >50* 30-40* >50* 146 Riparia gloire Kober 5 BB Teleki 8 B 125 AA Sel. mare mare mare f. mare mare mare mare f. însă conform opiniei unor autori: afinitatea este definită prin calitatea sudurii exprimată prin procentul de viţe bune pentru a fi plantate. noţiunile afinitate morfologică. în sensul că un procent mare de viţe altoite arată o afinitate mai r idicată şi invers sau după alţi autori:  gradul de afinitate este dat de aptitudinea la sudură rezultată din analogia morfologică şi internă (în şcoala de viţe). mare f. Crăciunel 71 Sel. Crăciunel 2 Sel. Miniş 54 Sel. se poate spune că. afinitatea economică. iar cei obţinuţi prin hibridarea între Vitis berlandieri şi Vitis riparia au afinitatea cea mai bună. Oppenheim 4 Sel. mare mare mare mare mijlocie . mare mare mare mijlociescăzută mijlocie mare mare mijlocie mijlocie f. incompatibilitate. afinitate morfologică. etc. mare f. Concluzionând. mare f. mare mijlocie mare f. afinitate de producţie. Drăgăşani 70 140 Ruggeri ChasselasxBerlandieri 41 B Ruvis SolonisxRiparia 1616C Precoce mijlocie f.

bună mijlocie  portaltoii proveniţi  rezistenţă slabă o din Vitis riparia. Miniş 54 Sel. bună slabă bună slabă bună bună slabă Mijlocie f. 10).11 se observă că: pe o scala de la 0-20 (Viala şi Ravaz 1900). iar Vitis vinifera. 6. astfel: Salt creek şi Dog ridge sunt foarte rezistenţi. portaltoii se pot grupa în 2 categorii: portaltoi cu rezistenţă ridicată Riparia gloire.10 Rezistenţa la filoxeră a principalilor portaltoi cultivaţi în România Soiul de portaltoi Rezistenţa la filoxeră radicicolă galicolă f. Vinifera x Riparia sau Vinifera x Rupestris. Rupestris du Lot. Chasselas x Berlandieri 41 B şi portaltoi cu rezistenţă scăzută. Vitis rotundifolia este imună la filoxeră. Crăciunel 2 Sel. Într-o lucrare elaborată în 1980. În funcţie de aceasta. Crăciunel 26 Sel. Oppenheim 4 Sel. conform tabelului 7.5. încrucişările obţinute din acestea prezintă o rezistenţă mare Riparia gloire Kober 5 BB Teleki 8 B 125 AA Sel. notată cu 19-20. Cunoaşterea rezistenţei portaltoilor la nematozi a căpătat importanţă atunci când a fost pus în evidenţă rolul nematozilor în transmiterea virusurilor care produc degenerescenţa infecţioasă. Vitis au portaltoii cu sânge rupestris şi de Rupestris. Tabelul 7. Rupestris du Lot 16. Rezistenţa la filoxeră. face o clasificare a gradului de rezistenţă a portaltoilor la nematozi. apoi Vitis berlandieri cu 17. bună mijlocie bună slabă bună mijlocie bună mijlocie bună mijlocie bună slabă bună slabă f. urmează Vitis Riparia şi Vitis rupestris notate cu 18. Crăciunel 71 Sel. Berlandieri x Rupestris. Mario Fregoni. Drăgăşani 70 140 Ruggeri Chasselas x Berlandieri 41 B Ruvis Solonis x Riparia 1616C Precoce În ceea ce priveşte rezistenţa altor specii Vitis la filoxeră. (tabelul 7. notată cu 0. Rezistenţa la nematozi. bună mijlocie bună slabă bună slabă f. 147 . Riparia x Rupestris.

a testat mai multe soiuri de portaltoi privind rezistenţa la nematodul Meloydogine arenaria şi menţionează rezistenţa sporită a unor selecţii clonale. O anumită diferenţiere se înregistrează la atacul de mană. 1980).11 Rezistenţa la filoxeră a principalelor specii Vitis Specii de portaltoi Vitis rotundifolia Vitis riparia Vitis rupestris Vitis berlandieri Rupestris du Lot Vitis vinifera Nota 19-20 18 18 17 16 0 7. Tabelul 7. 10-23. înscriindu -se în următoarea ordine: Tabelul 7. 148 . în anul 2002. Teleki 8 B sunt rezistenţi. celelalte specii care stau la baza portaltoilor din cultură. A. fiind nevoie de tratament de combatere atât la depozitarea materialului.. Riparia x Rupestris 3309 sunt slabi rezistenţi sau sensibili. fără a reclama aplicarea unor tratamente de combatere. Rupestris du Lot. cât şi la altoirea şi forţarea acestuia. RS-2.12 Rezistenţa la atacul de mană a principalelor specii Vitis Specii de portaltoi Vitis rotundifolia Vitis riparia Vitis labrusca Vitis rupestris Vitis berlandieri Vitis amurensis Vitis vinifera Nota 0 1 2 3 3 4 5 Speciile clasate 0-4 prezintă o rezistenţă suficientă. Chasselas x berlandieri 41 B. Anwar S. Comparativ cu soiurile de Vitis vinifera. care reclamă protecţia împotriva manei. au fost făcute teste şi în ceea ce priveşte nematodul Xiphinema index care este responsabil de transmiterea virusului scurt-nodării şi hibrizii obţinuţi din încrucişarea Vitis vinifera x Vitis rotundifolia s-au dovedit a fi foarte rezistenţi.Selecţia Oppenheim 4. citat de Oşlobeanu şi colab. cum ar fi: 6-19 B. Mai târziu. soiurile de portaltoi au un număr mai mic de paraziţi şi înregistrează un grad de atac mai redus. Interesează în principal putregaiul cenuşiu. iar în sistemul de notare 0-5 (Boubals. De asemenea. RS-3. Kober 5 BB. 1958. în care se includ o serie de portaltoi europeo-americani. Rezistenţa la boli. 10-17 A. Vitis rotundifolia fiind creditată cu nota 0. Importantă este trecerea de la clasele 4-5.

O importanţă sporită o prezintă diferenţierea speciilor americane şi a soiurilor de portaltoi în funcţie de rezistenţa la cancerul bacterian. iar cei mai rezistenţi sunt hibrizii europeoamericani săruri nocive (%0) 0.4 0. Se poate utiliza scara de rezistenţă la filoxeră.4 0.13 Rezistenţa la factorii abiotici a principalilor portaltoi cultivaţi în România Soiul de portaltoi Rezistenţa la factorii abiotici CaCO3 (%) Calcar activ 6 20 20 13 17 20 20 20 30 20 20 40 40 11 20  portaltoii Riparia x Rupestris au rezistenţă scăzută.4 0.5 0. Crăciunel 2 Sel. Miniş 54 Sel. etc. practic portaltoii sensibili la filoxeră sunt sensibili şi la atacul de scurt nodare. la excesul de umiditate.4  portaltoii cei mai rezistenţi sunt cei complecşi şi portaltoii hibrizi europeoamericani secetă slabă mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mare mijlocie mijlocie mijlocie mare mare mare mijlocie slabă mare  cei mai sensibili sunt cei proveniţi din Riparia. în special “scut -nodarea”. frecvenţa acestei boli fiind corelată pozitiv cu sensibilitatea la îngheţ. Crăciunel 26 Sel.4 0.4 0. a rezistenţei acestora la secetă. cercetările au arătat că există o dependenţă între atacul de filoxeră şi aceştia.0 0.4 0.4 0.8-1. în mod orientativ.6 0. şi pentru aprecierea rezistenţei la scurt nodare. Crăciunel 71 Sel. 8. În ceea ce priveşte rezistenţa la virusuri.5-0. boala instalându-se pe leziunile provocate de temperaturile mai mari de -250 C. Însumează întrucâtva toate rezistenţele portaltoilor la factorii ecoclimatici. Tabelul 7.4 0.4 0.4 0. urmaţi de cei obţinuţi din Berlandieri şi Rupestris exces de U% mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie slabă slabă slabă mijlocie mijlocie mijlocie  nu suportă excesul de umiditate Riparia gloire Kober 5 BB Teleki 8 B 125 AA Sel. a sărurilor nocive.4 0. Drăgăşani 70 140 Ruggeri ChasselasxBerlandieri 41 B Ruvis SolonisxRiparia 1616C Precoce 149 . Rezistenţa la factorii abiotici. cu privire specială asupra calcarului activ din sol. Oppenheim 4 Sel.

150 . cei mai rezistenţi fiind portaltoii complecşi şi portaltoii hibrizi europeo -americani. Rezistenţa la secetă.americani.0%0 . Teleki 8 B. Se poate spune că soiurile Riparia gloire. Oppenheim 4 şi cu rezistenţă mare. b) Care sunt portaltoii cei mai rezistenţi la sărurile nocive din sol? c) Care sunt portaltoii cei mai rezistenţi la secetă? d) Care sunt portaltoii cei mai rezistenţi la calcar ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.13.Rezistenţa la calcar este o însuşire importantă. 2009). Speciile americane nu suportă excesul de umiditate. Oppenheim 4. au determinat ca unul dintre obiectivele principale ale cercetătorilor să fie rezistenţa portaltoilor la secetă . vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi principalele însuşiri biologice ale portaltoilor. comparativ cu viţele europene. Rezistenţa la excesul de umiditate. Sel.5 %0). Limitele exigenţelor sunt înscrise în tabelul 7. astfel: portaltoii Riparia x Rupestris au rezistenţă scăzută. ex: 140 Ruggeri. Test de autoevaluare nr. Solonis x Riparia 1616 C au o rezistenţă mijlocie sau sunt toleranţi. iar cei mai rezistenţi sunt hibrizii europeo . ceea ce permite clasificarea portaltoilor din acest punct de vedere. Chasselas x Berlandieri 41 B. Schimbările climatice survenite în ultima vreme. gradul de rezistenţă fiind determinat de caracteristicile sistemului radicular.1. interesând în mod deosebit rezistenţa la calcarul activ (deosebit de restrictiv) şi nu la calcarul total. Este o însuşire genetică. 140 Ruggeri. cu rezistenţă mijlocie. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. (Ollat Natalie. Se disting astfel: soiuri sensibile. Rezistenţa sărurile nocive (%0). comparativ cu soiurile Chasselas x Berlandieri 41 B. ex: Riparia gloire. Sel. în funcţie de condiţiile ecopedologice diferite. care pot rezista chiar pâna la 1. ex: Kober 5 BB. care se transmite în descendenţă. Speciile americane sunt mai puţin rezistente la sărurile nocive din sol.

iar rezistenţa la cloroză este slabă (maxim 6% calciu activ în sol). având o perioadă de vegetaţie scurtă. Portaltoi selecţii din specii pure RIPARIA GLOIRE Origine . mai scurt decât lungimea nervurii mediane. nu necesită multe lucrări în verde.000 butaşi/hectar. din specia Vitis riparia. iar mucronul nervurii mediane este foarte lung şi orientat lateral. Particularităţi de cultură: preferă soluri cu o textură uşoară. influenţează scurtarea perioadei de vegetaţie. tăierea se face în cepi scurţi. de formă cuneiformă. cu punctul peţiolar roşietic. pielos. imprimă precocitate. Principalele soiuri de portaltoi utilizate în România şi particularităţile agrobiologice şi productive ale acestora. Rezistenţe biologice: este un portaltoi foarte rezistent la filoxera radicicolă. Limbul este plan. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 160. Coarda prezintă meritale lungi cu scoarţa de culoare cafenie violacee.este o selecţie obţinută în Franţa de către Michell. permeabile. Pe partea inferioară a limbului. fiind recomandat a se cultiva în condiţii de irigare. În şcoala de viţe: înrădăcinează bine. iar afinitatea cu viţele roditoare europene este mijlocie. Peţiolul este roşu-vineţiu. 151 .5. În plantaţiile pe rod: compatibilitate bună cu majoritatea soiurilor. întreagă sau uşor trilobată. Selecţii clonale: La noi în ţară s-a obţinut selecţia clonală 93. 345). 7. (80-100% capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). Dinţii sunt lungi şi ascuţiţi. o vigoare de creştere mijlocie-mare şi o capacitate de înrădăcinare bună. eliptică în secţiune transversală şi cu măduva groasă. cu o rezistenţă medie la nematozi. Sinonime –Riparia gloire de Montpellier. sensibil la secetă.5. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre U. reacţionează bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. În prezent nu mai este prevăzut la înmulţire. Nervurile sunt verzi.000 180. Caractere agrobiologice şi tehnologice Prezintă o dezmugurire timpurie. foarte sensibil la putregaiul alb al rădăcinilor. Scoarţa se exfoliază în fâşii aţoase (foto pag. la intersecţia nervurilor se găsesc smocuri de peri.7. fertile. timpurietate.1. Zonare: se întâlneşte în plantaţiile vechi în podgoriile din Moldova şi pe terasele Dunării. Riparia portalis. prinderea la altoire este bună. glabru. stimulează fertilitatea şi acumularea de zaharuri (este un soi de calitate). Caractere morfologice Frunza adultă este mare sau foarte mare. omologată în 1989 la Staţiunea Viticolă Blaj.

1% Muscat de Hamburg. 345). Particularităţi de cultură: se adaptează cu uşurinţă pe toate tipurile de sol. Sinonime – 8 B. au culoarea verde deschis. Pinot noir. iar măduva ocupă circa jumătate din diametrul coardei.a fost obţinut în Ungaria de către selecţionatorul Sigismund Teleki din seminţe primite în anul 1896 de la Résséguier din Franţa. Lungimea perioadei de vegetaţie a acestui portaltoi este mijlocie (170-185 zile).2. În plantaţiile pe rod: compatibilitate bună cu majoritatea soiurilor. întreagă. 42. iar afinitatea cu viţele roditoare europene este bună (40-50%). cu margini convexe şi vârf concav. Caractere morfologice Frunza adultă este foarte mare. (foto pag. gofrat către punctul peţiolar. Muscat Ottonel. alternând în mod neregulat mari cu mici. cu noduri violacei şi internodii lungi. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). a Portaltoi hibrizi americo-americani (berlandieri x riparia) BERLANDIERI x RIPARIA TELEKI 8B Origine .7. eliptică în secţiune. rezistenţă mijlocie la cloroză (maxim 17% calciu activ în sol). etc. dar slabă la filoxera galicolă. nu rezistă la săruri. necesitând 1 -2 tratamente.1% Muscat Ottonel. fiind totodată tolerant la umiditatea în exces. iar mugurii sunt mari şi aplatizaţi.000 butaşi/hectar. canelate. Fetească albă. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular puternic ramificat. acoperite cu peri deşi pe partea inferioară. Rezistenţe biologice: bună la filoxera radicicolă. În anii ploioşi este atacat de mană. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 180. Se menţionează afinitatea foarte bună între Teleki 8B şi diferite soiuri: Chasselas doré. Riesling italian. Nervurile sunt puţin evidente pe partea superioară. Caractere agrobiologice şi tehnologice Se caracterizează printr-o dezmugurire timpurie (6-8 zile după Riparia gloire) şi are o vigoare de creştere mare. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră şi uneori în forma literei V. rezistent la nematozi. scămoasă. capacitate de înrădăcinare bună. uşor ondulat.2. cu limbul gros. Scoarţa se exfoliază în fibre sau fâşii. 39. Dinţii prezintă o bază largă. de culoare cenuşie-cafenie. cu creştere mai mult pivotantă. Galbenă de Odobeşti. tăierea se face în cepi scurţi. striat şi mai scurt decât nervura mediană.7% Chasselas doré. În şcoala de viţe: înrădăcinează bine şi foarte bine.5. precum şi pentru soiurile de struguri pentru masă. cu marginea revolută. Peţiolul este cafeniu. imprimă caracterul de precocitate fiind indicat ca portaltoi pentru soiurile cu vigoare mijlocie. pe butuc se lasă în urma plivitului 10 -12 lăstari. Traminer roz. 41.000 -200. pubescent. nu necesită multe lucrări în 152 .4%0. Portaltoi hibrizi americo-americani 7. Se comportă bine pe terase şi în general în podgoriile şi centrele viticole afectate de secetă.). iar rezistenţa la secetă este bună. cu unghiul geotropic de 65-700. decât până la 0.Coarda este puter nic păroasă. ascuţit. influenţează obţinerea unei producţii abundente şi regulate.5. etc. prinderea la altoire este foarte bună ( 33-54% altoit cu soiul Aligoté. cuneiformă.

(maxim 20% calciu activ în sol). de culoare cafenie .2 -49. plan. Peţiolul este fin striat. Caractere morfologice Frunza adultă este cuneiformă. nu rezistă la săruri decât până la 0. altoite pe acesta dau producţii foarte mari. Selecţia Crăciunel 2. reacţionează bine la fertilizarea anuală cu îngrăşăminte chimice şi îşi maturează lemnul timpuriu.4% 0. mai mult în jurul nodurilor. caracterizat printr-o dezmugurire timpurie (prima decadă a lunii aprilie). întreagă cu tendinţă de trilobie. Caractere agrobiologice şi tehnologice Kober 5 BB este un portaltoi foarte viguros. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă. iar la noi în ţară Selecţia Buftea. Scoarţa se exfoliază în plăci. Coarda este fin păroasă.verde. Selecţia Drăgăşani 57. întârzie maturarea lemnului. În şcoala de viţe: înrădăcinează bine. între anii 1950-1964 la Staţiunea Viticolă Drăgăşani. Dinţii sunt triunghiulari. În ultimele decenii este înlocuit treptat cu soiurile de portaltoi Kobber 5 BB. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (50%). Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre U. cu internodii lungi şi muchiate.A fost obţinut în Austria de către Franz Kober în anul 1920 din populaţia soiului Berlandier x Riparia Teleki 5 A. 345). pielos. determinând scăderea rezistenţei la ger a soiurilor altoite. Nu este recomandat pentru soiuri productive cu vigoare mare (ex: Fetească neagră. gofrată cu marginile involute. iar soiurile Merlot. selecţiile clonale 37 şi 57 Drăgăşani obţinute de P. Cabernet Sauvignon. Zonare: se întâlneşte în toate podgoriile alături de portaltoiul Kober 5 BB şi Crăciunel 2. Baniţă. prinderea la altoire este foarte bună 43. Limbul este glabru.cenuşie.5 BB. Riesling italian. eliptică în secţiune. fiind sensibil la excesul umidităţii în sol. de culoare verde roşietică. Teleki 8 B Selecţia Cosmo (Italia). Sinonime . cu baza lăţită. iar mugurii sunt mari. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular puternic cu rădăcini de schelet numeroase şi lungi. astfel: Teleki 8 B selecţia Ferrari. BERLANDIERI x RIPARIA KOBER 5 BB Origine . În cursul perioadei de vegetaţie. Teleki 8 B selecţia Durlach (Germania). foarte rezistent la nematozi. Nervurile au o nuanţă roşietică spre punctul peţiolar şi sunt uşor păroase pe partea inferioară a limbului. 153 . iar rezistenţa la secetă este bună. au fost obţinute numeroase selecţii clonale. cu o perioadă de vegetaţie scurtă-mijlocie (170-180 zile) şi cu o capacitate de înrădăcinare bună. nervurile principale se frâng formând o ridicătură în formă de cocoaşă pe suprafaţa limbului. Selecţii clonale: Fiind o populaţie heterogenă. Saint Émilion). uşor pubescent. dar scăzută la filoxera galicolă. mult mai rezistent la cloroză decât Teleki 8B. colorată verde-închis. Selecţia Crăciunel 71 .Blaj. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). Chardonnay. conici (foto pag.4% În plantaţiile pe rod: imprimă soiurilor o vigoare foarte mare care favorizează meierea şi mărgeluirea.

mai ales cei din dreptul nervurilor principale. fiind întâlnit în toate podgoriile ţării. Peţiolul este scămos. în cadrul populaţie apar şi frunze trilobate. rezistenţa la secetă este mijlocie şi este foarte sensibil la antracnoză. iar prinderea la altoire este bună.000 butaşi/hectar. Mugurii sunt mici şi ascuţiţi. Selecţiile Crăciunel 2. Trebuie evitată plantarea acestuia pe soluri fertile pentru a nu imprima vigoare prea mare soiurilor alt oite pe acesta. iar pe butuc se lasă în urma plivitului 12 lăstari. iar scoarţa se exfoliază în solzi mici. compacte. Caractere agrobiologice şi tehnologice Portaltoiul 125 AA este foarte viguros. omologată în 1970 şi Selecţia Crăciunel 25. rezistă la săruri doar până la 0. necesitând execuţia mai multor lucrări în verde. după anul 1935. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine.25 de clone. acoperită cu peri deşi şi fini. uşor roşietice spre punctul peţiolar. Coarda este de culoare cenuşie. uşor alungită. rezistenţă bună la mană şi oidium. (200-210 zile). Tăierea se face în cepi. 154 . de către Franz Kober. Tot aici. uşor gofrat. Dinţii sunt mici. Zonare: este portaltoiul cu cea mai mare pondere în cultură la noi în ţară (70% din suprafaţa plantaţiilor actuale). rezistenţă mijlocie la cloroză (maxim 13% calciu activ în sol). pielos. La noi în ţară. reacţionează bine la doze moderate de îngrăşăminte chimice. prezintă striuri şi caneluri evidente. prin selecţie din butaşii trimişi de Sigismund Teleki.). Selecţia Crăciunel 2.1964. cu vârf mucronat şi încovoiat. triunghiulari. Nervurile sunt proeminente. are o dezmugurire cu 5-10 zile mai târzie decât portaltoiul Riparia gloire. întreagă. cu scame rare pe partea inferioară. omologată în 1978.4% 0 NaCl. la Staţiunea Viticolă Crăciunel-Blaj.A fost obţinut în Austria. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă şi la filoxera galicolă. (65-70 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (45-50%). Sinonime – 125 AA. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre V. formează mulţi copili. prin lucrările de selecţie efectuate în perioada 1949 . Producţia medie de butaşi care se obţine este de aproximativ 200. Limbul este colorat verde-închis. Germania – 3. de multe ori cu baza lipsită de mezofil. cu baza lăţită. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic cu foarte multe rădăcini de schelet . Se doreşte totuşi restrângerea suprafeţelor cu acest portaltoi şi înlocuirea treptată cu selecţiile mult mai valoroase: Selecţia Oppenheim 4. Are o capacitate de înrădăcinare bună. de culoare verde – vineţie. obţinându -se cea mai valoroasă selecţie clonală. Necesită 1 -2 tratamente împotriva filoxerei galicole. Caractere morfologice Frunza adultă este foarte mare. BERLANDIERI x RIPARIA 125 AA Origine . s-a trecut la supraselecţia acestui portaltoi. cu excepţia celor acide. 26 şi 71. s-au extras din Kober 5 BB alte două selecţii valoroase de portaltoi: Selecţia Crăciunel 26.Particularităţi de cultură: se adaptează pe toate tipurile de sol. maturarea lăstarilor continuă până la sfârşitul lunii octombrie şi brumele de toamnă surprind portaltoiul cu frunzişul verde. etc. Selecţii clonale: Portaltoiul Kober 5 BB s-a dovedit a fi o populaţie destul de heterogenă din punct de vedere biologic şi a fost supus selecţiei clonale în multe ţări viticole (Ex: Franţa . o perioadă de vegetaţie lungă.

realizată în Germania. însă slabă la filoxera galicolă. Sinusul peţiolar este deschis în formă de V sau liră. Fetească albă. Aligoté. vigoare mare şi o maturare a lemnului bună (este considerat portaltoiul cu cea mai bună maturare a lemnului). 155 . sensibil la săruri nocive din sol (maximum 0. Foarte bune rezultate s-au obţinut când soiurile Chasselas blanc. Limbul este colorat verde-închis. Sinonime – SO4 Caractere morfologice Frunza adultă este mare. (165-170 zile). rezistent la secetă.000 butaşi/ hectar.4% 0 NaCl). În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine. respectiv I. Rodrian. manifestă sensibilitate sporită la antracnoză. are o perioadă de vegetaţie scurtă. Neuburger au fost altoite pe acest portaltoi. iar sinusurile laterale superioare. şi anume: dezmugureş te cu 4-5 zile mai târziu decât portaltoiul Riparia gloire. cu marginea involută. 345). Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol. în jurul anului 1940. BERLANDIERI x RIPARIA SELECŢIA OPPENHEIM 4 Origine . Riesling italian. înclinaţi spre vârf. dar şi foarte multe rădăcini subţiri şi lungi. când apar au formă de U. rezistenţă mijlocie la cloroză (maxim 17% calciu activ în sol. în special la cele situate la baza lăstarului. necesitând copilitul des. reacţionează bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă. iar mugurii sunt mici şi ascuţiţi (foto pag. la Şcoala de viticultură din Oppenheim. fiind considerat cel mai valoros din grupa hibrizilor Berlandieri x Riparia. cu foarte multe rădăcini de schelet. Peţiolul este păros. cu scame şi peri pe partea inferioară. de către A. Coarda este de culoare cenuşie închisă. iar prinderea la altoire este bună. cu rezultate bune în podgoriile din sudul ţării. acoperite cu peri scurţi. uşor gofrat şi ondulat. – 30). Nervurile sunt verzi şi capătă o uşoară nuanţă roşietică spre punctul peţiolar. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic. formează copili lungi şi viguroşi. Fetească regală. este rezistent la nematozii endoparaziţi ( Meloidogyne arenaria. Se lasă pe butuc în urma plivitului 12 lăstari. Producţia medie de butaşi STAS care se obţine este de aproximativ 125.Selecţie rezultată din portaltoiul Berlandieri x Riparia Teleki 4 A. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi care se apropie foarte mult de Riparia gloire din punct de vedere al caracterelor morfologice şi a comportării agrobiologice. iar dintre bolile criptogamice. cu noduri proeminente. Scoarţa se exfoliază în plăci. întreagă uşor trilobată.P:C. Are o capacitate de înrădăcinare bună. Dinţii sunt mici. de culoare verde-roşietic. iar afinitatea cu soiurile de viţă roditoare este bună (45-50%).În plantaţiile pe rod: nu influenţează vigoarea soiurilor altoite şi are afinitate bună cu majoritatea soiurilor de viţă de vie. pătrunde în sol la adâncimi foarte mari (4-5 m). Meloidogyne incognita).

maximum 0. 346). Reacţionează foarte bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Dinţii sunt mărunţi. sensibil la săruri. 102 sunt recomandate pentru înmulţire. striată superficial şi acoperită cu perişori scurţi la noduri. Judeţul Alba prin selecţie clonală din populaţia portaltoiului Kober 5 BB. lungimea rădăcinilor de schelet ajungând până la 5. Coarda este de culoare cenuşie. Selecţii clonale: La Staţiunea Viticolă Blaj. în special în ţările cu tradiţie viticolă.C. Traminer roz. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă şi mijlocie la filoxera galicolă. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol. Fiind un soi foarte viguros. Sauvignon. preferând totuşi solurile reavene şi fertile. Mugurii sunt mici şi ascuţiţi. Chardonnay. Caractere agrobiologice şi tehnologice Portaltoiul selecţia Crăciunel 2 este un portaltoi care are însuşiri agrobiologice şi tehnologice asemănătoare cu cele ale portaltoiului Kober 5BB din care a fost selectat. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte bogat. sensibil la cancerul bacterian. cu deosebirea că: perioada de vegetaţie este mai scurtă (cu circa 6-8 zile faţă de Kober). de culoare verde-vineţie.4%0 NaCl. se lasă sarcini mari de lăstari pe butuc. rezistenţă bună la mană şi oidium. rezistenţă mijlocie la secetă şi la excesul umidităţii în sol.P. . Caractere morfologice Frunza adultă este mare. BERLANDIERI x RIPARIA SELECŢIA CRĂCIUNEL 2 Origine . 15. Riesling italian. Are o vigoare foarte mare pe care o conferă şi soiurilor altoite pe acesta. însă doar clonele 5.În plantaţiile pe rod: imprimă soiurilor asociate cu el precocitate. (foto pag. dezmugureşte mai timpuriu.5 m.2. colorat verde deschis şi prezintă peri scurţi pe ambele feţe. Chasselas doré. Zonare: este cel mai valoros portaltoi din grupa Berlandieri x Riparia. în anul 1937. cu randamente sporite la altoire (peste 40%) . I. întreagă sau uşor trilobată. 18. Frunza adultă nu mai prezintă ca soiul Kober 5 BB flexiunea limbului în treimea superioară a nervurii principale. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (50%). fiind practic o supraselecţie care s-a manifestat printr-o productivitate mare. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 190. fiind foarte extins în cultură. Se obţin rezultate bune prin asocierea acestui portaltoi cu soiurile Grasă de Cotnari. iar la noi în ţară. rezultând în urma plivitului 12 lăstari. a fost obţinută o clonă foarte valoroasă. necesitând săptămânal copilitul şi legatul lăstarilor. cu limb ceros.SC . În Franţa au fost obţinute peste 78 de clone. gros. Fetească albă.000 butaşi/hectar. vigoare. se recomandă pentru toate podgoriile şi centrele viticole. Sinusul peţiolar este deschis în forma literei U. ondulată. C . însă în doze echilibrate.. influenţând negativ producţia. calitate. clona 4 (Toader M. gofrat. De subliniat 156 . cu o maturare a lemnului mai timpurie.2. cu baza lăţită şi margini drepte sau uşor convexe.40). în prima decadă a lunii aprilie. devenind rozii spre punctul de inserţie. formează copili lungi şi viguroşi. cu internoduri lungi (18-22 cm). Nu suportă solurile acide şi cu exces de umiditate. însă în anii ploioşi întârzie maturarea.000-200. 1955-1974). Nervurile sunt verzi. Peţiolul este păros. manifestă rezistenţă la cloroză (maxim 21% calciu activ în sol. (80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). Sinonime .Este o supraselecţie obţinută la noi în ţară în comuna Crăciunel. o capacitate de înrădăcinare bună.

etc. Dinţii sunt de mărime mică-mijlocie. însă administrate în doze moderate. Traminer roz. cu internoduri lungi. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 150. În plantaţiile pe rod: influenţează vigoarea soiurilor altoite. deoarece formează copili mulţi şi viguroşi. cu rezultate bune în podgoriile din Transilvania. fiind relativ rezistent la antracnoză. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la secetă. uşor alungită. (peste 180 zile). iar peţiolul este uşor scămos. Rezistă la cloroză până la 20% ca lciu activ în sol şi nu rezistă la săruri. fiind afectat de brumele târzii de pr imăvară. Băbească neagră. Marginile frunzei sunt întoarse spre partea inferioară. Coarda este de culoare cenuşie -cafenie. Mustoasă de Măderat. cu contur pentagonal. iar prinderea la altoire este bună. BERLANDIERI x RIPARIA CRĂCIUNEL 71 Origine . cu tendinţe de trilobie. Nervurile sunt proieminente. dar cu un conţinut mai scăzut în zaharuri. 157 . strugurii fiind mai aspectuoşi. Limbul este gros. iar nodurile sunt de culoare vineţie. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine. maturarea lăstarilor continuă până la sfârşitul lunii octombrie. Stimulează creşterea. este sensibil la brumele târzii de primăvară şi este atacat de filoxera forma galicolă.000 butaşi/hectar.A fost obţinut prin selecţie clonală din Teleki 8 B. Are o capacitate de înrădăcinare bună. striate. Muscat de Hamburg. iar prinderea la altoire este bună (până la 60% viţe altoite STAS). Sinusul peţiolar este deschis în formă de U sau liră. (65-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). uşor roşietice către punctul peţiolar. întreagă. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România. Se lasă pe butuc o încărcătură mică de ochi. Foarte bune rezultate s-au obţinut la asocierea acestui portaltoi cu soiurile Fetească albă. cu mezofilul băşicat acoperit cu peri rari pe ambele feţe. conferindu-le acestora o vigoare foarte mare.000-180. acoperite cu peri scurţi şi deşi.4% 0 NaCl) rezistenţa la secetă şi excesul de umiditate este bună şi este foarte sensibil la mană în anii ploioşi. Iordană. Muscat d'Adda. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic cu foarte multe rădăcini de schelet . datorate rezistenţei slabe la temperaturile scăzute din timpul iernii. Sinonime – SC-71 Caractere morfologice Frunza adultă este mare. Riesling italian.apariţia în plantaţiile mamă a cancerului bacterian. o afinitate bună şi cu soiurile Muscat Ottonel. (maximum 0. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine. În plantaţiile pe rod: influenţează vigoarea soiurilor altoite şi are afinitate bună cu majoritatea soiurilor de struguri pentru masă: Chasselas doré. nefiind indicat pentru soiuril e de masă. Fetească regală. necesitând multe operaţii şi lucrări în verde. cu excepţia solurilor acide. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe solurile cu fertilitate moderată. Caractere agrobiologice şi tehnologice Portaltoiul are o dezmugurire timpurie şi o perioadă de vegetaţie lungă. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (peste 50% în medie). comparativ cu portaltoii din grupa Berlandieri x Riparia. Reacţionează destul de bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. productivitatea şi caracterul de precocitate. Selecţia Buftea şi a fost omologat în anul 1970 la Staţiunea viticolă Blaj. compacte. Are de asemenea.

Muscat Ottonel şi Neuburger când au fost altoite pe acest portaltoi. nu rezistă la săruri nocive din sol. se evită solurile bogate şi profunde. iar ca portaltoi în podgoriile din centrul Transilvaniei (Târnave. cu baza lăţită. În plantaţiile pe rod: influenţează vigoarea soiurilor altoite şi are afinitate bună în special cu soiurile de struguri pentru vin. însă numai în zonele sudice ale ţării. Se lasă pe butuc în urma plivitului 12 lăstari.4%0 NaCl.P. Toader şi P. Baltagi. Fiind un portaltoi de vigoare foarte mare. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (50%). Coarda este de culoare cenuşie – cafenie.A fost obţinut prin selecţie clonală din populaţia soiului Kober 5 BB. nodurile cu nuanţă violacee şi acoperite cu peri scurţi şi deşi. erecţi pe partea inferioară şi prevăzut cu scame rare pe faţa superioară.şi 173. în medie 8 lăstari. întreagă. 158 . de către M. de culoare verde-intens. rezistenţa la secetă este mijlocie. induce meierea şi mărgeluirea soiurilor altoite. Alba Iulia).C. formează copili viguroşi. I. Sinonime . În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine (64%). triunghiulari. mai ales cei din dreptul nervurilor principale. permeabile. Dinţii sunt mici. deoarece datorită vigorii sale mari. acoperit cu peri scurţi. are o perioadă de vegetaţie lungă. Rezistenţe biologice: prezintă rezistenţă bună atât la filoxera radicicolă cât şi la filoxera galicolă. uşor gofrat. la Staţiunea Viticolă Crăciunel . Particularităţi de cultură: preferă solurile nisipo -lutoase erodate. de multe ori cu baza lipsită de mezofil.SC-26 Caractere morfologice Frunza adultă este mare.000 butaşi/hectar. se lasă sarcini corespunzătoare de lăstari pe butuc. Limbul este colorat verde-închis. iar prinderea la altoire este foarte bună (61%). obţinându -se de cele mai multe ori o producţie de 209. (190 zile) o creştere erectă a lăstarilor şi prezintă o maturare a lemnului bună. Sinusul peţiolar este larg deschis în formă de liră spre V. Foarte bune rezultate din punct de vedere cantitativ şi calitativ au obţinut soiurile Traminer roz. sub un unghi geotropic de 45-500. necesitând executarea mai multor lucrări şi operaţii în verde. Peţiolul este uşor scămos. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic care pătrunde adânc în sol. Zonare: este un portaltoi recomandat cu prioritate în zonele sudice pentru plantaţii mamă. mai scurt decât lungimea nervurii mediane. dezmugureşte târziu.Blaj. şi anume: vigoare foarte mare pe care o imprimă şi soiurilor roditoare.Particularităţi de cultură: se adaptează bine pe toate tipurile de sol. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). rezistenţă mijlocie la cloroză (maxim 20% calciu activ în sol. cu vârf mucronat şi încovoiat. Caractere agrobiologice şi tehnologice Acest portaltoi prezintă însuşiri agrobiologice foarte asemănătoare cu cele ale selecţiei Crăciunel 71. scăpând de efectul brumelor târziii de primăvară. BERLANDIERI x RIPARIA CRĂCIUNEL 26 Origine . Nervurile sunt uşor roşietice spre punctul peţiolar. – 40).000 butaşi /hect ar. maximum 0. în cadrul populaţie apar şi frunze cu o uşoară tendinţă de trilobie. Producţia medie de butaşi care se obţine este cuprinsă între 147202. în anul 1970. Are o capacitate de înrădăcinare bună. Lemnul lăstarilor se maturează bine.

are o perioadă de vegetaţie scurtă. iar rezistenţa la secetă este bună. Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi viguros. iar mugurii sunt mici şi ascuţiţi. mai mult în jurul nodurilor. maturarea lăstarilor începe devreme.Obţinut prin selecţie clonală la Miniş şi omologat în 2003. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre U. fiind sensibil la excesul umidităţii în sol. (170 zile). Peţiolul este fin striat. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). iar limbul este pielos. cu rezultate bune în zonele din sudul ţării. Caractere morfologice Frunza adultă este cuneiformă. pubescent. cu noduri proeminente. Limbul este glabru şi plan. prezintă scame rare pe partea inferioară. prinderea la altoire este foarte bună. În şcoala de viţe: înrădăcinează bine. dar slabă la filoxera galicolă. rezistenţa la cloroză (maxim 20% calciu activ în sol). nu rezistă la săruri (maximum 0. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (50%). formează mulţi copili. întreagă cu tendinţă de trilobie. striatăcostată. iar la sfârşitul lunii septembrie este terminată. caracterizat printr-o dezmugurire timpurie (prima decadă a lunii aprilie). 50%. conici. iar din punct de vedere al pufozităţii. cu rădăcini de schelet numeroase şi lungi. Nervurile au o nuanţă roşietică spre punctul peţiolar şi sunt uşor păroase pe partea inferioară a limbului. Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi viguros. Dinţii sunt mărunţi. cu profil ondulat. striată. Scoarţa se exfoliază în plăci. Peţiolul este glabru. Particularităţi de cultură: tăierea se face în cepi. Dinţii sunt mijlocii cu margini drepte. iar mugurii sunt mari. Caractere morfologice Frunza adultă este mare. BERLANDIERI x RIPARIA SELECŢIA MINIŞ 54 Origine . pe butuc se lasă 12 lăstari. BERLANDIERI x RIPARIA SELECŢIA DRĂGĂŞANI 70 Origine . Coarda are culoare brun închisă. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre V.Producţia medie de butaşi care se obţine este de 180.Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România. care dezmugureşte cu 5-7 zile mai târziu decât portaltoiul Riparia gloire. aprox. trilobată. Scoarţa se exfoliază în plăci. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie (peste180 zile) şi cu o capacitate de înrădăcinare bună. necesită 1-2 tratamente împotriva filoxerei galicole. gofrată cu marginile involute.A fost obţinut prin polenizarea liberă a soiului de portaltoi Kober 5 BB şi a fost omologat în 2003.cu marginile drepte şi cu baza lăţită. de culoare brună-roşietică. colorată verde-închis. din soiul de portaltoi Kober 5 BB. cu nervurile proeminente.000 butaşi/hectar. colorat verde-închis. Are o capacitate de înrădăcinare 159 . cordiformă.4%0 NaCl). Coarda este fin păroasă. uşor roşietice spre punctul peţiolar. de culoare verde – vineţie. unde îşi maturează bine lemnul indiferent de anul de cultură. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă. În plantaţii dezvoltă ca şi Kober 5 BB un sistem radicular puter nic.

000 butaşi/hectar. emite copili lungi şi viguroşi. cu uşoare tendinţe de trilobie. care explorează un volum mare de sol. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine.4% 0 NaCl).A fost obţinut prin încrucişarea portaltoilor Berlandieri Résséguier nr. întreagă. 346). cu meritale mijlocii. Dinţii sunt de mărime mijlocie. Imprimă soiurilor altoite precocitate. iar mugurii sunt mici şi ascuţiţi. rezultând în urma plivitului 12 lăstari. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de U larg deschis sau în formă de acoladă. Sauvignon. rezistenţă bună la mană şi oidium. precum şi cu soiuri roşii de calitate superioară. preferând totuşi solurile reavene şi fertile.b. La noi în ţară a fost introdus în anul 1960. Reacţionează foarte bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. dezmugureşte târziu. iar maturarea bună a lăstarilor se realizează numai în regiunile din sudul ţării. valorifică potenţialul ridicat de producţie al soiurilor şi favorizează în acelaşi timp şi calitatea producţiei. Chasselas doré. ogivali. o perioadă de vegetaţie foarte lungă ( 200-220 zile). iar afinitatea cu soiurile roditoare este de asemenea foarte bună (4550%). Sinonime . iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (45-50%). uşor reniformă. însă în doze echilibrate.5. Peţiolul este glabru şi de culoare violacee (foto pag. iar prinderea la altoire este bună. 7. Caractere agrobiologice şi tehnologice Portaltoiul 140 Ruggeri are o vigoare mijlocie. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România. 160 . Producţia medie de butaşi care se obţine este de 160. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă iar pentru cea galicolă se aplică 2-3 tratamente. cu aspect metalic. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol. Vigoarea acestuia fiind mare.2. Chardonnay. Fetească albă. Limbul frunzei este gros.000-180.140 Ru Caractere morfologice Frunza adultă este de mărime mijlocie. În plantaţiile pe rod: nu influenţează vigoarea soiurilor altoite de viţe roditoare şi are afinitate bună cu aceleaşi soiuri care dau rezultate foarte bune în asociere cu portaltoiul Selecţia Oppenheim 4: Grasă de Cotnari. necesitând săptămânal copilitul şi legatul lăstarilor. (80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). rezistenţa la secetă este mijlocie şi este foarte sensibil la antracnoză. (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular puternic cu foarte multe rădăcini lungi şi subţiri. în Sicilia. nu rezistă la săruri (maximum 0. Are o capacitate de înrădăcinare bună.Nervurile principale sunt uşor pubescente pe faţa inferioară şi colorate în roşu pe parte superioară. se lasă sarcini mari de lăstari pe butuc. Portaltoi hibrizi americo-americani (berlandieri x rupestris) BERLANDIERI x RUPESTRIS 140 RUGGERI Origine . 2 şi Rupestris du Lot. Coarda este de culoare maro-roşcată. Riesling italian. grofat. pivotant. Traminer roz.bună. de culoare verde intens. rezistenţă foarte bună la cloroză (doar Chasselas x Berlandieri 41 B îl depăşeşte). spre punctul peţiolar.

Limbul este uşor gofrat şi scămos pe partea inferioară. Sinusul peţiolar are forma unei lire. exceptând situaţiile în care este puternic atacat de 161 . În plantaţiile pe rod: influenţează vigoarea soiurilor altoite printr -o creştere mai intensă a organelor vegetative.P. care reuşeşte să-şi matureze lemnul în condiţii bune. 1976). Millardet.Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă foarte bună la filoxera radicicolă.5. prezintă internodii de lungime medie. se remarcă întotdeauna vigurozitatea deosebită a viţelor altoite pe acest portaltoi. Portaltoi hibrizi europeo-americani 7. iar prinderea la altoire este bună. Producţia medie de butaşi care se obţine este cuprinsă între 94720 şi 115. Se lasă pe butuc în urma plivitului 12 lăstari.41B. Mugurii sunt mari şi teşiţi. . Sinomnime . Ţinută 2-3 zile în apă aceasta capătă o nuanţă negricioasă. formează copili lungi şi viguroşi. iar scoarţa se exfoliază în plăci. Grecu. Lemnul este dens. întreagă sau uşor trilobată. situează acest portaltoi pe unul din pri mele locuri în utilizarea acestuia la înfiinţarea noilor plantaţii (V. 216. la secetă şi la cloroză (maxim 40 % calciu activ în sol. 346). selecţia clonală 59 Vl pentru podgoriile din Dobrogea şi cele de pe Terasele Dunării. c u contur pentagonal. 217. Caractere agrobiologice şi tehnologice Este portaltoiul cu cel mai scurt ciclu de vegetaţie. iar sinusurile laterale sunt slab schiţate.C. în funcţie de anul de producţie. de culoare verde-cafenie. comparativ cu cele altoite pe portaltoii din grupa Berlandieri x Riparia. 000 butaşi/ha Zonare: este un portaltoi recomandat în zonele mai calde din sudul ţării şi în special.A fost obţinut în anul 1882 din încrucişarea soiului Chasselas doré şi Vitis Berlandieri de C.000 butaşi/hectar.4%0 NaCl) şi nici excesul de umiditate din sol. fiind studiat mai mult de către amelioratorul Grasset. însă nu suportă aciditatea excesivă. Dinţii sunt mici. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol. cu marginile uşor revolute. cu laturile rotunjite. de vigoare mijlocie. Coarda este canelată şi de culoare cafenie.5. 1985). (foto pag. Producţia:115. Grecu. colorată verde deschis. lipsit de mezofil. În Franţa au fost extrase din populaţia soiului 10 clone certificate dintre care cele mai valoroase sunt cele cu numerele 101. necesitând plivitul. Caractere morfologice Frunza adultă este de mărime mijlocie. Selecţii clonale: Prima selecţie clonală la noi în ţară a fost realizată la Institutul de Cercetări pentru Viticultură de la Valea Călugărească unde a fost obţinută clona 59 (V. Afinitatea sa ridicată la altoire şi potenţialul său mare de înrădăcinare. reacţionează bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Peţiolul este mai scurt decât lungimea nervurii mediane. iar nodurile sunt proeminente. 7. Nervurile sunt de culoare galben verzuie şi prezintă scame.60). foarte rezistent la secetă şi care se adaptează pe cele mai dificile soluri viticole. Calităţi: se remarcă ca fiind foarte rezistent la cloroza calcară.3. muchiate. I. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine. (maximum 0. a Portaltoi hibrizi europeo-americani (Vinifera x Berlandieri) CHASSELAS x BERLANDIERI 41 B Origine .3. nu suportă excesul de săruri.

cu marginile convexe. cu un regim scăzut de precipitaţii. lucios. Are o capacitate de înrădăcinare slabă. doar (20-40 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor). b Portaltoi hibrizi europeo-americani (Vinifera x Rupestris) RUVIS Origine . dovedindu-se a fi un portaltoi de cantitate/calitate. formează mulţi copili. În primii ani viţele manifestă o creştere ceva mai lentă în comparaţie cu cele altoite pe alţi portaltoi. Rezistenţe biologice: este sensibil la mană. pe terenurile calcaroase de la Pietroasa. Are rezistenţă bună la filoxeră. În plantaţiile pe rod: Are o capacitate bună de adaptare la condiţiile de mediu şi compatibilitate cu cea mai mare parte dintre soiurile europene.000 butaşi/hectar. 7. 195. cu meritale scurte. (maxim 40 % calciu activ în sol. . reniformă. fiind în schimb foarte rezistent la cloroză calcară. I. având aceeaşi culoare cu limbul. În cursul perioadei de vegetaţie sunt necesare tratamente împotriva manei şi a filoxerei galicole. rezistenţă bună la secetă şi toleranţă mijlocie la săruri. Caractere morfologice Frunza adultă este de mărime mică . 212. portaltoiul prezintă rezistenţă la filoxeră. Dezmugureşte mai târziu. Se lasă pe butuc o sarcină mijlocie. iar din punct de vedere al pufozităţii este glabră.A fost obţinut prin hibridare sexuată între soiul Băbească neagră şi soiul de portaltoi Rupestris du Lot. pe prima Terasă a Dunării. întreagă. iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (45-50%). iar prinderea la altoire este relativ bună.6%0 NaCl.3. fapt confirmat de longevitatea plantaţiilor şi capacitatea bună de producţie. iar mugurii sunt mici şi ascuţiţi. omologat în 2003. Peţiolul este glabru.C.P. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră largă. de culoare verde intens. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular format dintr-un număr foarte redus de rădăcini de schelet. necesitând lucrări dese de copilit. fapt reflectat în procentul redus de goluri care apar în plantaţii. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 100. însă groase. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe solurile bogate în calcar. 87. slab gofrat. au fost obţinute un număr mare de clone. colorat verde -deschis. cu baza lăţită. determinând acumularea unor cantităţi mari de zaharuri. Nervurile sunt proeminente. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România. Deşi pe sistemul radicular se găseşte un număr mare de nodozităţi. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează slab. 153. foarte scurt. fiind nevoie de 2-3 tratamente în cursul perioadei de vegetaţie.Coarda este de culoare brună-roşietică. Selecţii clonale: S-au efectuat mai multe lucrări de selecţie a acestui soi.mană. obţinânduse rezultate bune în podgoriile din Dobrogea.mijlocie.000-130.60). Este foarte indicat pentru soiurile de masă şi pentru soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară. în medie 8 lăstari/butuc. cărnoase şi lungi care explorează solul pe adâncime mare. urmat de un program de selecţie clonală la ICVV Valea Călugărească. uneori spre acoladă. dintre care cele mai importante sunt: 80. iar în Franţa unde ocupă locul 2 ca pondere. evitând pagubele provocate de îngheţurile târzii de primăvară. nu suportă excesul de umiditate din sol. striată. Deşi este un portaltoi de vigoare mijlocie imprimă soiurilor o vigoare mare. maximum 0. 162 . Dinţii sunt mici-mijlocii. Limbul este plan. în special în centrele viticole specializate în cultura soiurilor de masă.5.

Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi care dezmugureşte devreme, cu o perioadă de vegetaţie lungă, (200210 zile), de vigoare mare, care îşi maturează lemnul până toamna târziu. Are o capacitate de înrădăcinare bună, (50-70 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor), iar afinitatea cu soiurile roditoare este bună (45-50%). În plantaţii dezvoltă un sistem radicular puternic. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă şi la filoxera galicolă, rezistenţă bună la mană şi oidium, rezistenţă foarte bună la cloroza calcară (asemănătoare portaltoiului Chasselas x Berlandieri 41 B), maximum 40 % calciu activ în sol, I.P.C. - 60), rezistă la săruri, maximum 0,5%0 NaCl, iar rezistenţa la secetă este mijlocie. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine, iar prinderea la altoire este foarte bună. În plantaţiile pe rod: imprimă soiurilor altoite vigoare mare, precocitate şi are afinitate bună cu majoritatea soiurilor de viţă de vie. Foarte bune rezultate s-au obţinut în combinaţie cu soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe solurile cu un conţinut mediu sau ridicat de calcar. Sarcina de lăstari care se lasă pe butuc este de 12 lăstari, iar producţia medie de butaşi STAS care se obţine este de aproximativ 100.000 butaşi/hectar. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România, cu rezultate bune pe terenurile bogate în calcar. 7.5.4.Grupa portaltoilor hibrizi complecşi SOLONIS x RIPARIA 1616 C Origine - A fost obţinut în Franţa de către Couderc în anul 1882 prin încrucişarea lui Solonis cu Riparia gloire, constituind o populaţie neomogenă alcătuită din mai multe clone cu flori hermafrodite funcţional femele şi hermafrodite funcţional mascule. Caractere morfologice Frunza adultă este de mărime mijlocie, cuneiformă, întreagă, cu lobul terminal triunghiular şi mucron foarte evident, ascuţit şi încovoiat. Limbul este gofrat, colorat verdeînchis, cu smocuri de peri rigizi doar pe nervuri. Sinusul peţiolar este deschis sub forma unei acolade. Nervurile, sunt colorate cafeniu-deschis, iar liziera este alcătuită din dinţi foarte lungi, subţiri, cu laturile concav-convexe. Peţiolul este aproape egal cu lungimea nervurii mediane, colorat verde-cafeniu, (foto pag. 346). Coarda este glabră, circulară în secţiune, striată cu internodii lungi, colorate brun-roşcat, iar mugurii sunt mici şi conici. Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi cu vigoare moderată, care dezmugureşte timpuriu, cu o perioadă de vegetaţie lungă, (200-210 zile), dar care reuşeşte să-şi matureze bine lemnul aproape în toate podgorii noastre. Are o capacitate de înrădăcinare bună, (60-80% capacitatea de înrădăcinare a butaşilor), dar afinitatea cu soiurile roditoare este deficitară. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular asemănător soiului Riparia gloire - cu foarte multe rădăcini subţiri, care explorează un volum mare de sol. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă slabă la filoxera radicicolă şi mijlocie la filoxera galicolă, iar toleranţa la calcar este mediocră, (maxim 11% calciu activ în sol). Are o
163

rezistenţă bună la sărurile nocive din sol, maximum 0,8 -1,0 %0 NaCl, suportă seceta din timpul verii şi mai ales excesul de umiditate din sol şi chiar băltirea apei. Este un portaltoi rezistent la nematozi şi are toleranţă bună faţă de excesul de umiditate din sol. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine, dar dovedeşte o afinitate mai slabă la altoire. În plantaţiile pe rod: deşi este un portaltoi destul de viguros, nu transmite această vigoare soiurilor altoite pe acesta, grăbeşte maturarea strugurilor, precum şi cantitatea şi calitatea producţiei. Cele mai bune rezultate s-au obţinut la asocierea acestui portaltoi cu soiurile Riesling italian, Fetească albă, Fetească regală, Neuburger, Aligoté. Producţia medie care se obţine este de 150.000butaşi/hectar. Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe solurile umede, reci şi sărăturate, rămânând unul dintre cei mai valoroşi portaltoi pentru aceste tipuri de soluri. Se lasă pe butuc în urma plivitului 12 lăstari, formează copili lungi şi viguroşi, necesitând lucrări şi operaţii în verde dese, reacţionează bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Selecţii clonale: În Franţa au fost obţinute 2 clone certificate (98 şi 98 T 1). Zonare: este un portaltoi care a fost scos din lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România, cu toate că ar fi indicat pentru solurile cu utilizare viticolă uşor sărăturate, din Câmpia de Vest, Dobrogea, Terasele Dunării.

7.5.5. Portaltoi obţinuţi din vitis vinifera PRECOCE Origine - A fost obţinut la Staţiunea Viticolă Miniş, prin polenizarea liberă şi iradierea seminţelor soiului Coarnă neagră cu raze ionizate şi a fost omologat în anul 1991. Caractere morfologice Frunza adultă este mijlocie spre mare, întreagă-trilobată, , cu contur pentagonal. Limbul este gofrat, cu profilul drept, uşor scămos pe faţa inferioară, de culoare verde-închis. Sinusul peţiolar este deschis în formă de U sau V. Nervurile principale sunt slab colorate pe faţa superioară şi mai intens pe cea inferioară, iar dinţii sunt de mărime mijlocie cu marginile drepte, cu baza lăţită. Peţiolul este de culoare verde, glabru. Coarda are meritale mijlocii, cu secţiunea transversală eliptic -alungită, suprafaţa canelată de culoare brun-roşcată, fără lenticele şi perişori, iar lemnul este dens cu măduvă puţină. Caractere agrobiologice şi tehnologice Este un portaltoi viguros, care dezmugureşte târziu şi care are o perioadă de vegetaţie mijlocie, (175 zile). Maturarea lemnului lăstarilor începe devreme (mai devreme cu 3 -6 zile faţă de Kober 5 BB), încât la sfârşitul lunii octombrie este încheiată . Are o capacitate de înrădăcinare foarte bună, (93 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor), iar afinitatea la altoire cu soiurile roditoare este bună (50-60%). În plantaţii dezvoltă un sistem radicular semipivotant, foarte puternic cu rădăcini de schelet groase care formează un unghi geotropic de 670. Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă foarte bună la filoxera radicicolă şi mijlocie la filoxera galicolă, rezistenţă bună la mană şi oidium (superioară soiului Chasselas x
164

Berlandieri 41 B). Are rezistenţă la cloroză, similară cu cea a portaltoiului Kober 5 BB, (maxim 20% calciu activ în sol), este rezistent la secetă, nu rezistă la sărurile nocive din sol decât până la maximum 0,4%0 NaCl. În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine sau foarte bine (superior portaltoiului Kober 5 BB şi Ruggeri 140 care au fost luate ca martor), iar prinderea la altoire este bună. În plantaţiile pe rod: nu influenţează vigoarea soiurilor altoite şi are afinitate bună cu majoritatea soiurilor de viţă de vie cultivate în podgoria Iaşi. Rezultate bune s-au obţinut la asocierea acestuia cu soiurile Chasselas blanc, Aligoté, Riesling italian, Fetească albă, Fetească regală. Este indicat pentru soiurile de masă şi pentru cele de vin de vigoare mare, deoarece s-a constatat că le temperează vigoarea de creştere şi asigură o bună maturare a coardelor. Particularităţi de cultură: preferă solurile fertile, profunde, cu expoziţie sudică, având o comportare bună pe solurile cernoziomice levigate, brun-roşcate şi brun-podzolite. Reclamă o sarcină moderată de lăstari pe butuc (6-8 lăstari/butuc), tăierea se face în cepi, emite mai puţini copili în comparaţie cu Kober 5 BB sau Ruggeri 140, necesitând un număr restâns de lucrări şi operaţii în verde. Producţia medie de butaşi care se obţine este de 70119.000 butaşi/hectar. Zonare: este înscris pe lista portaltoilor admişi spre înmulţire în România, recomandat în podgoriile Miniş şi Iaşi, utilizat în general pe terenurile unde indicele puterii clorozante este de maximum 20%, urmărindu-se totodată extinderea lui în podgoriile cu climat mai rece ca cele din centrul Moldovei şi Transilvaniei.

Test de autoevaluare nr. 2 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi portaltoii din grupa portaltoilor hibrizi americo americani (Berlandieri x Riparia). b) Care sunt portaltoii hibrizi europeo-americani cultivaţi şi utilizaţi în România? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

165

7.6. Zonarea culturii viţelor de portaltoi La alegerea şi delimitarea arealelor de cultură optime pentru plantaţiile de portaltoi se ţine cont de o serie de factori ecopedoclimatici, ale căror valori trebuie să se situeze în limitele favorabilităţii maxime. În funcţie de cerinţele soiurilor de portaltoi faţă de condiţiile ecoclimatice şi resursele acestora pe teritoriul României, au fost stabilite 3 zone de favorabilitate, caracterizate prin lungimi diferite ale perioadei de vegetaţie, precum şi cu valori diferite în ceea ce priveşte principalii indici climatici, (tabelul 7.15). Tabelul 7.15 Zona de cultură Zonele de favorabilitate pentru cultura viţelor de portaltoi Lungimea Valorile indicilor climatici din perioadei perioada de vegetaţie de Radiaţia Bilanţul Insolaţia Precipitaţii vegetaţie globală termic util reală (mm) 2 0 (nr. de (kcal/cm ) ( C) (nr. ore) zile) ≥ 200 92,5-95,0 ≥ 1650 ≥1600 350

Foarte favorabilă (I) Favorabilă (II) Favorabilitate mijlocie (III)

180-200 170-180

90,0-92,5 87,5-90,0

1500-1650 1300-1500

1500-1600 1300-1500

350-400 400-500

*după Oşlobeanu M., 1980, Ţârdea C., Liliana Rotaru, 2003 √ Zona foarte favorabilă (I), situată în sudul ţării pe prima terasă a Dunării, de la Drobeta Turnu Severin la Cernavodă. Această zonă se caracterizează prin indici climatici foarte favorabili pentru cultura portaltoilor, conform datelor din tabelul 15 , putându-se cultiva soiurile de portaltoi cu perioadă lungă de vegetaţie: 125 AA, 140 Ru, SC 71, practic neexistând restricţie (Ţârdea C., Liliana Rotaru , 2003). √ Zona favorabilă (II), corespunde din punct de vedere geografic, Regiunii viticole a colinelor Dobrogei, podgoriile din Dealu Mare şi Dealurile Buzăului. Această zonă înregistrează valori ale indicilor climatici favorabile pentru cultura portaltoilor, cultivându -se soiurile de portaltoi cu perioadă de vegetaţie mijlocie şi cu cerinţe moderate faţă de temperatură: 41 B, Kober 5 BB, SO 4, 140 Ru. √ Zona favorabilitate mijlocie (III) se află în zona Banatului, Transilvaniei şi sudul Moldovei. În această zonă, valorile indicilor climatici sunt la limita minimă de satisfacere a cerinţelor pentru cultura portaltoilor, conform datelor din tabelul 15, unde pot fi cultivate doar soiurile care au o perioadă scurtă de vegetaţie: SC 2, SO4-4, Precoce, Kober 5 BB. În prezent, în funcţie de însuşirile agrobiologice ale soiurilor şi selecţiilor de portaltoi, de criteriile biologice şi ecopedologice care se au în vedere la alegerea lor, s-a făcut zonarea portaltoilor (tabelul 7.16) pe regiuni viticole, ( Ţârdea C., 2003), astfel:

166

Tabelul 7.16 Zonarea principalelor soiuri de portaltoi cultivate în România Denumirea regiunii viticole Regiunea Viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei Regiunea Viticolă a Dealurilor Banatului Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării Soiurile de portaltoii cultivate SC 71, SC 26, SO4-4 SC 2, SO4, SO4-4, Kober 5BB SO4-4, 41 B, Kober 5BB, Precoce SO4-4, 125 AA, Kober 5BB, 140 Ruggeri 59 Vl SO4-4, Kober 5BB, SC 71, Precoce 41 B, 140 Ru, 140 Ruggeri 59 Vl 140 Ru, 140 Ruggeri 59 Vl, 125 AA, SO4

Rezumat ◊ Apariţia filoxerei pe continentul european, a determinat o schimbare radicală a sistemului de înmulţire şi cultură a viţei-de-vie, respectiv trecerea la sistemul de viticultură altoită şi utilizarea speciilor americane, rezistente la filoxeră, drept portaltoi. ◊ Alegerea corectă a partenerului portaltoi, în funcţie de soiul vinifera (afinitate) şi condiţiile ecoclimatului (adapabilitate) reprezintă o verigă importantă în asigurarea unui echilibru optim între producţie şi calitatea acesteia, pe de o parte şi asigură longevitatea şi sustenabilitatea plantaţiilor viticole, pe de altă parte. ◊ De menţionat că, la alegerea celor doi parteneri, trebuie să se ţină cont de particularităţile anatomice, fiziologice, histologice şi biochimice ale acestora, deoarece acţionează în complex, (exercită o influenţă ulterioară asupra procesului de creştere şi rodire), însă cele cinci condiţii fundamentale la care trebuie să răspundă portaltoiul sunt: rezistenţa la filoxeră, rezistenţa la nematozi, rezistenţa la boli, buna adaptare la condiţiile de mediu (rezistenţă la calcar, secetă, exces de umiditate, săruri nocive, aciditate), precum şi o afinitate satisfăcătoare cu soiurile vinifera.

167

7.7. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Dintre însuşirile biologice ale soiurilor de portaltoi, amintim: Cunoaşterea sexului florilor, creşterea portaltoilor, capacitatea de înrădăcinare, rezistenţa la filoxeră, rezistenţa la boli, rezistenţa la nematozi, rezistenţa la factorii abiotici. b) Speciile americane sunt mai puţin rezistente la sărurile nocive din sol, comparativ cu viţele europene, cei mai rezistenţi fiind portaltoii complecşi şi portaltoii hibrizi europeo americani, care pot rezista chiar pâna la 1,0%0 - 1,5 %0), în funcţie de condiţiile ecopedologice diferite. c) Din punct de vedere al rezistenţei la secetă, se disting astfel: soiuri sensibile, ex: Riparia gloire, cu rezistenţă mijlocie, ex: Kober 5 BB, Teleki 8 B, Sel. Oppenheim 4 şi cu rezistenţă mare, ex: 140 Ruggeri, Chasselas x Berlandieri 41 B. d) Limitele exigenţelor sunt astfel: portaltoii Riparia x Rupestris au rezistenţă scăzută, iar cei mai rezistenţi sunt hibrizii europeo- americani.

Răspuns test de autoevaluare 2 a) Portaltoii hibrizi americo-americani sunt: 420 A, 125 AA, Kober 5 BB, Teleki 8 B, Selecţia Oppenheim 4 (SO-4), Sel.Crăciunel 71, Sel. Drăgăşani 57, Sel. Crăciunel 2, Sel. Crăciunel 25 şi 26 etc. b) Portaltoii hibrizi europeo-americani: Chasselas x Berlandieri 41 B, Ruvis (Băbească neagră x Rupestris du Lot).

☺Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 7 - „ STUDIUL PORTALTOILOR” Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentei (studentului). Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 4. Precizaţi necesitatea utilizării portaltoilor în viticultură. (1p) 5. Clasificaţi viţele de portaltoi după originea lor genetică. (2p) 6. Prezentaţi cele 5 cerinţe fundamentale la care trebuie să răspundă portaltoiul. (2p) 7. Prezentaţi pe scurt principalele însuşiri biologice, agrobiologice şi productive ale principalelor soiuri de portaltoi americo-americani. (2p) 8. Prezentaţi pe scurt principalele însuşiri biologice, agrobiologice şi productive ale principalelor soiuri de portaltoi europeo-americani. (2p)
* Un punct se acordă din oficiu.
168

7.9. Bibliografie minimală 1. Dejeu, L., 2010 - Viticultură. Editura Ceres, Bucureşti. 2. Dumitru, Doina, 2010 - Cercetări privind obţinerea butaşilor de portaltoi prin conducerea liberă pe sol şi comportarea acestora în şcoala de viţă şi plantaţia de viţă de vie pe rod. Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Bucureşti. 3. Indreaş, Adriana, 1994 - Curs de ampelografie. A.M.C. Bucureşti. 4. Ion, M., Şerdinescu, A., Varga, N., Pîrcălabu, Liliana, 2004 - Portaltoiul factor de optimizare a cantităţii şi calităţii recoltei de struguri. Editura Ceres, Bucureşti, 71 p. 5. Ollat, Natalie, Tandonnet, J.P., Bordenave, L., 2009 - La vigueur conférée par le porte-greffe: hypothéses et pistes de recherches. Bulettin de l’O.I.V., pag. 869-870. 6. Olteanu, I., Daniela, Cichi, Daniela, Dolores, Costea, D.C., Mărăcineanu, L.C., 2002 -Viticultura specială. Zonare, Ampelografie, Tehnologii specifice. Editura Universitaria, Craiova, 473 p. 7. Oşlobeanu, M. şi colab., 1991 - Zonarea soiur ilor de viţă-de-vie în România. Editura Ceres, Bucureşti. 8. Stroe, Marinela, Vicuţa, Indreaş, Adriana - Ampelografie - Lucrări practice. Editura CNI Coresi, Ediţie revizuită, Bucureşti, 2010. 9. Şerdinescu, A., Ion, M., 2003 - Studiul ecopedologic şi ecoclimat ic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole ale Uniunii Europene. 10. Teodorescu, Şt., Popa, A., Sandu, G., 1987 - Oenoclimatul României. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureş ti. 11. Ţârdea C., Rotaru Liliana, 2003 - Ampelografie, volumul I. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

169

Conveierul varietal şi conveierul geografic al soiurilor de struguri pentru masă 8.6. 8.2. Bibliografie minimală 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În ceea ce priveşte cerinţele faţă de factorii climatici. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. practic în acele centre şi plaiuri unde indicele heliotermic înregistrează valori ridicate.4. Zonarea soiurilor de struguri pentru masă 8. Particularităţile de cultură ale soiurilor de struguri pentru masă 8.8 8. Lucrare de verificare nr. în sudul ţării (zone cu favorabilitate mare). Obiectivele unităţii de învăţare nr. acestea sunt mari. etc. soiurile de struguri pentru masă se caracterizează prin creşteri vegetative mari şi sunt mult mai viguroase. Principalele caracteristici biologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă 8. comparativ cu soiurile de struguri pentru vin.3. acestea se pretează foarte bine la formele de conduce re semiînalte şi înalte. 8.8 8. Soiurile de struguri pentru masă se deosebesc de soiurile de struguri pentru vin.1.1.5. ►defineşti conveierul varietal şi conveierul geografic al soiurilor de struguri pentru masă. De aceea. agrotehnice. pergole. bolţi.2. în plantaţiile viticole. ►cunoşti principalele caracteristici generale ale soiurilor de struguri pentru masă. cât şi prin caracterele tehnologice specifice.8. Principalele caracteristici biologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă. Caracteristici biologice În general. ►argumentezi necesitatea zonării soiurilor de struguri pentru masă.7. 8 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►identifici terminologia utilizată în descrierea soiurilor de viţă-de-vie.PARTEA II UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. atât prin însuşirile agrobiologice. obţinând rezultate bune şi foarte bune. SOIURILE DE STRUGURI PENTRU MASĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA CUPRINS 8. cultura acestora. Spre 170 170 170 173 176 177 178 179 179 . ►descrii şi să recunoşti principalele soiuri de struguri pentru masă cultivate în ţara noastră.

atunci când se vorbeşte despre calitatea strugurilor de masă. optimul fiind în jurul valorii 4). pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate (producţie marfă mare) în tehnologiile de cultură . starea de sănătate. pentru soiurile de struguri pentru masă se cunosc 7 epoci de maturare. antracnoză.irigarea şi fertilizarea joacă un rol hotărâtor. în funcţie de pretenţiile acestuia. evaluate de către consumator. întreaga valoare comercială. datorită indicelui glucoacidimetric echilibrat. semicrocantă). În ceea ce priveşte maturarea strugurilor . viespi. nu dispune de condiţii favorabile cultivării soiurilor de masă.. mijlocie. răcoritor. transport şi păstrare). este un termen complex.5-4g). de asemenea prezintă sensibilităţi sporite la majoritatea bolilor şi dăunătorilor specifice soiurilor vitis vinifera. elasticitatea pieliţei. Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei. O altă caracteristică cu aspect de particularitate este aceea că. aceste caracteristici. compactitatea acestora (sunt preferaţi cei rămuroşi sau lacşi). toţi aceştia concură la aprecierea soiurilor de struguri pentru masă sub raportul pretabilităţii acestora la transport şi păstrare. definit din mai multe perspective: vizuale. comparativ cu soiurile de struguri pentru vin. nutritive. grosimea. se cunosc 3 epoci de maturare (timpurie. aroma (la noi în ţară sunt preferate soiurile cu aromă fină de muscat). gustul (plăcut. evidenţiată prin: mărimea strugurilor (250-350g şi chiar mai mult). caracterizată printr -un indice heliotermic situat la limita de toleranţă. forma şi culoarea acestora (forma sferică şi alungit -cilindrică este cea mai apreciată. etc. aderenţa şi elasticitatea pieliţei (conferă strugurilor rezistenţă la minipulare. care dă indicaţii şi asupra momentului optim de recoltare strugurilor. comparativ cu Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei care prezintă condiţii climatice favorabile cultivării soiurilor de struguri pentru masă cu diferite epoci de maturare (epocile III-IV de maturare). etc. În ansamblu lor. soiurile de struguri pentru masă prezintă rezistenţe la ger mai scăzute (de la -140C la -220C) precum şi toleranţă medie la secetă. făinare. le conferă acestora din urmă.dacă pentru soiurile de struguri pentru vin. consistenţa miezului (se preferă consistenţa cărnoscrocantă. gustative.. aceasta ar trebui să asigure o repet itivitate an de an în ceea ce priveşte calitatea producţiei. grosimea stratului de pruină (preferabil ca aceasta să fie intactă). desfăşurate (eşalonate) într -un interval mare de timp cuprins între 15 iulie şi 31 octombrie. cum ar fi: mană. Caracteristici tehnologice În general. târzie). putregaiul cenuşiu. dar în realitate. cum ar fi: rezistenţa la desprindere a boabelor de pedicel. iar dacă ne referim la favorabilitatea unei zone viticole. rezistenţa la fisurare a boabelor. iar din punct de vedere al culorii sunt apreciate soiurilor cu bob alb-verzuie. Faţă de factorii apă şi elemente nutritive din sol. etc. atunci. negru intens şi mai puţin cele roze şi colorate neuniform). 171 . Caracteristicile tehnologice sunt exprimate totodată şi cu ajutorul unor indici fizico – mecanici. etc.exemplu. Ca urmare. asigurând practic aproximativ 110 zile de c onsum al strugurilor în stare proaspătă. soiurile de struguri pentru masă prezintă cerinţe mult mai mari. prezenţa seminţelor (1-2 sau pot lipsi – ex: soiurile apirene). aceasta este asociată totdeauna cu mărimea şi culoarea boabelor. mărimea şi uniformitatea boabelor (1.

1946) Indicele bioclimatic (Constantinescu Gh.direcţia de producţie Mijlocie (epocile III-IV) Târzie (epocile V-VI) Soiuri pentru strafide Durata perioadei de vegetaţie (numărul de zile) Bilanţul termic util ( tu0C) Bilanţul termic activ ( ta0C) Durata de strălucire a soarelui în perioada de vegetaţie Precipitaţii anuale (mm) Indicele heliotermic (J. soiurile de struguri pentru masă se cultivă şi obţin rezultate bune numai în arealele viticole caracterizate printr un grad ridicat de favorabilitate. Berlandieri x Riparia Selecţia Oppenheim 4. dar care imprimă vigoare mare de creştere soiurilor altoite pe aceştia.5 8 . imprimând precocitate.4.15 În ceea ce priveşte epoca de maturare a soiurilor s-a observat că. insolaţie.8. în general şi producţie marfă. care asigură creşteri mari de producţie. conform tabelului 8.86 . precipitaţii.400 6.6.10 > 1650 ≥ 3500 ≥ 1600 350 . Gradul de favorabilitate al unui areal de cultură se stabileşte în funcţie de epoca de maturare a soiurilor.600 2.5 10 . ex: Riparia gloire. Particularităţile de cultură ale soiurilor de struguri pentru masă Particularităţi ecologice Datorită exigenţelor mai mari faţă de factorii ecopedoclimatici. Soiurile de struguri pentru masă fiind în general viguroase şi foarte viguroase.1. Branas şi colab. car e grăbesc maturarea strugurilor.3. În ceea ce priveşte umiditatea din sol.5 . şi colab. iar dacă 172 .12 > 1950 ≥ 4000 > 1700 200 .1 Sinteza cerinţelor climatice în funcţie de epoca de maturare şi direcţia de producţie Specificaţii Timpurie (epocile I-II) Epoca de maturare a strugurilor .85 6-9 ≥ 1500 ≥ 3100 1600 350 . Chasselas x berlandieri 41 B. 1964) ≥ 160 170 -180 > 180 > 190 ≥ 1200 ≥ 2500 ≥ 1400 350 . Precoce.500 4.5 . în special. 420 AA etc. alături de factorii temperatură.8 12 .. necesită portaltoi viguroşi sau portaltoi cu vigoare mijlocie. soiurilor de masă manifestă cerinţe scăzute. pentru soiurile cu maturare timpurie sunt mai indicaţi portaltoii care au o perioadă scurtă de vegetaţie.600 3. Tabelul 8. Particularităţi biologice Se referă în general la compatibilitatea soiurilor de vinifera cu soiurile de portaltoi.6 .3. însă datorită consumului de apă ridicat se recomandă cultura acestora în condiţii de irigare.

Ceauş. scurtarea ciorchinilor. 110 Richter. Plivitul lăstarilor la soiurile de struguri pentru masă se realizează când aceştia sunt în creştere. Guyot pe semitulpină). pergola raţională.5-3. ). Bicane. astfel: aproximativ 15 inflorescenţe/butuc la soiurile cu struguri mari şi foarte mari (Afuz ali. sunt într-un număr excedentar şi se elimină chiar dacă sunt purtători de rod. 1103 Paulsen. la soiurile cu circa 50% lăstari sterili (Afuz ali. 1993). însă pentru soiurile viguroase sunt necesare distanţe mai mari de plantare de 2. rărirea boabelor. prin îmbunătăţirea calităţii strugurilor.4-1. Intensitatea plivitului este diferenţiată în principal în funcţie de procentul de lăstari sterili specific fiecărui soi. 173 . însă au o capacitate scăzută de germinare a polenului (Muscat de Hamburg). distanţele de plantare la soiurile de struguri pentru masă sunt mai mari comparativ cu soiurile de struguri pentru vin. Italia) se elimină jumătate din numărul acestora. etc. şi colab. Chasselas de Băneasa). sistemul de tăiere. Încărcătura de ochi lăsată la tăiere . (Georgescu Magdalena. cele mai întâlnite situaţii fiind 2. etc. Normarea numărului de inflorescenţe pe butuc se aplică diferenţiat în funcţie de particularităţile tehnologice ale soiurilor.. polenizarea suplimentară. cu un grad de suprapunere cât mai mic al frunzelor. incizia inelară. cu densităţi mici de nu mai 2500-3000 butuci/ha. Victoria). La stabilirea sarcinii de ochi pe butuc se acordă o mare atenţie. Răspund foarte bine soiurile cu flori hermafrodite funcţional femele. diferenţiate în funcţie de vigoarea soiului. vârsta plantaţiei. lăsându -se în general. sarcini mijlocii. după cum urmează: la soiurile cu circa 25% lăstari sterili (Cardinal. cunoscut fiind faptul că. Distanţele de plantare . cârnitul. 25 inflorescenţe/butuc la soiurile cu struguri mijlocii-mari (Muscat de Hamburg.2-1. se recomandă portaltoii viguroşi. Dejeu Liviu. Lucrările şi operaţiile în verde Ansamblul acestor lucrări prezintă o importanţă deosebită în tehnologia de cultură a soiurilor pentru struguri de masă. în timpul înfloritului. Italia.se doreşte prelungirea perioadei de consum.2/1. Scopul lucrării este acela de a îmbunătăţi condiţiile de hrănire a florilor.. deoarece contribuie la sporirea producţiei marfă. ex: 140 Ruggeri.5 m pe rând. desfrunzitul parţial. Formele de conducere . starea de fertilitate a solului. normarea numărului de inflorescenţe pe butuc. respectiv tardivitatea producţiei. astfel: cu cât solul este mai fertil cu atât încărcătura de ochi lăsată pe butuc va fi mai mare (Popa V. cizelarea strugurilor pe butuc. caractererizat printr -un consum ridicat de substanţe asimilate.Depinde în principal de potenţialul productiv al soiului respectiv şi influenţează în mod direct cantitatea şi calitatea recoltei. 2. înainte de fenofaza înfloritului. iar la soiurile cu 75% lăstari sterili se recomandă suprimarea a 1/3 din numărul lor.0 m între rânduri şi 1.În general. La aplicarea acestora se ţine cont de însuşirile biologice ale soiurilor şi condiţiile climatice ale anului de cultură. Chasselas Doré) se aplică un plivit total. Muscat Perla la Csaba.0 m. cu ciclu vegetativ lung. creşterea lăstarilor rămâne procesul dominant. copilitul) se aplică şi lucrări cu caracter special (ciupitul. Bicane. Muscat Timpuriu de Bucureşti) şi 30 inflorescenţe/butuc la soiurile cu struguri mici-mijlocii (Chasselas doré. precum şi cele care au flori hermafrodite normale. cortina dublă genoveză) şi formele semiînalte (Cordon Cazenave. 1976).2 m. care permit obţinerea unei suprafeţe foliare expuse mult mai mult la soare. Coarnă neagră. cu densităţi de 3700-4000 butuci/ha. Ciupitul lăstarilor constă în suprimarea vârfului de creştere a lăstarilor fertili foarte tineri realizată în general. Pe lângă lucrările şi operaţiile în verde cu caracter curent ce sunt aplicate majorităţii soiurilor de viţă de vie ( plivitul lăstarilor.Cele mai frecvente forme de conducere întâlnite sunt formele înalte (Guyot pe tulpină.

1. a celor bolnave sau rănite de diferiţi factori naturali critici. la soiurile apirene (Kişmiş alb. colorarea boabelor. deşi au flori hermafrodite funcţional normale au capacitatea de germinare a polenului mai scăzută (Bicane.Incizia inelară constă în îndepărtarea unui inel de scoarţă şi liber de pe lăstar. În urma cercetările efectuate. Polenizarea suplimentară. Se recolteaz ă polen de la acestea din urmă. Perlette) şi la soiurile cu boabe neuniforme ca mărime (Muscat de Hamburg). După legatul boabelor. având astfel efecte favorabile asupra calităţii. Desfrunzitul parţial constă în eliminarea (suprimarea) a câtorva frunze din apropierea strugurilor (nu mai mult de 3-4 frunze). Braghină. Cele mai 174 . îmbogăţindu-se în acest mod. prin scuturarea inflorescenţelor în pungi de hârtie cerată şi se va păstra la frigider. operaţia se repetă şi spre sfârşitul înfloritului. Dejeu Liviu. când în timpul înfloritului se înregistrează temperaturi sub 20 0 C. Când florile soiului de polenizat s-au deschis în procent de 50% se face polenizarea suplimentară. Rărirea boabelor este o operaţie în verde cu totul specială. Scurtarea ciorchinilor cu 1/3 din lungimea lor este aplicată în general soiurilor cu inflorescenţe mari (Muscat de Hamburg. creşterea în dimensiune a boabelor şi creşterea lor uniformă. Italia. Desfruzitul trebuie realizat raţional. Este o lucrare absolut necesară în cazul soiurilor cu flori hermafrodite funcţional femele. iar pentru soiurile de struguri pentru masă cu maturare tardivă aproximativ 3. În acest mod se elimină aproximativ 20 -60% din acinii formaţi. ( Georgescu Magdalena.9 m2 suprafaţă foliară.1 m2 pentru 1 kg de struguri. precum şi asupra uniformităţii culorii boabelor. Muscat de Hamburg. iar cei rămaşi cresc în volum şi greutate. astfel: la soiurile pentru struguri de masă cu maturare timpurie şi mijlocie trebuie păstrat raportul – pentru 1 kg struguri . Ohanez. Coarnă neagră). când florile s-au deschis în proporţie de 80%. aportul elementelor nutritive în zona respectivă. se au în vedere acinii cu boabe anormal dezvoltate. s-a constatat că incizia inelară este eficace şi mult mai evidentă la soiurile cu boabe mari (Afuz ali. care se practică doar pentru soiurile de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi timpurie. Afuz ali. precum şi rărirea a celor normal dezvoltate atunci când sunt prea dese pe ciorchine). căpătând un aspect comercial mult mai atrăgător. strugurii meiază şi mărgelu iesc puternic. Scopul operaţiei este acela de a întrerupe circulaţia descendentă a sevei elaborate şi repartizarea ei către părţile superioare ale secţiunii. în cultura de seră. când acestea au atins aproximativ 3 mm în diametru cu ajutorul unor forfecuţe de cizelat se suprimă o parte din acinii de pe ciorchine. a cărui lăţime nu depăşeşte 4-6 mm sau poate fi realizată printr-o simplă incizie circulară. la care polenul este steril. Este indicat cu precădere la soiurile cu frunziş bogat (Muscat d` Adda. pentru o dez voltare mai uniformă a boabelor pe ciorchine. sunt mai uniformi din punct de vedere al mărimii. precum şi precocitatea producţiei. Se obţine un procent mai mare de flori legate. 1993). Ceauş). având ca scop creşterea valorii comerciale a producţiei. Polenizarea la acestea se realizează defectuos. mai ales în anii răcoroşi şi ploioşi. precum şi la soiurile care. Italia). astfel încât să nu se creeze dezechilibru între suprafaţa foliară şi numărul de struguri pe butuc. Crâmpoşie). Italia). La strugurii rămuroşi se recomandă şi scurtarea primelor ramificaţii mai lungi ale rahisului. cu efecte pozitive asupra stării fitosanitare a strugurilor. meiate şi mărgeluite. Această operaţie mai este întâlnită şi sub denumirea de cizelarea strugurilor pe butuc (vizează eliminarea boabelor meiate şi mărgeluite. precum şi la soiurile cu o coloraţie neuniformă a boabelor (Cardinal. operaţie care asigură condiţii bune de aerisire şi iluminare. Pentru evitarea şi eliminarea acestor neajunsuri soiurile respective vor fi polenizate cu polen de la alte soiuri care au polen abundent. procentul de flori legate este foarte mic.

iar pentru strugurii destinaţi păstrării. etc. deoarece strugurii trebuie să fie într-o perfectă stare de sănătate. După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  În general. grosimea. consistenţa miezului. O măsură tehnologică obligatorie. Fertilizarea. gustul.  Principalele caracteristici ale soiurilor de struguri pentr u masă. se are în vedere încă de la plantare ca la 2 rânduri cu soiul de bază să fie 1 rând cu un soi polenizator. Prin această operaţie se obţin sporuri atât în procentul de flori legate cât şi un spor de producţie de 10-15%. foarte favorabile culturii soiurilor de struguri pentru masă. rezistenţa la fisurare a boabelor. definit din mai multe perspective: vizuale. mai ales în podgoriile şi în centrele viticole din sudul ţării. Protecţia fitosanitară – se acordă o atenţie sporită tratamentelor fitosanitare. grosimea stratului de pruină. starea de sănătate. Toamna se aplică o irigare de aprovizionare cu apă solului. aroma. Datorită consumului ridicat de elemente nutritive din sol. nutritive. 175 . rezistenţa la desprindere a boabelor de pedicel. dar în realitate. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. iar în timpul perioadei de vegetaţie. forma şi culoarea. Irigarea. Pentru că lucrarea este greu de realizat. este un termen complex. gustative. compactitatea. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt principalele caracteristici tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă? b) Enumeraţi lucrările şi operaţiile în verde cu caracter special aplicate soiurilor de struguri pentru masă. calitatea strugurilor de masă este asociată totdeauna cu mărimea şi culoarea boabelor. prezenţa seminţelor. aderenţa şi elasticitatea pieliţei. Orice urmă de boală sau atac de dăunători. se aplică udări în concordanţă cu cerinţele viţei de vie la momentul respectiv. de cele mai multe ori este nevoie de un aport de îngrăşăminte din compoziţia cărora nu trebuie să lipsească azotul (chiar dacă influenţează creşterea excesivă). care le conferă practic întreaga valoare comercială. mărimea şi uniformitatea boabelor. sunt: mărimea strugurilor. scade din valoarea comercială a strugurilor. Test de autoevaluare nr. iar cantitatea necesară este de 500-800g/ha. lipsa acestuia limitând cantitatea producţiei. este indicat a se aplica mai multe tratamente împotriva putregaiului cenuşiu.bune rezultate se obţin atunci când se recoltează polen de la 3-4 soiuri.

până la cele tardive. stabilit în urma a numeroase lucrări de experimentare-cercetare. Conveierul varietal poate fi definit ca o grupare şi/sau eşalonare a soiurilor de struguri pentru masă în funcţie de epoca de maturare începând cu cele extratimpurii. în ultimul timp s -a acordat o atenţie deosebită lucrărilor de ameliorare care vizează obţiner ea de soiuri noi caracterizate printr-un potenţial de producţie superior genitorilor şi care prezintă rezistenţe sporite la bolile şi dăunătorii specifici viţei-de-vie.2). Trebuie subliniat că pentru fiecare podgorie în parte există un anumit sortiment. Prin urmare. iar ultima se încheie la 31 octombrie. împărţite în 7 epoci de maturare. în perioada 1970-2000. Conveierul varietal şi conveierul geografic al soiurilor de struguri pentru masă La alcătuirea sortimentului de soiuri de struguri pentru masă se deosebeşte un conveier varietal şi un conveier geografic acestea fiind diferenţiate în funcţie de epoca de maturare a strugurilor şi condiţiile ecopedoclimatice ale unui areal geografic.4. de Muscat Pietroasa Timpuriu de Bucureşti IULIE AUGUST 15 31 15 31 I II III Chasselas doré Chasselas roze Azur Napoca Timpuriu de Cluj Cetăţuia Coarnă Muscat de neagră Hamburg Coarnă Muscat Albă D’Adda Afuz ali Milcov Tamina Splendid Xenia Silvania Someşan Călina SEPTEMBRIE 15 31 IV V OCTOMBRIE 15 31 VI VII 176 . prima epocă debutând la 15 iulie. Pentru îmbunătăţirea conveierului varietal din ţara noastră. Tabelul 8. Condiţiile ecopedoclimatice înregistrate în ţara noastră permit maturarea unei game variate de soiuri pentru struguri de masă. la noi în ţară.2 Conveierul varietal al soiurilor de struguri pentru masă cultivate în România Regina Italia nera Bicane Black Select rose Greaca Cardinal Perlette Regina viilor Epoca de Augusta maturare Muscat Victoria Perla de Timpuriu Csaba. cultivate în aceleaşi condiţii ecologice.8. au fost omologate 22 de soiuri de struguri pentru masă (tabelul 8. incluzându-se numai acele soiuri care îşi valorifică cel mai bine potenţialul de producţie.

Această zonă se caracterizează prin indici climatici foar te favorabili pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă. caracterizate printr-un terroir diferit (însumarea tuturor factorilor care concură la realizarea producţiei).3 Sinteza elementelor climatice în funcţie de zona de favorabilitate pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă Zona de Lungimea Valorile indicilor climatici din perioada de vegetaţie cultură perioadei de Bilanţul Bilanţul Insolaţia Precipitaţii vegetaţie termic termic utill reală (mm) (nr. la Odobeşti. ore) Foarte favorabilă (I) Favorabilă (II) favorabilitate mijlocie (III) Tolerantă (IV) ≥ 180 ≥ 4000 ≥1600 ≥1600 300 170-190 4000 1500 1400-1500 350 165-170 168-170 3800 3000-3300 1300 1260 1300-1400 1450 400 ≥ 300 177 . ( M. în centrul viticol Pietroasa-Buzău . zonele în care cultura soiurilor pentru struguri de masă este mai rentabilă. practic întreg conveierul varietal al soiurilor de struguri pentru masă (tabelul 8.epoca a IV-a. stabilindu-se în acest sens. amplasarea conveierului varietal în diferite condiţii ecologice conduce la realizarea conveierului geografic. continente). 1991). În cadrul arealelor viticole din ţara noastră. în condiţii de eficienţă economică sporită. Oşlobeanu şi colab. 1980. atinge (cunoaşte) 4 epoci de maturare. Conveierul geografic poate fi urmărit şi pe areale mai largi (ţări. astfel: în sudul ţării la Dăbuleni.5. cu bobul mare. cunoscut a fi unul dintre cele mai cultivate soiuri de struguri pentru masă cu maturare mijlocie. Tabelul 8. astfel: √ Zona foarte favorabilă (I).3). la Iaşi – epoca IV-V. de la Drobeta Turnu Severin la Cernavodă.. Zonarea soiurilor de struguri pentru masă Este rezultatul unor îndelungate observaţii şi cercetări privind valorificarea la maxim a condiţiilor ecopedoclimatice ale spaţiului viticol românesc de către potenţialul bioproductiv al soiurilor de struguri de masă. începând cu cele timpurii şi până la cele târzii. la nivelul ţării noastre au fost determinate 4 zone de favorabilitate pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă. cuprinde Terasele Dunării. Sub acest aspect. soiul Chasselas doré. în podgoria Greaca se maturează în epoca III-a. 8. Ca urmare. De zile) 0 0 global ( C) ( C) (nr.Conveierul geografic vizează urmărirea maturării strugurilor aceluiaşi soi în diferite areale viticole. epocile V-VI. Cluj Napoca. iar la Blaj.

Iveşti.). Se cultivă numai soiurile de struguri pentru masă cu maturare timpurie şi mijlocie care să acopere consumul local de struguri în stare proaspătă. √ Zona favorabilitate mijlocie (III) cuprinde podgoriile din sudul şi centrul Moldovei (Odobeşti. În această zonă se cultivă soiurilor de struguri pentru masă cu maturare mijlocie şi numai în unele centre se pot cultiva soiurile cu maturare tardivă √ Zona tolerantă (IV) cuprinde centrele viticole din partea de nord est a Regiunii viticole a dealurilor Moldovei şi cele din Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei. rezistenţa la fisurare a boabelor. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) În ansamblu lor. precum şi unele plaiuri din podgoriile din Dealu Mare şi Dealurile Buzăului. aroma (la noi în ţară sunt preferate soiurile cu aromă fină de muscat) etc.6. incizia inelară. mijlocie şi tardivă.√ Zona favorabilă (II). corespunde din punct de vedere geografic. Nicoreşti. aceste caracteristici. care dă indicaţii şi asupra momentului optim de recoltare strugurilor. negru intens şi mai puţin cele roze şi colorate neuniform). consistenţa miezului (se preferă consistenţa cărnos-crocantă. le conferă acestora din urmă. scurtarea ciorchinilor. răcoritor. aderenţa şi elasticitatea pieliţei (conferă strugurilor rezistenţă la minipulare. copilitul) se aplică şi lucrări cu caracter special ( ciupitul.. etc. toţi aceştia concură la aprecierea soiurilor de struguri pentru masă sub raportul pretabilităţii acestora la transport şi păstrare. prezenţa seminţelor (1-2 sau pot lipsi – ex: soiurile apirene). Iveşti. cum ar fi: rezistenţa la desprindere a boabelor de pedicel. desfrunzitul parţial. datorită indicelui glucoacidimetric echilibrat. forma şi culoarea acestora (forma sferică şi alungit -cilindrică este cea mai apreciată. unele centre viticole din podgoriile Drăgăşani şi Ştefăneşti-Argeş. Regiunii viticole a colinelor Dobrogei. cârnitul. compactitatea acestora (sunt preferaţi cei rămuroşi sau lacşi). iar din punct de vedere al culorii sunt apreciate soiurilor cu bob alb-verzuie. cizelarea strugurilor pe butuc. 8. mărimea şi uniformitatea boabelor (1. grosimea stratului de pruină (preferabil ca aceasta să fie intactă). b) Pe lângă lucrările şi operaţiile în verde cu caracter curent ce sunt aplicate majorităţii soiurilor de viţă de vie (plivitul lăstarilor. Huşi). 178 . Panciu. normarea numărului de inflorescenţe pe butuc. semicrocantă). Caracteristicile tehnologice sunt exprimate totodată şi cu ajutorul unor indici fizico – mecanici. precum şi podgoriile din Banat. rărirea boabelor. elasticitatea pieliţei. polenizarea suplimentară etc. gustul (plăcut. grosimea. evidenţiată prin: mărimea strugurilor (250-350g şi chiar mai mult). întreaga valoare comercială.5-4g). Această zonă înregistrează valori ale indicilor climatici favorabile pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă cu maturare timpurie. transport şi păstrare). optimul fiind în jurul valorii 4).

Vişan.. numele şi prenumele studentei (studentului). Stroe. Teodorescu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Veliu. Bucureşti. Ceres. Editura Universitaria.C. Vol 53. numărul lucrării de verificare. 8. 2010. Bucureşti. 8.V. Indreaş. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. D. Diversitate şi Armonie”. Indreaş. U. Ţârdea C. I. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Calitate.2002Viticultura specială. Adriana. 8 „ SOIURILE DE STRUGURI PENTRU MASĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA” Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii.Ampelografie. Seria Horticultură. Raluca.Manual de ampelografie. 2.. L. Ed. (3p) 2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie).Oenoclimatul României. 4. Definiţi conveierul varrietal şi geografic al soiurilor de struguri pentru masă (3p) 3. Craiova. Sandu. Bucureşti. Cichi. Daniela. (3p) * Un punct se acordă din oficiu. 7. Şt. Mărăcineanu.. Olteanu.S. G. Daniela.Ştiinţă. Editura Ceres.. Luminiţa. Adriana . Indreaş. Prezentaţi cele 4 zone de favorabilitate pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă.☺Lucrarea de verificare solicitată. Vişan. pag. Adriana. 3. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. Editura Ion Ionescu de la Brad. Luminiţa. Marinela.8.. Ceres.Ampelografie .The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov. M. 437-443.Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România. şi colab. 2001 . Ed. Vişan. Marinela.Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România.. Tehnologii specifice. Iaşi.. Oşlobeanu. Bucureşti. 2002 .M. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. Costea . Ediţie revizuită. Dolores. 9.A. volumul II. Vicuţa. Precizaţi necesitatea cultivării soiurilor de struguri pentru masă. 2010 . Editura CNI Coresi. corectare şi evaluare. 1987 . 5. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură . Editura Nelmaco. Adriana. Zonare. CD ROM ISSN 2069 -847X. Facultatea de Horticultura. Stroe.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. Indreaş. 2003 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Luminiţa. 473 p. Bibliografie minimală 1.C. Popa. 1991 . A. Anul LII..Lucrări practice. Bucureşti. Vicuţa. Bucureşti. 6. Ampelografie. 179 . Rotaru Liliana. 2000 .

Jemciug Csaba CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Staminele sunt în număr de 5. cilindric.9 180 9. Sinonime . ►defineşti şi să identifici sensibilităţile acestor soiuri la boli şi dăunători.2.1. Bibliografie minimală 219 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. STUDIUL PRINCIPALELOR SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE LOR DE CULTURĂ CUPRINS 9. Lucrare de verificare nr. glabru.Csaba Gyongue. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu deschiderea corolei normală. ovarul este conic şi stilul este foarte scurt. Inflorescenţa este uniaxială.5. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ CU MATURARE TIMPURIE MUSCAT PERLĂ DE CSABA Origine . târzie 9. Lăstarul este verde-castaniu. de mărime mijlocie. Particularităţile de cultură ale principalele soiuri de struguri pentru masă cu 180 maturare timpurie.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 217 9.9 218 9. 9. vârful lăstarului este scămos. 9 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►cunoşti principalele caracteristici agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. târzie şi particularităţile lor de cultură. 180 . Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil. ►argumentezi necesitatea cunoaşterii genitorilor la soiurile noi obţinute în România. cu stigmat discoidal. ►descrii şi să recunoşti principalele soiuri de struguri pentru masă cultivate în ţara noastră.1. cilindro-conică.2. Soiuri noi pentru struguri de masă obţinute în România şi particularităţile lor de 199 cultură 9. 9.Soi creat în Ungaria de Mathiasz Ianoş din încrucişarea soiurilor Bronnerstraube şi Muscat Ottonel. Principalele soiuri de struguri pentru masă cu maturare timpurie.4. rareori cleistogamă. mijlocie. de culoare verde cu nuanţă cafenie. mijlocie. de culoare verde cu nuanţă arămie.

se remarcă printr-o timpurietate accentuată.5‰. Bobul este discoidal. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi de vigoare mică-mijlocie.f.c. Nervurile sunt uşor roşietice spre bază. Limbul este glabru pe partea superioară şi prezintă peri pe nervuri pe partea inferioară. Peţiolul este glabru. Greaca a fost supus selecţiei clonale şi s-a obţinut selecţia clonală 115 Greaca. marginile limbului sunt îndreptate spre partea superioară.Frunza adultă are formă aproape rotundă. cu sinusurile laterale în formă de V sau eliptice. iar dinţii sunt ascuţiţi şi înclinaţi. maturându-se între 11-15 iulie. ovoidală. iar a 100 de boabe 220 grame. Pieliţa acoperită cu puţină pruină prezintă pete cafenii. Sămânţa este mică. rareori mai mare de 6-8 t/ha. cea mai mare parte a acestora fiind fertili.a. 181 .f. prezintă toleranţă mijlocie la putregaiul cenuşiu şi la oidium. mijlociu. Producţia obţinută este mică. care se remarcă printr-o producţie ceva mai mare. Cultivat pe terenurile nisipoase din arealul viticol Dăbuleni.r. de formă cilindro -conică. repartizată pe elemente lungi de rod. de mărime mijlocie. ceea ce prezintă importanţă nu numai în cazul afectării producţiei principale în ani geroşi. condiţii în care producţia marfă scade adesea sub 50%. SELECŢII CLONALE La S. Acumulează cantităţi mici de zaharuri cuprinse între 130 – 140g/l zaharuri. de culoare verde-gălbuie.V. ducînd la o creştere a producţiei totale. cu aromă uşoară de muscat. colorată în verde închis. formând o mică pâlnie la nivelul punctului peţiolar. cu şalaza asimetrică. iar aciditatea este în medie de 3. Datorită timpurietăţii sale (epoca de maturare I -15 iulie) este puternic atacat de viespi. trilobată sau pentalobată. care rezistă relativ bine la acţiunea temperaturilor scăzute. mată şi uşor gofrată. tipul de tăiere cel mai utilizat fiind Guyot pe semitulpină. lax. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră sau închis. Poate să fie întreagă. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele 0. ridată cu rostru mijlociu. deseori aripat.C. omologată în anul 1983. însă soiul suportă încărcături mici. Este sensibil la mană.3 c. Prezintă o fertilitate mijlocie. şi 1. un număr mediu de 22-30 de inflorescenţe pe butuc şi nu răspunde economic la fertilizarea cu îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. de doar de 12-13 ochi/m2. Încărcătura optimă de rod diferă în funcţie de podgorie. comparativ cu soiul. Formează foarte mulţi copili. Caracteristic pentru acest soi este faptul că. Greutatea medie a unui strugure este de 160 grame. egal sau mai scurt decât lungimea nervurii mediane. ci şi în anii normali. Se recomandă de asemenea. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Muscat Perla de Csaba merge bine condus în formă semiînaltă. Miezul este semicărnos. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a I-a. foarte sensibil la secetă. fiind primul soi care apare pe piaţă. de culoare roşietică. lemnificat. Pedunculul este verde roşietic. care duce la formarea a 65% lăstari fertili. 347).V. Strugurele este de mărime mijlocie. mijlociu.8 . (foto pag.

Institutul de Stat pentru testarea şi înregistrarea soiurilor) Parametri analizaţi UM Muscat Perla de Csaba ZONARE Soiul Muscat Perla de Csaba se cultivă cu cele mai bune rezultate în zonele cu favorabilitate maximă în ceea ce priveşte cultura soiurilor de struguri pentru masă. CARDINAL Origine . costat.Nu se cunosc CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde cu nuanţă arămie./ l.7 131. Vârful lăstarului este verde.S.4 Coeficient de fertilitate relativ strug. Sinusul peţiolar este deschis în liră largă.Tabelul 8. Cârceii sunt trifurcaţi. lungi.T.9 92 *după I.S. Harmon la Staţinunea Fresno-California.6 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 7.S. dar şi în alte centre situate mai la nord.0 Producţia marfă t/ha 79. ovarul este tronconic. prin încrucişarea soiurilor Ahmeur bou Ahmeur şi Alphonse Lavallée. Lăstarul este glabru. Luminiţa Vişan. de culoare verde cu nuanţă cafenie. 182 . 2000. lucios.7 4./ l. Ex: Terasele Dunării.4 Comportarea selecţiei clonale 115 Greaca comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice ale Staţiunii de Cercetări Greaca* Nr.total 0. uşor gofrată.3 Greutatea medie a unui strugure g 115 175 Greutatea a 100 de boabe g 220 290 Indice de productivitate relativ g/lăstar 58 104 Indice de productivitate absolut g/lăstar 138 226 Concentraţia în zaharuri g/l 123. cu 2-3 loji şi 4-6 ovule. Colinele Dobrogei. Floarea este hermafrodită normală. cu nuanţă arămie şi prezintă scame rare. de culoare verde cu nuanţă cafenie. mare. cu scame rare.4 43. Sinusurile laterale superioare sunt oviforme.8 Producţia de struguri t/ha 10. Frunza adultă este mare.0 16.5 0. iar cele inferioare atunci când există sunt slab schiţate.S. citat de Adriana Indreaş. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Muscat Perla de Csaba 115 Greaca Lăstari fertili % 41.I.6 Coeficient de fertilitate absolut strug. (I. cu un număr de stamine mare (6-7). Stilul este scurt şi cilindric.2 1. . Inflorescenţa este uniaxială. iar polenul este fertil. de culoare verde-metalic. pentalobată. Sinonime .Soiul a fost obţinut de către Elmer Snyder şi F.T.I. crt.fertili 1. uneori lobii se petrec. conică sau rămuroasă.

boabele se fisurează în jurul pedicelului şi soiul devine sensibil la putregaiul cenuşiu şi la oidium. 183 . Bobul este foarte mare. Dacă la intrarea strugurilor în pârgă survin ploi. Are o fertilitate ridicată. Cu toate acestea. de formă cilindro -conică.r. Miezul este cărnos. 140 Ruggeri. Sămânţa este mare.Limbul este glabru pe partea superioară şi prezintă scame rare pe nervuri pe partea inferioară. Nervurile sunt roşietice spre bază. se instalează cancerul bacterian şi antracnoza. care au o fertilitate considerabilă. Portaltoii recomandaţi pentru acest soi sunt: Chasselas x Berlandieri 41 B.0. mult mai lung decât lungimea nervurii mediane (foto pag. suportă încărcături de 12-15 ochi/m2. SO4. Producţia soiului este variabilă..a. În locul de origine (California) potenţialul de producţie este foarte mare. repartizate atât pe elemnte lungi (coarde) şi medii (cordiţe) cât şi pe elemente scurte de rod (cepi) deoarece ochii de la baza coardelor sunt fertili. Pedunculul este mijlociu ca mărime. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele: c. cu o producţie marfă de 80% din aceasta.0 şi c. are o mare capacitate de refacere a butucilor. care ajută la maturarea coardelor. iar forma variază de la uşor discoidală la uşor ovală şi are culoarea roşie-violacee. putând produce 30 40t/ha şi chiar 60t/ha. În condiţiile climatice ale ţării noastre s-a dovedit a fi soiul de struguri pentru masă cel mai sensibil la temperaturile scăzute din timpul iernii. 347). PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Cardinal merge foarte bine condus în formă joasă.1. Necesită lucrări şi operaţii în verde (număr ridicat de copili) şi obţine rezulate bune atunci când se normează numărul de inflorescenţe (17-19 inflorescenţe pe butuc) şi se execută operaţia de scurtare la ½ din lungime a celor rămase (asocierea celor 2 lucrări determină creşterea producţiei marfă până la 89%). determinând valori ridicate ai indicilor de productivitate. Strugurele este mare spre foarte mare. însă tipul de tăiere cel mai utilizat este Guyot pe semitulpină. erbaceu. 9-15 t/ha.3-1. este de culoare verde-roşietic. cu şalaza rotundă şi rostru lung.5. cu umiditate ridicată şi bine încălzite. dar şi pe forma de conducere semiînaltă. deseori rămuros cu o aşezare a boabelor foarte rară. datorită ochilor dorminzi şi a mugurilor secundari.f.9-1. De cele mai multe ori pe rănile produse de ger. acoperită cu un strat de pruină persistentă. Este sensibil la mană (datorită creşterilor puternice ale lăstarilor) iar în mulţi ani meiază şi mărgeluieşte puternic. Pieliţa este destul de groasă. sub temperatura de -15 0C. Peţiolul este glabru. Încărcătura optimă de ochi diferă în funcţie de podgorie. Necesită soluri fertile. uneori prezintă şi urme de scame. cu gust ierbos. iar dinţii au baza lăţită şi marginile convexe.f. mugurii principali ai ochilor de iarnă pot pieri aproape în totalitate. care imprimă strugurilor însuşiri calitative superioare. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Cardinal este un soi caracterizat printr-o vigoare mare de creştere. cu o perioadă lungă de vegetaţie care nu ajunge să îşi maturează bine lemnul toamna. iar la irigare răspu nde destul de bine. Soiul răspunde economic la fertilizarea cu îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. formează 70-80% lăstari fertili. . cu posibilitatea de protejare peste iarnă.

iar aciditatea este în medie de 2. Peţiolul este de culoare verde-roşietică. lemnificat (foto pag. Floarea este hermafrodită funcţional normală. origine elveţiană. Acumulează între 120 . dar şi în alte centre precum Pietroasa (Buzău). Strugurele este de mărime mijlocie. scurtă. are formă cilindrică sau cilindro -conică. Fendant. pentalobată.CARACTERE TEHNOLOGICE Soi de epoca a II-a. Dinţii sunt mărunţi. Inflorescenţa este uniaxială. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă. cu o co loraţie antocianică puternică pe partea însorită. cu o ramificaţie a strugurelui transformată în cârcel şi cu o aşezare a boabelor potrivit de deasă. unde se găseşte în cultură sub numele de Fendant din Evul mediu. bifurcaţi şi trifurcaţi. Însuşirile gustative îl situează între soiurile de calitate bună şi mediocră adesea. 348).5-3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ CU MATURARE MIJLOCIE CHASSELAS DORÉ Origine . Ovarul este tronconic. uneori aripat. Halânga (Mehedinţi).a. de formă cilindrică sau cilindro -conică. cu marginile convexe. ZONARE Soiul Cardinal se cultivă cu cele mai bune rezultate în zonele cu favorabilita te maximă: Terasele Dunării. Pedunculul este verde roşietic. Cârceii sunt glabri. ş.Este un soi foarte vechi. de culoare verde-roşietică.Chasselas de Thomery. fiind practic un caracter de soi. Gutedel. Frunza adultă este uşor băşicată. Staminele sunt în număr de 5. stigmatul rotund. Sinonime . Polenul este fertil. origine egipteană în oaza Fayoum. Vârful lăstarului este scămos. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. lungi. iar limbul este glabru pe partea inferioară şi prezintă peri pe nervuri. galbeni cu o nuanţă cafenie. prezentând pe suprafaţa lor urme de scame.125g/l zaharuri. stilul este alungit.0‰ (se pot consuma tocmai datorită acestei acidităţi scăzute). are o culoare verde-roşietică foarte caracteristică. 184 . se maturează în prima decadă a lunii august mai ales în zonele cu favorabilitate ridicată (Zimnicea). Greutatea medie a unui strugure este de 250 grame. iar cele inferioare sunt superficiale. destul de profunde. mijlocie ca mărime. Colinele Dobrogei. părerile fiind variate: localitatea Chasselas. mai lung decât lungimea nervurii mediane şi prezintă peri scurţi. Chasselas de Moissac. Nervurile sunt verzi. origine necunoscută încă. glabră şi cu peri scurţi pe nervuri pe partea inferioară a limbului. de mărime mijlocie. mai mult sub formă de liră cu baza ascuţită sau uşor ovoidală. unde se găseşte în cultură şi soiul Chasselas noir. înclinate normal. iar lăstarul este glabru. scurt. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de V. iar a 100 de boabe 600 grame.

2000. care este destul de sărac şi prezintă creşteri moderate ale lăstarilor. 1.0. cu 2-3 inflorescenţe pe lăstar. caracterizat prin cea mai mare plasticitate ecologică din grupa soiurilor de struguri pentru masă. nu este atacat de Eudemis.a. Miezul este semicărnos. Rezistă foarte bine pe butuc. Chasselas x Berlandieri 41B (Odobeşti. Se remarcă o sensibilitate sporită la tratamentul cu zeamă bordeleză. însă cele mai bune rezultat e le obţine pe terenuri scăldate de soare. uşor ovală.Bobul este sferic. Încărcătura optimă de rod diferă în funcţie de podgorie. uneori scheletice (cea mai bună producţie sub aspect calitativ .r.Podgoria Panciu). cu pieliţa colorată galben-verzui chiar auriu cu pete de rugină pe partea însorită. însă suportă încărcături doar de 11 -14 ochi/m2.T. frunzele tinere se necrozează. cochilis şi tetranycus. repartizate pe elemente de rod de diferite lungimi.5 4.5 Comportarea selecţiei clonale Chasselas doré 20 Iaşi comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice ale Staţiunii de Cercetări Iaşi* Chasselas doré 20 Iaşi 1 Lăstari fertili % 75-85 85 2 Greutatea medie a unui strugure g 150 154 3 Greutatea a 100 de boabe g 228 265 4 Concentraţia în zaharuri g/l 150 152 5 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 4. Rezistă bine la acţiunea temperaturilor scăzute. Tabelul 8. iar peste iarnă se păstrează foarte bine până în ianuarie.4 6 Producţia de struguri t/ha 16. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soi de vigoare mijlocie.f. mijlociu ca mărime.6 şi c.0 18.6-2. tipurile de tăiere cele mai utilizate fiind Guyot pe semitulpină şi Cordonul Speronat. Luminiţa Vişan. Greutatea medie a 185 Nr. Valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele: c. Panciu).I. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Chasselas doré dă rezultate bune atunci când este condus în formă semiînaltă. motiv pentru care tratamentele încep cu acest soi. 1. Se distinge printr-o fertilitate ridicată. Se recomandă normarea numărului de inflorescenţe. fiind soi de referinţă. caracterizat printr-o mare variabilitate a frunzişului. cu excepţia acestei operaţii.0 7 Producţia marfă t/ha 81 96 * după I. pretându-se cel mai bine la conveier geografic.f. fără să-şi piardă turgescenţa. Parametri analizaţi UM Chasselas doré . Sămânţa este mică-mijlocie. cu şalaza ovală. însă este foarte sensibil la mană. suculent. cu gust specific soiului (franc). crt. la putregaiul cenuşiu şi la oidium. cu păstrarea pe butuc a unui număr de 30-32 de inflorescenţe şi nu răspunde satisfăcător la alte lucrări şi operaţii în verde. CARACTERE TEHNOLOGICE Soi de epoca a III-a. puţin distinctă.S.0-1. Portaltoii utilizaţi sunt Riparia gloire. formează 75-85% lăstari fertili. SO4.S citat de Adriana Indreaş. precum şi printr -o mare capacitate de emitere a lăstarilor din lemnul bătrân.

5‰-5. Vinul obţinut este un vin de consum curent foarte apreciat de consumatori. Limbul este scămos pe partea inferioară. erbaceu. Strugurele are formă rămuroasă şi mai rar conică. de mărime mijlocie.C. semicrocant şi cu o aromă intensă de muscat. Pierre Galet (1964) presupune că ar fi un hibrid rezultat din încrucişarea soiurilor Muscat de Alexandria şi Frankental (Trollinger). glabri. Mărimea bobului este mijlocie spre mare. Ovarul este tronconic. Miezul este cărnos. uneori fiind închise prin suprapunerea lobilor. cu un indice glucoacidimetric armonios. fiind utilizat şi în procesul de vinificaţie. Sămânţa este ovoidală. la celălalt biotip. care se remarcă printr -o producţie ceva mai ridicată. 186 . Nervurile sunt verzi. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră şi foarte rar semiînchis prin suprapunerea lobilor. uşor alungită şi ondulată. Producţia soiului este mare. iar aciditatea este în medie de 3. cu o aşezare a boabelor laxă. Acumulează între 150 . mai scurt decât lungimea nervurii mediane (foto pag. Sinusurile laterale superioare sunt adânci. la aceleaşi atribute de calitate. cu margini cafenii. care are o maturare a strugurilor apropiată. fiind inclus ca soi recomandat în foarte multe centre viticole (102) şi ca soi autorizat în 42 centre viticole. cu 2-3 loji şi 4-6 ovule. unde se cultivă de foarte mult timp în sere. Peţiolul este de culoare verde.Black Muscat. Floarea este hermafrodită normală. de aproximativ 16 -18 t/ha. cu slabă nuanţă roşietică pe partea inferioară şi prezintă peri. Soiul are însuşiri mixte. iar cele inferioare sunt unghiulare sau în formă de liră. cu pieliţa relativ groasă. având adesea o capacitate de germinare scăzută (60%). Polenul este fertil. Zibibbo nero.V. bi. negru intens la biotipul valoros şi oval. acoperită cu un strat subţire de pruină. pufos. Cârceii sunt verzi. variabile ca formă. lung. prezintă fenomenul de cleistogamie. cu 3-5 lobi. Inflorescenţa este rămuroasă. iar a 100 de boabe 190-250g. iar lăstarul este glabru.Se pare că este originar din Anglia.0‰. dar în mod frecvent. este de mărime mijlocie.V. iar după unii autori ar fi provenit din localitatea Snow lângă Bristol. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. 348). mare şi prezintă o şalază rotundă şi rostru scurt cu vârful retezat. de la Zimnicea la Iaşi şi de la Teremia la Mangalia. Frunza adultă este mare. ZONARE Soiul Chasselas doré este un soi cosmopolit. Stilul este scurt şi stigmatu l proieminent. SELECŢII CLONALE La S. Bobul este sferic.unui strugure este de 150-220 g. de culoare roşie -verzuie. cu abatere către 6. mai neuniform. de culoare verde-albicioasă.190g/l zaharuri. Dinţii sunt mărunţi. cu striuri cafenii. iar lobul ter minal este alungit. cu o arie de cultură lărgită.şi trifurcaţi. iar pedunculul este verde. Staminele sunt în număr de 5. MUSCAT DE HAMBURG Origine . alături de soiul Muscat Ottonel. Iaşi soiul a fost supus selecţiei clonale şi s-a obţinut selecţia clonală Chasselas doré 20 Iaşi. Vârful lăstarului este de culoare verde albicioasă. Sinonime . cu marginile convexe de culoare gălbuie. omologată în anul 1987.

C. În noile plantaţii este indicat a se cultiva alături de soirule Chasselas doré şi Afuz ali.C. Pietroasa a fost supus selecţiei clonale şi s-au obţinut 2 clone: Muscat de Hamburg 424 Greaca.V. Producţiile selecţiilor clonale sunt mai mari şi mai constante. repartizată pe elemente lungi de rod. iar în plantaţiile mai vechi. În anii cu condiţii climatice nefavorabile manifestate în special în timpul înfloritului. începând cu Terasele Dunării. caracterizat printr-un frunziş destul de bogat. în special la cele care vizează obţinerea unor struguri de calitate . Soiul prezintă o toleranţă mijlocie la secetă. SELECŢII CLONALE La S. florile leagă doar până la 50%. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Muscat de Hamburg merge bine condus în formă semiînaltă. îndeosebi în Franţa. unde ocupă locul al doilea în sortimentul soiurilor de struguri pentru masă. Greaca şi la S. are o fertilitate bună manifestată printr-un procent de 70% lăstari fertili. Se recomandă un număr de 18 -20 de inflorescenţe pe butuc şi răspunde foarte bine la lucrările şi operaţiile în verde. care îi asigură o bună polenizare. iar a 100 de boabe 250-350g.între 160-200g/l. sensibil la atacul moliilor şi la oidium şi prezintă toleranţă mijlocie la putregaiul cenuşiu. La noi în ţară se cultivă cu cele mai bune în 110 centre viticole. este sensibil la mană. ce conduce la formarea unor struguri rari. ZONARE Se cultivă în majoritatea ţărilor viticole din Europa. iar sistemul de tăiere recomandat este cel mixt. omologată la Pietroasa în 1980.ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi cu o vigoare mijlocie de creştere. se recomandă un desfrunziş parţial cu 10 zile înainte de recoltare. În anii normali. are loc o scuturare masivă a florilor.îndepărtarea vârfului şi a primelor ramificaţii ale inflorescenţelor. cu o încărcătura optimă de rod de 13 -14 ochi/m2.1‰. strugurii căpătând un gust fad. când cantitatea de precipitaţii este scăzută.V.V.V. Constanţa şi Tulcea. datorită scăderii acidităţii. Greutatea medie a unui strugure este de 170-220 grame. Datorită frunzişului bogat şi pentru că este sensibil la mucegai. maturarea strugurilor poate începe la sfârşitul lunii august în sudul ţării şi durează până la mijlocul lunii octombrie la Cluj. omologată în 1975 şi Muscat de Hamburg 4 Pt. la care se manifestă de cele mai multe ori şi fenomenul de meiere şi mărgeluire. CARACTERE TEHNOLOGICE Este un soi de epoca a IV-a şi în conveier geografic. Acumulează cantităţi mari de zaharuri . Strugurii se păstrează pe butuc în medie 2-3 săptamâni. pentru că prezintă o sensibilitate deosebită la cancerul bacterian. Rezistă relativ bine la acţiunea temperaturilor scăzute. deoarece capacitatea de germinare a polenului este mică. care prezintă boabe mai uniforme şi mai intens colorate. în medie 10t/ha. în procent de 70 -90%. iar aciditatea este în medie de 4‰6. Fertilizarea şi irigarea trebuie aplicate moderat. până în sudul Moldovei. soiul era asociat cu soiul Cinsaut. 187 . Producţia este mică.

in Africa de Sud. l. cu marginile carminate (pigmentate antocianic). vârful lăstarului este uşor scămos.S.0 1. cu meritale mici-mijlocii. pentalobată. Oeillade.. fertili 424 Greaca 1. cu deschiderea corolei normală. 2000. de formă cilindro -conică.3 Martor 0.6 Comportarea selecţiilor clonale Muscat de Hamburg 424 Greaca şi Muscat de Hamburg 4 Pt comparativ cu populaţia în diferite condiţii ecopedoclimatice Nr.6 Martor 0. CINSAUT Origine . La noi în ţară se cultivă mai mult în Dobrogea.0 8. orbiculară. evidenţiat şi lătit în partea de mijloc.S. total lăstari strug. Blue Imperial sau Black Prince .9 1. Sinonime – Negru de Sarichioi.3 Producţia de struguri t/ha 16. aproape rotundă. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare albicioasă. glabri. ca urmarea a naufragiului unui vas care transporta coarde din acest soi. citat de Adriana Indreaş. cu lobul terminal bine detaşat.originar din Franţa. Floarea este hermafrodită normală. Prunella.2 9. Denumirea şi în acelaşi timp. se pare. în dreptul localităţii Istria (Gh. utilizat cu succes în polenizarea soiului Muscat de Hamburg. Luminiţa Vişan./ nr. Frunza adultă este de mărime mijlocie.4 3./ nr.în Australia. iar lăstarul este glabru. 1977). cu striuri roşietice. Cârceii sunt de culoare verde deschis.5 Clona 4 Pt 1.1 1. Inflorescenţa este uniaxială.I.7 6. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Parametri analizaţi Coeficient de fertilitate relativ Coeficient de fertilitate absolut UM strug. Strum. (lobul terminal teşit). cu vârful scămos.4 Greutatea medie a unui g 220 156 260 168 strugure Greutatea a 100 de boabe g 466 380 350 274 Indice de productivitate relativ g/lăstar 242 109 260 151 Indice de productivitate g/lăstar 330 202 416 235 absolut Concentraţia în zaharuri g/l 166 158 160 178 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 3. de mărime mijlocie. bifurcaţi. unde a apărut. Ottavianello.1 * după I. sinonimia de Cinq-saut se trage de la faptul că primul strugure pe lăstar este opus celei de a 5-a frunze. de culoare verde deschis.0 11. 188 .3 5. Constantinescu. cultivat de foarte mult timp în regiunile viticole Languedoc si Provence. este un soi autofertil. Malvoise.T. crt. cu polen abundent şi fertil.7 1. Hermitage .Tabelul 8.

Boabele sunt mijlocii ca mărime. Se cultivă în sortiment biologic alături de soiul Muscat de Hamburg. relativ subţire. moliile strugurilor. ultima decadă a lunii aprilie. însorite şi portaltoi mai putin viguroşi (SO4 -4. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi cu vigoare mijlocie către mare. Strugurii au în medie 300 – 400 g. Cea mai mare parte din producţia de struguri se foloseşte la vinificare. Limbul frunzei este uşor grofat. repartizată pe coarde lungi. păstrându-se 22-30 de inflorescenţe şi valorifică bine îngraşămintele chimice. şi 1. este foarte sensibil la atacul de mană. Strugurii sunt de mărime mijlocie. Prezintă toleranţă mijlocie la ger (-18 grade C) şi secetă. de culoare roşie-rubinie. acarieni. care au marginile concav-convexe. ZONARE La noi în ţară se află în cultură singur în podgoria Istria -Babadag şi este asociat cu soiul Muscat de Hamburg în centrele de cultură ale acestuia. lipsit de aromă. deoarece acumulările de zaharuri sunt destul de ridicate pentru un soi de masă. oidium. eutipoza. black -rot. Guyot.7 c. are o fertilitate ridicată. în jur de 170g/l.Sinusurile laterale sunt profunde. formând peste 65% lăstari fertili. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt în limitele: 1. iar sinusul peţiolar are formă de liră deschisă cu baza ascuţită. compacti. au o perioadă scurtă de conservabilitate pe butuc şi nu prezintă rezistenţă la transport. ovoidale. Selecţia Crăciunel 26). Nu este autorizat pentru plantare.1 c. scămos pe partea inferioară şi prevăzut cu dinţi ascutiţi.a. cu pieliţa colorată negru-vineţiu. putregaiul cenuşiu. nu se impun prin calităţ i tehnologice deosebite. de peste 10-14t/ha. Se recomandă normarea numărului de inflorescenţe pe butuc. Necesită terenuri fertile. Nu prezintă fenomenul d e meiere şi mărgeluire. ovoidale. ci doar recomandat ca polenizator în plantaţiile în care se cultivă soiul Muscat de Hamburg. în sistemul de fertilizare predominând îngraşămintele cu P şi K. În Franta sunt apreciaţi ca struguri pentru masă şi comercializaţi sub denumirea de "Oeillade". 41 B. lăsându-se la tăiere o încărcătură de 14-16 ochi/m2. cilindro -conici. Dezmugureste târziu. cu expoziţii sudice. constituind caracterul de soi. căruia îi asigură o polenizare bună.f. Vinurile obţinute sunt suple şi catifelate. mai mult sau mai putin închise. uneori aripaţi.r. intră în pârga devreme şi îşi maturează strugurii in epoca a IV-a. capul înaltat dr. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Cinsaut se pretează la formele de conducere semiînalte. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor are loc o dată cu strugurii soiului Muscat de Hamburg sau chiar mai devreme.f. Dă producţii mari de struguri. Miezul este semicrocant. Se reface relativ uşor în urma accidentelor climatice deoarece are capacitatea de a emite cu uşurinta lăstari de pe lemnul multianual. 189 .

3-1. Peţiolul este de culoare verde şi egal sau mai mare decât lungimea nervurii mediane.f. Polenul este fertil. cu şalaza ovală şi rostru scurt şi gros. Cârceii sunt glabri. Veliu Raluca. datorită faptului că este un soi foarte viguros. fiind considerat un Muscat de Hamburg ameliorat. (mai ales în culturile amplasate la şes). Sămânţa este mare. iar cele inferioare sunt variabile ca formă. din seminţe rezultate în urma autopolenizării soiului Muscat de Hamburg. sensibil şi la antracnoză şi cancerul bacterian. comparativ cu soiul Muscat de Hamburg. scurt. verzi. faţă de soiul din care a fost obţinut (Muscat de Hamburg). 34 ochi/but (Stroe Marinela.Muscat del Adda CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Din aceleaşi considerente este sensibil şi la mucegai. cu o aromă slabă de muscat. erbaceu. Vârful lăstarului este uşor scămos. printr-un frunziş foarte bogat. atacul intensificându-se proporţional şi cu desimea frunzişului. încărcătură care trebuie să fie foarte bine dozată. cu lumen mare. valorile coeficienţilor de fertilitate sunt încadrate între 0. cu lumen mare ovoidal.MUSCAT D’ ADDA Origine . iar dinţii sunt grupaţi.8 -0. Se recomandă.9 c. cu deschiderea corolei normală. iar pe suprafaţa acestuia se disting striuri fine. în special plivitul lăstarilor sterili. bifurcaţi. precum şi scurtarea cu 190 . dar prezintă o rezistenţă mai bună la secetă. Sinusurile laterale superioare sunt profunde. are formă cilindro -conică. indiferent de an. groasă. normarea numărului de inflorescenţe (24-26 de inflorescenţe pe butuc). cu pieliţa colorată în roşu foarte închis. formând mici lobişori şi au margini drepte şi vârful ascuţit. Se caracterizează printr-un grad mai mic de meiere şi mărgeluire. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Muscat d’Adda răspunde bine condus în formă semiînaltă. Inflorescenţa este de mărime mijlocie. Soiul are o fertilitate bună manifestată printr -un procent de 75% lăstari fertili. de formă cilindro -conică. şi 1. Se recomandă un număr relativ mare al lucrările şi operaţiile în verde. mare. Bobul este sferic. de formă cilindrică..4 c. de compactitate medie. de culoare gălbuie. iar lăstarul este glabru. (foto pag. unul mare şi doi mici.A fost obţinut în anul 1892 de către Luigi Pirovano. cu depresiuni pe suprafaţa lui şi stilul scurt. cu nuanţe cafenii. cu o încărcătura optimă de rod de 13 -14 ochi/m2. 348). un tratament împotriva manei chiar înainte de înflorit. cu 5 stamine şi ovarul este rotund.a. cel mai adesea în formă de U sau ovoidale. Sinonime . 2010). cafenii. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare. cu contur pentagonal. Miezul este cărnos. de culoare alb-verzuie. iar sistemul de tăiere recomandat este cel mixt.f. alungită. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi cu o creştere mai puternică. Nervurile sunt verzi. cu meritale mijlocii. Are o toleranţă relativ mică la acţiunea temperaturilor scăzute. pentalobată. repartizată pe elemente lungi de rod. Sinusul peţiolar este deschis şi are forma unei ogive. acoperită cu un strat de pruină abundent. caracterizat de asemenea. Este un soi foarte sensibil la mană care atacă inflorecenţele chiar înainte de inflorire. Floarea este hermafrodită normală. şi cu pedunculul verde. crocant. Frunza adultă este mare.r. uşor scămoasă pe partea inferioară.

53 * după I.C. Producţia medie este de 10-12t/ha.V. aduce sporuri mari sub aspect cantitativ şi calitativ.62 1. Tabelul 8. Luminiţa Vişan.o treime din lungimea inflorecenţei şi desfrunzitul parţial înaine de recoltare. 2000.fertili g Muscat D’ Adda 5 Pt 0.T. iar a 100 de boabe aproximativ 350g.17 Greutatea medie a unui 270 203 strugure Greutatea a 100 de boabe g 388 322 Indice de productivitate relativ g/lăstar 167 85 Indice de productivitate absolut g/lăstar 275 237 Concentraţia în zaharuri g/l 181.2 Producţia de struguri t/ha 2. pieliţa groasă transmite adesea un gust ierbaceu.02 Muscat D’ Adda 0.5‰-5./ l. Acumulează între 140-180g/l zaharuri.59 1.0 5. iar aciditatea este în medie de 4.0‰. Fertilizarea cu doze de P şi K. citat de Adriana Indreaş.6 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5.7 Comportarea selecţiei clonale Muscat D’Adda 5 Pt comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice centrului viticol Pietroasa Nr.S./ l. ZONARE Se cultivă în majoritatea centrelor viticole din sudul ţării şi pe suprafeţe restrânse în vestul ţării (51 centre).. dar se păstrează mai mult timp pe butuc şi este rezistent la transport şi la păstrarea peste iarnă. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Parametri analizaţi Coeficient de fertilitate relativ Coeficient de fertilitate absolut UM strug. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Muscat D’ Adda îşi maturează strugurii în epoca a IV-a. Greutatea medie a unui strugure este de 250-300 g.42 1.total strug. omologată în 1995. Pietroasa. crt. din populaţiile soiului Muscat D’Adda s-a obţinut selecţia clonală Muscat D’ Adda 5 Pt.S. însoţită de o irigare moderată. SELECŢII CLONALE La S.1 174. mai sensibil decât soiul Muscat de Hamburg la fisurarea boabelor.V. 191 .I.

Pedunculul este verde. scurt. iar cele inferioare au adesea forma de V. glabru pe ambele feţe cu nervurile fine şi albicioase. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare cafenie-roşietică. Ovarul este bombat. Staminele sunt în număr de 5 -6 şi sunt lungi. de formă cilindrică sau cilindro -conică. netedă. de mărime mijlocie. Karaburnu. fiind un principal caracter de recunoaştere a acestui soi. subproles antasiatica. fiind practic un soi de referinţă în ceea ce priveşte debutul tratamentelor pentru combaterea acesteia? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. iar dinţii sunt de mărime mijlocie. Frunza adultă este mijlocie ca mărime. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ CU MATURARE TÂRZIE AFUZ ALI Origine . trilobată sau pentalobată. erbaceu (foto pag. Bolgar. de unde a pătruns în Europa (se presupune că este o selecţie din sortogrupul Rozaki). glabră. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Face parte din Proles orientalis. glabră cu aspect lucios. Strugurele este mare şi foarte mare. Sinonime – Aleppo. Floarea este hermafrodită normală.Soiul este originar din Asia Mică. cu stil scurt. Sinusul peţiolar este deschis în formă de U. înclinate normal. foarte dezvoltaţi. cu o aşezare a boabelor destul de rară. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile din sortimentul mondial cu maturare mijlocie cultivate în ţara noastră ? b) Care dintre acestea este cel mai sensibil la atacul manei. de culoare verde deschis. uşor ogivali. Regina. 192 . cu marginea pigmentată roşietic. Vârful lăstarului este lucios. cu deschiderea corolei normală. verde. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă. Inflorescenţa este uniaxială. Cârceii sunt glabri. Altân taş. Dattier de Beyrouth. plană. cu vârful rotunjit. uşor lăţită. 349). etc. gros care are 2-3 loji cu 4-6 ovule. Lăstarul este verde şi glabru. Polenul este fertil şi abundent. Peţiolul este de culoare verde. Limbul frunzei este subţire. La noi în ţară s-a cultivat mai întâi în Dobrogea şi s-a răspândit de-a lungul teraselor Dunării. bifurcaţi şi trifurcaţi. de cele mai multe ori sunt îngust elipsoidale. glabru şi mai scurt decât lungimea nervurii mediane. uneori poate să fie şi rămuros.Test de autoevaluare nr. are formă cilindrică sau cilindro -conică. d e culoare verde cu nuanţă cafenie.

5 16.8 m pe rând. În condiţiile climatice ale pogdoriei Ostrov.5 m între rânduri şi 1. Necesită distanţe mari de planta re 3. Miezul este cărnos. cu nuanţă ruginie pe partea însorită. Soiul este sensibil la mană. cu o perioadă lungă de vegetatie 180-210 zile..7 6. 5.6 148.0 19.5-1.0 H2SO4 Producţia de struguri t/ha 20. cu pieliţa colorată verde-gălbui. Fertilitatea soiului este mijlocie. Portaltoii utilizaţi pentru acest soi sunt Riparia gloire. dozele de îngraşăminte recomandate sunt urmatoarele: gu noi de grajd 20t/ha.f. 4. dar prezintă o toleranţă mijlocie faţă de oidium şi putregaiul cenuşiu. Afuz-Ali 93 Martor Afuz -Ali 14 Martor Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală în must UM g Murfatlar 437 330 Greaca 423 350 g 595 396 740 635 g/l 144 135 155.f. Veliu Raluca. la sfârşitul lunii mai şi se prelungeste mult pe durata a 8 -10 zile. Tabelul 8.0 15.4-0.T. Sămânţa este mare. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele: 0. 3. 2000.S. asimetrică.3 6. datorită dimensiunii strugurilor. iar îngraşămintele chimice aplicate anual. Înfloritul se declansează devreme. şi 1.. productivitatea mare. Luminiţa Vişan. (Stroe Marinela. Soiul Afuz ali reacţionează puternic la fertilizare si irigare. care nu reuşeşte să îşi matureze bine lemnul coardelor.6 c. suculent. În timpul înfloritului necesită multă căldură (temperaturi de peste 200 C). Tăierea se face pe coarde lungi. din care amintim. pentru a se asigura o bună legare a florilor (sub 200C meiează şi mărgeluieşte puternic.5 g/l 4. încărcătura la tăiere fiind de 18 -20 ochi/m2. 2. cu rostru scurt şi gros şi şalaza ovală. manifestată prin formarea a 40-50% lăstari fertili. iar dacă temperatura depăşeşte 30 0C are loc o cădere masivă a florilor). PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Are nevoie de terenuri foarte bine expuse la soare şi fertile. Regenerează foarte greu. relativ subţire. puţin distinctă. 140 Ruggeri. uşor cilindric. iar formele de conducere recomandate sunt Guyot pe semitulpină sau Cortina dubla geneveză (CDG).Bobul este mare.0-3. fiind foarte dificilă refacerea butucilor în urma accidentelor climatice. nearomat. 1. 2010). administrat o dată la 3 ani. Răspunde de 193 . încărcătura de rod optimă s -a dovedit a fi de 40 ochi/butuc.a.I.1-1.S.8 Comportarea selecţiilor clonale Afuz-Ali 93 Murfatlar şi Afuz –Ali 14 Greaca comparativ cu populaţia în diferite condiţii ecopedoclimatice Nr. cancerul bacterian şi antracnoză.8 4. crt. datorită vigorii mari de creştere. SO4 -4. Chasselas x Berlandieri 41 B.r. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soi viguros. citat de Adriana Indreaş. Sensibilitatea marea la ger duce şi la o slabă rezistenţă la alte boli.4 c. acoperită cu pruină. sensibil la temperaturile scăzute din timpul iernii ( -16 0C – 18 0C).5 *după I.

V. Cunoaşte o largă răspandire în Asia şi Bazinul Mării Mediterane. Cerna razachia. Coarnă roşie) sunt foarte diferite din punct de vedere morfologic.Moldavskii. atât în ţară. deoarece este un soi cu o maturare tardivă. Strugurii sunt foarte aspectuosi. cât şi în lume.5 . Murfatlar. care situează soiul în fruntea preferinţelor consumatorilor. uşor cilindric. rărirea boabelor. ocupă cca 25% din suprafaţa destinată soiurilor de masă. mari.D. clona Afuz –Ali 14 omologată în anul 1984. Ciornâi crâmskii CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă.V. Sinonime . la noi în ţară au fost obţinute următoarele clone: la S. Greaca. precum şi la normarea numărului de inflorescenţe -12-16 inflorescente/butuc. COARNĂ NEAGRĂ Origine . înainte de apariţia filoxerei. Face parte din sortogrupul Coarnă care este neomogen. cu însuşiri diferite. La noi în ţară. dar aciditatea rămâne echilibrată. ocupă locul 7 în lume. Acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri .Soi vechi oriental. de culoare verde deschisă.135 g/l. Faptul că toate trei au florile hermafrodite funcţional femele dovedesc totuşi că sunt soiuri mult mai evoluate. datorită răspândirii acestuia în podoriile sud-carpatice.V. de până la 20-24 t/ha. Cele trei soiuri care alcătuiesc acest sortogrup (Coarnă albă. Acestea se disting anual prin producţii constante şi de calitate.V. Coarnă neagră. Dealurile Buzăului. cu bob mare. ZONARE Afuz-Ali este cel mai important soi de masă. prin eliminarea din ciorchine a boabelor meiate şi mărgeluite. selecţia clonală Afuz-Ali 93 omologată în anul 1980 şi la S. c ând se vor elimina lăstarii sterili în proporţie de 25-50%. Vârful lăstarului este aproape glabru. cu o coloraţie verde 194 . provenienţa lor fiind de natură hibridă. armonios. considerat un soi autohton.C. Nu s-a extins în zonele viticole din centrul Europei.C. în anii nefavorabili îşi prelungeşte maturarea acestora până în octombrie. în special la scurtarea inflorescenţelor cu 1/3 din lungimea lor.asemenea foarte bine la aplicarea operaţiilor în verde. Cele mai bune rezultate le dă în podgoriile din Dobrogea. SELECŢII CLONALE Afuz-Ali este socotit cel mai valoros soi de struguri pentru masă şi deţine primul loc pe piaţa mondială. doar 3. de culoare verde. desfrunzitul parţial în toamnele ploioase şi nu în ultimul rând plivitul.D. Prin lucrările de selecţie. cu margini cafenii. realizând un indice glucoacidimetric corespunzător . Producţiile de struguri obţinute sunt mari. iar lăstarul este glabru. după soiul Kişmiş alb (Sultanină). ca şi suprafeţe cultivate.4 0‰. pe terasele Dunarii. (400-500g). CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor are loc în epoca V. Dealu Mare. din care producţia marfă este de 75-83%. după părerea academicianului Gherasim Constantinescu. ceea ce duce la ipoteza că nu au origine comună.

Forma de conducere recomandată este Guyot pe semitulpină şi pe tulpină înaltă. fiind colorat cafeniu roşietic. de mărime mijlocie. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Coarnă neagră este un soi rustic. Floarea este hermafrodită funcţional femelă. 349). prezintă cerinţe mari faţă de căldură (38000C temperatura globală). cu soiurile polenizatoare: Muscat de Hamburg. în a doua parte a lunii august. de obicei. colorată cafeniu închis. cu o aşezare a boabelor deasă.60% lăstari fertili.8 c. oval-alungită. Inflorescenţa este uniaxială. Chasselas x Berlandieri 41 B. iar a 100 de boabe în jur de 350 g. uşor alungită. în prima decadă a lunii aprilie. scurte. Chasselas doré. prezentând totodată toleranţă bună la mană şi oidium şi este tolerant şi la filoxeră. Sinusul peţiolar este deschis sub forma literei V sau liră. Nervurile sunt verzi şi glabre. se asociază. Este rezistent la transport şi se pretează la păstrarea pe timpul iernii. mai ales în podgoriile subcarpatice. dar care îşi maturează bine lemnul.a. Pieliţa este de culoare neagrăroşietică. de formă cilindro -conică. crocant. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele 0. costat. de mărime mijlocie spre mare. Polenul este steril. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Ca urmare a creşterilor vegetative luxuriante.r. iar pârga strugurilor începe târziu. cu o maturare deplină a strugurilor spre sfârşitul lunii septembrie. Reactionează bine la fertilizarea organică. Bobul este ovoidal-alungit. la moliile strugurilor şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor. înclinaţi. recurbate.f.f. cu mezofil neted şi glabru. (foto pag. Are o perioadă lungă de vegetaţie (185-200 zile). cu unul sau doi pinteni la bază. Având rezistenţă bună la ger se pretează la conducerea sub formă de bolţi sau pergole. şi 1. Dinţii sunt mijlocii ca mărime. Strugurii acumulează cantităţi 195 . CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca V (uneori a VI -a) şi au o durată lungă de conservabilitate pe butuc. Soiul Coarnă neagră prezintă rezistenţă foarte bună la ger (-200 C. Ovarul este uşor tronconic. Strugurele este de mărime mijlocie. -220C). soiul Coarnă neagră are nevoie de portaltoi de vigoare medie sau portaltoi viguroşi dar care să -i imprime vigoare medie de creştere. Tamina. viguros. trilobată sau pentalobată. la secetă. adică preponderent cu P si K. cu vârf teşit. cu şalaza ovală şi rostru scurt şi subţire. cum ar fi: SO4-4. cu creşteri vegetative mari. Sămânţa este mare. este un soi cu fertilitate medie . iar încărcătura de ochi pe m2 nu trebuie să fie mai mare de 12-15 ochi. de formă cilindrică sau cilindro -conică. Fertilizarea chimică trebuie făcută cu doze moderate de N. cu elemente lungi lăsate în urma tăierilor. Greutatea medie a unui strugure este de 200-300 g. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă. cu gust specific de coarnă. unde Coarna neagră reuşeşte să-şi matureze bine strugurii. în gospodăriile populaţiei din zonele sudice ale tării. adesea bifurcaţi. chiar până la sfârşitul lunii octombrie. acoperită cu pruină. dar şi în depozit. Miezul este cărnos. cu stilul scurt şi gros. puţin abundent. etc. potrivit de subţire. Cârceii sunt glabri. datorită polenului steril (flori hermafrodite funcţional femele). Cinsaut. cu laturile uşor convexe. unde soiul este cultivat pe terenurile în pantă. Dezmugureşte relativ timpuriu. şi lemnificat. Sub aspecul ferilităţii.6 c.slab cafenie. Pedunculul este scurt către mijlociu. Staminele sunt în număr de 5-6. În plantaţii. iar cele inferioare au formă de V. ascuţiţi. putând fi oviforme sau sub formă de U. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. Frunza adultă este mijlocie.

Nicoresti. pentalob ată. mare. având de asemenea. seminţele de Coarnă neagră s-a constatat că au un grad ridicat de heterozigotism. cu nuanţe chihlimbarii pe partea 196 . mai putin valoros. uşor gofrată. alb-gălbui. Bobul este mare. dintrea acestea. Vârful lăstarului şi prima frunză sunt pufoase. se pot obţine chiar 20-30t/ha. ca de altfel şi mărimea boabelor sunt neuniforme. erbaceu şi mijlociu ca mărime. cu deschiderea corolei normală. conică sau rămuroasă. cu pieliţa destul de groasă. iar lăstarul este verde. ceea ce determină scăderea valorii comerciale. cu aşezarea boabelor destul de rară. iar aciditatea rămâne echilibrată 4. de formă ovoidală. ZONARE Se cultivă îndeosebi în sudul Moldovei.Cârceii sunt glabri. Inflorescenţa este uniaxială. verde-albicioasă. din care provin. 1970). Iveşti. cu 5 -6 staminele înclinate normal. în podgoriile din sudul ţării: Dealul Mare. ITALIA Origine . cu margini suprapuse mult. Pe de altă parte. mai scurt decât lungimea nervurii mediane. de cele mai multe ori sunt adânci. Odobeşti. Dealurile Bujorului etc. Dealurile Buzăului.5 g/l H2SO4. verzi. Dealurile Covurluiului. de culoare verde închis. Dinţii sunt mijlocii ca mărime. de-alungul timpului. cu nuanţă roz-violacee. Floarea este hermafrodită normală. subproles georgica. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă. Polenul este fertil. Acestea au florile hermafrodite normale şi polen fertil. Prin selecţie individuală din seminţele acestui soi. Panciu. cel mai înmulţit este soiul Coarnă neagră selecţionată. prezentând în general 3 loji cu 6 ovule. cu marginile convexe şi peţiolul este verde-roşietic. lobul terminal alungit ca la soiul Muscat de Hamburg. s-au obţinut forme biologice noi (soiuri noi) cum sunt: Coarnă neagră selecţionată. şi colab. Strugurele este de formă conică sau rămuroasă.. cu nuanţă roz-violacee. Stilul este scurt şi gros. în anii cu favorabilitate foarte bună. iar soiul Coarnă neagră selecţionată este soi recomandat sau autorizat la plantare. Producţia medie este cuprinsă între 8-12 t/ha. cu urme de scame. Face parte din Proles pontica. SELECŢII CLONALE În cadrul soiului Coarnă neagră. Coarnă neagră aromată şi Coarnă neagră tămâioasă (Constantinescu Gh. Ovarul este uşor bombat. iar sinusurile inferioare sunt deschise în formă de liră. În prezent .mici de zaharuri 140-160g/l. Frunza adultă este mare.Ideal CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. iar pe partea inferioară nu prezintă peri pe nervuri. uneori acesta poate fi închis prin suprapunerea lobilor. Sinusul peţiolar este deschis sub forma unei lire deformate. Nervurile sunt verzi. colorată galben-verzui. înlăturându -se principala problemă a populaţiei mamă. Pedunculul este verde. bifurcaţi şi trifurcaţi. Culoarea boabelor. dar potenţialul productiv al soiului este mult mai mare. de mărime mijlocie. au fost observate elemente de variabilitate fenotipică: există un biotip cu struguri de culoare negru -intens. datorită hibridării naturale a soiului generată de prezenţa polenizatorilor. Sinonime . oviforme.0 -4.Soiul a fost creat în Italia de către Alberto Pirovano în anul 1911. din încrucişarea soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg. care este cel mai valoros şi un alt biotip cu struguri negru-roşietici.

iar datorită creşterilor puternice are nevoie de portaltoi care să nu accentueze vigoarea şi să grabească maturarea. crt.. Este unul dintre cele mai sensibile soiuri la mană şi oidium. normarea numărului de inflorescenţe (24 inflorescenţe pe butuc). 349). sensibil la atacul acarienilor şi moliile strugurilor şi cancerul bacterian.S. dintre care amintim: Riparia gloire. Kober 5 BB etc. Luminiţa Vişan.însorită. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Parametri analizaţi Coeficient de fertilitate relativ UM Italia 25 Greaca Italia strug. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Italia necesită soluri fertile cu umiditate asigurată. Răspunde bine condus pe formă semiînaltă.fertili Greutatea medie a unui strugure g 400 333 Greutatea a 100 de boabe g 710 322 Indice de productivitate relativ g/lăstar 248 620 Indice de productivitate absolut g/lăstar 560 366 Concentraţia în zaharuri g/l 168.4 1.5 l.f. Soiul are o fertilitate mijlocie manifestată printr -un procent de 60-70% lăstari fertili. SO4. slab distinctă. valorile coeficienţilor de fertilitate sunt încadrate între 1. Fertilizarea organică însoţită de o irigare moderată. 2000.. Sunt recomandate în cursul perioadei de vegetaţie un număr relativ mare al lucrărilor şi operaţiile în verde.1 160. precum şi scurtarea cu o treime din lungimea inflorecenţei şi desfrunzitul parţial.3 5. şi 1. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi cu o creştere puternică. precum şi la cloroză.0 * după I. pretenţios faţă de factorul temperatură.1 c. cu aromă fină de muscat. peste 1700 0C temepratură utilă. 197 . Tabelul 8. aduce sporuri mari de producţie. crocant.9 Comportarea selecţiei clonale Italia 25 Gr comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice ale Podgoriei Greaca Nr. Miezul este cărnos. 140 Ruggeri.8 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 6.6 15. Sămânţa este mare. (foto pag./ 0. în special plivitul lăstarilor sterili (20-25%).S. cu o încărcătură optimă de rod de 16-18 ochi/m2.4 c. repartizată pe elemente lungi de rod.62 0. soiul Italia meiază şi mărgeluieşte puternic. viguros şi cu o perioadă de vegetaţie lungă (190 200). Ca şi soiul Afuz Ali.r.1 l. cu şalaza ovală.9 Producţia de struguri t/ha 18. însă într-o proporţie mai mică. iar sistemul de tăiere recomandat este cel mixt. precum şi la secetă.a. dar şi pentru a-l proteja împotriva atacului cancerului bacterian (îngrăşăminte cu P şi K).T. citat de Adriana Indreaş./ 1.total Coeficient de fertilitate absolut strug.I.f. ovoidală. Prezintă o toleranţă slabă la acţiunea temperaturilor scăzute din timpul iernii ( -180C). dacă în timpul înfloritului survin temperaturi sub 20 0C.

iar pruina abundentă îi dă o nuanţă opalescenţă.V. pieliţa groasă transmite adesea un gust ierbaceu. cu lumen ovoidal. mai mult sau mai putin închise. oidium şi mai ales la putregaiul cenuşiu.5 c. cu o durată de consum a strugurilor de 30-35 zile. Strugurii sunt de mărime mare. şi 1.Chasselas Napoleon CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde. Perioada de înflorire este târzie. iar lăstarul este glabru.9. Frunza adultă este de mărime mijlocie. 165-170g/l zaharuri. După unii autori se crede că provine din sortogrupul Panse. netedă. ceea ce duce la o meiere şi mărgeluire pronunţate. conici.C. glabră. SELECŢII CLONALE La S. din populaţia soiului Italia s-a obţinut selecţia clonală Italia 25 Greaca omologată în 1984. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Este un soi viguros. Giurgiu. pentalobată. de culoare galbenă-verzuie. ZONARE Se cultivă în foarte multe centre viticole (22) din sudul ţării. glabri. deoarece boabele se pătează uşor la cea mai mică atingere.f. Lobul terminal este uşor alungit. care prezintă o cpacitate mare de păstrare.r. Boabele sunt mari. cu pondere mai mare în judeţele Constanţa. iar sinusul peţiolar are formă de liră deschisă cu baza ascuţită. 198 . asemănătoare soiurilor apirene şi de aceea. Teleorman. uneori aripaţi (biaripaţi). Nervurile sunt verzi.mare. (tabelul 8.a.CARACTERE TEHNOLOGICE Este un soi ce îşi maturează strugurii în epoca a V -VI. 3-4 luni în condiţii de mediu controlat. iar liziera este foarte caracteristică: dinţii au marginile drepte şi vârful ascuţit. cu nuanţe uşor arămii şi cu scame rare. Greutatea medie a unui strugure este de 400 g. Soiul are o fertilitate bună manifestată printr-un procent de 80% lăstari fertili.V. iar greutatea a 100 de boabe este de 322-700 g. Ialomiţa. nu este asigurată polenizarea naturală completă a acestui soi. după soiul Afuz ali. în mulţi ani viticoli.necunoscută. colorată verde deschis. de mărime mijlocie. BICANE Origine . Cârceii sunt de culoare verde deschis. de formă conică. caracterizat printr-un frunziş destul de bogat. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt încadrate între 1. ovale. iar aciditatea este în medie de 4. iar uneori închis cu lumen mic şi eliptic. cu polen steril. Sinusurile laterale superioare sunt profunde. lacşi.5 g/l H2SO4. Acestui soi i se acordă o atenţie deosebită la manipulare. cu meritale mici-mijlocii.f. Producţia medie este de până la 18 t/ha.). Sinonime . Greaca. miezul este cărnos. Floarea este hermafrodită funcţional femelă. bifurcaţi. Acumulează cantităţi medii de zaharuri. Vârful lăstarului este uşor scămos.2 c. Este tolerant la mană. Prezintă o rezistenţă bună la secetă şi are toleranţă medie la acţiunea temperaturilor scăzute (de până la -220C). Inflorescenţa este uniaxială. Călăraşi.

iar aciditatea este destul de ridicată 5. CARACTERE TEHNOLOGICE Este un soi tardiv. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile din sortimentul mondial cu maturare târzie (tardivă) cultivate în ţara noastră ? b) Care dintre acestea au florile hermafrodite funcţional femele? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Se recomandă lucrări şi operaţii în verde. iar în centrul viticol Cricov (Dealu Mare) se cultivă ca soi recomandat. CARACTERELE MORFOLOGICE Frunza adultă de marime mijlocie. cu polen steril. repartizată pe elemente lungi de rod. Test de autoevaluare nr. glabră cu perişori scurţi erecţi pe partea inferioară. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ NOI CU MATURARE TIMPURIE MUSCAT TIMPURIU DE BUCUREŞTI Origine . iar sistemul de tăiere recomandat este cel mixt. iar greutatea a 100 de boabe de aproximativ 250-400g. între 140-145g/l.PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Având floarea hermafrodită funcţional femelă. de la 6 -8 t/ha până la 18t/ha în anii foarte favorabili. datorită epocii târzii de maturare. sinusul 199 . în special cele care vizează o mai bună legare a florilor şi o grăbire a maturării strugurilor (ciupitul.5‰.0‰-5.obţinut prin hibridare sexuată între soiurile Coarnă albă şi (Regina viilor x Muscat Perlă de Csaba). cu o încărcătură optimă de rod de 13-17ochi/m2. Sinusurile laterale sunt adânci şi ovoide. Greutatea medie a unui strugure este de 200-500g. soiul fiind omologat în 1970. cârnitul). ZONARE Se cultivă în puţine centre viticole. de culoare verde închis. Răspunde bine condus în formă semiînaltă.3. 2 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. polenizarea soiului Bicane este asigurată de două soiuri care înfloresc în aceeaşi perioadă: soiul Italia şi soiul Afuz ali. Acumulează cantităţi mici de zaharuri. Soiuri noi pentru struguri de masă obţinute în România şi particularităţile lor de cultură. (Constantinescu Gherasim şi Elena Negreanu). Producţia este destul de oscilantă datorită fenomenului de meiere şi mărgeluire. de epoca a VI-a. 9. pentalobată.

8-3. În plantaţii se aplică un complex de lucrări agrotehnice ca: fertilitatea cu îngrăşăminte organice. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. Bobul are formă ovoidă şi este de culoare galben-verzuie. întreagă. Precoce. Strugurele poate atinge 380-400 g. datorită timpurietăţii de maturare. cilindro -conici. Soiul Muscat Timpuriu de Bucureşti a fost autorizat pentru plantare în Dobrogea . prin hibridare sexuată controlată între soiurile Crâmpoşie x Frumoasă de Ghioroc (Oprea St. tratamente fitosanitare mai dese.podgoria Ostrov şi centrul viticol Ovidiu -Mangalia.0. Feteşti. ZONARE Se impune prin timpurietate (epocile I-II de maturare a strugurilor) şi aroma discretă de muscat a strugurilor. datorită maturării eşalonate a strugurilor. 80%.10 zile înaintea soiurilor de epoca a II-a .a. Producţiile de struguri sunt mici.).3. iar 200 . când valoarea indicelui glucoacidimetric este mai echilibrată.Cardinal şi Regina viilor.8 c. compacţi. şi c. care să -i grăbească maturarea strugurilor.5. Recoltarea strugurilor se face eşalonat. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii aproape concomitent cu soiul Muscat Perlă de Csaba cu cca. 1979. adesea cu o aripioară sau un cârcel.5 t/ha din care producţia marfă reprezintă cca.peţiolar deschis.r. dintre care amintim: Fercal. cu limbul uşor gofrat. în centrele viticole Greaca. acumulează 160-190 g/l zaharuri. Se pretează foarte bine la forma de conducere semiînată. Soiul se remarcă printr -o rodire abundentă şi pe copili.. în medie 8.P.f. pentru a completa conveierul varietal al soiurilor de struguri cu maturare timpurie. ÎNSUŞIRILE AGROBIOLOGICE Soiul Muscat Timpuriu de Bucureşti este un soi viguros.-180C). între 1. şi colab. SO4-4. în special împotriva făinării.C. Cluj.f. pulpa crocantă cu gust fin aromat. manifestând o sensibilitate mare la mană şi făinare. trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale sunt adânci şi închise. toleranţă mijlocie la secetă. (polimorfism foliar).A fost creat la S. pieliţa subţire. cu o aciditate mică 2. plivitul lăstarilor sterili. Se caracterizează printr-o fertilitate slabă (40-41% lăstari ferili) cu valori ai coeficienţilor de fertilitate înscrise între limitele: 0. necesitând portaltoi cu perioadă scurtă de vegetaţie şi vigoare mijlocie.P.. (155-165 zile). de aceea soiul trebuie recoltat cu câteva zile înainte de maturarea deplină a strugurilor. Soiul prezintă toleranţă slabă la ger (-160C -. acoperită de un strat subţire de pruină.0-1. TIMPURIU DE CLUJ Origine . cu încărcături de ochi care să nu depăşească 15 ochi/m2. Strugurii de mărime mijlocie. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Fiind un soi viguros. preferă terenurile fertile şi cu umiditate asigurată. Rezistă bine la atacul moliilor strugurilor şi este atacat puternic de viespi.0 -9. în formă de U.5 g/l H2SO4 . cu o perioadă scurtă de vegetaţie. tipul de tăiere Guyot pe semitulpină.

M. cu o compactitate a boabelor mijlocie spre laxă. Soiul prezintă toleranţă slabă la ger. AUGUSTA Origine . omologat în 1984. Prezintă o fertilitate medie-ridicată. oval. Soiul nu necesită lucrări şi operaţiuni în verde cu caracter special. încât strugurii pot fi folosiţi şi la vinificare. Boabele sunt mijlocii. Strugurii sunt de mărime mijlocie (180-250 g). 201 . iar intrarea strugurilor în pârgă are loc devreme în a doua decadă a lunii iulie. Bobul este mare. în vederea acoperirii consumului local de struguri în stare proaspătă.S. de culoare galben verzuie. glabră. manifestată prin 60-80% lăstari fertili. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Prezintă vigoare mijlocie spre mare. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor are loc în epoca a II-a. iar sinusurile inferioare atunci când frunza este pentalobată. producţiile la hectar 16-20 t. de formă cilindro-conică. este sensibil la mană şi foarte sensibil la făinare. cu valorile coeficienţilor de fertilitate cuprinse între 1. acumulează cantităţi mari de zaharuri de până la 180g/l. care determină o productivitate mare.225 g. din care producţia marfă 85%. cuneiformă. iar în condiţiile climatice din Transilvania soiul îşi întârzie maturarea . sunt deschise în forma literei V. cu o încărcătură de ochi considerată optimă la 18-20 ochi/m2.sinusul peţiolar în formă de liră deschisă.V. sferic-ovale.Soiul a fost obţinut de către Marin Neagu şi Mihai Georgescu la U.1 cel relativ şi 1. Se comportă foarte bine în zona vinicolă din nord-estul Moldovei. unde şi aici poate completa conveierul varietal pentru soiurile de struguri pentru masă cu maturare timpurie. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. trilobată sau pentalobată.A. Sinusul peţiolar este deschis în forma literei U sau liră largă. de formă cilindro-conică. Pulpa este semicrocantă şi are o aromă fină de muscat. cu boabele aşezate nu prea des pe ciorchine. Se remarcă prin timpurietate.epoca a III-a. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Forma de conducere recomandată este cordonul bilateral pe tulpini semiînalte cu sistem de tăiere scurt şi mixt. Strugurele este mijlociu spre mare. Sinusurile laterale superioare sunt închise elipsoidal cu lobii suprapuşi. acoperite cu un strat fin de pruină. Producţiile de struguri sunt cuprinse între 3 -5 kg/but. rezistenţă bună la ger şi fertilitate destul de ridicată.60 cel absolut. (se aplică doar operaţiile şi lucrările curente). Bucureşti din încrucişarea soiurilor Italia şi Regina viilor. Strugurii sunt mijlocii . dar are rezistenţă medie la Botrytis sp. în prima decadă a lunii aprilie. dezmugureşte timpuriu. ZONARE Este un soi autorizat pentru plantare în podgoriile din Transilvania.

datorită mărimii strugurilor.a.15-16 t/ha.. Cernavodă). oidium şi putregaiul cenuşiu al strugurilor şi manifestă o mare sensibilitate la mană. dar cu o maturare eşalonată a strugurilor.S. Tabelul 8. Producţia de struguri este mijlocie .7 – 4.. Drăgăşani. din care 85% reprezintă producţia marfă. Valea Călugărească * 415 748 148 4.T. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Augusta dă rezultate bune pe terenuri cu expoziţie sudică.f. 202 . Zimnicea.3 15.a 552 g/lăstar.9 H2SO4. i. precum şi în unele podgorii subcarpatice cu climat mai blând (Dealul Mare.. 347). în special împotriva manei.7 şi c.3 14. pârga strugurilor are loc devreme pe la mijlocul lunii iunie. Rezistenţe biologice: toleranţă mijlocie la ger (-180 C. (foto pag.Argeş). iar aciditatea este de 3.S.p.r. cu gust plăcut . soiul acumulează 120.P.P. (61% lăstari fertili). Ostrov.9 H2SO4. productivitate ridicată. Calităţi şi defecte: Soi timpuriu. Fertilitate bună.de culoare verde-gălbuie cu o pieliţă destul de groasă.V Bucureşti 325 440 149 5.A.8 *după I. Forma de conducere recomandată este Guyot pe semitulpină.135 g/l. bine însorite şi cu soluri fertile. tratamente fitosanitare mai dese. Se comportă bine pe portaltoii 140 Ru.r.135 g/l zaharuri. de cele mai multe ori repartizată pe elemente lungi. acumulează cantităţi modeste de zaharuri.C. cu boabe mari.S. acoperită cu un strat de pruină persistentă. 1. dezmugureşte târziu. 356 g/lăstar.1. maturarea se realizează odată cu soiul Cardinal). Ştefăneşti . cu 5-6 zile după soiul Cardinal (în anii cu condiţii climatice optime. iar aciditatea este de 3.6 S.7 – 4.p. SO4-4.f. în a doua parte a lunii aprilie. CARACTERE TEHNOLOGICE Strugurii sunt mari. În plantaţii se aplică un complex de lucrări agrotehnice ca: plivitu l lăstarilor sterili. copilitul. iar maturarea se realizează în a doua decadă a lunii august.M. Miezul este cărnos-crocant. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Augusta este un soi cu vigoare mijlocie. încărcătura de rod care se lasă la tăiere este de 20 ochi/m2.I. iar valorile coeficienţilor de fertilitat e sunt în limitele: c. La maturitatea de consum a strugurilor. 1. ZONARE Augusta se cultivă cu rezultate bune pe terasele Dunării (Greaca.-200 C).10 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Augusta Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia de struguri UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha U. 120 . iar indicii de productivitate au valorile: i.

Tabelul 8.VICTORIA Origine . 140 .V S. iar ca şi formă de conducere preferă forma de conducere semiînaltă. Producţiile de struguri sunt mari. iar aciditatea 3.S. iar sinusul peţiolar este deschis în forma literei V sau liră. se comportă bine faţă de brumele şi îngheţurile de primăvară. prezintă o fertilitate bună.S. datorită dezmuguririi târzii. operatiunea trebuie executată cu 2-3 zile înainte de declanşarea înfloritului în masă a soiului. nearomat (foto pag..4 507 791 139 38 18. Bobul este foarte mare.150 g/l. 203 . Miezul este cărnos. 347). iar din punct de vedere al lucrărilor şi operaţiilor în verde.P. lax.V. oval.5-3. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie-mare. Încărcătura de rod care se lasă la tăiere este de 40-50 ochi/but. Reacţionează puternic la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice. Selecţia Crăciunel 26. conform tabelului 8. CARACTERE TEHNOLOGICE Strugurii se maturează în epoca a doua.Soi nou obţinut la S. Bucureşti Drăgăşani* Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia de struguri g g g/l g/lH2SO4 t/ha 281 400 153 3. datorită în principal dimensiunilor strugurilor.I.f.V. P.05 c. cu tăiere mixtă (cordonul dublu genevez.M. cuneiformă.T. cu gust echilibrat. glabru pe ambele feţe.A. valorile coeficienţilor de fertilitate oscilând între 0.r.11. cu soluri bine drenate. cu o pieliţă acoperită cu un strat de pruină persistentă.. circa 30 de zile.11 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Victoria Parametri analizaţi UM U.C.79 c. Limbul este gros. Drăgăşani prin hibridare sexuată a soiurilor Cardinal şi Afuz Ali şi omologat în 1978 (Victoria Lepădatu şi Gh.6 *după I.8g/l H2SO4.86-1.C. Strugurele este mare şi foarte mare. K.P. Soiul se remarcă printr -o rezistenţă bună la ger -20 0C şi la secetă. eşalonat. Soiul Victoria are afinitate bună la altoire cu portaltoii 140 Ruggeri. cu indici de productivitate destul de mari. Prezintă rezistenţă medie la mană şi rezistenţă foarte slabă la oidium. se realizează în special normarea înflorescenţelor lăsându -se pe butuc în medie 12 inflorescenţe.a. de culoare galben-verzuie. Sinusurile laterale superioare sunt deschise elipsoidal iar uneori închise ovoidal. respectiv 12-15 ochi/m2. Acumulează cantităţi mici de zaharuri. de formă cilindro -conică. pentalobată. Condei). în podgoria Ostrov).45-1. glabră.S. de peste 16t/ha. din care producţie marfă 83-85%. manifestată printr-un procent de 63-73% lăstari fertili. uşor lăţită. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Victoria este un soi de vigoare mijlocie spre mare. semicrocant.f. dar rezistă pe butuc fără să -i scadă calităţile organoleptice. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii dă foarte bune rezultate pe terenurile fertile de la baza versanţilor. şi 1.1 17.

cuneiformă.60.S. Pietroasa * 415 748 148 4. prezintă fertilitate bună. persistentă. Valorile coeficienţilor de fertilitate se încadrează în limitele: c.r. pentru a-i tempera vigoarea mare de creştere.. Strugurii sunt mari (300-500 g în medie). Selecţia Crăciunel 26). ÎNSUŞIRILE AGROBIOLOGICE Soiul Timpuriu de Pietroasa este un soi viguros. iar sinusul peţiolar deschis. Pietroasa.-20 0C).f.V.T. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Preferă terenurile însorite şi cu fertilitate ridicată. c. cu creşteri vegetative puternice. manifestată prin 54% lăstari fertili. omologat 1989. Forma de conducere recomandată este cordonul bilateral pe semitulpină.P.6 S. glabră.3 14. prin hibridare sexuată controlată între soiurile Alphonse Lavallée x Regina viilor (Toma Otilia). Boabele sferice. elipsoidale. 1. echilibrat. i. de mărime mijlocie. în nordul Dobrogei şi pe terenurile nisipoase din judeţele Brăila şi Buzău.. închise. de asemenea are toleranţă medie la secetă.ZONARE Se cultivă datorită timpurietăţii în toată Moldova.a 341 g/lăstar şi i. Pulpa este crocantă. productivitate ridicată. Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia de struguri g g g/l g/lH2SO4 t/ha 204 .V. culoare neagrăviolacee. Tabelul 8.V Bucureşti 325 440 149 5. rezistenţă foarte slabă la mană.P.p.S.M. acoperite de pruină abundentă.p. datorită mărimii strugurilor. Rezistenţele biologice: prezintă toleranţă medie la temperaturile scăzute din timpul iernii ( -18 0C. Sinusurile laterale slab schiţate. în formă de U sau liră largă.a. 206 g/lăstar.C.A.3 15. pentalobată. biaripaţi sau multiaripaţi. iar tăierea se va face în elemente scurte de rod..8 *după I.12 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Timpuriu de Pietroasa Parametri analizaţi UM U. are nevoie de portaltoi cu vigoare mijlocie (SO4-4.P. păstrîndu-se o încărcătură de 40 ochi/but.S. cu limbul uşor gofrat. cu gust plăcut. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mare. rezistenţă mijlocie la oidium şi la dăunători. de culoare verde închis.r.0.C. cilindroconici. TIMPURIU DE PIETROASA Origine: Obţinut la S. 0. iar indicii de productivitate.I.f.

iar cele cele inferioare au formă de U. galben-verzui cu nuanţă albicioasă. Strugurele este cilindro-conic. strugurii acumulează 145-150g/l zaharuri. glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal. 205 . Bobul este sferic sau uşor ovoidal. cu producţii mari de struguri.A. de vigoare mijlocie. omologat în 1978 (V.M. de cele mai multe ori pot atinge 20.1 – 5. Dvornic). 3 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.S.CARACTERE TEHNOLOGICE Soi de epoca II.8g/l H2SO4. Producţiile de struguri sunt mari. cu boabe uniforme ca mărime. Sinusul peţiolar semiînchis. Miezul este semizemos. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile noi obţinute în Ro mânia cu maturare timpurie ? b) Care dintre acestea sunt cele mai cunoscute şi ocupă suprafeţe mai mari în arealul viticol al ţării? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Are o fertilitate bună. Bucureşti prin polenizarea liberă a soiului Chasselas doré. producţii mari de struguri şi rezistenţă bună la ger.V. elipsoidal.2 t/ha. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ NOI CU MATURARE MIJLOCIE CHASSELAS DE BĂNEASA Origine: A fost obţinut la U. Timpuriu de Pietroasa se cultivă cu rezultate bune în podgoriile din sudul ţării. cu 3-5 lobi. ZONARE Se impune prin timpurietate (epoca a do ua de maturare). lax. aripat. dar cu o colorare neuniformă. Contribuie la lărgirea conveerului varietal de soiuri timpurii pentru struguri de masă. Test de autoevaluare nr. unde îşi valorifică timpurietatea. iar aciditatea ridicată de 5. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de epoca a III-a. CARACTERE AGROBIOLOGICE. Calităţi şi defecte: Soi timpuriu. din care 92% reprezintă producţia marfă. mai sensibil la ger decât soiul din care provine (Chasselas doré) şi prezintă o bună rezistenţă la boli. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie.

8 *după I.1 S.8 14. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de V sau liră.4 13.A. 206 .S.7 18. cu pieliţa groasă.8 5. tipul de tăiere Guyot pe semitulpină.P.V. Tabelul 8.T.1 coeficientul de fertilitate relativ şi 1..I.6 4.V S. cu o încărcătură de 12-16 ochi/m2. repartizată pe coarde de 12-14 ochi. Tabelul 8.9 Producţia marfă % 78 87 85 *după I. neajungând practic la performanţele genitorului. semicompact. CETĂŢUIA Origine .5 18. omologat în anul 1979 (Şt. colorată negru-deschis. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise.S. oval. Bucureşti Cluj* Greaca* Greutatea medie a unui strugure g 196 403 324 Greutatea a 100 de boabe g 284 395 420 Concentraţia în zaharuri g/l 163 153 140 Aciditatea totală g/lH2SO4 4. dar cu calităţi gustative inferioare acestuia. Calităţi şi defecte: Soiul Chasselas de Băneasa prezintă boabe mai mari decât cele ale soiului Chasselas doré.V Bucureşti 227 393 170 3.I.M.P. S. Strugurele este de formă cilindro -conică.A.C.13 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Chasselas de Băneasa Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia de struguri UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha U. Boabele sunt mai mari comparativ cu soiul Chasselas doré.V.6 coeficientul de fertilitate absolut. dar au gustul mai puţin armonios. cu 1. pentalobată.M.V. Oprea).C. Se recomandă a fi condus pe semitulpină.V. glabră. cele inferioare sunt în formă de U. acoperit cu un strat fin de pruină şi miez semicărnos. Bobul este mijlociu ca mărime.. Producţia marfă obţinută este de 87%. Cluj Napoca prin hibridare sexuată între soiurile Crâmpoşie şi Frumoasă de Ghioroc.6 Producţia medie t/ha 13.C.S.S.A fost obţinut la S.manifestată prin formarea a 75% lăstari fertili.Târgu Bujor* 283 318 151 4.14 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Cetăţuia în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi UM U.S.P. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie.P.S.T. de mărime mijlocie-mare.C.

f. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de epoca a III. Miniş prin hibridare sexuată între soiul Bicane şi Chasselas doré.a. respectiv 1.r. cu valori ale coeficienţilor de fertilitate situaţi între limitele 0. Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale. uşor rotunjită.f. dar slabă la mană şi la putregaiul cenuşiu. Tabelul 8.V. Calităţi şi defecte: Soiul este productiv.S.r.V Bucureşti 237 284 158 4.10.A. SILVANIA Origine .C. c. strugurii se maturează în epoca III. respectiv c. de profunzime medie.. iar sinusurile inferioare sunt deschise. manifestată printr-un procent de lăstari fertili cuprins între 60-75% lăstari fertili.: 0.V. fertilitate mijlocie spre mare.S. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt situate între limitele: c.M.C. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră cu baza ascuţită. sferic. uneori închise cu lumen ovoidal.a. are rezistenţă bună atât la boli. cu o încărcătură optimă de rod de 16-18 ochi/m2.9 – 1. cu peste 50% lăstari fertili.IV. Reacţionează puternic la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice.3 16. pentalobată..V.8-1. Prezintă o fertilitate bună. prezintă vigoare mare. cât şi la temperaturile scăzute din timpul iernii.V. mjlociu. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Silvania se caracterizează printr-o vigoare mijlocie-mare.17-1. cu pieliţa groasă colorată verde-gălbui şi miez moale cărnos.T. Manifestă rezistenţă bună la ger. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. Miniş 194 320 179 4. secetă şi oidium. CARACTERE AGROBIOLOGICE.3 84 S.: 1. glabră cu smocuri de per i rigizi pe nervuri. Soiul manifestă un procent scăzut de mărgeluire (sub 4%).f. repartizată pe elemente lungi de rod. câteodată aripat.2 17. tipul de tăiere Guyot pe semitulpină cu o încărcătură de 12-15 ochi/m2.0.CARACTERE AGROBIOLOGICE. Oană Maria).f. care îi diminuează considerabil valoarea comercială. ( Calistru Gh. Bobul este de mărime mijlocie. Strugurele este conic. K. Preferă formele de conducere semiînaltă. Ciutina S.4-1.a.15 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Silvania Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha % U. semicompact..I. P. datorită vigorii mari de creştere. omologat în anul 1980. se realizează în special cele cu caracter curent.6.8 80 *după I. pe partea inferioară. dar prezintă o coloraţie neuniformă a boabelor. Răspunde bine condus pe formă semiînaltă. iar din punct de vedere al lucrărilor şi operaţiilor în verde.4 c.Soi obţinut la S. sistemul de tăiere este cel mixt.S. repartizată pe cordiţe sau coarde de 10-12 ochi. 207 .

pentalobată. Tabelul 8.V. din care producţie marfă 80-85%.1-1. NAPOCA Origine . lax.. aproape închise şi sinus peţiolar în formă de liră. putregai cenuşiu.P. cu pieliţa groasă. Îşi maturează strugurii în epocile III – IV. conform tabelului 8.f. dar prezintă boabe mult prea mici pentru această epocă de maturare (epoca de maturare mijlocie).a. Manifestă rezistenţă bună la cele trei boli principale.8 c. Soiul Napoca răspunde bine condus pe formă semiînaltă. rezistenţă sporită la ger. Producţiile de struguri sunt mari. Cluj Napoca prin hibridarea sexuată a soiului Alphonse Lavallée cu amestec de polen din soiurile Regina viilor şi Muscat de Hamburg (Şt.4 21.16.P.16 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Napoca Parametri analizaţi UM U.V S. cu miez crocant care.C. oidium.1 16. Calităţi şi defecte: Soi care se maturează destul de timpuriu. de culoare neagră-roşietică şi miez semicărnos.15. Hontilă) şi a fost omologat în 1984.A. Calităţi şi defecte: Soiul se remarcă prin productivitate ridicată.V. cu boabe clorate închis. în special plivitul lăstarilor sterili (20 -25%) şi desfrunzitul parţial.T. în special cele care vizează o grăbire a maturării strugurilor. Producţiile de struguri sunt mari. 208 . de peste 16t/ha. iar coeficienţii de fertilitate au valori cuprinse între 0.r.6 -0.S. Strugurele este cilindro-conic. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este uşor scămoasă. Liziera formează mici lobi.În cursul perioadei de vegetaţie sunt recomandate un număr relativ mic al lucrărilor şi operaţiile în verde. conform tabelului 8. superficiale.f. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Napoca prezintă vigoare mijlocie-mare.4 85 311 154 3.5 c. cu o încărcătura de 15 ochi/m2 repartizată pe cordiţe sau coarde scurte.I. şi 1. Se recomandă lucrări şi operaţii în verde. mană. de mărime mijlocie.Cluj* Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 250 431 Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă g g/l g/lH2SO4 t/ha % 260 160 4. de peste 16t/ha. cu sinusurile laterale superioare ovoidale. formează 50% lăstari fertili.S. Oprea şi Şt. meiază şi mărgeluieşte.0 80 *după I.. uşor oval. iar bobul este mijlociu.S. din care producţie marfă 80-84%. CARACTERE AGROBIOLOGICE.M.Soi obţinut la S. în unii ani. fertilitatea este mijlocie.C.

f. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. respectiv 1.S. Cluj Napoca prin hibridarea sexuată interspecifică între soiurile Black rose şi Cardinal. pentalobată.f. din care producţie marfă 85 -90%. Strugurele este mare. manifestată printr-un procent de 52-57% lăstari fertili. TRANSILVANIA Origine . lax. Tabelul 8. colorată roz-roşietic şi miez semicărnos. cu limb gofrat.C. Sinusurile laterale superioare sunt profunde.V S.9 Producţia medie t/ha 17. cele inferioare în general sunt sub formă de liră. repartizată pe elemente lungi (coarde de 12 ochi). uşor rămuros. omologat în anul 1984 (Oprea Şt. conform tabelului 8.SPLENDID Origine .. prezintă o fertilitate mijlocie. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este glabră.8 Producţia marfă % 85 90 *după I.0 4.. cu smocuri de peri pe nervuri pe partea inferioară a limbului. ovoidal închise. glabră. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt de: 0.C. uşor oval. iar în unii ani se observă fenomenul de meiere şi mărgeluire.5 c.P.Cluj Napoca prin hibridare sexuată între Black rose şi Regina viilor. Calităţi şi defecte: Soiul se remarcă prin boabe relativ mari a căror culoare este însă neuniformă.a. Soiul se caracterizează printr-un grad scăzut de mărgeluire (sub 5%). rezistenţă medie la ger şi secetă. prezintă o uşoară sensibilitate la putregaiul cenuşiu. în formă de liră.).M. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul este de vigoare mijlocie spre mare.C. de mărime mijlocie. omologat în anul 1984 (Oprea Şt.P. se recomandă doar cele cu caracter curent. cu pieliţa groasă. îşi maturează strugurii în epoca a IV -a. Sinusurile laterale au profunzime mijlocie şi sunt ovoidal închise. lucioasă.P.).Soi obţinut la S.A.T. Se recomandă o încărcătură de 25-30ochi/m2.V.3 20. Producţiile de struguri sunt mari.17 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Splendid în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi UM U.P. de peste 16 t/ha.Soiul a fost obţinut la S.S.I. Dintre lucrările şi operaţiile în verde.17. CARACTERE AGROBIOLOGICE.V.7 c. Sinusul peţiolar este deschis. 209 .S.r. Sinusul peţiolar este de obicei în formă de liră. Bobul este mare.1-1.Cluj* Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 316 439 Greutatea a 100 de boabe g 409 537 Concentraţia în zaharuri g/l 154 167 Aciditatea totală g/lH2SO4 4.

CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie.a.1-1. cu valori ale coeficienţilor de fertilitate situaţi între limitele 0. Are sensibilitate la mană şi oidium şi o rezistenţă mijlocie la putregaiul cenuşiu.V. pentalobată. respectiv 1. dar şi în sudul ţării.Soi obţinut la S. cu elemente lungi lăsate în urma tăierilor.r. strugurii se maturează în epoca a IV-a.. Strugurele este de mărime mare. lax. (44% lăstari fertili). şi până la 21 t/ha la Cluj. având la bazăvun pinten. iar încărcătura de ochi pe m2 nu trebuie să fie mai mare de 12-15 ochi. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare mijlocie spre mare. Condei). datorită dimensiunilor impresionante ale strugurilor şi boabelor. dar este sensibil la ger. Fertilitate moderată. atât la ger. Tabelul 8. Prezintă o fertilitate bună. AZUR Origine .V. CARACTERE AGROBIOLOGICE. Datorită pieliţei groase are rezistenţă bună la transport şi se pretează la păstrarea peste iarnă.V Bucureşti 300 UM g S. galbră.f.5 -0.f.7 21.0 Producţia marfă % 90 90 În plantaţii se recomandă forma de conducere pe semitulpină.Cluj 426 Greutatea a 100 de boabe g 360 510 Concentraţia în zaharuri g/l 156 160 Aciditatea totală g/lH2SO4 4. prezintă o rezistenţă bună la secetă.3 c.V. iar bobul este de formă ovoidală. iar producţie marfă este de 90%. cu maturarea strugurilor în III-a uneori a IV-a. formează 60-70% lăstari fertili.S. iar sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră.V. Producţia de struguri oscilează de la 9t/ha. Calităţi şi defecte: Soi foarte productiv.7 Producţia medie t/ha 9. foarte mare.C.9 c.2 3. colorat roşu intens spre negru. Gh. cu miez cărnos şi crocant. cu pieliţa colorată albastru-azuriu cu miez crocant-cărnos. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise. Rezistă destul de bine. conform tabelului 8. cu maturare mijlocie.C.18 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Transilvania în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure U. omologat în anul 1984 (Victoria Lepădatu. cu pieliţa groasă. cât şi la secetă. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Azur se caracterizează printr-o vigoare mijlocie-mare. ce merge bine în arealele din Transilvania.M.18. Drăgăşani din încrucişarea soiurilor Coarnă neagră şi Cardinal. Bobul este oval. cilindro-conic.A. Strugurele este de mărime mijlocie. CARACTERE AGROBIOLOGICE. 210 . în Bucureşti.Dinţii sunt de mărime mijlocie cu marginile rotunjite.

Odobeşti prin hibridarea soiurilor Coarnă neagră şi Muscat de Hamburg şi a fost omologat în anul 1988 (Margareta Bădiţesu.92 c.Drăgăşani* 247 328 154 3. TEHNOLOGICE ŞI AGROTEHNICE Este un soi cu vigoare mijlocie.8 10. producţia marfă reprezintă 85 -88%. repartizată pe coarde lungi.V. Varga. Prezintă toleranţă mijlocie la ger (-18 grade C) şi secetă şi sensibilitate medie la atacul de mană.V. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt de 0. cu lumen îngust ovoidal. Se pretează la forma de conducere semiînaltă.V.V Bucureşti 220 180 160 3. repartizată pe elemente lungi de rod (coarde de 12-14 ochi). de compactitate medie. copilitul şi desfrunzitul parţial. cu miez semicrocant. oidium şi putregaiul cenuşiu. dar boabele sunt destul de mici pentru epoca în care se maturează. chiar lax.r. lăsându-se la tăiere o încărcătură de 1416 ochi/m2. rămuros. pentalobată.4 20.S. colorat negru-intens. iar din această producţie.S. Coman).Manifestă rezistenţă bună la oidium şi mană şi slabă la putregaiul cenuşiu. cu vârful rotunjit. N.670. Răspunde bine condus pe formă semiînaltă.C. Tabelul 8. Gh. Nu prezintă fenomenul de meiere şi mărgeluire.19).T. rezistenţă bună la ger şi secetă. intră în pârga devreme şi îşi maturează strugurii in epoca a IV-a.S. În cursul perioadei de vegetaţie sunt recomandate un număr relativ mic al lucrărilor şi operaţiile în verde.M.A. Calităţi şi defecte: Soiul Azur se remarcă prin productivitate mare. acoperit cu un strat subţire de pruină. Strugurele este de mărime mijlocie.V. Sinusul peţiolar este deschis în formă de V.4 88 S. Bobul este de mărime mijlocie.. CARACTERE AGROBIOLOGICE. MILCOV Origine – Soiul a fost obţinut la S.C. Producţiile de struguri sunt mari şi variază în funcţie de arealul de cultură în care este cultivat. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. (tabelul 8. iar cel absolut între 1. uşor scămoasă.21.1. ovoidal. Victoria Zaharia. peste 65% lăstari fertili. 211 .16 . are o fertilitate ridicată.19 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Azur în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha % U.I. specific celor doi genitori.5 85 *după I.f.. în special plivitul lăstarilor sterili. sistemul de tăiere mixt. cu o încărcătura optimă de rod de 16-18 ochi/m2. Sinusurile laterale sunt inchise prin suprapunerea lobilor.

Odobeşti* Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 136 243 Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă g g/l g/lH2SO4 t/ha % 180 160 3.C. Dvornic).V S.S. 4 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.. pentalobată. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. la peste 16 t/ha la Odobeşti. b) Care dintre acestea se disting prin producţii foarte ridicate? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.V. Sinusurile laterale superioare sunt de formă ovoidală.S.2 12. Bucureşti prin hibridarea sexuată între soiurile Bicane şi Chasselas doré. iar ca defect .S.S. omologat în anul 1970 (V. pentru epoca în care se maturează. Test de autoevaluare nr. din producţia totală.Soiul a fost obţinut la Catedra de Viticultură de la U. constante. iar producţia marfă reprezintă 88-90%.A. conform tabelului 8.20.Se recomandă un număr de 22-30 de inflorescenţe pe butuc şi valorifică bine îngraşămintele chimice.I.V. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile noi obţinute în România care se maturează în epocile III . Producţia medie de struguri la hectar variază de la 12 t/ha la Bucureşti.20 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Milcov în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi UM U. colorată verde deschis.M.bobul este considerat relativ mic.0 90 260 184 3. închise.M.0 88 *după I. Tabelul 8.V. în sistemul de fertilizare predominând îngraşămintele cu P si K. SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ NOI CU MATURARE TÂRZIE SELECT Origine . iar cele inferioare sunt în 212 .T.2 16. Calităţi şi defecte: Soiul Milcov s-a remarcat doar prin producţii bune.IV.A.

mijlocie ca mărime.4-0.A.6 c. încărcătura de rod păstrată la tăiere fiind de 18-20 ochi/m 2. GREACA Origine – Soiul a fost obţinut la S. Necesită distanţe mari de plantare din cauza vigorii mari de creştere – între 3. pentalobată. cu rezistenţă bună la transport şi păstrare. Tăierea se face pe coarde lungi.S. Greaca din hibridarea sexuată a soiurilor Bicane şi Afuz ali şi a fost omologat în anul 1979 (Gr.r. Sinusurile laterale superioare sunt profunde.f. confo rm tabelului 8. cu miez semicărnos. Producţia medie de struguri la hectar variază de la 11-15 t/ha la Bucureşti. Strugurii se păstrează bine pe butuc.3 11-15 80 *după I. respectiv 1.V. când se vor elimina lăstarii sterili în proporţie de 25%.formă de U.0 şi 3. din producţia totală.4 c. Sinusul peţiolar este de obicei închis prin suprapunere. cu valori între 135-155 g/l zaharuri.T.M. Dinţii sunt de mărime mijlocie cu margini rotunjite. 213 . cu valori ale coeficienţilor de fertilitate cuprinse între 0.21. Punctul peţiolar este rosiatic. Prezintă o fertilitate mică spre mijlocie (un procent de doar 50% lăstari fertili.0-5. desfrunzitul parţial în toamnele ploioase şi nu în ultimul rând plivitul.. iar producţia marfă reprezintă 80%. în medie 2-3 săptamâni.5 m între rânduri şi 1.I. dar cu acumulări mai mici de zaharuri. Sinusul peţiolar este o liră largă. iar cele inferioare sunt deschise. Acumulează cant ităţi mici de zaharuri. Bobul este oval.V.3 ‰. cu o creştere puternică şi îşi maturează strugurii în epoca a VI-a.a. foarte aspectuos.1-1.S. Bobul este oval. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Se remarcă prin vigoare mare. iar aciditatea este în medie de 5. semicompact. Strugurele este cilindro-conic.5 şi 1.0-5. Tabelul 8. mare. colorat galben-verzui. foarte mare. lax. Strugurele este mare şi foarte mare.. cu pieliţa groasă de culoare galben-bronzat. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este glabră. 14-16 inflorescente/butuc.f. conic.8 m pe rând.21 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Select Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha % U. CARACTERE AGROBIOLOGICE. aripat.C. Nu meiază şi nu mărgeluieşte. Gorodea).V Bucureşti 410-430 440-500 135-155 5. mare. Manifestă o rezistenţă bună la ger şi mană şi mijlocie la făinare şi putregaiul cenuşiu. Calităţi şi defecte: Strugurele este destul de compact. în special la normarea numărului de inflorescenţe. cu miez semicărnos.S. Răspunde foarte bine la aplicarea operaţiilor în verde. cu lumen îngust elipsoidal. mai ales când cantităţile de precipitaţii căzute sunt mici.

Soi obţinut la S. variază în funcţie de areal. foarte aspectuoşi.5-0. conform tabelului 8. iar coeficientul de fertilitate absolut între 1. cu margini uşor rotunjite. cu miez moale.V. Luminiţa Vişan. din producţia totală. pentalobată. rămuros. Prezintă o fertilitate mică în condiţiile ecopedoclimatice ale arealului viticol Greaca (40% lăstari fertili) şi bună la Bucureşti (61% lăstari fertili). secetă. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare.C.3-1. Calităţi şi defecte: Un soi cu strugurele şi boabele mari. încărcătura la tăiere fiind de maxim 18-20 ochi/m2.9 -5. iar maturarea strugurilor se înregistrează în epoca a VI-a. prin hibridarea sexuată a soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg omologat în anul 1983 (Gorodea Gh.S. 214 . deschise.22. făinare şi mijlocie la putregaiul cenuşiu. cilindric.T. lax. mană.0 26. desfrunzitul parţial. iar aciditatea este în medie de 4.S. Producţia medie de struguri la hectar este mare. şi Zamfiriţa Lumânare). Tăierea se face pe coarde elemente lungi de rod. XENIA Origine .V. citat de Adriana Indreaş. Acumulează cantităţi mici de zaharuri. până toamna târziu.A.8 85 *după I. între 123-153 g/l.22 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Greaca în diferite condiţii ecopedoclimatice Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală Producţia medie Producţia marfă UM g g g/l g/lH2SO4 t/ha % U.0 80 S.V Bucureşti 440 580 153 4. în special la normarea numărului de inflorescenţe.Greaca* 558 725 124 5. Prezintă o rezistenţă bună la ger.6. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă glabră.C.9 22. semizemos. plivitul. iar producţia marfă reprezintă circa 85%..4. Coeficientul de fertilitate relativ are valoarea cuprinsă între 0. Tabelul 8.CARACTERE AGROBIOLOGICE.V.V.I. 14-18 inflorescente/butuc. Răspunde foarte bine la aplicarea operaţiilor în verde.0-‰. Bobul este foarte mare. etc. Sinusurile laterale sunt profunde. galben-verzui. Strugurele este mare.M. cu o fină aromă de muscat. 2000. Greaca. la care în unii ani maturarea strugurilor se prelungeşte. cu smocuri de peri rigizi pe partea inferioară şi lob t erminal alungit.S.

TEHNOLOGICE ŞI AGROTEHNICE Este un soi de vigoare mijlocie.V.f. Calităţi: Unul dintre cele mai valoroase soiuri. prezintă fertilitate medie manifestată printr-un procent de 55% lăstari fertili. pentalobată. şi 1. Prezintă o rezistenţă bună la mană. TAMINA Origine – Soi obţinut la S.M. 2010). cu arome discrete. dar poate să fie lăsată şi o încărcătură ceva mai mare – 60 ochi/butuc. iar aciditatea este în medie de 3. uşor oval. Sinusul peţiolar este deschis in forma de V sau liră. Bobul este foarte mare. cu o încărcătura optimă de rod de până la 18 ochi/m2. Sinusurile laterale superioare au lumen foarte mare. colorată verde închis.f. cu marginile rotunjite.V S.7 Producţia marfă % 78 83 *după I. iar producţia marfă reprezintă circa 78-83 %.7-0. Nervurile sunt rosietice. repartizată pe elemente lungi de rod.S. prin hibridarea sexuată intraspecifică între soiurile Bicane şi Muscat de Hamburg (Gorodea G. CARACTERE AGROBIOLOGICE.CARACTERE AGROBIOLOGICE.A. ). iar cele inferioare au formă de U. glabră cu smocuri de peri rigizi pe partea inferioară.8 c. Dinţii sunt mari. puternic sectată.. Şi colab.a. putregaiul cenuşiu şi ger.Greaca* Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 225 265 Greutatea a 100 de boabe g 380 530 Concentraţia în zaharuri g/l 165 153 Aciditatea totală g/lH2SO4 4. lax. Veliu Raluca. AGROTEHNICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mare. ovoidal. Acumulează între 153-165 g/l zaharuri.3 3.6-0. strugurii se maturează în epoca a V -a.C.4 c.S.V.9 Producţia medie t/ha 20. din producţia totală.S. Prezintă o fertilitate medie.8 22. aripat. dar este foarte sensibil la secetă.9-4. Tabelul 8. cu lobul terminal alungit. cu 0.7 coeficientul de fertilitate relativ şi 1. de formă conică. Merge bine condus în formă semiînaltă. Se recomandă un număr de 18 -20 de inflorescenţe pe butuc şi răspunde foarte bine la lucrările şi operaţiile în verde. Greaca.I. cu pieliţa colorată roşu-violaceu. la făinare. Producţia medie de struguri la hectar variază cu arealul de cultură.23 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Xenia Parametri analizaţi UM U.3 ‰. datorită productivităţii ridicate şi a calităţilor organoleptice deosebite. miezul este cărnos.r. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mare. formează doar 48-63% lăstari fertili şi cu valori ale coeficienţilor de fertilitate cuprinse între 0. Strugurele este foarte mare.2-1. cu maturarea strugurilor în epoca a V –a.3-1.C.4 cel absolut.T. (tabelul 8. iar sistemul de tăiere recomandat este cel mixt. omologat în anul 1984.V. (Stroe Marinela. Soiul se caracterizează printr-o rezistenţă mijlocie la mană şi 215 .V.23).

S.0 24. acumulează cantităţi mici de zaharuri de până la 154g/l. Forma de conducere recomandată este forma semiînaltă. 5 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.Greaca* Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 479 459 Greutatea a 100 de boabe g 680 720 Concentraţia în zaharuri g/l 154 146 Aciditatea totală g/lH2SO4 4.V. Producţia la hectar este foarte mare. din care producţia marfă 8890%.0 4. Calităţi şi defecte: Soi deosebit de productiv cu boabe mari.24 t/ha. Tabelul 8. dar colorate neuniform şi foarte sensibil la putregaiul cenuşiu.2 ‰.18-20 ochi/m2.A. Strugurii sunt mari.T.2 Producţia medie t/ha 20.M.24). însoţite de o aciditate ce nu depăşeşte 4. Soiul nu necesită lucrări şi operaţiuni în verde speciale.V S.0 Producţia marfă % 88 90 *după I.S. 216 . cu sistem de tăiere scurt şi mixt. b) Soiurile noi obţinute în România cu maturare târzie sunt obţinute prin hibridarea sexuată a căror soiuri din conveierul varietal? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare..făinare şi o slabă rezisteţă la putregaiul cenuşiu.C. Test de autoevaluare nr. (se aplică doar cele curente). mai ales în anii bogaţi în precipitaţii.24 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Tamina în diferite areale viticole Parametri analizaţi UM U.I. cu o încărcătură de ochi considerată optimă . vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile noi obţinute în România care se maturează în epocile V -VI.V. (tabelul 8.S. 20 .0-4. care reduce substanţial producţia. 459 g.

Timpuriu de Pietroasa. cultura acestora. mijlocie. Gradul de favorabilitate al unui areal de cultură se stabileşte în funcţie de epoca de maturare a soiurilor.irigarea şi fertilizarea joacă un rol hotărâtor. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Soiurile din sortimentul mondial cu maturare mijlocie cultivate în România sunt: Chasselas doré. Timpuriu de Cluj. Victoria. comparativ cu soiurile de struguri pentru vin. insolaţie. Ca urmare. făinare.  O altă caracteristică cu aspect de particularitate este aceea că. comparativ cu soiurile de struguri pentru vin. putregaiul cenuşiu. în sudul ţării (zone cu favorabilitate mare). antracnoză. Muscat d’Adda. asigurând practic aproximativ 110 zile de consum al strugurilor în stare proaspătă. soiurile de struguri pentru masă prezintă rezistenţe la ger mai scăzute (de la -140C la 220C) precum şi toleranţă medie la secetă. b) Dintre soiurile cu maturare târzie soiurile Coarnă neagră şi Bicane au florile hermafrodite funcţional female. 217 . Bicane.4.Rezumat  Soiurile de struguri pentru masă se caracterizează prin creşteri vegetative mari şi sunt mult mai viguroase. târzie). de asemenea prezintă sensibilităţi sporite la majoritatea bolilor şi dăunătorilor specifice soiurilor vitis vinifera. soiurile de struguri pentru masă prezintă cerinţe mult mai mari. Muscat de Hamburg. acestea sunt mari. pentru soiurile de struguri pentru masă se cunosc 7 epoci de maturare. se cunosc 3 epoci de maturare (timpurie. precipitaţii. etc. b) Unul dintre cele mai sensibile soiuri la atacul manei este soiul Chasselas doré. Răspuns test de autoevaluare 2: a) Soiurile din sortimentul mondial cu maturare tardivă sunt: Afuz ali. Italia. alături de factorii temperatură. Coarnă neagră. obţinând rezultate bune şi foarte bune.  Faţă de factorii apă şi elemente nutritive din sol. Cinsaut. Răspuns test de autoevaluare 3: a) Soiurile noi obţinute în România cu maturare timpurie sunt: Muscat timpuriu de Bucureşti. desfăşurate (eşalonate) într-un interval mare de timp cuprins între 15 iulie şi 31 octombrie..dacă pentru soiurile de struguri pentru vin. etc. practic în acele centre şi plaiuri unde indicele heliotermic înregistrează valori ridicate. cum ar fi: mană.  În ceea ce priveşte cerinţele faţă de factorii climatici. viespi. b) Dintre soiurile noi cu maturare timpurie soiurile Augusta şi Victoria ocupă suprafeţele cele mai mari. Augusta. 9.  În ceea ce priveşte maturarea strugurilor . pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate în tehnologiile de cultură .

Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. corectare şi evaluare. ☺Lucrarea de verificare solicitată. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. Bicane. Transilvania. Greaca. Prezentaţi conform schemei de descriere ampelografică a soiurilor roditoare. Afuz ali. Tamina. numărul lucrării de verificare. cele mai mari pro ducţii le obţin soiurile Azur. Prezentaţi conform schemei de descrierea ampelografică a soiurilor roditoare. următoarele soiuri: Chasselas doré. Cetăţuia. Splendid etc. Xenia. Muscat de Hamburg. Azur. Napoca. Splendid. (2p). Precizaţi care dintre soiurile studiate sunt foarte sensibile la boli şi dăunători. 3. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). Italia. Silvania. (4p) 2. b) Genitorii soiurilor obţinute în România sunt în general. Muscat Perla de Csaba. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 9 „ STUDIUL PRINCIPALELOR SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE LOR DE CULTURĂ”. soiuri din sortimentul mondial. b) Dintre soiurile mai sus amintite. Răspuns test de autoevaluare 5: a) Soiurile noi obţinute în România cu maturare tardivă (epocile V-VI) sunt: Select. Milcov. Cardinal. (3p). următoarele soiuri: Muscat de Hamburg.Răspuns test de autoevaluare 4: a) Soiurile noi obţinute în România cu maturare mijlocie (epocile III -IV) sunt: Chasselas de Băneasa. * Un punct se acordă din oficiu. Transilvania. Afuz ali. numele şi prenumele studentei (studentului). 218 . şi anume: Chasselas doré. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare.

Dejeu. 7. 2003 . I. Editura CNI Coresi. Ţârdea C. Olteanu. Şt. 2010 .A.C. şi colab. D.9.. Stroe. Popa.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. 2010. 4.. Vicuţa. Vicuţa.S. Ed. 6. Ceres. Calitate. 5. Iaşi.. U. Vişan. Daniela. 1987 . Ed. Daniela. 8. 9. volumul II. Adriana. Bucureşti.Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România.6. Mărăcineanu. Vişan.M. Adriana . Sandu. Bucureşti. Editura Nelmaco.. Editura Ion Ionescu de la Brad. 10. Marinela. 2. Bucureşti. Rotaru Liliana. Raluca. Indreaş.. M. L. Facultatea de Horticultura. 473 p. Luminiţa. Zonare. Costea . G.C. Craiova. Anul LII. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Indreaş. Stroe.The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov. 2002 . Bucureşti. Adriana. Indreaş.. Oşlobeanu..2002Viticultura specială. 1991 ..Lucrări practice. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. CD ROM ISSN 2069 -847X. 3.. 437-443.Ampelografie. Ampelografie.V. A. Editura Ceres.Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România. Bucureşti. 2001 .Oenoclimatul României. Bucureşti. Cichi. 2000 . Editura Ceres. Editura Universitaria. Indreaş. Vişan. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură . Dolores. 2010 . „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Ceres.Ampelografie . L. Ediţie revizuită. Seria Horticultură. Diversitate şi Armonie”. Bibliografie minimală 1. Luminiţa. Adriana. 219 . Veliu. Vol 53.Manual de ampelografie. Teodorescu. Marinela. Tehnologii specifice. Bucureşti. pag. Luminiţa.Viticultură.Ştiinţă.

(1925) şi până în prezent. Principalele soiuri apirene cultivate în România 10.4.10 220 220 222 222 227 231 231 232 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►identifici terminologia utilizată în descrierea soiurilor apirene.10 10. Caracteristicile biologice şi particularităţile de cultură ale soiurilor de apirene Caracteristici biologice Spre deosebire de celelalte 2 grupe de soiuri (soiurile de struguri pentru masă. Bibliografie minimală 10. Caracteristicile biologice şi particularităţile de cultură ale soiurilor de apirene 10. la soiul Sultanină (Kişmiş alb). 10. SOIURILE APIRENE ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA CUPRINS 10.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. Aceste procese apar din cauza lipsei totale sau parţiale a procesului de fecundare al florilor.10. cea de -a doua celulă generativă degenerează înainte de a se uni cu nucleul secundar al sacului embrionar.10 10.3. determinată fie de incompatibilitatea organică. dar funcţional mascule. Clasificarea soiurilor apirene 10. ►identifici caracteristicile biologice şi particularităţile de cultură ale soiurilor apirene. în sensul că. au aratat că este vorba de o falsă fecundare: lipseşte din procesul fecundării dubla fecundare. ► cunoşti fenomenele care determină fenomenul de apirenie. Principalele soiuri apirene create şi cultivate în România 10. la această grupă. Comentar ii şi răspunsuri la teste 10.Obiectivele unităţii de învăţare nr. formarea boabelor strugurilor şi lipsa seminţelor se realizează în urma a două fenomene: partenocarpie şi stenospermocarpie.8.1.6.5.2.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu polenul fertil. Cercetările intreprinse în decursul anilor.2. deplecând de la embriologul japonez Oinue Y. Din punct de vedere morfologic florile sunt practic aparent hermafrodite normale. Lucrare de verificare nr. ►descrii şi să recunoşti principalele soiuri apirene cultivate în România. Boabele strugurilor se dezvoltă partenocarpic şi rămân foarte mici (cazul soiurilor ce aparţin sortogrupului Corinth) sau stenospermocarpic cu un început de fecundare (fecundare întreruptă) şi formarea unor rudimente de seminţe rămase nedezvoltate (cazul soiurilor ce aparţin sortogrupului 220 . fie de sterilitatea gametofitică sau zigotică dată de stagnarea procesului de dezvoltare a embrionului. androgine. soiurile de struguri pentru vin).7.

de aceea soiurile pentru stafide sunt cultivate numai în zonele geografice caracterizate printr-un climat călduros. Ca urmare. care să favorizeze acumularea zaharurilor în struguri şi să imprime precocitatea. 221 .5. Sicilia. al treilea tratament la 7-10 zile după al doilea concentraţie până la 100 ppm. îşi modifică profund relaţiile dintre creştere şi rodire.vegetaţie luxuriantă însoţită de o rodire slabă. Pentru acestea sunt indicate solurile permeabile cu textură uşoară. Rezistenţa la ger este foarte slabă (-100<=> -120C) . Portaltoii recomandaţi sunt aceia care prezintă o perioadă mai scurtă de vegetaţie şi care să imprime o vigoare mijlocie de creştere. În perioada de vegetaţie. imediat după apariţia inflorescenţelor. şi ca urmare. pergola. folosirea giberelinelor se face după urmatoarea tehnologie: primul tratament când 90% din florile din inflorescenţe sunt deschise cu soluţie în concentraţie de 10 ppm. În ţara noastră. SO4-4.H. în sensul că. iar lăstarii cu rod apar începând cu nodurile 5-7 sau 7-8 ale coardei. Poate fi remarcat în schimb faptul că aceste soiuri au rezistenţă mare la secetă. Soiurile apirene de provenienţă asiatică sau mediteraneană sunt soiuri de zi scurtă şi perioadă lungă de vegetaţie. În California. destul de tarziu. diferenţierea mugurilor de rod se face spre sfârşitul verii. Se observă de asemenea că. Aduse în zonele cu climat temperat-continental din Europa. concentraţie 20-40 ppm. folosită în Spania. bogate în carbonaţi. Rezultatul observat . Italia etc. tratamente cu substituenţi hormo nali precum: plivitul lăstarilor sterili. Particularităţi de cultură Soiurile pentru stafide se cultivă în general. ciupitul lăstarilor. 20-30 cm (formă denumită "Nglobet") practicată în ţările mediteraneene. Boabele se desprind cu uşurinţă de pe pedicele. Ruby seedless) tratamentul cu gibereline se aplică numai după legarea florilor. al doilea tratament după legarea florilor la 5-10 zile. Fercal). înainte de înflorit. cordonul speronat pe semitulpină. pentru stimularea creşterii boabelor. însuşire tehnologică importantă pentru prepararea stafidelor. cu braţe scurte. acestea nu mai reuşesc să diferenţieze decât un număr foarte mic de muguri cu rod.Sultaninelor). Strugurii acestor soiuri acumulează cantităţ i mari de zaharuri. soiurile pentru stafide necesită aplicarea unor operaţiuni în verde speciale. Perlon. (41B. Inflorescenţele care se formează sunt lungi (25-30 cm) adesea cu tendinţă de filare. Cipru.C. stropitul inflorescenţelor cu gibereline. aceştia pot fi folosiţi la tăiere. iar procesul de stafidire a boabelor începe chiar pe butuc în locurile de origine ale acestora. practicat în California (cordonul californian) şi Australia. în podgoria Ostrov. diferenţierea mugurilor de rod se face şi pe copili. a fost experimentată cortina dubla genoveză (G.D. Formele de conducere adecvate: pe semitulpină (înaltă doar de 40-50 cm). Maturarea strugurilor se realizează devreme. În cazul soiurilor stenospermocarpice (Perlette.) la soiul Sultanină cu rezultate foarte bune. sunt mai mari de 2. unde valorile I. în arealele geografice cu resurse heliotermice ridicate. vegetaţia prelungindu-se până toamna târziu. deoarece au vigoare mare de creştere. în epocile II-III şi chiar epoca I (soiul Delight).

10. glabră. soiurile apirene se împart în trei grupe: În afară de soiurile vechi pentru stafide au fost create şi altele noi cum sunt: Delight. cu strugurii mari şi cu rudimente de seminte rămase nedezvoltate în boabe (sortogrupul Sultaninelor). echilibrat. dulceţurilor. mai ales în arealele din California. determinată fie de incompatibilitatea organică. Chile şi alte ţări cu climat favorabil cultivării acestor soiuri. Ruby Seedless. După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  formarea boabelor strugurilor şi lipsa seminţelor se realizează în urma a două fenomene: partenocarpie şi stenospermocarpie. În funcţie de gradul de apirenie. prin hibridare sexuată între soiul Regina viilor şi soiul Sultanină. mărimea boabelor şi potenţialul de acumulare al zaharurilor.  soiuri apirene noi pentru consumul strugurilor în stare proaspătă sau pentru industrializare (fabricarea gemurilor. cu uşoare reflexe gălbuibronzate. de către H. Olmo în anul 1936.Perleta CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta în faza de dezmugurire este de culoare verde deschis. Fiesta şi altele. Clasificarea soiurilor apirene  soiuri apirene vechi.  soiuri apirene pentru stafide şi consum în stare proaspătă. boabele foarte mici care se desprind cu uşurinţă de pedicele (sortogrupul Corinth) care acumulează cantităţi mari de zaharuri. compoturilor) cu struguri mari şi foarte aspectuoşi. Beauty Seedless. Flame Seedless.10. Sinonime . Acumulează cantităţi mici de zaharuri şi păstrează în boabe o aciditate echilibrată. care s -au extins în cultură foarte repede. încât strugurii au gustul răcoritor. Australia. tipice pentru stafide cu strugurii mici sau mijlocii.Soiul a fost creat la Davis (California). fie de sterilitatea gametofitică sau zigotică dată de stagnarea procesului de dez voltare a embrionului.P. Vârful lăstarului este verde222 . plăcut pentru consum.4. cu urme de scame (foarte uşor scămoasă). Principalele soiuri apirene cultivate în România PERLETTE Origine .3. Aceste procese apar din cauza lipsei totale sau parţiale a procesului de fecundare a florilor.

striat. ca de exemplu: (SO 4-4. iar ca portaltoi sunt recomandaţi cei mai puţin viguroşi. antracnoză. Valorile coeficienţilor de fertilitate sunt cuprinse între limitele: 0. Cârceii sunt glabri. Boabele se fisurează uşor. Datorită vigorii mari de creştere. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Perlette îşi maturează strugurii în epoca a II-a.0-1. însoţite de o aciditate de 4. subţire. Bobul este sferic. precipitaţii reduse). nearomat. Miezul este cărnos. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Perlette se pretează la formele de conducere semiînalte. însorite. netedă şi glabră. Inflorescenţa este conică. Sinusurile laterale superioare sunt slab schiţate sau oviforme. la acest soi se înregistrează o scuturare masivă a florilor. cu expoziţii sudice.f. Nervurile sunt verzi. uşor arămiu. soiul Perlette meiază şi mărgeluieşte puternic. Soiul valorifică bine îngraşămintele chimice. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Perlette se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere. uniaxial. În timpul fenofazei înfloritului. glabru. Floarea este hermafrodită normală. 350). De asemenea. verde. Acumulările de zaharuri în condiţiile ţării noastre sunt modeste şi se înscriu în limitele 140-168 g/l. bilocular. acoperită cu un strat de pruină slab persistentă. tronconic.6 c.f. Strugurele este de mărime mijlocie-mare. încadrându -se în limitele normale ale valorilor înregistrate de grupa soiurilor apirene. În podgoria Murfatlar se cultivă şi pe forme de cultură joase. stilul lung şi cilindric. iar dinţii sunt mijlocii ca mărime.2-0. Polenul este fertil. în special cele care vizează o mai bună creştere a boabelor (plivitul. iar greutatea a 100 boabe se încadrează în limitele 300 – 400 g. Pedunculul este lemnificat spre punctul de inserţie. cu boabe aşezate des. (foto pag. cu deschiderea corolei normală. cu marginile drepte şi cu baza lată. mic spre mijlociu. prezintă doar un procent de 36% lăstari fertili. ciupitul). mijlocie ca mărime. uşor roşietic. putregaiul cenuşiu.r. iar la Greaca şi în centrul viticol Pietroasa se practică tipul de tăiere Cordon Cazenave. înclinate normal. necesită terenuri fertile. În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe (embrioni nedezvoltaţi). în general nu depăşeşc 7-9 t/ha.4 g/l H2SO4. egal sau mai scurt decât lungimea nervurii mediane. chiar dacă ansamblu condiţiilor climatice este favorabil în timpul maturării strugurilor (temperatura ridicată. repartizată doar pe coarde lungi (14-20 ochi).a. verzi. iar lăstarul este de culoare verde. 41 B. de lungime medie.3 c. în sistemul de fertilizare predominând îngraşămintele cu P şi K. într-un procent de aproximativ 80%. 223 . uneori chiar şi până la 50% din boabe . bombat. SC 26). Producţiile obţinute sunt mici. precum şi normarea numărului de inflorescenţe pe butuc (se recomandă un număr de 22-30 de inflorescenţe pe butuc). Răspunde foarte bine la lucrările şi operaţiile în verde. cu urme de scame. lăsându -se la tăiere o încărcătură de 16-17 ochi/m2. Sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră sau U. Frunza adultă este mare. cu 4 ovule. cu primele ramificaţii mai dezvoltate. uşor alungită. Staminele sunt în număr de 5. Ovarul este tronconic. Peţiolul este galbru. cu pieliţa colorată galben-verzui.gălbui. subţiri. şi 1. Prezintă toleranţă mică la ger (-18 0 C) şi este foarte sensibil la atacul de mană. Greutatea medie a unui strugure este cuprinsă între 170g şi 280g.1-5. precum şi la atacul viespilor. care dezmugureşte şi înfloreşte târziu. Fertilitatea este mijlocie.

f. iar lăstarul este glabru. iar dinţii sunt uşor rotunjiţi. cu pieliţa colorată galben-auriu. Cârceii prezintă urme de scame. de mărime mijlocie. de numai 32% lăstari fertili. cu meritale lungi. Inflorescenţa este rămuroasă sau conică. acoperită cu un strat fin de pruină. iar stigmatul teşit. (embrioni nedezvoltaţi). (50%) specific soiurilor apirene. mijlocii ca mărime. înfloreşte timpuriu.Origine controversată. iar scuturarea florilor este puternică.1 c. cu boabele aşezate destul de rar.sau triocular. SC2). PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Necesită terenuri fertile. însorite şi portaltoi mai puţin viguroşi care să îi tempereze vigoarea de creştere (SO4-4.r. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare. Floarea este hermafrodită normală. Foarte sensibil şi la temperaturile scăzute din timpul iernii. destul de variabilă ca formă. Staminele sunt în număr de 5. trilobată. Se caracterizează printr -o perioadă lungă de vegetaţie (190-200 zile) şi are cerinţe mari faţă de factorul temperatură: 3200. sunt bifurcaţi sau trifurcaţi şi au o culoare verde-gălbuie. Kişmiş alb este un soi sensibil în general. subţire. şi 1. de culoare verde crud. mai scurt decât lungimea nervurii mediane. ierbaceu. Ovarul este costelat. Frunza adultă este mare. KIŞMIŞ ALB Origine . de forma unui gât. având de suferit la temperaturi de numai (-14 0C). Vârful lăstarului este verde-gălbui. netedă şi lucioasă. uneori fiind asimetrică. crocant. cu deschiderea corolei normală. pentalobată. de formă rămuroasă sau conică. iar acest lucru se reflectă în fertilitatea foarte scăzută. nearomat. Sinusul peţiolar este în general complet închis. de mărime mijlocie.ZONARE Soiul Perlette se cultivă în toate centrele viticole care deţin condiţii foarte favorabile pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă din conve ierul varietal. mai mult înguste şi superficiale. 350). Peţiolul este glabru. dar se remarcă printr-o mare sensibilitate la mană şi antracnoză. lucioasă cu perişori rari. Cea mai utilizată formă de 224 . Bobul este oval. Nervurile sunt verzi. Nu prezintă fenomenul de meiere şi mărgeluire. fin striat. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele: 0. 41B. Dezmugureşte devreme. Pedunculul este de lungime medie. Sinusurile laterale superioare sunt de asemenea variabile ca formă. Face parte din Proles orientalissubproles antasiatica. glabră. fiind un soi viguros şi foarte viguros. (foto pag. mucronaţi.a. În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe . Polenul este fertil. Stilul este scurt.2-0.3500 0 C temperatură activă.0-1. cu prima ramificaţie adesea transformată în cârcel. prin suprapunerea lobilor. Miezul este cărnos. se pare că provine din oraşul Sultani (Iran). întreagă. Faţă de boli şi dăunători. Sinonime . cu expoziţii sudice.Sultanină albă.f. mai rar sub formă de liră imperfectă. uşor scămos. Diferenţierea intramugurală începe târziu. Prezintă toleranţă medie faţă de oidium si putregaiul cenuşiu. Thompson seedless CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde-gălbuie. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Kişmiş alb este un soi a cărui vigoare de creştere depinde foarte mult în funcţie de condiţiile microclimatice.4 c. bi. verde cu striuri cafenii.

unghiulare sau ovoidale. de formă conică sau rămuroasă. (Indreaş Adriana. Producţiile de struguri obţinute în arealele noastre sunt mijlocii şi variază în funcţie de formele de conducere a viţelor în plantaţii.0 g/l H2SO4). Ostrov. iar liziera este alcătuită din dinţi mari. Spania. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca II-III-a. tăierea se face mixt. în formă de liră cu baza ascuţită sau este închis oviform.Se presupune că provine din Iran. în areale în care se cultivă sunt experimentate formele de conducere Guyot pe semitulpină şi Cortina dubă geneveză (C.ovarul este tronconic şi costelat. Vârful lăstarului este lucios. glabră. unde deţine circa o treime din suprafaţa viticolă. închis-ovoidale. cu limb plan şi neted. Strugurii acestui soi sunt folosiţi îndeosebi. de mărime 225 . 350). Stilul este cilindric şi stigmatul uşor lăţit.G). cu urme de scame. Din cauza creşterilor vegetative puternice. verde-gălbui. Strugurii acumulează cantităţi mari de zaharuri (180-190 g/l). Cipru. Frunza adultă este mare. În timpul vegetaţiei. Sinusul peţiolar este în general deschis. pentru o mai bună legare a florilor.Sultanină neagră. lungi. Vişan Luminiţa. încărcătura repartizată pe elemente lungi de rod (coarde lungi de 12-14 ochi). iar greutatea a 100 de boabe este de 170-240g. verzi. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă.G).D. Greutatea medie a unui strugure nu depăşeşte 470 g. Face parte din Proles orientalis-subproles antasiatica. cu încărcături mari de ochi şi cu un plivit sever al lăstarilor sterili în cursul perioadei de vegetaţie. iar aciditatea este echilibrată (4. mare. cu macro şi microelemente. cu boabele aşezate potrivit de des. ZONARE Se cultivă pe suprafeţe mari în: Grecia.uşor alungită. soluţia utilizată având concentraţia de 100mg/l. KIŞMIŞ NEGRU Origine . Dăieni. Inflorescenţa este rămuroasă. Oltina. Sinonime .conducere a viţelor în plantaţii este forma semiînaltă. (foto pag. cu 5 lobi. iar lăstarul este verde cu striuri cafenii. Polenul este fertil. astfel: 2. Aliman. Greaca.D. înainte de înflorit. Staminele sunt în număr de 5. Floarea este hermafrodită normală. 1. 2001). cu 2 loji şi 4 ovule. Bobul este oval. iar sinusurile laterale inferioare sunt mai înguste. Cârceii sunt glabri. de culoare verde-gălbuie. se evită fertilizarea cu azot. mucronaţi.5-1. aproape glabru. S -a extins în ultimii ani şi în California (provinciile Vitoria şi Fresno).5-5. Turcia. acoperită cu peri fini. pentru stafide şi pentru consum în stare proaspătă. La noi în ţară a fost introdus numai în 6 centre viticole: Cernavodă. sunt adânci.5 -5t/ha în cazul tipului Guyot pe semitulpină. preferându-se fertilizarea organică. mai scurt decât lungimea nervurii mediane . Pedunculul este lung. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare. Black Monnukka CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este lucioasă. obtuzi. La noi în ţară. se recomandă tratamentul cu gibereline. practic în arealele viticole cu favorabilitate mare pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă.8t/ha prin conducerea în cortina dubla geneveză (C. ierbaceu. în special fertilizarea foliară. cu deschiderea corolei no rmală. bifurcaţi şi trifurcaţi. Italia. Nervurile sunt uşor roşietice spre punctul peţiolar. Peţiolul este verde cu striuri roşcate.

În bob se găsesc rudimente şistave de seminţe (embrioni nedezvoltaţi). care afectează în principal g radul de compactitate al strugurilor. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca III -a. precum şi o temperare a vigorii de creştere. prezentând fenomenul de partenocarpie asociată. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Necesită terenuri bogate. şi 1. iar strugurii sunt folosiţi la prepararea stafidelor sau pentru consum în stare proaspătă. nearomat. Pentru o mai bună diferenţiere a mugurilor principali. de asemenea. (167 -232 g/l). SC2). Strugurii acumulează cantităţi de zaharuri ce variază în funcţie de condiţiile climatice şi de arealul de cultură. cu pieliţa colorată negru-roşietic. 2001). (SO4-4. comparativ cu soiurile de struguri pentru masă. în urma tăierilor. se lasă pe butuc o cantitate mai mare de lemn mu ltianual. subţire. Test de autoevaluare nr. antracnoză şi prezintă o rezistenţă medie faţă de putregaiul cenuşiu. În cursul perioadei de vegetaţ iei se recomandă aplicarea lucrărilor şi operaţiilor în verde specifice soiurilor de struguri pentru masă.43% lăstari fertili. Ostrov. în special un plivit sever al lăstarilor sterili de până la 50%. Soiul Kişmiş negru este un soi sensibil la temperaturile scăzute din timpul iernii.mijlocie. Forma de conducere folosită este Guyot pe semitulpină. În unii ani. acoperită cu un strat fin de pruină. se caracterizează printr -o scuturare masivă a florilor. ( -140C).0-1. cu o fertilitate scăzută. 41B. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Kişmiş negru este un soi viguros. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. ciupitul şi copilitul. Medgidia. Greutatea medie a unui strugure variază între 250-400g. cu expoziţii sudice şi portaltoi mai putin viguroşi. cu încărcături mari de ochi repartizate pe elemente lungi de rod (14-16-20 ochi).4 c. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Cum se clasifică soiurile apirene ? b) Enumeraţi soiurile apirene din sortimentul mondial care se cultivă la noi în ţară şi precizaţi epoca de maurare a acestora.3 t/ha până la 11. cuprinsă între 16 .2 c.r. Greaca.1-0.f. ZONARE Se cultivă în puţine areale viticole de la noi din ţară: Cernavodă. Producţiile obţinute sunt oscilante. (Indreaş Adriana.0 t/ha. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu între valoriele 0. 226 .9 0g/l H2SO4).55. mărgeluieşte puternic. iar aciditatea este echilibrată (4. În timpul înfloritului. Miezul este cărnos şi crocant. portaltoi care să ii favorizeze precocitatea. de la 4. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.f.a. iar greutatea a 100 de boabe este cuprinsă între 180 -300g. specifică tuturor soiurilor apirene. este sensibil la mană. Vişan Luminiţa.

Limbul frunzei are culoare verde. Peţiolul frunzei este lung. cu polen abundent şi fertil. strugurii sunt utilizaţi cu precădere.Este primul soi apiren obţinut la noi în ţară şi introdus imediat în cultură. uşor neuniformă. Prezintă fertilitate şi productivitate bună. de formă ovoidală de culoare roz. pentalobată. se aseamănă cu soiul Sultanină. la noi în ţară.r. Lăstarii sunt viguroşi.p. Valorile coeficienţilor de fertilitate sunt: 0.6 g/lăstar .f.. fără seminţe sau cu rudimente de seminţe şistave specifice soiurilor la care formarea boabelor se realizează prin stenospermocarpie. şi 357.5 g/l H2SO4. pentru consum în stare proaspătă. 2001). cu diferite nuanţe. soiul se remarcă printr-o slabă rezistenţă la ger (-180C). (Mărculescu M. ZONARE Soiul Călina a fost intodus imediat în cultură în arealele viticole foarte favorabile pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă din sudul ţării. Valorile indicilor de productivitate sunt de 186. Strugurii sunt mari (lungi). prin suprapunerea lobilor. iar cel e inferioare deschise. Sinusul peţiolar este deschis. acoperit cu perişori. Bobul este mic. de culoare verde-maronie pe partea însorită.i. uşor gofrat. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mare.77 c. iar tăierea se face în verigi de rod cu elemente lungi (12-14-16 ochi). în formă de liră. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie. pulpa este zemoasă.6 g/lăstar . şi 1. adesea în formă de U. acumulând la maturitatea deplină cantităţi mari de zaharuri ce ajung până la 220-230 g/l. cu meritalele de lungime mijlocie. din punct de vedere calitativ îndeplinesc caracteristici pentru obţinerea stafidelor. Obţinut la Staţiunea de Cercetări viticole Drăgăşani prin hibridarea sexuată controlată a soiurilor Braghină x Sultanină (Mărculescu M.a. uneori mai lung decât lungimea nervurii mediane. Floarea este hermafrodită normală. însoţite de o aciditate echilibrată – 4.a. orbiculară. Preferă forma de conducere semiînaltă.04. citat de Adriana Indreaş. cu sinusurile laterale cu lumen mare. 227 . CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a IV -a. În ceea ce priveşte rezistenţele biologice. Omologarea soiului s-a făcut în anul 1985. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Călina este un soi cu vigoare mare de creştere. de culoare roşu -violaceu.c. 1985. cele superioare sunt închise. rămuroşi. de până la 18. cu pedunculul lignificat.5.10.46 . Principalele soiuri apirene create şi cultivate în România CĂLINA Origine . cu peri pe partea inferioară. Deşi. Sub aspectul fenomenului de apirenie.. formarea boabelor realizându se stenospermocarpic.i. ce depăşesc valorile soiului genitor Sultanină. de compactitate mijlocie.r.p.).f. Pieliţa este subţire. Producţiile sunt în general mari. acoperită de un strat fin de pruină.3 t/ha. rezistenţă mijlocie la secetă şi sensibilitate mare la boli şi dăunători.

ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Soiul Otilia se caracterizează printr-o vigoare foarte mare de creştere.p. Bobul este de mărime mijlocie. acumulează cantităţi mici de zaharuri ce nu depăşec 135 g/l. ce depăşeşte soiul Perlette (58% lăstari fertili) şi productivitate bună. ZONARE Soiul Otilia dă rezultate bune în arelalele viticole din sudul ţării. este un soi precoce. C.1. cu nervuri proieminente. elastică.208 g/lăstar şi i.7 t/ha. pe tipul 5.a. Producţiile de struguri obţinute sunt mari. biaripaţi..7. iar sinusul peţiolar este deschis. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor se realizează timpuriu. 228 . cu lungimea perioadei de vegetaţie destul de scurtă. acoperită de un strat gros de pruină. de compactitate mijlocie. fiind foarte plăcuţi din punct de vedere organoleptic. strugurii ating parametri ce răspund exigenţelor obţinerii stafidelor. glabru pe partea superioară şi scămos pe cea inferioară. cu sinusurile laterale slab schiţate şi deschise.2. foarte aspecuoşi. În ceea ce priveşte rezistenţele biologice. Pulpa este crocantă. iar tăierea se face în verigi de rod cu păstrarea pe butuc a unor coarde lungi (12-14-16 ochi). însoţite de o aciditate ridicată de 6.r. Se remarcă prin timpurietate şi productivitate foarte ridicată. sferic.. Lăstarii sunt viguroşi. fără seminţe sau cu rudimente de seminţe rămase nedezvoltate. aproximativ 300 g.356 g/lăstar. de culoare verde închis. Limbul frunzei are culoare verde intens. alături de soiurile de struguri pentru masă cu maturare timpurie.r. cu următoarele valori ale coeficienţilor şi indicilor de productivitate: C. ajungând până la 20. iar formarea boabelor se realizează stenospermocarpic. cu polen abundent şi fe rtil. Prin supramaturare.0. soiul se remarcă printr -o slabă rezistenţă la ger (-160C -180C).Obţinut de către Toma Otilia la Staţiunea de Cercetări viticole Pietroasa prin hibridarea sexuată inraspecifică dintre soiuirle Alpfonse Lavallee x Perlette. conici. pentalobată. Calităţi: Se remarcă prin timpurietate şi productivitate foarte ridicată. Floarea este hermafrodită normală. Se pretează la conducere semiînaltă. Frunza adultă este de mărime mare.f. i. de culoare roşietică la punctul peţiolar. în cordoane bilaterale. rezistenţă slabă la boli şi dăunători. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde gălbuie. Strugurii sunt de mărime mijlocie.f. uşor ovoid. Omologarea soiului s-a făcut în anul 1987.0 g/l H 2SO4. epoca II. adesea în formă de V.p. Prezintă fertilitate bună. cu pieliţa de culoare de culaore neagră-violacee. iar rezistenţa la secetă este bună. mai rar trilobată..OTILIA Origine ..a.

48% lăstari fertili.Obţinut la Staţiunea de Cercetări viticole Pietroasa.1. Frunza adultă este de mărime mijlocie spre mică.165 g/lăstar (Toma Otilia. de formă cilindro -conică. Omologarea soiului s-a făcut în anul 1991. soiul poate să ajungă la 210 g/l zaharuri. iar aciditatea cunoaşte o scădere de până la 3. Floarea este hermafrodită. Calităţi: Soiul se impune prin timpurietate şi calitatea excepţională a strugurilor ale căror caracteristici răspund exigenţelor obţinerii stafidelor. ZONARE Soiul Centenar de Pietroasa dă rezultate foarte bune în arealele cu condiţii favorabile pentru cultura soiurilor apirene. cu pete de rugină pe partea însorită. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii foarte timpuriu. Bobul este mic. de formă orbiculară.f. însoţite de o aciditate echilibrată de 4. se remarcă rezistenţa la ger ( -180C) şi secetă.p. biaripaţi. i.2 şi valorile indicilor de product ivitate se .CENTENAR DE PIETROASA Origine . 229 . sinusul peţiolar este închis. de formă eliptică.5t /ha. de formă sferică.f. Se pretează la forma de conducere semiînaltă. prin hibridarea sexuată a soiurilor: Tămâioasă românească x Perlette (Toma Otilia şi Ispas Sofia)..50.. normarea numărului de inflorescenţe. fără seminţe sau cu rudimente de seminţe şi prezintă o aromă slabă. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta de culoare verde-albicioasă.69 g/lăstar.a. Se recomandă lăsarea unui număr de 18-20 de inflorescenţe pe butuc.i. Strugurii au mărime mică.. Valorile coeficienţilor de fertilitate sunt următoarele: C.r.7 g/l H2SO4. Limbul frunzei are culoare verde pal. plivitul. foarte precoce şi cu fertilitate bună . normală din punct de vedere morfologic şi funcţional. formarea boabelor realizându-se stenospermocarpic.mijlocie (140g). nu depăşesc 10.0. La maturitatea de consum. pentalobată. Meiază şi mărgeluieşte.a. semicompacţi.3g/l H 2SO4.p. Sinusurile laterale superioare sunt adânci şi deschise.r. în prima decada a lunii august (epocile I II). Lăstarii sunt semiviguroşi. în special ciupitul. iar în cursul perioadei de vegetaţie răspunde foarte bine la lucrările şi operaţiile în verde. 1993). dinşii laţi şi ascuţiţi. iar cele inferioare slab schiţate.5 – 3. în reginunile viticole din centrul ţării. acoperită de un strat subţire de pruină. iar nervurile suntt proieminente şi de culoare albicioasă. La supramaturare. Producţiile de struguri obţinute sunt mici. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Centenar de Pietroasa este un soi cu vigoare moderată de creştere. iar C. copilitul. rezistenţă slabă la boli şi dăunători. Pieliţa bobului este subţire. cu meritalele de lungime mijlocie. cu sistemul de tăiere mixt. de culoare galben-chihlimbarie. Dintre rezistenţele biologice. pulpa este crocantă. strugurii acumulează cantităţi mici de zaharuri ce nu depăşesc 152 g/l.

dulceţurilor.  Din punct de vedere morfologic florile sunt practic aparent hermafrodite normale. 2. însuşire tehnologică importantă pentru prepararea stafidelor. compoturilor) cu struguri mari şi foarte aspectuoşi. boabele foarte mici care se desprind cu uşurinţă de pedicele care acumulează cantităţi mari de zaharuri. dar funcţional mascule. fie de sterilitatea gametofitică sau zigotică dată de stagnarea procesului de dezvoltare a embrionului. Poate fi remarcat în schimb faptul că au rezistenţă mare la secetă. soiuri apirene vechi.  Soiurile apirene de provenienţă asiatică sau mediteraneană sunt de zi scurtă şi perioadă lungă de vegetaţie. Rezultatul observat. tipice pentru stafide cu strugurii mici sau mijlocii. soiuri apirene pentru stafide şi consum în stare proaspătă. androgine. îşi modifică profund relaţiile dintre creştere şi rodire şi nu reuşesc să diferenţieze decât un număr foarte mic de muguri cu rod. Boabele strugurilor se dezvoltă partenocarpic şi rămân foarte mici (cazul soiurilor ce aparţin sortogrupului Corinth) sau stenospermocarpic cu un început de fecundare şi formarea unor rudimente de seminţe rămase nedezvoltate (cazul soiurilor ce aparţin sortogrupului Sultaninelor). vegetaţie luxuriantă însoţită de o rodire slabă. 230 . determinată fie de incompatibilitatea organică. care aduse în zonele cu climat tempera tcontinental din Europa. iar procesul de stafidire a boabelor începe pe butuc în locurile de origine ale soiurilor. 3. cu polenul fertil. de aceea soiurile pentru stafide sunt cultivate numai în zonele geografice cu climat călduros.  Soiurile apirene se împart în trei grupe: 1. Boabele se desprind cu uşurinţă de pe pedicele. cu strugurii mari şi cu rudimente de seminte rămase nedezvoltate în boabe. soiuri apirene noi pentru consumul strugurilor în stare proaspătă sau pentru industrializare (fabricarea gemurilor.Rezumat  La această grupă de soiuri. Rezistenta la ger este foarte slabă (-10 0<=> -12 0C). ce acumulează cantităţi mici de zaharuri.  Strugurii acumulează cantităti mari de zaharuri. Aceste procese apar din cauza lipsei totale sau parţiale a procesului de fecundare al florilor. formarea boabelor strugurilor şi lipsa seminţelor se realizează în urma a două fenomene: partenocarpie şi stenospermocarpie.

10 „SOIURILE APIRENE ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA” Răspunsurile la întrebăr i vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. boabele foarte mici care se desprind cu uşurinţă d e pedicele care acumulează cantităţi mari de zaharuri. soiuri apirene vechi. 231 . Prezentaţi pe scurt principalele caracteristici biologice ale soiurilor apirene. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). II. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. compoturilor) cu struguri mari şi foarte aspectuoşi. ce acumulează cantităţi mici de zaharuri. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr.10. * Un punct se acordă din oficiu. II-III. (2p) 3. Prezentaţi conform schemei de descrierea ampelografică a soiurilor roditoare. Enumeraţi soiurile noi apirene obţinute în România şi particularităţile lor de cultură. (3p) 4. III. următoarele soiuri: Kişmiş alb şi Kişmiş negru. cu strugurii mari şi cu rudimente de seminte rămase nedezvoltate în boabe. (2p). Kişmiş alb. corectare şi evaluare. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Soiurile apirene se clasifică astfel: I.6. dulceţurilor. tipice pentru stafide cu strugurii mici sau mijlocii. numele şi prenumele studentei (studentului). Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. Kiţmiş negru – III. b) Soiurile apirene care se cultivă la noi în ţară îşi maturează strugurii ăn următoarele epoci de maturare: Perlette-epoca II. Prezentaţi pe scurt particularităţile de cultură ale soiurilor apirene. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. soiuri apirene noi pentru consumul strugurilor în stare pr oaspătă sau pentru industrializare (fabricarea gemurilor. (2p) 2. ☺Lucrarea de verificare solicitată.soiuri apirene pentru stafide şi consum în stare proaspătă. numărul lucrării de verificare.

Adriana . 473 p.Oenoclimatul României. 6.Ampelografie . 437-443. Indreaş..2002Viticultura specială.. Dejeu. Editura Ceres.Lucrări practice. D. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 3. Luminiţa.C.. 1991 . Daniela. Marinela. Calitate. 10. Ampelografie. Luminiţa. Indreaş. Adriana. Indreaş. Oşlobeanu..Viticultură. Luminiţa. Bucureşti. Editura CNI Coresi.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. Editura Nelmaco.8. 8. 2010 . 232 . Adriana. Constantinescu. Vicuţa. Editura Universitaria. Sandu. L. Raluca. 2010. Gh. Popa. Marinela. Bucureşti. L.R.10. Bibliografie minimală 1. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură . 11. Ediţie revizuită. 2010 .Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România.. 1976 . Vişan.A. Bucureşti.. 2003 .V. Mărăcineanu. Ceres.S.C. Costea . Diversitate şi Armonie”. Ţârdea C. 2. Indreaş.S. Bucureşti. I. Vol 53. şi colab.. Stroe. pag. Veliu. Vicuţa. Ed. Bucureşti... Vişan. Editura Academiei R. Editura Ceres. Daniela. Indreaş.. Vişan. 2000 .M. 4. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. Seria Horticultură. Facultatea de Horticultura. CD ROM ISSN 2069 -847X. Tehnologii specifice. M. Iaşi. 2002 . Zo nare.Ştiinţă. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România. U. Cichi. Adriana. volumul II. Editura Ion Ionescu de la Brad. A. Bucureşti. Bucureşti. Anul LII. Ceres. Ed.. 7.The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov. 1987 . Adriana. Rotaru Liliana. 9. 5. Bucureşti. Şt. Dolores. Stroe. Teodorescu. Craiova.Ampelologia soiurilor apirene.Ampelografie. 2001 . G. Olteanu.Manual de ampelografie.

Soiuri noi create în România pentru vinuri albe superioare 11. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii superioare 11.16. Soiuri autohtone pentru vinuri aromate şi particularităţile de cultură ale acestora 11.1.11.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.18.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă 11. Lucrare de verificare nr. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11. Soiuri autohtone pentru vinuri roze aromate de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11. tehnologice şi de cultură ale soiurilor de struguri pentru vin 11. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă 11.1.10.2.14.15. Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.2. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11.7. Particularităţile biologice.3.11.4.12. 11 11. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă şi roşii superioare 11.19. Soiuri autohtone pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.5. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roze de masă şi particularităţile de cultură ale acestora 11. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11.8. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe aromate şi particularităţile de cultură ale acestora 11. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11. Bibliografie minimală 234 234 238 250 253 259 273 275 277 277 280 288 290 295 298 300 309 311 311 316 321 324 324 233 . SOIURILE DE STRUGURI PENTRU VIN ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA CUPRINS 11. Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora 11. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă şi vinuri albe superioare 11.16.9.2.17.10 11.Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.Soiuri autohtone pentru vinuri albe de masă şi particularităţi de cultură ale acestora 11.9.16.9.13.

Soiurile de struguri pentru vin se caracterizează în general. restul 45. soiuri pentru distilate învechite din vin.703 milioane hl – la nivelul anului 2009). cât şi la nivel mondial.2.73% fiind deţinut de vinurile roşii şi roze. soiuri pentru vinuri albe de calitate. maturarea lemnului coardelor toamna este mult mai bună. le deosebesc de soiur ile de struguri pentru masă şi soiurile apirene. atât la nivel de ţară. Cadarcă. practic are loc restructurare a sortimentelor de soiuri. pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a viticulturii.54. ce aparţin celor trei clase: soiuri cu vigoare mică (Pinot noir. Pinot Gris). tehnologice şi de cultură ale soiurilor de struguri pentru vin La nivel mondial. soiuri pentru vinuri roze şi roşii de masă (consum curent). ►descrii şi să recunoşti principalele soiuri de struguri pentru vin. Aligoté). acestea se deosebesc în funcţie de direcţia de producţie. Particularităţile biologice. Cu toate acestea. se observă că cea mai mare pondere o au vinurile albe (3. Din acest punct de vedere soiurile de vin se împart în: soiuri pentru vinuri albe de masă (consum curent). soiuri cu vigoare mare (Galbenă de Odobeşti. soiuri cu vigoare mijlocie (Chardonnay. 11.1. care să evite pe cât posibil acest “mozaic de soiuri” şi să se extindă în cultură doar acele soiuri şi selecţii clonale. ca urmare. ele întrunesc anumite caracteristici agrobiologice comune. se încearcă o reducer e a numărului de soiuri cultivate în cadrului unui areal.25 % din total). Obiectivele unităţii de învăţare nr. 234 . soiuri pentru vinuri roşii de calitate. soiuri pentru vinuri albe şi roze aromate. iar în final. care s-au adaptat foarte bine climatului respectiv. 90% din suprafeţele cult ivate sunt ocupate de soiurile de struguri pentru vin.11. determinând în acest fel o mai bună rezistenţă la ger. iar în ţara noastră aproximativ 70% din suprafeţe sunt ocupate cu aceste soiuri. Marea majoritate a soiurilor de struguri pentru vin au o perioadă mijlocie de vegetaţie (circa 170-180 zile). comparativ cu soiurile de struguri pentru masă care sunt în general viguroase şi foarte viguroase. Caracteristici biologice În general. Sangiovese). ►argumentezi zonarea soiurilor de struguri pentru vin în funcţie de particularităţile biologice şi tehnologice ale acestora. Actual.637 milioane hl . prin creşteri vegetative moderate. Analizând producţia totală de vin obţinut (6. ►descrii principalele soiuri noi de struguri pentru vin create în România. ►constaţi deosebirile dintre particularităţile de cultură ale soiurilor de struguri pentru vin comparativ cu soiurile de struguri pentru masă.10 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►cunoşti însuşirile biologice. soiuri pentru vinuri materie primă pentru spumante. care în ansamblul lor. soiurile de struguri de vin prezintă o gamă largă de însuşiri şi caracteristici agrobiologice şi tehnologice specifice. cerinţele ecologice şi particularităţile tehnologice ale soiurilor de struguri pentru vin.

comparativ cu soiurile de struguri pentru masă. Din punct de vedere al potenţialului de acumulare al zaharurilor. afide. oidium. şi de compoziţia chimică a mustului obţinut. putând valorifica mult mai economic terenurile sărace. scheletice. indicele de compoziţie a bobului şi indicele de randament.Prezintă o fertilitate bună. pe de o parte.sunt compacţi sau chiar ”bătuţi”. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie (Galbenă de Odobeşti.). este aceea că. tămâios) . De asemenea. în general este sferică. în cadrul cărora îşi manifestă un potenţial productiv ridicat. pentru factorii apă şi elemente nutritive din sol. mărimea şi uniformitatea boabelor sub un gram -1. franc sau gust ierbaceu (la noi în ţară sunt preferate soiurile cu aromă fină de muscat. în sensul că unei producţii mari îi corespunde o acumulare mai mică de zaharuri şi invers. Dintre rezistenţele biologice cu aspect de particularitate. Caracteristici tehnologice Principalele caracteristici tehnologice care fac deosebirea între soiurile de struguri pentru vin faţă de cele pentru masă. calcaroase.5g. aplicarea mai multor forme de conducere.mecanici. se disting: ◊ soiuri de cantitate. acestea au cerinţe mici faţă de resursele heliotermice şi hidrotermice. încadrându-se în epocile IV-V. viespi. etc. antracnoză. moale . pe de altă part e (pentru comparaţie este indicat a se revedea unitatea de învăţare nr. care dau posibilitatea cunoaşterii valorii economice a soiurilor. Mărimea strugurilor pentru aceste soiuri se încadrează între 80 . dată de concentraţia în zaharuri. nisipoase. Caracteristicile tehnologice ale soiurilor de struguri de vin pot fi exprimate şi prin compoziţia chimică a mustului. Din acest punct de vedere. consistenţa miezului este foarte moale. soluri pe care soiurile de struguri pentru masă dau rezultate mai slabe. 8). solurile pietroase. prezenţa seminţelor în număr de 3-4. 235 . În ceea ce priveşte cerinţele faţă de întreg ansamblu factorilor ecopedoclimatici.pentru aceste soiuri se cunosc 3 epoci de maturare (timpurie. ceea ce face posibilă. etc.. soiurile de calitate se maturează la 2-3 săptămâni după soiul Chasselas doré şi la 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré – soiurile de mare producţie. iar diferenţierea mugurilor are loc la baza coardelor. În practica viticolă se consideră că. ocupă areale viticole mult mai mari. (rezistă până la -220C) şi au o toleranţă medie la secetă. târzie). mijlocie. cum ar fi: indicele de structură. etc. la care acumulările de zaharuri sunt cuprinse între 150-160-180 g/l. forma boabelor. Zghihară de Huşi) şi soiuri de calitate sau de înaltă calitate (Chardonnay. Cabernet Sauvignon. sisteme de tăiere. sunt date în special de caracterele morfologice ale strugurilor. Pinot gris. tipuri de tăiere. Prezintă sensibilităţi medii la majoritatea bolilor şi dăunătorilor specifice soiurilor Vitis vinifera cum ar fi: mană. pulpa bobului este suculentă. grosimea pieliţei este subţire.nespecifică. compactitatea acestora . În ceea ce priveşte maturarea strugurilor . cele mai multe dintre acestea. Pentru soiurile de struguri pentru vin. Riesling italian. soiurile de struguri de vin sunt mult mai rezistente la ger. practic epocile III-VI. aciditatea şi potenţialul alcoolic şi pot fi totodată exprimate şi cu ajutorul unor indici fizico . manifestată printr -un procent de 70-75% lăstari fertili. gustul şi aroma .250g. motiv pentru care. raportul între cantitate şi calitate se corelează negativ. soiurile de struguri pentru vin prezintă cerinţe mult mai mici.zemoasă şi la unele soiuri cărnoasă. putregaiul cenuşiu.

pentru soiuri de mare producţie.  pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D. ◊ Soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. Teleki 8B. denumiţi portaltoi de cantitate. strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 170g/l pentru a obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 10% volume. distanţele de plantare la soiurile de struguri pentru vin. Riparia gloire. portaltoi cu vigoare mijlocie sau portaltoi de calitate. pentru soiuri de calitate şi soiuri de înaltă calitate şi portaltoi intermediari.C.  pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri cu indicaţie geografică. ◊ Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară.. 140 Ruggeri pentru soiurile de cantitate. portaltoi viguroşi. strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 187 g/l pentru a obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 11% volume. De această particularitate trebuie să se ţină cont începând cu alegerea portaltoiului în vederea altoirii şi continuând apoi cu celela lte secvenţe tehnologice care trebuie aplicate diferenţiat în funcţie de soiul cultivat şi zona de cultură.◊ soiuri de calitate cu 210 g/l zaharuri. – C.T. ◊ Soiur i pentru vinuri roşii şi roze de masă (consum curent).O. astfel:  pentru obţinerea vinurilor de masă (consum curent) – strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 145 g/l pentru a obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 8. (cules la înnobilarea boabelor). cele mai întâlnite situaţii 236 .B. Distanţele de plantare . strugurii trebuie să fie recoltaţi la anumite limite ale conţinutului lor în zaharuri. sunt mai mici comparativ cu soiurile de struguri pentru masă. 244/2002. iar în funcţie de potenţialul alcoolic şi de felul vinului obţinut.  pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D.5% volume. Conţinutul strugurilor în zaharuri.  pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D. strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 240 g/l şi trebuie să prezinte un atac de mucegai nobil sau să fie recoltaţi la stafidirea boabelor. Crăciunel 2 pentru marea majoritate a soiurilor de struguri de vin. acestea se împart astfel: ◊ Soiuri pentru vinuri albe de masă (consum curent).C. (cules târziu). Kober 5 BB.O. aceste fiind diferite comparativ cu soiurile de struguri pentru masă.în general. care la supramaturare pot atinge valori cuprinse între 240-260g/l. Chasselas x Berlandieri 41. strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 220 g/l şi pentru a obţine un vin sec minim 213 g/l .C. – C.O. ◊ Soiuri pentru vinuri aromate albe şi roze.I. Se recomandă astfel. în funcţie de categoriile de calitate a vinurilor obţinute: Particularităţi de cultură Cultura soiurilor de struguri pentru vin are particularităţi speciale. în funcţie de categoriile de calitate a vinurilor.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:  Principalele caracteristici tehnologice care fac deosebirea între soiurile de struguri pentru vin faţă de cele pentru masă. deoarece strugurii trebuie să fie într -o perfectă stare de sănătate. care pot atinge la supramaturare valori cuprinse între 240-260g/l.(46 ochi/butuc). de potenţialul productiv al soiului respectiv. soiuri de cantitate. astfel: pentru soiurile de mare producţie sau pentru vinuri de masă. Încărcătura de ochi lăsată la tăiere .5. care trebuie să fie de 1. răspund foarte bine.0 m. respectiv 2.0 m. plivitul lăstarilor sterili. iar la soiurile de mare producţie . Fertilizarea . determină scăderi de producţie. distanţe considerate optime.  La această categorie de soiuri interesează foarte mult conţinutul în zaharuri.pentru aceste soiuri capată importanţă maturitatea tehnologică. de vârsta plantaţiei.5. însă se va ţine cont la administrarea îngrăşămintelor de raportul NPK. prin hidroliza acestora.Aplicarea acestora se face în funcţie de însuşirile biologice ale soiurilor şi condiţiile climatice ale anului de cultură.datorită consumului mare de elemente nutritive. Orice urmă de boală sau atac al diverşilor dăunători. de sistemul de tăiere.13-15 ochi/m2 .2-1.legatul şi dirijatul lăstarilor.5: 1. cât şi semiînaltă.acestora li se aplică sarcini mijlocii şi mari.5: 1.0/1.fiind de 2. determină creşteri semnificative ale acidităţii mustului. sunt date în special de caracterele morfologice ale strugurilor şi de compoziţia chimică a mustului obţinut. la care acumulările de zaharuri sunt cuprinse între 150-160-180 g/l şi soiuri de calitate cu 210 g/l zaharuri. favorizând în acest fel acumularea zaharurilor. fiind practic foarte mult influenţate de direcţia de producţie (semiînalte pentru soiuri de calitate şi înalte la soiurile de mare producţie).0: 1.se acordă de asemenea o atenţie deosebită tratamentelor fitosanitare. recoltatul se face la maturitatea deplină sau la cea tehnologică. copilitul. Lucrările şi operaţiile în verde .soiurile de struguri de vin răspund bine atât pe forma de conducere joasă. desfrunzitul parţial. Protecţia fitosanitară . iar din acest punct de vedere se disting. La modificarea raportului NPK astfel: 1. etc. Recoltatul . Se acordă o atenţie deosebită soiurilor de struguri pentru vinuri roşii de calitate.(32 ochi/butuc). În general se aplică lucrările şi operaţiile în verde cu caracter curent . Se consideră o încărcătură optimă pentru soiurile de calitate . în funcţie de vigoarea de creştere. iar la soiurile de calitate se va face la maturitatea tehnologică sau la supramaturare. dar şi scăderea calităţii producţiei. la care supramaturarea accentuată. Formele de conducere . 237 . cu densităţi de 4545-5000 butuci/ha.0: 1. cârnitul. de condiţiile climatice. poate duce la o scădere a substanţelor colorante.22-25 ochi/m2 .

Cârlogancă CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Datorită neajunsului creat de alcătuirea morfologică şi funcţională a florilor la acest soi.CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ Frunza adultă este mijlocie. bifurcaţi. Cârceii sunt verzi. Drăgăşani prin fecundarea liberă a soiului . iar sămânţa este mijlocie ca mărime.soiul Crâmpoşie selecţionată.V. (foto pag. Bobul este mijlociu. de formă sferică. Limbul este gros şi gofrat.f. cu şalaza rotundă slab aparentă şi rostru scurt şi ascuţit. Frunza adultă este mare.C. astfel încât acestea se deformează. striat. iar mai jos va fi prezentat acesta din urmă. având la maturitatea deplină o culoare verde -gălbuie cu pete ruginii. 1. CARACTERE MORFOLOGICE . Strugurele este cilindro-conic. Dinţii sunt şterşi. Sinusurile laterale sunt superficiale. adesea aripată. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Crâmpoşie selecţionată se caracterizează printr-o vigoare mijlocie de creştere. iar sinusul peţiolar are formă de liră. Bobul este mijlociu.r. Nervurile sunt verzi. Sinonime . de mărime mijlocie. mai lung decât lungimea nervurii mediane. este bombat. de mărime mijlocie spre mare. în funcţie de arealul de 238 .a. colorată verde închis şi puternic scămoasă pe faţa inferioară. Polenul este steril. întreagă sau uşor trilobată. Soiuri autohtone pentru vinuri albe de masă şi particularităţi de cultură ale acestora CRÂMPOŞIE Origine .0. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mici. având la maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Lăstarul este verde. Dinţii sunt mijlocii. îşi maturează strugurii în epoca a V-a. iar peţiolul este de culoare verdevineţie. întreagă sau trilobată. asimetrică. Sinusurile laterale sunt superficiale. stilul este gros şi cilindric.3. mai lung decât nervura mediană.Soi autohton. cu tendinţa de recurbare. scămos. iar sinusul peţiolar este o liră.11.V. uşor rotundă. Floarea este hermafrodită normală funcţional femelă. a fost creat la S. crocat. de mărime mijlocie spre mare. care face parte din Proles ponticasubproles balcanica. Nervurile sunt verzi. cu margini rotunjite şi mucronaţi. alb-verzuie.2-1.8-0. cu baza lăţită şi marginile drepte şi mucronaţi.9 şi c. uşor cafeniu. uşor rotundă. Miezul este cărnos. glabri. Strugurele este cilindro-conic. Acumulează zaharuri între 186-209 g/l.5. cu o aşezare a boabelor rară care prezintă de cele mai multe ori boabe neomogene ca mărime. Inflorescenţa este cilindro-conică. iar peţiolul este de culoare verde-vineţie. Miezul este zemos. cu o aşezare a boabelor foarte densă. nearomat . 351). rar cu lobul terminal alungit. cu marginile violacee.f. aripat. Soiul nu meiază şi nu mărgeluieşte şi are o bună rezistenţă la boli şi dăunători. are o fertilitate bună manifestată printr-un procent de aproximativ 70 % lăstari fertili. colorată verde închis pe partea superioară şi puternic scămoasă pe faţa inferioară. Ovarul are 2 -3 loji cu 4-6 ovule. de formă sferică. cu valori ale coeficientilor de ferilitate care se înscriu în limitele: c. Sămânţa este mijlocie ca mărime. slab schiţate.

(foto pag. Nervurile sunt roşietice.47 . întreg sau uşor trilobat. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Bobul este mijlociu. apoi devine roşietic. caracterizat printr-o perioadă lungă de vegetaţie (180-200 zile). Face parte din Proles pontica. Strugurele este de mărime mijlocie cilindro -conic.. Cârceii sunt glabri. Lăstarul este striat.6% vol. Peţiolul este mai lung decât nervura mediană. cu limbul gofrat şi uşor pliat. şi 1. sferic. verde -închis. iar miezul este zemos. mat şi scămos pe faţa inferioară.4 *după I. bi sau triaripată. Ovarul este cilindric. 351). Sinusurile laterale sunt slab schiţate iar sinusul peţiolar este în general deschis. 2001. cilindro -conică. cu şalaza uşor conturată.. colorat în roşu vineţiu. de culoare alb-liliachie. 4. de formă ovală.Vârful lăstarului este pufos. 1. sensibil la secetă. de culoare galben-verzuie.c. aşezaţi în trepte.1 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Crâmpoşie selecţionată în diferite areale viticole Nr.6 4. 2. 3. la început. citat de Adriana Indreaş.f. Se obţine un vin alb de consum cu 11. Pedunculul este mijlociu.8 16.6 ‰. Inflorescenţa este uniaxială.Galbenă de Căpătanu. Sinonime .cultură. de culoare verde roşietică. crt.Soi autohton originar din comuna Căpătanu. temperaturi scăzute (-180C. iar dintre bolile criptogamice este foarte sensibil la putregai cenuşiu al strugurilor şi este mai puţin atacat de acarieni şi moliile strugurilor. dinţii sunt de mărime mijlocie cu marginile uşor convexe. cu 60 -80% lăstari fertili.subproles balcanica.3 g/l extract sec nereducător. mijlocie ca mărime.-200C). 5. cu rostru lung şi subţire. aciditate 4. iar coeficienţii de fertilitate înregistrează valori de: c. semilemnificat. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soi viguros. alb-verzui cu marginile roşietice.S.I.a. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este vătoasă. iar stilul este scurt şi gros.5 10.T. Floarea este hermafrodită normală.f. 239 .5-4. scămos. cu aşezare densă a boabelor. Tabelul 10. verde castaniu. Fertilitatea soiului este bună şi foarte bună.5 Producţia de struguri t/ha 9.6 g/l H2SO4 şi 22. costat cu 2-3 loji. Sămânţa este mare. Polenul este fertil. Galbenă uriaşă. uni sau biaripat. uşor ovală..5 4. ovoidal sau liră. Parametri analizaţi UM Valea Călugărească Drăgăşani Bucureşti Greutatea medie a unui strugure g 232 221 159 Greutatea a 100 de boabe g 260 274 254 Concentraţia de zaharuri g/l 186 206 189 Aciditatea totală ‰ 4.r.S. 0. alcool. iar aciditatea este în medie de 4.89. Luminiţa Vişan. Staminele sunt în număr de 5 -6 mijlocii ca mărime. GALBENĂ DE ODOBEŞTI Origine .

Parametri analizaţi UM Clona Clona crt. iar cea de a doua printr-un potenţial mai mare de acumulare a zaharurilor. nu se recomandă tăierea în cepi deoarece duce la o degarnisire a cordoanelor.I.6 5. Aciditatea variază între 4. Greutatea medie a unui strugure g 196 172 150 2. Inflorescenţa este uniaxială 240 . Indice de productivitate absolut g 314 258 220 3. striat. iar a 100 de boabe 140 grame.PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Vigoarea mare de creştere permite atribuirea unor sarcini mari de ochi de peste 25 2 ochi/m – (56 ochi/butuc). 0 %H2SO4.V. Producţia este mare respectiv 14-16 t/ha. Greutatea medie a unui strugure este de 60 grame. scămos.Soi autohton. iar încărcătură este repartizată pe cordoane duble. Tabelul 10. cu buchet specific. vin ce poate fi îmbunătăţit prin adăugarea într-o proporţie de 30-40% a soiului Fetească regală şi 10% Muscat Ottonel. soiul având un mare potenţial de producţie. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Galbenă de Odobeşti se caracterizează printr-o perioadă lungă de vegetaţie cu maturarea strugurilor în epoca a VI-a.6 şi 6. la S. de culoare alb-verzuie. Vârful lăstarului este puternic pufos. citat de Adriana Indreaş.Bălană.5 7. Populaţie 33 50 1. însă cele mai bune rezulate le are în centrul viticol Odobeşti. cu aciditatea plăcută. PLĂVAIE Origine . Vinul obţinut este un vin slab alcoolic. cultivat de sute de ani în Moldova. Lăstarul este verde castaniu.C. din polpulaţia sa.T. uşor. Producţia de struguri t/ha 24. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este vătoasă.6 21. Sinonime .1 5. muchiat. ZONARE Soiul are o plasticitate ecologică redusă. cu elemente lungi de rod.2 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale ale soiului Galbenă de Odobeşti Odobeşti Nr. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 6. 2001..8 16. de culoare albă. Luminiţa Vişan.S. prima remarcându-se printr-o producţie mai ridicată comparativ cu populaţia.S. Soiul are o capacitate redusă de acumulare a zaharuri -160 – 165170 g/l. Greutatea a 100 de boabe g 232 236 220 5. Odobeşti au fost obţinute două selecţii clonale: Galbenă de Odobeşti clona 33 şi Galbenă de Odobeşti clona 50.7 *după I. Cu toate acestea. Plăvană. Indice de productivitate relativ g 196 172 133 4. SELECŢII CLONALE Fiind un soi foarte vechi în cultură. se cultivă doar în 4 centre viticole situate în sudul Vrancei. Concentraţia în zaharuri g/l 162 180 160 6. forma de conducere înaltă şi semiînaltă.

6. mai lung decât nervura mediană . Nervurile sunt verzi cu peri pe partea inferioară. Floarea este hermafrodită normală. acoperită cu pete ruginii şi pruină densă. sferic. strugurii se maturează la 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré. Greutatea medie a unui strugure este de 170 grame.I. asigurând obţinerea vinurilor albe seci.S. de culoare verde albicioasă.3 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Plăvaie comparativ cu selecţia clonală Plăvaie 16 Od în condiţiile ecopedoclimatice ale podgoriei Odobeşti Nr. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Preferă terenuri fertile şi reavene.începutul lunii octombrie. 4.0 15. Se caracterizează printr -o fertilitate ridicată. întreagă sau uşor trilobată. Bobul este mijlociu. Strugurele este de mărime mijlocie. (foto pag. Miezul este foarte zemos. Frunza adultă este mare. cu pieliţa subţire. 2. dată până la care acumulează o cantitate redusă de zaharur i (150-160 g/l) şi o aciditate ridicată 6 ‰.. nearomat. Polenul este fertil. de culoare verde închis. 352).0 Producţia de struguri t/ha 18. iar peţiolul este de culoare verde cafenie. iar sinusul peţiolar este închis de formă elipsoidală. Luminiţa Vişan. crt. 1. pufos pe partea inferioară. aripat. necesitând portaltoi cu un sistem radicular profund. respectiv 1. Producţiile sunt destul de mari. Parametri analizaţi UM 241 . iar cei din dreptul nervurilor sunt proeminenţi. 15-20 t /ha. Se pretează la conducerea pe semitulpini şi se recomandă încărcături de 25 -30 ochi/m2 repartizate pe coarde de 14-16 ochi lungime. Dinţii sunt de mărime mijlocie cu laturile uşor convexe.S. 3. 5. Staminele în număr de 5 sunt lungi. cilindric. Sinusurile laterale sunt unghiulare. alungită cu şalaza ovală. de mărime mică. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Plăvaie se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere.cilindro-conică. Plăvaie Clona 16 Od Populaţia Greutatea medie a unui strugure g 197 179 Indice de productivitate absolut g 340 290 Indice de productivitate relativ g 173 149 Concentraţia de zaharuri g/l 177 159 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5.T. antracnoză. păianjenul roşu şi tolerant la putregaiul cenuşiu. 2001. cu rostru lung şi cilindric. Sămânţa este mijlocie ca mărime. are o perioadă lungă de vegetaţie (180-210 zile) şi prezintă o sensibilitate mare la ger (rezistă neprotejat doar până la -15ºC) şi toleranţă bună la secetă. cu boabele aşezate dens şi peduncul scurt şi ierbos. Tabelul 10.8 6. Este sensibil la mană. iar a 100 de boabe este de 180 grame. manifestată printrun procent ridicat de lăstari fertili (75-80 %) cu un coeficientul de fertilitate relativ de 0.0 *după I.83.6 coeficientul de fertilitate absolut. adesea materie primă pentru distilate învechite din vin sau pentru spumante. cu limbul gofrat. citat de Adriana Indreaş. iar stilul este gros. ÎNSUŞIRI TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie . proeminentă. Ovarul este tronconic-costat cu 2-3 loji.

se taie Guyot pe semitulpină. luxuriante. 351). ZONARE Se cultivă în cinci centre viticole din judeţul Vrancea şi se pretează pentru vinuri albe de consum curent şi ca materie primă pentru distilate şi vinuri spumante. cu pieliţa subţire. adesea prezentând boabe mărgeluite. Cârceii au culoare verderoşietică. neuniformi. iar pe partea inferioară puternic scămoasă. în vechiul sistem de tăiere “de Moldova” se lăsau pe butuc doar coarde lungi de 10-18 ochi în număr de 8-12 pe butuc fără utilizarea cepilor de înlocuire sau de producţie. colorată verde închis pe partea superioară. Sinonime – Zghihară CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este foarte pufoasă. formează 75 90% lăstari fertili. iar încărcătura de ochi este repartizată pe 5-7 coarde de 10-12 ochi la care se adaugă cepii de înlocuire. acumulează o cantitate mai mare de zaharuri şi prezintă toleranţă bună la putregaiul cenuşiu. Floarea este hermafrodită normală.Sămânţa este mare. cu 2-3 loji şi stilul scurt şi gros. Prezintă sensibilitate mare la ger. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 1.C. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi de vigoare mare. cu lobul terminal mai pregnant decât la soiul Galbenă cu care formează un sortogrup. Pedunculul este scurt şi lemnificat. de mărime mijlocie. Polenul este fertil şi abundent. puţin sensibil la secetă. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt foarte lungi. mari. uşor cordiformă.7 cel relativ. sensibil la mană şi la putregaiul cenuşiu şi tolerant la oidium. gofrată. Odobeşti în anul 1979 a fost obţinut prin selecţie clonală. lax. Miezul este zemos şi nearomat .V. cu boabe neomogene ca mărime. alb-verzui. 242 . ZGHIHARĂ DE HUŞI Origine . de mărime mijlocie.8 cel absolut şi 1.SELECŢII CLONALE Din cadrul populaţiei. Sinusurile laterale sunt unghiulare. Peţiolul este roşu.Soi autohton cultivat doar în zona Huşi. Vârful lăstarului este pufos. cu creşteri mari. datorită vigorii mari de creştere. Ovarul este tronconic.V. ovală. Prezintă o fertilitate deosebită. colorată verde-gălbui. iar sinusul peţiolar este semiînchis sau închis-ovoidal. Nervurile sunt vineţii spre bază. întreagă sau trilobată.roşietic. (foto pag. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În prezent în plantaţii. Strugurele este rămuros. cu laturi uşor convexe şi mucronaţi. la S. mai lung decât nervura mediană. şalază slab evidentă şi rostru lung şi subţire . Lăstarul este verde . albă cu marginea liliachie. cu o perioadă mai scurtă de vegetaţie (180-210 zile) decât soiul Galbenă de Odobeşti. Are o afinitate foarte bună cu portaltoii: Riparia gloire şi Riparia x Rupestris 3309. Bobul este sferic. Inflorescenţa are formă rămuroasă. Frunza adultă adultă este mare. Dinţii sunt lăţiţi la bază. acoperită cu puţină pruină. selecţia clonală Plăvaie 16 care este mult mai productivă decât populaţia . În istoricul soiului. cu pete ruginii pe partea însorită.

Sinonime . de lungime mijlocie. Cârceii sunt glabri şi verzi. uşor rotunjită. cu 3 -5 lobi.5-8. 1. în plantaţiile existente astăzi au fost descoperite trei biotipuri: Zghihară galbenă. cultivat de secole în podgoria Cotnari. FRÂNCUŞĂ Origine . scămos. Polenul este abundent dar cu germinaţie slabă. Greutatea medie a unui strugure g 172 185 2. colorată verde deschis. până la maturarea strugurilor doar 130-158 g/l zaharuri şi o aciditate ridicată de 6.T. lipsit de armonie.5 3.CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul se maturează în epocile V-VI. gofrată cu adâncituri “amprente” pe partea superioară şi pufoasă pe partea inferioară.. ascuţiţi. Dinţii sunt foarte caracteristici.Vârful lăstarului este pufos. Avereşti şi Vaslui. ZONARE Se cultivă pe suprafeţe destul de mari în centrele viticole Huşi.Soi autohton. Ovarul bilocular este tronconic cu baza largă şi stilul scurt. Indice de productivitate relativ g 211 85. verde-albicioasă. SELECŢII CLONALE Soiul Zghihară de Huşi se caracterizează printr-o variabiliate morfologică destul de mare. iar aceste caracteristici îl plasează în grupa soiurilor pentru vinuri albe de masă seci şi pentru obţinerea de distilate învechite din vin.4 7. iar cei din dreptul 243 . Poamă Creaţă CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este puternic pufoasă. Sinusul peţiolar este închis ovoidal. Zghihară albă bătută şi Zghihară verde bătută. Concentraţia de zaharuri g/l 165 156 6. verdealbicios. Greutatea a 100 de boabe g 122 247 5. Tabelul 10. Vinoasă. iar cele inferioare sunt în formă de V. Indice de productivitate absolut g 261 203.1 4.Lăstarul este verde. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine. cu aciditate ridicată. cu un pinten la bază.I.1 3. cu marginile drepte şi mucronaţi. Inflorescenţa este uniaxială.5 7.S. Acumulează cantităţi mici de zaharuri. cilindro-conică. Pentru îmbunătăţirea acestuia. Nervurile sunt verzi. Sinusurile laterale superioare sunt închise.3 ‰. de până la 30 t/ha.2 *după datele I. Parametri analizaţi UM Huşi Iaşi crt. Vinul obţinut este subţire.4 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Zghihară de Huşi Nr. Producţia de struguri t/ha 5.S. Greutatea medie a unui strugure este în jur de 150 g.Mustoasă de Moldova. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5. iar a 100 de boabe este de 160-200 g. de formă ovoidală. dar potenţialul soiului este mult mai mare. se practică şi se recomandă cupajarea lui cu soiurile Fetească albă şi Aligoté. conţinutul în alcool este satisfăcător. Producţia variază între 16-20 t/ha.

manifestă toleranţă la ger.5 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Frâncuşă Nr.6 3. de la 80 de grame la biotipul Ţârţâră. Parametri analizaţi UM Iaşi Cotnari crt. portaltoi care imprimă calitate.3 178. 244 . Faţă de factorii de mediu. Fetească albă. iar aciditatea este de 6. Tabelul 10. sferice. multe fiind mărgeluite datorită fenomenului de cleistogamie. acumulează 192-210 g/l zaharuri. Portaltoii utilizaţi sunt în general. cu şalaza ovală formă de V aşezată central. la 130 de grame la biotipul Mustoasă.5 7. la fel şi producţia.87 ale celui absolut. în proporţie de 30%. Concentraţia în zaharuri g/l 167 169. rezistând până la minus 22°C şi prezintă toleranţă moderată la secetă. Soiul Frâncuşă intră în sortimentul de soiuri autohtone din podgoria Cotnari.4 *după Liliana Rotaru. formează 60% lăstari fertili şi are valori de 0. alcool. Producţia de struguri kg/butuc 3. este mic. La cel de-al doilea biotip boabele sunt neuniforme ca mărime. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul se încadrează în grupa soiurilor cu vigoare mijlocie de creştere care îşi maturează strugurii în epoca a-V-a. CARACTERE TEHNOLOGICE Greutatea medie a unui strugure variază în funcţie de biotip.9 3. Peţiolul este verde cu nuanţe roşietice. Strugurele are formă cilindro -conică. încărcătura optimă de ochi rămasă pe butuc în urma tăierilor s-a dovedit a fi de 25 ochi/m2. boabele sunt omogene ca mărime. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNOLOGICE În podgoria Cotnari. unde se cultivă de secole. se caracterizează printr-o fructozitate şi o prospeţime remarcabile şi un grad alcoolic de peste 12 % vol. Este foarte sensibil la atacul putregaiului cenuşiu şi tolerant la oidium şi păianjenul roşu. Tămâioasă românească. 1.5 6. nearomat având un gust ierbos (foto pag.96 ale coeficientului de fertilitate relativ şi 1. alături de soiurile Grasă de Cotnari. Greutatea a 100 de boabe g 144 166 5. iar rostru este lung şi subţire. 352). iar tipul de tăiere cu cele mai bune rezultate este Guyot pe semitulpină. Indice de productivitate absolut g 234.6 6. în special vinul tânăr. Miezul este zemos. de compactitate diferită în funcţie de biotip: Mustoasă şi Ţârţâră. ovală.lobilor prezintă vârful îndoit. care se încadrează între 8 şi 11 t/ha tot în funcţie de biotip.0‰. SO4-4 şi Solonis x Riparia 1616 C. Greutatea medie a unui strugure g 141 144 2. Greutatea a 100 de boabe este în medie de 260 de grame. iar rezultatele obţinute au arătat că aceştia au o influenţă pozitivă asupra calităţii producţiei. 2009.5 4. Sămânţa este de mărime mijlocie. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 9. La biotipul Mustoasă. Vinul obţinut. Fertilitatea este medie. colorate galben-verzui şi bogate în must. mai scurt decât nervura mediană. Indice de productivitate relativ g 164.4 96.

Cârceii sunt uşor cafenii. Fetească albă. aripat. mai ales în toamnele bogate în precipitaţii. 245 . de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită normală. astfel încât să îi tempereze vigoarea mare de creştere. Sămânţa este mijlocie. originar din Moldova. Producţia obţinută în diferite centre viticole din Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei este de 12 -16 t/ha. Este un soi sensibil la atacul putregaiului cenuşiu. Peţiolul are aceeaşi lungime cu nervura mediană şi are culoarea verde-vineţie. Soiul se caracterizează printr -o aciditate totală ridicată 5. ovală. uşor alungită. Strugurele este cilindric.Lăstarul este vineţiu.Iordovană CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. cu şalaza puţin evidentă. pufos.liră sau închis ovoidal. Nervurile sunt roşietice spre bază. cu o perioadă de vegetaţie lungă ce se reflectă toamna în maturarea insuficientă a lemnului coardelor şi ca urmare.7‰ şi un conţinut mai modest în zaharur i 155-173 g/l. de culoare verde-gălbuie.8 cel absolut. Inflorescenţa este uniaxială. compact. Nu este pretenţios faţă de soluri şi se aleg atent portaltoii. alături de binecunoscutele soiuri: Grasă de Cotnari. colorat verde -închis. ovală. pufos. (foto pag. cordiformă. prezintă 2 loji şi se termină cu un stil scurt şi gros.3-1. iar miezul este zemos. Dinţii sunt uşor alungiţi şi ascuţiţi. atribute care il fac potrivit pentru obţinerea vinurilor spumante şi spumoase. cu limbul gros. IORDANĂ Origine . cu nuanţă liliachie. Frunza adultă este mijlocie spre mare. Bobul este sferic. iar a 100 de boabe 230 grame. Sinonime . lăsându-se în urma tăierilor o încărcătură de 14-16 ochi/m2 repartizată pe 3-4 verigi de rod cu coarde de 10-14 ochi.3-7. Tămâioasă românească. cu valori ale coeficienţilor de fertilitate care se înscriu în limitele: 0. de formă cilindro -conică.ZONARE Se cultivă ca soi autorizat în podgoria Cotnari. care se încadrează între 15-20 t/ha. Face parte din Proles Pontica – subproles balcanica. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a VI-a. Ovarul este foarte bombat. întreagă sau trilobată. scămos şi muchiat. Polenul este fertil. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţiile viticole din Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei se practică tipul de tăiere Guyot.8 -1. 352). Prezintă o fertilitate bună manifestată printr-un procent de 60-70% lăstari fertili. alb-verzuie. scămoşi. iar în centrul viticol Dăbuleni poate ajunge la producţii ceva mai ridicate. Sinusurile laterale sunt slab schiţate în V. Sinusul peţiolar este variabil . gofrat şi uşor ondulat. prezintă o slabă rezistenţă la ger. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi viguros. deseori aripată. Greutatea medie a unui strugure este de 120 grame. Vârful lăstarului este alb-verzui. cu rostru scurt şi gros . de mărime mijlocie.Se presupune că este soi autohton. Staminele în număr de 5 sunt foarte lungi.2 cel relativ şi 1.

soiul Iordană se cultivă în centrele viticole din Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei. iar datorită acidităţii ridicate serveşte ca materie primă pentru prepararea vinurilor spumante sau pentru distilate învechite. verde-gălbui. (foto pag. suculent. iar încărcătura lăsată este de 8-10 ochi/m2 la o densitate mare a butucilor (până la 5000 but/ha). Polenul este abundent şi fertil. 352). de culoare verde. În celelalte areale viticole. unde a fost adus probabil din Serbia. uşor oval. nearomat . Strugurele este mic. caracterizat prin formarea a 70 -80% lăstari fertili. mai scurt decât nervura mediană. Lăstarul este scămos. Cârceii sunt bifurcaţi sau trifurcaţi. iar cei aflaţi în dreptul nervurilor principale sunt uşor curbaţi. foarte compact. Este un vin de consum curent. Este un soi cu o fertilitate bună. CREAŢĂ Origine . cilindro-conic. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt de 0. Floarea este hermafrodită normală. dar cele mai mari suprafeţe se găsesc în centrele: Apold. Staminele sunt în număr de 5 şi mijlocii ca lungime. Sinonime . aripat. Sebeş şi Mediaş. oidium şi mană şi este puternic atacat de Eudemis şi Cochil is. (3-4 verigi de rod). Vârful lăstarului este pufos. de formă triunghiulară sau ovoidală. cu şalaza mare. 246 . verde cu striuri roşietice. Rezistă bine la secetă. verde-gălbui. cu pieliţa groasă.Ovarul este uşor alungit cu două loji şi 4 ovule. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul are vigoare mijlocie de creştere. Miezul este zemos. de formă pentagonală cu 5 lobi. ovală. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În centrul viticol Teremia se practică sistemul de tăiere scurt. Sinusul peţiolar are forma unei lire sau este ovoidal.Incertă. aripată şi se inseră începând de la nodurile 6-7. Sinusurile laterale sunt profunde. ZONARE În principal. verde-albicioasă. Se cultivă de foarte mult timp în zona Banatului. cilindro-conică. gofrată şi scămoasă pe partea inferioară cu marginile îndreptate către faţa superioară.28 cel absolut. îşi maturează bine lemnul. dinţii sunt mari de formă convexă.Riesling de Banat CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă.Vinul obţinut se foloseşte în diferite cupaje: 80% Iordană + 20% Fetească regală sau 30% Iordană + 40% Fetească regală +30% Neuburger. distinctă şi rostru scurt. cu peduncul scurt şi lemnificat. unde densitatea este normală. dar este sensibil la putregaiul cenuşiu. Frunza adultă de mărime mijlocie. Sămânţa este mică. Nervurile sunt roşietice spre punctul peţiolar. manifestată prin creşteri vegetative modeste.61 cel relativ şi 1. se practică tipul de tăiere Guyot multiplu cu păstrarea unei încărcături de 14-16 ochi/m2. cu lumen mare. Bobul este mijlociu. dar toleranţa la ger nu este mare. iar stilul este lung şi stigmatul circular. Inflorescenţa este uniaxială. Peţiolul este roşietic.

iar sinusul peţiolar este deseori închis elipsoidal. prezentând de-a lungul lăstarului o variaţie mare de formă şi lobie.7‰. Limbul este gros şi gofrat.Lampor CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. având un pinten la baza lumenului. Fertilitatea soiului este foarte bună. semilignificat. Nervurile sunt roşietice la bază. Lăstarul este verde cu striuri cafenii şi scame rare. Inflorescenţa este uniaxială. Se cultivă de secole în Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului. iar aciditatea se menţine ridicată la peste 6‰. cu pedunculul scurt. Floarea este hermafrodită normală. unde se cultivă pe suprafeţe mari. verde închis. pusă în valoare printr-o bună rezistenţă la secetă. nu depăşesc 160 g/l. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epocile V-VI. mai scurt decât nervura mediană. iar miezule este zemoc. Producţia medie la hectar variază cu arealul de cultură fiind în medie de 10 t/ha. dar soiul are un potenţial de până la 20 t/ha în centrul Buziaş -Silagiu. Nu este pretenţios nici faţă de soluri şi nici faţă de alegerea portaltoiului. Cârceii au culoare verde-gălbuie şi prezintă scame. albgălbui. 353).CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca IV-V. iar tipul de tăiere utilizat este Guyot pe semitulpină. alcătuind sortimentul acestei podgorii de foarte multi ani. foarte compact. ZONARE Se cultivă pe o suprafaţă restrânsă la Teremia. mijlociu. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Este un soi cu o vigoare mijlocie de creştere şi cu o perioadă lungă de vegetaţie. Sămânţa este mijlocie ca mărime. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mijlocii ca lumgime. iar valorile coeficienţilor de fertilitate au de cele mai multe ori valori de peste 1. Strugurele este de mărime mijlocie şi are formă cilindro -conică. 247 . cu şalaza rotundă. iar aciditatea este scăzută 3. Frunza adultă este de mărime mică spre mijlocie. Face parte din Proles Pontica – subproles balcanica.Necunoscută. rostru scurt şi încovoiat . întreagă sau trilobată. unde manifestă o anumită rusticitate. (foto pag. bombat cu 2-3 loji şi stil foarte scurt. Dinţii sunt mărunţi şi ascuţiţi. la atacul păianjenului roşu şi la putregaiul cenuşiu. Acumulările de zaharuri sunt destul de mici. de culoare verde-gălbuie cu pete ruginii şi acoperit cu pruină abundentă. Ovarul este rotund. scămos pe parte inferioară. alături de soiurile Majarcă albă şi Steichiller roz. Vârful lăstarului este scămos. încărcătura optimă considerată în urma tăierilor este de 14-16 ochi/m2. Acumulează în medie 180 g/l zaharuri. Peţiolul este roşu-vineţiu. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În podgoria Miniş. formează 80% lăstari fertili.2. cu nuanţă roz. Sinusurile laterale sunt slab schiţate. Producţia este bună. MUSTOASĂ DE MĂDERAT Origine . uşor alungită. Bobul este sferic. Sinonime . în formă de „V”. de formă cilindro-conică. alb-verzuie. Polenul este fertil şi abundent.

cu nuanţe gălbui. Sinonime . Nervurile sunt verzi. Greutatea a 100 de boabe g 195 178 5. de culoare alb-verzuie. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 6. Luminiţa Vişan. aromă plăcută şi prospeţime deosebită datorită acidităţii ridicate şi serveşte ca materie primă pentru distilate învechite. Tabelul 10. cu staminele înclinate normal. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră sau V.S. SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Mustoasă de Măderat a fost obţinută prin selecţie clonală la S. Floarea este hermafrodită normală. din podgoria Miniş. muchiat.9 *după I. omologată în anul 1987. Face parte din Proles pontica. Valea lui Mihai (jud. prezentând adesea un pinten.1 7. Frunza adultă este mijlocie. proeminente pe partea inferioară. crt..6 15. albicios cu reflexe arămii. 248 . cu două loji şi patru ovule. dar se mai cultivă şi în centrele Diosig. Concentraţia de zaharuri g/l 175 160 6. Producţia de struguri t/ha 19. de culoare alb-verzuie. Producţia este destinată producerii vinurilor albe de consum curent.4 6. cu limb subţire.Lăstarul este glabru. Indice de productivitate absolut g 282 196 3. cilindro-conică.D.S. Satu-Mare). oviforme. Ovarul este sferic.Slankamenka. Cârceii sunt verzi şi glabri. uşor turtit lateral.subproles balcanica. Indice de productivitate relativ g 214 136 4. dar pe plan local. Nr. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Sinusurile laterale superioare sunt relativ adânci. de tipul 5 sau 6. ZONARE Este autorizat în centrul viticol Măderat. striat şi uşor scămos.Vârful lăstarului este pufos. Miniş. lucios şi glabru pe parte superioară şi scămos pe partea inferioară. MAJARCĂ ALBĂ Origine . pentalobată. Greutatea medie a unui strugure g 187 145 2.V.T. Sâniob-Marghita.6 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Mustoasă de Măderat comparativ cu selecţia clonală Mustoasă de Măderat 79 Miniş Parametri analizaţi UM Clona 79 Populaţia Miniş 1.în jur de 15-16 t/ha.I. verde-deschis.V. citat de Adriana Indreaş. selecţia clonală Mustoasă de Măderat 79 Mn. Inflorescenţa este uniaxială. Vinul obţinut este uşor. datorită însuşirilor organoleptice plăcute şi echilibrate. Bihor) şi Sanislau (jud. 2001.Se pare că este originar din Serbia unde se cunoaşte de foarte mult timp sub denumirea de Slankamenka.C. se poate valorifica şi ca strugure de masă. deschise sau închise. Polenul este fertil şi abundent.

ZONARE . Parametri analizaţi UM ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi destul de viguros. 5.7 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Majarcă albă în areale diferite Nr..Face parte din sortimentul de la Teremia alături de soiurile Creaţă şi Steinschiller roz.3-1. 4.S.T.45 pentru cel absolut. Tabelul 10. 7. 3.Dinţii sunt mărunţi cu marginile rotunjite.1 Producţia de struguri t/ha 11-14. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În vechile plantaţii. Luminiţa Vişan. iar coeficienţii de fertilitate au valori cuprinse între 0.I. 6. 2. de culoare cafenie -cenuşie.S. cu rostru subţire. Peţiolul este viguros. prezintă sensibilate ridicată la ger. Soiul are fertilitate bună: formează 75% lăstari fertili. uşor mucronaţi. compact.1 *după I. Centre Buziaş-Silagiu Teremia Greutatea medie a unui strugure g 142 114 Indice de productivitate absolut g 187 169 Indice de productivitate relativ g 102 104 Greutatea a 100 de boabe g 220 221 Concentraţia de zaharuri g/l 178 181 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 4. cu pete ruginii pe partea însorită.7 16. 353). Producţia variază între 14 şi 21 t/ha. nearomat. iar şalaza ovală. de mărime mijlocie. Se obţine un vin slab alcoolic. cu pieliţa groasă. Strugurele este cilindro-conic. citat de Adriana Indreaş. mai scurt decât nervura mediană. (foto pag.1-4. dar este tolerant la oidium şi putregaiul cenuşiu. pentru soiul Majarcă albă încărcătura optimă de rod lăsată pe butuc în urma tăierilor este de 8-10 ochi/m2. cu peri fini şi foarte rari. însoţite de o aciditate de 4. care nu reclamă învechire şi poate fi consumat în primul an. unde se practică o densitate foarte mare. 1. 2001.9 pentru coeficientul relativ şi 1.7-0. Miezul este zemos.8 ‰. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a. de mărime mijlocie.8 4. uniaxial. repartizată adesea pe elemente scurte de rod (cepi).2-21. iar a 100 de boabe 220 grame. Sămânţa este piriformă. 249 . crt. de culoare verzuie. Greutatea medie a unui strugure este de 130 grame. Bobul este oval. iar acumulările de zaharuri se înscriu în limitele 178-181 g/l.

1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Sinonime . roşu vineţiu. mai scurt decât nervura mediană. lucioasă pe partea superioară şi scămoasă pe partea inferioară. Plant gris. iar sinusul peţiolar este în formă de V sau liră imperfectă. Nervurile sunt roşietice. Strugurele este cilindric. foarte uşor gofrată. uneori aripată. foarte compact.Soi de origine franceză. mic. Miezul este zemos. Sămânţa este de mărime mijlocie. alb verzui. 353). Sinusurile laterale sunt slab schiţate. Inflorescenţa este uniaxială. cu şalază mică. uneori aripat. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt principalele soiuri autohtone pentru vinuri albe de masă? b) Care dintre aceste soiuri dau vinuri materie primă pentru spumante şi distilate învechite ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Troyen blanc. care manifestă o rezistenţă bună la secetă fapt pentru care se poate cultiva chiar şi pe nisipuri. Vârful lăstarului este pufos. cu stamine lungi şi gineceu piriform. Cârceii au culoarea verde castanie. cilindrică. dar din cauza presării îşi schimbă forma. (foto pag. nearomat. cu margini roşietice. uşor scămo s.Test de autoevaluare nr. cu stil scurt şi gros. uniaxial. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Este un soi de vigoare mijlocie. plană. Peţiolul este roşietic. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de masă şi particularităţile de cultură ale acestora ALIGOTÉ Origine . colorată verde-închis. ceea ce 250 . Floarea este hermafrodită normală. Îşi maturează bine lemnul cordelor toamna.Plant de trois. trilobată.4. verde-albicioasă. Vert blanc. au laturi uşor convexe. colorat verde-gălbui cu pete bronzate pe parte însorită şi puncte negricioase . Polenul este fertil şi puţin abunde nt. Lăstarul este striat. de mărime mijlocie. rotundă. 11. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. făcând parte din Proles occidentalis. uşor ovală şi un rostru scurt şi gros. Axul strugurelui este uşor îndoit lateral. iar dinţii de mărime mijlocie. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Bobul este sferic.

1 *după I. omologată în anul 2000 care s-au dovedit mai productive comparativ cu populaţia.0 14-34 Aligoté 63 Ştefăneşti 117 219 166 165 183 6. Vinul obţinut din acest soi este plăcut.0. valorile coeficientului de fertilitate absolut se înscriu în limitele 2. Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha Aligoté 5 Iaşi 134 214 136 154 178 5. Greutatea medie a unui strugure este de 60 grame. 1.0 20. 6. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Aligoté se maturează în epoca a V-a. Are o fertilitate foarte ridicată. SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Aligoté au fost obţinute 2 selecţii clonale Aligoté 5 Iaşi la S.V.I. Cultivat pe terenuri prea fertile soiul dă un vin cu gust aparte. iar a 100 de boabe 140 grame.C. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii soiul Aligoté merge bine condus în forma de conducere semiînaltă. 7. iar în ceea ce priveşte tipul de tăiere. 2.. astfel că rezistă până la – 22ºC. Este însă un soi sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu.8 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale Aligoté 5 Iaşi şi Aligoté 63 Ştefăneşti Nr. mai ales la fertilizarea cu îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. 16-18 ochi/m2 la Sarica Niculiţel. răspunde bine la majoritatea tipurilor.7 ‰. cum ar fi: cordon speronat. constituit armonios. Iaşi omologată în anul 1978 şi Aligoté 63 Ştefăneşti la S. Încărcătura optimă de ochi care se lasă pe butuc diferă în funcţie de podgorie. mai ales când soiul este cultivat pe nisipuri uşor calcaroase.V. crt. specific de pământ. Se remarcă prin proprietatea de a-şi reface lemnul de rod afectat de ger.S.C. Producţia variază în funcţie de podgorie. în urma cărora răspunde bine prin sporuri de producţie.S. mediile fiind cuprinse între 10 -14 t/ha. Tabelul 10.2-3.T. Acumulările de zaharuri sunt destul de scăzute. 5.. 3. 4. pornind în vegetaţie din mugurii secundari care sunt de cele mai multe ori fertili. Se obişnuieşte în practica viticolă administrarea îngrăşamintelor chimice. cordon Cazenave şi Guyot pe semitulpină. formează peste 90% lăstari fertili. 251 .V. iar aciditatea este în medie de 4.V. so luri scheletice.170 şi 200 g/l zaharuri. 22-28 ochi/m2 la Odobeşti. astfel: 11-15 ochi/m2 la Iaşi.imprimă o toleranţă bună la ger. Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă plivitul lăstarilor sterili (pentru evitarea formării unui frunziş bogat) şi desfrunzitul parţial în perioada maturării strugurilor . se înscriu în limitele .

când soiul are acumulări de zaharuri înscrise între 160 – 180g/l la o producţie de 24 t/ha. NEUBURGER Origine . 353). Vârful lăstarului este pufos.Lăstarul este scămos. Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale. alb-violacee. Peţiolul este roşietic. deseori aripată. Brăila şi Buzău. semi-cărnos şi nearomat. de mărime mijlocie-mică. Sămânţa este mijlocie. bilocular şi stil scurt şi gros. cu şalaza mare. egal sau mai lung decât nervura mediană. După unii autori. În general se obţin vinuri de masă (consum curent). cu scame rare. însă în anii favorabili şi foarte favorabili. Fertilitatea soiului este bună. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei (podgoria Târnave) se practică sistemul de tăiere Guyot. cu ovarul sferic. Frunza adultă este plană. Aciditatea totală 252 . verde deschis din cauza stratului gros de pruină şi acoperit cu multe puncte de culoare neagră. scămoasă pe partea inferioară. în nordul Dobrogei şi pe terenurile nisipoase din judeţele Tulcea. ovală. amplasată central şi rostru scurt şi gros .Nu are. de formă ovală. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare medie de creştere. Prezintă sensibilitate ridicată la temperaturile scăzute din timpul iernii (în special în Transilvania este cultivat în sistem protejat) şi manifestă toleranţă la mucegai. Greutatea medie a unui strugure este de 85 grame. foarte compact. striat. Nervurile sunt roşiatice spre bază. Cârceii sunt cafenii-roşietici la bază. (foto pag.ZONARE Se cultivă pe suprafeţe destul de mari în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei. datorită condiţiilor ecopedoclimatice destul de generoase (Turda) se apropie de 80%. Bobul este sferic. Inflorescenţa este uniaxială. cu 3-5 lobi. micmijlociu. Face parte din Proles occidentalis. cu 5 stamine mijlocii ca mărime. din acest soi se pot obţine vinuri de calitate superioară. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă.Floarea este hermafrodită normală. Miezul este crocant. iar în unele centre viticole. acumulările de zaharuri sunt mult mai mari – pot atinge valori de până la 250 g/l zaharuri (în centrul viticol Aiud) la o producţie mult mai mică (8-12 t/ha). Dinţii de mărime mijlocie au laturile convexe. Sinonime . cilindrică. Se pare că este hibrid între Pinot blanc şi Sylvaner. formând în medie 60% lăstari fertili. Polenul este fertil. În acest caz. mic. iar sinusul peţiolar este o liră perfectă. verde – cafeniu. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a. lăsându-se în urma tăierilor o încărcătură de rod de 12-14 ochi/m2 repartizată pe 3-4 verigi de rod cu coarde lungi de 10-14 ochi.Este incertă. numele provine de la comuna Neuburg din Austria. alb-violaceu. colorată verde închis. iar a 100 de boabe 145 grame. Strugurele este cilindric şi aripat.

Blaj a fost obţinută în anul 1993 selecţia clonală Neuburger 10 Blaj. Sinonime . Test de autoevaluare nr. Tabelul 10.8 *după I. citat de Adriana Indreaş. de culoare galben-aurie.S. 11.. ZONARE Soiul Neuburger este soi autorizat în podgoria Târnave.5. SELECŢII CLONALE La S. care depăşeşte populaţia sub aspect productiv.T. subproles georgica.5 3. Indice de productivitate absolut g 142. Face parte din Proles pontica. destul de echilibrat. unde ocupă suprafeţe destul de restânse. Vinul obţinut este un vin sec. corpolent. Luminiţa Vişan. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 6. Producţia de struguri t/ha 14.C. Greutatea a 100 de boabe g 121 5.variază între 5.S. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.4 7. 2001. Greutatea medie a unui strugure g 95 2. Parametri analizaţi UM Neuburger 10 Blaj crt. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile din sortimentul mondial pentru vinuri albe de masă cultivate în România? b) Precizaţi care dintre acestea se cultivă pe arii mai extinse.V.9 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Neuburger 10 Blaj Nr.7 6. Indice de productivitate relativ g 85.0 ‰ H2SO4. 2 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.5 4.V. Soiuri autohtone pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora GRASĂ DE COTNARI Origine . Concentraţia în zaharuri g/l 197. 1.I.Soi autohton cultivat de secole în Podgoria Cotnari.Grasă 253 .0 şi 6.

formează de cele mai multe ori un procent scăzut de lăstari fertili. Vârful lăstarului este pufos. demi-sec sau licoros. de mărime mijlocie. Strugurele este cilindro-conic. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. Inflorescenţa este cilindro-conică.CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. de culoare verde roşietică. Cârceii sunt glabri şi au culoarea verdecafenie. la putregaiul cenuşiu şi la atacul păianjenului roşu. se acordă o atenţie deosebită desfrunzitului parţial şi se practică obligatoriu cu câteva zile înainte de recoltare. dar este foarte sensibil la secetă. suculent. Sinusurile laterale sunt slab schiţate. lax. de mărime mijlocie. Frunza adultă este de mărime mijlocie. „amprente” de un verde mai închis şi este scămoasă pe faţa inferioară. cu şalază distinctă. catifelat şi prezintă un buchet foarte fin. acoperită cu un strat subţire de pruină. de formă cordiformă. mijlocie. Pe partea superioară prezintă nişte adâncituri. 354). de culoare verde-roşiatică. aciditatea este bună cuprinsă între 4. Nervurile sunt roşietice spre bază. cu stil scurt. Prezintă fertilitate medie . manifestă toleranţă mijlocie la ger (rezistă până la minus 22°C). în cadrul populaţiei există numeroase biotipuri nefertile. de mărime mijlocie. de culoare galben-ruginie. Pedunculul este mijlociu şi semilignificat. dar neabundent. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii soiul Grasă de Cotnari reacţionează pozitiv la o încărcătură de ochi de 1521 ochi/m2 repartizată pe coarde lungi de 10-12 ochi. bombat. amplasată spre centrul seminţei şi cu rostru lung şi subţire. care poate atinge valori de numai 40% lăstari fertili şi cu toate acestea productivitatea este ridicată. În Podgoria Cotnari se practică de foarte multă vreme. întreagă sau trilobată. Sămânţa este ovoidală. un amestec tehnologic din cele 4 soiuri autohtone ce alcătuiesc vechiul sortiment al acestei podgorii. Dinţii au marginile drepte sau uşor convexe. Floarea este hermafrodită normală. datorită dimensiunilor strugurilor. uşor scămos. de culoare roşie verzuie. 5-8 t/ha (formează puţini lăstari fertili) şi din cauza faptului că. cu boabe neomogene ca mărime.sau tri.8 şi 5. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Grasă de Cotnari are o vigoare de creştere mijlocie.scăzută. Bobul este uşor oval.ocular. Dintre lucrările şi operaţiile în verde. 30% Fetească albă. dar la supramaturare poate ajunge la peste 300 g/l zaharuri. din cauza sensibilităţii ridicate la atacul putregaiului cenuşiu. cum sunt cele din podgoria Cotnari şi centrul viticol Pietroasa. Miezul este semicărnos. Producţia obţinută este mică. acumulând în mod constant 200-220 g/l zaharuri. Polenul este fertil. Lăstarul este roşietic. mare. astfel: 30% Grasă de Cotnari. Vinul obţinut poate să fie sec. se recomandă folosirea portaltoilor de calitate Chasselas x Berlandieri 41 B şi SO4. uneori prezintă ramificaţiile de la bază mai dezvoltate. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. CARACTERE TEHNOLOGICE Îşi maturează strugurii la 3-4 săptămâni după soiul Chasselas doré şi este renumit prin potenţialul şi amplitudinea de acumulare a zaharurilor foarte ridicate. 254 . Pe acest fond.7‰ H2SO4. colorat galben-auriu. cu 5 stamine şi ovar bi. 30% Frâncuşă şi 10% Tămâioasă românească. Ca portaltoi potriviţi pentru acest soi. în special pe terenurile care au un conţinut ridicat în calcar. (foto pag.

1984). au fost obţinute şi omologate 2 selecţii clonale la S. de culoare verde-arămie.2 12. ovar bilocular. 2. Tabelul 10. 7. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă. s-a observat că descendenţele mai larg răspândite sunt: biotipul „A”. 5. 255 . care grupează viţe cu vigoare mare de creştere şi flori funcţional mascule.SELECŢII CLONALE Cultivat de secole în partea nordică a Regiunii viticole a Dealurilor Moldovei. 3.C. crt.S. verde-cafeniu.10). Lăstarul este glabru. în centrul viticol Pietroasa.S. Grasă verde şi Grasă crocantă. (tabelul 10.Leanka (Leanuka).D. pe de altă parte.3 *după I. Poama fetei.) semnalează existenţa a trei biotipuri. (Popa V. care se deosebesc prin caracteristicile de culoare ale boabelor: Grasă galbenă. 1. Vârful lăstarului este verdearămiu.0 6. biotipul „B”care cuprinde viţe cu vigoare mare şi cu flori normale dar cu funcţionalitate mult deplasată către tipul hermafrodit funcţional femel. Mädchentraube.10 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale Grasă 4 Pt şi Grasă 45 Pt comparativ cu populaţia Nr.T. soiul Grasă de Cotnari reprezintă o populaţie constituită din numeroşi descendenţi caracterizaţi de o foarte mare variabilitate morfologică. ovoidal şi stil scurt. Floarea este hermafrodită normală. Prin selecţie clonală la acest soi. Păsărească albă. Inflorescenţa este cilindrică. Barbu I. Prezintă 5-6 stamine lungi. pe de o parte şi cu însuşiri agrobiologice şi tehnologice diferite. ZONARE Se cultivă ca soi recomandat în podgoria Cotnari şi în centrul viticol Pietroasa.V.Soi autohton cultivat înainte de apariţia filoxerei la noi în ţară. Cârceii au culoare verde-cafenie.În acest caz.3 Pietroasa Grasă 4 Grasă 45 Pt Pt 194 196 213 254 78 98 284 303 237 234 5..V Pietroasa: Grasă 4 Pt în 1975 şi Grasă 45 Pt în anul 1983. Face parte din Proles orientalis subproles caspica. biotipurile „A” + „B” reprezintă 59% din populaţie. cu scame rare. cât şi prin cantitatea de zaharuri acumulată.I.0 15. din cauza unor defecţiun i florale.0 5.. (Potec I. Polenul este fertil şi abundent. uniaxială. 4. Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia în zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha Cotnari populaţie 109 167 73 198 228 6. 6. FETEASCĂ ALBĂ Origine . care s-au remarcat atât prin producţii mai ridicate. În urma strudiului realizat. Sinonime . Într-un alt studiu.

mic. de mărime mică. Fertilitatea soiului este mijlocie. alegerea momentului cârnitului să se facă la momentul optim pentru a nu se produce o răbufnire necontrolată a copililor. ridată şi rostru scurt şi gros. Astfel.6 ‰ . în jurul valorii de 5. colorată verde deschis. Cel obţinut în zonele mai puţin calde de pe Târnave (Jidvei. colorat verdegălbui şi cu miez zemos. cu boabe dense şi peduncul scurt. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Fetească albă este foarte viguros. care reuşesc să îi tempereze vigoarea de creştere. Soiul se caracterizează printr -o toleranţă mijlocie la temperaturile scăzute din timpul iernii şi prezintă o sensibilitate ridicată la păianjenul roşu. Producţia obţinută este mică. poate servi şi ca materie primă pentru vinuri spumante în centre viticole situate în Crişana şi Maramureş. Greutatea medie a unui strugure este de 90 grame. Sinusurile laterale superioare sunt foarte profunde. de 5-7 t/ha. bogat în reflexe. iar greutatea a 100 de boabe în jur de 200 grame. se recomandă altoirea pe portaltoii So4-4. oriunde ar fi cultivat. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Pentru că soiul are o vigoare mare de creştere se evită cultivarea acestuia pe terenuri foarte fertile. oferindu-i o notă aparte de tipicitate şi unicitate. cu lumen mare de formă elipsoidală. care i-ar amplifica vigoarea de creştere. se lasă la tăiere o cantitate mai mare de lemn multianual şi se atribuie o încărcătură mai mare de och i ce poate varia între 20-22 şi chiar 32 ochi/m2. mană şi putregaiul cenuşiu. Riparia gloire. cu primele ramificaţii mai dezvoltate. cu şalază ovală.37 -1. amintind de mirosul florilor de viţă-de-vie. Nervurile sunt verzi. iar ca tip de tăiere se recomandă Guyot cu braţe înlocuite periodic şi Guyot pe semitulpină. Sămânţa este mijlocie. colorat galben-verzui.6-0. Pentru favorizarea diferenţierii mugurilor şi implicit a fructificării în dauna creşterii vegetative. 354). Bobul este sferic. lemnificat. formează circa 50% lăstari fertili. uşor lăţită. 256 . cu perioadă scurtă de vegetaţie care îş i maturează foarte bine lemnul coardelor toamna. Vinul obţinut din soiul Fetească albă este un vin sec sau demi-sec. Unul din motivele producţiei mici este şi faptul că au apărut în cadrul populaţiei biotipuri cu diferite anomalii florale. (foto pag. rar se obţin recolte mai mari (10-11 t/ha). glabră. CARACTERE TEHNOLOGICE Este un soi de calitate. iar sinusul peţiolar este o acoladă. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele 0. iar dinţii sunt lungi cu margini drepte şi vârful ascuţit. Strugurele are formă cilindrică.7 pentru cel relativ şi de 1. pentalobată. observându-se o scădere a acesteia în arealele sudice (datorită combustiei acizilor). cu discrete arome florale. Datorită acidităţii ridicate. Dintre lucrările şi operaţiile în verde aplicate pentru încetinirea creşterii luxuriante se practică plivitul lăstarilor sterili şi se recomandă ca.Frunza adultă este mijlocie. prea umede. uşor lăţită. motiv pentru care merge foarte bine cultivat în arealele viticole mai nordice din România. Este un soi bun acumulator de zaharuri (200-240 g/l). Mediaş) şi în jurul Bistriţei (Lechinţa) are buchet şi personalitate distinctă. mare. Peţiolul este verde-roşietic este egal sau mai scurt decât nervura mediană. cu limbul terminal evident. iar aciditatea în arealele nordice este bună. SC -25.4 pentru coeficientul de fertilitate absolut. profunde şi altoirea pe portaltoi viguroşi.

Pedunculul este scurt şi ierbos. Galbenă de Ardeal. Lăstarul este scămos. Concentraţia de zaharuri g/l 198. 2001. Odobeşti a fost extrasă selecţia clonală 1 Odobeşti. întreagă sau trilobată. Blaj. Sinonime . Iaşi în 2002 .S. Inflorescenţa este cilindro-conică. Parametri analizaţi UM Fetească albă Clona 1 crt. verde-albicioasă.S. roşietic-verzui. Kirayleanka. Dinţii au baza largă şi laturi uşor convexe. Face parte din Proles pontica – subproles georgica.11 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Fetească albă comparativ cu selecţia clonală Fetească albă 1 Od în condiţiile ecopedoclimatice ale podgoriei Odobeşti Odobeşti Nr. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă.ocular. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine şi ovar bi.C. Indice de productivitate absolut g 189 187 3.C. Greutatea a 100 de boabe g 137 163 5. Se presupune a fi un hibrid natural între Grasă de Cotnari şi Fetească albă. Strugurele este mijlociu. cafenii.Fetească albă 8 Bl.Soi autohton descoperit după anul 1930 în comuna Daneş de lângă Sighişoara.T.V. galben-verzui cu punct pistilar persistent şi miez 257 .I.. cu stil lung. după unii autori 127 după alţii. iar sinusul peţiolar este în formă de U sau liră.Fetească albă 8 Iş. Sinusurile laterale sunt superficiale în formă de liră sau V.V.Dănăşană. Tabelul 10. cu limbul ondulat şi cu amprente slabe pe faţa superioară şi scămos pe faţa inferioară. care a fost omologată în anul 2000. Frunza adultă este de mărime mijlocie.SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Fetească albă la S.V.V. uni sau biaripat. aripată. Luminiţa Vişan. Peţiolul este verde – cafeniu. cu baza largă şi laturile uşor convexe. Aciditatea totală în must g/l 5. cu vârfuri acuminate. în anul 2006 .sau tri. Bobul este sferic.0 6. compact. citat de Adriana Indreaş. răspândite în podişul Transilvaniei şi în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei şi Munteniei. cilindro-conic. şi la S. FETEASCĂ REGALĂ Origine .V. mijlociu.C.Cârceii sunt glabri. Indice de productivitate relativ g 92 101 4. iar dinţii sunt mijlocii. alb-verzui. ZONARE Are o largă răspândire fiind cultivat în foarte multe centre viticole 77.2 4.V. la S. colorată verde închis. Greutatea medie a unui strugure g 133 144 2. sferic. Vârful lăstarului este pufos.7 207. uşor lăţită. cu marginea alb liliachie. Känigstraube.4 H2SO4 *după I. martor Odobeşti 1. aproape egal cu nervura mediană. Nervurile sunt verzi.

7-6. puţin extractiv.4.2 13. Este sensibil la secetă.9-1. Greutatea medie a unui strugure variază între 70 şi 150 grame. Fertilitatea este foarte bună. Se obţin în mod frecvent. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi cu o vigoare mare de creştere. dar şi vinuri superioare seci. Îşi maturează bine lemnul astfel încât rezistă până la minus 22°C şi are o capacitate rapidă de refacere în urma accidentelor climatice. 354). ovală. 7. cu o medie de 15-20t/ha. 2001. 5.I. Blaj Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha Clona 21 Blaj 78 148 109 181 172. citat de Adriana Indreaş.S.zemos.2 ‰). În plantaţii se poate conduce atât în forma joasă. 2. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Preferă terenuri bogate în resurse hidrice. deoarece atinge un maxim de 220 235 g/l. ca SO 4.T. cu şalază bine conturată. ovală.8-2. crt. iar aciditatea este în acest caz mai ridicată (5. 3. Tabelul 10. Acumulează zaharuri între 188 -215 g/l. Vinul este alb-verzui. Sămânţa este mare.. vinuri materie primă pentru spumante şi distilate învechite din vin. 1. minim 30 t /ha. (foto pag. cu tărie moderată.8 cel fertil şi 1. 4. CARACTERE TEHNOLOGICE Ajunge la maturitate deplină la două săptămâni după soiul Fetească albă şi la 3 -4 săptamâni după soiul Chasselas doré.3 *după I. formează 60-70% lăstari fertili şi are coeficienţii de fertilitate cu valori de 0. Încărcătura de ochi care se lasă pe butuc variază în funcţie de arealul de cultură. dând rezultate foarte bune la multe tipuri de tăiere. 6. în mod normal şi are o amplitudine mică de supramaturare. cu marginea uşor ridată şi rostru scurt şi subţire.12 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Fetească regală comparativ cu selecţia clonală Fetească regală 21 Bl în condiţiile ecopedoclimatice ale centrului viticol Blaj Nr.1 cel absolut.4 Populaţia 75 120 90 210 4.S. vinuri de masă (consum curent). preferând portaltoi care să dezvolte un sistem radicular profund. SO 4. Este sensibil şi la putregaiul cenuşiu şi prezintă rezistenţă medie la mană şi la făinare. Luminiţa Vişan.7 6. Fetească regală reacţionează foarte bine la fertilizarea organică. 258 . Producţia de struguri obţinută variază de la 11 t/ha la Blaj la 27 t/ha la Odobeşti. plin.5 11. din acest punct de vedere se evită cultura acestuia în zone secetoase şi nisipoase. cât şi semiînaltă. înregistrată în primele zile ale lunii aprilie şi cu perioadă lungă de vegetaţie. administrată periodic. iar a 100 de boabe între 145 şi 190 grame. cu o dezmugurire timpurie. în medie 20-22 ochi/m2.

cu 3-5 lobi. Floarea este hermafrodită normală şi se observă uneori fenomenul de cleistogamie. Sinonime . Lăstarul este verde cu striuri cafenii. foarte compact. cu o ramificaţie lungă cât jumătatea strugurelui tot de formă cilindrică. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. în formă de liră. slab abundent. cu limb neted. chiar şi în areale caracterizate printr -un ecoclimat mai puţin favorabil cultivării soiurilor albe de calitate. Petit riesling în Franţa. ZONARE Având o mare plasticitate ecologică. Cârceii sunt lungi şi subţiri de culoare verde. Bobul este mic. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri albe de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora RIESLING ITALIAN Origine . Inflorescenţa este cilindrică.Necunoscută. iar ovarul bilocular este conic. care ocupă cele mai mari suprafeţe ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Fetească regală la S.C. sferic. Peţiolul verde-roşietic este mai scurt decât nervura mediană. b) Dintre soiurile autohtone Fetească albă şi Fetească Regală. Sinusurile laterale sunt sunt în formă de V. soiul se cultivă în foarte multe areale viticole (129). iar cele superioare se înt âlnesc şi sub formă ovoidală. uşor scămos.V. Blaj a fost extrasă selecţia clonală Fetească regală 21 Blaj şi a fost omologată în anul 1979. Dinţii sunt foarte caracteristici.V. 259 .6. cu baza rotunjită şi costelat. iar sinusul peţiolar este deschis. scămoasă.Welschriesling. de mărime mijlocie. Strugurele este cilindric. cu pieliţa subţire. Se pare că provine din Europa Centrală. Test de autoevaluare nr. 11.în Italia. Frunza adultă este uşor alungită. Vârful lăstarului este pufos. subţire. colorată verde deschis. Polenul este fertil. lungi. după Jancis Robinson (1994) acest soi ar proveni din România (velsh = valahi). vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile autohtone pentru vinuri albe de calitate şi precizaţi care dintre acestea au un potenţial mare de acumulare a zaharurilor. Riesling italico . Staminele în număr de 5 au mărime mijlocie. cu stilul scurt. de mărime mijlocie. foarte ascuţiţi şi cu marginile drepte. dar şi datorită producţiilor ridicate obţinute. alb-verzuie. 3 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Nervurile sunt verzi. alb-verzui.

S.1. la oidium şi putregaiul cenuşiu. Tabelul 10.colorată verde-deschis şi cu punct pistilar persistent.4 69. cu rostru gros şi încovoiat . cu o perioadă de vegetaţie mijlocie spre lungă (170 -210 zile).8 92.la Drăgăşani).7 12.S. Este un soi fertil.2 97 145. 3. dar încărcătura optimă de ochi este de 30 . (foto pag.6 69 110.9 4. de culoare galben-verzuie. cât şi semiînaltă. Călugărească Parametri analizaţi UM crt. 4.I. Vinul obţinut este un vin sec.3 68 122. Pentru obţinerea unor vinuri de consum curent (de masă) se lasă o încărcătură mult mai mare (aproximativ 56 ochi/butuc .4 81. cu aciditate norma lă.5 123 170 5. în arealele cu grad mic de favorabilitate (arealele nordice). cu şalaza mare. Sămânţa este uşor alungită.0 cel relativ şi 1. 2. Aciditatea variază în limite normale de la 3.T. Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha 89 130. 6.13 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Riesling italian 3 Blaj în centre diferite de cultură Valea Blaj Nr.5 79. Producţia medie variază în funcţie de centru viticol. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii se poate conduce atât în forma joasă.5 142 157 4. Acumulează zaharuri cuprinse între 157 şi 202 g/l având posibilitatea de supramaturare. suficient de corpolent. Prezintă toleranţă mijlocie la ger ( -22ºC). 5. dar este foarte sensibil la secetă. formează în general un procent de 80% lăstari fertili şi înregistrează valori ale coeficienţilor de fertilitate destul de mari .3 15. Miezul este zemos.6‰ la 5. 260 .6 cel absolut. ovală.. Soiul Riesling italian reacţionează destul de bine la irigare.0 120 188 175 4.9 12. 7. iar mustul necolorat.0 10. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi de vigoare mijlocie. iar încărcătura de ochi care se lasă pe butuc în urma tăierilor variază cu arealul de cultură şi cu direcţia de producţie.40 ochi/butuc pentru obţinerea unor vinuri superioare. când poate atinge valori de până la 330 g/l. astfel: 10 t/ha la Blaj şi 15 t/ha la Odobeşti. amplasată spre centrul ei. Clona 3 Populaţia Clona 3 Populaţia Blaj soiului Blaj soiului 1. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor începe din decada a doua a lunii septembrie în arealele sudice şi se prelungeşte până în prima decadă a lunii octombrie.7 *după I. 355).9‰ H2SO4.

datorită acidităţii ridicate. iar stigmatul are o mică depresiune în partea de mijloc. cu şalaza amplasată spre centrul seminţei. rezistă până la (-24°C).Vârful lăstarului este pufos. Se observă o mare variabilitate în ceea ce priveşte numărul lobilor. Pe aceste fond. cilindrică. gofrat. uneori aripat. verde-închis. 355). iar spre baza acestuia frunze cu 3-5 lobi. în anul 1983 a fost omologată selecţia clonală Riesling italian 3 Blaj care se remarcă prin producţii mari şi printr -o acumulare de zaharuri superioară populaţiei. Fertilitatea este bună. Polenul este fertil şi abundent. Affumé.0 cel relativ şi 1. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele:0.Lăstarul este scămos. Manifestă toleranţă la ger. mică.SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Riesling italian. striat.Soi originar din Franţa. iar peţiolul este glabru. ZONARE Riesling italian este un soi cu largă răspândire. indicii de productivitate calculaţi înregistrează valori scăzute din cauza greutăţii mici a strugurilor (sub 100g/lăstar).6 cel absolut. ca soi pentru vinuri superioare. iar în unele centre viticole .5-1. compact. cu stil gros şi lung. cultivat în foarte multe centre viticole (88). cu scame fine pe partea inferioară. prezintă o perioadă destul de scurtă de vegetaţie.8 şi 1. cilindric. egal cu nervura mediană. cu limbul gros.Rülander. uşor lăţită. Pinot cendré. prezintă de asemenea rezistenţă şi la secetă. Inflorescenţa este uniaxială. Este unul dintre soiurile care sunt puternic atacate de moliile strugurilor. Spre vârful lăstarilor se întâlnesc frunze întregi. Face parte din Proles occidentalis. sferic. Floarea este hermafrodită normală. dar este sensibil la putregaiul cenuşiu şi oidium. indiferent de tipul de tăiere. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. procentul lăstarilor fertili variază între 52% şi 68%. Sămânţa este mijlocie ca mărime. alb-verzuie cu nuanţă liliachie. rotundă. (foto pag. cu scame rare. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii soiul dă foarte bine rezultate condus pe semitulpină. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Pinot gris are vigoare mijlocie de creştere spre mică. Lobul terminal este scurt şi rotunjit. cordiţe 261 . foarte evidentă. Cârceii sunt verzi. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. cu stamine şi ovar tronconic. Strugurele este mic. cu rostru scurt şi gros. Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe. PINOT GRIS Origine . Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumen ovoidal sau deschise în formă elipsoidală. Sinonime . vinul obţinut este un vin materie primă pentru spumante. Frunza adultă este uşor rotunjită. profunzimea şi forma sinusurilor laterale. de mărime mijlocie-mică. cu pieliţa subţire de culoare gris şi cu miezul zemos. bilocular. Burgunder roter. Suportă o încărcătură de rod de până la 14 ochi/m2 repartizată pe cepi de rod. Nervurile sunt verzi pe ambele feţe. Bobul este mic. este o variaţie mugurală a soiului Pinot noir. albverzui. verde-castaniu.

ZONARE Soiul Pinot gris se cultivă pe suprafeţe destul de restrînse.14 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale ale soiului Pinot gris comparativ cu populaţia Nr. Din populaţie au fost selecţionate două selecţii clonale: Pinot gris 34 Blaj omologată în anul 1975 şi clona 13 Murfatlar omologată în anul 1980 .8 *după I. în cadrul populaţiei fiind depistate două biotipuri: *un biotip cu rezistenţă mai mare la secetă.. *un biotip care prezintă fenomenul de mărgeluire care determină scăderi ale producţiei. 73 135 74 3. Producţia de struguri t/ha 11.sau coarde de 10-12 ochi.S. 34 13 Murfatlar Blaj Murfatlar (populaţie) 1. cu buchet dezvoltat şi aciditate echilibrată. Are o mare capacitate de acumulare a zaharurilor. SELECŢII CLONALE Ca şi soiul din care provenit (Pinot noir) se caracterizează printr-o mare variabilitate morfologică. producţia înregistrează sporuri care pot duce la obţinerea a 11t/ha.2‰ cu extreme de 4. Luminiţa Vişan.I.2 4. mai ales în Transilvania şi Dobrogea (29 centre viticole). Greutatea a 100 de boabe g. Aciditatea mustului este bună în toate podgoriile fiind în medie de 5.9 H2SO4 7. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Pinot gris se maturează la două săptămâni după soiul Chasselas doré în a doua decadă a lunii septembrie la Murfatlar şi mult mai târziu – în centrul viticol Blaj. Greutatea medie a unui g. Parametri analizaţi UM Pinot gris Pinot gris Pinot gris crt. Producţia de struguri este mică. citat de Adriana Indreaş.T.0 2. agrobiologică şi tehnologică. 126 116 106 5.5 11.9 9. Tabelul 10. Ambele selecţii se remarcă din punct de vedere cantitativ şi calitativ.S. cu producţii şi acumulări de zaharuri mai mari. colorat galben-pai. cu o aromă fină. 2001. 36 122 61. Concentraţia de zaharuri g/l 226 204 186 6. dar calitatea vinurilor este deosebită. Se recomandă altoirea pe portaltoiul Riparia gloire pe terenuri fertile şi umede şi care au un conţinut scăzut în calcar şi Chasselas x Berlandieri 41 B pe terenuri secetoase şi cu un conţinut ridicat în calcar. Se obţine un vin licoros.7‰ H2SO4. Indice de productivitate absolut g. 262 . Aciditatea totală în must g/l 5. peste 240 g/l şi se pretează bine şi la supramaturare ajungând la peste 400 g/l.8 4. 7-10 t/ha. 52 91 71 strugure 4.6 şi 5. Indice de productivitate relativ g. În condiţiile podgoriei Murfatlar soiul reacţionează foarte bine la irigare şi ca urmare.

cu marginile orientat e în sus formând o pâlnie la punctul peţiolar.3 cel relativ şi 1.Sauvignon vert. gălbui. cu valoriel celor doi coeficienţi de fertilitate de 1. în multe centre viticole. Vârful lăstarului este pufos şi de culoare alb-verzuie. cu scame rare. Soiul Gros Sauvignon produce vinuri de calitate. Riparia gloire. cu şalaza ovală şi rostru lung. mai lung decât nervura mediană (foto pag. Strugurele este cilindroconic sau cilindric. Bobul este de formă discoidală. seci sau demiseci. Se cultivă de secole în Franţa şi face parte din Proles occidentalis. Sinonime . de mărime mijlocie. Încărcătura de rod de variază cu arealul de cultură. (cepi sau cordiţe). CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii la o săptămână după soiul Petit Sauvignon. Producţia obţinută este de 11 . bilocular. Sauvignon gros. oidium. Ştefăneşti. cu stil lung. 18 ochi/m2 la Drăgăşani şi Ştefăneşti. Fertilitatea soiului este bună. Strugurii au în medie în jur de 70 grame.3 ‰ H2SO4. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţii soiul Gros Sauvignon dă foarte bine rezultate condus pe semitulpină. mucegai şi la atacul moliilor strugurilor. Jiu. obţinând foarte bune rezultate în podgoriile: Drăgăşani. Sămânţa este uşor lăţită. Chasselas x Berlandieri 41 B. Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe şi cu vârf ascuţit. cu limb gofrat. astfel: 14 ochi/m2 la Murfatlar. verde deschis. Tg. ţinându-se cont totodată de caracteristicile solului. cu o slabă toleranţă la ger. dar rezistent la secetă. şi cu indici de productivitate de peste 200g/lăstar. Sensibil la mană. ovoidal. verde-roşiet ic. întreagă. Aiud. încărcătură repartizată de cele mai multe ori pe elemente scurte şi medii. fine şi discret aromate. mijlociu ca mărime. Polenul este fertil. Sauvignonasse. Cârceii au culoarea verde. ZONARE Se cultivă în aceleaşi areale viticole cu soiul Petit sauvignon. de mărime mijlocie. 16 ochi/m2 în podgoriile din Transilvania.Nu este cunoscută. Frunza adultă este rotundă. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă.GROS SAUVIGNON Origine . selecţia G ros Sauvignon 9 Blaj. care în prezent înlocuieşte populaţia. în general biaripat. iar sinusul peţiolar este închis. Sinusurile laterale sunt slab schiţate. circa 60% lăstari fertili. Se recomandă altoirea pe portaltoi care să îi imprime o vigoare medie de creştere. Sauvignon mare. iar peţiolul este glabru. SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului a fost selectată în anul 1955. Alba -Iulia. glabră. Tocai friulano. Nervurile sunt verzi. Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine destul de lungi şi ovar alungit. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi viguros. Acumulează în jur de 173 g/l zaharuri la o aciditate de 6. 263 . verde-gălbuie cu nuanţă roşiatică. trilobată sau pentalobată. compact.13 t/ha. Lăstarul prezintă scame rare şi este de culoare verde. cu pieliţa groasă de culoare verde şi miez zemos. iar a 100 de boabe 150 grame. 355). Inflorescenţa este cilindro-conică.6 cel absolut .

mai scurt decât nervura mediană (foto pag. ovală. Sămânţa este mare. Atunci când soiul suferă din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii ( . mugurii secundari pornesc în vegetaţie. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5. Sauvignon mic. Indice de productivitate absolut g 137 100.Necunoscută. Concentraţia de zaharuri g/l 182 173 5.15 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Gros Sauvignon 9 Blaj în condiţiile ecopedoclimatice ale centrului viticol Blaj Blaj Nr. pentalobată. Parametri analizaţi UM crt. Inflorescenţa este cilindroconică. citat de Adriana Indreaş. cu valori destul de ridicate ale coeficienţilor de fertilitate. Luminiţa Vişan. Dinţii sunt mărunţi cu baza lăţită şi laturi rotunjite. Greutatea medie a unui strugure g 76 63 2. de mărime mijlocie. Fertilitatea soiului este bună. În ceea ce priveşte rezistenţele biologice ale acestui soi. Bobul este sferic.3 6. puternic ondulată. Frunza adultă este rotunjită. colorată verde închis. Producţia de struguri t/ha 13. încovoiat. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Cârceii sunt verzui şi glabri. Selecţia Populaţia Clonală 9 soiului 1. verde-albicioasă cu liziera de culoare roşietică. cu rostru scurt. scămos. mic. pufos. gros. PETIT SAUVIGNON Origine . Strugurele este cilindric.3 *după I. cu stil gros şi lung. Peţiolul este verde-roşietic.8 3.. 2001 . Nervurile sunt verzi. uneori aripat.Lăstarul este verde cu scame rare spre vârf. Sauvignon blanc. Se cultivă în Franţa de secole.sau triocular.Tabelul 10. Floarea este hermafrodită normală. cu pieliţa groasă de culoare gălbuie şi miez zemos. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră perfectă. cu şalază mare. Sinonime .22°C). formează un procent de 60-70 % lăstari fertili. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Petit Sauvignon este un soi destul de viguros. caracterizat printr-un aparat foliar bogat.0 11. alungită. Indice de productivitate relativ g 99 81. datorită compactităţii strugurelui.S.9 6. 355). amplasată spre centru. mic. foarte compact.9 4. scămoasă. s-a remarcat că soiul prezintă rezistenţă mijlocie la mană şi mai slabă la oidium şi că prezintă sensibilitate ridicată la atacul de putregai cenuşiu.I. cu 5-6 stamine şi ovar bi. Face parte din Proles occidentalis. iar lăstarii secundari asigură refacerea rapidă a butucilor.T. 264 .Sauvignon jaune. alungit. Vârful lăstarului este alb-verzui.S. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumen elipsoidal.

Acumulează zaharuri mult mai multe comparativ cu soiul Gros Sauvignon . Indice de productivitate absolut g 174 161 3.16 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţilor clonale ale soiului Petit Sauvignon în condiţiile ecopedoclimatice ale podgoriilor Drăgăşani şi Ştefăneşti Selecţia Selecţia Nr. chiar în arealele sudice. 265 . La mijlocul secolului trecut. iar forma de conducere este cea semiînaltă. mai ridicată pe terenurile bogate din zonele cu resurse hidrice bogate. 2001. CARACTERE TEHNOLOGICE Se maturează în general în ultimele decade a le lunii septembrie. Strugurii au în medie 110-120 grame. la Drăgăşani. Odart Comte a semnalat existenţa unor butuci de Sauvignon rose şi roşu-vio let. din populaţia soiului a fost selectată clona Petit Sauvignon 62 şi Petit Sauvignon 111 la Ştefăneşti. astfel încât să îi tempereze vigoarea de creştere. Sauvignon rose se cultivă în Argentina şi în Australia sub sinonimele: Guindolino gris şi Surin gris. ca şi Gros Sauvignon preferă o încărcătură de ochi relativ mică. cu foarte bune rezultate în sudul Moldovei.4 7. Producţia medie este de 6-8 t/ha.200 g/l zaharuri. Tabelul 10. Alba-Iulia.C. 16 ochi/m2 în podgoriile din Transilvania. soiul Petit Sauvignon. Au producţii mai scăzute.T. Vinul tînăr are culoarea fânului.PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţiile viticole. Ştefăneşti. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5. Indice de productivitate relativ g 125 115 4. Drăgăşani Ştefăneşti 1. iar la supramaturare poate ajunge la 240 g/l. Greutatea a 100 de boabe g 130 127 5. astfel: 14 ochi/m2 la Murfatlar. Drăgăşani.V.0 g/l H2SO4. dar au o capacitate mai mare de acumulare a zaharurilor. Producţia de struguri t/ha 11. 18 ochi/m2 la Drăgăşani şi Ştefăneşti şi de cele mai multe ori. iar din punct de vedere a portaltoilor utilizaţi. cu gust foarte fin şi o aromă specifică.S. fiind influenţată în principal de condiţiile ecopedoclimatice ale arealului de cultură. iar greutatea a 100 de boabe este de 130 grame. Greutatea medie a unui strugure g 120 109 2. ZONARE Se cultivă în 41 de centre viticole alături de Gros Sauvignon. Concentraţia de zaharuri g/l 239 185 6.2 6. de peste 5. citat de Adriana Indreaş.5 15.0 *după I. această încărcătură este repartizată pe cepi sau cordiţe. SELECŢII CLONALE La S. etc.I. omologată în anul 2000.S. Nu este un soi pretenţios în ceea ce priveşte solul. Parametri analizaţi UM Clonală 62 Clonală 111 crt. aceştia se aleg atent..V. cu o aciditat e bună. Luminiţa Vişan.

uşor gofrată. etc. uniaripată. indiferent de tipul de tăiere. şterşi cu marginile drepte şi vârful ascuţit. Dinţii sunt scurţi. în regiunea Bourgogne. (foto pag. Weisser Rülander. Producţia obţinută este de 6 – 8 t/ha. rotundă. Strugurele este mic. sferic. Inflorescenţa este cilindrică. iar a 100 de boabe 104 grame. Vârful lăstarului este scămos. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt de 1.1 coeficientul de fertilitate relativ. caracterizate printr-un conţinut ridicat în calcar. compact. cu miez zemos. cu riduri proeminente şi stil lung şi subţire. Lăstarul este scămos. Acumulează zaharuri în medie de 190 g/l zaharuri şi poate ajunge la supramaturare la 220 g/l sau chiar mai mult. Face parte din Proles occidentalis.7 cel absolut. colorată verde închis. Polenul este fertil şi abundent. ştearsă şi cu rostru scurt şi gros. Floarea este hermafrodită normală. Peţiolul este verde vineţiu şi este mai scurt decât nervura mediană. Reacţionează bine la fertilizare ş i irigare prin sporuri de producţie considerabile. pe terenuri profunde şi portaltoiul Chasselas x Berlandieri 41 B pe terenuri secetoase. în funcţie de fondul pedologic al zonei în care se cultivă. iar aciditatea este bună. Frunza adultă este mică-mijlocie. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. putregaiul cenuşiu. Bobul este mic. uneori aripat. rotund. respectiv 1. Sinonime . repartizată atât pe elemente scurte (cepi). considerată mică şi este foarte mult influenţată de prezenţa unor biotipuri predispuse la meiere şi mărgeluire.CHARDONNAY Origine . cilindric. cu scame. de culoare verde-albicioasă. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Sub întreg ansamblul cerinţelor agrotehnice se aseamănă cu soiul Pinot gris. Manifestă toleranţă bună la secetă. Preferă. care duce la scăderi de producţie. portaltoiul Riparia gloire. cu 5 stamine şi ovar bilocular. soiul are o predispoziţie la fenomenul de meiere şi mărgeluire. Sinusurile laterale sunt în formă de V. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Chardonnay se maturează la o săptămână după soiul Pinot gris. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Chardonnay are vigoare mică de creştere (ceva mai mare comparativ cu vigoarea de creştere a soiului Pinot gris) şi se caracterizează printr-o perioadă de vegetaţie mijlocie. Nervurile sunt verzi. Burgunder Weisser. Încărcătura de ochi care se lasă la tăiere este de 14 – 16 ochi/m2 . dă foarte bune rezultate condus pe semitulpină. Greutatea medie a unui strugure este de 71 de grame. formează 50 -60% lăstari fertili. cu pieliţa groasă. Sămânţa este mijlocie. cu scame rare pe partea inferioară. de culoare verde.Se cultivă de secole în Franţa. cu şalază ovală. întreagă sau trilobată.2 ‰ H2SO4. de 5. Dacă în timpul înfloritului se înregistrează temperaturi sub +20°C. 356). Soiul are o fertilitate medie. uşor rotunjită. viroze. Cârceii au culoarea verde-cafenie. iar sinusul peţiolar este o liră cu baza nervurilor lipsită de mezofil ceea ce constituie un caracter de soi. 266 . cât şi lungi (pe coarde de 14 ochi lungime). Gentil blanc. colorată galben-verzui acoperită cu puncte cafenii mici.Pinot blanc Chardonnay. prin urmare. mijlocie la ger (-20° ÷ -22°C) şi este sensibil la mană. verde-cafeniu.

T. Şom Szalai.Târnave.8 156 3. Murfatlar Ştefăneşti 1. este deosebit de corpolent.S. discret.V. Szegszölö.I. Tabelul 10.Furmin. ca soi recomandat în podgoria Murfatlar. extras din populaţie la Staţiunea de cercetări viticole Murfatlar. Are 6 stamine lungi şi 267 . uneori aripată.V.S. Ştefăneşti. Producţia de struguri t/ha 8.Vinul obţinut este sec. Indice de productivitate relativ g 91. Cotnari. Parametri analizaţi UM Clonală 25 Clonală 15 crt.9 113 4.Apold. Indice de productivitate absolut g 136. foarte apreciat de consumatori. Iaşi. Concentraţia de zaharuri g/l 210 178 6.. Inflorescenţa este cilindrică. unde împreună cu soiul Harslevellü formează sortimentul de Tokay. care prezintă o fertilitate superioară populaţiei şi are o capacitate de acumulare a zaharurilor mai mare şi clona Chardonnay 15 obţinută la S. Tokay. Alţi autori sunt de părere că soiul provine din Italia unde purta numele de Furmentum. Moslavac bijeli. demi-sec sau dulce. FURMINT Origine .1 *după I.17 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţilor clonale ale soiului Chardonnay în condiţiile ecopedoclimatice ale podgoriilor Murfatlar şi Ştefăneşti Selecţia Selecţia Nr. Luminiţa Vişan. Panciu.9 6.D. SELECŢII CLONALE În România au fost omologate două clone: clona Chardonnay 25. Sinonime. alb-gălbui. Vârful lăstarului este pufos. etc. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Dealu Mare. datorită calităţilor sale. Ştefăneşti.C. iar în prezent se cultivă şi în podgoriile cu tradiţie în ceea ce priveşte obţinerea vinurilor albe de calitate . foarte răspândit la niv el mondial (cultivat în 25 ţări). În Româ nia s-a cultivat. prezintă un buchet fin. Se cultivă de foarte mult timp în Ungaria. la început.25 15. verde-albicioasă. Lăstarul este verde cu striuri cafenii. Floarea este hermafrodită normală dar prezintă multe anomalii florale. Aiud. Greutatea medie a unui strugure g 76 91 2. 2001. ZONARE Soiul Chardonnay este un soi cosmopolit. scămos. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 4. citat de Adriana Indreaş. Weisser Mosler. Greutatea a 100 de boabe g 115 163 5.Neelucidată pe deplin. datorită prezenţei unor arome specifice.1 7. Sebeş .

Vinul tânăr este foarte bun. SELECŢII CLONALE În plantaţiile din România soiul manifestă mai multe biotopuri.4 cel absolut. deschise în formă de V. iar sinusul peţiolar este în formă de liră sau închis ovoidal. Bobul este uşor oval. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul se maturează în epoca a V-a. Fertilitatea este bună. ZONARE Se cultivă în cinci centre viticole din Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului şi pe suprafeţe mici în Transilvania. iar compactitatea depinde de biotip. secetă şi mană şi este sensibil la oidium şi putregaiul cenuşiu. În timpul înfloritului se înregistrează un procent ridicat de flori căzute. colorată verde – gălbui şi acoperită cu multă pruină. iar valorile celor doi coeficienţi de fertilitate sunt de 0.C. Miezul este zemos. cu o încărcătură de circa 16-18 ochi/m2. pentru o mai bună legare a florilor şi pentru limitarea fenomenului de meiere şi mărgeluire. observându-se în cadrul populaţiei că butucii foarte viguroşi au de regulă şi deficienţe florale. Se recomandă înainte de înflorit. Miniş unde s-a obţinut o mutantă fenotipică cu flori hermafrodite funcţional normale . iar greutatea a 100 de boabe 140-180 grame. 268 . aripat. Strugurii se maturează lent. cu scame rare. tipul de tăiere cordon Cazenave. putând ajune la supramaturare chiar până la 240 g/l. ciupitul lăstarilor. procentul creşte până la 80%. iar peţiolul este vineţiu şi este mai scurt decât nervura mediană.D. de mărime mijlocie.V. au un potenţial ridicat de acumulare a zaharurilor .V. 50-60% din flori. formează peste 60% lăstari fertili. Dinţii sunt mari. Cârceii au culoarea verde-cafenie.Furmint de Miniş (dă producţii mai mari. iar în cazul butucilor cu defecţiuni florale. cu şalază foarte mare amplasată central şi cu rostru subţire şi lung.sau trilocular. în medie de 8-11 t/ha. cu perioadă scurtă de vegetaţie. preferând portaltoi viguroşi. Producţia de struguri este mică. (foto pag. Polenul este fertil ş i abundent. Frunza adultă este de mărime mijlocie. scămoasă pe partea inferioară. sferic. întreagă sau trilobată cu margini laterale drepte. Nu este un soi pretenţios faţă de soluri. cu pieliţa subţire. 356). Sinusurile laterale sunt slab schiţate. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţiile viticole soiul Furmint se pretează foarte bine la sistemul de tăiere mixt . mijlociu.ovar bi. cu laturi convexe. Strugurele este cilindric. iar stilul este lung. unul dintre acestea a fost ameliorat la S. Soiul Furmint prezintă toleranţă mijlocie la ger. care prin procesul de învechire. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere. capătă un buchet deosebit. alungită. un vin de calitate. Sămânţa este mare. caracteristic. Nervurile au culoare verde.210 g/l în mod normal. dar zaharuri mai puţine).89 cel relativ şi 1. având un potenţial de aproape 17 t/ha când fenomenul de meiere şi mărgeluire se manifestă mai puţin. Greutatea medie a unui strugure este de 80-120 grame. se cultivă în zonele colinare ale Regiunii viticole Podişul Transilvaniei.

7. iar coeficienţii de fertilitate au valori medii de 1. În ceea ce priveşte rezistenţele la boli este foarte sensibil la mană şi la putregaiul cenuşiu. întreagă. în podgoria Sauternes. Bobul este sferic. uşor ovală.8 5. Frunza adultă este de mărime mijlocie.5 15. 269 . Iaşi Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g Selecţia clonală Muscadelle 1 170 265 Populaţia soiului 149 226 g 200 152 g 166 197 g/l 146. Cârceii sunt verzi şi glabri. Este un soi foarte atacat de molii şi viespi. cu şalază bine conturată. de mărime mijlocie. Luminiţa Vişan. crt. Peţiolul roşu este mai scurt decât nervura mediană. 2001. 6.MUSCADELLE Origine . 4.02 cel relativ şi 1.Necunoscută. (foto pag.0 *după Adriana Indreaş. verde-albicioasă cu marginile roşietice. 2.52 cel absolut. iar miezul este zemos cu o uşoară aromă de muscat. formează pest e 70% lăstari fertili. ovală. Sinusurile laterale sunt superficiale. Ovarul este bilocular. Inflorescenţa este cilindro-conică. 3. 5. cu pieliţa subţire de culoare verde-gălbuie. 356). CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Nervurile au culoarea roşie-vineţie în treimea inferioară şi prezintă peri rigizi pe partea inferioară a limbului. Sămânţa este mijlocie. Face parte din Proles occidentalis.3 158. în formă de V. Floarea este hermafrodită normală. egală cu jumătatea seminţei şi rostru scurt şi gros. tri-. compact.Mouscat douce. mare. iar staminele sunt în număr de 4-5. iar sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră sau U. Dinţii au dimensiuni mijlocii şi margini uşor convexe şi mucronai. Sinonime . Strugurele este conic. Moscatello bianco. tronconic. Se cultivă de foarte mult timp în Franţa. Tabelul 10. Fertilitatea soiului este bună. Se observă în unii ani fenomenul de cleistogamie. necesită în jur de 167 de zile până la maturarea strugurilor (epocile V-VI). cu şănţuleţe longitudinale şi stil foarte lung şi subţire. 1. gofrată. acoperită de un strat subţire de pruină. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Muscadelle are vigoare mijlocie de creştere. Vârful lăstarului este pufos. scămoasă. Lăstarul este scămos. Manifestă sensibilitate la temperaturile scăzute din timpul iernii şi este tolerant la secetă. verde-roşietic. pentalobată.8 g/l H2SO4 5. cu peduncul şi rahisul roşu.2 t/ha 20. Polenul este fertil şi abundent.18 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Muscadelle 1 Iş comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice ale podgoriei Iaşi Nr.

Sămânţa este bombată. cu lobie variabilă. Frunza adultă este mijlocie-mică. iar greutatea a 100 de boabe 190 grame. mijlocie. Sinusurile laterale superioare sunt închise sub formă ovoidală sau deschise sub forma unei lire cu baza rotunjită. Inflorescenţa este cilindro-conică.V. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine scurte şi ovar conic. puternic gofrată. cu stil scurt şi gros.PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Nu are cerinţe agrotehnice mari. Vârful lăstarului este pufos. scămos. s-a omologat selecţia clonală Muscadelle 1 Iaşi. alb-verzui.18. colorată roz. mic.Savagnin roz. Lăstarul este verde cu striuri cafenii. Sinonime . Strugurele este mic spre mijlociu. În Austria şi Germania se cultivă un biotip aromat – Gevürztraminer pus în evidenţă şi la Blaj. iar aciditatea este de 4.sau triocular. iar în ceea ce priveşte portaltoiul.4-6.Se pare că este un soi de origine germană. uniaxială. După unii autori ar proveni din oraşul Tramin din Tirolul italian. sferic. mai scurt decât lungimea nervurii mediane .V. Se recomandă la tăiere o încărcătură de rod de 12 -15 ochi/m2 repartizată pe cepi de 2 ochi. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Polenul este fertil şi puţin abundent. care depăşeşte populaţia sub aspect cantitativ. dă producţii de calitate şi constante. de culoare verde-gălbuie. Kleiner Traminer. Piros Traminer. TRAMINER ROZ Origine . Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe. dar nu reuşeşte să atingă atributele calitative ale populaţiei. Sinusul peţiolar are formă de V sau liră. altoit pe Kober 5 BB. bine echilibrat. cu pieliţa groasă. alb-verzuie. Peţiolul este de culoare roşietică. scămoasă. Cârceii sunt glabri.C. Producţiile sunt în medie de 15 t/ha.8 ‰. Iaşi. sec sau demisec. iar cele inferioare au formă de U. rotundă. cu lob te rminal scurt şi rotunjit la vârf. Bobul este rotund. Acumulează cantităţi mici de zaharuri. miezul este zemos şi mustul necolorat. Face parte din Proles occidentalis. prezentând fenomenul de heterofilie. de regulă cuprinse între 135 şi 196 g/l zaharuri. Strugurii au greutatea medie de 150 grame. bi. semilemnificat. tabelul 10. 356). (foto pag. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epocile IV-V. cu şalază bine evidenţiată. ZONARE Se cultivă ca soi autorizat în podgoria Iaşi. Vinul obţinut este un vin de calitate. 270 . Nervurile spre bază au culoare roşie. cilindro-conic. dă rezultate foarte bune condus pe semitulpină. cu boabe aşezate dens şi peduncul scurt. SELECŢII CLONALE La S. rotundă şi rostru scurt şi gros. indiferent de tipul de tăiere. mai des cu 5 lobi.

Blaj a fost obţinută clona Traminer roz 60. putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor strugurilor. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Se comportă foarte bine în condiţiile podgoriilor transilvănene. Concentraţia de zaharuri g/l 217 198.T. dată până la care acumulează 200-220 g/l zaharuri cu posibilităţi de a ajunge prin supramaturare la aproximativ 250 g/l.2 9. Reacţionează foarte bine la aplicarea irigării şi fertilizării.ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Aclimatizat într-o zonă nordică de cultură a viţei-de-vie a Europei (Germania). Producţia de struguri t/ha 11.V. cu aromă florală. neomogenă.9 cel relativ. Valea Valea Blaj Călugărească Blaj Călugărească 1. omologată în anul 1 975.C.V.0 10. Vinul obţinut este sec. Aciditatea strugurilor variază între 4-5‰. Aciditatea totală în must g/l 4. tolerant la mană. cât şi de zona de cultură. unde aroma strugurilor este fină şi discretă.0 11. CARACTERE TEHNOLOGICE Strugurii se maturează la jumătatea lunii septembrie. Parametri analizaţi UM crt. Producţiile de struguri sunt relativ scăzute. cu diverse biotipuri.6 cel absolut. astfel că pe pantele cu soluri sărace. formează 50 -60% lăstari fertili şi valorile coeficienţilor de fertilitate ating mediile de 0.8 H2SO4 3. Este un soi de vigoare mijlocie de creştere. care variază cu arealul de cultură – de la 6 t/ha la Blaj.S.3 5. La S.0 2. Tabelul 10. aciditate moderată. Manifestă rezistenţă mai bună la boli. necesitând doar 170 zile de vegetaţie. Manifestă toleranţă mijlocie la ger (-22ºC) şi secetă. Pe Târnave se recomandă conducerea butucilor în cordon bilateral cu o încărcătură de rod de numai 16 ochi/m2. mai extractiv şi mai bogat în glicerol comparativ cu vinul obţinut din populaţie. la 10 t/ha la Valea Călugărească.I.5 4. iar 100 de boabe doar 130 grame.3 205 209.S. respectiv 1. la noi se comportă ca un soi cu perioadă scurtă de vegetaţie.19 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Traminer roz 60 comparativ cu populaţia în diferite areale viticole Selecţia clonală Traminer roz Traminer roz 60 Populaţie Nr. diferenţiate atât morfologic (culoarea boabelor). foarte mult influenţată atât de portaltoi. iar vinul obţinut din aceasta este mai alcoolic. ajunge la o vigoare de creştere mică. Fertilitatea este bună. auriu-roşcat. cât şi tehnologic (aromă diferită). demi-sec şi dulce.. SELECŢII CLONALE Populaţia se caracterizează print -un grad mare de polimorfism foliar.1 4.6 *după I. Strugurele are greutatea medie de 60-70 grame. 271 .

Lăstarul este verde cu striuri cafenii. atât în cordon pe cordon bilateral cât şi Guyot pe semitulpină. Dinţii sunt mărunţi. cu 3-5 lobi slab schiţaţi. Greutatea medie a unui strugure g 108 2. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soi viguros. galben-verzuie. Strugurele este cilindro-conic.Soiul a fost obţinut în Ungaria prin hibridare sexuată între soiurile Harslevellü şi Traminer roz.20 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Ezerfürtü Nr. soiul Ezerfürtü este condus pe semitulpină. iar portaltoii recomandaţi sunt: SO4. EZERFÜRTÜ Origine .sau triocular. Sinusurile laterale precum şi sinusul peţiolar are formă de liră. formează 62% lăstari fertili. Huşi. SC-71. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. uniaxială. păstrându-se pe butuc o încărcătură de rod de 1618/m2. cu limbul gofrat. 357). Iaşi. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine scurte şi ovar conic. Concentraţia de zaharuri g/l 208 6. Inflorescenţa este cilindro-conică.I. mijlocie. s-a dovedit a fi sensibil la mană şi făinare. Frunza adultă este rotundă.6 *după I. În ceea ce priveşte sensibilitatea la boli. verde deschis. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţiile viticole.T. cu valori medii ale coeficienţilor de fertilitate de 1. scămos. Prezintă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi este sensibil la seceta prelungită. rar aripat. Indice de productivitate relativ g 119 4. etc. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 6. Polenul este fertil dar slab abundent.1 7. cu stil scurt şi gros.S. cu o perioadă mijlocie de vegetaţie (170-175 zile). 1.26. de culoare verdegălbuie. Greutatea a 100 de boabe g 160 5. scămoasă. Vârful lăstarului este pufos. cu baza largă şi margini rotunjite. SC. Producţia de struguri t/ha 13.1 cel relativ şi 1. Fertilitatea soiului este bună. mic.ZONARE Este zonat de foarte mulţi ani în nouă centre viticole situate în podişul Transilvaniei.. Preferă areale mai răcoroase. 272 .. Bobul este sferic. Tabelul 10.5 cel absolut. cum ar fi cele din nord-vestul ţării. de mărime mică spre mijlocie. Peţiolul este mai scurt decât lungimea nervurii mediane. Cârceii sunt glabri. iar recent a fost introdus în sortimentele unor podgorii din nordul Mold ovei: Cotnari. Parametri analizaţi UM Blaj crt. Nervurile spre bază au culoare roşie. Indice de productivitate absolut g 162 3. bi.S. alb-verzui. compact. de culoare galben-aurie şi miez zemos (foto pag.

Muscat blanc a petit grains. brăzdat de şanţuri şi cu stil scurt. au mărime mijlocie. Cârceii sunt glabri. Polenul este fert il. de culoare verde cu liziera gălbuie. Tămâioasă albă de Drăgăşani. iar aciditatea totală de 6.Muscat Frontignan. Vârful lăstarului este verde.Se pare că alături de soiul Muscat Frontignan provine dintr-un soi vechi grecesc. uşor cafeniu. Alba -Iulia. Inflorescenţa este cilindrică. au tărie alcoolică ridicată şi sunt extractive. 11. Sinonime . Busuioacă de Moldova.7. b) Specificaţi diferenţa dintre soiurile Gros Sauvignon şi Petit Sauvignon. Lechinţa şi Ştefăneşti (Argeş).1 ‰. Producţiile medii sunt de 13-14 t/ha. ondulată. Aiud. Rumanische weihrauchtraube. Floarea este hermafrodită normală şi prezintă adesea fenomenul de cleistogamie. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile din sortimentul mondial pentru vin uri albe de calitate superioară şi precizaţi care dintre acestea este cel mai cultivat soi. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă. Greutatea medie a unui strugure este de 108 grame. cu scame rare. verzi. cu 3-5 lobi şi scame rare pe partea inferioară. ZONARE Soiul a fost autorizat în podgoriile din Transilvania: Târnăveni. rotunjită. în prima decadă a lunii octombrie (Blaj). Soiuri autohtone pentru vinuri albe aromate şi particularităţile de cultură ale acestora TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ Origine . SebeşApold. 4 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. iar greutatea a 100 de bo abe. Lăstarul este verde striat. rar aripată. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Test de autoevaluare nr. ovarul este conic. Frunza adultă este mijlocie. Sinusurile laterale superioare sunt înguste cu lumen elipsoidal. Potenţialul de acumulare a zaharurilor este în jur de 208 g/l. Staminele sunt în număr de 5-6. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră sau închis cu lumen 273 . cu striuri roşietice. iar vinurile obţinute sunt echilibrate.CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul se maturează destul de târziu. verde-albicioasă.

Soiul Tămâioasă românească are un potenţial de acumu lare a zaharurilor mare. evitându -se pe cât posibil. mijlociu spre mare.5-0. încărcătură repartizată atât pe elemente lungi. s-a observat că. La aceeaşi încărcătură de ochi lăsată pe bucuc.3 coeficientul de fertilitate absolut. putregaiul cenuşiu şi la dăunători. se recomandă desfrunzitul parţial eşalonat înainte de recoltat. mai scurt decât lungimea nervurii mediane. şi 1. când în boabe se acumulează peste 200 g/l zaharuri şi o aciditate de 5‰. SELECŢII CLONALE Fiind un soi vechi.-200C) şi la secetă. Bobul este sferic.elipsoidal. Este sensibil la boli dintre care amintim: mană.f. de mărime mijlocie. 358). Soiul răspunde foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor cu P şi K .r. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE În plantaţiile viticole din cele patru centre viticole unde se cultivă. rotunjită. Din cadrul populaţiei. meiază şi mărgeluieşte. în cadrul populaţiei au fost observate două biotipuri: un biotip cu boabe de mărime mijlocie şi cărnoase. producţia se dublează de la tipul de tăiere speronat la Guyot pe semitulpină. Dintre lucrările şi operaţiile în verde cu caracter special. Datorită fenomenului de cleistogamie. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Tămâioasă românească este un soi cu vigoare mijlocie de creştere. Sămânţa este mică.clona 36 Pietroasa omologată în anul 1982. motiv pentru care are o plasticitate ecologică restrânsă. oidium. Dinţii sunt caracteristici: înguşti. rar aripat. Strugurele este cilindro-conic. găsind cu greu condiţii pentru a-şi dezvolta potenţialul calitativ. colorat galben-verzui. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt cuprinse între 0. avînd repercusiuni asupra cantităţii producţiei. Soiul prezintă o sensibilitate ridicată la s ulfat de cupru. astfel încât. ascuţiţi cu laturi drepte. soiul dă foarte bune rezultate condus pe semitulpină. păstrându-se pe butuc o încărcătură de rod. care diferă însă cu arealul: 12-14 ochi/m2 la Drăgăşani. Este unul dintre cele mai sensibile soiuri la temperaturile scăzute din timpul iernii (-180C. uneori 65% lăstari fertili. 274 . Greutatea medie a unui strugure este de 140 grame. (foto pag. cât şi pe elemente scurte. ca după intrarea în pârgă să se sisteze aceste fungicide. putând ajunge în anii favorabili la 260-300 g/l.1-1. iar producţia variază de la 8 t/ha la Drăgăşani. Peţiolul este verde. compact. au fost obţinute trei selecţii clonale: . la executarea tratamentelor se are în vedere alegerea atentă a fungicidelor.. greutatea a 100 de boabe 207 g. cu şalază rotundă şi rostru caracteristic lung şi ascuţit.7 c. 22 ochi/m2 la Cotnari şi 24 ochi/m2 la Pietroasa. dar şi la irigare. fiind puternic atacat de molii şi de viespi. un biotip cu boabe zemoase şi mai puţin aromate. de toamne lungi şi însorite pentru a acumula lent o cantitate mare de zaharuri. Miezul este crocant dar suculent şi cu aromă de muscat. care intră timpuriu în pârgă şi care are nevoie de resurse heliotermice bogate. care de asemenea este de preferat să se realizeze eşalonat pentru că şi strugurii se maturează şi se supramaturează în etape. Nervurile sunt de culoare verzuie. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor are loc la circa trei săptămâni după soiul Chasselas doré. la 11 t/ha la Pietroasa.. Fertilitatea soiului este bună. formează între 45-55%.

CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă.T. Cotnari.21 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale ale soiului Tămâioasă românească în condiţiile centrelor viticole Pietroasa şi Drăgăşani Pietroasa Drăgăşani Selecţia Selecţia Selecţia Nr. netedă. cu 3-5 lobi de culoare verde deschis. Tabelul 10. considerat un vin de desert.9 12. 36 Pt 4 Pt 104 Drăgăşani 1. a cărei aromă persistă şi se menţine timp de 7-8 ani. 11.8. Greutatea medie a unui g 194 153 159 strugure 2. verde-roşiatică. Indice de productivitate absolut g 252 168 225 3. rotundă. verde cu striuri roşietice.0 7. ZONARE Are o plasticitate ecologică restrânsă.0 4. Vinul de Tămâioasă românească este un vin plin de dulceaţă. . glabră.4 5. obţinut în anul 1852 de către Robert Moreau. Concentraţia de zaharuri g/l 235 231 200 6.0 *după I. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri aromate şi particularităţile de cultură ale acestora MUSCAT OTTONEL Origine . Lăstarul este scămos. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5.Soi originar din Franţa. Producţia de struguri t/ha 12. cu stil lung şi cilindric. Greutatea a 100 de boabe g 176 225 5. Marginile frunzei sunt îndreptate către faţa superioară astfel încât formează o mică pâlnie la punctul peţiolar. cu aromă de miere de mai. Polenul este fertil. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine mijlocii ca lungime şi ovar bi. Indice de productivitate relativ g 136 76 122 4.. după care intensitatea acesteia scade. Vârful lăstarului este pufos.S. Inflorescenţa este de formă conică. Parametri analizaţi UM clonală clonală clonală crt. cultivându-se doar în arealele de la: Pietroasa.S. După ultimele cercetări s-ar părea că soiul Muscat Ottonel este rezultatul hibridării dintre Chasselas doré şi Muscat de Saumur. Cârceii sunt verzi cu scame rare. verde-gălbui. Sinusurile laterale superioare sunt destul de profunde.clona 104 Drăgăşani omologată în anul 1982.3 10.I. cu 275 . Frunza adultă este mijlocie. Drăgăşani şi Ştefăneşti. închise..sau trilocular. tronconic.clona 4 Pietroasa omologată în anul 1989.

cu pieliţa colorată galben-verzui. 358). la 14 t/ha la Odobeşti.7-1. Dinţii sunt mărunţi. calcaroase şi dă foarte bune rezultate pe terenurile în pantă. aromă de muscat. Strugurele este mijlociu. Bobul este sferic. Sămânţa este mijlocie spre mare. omologată în anul 1995. (foto pag. Greutatea medie a unui strugure este mică (65-95 grame). mai ales în sudul ţării şi în arealele mai secetoase. se comportă foarte bine pe forma de conducere semiînaltă.).V. iar rostrul este evident .C. iar aroma caracteristică de muscat nu se degradează. În arealele sudice cum ar fi podgoria Murfatlar. Vinul este un vin de calitate superioară aromat. PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE Preferă soluri scheletice. valorile coeficientului de fertilitate absolut are valori medii de 1. care prezintă o anumită sensibilitate la accidentele c limatice din perioada înfloritului şi are un nivel scăzut al acidităţii la maturitatea deplină. Aciditatea mustului este cuprinsă înt re 4. În mod normal. 276 .miez semi-cărnos. formează peste 75% lăstari feril i. dar este sensibil la secetă. Manifestă toleranţă la ger. în care se simt diverse arome florale (lămâie. cu marginea ridată. (epoca a III-a).V. Datorită caracteristicilor de calitate ale bobului . CARACTERE TEHNOLOGICE Timpurietatea (precocitatea) de care se bucură soiul Muscat Ottonel la maturare. SELECŢII CLONALE La S. Datorită vigorii de creştere. mijlociu. iar în ceea ce priveşte încărcătura de ochi medie lăsată pe m2. de formă ovală. Miezul este semi-cărnos şi prezintă aromă de muscat. de formă conică. compact. preferă zonele ceva mai răcoroase din Transilvania – în această zonă aciditatea rămâne la parametri normali. dar datorită fertilităţii ridicate se obţin producţii care variază de la 8 t/ha la Blaj. până la -22ºC. Blaj a fost obţinută selecţia clonală Muscat Ottonel 12 Blaj. etc.8. Peţiolul verderoşcat este mai scurt decât nervura mediană. de culoare blond -auriu. aceasta este de 16-20 ochi/m2 repartizată pe cordiţe sau coarde de 12-14 ochi. Soiul prezintă o mare plasticitate ecologică.lumen elipsoidal la fel ca şi sinusul peţiolar. uneori aripat. Fertilitatea soiului Muscat Ottonel este bună. cu multă pruină care îi imprimă o nuanţă albicioasă.8-5. cu marginile convexe şi mucronaţi. soiul acumulează 220 g/l zaharuri putând ajunge şi la 260 g/l în anii favorabili. răspunde foarte bine la irigare prin sporuri de producţie. Are rezistenţă şi la mucegaiul cenuşiu şi la atacul moliilor. soiul este cunoscut ca având însuşiri mixte (soi bun de consum în stare prospătă şi soi pentru vin). ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Muscat Ottonel este un soi de vigoare mijlocie şi cu o maturare timpurie a strugurilor (la circa două săptămâni după soiul Chasselas doré).3 ‰ şi se observă o scădere în arealele sudice. floare de salcâm. Nervurile sunt verzi şi prezintă peri rigizi pe partea inferioară. accentuează aptitudinea mare de supramaturare a acestuia.

Floarea este hermafrodită funcţional normală.V.2 Concentraţia de zaharuri g/l 187.. citat de Adriana Indreaş. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde-gălbuie.5 *după I. 2.V. 5. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă ASTRA Origine . ZONARE Datorită plasticităţii ecologice ridicate se cultivă în aproape toată ţara şi ocupă cea mai mare suprafaţă pentru direcţia de producţie în care se încadrează (vinuri albe aromate de calitate superioară).T.2 13. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile cultivate în România pentru vinuri albe aromate de calitate superioară? b) Care dintre acestea au însuşiri mixte? Care are o plasticitate ecologică mai mare? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.Tabelul 10.C.0 185.3 Producţia de struguri t/ha 17. Test de autoevaluare nr.0 Aciditatea totală în must g/l H2SO4 3. 1. Blaj Parametri analizaţi UM Populaţia Clon 12 Blaj soiului Greutatea medie a unui strugure g 101.S. 4.9. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe de masă şi vinuri albe superioare 11.7 Lăstari fertili % 64. Blaj prin hibridarea sexuată între Fetească regală şi Pinot gris. 2001. de către Moldovan D.7 94.V.9.Soi obţinut la S.I.3 60. 5 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie.0 Greutatea a 100 de boabe g 193. pentagonală.C. întreagă sau trilobată. pufoasă.1 3.0 184. cu sinusuri laterale 277 .V. Frunza adultă este mare.22 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Muscat Ottonel 12 Blaj comparativ cu populaţia în condiţiile centrului viticol Blaj Nr. 3.1. crt. şi colab. S. 11. şi a fost omologat în anul 1995. Luminiţa Vişan. 6.S.

Calităţi: Se remarcă prin capacitatea de producţie superioară soiului Iordană luat ca martor. Floarea este hermafrodită funcţional normală.C. uni sau biaripat. comparativ cu genitorii. prezintă rezistenţă bună la factorii de mediu: secetă. Fertilitatea soiului este bună. de mărime mijlocie şi compact. care îşi maturează strugurii în epoca a VI -a (Blaj).şi colab. iar pe partea inferioară este acoperit cu peri orizontali deşi. glabră. dar este sensibil la îngheţurile târzii de primăvară. Autorii recomandă în plantaţii forma de conducere semiînaltă.3-1. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mare. dar cu o variaţie mare a potenţialului de acumulare a zaharurilor. Băbească neagră.7-1. de formă discoidală (asemănător soiului Băbească neagră). temperturi ridicate. pe fondul unor acumulări de zaharuri mult mai mari comparativ cu soiul genitor.V. cu margini revolute şi dinţi cu marginile rotunjite. Strugurele este mijlociu ca mărime. Se obţin vinuri de masă şi poate fi folosit ca materie primă pentru vinuri spumante. formează în medie un procent de 66% lăstari fertili. care îşi maturează strugurii în epoca a VI-a.Soi obţinut la S. fiind bun ca materie primă în producerea vinurilor spumante sau a distilatelor din vin. Sinusul peţiolar este o liră. Sinusurile laterale superioare sunt închise. Strugurele este cilindro-conic. Dinţii sunt mijlocii cu margini rotunjite şi mucronaţi. Odobeşti. şi omologat în anul 1975. lax. Ca sensibilităţi la boli – sensibil la mană şi este mai puţin atacat de putregaiul cenuşiu. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă. cu pinten în lumen. cu pieliţa de culoare gris-fumurie şi miez zemos. pentalobată. Limbul este gofrat. Se obţin vinuri albe de masă. Bobul este sferic sau uşor discoidal.6 cel absolut. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi viguros. Este o variaţie mugurală a soiului Băbească neagră. mijlociu spre mare cu pieliţa de culoare verde gălbuie şi cu pulpa zemoasă. de către Popescu Gh. comportarea la ger. iar pe partea inferioară a limbului prezintă smocuri de peri pe nervuri. secetă şi boli superioară soiurilo r zonate în acest areal (Transilvania).deschise. Fertilitatea bună.V. iar faţă de boli are toleranţă medie la putregaiul cenuşiu. 278 . iar sinusul peţiolar elipsoidal închis. respectiv 1. de culoare verde cu nuanţă roşiastică. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 1. cu sistem de tăiere mixt şi cu păstrarea pe butuc a mai multor elemente multianuale. Bobul este mijlociu ca mărime. formează 60% lăstari fertili şi valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele 0. Producţiile de struguri sunt în jur de 11-20 t/ha. Manifestă toleranţă faţă de secetă.0 cel relativ şi 1. ger. cu exces de aciditate. un potenţial de acumulare a zaharurilor mai mare. Calităţi şi defecte: Producţie ridicată. rămuros.0 coeficientul de fertilitate relativ. Frunza adultă este de mărime mijlocie. BĂBEASCĂ GRIS Origine .5 cel absolut.

ascuţit ca un ghimpe .S. pentagonală. Iaşi prin hibridarea sexuată intraspecifică a soiurilor Crâmpoşie şi Muscat Ottonel. Bobul este mijlociu. Nervurile sunt verzi.. are în jur de 11.S. Prezintă o bună rezistenţă la ger. cu pieliţa groasă. Prezintă o fertilitate ridicată. cu pieliţa colorată verde-gălbui şi cu punct pistilar aparent. de mărime mijlocie.A fost obţinut la S.. compact. iar valorile coeficienţilor de fertilitate sunt cuprinţi între: 0. Bobul este eliptic. iar aciditatea totală este de 5. Dinţii sunt mijlocii ca mărime.V. uşor scămoasă pe partea inferioară. dar acumulările de zaharuri sunt mici. întreagă sau trilobată. Calistru Gh. biaxial şi biaripat. Sinusurile laterale au formă de U. (date I. de mărime mijlocie şi compactitate medie. cu miez zemos şi gustul franc.V.6 cel absolut.6% vol. omologat în anul 1980. deoarece pieliţa boabelor este relativ groasă.C. D.C. şi colab. cu pulpa zemoasă.3-1.2 cel relativ. secetă şi boli. mijlociu. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă. Floarea este hermafrodită funcţional normală.7-1. Frunza adultă este de mărime mijlocie. iar sinusul peţiolar este închis circular. Popescu Gh. trilobată sau pentalobată.8 g/l extract sec nereducător. Dănulescu. Frunza adultă este de mărime mică. alcool. Calităţi şi defecte: Producţiile sunt mari. o aciditate de 6 g/l H2SO4 şi 19.I. Strugurele este de formă cilindro -conic. Vinul obţinut este un vin cu un grad alcoolic bun. Odobeşti prin polenizarea liberă a soiului Coarnă albă. gofrată şi glabră cu smocuri de peri rigizi pe partea inferioară. oval.MIORIŢA Origine . de culoare alb-verzuie. acumulează între 157-175 g/l zaharuri. şi Damian Doina şi a fost omologat în anul 1989. UNIREA Origine . care îşi maturează strugurii în epoca a VI-a. formează 65-80% lăstari fertili. cu marginea cafenie. Crăcană Al. Floarea este hermafrodită funcţional normală.. de către Popescu Gh. cu margini drepte.T. Sinusurile laterale sunt slab schiţate în forma literei V.V. Strugurele este de formă conică. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. cu marginile uşor rotunjite şi mucroni roşietici.).. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Mioriţa are însuşiri mixte.Soi creat la S. 279 . în funcţie de arealul de cultură. este un soi viguros. Sinusul peţiolar este deschis în V larg. de către mai mulţi autori. respectiv 1. Producţia medie de struguri este cuprinsă între 18 şi 23 t/ha. Dinţii sunt mijlocii.V. remarcându -se o rezistenţă bună la atacul de mucegai.6‰.

Strugurele este cilindro-conic.T. acolo unde se cultivă cu precădere. trilobată. Floarea este hermafrodită funcţional normală. În plantaţiile viticole . cenuşă şi glicerol (alcool dulce). CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Strugurii au o greutate medie de 281 g. Sinusurile laterale sunt deschise cu baza în U.V. uşor scămoasă pe partea inferioară. Fertilitatea soiului este bună.87 cel relativ şi 1. Fertilitatea este mică.ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Unirea este un soi de vigoare mijlocie. La Iaşi. cu maturare în epoca a V-a.S. (după I. formează circa 66% lăstari fertili. iar sinusul peţiolar este închis de formă elipsoidală. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Alb aromat are o vigo are mijlocie de creştere şi işi maturează strugurii în epocile IV-V. 6 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. bogat în extract.3% vol. Soiuri noi create în România pentru vinuri albe superioare ALB AROMAT Origine . cu margini drepte.).I.C.9 şi 11. seci de masă. 11. Frunza adultă este mijlocie. Manifestă o rezistenţă bună la ger şi foarte bună la putregaiul cenuşiu. b) Cum a fost obţinut soiul Băbească gris? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.V. de culoare verde-gălbui şi cu miez zemos. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile noi obţinute în România pentru vinuri albe de masă şi precizaţi genitorii acestora. 2. mijlociu.32 cel absolut. cu potenţial alcoolic variabil între 9. Test de autoevaluare nr. formează doar 43% lăstari fertili. iar acumulările de zaharuri sunt în jur de 178 g/l. şi a fost omologat în 1998. Pietroasa prin hibridarea naturală a soiului Tămâioasă românească de către Ispas Sofia şi Gresoi V. iar cei doi coeficienţi de fertilitate au valori medii de 0. Calităţi: Are rezistenţă bună la atacul putregaiului cenuşiu. de formă pentagonală. se poate folosi şi ca strugure de masă.S. cu o încărcătură de 12-15 ochi/m2. greutatea a 100 de boabe este de 345 g. iar producţia este ridicată. În plantaţii se recomandă tăierea în cepi sau cordiţe. Dinţii sunt scurţi. de compactitate medie. Vinul este echilibrat.Soi obţinut la S. pe forma de conducere semiînaltă. se 280 . de culoare verde-gălbuie.9. Bobul este mic. Se obţin vinuri albe.

14 t/ha la Bucureşti şi 16 t/ha la Iaşi. Greutatea medie a unui strugure este de 272 g.S. miez zemos şi uşor aromat. Calităţi: Maturare semitimpurie.I. Dinţii sunt mijlocii ca mărime. greutatea a 100 de boabe este de 220g. Calităţi: producţie ridicată..9 c.T.C. de formă invers ovoidală. are toleranţă medie. Floarea este hermafrodită funcţional normală. cu excepţia putregaiului cenuşiu la care este destul de sensibil. şi depăşeşte de obicei producţia martorului – soiul Aligoté (date I. şi a fost omologat în anul 1980. cât şi pentru consum în stare proaspătă. Fertilitatea este bună. (date I. de către Cristea S.V. Strugurele este mic.S. formează 55-65% lăstari fertili şi coeficienţii de fertilitate înregistrează valori de 0 .Soi obţinut la S.f. Sinusurile laterale sunt profunde. Producţia de struguri este destul de mare în jur de 16 t/ha. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 192 g/l. iar în ceea ce priveşte rezistenţa la boli. Este atacat şi de viespi. şi colab. Greutatea medie a unui strugure este de 170 g. Prezintă în unii ani sensibilitate mare la putregaiul cenuşiu şi este puternic atacat de viespi.S. cu o aromă fină de muscat. Autorii recomandă conducerea pe semitulpină sub formă de cordon bilateral. cu pieliţa groasă colorată galben-verzui. AROMAT DE IAŞI Origine . Vinul obţinut este un vin sec. potenţial de acumulare a zaharurilor superioare soiului Şarba. Sandu Ville G. glabră şi cu peri rigizi pe nervuri. Frunza adultă este de mărime mijlocie. 281 . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Bobul este mijlociu. rezistenţă bună la ger. foarte compact. în special la mană şi făinare. uşor rotunjită.comportă bine la secetă.4 c.T.r. Se propune extinderea lui în centrul viticol Pietroasa.V.). de calitate.). Blaj prin hibridarea sexuată a doi hibrizi: (Iordană x Traminer roz) x (Raisin de Saint Pierre x Muscat Perlă de Csaba). iar vinul obţinut face parte din categoria celor de calitate superioară. de formă cilindrică. şi a fost omologat în anul 1994. Soi cu vigoare mijlocie. Producţia de struguri variază în funcţie de areal. luat ca martor. la temperaturi scăzute rezistă bine până la minus 20°C.obţinut la S. închise ovoidal. cu margini uşor rotunjite. Sinusul peţiolar este în formă literei V. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Aromat de Iaşi are însuşiri mixte. cu o încărcătură de 1822 ochi/m2 şi altoirea pe portaltoiul de calitate Kober 5 BB. pentalobată. secetă şi boli. datorită timpurietăţii. semiaromate.S.r.V. greutatea a 100 de boabe este de 307 g. destul de timpurie. Prezintă o rezistenţă bună la ger. respectiv 1. de culoare verde-gălbuie. cu maturarea strugurilor în epoca a II-a. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 180-187g/l. BLASIUS Origine ..C.V.I. Popescu Gh. putând fi folosit atât pentru obţinerea vinurilor de calitate superioară semi-aromate. Iaşi prin fecundarea liberă a soiului Tămâioasă românească de către Dănulescu D.f.

cu maturarea strugurilo r în epoca a V-a. COLUMNA Origine . iar nervurile au culoare roşietică la bază. Calităţi şi defecte: Soi productiv cu acumulări de zaharuri destul de ridicate.7% vol.Soi creat la S. uneori aripat.a. Manifestă rezistenţă foarte bună la secetă. Dinţii sunt mici cu baza lăţită. cu pieliţa groasă colorată galben-verzui şi cu punct pistilar aparent. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 1. Sinusurile laterale sunt puţin profunde.a. cu un grad alcoolic de 11. cu scame şi pe faţa superioară.2‰. greutatea a 100 de boabe este de 223 g.V. respectiv 1.T. întreagă sau uşor trilobată.4 c.S.). rezistenţă mijlocie la mană. mijlociu ca mărime.CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă.r. cu un grad alcoolic în jur de de 11. (date I. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este cuprins între limitele 180 -187 g/l.5-1. în cursul perioadei de vegetaţie. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 196 g/l. Fertilitatea este bună. Sinusul peţiolar este în formă de liră. şi 1.S. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Blasius are vigoare mare de creştere. dar la Blaj obţine 19 t/ha. la putregaiul cenuşiu şi molii şi este un soi sensibil la făinare. de culoare verdegălbui. Strugurele este cilindric.C. cu valoarea coeficienţilor de fertilitate în medie de 0.I.3 c. Floarea este hermafrodită funcţional normală. cu miez zemos. Dinţii au marginile drepte şi vârful ascuţit. lax. au formă de V. lax. 3. Soiul are o fertilitate bună.V. dar sensibil la mană şi la ger. întreagă sau trilobată. O particularitate a acestui soi este că. Murfatlar prin hibridarea sexuată Pinot gris x Grasă de Cotnari de către Oşlobeanu M.f.S.I.). ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Columna are vigoare mijlocie-mare de creştere. Producţia de struguri obţinută este de 15t/ha. ( date I. Greutatea medie a unui strugure este de 124 g. cu pieliţa mijlocie. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a.2 g/l extract sec nereducător. alcool. Floarea este hermafrodită funcţional normală.9 c.0 -1. Bobul este mic. fiind uşurată foarte mult operaţia de legare -dirijare. cu miez zemos.7% vol. Se obţin vinuri albe de calitate. aciditate 5. aripat. formează 75% lăstari fertili.f. în general. de culoare albă cu nuanţă verzuie. 282 . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este vătoasă. sferic. însoţite de o aciditate de asemenea oscilantă. rezistenţă mijlocie la oidium şi rezistenţă bună la putregaiul cenuşiu.r. Manifestă sensibilitate la mană. şi omologat în 1985.f. alcool. Producţia de struguri variază în funcţie de areal.f. cordiformă. de culoare verde închis şi puternic scămoasă pe faţa inferioară. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Strugurele este mic. iar sinusul peţiolar este deschis în forma literei V sau liră. echilibrat.S. greutatea a 100 de boabe este de 256 g.T.6 g/l H 2SO4 şi 21. şi Ionescu A. uneori rămuros. Se obţin vinuri albe de calitate. de culoare albă-verzuie.2 -5. Bobul este oval.7 c. Frunza adultă este mare. creşterea lăstarilor este erectă. Greutatea medie a unui strugure este de 174 g. scămoasă pe partea inferioară.

pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt profunde închise. Frunza adultă este întreagă sau trilobată. fiind o mutantă naturală a soiului Furmint. Bobul are formă ovală şi culoare verde-gălbuie.C. Strugurele este cilindric. cu nuanţă ruginie pe partea însorită. de formă cordiformă. de culoare alb-verzuie cu marginea carminie.3% vol.3‰.Soi obţinut la S. suculent. şi colab. şi omologat în anul 1988. Frunza adultă este mare. cu miez zemos. de formă conică. Bobul este mijlociu ca mărime.V. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Furmint de Miniş. la care nu se mai semnalează anomalii florale. de compactitate medie. sensibilitate la secetă şi 283 . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. Greutatea medie a unui strugure este în medie de 160-180 g.7 cel relativ şi 1.V. Se obţine un vin semi-aromat cu tărie alcoolică de 12. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0. Dinţii au marginile drepte şi vârful ascuţit.I.2‰ aciditate şi 26. Strugurii au calităţi gustative deosebite şi se pot consuma şi în stare proaspătă. uni sau biaripat.V. Floarea este hermafrodită funcţionl normală. ( date I.). FURMINT DE MINIŞ Origine . pufoasă pe partea inferioară. din hibridarea sexuată Bicane x Muscat de Hamburg. Este sensibil la făinare. 4. miez semicărnos. însoţite de o aciditate constantă de 5. Strugurele este de mărime mijlocie.T. este un soi cu vigoare mijlocie-mare. şi omologat în anul 1985.V. aripat. de culoare verde-cafenie. de către Gorodea G. Floarea este hermafrodită funcţional normală. glabră. în jur de 20t/ha.Calităţi şi defecte: Creşterea erectă a lăstarilor duce la micşorarea cheltuielilor de întreţinere. cu smocuri de peri pe nervuri. de mărime mijlocie. Miniş de către Maria Oană şi colab. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Donaris este un soi viguros.6 -0. însă cu rezistenţă bună la putregaiul cenuşiu.6 cel absolut. Manifestă sensibi litate la mană şi făinare. formează 75% lăstari fertili. de culoare galben-verzui. cu aromă fină de muscat. greutatea a 100 de boabe este de 250 g. alcool.Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. cu maturarea strugurilor în epoca a IV-a.3 g/l extract sec nereducător. cu lumen ovoidal.S.01. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă.Soi cu însuşiri mixte obţinut la S.S. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a. Calităţi şi defecte: Soi cu însuşiri mixte cu potenţial mare de acumulare a zaharurilor.C. ca la soiul din care a fost obţinut (soiul Furmint). Producţia de struguri obţinută este mare. Manifestă o toleranţă mijlocie la ger ( -22ºC). DONARIS Origine . cu un potenţial de acumulare al zaharurilor cuprins între 194 -209 g/l. sferic. compact. Sinusul peţiolar este închis cu lumen îngust ovoidal. Greaca. cu limb ondulat. Soiul are o fertilitate bună. Dinţii sunt mari cu baza largă şi margini rotunjite.

Peţiolul este scurt. alcool. Greutatea medie a unui strugure este de 191 g. Dinţii sunt scurţi. ade sea ovoidal închis. mic. repartizată pe elemente mixte -cepi şi cordiţe. Producţia este de 13. mic.I. fertilitate bună.4 % vol. cu 5 lobi. care se caracterizează printr-o tărie alcoolică de 11.S. formează un procent de 71% lăstari fertili. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0. iar portaltoiul care dă cele mai bune rezultate este Ruggeri 140. cu pulpa suculentă şi gustul franc. bi. Iaşi din fecundarea liberă a soiului Coarnă neagră. Damian Doina. Calităţi: Are o rezistenţă sporită la ger.V. Manifestă sensibilitate la mană şi făinare şi este mai rezistent la putregaiul cenuşiu. de către Dănulescu D.1% vol. şi o aciditate de 4. cu o tărie alcoolică situată între 9. Autorii recomandă conducerea pe semitulpină sub formă de cordon bilateral. cu o încărcătură de 35–40 ochi/butuc.8 t/ha. 284 .. Are de asemenea o rezistenţă bună la ger.6 t/ha cât s-a înregistrat la soiul Furmint. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde-gălbuie. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Golia este un soi cu vigoare mijlocie de creştere. Strugurele este compact. Crăcană Al.V. scămoasă. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 179g/l şi o aciditate de 5.C.T.V.Soi obţinut prin hibridarea sexuată între soiurile Sauvignon şi Şarba la S. pentalobată. omologat în anul 1982. (date I. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 188g/l.I.36 cel absolut. cilindro-conic. Iaşi.este puţin atacat de moliile strugurilor. Bobul este sferic.C. şi colab. Producţia noului soi este de 22 t/ha faţă de 11. rotundă. Autorii recomandă conducerea pe semitulpină sub formă de cordon bilateral.).86 coeficientul de fertilitate relativ şi 1.Soi cu însuşiri mixte obţinut la S. Frunza adultă este mică. OZANA Origine .). greutatea a 100 de boabe este de 247 g. cu valorile coeficienţilor de fertilitate de 0. iar acumulările de zaharuri sunt constante.5 g/l. aripat. Vinul obţinut este un vin superior.8 g/l H2SO4 cu un extract sec nereducător de 20. autori: Dănulescu D. cu marginile convexe.S.. cu o încărcătură de 18-22 ochi/m2. Calistru Gh. (date I. Se obţin vinuri albe superioare sau de consum curent în anii nefavorabili.96 cel relativ şi 1. iar sinusul peţiolar este variabil ca formă.7-11. Greutatea medie a unui strugure este de 116 g. GOLIA Origine .T. Sinusurile laterale superioare sunt deschise în formă de U.S.34 cel absolut. Calităţi: Nu se mai constată defecţiuni florale şi producţiile sunt constante şi ridicate. şi a fost omologat în anul 1999.0 ‰.V.S. repartizată pe elemente scurte de rod (cepi). colorată verde deschis şi cu perişori deşi pe nervuri. greutatea a 100 de boabe este de 130 g. Fertilitatea este bună.sau trifurcat. Floarea este hermafrodită funcţional normală.. de culoare verde-gălbuie.

Sinusul peţiolar este sub formă de liră.S.. de către Dănulescu D. în jur de 20 t/ha.S. cu maturarea strugurilor în epocile I – II. Strugurele este mijlociu spre mare. 16-18ochi/m2. Producţia medie obţinută este de 13. Floarea este hermafrodită funcţional normală. Greutatea medie a unui strugure este în medie de 192 g.). pentalobată. cu o încărcătură de rod moderată. formează 53-65% lăstari fertili. iar sinusul peţiolar este închis elipsoidal. pentalobată. Bobul este mic. greutatea a 100 de boabe este de 187 g.8 t/ha. Sinusurile laterale sunt destul de profunde cu lumen îngust ovoidal. iar coeficienţii de fertilitate au valori care se înscriu ăn limitele: 0. cu un potenţial scăzut de acumulare al zaharurilor – 174 .T. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Ozana este un soi cu vigoare mică. Se obţin vinuri albe superioare cu 13. Calităţi: Soiul se remarcă prin timpurietate. sferic.V. de culoare galben-verzuie.I. Manifestă o rezistenţă mijlocie la ger şi bună la boli. iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este de 200 -22-g/l şi o aciditate ce variază între 4. şi colab.S.2 şi 4.Soi obţinut la S. cu pulpa zemoasă. atunci când producţiile sunt moderate. repartizată pe elemente mixte -cepi şi cordiţe. Strugurele este mijlociu. respectiv 1. Nervurile sunt roşietice spre bază.CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă.2 cel absolut.0% vol. Autorii recomandă conducerea pe semitulpină sub formă de cordon bilateral. Sinusurile laterale sunt închise. cu lumen ovoidal.V.T. rotundă. Frunza adultă este mică. uşor lăţită. compact.7-0. de mărime mijlocie. alcool. Dinţii sunt de mărime mijlocie cu margini convexe. cilindro-conic. 285 . de compactitate medie. (date I. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a (Iaşi). Se obţine un vin alb de calitate superioară. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Raluca are vigoare mijlocie spre mare.C. aciditate 4.).I. are însuşiri mixte. cu valori medii ai coeficienţilor de f ertilitate de 0.S. dar cu struguri şi boabe mici.6 cel relativ şi 1.1 g/l H2SO4 şi 25. Iaşi prin fecundarea liberă urmată de selecţie a soiului Pinot gris.3 cel absolut. Limbul pe faţa inferioară prezintă smocuri de peri pe nervuri. omologat în anul 1994.8 cel relativ. Bobul este uşor oval.0‰.185g/l şi o aciditate ridicată de 7.9 g/l extract sec nereducător. cu smocuri de peri rigizi pe partea inferioară. glabră. formează un procent de 45 şi 75% lăstari fertili. de culoare verde. greutatea a 100 de boabe este de 195 g. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Fertilitatea este bună. Greutatea medie a unui strugure este de 139 g. cu pieliţa colorată în galben-verzui şi miez semizemos. de culoare verde-gălbuie. uşor conic. Fertilitatea este bună. Producţia de struguri obţinută este mare.6 ‰. Frunza adultă este de mărime mijlocie. ( date I. Floarea este hermafrodită funcţional normală. RALUCA Origine .

Calităţi: Capacitate de producţie superioară soiului Fetească albă luat ca martor şi un potenţial de acumulare a zaharurilor până la 193 g/l ce poate asigura obţinerea de vinuri superioare. SELENA Origine - Soiul a fost obţinut la S.C.V.V. Blaj prin hibridarea sexuată a doi hibrizi (Iordană x Traminer roz) x (Raisin de Saint Pierre x M. Perlă de Csaba) de către Cristea St. şi colab.şi a a fost omologat în 1995. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă, verde-albicioasă. Floarea este hermafrodită funcţional normală. Frunza adultă este trilobată, de culoare verde-gălbuie pe partea superioară şi pufoasă pe cea inferioară. Sinusurile laterale sunt închise ovoidal de profunzime medie, iar sinusul peţiolar este deschis sub formă de liră. Dinţii sunt mărunţi şi rotunjiţi, iar nervurile sunt roşietice spre bază. Strugurele este multiaxial, rămuros, foarte lax. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa de culore roz şi grosime mijlocie, slab rezistentă. Miezul este zemos şi cu gust franc. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Selena este un soi cu vigoare mare de creştere, care îşi maturează strugurii în epoca a VI-a, (Blaj). Fertilitatea este bună, formează 60% lăstari fertili, iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0,9 cel relativ şi 1,9 cel absolut. Manifestă rezistenţă bună la ger, dar este sensibil la secetă; este de asemenea mai puţin atacat de putregaiul cenuşiu, datorită modului de aşezare al boabelor (foarte lax). Greutatea medie a unui strugure este de 151 g, greutatea a 100 de boabe este de 156 g, iar potenţialul de acumulare a zaharurilor este de 209g/l , pe fondul unei acidităţi de 6,0 ‰. Producţia medie este de 17 t/ha, (date I.S.T.I.S.). Soiul Selena dă vinuri de calitate superioară cu 11,6 % vol. alcool, aciditate 5,04 g/l H2SO4 şi extract sec nereducător de 23,45 g/l, iar dintre calităţi şi defecte s-a remarcat prin producţie ridicată şi constantă, însă este sensibil la secetă. ŞARBA Origine - Soi obţinut la S.C.V.V. Odobeşti prin fermentarea liberă a soiului Riesling italian. Elita a fost aleasă dePopescu Gh. şi colab. şi omologată în anul 1972. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu marginile cafenie. Floarea este hermafrodită funcţional normală. Frunza adultă este de mărime mijlocie, scămoasă, cu contur pentagonal. Sinusurile laterale superioare sunt profunde, cu lumen îngust ovoiform, iar cele inferioare sunt semideschise. Sinusul peţiolar variază ca formă de la liră spre ovoidal închis. Dinţii sunt mari, cu margini drepte şi mucronaţi. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă tronconică, compact. Bobul este de mărime mijlocie, sferic, cu pieliţa groasă colorată galben-verzui cu pete de rugină pe partea însorită şi miez semi-zemos.
286

ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Şarba este un soi de mare vigo are, cu maturarea strugurilor în epoca a V-a. Manifestă o rezistenţă bună la ger, dar este sensibil la secetă şi la putregaiul cenuşiu. Fertilitatea este foarte bună, formează 69-75% lăstari fertili, iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0,7-0,9 cel relativ şi 1,1-1,5 cel absolut. Autorii recomandă conducerea pe semitulpină sub formă de cordon bilateral, cu o încărcătură de rod moderată, 16-18ochi/m2, repartizată pe elemente scurte de rod - cepi şi cordiţe. Greutatea medie a unui strugure este de 110 g, greutatea a 100 de boabe este de 220 g, iar potenţialul de acumulare al zaharurilor este cuprins între limitele 210 -225g/l, însoţite de o aciditate de asemenea oscilantă, 4,2 - 5,0 ‰. Producţia de struguri obţinută este de 19 t/ha, (date I.S.T.I.S.). Se obţin vinuri de calitate superioară cu un potenţial alcoolic ridicat cuprins între 11,4-12,09% vol. alcool, aciditate 4,7 g/l H2SO4 şi 24 g/l extract sec nereducător, cu aromă fină de muscat pus mai bine în evidenţă când vinul conţine zahăr rezidual. VILAROM Origine - Soi obţinut din retroîncrucişarea elitei 3-2317 (Muscat de Hamburg x Crâmpoşie) x Muscat Ottonel 436, la S.C.D.V.V. Drăgăşani, autor M. Mărculescu şi a fost omologat în anul 2003. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde, cu marginea carminie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este de mărime milocie, de formă orbiculară, trilobată -pentalobată, cu limb de culoare vere-închis, glabră, dar cu smocuri de peri pe nervuri. Sinusurile laterale superioare sunt închise, eliptice, cu sinusul peţiolar în forma literei V. Strugurele este de mărime mijlocie, cilindric, aripat, compact. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa colorată verde-gălbui, cu miez zemos, necolorat, cu aromă fină de muscat.

ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi viguros de epoca IV-V, cu o fertilitate bună, formează 60% lăstari fertili. Prezintă sensibilitate la mană şi făinare, cu toleranţă medie la ger şi secetă. Producţia medie pe butuc nu depăşeşte 2,5 kg, (10-14 t/ha), iar cantităţile de zaharuri acumulate sunt ridicate, 210-220 g/l. Se obţine un vin alb de calitate, semi-aromat cu 12,3% vol. alcool, 4,2‰ aciditate. Este admis şi recomandat pentru îmbogăţirea sortimentului de vinuri albe aromate din podgoria Drăgăşani.

287

Test de autoevaluare nr. 7 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile noi obţinute în România pentru vinuri albe de calitate? b) Care dintre acestea au însuşiri mixte ? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.

11.10. Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de masă şi particularităţi le de cultură ale acestora BĂBEASCĂ NEAGRĂ Origine - Soi vechi românesc cultivat de secole în podgoria Nicoreşti. Face parte din Proles orientalissubproles caspica. Sinonime - Crăcană, Rară neagră, Căldăruşă, Serecsia. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă, verde cu nuanţe cafenii. Vârful lăstarului prezintă scame rare şi este colorat verde-roşietic. Lăstarul este verde cu striuri cafenii, uşor scămos spre vârf. Inflorescenţa este rămuroasă, mijlocie ca mărime. Floarea este hermafrodită normală cu 5-7 stamine şi ovar bilocular cu 4-5 ovule, cilindric, cu şanţuri longitudinale, stil subţire şi scurt şi stigmatul ovoidal. Polenul este fertil şi abundent dar are o capacitate mică de germinare.Cârceii sunt glabri, de culoare verde-cafenie. Frunza adultă mijlocie, cu 5 lobi, cu limbul neted, verde închis, glabru, doar cu smocuri de peri pe nervuri. Sinusurile laterale superioare sunt închise, cu lumen ovoidal şi cu un dinte în interiorul lui, iar sinusul peţiolar este o liră, de asemenea cu un dinte pe margine. Nervurile sunt roşietice pe ambele feţe. Dinţii au marginile drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul are culoare roşietică, mai scurt decât nervura mediană, (foto pag. 358). Strugurele de mărime mijlocie, are formă rămuroasă, lax, cu boabe neomogene ca mărime. Bobul are mărime mijlocie, este uşor discoidal, cu pieliţa subţire, colorată în roşu închis la biotipul mai valoros şi roşu-verzui la celelalte. Miezul este semi-zemos, nearomat şi cu must incolor. Sămânţa este lăţită, cu şalaza ovală, distinctă şi rostru subţire. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Este un soi cu o foarte mare vigoare de creştere, cu o perioadă lungă de vegetaţie, motiv pentru care nu reuşeşte să-şi matureze bine lemnul, devenind în acest fel sensibil la temperaturi scăzute de numai -18ºC. Prezintă toleranţă mijlocie la secetă, iar rezultatele bune
288

obţinute pe terenurile nisipoase se datorează sistemului radicular care este puternic dezvoltat. În Republica Moldova soiul este cultivat chiar pe rădăcini proprii, astfel încât, se pare că este rezistent şi la filoxeră. În ceea ce priveşte comportarea faţă de boli, amintim sensibilitatea la mană, la putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor strugurilor. Ca o particularitate biologică a soiului Băbească neagră, trebuie amintit faptul că, în perioada înfloritului, florile înregistrează un proces de scuturare de aproximativ 70% şi se înregistrează totodată în acest caz şi fenomenul de meiere şi mărgeluire. Fertilitatea soiului este destul de bună, formând peste 70% lăstari fertili. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţiile viticole se comportă bine pe forme de conducere semiînalte, iar ca tipuri de tăiere, cele mai des întâlnite se practică tipul Guyot în cap înălţat şi Guyot pe semitulpină. Încărcătura de ochi care se lasă pe butuc este destul de mare, 30 ochi/m2. Este necesară, de asemenea, lăsarea pe butuc a unei cantităţi mai mari de lemn multianual, care determină o mai bună acumulare a substanţelor colorante, a zaharurilor şi o mai bună maturare a lemnului. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Băbească neagră îşi maturează strugurii la circa 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré. Acumulează cantităţi de zaharuri cuprinse între limitele 180-210 g/l, (fapt pentru care în unii ani se pot obţine vinuri roşii de calitate), iar aciditatea totală are valori constant superioare de peste 5 g/l H2SO4. Producţia obţinută este mare, în medie de 14-16 t/ha; la producţii mai mari o parte din boabe rămân insuficient maturate şi colorate neuniform. Vinul obţinut este un vin sec şi simplu care prezintă o culoare roşie nu prea intensă, dar vie şi strălucitoare, cu o aciditate mai ridicată care îi conferă prospeţime. Tabelul 10.23 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Băbească neagră 94 Pt comparativ cu populaţia în condiţiile centrului viticol Pietroasa Pietroasa Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indicele de productivitate absolut Indicele de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM Clona 94 Pt. g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha 240 360 Populaţia soiului 170 238

Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

216 153 228 216 207,5 186,3 7,0 8,9 21,3 14,0 *după I.S.T.I.S., citat de Adriana Indreaş, Luminiţa Vişan, 2001;

289

SELECŢII CLONALE Fiind cultivat de foarte mulţi ani, soiul Băbească neagră se manifestă adesea ca o populaţie alcătuită din mai multe biotipuri, ce diferă între ele după culoarea boabelor, astfel: a) boabe de culoare verde-cenuşie; b) boabe de culoare roz; c) boabe de culoare roşu închis. La S.C.D.V. Pietroasa a fost obţinută selecţia clonală Băbească neagră 94 Pt, care depăşeşte cantitativ şi calitativ performanţele populaţiei (nu prezintă deficienţele populaţiei, are o rezistenţă mai bună la boli şi dăunători, etc.) ZONARE Este soi autorizat în sortimentul pentru vinuri roşii de masă din podgoriile Nicoreşti, Iveşti, Covurlui, Panciu, Odobeşti şi Coteşti.

11.11. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de masă şi particularităţile de cultură ale acestora CADARCĂ Origine - Incertă. Se pare că provine din Asia Mică şi a fost identificat prima dată în Europa în localitatea albaneză Skadarsko. Face parte din Proles pontica – subproles balcanica. Sinonime – Lugojană, Gâmză, Fekete budai, Törökszölö, Skadarsko, Schwarzer kadarca. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă, verde, cu liziera cafenie. Vârful lăstarului este foarte scămos, de culoare alb-veruie.Lăstarul este verde cu striuri, scămos, foarte muchiat. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normală, cu 5-6 stamine mijlocii şi ovar bilocular, cilindric, cu stil lung şi subţire. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii sunt lungi, de culoare galbenă. Frunza adultă este scămoasă, mare, întreagă sau trilobată, de formă cordiformă. Limbul este gros, gofrat, colorat verde închis şi prezintă nişte adâncituri ca nişte amprente. Sinusurile laterale sunt superficiale, în formă de V, iar sinusul peţiolar este închis ovoidal sau deschis în formă de liră. Dinţii sunt mijlocii, cu laturi convexe, iar cei din dreptul nervurilor principale au baza foarte largă. Nervurile sunt verzi. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană, (foto pag. 359). Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic, compact. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, colorat negru-violaceu, cu miez zemos, cu gust ierbos. Sămânţa este uşor lăţită, cu şalaza mică, slab conturată şi cu rostru scurt şi gros. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Cadarcă este un soi cu o vigoare foarte mare de creştere, caracterizat printr-o perioadă lungă de vegetaţie, motiv pentru care nu reuşeşte să-şi matureze bine lemnul, determinând o slabă rezistenţă la ger. Prezintă de asemenea, sensibilitate ridicată la secetă, la
290

mană şi la putregaiul cenuşiu. Este un soi cu fertilitate ridicată, cu valori ridicate ale coeficienţilor de fertilitate, astfel: c.f.r. are valori mai mari de 1,1 şi c.f.a. peste 1,6. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţiile viticole dintre tipurile de tăiere experimentate, tăierea scurtă în cepi s-a dovedit a fi cea care valorifică cel mai bine potenţialul productiv al soiului. Încărcătura optimă de ochi care se lasă este destul de mare, de circa 30 ochi/m2 şi diferă în funcţie de arealul de cultură. Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă plivitul lăstarilor sterili şi desfrunzitul parţial în perioada maturării strugurilor (îşi maturează târziu strugurii) şi s-a constatat că răspunde bine şi la fertilizarea cu îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Cadarcă îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie (epoca a V-a) în centrul viticol Miniş. Greutatea medie a unui strugure este în jur de 120 grame, iar a 100 de boabe 194 - 227 grame. Acumulează o cantitate medie de zaharuri cuprinsă între 173 g/l -180 g/l zaharuri, dar caracteristic pentru acest soi este variaţia mare a conţinutului în zaharuri cuprinse între 150 şi 220 g/l putând trece de cele mai multe ori în categoria vinurilor de calitate. Aciditatea totală variază, de asemenea în funcţie de arealul de cultură, între 5,9‰ la Recaş şi 6,7‰ la Miniş. Producţia medie de struguri obţinută la hectar se situează între 6 şi 9 t/ha. Vinul este armonios, uneori acid, cu o coloraţie pariculară, ce variază de la roşu apr ins la roşu închis, cu o aromă de fruct proaspăt, care după 2-3 ani dezvoltă un buchet complex. În mod obişnuit se obţin vinuri slab colorate, impunându-se în anii nefavorabili, cupajarea vinului cu alte vinuri mai intens colorate. SELECŢII CLONALE În anul 1975 a fost omologat ă selecţia clonală Cadarcă 123 la S.C.V.V. Miniş, care se remarcă prin flori hermafrodite normale, strugurii sunt uni sau biaripaţi, boabe uşor alungite, uniforme ca mărime şi culoare. Se deosebeşte de populaţie, prin rezistenţa la principalele boli ale viţei-de-vie. Tabelul 10.24 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Cadarcă 123 comparativ cu populaţia în condiţiile ecopedoclimatice ale centrului viticol Miniş Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indicele de productivitate absolut Indicele de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha S.C.V.V. Miniş Clona 123 127 215,9 165,1 240 176 3,0 17,1 Populaţia 115 184 126,5 194,0 164 3,5 11,5 *după I.S.T.I.S.;
291

ZONARE Soiul Cadarcă se cultivă în podgoria Miniş-Măderat şi centrul viticol Recaş. OPORTO Origine - Soi originar din Europa centrală, se pare că provine din Austria. Sinonime - Portugais bleu. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă, lucioasă, verde cu nuanţă uşor gălbuie. Vârful lăstarului este verde-gălbui, cu scame rare. Lăstarul este verde cu striuri cafenii, aproape glabru. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică şi aripată. Floarea este hermafrodită normală cu 5 stamine scurte şi ovar bi- sau trilocular, tronconic, cu şanţuri longitudinale şi stil scurt, cilidric. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii sunt lungi, de culoare roşietică spre bază. Frunza adultă este glabră, colorată verde închis, rotunjită, cu 3-5 lobi. La sfârşitul verii, pe suprafaţa frunzelor apar nişte pete roşietice. Sinusurile laterale superioare au formă elipsoidală sau ovoidală, iar sinusul peţiolar manifestă o gamă largă de variaţii în ce priveşte forma. Uneori este închis şi are formă eliptică, alteori este deschis sub formă de liră. Dinţii au margini convexe şi vârful uşor rotunjit. Nervurile au o culoare slab roşietică spre punctul peţiolar. Peţiolul este verde-roşietic, mai scurt decât nervura mediană. Strugurele are mărime mijlocie, conic, adesea aripat, compact. Bobul este sferic sau uşor oval, colorat roşu închis cu nuanţă albăstruie şi miez zemos, cu must slab colorat violet. Sămânţa este uşor lăţită, cu şalază distinctă, uşor ovală, (foto pag. 359). ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Oporto este un soi cu o vigoare mijlocie de creştere, care prezintă o toleranţă mare faţă de secetă şi toleranţă medie la ger, rezistând neprotejat până la valori de - 22ºC. Soiul se caracterizează printr-o fertilitate mijlocie, manifestată printr-un procent de 75% lăstari fertili, cu valori ale coeficienţilor de fertilitate cuprinse între 1,4-1,9 cel relativ şi de 1,8-2,1 cel absolut. Este în schimb, un soi foarte sensibil la bolile criptogamice: mană, oidium şi putregaiul cenuşiu. Tabelul 10.25 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Oporto în diferite areale viticole Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Centre viticole Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Indicele de productivitate absolut Indicele de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM Miniş g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha 108 227 205 140 197 4,0 10,0 Silagiu 100 190 160 132 196 3,7 9,0 Tirol 120 216 168 165 197 3,8 9,7

*după I.S.T.I.S., citat de Adriana Indreaş, Luminiţa Vişan, 2001;
292

de numai 20 ochi/m2.C. Greutatea medie a unui strugure este în medie de 120 grame.Soi de origine italiană din provincia Toscana. în jur de 3. cu un potenţial de 13-15 t/ha. 293 . Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă plivitul lăstarilor sterili. care prezintă o bună fertilitate. Sangiovese toscano. unde este folosit de foarte mulţi ani în obţinerea vinurilor de Chianti. pentru evitarea instalării putregaiului cenuşiu. Sinonime .V. iar boabele sferice sunt uniform dezvoltate. Miniş. ZONARE Soiul Oporto se cultivă insular în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei . slab colorat. ÎNSUŞIRI TEHNOLOGICE Maturarea soiului Oporto este timpurie. în cadrul populaţiei soiului Oporto au fost constatate modificări ecotipice date de (forma strugurelui şi însuşirile de productivitate). de formă alungită. comparativ cu alte soiuri pentru vinuri roşii.7 ‰.Brunello di Montalcino. Substanţele colorante acumulate sunt destul de modeste. Montepulciano.judeţul Galaţi (Iveşti. nearmonios. strugurii compacţi au formă cilindro-conică. (Miniş-Măderat). cu boabe mai mari. fiind astfel izolate două categorii de plante: agroecotipul caracterizat printr-o productivitate ridicată. copilitul şi desfrunzitul parţial în perioada maturării strugurilor. mai rare care dau strugurelui un aspect lax. drept pentru care se recomandă cupajarea lui cu vinuri de Cabernet Sauvignon sau Merlot (amestec tehnologic. Calabrese Nerino. se lasă la tăierea de rodire o încărcătură de aproximativ 25 de ochi/m2 repartizată pe coarde lungi de 10-12 ochi. doar la câteva zile după soiul Chasselas doré. iar în centrul viticol Uricani. Morellino.V. Producţia medie de struguri obţinută este de 9 t/ha. SANGIOVESE Origine . dar trec în must datorită maturării timpurii şi implicit a supramaturării materiei prime. cu aciditate scăzută. iar tipul de tăiere cel mai utilizat este tipul de tăiere Guyot pe semitulpină. mai ales în podgoria Iveşti). Concentraţia în zaharuri este în medie 197 g/l la o aciditate totală destul de scăzută. iar a 100 de boabe 110 grame. Biotipuri: Sangiovese romagnolo.PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În centrele viticole situate pe nisipurile din sudul Olteniei. Vinul obţinut din soiul Oporto este un vin destul de subţire. cu pondere de 62%. Nicoreşti) şi în Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului. agroecotipul (mai puţin valoros) caracterizat prin struguri de formă cilindrică. SELECŢII CLONALE La S.D. încărcătura este mai mică.

iar peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. verde cu striuri roşietice. Cârceii sunt verzi. Greutatea medie a unui strugure este de 220g. Datorită acidităţii ridicate se foloseşte adesea la cupajarea cu soiuri cu aciditate mai scăzută cum este soiul Roşioară. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Este soi cu o vigoare mare de creştere şi cu o perioadă lungă de vegetaţ ie. cel absolut şi 1. compact. copilitul şi desfrunzitul parţial în perioada maturării strugurilor. Sadova-Corabia. Producţia de struguri obţinută variază între 9 şi 13 t/ha. ovală. ovală. iar tipul de tăiere cel mai utilizat este tipul Guyot pe semitulpină. Nervurile sunt verzi. Floarea este hermafrodită normală cu ovar tronconic. Lăstarul este scămos. cu peri rari pe nervuri. Strugurele este de mărime mijlocie. cu 5 -6 stamine. perioadă până la care strugurii acumulează zaharuri între 148 g/l în centrul viticol Blaj şi 198 g/l în centrul viticol Ştefăneşti. bifurcaţi. cu boabe ovoidale.2 ‰ chiar când este cultivat pe nisipuri. 359). verdegălbui. cu lobul terminal alungit.Vârful lăstarului este uşor pufos. de formă cilindro -conică. în general pentalobată.2. Sămânţa este mijlocie. neuniforme ca mărime. de aici şi comportare a bună a acestui soi pe terenuri nisipoase şi nisipurile din sudul ţării. dar soiul are un potenţial de producţie de până la 21 t/ha (Dăbuleni). Frunza adultă este glabră. indiferent de arealul de cultură. colorat roşu închis şi miez zemos. fără o scădere sesizabilă a conţinutului în zaharuri. ZONARE Se prevede a fi extins în podgoriile din sud. Sinusul peţiolar este larg deschis sub formă de liră. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În centrele viticole din ţara noastră pentru acest soi se consideră la tăierea de rodire o încărcătură optimă de ochi atunci când este cuprinsă între 20-25 de ochi/m2. glabri. cuprinsă între 5. rostru lung şi gros. repartizată pe elemente lungi de 12-14 ochi. de culoare verde. prezintă sensibilitate la oidium şi la putregaiul cenuşiu. aripată. ÎNSUŞIRI TEHNOLOGICE Soiul Sangiovese îşi maturează strugurii în epoca a V-a. Calafat. Are o fertilitate bună. cele mai mari producţii s-au obţinut pe SO4 şi 125 AA. În ceea ce priveşte rezistenţa la bolile criptogamice. dintre care cele mai importante sunt: plivitul lăstarilor sterili. Dintre portaltoii încercaţi pentru acest soi. manifestată printr-un procent de 75% lăstari fertili iar valorile celor doi coeficienţi de fertilitate se înscriu în limitele 1. stil scurt şi gros. podgoria Dacilor. Specific si caracteristic pentru soiul Sangiovese este aciditatea totală.CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este fin scămoasă. cu must colorat slab roz. 294 . precum şi în centrul viticol Miniş.6-7. cu şalaza aşezată spre extremitate.5 cel relativ. Sinusurile laterale sunt elipsoidale. foarte ridicată. greutatea a 100 de boabe este în medie de 165 g. Soiul răspunde bine la lucrările şi operaţiile în verde. (foto pag. La acest soi liziera este caracteristică – dinţii au margini drepte şi vârf ascuţit. Prezintă sensibilitate la ger şi o rezistenţă mare la secetă. Inflorescenţa este cilindro-conică.

8 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. respectiv 1. cu pieliţa groasă. Lăstarul este verde-cafeniu. iar sinusul peţiolar are formă de V sau liră deformată. verde-gălbui. (foto pag.12. alb-liliachie. Polenul este fertil. întreg sau uşor trilobat. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele de 1. gofrat. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este vătoasă. 11. cu limbul plan. Inflorescenţa este cilindro-conică. Schiller. în funcţie de arealul de cultură.7 pentru cel absolut. cu o perioadă de vegetaţie de aproximativ 180 de zile.Se presupune că ar fi originar din Germania.Kövidinka. tronconic. 295 . cu 5 stamine şi ovar bilocular. cu baza lăţită şi marginile uşor convexe. Sămânţa este mică. cu şalaza proeminentă şi cu rostru scurt. Nervurile sunt colorate roşietic spre bază. colorată roz şi miez zemos. gros. foarte compact. Cârceii sunt verzi-cafenii. cu o capacitate de formare a unui procent de 70% lăstarii fertili. cu stil lung. Este un soi destul de fertil. Este un soi cu toleranţă bună la temperaturile scăzute din timpul iernii. 359). Sinonime .Test de autoevaluare nr. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. rotundă. rezistând până la minus 22°C şi are o toleranţă mijlocie la secetă şi la putregaiul cenuşiu.Floarea este hermafrodită normală. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Steinchiller roz se distinge printr-o vigoare mijlocie de creştere. în V.1 cel relativ. Dinţii sunt mici. Soiuri din sortimentul mondial pentru vinuri roze de masă şi particularităţile de cultură ale acestora STEINSCHILLER ROZ Origine . vătos. scămos. cilindro-conic sau cilindric. Vârful lăstarului este pufos. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt principalele particularităţi agrobiologice ale soiului Băbească neagră? b) Care sunt soiurile din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de masă? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Strugurele este mic. Frunza adultă este mică. Sinusurile laterale sunt slab schiţate. mic. Bobul este sferic.

Vârful lăstarului este pufos. uneori aripat. cilindric şi ascuţit. de mărime mijlocie. Lăstarul este scămos. Cârceii sunt verzi-cafenii.Soi originar din Bulgaria. tip Teremia. cilindro -conică. Face parte din Proles pontica-subproles balcanica. în funcţie de biotip. de asemenea scăzute. în jur de 3. ROŞIOARĂ Origine . ceea ce îi conferă un grad ridicat de adaptare la condiţii ecologice mai puţin favorabile culturii 296 . elipsoidale sau ovoidale. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere cu o perioadă lungă de vegetaţie (165-195 zile). înguşti. dar care reuşeşte să îşi matureze bine lemnul. ovală. Floarea este hermafrodită normală. Pieliţa este groasă. alături de soiurile Creaţă şi Majarcă albă alcătuind practic sortimentul acestei podgorii de foarte mulţi ani. cu margini drepte şi vârful ascuţit. iar greutatea a 100 de boabe 155 g. acoperit cu peri. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a. în formă de liră şi mai rar închis. Sinusul peţiolar este. Bobul este sferic sau discoidal. albverzui. Este necesară. uşor rotunjită. în cupaje în proporţie de 20%. care determină o mai bună acumulare a zaharurilor şi o mai bună maturare a lemnului. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. media încadrânduse în limitele 9-11 t/ha. cu stil cilindric. trilobat sau întreg. cilindro-conic sau rămuros. de mărime mijlocie. de culoare roz sau roşietic. chiar şi în condiţiile nisipurilor din stânga Jiulu i (Tâmboieşti). în jur de 160 g/l. Acumulează cantităţi destul de reduse de zaharuri.Pamid CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. putând ajunge la sinusuri profunde. Strugurele este cilindric. de asemenea. Nervurile sunt roşietice. Limbul este pentalobat. Dinţii sunt mici. Sinonime . Se remarcă printr -o foarte bună rezistenţă la secetă. pe fondul unei acidităţi totale. cu şalază mare. semicompact sau lax. uneori închise. (foto pag. Greutatea medie a unui strugure este în jur de 70 g (struguri foarte mici). în funcţie de biotip. Din soiul Steinchiller roz se obţin vinuri de consum curent (de masă) alb sau roze care se foloseşte în deosebi. uşor scămoşi. scămoasă. Miezul este semizemos. Inflorescenţa este uniaxială. Sămânţa este destul de mare.PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În arealele viticole în care se cultivă. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Producţia de struguri obţinută este destul de mică. în funcţie de biotip. 360). tronconic.9 ‰. rostru scurt.sau trilocular. Sinusurile laterale sunt slab schiţate. ZONARE Se cultivă în centrul viticol Teremia. de culoare vineţie. soiul Steinchiller roz se comportă bine la o tăiere scurtă. alături de soiurile Creaţă 50% şi Majarcă albă 30%. păstrându-se pe butuc o încărcătură medie de 20 ochi. roşu-vineţiu. lăsarea pe butuc a unei cantităţi mai mari de lemn multianual. cu 5-6 stamine şi ovar bi. în formă de V. cu liziera roşietică. Polenul este fertil. cu peri scurţi pe nervuri. în general. alb-verzuie.

ZONARE Este un soi de bază în sortimentul arealelor viticole situate pe nisipurile din sudul Olteniei. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a. în condiţii de irigare s -au înregistrat sporuri de producţie de până la 50%. care determină obţinerea unor vinuri fade. prezintă un potenţial de producţie foarte ridicat. Soiul Roşioară este sensibil însă la temperaturi scăzute. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 1.3-3. 4. dar şi concentraţii mai mari în zaharuri. 2. înainte cu 4-5 zile de maturarea strugurilor.0 ‰.T.5 34. care sunt de regulă cupajate cu alte soiuri. prezintă o coloraţie a boabelor intermediară. iar încărcătura de ochi optimă este de 16-18 ochi/m2 repartizată pe coarde lungi de 10-12 ochi. când pierderile înregistrate sunt de 100%. în principal. Selecţia clonală se remarcă printr-o greutate mai mare a strugurelui. se recomandă desfrunzitul parţial ca lucrare o bligatorie. dar foarte productivă.5 2. 5. care prezintă. Luminiţa Vişan. mană. pentru soiul Roşioară. iar greutatea a 100 de boabe de 185g. prezintă coloraţie insuficientă a boabelor. citat de Adriana Indreaş. SELECŢII CLONALE În cadrul populaţiei soiului Roşioară. Aurel Zăvoi. pe fondul unei acidităţi totale de doar 2. 297 .. * Roşioară verde. cu acumulări de zaharuri situate între limitele 1 60-170 g/l zaharuri. Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g/l g/l H2SO4 t/ha Tâmboieşti Clona 8 Tb. 3. comparativ cu populaţia soiului Roşioară Nr. Prezintă sensibilitate la atacul putregaiului ce nuşiu. se recomandă tipul de tăiere Guyot modificat (conducere joasă) cu protejarea butucilor peste iarnă.5 *după I. Fertilitate este bună. * Roşioară comună. 1.2 26. Greutatea medie a unui strugure este de 200 g. diferenţe la nivel de culoare a boabelor şi productivitate: *Roşioară neagră.S. Tabelul 10.I. de sub minus 22°C. 2001. dar şi la făinare. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În arealele în care se cultivă soiul. manifestată prin formare a 60% lăstari fertili. au fost descoperite trei biotipuri. Cultivat pe nisipurile de la Tâmboieşti.viţei-de-vie.8 cel absolut. În anul 1988 a fost omologat ă selecţia clonală 8 Tâmboieşti obţinută la Universitatea din Craiova de către prof. (sistem de tăiere mixt ). crt. prezintă bobul de culoare roşie închisă şi este de calitate superioară.26 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Clona 8 Tb. Dintre lucrările şi operaţiile în verde. Populaţia 201 200 246 240 142 140 3. (producţie mai mare).1 cel relativ şi 1.S. deficitare în aciditate.

care se pare a fi o selecţie din Vitis silvestris. iar sinusul peţiolar apare sub forma unei lire larg deschise. cu şalază mare.Poama fetei neagră. unde producea alături de soiurile locale negre.Vârful lăstarului este glabru. cuneiformă. cu lobul terminal triunghiular alungit. cilindro conică. cu două aripioare mici.Soi străvechi. uneori biaripat. cu marginile drepte şi mucronaţi. cu lumen ovoidal. Sinusurile laterale superioare sunt foarte profunde. Bobul este sferic. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Fetească neagră se distinge printr-o vigoare mare de creştere. cu uşoare riduri şi stil scurt. 360). 9 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. de mărime mijlocie. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Precizaţi care sunt soiurile pentru vinuri roze de masă cu ltivate în România.subproles caspica. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta prezintă scame rare de culoare verde-cafenie. Polenul este fertil. bombată. Sinonime . 11. Pedunculul este scurt şi lemnificat. Este cunoscut şi cultivat din timpuri foarte îndepărtate în vechile podgorii din Moldova. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine lungi şi ovar bi. înguşti. Peţiolul este de culoare roşietică şi este mai scurt decât nervura mediană. ovală. tronconic. Păsărească neagră. Face parte din Proles orientalis . Soiuri autohtone pentru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora FETEASCĂ NEAGRĂ Origine . Creşterea destul de excesivă. pe fo ndul unei perioade scurte de vegetaţie. Coada rândunicii. lucios. colorată verde deschis. Dinţii sunt destul de mari. Cârceii sunt glabri şi au culoarea verde-violacee. evidentă şi rostru scurt şi gros. Nervurile sunt verzi. colorată negru intens şi acoperită cu multă pruină. Sămânţa este mare. compact. 298 . puţin abundent. cu pieliţa de grosime mijlocie. considerat un soi dacic.13. verde-roşietic. vestitul vin de Uricani. Inflorescenţa este uniaxială.Test de autoevaluare nr. roşu-închis. b) Care sunt originile acestor soiuri? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Lăstarul este glabru.sau trilocular. Frunza adultă este de mărime mijlocie. pentalobată. de formă cilindro -conică sau cilindrică. Strugurele este de mărime mijlocie. de numai 150-160 zile. (foto pag. luxuriantă. Miezul este zemos şi mustul este necolorat.

ceea ce determină o capacitate mai mare de producţie.I. 299 .2-12. în cadrul populaţiei au fost observate mai multe biotipuri. încărcătura de ochi este repartizată pe elemente lungi de 12-18 ochi. dar care diferă însă cu zona în care se cultivă. Fertilitatea soiului este destul de scăzută. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Fetească neagră îţi maturează strugurii destul de devreme. explicând într-o oarecare măsură variabilitatea producţiei la acest soi.5 coeficientul de fertilitate relativ şi 1. compacţi. dar cantitatea mare de glicerol (alcool dulce) îi conferă o corpolenţă satisfăcătoare. care se disting în principal prin mărimea şi compactitatea strugurilor. de 11.). În ceea ce priveşte rezistenţa faţă de bolile criptogamice. însă cu posibilităţi mari de acumulare a zaharurilor.5-5. Intensitatea coloraţiei este foarte puternică deoarece cantitatea de polifenoli acumulată în pieliţa boabelor este destul de ridicată. cele mai multe dintre acestea diferenţiindu -se prin mărimea şi compactitatea strugurilor. au fost depistate mai multe biotipuri.frânează uneori diferenţierea normală a mugurilor de rod. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu în limitele: 0. În condiţiile ecopedoclimatice ale centrului viticol Urlaţi a dat rezultate bune şi tăierea în elemente scurte de rod datorită unui complex de factori foarte favorabili întâlniţi în zonă: sol scheletic.S. su ma temperaturii utile mare care. În practica viticolă. 6-8 t/ha. Este un soi cu rezistenţă bună la ger şi prezintă toleranţă medie la secetă. În general. lăstarii fertili fiind în proporţie de doar 24-38%.3 cel absolut. se acordă o atenţie deosebită plivitului lăstarilor sterili (75% dintre aceştia). (în a doua decadă a lunii septembrie). (circa 150 mg/100g boabe). Cel mai valoros biotip remarcat are o creştere vegetativă mult mai ponderată. Dintre lucrările şi operaţiile în verde executate. suma orelor de strălucire a soarelui de peste 1500 ore. Fiind un soi vechi în cultură. iar strugurii sunt mari. Aciditatea.S. vinul are o culoare roşie-rubinie care se menţine şi pe durata păstrării şi învechirii. cu un potenţial alcoolic mare. ducând în acest mod la formarea unui procent redus de lăstari fertili. Vinul tânăr este puţin cam aspru datorită unui conţinut ridicat în compuşi fenolici. (date I. puţin cam ridicată pentru un vin roşu de calitate. un vin bine constituit.T. SELECŢII CLONALE În cadrul populaţiei soiului Fetească neagră cultivată în podgoria Dealul Mare. Acumulează în medie peste 200 g/l zaharuri şi 240 g/l la supramaturare.8% vol. diferenţierea mai bună a mugurilor de rod urmată de un plivit sever al lăstarilor sterili. iar aciditatea totală a mustului prezintă valori optime cuprinse între 4. favorizând în acest mod. Producţiile sunt foarte mici. tipicitate şi originalitate.7 ‰.4-0. încărcături care au rolul de a frâna creşterea buiacă a lăstarilor sterili. au influenţat pozitiv diferenţierea mugurilor din zonele bazale ale coardelor. Din acest soi se obţine invariabil.1-1. în ansamblu. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţiile viticole soiul se cultivă pe forme semiînalte cu încărcături de ochi mari (de exemplu la Uricani se lasă 74 ochi la butuc). îi conferă o anumită fructuozitate. iar în centrele cu higroscopicitate mare în faza de maturare a strugurilor suferă de pe urma atacului putregaiului cenuşiu. alcool. manifestă rezistenţă la mană destul de mare şi mijlocie la oidium.

Indice de productivitate relativ g 107 92 4. Cârceii sunt scămoşi. uneori aripată.7 Uricani 1. Uneori se întâlnesc şi defecţiuni şi anomalii florale care nu corespund sub aspectul producţiei. Indice de productivitate absolut g 244 299 3. Sinusurile suplimentare apărute pe lobul terminal au formă de U. de culoare verde-roşietică. Inflorescenţa este cilindro-conică. gofrată. alb-liliachiu. Peţiolul roşietic este egal cu nervura mediană.27 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale soiului Fetească neagră în diferite areale viticole Centre viticole Nr. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Nervurile sunt puţin roşietice spre bază. 11. Soiuri din sortimentul mondial pen tru vinuri roşii de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora CABERNET SAUVIGNON Origine . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este puternic scămoasă. fiind în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei şi în Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei (Prahova. uşor scămos. uşor rotunjită. Producţia de struguri t/ha 5. Greutatea medie a unui strugure g 195 230 2. Lăstarul este verde-cafeniu. Aciditatea totală în must g/l H2SO4 5.Soi de origine franceză care se cultivă pe suprafeţe mari în regiunile Bordeaux şi Médoc. Dinţii au baza lăţită şi cu laturi uşor convexe.5 7. cea mai mare pondere a acestora. Sinusul peţiolar este semideschis ovoidal sau închis.14. Parametri analizaţi UM Dealul Mare Miniş Măderat 210 231 120 130 234 4. Vârful lăstarului este scămos. de culoare verde închis. 300 . cu margini roşii. cu lumen uşor triunghiular. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine mijlocii şi ovar bilocular rotund cu stil scurt. de formă circulară. Argeş. cu 5 până la 7 lobi. Sinusurile laterale superioare sunt profunde. închise. scămoasă pe partea inferioară. crt. Vidure.5 7. Greutatea a 100 de boabe g 112 141 5.5 ZONARE Soiul Fetească neagră se cultivă în foarte multe centre viticole. Olt).7 5. Sinonime .Tabelul 10. Polenul este fertil şi abundent.Petit vidure. La noi în ţară a fost introdus înainte de filoxeră şi deţine în prezent cea mai mare suprafaţă din grupa soiurilor pentru vinuri roşii de calitate.8 5. Concentraţia în zaharuri g/l 205 210 6. Petit Cabernet. verde albicioasă.

soiul prezintă o variabilitate impresionantă a caracterelor fenotipice.rubiniu şi cu un buchet foarte plăcut şi cu un pronunţat caracter de soi. Soiul Cabernet Sauvignon. gălbui. ceea ce determină valori scăzute ale indicilor de productivitate. repartizată pe coarde lungi de 10-12 ochi. iar coeficientul de fertilitate absolut este în jur de 1. Se manifestă ca un soi cu o anumită rezistenţă la filoxeră. fiind depistate cinci biotipuri care se diferenţiază după: tipul florii. În ceea ce priveşte rezistenţele la principalele boli şi dăunători. însă pe măsură ce se învecheşte devine tot mai catifelat. Îşi maturează bine lemnul toamna. cu o încărcătură de ochi de 16-22 ochi/m2.7. roşu . lungimea inflorescenţei. intens colorat. suficient de extractiv. destul de ştersă situată spre centrul seminţei. Este un soi tolerant la secetă. pe 70-80% din lungime şi chiar mai mult în unele centre din sudul ţării. mic. coardele necesită un timp mai lung pentru a se umecta. iar cel relativ este de 0.Strugurele este mic. colorată negru-albăstrui din cauza pruinei abundente. pentru o bună reuşită în procesul de altoire. plivitul lăstarilor sterili şi copilitul s-au dovedit benefice soiului. Dintre lucrările şi operţiile în verde. când acumulează peste 200 g/l zaharuri şi poate atinge valori de 240 g/l la supramaturare. iar în unii ani meiază şi mărgeluieşte puternic ceea ce îşi pune amprenta pe producţia care este destul de oscilantă. cu uşoare riduri şi cu rostru scurt. aspru.9‰-6. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Este un soi cu vigoare mijlocie de creştere. Bobul este sferic. cu şalaza ovală. cu miez zemos şi gust ierbos. cu pieliţa groasă. însă în condiţiile climatice din sudul Franţei s-a dovedit a fi sensibil. care au afinitate mai mare se disting portaltoii cu “sânge de berlandieri”. conic. iar dintre soiurile de portaltoi. 301 . Sămânţa este destul de mare. 361). adesea aripat. însă este sensibil la făinare. soiul având un potenţial productiv destul de scăzut. echilibrat. devenind dens şi tare.6 ‰. dezmugureşte şi porneşte târziu în vegetaţie exceptând anii în care survin valuri de căldură şi în care decalajul între soiuri este foarte strâns. iar potenţ ialul de regenerare al butucilor se înscrie în aceeaşi clasă. formează 40-60% lăstari fertili. (5-7 t/ha). soiul Cabernet Sauvignon s-a remarcat printr-o rezistenţă sporită la putregaiul cenuşiu (pieliţa boabelor este groasă). Producţia de struguri obţinută este relativ mică. tronconică.5. (foto pag. cu o perioadă de vegetaţie destul de lungă (180-190 zile). lax. Greutatea medie a unui strugure este în medie de 60-90 de grame. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul Cabernet Sauvignon îşi maturează strugurii în epoca a V-a. antracnoză şi prezintă o relativă sensibilitate la acarieni. gros. caracterizaţi printr-un lemn dur asemănător cu acest soi. Fertilitatea soiului este mijlocie. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ Studiile realizate au demostrat că soiul dă foarte bune rezultate condus pe forme semiînalte. Vinul tânăr este astringent. condiţiile de mediu influenţând foarte mult cantitatea şi calitatea producţiei. Din acest considerent. gradul de ramificare a inflorescenţei şi procentul de legare a boabelor. iar aciditatea totală variază între 4.6-0. În plantaţiile viticole din ţara noastră. tipul de tăiere Guyot pe semitulpină. Soiul se caracterizează printr-o capacitate medie de emitere a lăstarilor din mugurii aflaţi pe lemn bătrân.

CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. 2.0 126 191. 2001..I. alb-verzuie cu nuanţă violacee.T.7 13. 5. 4. MERLOT Origine . verde-albicios. Tabelul 10.2 14.1 127. uneori aripată.3 101. din regiunea Médoc. centre viticole amplasate în zona colinară a subcarpaţilor din Muntenia şi Oltenia. Sinonime . Polenul este fertil şi abundent.1 1.Soi originar din Franţa. citat de Adriana Indreaş.S.5 101.8 13.S. cilindro-conică. iar ovarul bilocular este conic cu riduri longitudinale.4 132 190 5.2 125. Călugărească 93.1 Clona 131 Ştefăneşti 71.Plant Médoc. crt. Frunza adultă 302 . Călugărească (în anul 1985).Vârful lăstarului este pufos. 6.2 91. obţinându-se la noi în ţară patru selecţii clonale: clona 33 V. Luminiţa Vişan. Inflorescenţa este uniaxială. clona 7 Drăgăşani (în anul 1976). Floarea este hermafrodită normală manifestând adesea fenomenul de cleistogamie.28 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale ale soiului Cabernet Sauvignon în diferite areale viticole Centre viticole Nr.0 7.9 117 192 5.1 155. Greutatea medie a unui strugure Indice de productivitate absolut Indice de productivitate relativ Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri g g g g g/l g/l H2SO4 t/ha *după I. Parametri analizaţi UM Clona 33 V. clona 4 Iaşi (în anul 1978) şi clona 131 Ştefăneşti (în anul 2000) de la care se obţin producţii mai stabile pe fondul unor acumulări mai mari de zaharuri. 7.0 184.1 152. 3.1 6.SELECŢII CLONALE Variabilitatea morfologică pronunţată a determinat supunerea acestui soi în cadrul selecţiei clonale.6 96.8 17. ZONARE Se cultivă în foarte multe centre viticole din ţara noastră (74). Are 5 stamine lungi.4 Clona 7 Drăgăşani 90.3 119. în Dobrogea precum şi în unele centre viticole din vestul ţării. Face parte din Proles occidentalis. Cârceii sunt verzi şi scămoşi. în sudul Moldovei.7 Clona 4 Iaşi 87. Lăstarul este verde cu striuri cafenii. scămos.

0-4. Strugurele este de mărime mijlocie. cu buchet intens.este de mărime mijlocie. acoperit cu o pieliţă groasă. ovală. Greutatea medie a unui strugure este de 88-123 grame. însă pentru obţinerea unor vinuri de calitate superioară se recomandă ca n ivelul încărcăturii de ochi să fie în jur de 30 de ochi/butuc. colorată negru intens. micmijlociu. soiul Merlot suportă temperat uri scăzute de până la -18ºC şi este slab tolerant la secetă. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţiile pe rod. cu rostrul scurt şi gros. 6 t/ha în podgoria Miniş la 15 t/ha în podgoria Odobeşti. dar este sensibil la atacul manei. Sămânţa este mijlocie. de culoare verde închis. Concluzionând.S. iar a 100 de boabe 120-140 grame. cu marginile drepte sau uşor convexe şi vârful ascuţ it. practic strugurii încep să se matureze chiar din prima decadă a lunii spetembrie. de culoare verde deschis. Vinul obţinut este colorat roşu-rubiniu.9 coeficientul de fertilitatea absolut. aromă de fruct şi care în linii generale este apropiat valoric (organoleptic) de cel de Cabernet Sauvignon. pe fondul unei acidităţi totale de 4. (date I.S. soiul Merlot se înscrie în grupa soiurilor cu potenţial mare de producţie.). tipul de tăiere care a dat cele mai bune rezultate este Guyot pe semitulpină. de aceea stabilirea arealelor de cultură pentru acest soi impune o atenţie deosebită. Nervurile sunt subţiri. glabre. de formă ovoidală. cu încărcături de ochi ce variază în funcţie de arealul de cultură. de formă conică. care ating uşor valorile cuprinse între 188-230 g/l zaharuri. manifestată prin formarea a 60-80% lăstari fertili. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie-lungă (180-200 zile). Dinţii sunt mărunţi. La maturitatea deplină. un aparat foliar bogat. Pe terenuri foarte fertile soiul înregistrează creşteri mari ale lăstarilor.T. pentalobată. acumulează cantităţi mari de zaharuri. iar sinusul peţiolar este în formă de liră bine conturată. Producţiile obţinute sunt mijlocii şi variază foarte mult cu arealul viticol. compact. Pregătirea fiziologică a soiului pentru repaus se prelungeşte adesea în tot cursul lunii octombrie şi sunt semnalate cazuri când de pe urma unor temperaturi accidentale de -9ºC. uşor lăţită. Sinusurile laterale superioare sunt închise. (foto pag. 361). astfel: 37 ochi/butuc la Valea Călugărească. dovedeşte o toleranţă mare la putregaiul cenuşiu şi la făinare. scămoasă pe partea inferioară. 303 . ştearsă. 44 ochi/butuc la Drăgăşani şi 87 ochi/butuc la Odobeşti (pentru obţinerea unui vin cu tărie alcoolică mai scăzută). În general.5 g/l H2SO4. cu şalaza amplasată în mijloc. iar butucii se remarcă printr-o longevitate mare. gofrată.I. În ceea ce priveşte rezistenţele la boli. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană şi are o coloraţie antocianică la bază.2 cel relativ şi 1.6-1.8-1. Miezul este zemos şi mustul incolor. s-au înregistrat pierderi de ochi de iarnă în proporţie de 50-60%. echilibrat din punct de vedere gustativ. Fertilitatea soiului este ma re. iar valorile coeficienţilor de fertilitate se înscriu între 0. Bobul este sferic. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Merlot prezintă vigoare de creştere mijlocie-mare.

Inflorescenţa este uniaxială. ZONARE Se cultivă în foarte multe centre viticole (76) practic în toate acele areale viticole favorabile culturii soiurilor pentru vinuri roşii.şi trilocular. 1. 5. Noirien. Franc Pinot. care se disting de populaţie.5 PINOT NOIR Origine .8 Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri 112 149 200 5. Parametri analizaţi UM g g g/l g/l H2SO4 t/ha Clona 17 Od. trilobate şi pentalobate.Vârful lăstarului este pufos. albverzui.1 16.Lăstarul este verde-castaniu. pronunţat gofrată şi cu peri scurţi pe partea inferioară. Morillion noir.Soi originar din Franţa. 3. 124 90 192 4.6 Populaţia 123 127 186 4. în Regiunea dealurilor Munteniei şi Olteniei. cu stil scurt. Franc Noirien. alb-verzuie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este în general rotundă. cu sinusurile laterale asimetrice şi neuniforme ca profunzime. Sinusurile laterale superioare sunt ovale.2 22. în sudul Moldovei. Cârceii sunt verzi cu scame rare. cu scame rare. mijlocie ca mărime. 2. atât din punct de vedere cantitativ. cu 5 stamine lungi. cu marginea rozie. Face parte din Proles occidentalis. crt. cu ovar bi.8 17. Sinonime – Burgund mic. rar aripată.SELECŢII CLONALE Din populaţia soiului Merlot au fost obţinute selecţiile clonale: Merlot 8 Valea Călugărească şi Merlot 17 Odobeşti. Polenul este fertil şi foarte abundent. 4.7 Valea Călugărească Clona 8 V.29 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiilor clonale ale soiului Merlot comparativ cu populaţia în diferite areale viticole Odobeşti Nr.6 21. Spätburgunder CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. în Dobrogea şi insular în zona de est a ţării. Călugărească Populaţia 88 139 191 5. Prezintă fenomenul de heterofilie: se întâlnesc pe acelaşi lăstar frunze întregi. iar sinusul peţiolar este o liră cu baza 304 . Tabelul 10. Petit Verot. Blauerspätburgunder. cât şi calitativ. Plant fin.

f. la interval de o săptămână. Dovedeşte o rezistenţă mare la secetă şi ger (-22 0 : -240 C).9. Prezintă foarte rar fenomenul de meiere şi mărgeluire. mai scurt decât nervura mediană. ceea ce îl face sensibil la gerurile târzii de primăvară şi are o coacere timpurie. mic. (foto pag. între 600-1000mg/kg. Pârga debutează în a III –a decadă a lunii iulie . CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul se remarcă printr-o timpurietate medie. iar greutatea a 100 de boabe variază între 110 şi 126 grame Concentraţia medie a zaharurilor la maturitatea tehnologică este cuprinsă între 226g/l – 250g/l şi are aptitudini mari de supramaturare atingând 260 g/l.70 la 0. verde. 305 . alcool fiind considerat soiul cu cel mai ridicat potenţial alcoolic dintre soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară. cilindric. 361). la atacul manei şi putregaiului cenuşiu. fiind preferat în regiuni cu climă răcoroasă. compact. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Pinot noir are o vigoare mijlocie către mică şi se comportă bine în combinaţie cu portaltoii Chasselas x Berlandieri 41 B.22 la 1. dezmugurirea are loc în aprilie . Dezmugureşte devreme. datorită compactităţii mari a ciorchinelui. uşor ovală. Teleki 8 B. de 0. Tăierea cea mai potrivită este tăierea mixtă. iar cantitatea de antociani oscilează în funcţie de condiţiile climatice ale anului de cultură. funcţie de caracteristicile anului de recoltă.prima decadă a lunii mai. Se adaptează foarte bine climatului temperat continental. must necolorat şi cu gust specific. Vinul obţinut prezintă o tărie alcoolică de 11-14. Fertilitatea soiului Pinot noir este destul de bună. miezul este zemos.f. Bobul este sferic. 3-5 g/l H2SO4. pentru a micşora atacul de mucegai. cu laturi uşor convexe şi vârful ascuţit.a de la 1. temperaturile scăzute şi umiditatea ridicată în perioada înfloritului împiedică în bună măsură legarea boabelor reducând în mod considerabil viitoare recoltă. de mărime mică cu pieliţa groasă colorată negru-albăstrui. SO 4. pe care le acumulează în 155-170 zile. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ Soiul având o vigoare mică de creştere şi încărcătura de ochi repartizată la unitatea de suprafaţă este mică: 12-14 ochi/m2 la Murfatlar şi 16-18 ochi/m2 la Valea Călugărească reacţionând foarte bine la Cordonul speronat. Nervurile au culoarea verde. infestarea cu Botrytis reduce în mare parte caracter ul varietal al soiului şi adaugă arome speciale care nu sunt potrivite vinurilor de Pinot noir. oscilând între 4. cu coarde lungi de 10 -12 ochi şi o încărcătură de 10-18 ochi/m2.0g/l acid tartric. greutatea în jur de 80 grame. etc. iar în anii ploioşi se recomandă recoltatul în două reprize. 2005). Peţiolul este gros. Cordon cazenave. Strugurele este uniaxial.r. maturându-şi strugurii în de epoca a IV-a -V-a. Sămânţa este mijlocie.ascuţită. (Marinela Stroe.4 % vol.0 t/ha. fiind foarte sensibil la boli. cu şalaza mare.prima decadă a lunii august.4 şi c. rareori mai mare. aripat. La noi în ţară. Dinţii sunt mărunţi.5-9. iar înfloritul se declanşează în ultima decadă a lunii mai. cele mai bune vinuri se obţin pe terenuri calcaroase.8 – 6. Riparia gloire. Se recomandă un desfrunzit parţial înainte de recoltare cu 35 zile. necesită 2300 – 34000C pentru încheierea ciclului vegetativ. cu rostru gros. 3309 C. Are un strugure de mărime mică. înregistrând valori ale c. Maturitatea deplină se realizează în a II-a decadă a lunii septembrie. aciditatea este cuprinsă între 5. Guyot multiplu. Producţia de struguri este relativ mică.

0 5. Valea Călugărească a fost obţinută şi omologată o singură selecţie clonală. ZONARE Aria culturii sale cuprinde centre viticole situate în principalele regiuni viticole ale ţării noastre. dar în anii cu călduri excesive. Călugărească comparativ cu populaţia Nr.1 18. Constanţa. Prezintă un grad ridicat de legare a florilor. aripat. Arad. iar aciditatea 3. Practic această selecţie clonală. Olt.C. în anul 1988. etc. fiind o adevărată sursă de variabilitate intravarietală. Soiul Pinot noir se cultivă în 36 de centre viticole. alcool.30 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Pinot noir 5 V. obţinându-se peste 200 de versiuni clonale plantate în 1996. 1. de formă cilindro -conică.. iar meierea şi mărgeluirea sunt practic inexistente. soiul Pinot noir reprezintă exemplul c el mai sugestiv al tipului soi-populaţie. În România. iar ca soi autorizat in 13 centre viticole. Dolj. SELECŢII CLONALE Cunoscut şi cultivat de secole.1 g/l H2SO4).T. Pinot noir 5 Vl. 5. Caraş Severin.05 12. însă şi atunci este apreciat ca şi materie primă pentru producerea vinurilor spumante.S. Tabelul 10. (acumulează peste 220g/l zaharuri. Valea Călugărească Parametri analizaţi Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri UM g g g/l g/l H2SO4 t/ha Clona 5 Populaţia soiului 99 81 135 118 228 228 5. 2. 4. La acest soi conţinutul în substanţe colorante scade după trecerea a 5-15 zile de la maturarea deplină. soi recomandat în 23 centre.2-5.S. Exploatând marea variabilitate a soiului Pinot noir în ţările cu tradiţie viticolă au fost create numeroase selecţii clonale. la I.I. cu un potenţial oenologic ridicat.V.7 % vol. de aceea culesul nu trebuie întârziat. Prezenţa unei cantităţi mari de glicerol imprimă vinului o anumită catifelare şi onctuozitate.V. determină obţinerea unui vin de calitate superioară. iar în prezent există 50 de clone acceptate. crt. Concluzionând. 546 610 mg/kg antociani. face parte din biotipul cu strugure mijlociu ca mărime. Valorile principalilor indici de calitate şi cantitate obţinute. Mehedinţi. intensitatea colorantă este scăzută. numai în Franţa. vinurile obţinute din soiul Pinot noir întrunesc calităţile cerute de categoria vinurilor roşii superioare. 3. oferind posibilităţi largi de selecţie. Timiş. în judeţele Prahova. 306 .0 *după datele I.media înregistrând valoarea de 13. Buzău. care prezintă tipuri diferite. variabilitate care se datorează în special înclinaţiei lui către mutaţii.

de formă aproape sferică. Face parte din Proles occidentalis. iar peţiolul este de culoare verde-roşietic. iar sinusul peţiolar este în formă de „V” sau liră. normal înclinate. 307 .BURGUND MARE Origine .9 t/ha la Miniş cu acumulări de zaharuri înscrise în limitele 174-191 g/l.V.5 t/ha la Valea Călugărească şi 21. cu pieliţa groasă colorată negru-albăstrui şi miez zemos. cilindrică şi rămuroasă (laxă). 361). ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul Burgund mare se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere. Kekfrankos. Fertilitatea soiului este bună. Biotipurile se deosebesc nu numai după aspectul strugurilor şi a productivităţii. cu 5 stamine. de mărime mijlocie. care se repartizează pe cordiţe scurte de 4-5 ochi şi pe cepi. cochilis. sistemul de tăiere mixt. Din practica viticolă reiese că nu este un soi pretenţios nici faţă de lucrările şi operaţiile în verde. de până la –22 ºC şi toleranţă bună faţă de secetă.Valea Călugărească care prezintă struguri de forme diferite : conică. Lăstarul este glabru. Dinţii sunt mici. Grosser Burgunder. cu limb neted şi glabru. oidium. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este uşor scămoasă de culoare verde cu nuanţă cafenie. a caracterelor morfo -anatomice ale grăunciorilor de polen şi a capacităţii de germinare a acestora. mai rar 6. glabru mai scurt decât lungimea nervurii mediane. iar şalaza are formă de lacrimă. verde-gălbui. Este sensibil la mană. aplicându -se în special cele cu caracter curent.V. Sinonime . Cârceii sunt verzi. Producţia obţinută variază între 16.C. formează 75% lăstari fertili.5 şi 6.6 cel absolut. de culoare cafenie-roşietică. Vârful lăstarului este uşor scămos. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţiile viticole se practică forma de conducere semiînaltă cu cordoane bilaterale. Strugurele este conic. verde cu striuri fine roşiet ice. conică. Inflorescenţa este uniaxială. Soiul Burgund mare se prezintă ca o populaţie din care s-au selectat trei biotipuri la I. foarte rar urcând până la 225 g/l şi prezintă o aciditate totală a mustului uşor ridicată care variază între 5. ÎNSUŞIRI TEHNOLOGICE Strugurii soiului Burgund mare ajung la maturitate deplină la sfârşitul lunii septembrie. glabri. uniaxial. cu o perioadă de vegetaţie destul de lungă de peste 185 de zile. Bobul este sferic. iar coeficienţii de fertilitatea au valori de 1. cu margini rotunjite. Maturarea lemnului se face în proporţie de 75% şi manifestă toleranţă mijlocie la acţiunea temperaturilor scăzute. în formă de V. Se consideră a fi o variaţie mugurală a soiului Pinot noir.Soiul provine din Europa centrală. Floarea este hermafrodită normală. ci şi sub aspectul calităţii recoltei. (foto pag. dar s-a dovedit a fi rezistent la putregaiul cenuşiu. În urma tăierilor se lasă pe butuc o încărcătura de ochi de până la 20 de ochi//m2. cu 2 loji şi 4 ovule. Sămânţa este piriformă.0 ‰. eudemis. Frunza adultă este întreagă sau uşor trilobată.Blaufränkish.1 cel relativ şi 1. compact. Nervurile sunt verzi. Limberger. ovarul de culoare verde-închis. Sinusurile laterale sunt slab marcate. având 6-7 mm lungime şi 4 mm grosime. bifurcaţi. evidente.

Sinonime . La maturitatea deplină strugurii acumulează în medie 185 g/l zaharuri. Bobul este sferic. cu lumen de formă ovoidală. Miniş şi Măderat) şi în 42 centre ca soi autorizat (jud. dar şi la secetă. uniaxială. pentalobată. Argeş şi Constanţa). Strugurele este compact.Zweigelt blau. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. în a treia decadă a lunii septembrie la Valea Călugărească şi după 15 octombrie la Blaj. În unii ani manifestă fenomenul de meiere şi mărgeluire.Soiul Burgund mare se comportă în unii ani modest. cu pieliţa de culoare roşie închis şi miez zemos. Nervurile sunt verzi. cu limb rotunjit şi uşor ondulat.Soiul a fost obţinut în Austria de F. Mehedinţi. Floarea este hermafrodită funcţional normală.5 cel absolut. Frunza adultă este glabră. PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ În plantaţii. fără să producă pagube notabile. formează 65-71% lăstari fertili. verde-roşietic. Guyot multiplu. pe fondul unei acidităţi 308 .1-1. BLAUERZWEIGELT Origine . CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea strugurilor are loc în epoca a VI-a.8-1.0 cel relativ şi 1. Dinţii sunt de mărime mijlocie. Vinul obţinut este sub nivelul soiului Merlot şi nu atinge performanţele calitative ale acestuia. sub forma unei lire largi. aripat. dar poate atinge valori de până la 205 g/l. Vârful lăstarului este pufos. cu producţii în jur de 19-20 t/ha şi acumulări de 165 g/l zaharuri. Călăraşi. iar valorile celor doi coeficienţi de fertilitate au valori cuprinse între 0. cu laturi uşor rotunjite. Sinusurile laterale sunt de profunzime medie. Faţă de factorii climatici. soiul Blauerzweigelt se comportă bine pe tipul de tăiere Guyot pe semitulpină. alb-verzuie. (foto pag. manifestă toleranţă destul de bună la ger (până la -22 ºC). ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare de creştere şi perioadă lungă de vegetaţie. Lăstarul este glabru. Tulcea. glabri. Inflorescenţa este de formă cilindroconică. Buzău. Rotburger. afinitate cea mai mare o manifestă în combinaţ ie cu soiurile Kober 5 BB şi SO4-4. conic. de mărime mijlocie. Silagiu. Prahova. de culoare verdegălbui. cu baza rotundă. iar dintre portaltoi. e ste tolerant la oidium şi la putregaiul cenuşiu. ZONARE Se cultivă pe suprafeţe destul de mari (4 centre viticole) ca soi recomandat (Recaş. Sinusul peţiolar este deschis. cu o uşoară coloraţie antocianică spre bază. Cârceii sunt verzi. Dolj. ca un soi de consum curent. de mărime mijlocie. iar peţiolul este uşor scămos. mijlociu ca mărime. Zweigelt la staţiunea Klosterneuburg prin hibridarea sexuată între soiurile Blaufränkish (Burgund) şi Saint Laurent. Teleorman. 362). verde cu striuri roşietice. Are o fertilitate medie. cu smocuri de peri rigizi pe faţa inferioară. sistemul de tăiere mixt. iar în ceea ce priveşte rezistenţa la bolile criptogamice.

Miniş.). Inflorescenţa este cilindro-conică.T. în aceeaşi măsură se pot obţine şi vinuri roze. Muscat violet cyperius.Vârful lăstarului este pufos. În unii a ni. Muscat fioletovâi. când acumulările în antociani nu sunt optime. 11. verde-gălbui. Test de autoevaluare nr. 10 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. ŞtefăneştiArgeş.Se pare că provine din Grecia de unde s-a răspândit în principalele ţări vestice ale Europei. verde cu striuri roşietice. Cârceii sunt verzi. iar a 100 de boabe este de 175 g. Floarea este hermafrodită normală de tipul 5. Sinonime . Are ovarul de culoarea verde.totale de 4. fiind încercat şi în alte areale viticole favorabile culturii soiurilor pentru vinuri roşii de calitate. 309 .S. Lăstarul este scămos. care îl situează în grupa soiurilor pentru vinuri roşii de calitate.I. Odobeşti. soiul având un potenţial productiv destul de ridicat.Muscat rouge de Frontignan. ZONARE A fost introdus şi autorizat în cultură în podgoriile recunoscute pentru favorabilitatea cultivării soiurilor pentru vinuri de calitate: Valea Călugărească. Producţia se încadrează în limitele 14-17 t/ha. (date I. Greutatea medie a unui strugure este de 160 g. de mărime mijlocie.15. Vinul obţinut se caracterizează printr-o compoziţie echilibrată cu o bună intensitate colorantă. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Precizaţi care sunt soiurile pentru vinuri roşii superioare din sortimentul mondial. uneori cu abateri către tipul 6 sau 7. La noi în ţară a fost descoperit şi înmulţit în anii 1926-1928 de profesorul Hogaş în localitatea Bohotin. Murfatlar. de culoare verde-deschis cu nuanţă liliachie. cu 2-3 loji şi 4-6 ovule. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. b) Care dintre aceste soiuri ocupă cele mai mari suprafeţe în ţara noastră? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.8 ‰.S. Soiuri autohtone pentru vinuri roze aromate de calitate superioară şi particularităţile de cultură ale acestora BUSUIOACĂ DE BOHOTIN Origine . Sâmbureşti.

Strugurele este foarte compact. crt. cu 3-5 lobi cu scame rare pe faţa inferioară. retezat oblic. Nervurile sunt verzi cu o coloraţie uşor roşietică spre bază. cantitativ nu depăşesc 7-9 t/ha. Soiul Busuioacă de Bohotin are cerinţe mari faţă de factorii ecopedoclimatici. iar sinusul peţiolar este uneori închis prin suprapunerea lobilor. Vinul obţinut este un vin aromat. având mari aptitudini de supramaturare. de unde rezultă şi plasticitatea sa ecologică foarte mică. Greutatea medie a unui strugure Greutatea a 100 de boabe Concentraţia de zaharuri Aciditatea totală în must Producţia de struguri g g g/l g/l H2SO4 t/ha 310 . Fertilitatea soiului se înscrie în clasă medie. Parametri analizaţi UM Busuioacă de Bohotin populaţia 147 195 196. alteori în formă de liră. de culoare rubinie cu diferite nuanţe şi se încadrează atât în categoria vinurilor de calitate superioară demi-dulci cât şi dulci. iar peţiolul este roşietic. (foto pag. Bobul este sferic. 1.I. cu mucroni de culoare gălbuie.23 cel absolut.0-1. având totuşi un potenţial de acumulare al zaharurilor mult mai scăzut decât soiul Tămâioasă românească.2 6. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE Soiul prezintă vigoare mijlocie de creştere. cu greu poate fi supus supramaturării. 5. proeminentă şi rostrul subţire. Liziera este caracteristică şi este formată din dinţi cu margini drepte. Soiul realizează producţii mici. 2. 362). 3.. formează în jur de 60% lăstari fertili.9 9. valorile cei doi coeficienţi de fertilitate sunt cuprinse între 0. cu pieliţa colorată violet închis cu nuanţe vineţii. Tabelul 10. existent e mai ales pe nervuri. miezul crocant şi cu o aromă puternică de muscat. Sinusurile laterale superioare sunt înguste cu lumen elipsoidal.S.7 *după I. Faptul că este foarte sensibil la atacul de putregaiul cenuşiu.S.6 cel relativ şi 1.2 5. perioadă până la care acumulează 180-200 g/l zaharuri. Se distinge şi prin sensibilitate mai mare la boli şi dăunători dar şi intemperii (grindină). 4.8 Clona 26 Pietroasa 145 205 211. fiind de culoare cafenie deschisă.Frunza adultă este mijlocie. mai scurt decât nervura mediană.3-0.1 8. cu şalaza ovală.31 Sinteza principalelor însuşiri tehnologice ale selecţiei clonale Busuioacă de Bohotin Clona 26 Pietroasa comparativ cu populaţia Centrul viticol Pietroasa Nr. cu maturarea strugurilor în epoca a IV-a. cilindric. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturitatea deplină a strugurilor are loc începând cu cea de a doua decadă a lunii septembrie. Sămânţa are în medie 6 mm lungime şi 3 mm lăţime. mijlociu.T. comparativ cu soiurile Tămâioasă românească şi Muscat Ottonel.

cu marginele rotunjite. Strugurele este mic. iar potenţialul de acumulare a zaharurilor este de 170g/l. de formă conică.8 cel relativ respectiv 1. cu sinusuri laterale deschise sub forma literei U şi mai rar deschis în liră. întâlnindu-se în cultură în trei centre viticole: Bohotin (jud. Huşi (jud. iar coeficienţii de fertilitate au valori medii de 0.C. ZONARE Soiul se caracterizează printr-o plasticitate ecologică mică. verde-albicioasă.SELECŢII CLONALE În cadrul S. de culoare alb-gălbuie.S.V Pietroasa. din care se obţine un vin roşu de masă. Sinusurile laterale superioare sunt închise. Coman Gh. Iaşi prin hibridarea sexuată între soiurile Cabernet Sauvignon şi Băbească neagră de către un colectiv de cercetători condus de Vârnă P. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă ARCAŞ Origine . adesea cu pinteni în lumen (caracter luat de la Băbească neagră). în jur de 6t/ha. (făinare şi mană) şi foarte bună la putregaiul cenuşiu.Soiul a fost creat prin hibridare sexuată din soiurile Băbească neagră x Pinot noir la S.V.V. Floarea este hermafrodită funcţional normală. Producţia de struguri obţinută este mică. lax. Bobul este mic. Frunza adultă este glabră. Calităţi: Producţie constantă şi o rezistenţă mai bună la putregaiul cenuşiu comparativ cu genitorii. greutatea a 100 de boabe este cuprinsă între 100-120g. glabră. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii de masă şi vinuri roşii superioare 11. Dinţii sunt mijlocii ca mărime.16.C.D. sferic. care depăşeşte populaţia printr-un spor de producţie semnificativ şi o aromă mai pregnantă de muscat. a fost omologat ă selecţia clonală Busuioacă de Bohotin 26 Pietroasa. Sinusul peţiolar este închis ovoidal.I. întreagă sau trilobată.V. cu marginile liliachii.A fost creat la S. iar sinusul peţiolar 311 . Are o rezistenţă bună la boli. BALADA Origine .1.T. în anul 2000. 100 -185 g. formează un procent de 58-77% lăstari fertili. şi a fost omologat în 1985. Fertilitatea este bună.V. însoţite de o aciditate a mustului de 5. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. (date I. cu marginea roşietică. Frunza adultă este mijlocie ca mărime.6 cel absolut. Buzău)... CARACTERE AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Arcaş are o vigoare medie de creştere şi îşi maturează strugurii în epoca V -a.6‰. pentalobată şi uneori septalobată. Vaslui) şi Pietroasa (jud. până la minus 22°C. de către Margareta Bădiţescu. Manifestă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Odobeşti. Iaşi).16. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă.1-1. şi a fost omologat în 1994.cu pieliţa colorată roşu închis. Floarea este hermafrodită funcţional normală. 11. Zaharia Victoria. Greutatea medie a unui strugure variază de la un an la altul.S. Varga N.C.V.).

3 cel absolut. sferic. conic.1‰. mijlociu ca mărime. Fertilitatea soiului este bună. un vin 312 . cu valorile medii ale celor doi coeficienţi de fertilitate de 0. Strugurele este mijlociu ca mărime. şi omologat în anul 1975.3‰. caracter preluat de la soiul genitor. rezistă bine la secetă şi la boli. şi la boli şi dăunători – mană.206g/l. în lumenul sinusurilor laterale sau în cel peţiolar se întâlneşte câte un dinte . colorată roşu închis. cu margini drepte şi mucronaţi. CARACTERE AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Codană are o vigoare mare de creştere. neprotejată sau semiprotejată. greutatea a 100 de boabe variază de asemenea între 163 -280 g. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă. Dinţii sunt mari. 132 g la Odobeşti. 150 g la Odobeşti. CODANĂ Origine . de formă conică. iar acumulările în zaharuri sunt de 175-182g/l. Bobul este sferic sau uşor discoidal. Băbească neagră. Cu soiul Fetească neagră se aseamănă prin timpurietate şi toleranţă bună la principalele boli criptogamice.). Ca şi particularitate. Fertilitatea soiului este bună. din care se obţine un vin roşu de masă. ger. Producţia de struguri obţinută este mare. pe de o parte.3 cel absolut. cu primele ramificaţii mai bine dezvoltate.6‰ – 6.8 cel relativ şi 1.T. pentalobată. Autorii recomandă în plantaţii forma de conducere semiînaltă. acarieni. pe de altă parte. de grosime mijlocie şi cu miez suculent. Frunza adultă este de mărime mijlocie. Productivitatea ridicată şi randamentul ridicat în must sunt tot două caracteristici pe care le-a preluat de la Băbească neagră.Soi obţinut la S. iar perioada de vegetaţie activă de la dezmugurit la maturarea deplină este de 150-170 de zile şi îşi maturează strugurii în epocile a V – VI. Greutatea medie a unui strugure variază de la un areal la altul. 15-16t/ha. uşor scămoasă. 205 g la Ştefăneşti. greutatea a 100 de boabe variază de asemenea între 170 -180 g.9‰ – 6. compact. 12-20 t/ha. Calităţi: Producţie constantă şi ridicată. formează 63% lăstari fertili. cu o încărcătură de 12-15 ochi/m2 repartizată pe cordiţe de 5-6 ochi. Are o comportare bună la factorii de mediu. cu maturarea strugurilor în epoca a VI -a. însoţite de o aciditate a mustului de 5. putregaiul cenuşiu. Producţia de struguri obţinută este mare. se aseamănă cu soiul Băbească neagră. însoţite de o aciditate a mustului de 5.S. o toleranţă mare la ger (până la minus 24ºC). făinare. Are o comportare bună la factorii de mediu. Floarea este hermafrodită funcţional normală. Bobul este mic. din care se obţine un vin roşu de masă şi în unii ani vinuri de calitate (date I.V.C. Odobeşti prin hibridare sexuată între Băbească neagră şi Fetească neagră de un colectiv condus de Popescu Gh. verde-albicioasă. la un potenţial constant de acumulare a zaharurilor a căror valoare este cuprinsă între 201 . Greutatea medie a unui strugure variază de la un an la altul şi de la un areal la altul. Strugurele este de mărime mijlocie.la secetă. cu pieliţa groasă. cu închise ovoidal.este deschis. cu valori medii ale celor doi coeficienţi de fertilitate de 0. cu pieliţa de culoare neagră.S. CARACTERE AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Balada are vigoare mijlocie de creştere. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră.I. iar cele inferioare au în general formă elipsoidală. iar pe partea inferioară prezintă smocuri de peri rigizi pe nervuri. de compactitate medie. Sinusurile laterale superioare sunt profunde.8 cel relativ şi 1.V. uşor aripat. 170g la Bucureşti.

mic-mijlociu. alcool.. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mijlocie. Pe faţa inferioară a limbului prezintă peri rari între nervuri.3 cel absolut. ( date I. Dinţii sunt de mărime 313 . HAIDUC Origine .7% vol. cu pieliţa colorată roşie-violet (culoarea fiind neuniformă). alb-verzuie. cu punct pistilar aparent. uneori aripat.I. de culoare verde închis.8 g/l şi 21.S.8 cel relativ şi 1. formează 58% lăstari fertili.A fost creat la S.T.8‰. Producţia de struguri obţinută este în medie de 12-15t/ha. cu marginile carminii.C. Prezintă rezistenţă atât la mană cât şi la putregaiul cenuşiu. gofrat şi are profil involut. şi omologat în 1993. cu marginile drepte. aciditate 5.echilibrat cu 10. iar potenţialul de acumulare a zaharurilor este de 196g/l.34 g/l). Greutatea medie a unui strugure variază cu arealul. pentalobată.2% vol. Murfatlar prin hibridarea sexuată a soiurilor: Chardonnay şi Băbească neagră. iar coeficienţii de fertilitate au valori medii de 0. de către Ionescu A.Soiul a fost obţinut la Universitatea Agronomică din Craiova de către prof. groasă. iar sinusul peţiolar este închis ovoidal. 176 g (V.I. pentalobată. Călugărească) . aproximativ -20% din totalul boabelor normale. Floarea este hermafrodită normală. cuneiformă. Strugurele este uniaxial. de culoare verde-gălbuie. CRISTINA Origine . Sinusurile laterale sunt închise cu lumen ovoidal.V.). Sinusurile laterale superioare sunt deschise în formă literei V.S. Bobul este sferic. din care se obţine un vin roşu de masă.S.V. Frunza adultă este de mărime mijlocie. miez zemos. cilindro-conic. uneori vinuri de calitate superioară (12. Calităţi: Producţie mare şi de calitate.3 g/l) şi o intensitate colorantă bună (0. cu maturare în epoca a V-a. Zăvoi Aurel şi prof. Dinţii sunt mici. însoţite de o aciditate a mustului de 5. Gheorghiţă M.436). Manifestă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii. şi Oşlobeanu M. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. până la minus 22°C şi la secetă are o rezistenţă bună. alcool) bine apreciate din punct de vedere organoleptic datorită conţinutului bun în extract nereducător (24. necolorat. Floarea este hermafrodită funcţional normală. dar este puternic atacat de făinare. prin hibridare sexuată între soiurile Roşioară şi Cabernet Sauvignon şi a fost omologat în anul 1988. scămoasă.191g (Murfatlar) greutatea a 100 de boabe este cuprinsă între 151-154g.). de mărime mică-mijlocie şi de compactitate medie.S. Frunza adultă este de mărime mijlocie. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă.9 g/l extract sec nereducător ( date I. dar sensibil la făinare. Calităţi: Producţia obţinută se remarcă prin constanţă şi prin cantitate. polifenoli (2. Mărgeluieşte destul de mult. în care se află deseori şi pinteni.T. cu peri scurţi pe nervuri. Pe faţa superioară este colorat verde închis. Sinusul peţiolar este închis circular. Fertilitatea soiului este mijlocie.

Greutatea medie a unui strugure variază de la un areal la altul. pentalobată. Strugurele este cilindro-conic. slab colorat.5 coeficientul de fertilitate cel absolut. Bobul este mic.I. Producţia de struguri obţinută este mare. Nervurile sunt roşietice spre bază. Lăstarii au creştere erectă. Strugurele este uniaxial. o toleranţă bună la ger (până la minus 24ºC). Producţia de struguri obţinută este mare. 180 g la Bucureşti. cu sinusurile laterale superioare variabile ca formă şi ca profunzime: ovoidal deschise sau închise. 24 t/ha. ovoid.2 coeficientul de fertilitate relativ. Fertilitatea soiului este bună. Are o rezistenţă bună la ger şi prezintă o creştere erectă a lăstarilor. însoţite de o aciditate a mustului de 4. cu marginea carminie.). iar cantitatea de zaharuri acumulată se înscrie în intervalul 184-193g/l.6% vol. 20 t/ha. aripat. Frunza este uşor gofrată pe faţa superioară cu pubescenţă mai accentuată decât la soiul Haiduc. alb-verzuie. Zăvoi Aurel prin hibridarea sexuată a soiurilor Roşioară x Cabernet Sauvignon la Universitatea Agronomică din Craiova şi a fost omologat în anul 1988. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă. de formă cilindro -conică. cu o tărie alcoolică de 10. Are o comportare bună la factorii de mediu. A fost introdus în sortimentul din zona nisipurilor din sudul Olteniei (date I. Calităţi: Producţie mare şi constantă. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră largă. Fertilitatea soiului este bună. rezistă bine la secetă şi la boli. Greutatea medie a unui strugure este de 103g.S. În ce priveşte comportarea faţă de boli: este tolerant la mană. însoţite de o aciditate a mustului de 4. greutatea a 100 de boabe variază între 146 -164g.1 cel relativ şi 1. cu pieliţa colorată negru-albăstrui şi cu miez zemos. Peţiolul este roşietic şi glabru.6‰ – 6.0‰ – 5. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Haiduc are vigoare mijlocie de creştere şi îşi maturează strugurii în epoca V -a.S. troncovoidal. de culoare neagră-albăstruie. Floarea este hermafrodită normală. Dinţii mijlocii ca mărime şi au marginile uşor rotunjite. cu valorile medii ale celor doi coeficienţi de fertilitate în limitele: 1. prezintă o rezistenţă mijlocie la oidium şi rezistenţă mare la putregaiul cenuşiu. alcool şi o intensitate colorantă ridicată.38 cel absolut.4‰. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a.T. Rezistenţa la secetă şi temperaturi scăzute este bună. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Pandur are o vigoare mijlocie . iar acumulările în zaharuri înregistrate variază între 178 -205g/l. cu contur pentagonal. Bobul este mic. 113 g Sâmbureşti. din 314 . din care amintim: foarte bună rezistenţă la putregaiul cenuşiu şi bună la mană şi făinare.mare de creştere.mijlocie cu marginile drepte. din care se obţine un vin de masă.4‰.Soiul a fost obţinut de către prof. compact. respectiv 1. de compactitate medie. Frunza adultă este de mărime mijlocie. PANDUR Origine . cu valori medii de 1. greutatea a 100 de boabe variază de asemenea între 150 -152g.

315 . cu peri scurţi pe partea inferioară a limbului. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare verde cu nuanţe arămii. cu gust plăcut. care îşi maturează strugurii în epoca a V -a. Strugurele este uniaxial. formează 65% lăstari fertili. cu o intensitate colorantă ridicată. şi colab. 11 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. bun pentru cupajarea cu alte soiuri mai slab acumulatoare de antociani sau la obţinerea de sucuri naturale (date I. 12-16t/ha.. cu acumulări în zaharuri de 180-200 g/l. Producţiile obţinute sunt mijlocii.S. Se obţine un vin sec. Test de autoevaluare nr.S. Bobul este mic. de culoare neagru-violaceu.). Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare.I. şi a fost omologat în anul 2006.3% vol. cu pulpa colorată şi zemoasă. Floarea este hermafrodită normală. Soiul este recomandat pentru diversificarea sortimentului din principalele centre viticole ale Regiunii viticole a Dealurilor Banatului. conic.). aciditate de 4. sferic.I.S. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt soiurile noi create în România pentru vinuri roşii de masă? b) Precizaţi care dintre aceste soiuri în unii ani pot da recolte de calitate (se pot obţine vinuri de calitate). intens colorat. Are o ferilitate bună.4 g/l şi 22. uşor peroasă. Calităţi: producţie mare şi constantă şi o rezistenţă bună la ger şi la putregaiul cenuşiu. toleranţă medie la ger şi secetă. cu dinţii sunt mijlocii cu marginile drepte.care se obţine un vin roşu de masă. ŞIRIAN Origine . iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. autori Duma M.T. Sinusurile laterale sunt în general închise ovoidal. Frunza adultă este de mărime mijlocie.T. cu contur pentagonal. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mijlocie. foarte compact.A fost obţinut prin hibridarea sexuată dintre soiurile Roz de Miniş şi Alicante Bouschet. pentalobată. o tărie alcoolică de 10. acoperit cu un strat gros de pruină.3 g/l extract sec nereducător ( date I.S. la SCDVV Miniş. rezistenţă bună la putregaiul cenuşiu al strugurilor şi rezistenţă bună la mană şi făinare.

V. iar sinusul peţiolar este sub formă de liră. cele superioare închise cu lumen ovoidal.9% volum alcool. aripat. iar coeficienţ ii de fertilitate au valori medii de 0. şi Oşlobeanu M. iar cel peţiolar are formă de liră. colorat roşu -violet.V.V. Floarea este hermafrodită normală. constantă şi prezintă rezistenţă bună la boli şi ger. mare. Bobul este mic. Frunza adultă este rotundă. şi a fost omologat în anul 1991. cu pieliţa de grosime mijlocie.11. Producţia de struguri obţinută este în medie de 18t/ha. compact.Soiul a fost creat la S. de către Ionescu A. cu marginile drepte.I. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este scămoasă de culoare verde. Manifestă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii.S.T. Dinţii sunt de mărime mijlocie. Blaj prin hibridarea sexuată intraspecifică între soiurile Muscat de Hamburg şi Cabernet Sauvignon de către Csavossy Gh. până la minus 22°C şi prezintă rezistenţă atât la mană cât şi la putregaiul cenuşiu. (date I. Punctul peţiolar este roşietic.Soiul a fost obţinut la S. Sinusuri laterale sunt profunde. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este alb-verzuie. de culoare verde închis. Frunza adultă este glabră. compact. uşor alungit. Soiuri noi create în România pentru vinuri roşii superioare AMURG Origine .S. cilindro-conic. Floarea este hermafrodită normală.). însoţite de o aciditate a mustului de 5. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mijlocie spre mare. slab scămoasă pe faţa inferioară. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a. necolorat.C. greutatea a 100 de boabe este cuprinsă de 261 g. şi omologat în anul 1989.C. cu ondulare între nervuri la nivelul peţiolului.16. Bobul este ovoidal. cu 3-5 lobi. neted pe faţa superioară. din care se obţine un vin care se poate folosi şi ca materie primă pentru vinuri spumante de culoare roz. Profilul limbului este involut. 2. cu peri erecţi pe nervuri. Strugurele este de mărime mijlocie. Strugurele este mic spre mijlociu.1‰. MAMAIA Origine . Sinusuri laterale sunt circular închise. Greutatea medie a unui strugure este de 260g. sferic. Se caracterizează printr-un conţinut de 11. pentagonală şi pentalobată. cilindro -conic. cu miez zemos. Murfatlar prin hibridarea intraspecifică între Merlot şi (Băbească neagră x Muscat Ottonel). franc. 4. Fertilitatea soiului este mijlocie. Calităţi: Producţie mare. pufoasă.5 g/l extract sec nereducător.7‰ aciditate şi 19. 7 cel absolut. de culoare roşie-albăstrie şi are miez zemos. iar potenţialul de acumulare a zaharurilor este de 183g/l. formează doar 34% lăstari fertili. Liziera este formată din dinţi mari şi ascuţiţi. de mărime mijlocie. 316 .8 cel relativ şi 1.

colorată roşu-violaceu.505). mijlocie.C.7 ‰. Gherasim Constantinescu. Calităţi: Soi pentru vinuri aromate cu producţii ridicate.1 cel relativ. iar greutatea a 100 de boabe nu depăşeşte 213g. cilindric.). 60% lăstari fertili.S. însoţite de o aciditate a mustului destul de constantă.9% vol.9 g/l H2SO4. Pe faţa inferioară prezintă peri rari pe şi între nervuri. o rezistenţă mijlocie la mană şi putregaiul cenuşiu şi este sensibil la făinare. din fecundarea liberă a soiului Cabernet Sauvignon. (toleranţă bună la ger). Prezintă toleranţă medie la ger şi secetă. Greutatea medie a unui strugure este de 136g. rezistentă. alcool) cu un conţinut în extract nereducător de 27 g/l. 155 g la Bucureşti. (date I. dar sensibil la făinare. Floarea este hermafrodită normală. Poate fi utilizat ca materie primă în obţinerea vermuturilor. iar miezul este zemos. alcool. uniaripat. Dinţii sunt scurţi cu marginile drepte.I.6 cel absolut.V. din care se obţine un vin roşu În anii favorabili se obţin vinuri de calitate superioară (14. Sinusurile laterale ca şi cel peţiolar sunt deschise în formă de V. Conţine 12.8-1. Pieliţa este groasă.5 g/l şi o intensitate colorată de 0. polifenoli 1 g/l şi o intensitate colorantă bună (0. Are o ferilitate bună. mană şi făinare).S.S. iar acumulările în zaharuri înregistrate nu variază cu arealul şi sunt relativ constante an de an . însoţite de o aciditate a mustului la fel de constantă. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0. pentalobată. Producţia de struguri obţinută este de maxim 13t/ha. Frunza adultă este de mărime mijlocie. de calitate care permite obţinerea unor vinuri intens colorate. Strugurele este mic. de 4. rezistenţă bună la boli (putregaiul cenuşiu al strugurilor. la Valea Călugărească. Calităţi: Producţie ridicată. respectiv 1.V. de 4.1-1. sferice.640. formează 60% lăstari fertili. demidulce sau dulce. respectiv 1. Greutatea medie a unui strugure este de 135g la Murfatlar. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a. cu profil revolut.S. (date I. de compactitate mare.4-1.mare de creştere. iar acumulările în zaharuri înregistrate sunt ridicate şi variază între 207-220g/l.I.ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Mamaia are o vigoare mijlocie .5‰ – 4. aciditate 4. 193g la Valea Călugărească.8‰.6% vol.T. Are o comportare bună la factorii de mediu. compact. Boabele sunt neuniforme ca mărime. uniaxial.2 cel relativ. Producţia de struguri obţinută este destul de ridicată pentru categoria din care face parte soiul (vinuri de calitate superioară) din care se obţine un vin roşu de calitate.194/l. greutatea a 100 de boabe variază între 152 -160g.4‰ – 4. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul Negru aromat are vigoare mijlocie de creştere şi îşi maturează strugurii în epoca a VI-a. NEGRU AROMAT Origine .). extract nereducător 12.T. mici. cu valori medii ai coeficienţilor de fertilitate de 1. Fertilitatea soiului este bună.2-1. verde-cafenie. Valea Călugărească în anul 1987 şi a fost obţinut de un colectiv sub conducerea acad. cu aromă specifică. necolorat.Soiul a fost omologat de I.8 cel absolut. aromat. 317 . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este glabră.

25% vol.6 g/l. Prezintă rezistenţă bună la mană şi făinare şi foarte bună la putregaiul cenuşiu. pentalobată.S.C. cu sinusuri laterale superioare închise ovoidal.A fost obţinut la S. scămoasă. Drăgăşani prin hibridarea sexuată a soiurilor Negru vârtos şi Saperavi şi a fost omologat în anul 1993. mijlociu ca mărime.Soiul a fost obţinut la S. tăria alcoolică de 12.NEGRU DE DRĂGĂŞANI Origine . iar coeficienţii de fert ilitate au valori de 0. autor: M. de mărime mijlocie.V.1 cel relativ şi 1. cu un conţinut ridicat în polifenoli. are o rezistenţă destul de bună la bolile criptogamice. Manifestă toleranţă mijlocie la ger (rezistă la -22°C). Strugurele este uniaxial. Floarea este hermafrodită normală. pentalobată. Frunza adultă este glabră.7 cel absolut. (date I.V. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mijlocie.V. formează 65-75% lăstari fertili.compact. Drăgăşani prin hibridare sexuată între soiurile Negru vârtos şi Saperavi şi a fost omologat în anul 1987.2-1.S. bi sau triaripat. compact. scămoasă. sferic. cu marginea slab liliachie. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mare.C. miez zemos. cu pieliţa de grosime mijlocie colorată negru-albăstrui. până la minus 22°C şi la secetă are o rezistenţă destul de bună. semi. nearomat şi incolor. greutatea a 100 de boabe este cuprinsă între 129-152g.8-1. Manifestă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii. iar sinusul peţiolar deschis sub formă de liră largă. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a. cu maturarea strugurilor în epoca a V-a.I.7‰. 318 . CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este galben-roşietică. gros la bază. Sinusurile laterale superioare au profunzime medie şi sunt deschise în formă de V. obovoidal. polifenoli 2. scămoasă. din care se obţine un vin cu însuşiri organoleptice deosebite exprimate printr -un conţinut în extract nereducător de 26. clorat negru-albăstrui şi cu gust ierbos. gofrată. Strugurele este mijlociu spre mare. Bobul este mijlociu. Calităţi: Producţie relativ ridicată şi constantă. iar potenţialul de acumulare a zaharurilor ridicat. Producţia de struguri obţinută este în medie de 11-15t/ha. iar sinusul peţiolar este de obicei închis. Autorii recomandă conducerea în cordon bilateral cu o încărcătură de 35 ochi/butuc repartizată pe cepi şi cordiţe. alcool şi o intensitate colorantă de 0. Dinţii sunt mărunţi cu margini uşor concav-convexe.08 g/l. Frunza adultă este mijlocie. Greutatea medie a unui strugure variază cu arealul. Dinţii sunt mici cu marginile drepte.).V.T.790. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este alb-verzuie. Fertilitatea soiului este bună. conic. 180-205 g. cu bobul mijlociu ca mărime. NOVAC Origine . Mărculescu. Floarea este hermafrodită normală. cuprins între 195 -199 g/l însoţite de o aciditate a mustului de 4. asemănătoare soiului Merlot. Autori: Mircea Mărculescu şi Mircea Vlădăşel. cu profil involut.

Sinusurile laterale superioare au profunzime medie şi sunt închise elipsoidal. variază cu arealul de cultură. iar potenţialul de acumulare a zaharurilor este destul de mare şi este cuprins între 212-215 g/l însoţite de o aciditate a mustului de 5. este recunoscut datorită calităţilor excepţionale ale vinurilor obţinute: un grad alcoolic ridicat (12.T.T.7 g/l.A fost creat la S.7-0. Pe faţa superioară este colorat 319 .V.).4-5. greutatea a 100 de boabe este cuprinsă între 210-264g. ( date I. Frunza adultă este mică-mijlocie. OLIVIA Origine .C. apropiat de al soiului Merlot. dar cu valori mai scăzute de extract nereducător şi cenuşă. uşor scămoasă. biaripat. sferic. Producţia de struguri obţinută este mare. nearomat şi incolor. 185-230 g/l şi o aciditate totală de 4. cu pieliţa de grosime mijlocie colorată negru -albăstrui. semicompact.3-1.C.S. ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soiul se caracterizează prin vigoare mijlocie şi o bună comportare la ger. Floarea este hermafrodită normală. iar coeficienţii de fertilitate au valori de 0.I. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este verde-gălbuie. întreagă sau trilobată. cu o bună intensitate colorantă. Alutus îşi maturează strugurii în a doua jumătate a lunii septembrie (epoca V-a) şi are un potenţial ridicat de acumulare a zaharurilor. 17 t/ha la Bucureşti şi 24 t/ha la Drăgăşani. Frunza adultă este de mărime mijlocie spre mare. CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este de culoare berde-bronzat.I. cuneiformă. Strugurele este uniaxial. Valea Călugărească.7%). deşi un soi nou obţinut. ALUTUS Origine .V.8 ‰. Drăgăşani prin hibridarea sexuată a soiurilor Băbeacă neagră şi Saperavi şi a fost omologat în anul 2003.8 cel relativ şi 1.S. Calităţi: Producţie constantă şi ridicată şi coloraţie intensă a vinului. cu scame rare pe partea inferioară. ZONARE Soiul Alutus îmbogăţeşte sortimentul de soiuri pentru vinuri roşii de calitate în podgoriile Drăgăşani şi Sâmbureşti. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. şi omologat în anul 2003. uşor cuneiformă.S. Autor: Mircea Mărculescu.V.V. astfel: 13 t/ha la valea Călugărească. prin hibridarea sexuată dintre elita (Băbească neagră x Pinot noir) x Pinot noir de către Valeria Culcea şi colab. miez zemos.5 cel absolut. cu o fertilitate bună. 217 -251 g. formează 57% lăstari fertili în medie.). tolerant la mană şi făinare. (date I. Bobul este mic. Floarea este hermafrodită normală. 65-70% lăstari fertili.Fertilitatea soiului este mijlocie.S. Greutatea medie a unui strugure variază cu arealul. Soiul Novac. uşor scămoasă.Soiul a fost obţinut la S.2‰-5.

de mărime mică-mijlocie. maturarea lemnului coardelor toamna este mult mai bună. dar este sensibil la secetă.Argeş. Fertilitatea soiului este bună.verde verde clar. prin creşteri vegetative moderate. b) Precizaţi care dintre aceste soiuri au cel mai mare potenţial de acumulare a substanţelor colorante? Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. Strugurele este uniaxial. Marea majoritate a acestor soiuri au o perioadă mijlocie de vegetaţie (circa 170 .2% vol. cu pieliţa groasă. manifestată printr-un procent de lăstari fertili de 65-75%. dar este puternic atacat de făinare. soiurile de struguri pentru vin se caracterizează în general. în ultima parte a lunii septembrie. cilindro-conic. Prezintă toleranţă la mană şi putregaiul cenuşiu. Comportarea la ger este bună. sferic. de compactitate medie. vinurile obţinute sunt de vinuri de calitate (12.T. Bobul este mic. uneori aripat. cu maturare în epoca a V-a. 320 . (date I.). Test de autoevaluare nr. Soiul Olivia asigură producţii mijlocii. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Enumeraţi soiurile noi create în România pentru obţinerea vinurilor roşii de calitate. necolorat. Sangiovese. cu miez zemos . iar pe faţa inferioară este slab scămoasă.180 zile).  Comparativ cu soiurile de struguri pentru masă.Fetească neagră.I. Cadarcă. iar acestea se deosebesc în funcţie de direcţia de producţie a acestora. etc. ZONARE Recomandat în completarea sortimentului pentru vinuri roşii de calitate în podgoriile Dealu Mare şi Ştefăneşti . care sunt în general viguroase şi foarte viguroase. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE Soi de vigoare mijlocie. cu unele excepţii: Galbenă de Odobeşti. alcool) bine apreciate din punct de vedere organoleptic. soiurile de struguri de vin prezintă o gamă largă de însuşiri şi caracteristici agrobiologice şi tehnologice. ca urmare.S. 12 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. Sinusurile laterale sunt deschise în formă de V. iar sinusul peţiolar este în formă de liră cu baza ascuţită. Rezumat  În general.S. de culoare neagră azurie. determinând în acest fel o mai bună rezistenţă la ger.

nisipoase. solurile pietroase. Zghihară de Huşi. Mustoasă de Măderat.  Dintre rezistenţele biologice. antracnoză. Aligoté se cultivă pe suprafeţe destul de mari. în cadrul cărora îşi manifestă un potenţial productiv ridicat. Mustoasă de Măderat. practic epocile III-VI. amintim: rezistenţa la ger. acestea au cerinţe mici faţă de resursele heliotermice şi hidrotermice.17. Zghihară de Huşi. afide. iar în cele ce urmează vor fi enumerate în ordine descrescătoare: Grasă de Cotnari (circa 300 g/l). Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Soiurile autohtone pentru vinuri albe de masă sunt: Crîmpoşie. Riesling italian . Din acest punct de vedere. târzie). oidium. Iordană.). pentru factorii apă şi elemente nutritive din sol. În ceea ce priveşte cerinţele faţă de întreg ansamblu factorilor ecopedoclimatici. cu precădere în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei. 11.. în sensul că unei producţii mari îi corespunde o acumulare mai mică de zaharuri şi invers. etc. viespi.  În ceea ce priveşte maturarea strugurilor – se cunosc 3 epoci de maturare (timpurie. cele mai multe dintre acestea. Majarcă albă etc. Zghihară de Huşi) şi soiuri de calitate sau de înaltă calitate (Chardonnay. încadrându-se în epocile IV-V. raportul între cantitate şi calitate se corelează negativ. putând valorifica mult mai economic terenurile sărace. 321 . De asemenea. b) Din anumite soiuri autohtone se obţin vinuri materie primă pentru spumante şi distilate învechite. soluri pe care soiurile de struguri pentru masă dau rezultate mult mai slabe. mijlocie. în nordul Dobrogei şi pe terenurile nisipoase din judeţele Tulcea. motiv pentru care acestea ocupă areale viticole mult mai mari. b) Dintre cele două soiuri. putregaiul cenuşiu. soiurile de calitate se maturează la 2-3 săptămâni după soiul Chasselas doré şi soiurile de mare producţie la 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré. În practica viticolă se consideră că. (rezistă până la 0 22 C) şi au o toleranţă medie la secetă. Creaţă. Răspuns test de autoevaluare 3: a) Soiurile autohtone destinate obţinerii vinurilor albe de calitate se caracterizează printr un mare potenţial de acumulare al zaharurilor. Galbenă de Odobeşti. Brăila şi Buzău. şi anume: Plăvaie. etc. Răspuns test de autoevaluare 2: a) Soiurile pentru vinuri albe de masă zonate în România sunt: Aligote şi Neuburger. Prezintă sensibilităţi medii la majoritatea bolilor şi dăunătorilor specifice soiurilor Vitis vinifera cum ar fi: mană. Fetească regală (215 g/l). comparativ cu soiurile de struguri pentru masă. Plăvaie. etc. calcaroase. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie (Galbenă de Odobeşti. Fetească albă (220-240 g/l). Pinot gris. Iordană.  Pentru soiurile de struguri pentru vin. prezintă cerinţe mult mai mici.

iar soiul Gros Sauvignon printr-o producţie mai mare. b) Dintre soiurile amintite mai sus. Furmint de Miniş. Pinot gris. b) Soiul Băbească gris a fost obţinut din fixarea unei mutaţii valoroase. practice o variaţie mugurală a acestuia. se cultivă în foarte multe areale viticole (129). Muscadelle. Raluca. b) Diferenţele întâlnite între soiurile Gros Sauvignon şi Petit Sauvignon sunt de natură morfologică (la nivel de frunză şi strugure). Chardonnay. două dintre acestea prezintă însuşiri mixte şi anume: Aromat de Iaşi (obţinut din fecundarea liberă a soiului Tămâioasă românească) şi Donaris (Bicane x Muscat de Hamburg. Donaris. Blasius. Ozana. Băbească gris (Băbească neagră). Răspuns test de autoevaluare 7: a) Soiurile noi obţinute în România pentru obţinerea vinurilor albe de calitate superioară sunt: Alb aromat. acesta din urmă. Unirea (Crâmpoşie x Muscat Ottonel). Se distinge soiul Petit Sauvignon. Gros Sauvignon. a soiului Băbească neagră. Golia. precum şi în ceea ce priveşte rezistenţele la boli şi la dăunători. Traminer roz. Ezerfürtü etc. Columna. Aromat de Iaşi. Răspuns test de autoevaluare 4: a) Soiurile din sortimentul mondial cultivate pentru obţ inerea vinurilor albe de calitate superioară. dar şi datorită producţiilor ridicate obţinute. Răspuns test de autoevaluare 5: a) Soiurile cultivate în România pentru obţinerea vinurilor albe aromate sunt: Muscat Ottonel şi Tămâioasă românească.. chiar şi în areale caracterizate printr-un ecoclimat mai puţin favorabil cultivării soiurilor albe de calitate. dar şi la nivel de potenţial de acumulare a zaharurilor. Şarba. iar dintre acestea cel mai cultivat este soiul Riesling italian (88 centre viticole). Mioriţa (Coarnă albă). Răspuns test de autoevaluare 6: a) Soiurile noi obţinute în România pentru obţinerea vinurilor albe de masă sunt: Astra (Fetească regală). Furmint. b) Datorită plasticităţii ecologice ridicate Muscat Ottonel se cultivă în aproape toată ţara şi ocupă cea mai mare suprafaţă pentru direcţia de producţie în care se încadrează (vinuri albe aromate de calitate super ioară).) 322 . Selena. printr-o calitate mai bună a producţiei.b) În ceea ce priveşte suprafeţele ocupate de soiurile Fetească albă şi Fetească regală. Vilarom etc. având o mare plasticitate ecologică. sunt: Riesling italian. Petit Sauvignon.

Blauerzweigelt.Răspuns test de autoevaluare 8: a) Este un soi cu o foarte mare vigoare de creştere. În ceea ce priveşte comportarea faţă de boli. Răspuns test de autoevaluare 9: a) Soiurile de viţă-de-vie cultivate în România pentru obţinerea vinurilor roze de masă sunt: Steinchiller roz şi Roşioară. Pandur. Oporto. Alutus. Mamaia. Merlot. b) În unii ani. Novac. Răspuns test de autoevaluare 10: a) Soiurile din sortimentul mondial cultivate în România şi destinate obţinerii vinurilor de calitate superioară sunt: Cabernet Sauvignon. Negru de Drăgăşani. Negru aromat. Burgund mare. Sang iovese. cu o perioadă lungă de vegetaţie. Haiduc. b) Dintre acestea. amintim sensibilitatea la mană. formând peste 70% lăstari fertili. Prezintă toleranţă mijlocie la secetă. Şirian. sensibil la temperaturi scăzute de numai -18ºC. Olivia. Fertilitatea soiului este destul de bună. Răspuns test de autoevaluare 12: a) Soiurile obţinute în România pentru vinuri roşii de calitate superioară sunt: Amurg. obţinându-se astfel vinuri de calitate superioară. Răspuns test de autoevaluare 11: a) Soiurile noi obţinute în România pentru vinuri roşii de masă. soiurile Balada şi Cristina pot da recolte de calitate. b) Dintre acestea. sunt: Arcaş. iar rezultatele bune obţinute pe terenurile nisipoase se datorează sistemului radicular care este puternic dezvoltat.. b) ca şi rigine se pare că soiul Steinchiller roz este originar din Germania. iar soiul Roşioară din Bulgaria. la putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor strugurilor. consideraţi foarte favorabili pentru viticultură. Pinot noir. Novac. Negru de Drăgăşani. 323 . b) Principalele soiuri din sortimentul mondial destinate obţinerii vinurilor roşii de masă cultivate în românia sunt: Cadarcă. Cristina. cele mai mari acumulări de substanţe colorante (polifenoli) le înregistrează soiurile Negru aromat. cele mai mari suprafeţe cultivate sunt cu soiurile Merlot şi Cabernet Sauvignon. Balada. Codană.

următoarele soiuri: Fetească albă. Ed.Ampelografie . volumul II. 2010 . corectare şi evaluare. 2003 . 3. 1991 . Vol 53. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură . Bibliografie minimală 1. Stroe.19. Bucureşti. Ceres. Raluca.2002Viticultura specială. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). Anul LII. 2001 . următoarele soiuri: Chardonnay. numărul lucrării de verificare. Tehnologii specifice. Pinot gris. (2p) 2. Vişan. Editura CNI Coresi. Prezentaţi pe scurt principalele caracteristici biologice şi tehnologice ale soiurilor de struguri pentru vin. Fetească neagră. L. 11. (1p) 5.☺Lucrarea de verificare solicitată. Vicuţa.. I. Grasă de Cotnari. 2. Riesling italian. Ediţie revizuită. Veliu. CD ROM ISSN 2069 -847X. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. Costea.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România.A. Vicuţa.V. Olteanu. Bucureşti. 324 . Iaşi. Luminiţa. Indreaş. Oşlobeanu. Prezentaţi conform schemei de descriere ampelografică a soiurilor roditoare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. Rotaru Liliana. Enumeraţi soiurile noi create pentru vinuri roşii superioare (1p) * Un punct se acordă din oficiu.. Calitate. Diversitate şi Armonie”. D. U. Mărăcineanu. Marinela. 2010. Editura Ceres.Ampelografie. Prezentaţi conform schemei de descriere ampelografică a soiurilor roditoare. Enumeraţi soiurile noi create în România pentru vinuri albe superioare.. (3p) 3. numele şi prenumele studentei (studentului). Daniela. M. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 5. Adriana .C. 10 privind “SOIURILE DE STRUGURI PENTRU VIN ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA” Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. Marinela. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Bucureşti. 4. Facultatea de Horticultura. Ţârdea C. Stroe. şi colab. (2p) 4. Craiova. Indreaş. Zonare.Ştiinţă... Editura Ion Ionescu de la Brad. Adriana.The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov. Cichi. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină.Lucrări practice. pag.S. Dolores.C. 6.Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România.M. 473 p. Seria Horticultură. 437-443. Ampelografie. Editura Universitaria. Daniela.

6. tehnologice şi de cultură ale principalelor soiuri cu rezistenţă biologică obţinute în România.Particularităţile agrobiologice. ► argumentezi criteriile care stau la baza clasificării acestora.P.D.2. Aceştia s-au extins foarte repede în cultură.5. tehnologice şi de cultură ale Hibrizilor direct producători (H. Generalităţi privind particularităţile agrobiologice. se constată intervenţia statului.D. Bibliografie minimală 12.Obiectivele unităţii de învăţare nr.) 12. SOIURILE DE HIBRIZI DIRECT PRODUCĂTORI ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA CUPRINS 12. Lucrare de verificare nr. tehnologice şi de cultură ale hibrizilor direct producători (H.D.1. 12.Generalităţi privind particularităţile agrobiologice.12. 13 12.P.) Consideraţii generale Hibrizii direct producători au apărut ca o necesitate pentru refacerea plantaţiilor viticole distruse de filoxeră şi au fost aduse în Europa de pe continentul american la sfârşitul secolului XIX. Obiectivele unităţii de învăţare 12 12. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.1. o dată cu importul viţelor de portaltoi din Franţa.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.2. care prin măsuri legislative ferme a împiedicat plantarea şi înmulţirea necontrolată a acestora. 12 325 325 330 337 337 338 Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să: ►explici asemănările şi deosebirile care există între hibrizii direct producători şi soiurile care aparţin speciei Vitis vinifera. La nivelul anului 2010 suprafaţa viticolă ocupată cu hibrizi 325 . 1927). ►cunoşti însuşirile agrobiologice. ►descrii şi să cunoşti principalele particularităţi agrobiologice.P.4. iar în România în perioada anilor 1888-1890. tehnologice şi de cultură ale principalelor soiuri cu rezistenţă biologică obţinute în România 12. în ist oriografia cultivării hibrizilor direct producători. tehnologice şi de cultură ale hibrizilor direct producători (H. încât ulterior a devenit o problemă din cauza suprafeţelor mari cultivate cu aceste soiuri (suprafeţele cultivate depăşeau suprafeţele cultivate cu soiuri Vitis vinifera. Ca urmare a acestui fapt.).3.

îşi maturează strugurii de timp uriu. de culoare neagră. strugurii pe care îi formează sunt de asemenea de dimensiuni mici. 326 . OTELLO . ajungând la aproximativ 36 % din suprafaţa viticolă cultivată cu viţă-de-vie. cu bob rotund. Are strugurii în formă cilindro -conică.Delavară Hibrid obţinut în urma hibridării între Vitis labrusca şi Vitis aestivalis şi Vitis vinifera. şi la acţiunea bolilor şi dăunătorilor specifici viţei-de-vie. Vitis lincecumii). Herbmont. aceste soiuri nu au atribute calitative deosebite. Strugurii sunt de mărime mijlocie. iar rezultatul final a fost obţinerea unor soiuri de viţă-de-vie care să manifeste grade de rezistenţă la condiţiile climatice. a) Grupa hibrizilor direct producători americani. Jacquez.Căpşunică sau Fragă Hibrid între Vitis labrusca şi Vitis riparia. cu bob rotund. producţii mici. etc. iar vinurile obţinute din acestea sunt slab alcoolice. aripaţi. au gust neplăcut (foxat) şi cu o perioadă scurtă de păstrare. Isabella şi mai puţin cultivat e Lydia. soiurile şi speciile americane. iar din acest punct de vedere au rezultat următorele 3 grupe: a) Grupa hibrizilor direct producători americani este alcătuită din soiuri obţinute natural (hibridare naturală) între speciile de viţe roditoare Vitis labrusca. Vitis labrusca. cu boabe mari. pe de altă parte. pe de o parte. precum şi speciile originare din ţinutul european. Aceste soiuri se remarcă prin rezistenţă bună la filoxeră. deoarece au rezultat din încrucişarea speciilor americane ( Vitis riparia. Aceste soiuri de hibrizi se mai găsesc încă în cultură. c) Grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată. cu pieliţă groasă şi miez mucilaginos. cu boabe mici cu gust foxat. la ger.direct producători s-a diminuat. În acest fel au fost obţinute soiurile de hibrizi direct producători vechi. au strugurii mici. de culoare al rozie. Vitis aestivalis. Din punct de vedere al caracterelor tehnologice. DELAWARE . Strugurii sunt mari. au fost supuse lucrărilor de ameliorare. deoarece sistemul radicular este rezistent la filoxeră. Delaware. Vitis cinereae sau din încrucişarea acestora cu speciile europene. NOAH . iar vinurile obţinute sunt slab calitative. care fac parte din categoria viţelor roditoare şi au primit această denumire. la boli şi dăunători. bogate în malvidina şi metanol. Concord. dau producţii mici. b) Grupa hibrizilor direct producători europeni. (prima generaţie). Vitis aestivalis. ca urmare a gradului alcoolic foarte scăzut. cu miez cărnos.Fragă neagră Hibrid obţinut în urma hibridării între Vitis labrusca şi Vitis riparia şi Vitis vinifera. în special în gospodăriile populaţiei unde se cultivă pe rădăcini proprii. De-alungul timpului. de culoare alb-verzuie. de formă cilindrică. fără să necesite altoire. Otello. Principalul criteriu de clasificare al hibrizilor direct producători îl constituie originea lor genetică. Din această grupă amintim soiurile: Noah.

Se remarcă prin rezistenţă mijlocie la filoxeră şi ger. care manifestă însuşiri de calitate. b) Grupa hibrizilor direct producători europeni este alcătuită din soiuri obţinute prin încrucişarea viţelor roditoare europene cu speciile americane folosite în general ca portaltoi. Tot din acest considerent. îmbinând caracterele hibrizilor direct producători (în special cele care denotă rezistenţe) cu cele de calitate provenite de la soiurile europene. unele dintre acestea fiind avizate spre înmulţire pentru cultura de amator. de culoare roşie violacee. ca rezultat al încrucişărilor şi reîncrucişărilor între soiurile vechi de hibrizi şi soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera. iar vinurile obţinute sunt vinuri slab alcoolice. cultura acestora. aspect uoşi. reprezintă o alternativă la cultura hibrizilor direct producători vechi. cu boabe mijlocii ca mărime. Frumoasă albă) şi în Germania. la Institutul pentru Viticultură – Freiburg. producţii mici însoţite de acumulări mici de zaharuri. necesită altoire (din cauza preluării însuşirilor de sensibilitate ale speciei Vitis vinifera). cele obţinute în Ungaria (Bianca. Vitis berlandieri. Fr. Rosina. pot fi amintite soiurile ce aparţin colecţiei Seyve-Villard din Franţa (Villard Blanc. producţiile sunt mult mai calitative şi valorifică de cele mai multe ori terenurile improprii viţelor altoite nobile. Aşa au apărut începând cu anul 1930 soiurile rezistente biologic. dar principala direcţie de producţie a acestora este orientată spre obţinerea vinurilor. Muscat de Poloschey.crearea unor soiuri noi care să răspundă exigenţelor viticulturii ecologice. După etapa formării grupelor a şi b (grupa hibrizilor direct producători americani şi grupa hibrizilor direct producători europeni). Sub aspectul rezistenţelor biologice. au continuat în aceeaşi direcţie şi anume . Printre aceste soiuri. Izabelă Este un hibrid natural obşinut din Vitis labrusca. lipsite de aciditate sau excesiv de acide. deoarece cultura lor este economică şi avantajoasă. 327 . Vitis rupestris. toleranţă la bolile şi dăunătorii viţei-de-vie. soiurile ce alcătuiesc această grupă. apropiate de cele ale soiurilor Vitis vinifera. Villard Noir). Seibel 1. la noi în ţară. Valeria. marea majoritate a acestora. astfel încât. eforturile cercetătorilor. Purpuriu. pentru plantaţii artizanale în gospodăriile populaţiei. Cele mai reprezentative soiuri sunt Terras 20 (Poamă tirază).ISABELLA . c) Grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată. Seibel 1000 (Vin de Zaibăr). Prezintă strugurii de dimensiuni mijlocii. Vlad. Aceste considerente au determinat creşterea an de an a suprafeţelor cultivate cu aceste soiuri. Phoenix Gf Ga 49-22 . de formă cilindro -conică. Brumăriu. la Institutul pentru Viticultură – Geilwailorhof. sferice. Sirius Gf Ga 51-27 – la acelaşi institut german). (Meozling – hibrid obţinut în Germania. mai ales din ţările cu tradiţie viticolă. foarte puţine fiind soiuri de struguri pentru masă şi soiuri cu însuşiri mixte. Rubin). 949-60 – hibrid obţinut în Germania. Vitis riparia.Căpşunică. Perla de Zala).hibrid obţinut în Germania. nu mai prezintă rezistenţă sporită la filoxeră. Andrevit. la Institutul pentru Viticultură – Freiburg. acoperite cu un strat gros de pruină şi cu gust foxat. Această grupă are cei mai mulţi reprezentanţi şi ca urmare şi destinaţiile producţiilor sunt diverse. Radameş. Argessis. cele obţinute în România (Admira. în Republica Moldova (Moldova.

Pentru soiurile de struguri pentru masă din această grupă. strugurii au gust plăcut. întrunind. caracteristicile specifice soiurilor de struguri pentru vin. aciditate excesivă sau deficitară. parametrii calităţii sunt inferiori comparativ cu soiurile vinifera. excepţie fac doar soiurile aparţinând grupei c (grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată). acestea au însuşiri care la apropie de soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera. Cei mai mulţi dintre aceşti hibrizi manifestă vigoare mare de creştere. slab extractiv. boabele au mustul colorat. Fertilitatea este bună şi foarte bună. Se caracterizează printr-un potenţial scăzut de acumulare a zaharurilor. Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârsitul unităţii de învăţare. vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări: a) Care sunt principalele grupe de hibrizi direct producători rezultate în urma clasificării acestora după originea genetică ? b) Ce sunt soiurile cu rezistenţă biologică? Exemple.). gust foxat. în special la mană. la care producţiile pot fi de 1520t/ha). etc. iar conţinutul în alcool este apropiat de vinurile nobile. acumulând zaharuri mai multe. consistenţa semi -zemoasă a pulpei. 8-9% vol. se înmulţesc vegetativ prin butaşi simpli (înrădăcinaţi sau neînrădăcinaţi). Dacă ne referim însă la hibrizii direct producători din grupa c – soiurile cu rezistenţă biologică. cu valori ridicate ale coeficienţilor de fertilitate. Brumăriu. deoarece strugurii au dimensiuni mici. prin: grosimea pieliţei. iar datorită rezistenţei la filoxeră. alcool. Se remarcă din acestă grup soiurile: Dattier de Saint Vallier. Randamentele în urma prelucrării strugurilor se înscriu în limitele 60 65%. bogat în substanţe diglucozidice (malvidină). Moldova. 328 . Particularităţi agrobiologice Hibrizii direct producători manifestă rezistenţă sporită la filoxeră (excepţie făcând Terras 20 care este sensibil la forma galicolă). Particularităţi tehnologice Din punct de vedere al parametrilor ce definesc calitatea soiurilor de viţă-de-vie (zaharuri. (fac excepţie soiurile cu rezistenţă biologică. hibrizii direct producători sunt inferiori soiurilor de viţă europeană. în general. maturarea târzie a strugurilor. conţinutul în substanţe diglucozidice foarte mic. Frumoasă albă. iar vinul obţinut este slab alcoolic. etc. în medie 180-190g/l. aciditate. formează peste 80 -90% lăstari fertili. 1 Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie. gust. la ger. Nu necesită tratamente anticriptogamice. la bolile şi dăunătorii viţei -de-vie. însă cu indici de productivitate scăzuţi. Moldova. cu unele excepţii: Perla de Zala. Muscat de Pölöschey.Test de autoevaluare nr. aromă.

Fertilizarea . alcool. În general.0/1.aceste soiuri necesită foarte puţine tratamente (2-3) sau deloc (hibrizii direct producători americani) şi din acest punct de vedere cultura acestora este economică şi avantajoasă. În ceea ce priveşte soiurile cu rezistenţă biologică. o dată cu tăierile de rodire (primăvara) se face şi toaleta butucului./1. slab extractiv. Astfel. la ger.3 m sau 2-2. tipul de tăiere Cordon uni sau bilateral. cu 3 rânduri de sârme duble.din cauza vigorii mari de creştere şi implicit a consumului mare de elemente nutritive. iar sistemul de susţinere cel mai ind icat este spalierul vertical. în special la mană. Din punct de vedere al parametrilor ce definesc calitatea soiurilor de viţă -de-vie (zaharuri. După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:        Hibrizii direct producători manifestă rezistenţă sporită la filoxeră . al căror număr va fi variabil în funcţie de vigoare butucului (în cazul viţelor conduse în forma joasă). înalt de 1. Ca urmare a acestei particularităţi. boabele au mustul colorat. fără să fie nevoie ca acesta să se găsească pe lemn de 2 ani (fără punte de rod). formele de conducere cele mai utilizate sunt cea joasă şi conducerea pe semitulpină. 329  . deoarece strugurii au dimensiuni mici.) sunt inferiori soiurilor de viţă europeană . de până la 15 -20 t/ha. În urma tăierilor. aciditate. Ca principală particularitate de rodire a hibrizii direct producători este aceea că rodesc pe lemn de un an. Sistemul de susţinere la forma de conducere joasă este pe arac sau fără sistem de susţinere. forma de conducere adecvată este cea semiînaltă. Distanţele de plantare în acest caz sunt mai mari. iar vinul obţinut este slab alcoolic. cât şi cele de rodire (fructificare) sunt relativ simple şi uşoare. nu necesită tratament e anticriptogamice. Randamentele în urma prelucrării strugurilor se înscriu în limitele 60 -65%.5-1. braţele epuizate din punct de vedere fiziologic şi coardele dezvoltate anormal (supradimensionate). aciditate excesivă sau deficitară.Particularităţi de cultură În plantaţii. gust foxat. iar datorită rezistenţei la filoxeră. în acest caz numindu -se „cultura oloagă”.2/1.0 m. bogat în substanţe digluco zidice (malvidină). Fertilitatea este bună şi foarte bună. mai rar pe tulpină. administrate periodic. eliminându-se lemnul uscat.4 m. la bolile şi dăunătorii viţei-de-vie. rezultând un număr de 8000-10000 but/ha. gust. cu elemente scurte de rod (cepi de 2-3 ochi) şi cordiţe de 4-6 ochi. în general se administrează doze moderate. aromă. Au un potenţial scăzut de acumulare a zaharurilor. atât tăierile de formare.2. hibrizii direct producători se cultivă la distanţe de plantare mici – 1.7-2m. formează peste 80-90% lăstari fertili. 1. se înmulţesc vegetativ prin butaşi simpli (înrădăcinaţi sau neînrădăcinaţi) . etc. 8-9% vol. vor rămâne pe butuc 3-4 braţe groase şi lungi de 60 cm pe care se vor lăsa cepi scurţi de 2-3 ochi. Manifestă vigoare mare de creştere. Protecţia fitosanitară . Au indici de productivitate scăzuţi.2-1. datorită vigorii mari de creştere.8/1.

echilibrat. de formă cilindrică. VALERIA Origine . Prezintă în schimb o sensibilitate ridicată la filoxera radicicolă.S.V.3. Faţă de temperaturile scăzute din timpul iernii prezintă o bună rezistenţă. cu baza ascuţită în formă de “V”. cu marginile uşor rotunjite.). trilobată. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Valeria îşi maturează strugurii în epocile II -III.2 t/ha.V. auriu pe faţa însorită. Dinţii sunt scurţi. tehnologice şi de cultură ale principalelor soiuri cu rezistenţă biologică obţinute în România.P. având de asemenea. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul prezintã o producţie bună de 12.T.1 ceea ce face ca gustul strugurilor să fie plăcut. ANDREVIT Origine . Bobul este mare.P. pentalobată. producţia marfă ridicată (82%). iar sinusurile laterale sunt deschise.C. prezintă o rezistenţă bună la mana instalată pe frunze şi foarte bună la mana instalată pe boabe. mai ales atunci când se lasă la tăiere. Particularităţile agrobiologice. iar aciditatea de 5. cu selecţie în generaţia F1. ruginiu pe partea însorită şi mijlociu ca şi grosime.1 g/l H2SO4 duce la înregistrarea unui indice gluco-acidimetric de 34.C. Bobul este sferic. lax.68%. Fertilitatea soiului este foarte bună. de formă cuneiformă. încărcături moderate de ochi/ butuc. Manifestă o rezistenţă bună la făinare şi putregaiul cenuşiu instalat pe boabe şi este foarte rezistent la putregaiul cenuşiu pe frunze (date I.S. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mică. Valea Călugărească în anul 1994 din elita hibridă Saint Emilion x Rayon d’or şi hibridul Perlă de Zala. Strugurele mare.soiul a fost obţinut la I. de formă cuneiformã.I. cu dinţii scurţi cu marginile convexe. cu gust franc. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mijlocie ca mărime. Strugurele este de mărime mijlocie.S. Sinusul peţiolar este închis cu lobii suprapuşi şi baza în ascuţită în forma literei “V”. este un soi de vigoare mijlocie. 80% lăstari fertili. iar sinusurile laterale superioare sunt deschise.12. cu selecţie în F1. cu epicarpul colorat verde-gălbui. Pulpa este crocantă. Cluj–Napoca în anul 1994 şi are ca genitori SV 23-18 şi Regina viilor. de formă cilindro-conică şi compactitate mijlocie. plăcut. Limbul este glabru pe partea inferioară şi de culoare verde pe faţa superioară. Gradul de înnobilare al hibridului este de 69. dulce-acrişor. La maturitatea deplină conţinutul în zaharuri înregistrează valori de 184 g/l. ovoid. aspectuos. dulce-acrişor. cu durata perioadei de vegetaţie de 176 zile. cu pieliţa de grosime mijlocie şi de culoare galbenă -verzuie. Sinusul peţiolar este deschis. Pulpa este semicrocantă cu gust franc şi aromă neutră. de mărime mijloc ie. 330 .

331 .Soiul este obţinut la S. Soiul înregistrează în condiţiile centrului viticol Valea Călugărească o producţie medie de 13 t/ha.2 g/l H2SO4. având ca genitori hibridul francez Villard noir şi soiul vinifera Perlã de Csaba. procentul de lăstari fertili este de 65. cu o durată a perioadei de vegetaţie de 189 zile şi care îşi maturează strugurii în epoca a V-a.P. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul obţine o producţie de struguri de până la 14. ADMIRA Origine . făinare şi Botrytis. La temperaturile scăzute din timpul iernii prezintă rezistenţă destul de bună. Cluj. Strugurele este de mărime mijlocie. de culoare verde-gălbuie. la filoxera radicicolă. cu sinusul peţiolar deschis. are rezistenţă bună la făinare şi putregaiul cenuşiu şi este sensibil în schimb.). Sinusurile laterale superioare sunt închise cu baza în “U”. La maturitatea deplină conţinutul în zaharuri este de 171 g/l. de culoare verde-închis pe faţa superioară a limbului. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mijlocie ca mărime.).V. Fertilitatea este bună. (date I.T. Se comportă bine la temperaturile scăzute din timpul iernii şi manifestă sensibilitate la filoxera radicicolă. 70% lăstari fertili.P.S.ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul are vigoare mijlocie şi ajunge la maturitatea deplină în epoca a IV-a.5% şi se caracterizează printr-un procent foarte mare de legare a boabelor (date I.S.5 g/l. particulară.C. de formă pentagonală.Soi obţinut la S.T. cilindro-conic. prezintă fructuozitate şi o aromă fină. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Admira este un soi cu o vigoare mijlocie de creştere. Prezintă o rezistenţă bună la mană. RADAMEŞ Origine . din Traminer roz şi o descendenţã hibridã Villard blanc x Regina viilor.I.5 cel absolut şi 1. Fertilitatea este bună. Dinţii sunt mijlocii cu marginile convexe.V. iar în aciditate de 5. rotund. Soiul are o rezistenţă bună la mana instalată pe frunze şi foarte bună la cea pe boabe.S.S. producţia marfă fiind de cele mai multe ori mai mare de 80%. acumulările de zaharuri ajung până la 190 g/l iar în aciditate de 4. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mijlocie. cu dinţii lungi şi cu margini drepte. acoperit cu un strat de pruină fină.5 t/ha. de compactitate mijlocie. Bobul este de mărime mică-mijlocie. iar valorile coeficienţilor de fertilitate au valori de 1.C. Pulpa este suculentă. Vinul obţinut din acest soi este un vin armonios. cu o o durată a perioadei de vegetaţie de 184 zile. trilobată. ducând astfel la un indice gluco-acidimetric de 32. de consistenţă mijlocie. cu sinusul peţiolar deschis în formã de “V” şi mai rar în formă literei “U”). întreagă sau trilobată. Blaj. de formă cuneiformă.P.I.3 cel relativ. CARACTERE TEHNOLOGICE La maturitatea deplină.9.

Este sensibil la filoxera radicicolă şi prezintă o bună rezistenţă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Sinusul peţiolar este închis prin suprapunerea lobilor şi cu baza în “V”.C. Fertilitatea este foarte bună. cu o durată a perioadei de vegetaţie de 194 zile ajungând la maturitatea deplină în epoca a VI -a. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul prezintă o vigoare mijlocie de creştere. prezintă o rezistenţă bună la mană. iar sinusurile laterale sunt deschise. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este mijlocie.S. Bobul este mic.9 g/l exprimată în H2SO4. iar aciditatea este de 6. Dinţii sunt scurţi cu marginile convexe. de culoare verde pe faţa superioară a limbului. plăcut. Vinul obţinut este un vin extractiv. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul are vigoare mare de creştere. Atunci când soiului Radameş nu i se aplică tratamente fitosanitare. BRUMĂRIU Origine .S. iar în co ndiţiile centrului viticol Valea Călugărească aceasta nu a depăşit 11 t/ha.5 cel absolut şi 0. făinare şi putregaiul cenuşiu .Strugurele este de mărime mică.T. cu pruină slabă. de formă cuneiformă. aripat. Strugurele este mic. compact. iar aciditatea înregistrează valori cuprinse între 5. În condiţii de neaplicare a tratamentelor fitosanitare soiul Brumăriu prezintă o rezistenţă bună la mană şi făinare şi foarte bună la Botrytis pe frunze.). iar la atacul putregaiului cenuşiu pe boabe prezintă o rezistenţă mijlocie. cu 60% lăstari fertili. Fertilitatea este bună. (date I.9 g/l exprimată în H2SO4.S. Bobul este mijlociu ca mărime. Vinul obţinut este un vin extractiv. cu 75% procent de lăstari fertili. iar producţia este de 12-17 t/ha. cu aromă particulară . sferic.V. aripat. 332 . dar manifestă sensibilitate la filoxera radicicolă.9 cel relativ.8-6.T. acumulările de zaharuri ajung până la 164 -170 g/l zaharuri. de compactitate mijlocie. Producţia înregistrată depinde foarte mult de centru de cultură. iar valorile coeficienţilor de fertilitate prezintă valori de 1.V. ovoidal cu epicarpul de culoare roz -roşietică.I.). CARACTERE TEHNOLOGICE La maturitatea deplină. trilobată. cu pieliţa colorată în verde-gălbui cu nuanţe de roz şi este acoperit cu un strat gros de pruină.Soiul a fost obţinut la S. Blaj. cu personalitate. din soiul vinifera Saint Emilion şi hibridul Rayon d’or.I. de formă cilindro-conică. astfel: în centrul viticol Blaj este de peste 20 t/ha.8-7. Greutatea medie a unui strugure prezintă valori cuprinse între 124 şi 203 g. (date I. cilindric. Rezistă bine la temperaturile scăzute din timpul iernii.S.P. CARACTERE TEHNOLOGICE La maturitatea deplină strugurii soiului Radameş acumulează 175-180 g/l zaharuri. prezintă o durată a perioadei de vegetaţie de 209 zile şi ajunge la maturitatea deplină în epoca a VI -a.

V. cilindro-conic. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. iar pe partea inferioară este glabră. însoţite de o aciditate totală de 4. formează 60% lăstari fertili. Strugurele este mijlociu.trilobată. ARGESSIS Origine .I. Bobul este mare.C.Soiul a fost obţinut la I.D. ovoid cu pieliţa de culoare roşie-închisă (date I. ŞtefăneştiArgeş.V. de culoare verde pe faţa superioară a limbului. uneori multiaxial.V. ovoid. Prezintă rezistenţă foarte bună la Botrytis pe frunze şi bună la atacul instalat pe boabe. de formă cuneiformă. de compactitate medie. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. iar marginile sunt drepte. Vinul obţinut este deseori subţire. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. uşor gofrat. neechilibrat.PURPURIU Origine .S. dar este sensibil la fãinare. Prezintă rezistenţă bună la ger. de formă conică. Procentul de lăstari fertili este de 60%. întreagă . dulce-acrişor.9 g/l exprimată în H2SO4.8 t/ha în condiţiile centrului viticol Valea Călugărească şi 17 t/ha în condiţiile podgoriei Iaşi. Soiul înregistrează o producţie medie de 12. 1985. acumulează la maturitatea deplină în medie 168 g/l zaharuri. Miezul este semicrocant.S. cu o durată a perioadei de vegetaţie de 194 zile şi ajunge la maturitatea deplină în epoca a V-a. Dinţii sunt lungi.C. rezistent şi uniform colorat în negru-albăstrui şi acoperit cu un strat dens de pruină. ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE Soiul Purpuriu are o vigoare mijlocie de creştere. de culoare verde închis. Bobul este mijlociu. Valea Călugărească din soiul vinifera Ceauş alb şi hibridul francez Villard blanc. secetă.7-6.V. necorpolent. cu gust franc. epicarpul este gros. PARTICULARITĂŢI AGROBIOLOGICE Soiul are vigoare mare de creştere. Dinţii sunt mijlocii cu marginile uşor convexe. prin încrucişarea soiurilor Moldova şi Augusta şi a fost omologat în anul 2002.T. Manifestă rezistenţă bună la mană. cu o fertilitate bună. dar şi cele inferioare sunt unghiulare. iar în condiţii de neaplicare a tratamentelor fitosanitare 333 . de formă uşor cuneiformă. Sinusurile laterale superioare.Soiul a fost obţinut la S. în condiţii de neaplicare a tratamentelor fit osanitare. pentalobată. plăcut.). CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mare. Este sensibil la filoxera radicicolă şi are o bună rezistenţă la temperaturile scăzute din timpul iernii. cu baza în “U” sau “V”. Strugurele este mare (450g). CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie.

ROSINA Origine .5-3. VLAD Origine . Bobul este sferic.3. pergole şi bolţi.Valea Călugărească prin hibridarea sexuată interspecifică dintre soiul Garonnet (S. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie (epoca a V -a de maturare). PARTICULARITĂŢI AGROBIOLOGICE Soiul Vlad are vigoare mijlocie de creştere.trilobată.5. 18-283) şi soiul Fetească albă şi a fost omologat în anul 2003.7 g/l exprimatã în H2SO4. cu pulpa zemoasă. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie-mare.Soiul a fost obţinut la S. iar sinusul peţiolar este deschis în formă de 334 . întreagă .C. de formă orbiculară. însoţite de o aciditate totală de 3. Cluj Napoca prin hibridarea interspecifică dintre soiul Petit Sauvignon şi Seyve Villard 23-510 şi a fost omologat în anul 1995. cu gust franc.Soiul a fost obţinut la I. de mărime mică-mijlocie. acumulează la maturitatea deplină circa 150 -155 g/l zaharuri. În ceea ce priveşte rezistenţele soiului. cu lumenul mijlociu.D. de compactitate medie. plăcut. Strugurele este de mărime mijlocie (170-200g). iar din punct de vedere al elementelor care rămân pe butuc în urma tăierilor. glabră pe partea inferioară şi cu sinusul peţiolar variabil ca formă închis ovoidal sau deschis în forma literei U. CARACTERE TEHNOLOGICE Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii august . secetă şi la bolile criptogamice. cu pieliţa colorată alb-verzui.soiul Argessis prezintă toleranţă şi la bolile criptogamice. ducând astfel la un indice gluco-acidimetric de 44. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie cuprinsă între 173-180 zile şi cu o fertilitate bună. însoţite de o aciditate totală de 4. Producţia obţinută este cuprinsă între 18 -20 t/ha şi este destinată pentru consum în stare proaspătă.28. acestea pot fi scurte (cepi de 2 -3 ochi) sau elemente de lungime medie (cordiţe de 4-6 ochi). Producţia obţinută este cuprinsă între 16-18 t/ha şi este destinată pentru obţinerea vinurior albe de masă.începutul lunii septembrie (epoca a III-a de maturare). acumulează circa 170-200 g/l zaharuri la maturitatea deplină.V. 65-70% lăstari fertili. cu sinusurile laterale variabile ca formă.5 H2SO4. Se pretează foarte bine la forma de conducere semiînaltă şi înaltă.C. Se pretează foarte bine la forma de conducere semiînaltă. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijlocie. acesta se remarcă prin rezistenţă bună la ger.V. de culoare verde intens.V. trilobată sau pentalobată. de formă cilindro-conică.H.

PARTICULARITĂŢI AGROBIOLOGICE Soiul Rubin are vigoare mijlocie de creştere. PARTICULARITĂŢI AGROBIOLOGICE Soiul Rosina are vigoare mijlocie de creştere. de formă cilindro -conică.liră. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie cuprinsă între 175-180 zile şi cu o fertilitate bună. de formă cilindrică.8-4. fertilitate bună spre foarte bună.V. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. Bobul este mic. RUBIN Origine . Prezintă toleranţă bună la mană. acesta se remarcă prin rezistenţă mijlocie la secetă şi ger. iar pieliţa este colorată în roşu violaceu. cu o perioadă de vegetaţie mijlocie cuprinsă între 170-175 zile. Se pretează foarte bine la forma de conducere semiînaltă. cu baza ascuţită. de compactitate medie. Strugurele este de mărime mică-mijlocie (100-150g).Soiul a fost obţinut de către Sergiu Dan Moldovan la S. cu pulpa zemoasă şi suculentă şi cu gust franc. sferic. CARACTERE MORFOLOGICE Frunza adultă este de mărime mijcolie. 60-65% lăstari fertili. cu pieliţa colorată verde-gălbui cu nuanţe de roz. însoţite de o aciditate totală de 4. CARACTERE TEHNOLOGICE Maturarea deplină a strugurilor are loc în cea de a doua decadă a lunii septembrie (epoca a IV-a). manifestând sensibilitate în special la îngheţurile târzii de primăvară.5 -5.C. Producţia obţinută este cuprinsă între 13-15 t/ha şi este destinată pentru obţinerea vinurior albe de masă.V. incoloră şi cu gust franc.D. acumulează circa 170-195 g/l zaharuri. întreagă sau trilobată cu sinusurile laterale superioare deschise. formând 70-75% lăstari fertili. este sensibil la făinare şi este tolerant la putregaiul cenuşiu al strugurilor. În ceea ce priveşte rezistenţele soiului. Prezintă rezistenţă bună la ger şi în condiţii de neaplicare a tratamentelor fitosanitare soiul prezintă toleranţă la bolile criptogamice ale viţei-de-vie. Bobul este mic.5 g/l exprimată în H2SO4. prin hibridarea interspecifică a soiului Traminer roz cu elita hibridă (Villard vlanc x Regina viilor ) şi a fost omologat în anul 2007. sferic. Strugurele este de mărime mică-mijlocie (100-170g). pentru obţinerea mustului concentrat şi pentru băuturile slab alcoolice. acumulează între 175-200 g/l zaharuri la maturitatea deplină şi un conţinut în aciditate totală de 3. 335 . cu pulpa zemoasă. uneori aripat. cu sistem mixt de tăiere.8 H2SO4. dar slab schiţate. CARACTERE TEHNOLOGICE Strugurii se maturează la sfârşitul lunii septembrie (epoca a V -a de maturare). Blaj. de compactitate medie.

I. au strugurii mici. la ger. 1927). deoarece au rezultat din încrucişarea speciilor americane (Vitis riparia. care fac parte din categoria viţelor roditoare şi au primit această denumire. strugurii pe care îi formează sunt de asemenea de dimensiuni mici. Vitis aestivalis.). odată cu importul viţelor de portaltoi din Franţa.  Grupa hibrizilor direct producători europeni . precum şi speciile originare din ţinutul european. cu boabe mici cu gust foxat. iar din acest punct de vedere au rezultat următorele 3 grupe: grupa hibrizilor direct producători americani. bogate în malvidina şi metanol. soiurile de hibrizi direct producători vechi. iar vinurile obţinute sunt vinuri slab alcoolice. marea majoritate a acestora. dau producţii mci. necesită altoire (din cauza preluării însuşirilor speciei Vitis vinifera). cuprinsă între 14-18 t/ha şi este destinată pentru obţinerea vinurior albe de masă. 336 . iar în România în perioada anilor 1888-1890. au fost supuse lucrărilor de ameliorare. şi la acţiunea bolilor şi dăunătorilor specifici viţei-de-vie.se remarcă prin rezistenţă bună la filoxeră.  Grupa hibrizilor direct producători americani . (date I. îşi maturează strugurii de timpuriu. la boli şi dăunători.Aceste soiuri nu mai prezintă rezistenţă sporită la filozeră. cu gust neplăcut (foxat) şi cu o perioadă scurtă de păstrare ca urmare a gradului alcoolic foarte scăzut. încât ulterior a devenit o problemă din cauza suprafeţelor mari cultivate cu aceste soiuri (suprafeţele cultivate depăşeau suprafeţele cultivate cu soiuri Vitis vinifera.T. pe de altă parte. grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată. Vitis labrusca. Rezumat  Hibrizii direct producători au apărut ca o necesitate pentru refacerea plantaţiilor viticole distruse de filoxeră şi au fost aduse în Europa de pe continentul american la sfârşitul secolului XIX.S. seci sau pentru obţinerea vinurilor materie primă pentru distilate învechite din vin. Aceştia sau extins foarte repede în cultură.  Au fost obţinute astfel.Producţia obţinută este destul de mare.  Grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată . lipsite de aciditate sau excesiv de acide.  Principalul criteriu de clasificare al hibrizilor direct producători îl constituie originea lor genetică.S. producţii mici. iar vinurile obţinute sunt slab calitative.se remarcă prin soiuri cu rezistenţă mijlocie la filoxeră şi ger. Vitis lincecumii). aceste soiuri nu au atribute calitative deosebite. Producţiile obţinute sunt mai calitative şi valorifică de cele mai multe ori terenurile improprii viţelor altoite nobile. astfel încât. pe de o parte. iar vinurile obţinute din acestea sunt slab alcoolice.  Din punct de vedere al caracterelor tehnologice. grupa hibrizilor direct producători europeni. iar rezultatul final a fost obţinerea unor soiuri care să manifeste grade de rezistenţă la condiţiile climatice. producţii mici însoţite de acumulări mici de zaharuri.  Soiurile şi speciile americane de viţă-de-vie.

Frumoasă albă) etc. (2p) 3. Printre aceste soiuri. 12 privind „SOIURILE DE HIBRIZI DIRECT PRODUCĂTORI ŞI PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ ALE ACESTORA” Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii. Enumeraţi şi descrieţi pe scurt principalele soiuri cu rezistenţă biologică obţinute şi cultivate în România. cele obţinute în Ungaria (Bianca. b) Hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiurile cu rezistenţă biologică ridicată sunt soiuri noi obţinute prin încrucişarea şi reîncrucişarea soiurilor vechi de hibrizi cu soiurilor aparţinând speciei Vitis vinifera. (4p) * Un punct se acordă din oficiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele: 1. Perla de Zala). Valeria. (1p) 2. pot fi amintite soiurile ce aparţin colecţiei Seyve-Villard din Franţa (Villard Blanc. Prezentaţi principalele particularităţi tehnologice şi de cultură ale hibrizilor direct producători. în Republica Moldova (Moldova. cele obţinute în România (Admira. implică activităţi care necesită cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare întrebare. apropiate de cele ale soiurilor Vitis vinifera. rezultate în urma clasificării acestora după origine. Precizaţi care sunt principalele grupe de hibrizi direct producători. Comentarii şi răspunsuri la teste Răspuns test de autoevaluare 1: a) Grupa hibrizilor direct producători americani. (2p) 4. numele şi prenumele studentei (studentului). Prezentaţi principalele particularităţi agrobiologice ale hibrizilor direct producători. Vlad. Rubin ).12.b) Grupa hibrizilor direct producători europeni. 337 . Radameş. Argessis. Acestea răspund exigenţelor viticulturii ecologice. toleranţă la bolile şi dăunătorii viţei-de-vie. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. care manifestă însuşiri de calitate.4. ☺ Lucrarea de verificare solicitată. Purpuriu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (Ampelografie). corectare şi evaluare. Rosina. Villard Noir). numărul lucrării de verificare. îmbinând caracterele hibrizilor direct producători ( în special cele care denotă rezistenţe) cu cele de calitate provenite de la soiurile europene. Muscat de Poloschey. Brumăriu. Andrevit.c) Grupa hibrizilor direct producători înnobilaţi sau soiuri cu rezistenţă biologică ridicată.

Sandu. Bucureşt i. 7.C. Mărăcineanu. Bucureşti. 3. Ed. Bucureşti. Editura CNI Coresi. Şt. 2. Indreaş.A.Oenoclimatul României. Tehnologii specifice. Bucureşti. Ediţie revizuită. 437-443. CD ROM ISSN 2069 -847X. Vicuţa. Calitate. 2001 . Raluca. Facultatea de Horticultura. Adriana. Adriana. 2000 . Dolores. Daniela. A. Ţârdea C. Teodorescu.6. Marinela. Diversitate şi Armonie”. 4. Vişan. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură ..Ampelografie. G.. Iaşi. 473 p. Bucureşti. Luminiţa. Dejeu. Indreaş. L. I. 10.Ştiinţă.Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România.V. Cichi.Ampelografie . 2002 . 2010 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică... şi colab. M. Editura Ion Ionescu de la Brad. Editura Ceres.. Zonare.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. Luminiţa.. Vişan. Oşlobeanu. 338 . 6. Popa. Ed. Ceres. 2010 . Vicuţa. Ampelografie..M. Indreaş.S. Seria Horticultură. Rotaru Liliana.12. Olteanu. Anul LII. D. Bucureşti. Luminiţa. Vişan.Principalele soiuri de struguri de masă cult ivate în România. Vol 53. Veliu.Manual de ampelografie. pag. Editura Nelmaco. 8. Marinela. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. 9. Adriana . volumul II. 2010.C.2002Viticultura specială.The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov. Ceres. Bibliografie minimală 1. Vinurile României şi climatul lor caracteristic.Lucrări practice. U. Costea . Editura Universitaria. Editura Ceres. Stroe. Daniela.. Indreaş. 2003 . L. Bucureşti.. Craiova. Stroe. 1987 .Viticultură. 1991 . Adriana. 5.

Baniţă. V. Indreaş.. 19-23. pag.. Cotea. Constantinescu. O.A search for more durable grape rootstok resistance to root-knot nematode. 1968 ... M. Fregoni M. 1985 ..1: 18-21. N.. America Journal of Enology and Viticulture n0 1. n°12.S. 53-62. D. Bologna. n...Ampelologia soiurilor apirene. 1990 . A. S.. Ottaviano. 1986 . E. Pleven.5. I.R.BIBLIOGRAFIE Alleweldt G. M. nr. n. Barbu. Calò G. 12. Il balkan symposium of viticulture and enology. A. Oana. Cotea. 209-213. Erica.R.Ampelographic studies to characterize grapevine varieties.. M.Morfologia şi anatomia familiei Vitaceae..28 (11). Anghel. 2007 . Grigorescu. 32-34. Bavaresco. Lorenzoni. Calò.. V. Stroe. D. Calò...Portinnesto e nutrizione minerale della vite.Podgoriile şi vinurile României.1. n. E. Veith. 1976 .R. nr. Arina. C. p. M. Vignevini. Cristina. Editura Academiei R.Ampelografia R. 382 p.Emerge Supernova varieta apirena.Michele a/A (TN). Gh. În Ampelografia R. Boselli. L. Adriana.. 1989 Contributo preliminare alla individuazione di caratteri ampelografici ed ampelometrici atti alla caratterizzazione dei vitigni.. C. V. Bucureşti. vol. Edagricole.. P. Antoce. L. D.Tratat de oenologie. Ramming. Editura Ceres.. Anwar.Primi risultati sul'uso di marcatori RAPD sul DNA proveniente da gemme dormienti di vite. 8-10 september 2004..13. A.. 2000 . Bavaresco. Camussi. n.S.. Cotea.. S.. 2001 . 1996 . C.. Vignevini. nr. Giust. Gh. Fregoni M.. pag. Vignevini. Cantù. suppl. Editura Academiei Române.I. Mckenry. pag. 13.71-76.L’uva da tavola. 2004 . Editura Ceres. Rev.New varieties of grapevine for red wines created in Romania.. 1986 . Vitic. Vignevini.L'analisi isoenzimatica e la caratterizzazione varietale in Vitis sp. 2002 . Bulencea. Revista de horticu ltură şi viticultură. Antonacci. Bucureşti. et al. 1975 . Gh.. Costacurta A..Selecţia clonului Drăgăşani 57 din Berlandieri x Riparia Teleki 8 B.. M. Dettweiler. A.S. 339 . Editura Academiei R. 1970 . 2004 .Viile şi vinurile Transilvaniei.VIII. Bucureşti.V.. I . Bucureşti. 7-8. vol.I. Vignevini.. Bavaresco. 1991 . şi colab. V. Nămoloşanu. Editura Academiei. 65-69. Marinela..Corso Internazionale di Ampelografia. il consumo. D.. Bucureşti. Constantinescu. Enol. 1970 . La coltura.6.R. 56-69.A. şi colab. pag.Differenziazione tassonomica delle varietá di vite mediante l’elettroforesi di estrati vegetali. 29-38. il mercato.S. Ioan.. Bucureşti.. L. Volpe B. Vicuţa. pag..Excursus mondiale sugli ibridi produttori di vite di terza generazione resistenti alle malatie. Rivista di Frutticoltura. vol... Colapietra.

R.Tăierea şi conducerea viţei-de-vie.Enol. 1988 . Editura Ceres. Roma. L. Montpellier. pag. Fregoni... Eynard. Erika.. L... 422-429. Georgescu. Piacenza. Rev..Fattori produttivi e sensoriali delle uve da tavola.10. R. C. M. F..Preliminary minimal descriptors list for grapevine varieties. p. Doina. nr. Dejeu. Symp.. 819 p. 1-10. 15. Bucureşti. Dejeu.. 2010 . M. 37-54. Dettweiller. Dejeu. 1985 . C.Lucrări şi operaţii în verde la viţa-de-vie. Masson Paris. L. L. Teză de doctorat.Théorie de la sélectione en amélioration des plantes. Eibach.Cépages et vignobles de France. Paris. R. Dejeu.L'ingegneria genetica si propone come innovazione biotecnologica nel miglioramento genetico delle vite. Institut for Grapevine Breeding Geiweilerhof. Maines..Viticultură practică. P. Imprimerie Ch. Fregoni. M. Fregoni.Evoluzione delle tecniche e dei metodi ampelografici.. Georgescu. I. Cravero. Mustea. 2010 . 2003. Eynard. A. 1991 . Siebeldingen. 1936 . Déhan. Germania.S.. Gay. Fisher. Et al. Int. 1967 .The use of multiple measurements in taxonomic problems. 2004 . M.10.. Bucureşti. Liliana. Editura Ceres. Bucureşti. Torino. Viticoltura Enologia. L. 2006 . This. A.Precis d’ampelographie practique. Galet. Magdalena. Dumitru.De Michelli. Georgescu. 19-23 juin. pag.. 17: 53-54. Ann. Rudolf.Viticultură. Dettweiller.The European network for grapevine genetic resources conservation and characterization. 340 . Editura Ceres. Rotaru. Affi.Metodi per la studio di polifenoli dell'uva Riv. Proc. G. Emerge Supernova varieta apirena. Fruttano e Malvasia. 1. Editura Ceres. P.Ricerche ampelografiche ed ampelometriche sui vitigni piacentiniBonarda. Editura Solnes. L.Viticoltura moderna. 2005 .. Vignevini. XXV-éme Congres Mondial de la Vigne et du vin.Editore Phytoline. Fregoni. Les vignes américaines. Univ... 1990 .Nutrizione e ferilizzazione della vite. F.Analisi ampelografica in vite: la tecnica fillometrica quale ausilio per la caratterizzazione e il riconoscimento.. Milano.44):37-45. Bucureşti. Galet. M. F. 3. Eugen.. Vitic. 1987 . 1998 .V. Reda. Bucureşti. Fregoni. Editura Ceres. L’Informatore agragrio.. Dalmasso. Di Stefano. Iacono. M. n. Magdalena. 1992 . M. Di Stefano. Imp. Timişoara.M.. Dejeu. 1993 . Campostrini. Bucureşti. 1990 . 1980 . L.Viticoltura di qualità.CCIAA. G. Bucureşti. Edagricole Bolognia. M. Montpellier. Georgescu. Compendi didattici e scientifici. Erika. Dejeu..Cultura viţei-de-vie.Vitic. 2005 .. 2000 . Enol.Cercetări privind obţinerea butaşilor de portaltoi prin conducerea liberă pe sol şi comportarea acestora în şcoala de viţă şi plantaţia de viţă de vie pe rod. Patrice. I.. 1991 .. Ed. Editura Ulrico Hoepli. Dobrei A.Viticoltura generale. Magdalena. Quad... Gallais.Înfiinţarea plantaţiilor de vii şi întreţinerea lor în primii ani de la plantare...Tăierea viţei-de-vie.Aromi dei vini prodotti nelle regioni a clima caldo o caldo arido. 227-262. 1: 18-21. Déhan. pag.. Editura Ceres. 183-200.. 2007. 1991 . Fregoni. Magdalena. 1989 .(2. 1992 . Ed. Rivista di Frutticoltura. Antonacci D. 1997 . U.A.

1983 .. Malossini. 2000 .. 1991 . Monetti...Strategie di selezione clonale per la viticultura degli anni 2000.Analisi moleculare dei parentali dell' incrocio Manzoni. Bucureşti. S. 341 .Lucrări ştiinţifice U. 1997 . Bazele biologice. Bucureşti. H. Siena. Marinela. Mărcuţă. Vişan. Atti vol. 6 volumi. Hidalgo L.armonie”. C. Corso internazionale di ampelografia.C. Colugnati. diversitate .Principalele soiuri de struguri de vin cultivate în România.40.Curs de ampelografie.A. 2004 ... Bucureşti.. 71 p.Genetique.Traité des cépages. Alina. 2004 . A. Teză de doctorat I. A.S.Ampèlographie de L'U.. Vişan. 1988 . Paris. Lucrări ştiinţifice USAMV “Ion Ionescu de la Brad”. “Horticultura . 1978 . 1946-1956 .. Vişan. M.Handbuch der ampelographie. Ion. M. A.Portaltoiul factor de optimizare a cantităţii şi calităţii recoltei de struguri. ISBN 973 7763-02-X. înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor tinere de vii roditoare. Editura Nelmaco. Indreaş. Frisinghelli. Stroe.. M. Seria B.Viticultură.I. 1998 . şi colab. 1995 .6-0-13. P.Citato da Ribereau-Gayon.R. Irimia.V. vol.B. O.. pag. 34.1. Liliana. 2006 . Grando. 2004 . Marinela. Luminiţa. Iaşi.Genotyping of Bulgarian Vitis vinifera L. Stroe. Iaşi 28-29 mai. Mustea. Cresti. 389-392. 48-50.. S. Grando. italiana della vite e del vino. Sci.M. Rotaru. L'Enotecnico12. un nou mijloc de prelucrare a datelor ampelometrice. Adriana. 2000 . A.. C. D.Code des caractéres desriptifs des variétés et espéces de Vitis. Vitis n. Indreaş.. Adriana. 9:185-187. nr. Adriana. 506-516. 38.. 27-34.L. pag.The establishment of the origin for some autochtonous vine varietes by multi-variable statistical methods . ½. Liliana.S. Ministère de l'Agriculture .Studiul ampelografic al soiurilor apirene din sortimentul României. Indreaş.. Liliana. S. pag.. Indreaş. Bucureşti. Adriana.Ş. Alina. Şerdinescu. 1974 . Grando M. Hort.Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România. Varga. M. calitate.. 2003 . cultivars by microsattelite analysis. 1959. Vicuţa.M.Corelaţiile dintre suprafaţa foliară şi calitatea producţiei la soiurile Fetească albă şi Fetească regală. Negrul.N. 2001 . Mărcuţă.. Luminiţa. Edit. Adriana. Rev.. anul XLVII.Giovanni. Indreaş... XLVI. 1999 .Grape microsatellite markerssizing of ADN alleles and genotype analysis of some wine cultivars. N.Applicazioni dell’analisi multivariata nelle ricerche ampelografiche. Michelle all’Adige (TN).V.M. Vignevini. vol. 1849 . Bucureşti. Ceres.B. Indreaş. Acad. nr. T. Odart. Vicuţa.S. Ed. Indreaş.A. Ţârdea. Leykam e Josefsthal Graz. M.Manual de ampelografie. Mulchay. Adv. 1994 . Editura “Ion Ionescu de la Brad”.Vitis. U. Rotaru. Editura Ceres. Hvarleva. Ducasq. Adriana. 2002 .DNA fingerprinting of Italian grape varieties: a test of reliability in RAPDs. Ed. 2004 . Academie Suisse du vin.ştiinţă. Ceres. 1 -5 luglio. Simpozion ştiinţific anual. Luminiţa. Goethe. Bucureşti. Pîrcălabu.. Ed. A. L..Nuovi parametri di valutazione enoligice di uve da viti in selezione clonale. 89-92. 777-782.Folosirea analizei în componenţi principali (ACP).. Adriana. 91-93.

D. I. Bull. Pavloušek.. în condiţiile ecoclimatice ale podgoriei Iaşi.A. 1973 . create la SCH Cluj napoca..Viticultură generală. Liliana. Vicuţa.Comportarea unor soiuri noi de struguri de masă. Editura Ceres. Georgeta. XLVIII Vol 1 (48). Teză de doctorat. 2004 . Costea. Stroe. Sotolář. Daniela.Le porte-greffe: un facteur efficace pour maitriser la vigueur de la vigne et la qualité du vin. D.V. Bucureşti. I. 1994 ... 1976 . D. Stroe. Pouget. 1991 . Tehnologii specifice. U. Dolores.V.M..B. 473 p.Ollat. 303-308. prin utilizarea codurilor şi sistemelor de determinare bazate pe ampelometrie. vol. 2009 .A.V. ale USAMV Iaşi.Analiza cluster în ampelometrie. seria Hortic. Mihaela. Iaşi.. 2001 . 209-244. L'O. L.S. Bucureşti. Olteanu. Lucr.La vigueur conférée par le portegreffe: hypothéses et pistes de recherches.A. 2003 .Soiuri de viţă de vie pentru struguri de vin.V.Constribuţii la studiul ampelometric al soiurilor de viţă de vie.D.S. Simpozion ştiinţific anual.. Ribereau-Gayon P.C . Şt.. 827. Tipo -Agronomia.Iaşi.A.Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România.. pag. Mărăcineanu. M. 1989 .M. Craiova... seria Hortic. Oprea. “Horticultura .M.. 1999 . Marinela. calitate. 2002 Viticultura specială. R..M. Olteanu. Olteanu. Oprea. J. Nastasia.. 307 -310. bazele biologice. Şt. Liliana. Editura Ceres. Pop. 1 (42). Oprea. 2007 . 2000 . A. Academic Press. 2009 . Editura Universitaria. Mustea. vol. Savu. Lucrări ştiinţifice USAMV Iaşi. prin prelucrarea datelor pe calculator-programul Microsoft EXCEL-97. Liliana. 1997 . 1999 . Vicuţa. Olteanu. Giugea. Seria Horticultură.Viticultură practică. 869-870. Marinela. Editura Universitaria. I.I.. XLIV.M.V. 199 -204. p. Korpás. Ampelografie.. U. C. Bordenave.C. U. 2002 . 53-60. D. Cluj-Napoca.. în regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei. Savu. diversitatearmonie”. Olteanu. Georgeta.Viticultură (I). pag.ştiinţă.S.. Mihaela. I. 40-52. M. Lucr.. Rotaru. IX International Conferance on Grape Genetics and Breeding. Craiova.Studiul macroclimatului din diferite podgorii şi centre viticole ale României pe bază de multicriterii adoptate pe plan european şi ce l al Geoviticulturii. I (45).. A. P. Georgeta. London. Editura Universitaria. Lucrări ştiinţifice U. vol... ale USAMV Iaşi. Tipografia Universităţii din Craiova. nr. 2005 . Bucureşti.Evaluarea condiţiilor ecoclimatice.Viticultură. Acta Horticulturae. Mihaela.Viticultură (II) Bazele biologice. Seria Horticultură.. Rotaru. Zonare.. 681-682. pag. Craiova. şi colab. Natalie. Seria B.Climatic conditions influence of crop year on grape & wine production. Savu. I. 919-928. Ţârdea. 2009 . 2000 .C. 1 (42).The anthocyanins of graoes and wines. Rotaru. R. Bulettin de l’O. vol.The winegrowing region of the Dobrogea hills characterization reagarding multicriterial climatic classification 342 .I. 1987 .. Rotaru. L..Viticultura cu noţiuni de ampelografie.Ş. cu ajutorul unor indicatori sintetici. Ţârdea. Tandonnet. Liliana.. Cichi. 60. p. Rotaru. Bucureşti. Vol. Liliana. Şt. Oşlobeanu.. C.V. Daniela.Cercetări asupra caracterelor fenotipice şi însuşirilor biotehnologice la soiurile autohtone de viţă de vie. „Ion Ionescu de la Brad”.P. Editura Ion Ionescu de la Brad. pag. p.Experiences on grape rootstock resistance to phylloxera in Czech Republic.Teză de doctorat. N.

Stroe. Enol. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Raluca.. Bucureşti. Univ. 2010. pag. 605-610. Lucrare realizată în cadrul proiectului “Realizarea colecţiei naţionale de germoplasmă clonală la viţa-de-vie şi omologarea unor elite” finanţat de Ministerul Educaţiei. O. N. în podgoria Ştefăneşti-judeţul Argeş... Rev.A. Seria Horticultură.M. Stroe. Valentina.B. pag. A. Seria Horticultură.Scurtă caracterizare a unor creaţii provenite de la populaţiile locale de viţă de vie. 11-16.Vignevini.V. 5-10. 213-237. A. G. 437-443. vol. M.A.C. Intrieri.Vitic. Sotés... M. Schneider. Stoian. Stroe.The agrobiological and technological evaluation of some table grape variety with different maturation periods in vineyard Ostrov.categoria B).. Marinela.Ştiinţă.C. 1999 .S.(m. ½. 1988 . Versini G. Diversitate şi Armonie”. Şerdinescu. Stroe. pag. Enol.B. nr. 1998 . 1988 -Ampelografia e metodi ampelometrici: nuovi orientamenti. nr. 1. and all. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. pag. Lungu. Indreaş.V. Schneider.Ş. Schneider.. Silvestroni..V. M. CD ROM ISSN 2069 -847X.Ampelografie ..Cercetări privind comportarea unor cloni de viţă de vie pentru obţinerea vinurilor de calitate D.Grape variety identification by means of ampelografic and biometric descriptors. Riv. 1989 . Stefanini.M. Marinela.c. şi colab. Lucrări ştiinţifice U.). Cercetării şi Inovării. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură . Scienza A. 2010 . Bucureşti. pag.. Rev. and Zeppa. pag. LIV. Vicuţa. 2003 . U. Schneider.Qualitative and quantitative performances of some tabel grape varieties when aplying a different loads of buds/vine. Stoian. 1999 .Quad. Di Domizio. 2010 . Vitic. U.S.Impiego di metodi fillometrici per la caracterizzazione di alcuni vitigni dell' Emilia Romagna.A.Vicuţa. V. Diversitate şi Armonie”... 683-686. Teză de doctorat. Vicuţa.A. pag. pag.O. 423-424.. Vitic.V.Nuove strategie di selezione clonale per la salvaguardia della variabilitá intravarietale: L'esempio del Traminer. 6-7 novembre.. Marinela.Catalogul de clone cu material biologic certificat.Le sostanze aromatiche dell'uva e del vino.9.nr.. Vignevini. Roxana..M. 2010 .M. 343 . A. Vicuţa..O. Sesiunea Ştiinţifică anuală „Horticultură .Biometria in ampelografia :l'uso di una tavoletta grafica per efettuare rapidamente misure fillometriche. p.M. Vol 53. 1996 . sesiune omagială. Veliu. Caneli . seria B. San Michele all'Adige. Ediţie revizuită. CD -ROM with ISSN 1222-5312 (Cod CNCSIS 846 . Ruiz C. Adriana .Caracterizzazione ampelografica di moscati in oservazione nella collezione Bosca di Caneli. Facultatea de Horticultura. Lucrări ştiinţifice U.C şi D. A. 1996 . 1. Vol 1 (50). Gomez del Campo M. Nr.Lucrări practice.c.. C..A.. A. Torino 12. n. Cotet. Calitate. Enol.Ş.. 2005 .1. Anul LII. 37-40.V. Calitate. 1996 . 60-67.Ştiinţă. U. Marinela. Ion.Utilisation de méthodes ampélographiques pour la différenciation de deux cultivars de Vitis vinifera L. Varga. M. 71-92. Editura CNI Coresi. Vitic.S. 17-26. pag. Veliu. Raluca.Studiul ecopedologic şi ecoclimatic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole ale Uniunii Europene. Enol.

L... Editura Ion Ionescu de la Brad. Rev. Bucureşti. Editura Ion Ionescu de la Brad.Teodorescu.. Rotaru Liliana. 1995 . C.2 nd edition. Vinurile României şi climatul lor caracteristic. *** I. 344 . A..A.. Ţârdea C.. Ţârdea C. Iaşi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. *** IPGRI. 2003 . Dejeu. 153-158. Via delle sette Chiese. 00145 Roma.S. Rotaru Liliana. 1997 .Folosirea codurilor şi descriptorilor ampelografic i la soiurile autohtone de viţă de vie. Liliana.T.Descriptors for grapevine (Vitis spp).Institutul de Stat pentru test area şi înregistrarea soiurilor. 142. G. volumul I. C.Ampelografie. Editura didactică şi pedagogică R. Şt. Cercet. Sandu. Iaşi. IPGRI. 2003 ... volumul II. Mustea. .Oenoclimatul României.S. vol.Ampelografie.Viticultură. Moldova. Rotaru. p. 3-4 (104). Agron. Popa. Ţârdea.. Bucureşti. M. 1987 . Ţârdea. 1995 .I.

Anexa 1 345 .

346 .

Muscat Perla de Csaba Cardinal Augusta Victoria 347 .

Chasselas doré Chasselas roze Muscat d`Adda Muscat de Hamburg 348 .

Afuz Ali Coarnă Neagră Coarnă Neagră Selecţionată Italia 349 .

Perlette Kişmiş alb Kişmiş negru 350 .

Crâmpoşie Crâmpoşie Selecţionată Zghihară de Huşi Galbenă de Odobeşti 351 .

Plăvaie Frâncuşă Iordană Creaţă 352 .

Mustoasă de Măderat Majarcă albă Aligote Neuburger 353 .

Grasă de Cotnari Fetească albă Fetească regală 354 .

Riesling italian Pinot gris Gros Sauvignon Petit Sauvignon 355 .

Chardonnay Furmint Muscadelle Traminer roz 356 .

Ezerfürtü 357 .

Tămâioasă românească Muscat Ottonel Băbească neagră 358 .

Oporto Cadar că Sangiovese Steinschiller roz 359 .

Roşioară Fetească neagră 360 .

Cabernet Sauvigon Merlot Pinot noir Burgund mare 361 .

Blauerzweigelt Busuioacă de Bohotin 362 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful