You are on page 1of 4

Părintele ideal adoră să fie creativ Motorul imaginaţiei este joaca.

Tocmai de aceea e firească şi atât de prezentă în viaţa copilului. Pare să fie opusul muncii susţinute, dar în absenţa ei nu va exista niciun fel de muncă şi niciun fel de creativitate. Nici nu avem idee cât de mult datorăm jocului şi imaginaţiei care îl însoţeşte, spunea Carl Gustav Jung. Şi spunea foarte bine. Parentingul se hrăneşte la rândul său din creativitate şi hrăneşte creativitatea copilului. E la îndemână să te laşi copleşit de rutina de zi cu zi. Să îţi zici: “creativitatea parentală poate să mai aştepte…” Însă timpul nu te aşteaptă. Fiecare nouă zi înseamnă o nouă provocare şi, vrei nu vrei, trebuie să-i faci faţă. ÎNDRĂZNEŞTE SĂ TE JOCI Fiecare copil este diferit, la fel cum fiecare părinte este diferit. Aşa că fiecare soluţie trebuie să fie diferită. Sfaturile experţilor şi ale altor părinţi ne pot da idei si ne pot ghida în direcţia cea bună, dar trebuie să le adaptăm la situaţia noastră particulară. Fiecare dintre noi poate contribui cu o sclipire de moment, o idee creativă, unică. Recent am tocmai o astfel de sursă de inspiraţie. Am rămas un week-end cu nepotul meu de 4 ani. Seara a refuzat să meargă la culcare, insistând asupra faptului că are monştri în camera lui. Este un băieţel pasionat de personajele teribile din desenele animate şi de trucurile înfricoşătoare pe care le vede în acele poveşti. Ştie că monştrii nu există în realitate. Dar, din anumite motive, în seara aceea au devenit brusc reali! Nu l-au ajutat deloc asigurările mele cum că doar i se pare. Atunci mi-am adus aminte de lecturile care ne sfătuiesc să înţelegem pur şi simplu frica unui copil în loc să ne apucăm să îi ţinem teorii că nu este îndreptăţită. Aşa că am încearcat să văd totul din perspectiva lui. Presupunând că monştrii sunt reali, ce am putea face în privinţa lor? Răspunsul care mi-a venit în minte a fost: “Ei bine, trebuie să-i speriem noi pe ei!” L-am întrebat de unde au apărut monştrii şi nepotul meu a spus, “De sub pat”. “Ssst! Hai să ne furişăm la ei.”, iam propus mergând tiptil şi aplecându-mă să mă uit. Nepotul meu m-a urmat temător, dar a izbucnit în râs când am strigat tare la monstru: “Uaaaaaaaah!” Dupa ce am râs binişor împreună, am speriat împreună şi monştrii din dulap şi din alte câteva locuri. Puştiul s-a bucurat de strigăte şi amuzat din cale-afară a putut să meargă la culcare fără nici o problemă. INTRĂ ÎN PIELEA COPILULUI TĂU Stă doar în puterea noastră să fim creativi. Dar poate fi greu să te arăţi inventiv atunci când bebeluşul plânge, copiii se bat, iar creierul nostru e terminat de oboseala unor zile şi nopţi cu somn pe apucate. Iată câteva sfaturi care te pot ajuta. Mai întâi de toate, fă un pas înapoi. Dacă nu eşti confruntat cu o situaţie care necesită un răspuns imediat, un copil într-o situaţie periculoasă sau rănirea unui alt copil, ia un minut de pauză, să-ţi recapeţi calmul.
1

Spune copilului tău că trebuie să te gândeşti. Apoi, fă câţiva paşi prin cameră, respiră adânc, relaxează-ţi mintea. Chiar mai bine, pune o casetă video pentru copii şi fă un duş. Pentru a gândi creativ ai nevoie să părăseşti modul standard de gândire. Cum să faci asta? Uită-te la problema cu pricina dintr-o perspectivă diferită. Şi, da, perspectiva cea nouă poate fi chiar punctul din care vede copilul situaţia. Dacă îl descoperi îţi poate oferi o mulţime de idei. Însă pentru asta e nevoie să-ţi iei în serios copilul. Încearcă să-ţi aminteşti cum te simţeai când erai de vârsta lui şi cum gândeai pe atunci. Poţi să obţii o combinaţie uimitoare din fapul că gândeşti ca un copil şi foloseşti tot ce e mai bun din experienţa ta de adult. SCHIMBĂ PERSPECTIVA Te poţi juca, de asemenea, cu alte perspective. Cum ar fi rezolvat problema Johnny Depp sau Angelina Jolie, de pildă? Dar Robert de Niro ori Andreea Esca? Îngăduie-ţi să pari oricât de naiv şi de copilăros, căci umorul este un alt instrument excellent pentru sporirea creativităţii. Toate acestea au într-adevăr nevoie de timp. Dar nu e o regulă. Pot trece ore sau zile până vine o idee nouă, sau eşti inspirit cât ai clipi din ochi. Totul depinde de caz, de urgenţa problemei şi de starea ta de spirit. Cu cât vei practica mai mult modul de gândire creativ, cu atât îl vei dezvolta mai mult. Şi, uneori, o criză poate forţa o soluţie inovatoare. Nimeni nu poate fi creativ tot timpul. Uneori, cel mai bun răspuns este, “Pentru că aşa zic eu.” Dar numai acele momente de creaţie, momentele de inspiraţie, ne definesc ca părinţi. Cum iți motivezi copilul CUM SĂ-L CONVINGI SĂ ÎNVEŢE? MOTIVEAZĂ-L CUM SĂ-L MOTIVEZI ? ÎNVAŢĂ Nu toţi copiii se bucură când începe şcoala. Sau dacă se bucură este pentru că îşi vor întâlni colegii şi vor chiuli împreună de la orele care le sunt antipatice. În schimb… să bată mingea la fotbal, să se uite la filme sau să se joace pe calculator? Sunt lucruri de care nu se plictisesc niciodată şi pe care le pot face fără să simtă cum zboară timpul. Totuşi, atunci când nu este o obligaţie, copiilor le place să înveţe. Sunt curioşi în mod natural, vor să exploreze şi să descopere. Dacă se simt bine şi au succes cu asta vor să cunoască mai mult. Atitudinea formată în primii ani faţă de învăţare va dura toată viaţa. Cei care primesc sprijin şi sunt încurajaţi în această perioadă vor fi creativi, dornici să aibă mai multă cunoaştere şi să se aventureze pe teritorii noi de învăţare. Ceilalţi, care sunt neglijaţi, prost îndrumaţi sau presaţi de pretenţiile părinţilor şi ale profesorilor riscă să rămână pentru totdeauna oameni care tind să meargă pe căi bătătorite, se adaptează greu schimbărilor şi se blochează atunci e timpul să asimileze cunoştinţe noi.

Tu ce alegi pentru copilul tău? Desigur, ţi-ar plăcea să fie dintre cei care învaţă şi o fac bucurându-se. Iată cum îl poţi ajuta. Stârneşte-i mereu curiozitatea Pentru a hrăni curiozitatea sau interesul copilului tău trebuie întâi să i-o stârneşti şi apoi să o întreţii. Dacă puştiul e fascinat de dinozauri, cumpără-i cărţi cu respectivii sau du-l la un muzeu de istorie naturală. Dacă e pasionat de armonii sonore cumpără-i un instrument, fie el şi de jucărie, sau înscrie-l la un curs de muzică. Acelaşi lucru este valabil pentru ştiinţă sau oricare alt domeniu. Important e să îi ţii treaz, constant, interesul pentru ceva anume. Oferă-i contactul cu noi idei şi domenii de interes Câteodată copilul este lipsit de motivaţie doar pentru că nu a descoperit încă acel ceva care poate deveni marea lui pasiune. De pildă dacă nu i s-a dat niciodată şansa să-şi exploreze fascinaţia pentru dans, nu-şi va descoperi nici talentul. Sunt şcoli complementare care nu urmăresc programa oficială şi care servesc mai bine dezvoltarea unor aptitudini anume, de la pictură până la gimnastică. Fii în permanenţă atent la ceea ce trezeşte interesul copilului tău. S-ar putea dovedi esenţial. Stabileşte scopuri de scurtă durată şi răsplăteşte-l O sarcină pe termen lung are toate şansele să depăşească puterea de concentrare a copilului. Nu sarcina în sine e dificilă, ci întrezărirea luminiţei de la capătul tunelului. Copilul se va lăsa mai curând păgubaş, de la bun început, fără să facă nici cel mai mic efort. Ajută-l să-şi împartă sarcina într-o serie de sarcini mai mărunte. Fă din fiecare asemenea mică sarcină un scop şi stabileşte o recompensă pentru atingerea acelui scop. Uneori, atunci când vede de la început că sarcina lui este realizabilă, copilul nici n-o să mai aibă nevoie de recompense. Ajută-l să înveţe să-si gestioneze timpul Când începe şcoala, copiii dotaţi nu au probleme. Învaţă repede şi uşor. Deşi sună ca un avantaj, asta poate să se transforme în obstacol mai târziu, căci nu prea ştiu cum să-şi drămuiască timpul şi nu izbutesc întotdeauna să se adapteze la un orar. Mai târziu, la liceu sau la facultate problema ar putea deveni serioasă, mergând până la examene picate. E bine să-i formezi de timpuriu disciplina organizării timpului. Laudă-l atunci când se străduieşte Copiilor talentaţi le este deseori dificil să facă legătura între efortul personal şi realizările proprii. Cei mai mulţi dintre ei învaţă firesc, rapid şi li se pare că efortul de a învăţa e doar pentru cei inferiori lor. Mai bine înlocuieşte expresia “Eşti tare!” cu “Bravo! – ai muncit ceva pentru acest 10 meritat!” Totuşi, indiferent de rezultat, evită să-i spui că putea reuşi şi mai bine, dacă se străduia mai mult… Arată-i că şcoala şi interesul lui merg mână în mână Uneori, copilul nu vede legătura între ce învaţă la şcoală şi ce vrea el să facă în viaţă – în consecinţă, îi
2

lipseşte motivaţia. De pildă, dacă vrea să devină astronaut se va gândi mai degrabă la «Armagendon» cu Bruce Willis decât la importanţa studiului plictisitor al matematicii şi fizicii. Fireşte, cea mai mică investigare a cerinţelor pentru a deveni astronaut va arăta că nu e aşa simplu fără “plictiseală”. Dar tocmai motivaţia face diferenţa! Mulţi copii talentaţi eşuează tocmai pentru că trăiesc numai în prezent sau în vise. Le e greu să-şi imagineze cum va fi peste două săptămâni. Transformă-i temele pentru acasă într-un soi de jocuri creative Copiii adoră provocările. Nu e greu să-i faci să privească o plictisitoare temă pentru acasă ca o joacă. Unora le plac jocurile cu curse de maşini – îi poţi provoca să rezolve o problem de matematică cât mai repede şi fără greşeli, ca la calificările din Formula 1. Verifică ce fac: se vor simţi băgaţi în seamă, ca pe pistă. Sau leagă o temă de o provocare – de exemplu cere-i să rezolve o problemă de matematică de în care o navă spaţială parcurge drumul de la Pământ la Marte ca şi cum ar fi dispecerul de la baza terestră. Spune-i că misiunea va eşua dacă va da greş. Arta de a fi părinte ARTA DE A FI PĂRINTE Nu există cărţi care să-ţi răspundă la toate întrebările. Înveţi doar prin încercare şi greşeală. Secretul de a fi un bun părinte? Să nu faci în continuare lucrurile care s-a dovedit că nu merg. Mai bine experimentezi altă metodă. Ţine minte însă că greşelile sunt necesare tocmai pentru a ne înţelege că avem nevoie de transformări. Scopul tău este acela de a-ţi conduce copilul până la acea răscruce de drumuri unde va hotărî calea pe care va păşi independent. Nu trebuie să-l laşi singur până acolo, nu trebuie să-l ghidezi mai departe. Mulţi părinţi au tendinţa de a-şi exagera rolul: nu simt că a venit momentul să lase liber “copilul”. Sau nu vor să înţeleagă. Se implică în continuare în viaţa tânărului, se insinuează posesiv, trăiesc prin el, vor încă să-i fie părinţi, neînţelegând că acesta deja decide în ce priveşte propria lui viaţă. Copilul învaţă aşadar de timpuriu să profite de tendinţele supraprotectoare ale părintelui pentru a obţine mai uşor ceea ce vrea. Şi de vreme ce părintele prea protector se teme de respingerea odraslei, începe să fie prea concesiv şi îi oferă tot ce îi cere, chiar dacă sunt şi chestiuni nerezonabile. Psihologii subliniază că nu e bine să-i oferi copilului tot ce-şi doreşte: există o frustrare educativă necesară pentru a-l învăţa să se autodisciplineze. Da părinţii supraprotectori îşi ţin copiii sub un clopot de sticlă şi nu le creează reflexe sănătoase de reacţie la dificultăţile vieţii. Uneori este indicat să-ţi laşi copilul să găsească singur rezolvări, fără să-i uşurezi sarcina. FII DETAŞAT, DAR PERSEVERENT Deseori, părinţii au obiceiul de a-şi disciplina copiii în acelaţi fel cum ei înşişi au fost disciplinaţi de părinţii lor. De regulă, sunt implicate aici concepţii învechite

care nu prea au relevanţă sau eficienţă în lumea de azi. Un model de parenting are întotdeauna tendinţa de a se perpetua, chiar dacă el a fost unul nefericit şi resimţit ca atare. Reacţia poate fi inversă, în cealaltă extremă: ne creştem copilul evitând să procedăm ca părinţii noştri. De fapt, fiecare părinte se confruntă cu partea din el în care a rămas copil. Împărtăşim cu puştii noştri bucuria de a ne juca, de a ne amuza. Dacă am avut o copilărie nefericită, ne vom strădui ca ei să nu trăiască aceeaşi experienţă. Dacă am moştenit un părintesc simţ critic exagerat, vom avea înclinaţia să cerem întotdeauna prea mult de la copiii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizaor, exigent. E de dorit, în acest caz, să înveţi – ca părinte – să înveţi să fii mai înţelegător, mai tolerant. Nu foloseşte să vorbeşti numai cu „aşa trebuie”, „aşa se face”. Intransigenţa nu are efecte bune pe termen lung. Dacă ne încurajăm copilul şi ne adresăm vorbe calde, laudative îl stimulăm să se implice pozitiv. Să menţinem atenţia noastră şi a lui asupra consecinţelor fiecărei fapte pe care o face e mult mai eficient decât să-l pedepseşti şi să-l presezi să facă aşa cum vrei tu. Cere-i copilului să formuleze o judecată de valoare asupra alegerilor sale. Este infinit mai folositor decât să-i ţii predici despre ce e bine şi ce e rău, despre ce se cuvine sau nu se cuvine să facă. Dacă vine cu o notă proastă acasă abţine-te de la un discurs despre valoarea studiilor şi necesitatea lor. Întreabă-l pur şi simplu: «E suficient pentru tine ce ai făcut la materia asta? Ce simţi în legătură cu nota pe care ai primit-o?» Nu accepta ca scuză faptul că nu-l poate suferi pe profesor sau că a uitat uneori să-şi facă temele. Afirmă-ţi dezamăgirea pentru rezultatele pe care lea obţinut şi întreabă-l ce plan de redresare a situaţiei vrea să pună în aplicare. Stabileşte cu el o înţelegere, în scris sau doar cu o strângere de mână. Orice este bun dacă înseamnă o asumare că-şi va schimba comportamentul. Nu te enerva, nu-ţi pierde cumpătul. Fii detaşat, dar perseverent. Ai însă grijă să se ţină de promisune. Poţi face asta fără nicio măsură drastică. Aminteşte-ţi permanent că parentingul ESTE O ARTĂ. 10 decizii parenting pentru familia ta Cele mai importante decizii pe care le poţi lua spre binele familiei tale Unii oameni îşi propun să devină părinţi mai buni şi să-şi crească mai bine copiii. La urma urmei e vorba despre unul dintre cele mai importante roluri pe care le jucăm în viaţă. Reuşim sau nu? Iată aici câteva simple sugestii practice şi eficiente pentru ca răspunsul la întrebarea de mai sus să fie “Da”. Îţi e teamă ca urmându-le să nu devii prea rigid, închistat, conservator, habotnic? Alege simplitatea. Foloseşte consecvent o regulă sau două, asta este cea mai puternică reţetă a succesului. Foloseşte-le zi de zi, măcar pentru câteva minute. În felul acesta regula cu pricina devine un obicei de familie şi are şansa să-ţi
3

îmbunătăţeacă relaţia cu copilul. Sigur, ideile pe care ţi le propun sunt pentru a te gândi la ele, adaptează-le sau descoperă singur altele care se potrivesc familiei tale. Caută să petreci cât mai mult timp cu putinţă alături de copilul tău. Fii atent unde şi în ce momente este comunicativ şi fii neapărat acolo. Zilnic. Poate că e vorba de bucătărie, la micul dejun, ori de drumul pe care îl faceţi spre şcoală împreună. Foloseşte şansa de a vorbi despre el, despre ceea ce îl preocupă. Ascultă-l cu adevărat. Comunică. Fii atent la calitatea timpului petrecut cu copilul tău. Cercetările arată că puştii noştri sunt mult mai receptivi cu cinci, zece minute înainte de a merge la culcare. Profită de asta şi creează un ritual de seară. Foloseşte acest răstimp ca să-ţi exprimi dragostea pentru copilul tău. Poţi să faci o recapitulare a zilei sau să ai o discuţie caldă cu el în timp ce îl ţii de mână şi îi spui cinci lucruri care îţi plac la el – câte unul pentru fiecare deget pe care i-l mângâi, i-l săruţi. Găseşte-ţi întotdeauna timp pentru copilul tău. Nu există scuze, nici legate de serviciu, nici de orar încărcat, nici de stres, nici de oboseală. Poţi închide telefoanele, televizorul, combina muzicală: copilul tău şi familia ta merită. Te poţi scuza în faţa altora. Nu te poţi scuza, pentru absenţă sau neglijenţă, în faţa copilului tău. Transformă lucrurile “neplăcute” în plăcute. Bineînţeles, nu e neapărat o încântare să te trezeşti dimineaţa, să papi sănătosul mic dejun, chiar dacă nu ai poftă de mâncare, să te îmbraci pentru a înfrunta ploaia, ninsoarea sau chiar căldura toridă deja, nemaivorbind de drumul cu maşina sau transportul în comun. Toate astea pot fi “îndulcite” cu o poantă bine plasată, un haz de necaz, o preferinţă culinară. Identifică cel mai frecvent motiv de stres, observă momentul din zi în care e cel mai probabil să-ţi pierzi răbdarea cu puştiul tău şi aplică apoi o soluţie simplă. Dacă în fiecare dimineaţă e o întreagă aventură să-şi găsească toate caietele şi cărţile pentru şcoală, pune o cutie mare lângă uşă şi învaţă-l să aşeze acolo de cu seară rechizitele şi ghiozdanul pentru a doua zi. Să-şi pregătească şi umeraşul cu haine pentru şcoală, să seteze singur ceasul pentru ora de trezire. Stresul nu are ce căuta în relaţia copil-părinte. Există întotdeauna loc de o vorbă bună, de un moment de relaxare, zilnic sau săptămânal. O plimbare, un fotbal în parc, o rachetă de tenis, înot, muzică. Un film, adecvat vârstei. Orice, chiar şi prima bere într-un club simpatic, însoţită de un sfat despre amor. E mai bine să înveţe de la tine, la urma urmei, în loc să-şi urmeze anturajul imprevizibil. “Împreună” e cuvântul de ordine. Învaţă să pui limite răsfăţului. Copilul tău cere mereu laude, aprobare sau, şi mai rău, recompense? Dacă este aşa, pune deoparte portofelul şi schimbă pronumele «eu» din laude în «tu». În loc de «Sunt cu adevărat mândru de tine» spune-i «Ar trebui să fii mândru de tine». Această simplă modificare pune accentul tocmai pe copil, ajută la consolidarea

motivaţiei sale interioare şi îl dezvaţă de obiceiul de a aştepta mereu aprobarea ta. Cicăleala e inutilă într-o familie. Caută să renunţi definitiv la ea. Cu siguranţă, ţipetele sunt contraindicate. Te poţi ajuta de o anumită tonalitate mai “gravă”, dacă vrei neapărat să subliniezi ceva. E de ajuns. Semnalul, odată învăţat ca atare, va fi înţeles. Orice exagerare poate să ducă la evenimente nedorite, cum ar fi fuga de acasă a adolescentului. Revenirea acasă va păstra cicatricile violenţei verbale. Va fi mai greu să repari ceea ce n-ai preîntâmpinat. Dar nu dispera. Întotdeauna se va putea repara ceva. Fii optimist. Străduieşte-te. Găseşte timp să ţii familia unită, în ciuda programului haotic. Ştim cu toţii că masa luată împreună este importantă, dar uneori e chiar dificil să ne potrivim lucrurile în aşa fel încât să mâncăm împreună. Dar, spre deosebire de prânz (părinţii muncesc, copiii sunt la scoală…), micul-dejun şi mai ales cina sunt gestionabile. E de dorit să aveţi grijă de ele, la fel ca de Paşte sau Crăciun, când familiile se adună. Nu e nevoie să fie ceva pompos. Poate fi o cină frugală. Important e să fiţi împreună. Zilnic. Hrăneşte încrederea de sine a copilului. Dacă observi că ai căzut în capcana reproşurilor şi a criticii la adresa puştiului tău e vremea să te focalizezi pe chestiunile pozitive. Însă cercetările arată că laudele la întâmplare, oricât ar fi de drăgăstoase, nu reuşesc să sporească încrederea în sine. Laudele şi încurajările cu adresă directă ajută, pentru că aşa copilul înţelege ce acţiuni şi atitudini merită aprobarea ta. Identifică în fiecare zi măcar un lucru bun făcut de copilul tău. Punctează-l în discuţiile cu el şi foloseşte neapărat “pentru că”. Asta amplifica lauda şi o face concretă. Copilul înţelege ce apreciezi tu şi e mult mai probabil să repete fapta. De pildă ai putea să spui «Ai fost atât de bun, pentru că ţi-ai împărţit jucăriile cu prietenii tăi! » Cât de uşor e să fii un părinte fericit? Înainte de toate, e mai uşor să preîntâmpini problemele decât să le găseşti o rezolvare. Să pleci de la bun început cu ideea fericirii familiei tale ca întreg, deopotrivă copii şi părinţi. Termeni precum recunoştinţă, înţelegere, îngăduinţă, iertare, optimism, pace şi linişte interioară nu sunt cuvinte goale. Au un conţinut şi trebuie transformate în realitate. Să-ţi educi copiii este o bucurie, nu o corvoadă. Iar să-i înveţi nu înseamnă să-i pedepseşti dacă greşesc. Greşeala unui copil este mai întâi greşeala părintelui. O laudă are mai multe şanse să ducă la ceva bun decât pedeapsa ori cicăleala. Atunci de ce să nu pui accentul pe fericire? GHICI CINE VINE DISEARĂ LA CINĂ Sigur că da, nu e întotdeauna uşor. E necesar să înveţi lucruri pe care nu le ştiai şi nu toate sunt scrise în cărţi. Şcoala la care merge copilul tău, cartierul în care locuieşti, anturajul s-ar putea sa nu fie dintre cele mai bune. Adaugă la asta televizorul şi internetul… Dar soluţiile sunt uneori surprinzător de simple. Să stai permanent de vorbă cu copilul tău despre cum se
4

înţelege cu ceilalţi copii, cu colegii, cu profesorii, să-l ajuţi la temele pentru acasă, să-i dai sfaturi când ceva la tulburat sufleteşte sau l-a intrigat intelectual. Te-ai gândit vreodată ce îl va susţine pe copil să înveţe mai bine la şcoală, să aibă mai puţine probleme emoţionale, ce îl poate feri de riscul obezităţii, de tentaţia alcoolului şi a drogurilor? Pur şi simplu să luaţi în fiecare zi masa în familie, măcar cina, când sunt şanse să fiţi toţi acasă. Sunt lucruri mărunte, dar contează imens. Poţi începe prin a-ţi pune două întrebări simple: 1. Care parte a sarcinilor cotidiene în relaţia parentală sau care tip de situaţie riscă să fie neplăcut? 2. Când în timpul zilei te simţi cel mai fericit părinte alături de copilul tău? Nu contează cât de neînsemnate par să fie unele detalii. Vei observa că poţi foarte uşor, modificând un orar sau evitând anumite “ritualuri” casnice, să potenţezi fericirea şi să îndepărtezi sursele de tensiune. E nevoie doar de un pic de atenţie inteligentă. Iată, să presupunem că eşti mămică şi ai probleme cu trezirea somnorosului tău băieţel dimineaţa, înainte de mersul la şcoală. Asta te deranjează cel mai mult în timpul rutinei cotidiene de părinte. N-ar fi mai bine să-i găteşti un mic-dejun prea irezistibil, astfel încât din somnoros să devină pofticios? Sau dacă adolescenta ta e înnebunită de mall şi te pune în stânjenitoarea situaţie de a nu avea bani atunci când i se năzare ei să facă tot soiul de cumpărături… Ce-ai zice să stabileşti un plăcut orar săptămânal, care să-i dea impresia de mic răsfăţ, şi să mergi împreună cu ea atunci când îţi poţi permite, zicându-i „azi ne facem de cap, noi, fetele – mergem să cheltuim!”… BAGHETA MAGICĂ ESTE LA TINE La fel cum poţi să modifici programul cotidian pentru a face momentele stresante mai puţin dificile, poţi să te concentrezi asupra celor care îţi aduc mai multă bucurie ca părinte. Să le amplifici, să le acorzi energia şi timpul tău Ţi se umple inima seara când îi înveleşti pe copii în pătuţurile lor şi îi săruţi înainte de somn. Atunci îţi povestesc despre cele mai simpatice trei lucruri bune care li s-au petrecut peste zi, discutaţi şi vă amuzaţi. Ca să ai certitudinea că nu ratezi asemenea deliciu te poţi hotărî să prelungeşti aceste clipe de intimitate şi să le muţi după-amiaza, după ce ajungi de la slujbă şi-ţi tragi sufletul – să staţi împreună pe canapea şi să vorbiţi, să râdeţi, să îi ţii în braţe, să citiţi o carte împreună şi să-ţi împărtăşească ce li s-a mai petrecut. Fă-ţi un obicei din a-ţi propune în fiecare zi sau săptămână să aduci cât mai multă fericire în căminul vostru. Înlătură sistematic tot ceea ce ar putea umbri această fericire. Fericirea e întotdeauna la îndemână. Este în firea lucrurilor. Ajunge doar să fii atât de atent cât să n-o tulburi.