You are on page 1of 3

Relaxarea

Expresia de „relaxareu este astazi foarte frecvent utilizata, atit personalul medico-sanitar, cit si de marele public, dar mai putin aplicata. In kinetologie relaxarea trebuie sa devina un obiectiv de prima importanta, cu aplicare in toate cele trei capitole profilaxie, terapeutica, recuperare. Relaxarea are un dublu inteles : pe de o parte, in fiziologia musculara ea reprezinta inversul starii de activitate a unui muschi, deci starea de repaus a lui ; pe de alta parte, in fiziologia sistemului nervos repre zinta inversul starii de tensiune nervoasa. Relaxarea s-ar putea defini ca fiind procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. Relaxarea in contextul metodologic al kinetologiei capata valori mai complexe, devenind un proces psihosomatic cu valoare terapeutica deosebita, pentru ca ea se adreseaza concomitent atit starii de tensiune musculara crescuta, cit si starii psihice tensionate. Este incompatibila o relaxare musculara perfecta cu starea de anxietate, dupa cum nici nu se poate obtine o relaxare psihica in prezenta unui tonus muscular crescut. Relaxarea trebuie deci considerata ca un proces autonom, vizind o reglare tonico-emotionala optimala. Dar in kinetologie ne intereseaza nu numai relaxarea generala. ca mai sus, ci si relaxarile partiale, a unui segment, a unui grup muscular sau chiar a unui muschi. Kinetoterapeutii sint mai obisnuiti cu acest fel de relaxare, introducindu-1 dupa un grup de exercitii mai solicitante. Aceasta asa-zisa relaxare se obtine de obicei prin incercari de contractare a unui segment, prin miscari de scuturare sau balansare a cestuia, pozitionindu-1 ca un pendul. De asemenea, se utilizeaza o serie de miscari ample, lente, ritmate de respiratie. O relaxare mai generala se poate obtine cu ajutorul unor aparate relaxatoare (ciclorax, fotoliu sau masa vibratorie etc.) metoda mult extinsa in ultimele doua decenii, avind un bun impact si asupra starii de tensiune nervoasa. Masajul are si el calitati miorelaxante si este utilizat atit in medicina sportiva, cit si in kinetologia terapeutica sau de recuperare. Amintim doar in trecere si alte metode de relaxare, cum ar fi medicatia (timoleptice, sedative, miorelaxante, neuroleptice), aplicatiile de caldura, electroterapia. Toate aceste metode cauta sa induca din exterior relaxarea, subiectul avind o pozitie pasiva, motiv pentru care vorbim de o „relaxare extrinseca".

dar cu o expiratie suierata. un fel de „dezordine" de miscari mai mult sau mai putin bruste. fiind el insusi relaxant. . relaxarea. de milenii. membrele superioare in usoara abductie de cca 30° si palmele pe pat . Parow recomanda ca pacientul sa stea in pat absolut nemiscat timp de 20 de minute.Prologul respirator: timp de 2—4 minute se respira amplu. veche. se sprijina pe un sul. fiind usor de aplicat. In salile de kinetoterapie se mai utilizeaza si alte tehnici de relaxare generala.muschi. Treptat. realizind adevarata stare de nliniste" musculara si psihica. subiectul inducindu-si el insusi in mod activ.relaxarea intrinseca". Este metoda cea mai utilizata in serviciile kinetoterapie. Stolzc recomanda o gimnastica colectiva relaxanta prin executarea unor miscari absolut libere. generatoare de o stare euforica (dar se evita la persoanele cu tetanie latenta). cu miinile in sus pe linga cap si cu membrele inferioare de asemenea intinse. Curentul fiziologic. introdus de Edmund Jacobson si care ire la baza relaxarea progresiva pe baza principiului de identificare kineestezica a starii de tensiune (contractie) musculara. Gindler si N. care ar crea o constientizare a echilibrului muscular si posturii corpului. Se relaxeaza si din nou se intinde. cu capul pe o perna mica. Se considera ca aceste tehnici stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare. o propune A. Pacientul..corpul infundindu-se in pat" simtind cum patul impinge in sus corpul". cu rezultate bune. incurajatoare. din diverse pozitii. se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil (fara zgomot sau lumina intensa. Acest prolog determina alcaloza. In care interval sa nu-si urmareasca decit respiratia. ce se instaleaza dupa citeva sedinte. se „intinde" la maximum posibil. japoneza. Astazi se considera este singura capabila sa asigure inhibitia reciproca psihic . I. E. linistit. iar in expir redevine greu. din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditionala Indiana. prin antiteza cu lipsa de contractie (relaxare). in decubit dorsal.. ele se deprind in timp. inspiratie pe gura). In timipul acestui prolog respirator pacientul trebuie sa-si imagineze ca in inspiratie devine usor „ca un balon de sapun care se ridica". iraniana — toate avind de fapt o origine comuna. Tehnica de lucru este urmatoarea : pacientul in decubit dorsal. genunchii usor flectati. Astfel. mai rapida.In opozitie cu acest fel de relaxare este . nefortata. s-ar instala relaxarea generala. . subiectul concentrindu-se pe dirijarea aerului (inspiratie pe nas. neimpuse. O alta metoda. ca de plumb. motiv pentru care ele constituie mai putin un mijloc terapeutic si mai mult unul profilactic. care trebuie sa fie libera. temperatura placuta etc. Exista trei mari curente metodologice care realizeaza relaxarea intrinseca : Curentul oriental. in luni si chiar ani de zile. . Maccagno. usor de inteles de pacienti.).

tehnica prin care se obtine relaxarea cu expunere de concomitente functionale fiziologice. vizual sau acustic.. recomandind metoda pentru exercitiile de tonificare a musculaturii slabite. Metoda de relaxare prin tehnica bio-feed-back-ului trebuie considerata tot printre metodele fiziologice. A. dar nu este cazul sa fie descrise intr-o carte de kinetologie. care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. . Cele mai cunoscute sint. a facut ca ea sa ia tot mai mare amploare. Curentul psihologic preconizeaza in vederea obtinerii relaxarii tehnici de tip . influentind insa si paratonia viscerala. pacientului sa-si aprecieze starea de tensiune musculara si sa incerce treptat relaxarea. in ambele sensuri (tonifiere sau relaxare). Astfel. autotraining-ul Shultz. terapia comportamentala. sofronizarea si altele. dar in general ele stnt aplicate de psihoterapeuti.central". Marinacci si M. Desig-ur ca aplicarea bio-feed-back-ului necesita o aparatura adecvata. Exista mai multe motode de relaxare care se incadreaza in acest curent.netoterapie. sa-si verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. fara indoiala.Un loc aparte in tehnicile de relaxare il ocupa in ultimul timp biofeed-back-ul. In I960. pe care il numeau insa „reeducarea audio-neuro. si nu in salile do c. dar valoarea acestei tehnici in reeducarea functionala analitica a mschilor. sub control volitional directionat de informatiile date de SMG. Horande au publicat primele lucrari asupra biofeed-back-ului.musculara". aplicarea de electrozi ai unui electromiograf pe citeva grupuri musculare da posibilitatea. Ideea de baza cste ca pacientul insusi sa isi observe.