You are on page 1of 13

Ura - Alexandru Macedonski

Dac-a fi trsnet v-a trsni, V-a neca dac-a fi ap, i v-a spa mormntu-adnc Dac-a fi sap. Dac-a fi treang v-a spnzura, Dac-a fi spad v-a strpunge, V-a urmri dac-a fi glon, i v-a ajunge. Dar eu, dei rmn ce sunt, O voce-adnc mi murmur C sunt mai mult dect orice, Cci eu, sunt ur.

Orbii- Charles Baudelaire


O, suflete, privete-i! sunt triti i singuratici Ridicoli fr voie, sinistre manechine intind spre nicierea priviri de umbr pline Nestiutori de lume, cu umblet de lunatici. Pe fata lor se stinge a cerului lumin! Ei ochii i-i ndreapt spre larga deprtare i-aa cum trec pe strad spre-o-nchipuit zare Orict de greu li-e gndul, ei fruntea nu i-o-nclin. Se pierd prin noaptea sor cu venica tcere Tu rzi i cni, cetate cu lacom plcere i voluptatea vieii cu frenezie-o sorbi. M vezi numai pe mine, mai jalnic dect ei Iar inima m-ntreab, cnd trec cu paii grei - De ce-i ridic ochii spre cer, srmanii orbi?

Chef pe luna - St. O. Iosif


Stau n chiocul luminat de lun, nainte-mi un ulcior cu vin. N-am tovar, dar ce-mi pas mie ? Singur eu cu mine am s-nchin. Haide dar ! ridic voios paharul, Lun, tu, s-mi ii de-urt nu vrei ? Iat, mi, i umbra mea de colo !

Hai, acuma sntem tocmai trei ! Dar cu vinul parc nu-i deprins Drglaa mea amic, luna. Umbra mea n schimb e bun tovar, Cel puin o vd c bea ntr-una. Eu ncep s ct de voie bun, Luna salt-ncolo i ncoace Prind s joc, i iat c ncepe Umbra mea pe loc i ea s joace. Luna trece peste chioc acuma, Norii-ncet-ncet i dau ocol, Umbra, nu tiu unde-a disprut, i singur nainte-mi st ulciorul gol

Albatrosul ucis - Nicolae Labis


Cand dintre pomi spre mare se rasucise vantul, Si-n catifeaua umbrei nisipul amortea, L-a scos un val afara cu grija asezandu-l Pe-un cimitir de scoici ce stralucea. La marginea vietii clocotitoare-a marii Sta nefiresc de teapan, trufas, insa rapus. Priveste inca parca talazurile zarii Cu gatul gales indoit in sus. Murdare si sarate-s aripile-i deschise, Furtuna ce-l izbise ii canta-un surd prohod Lucesc multicolore in juru-i scoici ucise Al caror miez caldurile il rod. De valuri aruncate pe tarmul sec si tare Murira fara lupta sclipind acum bogat, Le tulbura lumina lor alba, orbitoare, Aripa lui cu mal intunecat. Deasupra tipa-n aer dansand in salturi bruste, Sfidand nemarginirea, un tanar pescarus. Razboinicul furtunii zvarlit intre moluste Rasfrange-n ochiu-i stins un nou urcus. Cand se-nteteste briza aripa-i se-nfioara Si, renviat o clipa de-un nevazut indemn,

Iti pare ca zbura-va din nou, ultima oara, Spre-un cimitir mai sobru si mai demn.

Moartea lui Socrate - Octavian Paler


Sunt singur, De ce tremurai? i sentina e dat. De ce tremurai? Din vorbele pe care n-am apucat s le spun se scutur tcerea mbtrnindu-m. Nu-mi cerei s mint cu aceste cuvinte cu care mi-am descoperit moartea. i nu neleg de ce tremurai. Otrava e doar pregtit. i suntei prea palizi pentru nite ucigai cumsecade.

Intre pasari - Mihai Eminescu


Cum nu suntem dou psri, Sub o strein de stuf. Cioc in cioc s stm alturi Intr-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii, Cu-ascuitul botior, i alaturea de mine, Sta-vei oare binior? Parca mi te vd, drgu, C imi zbori i c te scap; Stnd pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. Iar eu, suit pe cas, Si plouat de-att amor, M-a mfla ursuz in pene, i a sta ntr-un picior.

Ana Blandiana - Cuplu


Unii te vad numai pe tine, Altii ma vad numai pe mine,

Ne suprapunem atat de perfect Incat nimeni nu ne poate zari deodata Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia De unde putem fi vazuti amandoi. Tu vezi numai luna, Eu vad numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stam spate in spate, Oasele noastre s-au unit de mult, Sangele duce zvonuri De la o inima la alta. Cum esti? Daca ridic bratul Si-l intind mult inapoi, Iti descopar clavicula dulce Si, urcand, degetele iti ating Sfintele buze, Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc Pana la sange gura. Cum suntem? Avem patru brate sa ne aparam, Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea Si tu numai dusmanul din fata ta, Avem patru picioare sa alergam, Dar tu poti fugi numai in partea ta Si eu numai in cealalta parte. Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte. Suntem egali? Vom muri deodata sau unul va purta, Inca o vreme, Cadavrul celuilalt lipit de el Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte? Sau poate nici nu va muri intreg Si va purta-n eternitate Povara dulce-a celuilalt, Atrofiata de vecie, Cat o cocoasa, Cat un neg... Oh, numai noi cunoastem dorul De-a ne putea privi in ochi Si-a intelege astfel totul, Dar stam spate in spate, Crescuti ca doua crengi Si daca unul dintre noi s-ar smulge, Jertfindu-se pentru o singura privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls Insangerat, infrigurat, Al celuilalt.

Femeile - poezie antica


Cand Zeus i-a facut femeii capul, I-a dat uneia minte ca de scroafa Caci ea isi tine casa puturoasa Si toate sunt prin casa alandala. Pe rochiile ei se-ngroasa jegul Si iaca-asa ea sade si se-ngrasa. Iar celei viclene i-a dat minte De vulpe. Caci din rau nimic nu-i scapa Pe cand din bine nu cunoaste-o iota. Barfeste si nu lauda pe nimeni, Si umbla zilnic numai cu tertipuri. O minte de catea a treia are, Ea vrea sa afle si sa-auda totul, E plimbareata si ii merge gura Chiar si atunci cand nimeni nu-i de fata. Tu te rastesti la ea, dar ea nu tace, Nu tace nici daca o lovesti cu pietre, De vorba-i dulce-n veci n-o sa asculte, Si numai ea tot melita cu gura. A patra are minte de argila Dar tot au maritat-o, petitorii. Ei nicaierea, de nimic nu-i pasa Ci sta si-nfuleca si-si umfla trunchiul Si ori si cat ar zgudui-o frigul I-i greu sa traga scaunul spre soba. Femeia cea cu doua fete insa Din mare-si trage mintea. Cateodata Ea straluceste si cinstita pare Si-o lauda multimea incantand-o Pe tot uscatul nu mai vezi o alta Atat de dulce si de dragastoasa! Dar, vai! A doua zi-i cu diavolie Nici s-o privesti, daramite sa te-apropii. E, ca jivina ce-alaptandu-si puii Ataca. De-privesti te-apuca greata, Ori ca i-ai fi vrajmas, ori prieten. La fel si marea, vara fara val e, Supusa marinarilor, docila, Dar iarna se smuceste si se zbate.

Ridica bratul si izbeste-n toate. Ei, vezi, avem si noi femei ca marea. O alta are cap de magarita Si, dupa huiduieli si-ncrancenare Asculta de barbat, se ploconeste, Se-ascunde in camara, se nutreste, Mananca zi si noapte tot ce-apuca, Iar la amor nu are preferinte, I-s tot atat de dragi necunoscutii Cat si vecinii cunoscuti prea bine. O alta e neam prost de nevastuica, Dulceata n-are, bunastare n-are, Nici gratie nu i-a fost dat sa aiba. E, la imbratisari nesabuita Doar de barbat se satura-ntr-o vreme, Pe cand, pentru vecini, e paguboasa. Si fura chiar si jertfa din jertfelnic. Apoi, femeia iapa mangaioasa, De munci si de nadufuri se fereste. Cu sita si faina e certata, Dar cu gunoiul duce casa buna. Ea fuge de cuptor; (o-neaca fumul). Cand vrea dinari isi gudura barbatul Din ceas in ceas, cu ape dulci se spala, Cu ir se unge sa se straluceasca, Infige-n stramba ei pieptanatura Podoabe-n chip de flori, si-n chipde pasari. E buna pentru altii, de-aventura Pentru barbat e fulger si e traznet. Daca vede vreun arhonte mare Ea se-mladie si se alipeste. O alta-mi se coboara din maimuta, Un dar, pentru barbat, mai rau nici nu e! E-o aschimodie, o fardeforma Pe unde trece lumea hohoteste. E scunda, cu cerbicea ingrosata, Vai celuia ce, beat, o-mbratiseaza Prin intuneric, la inghesuiala. Ea, ca maimuta, parca-ar face tumbe, Dar nici nu rade, nici nu se-nfioara, Ci cugeta ce fel de rau sa faca, Un rau cum nu e rau mai rau pe lume. O alta s-a brodit din zei, albina, Norocul celuia ce-o are. Dansa E fara de cusur, sarguincioasa, Impodobeste si-navuteste casa.

Cu sotu-mbatraneste laolalta Si-i da mostenitori frumosi, de vlaga. Indata o deosebesti de toate De parca nimburi ar purta pe frunte. Intre muieri ea nu va sta la fleacuri, Sa trancaneasca cu netrebnicie. Asemenea femei sunt har olimpic. Oricum, dar tot muierile-s napasta! Si daca una e folositoare Ea, peste-noapte-n iasma se preface Caci bietul om, dupa insuratoare, Macar un ceas de tihna n-o sa aiba, Ci se va inrudi cu saracia Durandu-si un lacas comun, pe viata. Aceea e si paguba mai mare. Barbatu-i casca gura, rad vecinii Dar si ei o patesc la fel ca dansul. Vai! Fiecare-si lauda nevasta Si pe a celuilalt o ocaraste Desi sunt toate un pamant si-o apa.

Marin Sorescu - "Daca nu cer prea mult "


- Ce-ai lua cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta ntre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? - O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne, Daca nu-ti cer prea mult. - Ceri prea mult, ti taiem femeia, Te-ar tine de vorba, T;i-ar mpuia capul cu fleacuri Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, daca am lnga mine O sticla de vin si-o femeie. Asta as dori, daca nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori sa iei cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta ntre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? - O sticla de vin si-o femeie, Daca nu cer prea mult. - Ai mai cerut asta o data, de ce te ncapatnezi,

E prea mult, ti-am spus, ti taiem femeia. - Ce tot ai cu ea, ce atta prigoana? Mai bine taiati-mi vinul, Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul, Inspirndu-ma din ochii iubitei. Tacere, minute lungi, Poate chiar vesnicii, Lasndu-mi-se timp pentru uitare. - Ce-ai dori sa iei cu tine, Daca s-ar pune problema Sa faci zilnic naveta ntre rai si iad, Ca sa tii niste cursuri? - O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult. - Ceri prea mult, ti taiem femeia. - Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul si raiul, Ori totul, ori nimic. As face drumul dintre rai si iad degeaba. Cum sa-i sperii si sa-i nfricosez pe pacatosii din iad, Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat? Cum sa-i nalt pe dreptii din rai, Daca n-am cartea sa le-o talmacesc? Cum sa suport eu drumul si diferentele De temperatura, luminozitate si presiune Dintre rai si iad, Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?

Durerea femeiasca - Adrian Paunescu


V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Si, sa mai amanam, nu-i intelept, Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit, Femeia, n-are, totusi, nici un drept. Muncim, ca niste sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu, Si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu. Stam in picioare, inca de cu zori, Si va mirati ca nu mai sunt subtiri, Dar voi, care va credeti tot feciori, De ce nu aratati ca niste miri? Pe unde ne dati dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rand,

Din cand in cand, in burti ne dati copii, Iar voi plecati a altele, razand, Cand suferiti, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la razboi, Sau cand va speriati, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, Si legitim, eroic v-am iubit, Ne bateti, ne-nselati si noi o stim, Ba, alteori, intram in circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Is vor plati placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri. Si, uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca insusi Dumnezeu este barbat Si nu le intelege pe femei. Dar, vai, a fost odata prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Si-acum, ne omoram sarguincios Si zilnic ne distrugem fara rost. Ne-nvinge viata fara orizont Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc, Traim ca niste vaduve de front Si mainile mereu ni se aspresc. Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire, inapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, Si credeti ca nu-i vorba despre voi. Si, totusi, e vorba despre toti Sunteti la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru soti, E-un credit fara giruri si dobanzi. Va e urat cu noi, va e urat, Si ne-ati ucide, dragilor barbati, Asa ca va rugam numai atat:

Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceti-o cu tonul coborat Si pan-adorm copiii, asteptati.

Cntec fr rspuns - Nichita Stanescu


De ce te-oi fi iubind, femeie vistoare, care mi te-ncolceti ca un fum, ca o vi-de-vie n jurul pieptului, n jurul tmplelor, mereu fraged, mereu unduitoare? De ce te-oi fi iubind, femeie ginga ca firul de iarb ce taie n dou luna vratec, azvrlind-o n ape, desprit de ea nsi ca doi ndrgostii dup mbriare?... De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare cprui rsrindu-mi peste umr, trgnd dup el un cer de miresme cu nouri subiri fr umbr? De ce te-oi fi iubind, or de neuitat, care-n loc de sunete gonete-n jurul inimii mele o herghelie de mnji cu coame rebele? De ce te-oi fi iubind atta, iubire, vrtej de-anotimpuri colornd un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunz cznd. Ca o rsuflare-aburit de ger.

Eu sunt femeie - Anna Panovici


Eu sunt femeie, i-nseamn c-s actri. Joc mii de roluri i am si mii de fee, Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiin Aleg drumurile scurte si istee. Eu sunt femeie, i mint far s vreau i fac orice pentru a cuceri Pot ntr-o clip sufletul s-i iau Eu sunt femeie, iubesc i pot ur... Eu sunt femeie, i sunt ca i pustiul Pot s sufoc, i pot s-i ard privirea,

i pot sa fiu i apa, atunci cnd i e sete Dar s nu m bei, de vrei s simi iubirea. Eu sunt femie, mai pot i ajuta Pot s gasesc rspuns, cnd cineva m-ntreab, Fiind femeie multe a putea... Dar sunt femeie, i pot s fiu i slab... Eu sunt femeie, i multe ori brfesc, i cteodat m prefac c-s trist, Cu aceleai chip al meu cel ngeresc Sunt att de multe ori i egoist. Eu sunt femeie, sunt marea fericire Pe care brbaii nu o preuiesc De-s dur sau sunt rea, toate-s din iubire i din iubire pot s i ursc. Puternic sunt azi, mine rzbuntoare Aa c fugi de mine cnd sunt ca o scnteie, i chiar de slab sunt i plng fr-ncetare Eu sunt i voi rmne tot femeie...

ATAT DE FRAGEDA - Mihai Eminescu


Att de frageda, te-asameni Cu floarea alba de cires, Si ca un nger dintre oameni In calea vietii mele iesi. Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la crestet pna-n poale Plutesti ca visul de usor. Din ncretirea lungii rochii Rasai ca marmura n loc S-atrna sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O, vis ferice de iubire, Mireasa blnda din povesti, Nu mai zmbi! A ta zmbire Mi-arata ct de dulce esti, Ct poti cu-a farmecului noapte

Sa-ntuneci ochii mei pe vechi, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu-mbratisari de brate reci. Deodata trece-o cugetare, Un val pe ochii tai fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci, s-am nteles prea bine Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Ca te-am zarit e a mea vina Si vecinic n-o sa mi-o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tinzndu-mi dreapta n desert. S-o sa-mi rasai ca o icoana A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtnd coroana Unde te duci? Cnd o sa vii? (1879, 1 septembrie)

Viori aprinse , femeile - Lucian Blaga


Viori sunt femeile, tremur in palme rasfrant. Le slavesc si le cant pentru sfarsitul de drum ce-l au pe pamant. Lemn moale, lemn sfant! Viori sunt femeile, vibratie fara cuvant, viori aprinse sub arc in flacari si fum.

Ana Blandiana - Descantec de ploaie


Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, nnebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei, Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfrsit, Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,

mi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, nalta, mi place sa le rup firele si sa umblu cu ele n dinti, Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii. Stiu ca-i urt sa spui Sunt cea mai frumoasa femeie, E urt si poate nici nu e adevarat, Dar lasa-ma atunci cnd ploua, Numai atunci cnd ploua, Sa rostesc magica formula Sunt cea mai frumoasa femeie. Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua Si-mi sta bine cu franjurii ploii n par, Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vnt Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii, Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu Esti departe plecat si eu te astept, Si tu stii ca te-astept, Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept Si totusi astept. E-n aer miros de dragoste viu, Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul, Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator, Toti trecatorii sunt ndragostiti, Si eu te astept. Doar tu stii Iubesc ploile, Iubesc cu patima ploile, nnebunitele ploi si ploile calme, Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei