1.

Definiţie: Partea de vorbire care denumeşte:

fiinţe: copil, albină, vulpe, lalea, stejar;

lucruri: caiet, bluză, ghete, carte, uşă, car;

fenomene ale naturii: vânt, ceață, nea, ger;

acţiuni: plânsul, sosire, zborul, privire;

stări sufleteşti: tristeţe, veselie, curaj, sete;

însuşiri: hărnicie, frumusețe, blândețe;

2. a) substantive comune

denumesc obiecte de acelaşi fel:

copil, şcoală, măr, pâine, minge, livadă; b) substantive proprii

denumesc anumite obiecte spre a

le deosebi de altele de acelaşi fel: România, Dunărea, Ion, Grivei, Tulcea, “Amintiri din copilărie”, Ion Creangă; 3. a) numărul singular

denumeşte un singur obiect:

băiat, carte, grădină, munte, floare, brad; b)

numărul plural

denumeşte mai multe obiecte:

băieţi, cărţi, grădini, munţi, flori, brazi; 4.
a)

genul masculin: un elev - doi elevi
b)

genul feminin:
c)

o carte - două cărţi

genul neutru: un scaun - două scaune
OBSERVAŢIE !

Unele substantive au forme numai de:

singular: curaj, foame, aur, fotbal;

plural:câlţi, zori, icre, Carpaţi, Ploieşti; Substantivele se recunosc astfel:  se pot număra: un pom - doi pomi

pot fi însoţite de cuv: acest, această

acest om, această privire, aceste idei

1. Definiţie: Partea de vorbire care arată însuşirile fiinţelor, lucrurilor, fenomenelor ale naturii (substantivelor) se numeşte adjectiv. Însuşirile se pot referi la:

culoare: roșu, verde, alb-argintiu,

roz; formă: rotundă, ovală, pătrată;  mărime: mic, înalt, gigantic, minuscul;  gust: dulce, acru, iute, sărat, amar;  miros: parfumat, înmiresmat;  trăsături fizice: chipeș, slab, scund;

trăsături sufleteşti: blând, calm, egoist; 2. ADJECTIVUL a) poate sta:  după substantiv carte nouă, copii zglobii, ploi dese;  înaintea substantivului noua carte, zglobiii copii, desele ploi; b) se acordă în număr şi gen cu substantivul pe care îl determină floare roșie - flori roșii ghiocel gingaș - ghiocei gingași caiet ordonat - caiete ordonate 3. Adjective din substantive: lumină - luminos trandafir - trandafiriu vișină - vișiniu ploaie - ploios aur – auriu curaj - curajos

Adjectivul este unul din principalele mijloace de prezentare artistică a realităţii prin cuvinte. El înfrumuseţează textul, redând prin cuvinte culori sau nuanţe ale culorilor, calitatea sunetelor, dar şi felul mişcărilor.
Exemplu: ,,Urma vântului tăia brazde adânci

şi mişcătoare în iarba rară şi sălbatică.”
( Calistrat Hogaş )

1. Definiţie: Partea de vorbire care ține locul unui substantiv se numeşte pronume. Pronumele personal - indică diferite persoane. Acestea sunt: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele 2.

3. Pronumele personal are trei persoane: a) persoana I: care vorbeşte b) persoana a II-a: cu care se vorbeşte c) persona a III-a: despre care se vorbeşte
nr. singular nr. plural

persoana I persoana a II-a persoana a III-a

eu tu el, ea

noi voi ei, ele

Dânsul, dânsa, dânşii, dânsele sunt pronume personale. (dânsul sau el, dânsa sau ea, dânşii sau ei, dânsele sau ele). 4. Pronumele de politețe
nr. singular nr. plural

pers. a II-a pers. a III-a

dumneata dumneaei

dumneavoastră dumnealor

dumnealui 5. Învățăm mai multe:
Forme

Număr Persoa ul -na

singul ar

I

eu, mine, mie, mă, m-, îmi, mi-

a II-a a III-a

tu, tine, ţie, te, îţi, ţiel, lui îl, l-, îi, iea, ei, o, -o

plural

I a II-a a III-a

noi, nouă, ne-, nivoi, vouă, vă-, vi-, vei, lor, îi, i-, ele, lor, le-, li-

Exemple:

Pe mine mă caută.

L-am trimis la tine.

Ți-ar place să-i vezi? Spune-le cum ne-am distrat. Ideea mi-a dat-o el. V-am spus să-l ajutați! Vi-i dor de munte? Le-ați dat și lor mere?

1. Definiţie: Partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare se numeşte numeral.

2.
 

Numerale care exprimă un număr:
unu, doi, trei...

optsprezece, şaisprezece, unsprezece;

douăzeci, patruzeci şi cinci, nouăzeci; patru sute optzeci și doi; o sută, o mie, un milion, un miliard; 3. Numerale care exprimă ordinea obiectelor:

 

   

întâi, întâiul, primul al doilea (al II-lea), a doua (a II-a); al zecelea (al X-lea), a zecea (a X-a); ultimul, penultimul, antepenultimul;

1. Definiţie: Partea de vorbire care exprimă acţiunea, starea sau existenţa se numeşte verb. Exemple de verbe care exprimă: acţiuni: a scrie, a alerga, a ara, a pregăti; stări: a sta, a tăcea, a se bucura, a privi; existenţa: a fi, a se afla, a exista; 2. a) Verbul are două numere:

numărul singular când acţiunea este făcută de o singură

persoană Ex: citesc, pictezi, are, este, se duce; b) numărul plural când acţiunea este făcută de mai multe persoane Ex: citim, pictați, au, sunt, se duc, erau; 3. Verbul are trei persoane: a) persoana I acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte: eu cânt, noi cântăm b) persoana a II-a acţiunea este făcută de persoana cu care se vorbeşte: tu cânți, voi cântați c) persoana a III-a acţiunea este făcută de persoana despre care se vorbeşte: el cântă, ei cântă

4. a)

Verbul are trei timpuri:

trecut – când acţiunea se petrece înainte de momentul vorbirii - am scris

b) c)

prezent – când acţiunea se petrece în momentul vorbirii - scriu viitor – când acţiunea este făcută după momentul vorbirii - voi scrie

1. Definiţie: Partea principală de propoziţie care arată despre cine se vorbeşte în propoziţie se numeşte subiect. Întrebările subiectului: cine? , ce? Copiii iubesc animalele. (cine?) Frunzele copacilor adie ușor. (ce?) 2. Clasificare:

simplu: Ana udă floarea. multiplu: George şi Ana udă floarea. exprimat: (apare în propoziţie) Mierla cântă. neexprimat: (nu apare în propoziţie) Plecăm la şcoală. (cine? - noi ) 3.
  

Subiectul poate fi exprimat prin: substantiv: Frunzele cad. pronume: Tu nu ai înţeles. numeral: Au venit amândoi.

1. Definiţie: Partea principală de propoziţie care arată ce face, ce este, cum este subiectul se numeşte predicat. Întrebările predicatului: ce face?, ce este?, cum este? Irina culege flori. (ce face?) Tata este mecanic. (ce este?)

Mărul este copt. (cum este?) 2. Clasificare: verbal: (exprimat prin verb) Marin culege cireșe. nominal: (verbul a fi+altă parte de vorbire) Copiii sunt harnici. Reținem!  Între subiect şi predicat nu se pune niciodată virgulă.  Predicatul se acordă cu subiectul.

EU

TU

EL

NOI

VOI

EI

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful