You are on page 1of 5

1

Autonomii locale si institutii centrale in spatial romanesc (sec IX XVIII)


Intemeierea statelor medievale romanesti:
1. In centrul si rasaritul Europei, ultimele invazii se prelungesc pana in sec. XIII-lea, iar marile puteri din zona: Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei ( dupa anul 1000) si Regatul Poloniei, isi impart sferele de influenta, incercand uneori sa isi impuna stapanirea propriu_zisa asupra spatiului romanesc. 2. Vreme de cateva sute de ani, dupa retragerea aureliana, sursele istorice nu au amintit in spatial carpato-dunarean decat diferite populatii migratoare, intrucat acestea erau singurele care aveau o organizare politica si mai ales militara , demne de consemnat. Cei care consemnau in scris nu se refereau la aspectele entice ale natiunilor ale populatiilor mentionate. Termenul de natiune desemneaza acea parte din populatia unei structuri politice calificata sa paticipe la viata politica. Era asadar normal, din perspectiva epocilor sespective, ca populatiile romanizate si mai apoi romnii din spatiul carpato-danubianopontic sa nu apara in documentele scrise decat in masura in care intra in relatie cu actori recunoscuti ai scenei politice a vremi. -TransilvaniaFormatiuni politice : Din sec. IX ungurii asezati in Panonia incep sa-si manifeste interesul pentru Transilvania. Cronica lui Anonymus relateaza conflictele care i-au opus pe ungurii in expansiune spre rasarit cu unele formatiuni politice dincolo de Tisa. Aceste formatiuni de tipul cnezate sau voievodate sunt forme de organizare inspirate de slavi, dar devenite specifice populatiei romanesti. Banat Voievodatul lui Glad Crisana/ Biharea Menumorut Centrul Transilvaniei Gelu ( Singurul dintre acesti conducatori locali numit de Anonymus blach, adica romn )

Chiar daca unii istorici maghiari si austrieci contestau incepand cu sec. XIII-XIX realitatea personajelor pomenite de Anonymus, este dincolo de indoiala faptul ca in perioada in care a scris acesta esista constiinta unei anterioritati a romnilor in Transilvania si a unor formatiuni politice in stare sa opuna rezistenta ungurilor. O confirmare indirecta o aduce Cronica lui Nestor , din sec. XII-lea, care pastra amintirea faptului ca la trecerea lor prin Carpatii Padurosi, spre Panonia, ungurii i-au gasit acolo pe romni si pe slavi. Maturizarea formatiunilor politice Sec. XI-XII au fost caracterizate de o tendinta generala de extindere teritoriala si de amplificare a functiilor formatiunilor existente in spatial romanesc, mai ales in interiorul arcului carpatic. In aceasta zona procesul de constituire si maturizare a formatiunilor politice sa fi fost impulsionat si accelerat de confruntarea cu tendintele expansioniste ale regelui maghiar.Acestea s-au materializat in cucerirea treptata a Transilvaniei intre sec IX-XII.

In opinia istoricului K. Horedt etrinderea autoritatii ducale si apoi a autoritatii regale maghiare asupra Transilvaniei s-a produs in cinci etape: 1. 2. 3. 4. 5. In jurul anului 900, maghiarii ajung pana la Somesul Mic In jurul anului 1000 este ocupata valea Muresului In jurul anului 1100 se atinge valea Tarnavei Mari In jurul anului 1150 se atinge linia Oltului In jurul anului 1200 se atinge linia Carpatilor Rasariteni si Meridionali

Regii maghiari au organizat structuri proprii, laice si ecleziastice, specific feudalismului apusean, pe teritoriul Transilvaniei. In anul 1111 apare primul demnitar laic Mercurius princeps Ultransilvanus cat si primul episcop catolic al Transilvaniei, Simion Ultransilvanus . Tot in acest an este atestat primul comitat, Bihorul. Sec. XII-lea, Transilvania este reorganizata sub forma unui voievodat, renuntandu-se la principat , sub presiunea traditiei romanesti, fiind compus din mai multe comitate regale. In anul 1176 este mentionat primul voievod al Transilvaniei, Leustachius Voyvoda. Voievodul avea atributii administrative, juridice si militare. Daca zonele central ale Transilvaniei sunt cuprinse in structura regalitatii maghiare, in regiunile marginase supravietuiesc autonomiile romanesti, sub forma tarilor Almaului, Fgraului, Maramureului, cu importante functii de aparare a granitelor. In schimbul serviciilor lor militare si a fidelitatii fata de regatul maghar, acesta le recunostea autonomia. Tocmai din astfel de autonomii romanesti traditia vrea sa fi pornit initiativa intemeierii statelot romanesti extracarpatice: Moldova si Tara Romaneasca. Formarea statului medieval: Intre sec. XI-XIII, in paralel cu ocuparea Transilvaniei, s-a desfasurat si un amplu proces de colonizare. Regii maghiari au colonizat aici neamuri precum: secuii (de origine turcic stabiliti in sud-estul Transilvaniei), sasii (asezati in zonele unde aveau sa intemeieze Sibiul, Brasovul, Sighisoara, Bistrita), cavalerii teutoni ( care primesc in 1211 Tara Brsei, in schimbul caruia trebuiau sa apere frontierele rasaritene ale regatului si sa faca prozelitism catolic in randul populatiei romanesti sau turanice). In 1234 o bula papala mentiona existent unor elemente de ierarhie bisericeasca ortodoxa, ceea ce implica si o organizare politica. Intreg spatiul romanesc avea sa fie marcat de marea invazie tatara din 1241, care a distrus si dezorganizat totul, in pofida unor incercari de rezistenta locale, ce demonstreaza ca existau deja elemente de organizare politica. Romanii incercasera, impreuna cu secuii, sa apere trecatorile transilvanene, iar in exteriorul Carpatilor tatarii se confrunta cu un asanumit Mieleau, probabil Seneslau, care apare mai tarziu in documente. Marea invazie tatara a pulverizar cnezatele si voievodatele romanesti preexistente, dar a dezorganizat si regatul ungar, care, in ultima preioada, isi extinsese dominatie si asupra spatiului extracarpatic. Astfel presiunea maghiara asupra spatiului romanesc scade si sunt create conditii favorabile afirmarii politice la Sud si Est de Carpati. Dominatia mongola a permis, pe de o parte cristalizarea unor institutii ramase apoi caracteristice statelor medievale romanesti, iar pe de alta, a facut apel in guvernare, la reprezentanti din randul

populatiei romanesti. Acestia, spre sfarsitul secolului, in conditiile diminuarii puterii mongolilor, eu profitat de situatia dobandita, in scopul definirii unor autonomii romanesti care au stat la baza viitoarelor state medieval. Regalitatea maghiara incearca sa recastige terenul pierdut, aducandu-I in 1247, in Tara Severinului pe cavalerii ioaniti. Diploma cavalerilor ioaniti consemneaza ca formatiuni politice: Voievodatul lui Litovoi in Tara Hategului si Nordul Olteniei Voievodatul lui Seneslau in NV Munteniei Cnezatele lio Ioan si Farcas in campia olteana, pana la raul Olt

Diploma ofera informatii si despre stratificarile sociale, consemnand diferentele dintre tarani si mai-marii panantului. ( rustici, in opozitie cu majors terrae). Aceste formatiuni statale , aflate sub autoritatea, macar nominal, a regelui maghiar, aveau propriile forte militare, intrucat se specifica obligatia lor de a da ajutor armat ioanitilor. Evolutia Transilvaniei in cadrul regatului maghiar Spre sfarsitul sec. XIII, si la inceputul sec. XIV, voievozii Transilvaniei isi asuma prerogative sporite. Roland Bora, in numele unui regnum Transilvanum autonom fata de Regatul maghiar, convoaca in 1288 la Deva prima Adunare Obsteasca (Congregatia generala), la care participa nobili din cele 7 comitate, clerul superior , orasenii si reprezentanti ai taranimii libere. Ultima participare a elitei politice a romanilor la o congregatie a starilor transilvane este amintita in anul 1355. In 1366, in contextul afirmarii independentei romanilor la Sud si Est de Carpati, regale Ludovic I, prin diplomele sale, conditioneaza calitatea de nobil de apartenenta la catolicism. In acest fel, nobilii romani care doresc sa isi pastreze statutul accepta catolicismul si treptat se maghiarizeaza, iar cei care raman credinciosi propriei confesiuni religioase isi pierd statutul privilegiat si decat in randul taranilor. In vreme ce la Sud si la Est de Carpati romanii isi consolidau independent, in Transilvania se producea evolutia inversa, aceasta fiind tot mai profund integrate in structurile regatului ungar. Pe de alta parte, constituirea statelor medievale romanesti extracarpatice a creat cadrul propice unei dezvoltari economice si culturale, care a permis, alaturi de lupta impotriva expansiunii otomane, conservarea identitatii poporului romn. Structuri institutionale: Integrata politic regatului maghiar, Transilvania cunoaste o organizare institutionala de tip occidental. Particularitati specifice : Voievodatul ca forma de organizare politico-administrativa pentru intreaga tara; La nivelul acestuia se adunau congregatii generale ale nobilimii care discutau si rezolvau in principal problem judiciare;

Voievodatele locale, cnezatele, districtele, scaunele sasilor si secuilor reprezentanti din starile privilegiate, nobilime; Voievodul era reprezentantul regalitatii, simpla mentinere a functiei sugereaza constiinta unei individualitati distincte a Transilvaniei in cadrul regatului;

Acestea vor imprima Transilvaniei o dezvoltare deosebita de restul regatului maghiar, ceea ce explica de ce Transilvania nu s-a contopit niciodata deplin cu Regatul Ungariei. Dupa infrangerea armatei maghiare in fata turcilor la Mohacs in 1526 si prabusirea regatului ungar, in 1541, Transilvania se organizeaza ca un principat autonomy sub suzeranitate otomana. Institutia voievodatului dispare treptat, iar congregatiile nobiliare se transforma in adunari ale privilegiatilor ( Dieta), care avea intre atributii si alegerea principelui. In anul 1599, Mihai Viteazul a intrat in Transilvania si a fost recunoscut de Dieta ca loctiitor al imparatului. Nobilimea maghiara a resimtit negative incercarea lui Mihai de a crea un organism politic romanesc. La inceputul sec XVII-lea, Principele Gabriel Bethlen a inaugurat politica de consolidare a absolutismului princiar, izvorata din necesitatea consolidarii statutului autonom al Principatului in raport cu telurile expansioneste ale Habsburgilor. Intre sfarsitul sec. XVII-lea si jumatatea sec. XVIII, se instaleaza stapanirea habsburgica in Transilvania, organizarea politico-administrativa a principatului ramanand aproape similara. Imparatul prelua si titlul de principe, fiind reprezentat de un guvernator militar. Institutiile Principatului erau : 1. Guberniul guvernul provincial format din 12 consilieri 2. Armata 3. Tezautiatul - care aplica politica economica a Imperiului Acestea fiind subordinate Vienei prin Cancelaria Aulica.

-DobrogeaFormatiuni politice : Din sec. X-lea dateaza mentiunile unor formatiuni politice in Dobrogea, reintrata in sfera de dominatie bizantina. Jupan Dimitrie sec. X consemnat intr-o inscriptie de la Mircea Voda Jupan Gheorghe sec. X consemnat in complexul de la Basarabi Tatos sec. XI in Sud Satza sec. XI in NE Seneslav sec. XI in NV

=> consemnati in cronica Alexiadei Ana Comnena

Intre 971-1204 spatiul dintre Dumare si Mare apartine Imperiului Bizantin. Intre 1204-1260 la Dunarea de Jos se impune controlul bulgarilor. Dupa 1260 revine stapanirea bizantina intre Dunare si Mare. Aceste informatii sunt dobandite din cronica Alexiadei Ana Comnena. Cea mai veche informative despre Dobrogea ca formatiune politica de sine statatoare este din 1320, cand Patriarhia de la Constantinopol numeste un mitropolit de Cavarna si Vicina. Cavarna = teritoriul dintre Mangalia si Varna cu centrul la Caliacra; Vicina era un ora cu importanta economica pentru Dunarea de Jos, a carei localizare a starnit nenumarate controverse in randul istoricilor. In 1346 izvoarele istorice bizantine il amintesc conducator al Cavarna pe Balica ( acesta se amesteca in luptele pentru putere de la Constantinopol dintre doua familii, respective Paleologii si Cantacuzinii, sustine Paleologii, insa victoriosi sunt Cantacuzinii. Balica va fi infrant de Teodor Cantacuzin. Formarea statului medieval: Dobrotici ( 1354- 1386) este considerat intemeietorul Dobrogei, reusind sa isi impuna controlul asupra intregului teritoriu dintre Dunare si Mare. Impreuna cu Vladislav Vlaicu se implica in conflictul din spatiul bulgar si a primit titlul de despot, care era acordat rudelor sau aliatilor Imperiului si care il plasa, cel putin formal, in cadrul ierarhiei imperial. Urmasul sau Ivanco (1386-1391) se desprinde din sfera stapanirii bizantine si bate moneda proprie, pentru a-si marca independenta. In conditiile apropierii Imp Otoman de linia Dunarii, Dobrogea al carei conducator disparea in luptele cu turcii, risca sa fie transformata in pasalac. Acesta este momentul ( cca.1389) in care Mircea cel Batran (1386-1391) intervine si o ia in stapanire, alipind-o Tarii Romanesti. Dobrogea avea sa ramana in component statului muntean pana in 1417sau1420, cand este cucerita de turci si ramane sub stapanire otomana pana la 1878.