You are on page 1of 4

EVIDENTA ECONOMICA

Definitie: Prin evidenta se intelege consemnarea in cadrul unor inscrisuri intr-o anumita ordine a evenimentului, tranzactiilor si operatiunilor care au avut loc cu scopul de a servi necesitatilor utilizatorilor. Informatiile reflectate cu ajutorul evidentei economice se adreseaza managerilor, actionarilor, organismelor de finantare, organelor fiscale si altor utilizatori. Evidenta economica se prezinta sub trei forme: 1.Evidenta operativa 2.Evidenta statistica 3.Evidenta contabila Evidenta contabila este considerata forma principala a evidentei economice, deoarece inregistreaza, urmareste si controleaza in mod permanent, pe baza de documente, acele evenimente care se pot exprima val 949d35j oric. Evidenta contabila se individualizeaza fata de celelalte forme prin urmatoarele trasaturi: a) Caracterul documentar al inregistrarilor - presupune ca la baza oricarui eveniment, tranzactie, inregistrat in contabilitate, se afla un inscris care justifica operatiunea respectiva; b) Folosirea obligatorie a etalonului valorii. Practica economica cunoaste mai multe categorii de etaloane ale evidentei economice: - etaloane naturale; - etalonul timp; - etalonul valoric. OBIECTIVELE CONTABILITATII Obiectivele specifice contabilitatii sunt: 1. Culegerea, prelucrarea, inmagazinarea si stocarea datelor; 2. Inregistrarea sistematica a datelor in conturi pe baza principiului dublei inregistrari; 3. Calculatia costurilor de productie si de desfacere; 4. Inventarierea periodica a patrimoniului in vederea punerii de acord a datelor din contabilitate cu cele privind situatia reala, la un moment dat; 5. Verificarea realitatii si corectitudinii inregistrarilor contabile, periodic, prin intermediul balantelor de verificare; 6. Generalizarea si sintetizarea informatiei financiar-contabile cu ajutorul bilantului contabil si a contului de profit si pierdere; 7. Elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli. Categoriile de utilizatori ai informatiei contabile sunt: - utilizatorii interni: managerii, directorii, administratorii ce au nevoie de informatii contabile pentru a-si fundamenta deciziile; - utilizatorii externi: finantatorii intreprinderii, partenerii comerciali, creditorii, puterea publica si alti utilizatori. OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITATII Exista trei conceptii privind contabilitatea: 1. Conceptia juridica; 2. Conceptia economica;

3. Conceptia financiara. 1. Conceptia juridica. In conformitate cu aceasta, constituie obiect al contabilitatii patrimoniul sau averea entitatilor economice privit prin prisma obligatiilor in corelatie cu bunurile si valorile ce apartin de drept unei persoane fizice sau juridice. In conceptia juridica patrimoniul, adica materia inregistrarilor contabile, reprezinta drepturile si obligatiile evaluabile in bani ce apartin unei persoane si se exprima prin relatia: "patrimoniu juridic=drepturi si obligatii". Redata astfel, in notiunea de patrimoniu se gasesc la un loc, pe de o parte obiectele de drepturi si obligatii ce formeaza realitatea economica, iar pe de alta parte drepturile si obligatiile asupra acestei realitati. In plan contabil bunurile economice reprezinta activul, iar drepturile si obligatiile reprezinta pasivul. Avand in vedere acest fapt, ecuatia generala a contabilitatii este: ACTIV=PASIV 2. Conceptia economica In aceasta conceptie obiectul contabilitatii il reprezinta circuitul capitalului. In aceasta viziune, averea este reprezentata de activul entitatii structurat in capital fix si capital circulant. Capitalul fix este concretizat in bunuri economice cu o utilizare durabila (imobilizari) care participa la mai multe cicluri de exploatare. Capitalul circulant este format din bunuri materiale, creante si numerar care se utilizeaza intr-o perioada scurta in activitatea entitatii. Capitalul total este format din: capital propriu si capital imprumutat. Capitalul propriu consta in drepturile actionarilor in activele intreprinderii dupa deducerea datoriilor. Capitalul imprumutat cuprinde resursele externe atrase pentru finantarea activitatii pe termen lung, dar care nu apartin de drept proprietarilor. Ecuatia de echilibru potrivit conceptiei economice este: BUNURI ECONOMICE (ACTIVE)=CAPITALURI PROPRII+DATORII (PASIVE) Sau CAPITALURI PROPRII= ACTIVE- DATORII 3. Conceptia financiara Potrivit conceptiei financiare, obiectul contabilitatii este cercetarea laturilor valorice ale existentei, miscarii si transformarii resurselor pe care le trateaza sub aspectul provenientei in resurse permanente si resurse temporare. Ecuatia de echilibru potrivit conceptiei financiare este: BUNURI ECONOMICE=RESURSE PERMANENTE+RESURSE TEMPORARE Conceptiile economica si financiara stau la baza elaborarii standardelor internationale de contabilitate. In ceea ce priveste reglementarile contabile din Romania, principiul prevalentei economicului asupra juridicului se aplica de catre entitatile care la data bilantului depasesc anumite criterii referitoare la total active, cifra de afaceri si numarul de salariati. Conform legii contabilitatii nr. 82/1991 sunt obligate sa organizeze si sa conduca contabilitatea urmatoarele categorii de entitati: Societatile comerciale; Regiile autonome; Institutiile publice; Societatile cooperatiste;

Asociatiile si persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri. DELIMITAREA IN SPATIU SI TIMP A INTREPRINDERII Conform principiului entitatii, intreprinderea trebuie sa contabilizeze propriile tranzactii si nu pe cele ale proprietarilor. Prin respectarea acestui principiu se creeaza premisele prezentarii unei imagini reale a pozitiei financiare (bilantul contabil) si a performantelor intreprinderii (-contul de profit si pierderi-). In contabilitate, situatiile financiare se intocmesc de regula la sfarsitul exercitiului financiar care corespunde cu sfarsitul anului calendaristic. Elementele patrimoniului sunt formate din doua structuri specifice: 1. Active patrimoniale 2. Pasive patrimoniale 1. Caracterizarea activelor patrimoniale. Un activ, conform standardelor internationale, este o resursa controlata de intreprindere care provine din evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze avantaje economice viitoare (beneficii si fluxuri de trezorerie). Daca se are in vedere destinatia economica si lichiditatea activelor patrimoniale acestea cuprind: a) Active imobilizate; b) Active circulante; c) Cheltuieli in avans. a). Active imobilizate - sunt bunurile si valorile unei intreprinderi destinate utilizarii pe o perioada indelungata (mai mare de un an de zile). Acestea sunt detinute pentru a fi utilizate in activitatea proprie sau prestarea de servicii pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative. Contabilitatea clasifica activele imobilizate in functie de natura lor astfel: - imobilizari necorporale; - imobilizari corporale; - imobilizari financiare. Imobilizarile necorporale sunt reprezentate de active indentificabile, nemonetare si fara suport material. Se incadreaza in categoria imobilizarilor necorporale urmatoarele: - cheltuieli de constituire - sunt cheltuieli ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea societatii (cheltuieli de inmatriculare, de inscriere, privind emisiunea si vanzarea de obligatiuni si alte cheltuieli similare); - cheltuieli de dezvoltare - sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte in scopul realizarii de produse noi; - concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte drepturi si active similare in aceasta categorie se reflecta cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare sau cheltuieli generate de producerea unui brevet, licenta, marci de fabrica si alte drepturi similare. - fondul comercial - apare de regula la achizitia unei alte societati al carui cost de achizitie este superior valorii de piata a activelor nete dobandite; - programele informatice; - avansurile si alte imobilizari necorporale - in aceasta categorie se includ avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale, programe informatice create de societate sau achizitionate de la terti precum si alte imobilizari necorporale.;

- imobilizarile necorporale in curs de executie - reprezinta imobilizari nefinalizate pana la sfarsitul perioadei evaluate la cost de productie sau cost de achizitie. Imobilizari corporale sunt reprezentate prin active ce trebuie sa indeplineasca doua conditii: a). sunt detinute de o societate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative. b). sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Imobilizarile corporale cuprind: - terenuri si constructii; - instalatii tehnice si masini; - alte instalatii, utilaje si mobilier; - avansuri si imobilizari corporale in curs de executie. Terenuri si constructii reprezinta imobilizari corporale care cuprind doua categorii: - terenuri - pot fi evidentiate pe grupe astfel: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri cu constructii si altele; - amenajari de terenuri - sunt reprezentate prin lucrari de racordare la sistemul de alimentare cu energie si apa, drumuri de acces, desecari si altele. Constructiile sunt reprezentate de cladiri administrative, depozite, hale de productie, adica locul unde se desfasoara activitatea intreprinderii. Instalatiile tehnice si masini sunt reprezentate de masini, utilaje, instalatii de lucru, instalatii de masurare, control, mijloace de transport, animale si plantatii. Alte instalatii, utilaje si mobilier. Se include echipamente de protective, mobilier, aparatura birotica si altele. Avansurile si imobilizarile corporale in curs de executie includ imobilizarile in curs de executie care nu au fost finalizate pana la inchiderea exercitiului. Imobilizarile financiare reprezinta valori financiare investite de intreprindere pe termen lung sub forma de titluri si creante financiare. In structura, imobilizarile financiare cuprind: a). actiuni detinute la societati afiliate; b). interese de participare; c). titluri puse in echivalenta; d). alte titluri imobilizate si creantele imobilizate.