Capitolul 1. PROBLEME GENERALE 1.1.

Scop (1) Prezentul ghid cuprinde prevederi referitoare la: -calculul, proiectarea, modul de alcătuire şi de realizare a pereţilor turnaţi in situ pentru consolidarea structurilor în cadre; -calculul, proiectarea şi modul de realizare a prinderilor cadru-perete; -criterii de asigurare a calităţii lucrărilor de consolidare, vizând proiectarea, execuţia şi întreţinerea construcţiei consolidate. (2) Întrucât introducerea pereţilor de consolidare duce la schimbarea concepţiei structurii iniţiale şl este în general precedată de repararea şi/sau consolidarea elementelor cadrului existent, prezentul ghid stabileşte criterii de evaluare a rezistenţei şi rigidităţii elementelor cadrului, în funcţie de tehnica de reparare sau consolidare adoptată, pentru a furniza datele de intrare în analiza structurii de ansamblu. (3) Tehnicile de reparare şi consolidare a elementelor cadrului şi, respectiv a fundaţiilor nu fac obiectul prezentului ghid, ele fiind tratate în reglementările naţionale conexe. (4) Acest ghid are la bază atât prescripţii naţionale (standarde şi reglementari), cât şi prevederi din Eurocode 8 partea 1-4 “Design provisions for earthquake resistance of structures. Part 1-4: General rules. Strengthening and repair of buildings. Eurocode 8-1996” şi CR 2 “Current japanese systems on seismic capacity evaluation and retrofit techniques for existing buildings and post-earthquake damage inspection and restoration techniques, 1991” 1.2. Prescriptii naţionale conexe 1. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat. STAS 10107/0-1990. 2. P 85-1996 – Cod pentru proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat. Elaborator: UTCB. 3. P 100-92 – Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale. Completare şi modificare cap. 11 si 12. 4. GT 002-1996 - Ghid practic pentru determinarea degradărilor şi rezistenţei betonului şi a caracteristicilor dinamice la structuri de beton armat supuse seismelor, prin metode nedistructive. Elaborator: INCERC. 5. NE 012-1999 - Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Elaborator: INCERC. 6. C 28-1983 - Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel-beton. Elaborator: ICCPDC, Filiala Timişoara. 7. C 130-1978 - Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea prin torcretare a mortarelor şi betoanelor. Elaborator: INCERC. 8. PC 1/1-1993 - Îndrumător de diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorosivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor. Elaborator: INCERC. 9. PC 1/2-1994 - Îndrumător de investigare şi diagnosticare a stării structurilor din beton armat, beton precomprimat şi oţel situate în medii agresive. Elaborator: INCERC.

1

10. ME 003-1999 – Manual privind investigarea de urgenţă postseism şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate. Elaboratr: IPCT. 11. C 244-1993 – Ghid pentru inspectare şi diagnosticare privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi precomprimat. Elaborator: INCERC. 12. C 247-1993 – Îndrumător cadru privind exploatarea şi întreţinerea clădirilor de locuit din mediu urban aflate în propietatea autorităţilor publice. Elaborator: INCERC. 13. GE 032-1997 – Normativ privind executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la clădiri şi construcţii speciale. Elaborator: INCERC. 14. C 149-1987 – Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat. Elaborator: INCERC. 15. GV 001/0-1995 – Metodologia pentru evaluarea clădirilor şi construcţiilor speciale din grupele 1 şi 2. 16. C 54-1981 – Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor. 1.2. Domenii (1) Pereţii turnaţi in situ pentru consolidarea structurilor în cadre se pot prevedea la: -construcţii afectate seismic sau care nu corespund exigenţelor actuale de proiectare antiseismică; -construcţii avariate datorită altor cauze (coroziune, foc, tasări de reazeme, etc.).

Capitolul 2. CONSOLIDAREA CADRELOR CU PEREŢI TURNAŢI IN SITU (1) Această soluţie de consolidare constă în introducerea de pereţi din beton armat monolit în ochiurile cadrelor (figura 2.1.).

Fig. 2.1. (2) Legătura dintre betonul din peretele de consolidare şi cadrul existent se realizează prin conectori fixaţi rigid în grinzi şi stâlpi sau numai în grinzi (figura 2.2.). (3) Pentru obţinerea unei rugozităţi adecvate, feţele elementelor cadrului adiacente pereţilor se prelucrează prin diverse procedee (sablare, buciardare, periere cu perie de sârmă, etc.). În acelaşi scop se pot prevedea pene de forfecare lipite cu răşină pe feţete cadrului, sau se pot crea praguri de forfecare prin scobirea betonului existent (figura 2.3.).

2

Fig. 2.2.

Fig. 2.3. Moduri de prelucrare a suprafeţei de contract beton vechi – beton nou (4) Conectorii între cadru şi perete pot fi ancore mecanice sau ancore fixate cu răşină în găuri realizate in prealabil in elementele cadrului. Ancorele pentru fixare cu răşină pot fi constituite din tije din oţel filetate sau armătură profilată. (5) Adâncimea de ancorare a conectorilor, ca şi distanţa între ancore şi respectiv între ancore şi marginile elementelor se stabilesc în funcţie de diametrul ancorelor, de valoarea şi tipul solicitărilor (monoton sau ciclic-alternant) şi de rezistenţa betonului în care se fixează conectorii. 3

Clasa de lucrabilitate a betonului de consolidare va fi aleasă între S3 şi S5. Capitolul 3. (7) Pereţii se armeaza în două planuri cu armătură ductilă. Clasa de consistenţă a betonului de consolidare se va alege între T3 si T5. consolidarea cadrului prin una din următoarele metode: -consolidarea cu plăci subţiri. -să prezinte caracteristici foarte bune de aderenţă cu betonul şi cu armatura.). În zonele de conectare. astfel încât să poată fi pus cu uşurinţă în operă în spaţii în care cea mai mică dimensiune poate fi mai mică decât 80 mm.1. pe grosimea peretelui se prevede armătura tip fretă sau plase sudate pentru confinarea betonului din acestă zonă (figura 2. -consolidarea cu coliere. Beton Generalităţi Betonul de consolidare trebuie să îndeplinească cerinţele din NE 012:1999 “Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton. pct. (8) Soluţia de consolidare propusă conduce la transformarea cadrului existent într-un perete structural cu rezistenţă şi rigiditate mare şi cu o mare capacitate de disipare a energiei. 7. Betonul de consolidare este definit prin rezistenţa caracteristică la compresiune. Proprietăţile betonului de consolidare Rezistenţele caracteristice la compresiune şi la întindere ale betonului de consolidare trebuie determinate prin încercări pe probe din beton şi trebuie să fie în conformitate cu cerinţele din proiectul de consolidare. fixate cu răşină şi/sau ancorate în elementele cadrului.1. deci să prezinte contracţii minime. MATERIALE 3. -să fie stabile din punct de vedere dimensional. În cazul în care dimensiunea cea mai mică a elementului de consolidare este sub 100 mm sau când acoperirea armăturii este cel mult egală cu 25 mm se vor utiliza agregate cu dimensiunea de până la 10 mm. -să protejeze betonul existent şi armătura aferentă. Dimensiunea maximă a agregatului nu va depăşi 20 mm. 4 . după repararea cadrului prin injectarea fisurilor şi înlocuirea betonului şi/sau oţelului degradat. -consolidarea prin cămăşuire cu beton armat. Prevederi pentru betonul de consolidare Clasa de rezistenţă a betonului de consolidare va fi cel puţin egală cu cea a betonului existent dar nu mai mică decât 20/25 N/mm2. 3. lamele din fibre de carbon. în funcţie şi de dimensiunile elementelor de consolidare care trebuie realizate. beton armat şi beton precomprimat.(6) Grosimea pereţilor introduşi în ochiurile cadrului trebuie să fie cel puţin 1/4 în lăţimea stâlpului şi cel puţin 15 cm.2.3. Partea A: Beton şi beton armat”. ca şi la cele avariate din alte cauze se impune. ţesături din fibre de carbon sau fibre de sticlă. asociată cu rezistenţa pe cilindru/cub la 28 zile). care se înnădeste cu conectorii fixaţi în elementele cadrului. (9) La cadrele afectate seismic sau care nu corespund exigenţelor actuale de proiectare. fck (clasa de rezistenţă a betonului. Materialele utilizate pentru consolidare trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerinţe: -să fie cel puţin la fel de durabile ca şi materialele puse în operă în structura existentă. dar nu mai puţin decît lăţimea grinzii.2.

acrilice. Răşini sintetice Răşinile sintetice utilizate pentru ancorare pot fi: epoxidice. rezistenţa la forfecare. rezistenţa la tracţiune. rezistenţe mecanice mari. modul de punere în operă. 3. polimeri. rezistenţe mari la agenţi chimici. a cărei sticlă rămâne în componenţa amestecului de înglobare. compoziţia oţelului. 3. 3. la care amestecul componentelor se face dupa introducerea capsulei şi a barei în gaură. rezistenţa la încovoiere. Toate răşinile sintetice care urmează să fie utilizate pentru ancorarea armăturilor trebuie să aibă agrement tehnic romanesc pentru utilizare în acest scop. Plăci cu gujoane Plăcile cu gujoane realizate în România sau provenind din import trebuie să aibă agrement tehnic românesc. 3.7. Se produc şi se comercializează: -capsule.4. Compoziţia betoanelor cu aditivi speciali se stabileşte conform prevederilor din NE 012:1999. Oţeluri pentru ancore fixate cu răşină Pentru ancorarea. în care se vor preciza obligatoriu: cerinţele de calitate. în continuare. prin aderenţă. fie prin injectare. prin spargerea capsulei. Platbenzi din oţel Platbenzile din otel vor fi în conformitate cu prevederile STAS 500-68 privind condiţiile de calitate şi caracteristicile.1. care să îi confere caracteristici îmbunătaţite: contracţie mică. Ancore mecanice Ancora mecanică este definită ca ansamblul de piese concepute pentru a realiza prinderi cu performaţe determinate. În cazul în care se folosesc produse similare. 3. amestecul acestora făcându-se în piesa de injectare (tronconică. răşini sintetice. 3. Ca aditivi se pot utiliza: ciment expansiv. -dispozitive de injectare cu piston. Cerinţele pentru ancorele mecanice sunt precizate în ST 043-2001 “Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de performanţă pentru ancorarea în beton cu sisteme mecanice şi metode de încercare”. poliuretanice. cu răşină şi întăritorul preambalate separat. condiţiile de sudabilitate. Ancorele mecanice produse în România sau importate trebuie să aibă agrement tehnic românesc. Oţeluri pentru armături Oţelurile carbon pentru armături trebuie să fie conforme cu prevederile ST 009-96 “Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de performanţă pentru produse din oţel utilizate ca armături în structuri din beton”. 16. 5 .3. cu şnec interior).6. şi amestecul de răşini preparat la faţa locului şi introdus în gaura de ancorare fie prin turnare directă. cu răşini sintetice se vor folosi bare filetate sau bare cu profil periodic de tip PC sau similare.Betoane speciale Betonul de consolidare poate fi realizat cu aditivi speciali. pct. realizabile şi durabile. în recipienţi de schimb.8. poliesterice. Oţelurile carbon care nu sunt prevazute în ST 009-96 trebuie să aibă agrement tehnic românesc.5. acestea vor avea agrement tehnic romanesc pentru utilizarea ca armături. Se utilizează.

modul de punere în operă. -ME 003-1999 “Manual privind investigarea de urgenţă postseism şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate”. destinate pentru armarea sau suplimentarea armării elementelor de construcţii din beton armat. Pentru utilizarea ca armături. rezistenţa la smulgere de pe suport. -C 244-1993 “Ghid pentru inspectare şi diagnosticare privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi precomprimat”. rezistenţa la smulgere de pe suport. Benzi din oţel Benzile din oţel vor fi în conformitate cu prevederile STAS 908-69 privind condiţiile de calitate şi caracteristicile. Lamelele din fibre de carbon se fixează pe beton cu adeziv special pe bază de răşină epoxidica. -PC 1/1-1993 “Îndrumător de diagnosticare a stării de degradare şi metode de remediere şi protecţie anticorosivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe bază de clor”. rezistenţa la forfecare între ţesătură. ETAPELE PROCESULUI DE PROIECTARE Lucrările de consolidare se vor proiecta pe baza rezultatelor evaluării structurii existente. 3. răşină şi beton. rezistenţa la încovoiere. rezistenţa la forfecare între lamelă şi adeziv. măsuri de protecţia muncii. rezistenţa la compresiune. beton precomprimat şi oţel situate în medii agresive”.9. armat unidirecţional. rezistenţa la compresiune. în care se vor preciza obligatoriu: rezistenţa la tracţiune.3. modul de punere în operă. efectuate conform uneia sau mai multora dintre următoarele reglementări: -GV 001/0-1995 “Metodologia pentru evaluarea clădirilor şi construcţiilor speciale din grupele 1 si 2”. -PC 1/2-1994 “Îndrumător de investigare şi diagnosticare a stării structurilor din beton armat. rezistenţa la forfecare între lamelă. La acest sistem (ţesătură+adeziv) rezistenţa la tracţiune este peste 30 N/mm2. -C 247-1993 “Îndrumător cadru privind exploatarea şi întreţinerea clădirilor de locuit din mediu urban aflate în proprietatea autorităţilor publice”. în care se vor preciza obligatoriu: rezistenţa la tracţiune. răşină şi beton.12. Lamele din fibre de carbon Lamelele din fibre de carbon sunt plăci polimerice armate unidirecţional. 6 . măsuri de protecţia muncii. lamelele din fibre de carbon împreună cu adezivul vor dispune de agrement tehnic. care se fixează pe suportul din beton cu aditiv pe bază de răşină epoxidică. rezistenţa la încovoiere. Ţesături din fibre de carbon Ţesătura din fibre de carbon este un material flexibil. Capitolul 4.10. Pentru utilizarea ca armături. ţesătura din fibre de carbon împreună cu adezivul vor dispune de agrement tehnic.11. Ţesături din fibre de sticlă Ţesăturile din fibre de sticlă vor fi în conformitate cu prevederile din Caietul de Sarcini I 38421 “Ţesături Rowing din fibre de sticlă E cu greutatea 300 g/m2” privind condiţiile de calitate şi caracteristicile. în matrice de răşină epoxidică. 3. rezistenţa la forfecare între ţesătura şi adeziv. 3.

-estimarea preliminară a ductilităţii pereţilor structurali rezultaţi prin consolidarea cadrului. -estimarea preliminară a rigidităţii elementelor cadrului (stâlpi şi/sau grinzi) reparate şi/sau consolidate şi a pereţilor de consolidare. agrozootehnice şi industriale. -confirmarea datelor prezumate pentru nivelul de ductilitate al elementelor structurale. -estimarea preliminară a dimensiunilor pereţilor de consolidare şi a elementelor adiacente. -consolidarea fundaţiilor (dupa caz). -determinarea eforturilor de calcul sub combinaţiile posibile de solicitări. -proiectarea pereţilor de consolidare. Capitolul 5. cap. Procesul de proiectare a lucrărilor de consolidare cu pereţi turnaţi in situ va cuprinde următoarele etape: a) Etapa de concepţie -selectarea tehnicilor de reparare/consolidare a elementelor cadrului. -proiectarea sistemelor de prindere cadru-perete. -respectarea exigenţelor privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de “plastificare”) conform P 85-96. după caz. Reproiectarea structurii va avea ca obiect: -repararea şi/sau consolidarea elementelor cadrului (dupa caz). -selectarea tehnicilor de consolidare a fundaţiilor.-GE 032-1997 “Normativ privind executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la clădiri şi construcţii speciale”. b) Etapa de analiză -identificarea şi cuantificarea acţiunilor neseismice. a pereţilor de consolidare şi a conectorilor utilizaţi pentru prindere. -alegerea/actualizarea coeficienţilor de siguranţă γM ai materialelor. social-culturale. reparate şi/sau consolidate). -selectarea materialelor utilizate. Prevederi generele (1) Calculul pereţilor de consolidare se bazează pe: -respectarea prevederilor “Normativului pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe.1. conform prevederilor normativului P 100-92 “Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. -selectarea şi predimensionarea sistemelor de prindere cadru-perete.2. -determinarea efectelor solicitărilor prin analiză statică sau dinamică. -verificarea condiţiilor impuse de calculul la stări limită. grinzi). -determinarea rezistenţelor de calcul. 7 . social-culturale. luând în considerare rigidităţile finale ale elementelor. -cuantificarea acţiunii seismice. sub aspectul măsurilor de protecţie antiseismică. CALCULUL PEREŢILOR DE CONSOLIDARE 5. c) Etapa de verificare -definirea modelului de comportare a elementelor cadrului (după caz. consolidate (stâlpi. 3. agrozootehnice şi industriale” (P 100-92) şi a precizărilor suplimentare din P 85-96.

2. 5. b) să nu existe indicii privind potenţiale neconformităţi ale materialelor utilizate (rezistenţă insuficientă.4. -respectarea exigenţelor de rigiditate conform P 85-96. 5. 8 . cap. (2) Pereţii realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ trebuie să fie proiectaţi astfel ca să se comporte similar cu pereţii structurali realizaţi din beton armat monolit. cap.3. c) rezultatele încercărilor in situ să confirme cele două ipoteze formulate anterior. 3.. metodele de calcul în domeniul elastic. -respectarea exigenţelor privind ductilitatea locală şi eliminarea ruperilor cu caracter neductil conform P 85-96. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereţi realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ.-respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate conform P 85-96.). etc. valorile de calcul fd ale rezisţentelor pot fi determinate pe baza rezistentelor caracteristice fk. sub încărcările care corespund stadiului ultim pentru structură în ansamblu. simetric în plan şi uniform pe înălţimea structurii. paragrafele 6. 3.3. consolidate sau nu. În acest scop. cap. sub aspectul rigidităţii. Prin modul de realizare a prinderilor dintre cadru şi pereţii de consolidare trebuie să se asigure pereţilor obtinuţi prin consolidarea cadrului o comportare similară cu cea a pereţilor monoliţi. Pentru calculul secţiunilor pereţilor realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ.5. greutatea cămăşuielii elementelor cadrului se adaugă la sarcinile gravitaţionale ale structurii iniţiale. 5... determinarea eforturilor axiale de compresiune din pereţi din acţiunea încărcărilor verticale. evaluarea efectului încărcărilor verticale excentrice. respectiv 6. şi pereţii turnaţi in situ se vor avea în vedere următoarele: a) forţele de compresiune se transmit exclusiv prin intermediul elementelor cadrului. paragrafele 5. 6. vor fi stabilite conform P 85-96. cap.3. 5. c) transmiterea eforturilor normale şi tangenţiale în zonele de prindere trebuie realizată în mod uniform distribuit pentru a evita concentrările de eforturi. 6.5. unde γM este coeficientul parţial de siguranţă actualizat pentru proprietăţile materialelor. gujoane) vor fi cel puţin egale cu valorile asociate mecanismului de plastificare structural...2. capacităţii de rezistenţă şi ductilităţii. (3) Calculul elementelor structurale ale construcţiilor cu pereţi realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ se va face pentru grupările fundamentală şi specială de încărcări. pe cât posibil.4. si 5. respectiv postelastic. cu următoarele condiţii: a) proiectul construcţiei iniţiale să fie disponibil. şi de nivelul posibil de realizare al controlului de calitate şi al inspecţiilor în timpul execuţiei lucrărilor de consolidare. fd=fk/γM. calculul armăturilor longitudinale şi transversale din pereţii turnaţi in situ în ochiurile cadrului se iau în conformitate cu prevederile din P 85-96. valorile eforturilor secţionale de dimensionare. Greutatea pereţilor turnaţi in situ şi. după caz.2. alterare. cap. Coeficienţii parţiali de siguranţă γM trebuie stabiliţi în funcţie de accesibilitatea elementelor consolidate. b) forţele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile care se înnădesc cu conectorii fixati în elementele cadrului. ancore fixate cu răşină sau mecanic. Valorile forţelor de lunecare şi ale forţelor care intervin la dimensionarea conectorilor (dornuri. (4) Pereţii turnaţi in situ în ochiurile cadrului trebuie să fie dispuşi. La alcătuirea prinderilor dintre elementele de cadru. îmbinările elementelor de cadru cu pereţii de consolidare vor trebui astfel dimensionate ca să fie solicitate în domeniul elastic. 3. Actualizarea coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru proprietăţile materialelor γM În cazul structurilor consolidate şi/sau reparate.5.

Se poate considera că forţa de frecare creşte liniar cu lunecarea la interfaţă.25fctk pentru suprafeţe netede.1. coeficientul 0.6 în relaţia (5.5 mm.1).. Sfu. 5. rezistenţa la forfecare a interfeţei este activată la valori relativ mari ale lunecării. în cazul unor solicitări alternante.3.1 = valoarea corespunzătoare pentru o încărcare monotonă δ = coeficient care poate fi considerat egal cu 0.3.1) unde: σcd = valoarea de calcul a efortului de compresiune normal pe interfaţă. pentru cazul în care există efort de compresiune normal pe interfaţă σc.2.4 trebuie înlocuit cu 0. Valoarea maximă a aderenţei se atinge la valori ale lunecării de circa 0. rezultat din solicitările aferente elementului luat în calcul. Solicitările ciclice şi deformaţiile paralele cu interfaţa produc degradări semnificative ale forţei de frecare la interfaţă. valoarea efortului de aderenţă poate fi considerată: a) 0.4(fcdσcd )2 / 3 (5. distrugerea încleştării. fctk = rezistenţa caracteristică la întindere a betonului. sablare. în prezenţa unui efort de compresiune normal pe interfaţă şi a unei armături transversale perpendiculare pe interfaţă.3.15 σcd (5.n=efortul maxim de frecare dupa n cicluri.2) unde σcd este măsurată în MPa. De aceea. ruperea legăturii chimice.15 b) De-a lungul unei interfeţe prelucrate artificial sau a unei interfeţe între beton torcretat şi beton turnat in situ.1(1 − δ n − 1) (5. aderenţa nu va fi luată în considerare în calcul şi aceasta cu atât mai mult cu cât. neprelucrate. În cazul incărcărilor monotone.00 fctk când betonul nou este torcretat sau când betonul este turnat după ce în prealabil la nivelul interfeţei s-a turnat un strat de răşină. n = τfu.01 până la 0. până la atingerea valorii maxime a lunecării. Aderenţa beton vechi – beton nou reprezintă rezistenţa la forfecare a interfeţei în absenţa unui efort de compresiune perpendicular pe interfaţă şi a unei armături transversale care să intersecteze interfaţa. fac ca la deplasări alternante de amplitudine mare de-a lungul interfeţei să apară pierderi importante sau chiar distrugerea rezistenţei de aderenţă. Transferul forţelor la interfaţa cadru-perete 5. c) 1. forţa de frecare poate fi considerată constantă.4) 9 . În cazul în care frecarea este defavorabilă. Până la această valoare a lunecării. Frecarea între betonul existent şi betonul nou Valoarea de calcul τfud a rezistenţei maxime la forfecare a interfeţei. Sfu = 0. Lipsa asperităţilor la nivelul interfeţei.02 mm şi rămâne practic constantă până la atingerea unei lunecări de circa 0. b) 0. valoarea de calcul a rezistenţei maxime la forfecare τfud este: τfud = 0. etc. Valoarea degradării se poate calcula cu relaţia: τfu. la lunecări mai mari decât valoarea Sfu τfu.75 fctk în cazul în care interfaţa este prelucrată artificial prin buciardare. neprelucrată: τfud = 0. poate fi calculată cu următoarele relaţii: a) Pentru interfaţa netedă.4σcd (5.3) unde: τfu. ca de exemplu suprafaţa betonului rezultată din turnare.5.

4. Transferul solicitărilor de la beton la oţel printr-un strat de adeziv Transferul solicitărilor între o placă de oţel (fixată pe un element al cadrului sau asociată la gujoane prevăzute în pereţi) şi beton se concentrează la capetele plăcii. Coeficientul de frecare µ va fi considerat conform prevederilor STAS 10107/0-90. pe direcţie normală pe o interfaţă pe care s-a aplicat un strat de adeziv (răşină). este notată cu Vud. Dacă efortul σ0 este de întindere se introduce cu semnul negativ.65.3. pct. Rezistenţa la întindere poate fi considerată egală cu valoarea rezistenţei caracteristice la întindere a betonului.6. coeficientul 0. respectiv Nud.2. Efectul armăturii transversale Forţa de frecare normală pe o interfaţă forfecată străbătută de armătură transversală (conectori) poate fi calculată cu ajutorul efortului unitar de lunecare. 5. respectiv la întindere a conectorilor.3.5. este recomandabilă neglijarea contribuţiei aderenţei la rezistenţa de forfecare a interfeţei în condiţii permanente sau cvasipermanente de umiditate şi temperatură ridicată.2.5 pentru beton) ts = grosimea plăcii din oţel.5) fctk / γc unde: fctk = rezistenţa caracteristică la întindere a betonului γc = coeficientul de siguranţă al materialului (1. 5. 5. iar între straturi nu se produce ruperea aderenţei la valori importante ale lunecării. datorită influenţei mari pe care temperatura şi umiditatea o au asupra rezistenţei de aderenţă a răşinilor. cu relaţia: τ R = µ ( ρf sy + σ 0 ) > τ u .4) trebuie înlocuit cu 0.m (5. 5. Rezistenţa la forfecare a unui “sistem de interfeţe” beton-adeziv-beton este de câteva ori mai mare decât rezistenţa la forfecare a betonului.3. trebuie asigurată o lungime de aderenţă la la capetele plăcii din oţel.5. poate fi considerată egală cu cea a betonului. Conectorii solicitaţi la întindere şi forfecare trebuie să satisfacă condiţia: 10 . Valoarea minimă a lui l a este: f yk la = ts (5. Totuşi.6) unde: µ = coeficientul de frecare ρ = procentul de armare transversală fsy = rezistenţa oţelului la curgere σ0 = efortul exterior de compresiune normal pe interfaţă τu. raportată la coeficientul de siguranţă al materialului γM=1.4 din relaţia (5.3. Capacitatea portantă la forfecare. Transferul solicitărilor prin conectori Un conector lucrează ca dorn când este solicitat la forfecare şi respectiv ca ancoră când este solicitat la întindere.3.m = rezistenţa la forfecare a betonului 3. Transferul forţei de forfecare prin straturi de răşină Valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune. pe direcţia eforturilor de întindere din placă şi pe direcţia forfecării de-a lungul interfeţei.unde: fcd = valoarea de calcul a efortului de compresiune în beton existent Dacă efectul frecării este defavorabil. Pentru a evita cedarea la întindere a betonului în astfel de cazuri.4.

Când o armătură de consolidare va fi plasată de-a lungul şi în contact cu o bară existentă.3. 5.3.4. Calculul capacitatii portante la întindere a ancorelor este prezentat în Anexa 2. Ancorarea la armătura existentă Barele noi şi barele existente pot fi înnădite prin suprapunere conform prevederilor CR 2.1. Ancorarea armăturii de consolidare Armătura din betonul de consolidare se poate ancora fie la armătura existentă. 5. pct.3. Ductilitate Consolidarea elementelor cadrului şi introducerea pereţilor de consolidare pot conduce la modificări ale ductilităţii. Ancorarea armăturii în betonul nou Armătura de consolidare poate fi complet ancorata în betonul nou conform prevederilor 5. 5.5.3. În plus.3. 5. vor fi realizate cel puţin două suduri de lungime cel puţin egală cu 5db în afara sudurii de înnădire. Dacă nu se poate asigura lungimea de suprapunere. fragilitatea globală care poate interveni la cadru impune consolidarea în prealabil a elementelor cadrului.6. Metoda exactă 11 .7. 5.2. fie în betonul nou.2. fie în betonul existent. ele pot fi înnădite prin sudură pe o lungime cel puţin egală cu 15 db (db = diametrul armăturii de consolidare). 5.7.unde:  N   V   N   + V   =1  ud   ud  α ia valori cuprinse între 1 si 2 N = valoarea solicitării de întindere V = valoarea solicitării de forfecare α α (5.3. din prezentul ghid. din CR 2. 5. 5. În cazul cadrelor flexibile consolidate cu pereţi din beton armat.3. care trebuie să aibă diametrul şi rezistenţa de curgere cel puţin egale cu cele ale armăturii de consolidare. Ambele tipuri de oţel trebuie să fie sudabile.2.7. astfel ca transferul forţelor de ancorare către betonul vechi la nivelul interfeţei să respecte condiţiile menţionate la pct. În cazul ancorării cu răşină trebuie respectate recomandările producătorului şi instrucţiunile de punere în operă a răşinii.7.7) Valorile Nud şi Vud sunt dictate de acelaşi material (beton sau oţelul din conectori). şi pct.1. Fragilitatea care poate să apară în vecinatatea zonelor consolidate din stâlpi sau grinzi poate fi evitată prin asigurarea unei descreşteri treptate a rezistenţei la ambele capete ale zonei consolidate. 5. care trebuie luate în considerare. Calculul capacităţii portante la forfecare a dornurilor este prezentat în Anexa 1.1. Ancorarea armăturii de consolidare in betonul existent Armătura de consolidare poate fi ancorată în betonul vechi în mod direct (prin fixare cu răşină în găuri practicate în stâlpul şi/sau grinda cadrului) sau prin înnădire cu conectori (ancore sau dornuri) fixaţi în elementele cadrului. barele noi pot fi sudate de barele existente. Rigiditatea şi rezistenţa după intervenţie 5.1.5.3.4.

pentru a nu conduce la ulterioare concentrări de degradări. 12 . Metoda simplificată poate fi aplicată în funcţie de tipul intervenţiei. f ≤ 2VRd. a rigidităţii şi rezistenţei elementelor structurii consolidate se poate face.(1) Estimarea. se obţin din caracteristicile omologe Rmon.0 (5. respectiv la elementul final (reparat sau consolidat). ale unei structuri presupuse monolite. categoria elementului şi verificările efectuate. cât şi ancore. pentru diferite tipuri de intervenţii. Pentru a asigura elementului consolidat prin această metodă o comportare similară cu cea a unui element monolit. utilizând factori de corecţie pentru model. respectiv rigiditatea K a unui element reparat şi/sau consolidat. manifestată prin fisuri cu deschidere mare şi lunecare mare. Metoda simplificată (1) Rezistenţa R.9) Coeficienţii r si k se aleg acoperitor. coeficienţii kr şi kk pot fi consideraţi egali cu 1. Creşterea de rezistenţă care se poate atinge prin utilizarea plăcilor metalice este determinată de rezistenţa interfeţei.10) c) VRd.2. (2) Injectarea fisurilor în stâlpi şi/sau grinzi În cazul reparării prin injectare a fisurilor din zonele plastic potenţiale. caz în care se consideră k r=kk=1. si daca aderenţa răşinii este asigurată.) Utilizarea acestei metode pentru consolidarea elementelor de cadru solicitate la încovoiere sau la forfecare necesită un nivel adecvat de control al calităţii. Astfel caracteristicile reziduale ale unui element reparat şi/sau consolidat pot fi exprimate ca: Rres=krRmon (5.0 (5. În cazul degradării aderenţei la interfaţă. Factorii de corecţie pentru model sunt kr≤1 (pentru rezistenţă) si kK≤1 (pentru rigiditate). (3) Repararea locală prin înlocuirea betonului sau oţelului degradat în stâlpi şi/sau grinzi Atunci cand. se impune adoptarea unor măsuri adecvate. pe bază de modele constitutive.8) Kres=kkKmon (5. (4) Consolidarea cu plăci metalice subţiri fixate cu adeziv şi/sau ancorate în elementele cadrului (figura 5.5. Armarea şi betonarea porţiunilor de margine ale zonelor consolidate trebuie proiectate şi realizate cu grijă. după intervenţie. injectarea nu poate fi considerată ca metodă eficace de reparare. b) M Rd. aşa cum se prezintă în continuare.11) unde MRd = rezistenta de calcul la moment incovoietor VRd = rezistenta de calcul la forfecare (forta taietoare) Indecşii 0 respectiv f se referă la elementul existent. sau de rezistenţa dornului sau ancorei în cazul fixării cu ancore.1.0 atât pentru rezistenţa cât şi pentru rigiditatea elementelor structurale. trebuie îndeplinite simultan următoarele condiţii: a) Rezistenţa prinderii va fi dictată de rezistenţa la întindere a betonului existent în cazul fixării cu adeziv (răşina). f ≤ 2M Rd. Este recomandată utilizarea plăcilor cu grosime ≤ 4 mm. 5. prin reparare un element rămâne la dimensiunile iniţiale.0 atât pentru elemente cât şi pentru îmbinări. Întrucât adezivul (răşina) este foarte sensibil la temperatură ridicată iar conductivitatea termică a plăcii metalice este mare. respectiv Kmon. inclusiv îmbinări. chiar şi în cazul în care se utilizează atât procedee de fixare cu adeziv. riguros. factorii kr şi kk vor fi consideraţi egali cu 1. În aceste cazuri sunt necesare tehnici speciale şi încercări experimentale preliminare.

5.Fig. f ≤ 2M Rd. caz în care se consideră k r=kk=1. Cămăşuire cu plăci metalice (5) Consolidarea elementelor cadrului cu coliere. lamele din fibre de carbon. f ≤ 2VRd.11) unde indecşii 0 şi f se referă la elementul iniţial (existent). sau de rezistenţa a dornului (ancorei) în cazul fixării cu ancore.) Pentru a asigura elementului consolidat prin această metodă o comportare similară cu cea a unui element monolit. Fig. b) M Rd.0 (5.2.2.0 (5.10) c) VRd. ţesături din fibre de sticlă sau fibre de carbon (figura 5. 5.1. respectiv la elementul final (reparat sau consolidat). Consolidare cu lamele sau ţesătură din fibre de carbon 13 . trebuie îndeplinite simultan următoarele condiţii: a) Rezistenţa prinderii este dictată de rezistenţa la întindere a betonului existent în cazul fixării cu adeziv (răşină).

5. Se disting două cazuri: a) Peretele de consolidare este în întregime fixat pe contur de elementele cadrului.90 pentru rezistenţă kk=0.7. În acest caz. Pentru asigurarea unei comportări corespunzatoare la compresiune se impune condiţia: N Vw L f /2 γ Rd w = γ Rd < ck (5.12) bw t w lw b w t w γm unde: γRd şi respectiv γm = coeficienţi parţiali de siguranţă care iau în considerare inacurateţea modelului şi respectiv abaterea de la cerinţele impuse materialelor fck/2 = valoarea redusă a rezistenţei caracteristice la compresiune a betonului din care este realizat peretele bw = lăţimea diagonalei de consolidare.f>MRd. Aceste prinderi nu pot fi considerate ductile. Armătura transversală de consolidare trebuie legată de armătura longitudinală de consolidare. din motive practice. în ipoteza că peretele şi cadrul au aceeaşi linie deformată. armatură de consolidare nu poate fi ancorată corespunzător. se recomandă în general ca MRd. fără asigurarea unei rezistenţe corespunzătoare.3.15L. mai mare decât rezistenţa rezultată ca necesară din calcul. L=lungimea diagonalei comprimate. În acest caz. (7) Consolidarea la forţă tăietoare prin cămăşuire cu beton armat Pentru grinzile cadrului consolidate cu straturi din beton armat. la partea superioară sau inferioară a acestora. gradul de asigurare a unei comportări similare cu cea a unui element monolit este: kr=0.0. Valoarea totală a forţei de forfecare V ce trebuie preluată de cadrul cu pereţi asociaţi poate fi descompusă în doi termeni: Vf – forfecarea preluată de cadru şi Vw – forfecarea preluată de perete. astfel încât în totalitate această armătura să înfăşoare armătura existentă. din prezentul ghid. tw=grosimea peretelui.80 pentru rezistenţă kk=0. Dacă ancorarea completă a armăturii longitudinale de consolidare nu este practic posibilă.0 . Aceste prinderi nu pot fi considerate ductile fără asigurarea unei rezistenţe corespunzătoare. lw = deschiderea peretelui de consolidare 14 . Dacă. Se consideră: bw=lăţimea diagonalei comprimate.(6) Consolidarea la moment încovoietor prin cămăşuire cu beton armat În cazul cămăşuielilor cu straturi din beton armat a grinzilor cadrului. mai mari decât rezistenţa rezultată din calcul. atunci în calcul se consideră o valoare redusă a rezistenţei la curgere a oţelului.75 pentru rigiditate cu condiţia prinderii corespunzătoare a cămăşuielii la elementul existent.3. gradul de asigurare a unei comportări similare cu cea a unui element realizat monolit este: kr=0. f > 2VRd. (8) Consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ Un model simplificat este prezentat în figura 5.85 pentru rigiditate Ancorarea armăturii longitudinale de consolidare trebuie asigurată conform prevederilor de la pct. atunci în calcul se consideră o valoare redusă pentru rezistenţa de curgere a armăturii. considerată aproximativ 0. se recomandă ca VRd.

15 2h w Vw < nBu. în mod adecvat. Când forţa de forfecare Vw trebuie să fie integral transmisă peretelui prin conectorii de forfecare de la partea superioară.Fig. Este necesar ca forţele de întindere P să fie în echilibru.3. conn / γ m lw (5. Interacţiunea cadru-perete trebuie luată.conn si Du. 5. Se consideră γRd=1. (9) Cămăşuieli din beton armat pentru stâlpi (figura 5. Conectorii trebuie prevăzuţi de-a lungul ambelor margini de lungime lw.a) În cazul unui stâlp sever afectat şi reparat prin realizarea unei cămăşuieli din beton armat pe toată înălţimea stâlpului.conn = rezistenţa la forfecare a unui conector.conn. Model simplificat pentru dimensionarea pereţilor de consolidare b) Peretele de consolidare este fixat numai de grinzile cadrului. În consecinţa. la estimarea valorilor rezistenţelor Bu.conn = rezistenţa la smulgere a unui conector. în considerare.3.3.13) . laturile orizontale ale peretelui şi conectorii prevăzuţi pentru forfecare trebuie să preia forţa de forfecare P.70 pentru rigiditate. conn / γ m (5.80 pentru rezistenţă kk=0. în următoarele condiţii: a) Betonul distrus şi armătura flambată din zonele afectate trebuie în prealabil înlocuite. trebuie îndeplinită condiţia: γ Rd Vw < nDu. factorul de asigurare a unei comportări similare cu cea a unui element realizat monolit este: kr=0. conform condiţiei: γ Rd P = γ Rd unde: Bu.14) unde: Du. n = jumatate din numărul conectorilor pentru fiecare lungime. Vw trebuie să poată fi preluat de peretele de Efortul de forfecare de calcul τd = lw t w γ Rd consolidare.

4.6): i) Evitarea fisurării la întindere de-a lungul cămăşăielii dupa producerea fisurilor longitudinale. cât şi aria de armătura sunt mai mici decât cele existente.8(fsy / fct )(d2 h t j) unde: dh = diametrul armăturii transversale de consolidare tj = grosimea cămăşuielii sh = distanţa între etrieri 16 . 5. prin respectarea condiţiilor: fct t jsh = fsy πd 2 h /4 sh = 0. Pentru a asigura transferul adecvat al eforturilor de la stâlpul existent la cămăşuială se impun (figura 5. pentru a evita flambarea barelor de armătura.5. Cămăşuială din beton armat cu plase sudate Fig.b) Armătura de consolidare trebuie să fie ancorată integral în grinzi sau în planşee. c) Aria secţiunii transversale corespunzătoare betonului de consolidare trebuie să fie mai mică decât de două ori aria secţiunii transversale a stâlpului existent. se consideră că atât aria de beton. În zonele cu eforturi axiale mari etrierii se îndesesc (de exemplu φ8/100). 5. Fig. Câteva reguli acoperitoare pentru proiectarea cămăşuielilor din beton armat sunt prezentate succint în continuare: În calculul cămăşuielii.

fsy = rezistenta la curgere a otelului (ii) Asigurarea unei frecări adecvate la interfaţă pentru preluarea lunecărilor mari.1. (iii) Verificarea posibilităţii de transmitere integrală a forţei axiale de la armătura longitudinală existentă la armătura longitudinală de consolidare. grosimea peretelui de consolidare trebuie să fie b≥120 mm şi cel puţin egală cu grosimea peretelui existent. În cazul în care pereţii structurali realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in 17 unde: . Dimensiuni minime Grosimea pereţilor de consolidare trebuie să respecte simultan următoarele condiţii: b ≥ 150 mm b ≥ 1/4 din lăţimea stâlpului b ≥ He/20 b ≤ lăţimea grinzii cadrului b = grosimea peretelui de consolidare He = înălţimea de nivel În cazul îngroşării unui perete existent. Dispunerea armăturii în cămăşuială Capitolul 6.1.1. bare de legatura sudate pentru realizarea innadirii barelor de consolidare cu barele de armatura existente tj dh As1 tj tj Fig. PREVEDERI CONSTRUCTIVE SPECIFICE 6.6. 5. Pereţi de consolidare 6.

6.1.1.20% 0. va fi dispusă în două planuri. În cazul armării cu plase formate din bare independente.2.25% 0. având dimensiunile în funcţie de solicitări.2. PC 60 OB 37 PC 52.8. Armare 18 . se vor respecta prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea armării elementelor de beton cu plase sudate (P 59-80). Se recomandă armarea suplimentară a colţurilor cu bare înclinate (figura 6.C.E F Procentul minim de armare pentru: Barele orizontale Barele verticale OB 37 PC 52. din codul P 85-96.3. În zona plastică potenţială (zona A) procentele minime de armare a pereţilor de consolidare sunt indicate în tabelul 6.1.25% 0.5. barele orizontale se vor dispune spre faţa exterioară a peretelui de consolidare.3). PC 60 0.2) sau armături tip fretă (figura 6. Tabelul 6. Zona seismică de calcul A.7.B.. Fig. ca procente de armare. Acoperirea cu beton a armăturilor va respecta condiţiile prevăzute în paragraful 6. 6.2.1. si 6. valorile indicate în tabelul 6.1).20% 0. Armătura peretilor cu grosime b≥180 mm. se vor prevedea pentru confinarea zonelor de ancorare plase sudate (figura 6. cu respectarea clasificării din paragraful 7. Armarea pereţilor de consolidare Calculul armăturii de rezistenţă longitudinale şi transversale din pereţii de consolidare se face în conformitate cu prevederile din P 85-96. pentru zona seismică F.5.1.situ sunt exteriori.30% 0. Perete de consolidare cu gol de uşă.1. 7.2. În cazul utilizării plaselor sudate. Armarea pereţilor de consolidare se realizează cu armături de rezistenţă şi constructive.D.1. din STAS 10107/0-90.20% 0. pentru amplasarea golurilor se vor respecta prevederile de la paragrafele 7.1.15% În afara zonei plastice potenţiale se vor adopta. paragrafele 6.25% 0. al codului P 85-96. Golurile de uşi şi ferestre vor fi prevăzute la margini cu bare izolate sau carcase. În vederea prevenirii despicării betonului din peretele de consolidare în imediata vecinatate a interfeţei. si 7. fără sudură.2.6.

6.1.1. Dacă o bară de consolidare urmează să fie ancorată direct în beton. înnădite fiecare prin sudură pe o lungime de cel puţin 5da (da = diametrul armăturii) cu barele ce urmează a fi înnădite. 6. cu o parte centrală de minimum 10da. atunci elementele intermediare pot fi bare în formă de U. conform prevederilor din Anexa 3. sudate la armătura existentă. Capetele barelor în formă de U se sudează de barele noi pe o lungime de cel puţin 5da.2.3. Dacă excentricitatea “e” este prea mare pentru a putea fi acoperită cu o singură bară de diametru mare. Conectori cadru – perete de consolidare 6.2.2. atunci înnădirea se poate realiza prin interpunerea a două bare de armătură. Detalii de dispunere a plaselor sudate pentru evitatea despicării betonului în vecintatea interfeţei În cazul consolidării unor pereţi existenţi. 6.Fig.3Înnădirea şi ancorarea barelor de armătura din peretele de consolidare Dacă o armătura de consolidare este plasată la o excentricitate “e” faţă de bara existentă cu care urmează să se înnădească. Detalii de dispunere a armăturii tip fretă pentru evitarea despicării betonului în zona de ancorare Fig. Generalităţi 19 . trebuie luate măsuri pentru ca suprafaţa acestora să prezinte rugozitatea necesară pentru a transmite eforturile de la betonul vechi la cel nou şi pentru ca peretele realizat prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ să lucreze ca un perete monolit. 6. Înnădirea barelor de consolidare cu ancorele sau dornurile fixate în betonul existent se va realiza prin suprapunere sau prin sudură. ea poate fi fixată cu răşină în gaura practicată în prealabil.

şi nu în stratul de acoperire (figura 6. Diametrele uzuale pentru conectori sunt cuprinse între Φ12 si Φ22. adâncimea de înglobare pentru ancorele fixate cu răşină se va lua conform cu valorile din tabelul 6.4. Diametrul găurii va fi cu 3…5mm mai mare decât diametrul barei de ancorare. (2) Numărul de conectori sau de perechi de conectori fixaţi în stâlpi pe înălţimea unui etaj va fi de minimum 5. dar pot fi fixaţi şi numai în grinzi. (2) Orientativ. Distanţa maximă între conectorii fixaţi în grinzi va fi 20d (d = diametrul conectorilor ). C 12/15 C 16/20 C 20/25 C 25/30 C 35/40 PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60 11d 13d 9d 11d 12d 14d 10d 14d 12d 10d 12d 10d 10d 10d 15d 13d 12d 15d 13d 11d 13d 16d 14d 11d 13d 11d (3) La solicitările alternante sau de oboseală.1).2. Conectorii trebuie fixaţi în zona de beton confinat a elementelor. Ancore fixate cu răşină (1) Modul de realizare a lucrărilor de ancorare este descris în Anexa 3. în funcţie de diametrul ancorei (d) şi de clasa betonului în care este fixată ancora : d (mm) 12 14 16 18 20 22 25 Tabelul 6. Fig.(1) Prin modul de realizare a îmbinărilor dintre cadru şi pereţii de consolidare trebuie să se asigure pereţilor realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ o comportare similară cu cea a pereţilor monoliţi. 6. Exemple de fixare a ancorelor Conectorii verticali şi orizontali se vor înnădi pe o lungime de cel puţin 40d (d = diametrul conectorului) cu barele de armătură longitudinală. respectiv transversală din peretele de consolidare.2.2.4). 6. 20 . Pentru comportarea la temperaturi mari se va stabili prin calcul regimul de temperatură la nivelul răşinii: în cazul expunerii pe durată lungă sau permanentă la temperaturi de max. adâncimea de ancorare se va lua ha=20d. atunci când acestea pot asigura transmiterea forţelor tăietoare de la cadru la peretele de consolidare. Conectorii trebuie dispuşi pe tot conturul ochiului de cadru (figura 6.2.

a. 7. 6. Operaţiile de reparare sau consolidare a elementelor cadrului se realizează conform prevederilor C 149-1987 ”Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton precomprimat” şi nu fac obiectul prezentului ghid.2.5. (4) La amplasarea barelor ancorate se vor respecta distanţele de la ancoră la marginile elementului. în plan longitudinal. b.3.3. Dimensiuni privind gaura realizată în beton (5) Înnădirea barelor ancorate se poate face prin petrecere sau prin sudură. conform prevederilor STAS 10107/0-90. +80oC. (2) Adâncimea de ancorare. cap. şi normativul C 28-83. Fig. respectiv transversal şi distanţele de la ancore la margini pe aceleaşi direcţii). Capitolul 7.5.3 Pregătirea suprafeţei betonului existent 21 . Ancorare cu sisteme mecanice (1) Este permisă numai în cazul când condiţiile de utilizare în exploatare a pereţilor de consolidare sunt în conformitate cu domeniile de utilizare precizate prin agrementul tehnic pentru ancorele mecanice. capacitatea de rezistenţă la tracţiune şi forţă tăietoare în exploatare trebuie să fie indicate în agrement. aceasta se va realiza după întărirea răşinii. iar distanţa de la începutul înnădirii până la suprafaţa betonului în care s-a realizat ancorarea nu va fi mai mică de 10 cm. conform figurii 6. REALIZAREA PEREŢILOR DE CONSOLIDARE TURNAŢI IN SITU 7. se vor ancora barele pe o adâncime de 20 d. 7. În cazul înnădirii prin sudură.+50oC sau în cazul expunerii de scurtă durată la temperaturi de max.1. 6. distanţele caracteristice (distanţele între ancore. respectiv interax ancore. 6.2 Lucrările de ancorare se execută conform cu prevederile din capitolul 6 şi din Anexa 3 a prezentului ghid.

Toleranţele de execuţie respectă prevederile NE 012-1999. Grosimea minimă a stratului de răşină este dictată de cerinţele privind întreaga interfaţă.10. 22 . Punerea în operă a betonului de consolidare se face respectând prevederile din NE 012-1999. Îndepărtarea materialelor reziduale (resturi de beton etc). buciardare. (4) În cazul necesităţii înlocuirii unor bare prevazute în proiect se vor respecta prevederile din NE 012-1999. (2) Pentru înnădirea armăturilor se respectă prevederile P 85-1996. pct.6. pct. Pentru armarea cu plase sudate se respectă prevederile NE 012-1999. 12. 3.11. pct. pct. 10. prin fixarea cu răşină a unor pene prefabricate din beton pe suprafaţa betonului existent sau crearea de praguri de forfecare. Facultativ. 10. (3) Stratul de acoperire cu beton să respecta cerinţele prevazute în NE 012-1999.. pct. 10. pct. cu câteva minute înainte de turnarea betonului nou.1. 5.2. grăsimi. prin: sablare. impuse prin proiect. Compoziţia betonului de consolidare se stabileşte în conformitate cu prevederile de la pct. 2.8 Tehnologii de punere în operă a betonului din peretele de consolidare (1) Turnarea sub presiune Betonul de consolidare se toarnă în cofraj fie pe la partea inferioară. unde d este diametrul barei mai groase. În acest caz. compoziţia betonului de consolidare se stabileşte pe baza prevederilor normativului C130-1987 “Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea prin torcretare a mortarelor şi betoanelor”.5. periere cu perie de sârmă si suflare cu jet de aer comprimat. cu 4-5 ore înainte de turnarea betonului nou. În cazul în care betonul se aplică prin torcretare. 11. Realizarea rugozităţii necesare.6. din prezentul ghid. 9. 7. pentru creşterea eficacităţii mecanismului de transmitere a eforturilor la interfaţă se mai pot lua următoarele măsuri: crearea de pene de forfecare. precum şi cele menţionate la pct. şi în STAS 10107/0-90. fie pe la partea superioară (figura 7. folosind în acest caz deschizaturi de preaplin (figura 7.4.5.3.1b). 10. Curăţarea suprafeţei de praf. 7. prin scobirea betonului existent. 7.7. nisip. 3. pct. 7. 7. pct. 6. Grosimea stratului de răşină la interfaţă trebuie să fie în medie mai mică de 3 mm. Prepararea betonului de consolidare se va face cu respectarea prevederilor din NE 012-1999. Facultativ se poate aplica un strat subţire de răşină pe suprafaţa betonului existent. pct. uleiuri sau alte contaminări. 4. din prezentul ghid.9. 6. betonul in exces este ulterior indepartat. 10. 10. Distanţele minime între armături şi diametrele minime se vor considera conform prevederilor STAS 10107/0-90 si P 85-1996. Lungimea minimă de suprapunere a barelor de armătură din perete cu barele de ancorare fixate cu răşină se va lua 40d.7. Saturarea cu apă a suprafeţei ce va intra în contact cu betonul de consolidare. Cofrajele şi susţinerile necesare pentru realizarea pereţilor de consolidare vor respecta prevederile NE 012-1999. inclusiv neregularităţile şi asperităţile. Pentru abaterile de la proiect ale ambelor feţe ale interfeţei se vor admite toleranţe de 2-3 mm. suprafaţa betonului existent trebuie să fie perfect uscată înainte de aplicarea stratului de răşină.Se vor efectua: 1. etc.1a). Armarea pereţilor de consolidare (1) Armătura din bare independente se fasonează şi montează conform prevederilor NE 012-1999. In cazul turnarii pe la partea superioada.

9 Prevenirea contracţiei la interfaţa grinda-perete de consolidare. compoziţia betonului.05 si 0. Realizarea rosturilor de lucru.1 Punerea în operă a betonului în pereţii de consolidare Fig. Detalii în zona de prindere cu ancore 7. 7.realizat de preferinta cu ciment expansiv. 23 . 13. modul de pregatire a suprafeţelor. respectiv pct. 7. pct. cerinţele de calitate. 7. vor fi în conformitate cu prevederile NE 012-1999.1 MPa. decofrarea şi respectiv tratarea betonului. 15. Fig. (2) Torcretarea Pentru torcretarea betonului se aplică prevederile normativului C 130-1978 privind etapele de punere în operă. echipamentele. Se recomandă turnarea la partea superioară a pereţilor de consolidare a unui strat de microbeton special de grosime peste 20 cm.10. 14. condiţiile de punere în operă. cu ajutorul unui echipament de tip pompă.2.Betonul de consolidare se va turna sub presiune cuprinsă între 0.

b) Modelarea capacităţii portante reziduale. instruirea pe linie de calitate. rezistenţa de aderenţă a răşinii. conform cerinţelor şi importanţei construcţiei. se vor aplica prevederile legislaţiei în vigoare ţinând seama de cerinţele tuturor reglementărilor (normative. 8. grinzi. Asigurarea calităţii (1) Eficacitatea unei intervenţii structurale este realizată prin ansamblul măsurilor necesare pentru asigurarea calităţii în proiectare. c) Verificarea certificatelor de calitate ale materialelor ce vor fi puse în operă şi.3. recomandări) existente şi cu incidenţă pentru domeniul fiecarui caz de construcţie în parte. b) Verificarea siguranţei condiţiilor de lucru (spaţiu. Controlul calităţii execuţiei 8. după consolidare. d) Alegerea coeficienţilor de siguranţă. etc. executantul trebuie să pună la dispoziţia clientului planul complet de asigurare a calităţii. e) Modelarea comportării structurii. densitatea răşinii.1. protecţia muncii.8. Pentru toate cazurile de construcţii. rezistenţa cimentului. trebuie evaluată riguros influenţa condiţiilor de mediu asupra comportării materialelor care realizează interfaţa. după caz. experienţa în domeniu. 24 . ghiduri. etc.). -Îndeplinirea cerinţelor privind comportarea în exploatare a elementelor reparate şi/sau consolidate (stâlpi.2. La demararea lucrărilor de execuţie trebuie luate în considerare următoarele aspecte generale: a) Verificarea personalului privind: instruirea tehnică. conduc la posibile surse de greşeli. printre care: -Paleta din ce în ce mai largă de materiale noi. conduce la o probabilă creştere a deficienţelor în proiectare. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSOLIDARE A CADRELOR CU PEREŢI TURNAŢI IN SITU 8. deseori redusă. specificaţii tehnice. (2) Controlul va avea cel puţin următoarele obiective: a) Interpretarea informaţiilor şi datelor obţinute în cursul etapei de evaluare.1. explicaţiilor tehnice şi a desenelor. ale căror caracteristici sunt uneori insuficient verificate în timp sau sub diferite combinaţii de solicitări. 8.3.). a caracteristicilor cu impact determinant asupra calităţii lucrărilor (rezistenţa şi alungirea oţelului-beton. mediu. De aceea. -Tendinţa de a alege secţiuni transversale mai reduse prin aplicarea materialelor noi. c) Corectitudinea deciziei de intervenţie. Controlul calităţii proiectului pentru consolidare (1) În funcţie de clasa de importanţă a construcţiei. execuţie şi întreţinere. fundaţii) este condiţionată de satisfacerea cerinţelor impuse pentru interfaţa beton vechi – beton nou. (2) Stricteţea ridicată impusă pentru asigurarea calităţii lucrărilor de intervenţie rezidă din mai multe considerente. verificarea cerinţelor de calitate pentru materiale prin determinarea. f) Dimensionarea interfeţelor şi a conectorilor. pe bază de încercări experimentale efectuate în laboratoare autorizate sau acreditate. Prevederi generale Proiectul pentru consolidare trebuie să precizeze măsurile adecvate de control impuse de condiţiile fiecărui caz de construcţie în parte. rezistenţa ancorelor. precum şi accesibilitatea. g) Completitudinea descrierilor. instrucţiuni.

încercarea prin metode nedistructive sau distructive.3. b) Verificarea măsurilor luate pentru asigurarea durabilităţii elementelor reparate sau consolidate (protecţia anticorosivă.3. carote. precizate în proiectul pentru consolidare. pe probe modelate realizate din beton de clasă egală cu cea a elementului cadrului. 8. etc. eventual prin încercări in situ. în vederea tratării suprafeţelor grinzilor şi stalpilor ce vor fi adiacente peretelui de consolidare.) şi prelucrare a suprafeţelor (sablare. etc. e) Desemnarea de personal calificat responsabil pentru efectuarea inspecţiilor în timpul execuţiei şi a întăririi. compararea deplasărilor determinate cu cele admisibile. a materialelor şi a personalului. etc. d) Verificarea eficacităţii tratamentului aplicat suprafeţelor. momentul de strângere la ancorele mecanice). dornuri sau gujoane. b) Alegerea unei “suprafeţe de probă”.3. Verificările se pot efectua fie in situ. prin încercări de probă. e) Controlul aplicării măsurilor de protecţie anticorosivă a conectorilor.d) Efectele asupra sănătăţii oamenilor a materialelor puse în operă (adezivi.) sau a aparatelor cu care se lucrează. executant şi client. Controlul pregătirii suprafetelor va cuprinde următoarele activităţi: a) Identificarea – vizual sau prin măsurare – a tuturor suprafeţelor la care se intervine în cursul consolidării. subansamblurilor sau a întregii structuri.3.5. c) În anumite cazuri.).4. pe care să se verifice eficacitatea tehnicii. pe zone alese din grinzile şi/sau stâlpii cadrului care vor fi adiacente peretelui de consolidare. pentru identificarea unor eventuale apariţii sau redeschideri de fisuri. d) Controlul eficacităţii fixării conectorilor. Fixarea conectorilor Se vor efectua următoarele verificări: a) Examinarea şi. conform prevederilor din C 54-1981 “Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor”) pentru evaluarea eficacităţii injectărilor. în măsura posibilităţilor. e) Pentru lucrări care devin ascunse şi pentru alte tipuri de lucrări care influenţează în mod hotărâtor calitatea lucrărilor de intervenţie.). 8. buciardare. b) Măsurarea forţelor aplicate prin introducerea conectorilor (de exemplu.3. b) Încercarea materialelor şi echipamentelor pentru injectare. fie în laborator. a betonului din elementele în care vor fi fixate ancore. etc. în ancore) şi al deformaţiilor produse la aplicarea solicitărilor. aer comprimat. fibre de diferite tipuri. 8. trebuie încheiate procese verbale între proiectant. Extinderea secţiunii transversale Se vor efectua următoarele verificări: a) Verificărea tratării suprafeţei grinzilor şi/sau stâlpilor. c) Controlul eforturilor (de exemplu. 8. protecţia adezivilor sensibili la temperatură sau diferite condiţii de mediu. cu perie de sârmă sau de păr. peliculizare.2. d) Inspecţia vizuală la finalul lucrărilor şi eventual prelevarea de probe (de exemplu. încercarea la vibraţii a elementelor. 25 . înainte de injectare. Controlul proceselor de reparare şi remediere Se vor efectua următoarele verificări: a) Verificarea operaţiilor de curăţare şi tratare a suprafeţelor degradate. aditivi. c) Verificarea eficacităţii tehnicilor de curăţare (cu apă. c) Controlul zonelor vecine conectorilor introduşi.

conform precizărilor din proiectul de consolidare.7. 8.9.3. b) Verificarea conformităţii dimensiunilor cu cele prevăzute în proiect.3. cadru.8. fundaţie).6.3. 26 . b) Verificarea conformităţii oţelurilor pentru barele care urmează să fie înnădite prin sudură. sunt necesare măsuri suplimentare de întreţinere. verificarea eficacităţii măsurilor de întreţinere. 8. după caz. 8. Verificarea caracteristicilor betonului Caracteristicile betonului în stare proaspătă şi în stare întărită se vor determina pe probe de laborator. Verificarea armăturii peretelui de consolidare Se vor efectua următoarele verificări: a) Verificarea conformităţii armăturii fasonate cu prevederile din proiectul de consolidare. care vor putea cere. e) Verificarea grosimii stratului de acoperire. grindă.8. Verificarea cofrajului Se vor efectua cel puţin următoarele verificări: a) Verificarea calităţii materialului din care este realizat cofrajul.4. faţă de precizările din planul de asigurare a calităţii. b) Se va verifica respectarea duratei şi a modului de tratare a betonului. Monitorizarea aplicării şi menţinerii măsurilor suplimentare de intreţinere va fi în responsabilitatea clientului (beneficiarului construcţiei).3. 8. prin încercări in situ sau experimentale. Înregistrările privind desemnarea responsabilităţilor ca si implementarea măsurilor suplimentare de întreţinere şi monitorizarea acestora vor face obiectul controlului organelor teritoriale de inspecţie în construcţii. c) Verificarea respectării lungimilor de suprapunere a armăturilor de consolidare. d) Verificarea prevederii armăturilor pentru confinarea zonei de ancorare. Întreţinerea Întrucât menţinerea cerinţelor impuse pentru interfaţă este decisivă pentru siguranţa în exploatare a elementului consolidat (stâlp. Verificarea conservării betonului după tratare a) Se va verifica în planul de asigurare a calităţii pentru fiecare lucrare în parte specificarea duratei şi a modului de tratare a betonului şi conformitatea cu cerinţele precizate în proiect.

Distanţa de la conector la margine trebuie să fie ≥5db. pentru beton=1. Acest mod de cedare poate fi evitat prin poziţionarea conectorilor cât mai departe de marginile elementelor.7cmin n ) / 1.5cp (cmax + cmin n n ) / 3. CALCULUL CAPACITĂŢII PORTANTE LA FORFECARE A DORNURILOR Valoarea capacităţii portante la forfecare a dornurilor Vud.65 Vud = As f ydfcd γm unde: γm = un coeficient mediu de siguranţă al materialului.5cp cu condiţia ca α2 ≤ 1 27 unde: . este dictată de modul de a) Cedarea prin curgerea oţelului: Asf yd Vud = 3 unde: As = aria transversală a dornului fyd = valoarea de calcul a efortului de curgere.5 db = diametrul dornului lb = adâncimea de ancorare a dornului cp = distanţa de la dorn până la marginea elementului. egal cu 1. pe direcţie perpendiculară pe direcţia forţei de forfecare şi ≥8db pe direcţia forţei de forfecare. măsurată în mm pe direcţia forţei de forfecare  t   α1 =  1.3 fcd = valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului c) Cedarea cu con din beton: Vud = unde 1. b) Zdrobirea şi exfolierea betonului: 1. unde db este diametrul dornului.ANEXA 1. Acest coeficient subunitar este egal cu cea mai mare dintre valorile expresiilor: (0.4cp    2/3 ≤1 unde: t = grosimea elementului din beton în partea solicitată a interfeţei α2 = este un coeficient care ia în considerare posibilitatea despicării betonului.3 + 0.1 γc 1  Lb  5 2 / 3 d bfcd  d   cp α1α2  b cedare: (în N) γc = coeficient de siguranţă al materialului.

cn = distanţa de la dorn pana la marginea elementului. 28 . măsurată pe direcţie perpendiculară pe direcţia forţei de forfecare. Degradarea de rigiditate se poate calcula cu expresia: unde: s Vn = V1(s)(1 − δ n − 1) Vn(s) = forţa de forfecare preluată după n cicluri la lunecarea s V1 (s) = forţa de forfecare preluată în regin de încărcare monoton δ = poate fi considerat 0.15 indiferent de tipul de dorn n = numărul de cicluri de incarcare la lunecare. Solicitarea la forfecare în regim ciclic alternant si deformaţiile paralele cu interfaţa conduc la degradări semnificative ale rigidităţii elementului consolidat.

respectiv sy. nx pe direcţia x şi respectiv ny pe direcţia y. ay = coeficienţi subunitari care iau în considerare posibilitatea despicării după două direcţii ortogonale (x. respectiv y) de-a lungul interfeţei. poziţionate pe mai multe rânduri. este: 1.5lb. respectiv direcţia y.92 Nud = fcd l2 ba x a y γc (b3) Grup de ancore. fcd = valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului lb = adâncimea de ancorare a dornului b2) Pentru ancorele fixate cu rasina: 0.7c/1. pe două direcţii ortogonale. la intervale regulate sx. În cazul unui grup de ancore. cu excepţia celor fixate cu răşină. unde: Aceşti coeficienţi sunt egali cu: 0. şi respectiv y.3+0. a) Cedare prin curgerea oţelului: Nud = Asf yd unde: As = aria transversală a dornului fyd = valoarea de calcul a efotului de curgere b) Cedare cu con din beton b1) Valoarea de calcul a capacităţii portante la întindere Nud pentru toate ancorele. pe direcţia x. este dată de relaţia: n y − 1s y   (n x − 1)s x    N ud > n x n y Nud Nn 1+ ud =  1 +   3lb  3lb    ( ) 29 . capacitatea portantă la întindere a acestui grup de ancore – calculată pentru modul de cedare cu con din beton. c=cx respectiv c=cy. cx şi cy fiind distanţele de la ancoră până la marginea elementului.5 /2 Nud = fcd / l3 b a xa y γc unde: ax.ANEXA 2 CALCULUL CAPACITĂŢII PORTANTE LA ÎNTINDERE ANCORELOR Valoarea de calcul a capacităţii portante la intindere a unei ancore este dictată de modul de cedare.

în cazul răşinilor injectate.. corespunzător lungimii de înglobare prevăzute în proiect. Executarea lucrărilor Lucrările de ancorare cu răşini sintetice a barelor de armătură în beton se vor efectua numai pe bază de proiect. precum şi a unui reper de control la 10 cm de acesta. etc. umiditate) faţă de prevederile din proiect şi instrucţiunile pentru utilizarea compuşilor chimici. Activităţile preliminare înglobării barelor sunt: a/ verificarea existenţei documentelor privind calitatea. pregătirea suprafeţelor. în cazul utilizării capsulelor. Manipularea materialelor se face numai cu echipament de protecţie (ochelari. Lucrările se vor executa în conformitate cu Fişele tehnologice de execuţie elaborate de executant. depozitarea şi manipularea materialelor Recepţionarea materialelor are loc pe baza certificatelor de calitate. h/ verificarea condiţiilor de mediu (temperatură. a poziţiei din proiect a găurilor. c/ curăţarea găurii de praf.ANEXA 3 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ANCORARE Recepţionarea. 30 . sau cu şablon cilindric. Adâncimea găurii (hg) se va realiza cu o abatere de –0/+5 mm. e/ asigurarea existenţei mijloacelor de protecţie. a funcţionării acestora. f/ realizarea găurilor conform prevederilor din proiect privind diametrul şi adâncimea găurilor. d/ verificarea cu pahometrul a poziţiei armăturilor şi modificarea. dacă este necesară. Depozitarea componentelor chimice se face în locuri ferite de umezeală şi de surse de căldură. Adâncimea găurii se măsoara după suflarea prafului. mai ales în cazul utilizării capsulelor.suflare cu aer comprimat printr-o ţeavă. procedeele folosite vor avea la bază agremente tehnice valabile. cu acceptul proiectantului. pe exteriorul porţiunii care se înglobează. pentru a se evita efectul toxic pe care compuşii chimici îl pot avea asupra epidermei. Cerinţe privind ancorarea propriu-zisă Trasarea găurilor se va face conform poziţiei precizate în proiect. şorturi. b/ eliminarea apei (dacă există) din gaură. în prealabil. manuşi. g/ asigurarea existenţei la locul punerii în operă a mijloacelor necesare executării lucrărilor de ancorare şi verificarea. atât pentru compusii chimici. prin: . verificarea stării armăturii şi a compuşilor chimici.). c/ trasarea pe suprafaţa elementelor a poziţiilor găurilor. b) cu 3-5 mm mai mare decât diametrul nominal al barei. dinspre fundul găurii. după caz. cât şi pentru barele de armătură. cu un instrument de măsurare care trebuie să aibă lăţimea apropiată de diametrul total al barei. alte impurităţi. conform prevederilor din proiect (Caiet de sarcini). Materialele şi. Diametrul burghiului (găuri) va fi stabilit: a) conform prevederilor furnizorului. care vor cuprinde şi Planul de asigurare a calităţii. Încadrarea în limitele abaterilor este strict necesară. Principalele operaţiuni pentru înglobarea barelor de armătură sunt următoarele: a/ trasarea pe bară a unui reper. încercările preliminare (dacă este cazul). b/ verificarea stării betonului.

inhalarea prelungită sau frecventă a gazelor sau prafului. . Măsuri speciale ulterioare După efectuarea operaţiilor de ancorare. f/ pregătirea materialelor şi a mijloacelor necesare înglobării. . . e/ realizarea unui sistem de menţinere în poziţie a barei cu pene de lemn sau metalice. Toate operaţiile de manipulare.suflarea cu aer comprimat (ca ultimă operaţie). . . 31 .. .prezenţa surselor de foc deschis (scântei. ochelari de protecţie.contactul prelungit sau frecvent cu pielea şi mucoasele. .ventilaţie aferentă. şalopetă. barele nu se vor mişca pe durata de întărire a compusului chimic.menţinerea curăţeniei perfecte la locul de muncă si la locul de depozitare. utilizarea amestecurilor răşină + întăritor se va face în condiţii de igienă industriala şi individuală perfectă.curăţare cu perie cilindrică de sârmă. În cazuri forţate se va spăla imediat locul atins cu apă caldă şi săpun. Măsuri de protecţie Întrucât majoritatea întăritorilor folosiţi pentru reticularea răşinilor epoxidice au o acţiune iritantă sau alergogenă foarte pronunţată. depozitare. mască praf. după caz. flăcări. Se va urmări respectarea strictă a următoarelor prevedri: . sort. d/ verificarea şi asigurarea accesului liber al barei până la reperul fixat şi verificarea posibilităţii de răsucire cu uşurinţă a barei în gaură. evitând contactul direct cu pielea şi mucoasele. transport. g/ înglobarea propriu-zisă a barelor. prescrisă în proiectul privind lucrările de consolidare. cu diametrul mai mare decât diametrul găurii. Se interzice: .curaţare cu perie de păr cilindrică.igiena corporală deosebită.purtarea unui echipament de protecţie adecvat: mănuşi. dacă este cazul. Se va respecta durata de întărire a compusului. distrugere reziduuri se vor face respectând cu stricteţe normele PSI si normele de protecţia muncii. pe baza agrementului tehnic. fumat) la prelucrarea soluţiilor de răşini.

1991. Developments in seismic retrofitting research in the USA. 3-D inelastic earthquake response of RC frames with shear walls. T. Concrete International. Proceedings 11 WCEE. 1994. : 5241-5246. Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor structurale de beton armat. 118 (6) : 1645-1665. 7 : 173-180.. Journal of Structural Engineering. Proceedings 7 WCEE. Journal of the Structural Division. Paris.. 32 ..O. 1:11-20. T. 1992. Klingner. Proceedings 9 WCEE. Wenk. Building construction under seismic conditions in the Balkan region. V.. McGlohn.. H. M. 1992. Y. 9 Bachmann. Matsuzaki. 16 Fu. 1979. Proceedings 7 WCEE. L. 1988. 5 UNIDO-UNDP. 12 Bertero.E. Paper no. 1983. Endo. Madrid.. 9: 5101-5105. Madrid. Journal of Structural Engineering.. Proceedings 10 WCEE. 13 Cook. R. 9:5253-5256. Ductile multiple-anchor steel-to-concrete connections. Repair and strengthening of reinforced concrete. H.. 1992. Vienna... P. J. 1996. Shimizu. R. 3 Design of fastening in concrete. Filippou. Linde. Juin. Istanbul.. Mexico.. 1980. A study on shear capacity of post-installed bonded anchors. 8 : 4303-4308.. U.. A.. 1991. May : 61-64. J. 2 Current japanese systems on seismic capacity evaluation and retrofit techniques for existing buildings and post-earthquake damage inspection and restoration techniques. 5 Agent. T.. July : 48-53. CEB-1997. Editura Tehnica. R. Yamamoto. 1992. J. Seismic rehabilitation-applications. Y. Fukuhara. Cahier CSTB 2629. 105 (2) : 283-297. 1993. 4 Guide technique UEAtc rélatif aux chevilles de fixation pour béton fissuré et non fissuré. Shibuya. Postelnicu. Madrid.. M.. Y. 1992. K.. 2099. Dumitrescu. Niwa. 5. Hanson. The strengthening methods of the existing reinforced concrete buildings.. T. Istanbul. Nonlinear finite-element analysis of RC shear panels and walls. 8 Ayoub. Proceedings 11 ECEE. 18 Higashi. 1980.. Tokyo.BIBLIOGRAFIE 1 Design provisions for earthquake resistance of structures..F. D. A. Imai.V..R. Eurocode 8-1996. 11 Beebe. VII : 371-376. 1992. 1998. 124 (3): 298-308. R. Seismic upgrading of existing structures. R.. 7 Akiyama. T. Concrete International. Shear walls – an answer for seismic resistance?. J. C. Y. Shibata. 1992. 17 Hayashi. stone and brick masonry buildings. Capacity design and nonlinear dynamic analysis of earthquake-resistant structures. Proceedings 10 ECEE.. M.. 1998. Experimental study on strengthening reinforced concrete by adding shear walls. Vol. Installing and testing large adhesive anchors. M. 10 Badoux.D.P. Saito.. Proceedings 10 WCEE. Behavior of epoxy-grouted dowels and bolts used for repair or strengthening of RC structures. Post-installed anchor bolts subjected to tension. Infilled walls for earthquake strengthening. 20 Jirsa. Proceedings 10 WCEE.. Hirosawa. 14 Ersoy.. T.. M. Vienna. Madrid. 19 Hosokawa. 21 Kahn. Y. Ohkubo. Part 1-4: General rules. Strengthening and repair of buildings. Design guide.. 7 : 89-96. Proceedings 10 WCEE. research and current needs.. 15 Fintel.

28 Tasai.22 Kaminosono. 27 Tagawa... 1995. Mexico. Revista AICPS. J. Paper no. 25 Pincheira. I. H. Proceedings 10 WCEE. Aoki. 1992. Japanese experience on building rehabilitation: the case of Kobe City. H. T..O. Madrid. Ersoy. Experimental study of new seismic strengthening method for existing RC structure. 33 ... J. Tankut. R. 1886. 1992. Petrovici. 121 (8) : 1225-1235. T. V. A. 1995. 1998. T.. 9: 5211-5218. Sucuoglu. 4-5. 2101. 26 Pop. Effective repair with resin for bond failure of RC members. Jirsa.A.. Huang. Seismic response of RC frames retrofitted with steel braces or walls. Paris. Y. Proceedings 11 WCEE. : 51935198. 24.. Proceedings 10 WCEE. Revista Construcţii nr. Masuda. 23 Ozcebe. Elemente de prindere şi probleme de conclucrare cu elemente structurale.. Journal of Structural Engineering. : 27-39. Rehabilitation of moderatlly damaged R/C buildings after 1995 Dinar earthquake. Consolidarea structurilor în cadre prin introducerea panourilor de forfecare din beton armat monolit. G. H.. Proceedings 11 ECEE.. 1996. Madrid..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful