COMUNICAREA ÎN GRUPUL DE REFERINTA PROFESOR- PROFESOR Spaţiul social contemporan se caracterizeaz ă printr-o serie de coordonate specifice si sincronizate in evoluţ

ia tehnologică si informatică. Comunicare este una dintre aceste coordonate, alături de care amintim: egalitatea de gen, principiile economiei de piaţă, protectia socială. Astfel comunicarea a dobândit un statut aparte; nu mai constituie un element implicit, liantul invizibil al societatilor umane, ci dobândeşte statutul de disciplinâ, stiinţă, teorie. Reflexivitatea contemporană asupra acestui subiect vine din constientizarea consecinţelor pe care le are comunicarea/lipsa comunicării in evoluţia socială si individuală. Ȋnainte de a trece la analiza propriu –zisa a fenomenului comunicarii este necesara o definire a conceptului. Cea mai simplă definiţ ie a comunicării – si cel mai des întalnită – este cea de mijloc de trasmitere a ideilor. Este însa o definiţie limitată, deoarece nu surprinde decât procesul, nu explicaţiile acestuia. Astfel râmane descoperit aspectul comportamental al fenomenului, interacţ iunea directă indusă prin simplul fapt al comunicării. Level &Galle(1998) subliniază caracterul de interacţ iune al comunicării, definind-o ca „ o întalnire a minţ ilor in scopul de a trasmite informaţ ii, a forma convingeri, de a da naştere unor emoţii sau de a induce comportamente.” Alături de aceste aspecte procesuale si comportamentale prin care se caracterizează actul comunicării, trebuie menţ ionat si rolul interpret ării. Prin interpretare ne referim la ceea ce în termeni comuni, numim „întelegerea mesajului”, a ceea ce cste comunicat. Interpretarea este pasul intermediar între trasmiterea unui mesaj si reacţ ia comportamentală indusă de acestă. Este activitatea de procesare, de punere in context a ceea ce este comunicat. Ȋn acest scop, sunt luate in considerare circumstanţ ele în care se situează comunicarea din perspectiva normele si valorile implicate atât interne, personale cât si externe sociale. O definitie a comunicării ce subliniază acest aspect este ceea a lui Smith(1992):”Comunicarea este procesul de trimitere, receptare si interpretare a mesajelor, prin intermediul căruia relaţionăm unii cu alţii si cu lumea înconjurătoare.”Este important de ştiut care sunt scopurile comunicării. O înţelegere a comunicării independent de scopurile pe care nu numai c ă le sprijină, ci în virtutea cărora exista, ar fi nu doar limitativă, dar si inadecvtă. Ar însemna o delimitare de context, care anuleaza însăşi funcţia acestui act: de a iniţ ia acţiuni, de a realiza conexiunii intra si intracomunitate (atât la scară macro, cât si la scară micro: familie, grup de prieteni, etc.). Revenind la scopurile comunicarii, acestea pot fi dintre cele mai diverse şi depind, în general, de intenţiile utilizatorilor (în special ale emiţatorului si de contextul în care au loc). Se pot distinge patru mari categorii de scopuri:  achiziţ ionarea de informaţ ii;  procesarea de informaţ ii;  generarea de informaţii;  diseminarea de informaţ ii; Informaţ ia este materialul de bază cu care operează comunicarea, ceea ce trebuie trasmis, dată mai departe; “unitatea de operare “sau “celula care face ca comunicarea să existe. Caci, dacă nu ar fi informaţie, ce ar fi de comunicat? Informatia îmbracă mai multe forme si influenţează în mod direct caracterul comunicăr ii.

astfel la cealalta dimensiune a comunicării . Aceasta situatie este cel mai bine caracterizata de cele doua extreme ale sale : lucrul in echipa si conflictul. distincţ ia apare numai la nivel normative si are un pur caracter instrumental : de a sublinia două aspecte importante de care comunicarea ţine seamă şi deci. etc. Asfel. în care trăim.Ȋn concluzie. Desigur comunicarea este o condiţie necesară a ambelor . ceea ce constituie obiectul atenţ iei noastre în momentul de fată. actul comunic ării are implicaţ ii mult mai adânci. Este adevărat că viaţa comunitară nu poate exista în afara comunicării. Astfel sunt antrenate spiritul de apartenenta la grup.). Toata acestea determină situaţia noastra în comunitate ş i gradul de integrare la care am ajuns. la un nivel redus al comunicării. dintre care mai importante sunt: fantasticul si istoricul.anturajul. în tot cea ce facem. stă la baza dezvoltării unei relaţ ii. care nu ar exista in mod independent. dacă vreau să mă integrez în noul colectiv. orice atitudine a noastra comunică ceva despre noi şi determină o reacţie de răspuns din partea celorlaţi. Căci numai prin intermediul său se manifestâ determinismele si cauzalitatile ce (ne)dezvolta comportamentele şi personalitatea. Deşi. încerc să interacţionez mai putin cu el. eşuat pe o insulă pustie. De exemplu. gradul de adâncime (de autenticitate ) al unei relaţ ii este controlat de fiecare dintre noi şi reprezintă obiectul unei opţiuni personale. separate de acest aspect general. Ȋ n ultimul caz. căci se stabileste o legatură între participanţ ii la proces. al filmografiei şi în marile expediţii istorice. scopurile si informaţ ia.funcţ ia .dar nu şi suficientă .daca vreau să-l evit pe X. Lucrul in echipa joaca diferite roluri pentru dezvoltarea individului. încerc să comunic cu câţ mai multi colegi. Astfel. comunicarea în microcomunităţii (școală . de neluat în seamă. având în vedere că. Comunicarea are două dimensiuni: relaţionarea si comunitarul. încat ajunge să fie un lucru banal. Ȋn al doilea exemplu. relevant este eroul. chiar izolat in junglă. Ajungem. Şi oricine va fi de acord ca nu se poate co-exista fară comunicare.şi atunci el comunia cu animalele. Pe aceiaşi linie se înscriu ş i miturile comunicării cu extratereşti. mult mai potrivite societăţ ii informatizate. Reflectete în societatea contemporană ele apar în domeniul literaturii. acţionand deopotrivă ca”intermediar între noi si ceilaţ ti si ca o oglindă”(de cele mai multe ori. Dar în timp ce la prima vedere ne apare în forma sa operţ ională de instrument. Comunicăm zi de zi. Tocmai de aceia trebuie să avem în vedere ca tot ceea ce facem şi modul cum ne raportam la alţii. De necesitatea si inevitabilitatea acestui act ne d ăm uneori seama dacă privim cu puţ ină atenţie coordonatele lumii. locul de munca. de cele mai multe ori. Orice relaţ ie are diferite grade de profunzime. încerc să comunic cu el . responsabilitatea (care creste atunci cand se constientizeaza faptul ca succesul grupului depinde de buna realizare a sarcinilor 2 . reuşeşte în cele din urmă să comunice cu indigenul Friday (aparţinând unei civilizaţii necunoscute lui). daca îmi place X. este forţ at să comunice pentru a fi acceptat si încadrat social . o definiţ ie a comunicarii nu se poate contura în afara aspectelor menţ ionate anterior: natura. Ȋn prima dintre ele omul. Aceasta se defineşte exclusive in sfera relaţ iilor. în esenţă sunt inter-relaţionate. Ȋnsa. determină o relaţ ie superficială sau formală (şi dimpotrivă). este suficient :să ne referim numai la doua dintre povestile clasice ale copilariei: ”Tarzan “si “Robinson Crusoe”.comunitarul. antipatia este nejustificat ă şi ia naştere tocmai dintr-o incapacitate de comunicara (de rezonanţa). Atât de mult. comunicarea joaca un rol important in remedierea situaţ iei şi dezvoltarea unei relaţii normale. de control). increderea in sine (succesul echipe fiind perceput ca si success individual si. in general mai usor realizat ). Astfel.

animale prietenoase. autocunoasterea pozitiva si reactia la valorile interioare ale celorlalti. exercitii de comunicare cu timpul”. Dintre acestia cei mai importanti sunt : 1. utilizarea lucrului in echipă . disponibilitatea si atitudinea de cooperare. neputându-i întelege pe ceilalti în mod adecvat. cat si in grup este foarte important. Bineînteles exista numerose stategii de îmbunatatire ș i dezvoltare a comunicării între elevii . receptor).aprecierea recioproca. cel mai important fiind depersonalizarea. 5. Diferente culturale – persoane provenite din medii culturale. capacitatea de comunicare și de conducere. dar cele mai des uzitate sunt: Rezolvarea probelemelor:”Sunt fericit. 3 . obiceiuri si simboluri diferite. profesorii/elevii vor fi mai dispusi sa vorbească despre preocuparile si probelemele lor . Jocurile situationale. intrajutorarea. feedback-ul sunt mai bine reglate. Pentru intarirea spiritului comunitar. persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima într-un mod mai sofisticat. mesaj. Deasemenea acestea contribuie la amelioarea situatiei elev-elev.  strategiile de învatare ale echipelor stimuleaza mai mult gandirea si creativitatea. Toate acestea vizeaza ascultarea activa si autoexprimarea. Exista însa ș i aspecte negative ale lucrului in echipa. Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere în comunicare. 3. mă simt groaznic ”Nodurile”Elefantul și Palmierul”Brainstormingul”Cuvintele plăcute. Aceasta se întampla in lipsa comunicarii sau în cazul cand nu se cand nu se comunica suficient.Haideti sa ne punem de acord”Acordul negociat. Comunicarea didactică poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se interpun între semnificatia intentionata si cea perceputa putând fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator. ca in cadrul unei posibile /viitoare consilieri in grup. cu valori. crezând ca si ceilalti îl pot întelege. elev-profesor. Astfel pentru a îmbunatăți comunicarea in cadrul relaț iei elev-elev.  relațiile positive care se stabilesc intre membrii echipei duc la cresterea motiva ției învatarii si încurajeaza individual să lucreze mai mult. 4.individuale). greu de înteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut. Un aspect secundar al aceste strategii este. 2. Efectele de statut – uneori statutul prea înalt al emitatorului în raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma. sau de interactiunea lor. lucrul in echipa este esential deoarece presupune utilizarea colectiva si nu poate exista in afara comunicarii. Lucrul in echipa atat la nivelul organizației școlare cat si la nivel de microgrup. comportamentul. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales – o situatie urgenta nu are sorti sa fie îndeplinita daca este ceruta la sfâritul orelor de program sau la sfârsitul saptamânii. Probleme semantice – specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional. in procesul invatarii are o importanta deosebita deoarece :  echipele învata mai repede decat indivizii.  in cadrul echipelor .  materialul de învatat este mai ușor de pus in practică . Scenarii de conflict. canal.

deci interpretez tot ce spune ca fiind împotriva mea). durata intîlnirii.concluzii grabite . • mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte interes. paraverbală. teama de a nu greşi în expunere etc. amplasament. • emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală.semantice: vocabular. • acesta nu este expus clar. Lungimea excesiva a canalelor – o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta. nonverbală.lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului). ticuri. sau distorsiunea informaţiei se pot produce atunci când: • emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis. oboseală. inaccesibil (sau greu accesibil).emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii). – utilizarea unui limbaj încifrat. prea tare sau prea repede. temperaturi excesiv de coborâte/ridicate.frica . nerăbdare. temperatura. Intre obstacolele ce apar mai frecvent în comunicarea didactică.fizice: deficiente verbale. acustice. zgomote parazite.blocajul psihic . • comunicarea este numai unidirecţională. vizuală etc. FACTORI FIZICI PERTURBATORI – iluminatul necorespunzator. în timp. • eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător (plictiseală. gramatica. a materialului de predat. producând pasivitate. sintaxa. dar şi de dorinţa unor profesori de a nu omite lucruri importante). producând plictiseală. elemente ce distrag atentia – telefon. • mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat. . • nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a trezi interesul pentru comunicare. . • elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe. ceai etc. implicare negativa (ex: Mirela m-a bîrfit acum 1 an. ora din zi.diferentele de perceptie .). conotatii emotionale ale unor cuvinte.tracul Blocajele de comunicare.determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion.lipsa de cunoastere . .) . – starea de oboseală sau indispoziţia profesorului. etc. lumina. • emiţătorul vorbeşte prea încet. • elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice. – climatul tensionat sau zgomotos. BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt : . – dozarea neuniformă. cafea. menţionăm: – supraîncărcarea (determinată de criza de timp. 4 . inteligibil şi sistematizat.6. . . deci il ascult).

2003 3. Dinamica Grupului. orală şi vizuală. Editura Polirom. Laurentiu. Adrian. concomitent). – încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele transmise au fost corect recepţionate şi înţelese).Neculau. 2. Proiect de reforma a invatamantului preuniversitar. 2001 4. – ascultarea atentă.Pentru perfectionarea comunicării didactice. răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea e levilor. Bucuresti. Psihologie Sociala. – folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de mesaje (de regulă. Soitu. 1998. Pierre De Visscher. Editura Didactica si Pedagogica. Pedagogia Comunicarii. între care menţionăm: – vorbirea corectă. deschisă şi directă (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor). Iasi. – repetarea mesajelor mai complexe Bibliografie: 1. Iosifesc. Introducere in comunicarea functionala. 1997 5 . Neculau. concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje. Adrian . este necesară cunoaşterea respectarea unor reguli de către profesori. Bucuresti. Editura Polirom. Serban.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful