Creația – prezentare generala

Debussy este privit ca părintele muzicii impresioniste. Cu toate că s-a pregătit temeinic pentru modul tradițional de a scrie muzică, Debussy a început să încalce multe din vechile reguli de a compune. Au fost făcute multe experimente muzicale la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-LEA, dar dintre toate aceste mișcări care au avut direcții proprii, Debussy este unul dintre puținii ale căror lucrări pot fi ascultate. Una din devizele sale a fost utilizarea disonanței ca sunet structural stabil (“disonanță structurală”), ceea ce până atunci era evitat sau folosit doar ca punct slab. Debussy era un foarte priceput pianist și instinctiv a înțeles potențialul acestui instrument cu multe coloristici și efecte disponibile. Deși a compus multe lucrări, mare parte din muzica sa orchestrală a luat naștere ca muzică pentru pian și a fost orchestrată de altcineva. Debussy a impus multe reguli prin modul în care a compus muzica. Unul din motivele pentru care impresionismul nu a reușit să “prindă” pe plan internațional a fost că cei ce încercau să folosească regulile lui Debussy, riscau ca muzica lor să sune ca și cea a lui Debussy – iar fiecare compozitor dorește să deschidă un drum nou în muzică. În 1997, Debussy a participat la concursul pentru Premiul Romei cu o cantată – L’enfant prodigue (Fiul risipitor).Această piesă a fost distinsă cu premiul I, cu toată împotrivirea mai multor membri ai juriului, care reproșau tânărului compozitor o prea mare îndrăzneală în privința limbajului armonic. Domnul Debussy nu cade în banalitate, și nici în platitudine. Dimpotrivă, are o pronunțată tendință – prea pronunțată – de a explora necunoscutul. Se creează impresia exagerării culorii muzicale până în punctul în care îl determină pe compozitor să uite importanța construcției precise și a formei. Sperăm din tot sufletul că acesta se va păzi de vagul său impresionism, care este unul din cei mai periculoși dușmani ai adevărului în lucrările de artă. Conform regulamentului concursului, bursierii Academiei erau datori să trimită annual câte o lucrarea compusă în timpul ședării lor la Roma. Prima lucrare trimisă de Debussy a fost o odă simfonică, Zuleima, care, din aceleași motive invocate cu prilejul prezentării cantatei, nu a fost primită favorabil.

de vis al piesei lui Maeterlinck și datorită abordării melodice. Pelleas și Malisanda a avut numeroase reveniri. Aceste reproșuri erau cu atât mai neîndreptățite. intitulată Primăvara. Criticul literar și muzical Arthur Symons. Abia cea de-a treia lucrare. a eliberat muzica franceză de apăsătoarea influență a spiritului german. Privită de unii critici ca o împletire perfectă între muzică și dramă. cele două volume de Preludii (1910-1913). muzica de la Martiriul Sfântului Sebastian (1911). prin creația sa. Marea (1903-1905) și Imagini (1906-1909). Influența lor se simte în prima lucrare orchestrală a lui Debussy. poate fi considerată impresionistă prin natura ei. Toate cele trei lucrări. au însoțit întreaga activitate componistică a lui Debussy. Urme (1903). baletul Jocuri (1912) și un număr de cântece și câteva piese de muzică de cameră. o autoritate a mișcării . cu cât ele au fost adresate întocmai aceluia care. Ce a văzut vântul de vest. Aceasta i-a adus faima compozitorului. deoarece partitura surprinde și adâncește aspectul abstract. care a durat aproape 20 de ani. care duplică virtual ritmul vorbirii naturale. Deși s-a asociat foarte puțin cu muzicienii. prima lucrare a lui Debussy. ele sunt încât influențate de Wagner. conțin o seamă de caracteristici ale limbajului său matur. inspirată de poemul lui Mallarme. Grădini sub ploaie etc. Cea de-a doua creație a lui Debussy. a fost produsă în 1902. născut din combinații inedite ale instrumentelor de suflat. chiar și atunci când lucrările sale au început să fie cunoscute și prețuite în lumea întreagă. înaintată Academiei de Arte Frumoase. dar mai ales ultima. Începând cu 1887. Preludiu la dupăamiaza unui faun (1892-1894). mai ales în ceea ce privește coloritul timbral. Clar de lună. Ceață. Insula veselă (1904). i-a făcut plăcere compania poețior și pictorilor impresioniști de seamă care se adunau acasă la poetul Stephane Mallarme. Singura operă finalizată a lui Debussy. Din punct de vedere orchestral. Această lucrare a marcat stilul impresionist al muzicii lui Debussy și începutul perioadei sale cele mai prolifice. Debussy și-a limitat activitatea doar la compoziție. a fost o lucrare pentru cor și orchestră. atașați de opera lui Cesar Frank sau de cea a lui Wagner. cantata La demoiselle elue (Domnișoara aleasă) a făcut o impresie favorabilă. bazată pe piesa cu același nume a autorului belgian Maurice Maeterlinck. În acest timp el a compus suitele orchestrale Nocturne (1893-1899). Multe piese ale lui Debussy au denumiri ce evocă efemerul și intangibilul: Marea. primită cu mai multă îngăduință decât cea precedentă. dar prezintă și unele aspecte specifice coloritului orchestral al lui Debussy. Preludiula după-amiaza unui faun. Pelleas și Melisanda.Asemenea reproșuri din partea unor mizicieni și critici. Nori. făcându-și rar apariția în public ca înterpret. Marinari.

Pelleas și Melisanda. cel mai delicat amestec de lumină și umbre. să rețină un sentiment de claritate.Mallarme are o frumusețe proprie. Creată când Debussy avea 30 de ani. poezia nopții a zilei. și dacă armoniile nu sunt îmbinate ca într-o ceață. a declarat că muzica lui Debussy nu trebuie să fie niciodată seacă. Preludiu la după-amiaza unui faun se voia a fi o simfonie din trei mișcări într-o formă liberă. și anume „disiparea”. Maurice Dumesnil.simboliste. personajul este prezentat printr-un echilibru al trăirilor și texturii.simbolurile sunt mijloacele principale folosite în dramele sale pentru a naște senzații. Debussy se folosește de amestecul cromatismelor pentru a obține un sunet unic ce intenționează să susțină și să se împletească și. transparent. elegant și totuși răscolitor. «Imaginile» sugerează continuu sensuri și nuanțe mai adânci pe parcusul prezentării cuvintelor.. calculată. indignați și scandalizați de forma neconvențională a operei. susține că Debussy este un Mallarme al muzicii. Prin imaginile sale și puterea sugestiilor. Cunoscute ca tritonuri. opuse tradiționalelor cvinte și sexte. după cum spune o fostă studentă a sa Marguerite Long. totuși total diferit de sensul wagnerian. Drama lui Maeterlinck a constituit punctul de plecare pentru singura operă finalizată a lui Debussy. ci pentru că muzica are toate calitățile poemului și nici una.. Orchestrația acestei piese a fost revoluționară relativ la linii și armonie.. Aceasta este o capcană clasică în interpretarea lui Debussy.Criticii de muzică ai vremii au fost aproape unanimi în condamnarea lor a lucrării. dispoziție sufletească etc. împrăștiat în multe nuanțe. șocați. a pământului și a cerului. pentru a inspira viață în esențele efemere puse în scenă. cu o nouă alură. Debutul este unic. . un alt student al lui Debussy. din cele ale lui Verlaine. Mulți ani după aceea. au nevoie de efectul „pasiunii muzicale”. Modulațiile tonale ale liniei de deschidere zdruncină ordinea familiară a tonalității tradiționale. la schimbarea temelor. la această piesă se vor referi ca „scandalul lui Pelleas”. Este interesant de observat că Debussy utilizează intervale de terțe. un adevărat scandal la prima sa prezentare. În cazul lui Debussy. de exemplu. calmul atmosferei și o neîncentă mișcare ritmică. aproape paradoxal. Pelleas și Melisanda a fost cu adevărat un debut promițător a lui Debussy în crearea de opere. nu pentru că a pus După-amiaza unui faun pe muzică. Bettina Knapp observă în cartea sa «Maurice Maeterlinck» (1975): În tradiția simbolistică.. fluid. cu un solo de flaut frumos. Piesa degajă un aspect de unitate. nici Debussy nu este mai puțin original ca artist. Pelleas a fost într-adevăr un punct de cotitură în cariera lui Debussy. Wagner a dezvoltat ideea temelor (laitmotivelor) care trebuie schimbate și repetate în funcție de personaje.

Serbări și Sirene. În Marea. Nocturne (1898). suita Iberia face parte din lucrarea Imagini (Images). Tonalitatea extinsă permite schimbări și mișcări rapide. lăsând loc. În timp ce primele scene sunt mai blândem evidențiind iscusimea lui Debussy în împletirea armoniilor. dansul și chiotele unui cortegiu imprimă muzicii o mare vivacitate. Formele ritmului sunt neregulate. păstrând în același timp tehnica și ideea muzicală de bază. conform criticului Arnold Schoenberg. în cea de-a doua piesă (Serbări) solitarul ia parte laveselia unei serbări populare. Prima piesă. meditația unui suflet solitar. părăsind sentimentul unei linii stricte. Debussy a compus și câteva lucrări de muzică de cameră și anume: un Cvartet de coarde în sol minor (1893). Atmosfera de calm este redusă prin mișcarea uniformă a clarinetelor și fagoturilor. s-a născut din contactul cu natura. care strălucește sub lumina lunii. formelor aproape libere. La rândul ei. Debussy a început așa-zisa utilizare „impresionistă” a armoniilor. care mai cuprinde o Gigă în caracterul unui vechi dans englez și un Rondo de primăvară (Rondes de Printemps). preluată apoi de instrumentele de coarde. O altă lucrare simfonică. Sirenele redau cântecul ființelor imaginare dintr-un peisaj marin. Melodiile suitei pentru orchestră Iberia au fost inspirate din folclorul muzica spaniol (Debussy manifesta un mare interes pentru țara și poporul vecin). urmat spre sfârșitul vieții sale de 3 sonate: Sonata pentru flaut. Parfumurile nopții. violă . În timp ce muzica primei piese.Poemul Marea nu face parte din categoria lucrărilor descriptive. Acestea culminează la final într-un fel de ardere groaznică a sunetului. ci redă stările emoționale ale compozitorului. în permanentă mișcare. crescând în ceea ce aproape că poate fi considerat val de sunete. care dispar într-o culoare de grialb. care. servesc țelului coloristic de a exprima stări de spirit și imagini. a mișcării lente și melancolice a norilor. care plutește în aer mult după ce sunetul a încetat. Fiind născută în contactul cu marea – a cărei imagine maiestuoasă l-a impresionat pe compozitor – aceste sentimente sunt redate cu ajutorul unor combinații sonore care sugerează valurile. aflate. Dimineața unei zile de sărbătoare . modulațiile acordurilor și desfășurarea subiectului devin mai subtile ca niciodată. starea sufletească născuta la contemplarea cerului. cea de-a treia este amețitoare și întunecată. În Marea. Nori. El a realizat 3 imagini strălucite: Pe drumuri și căi. după explicația compozitorului. ca și sufletul omului. reprezintă. cuprinde 3 piese: Nori.

geniul său inovator s-a manifestat și în aceste lucrări din punct de vedere al conținutului și al sonorității. De o înaltă elevație. compozitorul a alcătuit din ele câte o suită de concert. Khamma și Jeux (Jocuri). Debussy a mai compus două balete. dar plină de savoare. Ea imprimă țesutului armonic o poezie penetrantă și originală. Dupa opera Pelleas și Melisanda. lucrarea sa situează la înălțimea muzicii lui Pelleas. deși nu cuprinde un diapazon foarte larg. din care sunt elimintate culorile țipătoare și discordanțele. Debussy a folosit în muzica baletului Jeux armonii bitonale și politonale (suprapuneri de acorduri din două sau trei tonalități diferite). totul este clar. armonia nu este niciodată agresivă sau dură. Debussy a scris el însuși libretul pentru două opere. cu obligatoriul travaliul tematic. care. Paul Dukas a făcut o caracterizare a cvartetului: Cvartetul D-lui Debussy poartă înîntregime amprentele manierei sale. În căutarea permanentă a unor noi combinații armonice. În ciuda îndrăznelilor. desenat în ciuda unei mari livertăți a formei. următoarea lucrare destinată scenei a fost Martiriul Sfântului Sebastian – muzică de scenăcompusă pentru piesa lui Gabriele d’Annunzio. degajă un farmec special.și harpă. Având intenția de a-și îmbogăți activitatea creatoare în domeniul muzicii pentru teatru.. În domeniul muzicii vocale. dansuri și coruri. Aparenta simplitate a sonatelor constituie dovada unei maxime concentrări a substanței expresive. Pentru a putea fi executată și la concerte. cuprinzând preludii. După ce. cărora compozitorul le-a dat o interpretare muzicală. Esența melodică a lucrării este concentrată. din cauza delicateței muzicii.melodia pășește ca pe un covor somptuos și în mod savant ornamentat în culori strnii. Din poeziile lui Paul Verlaine intitulate Fetes galantes .. Sonata pentru violonce și pian și tradițională a cvartetului și sonatei. aparțin unor poeți dintre cei mai de seamă ai timpului său. distinct. Debussy și-a adirmat nota personală în câteva cicluri de lieduri. delicate. Debussy a alcătuit o suită simfonică cu același titlu. având un efect tonifiant asupra ascultătorilor receptivi la o muzică ce aparține unei sfere expresive luminoase. după povestiri ale lui Edgar Poe: Le diable dans le beffroi (Diavolul în turul de veghe) și Chute de la Maison Usher (Căderea Casei Usher). baletele au avut o viață scurtă. Versurile.

care . el a compus ultimul său lied. Recueillement. următoarele lieduri. cuprinse în câte un ciclu: Trois chansons de Bilitis (1898) pe versuri de Pierre Louys. Debussy a creat o muzică ce va defini bazele stilului muzical francez pentru anii ce vor urma. care. Jet d’eau. liedurile ocupă un loc important în ansamblul creației lui Debussy. Datorită mai mult valorii decât numărului lor. Trois chansons pe versuride Charles d’Orleans (1908). . în timpul primului război mondial. Spleen). Debussy a compus numai șase (C’est l’extase. prin variație. Harmonie du soir. Trois poemes pe versuri de Stephane Mallarme (1913). pe versuri proprii. Myser ne amintește cât de multă muzică din cea occidentală contemporană se datorează acestui compozitor care fără nici un dubiu a creat bazele acestui nou limbaj armonic. La mort des amants). Valoarea lor constă atât în modul original de îmbinare a comentariului de pian cu vocea. Il peut dans mon coeur. Clair de lune). este astăzi limbajul universal. A revoluționat armonia. Thompson chiar susține că Debussy a fost factorul determinant în muzica secolului XX datorită porților ce le-a deschis și a restricțiilor pe care le-a îndepărtat. De fapt. eliberând muzica de vechile reguli păstrate până atunci cu atâta intenție. Green.deși mai aproape de declamație decât de cântul „arioso” – este deosebit de expresivă. L’ombre des arbres. În 1892 a mai compus un ciclu de lieduri pe versuri de Charles Baudelaire (Le balcon. urmate în 1892 de un al doilea ciclu pe versurile aceluiași poet (En sourdine. În 1916.(Sărbători galante). Debussy a mai compus. în afară de cele menționate mai sus. Fantoches. unul dintre cele mai expresive. cât și în anumite particularități ale părții vocale. Chevaux de bois. Noel des enfantes qui n’ont plus de maison (Crăciunul copiilor care nu mai au casă).

lumea indubitabilă și himerică ce contribuie în mod secret la poezia misterioasă a nopților. După cum a scris însuși Debussy. . Muzica este singura ce are puterea de a evoca după bunul plac locurile neverosimile. dar în același timp referirea sa la visare este foarte clară. cu miile sale zvonuri anonime pe care le fac frunzele mângâiate de razele lunii.„IMAGINI” („IMAGES”) PENTRU PIAN Muzica lui Debussy abandonează modul narativ și înlățuirea coerentă proiectată de spiritul conștient. Proza sa este tipic enigmatică și bogată în imagini. imaginile sale evocatoare și mișcările sale eliptice sugerează și mai mult sfera imaginației libere și a visului.

care sunt mult mai interesante pentru lumea interioară a compozitorului. Jocul său crepuscular de lumină este în totalitate lipsit de prezența umană. a luminii estompate de val a fost inspirat de un lac reflectând imaginea arborilor și plantelor.acest poem al agoniei luminii. Își dorea pentru muzică o libertate pe care o deține poate mai mult decât orice altă artă. care au importanța lor. Mai mult. fără filtrul imaginației unui poet. El și-a exprimat satisfacția finalizării către Durand astfel: Fără falsă vanitate. cred că aceste trei piese merită și își vor ocupa locul în literatura pianului. Maurice Dumesnil cânta Hommage a Rameau (Omagiu lui Rameau) încă din 14 decembrie 1905. muzica diferă esențial de pictură.... la stânga lui Schumann sau la dreapta lui Chopin. El nu este preocupat doar de a picta imagini din sunete.Unele lucrări ale lui Debussy sunt inspirate direct din natură. în același timp. iar dezvoltările temtice. dar onoarea primei audiții integrale i-a revenit lui Ricardo Vines pe 6 februarie 1906. ci o corespondență misterioasă între Natură și Imaginație.cum preferi. . Rezultat al unor îndelungi căutări. nu pot fi disociate de acestea. senzualitate fremătătoare și visare. care să nu fie mărginită de o reproducere mai mult sau mai puțin exactă a naturii. dar mișcarea are pentru el o importanță esențială. Cortot vorbește despre somnul luminos și schimbător al aspectelor inversate și imaginile lente care se lungesc în oglinda unduioasă a sonorităților. Omagiu lui Rameau (Hommage a Rameau) și Mișcare (Mouvement).. Cele trei piese au fost publicate la sfârșitul aceluiași an. Această muzică nu este decât echivalenta unei realități pur optice. Debussy a lucrat la trei piese în primăvara și în vara anului 1905. inegalabilă prin sensibilitate poetică. natura este doar un punct de plecare ce rămâne pe planul al doilea în crearea finală a corespondențelor misterioase. peisajul este tăcut. După finalizarea lucrării simfonice Marea (La Mer). „Reflexii în apă” este o evocare a elementului lichid. Totuși. Tehnicile riguroase ale lui Debussy s-ar putea să se micșoreze sentimentul timpului care trece.. în sensul că ea este o artă ce se situează în timp. și nu este cel mai mic paradox al geniului lui Debussy de a reda aici traducerea sonoră a tăcerii. în transparența delicioasă a acordurilor și arpegiilor de-abia atinse. de un rafinament armonic aparte. Reflexii în apă are un titlu care s-ar potrivi la fel de bine unei pânze a lui Monet. însă. Prima serie a Imaginilor (Images) pentru pian cuprinde Reflexii în apă (Reflets dans l’eau). în care timbrele constituie materia primordială.

. alternând două teme. Prima secțiune. nu se vrea o alterare a liniei. ci nuanțare și elan. Aceste acorduri alternează între consonanța majorului și minorului în diferite răstunări și grupări disonante sub forma acordurilor de 7mă elictice. tempo rubato. poziționată în planul median. apoi în arpegii și la sfârșit redusă la simpla sa melodie. pag. iar acest tempo rubato. peste care se înlățuie figuri melodice armonizate în acorduri placate. formată din trei note în sens descendent (la b. 4/8).Dincolo de infrastructura abia perceptibilă a unei forme cu cinci compartimente. se pot distinge opt secțiuni diferite. la început în acorduri. O atmosferă de toamnă domină aici (andantino molto. Tema principală. În timp ce tema inițială reapare de fiecare dată diferită. 1) se desfășoară la început sub forma unei pedale pe tonică ( Re b major). ale cărei intervale (3m. a măsurii. asemenea râului prizonier albiei sale. A (m. de dimensiunea unui motiv-celulă. Astfel sonoritatea armonică are diferențieri foarte fine de densitate sugerând „reflexiile”. de fiecare dată diferită. 2M) ne trimit cu gândul la structura pentatonică. mi b). cea de-a doua este obiectul unei veritabile dezvoltări sub formă de variațuni prin schimbarea acordurilor și a ritmurilor. alternează cu o altă idee pe parcusul episoadelor atât de libere și diverse. Linia melodică este reprezentată de o celulă descendentă. 1-15. dar în același timp unite prin climatul lor și prin tonul lui Re b major. fa.

permanenta întrepătrundere a planurilor melodice. dinamica variat. ele fiind create sub impresia produsă de picturile artiștilor Art Nouveau. care constituie totodată unele dintre primele creații muzicale impresioniste.  Arabesque No. agogica flexibilă și utilizarea în cadrul tonalității a structurilor modale. adantino con motto. mișcarea continuă. așa ccum sunt ele redate în tradiția arabă prin „Arabesque”. cele două piese conțin numeroase trăsături ale stilului de compoziție al lui Debussy.1. mi Major . freamătul naturii. Deși timpurii. care celebrau frumusețea și perfecțiunea formelor naturale. Debussy reușește să redea cu ajutorul limbajului muzical imagini care amintesc de acest stil de ornamentație care reflectă mișcarea.Deux Arabesque L66 Sunt două piese de tinerețe ale lui Claude Debussy compuse între anii 1880-1891. Mijloacele pe care le utilizează în acest scop sunt liniile curbe ale desenului melodic.

care se bazează pe o figură melodică ritmică în La major: Mi – Re – Mi . .Este o formă tristrofică mare cu repriză. Tema se dezvoltă urmând un traseu constant. spre Tempo robato (secțiunea B). care reprezintă în același timp și momentul tranziției. ce se suprapun peste un acompaniament de optimi arpegiate în sens ascendent și descendent la mâna stângă. în chip de introducere conducând apoi spre miezul propriu-zis.Do#. Tema este o structură pentatonică descendentă alcătuită din triolete la mâna dreaptă. ascendent. atingând un punct culminant. Prima secțiune debutează cu o serie de triade arpegiate. mai liniștit. ceea ce creează un efect de întrepătrundere sugerând bogăția înfloritoare a vegetației. tratată cu libertatea specifică stilului.

în forte bine marcat. Secțiunea B finalizează cu Risoluto. . Urmează o tranziție spre repriză. revenind în cele din urmă la figura inițială.În porțiunea Mosso se dezvoltă elemente din introducere. în care figura apare în Do major.

este mai amplă prin adăugarea unei concluzii tematice.care spre deosebire de secțiunea inițială. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful