Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Nicoleta Cristache

Relaţii publice

ISBN 978-606-8216-09-6

Editura EUROPLUS Galaţi, 2010

CUPRINS Capitolul I 1.1 1.2 Capitolul II Capitolul III 3.1 Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI 6.1 6.2 6.3 6.4 Capitolul VII ANEXE Relaţiile publice – concepte, principii, activităţi....................................................................3 Relaţiile publice – concepte.....................................4 Funcţiile şi trăsăturile caracteristice relaţiilor publice........................................................8 Modele şi teorii ale relaţiilor publice.......................11 Relaţiile cu presa din perspectiva relaţiilor publice.....................................................16 Relaţiile cu presa – concepte, obiective, instrumente...........................................................17 Relaţiile publice on-line..........................................34 Campania de relaţii publice...................................48 Managementul situaţiei de criză şi relaţii publice .........................................................67 Situaţia de criză – concepte, caracteristici............68 Gestionarea situaţiilor de criză..............................71 Comunicarea în situaţii de criză............................74 Relaţiile publice şi criza de imagine......................77 Cadrul legislativ al relaţiilor publice.......................80 Dicţionar de termeni specifici domeniului relaţiilor publice......................................................85 Model de chestionar pentru cercetarea în relaţii publice..........................................................90 Model analiză S.W.O.T. ........................................93 ...............................................................................94

Bibliografie

-

2

-

CAPITOLUL 1 RELAŢIILE PUBLICE – CONCEPTE, PRINCIPII, ACTIVITĂŢI

Obiective: stabilirea cadrului conceptual al relatiilor publice; elaborarea principiilor care guvernează activită ile de rela ii publice; stabilirea obiectivelor activită ilor de rela ii publice; determinarea func iilor i caracteristicilor rela iilor publice.

-

3

-

al organizaţiilor. în 1930. 2000. ce se vor servi atât interesul organizaţiei. 3 Doru Pop – “Introducere în teoria relaţiilor publice”.“ 1 International Public Relations Association defineşte conceptul de relaţii publice ca fiind “o funcţie principală a conducerii.“ 1 Jefkins Frank – „Cum să stăpâneşti reclama la perfecţie”. la susţinerea ideii şi la împărtăşirea obiectivelor sale. din punct de vedere comunicaţional. Înstitutul Britanic de Relaţii Publice defineşte astfel: „Practica relaţiilor publice este efortul planificat şi susţinut de stabilire şi menţinere a prestigiului organizaţiei şi a înţelegerii reciproce între ea şi clienţii să. ca formă înaltă de manifestare a potenţialului acestora. cât şi în relaţiile acesteia cu exteriorul. întrucât specialiştii domeniului asigură comunicarea pentru organizaţie atât în interiorul ei. relaţiile publice reprezintă “un ansamblu de mijloace folosite de către instituţii şi întreprinderi pentru a crea un climat de încredere şi simpatie în rândul propriului personal. precum şi în rândul publicului 3 .“ Din punct de vedere conceptual. 2 Jefkins Frank – „Cum să stăpâneşti reclama la perfecţie”. simpatia şi sprijinul acelora cu care au relaţii în prezent sau vor avea în viitor. Fie că vrea să se adapteze la publicul său. să incite la cumpărarea produsului oferit.Editura Rentrop&Straton. În întrega lume se manifestă o tendinţă de instaurare a unei societăţi în care opinia publică şi grupurile sociale joacă un rol tot mai important. 2000. Editura Dacia. Astfel. Cluj. prin prezentarea corectă a realităţilor acesteia. Bucureşti. a consilierii conducătorilor organizaţiei şi a implementării programelor de acţiune planificate. fiecare organizaţie caută să se perfecţioneze şi să-şi intensifice demersurile comunicaţionale. 2000. Bucureşti.1. relaţiile publice dobândesc un loc bine definit în politica de comunicare a unei organizaţii. să fie convingătoare.128.25 - 4 - .1 Relaţiile Publice – concepte Relaţiile publice reprezintă o formă de comunicare menită să genereze încrederea publicului într-o organizaţie. produs. pg. 2 Harwood L. Numeroasele lucrări care au apărut în literatura de specialitate au dezvoltat ideea că relaţiile publice sunt un element esenţial pentru progresul.Childs a introdus. persoană publică etc. În condiţiile în care exită o cerere tot mai mare de informaţii. a previzionării consecinţelor. fie că încearcă să-l influenţeze. Relaţiile publice sunt un proces complex care presupune derularea unor acţiuni sistematice ce au la bază o bună cunoaştere şi înţelegere a domeniului de activitate al organizaţiei. o idee care abia astăzi funcţionează ca un imperativ – funcţia de bază a relaţiilor publice este “să schimbe sau să ajusteze. cât şi al publicului. pg. istoria ei. fiecare organizaţie trebuie să seducă. situaţiile de criză prin care a trecut şi prevederea situaţiilor de criză care pot apărea. bazată pe o activitate continuă şi sistematică. cu ajutorul cărora instituţiile caută să obţină înţelegerea.Napoca.Editura Rentrop&Straton.pg. cultura sa organizaţională. în interesul publicului.127. acele aspecte ale personalului nostru sau ale comportamentelor companiei noastre care au semnificaţie socială.“ În cadrul unei conferinţe internaţionale de specialitate organizate în Mexic a fost dată următoarea definiţie: „ Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării tendinţelor. Relaţiile publice au şi o componentă managerială.

cele administrative.Philippe Morel vine. 4 În sprijinul acestei idei putem afirma că este important cum comunici dar tot atât de important este ce comunici şi cui comunici. Aceste principii pot fi sintetizate astfel: • Efort conştient. 6 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. În acest sens. Forţa de Acţiune pentru Statutul şi Rolul Relaţiilor Publice.S. “relaţiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o organizaţie şi publicurile sale . pg. Editura Polirom. Iaşi. Putem adăuga pe fondul acestor definiţii faptul că relaţiile publice se constituie într-un ansamblu de acţiuni derulate de organizaţie în vederea obţinerii unei reputaţii solide şi asigurării acesteia pentru situaţiile de criză..12 8 Dumitru Iacob – „Introducere în relaţii publice”. 2003. Personalul de relaţiile publice trebuie să înregistreze aceste valori să evalueze tendinţele sociale şi să evidenţieze problemele publice. Editura SNSPA. care nu are efecte imediate ci contribuie la obţinerea unor rezultate mai bune în viitor. Iaşi. Într-o lucrare recentă. Cristina Coman.. planificat şi susţinut – potrivit căruia totul. în munca de relaţii publice trebuie să se desfăşoare după un plan de acţiune sistematizat şi organizat. mass-media.. pg. Editura Sedcom Libris. puterea locală sau guvernamentală. totodată. pg. înscrise în strategia de ansamblu a unei instituţii.” 5 În sprijinul conceptualizării relaţiilor publice. cu toate categoriile de public cu care aceasta intră în contact: proprii angajaţi. în care acţiunile se derulează concertat. pg.7 Doru Pop – op. pg. 2003. sublinia: „.. furnizorii. Practica relaţiilor publice. arată Doru Pop. comentându-l pe Habermas – “se datorează în mare parte intereselor private în interese economice “. relaţiile publice se constituie într-un domeniu interdisciplinar. 2000.cit.. utilizând metodologii specifice şi sociologiei şi psihologiei.7 5 Cristina Coman – “ Relaţii publici. prescriptorii. dar şi mai important este să poţi modela şi direcţiona atitudinile viitoare 8 ”.. ancorat atât în marketing cât şi în management. Editura Sedcom Libris... Desigur că este important să faci faţă evenimentelor în curs.. pg.22 . ca public intern. principii şi strategii”.. Principalele valori cu care operează relaţiile publice la nivelul organizaţiilor sunt : adevărul.A. În momentul în care o organizaţie se confruntă cu rlacţia publicului şi a clienţilor săi. 6 Înscrise în sfera largă a comunicării cu mediu. clienţii. transparenţa şi comunicarea. înainte ca acestea să ajungă la adevărate conflicte.Cea mai importantă calitate a specialistului în relaţii publice o reprezintă capacitatea acestuia de a anticipa şi modela evenimentele şi nicidecum de a sesiza şi raporta ceea ce este deja cunoscut. instituţiile bancare şi de asigurări. etc. formată de P. în 1980. ajută publicul să înţeleagă specificul organizaţiei şi să aibă încredere în aceasta. cu continuitate şi pe termen lung 7 . însă. 2006.cit. îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului şi să poată lua decizii corecte .R. 4 5 Doru Pop – op.7 4 Doru Pop – op. intermediarii. Iaşi. profesor Zaiţ Adriana afirma:”relaţiile publice înseamnă. tot ceea ce întreprinde o instituţie . Toate aceste definiţii oferă prilejul de a identifica principiile de bază care să orienteze şi să ghideze orice acţiune de relaţii publice. Bucureşti.cit.11 7 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. să dezvolte şi mai mult aria de cuprindere a acestui concept considerând relaţiile publice drept „un instrument privilegiat al comunicării corporative“. este deja prea târziu ca relaţiile publice să mai poată repara ceva. pg.17 - 5 - .

în acelaşi timp. obiectivele vizate de acţiunile de relaţii publice vor fi subordonate obiectivului principal al politicii globale de comunicare. ci să servească. se va încerca alinierea intereselor proprii la problemele publicului ţintă. cât şi tactic. Programele care vizează schimbări radicale în atitudine şi comportament sunt mari consumatoare de timp şi sunt limitate iniţial la obţinerea unui mic succes. Astfel. Din acest motiv campania de relaţii publice trebuie să se integreze în politica de comunicare a organizaţiei. iar acest lucru nu poate fi realizat decât prin profesionalism şi etică. Astfel. Eficienţa acţiunilor de relaţii publice depinde de coerenţa dintre mesajul transmis prin intermediul relaţiilor publice şi mesajele vehiculate cu ajutorul celorlalte tehnici de comunicare. Astfel. şi interesului public. atât la nivel strategic. respectiv construirea şi dezvoltarea unei imagini favorabile a companiei. De asemenea. diferă natura obiectivelor urmărite precum şi modalitatea de concepere a strategiilor. Practic. În cadrul acţiunilor de relaţii publice pot fi avute în vedere două tipuri de obiective: .obiective de notorietate/informare asupra companiei şi produselor/mărcilor acesteia . Exemplul de mai jos arată felul în care o problemă cu care se confruntă o organizaţie se traduce în obiective. Există bineînţeles şi excepţii care încalcă regula. angajaţii organizaţiei. • Modalitatea de a face relaţii publice – astfel. după care se pot înregistra progrese considerabile. Ele pot fi puse în funcţiune la doua niveluri: strategic şi tactic. trebuie să recunoască complexitatea procesului de comunicare şi să fie realişti în ceea ce priveşte schimbările de atitudine şi comportament care pot surveni. stabileşte programe de comunicare menite să câştige înţelegerea şi acceptarea publicului. funcţie de tipul de organizaţie. . Acestea au rolul de a trasa direcţia de derulare a campaniei de relaţii publice precum şi instrumentele de evaluare finală a eficienţei unei astfel de campanii. ea trebuie concepută pe anumite obiective specifice. Câştigarea încrederii este scopul tuturor specialiştilor în relaţii publice. pe ansamblu aceast capital va genera simpatie şi sprijin pentru acţiunile organizaţiei şi pentru depăşirea perioadelor de criză. • Funcţie de conducere – ca funcţie a conducerii activitatea de relaţii publice analizează atitudinile publicului. dar programele care se bucură de cel mai mare succes încep din punctul în care publicul este studiat o perioadă de timp. Ele oferă întreaga baza a programului. după cum afirma şi Mugur Isărescu. stabilind în mod clar care trebuie să fie realizarea cheie. dacă publicul manifestă încredere în produsele. “este cel mai important lucru în afara bilanţului”. Obiectivele se pot pune în aplicare în cadrul unor programe de ansamblu sau în cazul unor proiecte individuale. Pentru ca o campanie de relaţii publice să aibă efectele dorite. Stabilirea unor obiective oportune şi realiste este un lucru fundamental ce stă la baza planurilor şi campaniilor de relaţii publice. • Câştigarea încrederii – încrederea. mărcile.• Vizarea intersul public – orice acţiune de relaţii publice nu trebuie doar să obţină beneficii pentru organizaţie.obiective de imagine. profesioniştii de relaţii publice. ele stabilesc un program al acţiunilor care trebuie să fie desfăşurate şi oferă baza pentru o evaluare viitoare a drumului. - 6 - .

bilete. etc.personalizarea campaniei de relaţii publice. ‰ De a declina un mesaj publicitar. produsele companiei. pg.numărul de contacte stabilite cu parteneri strategici. Fiecare obiectiv va permite în acest fel măsurarea atingerii lui pe baza unor indicatori. invitaţii. 1.numărul de persoane din publicul ţintă care cunosc marca. Toate aceste aspecte sunt de folos pentru realizarea unei planificări şi orientări corespunzătoare a unei campanii de relaţii publice.interviurile.32 - 7 - .focus-group-urile.acordarea unei importanţe deosebite creaţiei.încadrarea strategiei de relaţii publice în strategia de comunicare a firmei. .numărul de persoane care au accesat site-ul de promovare a unui eveniment . ‰ De a-i face cunoscute demersurile.sisteme de înregistrare a participanţilor la diverse evenimente (ex. . . Iaşi.În continuare.continuitatea activităţilor de relaţii publice.numărul de persoane care au participat la evenimentele organizate. Obiectivele trebuie să fie cuantificabile şi realiste.punerea în practică atentă.). 2003. Eficienţa acţiunilor de relaţii publice este condiţionată de respectarea următoarelor principii 9 : . . . Editura Sedcom Libris. .baze de date de contacte ale partenerilor strategici. .2 Funcţiile şi trăsăturile caracteristice relaţiilor publice 9 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”.analiza registrelor unor instituţii publice. . înscrieri online. .definirea exactă a segmentelor de public vizate.numărul de apariţii în mass-media a unor articole. ‰ De a instaura un climat de încredere între organizaţie şi ţinta demersurilor sale comunicaţionale. pentru a-i conferi credibilitate în rândul publicului ţintă. . profesională a campaniei de relaţii publice.angajarea unor instituţii de cercetare cantitativă şi calitativă.sondajele de opinie. putem oferi o listă de obiective specifice relaţiilor publice şi care pot sta la baza unor campanii de relaţii publice iniţiate la nivelul oricărei organizaţii: ‰ De a conferi credibilitate organizaţiei. produsele şi activităţile sale.stabilirea unui buget realist. etc. etc. În categoria instrumentelor care permit evaluarea acestor indicatori putem menţiona: . . . ştiri despre companie. . Cei mai frecvent utilizaţi indicatori sunt: . . ‰ De a oficializa anumite informaţii legate de organizaţie. . .

Editura Sedcom Libris.). Poziţionarea se obţine printr-o comunicare consecventă. Iaşi. Pentru ei este foarte important să aibă o “relaţie” bună.relaţiile publice sunt orientate spre construirea relaţiilor bazate pe o comunicare informală. practicienii.un beneficiu cheie al relaţiilor publice ca instrument de comunicare este acela că are un grad mai mare de credibilitate în faţa receptorilor în comparaţie cu alte canale de comunicare. ci mai degrabă de modul cum este perceput produsul de către consumator.cea mai comună. Trăsături caracteristice ale relaţiilor publice 10 : . 10 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”.30 - 8 - . cu cât este mai credibilă publicaţia. • Educare . servicii etc.odată ce piaţa a fost educată. mesajul de relaţii publice trebuie să diferenţieze marca de competiţie. cu organizaţia care oferă acel produs.credibilitatea crescută se obţine şi datorită faptului ca mesajul este transmis şi legitimizat de o parte neutră (ex: presa sau liderii de opinie: autoritati. a fost generat interesul pentru o tehnologie sau o categorie de produse şi a fost stabilită notorietatea mărcii. cu atât este mai credibil şi mesajul. pentru ca relaţiile publice informează şi nu fac reclamă. Acest lucru se obţine printr-o bună comunicare a valorilor companiei şi prin programe speciale de relaţii publice. eficientă şi credibilă. • Diferenţiere . .. 2003. bazată pe încredere. . VIP-uri. pg. Relaţiile publice sunt instrumentul eficient de a educa piaţa asupra noilor tehnologii folosite pentru producerea unor bunuri.Relaţiile publice vizează consilierea organizaţiilor în stabilirea şi atingerea unor obiective acceptabile din punct de vedere social.cel mai bun consumator este consumatorul educat (în sensul informării consumatorilor despre utilitatea. • Poziţionare diferenţierea se realizează prin poziţionare. dar poziţionarea nu este legată doar de produsul/ serviciul oferit. • Consiliere – atât a conducerii cât şi a celorlalte niveluri ierarhice cu privire la orice eveniment sau acţiune de comunicare prin prisma efectului lor public şi responsabilităţile sociale ale organizaţiei. • Gestionarea relaţiei cu consumatorul . mai eficientă şi cu singuranţă universală funcţie a activităţii de relaţii publice este aceea de a face cunoscute publicului produsele. au identificat o serie de funcţii prin care se acestea se diferenţiază de celelalte instrumente ale mix-ului de comunicare. serviciile sau valorile unei organizaţii. etc. • Anticipare – respectiv monitorizarea şi identificarea potenţialelor evenimente care pot afecta imaginea organizaţiei. • Credibilitate . Un articol tehnic bun într-o publicaţie de specialitate nu este numai citit.Relaţiile publice se preocupă de atingerea şi păstrarea unei stări de bună înţelegere între organizaţie şi diverse categorii de public. • Încurajarea comportamentului de cumpărare . cu accent de dublu sens al procesului de comunicare. întotdeauna tonul folosit în comunicatele de presă trebuie să fie informal pentru a obţine un grad superior de credibilitate. beneficiile folosirii/ consumării unui serviciu sau produs).Dacă teoreticienii au surprins în definiţiile lor fundamentul relaţiilor publice.Relaţii publice sunt prin esenţă o funcţie de comunicare. dar şi crezut şi. în viziunea lor. • Obţinerea sprijinului unei terţe părţi . • Notorietatea .consumatorii sunt din ce în ce mai informaţi.

Lansarea unor noi produse sau servicii. creatorii sau liderii de opinie. produsului sau serviciului.putem vorbi încă de existenţa unor probleme la nivelul organizaţiilor legate de alocarea resurselor corespunzătoare acţiunilor de comunicare.realizând un echilibru între imperativele comerciale şi comportamentul responsabil social. Folosirea relaţiilor publice trebuie să se constitiuie într-un proces continuu la nivelul organizaţiilor. diapozitive. informativă şi fără tentă de reclamă. dar în acelaşi timp sunt supuse unor presiuni de mediu concurenţial care le vor determina să aloce bugete pentru comunicarea prin relaţii publice. • Când presa reflectă o imagine denaturată sau negativă a mărcii. Astfel. 6. produselor sau serviciilor oferite. atât de comunicare. • Când investitorii îşi manifestă nemulţumirea şi încep să-şi retragă investiţiile sau să-şi vândă acţiunile. mediul de afaceri trebuie să se alinize 9 - . materiale educaţionale. Deşi aceste acţiuni au fost promovate de companiile multinaţionale. Iniţierea unor campanii de Relaţii Publice este condiţionată de o serie de elemente: • Banii . treptat încep să apără şi pe agenda firmelor locale.Redactarea mesajelor de relaţii publice trebuie să fie la obiect. apar şi sub denumirea de grupuri publice şi se referă la: comunitate. Iniţierea unor programe importante în beneficiul consumatorilor sau comunităţii. • Comunitatea – reprezintă publicul spre care se îndreaptă acţiunile de responsabilitate socială ale organizaţiei.într-un mediu concurenţial. 3. reputaţia organizaţiilor sau mărcilor este corelată de multe ori cu reputaţia liderilor care le gestionează (antreprenori sau manageri angajaţi). considerată mult mai accesibilă. casete audio cu circulaţie internă. Organizaţiile vor investi în crearea unor mărci personale distincte. 4. furnizorii. clienţii şi utilizatorii. Lipsa de contur a personalităţii mărcii.Relaţiile publice se adresează unui public numeros. • Când angajaţii sunt nemulţumiţi de managementul companiei. Notorietate scăzută pentru mărcile companiei. respectiv: 1. nu pot deveni vizibile sub acest aspect. angajaţii potenţiali. • Renumele . seminarii şi sponsorizări. angajaţii. Lipsa unor campanii publicitare. conducerii acesteia. expoziţii private. filme video. . Există însă situaţii în care relaţiile publice necesită eforturi mai mari. . Mijloacele de comunicare sunt variate: publicaţii. distribuitorii. 5. piaţa monetară. cât şi în sensul alocării de resurse. care să le aducă implicit o reputaţie global îmbunătăţită. • Clienţii – sunt cei în jurul cărora gravitează orice acţiune a organizaţiei începând de la de natură comercială. de promovare până la cele de informare şi educare. 2. Multe dintre acestea consideră că încă nu îşi pot permite acest lux. • Când apar zvonuri negative în privinţa companiei. • Când situaţia legislativă împiedică buna desfăşurare a activităţii companiei. Situaţiile de criză generate de o serie de factori: • Când consumatorii sunt nemulţumiţi de performanţele companiei.

c. toate mass-media relevante (online. 4. O organizaţie trebuie să aibă în vedere atunci când implementează strategii de comunicare doar: a. Care dintre afirmaţiile următoare este corectă: a. În planificarea acţiunilor de relaţii publice trebuie în mod deosebit: a. c. teme îndrăzneţe şi planuri viabile. mass media generaliste. c. b. radio. publicaţii din presa scrisă de profil. anumite companii au mai multă nevoie de PR decât altele. b. sunt identice pentru toate publicurile ţintă. 2. Teste: 1. b. de asemenea pentru ce domeniu preferaţi să faceţi relaţii publice. - 10 - . sunt diferite – mesaje diverse pentru publicuri diverse . să ştii ce este planificarea în general. b. Precizaţi. există un mesaj general şi mesaje specifice pentru întelegerea de către publicuri. Mesajele unei campanii de comunicare din cadrul unei strategii de relaţii publice: a. 3.noilor provocări ale societăţii moderne şi să se afirme cu programe intersante. tv). TEMĂ Motivaţi în câteva rânduri (max o pagină) de ce credeţi că sunteţi potriviţi pentru a lucra în domeniul PR. c. print. un calendar cu date limită şi cu responsabili pentru fiecare acţiune/etapă. să ai oameni pe care să te poţi baza. nu există un domeniu predilect în care sunt necesare relaţiile publice. nu este nevoie de PR dacă se asigură calitatea produselor şi a serviciilor.

analiza modelelor i teoriilor din domeniul rela iilor publice. - 11 - .CAPITOLUL 2 MODELE ŞI TEORII ALE RELAŢIILOR PUBLICE „Credibilitatea vine din acordul dintre ceea ce spui şi ceea ce faci” Anca Crahmaliuc Obiective: .

care şi-au pus problema redimensionării domeniului relaţiilor publice.Elaborarea modelelor şi teoriilor în domeniul relaţiilor publice are la bază o lungă şi atentă monitorizare a practicilor din acest domeniu. Specialiştii apreciază că acest model este practicat astăzi de cca. 2005. procesul de comunicare este bidirecţional iar feed-back-ul are un rol esenţial dar interesează doar în măsura în care serveşte intereselor organizaţiei. Informaţiile utilizate nu sunt întotdeauna reale şi complete. valoarea informaţiilor transmise. respectiv fluxul comunicării. pg. Bernays.50 11 - 12 - . transparentă iar informaţiile transmise publicului trebuie să fie cât mai complete. calitatea celor implicaţi în procesul de comunicare.T. scopurile urmărite de fiecare emiţător etc. potrivit căruia orice organizaţie trebuie să ţină cont în demersul său comunicaţional şi de publicul căruia i se adresează. Cele mai multe organizaţii îşi desfăşoară acţiunile de comunicare în tiparele acestui model. Comunicarea este unidirecţională. Ţinând seama de o serie de indicatori. nevoile publicului trebuie să intereseze organizaţia iar relaţiile publice sunt performante numai dacă reuşesc să echilibreze interesele celor două părţi. Bucureşti. Statisticile în domeniu indică un procent de 20% de organizaţii care îşi organizează acţiunile de relaţii publice după acest model. Ceea ce aduce nou acest model constă în definirea feed-back-ului atât ca un instrument de atingere a obiectivelor organizaţiei cât şi o modalitate de identificare a nevoilor publicului.-“Relaţii Publice – Evoluţie şi perspective”. Scopul principal este promovarea ideilor organizaţiei însă acţiunile de comunicare nu sunt consecvente. 15% din organizaţii. După cum se poate observa de la primul model şi până la cel deal patrulea au trecut mai bine de o sută de ani.Barnum şi este caracterizat de o comunicare unidirecţională. • Modelul informării publice – a fost iniţiat de Ivy Lee iar ideea centrală este de a transmite publicului cât mai multă informaţie despre organizaţie. Editura Tritonic. perioadă în care sa încercat identificarea tipurilor dominante de comunicare la care Remus Pricopie . • Modelul relaţiilor publice bidirecţionale asimetrice – promotorul acestui model este Edward L. s-au identificat următoarele modele de relaţii publice 11 : • Modelul propagandistic – a fost promovat în perioada 18501899 de P. de la organizaţie către public. Bernays. Astfel. Astfel. • Modelul relaţiilor publice bidirecţionale simetrice – a apărut în anul 1960 la iniţiativa unui grup de profesionişti coordonaţi de Edward L.

baza indispensabilă pentru stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase pe termen lung. contribuind la creşterea capacităţii acesteia de a se adapta la cerinţele mediului. adoptând un comportament variat în timp atât pentru acelaşi public cât şi de la o categorie la alta. Sub aspectul imaginii. Concluzionând. momentul în care are loc procesul de comunicare. organizaţia şi publicurile sale. problema care stă la baza procesului. Astfel. • Modelul lui J. Scopul relaţiilor publice este de a construi încredere.Lorsh – potrivit cărora relaţiile publice acţionează ca un instrument integrator. 13 - . Astfel. • Teoria celor „ 3 I” – Interes. organizaţia poate fi axată pe crearea unor percepţii cu fundament real sau doar formale. Iniţiativă. atât organizaţia cât şi publicul acesteia urmăresc să obţină ceva iar relaţiile publice trebuie să subscrie pentru interesul fiecărei părţi. acest model se bazează pe relaţii publice proactive. orientate spre satisfacerea în egală măsură a intereselor organizaţiei şi publicurilor sale.o organizaţie poate apela pentru relaţionarea cu publicurile sale ţintă. • Modelul pledoariei – este modelul anilor 2000.Duncan – potrivit acestor cercetători organizaţiile îşi stabilesc scopurile în funcţie de gradul în care controlează mediul înconjurător şi de gradul în care este controlată de acest mediu. Legat de cea de-a doua dimensiune.Lawrence şi J.W. O atitudine proactivă este benefică în condiţiile în care se face o auditare corectă a întregului proces de comunicare urmată de practicarea unui management strategic al comunicării. Potrivit acesteia o organizaţie interacţionează diferit cu publicurile sale. de eficientizare a organizaţiei. orice organizaţie este ameninţată de incertitudinile mediului iar relaţiile publice ocupă un loc important în creşterea capacităţii firmei de a obţine şi evalua informaţii şi gestiona relaţiile cu mediul. Hutton.R. Imagine – este un pas înainte în dimensionarea cadrului teoretic al relaţiilor publice şi aparţine lui James G. • Teoria adaptării – a fost fundamentată la sfârşitul anilor 90 de specialiştii în relaţii publice. Thompson şi R. iniţiativa trebuie să se indentifice în ce măsură organizaţia practică relaţii publice proactive sau reactive. Teoria spune că acest comportament este dependent de o serie de elemente: mediul organizaţiei. promovat de Cancel în care se încearcă să se ajungă la un echilibru între interesele organizaţiei şi cele ale publicurilor sale. Practic cele trei dimensiuni ale teoriei încercă să surprindă interesele celor implicaţi în procesul de comunicare. • Modelul lui P.

care se înlănţuie şi se condiţionează reciproc. • Modelul persuasiunii . Iaşi. studenţi. Wilcox identifica alte câteva modele de relaţii publice 13 : • Modelul de tip corporaţie – specialiştii în relaţii publice luptă pentru reputaţia organizaţiei. receptorul acordă atenţie mesajului. • Modelul tip organizaţie non-profit – este propriu celor din mediul cultural. Editura Sedcom Libris. etc. Astfel.27 Grunig. pg. • Modelul tip sport. • Modelul de tip guvernamental – este propriu unui domeniu dinamic şi implică lucru cu clasa politică pentru promovarea unor interese politice.este un model nou. instituţii. promovarea unor personalităţi sportive. social. Acesta ultimă verigă se realizează prin toate elementele mix-ului de comunicare. scopul urmărit este de a creşte vizibilitatea organizaţiei în spaţiu mass-media şi în cadrul colectivităţii. Potrivit acestui model procesul persuasiunii se prezintă ca o succesiune de faze. Editura EA. 2003. 2002. sistemul de sanătate. – acest model îmbină atât interesele organizaţiilor cât şi pe cele ale publicului şi cuprind diverse evenimente: meciuri de forbal. finală oferită de către firmă ca urmare a transmiterii acesteia printr-un sistem de livrare de tipul: alegerea valorii – furnizarea valorii – comunicarea valorii. • Modelul de tip educaţie – este întâlnit la nivelul unităţilor de învâţământ iar categoriile de public vizate sunt: cadrele didactice. etc. pg124 - 14 - . decodificare. înţelegerea mesajului. dezvoltat la Universitatea Yale şi care are la bază teoria lui Kapferer. protecţia mediului. formarea unei atitudini. strângerea de fonduri. acţiunea. Publicul este variat (acţionari. London. Potrivit acestuia consumatorul recepţionaează valoarea totală. inclusiv prin relaţii publice 12 . Pornind de la ariile activităţilor de relaţii publice. acceptare sau respingere a nesajului. sunt identificate şase faze: expunerea mesajului către receptor. etc.) iar informaţiile trebuie să fie relevante pentru fiecare. petrecerea timpului liber. • Modelul tip relaţii publice internaţionale – în acest caz se pune problema conturării unei diplomaţii sociale în care elementul dominant este promovarea imaginii unei regiuni sau a unei ţări către comunitatea internaţională. apărut în ultimii ani. acţiuni de sensibilizare a opiniei publice pentru o anumită cauză. comunitatea.• Modelul descriptiv al percepţiei de management a relaţiilor publice – apaţine lui Philip Kitchen (1997). etc. angajaţi. Dozier – “Excellent Public Relation and Efective Organisations”. 12 13 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. elevi.

apar situaţii de conflict dar scopul final este de a ajunge la o înţelegere reciprocă. - 15 - . educaţie care ar trebui să existe atât în sfera afacerilor cât şi la nivelul comunităţii. pe baza unui dialog echilibrat. există zona asimetrică potrivit căreia organizaţia are disponibilitatea de a-şi susţine punctul de vedere prin argumente. doi mari specialişti ai domeniului Grunig şi Hunt au elaborat în anul 2001 aşa numitul model al convergenţei. dinamic în care toţi participanţii se implică. fiecare zonă corespunzând unei situaţii de comunicare distinctă. Astfel. constant atât organizaţia cât şi publicul încearcă să-şi atingă obiectivele. zona de cooperare în care publicul se dovedeşte a fi relevant şi viabil pentru efortul de comunicare al organizaţiei şi zona de echilibru în care. Potrivit acestui model comunicarea este un proces complex. Este un model bazat pe nişte coduri de conduită profesională. Acest model este direcţionat pe trei zone. respectiv atinse în practica acestui domeniu.• În încercarea de a obţine un model optim pentru cadrul relaţiilor publice. pe existenţa unor asociaţii profesionale şi mai mult pe o educaţie. schimbă informaţii. • Modelul integrat al relaţiilor publice – combină practic toate ingredientele modelelor anterioare şi stabileşte atât cadrul cât şi normele ce pot fi urmărite.

Stabilirea celor mai eficiente ac iuni de rela ii publice ce pot fi ini iate la nivelul firmelor." Napoleon Bonaparte Obiective: Însu irea principalelor valori care stau la baza ac iunilor de rela ii publice. Clarificarea instrumentarului care poate opera în cadrul ac iunilor de rela ii publice. - 16 - .CAPITOLUL 3 RELAŢIILE CU PRESA DIN PERSPECTIVA RELAŢIILOR PUBLICE "Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.

mesajele interne şi externe trebuie să fie coerente şi credibile. justificată şi responsabilă. ca şi pe percepţiile favorabile despre acest comportament. Toate aceste eforturi de responsabilizare ale organizaţiei vor conduce în final la stabilirea unui nivel corespunzător de încredere. obiective. iar pe de altă parte cum să coordonezi toate metodele de comunicare ale organizaţiei astfel încât zonele de conflict să nu distrugă credibilitatea.dincolo de comunicare. Relaţiile publice sunt o punte pentru schimbare. instrumente În domeniul Relaţiilor Publice. Pentru dezvoltarea relaţiilor instituţionale externe. De aceea. lucru care implică stabilirea unor legături puternice între toate faţetele activităţii organizaţiei. pe de altă parte.1 Relaţiile cu presa – concepte. translatarea acestor informaţii într-o înţelegere profundă a nevoilor fiecărui public şi cunoaşterea felului în care trebuie comunicat cu fiecare dintre ele. Pentru ca relaţiile publice să fie un instrument eficient în orice situaţie. Justificarea acţiunilor de relaţii publice constă în oferirea unei evaluari reale a contribuţiilor acestora pentru organizaţie şi în stabilirea pentru toate publicurile a unor date ce reprezintă starea iniţială faţă de care pot fi măsurate rezultatele acţiunilor de relaţii publice. Acest domeniu are două funcţii: să transpună aşteptărilor acelora ale căror comportamente.3. Se bazează pe realitatea creată de un anumit comportament. religios. Organizaţia trebuie să fie conştientă de publicurile şi de opiniile lor şi de accesul la informaţia care să ajute la crearea unei imagini corecte despre poziţia acestora faţă de problemele care privesc organizaţia. managementul trebuie să aibă o concepţie clară despre dimensiunile rolului lor . Organizaţia trebuie să dovedeasca respect şi empatie pentru publicurile ţintă. mai ales în condiţiile unei diversităţi de publicuri diferenţiate educaţional. În acest context este de dorit ca organizaţia să îşi propună lansarea unor provocări fără implicarea în atacuri negative. Referitor la relaţiile cu mass-media. politic etc. În acest domeniu se caută echilibru între realizarea comunicării şi consilierea şi instruirea strategica a tuturor membrilor organizaţiei. Organizaţia trebuie să îşi propună programe care să se potrivească diferitelor publicuri prioritare. cultural. judecăţi şi opinii pot să influenţeze modul de operare şi dezvoltarea unei organizaţii/ instituţii/ corporaţii pe de o parte şi să-i motiveze. Legea dă dreptul cetăţenilor la informare. Responsabilitatea conţine două arii de interes: pe de o parte cum să comunici activitatea benefică a organizaţiei. care tind să mărească neîncrederea publicurilor deja neîncrezătoare şi să comunice avantajele fără a le hiperboliza. reprezintă o modalitate de ajustare la noile atitudini care au fost provocate de reformă şi o posibilitate de a stimula atitudinile pentru a crea schimbarea. în 17 - . ceea ce presupune o identificare atentă şi specifică a publicurilor şi a caracteristicilor lor. cea mai importantă provocare viitoare pentru o organizaţie o constituie o comunicare instituţională credibilă. organizaţia trebuie să aplice un cod etic ce derivă din standardele domeniului de activitate.care include consiliere. Stabilirea de politici de relaţii publice înseamnă. economic. Relaţiile publice fac parte din strategia de management a organizaţiei. organizaţia va aplica şi codul deontologic al jurnalisticii. Credibilitatea este mai dificil de câştigat şi mai uşor de pierdut. cercetare şi planificare . Dreptul mass-media de a fi informate este determinat de dreptul publicului de a fi informat. pentru a crea un climat de bunăvoinţă şi încredere. în legatură cu reponsabilităţile lor de comunicare.

complex şi să suscite dezbateri. Acest aspect presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. o bună sonorizare.evenimentul pentru care se organizează conferinţa de presă trebuie să fie important. Editura Sedcom Libris. 11. 14 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. număr de înregistrare. data trimiterii.Pregătirea şi lansarea invitaţiilor. discursul preşedintelui. pentru atragerea jurnaliştilor se pot oferi o serie de facilităţi: asigurarea transaportului. . De asemenea. a cazării. să fie de intres major pentru organizaţie (ex. pozitiv sau negativ. Pentru ca un asemenea eveniment să aibe succes se recomandă respectarea câtorva reguli: . tema reuniunii. Parteneriat.o bună gestionare a acţiunii în sine.organizarea conferinţei în zilele de mijloc ale săptămânii. lansări. fotografii. Astfel.30. oferirea de cusoane de identificare. etc. . . programul detaliat. data la care are loc. distribuirea mapelor pentru conferinţă. orele 11.Relansarea invitaţiei şi primirea confirmărilor cu 2-3 zile înainte. titlul: Invitaţie însoţit de un titlu explicativ. 2. Principalele acţiuni ce pot fi derulate în raport cu reprezentanţii mass-media sunt: . să existe posibilitatea expunerii diverselor materiale. pg. etc. Iaşi.Folosirea fişierului de presă pentru selectarea invitaţilor.conferinţele de presă. broşura de prezentare a firmei. cultura şi activitaţile acesteia în randul publicului ţintă. 2003. ora şi locul. . prezentări power-point. pe durata a maxim 2 ore jurnaliştii pot pune întrebări legate de tema conferinţei la care au fost invitaţi. accidente. interviuri cu personalităţile organizaţiei.00. cupon pentru confirmarea participării şi eventual o schiţă-mapă a amplasamentului locaţiei în care va avea loc evenimentul. În cadrul acestei etape se au în vedere aspecte referitoare la: . să existe un birou de primire a jurnaliştilor. etc.Controlul derulării conferinţei – se acordă atenţeie elementelor de detaliu: spaţiu să fie suficient de încăpător pentru cei invitaţi. obiecte promoţionale inscripţionate cu însemnele firmei.Lansarea invitaţiilor cu 12-14 zile înainte.evenimentul. personal pentru dirijarea invitaţilor. afişe.comunicatele de presă. Aceasta înseamnă dezvoltarea unei politici de comunicare cu multiplele publicuri ale organizaţiei. personalitatea. numele invitatului.sală potrivită ca mărime şi cu un ambient plăcut.primul rând. . Invitaţia de participare la o conferinţă de presă trebuie să conţină următoarele elemente 14 : antetul firmei. pliante. . etc.36 - 18 - . Conferinţa de presă – este un eveniment organizat de firmă şi la care sunt invitaţi reprezentanţi mass-media. .evenimentele. 3.).Pregătirea documentelor conferinţei – dosarul de presă. Relaţiile unei organizaţii cu presa se referă la toate legăturile pe care aceasta le poate stabili cu mass-media în scopul promovării mesajelor legate de misiunea. . armonizarea interselor unei organizaţii cu interesele acelora de care depinde dezvoltarea ei. explicaţii.

fraze scurte. 129 - 19 - .data trimiterii. . . clar. . e-mail.comunicatul invitaţie . menţionat pe coperta ca titlu. pag. . etc. fără superlative. De-a lungul timpului s-au stabilit câteva tipuri de comunicate de presă. . Poate fi 15 Bernard Dagenais -„ Campania de relaţii publice“. relevant pentru media.comunicatul anunţ .textul – va fi structurat clar. Acesta se oferă de obicei jurnaliştilor invitaţi pentru elaborarea articolelor în ideea ca documentarea să fie mai largă.).conţine un sumar. plasat la începutul dosarului. biografii etc.titlul – ideea centrală a comunicatului.comunicatul de informare . alături de siglă şi datele de identificare a organizaţiei. . un comunicat de presă cuprinde un anunţ. adresă.semnătura – persoanei care poate oferi informaţii suplimentare legate de conţinutul comunicatului de presă.transmite date despre lucrurile importante care au loc într-o anumită organizaţie.conţine o prezentare a subiectului/evenimentului/acţiunii etc. . trebuie să fie scurt. limbaj conversaţional. .). cu valoare mare de informare. etc. În general. .).).este instrumentul prin care jurnaliţtii sunt cel mai adesea invitaţi să ia parte la evenimentele organizaţiei. o informaţie. telefon. prezente sub forma unor documentare scurte de 2-3 pagini care prezintă aspecte particulare ale subiectului avut în vedere. dintre care cele mai importante sunt: 15 .). structurat în paragrafe scurte. . etc. etc. culori.Mapa de presă – este obligatorie la orice eveniment care implică prezenţa presei şi conţine o serie de materiale informative despre firmă. fax.replică (ex. .fuziunea cu o altă firmă. Editura Polirom. despre evenimentul care se desfăşoară şi comunicate de presă având ca subiect alte evenimente şi acţiuni conexe.luarea de poziţie (ex. .face cunoscută o informaţie despre un eveniment ce urmează să aibă loc.sunt anexate diferite documente.supratitlul – comunicat de presă. 2003. scurt istoric al organizaţiei. .anunţarea unui eveniment (ex. logo.pot fi anexate materiale suplimentare (audio-vizuale.comunicarea unei informaţii importante (ex. un comunicat de presă trebuie să conţină următoarele elemente: . Acest document cu valoare de instrument comunicaţional se dovedeşte foarte util în următoarele cazuri: . structurate în ordine logică. etc.trebuie să trateze un singur subiect. Iasi. ansarea unui nou produs. firma urmăreaşte prin intermediul mass-media să contracareze o serie de zvonuri cu conţinut negativ. . Comunicatul de presă – este cea mai frecventă formă de comunicare cu mass-media. Reguli pentru realizarea unei mape de presă: . Chiar dacă comunicatul de presă trebuie să prezinte punctul de vedere al organizaţiei acesta trebuie redactat folosind un limbaj neutru precum şi anumite reguli de redactare. Astfel. atât lizibil cât şi varianta olografă. dar se poate trimite şi tuturor partenerilor interesaţi de subiectul prezentat. care se doreşte să ajungă la publicurile ţintă. concis. evidenţierea implicării firmei printr-un program social în susţinerea persoanelor din zonele afectate de inundaţii.antetul organizaţiei (elemente de identitate: denumire.). despre personalul acesteia şi realizările lor.

materialul este deja realizat în format potrivit pentru televiziuni. suport de curs. la secţiunea „ştiri” sau „spaţiu pentru presă”. Editura Polirom. Avantajele unui comunicat de presă sunt următoarele 16 : este un instrument economic din punct de vedere financiar. sursă de documentare pentru jurnalişti. să conţină răspunsul la cinci întrebări: cine. . În general.conţinutul comunicatului a fost coordonat cu ceilalţi membri ai staff-ului şi acceptat de conducerea organizaţiei? . de ce.comunicatul respectă structura formală cerută unui asemenea document? . specialistul de relaţii publice trebuie să ţină cont de o serie de reguli.comunicatul a fost transmis la cele mai potrivite mass-media pentru a putea ajunge la publicurile-ţintă vizate? . posibilitatea de a fi Bernard Dagenais – „ Campania de relaţii publice“. In cazul unor evenimente deosebite. să ia poziţie faţă de o anumită decizie (să o conteste).comunicatul este suficient de concis (de regulă.datele esenţiale sunt readuse la cunoştinţa invitaţilor cu una-două zile înainte de evenimentul propriuzis. să fie prezentate în stil jurnalistic. uneori acest tip de comunicat este dublat de cel de reamintire . Facultatea de Comunicare si Relatii Publice.data este corectă? . de comunicare cu mass-media. comunicatul de presă trebuie să fie scurt.comunicatul de luare de poziţie . care pot fi exprimate sub forma unor întrebări 17 : . 2003.este conţinutul comunicatului suficient de incitant pentru ca redactorul-şef să trimită un reporter care să aprofundeze acea problemă? . iar comunicatele să ajungă la redacţii în timp util. despre personalităţile participante. uşurinţă în concepere şi transmitere.există o copie a comunicatului care să fie păstrată ca înregistrare? Comunicatele de presă pot fi publicate şi pe website. 56 17 16 - 20 - .însă înlocuit de o invitaţie electronică . fără termeni de specialitate care nu sunt înţeleşi. 2004. Se elimină. cum. pg. In procesul de pregătire a unui comunicat de presă.poză .comunicatul răspunde la cel puţin patru ( cine? ce? unde? când?)? . ce. Bucureşti.şi câteva cuvinte în care se oferă informaţii suplimentare. Iasi.comunicatul video . permite transmiterea de date exacte. astfel. 260 Mircea Dan – “Tehnici de relaţii publice”. unde. Informaţiile trebuie să conţină elemente de interes pentru cititorii publicaţiei respective sau audienţa respectivului post de radio/canal de televiziune.este instrumentul prin care o organizaţie poate să clarifice anumite date eronat apărute. să denunţe o anumită practică remarcată sau să rectifice unele date deja trimise şi care nu sunt conforme cu mesajul care se dorea a fi transmis.cui îi este adresat comunicatul? . oferindu-le acestora posibilitatea de a avea şi imagini sugestive fără a mai fi nevoie să se deplaseze reprezentanţii lor în diverse locuri. Este o modalitate foarte comodă (pentru ambele parţi). comunicatele trebuie însoţite de dosare de presă cu date de context despre partenerii şi sponsorii acelui eveniment.subiectul comunicatului are valoare de ştire de presă? . nu trebuie să depăşească o pagină)? . un bun control al informaţiei. . datele trebuie să fie corecte. pg.

trebuie folosit un limbaj neutru şi un stil obiectiv. ƒ să fie de o enumită amploare. paragrafele scurte şi prezentarea concisa a informaţiilor. o ştire trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: răspunde la întrebările – cine. Editura Sedcom Libris. cum. Ştirea de presă . respectiv prezentarea în ordine descrescândă a informaţiilor. Potrivit stilului jurnalistic. adaptate culturii locului. respectiv claritatea informaţiilor. în speranţa că informaţia este suficient de interesantă pentru jurnalişti pentru a o publica.. ƒ să aibă un impact potenţial cât mai mare. ieşită din comun. neobişnuită. parainformarea – informaţia reală se substituie prin detalii cu semnificaţii îndoielnice.85 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. ƒ să fie cât mai originală. De asemenea. când. ƒ să se afle în zona de rezidenţă a publicului vizat. 2003. rămân valabile regulile de redactare a unui text oficial. trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe 19 : ƒ să aibă caracter de noutate. ştirea de presă este supusă aceleaşi presiuni: “ce este de spus” devine mai puţin important decât “cum este spus”. Bucureşti. Defecte curente ale unei ştiri de presă: 20 subinformarea – limba de lemn. pseudoinformarea – publicitate mascată sau propagandă. în acest fel să capteze interesul jurnaliştilor şi publicului deopotrivă. ruperea din context. Trebuie ţinut cont de faptul că jurnaliştii sunt asaltaţi zilnic de un număr mare de astfel de comunicate din partea firmelor. unde. politeţea excesivă. Ştirea de presă utilizează tehnica piramidei inversate. Comunicatul de presă este trimis către mass media. Editura Polirom. evită prezentarea opiniei personale a redactorului. o confruntare de idei. etichetarea – citatul trunchiat. pg. etc. ştire întrun spaţiu dat pentru care se plateşte o anumită sumă. crearea confuziei prin detalii nesemnificative.publicate informaţii eronate iar jurnalistii pot găsi acolo materiale pentru articole de informare. ƒ să reflecte subiecte de interes uman general.152 - 21 - . Ca orice articol. Bucureşti. Trebuie să se ţină cont de faptul că incitarea interesului cititorului se consumă pe parcursul primelor 30 de cuvinte. ce.36 20 Sorin Preda – “Tehnici de redactare în presa scrisă”. pg. Însă trimiterea lui nu garantează apariţia unei ştiri.se redactează în spirit jurnalistic – în ideea de a fi preluată ca atare de către reprezentanţii mass-media. ƒ să includă un conflict. Pentru ca o informaţie să devină ştire şi. folosirea jargoanelor. o controversă. suprainformarea – banalizarea unor efecte dramatice. Iaşi. să fie recentă. reduse. 2006. Astfel. Ei trebuie să selecteze dintre acestea pe cele cu informaţiile cele mai potrivite pentru publicaţia pe care o reprezintă şi interesante pentru publicul acesteia. prejudecata. precizează sursa de informare. Editura Polirom. pg. În general la redactarea unui material informativ destinat apariţiei în presă se respectă următoarea structură 21 : 18 19 Sorin Preda – “Tehnici de redactare în presa scrisă”. publicitatea este singura modalitate care garantează apariţia unei machete a unui material. de ce . Având în vedere că este trimisă mass-media cu intenţia de a fi preluată ca atare. o ştire trebuie să fie realizată în spiritul publicaţiei respective. 2006. 18 Se vor oferi datele de contact ale organizaţiei şi o persoană de contact iar prezentarea va trebui să fie sub forma unei pagini personalizate conform regulilor de gestionare a mărcii.

. • de regulă. Principalele deosebiri dintre ştirea de presă şi comunicatul de presa 22 . . Condiţii de prezentare a materialului: . chiar dacă acţiunea a avut loc. .cifrele de la 1 la 9 se scriu în cuvinte.78 21 - 22 - . . să cuprindă un verb activ. 99 etc). afirmaţiile făcute. Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. prenume. corpul literei de 14 pct. . Subleadul – conţine câteva paragrafe.5). când. Bucureşti. poziţie care presupune apărarea intereselor şi imaginii firmei. ce.toate paragrafele sunt identate (tab de 0.Ştirile de presă sunt redactate de jurnalişti iar comunicatul de presă este redactat de specialistul în relaţii publice al firmei.nu se subliniază în text. de aprox.4-0. . . . instituţii). Dacă este bine scrisă.atribuirea surselor (persoane. .ne-identat. nu este nevoie să o indentificaţi cu nume şi prenume în introducere. Dacă nu se poate scrie un titlu scurt. Mircea Dan – “Tehnici de relaţii publice”.se oferă şi alte explicaţii privind evenimentul expus în introducere (fapte concrete şi de necontestat). aceasta presupunând: nume.167 22 Mircea Dan – “Tehnici de relaţii publice”. . fără însă a deforma adevărul.dacă pe tema respectivă au mai fost publicate informaţii se va face legătura cu acestea. pg. 30 cuvinte) . . fiecare de maximum 30 de cuvinte. Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. 2004.să nu depăşească două pagini.scris la două rânduri. cele de la 10 în sus se scriu numeric (10. 2. • răspunde la cât mai multe din cele şase întrebări.se evită jargonul şi abrevierile. se scrie "urmează" la sfârşitul primei pagini şi "sfârşit" în partea de jos a celei de a doua coli. va capta atenţia cititorului şi îi va trezi curiozitatea de a citi şi restul. . funcţie. .5 cm (pentru a lăsa loc adnotărilor ce vor fi făcute de sub-editor. O introducere bună respectă câteva reguli de bază: • nu depăşeşte un paragraf (aprox. se scriu întreg (un milion. Introducerea – primul paragraf al ştirii şi elementul esenţial al acesteia. suport de curs. eventual vârstă. 38. în care se dau detalii mai importante despre eveniment. suport de curs.se utilizează numai o singură faţă a colii de hârtie. 2004. se poate folosi un supratitlul.. 24.marginile stânga/dreapta să fie egale.claritate. Răspunde la întrebarile: Cum? şi De ce? Reguli de redactare a subleadului: . citate din declaraţii. un miliard etc). font TNR cu diacritice.se pot introduce citate relevante. • dacă persoana implicată (în evenimentul relatat) nu este foarte cunoscută. pg. .nu se repetă informaţiile din introducere. unde). trebuie să răspundă la primele patru întrebări (cine. cifrele rotunde mari.Titlul: să fie scurt (7-8 cuvinte). logică şi simplitate sunt regulile esenţiale în redactarea de materiale destinate difuzării publice. Bucureşti. să fie scris la prezent sau viitor.se utilizează numai paragrafe şi fraze simple.identificarea persoanei/persoanelor implicate în eveniment.

care trebuie să ţină cont de ea în elaborarea strategiei organizaţiei. Iaşi. Lansare de nou produs.). 4. Este actualizat în permanenţă şi utilizat ca bază pentru variantele de dosar de presă utilizate de firmă cu diverse ocazii. în cercetarea aferentă mangementului proactiv care are ca scop prevenirea situaţiilor de criză. în special de natură tehnică. La acestea se recomandă a se adăuga profilul companiei. Un comunicat este destinat informării audienţelor ţintă dar prin intermediul mijloacelor de informare în masă. a viziunii şi a valorilor organizaţiei. o nouă locaţie. . Ştirea de presă nu are un caracter oficial. aspectele care o diferenţiază de concurenţă).Un comunicat de presă este un document oficial. Dosar de presă pentru o conferinţă de presă – este o variată care oferă jurnaliştilor invitaţi la confrinţa de presă informaţiile necesare redactării materialelor. Editura Sedcom Libris. clienţi şi studii de caz. Practic acesta conţine: un discurs al directorului general. emis de o organizaţie şi exprimă poziţia oficială a acelei organizaţii în legătură cu ceva. realizarea unei cifre de afaceri de 100 000 euro etc.Audienţa – ştirea de presă este destinata publicării deci. un document care prezintă complet organizaţia. Dosarul de presă – se prezintă ca o bază de date şi practic. funcţie de obiectivele urmărite şi de conţinutul mesajului de transmis. un scurt istoric al momentelor reprezentative din activitatea sa (ex. pieţe. În practica organizaţiilor. Dosar de presă pentru un eveniment .68 - 23 - . se constituie prin monitorizarea tuturor articolelor de presă şi emisiunilor radio şi tv. Dosar de presă pentru susţinerea unui comunicat de presă – conţine o detaliere a informaţiilor din comunicat şi alte informaţii suplimentare. 2003. Dosar de presă pentru prezentarea organizaţiei – este realizat în scopul prezentării firmei şi evidenţierii situaţiei generale referitoare la: produse. personalul acesteia şi activităţile sale. activităţi.Mesajul . parteneri. etc. atingerea a 1000 de angajaţi. angajaţi. pg. etc.este redactat cu ocazia unui eveniment important al firmei (ex. ce au ca subiect central sau doar simple menţionări firma. cine este compania (poziţionarea ei în industrie. în analizele de marketing. Avantajele distribuirii unui dosar de presă sunt următoarele: 23 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. ce face compania (servicii şi/sau produse). indiferent de situaţia în care a fost emis. O sinteză periodică a dosarului de presă al organizaţiei se oferă de către specialistul în relaţii publice managerului general. o fuziune. etc.un comunicat de presă va avea un mesaj. 3.). atingerii audienţei ţintă în mod direct. 2. date statistice/financiare. . se disting mai multe tipuri de dosare de presă 23 : 1. fotografii însoţite de explicaţii. imagini.Formalitate . Acest dosar de presă se dovedeşte extrem de util în analizele de imagine. semnarea unor contracte de parteneriat/distribuţie importante. neutră poate avea doar rolul de a informa sec despre un anumit eveniment.. O ştire de presă. prezentarea misiunii. clienţi.

mecenatul etc. clar şi concis. util pentru completarea materialului realizat de jurnalist. materiale audio-vizuale. Obiectivul este de a pune în evidenţă punctele forte şi caracteristicile care o diferenţiază de concurenţă. . De aceea. financiare. inaugurările. suport de curs. Aceste evenimente se pot adresa atât prescriptorilor (jurnalişti. Ea trebuie să pună în evidenţă toate elementele care tind să îi asigure atragerea publicului vizat.) cât şi publicului larg. de cele mai multe ori primul contact cu potenţialul consumator. 2004. care plictisesc sau sunt pline de elogii la adresa organizaţiei.diferite documentare scurte (2 – 3 pagini) care dezvoltă aspecte particulare ale subiectului: implicaţii economice. Cu cât acestea sunt mai originale. este cartea de vizită a companiei. un scurt istoric al organizaţiei. Ea trebuie să atragă atenţia prospectului. calităţii hârtiei.alte materiale. Comunicarea prin eveniment permite crearea unei imagini favorabile şi atragerea simpatiei publicului faţă de organizaţie.. sociale.dosarul permite abordarea unui eveniment din diferite unghiuri. sponsorizarea. sub formă de titlu. biografii. adresă.o prezentare a subiectului (evenimentului. . 24 Mircea Dan – “Tehnici de relaţii publice”.).face posibilă stocarea informaţiilor respective în bazele de date ale redacţiilor. compoziţiei. să îi câştige încrederea faţă de organizaţie şi faţă de produsele / serviciile oferite şi să conţină toate informaţiile care să îl determine să cumpere. Din ce în ce mai mult se pune accent pe organizarea de evenimente festive. sărbătorile calendaristice.). fie creându-se evenimente speciale.permite jurnalistului cunoaşterea de profunzime a unui subiect într-un timp relativ scurt. programul activităţii respective. inedite cu atât mediatizarea va fi mai puternică. realizată în stilul unui comunicat de presă. Evenimentele – sunt ocazii favorabile care permit organizaţiei să intre în vizorul mass-media. trebuie să se acorde o mare atenţie aşezării în pagină. grafica şi tipărirea broşurii trebuie să fie de foarte bună calitate. El nu trebuie să cuprindă un amalgam de texte fără relevanţă. . Facultatea de Comunicare si Relatii Publice.prezintă un subiect în detaliu. Recomandări privind conţinutul dosarului de presă 24 : . organizaţia trebuie să selecteze cu grijă informaţiile pe care le va prezenta în broşură.poate asigura material ilustrativ (fotografii. . detalii tehnice.. .este bine ca subiectul să fie anunţat şi pe copertă. scheme sau chiar materiale audio-vizuale). Acestea trebuie redactate în stil jurnalistic. acţiunii etc. scheme şi fotografii (cu explicaţii). exploatându-se fie evenimentele existente cum ar fi aniversările organizaţiei. Spaţiul fiind limitat. în funcţie de situaţie: date statistice.un sumar (la începutul dosarului). evenimente similare care au avut loc în viaţa organizaţiei etc. .109 - 24 - . . .dosarul de presă trebuie să trateze un singur subiect.. împreună cu sigla şi datele de identificare ale organizaţiei (denumire completă. Broşura de prezentarea a organizaţiei. . pg. târgurile şi expoziţiile. cuprinzând informaţie factuală. neutră. grafice. fără legătură între ele. etc. grafice. telefoane etc. textele discursurilor ce vor fi rostite cu acea ocazie etc. astfel ca macheta şi ulterior broşura tipărită să fie un material de marketing care să suscite şi să menţină atenţia şi interesul. Bucureşti. etc.

Deşi aparent simplă. Publireportajul . utilaje performante şi ecologice etc. ziarişti .Participarea la târguri şi saloane profesionale este considerată un demers important în dezvoltarea unei activităţi. Obiectivele acestei acţiuni sunt: • Crearea de legături privilegiate cu segmentele-ţintă de clienţi. aceste „comunicate”. organizarea de conferinţe de presă.). Dacă nu este realizat în mod corespunzător.în realitate se referă la publireportaje mai elaborate. puterea acestui mijloc de comunicare se poate întoarce împotriva companiei şi poate induce o imagine denaturată a firmei şi a produselor/serviciilor acesteia. Materialele audiovizuale pot fi utilizate în timpul vizitelor la clienţi sau la orice eveniment comercial. Târgurile oferă oportunitatea de a prezenta şi de a promova produsele/serviciile companiei publicului său ţintă la un cost mai redus. Acestea reprezintă atât un suport de formare pentru personal cât şi un suport de promovare şi de informare pentru forţa de vânzare şi clienţi în ce priveşte produsele/serviciile companiei şi a companiei însăşi (tehnologii. organizare. în cadrul unui eveniment derulat într-un timp scurt. Totuşi.). distribuitori. inaugurări sau sărbători ale firmei. Scenariul. oferirea de suporturi informative. Numerele speciale sau rubricile realizate împreună . Este organizată periodic. • Sporirea încrederii clienţilor în produsele firmei. • Punerea în valoare a dotărilor firmei (metode/linii moderne de fabricaţie. acestă acţiune necesită o bună pregătire prealabilă. Ceea ce întâlnim sub denumirea „Zilele porţilor deschise” 25 – „open days”. Aproape toate publicaţiile cu tiraj mare conţin. marcarea traseului. etc. Unul dintre avantajele acestui mijloc de promovare îl reprezintă faptul că el oferă posibilitatea unui contact personal între companie (prin intermediul reprezentanţilor) şi un mare numar de clienţi potenţiali în acelaşi timp. • Întărirea legăturilor comerciale cu partenerii de afaceri. • Creşterea notorietăţii şi a imaginii de marcă etc.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar/u-z. cu prilejul unei aniversări. slide-uri sau filme video care completează broşura companiei şi catalogul de produse/servicii. prezentări video etc. degustări. "journees portes ouvertes" (au public) – reprezintă o acţiune de comunicare şi promovare comercială. primirea şi însoţirea vizitatorilor. participarea la un târg sau salon profesional implică costuri destul de ridicate. grupuri de studenţi etc. efectele speciale. proces de fabricare.htm - 25 - . având un impact direct şi puternic asupra publicului-ţintă (clienţi. care pot atinge 20% din numărul total de pagini. Totuşi. costul de realizare al unui film este destul de ridicat. în afara publicităţii clasice. Un eveniment important cu impact deosebit la nivelul publicului intern şi extern este „Ziua porţilor deschise”.familiile personalului firmei. în care un discurs comercial este inserat „discret” într-un articol sau într-o rubrică de revistă. tratând acelaşi 25 http://www. începând de la conceperea invitaţiilor. parteneri de afaceri. care pot fi traduse într-o investiţie pe termen mediu. organizarea de demonstraţii. „open house” (to the public). sonorizarea trebuie să fie realizate de manieră riguroasă şi cu o precizie absolută.sub forma unui voiaj de presă . cadouri-suvenir.). mixajul.managusamv. cadrele.este o formă de publicitate folosită în presă şi care se aseamănă cu un articol de presă „normal” şi „obiectiv”. variând în funcţie de durata lui şi de costul operatorilor profesionişti. Costul poate fi redus prin utilizarea materialelor preexistente în companie. Prezentări multimedia – se referă la prezentările pe suport audiovizual.

oratorul vorbeşte liber. Destinaţia interviului este auditoriul de masă. Fiind un gen dinamic. oferă spaţiu larg creativităţii oamenilor din structurile de relaţii publice. metoda prezentării după notiţe . interviul reprezintă o înregistrare a întrebărilor între un jurnalist (intervievator) şi un participant la discuţie din partea firmei (intervievat). o convorbire mediatizată. Referitor la prezentarea discursului se pot aborda mai multe metode: prezentarea unui material scris . cu subiectul abordat.pe baza unor scurte notaţii referitoare la punctele-cheie ale discursului. 26 - . care a acceptat să răspundă la un set de întrebări iar informaţia oferită şi opiniile sale să fie difuzate public. interviul cucereşte noi teritorii. Interviul jurnalistic îşi găseşte o largă aplicare atât în activitatea de relaţii publice a organizaţiilor cât şi în activitatea mass-media contemporane. publicul ţintă al publicaţiei/postului respectiv şi totodată şi publicul organizaţiei în cauză. Textele publicitare favorabile . oferind ambelor părţi oportunităţi pentru realizarea amplă atât a demersului comunicaţional instituţional cât şi a demersului jurnalistic. din punct de vedere a intervievatului – întrebarea funcţionează ca element care-i declanşează o reacţie verbală limitându-i totodată posibilităţile de autoexprimare.are avantajul preciziei. flexibil şi sensibil la exigenţele timpului. locul de desfăşurare. care îndeplinesc trei funcţii: din punct de vedere al publicului – întrebarea reflectă interesul acestuia într-o anumită problemă.subiect ca şi mesajele publicitare. momentul interviului – condiţionează intr-o oarecare măsură succesul acţiunii de intervievare şi se alege funcţie de persoana intervievată. din punct de vedere al jurnalistului – întrebarea îi conturează imaginea publică. Totul poate fi prezentat ca o realizare completă a revistei. un dosar de fond realizat de revistă cu câteva mesaje publicitare clasice bine orientate aşezate la sfârşitul dosarului.cumpărarea de spaţii publicitare substanţiale în presă include deseori mici cadouri de „prietenie” sub diverse forme: comentarii generoase ale unui jurnalist cu privire la un produs/serviciu nou în rubrica „noutăţi”. Reuşita unui interviu este dată de luarea în considerare a următoarele aspecte: pregătirea/studierea temeinică a problemei. În pregătirea unui discurs trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte: natura evenimentului. Practic la interviul de presă întrebările sunt dictate de interesul publicului. cine sunt invitaţii. metoda memorizării – îmbină avantajele celor două metode şi presupune existenţa unei scheme de discurs care este eventual memorată şi completată cu argumente. Interviul jurnalistic (de presă) – este un dialog. etc. însă se pierde din atenţia publicului şi impactul va fi redus. Discursul – pentru că multe evenimente ale organizaţiei presupun şi un discurs al unui reprezentant al acesteia se recomandă a nu fi lăsat la inspiraţia de moment. Practic. formularea întrebărilor. metoda conversaţională – se bazează pe experienţa oratorică a celui care susţine discursul şi presupune citirea unei bibliografii de referinţă în domeniul abordat în cadrul evenimentului. obţine noi dimensiuni. plasamentul interviului – funcţie de posibilităţi se va încerca luarea interviului în cadrul firmei sau locaţie care are legătură cu activitatea acesteia. realizarea unui scenariu al procesului de intervievare. subiectului ce urmează a fi dezbătut.

a unor precizări. care au o anumită întindere în timp (catastrofe naturale. de o complexitate mai restrânsă decât în cadrul conferinţei. fluctuaţii puternice ale acţiunilor etc. mai relaxant dar pot apărea întreruperi pentru servirea mesei. studiile demonstrează că atunci când se acordă timp suficient pentru cunoaşterea sursei probabilitatea redactării unui interviu de calitate creşte. pe o temă considerată ca fiind interesantă de jurnalist. Întrebare ţintă directă (principală închisă) – oferă practic posibilitatea unui răspuns închis. Întrebări de amplificare – solicită dezvoltarea unui răspuns anterior. Un interviu luat în mişcare are mai multe şanse de a obţine concentrarea intervievatului. un interviu luat la timpul prânzului este acceptabil. obţinerea situaţiei de „superioritate a răspunsului la întrebare”. amănunte care vor înlesni recepţionarea corectă a mesajului de către public. Acestea pot fi formulate înainte sau spontan. flexibilitatea şi capacitatea jurnalistului de a se adapta la diferite circumstanţe. întrebări exploratorii sau complementare şi întrebări de control. accidente majore. De asemenea. Întrebările principale se plasează la începutul interviului. Referitor la subiectului abordat în cadrul briefing-ului este necesară precizarea şi respectarea unor limite. Pe parcurs sunt recomandate întrebările exploratorii care permit adâncire fenomenului de analiză a problemei. subiectului abordat.) se impune organizarea unor briefing-uri de presă la intervale scurte de timp. dacă organizatorii consideră că acesta prezintă interes pentru presă. în timpul desfăşurării interviului. în faza de pregătire iar răspunsurile lor furnizează material pentru substanţa interviului. De multe ori briefing-urile sunt organizate mai ales în cazul crizelor mediatice în desfăşurare. În general. Întrebările prezente într-o schemă de interviu pot fi clasificate după funcţia lor astfel: întrebări principale. conformitatea cu situaţia reală. intervievator-intervievat respectiv o relaţie confortabilă care va contribui la obţinerea unor rezultate pozitive. pe larg asupra unui subiect.este asemănător conferinţei de presă. Întrebări directe – îl implică în mod direct. Întrebări indirecte – prin care se încearcă obţinerea unor informaţii legate de probleme în care intervievatul nu este implicat. un briefing poate fi organizat în cazul unor evenimente neplăcute din viaţa organizaţiei. Întrebările de control au rolul de a verifica autenticitatea informaţiilor furnizate de intervievat. operaţiuni de salvare. Deosebirile de bază constau în faptul că în cadrul briefing-ului se supune discuţiei un singur subiect. Întrebări de confruntare – sugerează un punct de vedere diferit de cel al interlocutorului şi impun replica acestuia. realizarea unui control reciproc. În desfăşurarea unor evenimente complexe. În categoria întrebărilor principale includem: Întrebări deschise – dau posibilitatea intervievatului de a se exprima liber. funcţie de evoluţia evenimentelor. explicit pe interlocutor. când există riscul ca acestea să fie greşit prezentate şi interpretate în presă.Astfel. De obicei. cu scopul de a împrospăta informaţiile oferite jurnaliştilor în funcţie de evoluţia crizei. Briefing-ul de presă . 27 - . subiectul unui briefing poate fi şi un eveniment pozitiv. Includem în această categorie: întrebări de clarificare – au ca scop obţinerea unor reformulări.

a transmite informaţiile corect. Această deschidere faţă de jurnalişti va fi percepută pozitiv de aceştia şi putem vorbi de o anume transparenţă. Scopul principal este de a avea relaţii excelente cu mass-media sau cel putin aceştia să fie neutrii. precum şi alte materiale ajutătoare. etc.ce face organizaţia pentru a remedia. Practic. . Oferirea unui dosar de presă şi actualizarea lui – acesta constituie o sursă completă de informaţii pentru jurnalişti. Astfel. postul radio. Trimiterea comunicatelor de presă. proprietatea. Persoana care susţine briefing-ul poate să refuze. la evenimentele firmei. invitaţiile la conferinţele de presă.anunţarea faptului că datorită specificului activităţii există riscuri. în mod politicos. . în mod egal. Invitarea la conferinţele de presă ale firmei. ora ediţiei speciale pentru a trimite în timp util un comunicat de presă. Invitarea la evenimentele organizate de firmă. Această bază de date trebuie să fie cât mai completă. să răspundă la întrebările care nu au legătură cu subiectul comunicat tuturor în declaraţia iniţială. pot fi înmânate jurnaliştilor care iau parte la briefing. Astfel. . Pentru a obţine acest lucru trebuie parcurse o serie de etape: construierea unei baze de date (fişiere de presă) în care sunt trecuţi toţi reprezentanţii mass-media care pot publica sau transmite informaţii în legătură cu organizaţia. Ordinea cea mai indicată de a aborda problemele este: oamenii. Prezentarea declaraţiei iniţiale nu trebuie să depăşească 5 minute. justificarea unor acţiuni. . Invitarea jurnaliştilor pentru a vizita firma – este un prim pas în a creea ceea ce se cheamă „bunăvoinţa” jurnaliştilor. mesajele unei conferinţe de presă sau briefing de presă în situaţii de criză pot fi următoarele: .reafirmarea preocupării instituţiei pentru cele petrecute. Briefingul sau conferinţa de presa în situaţii de criză are câteva particularităţi care îi pot asigura succesul: . • să celebreze sau comemoreze (momente deosebite din viaţa organizaţiei). Informarea corectă şi completă a jurnaliştilor – se traduce prin respect faţă de mass-media.recunoşterea confruntării cu o criză. 28 - . reprezentanţi ai presei sau unor posturi de radio şi tv. comunicatele de presă nu se trimit la întâmplare ci unor persoane cunoscute. trebuie să conţină numele jurnalistului. Construirea relaţiei cu presa – este un proces important cu efecte asupra imaginii organizaţiei. mediul. În funcţie de tipologia lor declaraţiile iniţiale urmăresc: • să informeze sau să explice (ce face organizaţia şi de ce). 2. Declaraţia iniţială va fi prezentată de persoana care susţine briefing-ul. Copii ale textului acesteia. .ce simte conducerea organizaţiei în legătura cu cele petrecute. la timp. se recomandă o strategie activă de comunicare pentru a menţine contactul permanent cu jurnaliştii. dar există şi planuri de acţiune pentru acest gen de situaţii. tv sau publicaţia pe care o reprezintă.Un briefing de presă are două părţi: declaraţia iniţială urmată de formularea întrebărilor şi a răspunsurilor. Partea rezervată întrebărilor şi răspunsurilor durează 15 minute. • să convingă sau să apere (punctul de vedere al organizaţiei asupra unei probleme. banii. argumente pentru susţinerea unei poziţii).ce s-a întâmplat.asumarea celor întâmplate.

Spornic şi Prutul. ƒ accent pe informaţi exploatabile. rafinarea uleiului brut. În esenţă comunicarea cu jurnaliştii se bazează pe următoarele principii 26 : Eficienţă. aspect care presupune următoarele: ƒ maxim de informaţii într-un minim de timp. Prutul S. 2003. ƒ ajutor material: fotografii. 18 muncitori presau semniţele de in şi obţineau folosind tehnologie engleză. calendare. ƒ exprimarea disponibilităţii pentru orice clarificare pe parcursul redactării mesajului pentru a uşura sarcina jurnaliştilor şi pentru a ne asigura că informaţiile apărute vor fi corecte. dacă meseria este brăţară de aur. elemente unice. ƒ evitarea poziţiei de „victimă” faţă de jurnalişti. ƒ încredinţarea că mesajul este bine înţeles. Compania are 100% capital românesc.A. Ambalarea informaţiei. GALAŢI Prezentarea firmei: Fabrica de ulei Prutul din Galaţi este lider pe piaţa locală în producţia de ulei vegetal de consum. Iaşi. etc). cânepă. Cand ai în spate povestea legendară a primei fabrici de ulei vegetal de consum din România. Raporturi de încredere. producţie şi comercializare acizi graşi de rafinare. ƒ afişarea de încredere şi siguranţă. - EXEMPLU DOSAR DE PRESĂ – FIRMA PRUTUL S. aspecte de diferenţiere. tot ce îţi doreşti este să poţi duce mai departe acestă tradiţie. istoria uleiului face parte din istoria oraşului Galaţi. şrot. Viziune: Credem că. etc. documente pentru jurnalişti.40 - 29 - . Din 1893 şi până astăzi. ƒ simplitatea prezentării. export de ulei brut.Oferirea de obiecte promoţionale cu diverse ocazii – agende. îmbutelierea şi comercializarea uleiului rafinat. etc. etc. În acest moment portofoliul companiei cuprinde mărcile de ulei Picasol. În acest an se prelucrează aici seminţe de floarea soarelui.A. iar produsele se vând sub marca de comerţ „Salamas Fleming Galaţi” desenată ca o pajură pe o coroană. odată cu înfiinţarea fabricii de ulei Fleming. ƒ insistarea pe acele puncte importante pentru firmă. rapiţă. axate pe: ƒ înţelegerea a ceea ce este întreprinderea. mape. Editura Sedcom Libris. iar uleiul este îmbuteliat în bidoane de metal şi exportat în Europa. trecerea rapidă peste cele minore. Un inginer şcolit în Anglia conduce fabrica. şrot. La sfârşitul secolului trecut. atunci experienţa pe care am moştenit-o în 110 de existenţă e bijuteria familiei pe care vrem să o 26 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. acizi graşi. pg. pixuri. care vizează în special: ƒ furnizarea unui maxim de elemente pozitive (noutăţi. Galaţi este una din primele cinci firme producătoare de ulei vegetal pe piaţa românească. Producţia de ulei vegetal de consum începe în 1923. in. În prezent firma are ca obiect de activitate: prelucrae materii prime oleaginoase.

Credem că tradiţia trebuie îmbogăţită cu tehnologia timpului nostru. Viziunea companiei este legată de îmbunătăţirea şi modernizarea tradiţiei moştenite de la primii producători de ulei din Galaţi. Realizări: Producatorul de ulei Prutul Galaţi a înregistrat în primul semestru o cifră de afaceri de 17 mil. urmărind să ajungă la finele anului 2007 la o capacitate de peste 28.transmitem mai departe. Tehnologia actuală folosită la Prutul se raportează la viitor: calculul electrinic şi tehnologia informaţiei au fost introduse în secţia de rafinare a fabricii. Comunicarea corporativă: Scopul urmărit este de a informa toate categoriile de public: acţionarii. Verticalitate.000 de tone. Prutul este în proces de mărire a capacităţii de producţie. Dezvoltarea produselor şi întreaga activitate ţine seama de cerinţele ecologice la nivelul Uniunii Europene. Principii şi valori: Fabrica de ulei Prutul se raportează la 110 ani de tradiţie. Credem că ridicarea standardului de cultură profesională este sarcina de fiecare zi a fiecăruia dintre noi. Compania Prutul îşi bazează succesul pe îmbinarea înţeleaptă a tradiţiei. Se doreşte 30 - . atunci nici un efort nu îşi merită mai mult preţul decât acela de a îmbunătăţi în permanenţă calitatea vieţii şi a aduce un plus de valoare comunităţii în care trăim. euro. Creşterea continuă a valorii firmei pentru acţionari şi pentru comunitate. angajaţii. activitatea şi rezultatele firmei în mod regulat. Mai credem că dacă gradul de bunăstare a individului e dat de gradul de bunăstare a comunităţii în care acesta trăieşte. tehnologiei şi aspiraţiei de mai bine a celor ce produc uleiul de consum aici. Prutul îşi propune să creeze produse de calitate. anul trecut. Protecţia mediului: Prin tot ceea ce face firma respectă mediul natural. partenerii de afaceri. a angajaţilor şi a locuitorilor din vecinatate. cât de frumos le promovăm. faţă de 25. Implicare Obiective: . în cât de bine le fabricăm. Credem că toate principiile şi valorile noastre trebuie să se regăsească în întregime în produsele noastre. De a investi în următorii trei ani 25 de milioane de euro în modernizarea capacităţilor de producţie ale fabricii din Galati şi în construirea unei noi fabrici de ulei şi biodiesel în oraşele Galaţi şi Călăraşi. în creştere cu 31% faţă de perioada similară a anului trecut. cât de accesibile le facem şi în cât de plăcută este experienţa mărcilor noastre pentru clienţii noştrii. Valori: Tradiţie. accesibile şi plăcute clienţilor.De a atinge un înalt nivel de satisfacţie şi loialitate din partea clienţilor noştri bazându-ne pe o calitate înaltă a produselor şi servicilor noastre. sănătatea clienţilor. media şi populatia în legătură cu obiectivele.000 de tone de ulei rafinat. Dinamism. Iniţiativă. Promovarea dorinţei şi abilităţii angajaţilor de a gândi şi acţiona în interesul societăţii.

A.ca firma să fie percepută a fiind transparentă şi preocupată pentru îndeplinirea obligaţiile de informare corectă. Galaţi Data .Compania a alocat peste 50% din investiţii în protecţia mediului.ro COPYRIGHT © 2004 COMUNICATE DE PRESA.40 021-317.A. la care se vor adăuga investiţiile pentru proiectele demarate în 2005.5 milioane EURO în ultimii 3 ani. Galaţi anunţă investiţii importante pentru modernizarea fabricii de ulei de floarea-soarelui: peste 3. Spania. cât şi asupra proiectelor de protecţie a mediului..53. Investiţia de mediu . ce va costa peste 1. Galaţi a înregistrat o cifră de afaceri de peste 21 milioane EURO în anul 2004 şi o creştere de 15% în anul 2005.E. precum şi a refacerii infrastructurii. Galaţi este unul dintre cei mai importanţi actori din industria uleiurilor vegetale din România.5 milioane EURO investite în modernizarea celei mai vechi fabrici de ulei din România PRUTUL S. Începând cu acest an.5 milioane EURO şi care va fi finalizat până la sfârşitul anului 2006.14 noiembrie 2005 Supratitlu COMUNICAT DE PRESĂ Titlul . Comunicat de presă: Firma de provenienţă – Prutul S. a fost demarat un nou proiect complex.RO Communications 021-317. Fax: E-mail: prais@prais.90 prais@prais.ro - 31 - . PRUTUL S.39. Investiţiile realizate până în prezent s-au concentrat atât asupra îmbunătăţirii procesului de producţie. prin utilizarea de tehnologii de ultimă generaţie.A.A. Turcia. Galaţi este prezent pe piaţa din România cu mărcile “Prutul” şi “Spornic” în ambalaje de 1 litru şi 5 litri.5 litri.000 RON.53. toţi cei 415 angajaţi contribuind substanţial la performanţele pe care le avem”. „Procesul de modernizare are ca obiectiv obţinerea de produse compatibile cu standardele europene. Galaţi a finalizat cu succes probele la instalaţiile de albire şi winterizare a uleiului rafinat. după cifra de afaceri. O nouă linie de mare productivitate pentru obţinerea ambalajelor PET de 0. Grecia. ceea ce permite obţinerea unor produse de înaltă calitate. PRUTUL S. declară Octavian Feodor. Compania se numără. La 112 ani de la înfiinţare. 1 litru şi 2 litri este în curs de instalare. Procesul de modernizare se concentrează asupra îmbunătăţirii performanţelor secţiei de condiţionare a seminţelor de floareasoarelui. PRUTUL Galaţi este cea mai veche fabrică de ulei din România. între primii zece contribuabili din judeţul Galaţi şi a plătit în anul 2004 către bugetul de stat o sumă totală a impozitelor de 3. Planurile de dezvoltare ce vizează obţinerea unei cifre de afaceri de 3 ori mai mare se vor materializa prin creşterea şi diversificarea capacităţilor de producţie de pe platforma de la Galaţi şi prin creşterea activităţii de export a seminţelor oleaginoase procesate pe pieţe ca Italia. PRUTUL S. Galaţi.625. modernizării secţiei de extracţie a uleiului. PRUTUL S.PRUTUL S. Acesta va consta în modernizarea completă a cazanelor de abur.A. Prin facilităţile portuare aflate în exploatarea firmei şi prin capacităţile proprii de depozitare. creşterii capacităţilor de depozitare pentru materii prime şi produse finite.81. am investit în echipa noastră.A Galaţi. a staţiei de tratare a apelor uzate şi a sistemului de recirculare a apelor de proces. Egipt. Produse în norme de calitate U. Directorul Fabricii PRUTUL S. PRAIS Corporate Telefon: 021-317. Peste 3.A. De asemenea.A.

TEME 1. c. de impact pentru această ştire. sloganul sub care firma Prutul îşi promovează portofoliu de produse şi activităţi este: “Tradiţia care obligă !” 2. Găsiţi un titlu potrivit. b. negociati cu firma de curierat să trimită în această zi invitaţiile negociind un discount pentru problemele cauzate. în urmă cu trei zile firma Prutul şi-a deschis un nouă capacitate de producţie în oraşul Călăraşi. cu ocazia inaugărării noului sediu s-a lansat un nou produs – ulei de porumb marca Sol. d. anulaţi evenimentul. Constataţi cu 3 zile înainte că nu sau trimis invitaţiile. Ce se poate face în această situaţie: a. sunaţi toţi jurnaliştii pe care îi aveţi în baza de date şi îi invitaţi telefonic la eveniment. Date: . Sunteţi directorul departamentului de relaţii publice al firmei Prutul şi trebuie să realizaţi o ştire de presă pentru publicaţia Capital – rubrica Evenimente – de 90-100 cuvinte. trimiteţi un comunicat tip invitaţie pe e-mail tuturor jurnaliştilor pe care îi doriţi invitaţi.Firma Prutul aniversează 110 de activitate în domeniul prelucrării materiilor prime oleaginoase şi producţiei uleiului vegetal de consum. - 32 - . Deşi aveaţi unele invitaţii printate care arătau excepţional din punct de vedere al design-ului – au fost probleme şi firma de curierat nu le-a livrat. Sunteţi responsabilul de PR al firmei X şi vă aflaţi pe ultima sută de metri în organizarea unei conferinţe de presă.

- 33 - . analiza i stabilirea eficien ei diverselor instrumente de e-PR..” Obiective: - analiza mediului on-line i determinarea oportunită ilor referitoare la ac iunile de rela ii publice.. stabilirea avantajelor i dezavantajelor Internetului.CAPITOLUL 4 RELAŢII PUBLICE ON-LINE „Nu ştii câte poţi face până nu încerci să faci ceva.

forresterreserch.4. mai mult de 60% dintre subiecţii unui sondaj al Content Intelligence Group au indicat Internetul ca principală sursă în ceea ce priveşte culegerea de informaţii de interes personal sau special şi doar 18% au indicat ziare şi reviste. radio. fără îndoială un mare impact vizual dar ele tind tot mai mult să constituie o metodă unidirecţională de comunicare. acestea pot ajuta specialiştii în comunicare. Philip Kotler. În încercarea de a opri “migrarea” clienţilor.mijloc de comunicare alternativă Ca mijloc de comunicare Internet-ul a fost menţionat în literatura de specialitate din ce în ce mai des. fără a se ţine seama de calitatea acestora. Astfel. dar o dată remarcată prezenţa on-line a unei organizaţii va fi urmărită cu interes şi va constitui o modalitate facilă de comunicare rapidă cu publicul ţintă. ducând cu siguranţă la pierderea potenţialilor clienţi şi la construirea unei imagini negative a organizaţiei. din percepţia consumatorului.1 Internet-ul .com - 34 - . Se poate spune că în prezent Internet-ul constituie o sursă strategică. Studii recente 27 au confirmat impactul pe care Internetul îl are asupra mass-media tradiţionale. pentru Web această perioadă s-a redus la numai 5 ani. costurile reduse pe care le implică comunicarea prin internet au dus la o explozie de mesaje trimise prin intermediul internetului. În această perioadă au apărut schimbări majore în spaţiul media . aspect care califică Internetul drept mediul de comunicare cu cea mai rapidă creştere din istorie. iar televiziunii 13 ani.rolul presei scrise s-a diminuat şi a crescut mult importanţa canalelor media electronice. conjunctura actuală ne obligă să-i asigurăm locul cuvenit în mix-ul de comunicare al organizaţiei. Eficientizarea comunicării prin Internet Aşa cum subliniază unul dintre cei mai distinşi oameni din domeniul marketing-ului. Creşterea numărului de utilizatori ai Internetului este mai mult decât importantă. Dezavantajele Internetului Cea mai mare “capcană” pe care o întinde internetul celor care încearcă să îl utilizeze fără profesionalism şi eficienţă este faptul că oricine poate trimite comunicări prin intermediul internetului fără să fie luat în seamă de nimeni. Astfel. Dacă radioului i-au trebuit 38 de ani. aceasta trebuie să fie prima preocupare a celor care utilizează acest mediu de comunicare. Însă. noul mediu de comunicare care aduce un plus de valoare incontestabil : viteză de transmitere a informaţiilor şi gradul de accesibilitate. managerii de marketing şi comunicare s-au îndreptat spre INTERNET. canalele media tradiţionale — televiziunea. Revoluţia tehnologică care a marcat sfârşitul de secol XX şi-a pus amprenta şi asupta metodelor şi instrumentarului Relaţiilor Publice. În ciuda schimbărilor rapide care duc la o instabilitate a naturii Internet-ului. dar dacă acest proces nu se dovedeşte a fi eficient poate avea rezultate din ce în ce mai nefaste. La fel ca orice alt mediu de comunicare şi internetul îşi dovedeşte eficienţa prin imaginea construită de-a lungul timpului. 27 www. Conştientizarea importanţei procesului de comunicare. de a descoperi cele mai bune metode de fidelizare şi loializare a clienţilor la un cost scăzut.Cantitatea nu este echivalentă cu calitatea. comunicarea a devenit treptat cel mai important element al mixului de marketing. presa scrisă — au.

prin calitatea inferioară a conţinutului şi neţinând cont de preferinţele acestora. În anul 2004 rata de penetrare a Internetului în gospodării era de 12. destul de scăzută faţă de media UE de 44%.edu/comm-forum/papers/harper. La fel. acest nou canal media. în mai multe moduri şi permite şi o ţintire a publicului foarte eficientă. precum şi consolidării unei culturi în domeniu.mit. neexistând bariere geografice. în formă de text şi imagini. video. să păstreze utilizatorii (aceştia îşi pot crea propriul site web.2 Relaţii publice on-line În seria noilor orientări din domeniul comunicării organizaţiilor se înscrie şi Relaţiile Publice on-line sau e-PR. reuşind o combinare eficientă a mediei clasice. În România numărul de utilizatori Internet/100 locuitori a crescut în perioada 2000-2004 cu o rată medie anuală de 60%. oamenii au tendinţa de a desconsidera receptorii mesajelor transmise prin internet. şi numărul de contacte fidele ale acesteia. diversifică oferta şi amplifică concurenţa. Tom Phillips – directorul ABC News Internet şi al site-urilor care conţin ştiri şi informaţii despre Disney.urmăreşte împingerea audienţei către site-ul comercial web (strategie pull). creşterii competiţiei în rândul furnizorilor de Internet. faptul că unei comunicări transmise prin internet i se poate măsura eficienţa şi că de această eficienţă depinde imaginea organizaţiei.Caracteristica care distinge internetul de celelalte mijloace de comunicare este măsurabilitatea.De multe ori. interactiv) etc. poate atinge din punct de vedere geografic grupuri disparate. . fotografii. În concluzie particularităţile pe care le prezintă internet-ul. care reprezintă toate formele de 28 http://web.informaţiile comerciale ajung foarte rapid la utilizatori. organizaţia îşi poate dirija mai bine fluxul informaţional şi îl poate îndrepta mai uşor spre publicurile vizate.” 28 În plus. bidirecţională. Dar puterea acestui mediu digital o reprezintă abilitatea de a integra media variate. sunetul la fel de bun ca radioul sau fotografiile la fel de bune ca magazinele specializate cum ar fi National Geographic. Astfel. un mesaj se poate distribui la nivel audio. compară posibilităţile media ale internetului cu mijloacele de comunicare tradiţionale: “Noi nu putem înlocui un redactor al unei emisiuni din cauză că oamenii vor o anumită imagine şi o anumită voce.Internetul nu poate face imaginile video ca televiziunea.html - 35 - .ritmul rapid de înnoire a echipamentelor. cantitatea de informaţii comerciale interactive online este foarte mare. sunet şi imagini video. nici spaţiul cibernetic nu va înlocui calitatea editorului de la New York Times. accesibilă unei audienţe largi şi foarte perisabile (se schimba rapid). Dezvoltarea actuală a internetului este ilustrată în mod semnificativ de o serie de statistici. 4. De asemenea la nivelul acestui mijloc de comunicare s-au identificat numeroase capacităţi multimedia. dar cu interese comune. Legat de posibilităţile multimedia ale internetului. are în vedere umătoarele aspecte: .Acest mijloc de comunicare realizează o calitate bună pentru fiecare tip de suport. caută să incite. internetul poate oferi date care pot fi căutate şi accesate imediat. Prin acest tip de comunicare. serviciilor etc. . Internet-ul permite o comunicare şi distribuţie a mesajelor mult mai facilă. WWW poate oferi ştiri prin text. Creşterea gradului de utilizare a Internetului se datorează scăderii costului de acces. programelor.2%.

. respectiv o comunicare simetrică.posibilitatea de comunicare la nivel de masă. . Acest nou mediu are un rol esenţial în spaţiul relaţiilor publice. Universität Münster. susţin aceleaşi obiective ale organizaţiei şi totodată subscriu aceloraşi principii: . cu ajutorul Internet-ului sau a Intranet-ului. .comunicare simetrică mult îmbunătăţită.pr-guide. . Zerfass Ansgar. 25.există informaţie comunicată dinspre public spre organizaţie.” 31 Aspectul relevant ce trebuie evidenţiat este faptul că relaţiile publice online asigură un dialog mediatic electronic între organizaţie şi diverse grupuri ţintă. Avantajele Relaţiilor Publice online: .” 30 Zerfass Ansgar susţine că „relaţiile publice online vin în sprijinul procesului de management al relaţiilor publice ale organizaţiei. încercă să stabilească relaţii cu grupurile relevante ale organizaţiei. e-business. Felix Friedländer.organizare eficientă a comunicării.” 29 Felix Friedländer consideră că „e-PR reprezintă un domeniu al relaţiilor publice care. atât în domeniul afacerilor cât şi în societate. Relaţiile Publice online au acelaşi cadru. . fiind unul dintre cele mai eficiente instrumente din era globalizării. . nu sunt relaţii publice clasice pe Internet şi au caracteristici distincte. Acesta se adaugă altor noi concepte apărute şi tot mai des vehiculate.Relevanţă – tot ceea ce face conţinutul unei campanii de e-PR trebuie să fie relevant pentru audienţă. ecommerce. Berlin. Internetul şi ePR au deschis noi perspective în domeniul Relaţiilor Publice. Literatura din domeniul comunicării organizaţiilor oferă abordări diferite ale termenului de ePR. Astfel. . electronic. „Das professionelle 1*1 Internet PR. Acest instrument poate fi folosit în campaniile de Relaţii Publice derulate de o organizaţie dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii : .de - 36 - . Relaţiile publice online vin în sprijinul obiectivelor de comunicare contribuind la echilibrarea pe termen lung a relaţiilor dintre organizaţie şi publicul ei ţintă.există o coordonare a comunicării între organizaţie şi publicul.costuri relativ reduse. .interactivitate. Cornelsen Verlag. „Online medien als neues Instrument der Öfentlichkeit”. prin implementarea şi utilizarea unor instrumente puse la dispoziţie de mediul online şi a mijloacelor derivate din acestea. „PR –Guide”. respectiv e-market.există informaţie comunicată dinspre organizaţie spre publicul acesteia. www. e-PR-ul este instrumentul care permite organizaţiei să ajungă şi să comunice cu publicul său.audienţă globală.segmentare clară a publicului ţintă. . pg.comunicare non-stop. posibilitate de răspuns imediat. în care participanţii comunică între ei electronic. 2001. Dieter Herbst afirma că ”relaţiile publice pe Internet înseamnă comunicarea cu publicul ţintă din Internet prin intermediul Internetului. Practic sunt acea parte a relaţiilor publice care folosesc mediul electronic drept suport de comunicare urmărind atingerea publicului ţintă casre are acces la acest mijloc comunicaţional.Relaţii – se asigură atât construirea cât şi menţinerea de relaţii cu diversele publicuri ale organizaţiei. 29 30 31 Dieter Herbst.

investitori. Principalele tipuri de newslettere utilizate de e-PR sunt 33 : • Newsletter-ul tip "club" este newsletter-ul trimis unui colectiv. unui grup de oameni care în general se cunosc între ei (spre exemplu cei care fac parte dintr-o asociaţie sau newslettere interne).etc. alerte. fiind o publicaţie creată de un PR sau o companie şi trimisă utilizatorilor la cerere. Astfel. mesaje de felicitare sau alte comunicări relevante pentru publicul ţintă. autorităţi. Newsletter-ul reprezintă o soluţie avantajoasă din perspectiva obiectivelor de marketing ale organizaţiei. care anunţă oferte speciale sau lansarea unui nou produs sau serviciu. • Newsletter-ul editorial este newsletter-ul care conţine editoriale.prin intermediul newsletter-ului brandul promovat este adus periodic în faţa clienţilor şi potenţialilor clienţi. 1. Serviciul poate include newsletter-e tematice. 22 32 33 http://www. un program de comunicare prin email ajută oragnizaţia să construiască şi să menţină o relaţie de calitate cu publicurile relevante: jurnalişti. clienţi. şi anume: . Newslettere-le sunt o formă alternativă de publicitate on-line.Marketing prin internet pag. ghiduri practice pe diverse teme. oferta specială.informaţia circulă mult mai uşor. clienţi) de a se înscrie pe website în vederea primirii unor newslettere.1. etc. invitaţii la evenimente. conţinutul fiind dat de headlines şi de informaţiile legate de produse.3 Principalele instrumente ale e-PR Cele mai importante instrumentele utilizate în campaniile de e-PR sunt: 1. cu grafică.cu ştiri personale de la abonaţi.- Reputaţie – văzut ca cel mai important atu al unei organizaţii.ro/newsletter/archive/issue27. ceea ce nu trebuie să lipsească din acest newslettere este sectiunea "who's news" . Aceste e-mail-uri sunt de vânzări. studii de caz. 4. Alexandru Căpăţână . Acest principiu permite verificarea faptului că fiecare utilizator doreşte să primească informaţii referitoare la un subiect particular. membrii ai "clubului".Newslettere-le electronice sau buletinele de informare pot fi utilizate atunci când obiectivele urmărite au în vederea crearea şi menţinerea unei platforme de comunicare cu caracter permanent capabile să determine construirea şi dezvoltarea unor relaţii de marketing şi vânzări între organizaţie şi consumatorii acesteia. • Newsletter-ul promoţional sunt acele e-mail-uri scurte. conform principiului “double opt-in 32 ” în căsuţa de e-mail a unor informaţii cu privire la produsele şi serviciile organizaţiei. .este un element de bază al PR-ului on-line care oferă posibilitatea de a interacţiona cu utilizatorii.kinecto. interesat de un subiect comun.htm - 37 - . parteneri de afaceri. Participanţii nu vor fi persoane întâmplătoare ce navighează pe internet. oferte comerciale promoţionale. . ci utilizatori ce sunt interesaţi de subiect şi s-au înscris pentru a afla cât mai multe despre el. Dacă o parte din conţinut poate fi comună cu newsletter-ul corporate. Opt-in reprezintă un demers iniţiat de către administratorul site-ului unei firme şi constă în oferirea posibilităţii vizitatorilor săi (prospecţi. servicii. E-mail-ul este cea mai uzitată cale atât pentru comunicarea internă cât şi pentru cea externă a organizaţiei. Un newsletter are un public bine definit.

- 38 - . ¾ Informarea promtă a jurnaliştilor. Un asemenea material poate fi: una sau mai multe pagini dintr-un site. dar foarte puţini efectuează acţiunile dorite (ex: puţine cereri de ofertă). ¾ Promovarea unor programe de fidelizare.site-ul are mulţi vizitatori. . ¾ Educarea clienţilor în legătură cu folosirea produselor şi serviciilor companiei. . De multe ori. ele descriu în formă concisă mesajul advertiserului. • Newsletter-ul Corporate . 1.. Obiectivele acestuia sunt: ¾ Să ofere cititorilor noutăţi legate de activitatea organizaţiei.este cea mai cunoscută tactică folosită în cadrul unui program de comunicare prin e-mail. Newsletere-le pot avea trei feluri de mesaje publicitare: . un articol pentru media online.conţinutul newsleter-ului poate oferi abonaţilor un motiv să se întoarcă în site prin îmbinarea articolelor. • urmărire şi măsurare mai uşoară a impactul mesajelor. . • destinatarii mesajelor pot transmite mai uşor informaţia către alte persoane interesate. . această caracteristică dând sentimentul de apartenenţă al clientului la marca sau firma promovată on-line. distrează şi îi conduce pe utilizatorii de internet către acţiunea dorită: contact. chair dacă respectivii nu îşi manifestă interesul în mod activ pentru respectivul produs sau serviciu. un studiu de caz.mesaje de tip text/link au avantajul simplităţii.newsletter-ul trebuie privit ca un mijloc de educare şi informare.2 Serviciul de copywriting şi editare presupune realizarea unor materiale de comunicare online. aceste bannere funcţionează ca remindere pentru oferirea de soluţii.newslettere personalizate reprezintă cea mai eficientă formă de utilizare a newslettere-lor. Conţinutul de calitate informează. ¾ Să construiască o relaţie de durată intre public şi marca firmei. .productia conţinutului pentru un newsletter generează dificultăţi ale programului obişnuit. Avantajul inserării într-un newsletter constă în trimiterea acestuia către abonaţi.produsele lansate de firmă sunt complexe şi au avantaje sau caracteristici greu de înţeles. Avantajele unui Newsletter corporate: • este mai ieftin şi mai rapid decât un program de comunicare directă off-line.site-ul firmei necesită actualizare constantă. ¾ Îmbunătăţirea percepţiei publicului despre organizaţie. o prezentare multimedia etc. Este nevoie de copywriting şi editare de conţinut on-line atunci când: . respectiv resurse care să satisfacă nevoile consumatorilor. • stimularea publicurile pentru a avea feed-back. ştirilor cu cea a noutăţilor într-un mod de informare mai plăcut.mesaje sub forma de banner sunt identice cu bannerele de pe site-uri. comandă şi oferirea datelor de contact. • se poate personaliza şi segmenta mai bine mesajele trimise. . promoţii. astfel încât să aibă efectul scontat asupra publicului căruia i se adresează. ¾ Maximizarea impactului unor campanii de responsabilitate socială. dar nu există suficiente resurse interne. un newsletter pe e-mail.

Bucureşti. • testabilitatea totalã a componentelor campaniei de direct e-mail: este o trăsătură specifică tuturor campaniilor de marketing direct permiţând organizaţiei să experimenteze fiecare decizie adoptată în 34 Călin Vegheş – Marketing direct.în faza iniţială acţiunile pot fi orientate înspre o ţintă globală. personalizată şi stimulând o reacţie imediată din partea acestora. ulterior. • capacitatea creativã sporitã a comunicãrii directe cu consumatorul: mesajele care fac obiectul campaniilor de direct email sunt construite într-o manieră semnificativ mai creativă prin comparaţie cu mesajele specifice campaniilor de direct mail datorită facilităţilor oferite de aplicaţiile software utilizate.campania de comunicare derulată de firmă necesită redactarea de materiale pentru publicaţii on-line. pag. • caracterul confidenţial al comunicãrii cu consumatorul: poşta electronică permite organizaţiei să expedieze consumatorilor mesaje al căror conţinut este cunoscut doar consumatorului şi organizaţiei (facilitând promovarea produselor sau serviciilor a căror natură este mai delicată). interesate să utilizeze într-o manieră ofensivă Internetul. într-o manieră directă. susţinută de asemănările existente între cele două medii de comunicare specifice – poşta. Analogia cu acţiunile şi campaniile de direct mail. 347 - 39 - . Editura Uranus. organizarea şi desfăşurarea campaniilor de direct e-mail reprezintă rezultatul influenţelor exercitate de mai mulţi factori printre care se numără dezvoltarea extensivă a Internetului. Proiectarea. un furnizor de servicii gratuite de poştă electronică) oferă organizaţiei oportunitatea de a orienta campaniile de direct mail atât geografic sau demografic cât şi psihografic sau comportamental. pe măsură ce audienţa este „calificată” din punct de vedere al interesului faţă de organizaţie şi oferta sa de produse şi servicii. experienţa în creştere a organizaţiilor asociată utilizării tehnicilor şi instrumentelor marketingului direct şi dorinţa acestora de a valorifica oportunităţile de marketing şi vânzări oferite de noul mediu de comunicare. Principalele avantaje 34 pe care le aduce organizaţiei utilizarea poştei electronice ca mediu de comunicare directă se referă la: • caracterul personal al comunicãrii cu consumatorul: poşta electronică permite organizaţiei să expedieze consumatorilor mesaje adecvate aproape perfect caracteristicilor acestora (definite prin intermediul bazei de date utilizate în cadrul campaniei). mesajele transmise urmărind informarea acesteia şi preluarea unor eventuale date de identificare şi de profil ale consumatorilor care o compun. 1. penetrarea acestuia la nivelul segmentelor de consumatori. • posibilitatea de a orienta foarte exact mesajele organizaţiei: datele de identificare şi de profil existente în baza de date a campaniei (mai ales atunci când aceasta este furnizată de un furnizor extern specializat – de exemplu. respectiv poşta electronică – a facilitat orientarea organizaţiilor. care permit combinarea elementelor de text. interactivă. Acestea au permis realizarea schimbului de informaţii la distanţă cu consumatorii organizaţiei. către desfăşurarea campaniilor de direct e-mail. acţiunile de direct e-mail vor fi adaptate exclusiv la caracteristicile acestor consumatori. audio şi video într-un format electronic mai atractiv decât formatul tipărit.3 Direct e-mail-ul poate fi folosit în cadrul unor acţiuni realizate în mai multe faze.

produsele financiare de investiţii (38 %). furnizând servicii pre şi post-vânzare.un instrument primar de comunicare. Literatura de specialitate evidenţiază adecvarea variabilă a campaniilor de direct email la portofoliul de produse şi servicii al organizaţiilor. Bunurile de consum făceau obiectul a jumătate din totalul campaniilor desfăşurate. a identificat produsele promovate cel mai frecvent prin intermediul unor campanii de direct e-mail (la nivelul anului 2004). • controlul cvasi-total asupra campaniei de direct e-mail: poşta electronică permite organizaţiei să realizeze aceste campanii în condiţiile exercitării controlului asupra tuturor elementelor acestora (obiectivele stabilite. Majoritatea formelor de direct marketing e-mailing folosesc textul simplu pentru a transmite mesajul publicitar – însă datorită folosirii noilor tehnologii în cadrul e-mail-ului s-a dezvoltat o serie de tehnologii ce permit includerea unor imeginii grafice bogate. .un instrument integrat altor instrumente de comunicare. articolele colecţionabile şi destinate consumatorilor având diferite pasiuni – hobby-uri (41 %). o marcă sau organizaţia. articolele de birou şi consumabile (37 %) şi produsele turistice şi cele destinate petrecerii timpului liber (32 %). precum şi a elementelor audio-video în corpul mesajului. ţintele vizate. Gupurile de discuţii pot fi utilizate eficient în cazul unor audienţe specifice atunci când obiectivele urmărite au în vederea crearea şi menţinerea unei platforme de comunicare cu caracter permanent capabile să determine construirea şi dezvoltarea unor relaţii de marketing şi vânzări între organizaţie şi consumatorii acesteia. calculatoarele personale şi articolele electronice (43 %). Un studiu realizat de Active Media Research. .Relaţii publice şi Publicitatea on-line Editura Polirom. organizării şi desfăşurării acestora în vederea identificării celor mai eficiente variante. Iaşi. ci şi pentru a încerca să obţină avantajul a ceea ce se numeşte efectul viral în e-mail (receptorii transmit mai departe prietenilor mesajele primite datorită caracterului captivant al acestora). grupurile de discuţii pot fi definite ca ansambluri de consumatori efectivi sau potenţiali care folosesc Internetul pentru a schimba informaţii pe o anumită temă de interes reciproc. efectele urmărite. În contextul utilizării Internetului în sfera marketingului direct. pag. În cazul grupurilor de discuţii: Iulian Vegheş Ruff. rezultate diferite în raport cu produsele sau serviciile care fac obiectul acestora. articolele de modă şi design vestimentar (43 %). Organizaţiile interesate în proiectarea. Publicitarii folosesc această capacitate nu doar pentru a expune un mesaj creative mai bogat. jucăriile şi alte articole destinate divertismentului (38 %). Bogdan Grigore .un suport auxiliar al canalelor de comunicare sau de distribuţie tradiţionale. fiind urmate de articolele de interes personal (45 % din totalul acestora). vinde direct sau a susţine un anumit produs sau serviciu. din perspective eficienţei.cadrul proiectării. mesajele transmise. 3. resursele utilizate).Aceste tipuri de e-mail-uri au fost denumite rich e-mail 35 . organizarea şi desfăşurarea campaniilor de direct e-mail pot considera utilizarea acestora ca: . acestea generând.133 35 - 40 - . folosit într-o manieră independentă pentru a promova. pentru a susţine efortul de comunicare de marketing al organizaţiei sau pentru a prelua reacţia (feedback-ul) ţintelor vizate.

Obţinerea datelor necesare creării grupului de discuţii impune asigurarea condiţiilor pentru preluarea şi gestiunea. • crearea unei atitudini mai favorabile faţă de organizaţie. 367 - 41 - . Crearea unui grup de discuţii 36 reprezintă o soluţie avantajoasă din perspective obiectivelor de marketing ale organizaţiei. • comunicarea se desfăşoară atât în plan vertical. pag. de profil şi tranzacţionale ale fiecărui consumator trebuie să fie obligatoriu însoţite de adresa de poştă electronică a acestuia. Bucureşti. mai ales a celor în care sunt comercializate produsele şi serviciile acesteia. membri ai grupului de discuţii). • dezvoltarea unor relaţii strânse. organizaţia trebuind să instituie proceduri şi să creeze instrumentele necesare în acest sens. Pentru că. serviciile şi mărcile sale). Pentru că crearea. datele de identificare. de altfel. • realizarea unor studii şi cercetări de marketing în rândul consumatorilor efectivi şi potenţiali ai organizaţiei. şi unul dintre obiectivele specifice urmărite prin crearea acestor grupuri). abonamentul fiind gratuit. • intrarea în grupul de discuţii şi prezenţa în cadrul acestuia depind exclusiv de interesul consumatorului faţă de tema acestuia şi de dorinţa sa de a schimba informaţii pe marginea acesteia. produsele. • creşterea nivelului de satisfacţie al consumatorilor faţă de modul în care organizaţia menţine şi dezvoltă relaţiile create cu aceştia în urma cumpărării produselor sau serviciilor sale. de cele mai multe ori. produsele sau serviciile şi mărcile sale. Acest sistem nu trebuie să fie perceput într-un mod similar cu abonarea la diferite publicaţii sau servicii. Editura Uranus. în rândul consumatorilor efectivi sau potenţiali. între organizaţie şi consumatorii – membri ai grupului cât şi în plan orizontal. dezvoltarea şi utilizarea grupurilor de discuţii se sprijină pe Internet. Un prim aspect important pentru crearea grupului de discuţii o reprezintă construirea unei baze de date cuprinzând informaţii despre toţi consumatorii care au achiziţionat produsele sau serviciile organizaţiei. de parteneriat. numai între membrii grupului (acesta fiind. acest fapt poate fi valorificat ca un element suplimentar de stimulare a 36 • Călin Vegheş – Marketing direct. • crearea platformei pentru oferirea unor servicii suplimentare. pentru consumatorii organizaţiei. o modalitate de înregistrare a viitorilor membri ai grupului. cu membrii grupului (consumatorii efectivi sau potenţiali ai organizaţiei). şi anume: • fidelizarea clienţilor organizaţiei (creşterea gradului de loialitate a acestora faţă de organizaţie. • creşterea vânzărilor unor produse sau servicii oferite de către organizaţie şi care sunt asociate sau complementare în consum sau utilizare produselor şi serviciilor deja achiziţionate de membrii grupului. • crearea unei imagini mai favorabile a organizaţiei (membrii grupului constituind.comunicarea are un caracter interactiv datorită mediului de comunicare folosit (Internetul permite vehicularea de informaţii în ambele sensuri pe relaţia organizaţie – consumatori. „taxa de abonament” este zero. Sursele principale de informaţii în acest sens sunt reprezentate de punctele de interacţiune ale organizaţiei cu consumatorii acesteia. surse de publicitate gratuită pentru organizaţie). în esenţă. Accesul în cadrul grupului se poate face şi prin utilizarea unui sistem de „abonamente” care reprezintă. gratuite sau nu. prin interacţiunea acestora cu persoane din afara acestuia.

Cu alte cuvinte. şi mai ales. Pe de altă parte. Acesta reflectă caracteristicile comunicării desfăşurate în cadrul grupului prin prisma fluxului şi a sensului acesteia şi a instrumentelor folosite: • fluxul comunicării se referă la orientarea comunicării în raport cu structura internă a grupului. Nu în ultimul rând. cel puţin parţial. acesta va fi preluat de agenţiile de ştiri. Utilizarea membrilor grupului ca surse de extindere a acestuia este. misiunea de moderator în momentul în care lansează o dezbatere. Astfel. Grupurile de discuţii. fiecare membru al grupului preia. fiind stimulat în acest sens de către moderator. existenţa moderatorului (sau chiar a mai multor moderatori) este necesară pentru a se asigura desfăşurarea comunicării cu membrii grupului în vederea atingerii obiectivelor de marketing ale organizaţiei. 6. odată scris un articol. Pentru a întreţine caracterul activ al grupului. Sistemul de comunicare specific reprezintă cel de-al treilea aspect esenţial al creării şi dezvoltării unui grup de discuţii. Existenţa moderatorului grupului reprezintă un al doilea aspect esenţial. Pentru a extinde grupul iniţial creat. • instrumentele de comunicare folosite includ. aceasta vizând atât relaţiile verticale (moderator – membri) cât şi cele orizontale (membri – membri). • sensul comunicării are în vedere circulaţia mesajelor transmise între moderator şi membrii grupului şi între aceştia. Dezvoltarea grupului de discuţii constituie un obiectiv pe termen mediu sau lung urmărit de către organizaţie prin crearea acestuia. Comunicarea în cadrul grupului trebuie să aibă un caracter permanent şi activ.. Organizaţia care creează grupul de discuţii trebuie să evalueze necesitatea şi oportunitatea prezenţei unui moderator. de site-uri/portaluri ce oferă astfel de secţiuni. Declaraţiile de presă sunt o modalitate excelentă de promovare a imaginii firmei dvs. astfel. ar putea fi influenţat de către opiniile emise de către moderator. o modalitate de promovare pasivă. de asemenea. în mod obişnuit. coordonarea grupului este exercitată de către cel care administrează lista cu membrii acestuia. o modalitate eficientă de dezvoltare a grupului de discuţii. nu implică în mod obligatoriu un moderator pentru că. moderatorul va lansa periodic teme de discuţie sau informaţii către membrii grupului folosind instrumentele de comunicare specifice. newsletterele sau buletinele de ştiri. o poziţie din ce în ce mai importantă revenind sesiunilor de discuţii virtuale în timp real (chat-ul) realizate la nivelul grupului. Publicând articole cu un conţinut original şi valoros. campanii de creare de trafic către site-ul web). Din perspectiva marketingului on-line. fiecare membru al grupului trebuie să participe cât mai frecvent şi cât mai consistent în cadrul discuţiilor. presupus a se desfăşura nerestricţionat. marketingului direct (campanii specifice) sau marketingului on-line (campanii de direct e-mail. organizaţia poate apela la instrumentele specifice marketingului „tradiţional” (campanii de publicitate sau de promovare a vânzărilor. fără intervenţia PR-ului.atenţiei clienţilor faţă de o anumită ofertă a organizaţiei şi de amplificare a reacţiei a acestora (din punct de vedere al timpului de reacţie şi al volumului reacţiilor). în accepţiunea clasică. 42 - . Publicarea de articole este o modalitate de promovare similară cu declaraţiile de presă. organizarea sau participarea la evenimente de marketing). informaţiile fiind vehiculate într-o manieră interactivă în cadrul grupurilor de discuţii utilizate în sfera marketingului direct. mesajele de poştă electronică. 5. schimbul de informaţii dintre membrii grupului.

Bucureşti. Site-ul web al organizaţiei poate fi privit ca un ansamblu de pagini web. împreuna cu articolul. Intranet-ul integrează tehnologiile existente într-o formă uşor accesibilă pentru utilizatori. Potenţialul economic al unui astfel de jurnal online începe să fie descoperit şi de către companiile din România. implicit. Potenţialul comercial al acestui gen de prezenţă web se bazează. Aceasta poate aduce avantaje imense. dar şi pe afişarea de linkuri către alte site-uri comerciale în cadrul blogului. imagini sau oricare alte componente ale unei pagini web. 2. implicit. oferă aceeaşi independenţă faţă de localizarea efectivă a utilizatorului. Jurnale online (blog-uri) . din domeniul activităţii organizaţiei. şi care vor publica informaţii despre sursă. la ora actuală. şi de a face cunoscut site-ul. însă. Activitatea de relaţii publice on-line a unei firme nu înseamnă şi nu se poate reduce doar la site-ul acesteia. construite în raport cu o anumită structură predefinită şi urmărind. precum şi de eventualele informaţii referitoare la securitate (parole. financiare. şi o activitate de relaţii publice on-line. descendent direct al Internetului. Depinde doar de modul cum este gestionată. ca obiective majore. oricine poate efectua operaţiile disponibile într-un sistem Intranet. aşa cum poate genera prejudicii de imagine şi. Acest lucru este posibil prin publicarea articolului pe mai multe site-uri care sunt interesate să adune conţinut valoros. Nestle. limite de acces). Intranet-ul oferă şi facilităţile eficiente de comunicare în grup. 2007 - 43 - . Din punct de vedere tehnic. 7. Intranetul este instrumentul cvasi-acoperitor pentru nevoile legate de gestiunea informaţiilor şi lucrul în grup ale unei organizaţii. 37 Web PR-ul se referă la folosirea interactivă în comunicare a site-ului web al organizaţiei.au dobândit în ultima vreme o popularitate incredibilă. crearea suportului pentru realizarea comunicării de marketing a organizaţiei în spaţiul virtual şi/sau crearea platformei pentru desfăşurarea comerţului electronic cu produsele şi/sau serviciile organizaţiei. prin promovarea site-ul şi a domeniului de activitate. fiind propice mediilor de lucru. Un alt beneficiu rezultat în urma Internetului este costul scăzut de menţinere şi întreţinere a unui sistem Intranet. Intranetul. Web PR Conştient sau nu. concretizându-se în infrastructura tehnologică necesară unei bune şi eficiente colaborări. forma cea mai populară de cunoaştere şi de înţelegere a acţiunilor de marketing on-line ale organizaţiei. cursul Relaţii publice on-line.care să reprezinte experienţa organizaţie în diferite domenii. Lufthansa. Acesta este. paginile web sunt create folosind limbaje specializate (cel mai cunoscut şi utilizat fiind HTML – Hypertext Markup Language) constând. sunete. Din orice punct al globului. în principal. într-un ansamblu de instrucţiuni folosite pentru a construi şi (re)prezenta texte. acestea putând intra în legătură directă cu clienţii săi pentru a primi un feedback pentru produsele sau serviciile furnizate. pe publicitate on-line. Intranet-ul facilitează comunicarea între angajaţii unei organizaţii. Astfel. Totodată practicienii domeniului consideră că "Blogul poate fi o bună unealtă de PR » 8. Site-urile web reprezintă. orice organizaţie care are un site are. în esenţă. Crearea unui blog este profitabilă pentru companii. Procter and Gamble sunt exemple de multinaţionale care au înţeles importanţa acestui canal de comunicare. dispunând de hardware-ul şi software-ul necesar. 37 Florina Mohanu. imaginea on-line a firmei. fiind o modalitate excelentă de a aduna conţinut tematic.

adresa de poştă electronică etc. audio. Crearea unei scheme logice a site-ului web şi punerea acesteia la dispoziţia vizitatorului sub forma unei „hărţi a site-ului” reprezintă o soluţie eficientă atât din perspectiva proiectării site-ului cât şi prin prisma accesării acestuia de către consumatorii organizaţiei. • Caracterul interactiv al site-ului web poate fi îmbunătăţit prin includerea unor elemente pe care consumatorul le poate „activa” sau accesa dorind să cunoască mai mult sau să acţioneze într-un anumit mod. un mod de prezentare (formatare) care poate fi utilizat pentru structurarea şi prezentarea informaţiilor incluse în pagina web. pentru prezentarea acestora pot fi folosite diferite elemente de text. pag. • Ierarhizarea paginilor site-ului vizează crearea unei structuri a cărei altitudini să fie minimă: site-urile web „orizontale” (în care consumatorul se află. mai ales.) ale persoanei (persoanelor) care au creat. o pagină web conţine o serie de elemente distincte: 38 • titlul paginii: apare în bara de titlu a programului de navigare pe Internet folosit şi serveşte atât la identificarea paginii şi a conţinutului acesteia cât şi pentru facilitarea căutării acesteia în spaţiul virtual. 1999. 350 - 44 - . • conţinutul paginii: cuprinde totalitatea informaţiilor pe care organizaţia intenţionează să le transmită publicului vizat. pe de altă parte. numărul de telefon sau de fax. pe de o parte. Bucureşti. este nevoit să revină către vârful ierarhiei pentru a se putea reorienta către alte pagini). Proiectarea acesteia trebui realizată astfel încât să asigure. ediţia a treia. • lista: nu reprezintă atât un element de conţinut cât. prin simpla deplasare a cursorului peste un cuvânt cheie. de imagine. B. Proiectarea structurii site-ului web trebuie să aibă în vedere ierarhizarea paginilor componente pentru a facilita navigarea între acestea şi imprimarea unui caracter interactiv cât mai ridicat. succesiunea logică a conţinutului informaţional al site-ului şi. vizitatorul poate avea acces la informaţii suplimentare asociate acestora. Editura Teora. ulterior. Astfel. Utilizarea acesteia conferă mai multă claritate şi concizie în prezentarea şi urmărirea informaţiilor incluse în paginile web. prenumele şi elementele de localizare (adresa poştală. doar a acelor secţiuni de care este interesat vizitatorul paginii sau al site-ului web. să faciliteze vizitatorilor acestuia navigarea în interiorul site-ului. în permanenţă. Ansamblul paginilor web create formează structura site-ului web.În mod obişnuit. administrează sau deţin pagina web. a altor pagini (având un conţinut similar sau asociat paginii văzute iniţial) sau chiar a altor site-uri web având o legătură directă cu conţinutul informaţiilor prezentate în pagina accesată şi vizualizată iniţial. • subtitlurile (titlurile interne): servesc la structurarea logică a conţinutului paginii web în secţiuni distincte. Butoanele interactive 38 Kasser. un element grafic sau o imagine. graficã. • hyperlink-urile oferă posibilitatea urmăririi selective. – Utilizare internet. • informaţiile de contact: numele. facilitând parcurgerea acesteia în funcţie de interesul celui care o vizualizează. de obicei în cadrul unei combinaţii care vizează maximizarea efectului generat asupra publicului. foarte aproape de pagina de introducere şi poate naviga uşor de la o pagină la alta) sunt preferate celor „verticale” (în care consumatorul pătrunde în profunzime pentru a obţine detaliile de care este interesat şi.

format. Atenţia acordată acestora este motivată de contribuţia semnificativă pe care acestea o pot avea la formarea unei atitudini favorabile a vizitatorului faţă de conţinutul informaţional al site-ului şi la stimularea acestuia de a-l vizita sau revizita. Web-ul este un mediu de comunicare ca şi televiziunea. serviciul consumatorului. • Cultivarea imaginii organizaţiei prin prezentarea evenimentelor la care participă sau pe care le organizează. un nivel de satisfacţie asociat şi un trafic către site-ul web semnificativ mai ridicate. elementele grafice şi de imagine (conţinut.prezente în paginile site-ului îi permit vizitatorului să tipărească sau să expedieze în format electronic conţinutul informaţional al acestora. - 45 - . cât şi tehnologiile asociate pot ajuta specialiştii în comunicare la cercetarea de piaţă. pot comunica efectiv prin intermediul lui atât între ei. etc. Oricare ar fi mărimea sau obiectul de activitate al organizaţiei. cât şi cu companiile. promovarea vânzărilor. Practica creării şi utilizării site-urilor web arată că un caracter interactiv pronunţat al acestora generează. Atât propriul site web al organizaţiei şi a celorlalte organizaţii. dimensiune. la constituirea bazei de date. Hyperlink-urile îi permit să se deplaseze în interiorul unei pagini. El permite o comunicare şi o distribuţie a mesajelor mult mai facilă. din punct de vedere „tehnic”. O ofertă clară şi completă va permite organizaţiei să se distingă de ofertele similare ale concurenţei. • Crearea şi dezvoltarea site-ului web trebuie să aibă în vedere şi elementele de ordin estetic ale acestuia. totodată. relaţii manageriale. cu o ţintire a publicului foarte eficientă. • Actualizarea conţinutului se face extrem de rapid şi usor. către cât mai mulţi (eventual toţi) consumatorii efectivi sau potenţiali ai organizaţiei. cel mai puternic mediu informational existent în acest moment. a unui mesaj care poate ajunge. Alegerea elementelor estetice adecvate presupune atât considerarea dimensiunii lor artistice cât şi a cerinţelor tehnice de reprezentare a acesteia. Elementele de text folosite (conţinut. respectiv : • Oferirea de cataloage cu produsele şi serviciile organizaţiei pentru o consultare rapidă şi facilă. Comparativ cu alte metode. specializate. Ferestrele interactive facilitează căutarea în interiorul site-ului sau în exteriorul acestuia folosind motoare interne de căutare sau externe. bidirecţională. comunicarea internă. este imperios necesar să devină cunoscută şi să păstreze legătura cu restul lumii prin intermediul Internet-ului. Internet-ul poate atinge grupuri disparate. Un site de prezentare este indispensabil în condiţiile actuale. un site web prezintă multiple avantaje în ceea ce priveşte eficienţa şi accesibilitatea. dar cu interese comune. dimensiune şi tip de caracter). culori şim rezoluţie) şi elementele de sunet (conţinut şi format) trebuie să fie astfel alese încât să asigure crearea unui mesaj corespunzător obiectivelor organizaţiei şi publicului acesteia dar şi. dar are caracteristică distinctă : oamenii pot să răspundă. Internet-ul reprezintă mai mult decât un mijloc de comunicare ce trebuie exploatat. în general. • Menţinerea unui contact permanent cu actualii şi potenţialii partenerii de afaceri. în interiorul site-ului sau chiar în afara acestuia. conferind imaginii şi ofertei organizaţiei o flexibilitate deosebită. precum şi a extraselor mass-media care reafirmă prezenţa organizaţiei în domeniul de activitate caracteristic. printul sau radioul. în diverse moduri.

Internet-ul reprezintă mai mult decât un mijloc de comunicare ce trebuie exploatat. El permite o comunicare şi o distribuţie a mesajelor mult mai facilă, bidirecţională, în diverse moduri, cu o ţintire a publicului foarte eficientă.

-

46

-

CAPITOLUL 5 CAMPANIA DE RELAŢII PUBLICE
“Să faci ce spui şi să spui ce faci” Bogdan Diaconu

Obiective: însu irea etapelor ini ierii unei campanii de rela ii publice; determinarea strategiilor de rela ii publice; tactici i tehnici de rela ii publice.

-

47

-

5.1 Structura campaniei de Relaţii Publice
Iniţierea unei campanii de Relaţii Publice este întotdeauna o decizie dificilă întrucât aceasta trebuie să fie unitară, integrată, complexe şi personalizată. Succesul este condiţionat de o înlănţuire de elemente, respectiv înţelegerea domeniul de activitate al acelei organizaţii, cultura sa organizaţională, istoria ei, cunoaşterea situaţiilor de criză prin care a trecut şi prevederea situaţiilor de criză care pot apărea. Relaţiile publice sunt un instrument complex, care necesită eforturi susţinute şi bine organizate din partea specialiştilor. De aceea o campanie de relaţii publice trebuie să ţină cont de o serie de reguli şi să urmeze mai multe etape clar determinate. Astfel, în seria regulilor unei campanii de relaţii publice amintim: ƒ campanie trebuie să se axeze pe o singură idee puternică, care pentru a funcţiona trebuie să fie prezentată cu o temă originală şi un slogan puternic; ƒ campania trebuie să fie evolutivă în timp, continuă – se planifică pe termen lung şi antrenează un efort consistent; ƒ să fie declinabilă, respectiv elementele sale de forţă să poată fi adaptate cu uşurinţă şipentru alte tehnici de comunicare; ƒ să promoveze o imagine a organizaţiei care funcţionează, are înglobate elemente viabile pentru percepţia publicului; ƒ să aibe un rezultat; ƒ să aibe un mesaj; ƒ să folosească elemente de creaţie care pot pune în valoare mesajul; ƒ să folosească spaţiile media optime care permit atingerea publicului ţintă; ƒ să fie direcţionată către publicul relevant al organizaţiei; ƒ să promoveze o imagine durabilă, respectiv să fie construită pe valorile organizaţiei; ƒ să cuprindă şi elemente, aspecte pe care organizaţia nu le poate realiza, evitând o prezentare la superlativ a elemetelor pozitive; ƒ să valorifice sistemul de valori al publicului; ƒ să folosească argumente, mărturii, declaraţii; ƒ să folosească, fără exagerări elemente comparative. Principalele etape ale unei campanii de Relaţii Publice sunt: ƒ Analiza situaţiei şi formularea profilului organizaţiei şi identificarea problemelor; ƒ Formularea obiectivelor campaniei de Relaţii Publice; ƒ Identificarea profilului publicului ţintă; ƒ Stabilirea axei se comunicarae a campaniei de Relaţii Publice; ƒ Elaborarea strategiei de Relaţii Publice; ƒ Tehnici şi tactici de Relaţii Publice; ƒ Alegerea mixului media; ƒ Stabilirea bugetului şi a calendarului acţiunilor; ƒ Evaluarea şi controlul acţiunilor de comunicare iniţiate. În continuare vom proceda la o anliză detaliată a tuturor etapelor ce trebuie parcurse pentru realizarea cu succes a unei campanii de relaţii publice. 1.Analiza situaţiei, identificarea problemelor şi formularea profilului organizaţiei – permite examinarea faptelor , culegerea datelor, identificarea punctelor forte şi a slăbiciunilor organizaţiei, identificarea cauzelor problemelor actuale ale organizaţiei. 48 -

poziţionarea organizaţiei pe această piaţă.analiza de tendinţă – evidenţiză atitudinea. etc. reputaţie. Analiza contingenţei 3. atitudinea faţă de organizaţie şi produsele acesteia. reputaţie mai puţin solidă. activităţi şi clienţi. . îmbunătăţirea imaginii. 3. etc. furnizorii. începutul unei campanii. 1. ƒ Segmentarea publicului organizaţiei – presupune împărţirea publicului selectat în categorii şi ierarhizarea după diverse criterii: comportamentul de cumpărare. Pentru evaluarea recepţiei (sau a lecturii în sens general).Pentru a obţine o situaţie reală a ceea ce se întâmplă în cadrul organizaţiei şi depistarea problemelor cu care aceasta se confruntă sunt necesare o serie de acţiuni specifice etapei de analiză: 1. nivelul competiţional în domeniu. portofoliu de produse. lansarea unui produs. sfărşitul unei campanii. favorabilă. o fuziune. etc. etc.analiza de frecvenţă – constă în înregistrarea frecvenţei de apariţie a unor unităţi de înregistrare (ex. nefavorabilă sau neutră. etc. imagine îmbunătăţită. Pentru evaluarea emitentului (vorbitor. În acest context. Grunig a descoperit că cercetarea atitudinii unor categorii variate de public este foarte importantă. Analiza de conţinut serveste în următoarele direcţii: 1. încredere la nivelul publicului. Funcţie de nevoile de informare putem avea următoarele acţiuni: 1. situaţia legislativă. reputaţie bună. însă fiecare organizaţie va reţine doar publicurile relevante pentru activitatea şi obiectivele sale. încredere din partea publicului. etc. resursele financiare şi de personal. . criză de comunicare. economică şi socială a mediului.analiza evaluativă – presupune identificarea enunţurilor în legătură cu o anumită temă şi acordarea de ponderi în funcţie de atitudinea faţă de aceste teme. imagine. Însă oricare ar problema trebuie să se stabilească care este situaţia de start. Analiza de conţinut poate îmbrăca mai multe forme: . . etc). scriitor. semne ale unei crize de imagine. Analiza performanţei Fazele analizei de continut: Procesul analitic are in general trei etape: 49 - . În categoria metodelor de cercetare folosite în relaţiile publice. investitorii. în raport cu o anumită tentă (ex.2 Identificarea problemelor cu care se confruntă organizaţia – în general sunt probleme legate de notorietate. şi unde se doreşte să se ajungă: notorietate ridicată. scăderea notorietăţii. Studierea tendinţei evolutive 2. etc). înrăutăţirea imaginii. media.).. ƒ Cercetarea publicului organizaţiei: putem identifica o mare varietate de public. Analiza elementelor textuale . concurenţa.1 Cercetarea mediului organizaţiei: piaţa. instituţiile legislative pot fi considerate publicuri relevante pentru o organizaţie. imagine slab conturată. Astfel. 2.în general sunt acceptate trei variante de analiza semantică: 1. respectiv: notorietate scăzută. amintim: ¾ Studiul documentelor scrise prin tehnica analizei de conţinut – presupune analiza textelor din paginile revistelor şi ziarelor. Cercetarea – pentru a obţine o imagine cât mai completă a situaţiei reale a organizaţiei se recomandă monitorizarea cât mai multor surse posibile: dosarul de presă. clienţii actuali şi potenţiali. Pentru analiza elementelor textuale.analiza de contingenţă – face apel la calculul probabilităţilor şi permite evidenţierea structurilor asociative în cadrul comunicării. izolat sau în interdependenţă.

Practic la sfârşitul primei etape trebuie să se contureze profilul organizaţiei analizate. . pg. . Tipuri de obiective de comunicare ƒ obiective de notorietate/informare asupra organizaţiei şi/ sau produselor acesteia. Iaşi.imaginea organizaţiei.elementele mediului în care acţionează. Un termen – acesta variază funcţie de obiectiv.identificarea capitalului comunicaţional . de constrângerile financiare. Fixarea acestor obiective se face ţinât cont de celelalte elemente ale mixului de markleting. ¾ Ancheta folosind ca tehnică chestionarul . Un procentaj – întotdeauna obiectivul trebuie exprimat în termeni măsurabili. 3. Obiectivele de comunicare trebuie să conţină trei elemente: O intenţie . acţiunile concurenţei.este utilizată pe scară largă de către specialişti. . etc. 2003. Formularea obiectivelor campaniei de Relaţii Publice Obiectivele de comunicare ale organizaţiei stau la baza tuturor activitaţilor de relaţii publice. Pentru o mai bună evaluare a obiectivelor unei campanii se poate utiliza următoarea matrice: 39 39 Bernard Dagenais – Campania de relaţii publice. Definirea obiectivelor de comunicare reprezintă o condiţie indispensabilă pentru măsurarea eficienţei campaniei de relaţii publice. însă poate asigura răspunsuri corecte şi reprezentative. Detreminarea cadrului teoretic.1. ƒ obiective de imagine: construire sau îmbunătăţire a imaginii organizaţiei.punctele forte şi punctele slabe. în primul rând o direcţie pentru buna derulare a campaniei dar şi instrumentele de evaluare finală a eficienţei campaniei.istoricul şi misiunea firmei.Sondajul prin poştă – este o variantă costisitoare din punct de vederea timpului alocat. Acestea oferă. Editura Polirom.nivelul practicat al relaţiilor publice. Analiza propriu-zisa. respectiv o imagine clară asupra următoarelor aspecte: . Operationalizarea. 2. dinamica pieţei. 4. La formularea obiectivelor trebuie avute în vedere următoarele aspecte: ¾ natura schimbării urmărite ¾ publicul ţintă ¾ rezultatul aşteptat ¾ gradul schimbării ¾ termenul de realizare Exemplu: creşterea notorietăţii mărcii x a firmei y în rândul tinerilor din mediul urban şi rural cu 20% în termen de 6 luni.Sondajul prin operatori – este metoda cea mai sigură de a obţine o imagine fidelă şi reprezentativă chiar dacă costurile pe care le antrenează sunt ridicate. Codificarea.135 - 50 - . .respectiv ceea ce trebuie realizat şi categoriile de public avute în vedere. 2. . Tipuri de sondaje: .

Principalele canale de comunicare propuse sunt: 1. conferinţe de presă. Aceasta poate însemna cunoaşterea organizaţiei de mass media sau încercarea de a neutraliza efectele unor aspecte negative ale organizaţiei prin crearea de evenimente pozitive. grupări politice care pot influenţa organizaţia. Clienţii – beneficiarii de bunuri sau servicii din partea organizaţiei.Monitorizarea massmedia . 7. televiziune. Favorabilitatea referirilor. 3. 4. naţionale şi internaţionale. presa scrisă. pg. Instrumente de măsurare . Grupurile de influenţă – grupuri de presiune mai mult sau mai puţin influente. 2. radio. media locale şi instituţiile de stat locale. Media – locale. Un sistem autentificare vizitatorilor în cadrul site-ului de a 3. potenţialii angajaţi sau clienţi sau oricine poate influenţa deciziile organizaţiei. 2001. Comerţ – include toate serviciile de distribuţie şi aprovizionare pe care organizaţia le foloseşte. grupuri de voluntari. cu 50%. Domeniul financiar – băncile sau alte instituţii oficiale de investiţii. Relaţiile Publice urmăresc obţinerea şi menţinerea încrederii.Numărul de referiri la proiectele ministerului în mass-media de către liderii de opinie. Cercetării. organizaţia are posibilitatea de a opta pentru una sau mai multe din cele 81 de combinaţii. 9. simpatiei şi implicării publicului organizaţiei. În acest caz. 5. Identificarea profilului publicului ţintă. Guvernul – în sensul că acesta este cel care aplică legile aprobate de Parlament. 6.15 - 51 - . conducerea. între canalul de comunicare şi audienţă. lansări şi vizite de presă. etc. Personalul intern – angajaţii organizaţiei. în următoarea lună. Indicator . interacţiunea cu diverse categorii de public este foarte extinsă. Bucureşti. inclusiv foştii angajaţi sau clienţi. Camerele de comerţ.Obiectiv Să se atragă susţinerea liderilor de opinie din sfera politică în promovarea proiectelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării în massmedia. o bună parte din succesul unei organizaţii este condiţionat şi de sprijinul publicurilor sale relevante. Astfel. Personal local – comunităţile locale. 40 Simona Mirela Miculescu – „Relaţii publice internaţionale în contextul globalizării”. pe parcursul următoarelor două luni. celelalte organizaţii din domeniu. Relaţiile cu presa – comunicate de presă. interviurilor. etc. Creşterea numărului de Numărul de vizitatori ai site-ului persoane care Ministerului Educaţiei şi accesează site-ul. acţionari şi lideri de opinie din comunitatea financiară. Având în vedere dinamica mediului în care acţioneză orice organizaţie. Potrivit lui Bernstein. 8. o organizaţie poate interacţiona cu nouă categorii de public: 1. propuse în cadrul modelului de Bernstein 40 . Astfel. Editura SNSPA.Analiza de conţinut a articolelor. Publicul general – toţi cei care au un interes în organizaţie.

vehicule. buletine informative. Guvernul – în sensul că acesta este cel care aplică legile aprobate de Parlament. etc.2. Design-ul. Domeniul financiar – băncile sau alte instituţii oficiale de investiţii. Personalul intern – angajaţii organizaţiei. Media permanente – se constituie din semne.94. 2. Clienţii – beneficiarii de bunuri sau servicii din partea organizaţiei. manuale. Produsele sau serviciile organizaţiei – prin modul în care sunt prezentate şi livrate publicului se constituie într-un mesaj adresat receptorului. Prezentări impersonale – includ prezentările video. etc. 9. presa scrisă. “Toţi indivizii în măsură să înfluenţeze activ organizaţia se pot constitui în publicul acesteia. Literatura de specialitate – rapoarte anuale. radio. conducerea. grupări politice care pot influenţa organizaţia. 7. Media – locale. 8. semantica şi prezentarea acestora însoţesc mesajul adresat publicului ţintă. panourile de afişaj destinate marelui public. expoziţiile. 41 Leduc – “The social psychology of organizing”. etc. Acest canal este folosit mai ales în cadrul comunicării interne. antete. Pe de altă parte. acţionari şi lideri de opinie din comunitatea financiară. - 52 - . 6. grupuri de voluntari. arhitectura clădirii. faxurilor. pe lângă caracterul complex şi un pronunţat caracter practic oferind specialiştilor în relaţii publice posibilitatea alegerii unor variante optime canal-audienţă (public) care sunt de un real folos în planificarea acţiunilor de comunicare ale organizaţiilor. Editura Addison-Wesley. Leduc recurge la o segmentare mai generalistă a publicului unei organizaţii. pg. celelalte organizaţii din domeniu. Dacă este folosită cum trebuie. broşuri. 1997. inclusiv foştii angajaţi sau clienţi. pentru oferte speciale – toate se comunică receptorului în timpul achiziţionării. Modelul lui Bernstein prezintă. media locale şi instituţiile de stat locale. Comerţ – include toate serviciile de distribuţie şi aprovizionare pe care organizaţia le foloseşte. naţionale şi internaţionale. televiziune. 7. potenţialii angajaţi sau clienţi sau oricine poate influenţa deciziile organizaţiei.public intern – angajaţii. 3. Corespondenţa – folosirea şi stilul scrisorilor. 4. Grupurile de influenţă – grupuri de presiune mai mult sau mai puţin influente. 4. uniforme. 8. 5. corespondenţa către publicul ţintă poate fi foarte eficientă.” 41 În acest caz avem următoarele categorii de public: . Cele nouă categorii de public identificate de Bernstein sunt: 1. Personal local – comunităţile locale. Sunt folosite puţin în comunicarea organizaţională. dezvăluie multe aspecte ale organizaţiei. 9. 6. Camerele de comerţ. Publicul general – toţi cei care au un interes în organizaţie. toate reflectă stilul şi personalitatea organizaţiei. 3. Punctele de vânzare – se folosesc pentru prezentarea produselor. Reclama – reclama corporată urmăreşte să transmită un mesaj despre organizaţie ca un întreg. Oricare dintre aceste canale pot transporta mesajul către publicul ţintă. Prezentări personale – prezentările persoană la persoană sau de grup sunt un mijloc de a comunica cu public ţintă mai puţin numeros. sponsorizările. pliante. 5.

Publicul unei singure probleme . dar care are potenţialul de a fi interesat de un anume subiect. se pot identifica următoarele categorii de public: ƒ Public primar – este cel mai afectat de o problemă. Editura Polirom.măsura în care acceptă provocările organizaţiilor putem menţiona următoarele categorii de public 43 : 42 Grunig –“Excellent Public Relations and Effective Organisations”.acesta ia atitudine în ceea ce priveşte un singur subiect.Publicul apatic – este acel public neimplicat în toate problemele. furnizori. mai îndepărtate.este publicul activ în toate situaţiile ce influenţează o organizaţie. etc. • Publicul conştient . dar se poate opune unei activităţi anume. care se va opune întotdeauna activităţii unei companii implicate în folosirea de material nuclear. .public extern – clienţi. La rândul său. • Publicul activ . Astfel. Se constutie în public marginal instituţiile care pot pierde din imagine în urma apariţiei unei probleme care se gestionează în portofoliul lor. pentru combinatul siderurgic publicul secundar îl constituie locuitorii din zonele învecinate. dar se va opune oricărei activităţi ce este contrara opiniei sale cu privire la un subiect. Pentru un combinat siderurgic publicul primar îl constituie locuitorii zonei în care există combinatul.este acel public implicat într-o problema ce se bucură de sprijinul opiniei publice şi care beneficiază de o acoperire extensivă în relatările mass media. . Editura L.E. In realitate. Ex. cum ar fi oferirea de avantaje directorilor. ƒ Public secundar – sunt cei mai puţin afectaţi de problemă. Referitor la deschiderea indivizilor faţă de nou.public intermediar – liderii de opinie. Acest public ar putea fi un opozant al organizaţiei care încearcă să-i distorsioneze toate activităţile. pg. sau un set mai mic de subiecte. în cazul unui combinat siderurgic publicul marginal este format din agenţiile de protecţie a mediului.182 - 53 - . Mahwah. concurenţi. Important pentru derularea unei campanii de Relaţii Publice este identificarea publicului relevant al organizaţiei şi profilul acestuia. Ex.A.se compune din grupuri care recunosc existenţa unei probleme. 2003. pg. parteneri.acesta este format din grupuri care se confruntă cu o problema ca urmare a acţiunilor unei organizatii.. Un exemplu în acest sens ar fi campania împotriva celor care deţin rase de câini periculoşi. el poate fi susţinatorul frecvent al unei organizatii. dar îi este greu să o recunoasca.Publicul subiectelor fierbinti . .Publicul tuturor problemelor. Locuitorii oraşului respectiv sunt direct afectaţi de noxele emise de combinat. publicul activ poate fi şi el împărţit în 4 categorii: .133 43 Bernard Dagenais – Campania de relaţii publice. • Public indiferent – sunt grupuri de indivizi care cunosc problemele dar nu întreprind nici o acţiune. ƒ Public marginal – cei ce nu sunt afectaţi direct. raportat la comportamentul indivizilor Grunig identifică următoarele categorii 42 : • Publicul latent . .se compune din grupuri care întreprind ceva pentru rezolvarea problemei. Ex. . 2001. Acesta poate fi opozantul unei organizaţii anume. Un exemplu al unei asemenea campanii este loby-ul antinuclear. New Jersey. Legat de problemele unei organizaţii care pot afecta comunicarea în exterior. efectiv de problemă. acesta reprezentând factorul poluator. Iaşi.

pentru că suplimentar există tendinţa la nivelul publicului de a adăuga valoare produselor. pentru a avea succes o organizaţie trebuie să-şi definească locul pe care doreşte să îl ocupe în raport cu clientul său şi concurenţa. nu mai au efectul dorit şi atunci demersurile comunicaţionale pot fi înviorate prin relaţii publice. În seria utilizărilor strategice ale activităţilor de relaţii publice putem menţiona: ♦ Construirea unei stări de aşteptare pe piaţă înaintea începerii campaniei publicitare . cu rol călăuzitor pentru întreg demersul campaniei de relaţii publice. de aşteptare a acestuia. a elementelor noului produs poate crea la nivelul publiclui o strare de curiozitate. dorinţe şi exigenţe. marea masă a utilizatorilor – se înscriu în ariile modei. ♦ Personalizarea relaţiilor cu clienţii şi asigurarea loialităţii faţă de marcă – crearea şi dezvolarea relaţiilor cu clienţii este un aspect impoprtant. Prezentarea.este o strategie care poate însăţi lansarea unui nou produs pe piaţă. interviuri cu actorii. îşi pun multe întrebări. etc. Strategia de relaţii publice – desemnează ansamblul căilor şi mijloacelor care vor permite organizaţiei să comunice în vederea înfluenţării atitudinii şi comportamentului publicului ţintă şi atingerea obiectivelor stabilite. şi poate şi mai puţin costisitor. Stabilirea axei de comunicare în campania de Relaţii Publice Axa campaniei de relaţii publice este un concept complex care se constituie de fapt în răspunsul la problema apărută în cadrul organizaţiei. să fie declinabilă şi evolutivă. caută multă informaţie.ƒ ƒ ƒ ƒ public inovativ – sunt dispuşi să încerce noutăţile. axa campanie de relaţii publice este ideea centrală din care se declină ansamblul acţiunilor de relaţii publice. Sunt situaţii când relaţiile publice sunt mai eficiente. Astfel. mărcilor şi nu în ultimul rând companiei. ♦ Atragerea clienţilor când nu există publicitate – nu întotdeauna publicitatea rezolvă problemele de comunicare cu publicul ţintă. un mesaj şi un slogan. Pe acest fond considerăm că axa reprezintă promosiunea făcută de organizaţie publicului său în legătură cu capacităţile acesteia de a răspunde promt la nevoi. o bună axă de campanie trebuie să aibe o temă. 5. 54 - . ♦ Susţinerea reclamei – sunt situaţii când acţiunile publicitare devin banale. A înţelege că este mai ieftin să păstrezi un client vechi decât să câştigi unul nou înseamnă a orienta comuniacrea firmei mai mult spre relaţii publice decât spre publicitate. sub forma ştirilor. conservatorii – sunt fideli anumitor mărci.oferirea la emisiunile de ştiri a unor imagini de la filmarea clipului publicitar. ♦ Transformarea reclamei în subiect de ştiri . Potrivit lui Collard şi Chiasson. 4. Publicitatea grafată pe această stare de spirit va spori şansele de succes ale noului produs pe piaţă. obişnuinţe de consum şi nu acceptă schimbările. În acest caz eficenţa este şi mai mare. Astfel. primii utilizatori – îi urmează pe inovativi. interviuri cu purtătorii de cuvânt ai companiei generează predispoziţie la nivelul publicului pentru reclama respectivă. imediat după apariţia lor pe piaţă. Şansele de succes cresc dacă organizaţia reuşeşte să se impună în faţa publicului prin avantaje exclusive. De asemenea axa se referă şi la poziţionare. Ideea este că acest răspuns trebuie să fie concentrat într-o singură idee. caută să se informeze şi adoptă un comportament de urmărire.

etc.) Organizaţia se poate implica prin acţiuni de sponsorizare. sportului. 44 Zaiţ Adriana – “Relaţii Publice”. a le ignora reprezintă. Strategia activităţilor organizaţionale – este o strategie de promovare a organizaţiei în mediul ei specific. mediul academic.) 6. Strategia adaptivă – accentuează importanţa strategiei ca mijloc de adaptare a firmei la schimbările mediului extern prin realizarea unui echilibru între punctele tari şi punctele forte. strategia „conexiunilor emoţionale” – constă în crearea unor legături între organizaţie şi categorii defavorizate ale populaţiei (ex. personalităţi. ♦ Protejarea produselor ameninţate şi actualizarea imaginii – în situaţii de criză o bună comunicare are rol de protecţie. Editura Sedcom Libris. practic. o declaraţie de responsabilitatea faţă de publicul său. etc. etc. ştiinţei. A nu răspunde acuzaţiilor. Tehnici şi tactici de relaţii publice Demersurile comunicaţionale la nivelul relaţiilor publice se pot adresa uneia din cele două mari categorii de public: intern şi extern. programe educaţionale. Se realizează prin participarea organizaţiei la conferinţe. copii. Strategia de consolidare a imaginii – se axează pe aspecte din biografia organizaţiei (descoperiri. evenimente deosebite. constituirea de alianţe. În acest context demersul este privit ca o secvenţă care contribuie la un proces raţional de luare a deciziilor pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Sunt strategii însoţite de riscuri mari dar necesare pentru extindere la nivelul organizaţiei. Tipuri de strategii Practica relaţiilor publice consacră mai multe formule strategice: 1. de cele mai multe ori cea mai bună variantă. donaţii. pg. bătrâni. 2. 2003. 5. a mărcilor şi a imaginii companiei. ♦ Demonstrarea responsabilităţii sociale – prin implicarea în diverse evenimente şi susţinerea unor cauze sociale o organizaţie face. pregătire cu privire la un nou produs. 7. convenţii. Pentru publicul intern cele mai utilizate tehnici de relaţii publice sunt: ♦ Seminarii de informare. aceasta având rolul de a-i întări imaginea. Strategia de „captare a prestigiului” – urmăreşte asocierea organizaţiei cu imaginea de prestigiu a unor personalităţi din lumea artelor.♦ Comunicarea beneficiilor noului produs – se referă la comunicarea către publicul ţintă a imbunătăţirilor şi beneficiilor oferite. 3. 4. între oportunităţi şi ameninţări. 6. etc. Iaşi. etc. de asigurare a produselor. Strategia liniară 44 – acentuează aspectul de planificare al unei strategii.87 - 55 - . ♦ Pătrunderea pe noi pieţe – în acest caz strategia de relaţii publice va avea drept scop obţinerea adeziunii unui nou public. populaţie săracă. Strategia de „inactivitate” – este folosită în cazul în care organizaţia este subiectul unor acuzaţii anonime sau când sunt răspândite ştiri false de către o organizaţie concurentă cu o reputaţie proastă.

ƒ Discursuri – aparţin celor din conducere şi au un impact deosebit la nivelul angajaţilor. transmise angajaţilor pe monitoarele din locurile de servire a mesei sau locurile în care aceştia îşi petrec pauzele. tacticile de succes creează o legătură între valorile şi interesele publicului şi obiectivele urmărite de organizaţie. pentru publicul intern al organizaţiei. reuniuni care urmăresc prezentarea aspectelor pozitive legate de organizaţie. Astfel. teleconferinţe organizate pentru a transmite informaţii despre tendinţele de dezvoltare a organizaţiei. în cazul producerii unor evenimente importante pentru existenţa firmei etc. De obicei se transmit mesaje cu un conţinut important pentru angajaţi în situaţii speciale (de sărbători. mesaje de ultimă oră pe care angajaţii să le poată citi. angajaţii. ƒ Video clipuri – sunt mesaje în format video. ♦ Ediţiile speciale care au rolul de a marca un eveniment important din viaţa organizaţiei. Pentru publicul extern principalele tehnici de relaţii publice sunt: ♦ Conferinţele de presă pentru comunicarea unor ştiri de maximă importanţă. Tactici de relaţii publice Tacticile sunt parte componentă a planului de relaţii publice care este configurat în funcţie de valorile şi misiunea organizaţiei. scris de o persoană din interiorul firmei şi oferit spre publicare unei publicaţii ce atinge publicul ţintă. conceput pentru a menţine relaţii bune între organizaţie şi clienţii săi. într-un cadru festiv a celor mai buni angajaţi. 56 - . Practic. ƒ Newsletter-e – prezintă avantajul că prezintă în scris.). ♦ Interviurile. ♦ Discursurile din cadrul unor conferinţe. realizările deosebite ale unor angajaţi etc. realizate fie la iniţiativa conducerii organizaţiei fie la solicitarea unui reporter. intereselor şi canalelor de comunicarea preferate de publicul ţintă. ♦ Articolul de profil. practicienii în domeniu recomandă: ƒ Întâlniri faţă în faţă – pentru angajaţi canalul preferat de primire a informaţiilor despre organizaţie îl reprezintă întâlnirile faţă în faţă cu superiorii lor. pentru schimb de experienţă la alte organizaţii din ţară sau străinătate. Şi pentru că aceste interese şi valori sunt diferite. ♦ Lansarea de ştiri prin intermediul unei singure pagini tehnoredactate. ƒ Aviziere – sunt folosite pentru a transmite informaţii de ultimă oră despre diverse schimbări care pot afecta angajaţii. ♦ Articolul de importanţă caracteristică destinat unei publicaţii de profil. ♦ Dejunuri oficiale organizate pentru a crea posibilitatea stabilirii unor relaţii personale între reprezentanţii organizaţiei şi diferite medii. Revistele pot exista atât în formă tipărită dar şi online. ♦ Crearea unui jurnal intern. ♦ Jurnalul organizaţiei.♦ Vizite de lucru. ƒ Reviste – sunt mai costisitoare şi pot conţine articole care redau aspecte din istoricul organizaţiei accentuând asupra valorilor şi obiectivelor acesteia. se recomandă o segmentare a publicului urmată de stabilirea setului de tactici adecvat. Tacticile de succes sunt bazate pe cercetarea valorilor. ♦ Seminarii. Noutăţile din viaţa organizaţiei pot fi transmise pe hârtie dar şi online. ♦ Recompensarea. simpozioane.

prin invitarea clienţilor în incinta companiei se urmăreşte crearea unui sentiment de transparenţă şi sporirea încrederii în produsele şi activitatea firmei.in conţinutul acestora se pot găsi diverse teme legate de obiectivele organizaţiei. scrisorile sunt folosite în situaţii mai sensibile. Datele pot fi actualizate rapid şi pot fi oferite link-uri către adresele de e-mail ale celor în măsură să ofere şi alte informaţii. ƒ Evenimente speciale – presupune organizarea unor evenimente cu o anumită tematică. broşuri etc. newsletter-e etc. De obicei.Intranet-ul – oferă mai mult decât conturi de e-mail angajaţilor. ƒ Evenimentele speciale – în această categorie pot fi incluse atât acţiuni fără caracter profesional. care este şi expert într-un anumit domeniu. declaraţia preşedintelui companiei privind evoluţia viitoare etc. seri dansante. analize financiare comparative. Comunicarea cu mediul de afaceri (business to business) este cea mai mare provocare a prezentului. etc. ƒ Site-ul pe Internet – reprezintă un mijloc modern şi eficient de comunicare cu investitorii. picnic-uri. care să conţină informaţii despre valoarea acţiunilor. arhiva media a firmei. tacticile de relaţii publice care pot fi practicate sunt: ƒ “Ziua porţilor deschise” – este o tehnică des utilizată. ele pot conţine un site intern cu organigrama firmei. e-mailurile clienţilor actuali sau potanţiali. etc. ƒ E-mail – conform unor studii recente e-mail-ul a devenit principala metodă de comunicare între angajaţi. apariţia de noi produse. Se recomandă pentru transmiterile de rutină la acelaşi nivel ierarhic. ƒ Întâlniri anuale – în cadrul acestor întâlniri organizaţia poate folosi canale de comunicare controlate (discursuri. ca public intermediar. organizarea de excursii cât şi acţiuni cu caracter profesional cum ar fi: training-uri. schimbări în conducere. Pentru a fi eficientă trebuie să demonstreze încă din titlu şi primul paragraf că este de interes local şi nu are un caracter promoţional. sesiuni de comunicări ştiinţifice.) pentru a transmite anumite informaţii şi a crea o atmosferă favorabilă. Investitorii (acţionarii. etc) reprezintă un public important pentru o organizaţie. etc. organizarea unor saloane de expoziţii. Pentru cazul transmiterii unor informaţii importante de către conducere. media cu profil financiar. ƒ 57 - . Pentru clienţi. degustări. care ajută la transmiterea mesajelor publicului principal pot fi folosite următoarele tactici de relaţii publice. ƒ Articole în reviste de specialitate – aceste articole sunt semnate de reperezantantul companiei. ƒ Ştiri de presă – ştirea de presă este un important document de relaţii publice. respectiv întreceri sportive. se recomandă întâlnirile faţă în faţă. cotaţia acţiunilor. spre exemplu invitarea unui personaj costumat în incinta suprafeţelor de contact cu clienţii. analiştii de investiţii. pentru a nu crea confuzii. scrisorile. ƒ Rapoarte anuale – se pot prezinta în formă tipărită sau format electronic şi conţin informaţii financiare recente. Pentru media. Construirea unor relaţii cu alte medii de afaceri presupune utilizarea unor variate tehnici de relaţii publice. Au o acoperire largă incluzând şi alte organizaţii din mediul de afaceri. ƒ Scrisori – folosind un sistem cu baze de date pot fi trimise scrisori personalizate investitorilor. ƒ Răspunsuri la contactele clienţilor – presupune organizarea unui departament de relaţii cu clienţii unde se va răspunde cu promptitudine la telefoanele. În seria tacticilor de relaţii publice specifice acestora amintim: ƒ Reviste şi newsletter-e . descrieri ale departamentelor. ƒ Extranet-ul – sunt reţele computerizate cu acces controlat care conţin şi site-uri de web şi e-mail. probe.

purtătorii de cuvânt ai organizaţiei să aibe o prezentare pregătită. şcoli. fotografii. radio. un exemplu în acest sens îl oferă compania AVON care susţine lupta împotriva cancerului la sân iar campania se derulează sub sloganul ƒ “Ziua porţilor deschise” – poate fi completată cu discursuri şi întâlniri cu angajaţii firmei. la întâlnire să participe mai mulţi jurnalişti. categoria A. la cel mai mic cost şi unui public cât mai numeros. se pot oferi diverse obiecte inscripţionate cu logo-ul şi numele organizaţiei. În acest caz interesează în mod deosebit comportamentul acestei audienţe. Principalele suporturi media care pot fi utilizate sunt împărţite în două mari categorii: 1. ƒ Scrisori de prezentare – este trimisă unui jurnalist şi poate. distribuirea de ajutoare. agende. backgrounder-e. etc.TV. sprijin în situaţii de calamităţi naturale. locaţie. – literatura publicitară. calendare. ƒ Media kit-uri – sunt documente complexe de relaţii publice care cuprind o ştire de presă susţinută de alte documente suport cum ar fi fact sheet-uri. ƒ Voluntariat – este un instrument puternic de a construi relaţii pozitive cu grupurile comunitare. Alegerea mixului media Mixul media reprezintă cea mai bună formulă de a transmite. obiecte inscripţionate. etc. . Practic. etc.L. Participarea angajaţilor unor companii la rezolvarea unor probleme ale comunităţii (repararea unor locaţii.) demonstrează intres major din partea respectivelor organizaţii. mape de prezentare. presa. etc. Se poate prezenta publicului larg mediul de lucru. Stabilirea planului media se va face ţinând cont de următoarele aspecte: a. etzc. înlocui ştirea de presă. produsele realizate. să fie înregistrată.În general media de ştiri prelucrează ştirile de presă primite din partea organizaţiilor funcţie de caracteristicile audienţei. orar. ce suporturi de comunicare 58 - . ƒ Conferinţe de presă – o conferinţă de presă este o întâlnire organizată între reprezentanţi ai organizaţiei şi jurnalişti. Pentru o conferinţă de succes trebuie îndeplinite anumite condiţii: ştirea să fie foarte valoroasă. 7. outdoor. În seria tacticilor de relaţii publice menţionăm: ƒ Donaţii şi sponsorizări – generează simpatie faţă de orgafnizaţie la nivelul publicului.L.) iar un backgrounder este un supliment al ştirii de presă ce conţine informaţii utile de fond despre o persoană a organizaţiei menţionată în ştire. cinematograful. ƒ Campanii sociale – unele orgabizaţii contribuie cu resurse materiale la susţinerea unor cauze sociale cum ar fi educaşia pentru categoriile defavorizate. camere de comerţ şi alte grupuri locale ale căror interese intercaţionează cu cele ale organizaţiei. 2. Internet. tratarea unor boli. pliante. pot apărea sub forma unor mărturii ale unor persoane. etc. a unor biografii sau a unui scurt istoric al companiei. Fact sheet-ul cuprinde o listă bine organizată de fapte (ex. categoria B. Campaniile sociale sunt realizate astfel încât să tragă şi susţinerea oficialilor guvernamentali. de cât mai multe ori mesajul organizaţiei într-un timp cât mai scurt. alte persoane. broşuri. a consumatorilor. locaţia să fie accesibilă. cataloage. Profilul publicului ţintă.T. mostre de produse. să nu dureze mai mult de o oră. uneori. respectiv audienţa. Scrisoarea de prezentare se transmite unui singur canal şi are un caractzer exclusiv. etc. motiv. Grupurile comunitare includ biserici. cluburi. broşuri. fluturaşi.T.

care apar de cele mai multe ori neaşteptat (pop-up-uri. 45 Televiziunea ƒ Imaginea.criteriul demografic – se caută canalele potrivite pentru segmentul respectiv. Bucureşti. 2004. internet. Pentru segmentul tineri cu vârsta cuprinsă între 15-20 ani. De exemplu. asigură eficientizarea comunicării. implicând publicul mai mult decât celelalte canale în transmiterea şi înţelegerea acestuia. c. d. • Selectivitate datorită posturilor locale. care nu pot fi transmise pe TV sau la radio. toate vârstele. • Intrusivitatea mesajelor de pe Internet. Selectare canalelor relevante – se aleg canale care corespund domeniului de interese a publicului ţintă. • Supra-aglomerarea de site-uri pe Internet scade şansele mesajului de a ajunge la publicul ţintă. dar se poate dovedi mai eficientă în segmentarea publicului ţintă.L. ƒ Sunetul. vocea umană. ce intervale orare.criteriul geografic – se caută canalele cu audienţa cea mai mare într-o anumită zonă. Internet • Interactivitatea permite evaluarea eficienţei mesajului. Mesajele pentru internet trebuie să fie concepute cu multă grijă şi să răspundă în mod necesar nevoilor utilizatorului. care este nivelul de decodificare şi fondul comun de semne. radio. Presa scrisă • Permanenţa mesajului tipărit. etc. strategia de comunicare adoptată şi bugetul campaniei. b. sunetele de fond şi muzica fac mesajul mai credibil şi mai persuasiv. bannere) poate deveni de multe ori enervantă pentru utilizatori. • Cost publicitar mare.. Editura Didactică şi Pedagogică. Avantajele şi dezavantajele mijloacelor de comunicare A. . ƒ Durata mai mare de expunere la mesaj creşte posibilitatea de întipărire în memorie a mesajului. Radio • Audienţa este mărită. • Internetul este un mijloc de comunicare controlat în exclusivitate de utilizator. desfăşurarea unei acţiuni. • Segmentarea maximă oferită de Internet.preferă. • Conţinutul mai dens în text poate oferi mai multe detalii tehnice. îl fac mai explicit. mai uşor de memorat. o revistă poate fi răsfoită de mai multe ori şi chiar revăzută după mult timp. • Are o audienţă mai scăzută. 45 Nicolai Maria. Selectarea se poate face după: .T. ƒ Este cea mai costisitoare media.“Tehnici de comunicare prin publicitate”. Alegerea vectorului media – se vor enunţa criteriile de selectare a canalelor prin care se vor transmite mesajele. - 59 - . (ex. dinamismul. Combinarea canalelor şi planificarea folosirii lor în timp – acest aspect depinde de nevoile organizaţiei. a unui scenariu oferă un grad mai ridicat de inteligibilitate mesajului. mediul urban se pot folosi: tv.

Structura unui buget 1. Un buget bine realizat poate contribui foarte mult la înţelegerea nevoilor de comunicare ale organizaţiei şi poate fi decisiv pentru acceptarea sau respingerea campaniei. DJ. Capacitate ridicată de antrenare a publicului.Personal temporar . tehnicieni. • Audienţa sălii de cinematograf este formată din tineri. -transmiterea unui mesaj complex (argumentări.) şi alte persoane angajate pentru segmente mai mici ale campaniei. Bugetul este o componentă importantă a unei propuneri de campanie. pg. practic ea reprezintă imaginea financiară a acampaniei.Coeficient de memorare scăzut.33 - 60 - .Libra.Afişaj mesaj simplu. Prezentăm în continuare o machetă de definire a unui mix media 46 : Obiective Vector media Public ţintă recomandat Tipul comunicării • • -transmiterea unui . etc. radio. lideri de Comunicare de durată. Cinematograf • Coeficient de memorare ridicat. posturi radio şi tv. . Jurnalişti. puternic cei care navigheză pe internet. directă dar cu un impact cititorii. ascultătorii minim anumitor ziare. idee.Costuri de personal . etc . Bucureşti. . 2000. femei de seviciu. anumite zone. . Bugetul şi calendarul acţiunilor Bugetul unei campanii de Relaţii Publice este un plan financiar estimativ. reviste. Pliante Conferinţe.televiziune Public trecător din Comunicare rapidă. motivaţii. participanţi la reuniuni. Public ţintă Comunicare lentă dar cu interesat funcţie un impact progresiv de o bază de date.sunt consultanţii.radio . • Mijloc media cu cost ridicat. 46 adaptare după Andrei Stoiciu – “Comunicarea politică”. Ed. opinie efort mare cu impact lobby. Acest document trebuie să includă toate costurile care pot să într-o perioada specifică de timp.Personal permanent . puternic tv 8. feed-back mărit prin telefon. dezbateri. • Selectivitate geografică. etc) Broşuri..sunt cei care lucrează pe întreg parcursul campaniei (manageri.includ salariile raportate la timpul total de lucru alocat de fiecare angajat sau colaborator. specialişti).presă slogan. contabil. Dezbateri tv Instrumente de e-pr Consolidare imagine de Acţiuni de PR. colaboratorii pentru diversele evenimente (hostess-e.

precum şi corectarea. ecran. Astfel. economice. proiector. Pentru a obţine eficienţa dorită. sunt incluse: • Costuri de productie . pentru a evalua impactul la nivelul mass-media se vor monitoriza apariţiile pe diverse canale de comunicare (presă. evaluarea trebuie să se facă pe mai multe nivele. o campanie 61 - . .achiziţii spaţii publicitare • Sponsorizari .Evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite. copiatoare.2.instalaţii de sonorizare. după cum urmează: . servire • Costuri de media . Astfel. trimestru. microfoane. cartuşe de imprimantă. atitudinea presei pe o anumită de timp (lună. cu costuri minime. Pentru fiecare nivel de evaluare se va alege metodologia adecvată. Astfel.alimente. . Media aritmetică a coeficienţilor de imagine înregistraţi zilnic determină coeficienţii de imagine săptămânali. • Costuri de amenajare locaţii şi tehnică . înregistrare de spoturi tv.Evaluarea imaginii la nivelul publicului ţintă.etc. Această evaluare va avea drept conţinut acţiunile organizaţiei şi încadrarea acesteia în diverse evenimente politice. • Costuri de transport şi cazare • Costuri de poştă • Costuri pentru consumabile . culturale. La acestea se pot adăuga focus-group-urile. a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte notorietatea şi imaginea organizaţiei. Însă.dacă proiectul include astfel de acţiuni. Evaluarea şi controlul acţiunilor de comunicare iniţiate. televiziune. . se poate determina gradul de corelare cu obiectivele strategiei de comunicare.Evaluarea imaginii reflectate în mass-media. eşecurilor. sunt utile evaluările sincrone şi diacrone ale imaginii reflectate în mass media şi a reprezentărilor publicului ţintă. producţie de cadouri.tiparirea materialelor promoţionale. imaginea solidă pe piaţă. semestru) faţă de organizaţia analizată. Evaluarea diacronă reflectă.echipamente de birou. Astfel. .hârtie. prin analiza de conţinut a materialelor apărute în presă se poate obţine o evaluare sincronă. ci şi de necesitatea respectării unor reguli. panouri. radio.Evaluarea performanţelor muncii echipelor de lucru. etc. Reuşita unei campanii de relaţii publice nu depinde numai de o bună analiză. prin intermediul unor criterii de cuantificare. calculatore. a greşelilor în situaţii similare care pot apărea în viitor. Acţiunea de evaluare este inerentă într-o acţiune de relaţii publice şi permite identificarea reuşitelor. etc • Costuri de chirie . • Costuri de logistică .Costuri de implementare – se referă la costurile pe care le implică desfăşurarea tuturor activităţilor campaniei. Legat de obiectivul primordial al oricărei organizaţii. interviurile. Funcţie de aceşti indicatori. pentru a evalua impactul la nivelul publicului ţintă se pot organiza sondaje de opinie pe eşantioane reprezentative din publicul ţintă. într-o reprezentare grafică.închiriere locaţii pentru evenimente şi pentru organizare • Costuri de catering .). etc. dosare. 9. radio. etc. etc..Evaluarea procesului de comunicare.

. de ce trebuie comunicat. cui trebuie comunicat. Clienţii fideli sunt cei mai buni vectori de comunicare. Angajaţii sunt un instrument puternic care poate fi folosit cu succes într-o campanie de relaţii publice. respectiv aspecte prin care organizaţie să se diferenţieze şi poate fi percepută la nivelul publicului ca fiind unică.mediul este invadat de mesaje diverse. 5. Publicul percepe organizaţia în funcţie de efortul pe care aceasta îl face încă din momentul apariţei pe piaţă şi în peisajul mass-media. O idee puternică permite dezvoltarea unei campanii de relaţii publice care să contribuie substanţial la reputaţia organizaţiei. 6.reuşită este cea care atinge obiectivele propuse. Practicarea relaţiilor publice interne poate fi considerată o investiţie ce contribuie la succesul campaniei. O campanie de relaţii publice trebuie gândită pe termen lung.oamenii se gândesc la organizaţii doar când au o nevoie. De multe ori există tendinţa de a considera că odată ajuns în atenţia publicului nu mai trebuie continuat efortul de comunicare. are o derulare conform unui plan de acţiune. de cele mai multe ori ceva care le este familiar. imagine bună. În acest context o campanie poate fi considerată originală. Folosirea atentă a spaţiilor media – se recomandă o combinaţie optimă de spaţii media care să asigure la un cost cât mai redus o informare cât mai largă a publicului.în general. O campanie de relaţii publice trebuie să se axeze pe o singură idee puternică. interesantă dar să nu ducă la atingerea obiectivului dorit (grad de notorietate.oamenii aleg. 10. iar planul este o traducere a următoarelor aspecte: ce trebuie comunicat. . 4. 12. O organizaţie comunică oricând prin orice element – tot ceea ce ţine de organizaţie este purtător de mesaje. unele chiar agresive.care sunt valorile la modă şi care sunt cele în declin? 62 - . 3. mesajele lansate de organizaţie prin diverse mijloace nu trebuie contrazise de acţiuni inoportune ale conducerii sau angajaţilor. însă simpatia publicului faţă de organizaţie nu este ceva câştigat pentru totdeauna. în cât timp şi cu ce mijloace. ce vrem să obţinem. etc). 9. 2. oamenii uită şi se concentrază pe problemele lor. Formularea unor întrebări utile: . Principalele reguli care guvernează o campanie de relaţii publice sunt: 1. . În acest contex o organizaţie poate pierde foarte mult dacă se bazează doar pe relaţia de comunicare pe care o are cu clienţii şi neglijează celelalte aspecte. 7. O campanie trebuie gândită pentru a construi o imagine care funcţionează – astfel. 8.sloganul permite organizaţiei să se identifice şi să se poziţioneze pe piaţă cu o imagine distinctă? . O reacţie din parte publicului nu este neaparat şi u rezultat – acţiunile de relaţii publice trebuie foarte bine coordonate şi corelate cu celelalte acţiuni specifice de comunicare pentru a nu declanşa reacţii adverse. Mesajul unei campanii de relaţii publice trebuie să seducă publicul ţintă – în acest sens se recomandă evitarea clişeelor şi o prezentare logică a elementelor cu impact la public. 11. Acest efort permanent care trebuie susţinut are la bază următoarele argumente: .fenomenul migraţiei are o amploare ridicată. .

fii interesat – organizaţia trebuie să arate preocupare pentru nevoile şi dorinţele publicului său. 59 - 63 - . pentru a reduce accidentele de muncă şi pierderile pe care acestea le aduc în cadrul Petrom. Siguranţă. etc. Campania s-a derulat sub sloganul “Alege siguranţa” pentru a susţine ideea că este o chestiune de alegere şi nu de întâmplare. Strategie şi plan Pentru atingerea obiectivelor agenţia de relaţii publice a iniţiat o campanie de comunicare internă în parteneriat cu echipa Petrom. Departamentul Sănătate. 15. siguranţă şi mediu a reeşit faptul că organizaţia are nevoie de îmbunătăţirea imaginii în rândul angajaţilor şi schimbarea atitudinii acestora faţă de siguranţa muncii. incluzând siguranţa rutieră. 14. ce îşi propune. Credibilitate – în acest sens firmele trebuie să recunoască şi ceea ce nu pot face. septembrie 2007. sondarea opiniei acesruia. 17. atitudinii şi mentalităţii în acest sens. crearea unui birou de relaţii cu publicul. Procesul relaţiilor publice poate acţiona la nivelul informaţiilor care motivează valorile şi deciziile publicului. Principalele mesaje transmise către angajaţi i-au invitat pe aceştia să se gândească de mai multe ori înainte de a acţiona a dată şi să fie conştienţi de posibilele consecinţe ale acţiunilor lor. trebuie să le reamintim cine este organizaţia.Campania de relaţii publice ”Alege siguranţa” Iniţiator – Petrom. Petrom se ocupă intens de siguranţa personalului şi a operaţiunilor sale. Obiectivele de comunicare Principalul obiectiv a fost acela de a conştientiza angajaţii cu privire la problemele de siguranţă a muncii şi de a încerca o schimbare a culturii. etc. Trebuie să existe în permanenţă un proces de reamintire – publicul primeşte informaţii zilnic. Pentru a fi interesant. Îmbunătăţirea aspectelor comunicării formale – se poate realiza prin diverse acţiuni simple dar de efect – crearea unei linii de telefon pentru public.care sunt schimbările social-demografice care vor afecta evoluţia opiniei publice? . ce oferă. pg. Mesajele au reflectat arii de preocupare specifice companiei Petrom. Folosirea argumentelor – pentru a converi credibilitate unui mesaj acesta trebuie să se bazeze pe: rapoarte. etc. ce reprezintă ea pentru colectivitate. Mediu. mărturii aparţinând unor personalităţi din domeniu. studii. 16.care sunt principalele slăbiciuni ale imaginii organizaţiei remarcate de reprezentanţii mass-media? 13. Relaţii publice pledează pentru corectitudine în raport cu publicul organizaţiei.care este potenţialul de creştere a notorietăţii şi încrederii în organizaţie în următorii ani? . În urma auditării şi evaluării în teritoriu a tuturor aspectelor legate de sănătate. Evenimentul de lansare a campaniei a fost găzduit de CEO şi Petrom şi a urmărit conştientizarea importanţei asumării de către conducere a responsabilităţii 47 - Revista Campaign. Exemplu 47 . Campania s-a derulat pe parcursul unui an de zile şi a cuprins mai multe instrumente de comunicare. cercetări. Calitate Perioada – mai 2006 – aprilie 2007 Fiind o organizaţie de mari dimensiuni care activează într-o industrie cu nivel ridicat de risc.

cantitativă şi calitativă. Campania a luat sfârşit în luna aprilie 2007 cu un insert special despre campanie. S-au produs testimoniale în care angajaţii Petrom care au trecut prin experienţa unui accident la locul de muncă şi-au împărtăşit experienţele cu restul angajaţilor. Evaluare Pentru evaluarea impactului campaniei s-a desfăşurat o cercetare independentă profesionistă. Rezulate Cele mai eficiente instrumente ale campaniei au fost testimonialele. întâlnirile directe cu angajaţii şi posterele. Mesajul legat de siguranţa rutieră a fost promovat prin postere şi pliante informative.cu privire la siguranţa muncii. Din perspectivă calitativă impactul campaniei a fost extrem de pozitiv şi s-a considerat că acesta a generat o reală schimbare a atitudinii şi a mentalităţii angajaţilor în privinţa siguranţei muncii. Au avut loc întâlniri cu angajaţii din teritoriu. - 64 - . Instrumentele campaniei au fost considerate “folositoare” sau “foarte folositoare” de către 95% din managementul de nivel inferior şi de personalul operaţional. Angajaţi Petrom au primit un ziar special ănveli într-o copertă cu descrierea campaniei. postere şi ziarul intern. iar angajaţii au primit odorizante de maşină. La nivel intern s-au distribuit scrisori interne. la care au participat şi reprezentanţi ai conducerii companiei. rezultatele sale prezentat în ziarul intern.

identificarea posibilită ilor de solu ionare a situa iilor de criză prin ac iuni de rela ii publice.CAPITOLUL 6 MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE CRIZĂ ŞI RELAŢIILE PUBLICE „E important să spui ce gândeşti. criză de comunicare i efectele asupra imaginii organiza iei. - 65 - .Grunig Obiective: determinarea principalelor concepte care operează în managementul situa iilor de criză. definirea conceptelor de criză de imagine. dar mai important este să gândeşti ceea ce spui“ J.

apare ca necesitate primordială conceperea şi articularea unor proceduri diferite pentru a administra sau manageria riscurile lor potenţiale. Dacă nu este gestionată corespunzător. aflate în situaţia de a gestiona riscuri şi crize induse de factori interni sau externi. 48 - 66 - . pg.6. împreună cu departamentul de relaţii publice trebuie să se pregătească din timp pentru a face faţă unor situaţii neaşteptate sau anormale. Orice organizaţie reuneşte în grupuri de muncă indivizi cu personalităţi. plasate în cele mai diferite organizaţii. capabile să le administreze şi gestioneze în mod optim pe cele care survin în pofida mijloacelor preventive. Se poate spune că situaţia de criză a devenit o stare cotidiană. conflictele fiind inevitabile. când se conturează ansamblul de valori si reprezentări prin care publicul percepe organizaţia respectiva. Menţinerea unei armonii perfecte este greu de realizat. iar cuvântul a intrat în vocabularul curent al managerilor. Deoarece societatea modernă depinde din ce în ce mai mult de tehnologii superperformante. manageri. Unele crize sunt previzibile şi pot fi prevenite. în măsură să pună în pericol funcţionarea ei normală şi reputaţia de care se bucură întro anumită comunitate. Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză. se consideră că o criză poate afecta imaginea unei organizaţii. altele nu pot fi bănuite sau nu pot fi anticipate în mod corect. Un element esenţial în asemenea momente este comunicarea.1995. despre "managementul crizelor" şi despre "comunicarea de criză". sociale. politice. În general. unele chiar celebre. inclusiv „top managementul” acestora pot fi predispuse la apariţia unor crize. mentalităţi. Este motivul pentru care conducerea acesteia. imaginea de marcă se construieşte în perioadele de normalitate. educaţie. Experienţa a arătat că. sisteme de valori şi comportamente diferite. teoreticieni-specialişti în management şi practicieni ai relaţiilor publice să vorbească despre "gestiunea crizelor". Altfel spus. Prezenţa aproape continuă a crizelor. Gestiunea crizei nu se poate improviza. o situaţie de criză poate aduce prejudicii grave unei organizaţie. Se poate astfel concluziona că toate organizaţiile. În timpul crizei se impun alte reprezentări şi anumite "simboluri" şi se fixează anumite "clişee". De obicei. o bună comunicare în timpul crizei poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative ale publicului. militare sau de alt gen. Este de dorit a se crea un echilibru optim între complexitatea Thierry C. Există desigur şi organizaţii care şi-au luat toate măsurile pentru a nu fi afectate de crize majore. a făcut ca tot mai mulţi lideri politici. de obicei aceasta scapă de sub control şi ia amploare.1 Situaţia de criză – concepte. acest gen de organizaţii şi manageri fiind denumiţi gestionari preventivi 49 . care rămân mult timp asociate cu imaginea organizaţiei. Pauchant şi Ian I. Editura Hec/Quebec/Amerique. 49 Idem opera citată. Ea se întemeiază pe evaluarea corecta a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor strategii adecvate de răspuns.În literatura de specialitate aceste organizaţii şi managerii lor au fost denumite organizaţii şi gestionari „port criză” 48 . caracteristici În ultima perioadă de timp asistăm la tot mai multe cazuri de organizaţii.29. al jurnaliştilor şi al publicului larg. Mitroff – La gestion des crises et des paradoxes. în ciuda tuturor precauţiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei situaţii de criză. strategii pregătite şi chiar experimentate cu mult timp înainte de începerea crizei. fie ele economice.

Mai mulţi cercetători au arătat că. Ian .punerea în joc a valorilor fundamentale ale cel puţin unei părţi implicate. pentru readucerea lui la normalitate fiind necesară intervenţia unui spectru larg şi eterogen de măsuri. În mod general. 1998 53 Pauchant. mediu în care viteza cu care circulă informaţia. 52 Pearson. Making The Information Approach”. Brecher Michael. Pauchant 53 a definit criza ca fiind„O acumulare de evenimente probabile la nivelul unei părţi sau a organizaţiei în ansamblul său şi care poate să întrerupă operaţiile sale prezente sau viitoare afectând indivizii şi comunităţile la un nivel fizic. acestea nu sunt rodul întâmplării. în aşa fel încât existenţa sa fizică este ameninţată. Din punctul de vedere al specialiştilor în managementul organizaţiilor. caracterizat de o multitudine de factori şi procese. et Judith A.o ameninţare a valorilor de bază. Totodată.1998. 51 Deutsch Karl W. apare drept evidentă necesitatea unui alt gen de abordare a acestor situaţii.” Această definiţie îi dă conceptului o dimensiune nouă.C. dar a căror dinamică poate scăpa brutal din mâna factorilor de decizie.criza are consecinţe multiforme.luarea deciziei în timp foarte scurt. 1982. adaptări ale situaţiilor sunt impresionante.49 50 - 67 - . . „Crisis prone versus crisis avoiding organizations. ci mai degrabă ca rezultatul unor disfuncţionalităţi cumulate şi potenţial reperabile de către organizaţie. criza este definită ca fiind acea situaţie în care întregul sistem este afectat. T.tehnologiei moderne şi complexitatea oamenilor implicaţi în aceste activităţi şi care administrează aceste tehnologii. „Crisis Decision.o mutaţie în ambientul extern sau intern. Industrial Crisis Quarterly”. valorile de bază ale membrilor sistemului sunt ameninţate într-o asemenea măsură încât indivizii sunt obligaţi fie să realizeze caracterul eronat al acestor valori. Astfel.criza se înscrie în afara cadrelor operatorii tipice ale organizaţiei şi bulversează cadrul de referinţă al acesteia.. & Mitroff. . „Studies in Crises Behaviour” Special Issue The Ierusalim International Relations. schimbări. ci manifestarea ultimă a unei lungi perioade de gestaţie.constituirea unui punct de dezvoltare în fluxul evenimentelor. cercetătorii sunt de acord cu afirmaţia că crizele sunt situaţii de gestiune care răspund la trei condiţii importante şi necesare care disting situaţia de criză de o situaţie normală de gestiune: . p. apreciem că aceasta apare atunci când se produc evenimente care depăşesc capacitatea de autoreglare internă a oricărui sistem. rapiditatea cu care au loc evoluţii. .criza este un proces de destabilizare care scoate la iveală o multitudine de participanţi şi de mize. În ceea ce priveşte situaţia de criză. În actualul mediu organizaţional. . Clair. ca rezultat al unui proces cumulativ şi continuu de disfuncţii organizaţionale. . . Christine. deoarece criza nu mai apare ca un eveniment în mod necesar neaşteptat şi izolat. . de regulă crizele au o geneză şi istoric 52 . Pentru Brecher 50 „o criză este o situaţie caracterizată de două aspecte majore: . fie să dezvolte mecanisme de apărare împotriva acestor valori.impunerea necesităţii luării unei decizii. M. 1978. La rândul său Deutsch 51 defineşte criza ca un „eveniment care are patru caracteristici: . psihologic şi/sau existenţial. Crizele apar astfel. În acest raport de dependenţă.

Etapa finală în procesul managerial.Din această perspectivă. În cursul utilizării pârghiilor organizaţionale de influenţare (reglementarea. şi anume: • de a contribui la reducerea tensiunilor. social şi informaţional. completarea. astfel încât să prevină transformarea lor în crize ce ar putea afecta securitatea organizaţiei. Cea de-a doua etapă.să aducă criza sub controlul gestionarilor ei.să oprească evoluţia crizei şi să se ajungă astfel la o soluţie acceptabilă şi relativ stabilă. Chiar dacă specialiştii insistă mult asupra acestui moment declanşator al crizei şi 68 - . cu cele patru etape (cercetarea. managementul crizei poate fi înţeles ca un proces care implică organizare. • de a asigura pregătirea în mod corespunzător şi adaptarea corespunzătoare pentru diferite tipuri de crize. Conţinutul funcţional al procesului managerial îşi face simţită prezenţa în cursul realizării principalelor funcţii ale managementului crizelor şi se conturează în patru etape: planificarea. conţinutul organizaţional apare şi în modul în care se cooperează între diferitele elemente şi niveluri ale sistemului managerial. analiza situaţiei. adoptarea deciziei. controlul. determinarea problemei. prelucrarea şi transmiterea informaţiei) exercită o influenţă semnificativă în analiza şi construcţia procesului managerial al organizaţiei. normarea. managementul crizei reprezintă un proces permanent şi evolutiv care implică organizare. determinarea problemei. Conţinutul metodologic al procesului de management al crizelor presupune parcurgerea a patru etape: definirea scopului.să permită acestora ca. • de a controla reacţia. în cazul în care izbucnesc ostilităţile. funcţional. adoptarea deciziei reprezintă căutarea căilor de soluţionare adecvată a problemei şi de organizare a activităţii de rezolvare practică a acesteia. prin acţiunile ce le desfăşoară . principalul scop reprezentându-l găsirea soluţiilor favorabile menţinerii societăţii într-o stare de normalitate. iar diferenţa dintre ele ne apare ca o contradicţie. stabilirea răspunderii) apare conţinutul organizaţional al procesului managerial. se bazează pe contradicţia dintre situaţie şi scop şi reprezintă. planuri şi un set de măsuri menite: . planuri şi măsuri menite să aducă sub control situaţia. Sintetizând aspectele prezentate anterior se pot face formula următoarele concluzii: ◊ Criza nu trebuie confundată cu evenimentul său declanşator. de soluţionarea căreia depinde rezolvarea celorlalte contradicţii. Scopul demersurilor întreprinse în cadrul procesului de management al crizei este exprimat sintetic în obiectivele sale. De asemenea. În fapt. economic. organizaţional. Acest proces poate fi metodologic. de a preveni escaladarea lor şi de a convinge agresorul să înceteze atacul şi să se retragă. în acelaşi timp. starea sistemului nu corespunde niciodată scopului. reprezintă starea sistemului analizată în raport cu scopul stabilit. Conţinutul informaţional al procesului managerial. organizarea. • de a gestiona efectiv crizele apărute pentru a preveni transformarea lor în conflicte. . Cea de-a treia etapă a procesului de management al crizei. instruirea. analiza situaţiei. Cu alte cuvinte. pentru a cărei soluţionare intervine actul de influenţare. influenţarea. să oprească evoluţia negativă a acesteia (în etapa de escaladare) şi să proiecteze o soluţie acceptabilă. Pentru aceasta este nevoie să fie depistată contradicţia principală. componenta principală în schimbarea situaţiei existente în direcţia stabilită prin scop.

În general. .forţele participante.evoluţia sau involuţia. ◊ Crizele sunt inerente organizaţiilor. crizele sunt prezenţe inevitabile ale sistemelor productive moderne.conţinutul. . Programele de răspuns la criză.crizele nu au niciodată o cauză unică. ce permit organizaţiei să coordoneze si să controleze orice urgenţe. Managementul crizei reprezintă o colecţie de măsuri pregătite din timp.efectele imediate pe termen mediu şi.instituţiile pe care le afectează. pe termen lung.asupra consecinţelor sale. .natura situaţiilor critice.punctele tari şi punctele vulnerabile. . există un set de caracteristici comune tuturor crizelor: - 69 - . . Managementul crizelor reprezintă un set de factori concepuţi pentru a combate crizele şi a reduce daunele provocate de crize. . a căror analiză riguroasă oferă cadrul necesar luării deciziilor corecte: . e bine să îl distingem de mişcarea de destabilizare pe care el o declanşează. . Astfel. ecologică) şi de interacţiunile aşteptate şi neaşteptate dintre elementele eterogene ale organizaţiei şi ale mediului său. Crizele sunt rezultatul unor disfuncţionalităţi care nu au fost gestionate la timp de organizaţie şi care. . Un management eficient permite organizaţiei să îşi maximizeze şansele şi să reducă pericolele cu care se confruntă. acumulându-se.crizele fac parte din viaţa normală a afacerilor şi merită o atenţie constantă şi susţinută din partea organizaţiilor. politică. economică. ◊ Abordarea procesuală se bazează pe următoarele idei: . Ţinând seama de complexitatea organizaţiilor. o fac vulnerabilă.crizele nu sunt imprevizibile. Pentru orice grup decident implicat în gestionarea situaţiilor critice este necesar să aibă în vedere un complex de factori. 6. de implicarea lor în mai multe sfere ale societăţii (sociologică. El încearcă să prevină sau să reducă efectele negative ale crizelor şi să protejeze organizaţia.2 Gestionarea situaţiilor de criză Gestionarea crizelor presupune ca managerii să fie capabili să abordeze anumite probleme specifice. se poate afirma despre capacitatea managerilor de a înfrunta realitatea crizelor că nu este un fenomen izolat. publicul implicat şi domeniul respectiv de pagubele posibile. Un raţionament cauzal şi linear nu incită organizaţiile să ţină seamă de contexte şi de dimensiunile şi actorii multipli care intervin în apariţia unei crize. A priori e întotdeauna dificil să ştim dacă semnele pe care le detectăm sunt premergătoare unei crize. .liderii implicaţi.sfera de cuprindere. gândite şi aplicate trebuie să se bazeze pe diferite strategii de comunicare. Deşi se apreciază că fiecare criză este unică în felul său.mecanismul de funcţionare. În cea mai mare parte din cazuri ele lasă semne precursoare care trebuie să suscite interesul organizaţiilor. . problema nu este de a aduce soluţii expeditive sau de a improviza soluţii tehnologice pe termen scurt. în măsură să influenţeze publicul şi să schimbe modul în care acesta interpretează criza. . dacă este posibil.

Panica – Este antrenată în mare parte de surpriză. Managementul crizei implică parcurgerea a cinci etape majore: 1.implica explicarea situaţiei şi iniţierea unor acţiuni ofensive.deşi toată lumea speră să nu se confrunte niciodată cu o criză. Strategia de intervenţie în punctul de emergeţă al crizei . Atunci când o organizaţie intenţionează să producă schimbări radicale în domeniul său de activitate. pe termen mediu şi lung asupra structurii implicate. formarea unor alianţe şi schimbarea terenului de luptă.este o caracteristică care dobândeşte valenţe cronice şi care întreţine starea de tensiune. Pierderea controlului – Are implicaţii grave asupra efectelor imediate. Pornind de la atitudinea unui manager faţă de o situaţie de criză putem contura următoarele tipuri de strategii: 1. a unei celule de criză. ca urmare a scurgerii informaţiei pe toate canalele posibile şi imposibile. Strategia de intervenţie în timpul crizei . Presiunea timpului şi multitudinea problemelor ce trebuie soluţionate pot copleşi forţele implicate. vor începe diverse investigaţii care pot scoate la lumină şi alte probleme care ţin de trecut. Are efecte devastatoare pentru organizaţie atunci când se produce la nivelul conducerii pentru că se traduce în măsuri pripite şi absurde. dar şi de lipsa unui plan de acţiune. cu componenţă flexibilă. care devine. De asemenea. 5. Vizibilitatea maximă – Atât datorită evenimentului în sine cât şi datorită mediatizării intense. trebuie să se aştepte şi la reacţii adverse care pot genera blocaje şi implicit situaţii de criză.se consideră că situaţia nu poate fi stăpânită şi că aceasta se va rezolva în timp. toată lumea va urmări derularea faptelor şi va monitoriza fiecare mişcare. Insuficienţa informaţiilor . favorizând scăparea de sub control a situaţiei. 3. 4.implică asumarea responsabilităţii.implică o strategie de comunicare în măsură să compenseze golurile anterioare şi o evaluare a evenimentelor din timpul crizei. Reluarea iniţiativei. Reacţia "la cald" . 3. centrul de control al întregii activităţii. • O analiză a istoriei organizaţiei în vederea identificării principalelor tipuri de crize cu care s-a confruntat în timp.presupune o gradare a intervenţiilor şi delimitarea clară a responsabilităţilor. Limitarea orizontului de acţiune . Viteza informării şi deteriorarea calităţii sale – Ca urmare a accelerării evenimentelor şi modului de a le trata apare o neconcordanţă între evenimente şi tratamentul mediatic al acestora.eforturile trebuie îndreptate către limitarea extinderii crizei şi către controlarea procesului de comunicare dintre organizaţie şi publicul ei. ea se produce de cele mai multe ori pe neaşteptate. dar cu un nucleu fix. Există şi situaţii de criză care sunt generate de unele acţiuni din interiorul organizaţiei. 2. Principalii paşi de parcurs pentru elaborarea unui plan de gestionare a crizei sunt: • Constituirea unei echipe operative.Continuarea dezbaterii .Surpriza . criza este şi un multiplicator de efecte negative.trebuie să se facă tot ce este posibil pentru a opri declanşarea unei posibile stări de criză. În general. în caz de nevoie. Strategia de neintervenţe . Reacţia "gândită" . Revenirea (gestiunea situaţiei post-criză) . există o probabilitate 70 - .efect cumulat al mai multor factori deja menţionaţi. 2. iar măsurile luate afectează interesele unei mase largi de oameni. acesta ne determină să ne concentrăm numai asupra perspectivei imediate.

aspectele vulnerabile ale organizaţiei. • Completarea unui index cu toate numerele de telefon necesare. în care se iau. cine face parte din celula de criză şi unde îşi desfăşoară activitatea celula de criză. ce cuprinde acele persoane desemnate să aibă de a face cu orice fel de criză. În special trebuie subliniat că orice solicitare de informaţie trebuie dirijată către celula de criză. Celula de criză poate avea între trei şi zece membrii. -să reacţioneze eficient la problemele neanticipate şi neincluse în plan. -să aplice acest plan. managerul acestui grup poate fi directorul departamentul de relaţii publice sau managerul general. pe categorii.Să asculte părerile celorlalţi pentru a colecta cât mai multe informaţii despre criză. decizii majore. • Pregătirea conducerii organizaţiei pentru contactul cu presa. în colectiv. toţi angajaţii trebuie să cunoască cine este purtătorul de cuvânt oficial. Deoarece managementul crizelor este o activitate de grup. • Informarea întregului personal angajat despre modul de acţiune în caz de criză.Elaborarea unui set de comunicate de presă standard pentru confirmarea evenimentelor identificate. • Redactarea unui set de răspunsuri la întrebările cele mai frecvente care pot fi puse în legătură cu un eveniment. care este un grup funcţional. prin precizarea responsabilităţilor şi prin atribuirea de sarcini specifice unor persoane bine identificate.celula de criză. în raport cu tipurile de crize specifice cu care s-ar putea confrunta. poate reduce expunerea organizaţiei la factorii de risc şi poate permite ca acţiunile de remediere să fie luate fără alte analize amănunţite.să conceapă un plan de management al crizelor. abilităţile şi trăsăturile de caracter ale membrilor celulei de criză trebuie să corespundă acestor responsabilităţi. • Realizarea unei baze de date pentru situaţii de urgenţă. Acestui grup îi revin următoarele sarcini: . Principalele sarcini ce revin membrilor celulei de criză sunt: . prin diferite metode de cercetare. în caz de criză.Să conceapă şi să aplice planul de management al crizelor.Să adopte în colectiv deciziile necesare rezolvării eficiente a problemelor cu care se confruntă celula de criză. . pentru a facilita adoptarea unor răspunsuri organizaţionale eficiente. astfel că în situaţii de criză 71 - • .Să acţioneze ca o echipă pentru a facilita atingerea obiectivelor celulei de criză. după ce au fost stabilite. pentru eventualitatea unor declaraţii sau interviuri. . el creează un sistem de răspunsuri organizate şi eficiente. • Întocmirea unui grafic amănunţit cu termene şi activităţi de desfăşurat în primele ore de la producerea unui eveniment nedorit. . În acest scop. cunoştinţele. ceea ce numim frecvent . planul va contribui la reducerea timpului de răspuns prin oferirea unor informaţii de context necesare. ale organizaţiilor cu care se poate colabora. Orice organizaţie trebuie să-şi alcătuiască o echipă de management a crizei. Funcţionarea eficientă a unei structuri gen celulă de criză este condiţionată de un anumit grad de disciplină.

în cooperare cu alte departamente. punerea la punct a unui sistem de comunicare adecvat şi evaluarea pentru un public diferit etc. Imediat după declanşarea crizei se trece la punerea în aplicare a planului de comunicare în situaţii de criză. În situaţii de criză cea mai bună atitudine o reprezintă 72 - . Domeniul comunicării de criză implică numeroase activităţi cu conţinut strategic şi tactic. alegerea şi formarea purtătorului de cuvânt. asistenţă pentru redactarea de manuale de urgenţă şi planuri de urgenţă. Alegerea mijloacelor media şi a conţinutului mesajelor prezintă importanţă deosebită. comunicarea de criză. în care se precizează natura crizei. motiv pentru care trebuie să se redacteze şi să se transmită urgent un comunicat către presă. Răspândirea informaţiei este de asemenea o problemă importantă. victimele sau persoanele afectate. Se elaborează şi o declaraţie comună. Buna gestionare a crizei depinde secvenţial şi pe ansamblu de modul în care fiecare se achită de sarcini. datele de bază despre aceasta. de regulă. în funcţie de interese şi gradul de implicare a acestora în viaţa organizaţiei. 6. ƒ Precizarea modului şi a măsurii în care organizaţia este responsabilă de situaţia de criză. trebuie să conţină: ƒ Prezentarea pe scurt a evenimentului. care să exprime un punct de vedere unic. ƒ Numele persoanei care conduce echipa de management al crizei. pierderile. Este extrem de important ca pe timpul crizei să existe un singur purtător de cuvânt. care.fiecare membru al celulei trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile stabilite conform planului elaborat anterior. În această fază este foarte important ca organizaţia să fie prima care vorbeşte despre cele întâmplate. elaborarea unei baze de date cu contact în interiorul şi în exteriorul organizaţiei. Celulele de criză sunt responsabile de organizarea ansamblului reţelei de comunicare şi a procedurilor cerute pentru gestionarea crizelor. ce tehnici de comunicare cu presa vor fi utilizate. Pentru fiecare categorie de public trebuie construit un mesaj specific.3 Comunicarea în situaţii de criză Managementul eficient al crizei include. exprimată în primul rând de cererile formulate de mass media. în mod periodic şi altele. Echipa de criză se reuneşte pentru a analiza situaţia şi a stabili. în funcţie de amploarea evenimentului. Acest proces de comunicare este proiectat pentru a reduce elementele periculoase care ar putea afecta imaginea organizaţiei. Acesta are rolul de a informa ziariştii despre situaţia creată şi despre deciziile care au fost deja luate. Acest comunicat. înainte. deoarece orice criză generează necesitatea de informaţii. nu este mai lung de o pagină. Aceasta cuprinde. în timpul şi după derularea evenimentelor negative. În acest fel vor fi evitate declaraţiile contradictorii sau confuze. declaraţii ce pot genera impresia că în interiorul organizaţiei este haos şi că evenimentele nu sunt stăpânite şi monitorizate în mod coerent. ƒ Modul în care se preconizează rezolvarea probleme După ce primul comunicat de presă a fost difuzat. Comunicarea de criză reprezintă comunicarea dintre organizaţie şi publicul său. ca o componentă esenţială. din partea altor membri ai echipei de criză. de exemplu. măsurile luate de organizaţie pentru stoparea sau limitarea crizei. astfel încât publicul să fie ţinut la curent cu evoluţia evenimentului şi cu eforturile organizaţiei de a limita amploarea acestuia. vor fi trimise. impactul asupra mediului sau a altor organizaţii.

crearea convingerii partenerului de dialog că formulările sale sunt înţelese şi reţinute. altfel spus iniţierea unui dialog între persoane care vorbesc şi folosesc aceleaşi categorii noţionale. iar aceste relaţii depind. De exemplu. oricare ar fi strategia adoptată sau tehnicile de negociere utilizate. acesta este influenţat hotărâtor de natura relaţiilor dintre indivizii implicaţi în criză. a variantelor. ƒ Să aducă la cunoştinţa ziariştilor faptul că ei reprezintă sursa cea mai importantă de informaţii corecte şi de actualitate . prin cunoştinţele lor. ƒ Să nu dezvăluie numele eventualelor victime înainte de a fi anunţate familiile acestora şi să comunice acest lucru ziariştilor. în mare măsură. toţi salariaţii. pe tot parcursul procesului de gestionare a crizei. ƒ Să păstreze o evidenţă exactă a tuturor faptelor şi informaţiilor comunicate presei. cauzelor acestora şi a consecinţelor imediate si viitoare.un schimb de sensuri. ƒ Să răspundă la întrebările ziariştilor în mod clar şi detaliat ƒ Să faciliteze accesul ziariştilor la locul evenimentelor. trebuie angajaţi în circularea informaţiilor referitoare la gestionarea crizelor. în timpul şi după eveniment) de către organizaţie. pentru a evita repetarea acestora. ƒ Să identifice interlocutorii din organizaţie care corespund.transparenţa. Specialiştii în relaţii publice au misiunea de a menţine contactul permanent cu ziariştii. astfel încât datele solicitate de aceştia să fie transmise cu maximă operativitate. Orice program sau formă de pregătire a unor persoane specializate în gestionarea crizelor. Totuşi. ƒ Să convoace presa înainte chiar ca aceasta să ceară un asemenea lucru. În perioada în care o criză are loc ei trebuie: ƒ Să se informeze în detaliu asupra evenimentelor. să îi familiarizeze cu zona respectivă şi să vegheze la siguranţa lor. deoarece clarificarea faptelor. de calitatea comunicării dintre ei. trebuie să înceapă cu dezvoltarea şi formarea abilităţilor de comunicare. sunt imposibile în lipsa unor abilităţi dezvoltate de comunicare. de cauzele care le-a generat. aşteptărilor ziariştilor şi să îi pregătească pentru întâlnirea cu presa. 73 - . respectiv deschiderea totală faţă de cerinţele de informare ale publicului şi faţă de cei care contribuie la informarea acestuia. ƒ Să conducă negocierile care au loc între presă şi reprezentanţii organizaţiei în ceea ce priveşte informaţiile care pot fi publicate şi cele care sunt confidenţiale. ƒ Să cunoască toate măsurile luate (înaintea. pentru a nu stârni bănuieli inutile. de orice nivel.luarea unor atitudini.ascultarea interactivă. dacă evoluţia situaţiei implică acest lucru. Aceasta. ƒ Să nu le fie teamă să-şi contrazică anumite afirmaţii. . explorarea opţiunilor. În unele cazuri. nu de simple cuvinte. a poziţiilor părţilor. . participarea activă a salariaţilor poate contribui direct la diminuarea crizelor potenţiale. Comunicarea eficace în managementul crizelor trebuie să genereze: . Este evident că o politică de “transparenţă totală” pentru aceste informaţii nu este de dorit. anumite detalii critice precum codurile de intrare pentru datele informatice trebuie divulgate după un criteriu strict “nevoia de a cunoaşte”. Indiferent de tipul crizei.o organizare a mesajului astfel încât să aibă impact asupra receptorului.

determinând intrarea altor organizaţii în criză de comunicare. Dispare astfel unitatea în faţa pericolului şi se instalează o situaţie de confuzie care barează orice effort de luciditate şi de diferenţiere. 6. odată declanşat. În esenţă. cedează sau intervine o a treia parte care mediază conflictul. iar modul de axprimare emoţional îl înlocuieşte pe cel raţional. conflictele comunicaţionale interne afectează identitatea organizaţiei. mecanismul de formare şi promovare a imaginii fiind astfel întrerupt. Apar confruntări şi raporturi de forţe imprevizibile care se acumulează şi se deplasează de la instituţional la organizaţional. reparţiţia componentelor ierarhice nu mai este recunoscută. Criza de comunicare se poate propaga şi în mediul extern. Liderii organizaţiei nu mai sunt recunoscuţi ca fiind surse credibile de informaţie. Într-o societate în care cultura dialogului are o formă incipientă. rezistent în timp şi generator de noi relaţii sociale. De asemenea. o circulaţie a informaţiilor care să favorizeze cunoaşterea mutuală. prin întreruperea fluxului de informaţii sau deformarea mesajelor funcţionale şi deliberate pe care organizaţia le transmite în mediul extern. conflictul se autoalimentează până când una dintre părţi este învinsă. în care nu se manifestă întotdeauna răbdarea de a-l asculta pe celălalt.4 Relaţiile publice şi criza de imagine - 74 - . deformează sau întârzie chiar şi comunicarea de tip administrativ. în care prevalează lipsa de transparenţă.- empatie. să înceapă în instituţiile de învăţământ. se reduce credibilitatea acţiunilor ei. Datorită acestui fapt. organizaţia nu mai poate fi condusă şi intră în criză managerială. Afectarea structurii organizaţiei determină declanşarea conflictelor comunicaţionale şi sociale în organizaţie. Efectele crizelor de comunicare Reducerea eficienţei comunicării în interiorul organizaţiei până la blocarea funcţionării acesteia datorită dezvoltării necontrolate a unor canale paralele celor oficiale şi proliferarea mesajelor redundante si a zvonurilor. în primii ani de viaţă ai individului şi să continue în mediul organizaţional în care acesta desfăşoară activităţi utile. în funcţie de gradul lor de dependenţă faţă de organizaţia generatoare de criză. Criza de comunicare generează aproape permanent criza de imagine a organizaţiei. efortul de a dezvolta abilităţi de comunicare trebuie să fie unul major. întărirea comunicării verbale cu comunicarea nonverbală. între conducere şi subordonaţi apare un filtru care blochează . creându-se premisele producerii crizei de imagine şi producându-se perturbaţii majore în toate sferele ei de activitate. logică. coerentă. un acord bine formulat. Într-o organizaţie aflată într-o criză comunicaţioanală. În acest caz. Cotele de încredere. În acest caz. este necesară refacerea imaginii sociale a organizaţiei printr-o acţiune de răsturnare a acesteia sau crearea unei noi identităţi comunicaţionale. Odată declanşate. fără ambiguităţi. notorietate şi legitimitate ale organizaţiei scad. locul lor fiind luat de sursele informale din interiorul sau exteriorul orgenizaţiei. argumentaţie adecvată. apoi la grupurile din interiorul organizaţiei.

specialiştii au identificat următoarele : . prin influenţarea reprezentărilor acestuia în funcţie de interesul organizaţiei. punerea în practică a planului pentru situaţiile de criză. să 54 Ion Chiciudean.2002. . pg. atât problemele legate de funcţionarea efectivă a organizaţiei.80 - 75 - .Transformarea crizelor în oportunităţi. când informaţiile. • Minimizarea daunelor produse pe durata crizei – în primele momente ale declanşării unei situaţii de criză eforturile trebuie orientate pentru localizarea şi minimizarea daunelor produse în interiorul şi în exteriorul organizaţiei. trebuie să fie comunicate publicului acţiunile care se întreprind. Criza obligă organizaţiile să ofere cât mai rapid cu putinţă informaţii corecte şi complete presei şi publicului. Rezolvarea eficientă a crizelor de imagine este influenţată de concepţia despre crize şi de tehnicile puse în aplicare în vederea soluţionării lor. Valeriu Ţoneş –“Gestionarea crizelor de imagine”. pregătirea organizaţiei pentru situaţiile în care comunicarea şi infrastructura corespunzătoare ar fi paralizate. Procesul comunicaţional. tratată în mod necorespunzător. . care confirmă sau sprijină evenimentele în curs de desfăşurare. Nu este suficient să fie depuse toate eforturile pentru a rezolva problemele cu impact negativ asupra organizaţiei. bunăvoinţei şi încrederii publicului. a reputaţiei şi încrederii publice ce pune în pericol funcţionarea sau existenţa unei organizaţii. În seria tehnicilor de rezolvare a crizelor de imagine. Este pusă astfel. Inevitabil. managementul de criză implică două aspecte distincte: pe de o parte. când există un înalt grad de incertitudine. Criza de imagine este definită ca “acel stadiu de deteriorare a gradului de notorietate. O criză majoră înseamnă pentru serviciul de relaţii publice al organizaţiei o perioadă de intensă activitate. Bucureşti. inovativă sau performantă organizaţie poate trece ocazional prin situaţii de urgenţă care solicită aplicarea unor strategii de comunicare în situaţii de criză. Organizaţia trebuie să-şi protejeze propriul personal. respectului. • Managementul comunicării organizaţiei – modul în care organizaţia reuşeşte să gestioneze situaţiile dificile şi să comunice eficient atât în interior cât şi în exterior demonstrează gradul ei de pregătire pentru situaţiile de criză. Sunt vizate. . se poate încheia dezastruos pentru aceasta. la încercare capacitatea organizaţiei de a face faţă unei situaţii care. Editura Comunicare.Minimizarea daunelor produse pe durata crizei. pe toată durata existenţei acesteia. Oamenii caută în permanenţă informaţii şi tind să devină dependenţi de media. chiar şi cea mai responsabilă. iar pe de alta. ar putea să lipsească. cât şi aspectele comunicaţionale. impune ample eforturi pentru câştigarea recunoaşterii.Managementul comunicării organizaţiei. organizaţia trebuie să pună în aplicare un plan eficient de gestionare a crizei pentru a soluţiona cât mai rapid situaţia existentă şi a diminua efectele negative. ca element de patrimoniu. Astfel. dificil chiar şi în cele mai bune momente. atunci această funcţie va fi preluată de o sursă exterioră care nu va pleda pentru cauza organizaţiei.Imaginea. Dacă organizaţia nu va fi capabilă să-şi comunice propriile mesaje.” 54 Odată ajunsă în vizorul mass-media.Reducerea mediatizării negative în presă. este pus la încercare în cazul situaţiilor de criză. Procesul de formare a imaginii începe odată cu apariţia organizaţiei şi are o evoluţie continuă. Nici un eveniment nu pune la încercare mai puternic o organizaţie decât o criză subită.

menţinerea încrederii în companie. S-a luat legatură cu poliţia şi massmedia. compania şi-a declarat întregul sprijin acordat autorităţilor locale pe parcursul anchetei. ceea ce demonstrează că încrederea în companie nu fusese afectată semnificativ.campaign.com - 76 - . posibilitatea mangementului de a gestiona asemenea crize. un autobuz cu 34 de pensionari. s-a luat legătura cu South African Airlines pentru a asigura transportul rudelor la Johannesburg. evidenţierea structurilor organizaţiei capabile să reacţioneze oportun în asemenea situaţii. Doar 6 persoane au renunţat. ci a tuturor membrilor ei. lipsa unor pierderi pe termen scurt sau mediu. Mai mult.asigure continuarea normală a activităţii şi să evite extinderea efectelor crizei asupra mediului înconjurător. 27 de persoane au murit. asumarea responsabilităţii au adus companiei pe parcursul şi după terminarea crizei o prezentare neutră în mass-media. Thomas Cook a iniţiat planul de criză. Oportunităţile pe care le poate genera o criză sunt legate de: demonstrarea viabilităţii organizaţiei. a clienţilor şi partenerilor. Cu acest prilej personalul organizaţiei îşi poate demonstra ataşamentul la valorile organizaţiei asigurând o atitudine favorabilă a mediului faţă de organizaţie. • Reducerea mediatizării negative în presă – tendinţa mass-mediei este de a evidenţia aspectele negative contând mai puţin legalitatea acţiunilor anterioare. În următorul paragraf sunt prezentate câteva exemple care demonstrează că nici o criză nu poate fi la fel iar dacă sunt tratate corect acestea pot fi rezolvate sau măcar efectele negative pot fi diminuate. plus doi ghizi şi şoferul a pierdut controlul şi s-a răsturnat într-o zonă muntoasă din Africa de Sud. s-a anunţat un număr de telefon la care rudele şi prietenii se puteau interesa. Thomas Cook a luat legătura din proprie iniţiativă cu toţi cei care erau programaţi la un tur similar într-o perioadă de 2 săptămâni după accident şi le-a oferit posibilitatea de a anula călătoria fără nici un cost. Ele pot încuraja concentrarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor finale ale organizaţiei. 1. iar celelalte au suferit răni. Exemplu privind abordarea şi gestionarea incorectă a unei crize: 55 www. Rezolvarea crizelor de imagine nu este doar responsabilitatea liderilor sau a unor departamente ale organizaţiei. dar a refuzat să facă orice fel de speculaţii până la aflarea oficială a rezultatului anchetei. Au fost primite 2000 de telefoane în primele 24 de ore. 2. Atitudinea deschisă a lui Thomas Cook. Scopul final al tuturor demersurilor este de păstrare a reputaţiei organizaţiei şi conservarea capitalului de încredere al publicului relevant pentru organizaţie. De asemenea. chiar directorul general a preluat un număr de apeluri. Imediat după aflarea accidentului. Autobuzul aparţinea tour-operatorului Thomas Cook. atât de raţională încât criza să aibă o finalizare benefică pentru organizaţie. Exemplu privind abordarea şi gestionarea corectă a unei crize 55 : In septembrie 1999. posibilitatea mobilizării resurselor necesare situaţiilor dificile. • Transformarea crizelor în oportunităţi – în unele cazuri o criză de imagine poate dezvălui cât de raţională este politica unei organizaţii. Din acest motiv structurile de relaţii publice sunt obligate să găsească mijloace capabile să reducă mediatizarea negativă şi să asigure o informare echilibrată a publicului. s-au trimis echipe în Africa de Sud. Multe crize dezvăluie posibilităţi de apariţie a noi iniţiative şi oportunităţi de consolidare a reputaţiei organizaţiei.

ceea ce a afectat şi mai mult imaginea companiei. Investigaţiile Ministerului Sănătăţii au descoperit drept cauză o pană de curent la una din fabricile producătoare. pierderi de peste 71. ceea ce a permis unei bacterii să se dezvolte şi să conducă la o intoxicaţie alimentară. de normele de igienă în fabrici. Criza Snow Brand a escaladat exponenţial: 1300 disponibilizări. ignorând termenele impuse de autorităţi. aceasta a primit instrucţiuni din partea autorităţilor să-şi retragă produsele de pe piaţă. Firma care comercializa Snow Brand a reacţionat şi de această dată cu întârziere. în Osaka. - 77 - . 21 de fabrici închise. Se poate observa clar că firma nu a acţionat de la început în sensul acceptării situaţiei şi minimizării rezultatelor. Conul de percepţie negativă în care a intrat a condus la cronicizarea crizei. În lipsa unei reacţii a companiei.În iunie 2000. peste 13 000 persoane au acuzat stări proaste dupa ce consumaseră în prealabil lapte praf Snow Brand. Compania apare deseori în presă ca o companie care se luptă să supravieţuiască.9 miliarde yeni acumulate la nivelul lunii martie 2002. În urma acestor speculaţii poliţia a deschis o anchetă. Atitudinea companiei a condus la o campanie în presă foarte agresivă: speculaţii legate de reciclarea produselor lactate cu termen de garanţie depăşit.

CAPITOLUL 7 CADRUL LEGISLATIV AL RELAŢIILOR PUBLICE - 78 - .

va avea un impact asupra modului în care profesiunea sa. cât şi interesele publicului-ţintă. nu vor lua parte în orice întreprindere sau acţiune care nu este etică sau onestă sau care poate aduce atingere demnităţii şi integrităţii umane. este apreciată. să stabilească modele de comunicare şi canale care. 13. prin dezvoltarea liberei circulaţii a informaţiilor esenţiale. a angajaţilor. nu vor folosi nici una dintre metodele sau tehnicile “de manipulare” concepute pentru a crea motivaţii la nivelul subconştientului. în aşa fel încât să ia în calcul interesele părţilor implicate . pentru a acţiona. Prevederile acestui cod de etică sunt 56 : 1. comportamentul său . 4. pentru a respecta şi a menţine demnitatea umană. 9. nu vor transmite informaţii care nu sunt bazate pe fapte stabilite şi verificabile. psihologice şi intelectuale pentru dialog într-un sens real. Pentru a respecta în cadrul realizării activităţilor profesionale principiile morale şi regulile cuprinse în “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. precum şi a tuturor grupelor de publicţintă care sunt afectate de acţiunile sale. pentru a asigura condiţii morale. de către CERP (Confederaţia Europeană de Relaţii Publice) şi IPRA (Asociaţia Internaţională de Relaţii Publice) şi potrivit prevederilor sale toţi membrii se angajează să respecte un cod internaţional de etică ce se bazează parţial pe Carta Naţiunilor Unite: Acest cod a apărut ca o necesitate. putere care trebuie limitată prin respectarea unui cod moral strict.1. 11. pornind de la faptul că în acţiunile pe care le iniţiază şi le întreprind specialiştii în relaţii publice intră în contact cu oamenii şi au puterea de a satisface unele nevoi intelectuale. să ţină cont că. să se poarte întotdeauna şi în toate împrejurările în aşa fel încât să merite şi apoi concret. nu vor subordona adevărul unor altor cerinţe. în ansamblu. datorită relaţiei dintre profesia sa şi public. de asemenea. respectiv. precum şi pentru a recunoaşte dreptul fiecărui individ de a face propriile judecăţi. precum şi pe cel al solidarităţii cu ceilalţi membri. astfel încât să se păstreze încrederea clienţilor sau. 12. precum şi pentru a recunoaşte dreptul părţilor implicate de a-şi prezenta cazul şi a-şi exprima punctele de vedere. pe care individul 56 - 79 - . 3.atât interesele organizaţiei pe care o servesc. pentru a realiza acţiunile şi angajamentele utilizând cuvintele astfel încât să se evite orice neînţelegere şi să se manifeste loialitate şi integritate în toate cazurile. Codul internaţional de la Atena de etică în relaţiile publice A fost adoptat la Atena în mai 1965. 2.chiar şi în particular . Membrii Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice. morale şi sociale. Să contribuie la realizarea climatului moral şi cultural care să permită fiinţelor umane să se realizeze pe deplin şi să se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt îndreptăţiţi conform “Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului”. în schimb: 10. vor acţiona: 5. vor face ca fiecare membru al grupului să simtă că este informat şi îi vor da totodată sentimentul implicării şi responsabilităţii sale personale. 8. actuali sau din trecut. în toate cazurile. să asigure confidenţialitatea celor cu care vine în contact. Membrii Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice. 7. 6.

în practicarea acestei profesiuni. conform acestui cod. trebuie să aibă grijă să evite folosirea. specialistul de relaţii publice trebuie să respecte regulile şi practicile specifice acelor profesii sau ocupaţii – evident. specialistul în relaţii publice trebuie să demonstreze onestitate. care asigură dreptul individului la informare. va acţiona în aşa fel încât să nu enunţe comentarii care să inducă în eroare sau informaţii false sau eronate. 80 - . Clauza 4 . Clauza 9 . sau să folosească astfel de informaţii fără o autorizaţie specială în acest sens.un specialist de relaţii publice nu trebuie să recomande clientului sau angajatorului său serviciile nici unei firme sau organizaţii faţă de care respectivul specialist are un interes financiar. specialistul de relaţii publice trebuie să fie discret. să respecte confidenţialitatea profesională şi. Secţiunea III – Obligaţii profesionale specifice: Faţă de clienţi sau angajatori Clauza 6 . prin urmare. Clauza 7 . din trecut sau prezentpotenţiali.în practica profesiei sale. În acelaşi timp.un practician de relaţii publice care are un interes ce intră în conflict cu interesul clientului sau angajatorului său trebuie să îl facă cunoscut acestuia în cel mai scurt timp. fie şi accidentală. ca fiind un practician de relaţii publice şi care. integritate intelectuală şi loialitate. nu trebuie să dezvăluie nici o informaţie confidenţială primită de la clienţii sau angajatorii săi actuali. comercial sau de altă natură fără a face cunoscut anterior acest interes.nu le poate controla prin propria sa voinţă.activităţile de relaţii publice trebuie realizate în mod transparent: trebuie să fie uşor de identificat şi detaşat ca atare. astfel încât nu poate fi făcut răspunzător de acţiunile întreprinse pe baza lor. De asemenea. aceasta n măsura în care respectivele practici şi reguli sunt compatibile cu deontologia propriei sale profesii. se obligă să acţioneze în acord cu interesul public şi să nu lezeze demnitatea şi integritatea individului. Secţiunea II – Obligaţii profesionale generale Clauza 2 .în relaţia sa cu alte profesii şi alte ramuri ale comunicării sociale. ca având o provenienţă clară şi să nu tindă la a induce în eroare terţii. Clauza 3 . mai ales. Clauza 8 . în limitele confidenţialităţii profesionale. se supune acestui cod. a unor practici sau metode incompatibile cu acest cod.şi în special libertatea de expresie şi libertatea presei. practicianul de relaţii publice va respecta principiile enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului . În special.în cadrul conduitei sale profesionale. în 16 aprilie 1978 şi cuprinde următoarele secţiuni: Secţiunea I – Criterii şi standarde de calificare profesională ale practicienilor impuse de acest cod Clauza 1 . Codul internaţional de la Lisabona de etică în relaţii publice A fost adoptat de către Adunarea Generală a Confederaţiei Europene de Relaţii Publice (CERP) la Lisabona. Clauza 5 .un practician de relaţii publice nu va reprezenta interese conflictuale sau aflate în competiţie fără a obţine în prealabil consimţământul expres al clienţilor sau angajatorilor implicaţi.Fiecare membru (al asocia]iei naţionale) atestat ca atare în conformitate cu regulile (asociaţiei naţionale) este considerat. 2.

un practician de relaţii publice nu va accepta pentru serviciile prestate unui client sau angajator nici o remuneraţie de la un terţ . Ştirile trebuie furnizate gratuit şi fără nici o înţelegere privată sau recompensă ilicită pentru folosirea sau publicarea lor. potrivit principiilor acestui cod. să aducă la cunoştinţă autorităţilor competente orice încălcare a codului pe care el a sesizat-o.este interzisă.practicianul de relaţii publice trebuie să nu facă concurenţă neloială colegilor de breaslă.mai ales în relaţia cu media de informare . practicianul trebuie să îşi anunţe clientul sau angajatorul imediat şi să facă tot posibilul ca acesta să respecte cerinţele codului. Clauza 16 . prin atacuri premeditate sau prin încălcarea constituţiei şi regulilor acesteia. El nu trebuie nici să acţioneze. practicianul trebuie cu toate acestea să respecte codul. şi de asemenea datoria de a furniza informaţie. practicianul de relaţii publice poate să achiziţioneze spaţiu sau timp de emisie în conformitate cu regulile. Dacă clientul sau angajatorul îşi păstrează intenţiile.practicianul de relaţii publice trebuie să se reţină de la orice acţiune care ar putea prejudicia reputaţia profesiei sale. corupţie sau trafic de influenţă . Faţă de colegi Clauza 17 . şi în nici un caz nu va accepta plăţi sau alte recompense materiale în funcţie de rezultate a căror realizare nu depinde de el.dacă devine necesară menţinerea iniţiativei şi controlului asupra emiterii şi distribuirii de informaţii. comisioane sau plăţi în natură -. decât cu acordul clientului sau angajatorului.orice tentativă de a induce în eroare opinia publică sau reprezentanţii acesteia este strict interzisă. Orice formă de şantaj. b. Clauza 11 .un practician de relaţii publice poate accepta remunerarea serviciilor sale doar sub forma salariului sau onorariului. În special. Clauza 13 . Faţă de profesie Clauza 18 . practicile şi uzanţele în acest domeniu.implică o permanentă preocupare din partea practicianului de a respecta dreptul la informare. indiferent de consecin]e.sub forma unor reduceri de preţ. dar şi: a. rămânând însă sub incidenţa clauzei 18b a acestui cod. să întreprindă tot ce îi stă în putere pentru a se asigura că deciziile privind aplicarea codului de către aceste autorităţi sunt respectate şi sancţiunile sunt puse în practică. în limitele confidenţialităţii profesionale. eficienţa activităţii sau renumele acesteia. nici să se exprime într-un mod care ar putea duce la deprecierea reputaţiei sau rezultatelor activităţii unui coleg de breaslă. - 81 - . Clauza 15 . Reputaţia profesiei este responsabilitatea fiecărui membru.un specialist de relaţii publice nu va încheia cu clientul sau angajatorul său un contract prin care specialistul garantează rezultate a căror obţinere nu depinde de el. să ajute la o mai largă şi bună cunoaştere şi înţelegere a codului. Faţă de opinia publică şi mijloacele de informare Clauza 14 . Clauza 12 .dacă realizarea unei sarcini de relaţii publice este pasibilă de a determina o abatere profesională gravă şi de a implica un comportament contrar principiilor acestui cod.Clauza 10 . c. Practicianul de relaţii publice nu are numai datoria să respecte el însuşi codul. el nu trebuie să afecteze asociaţia naţională din care face parte.

- 82 - .

este un tip de iniţiativă prin care organizaţia contribuie în mod direct. implementare sau evaluare al unor politici publice. donatarul nu are nici o obligaţie. simbol sau design. grant-urile. termen. Audit social .componentă a relaţiilor publice. mărind patrimoniul celeilalte parţi (donatar). cu bani sau produse la sprijinirea unei cauze. Desemnează răspunderea pe care trebuie să şi-o asume o organizaţie faţă de publicul sau/şi obligaţia legală a organizaţiilor de a respecta exigenţele legale şi etice.este un concept legat de modul de operare al organizaţiilor în societate. ci numai îndatorirea "de recunoştinţă".un contract prin care una din părţi (donator) îşi micsorează în mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept. Comunicare instituţională – politică de comunicare a organizaţiei ce are ca obiectiv promovarea imaginii instituţionale. dar şi în cea privată (corporaţii). În principiu. care constă în influenţarea procesului de elaborare. Birou de presă – entitate care gestionează în cadrul organizaţiei toate întrebările şi cercetările media şi le pune la dispoziţia publicului sub formă de comunicate.DICŢIONAR DE RELAŢII PUBLICE Acţiune filantropică . Afaceri Publice . cu acelaşi drept fără a urmări să primeasca ceva în schimb. Credibilitate – gradul de competenţă şi încredere pe care îl percepe audienţa. Comunicat de presă – anunţ referitor la un eveniment sau alt subiect cu valoare de ştire ce este transmis presei. semn. Donaţie .evaluare sistematică a progresului înregistrat de o organizaţie în vederea implementării unor programe care sunt responsabile social. - 83 - . Se realizează prin proceduri asemănătoare auditului financiar. donaţiile în produse/servicii etc.un nume. Asumarea răspunderii companiilor . Brand . bursele. atât în sfera publică (instituţiile statului). considerate a avea impact asupra organizaţiei. Calomnie – tipărirea sau transmiterea unor afirmaţii false sau defăimătoare ce dăunează reputaţiei organizaţiei. sau o combinaţie a lor prin care se urmăreşte identificarea bunurilor sau serviciilor unui vânzator sau grup de vânzatori şi diferenţierea lor de cele ale concurentei. Conferinţă de presă – întâlnire organizată cu reprezentanţii media pentru a anunţa sau a oferi explicaţii despre un eveniment cu valoare de ştire şi în care aceştia pun întrebări reprezentanţilor organizaţiei. Printre formele pe care le pot lua activităţile de tip filantropic se numară: donaţiile în bani.

Grant . respectiv să definească activităţile companiei în termenii satisfacerii nevoilor clienţilor. care decurg din acea investiţie. sub formă de document. Marketing legat de o cauză . pe lângă analiza financiară. cu scopul de a servi binelui unor indivizi. Misiunea afirmă scopul unei companii – ceea ce vrea organizaţia să realizeze în ansamblul societăţii. sa respinga. Lobby . referitor la un anumit subiect.este o iniţiativă prin care o organizaţie se angajează să doneze în favoarea unei cauze o sumă care depinde de vânzarile pe care le realizează într-o anumită perioadă. În general. încredere. relaţii publice. respect şi corectitudine – în cadrul practicilor.finanţare nerambursabilă .reprezintă prima etapa din planificarea strategică a unei organizaţii. al unor grupuri sau al societatii in ansamblu. - 84 - .se referă la modul în care o organizaţie îşi integrează valorile fundamentale – onestitate.institutii publice etc). organizaţii din domeniul sănătăţii). Marketing social . marketing direct. Mix de comunicare – ansamblul mijloacelor de comunicare folosit de firmă în cadrul strategiei de comunicare: publicitate. care foloseste principiile si tehnicile de marketing pentru a influenta un public tinta sa accepte. Etica în afaceri . Granturile se acordă de către finanţatorii care urmăresc atingerea unor obiective generale (economice. culturale) unor organizatii (ONG-uri. sociale. expresie a renumelui sau a celebrităţii.proces de investiţie care ia în considerare. O declaraţie clară asupra misiunii acţionează direcţionează oamenii din organizaţie. care include pe lângă comunicatul de presă şi informaţii suplimentare despre tema sau evenimentul abordat. sa isi modifice sau sa renunte in mod voluntar la un comportament. petrolul sau gazele) sau anumite interese (de ex.un domeniu specializat al marketingului. Investitii responsabile social . Este o practică folosită de specialiştii în relaţii publice care lucrează pentru corporaţii sau pentru servicii publice. atunci când ajung să reprezinte o anumită ramură industrială (de ex. pozitive sau negative. consecinţele sociale şi asupra mediului. Notorietate – gradul de cunoaştere a unei mărci sau a unei firme de către public. politicilor şi deciziilor sale.Declaraţie oficială – comentariu scris pregătit pentru a răspunde în mod conştient oricărei întrebări adresate de reprezentanţii media. Misiunea organizaţiei . forţa de vânzare. declaraţiile de misiune trebuie să fie orientate spre piaţă. firme.suma de bani acordată drept finanţare nerambursabilă pentru îndeplinirea unui scop anume. crearea de evenimente. promovarea vânzărilor. Media kit – un pachet organizat de informaţii.procesul de construire şi menţinere a relaţiilor cu legislatorii şi administraţia în scopul influenţării legilor şi politicilor formulate sau implementate de aceştia.

având capacitatea juridică de a lua decizii în nume propriu şi de a raspunde legal pentru consecinţele aplicării acestor Parteneriat public-privat . Preferinţa de brand .este o dimensiune importantă a comportamentului consumatorului. legate de marcă. ONG . rezultată în urma contactului cu o serie de calităţi ale produsului respectiv. fiind procesul prin care cumpărătorii aleg anumite brand-uri în faţa altora. Pentru ca aceştia nu pot reevalua brandurile de fiecare data când trebuie să ia o decizie de cumpărare. Reprezintă una dintre formele de parteneriat în cadrul programelor de responsabilitate socială. raportat la brandurile concurente.o componenta a relaţiilor publice care constă în activităţi de stabilire a unor relaţii de încredere între o organizaţie şi comunitatea în care operează. Promovarea unei cauze .pozitia unui brand reprezinta locul pe care acesta îl ocupă în mintea consumatorilor. cum ar fi cele de marketing social. produs.Notorietate spontană – procentul de persoane care citează în mod spontan marca. Notorietate calificată – subiecţii trebuie să indice pe lângă numele mărcii şi informaţii suplimentare. Pozitionarea este un proces natural. Orientarea spre un anumit brand se realizează în funcţie de evaluarea relativă de către client a funcţiilor produsului şi de încrederea sa că brand-ul respectiv îşi va îndeplini promisiunile mai bine decât brand-urile concurente. Raportare corporativă . exprimată prin compatibilitatea afectivă cu un produs. Notorietate top of mind – procentul de persoane care citează marca pe primul loc raportat la celelalte mărci. pentru a prezenta impactul economic.colaborarea între o agentie guvernamentală şi o organizaţie sau o companie din sectorul privat. fară nici un indiciu din partea recenzorului. Relaţii (corporative) comunitare . firmă. Aceste rapoarte reprezintă o formă de îndeplinire a obligaţiei de asumare a răspunderii în faţa publicului şi a autorităţilor. Pozitionarea de brand (marcă) . să participe sau să voluntarieze în sprijinul unei cauze.organizaţiile neguvernamentale sunt structuri de natură privată. Se manifestă ca o motivaţie pozitivă. Notorietate asistată – procentul de persoane care recunosc marca respectivă dintr-o listă cuprinzând mai multe mărci diferite. care urmăreşte să rezolve o problemă socială sau să determine o schimbare socială.corporaţiile sunt obligate să ofere informaţii. social şi asupra mediului pe care îl generează activităţile şi produsele lor. apeleaza la o serie de categorii mentale în care sunt ordonate produsele.este o iniţiativă prin care organizaţia contribuie cu bani sau alte resurse pentru: a creşte notorietatea şi preocuparea publicului pentru o cauză sau pentru a mobiliza publicul să doneze. serviciile sau firmele din domeniul în care trebuie să aibă loc achiziţia. Obiectivele urmărite sunt să se obţină sprijinul 85 - . independente faţă de institutiile statului. care intervine din cauza avalanşei de informaţii la care sunt supuşi consumatorii. sub forma de rapoarte.

ƒ foloseşte cercetarea şi tehnicile etice de comunicare ca instrumente principale. care să servească intereselor organizaţiei.componentă a relaţiilor publice care constă în stabilirea unor legături directe cu legislatorii sau cu agenţiile de reglementare.funcţie distinctă a managementului. Activităţile de relaţii guvernamentale pot cuprinde: ƒ monitorizarea acţiunilor autorităţilor. ƒ defineşte şi accentuează responsabilitatea managementului faţă de interesul public. ƒ informarea autorităţilor în privinţa punctelor de vedere ale managementului companiei. ƒ construirea unei reprezentări pozitive a comunităţii.) Relaţii financiare . Printre activităţile de relaţii comunitare se numără: ƒ descoperirea aşteptărilor şi nevoilor comunităţii pentru a veni în întâmpinarea lor. în privinţa organizaţiei. orice creştere a profitului companiei trebuie comunicată pentru că prezintă interes şi va provoca reacţii pozitive în rândurile investitoriilor) etc. Relaţiile publice acţionează în următoarele direcţii: realizează managementul problemelor.o componentă a relaţiilor publice care constă în crearea unui climat de încredere şi a unor relaţii reciproc avantajoase între organizaţie şi comunitatea investitorilor sau. Această componentă este importantă mai ales pentru companiile din industriile care sunt supuse unei legislaţii stricte şi care sunt afectate în mai mare masură de deciziile pe care le iau autorităţile. Printre activităţile specifice se pot număra: ƒ consilierea managementului asupra modului de acţiune al organizaţiei în domeniul financiar-investiţional (de ex. Relaţiile comunitare pot lua diverse forme: donaţii. 86 - . ƒ dă posibilitatea conducerii să fie în pas cu schimbările şi să le utilizeze eficient. în general. parteneriate în comunitate etc. înţelegere.publicului şi să se creeze o imagine bună a organizaţiei. care ajută la stabilirea şi la menţinerea unor relaţii reciproce de comunicare. ƒ activitaţile de lobby etc. Relaţii publice . ƒ informarea permanentă şi coerentă a comunităţii despre organizaţie etc. cum să evite preluarea de către o altă companie). ƒ găsirea celor mai eficiente modalităţi de comunicare cu acţionarii sau investitorii (de ex. ƒ cooperarea cu instituţiile guvernamentale în proiecte care aduc beneficii de ambele părţi. care urmăreşte să stabilească relaţii bazate pe încredere. ƒ ajută conducerea organizaţiei să fie informată despre publicuri şi să fie receptivă la opinia publică. cu actorii din industria în care activează compania (asociaţiile patronale sau profesionale. companiile concurente etc. voluntariat al angajaţilor. între organizaţie şi comunitatea financiară.componentă a relaţiilor publice. Relaţii cu industria . acceptare şi cooperare între o organizaţie şi publicurile sale. Relatii guvernamentale .

- 87 - .actul juridic prin care două părţi convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ. informaţional sau de altă natură pe care le are societatea în ansamblu. afacerile guvernamentale. Reponsabilitatea sociala a companiilor . relaţiile cu presa. ƒ Marketing-ul social. Relaţiile cu grupurile multiculturale . religiei. strângerea de fonduri. valorii şi duratei sponsorizării. ƒ Promovarea unei cauze. Contractul de sponsorizare se încheie în formă scrisă. prin care compania îi încurajează pe angajaţii săi să voluntarieze în sprijinul comunităţii. activitatea de informare. relaţiile comunitare. relaţiile financiare. legal. Sponsorizare . relaţiile cu angajaţii/membrii organizaţiei. desfaşurate de către una dintre părţi. afacerile publice. organizarea de evenimente.obligaţia organizaţiilor non-profit. a corporaţiilor sau a instituţiilor care servesc interesul public de a avea o comunicare deschisă. Rolul acestor activităţi este de a arăta că organizaţia respectă şi raspunde nevoilor pe care le au indivizii care aparţin unor grupuri multiculturale. al unui ONG sau al unei cauze. ƒ Adoptarea unor practici de afaceri responsabile social. precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. abilităţilor fizice. comunicarea de marketing şi relaţiile cu minorităţile.componentă a relaţiilor publice care constă în stabilirea unor relaţii cu indivizi şi grupuri aparţinând unor comunităţi multiculturale.este un tip de iniţiativă de responsabilitate socială. denumită beneficiarul sponsorizării. Caracterul multicultural se referă la diferenţele percepute în legatură cu anumite grupuri la nivelul: originii etnice.este un concept nou referitor la modul în care ar trebui să se comporte companiile în societatea modernă. relaţiile cu industria. managementul crizelor. orientării sexuale etc. Printre procedurile prin care o organizaţie devine trasparentă se numără: ƒ declararea rezultatelor financiare. ƒ comunicarea diverselor audituri etc. companiile au responsabilitatea de a îndeplini sau de a depăşi aşteptările de ordin etic. ƒ Voluntariatul angajaţilor în comunitate. cu specificarea obiectului. comercial.Componentele de bază ale relaţiilor publice sunt: consilierea. Transparenţa conferă accesul publicului la informaţii despre modalităţile de acţiune ale unei organizaţii. cercetarea. Voluntariatul în comunitate . astfel încât să satisfacă în cel mai înalt grad nevoile de informare ale comunităţii. Conform acestei concepţii. Printre programele concrete prin care o companie poate pune în practică principiile de responsabilitate socială menţionăm: ƒ Marketing-ul legat de o cauză. ƒ Activităţile filantropice. Transparenţa . rasei.

ca fiind: a. nu este interesată îndeajuns. este concentrată pe alte instrumente de comunicare. este în întârziere. 6. 10. c. b. c. 5. Relaţiile publice contribuie la imaginea firmei dvs. 9. nici acord-nici dezacord. da. Consideraţi acţiunile de relaţii publice în prezent. Pentru a convinge angajaţii şi clienţii trebuie să spuneti întotdeauna adevărul. 8. Relaţiile publice interne sunt un aspect important al politicii de comunicare din firmă. b. e.nu. c. acord. b. desfăşoară acţiuni de relaţii publice? a. b. sistematic. 2. e. a. satisfăcător. o strategie de relaţii publice? a. d.Model de chestionar pentru cercetarea cantitativă în Relaţii Publice 1. consistent. nesemnificative. 88 - .da. d. b. Firma dvs. c. În ceea ce priveşte acţiunile de relaţii publice firma dvs: a. relaţiile publice vor constitui pentru orice organizaţie un factor de diferenţiere durabil? a. probabil da. 4. nu. absolut necesare. sigur da. acord total. la modă. b. dezacord total. sigur nu. este aliniată cerinţelor momentului. Bugetul alocat acţiunilor de relaţii publice este: a. c. Există în cadrul firmei un departament de relaţii publice? a. da. d. dezacord total. În viitor. în parte. insuficient. acord. b. b. acţiuni sporadice. dezacord. a. un element determinant al strategiei firmei. 3. b. nici acord-nici dezacord. acord total. c. face faţă cu succes provocărilor domeniului. dezacord. d. 7. e. nu. c. Există în firma dvs.

dezacord total. acord. acord. 17. e. dezacord total. consideraţi că relaţiile publice contribuie la formarea lor? a. c. O bună politică de relaţii publice se va regăsi întodeauna în performanţele firmei. 12. acord total. Acţiunile de relaţii publice sunt iniţiate numai după o atentă şi complexă activitate de cercetare. sigur da. e. a. dezacord. acord. 14. d. dezacord. Este greşit a reduce bugetul pentru relaţii publice în perioade de conjunctură nefavorabilă? a. b. dezacord total. să adopte o formulă mixtă. 89 - . nici acord-nici dezacord. 11. acord total. c. d. b. c. b. acord total. sigur nu. nici acord-nici dezacord. 13. e. nu. b. dezacord. b. 16. Consideraţi oportună includerea în structura firmei a postului de director relaţii publice? a. să uzeze de personalul propriu. nici acord-nici dezacord. acord. probabil da. Reputaţia şi imaginea firmei se construiesc în timp. c.a. 15. b. neimportante. a. e. Consideraţi relaţiile cu presa ca fiind: a. Consideraţi că pentru o bună campanie de relaţii publice firma trebuie să: a. acord total. acord total. c. b. dezacord total. extrem de importante pentru firmă. 18. nici acord-nici dezacord. c. b. e. d. c. dezacord total. dezacord. d. a. nici acord-nici dezacord. în reputaţia acesteia. b. c. dezacord. Strategia de relaţii publice face parte integrantă din strategia globală a firmei. apeleze la o agenţie specializată. da. d. indiferente. acord.

.. 20. nici acord-nici dezacord.. 22........ Profesia dvs.......... dezacord.... sigur da.. Nu se poate măsura investiţia în sistemul de relaţii publice din acdrul firmei a....... c.......... acord total..........19. b.. e.... dezacord total.... b............ Pozitia dvs în cadrul firmei.. sigur nu.................. 21.... - 90 - .. acord. În viitor acţiunile de relaţii publice vor înregistra o creştere semnificativă în firma dvs? a...... d..

Buget distinct. - 91 - . lipsa unei strategii de comunicare. Oportunităţi: - creşterea numărului de agenţii spececializate în acţiuni de relaţii publice.T. lipsa infrastructurii pentru practicarea e-PR.Model de analiză S. etc. Practicarea relaţiilor publice interne. notorietate scăzută.W.O. Cultură organizaţională puternică. climat organizaţional care nu favorizează iniţiativele de relaţii publice. reputaţie solidă. Puncte slabe - lipsa departamentului de relaţii publice lipsa unui purtător de cuvânt. Existenţa unui personal specializat pentru inişierea şi derularea cu succes a acţiunilor de relaţii publice. o presă agresivă stimulează activitatea comunicatorilor unei organizaţii. imagine slab conturată. creşterea numărului de universităţi care au în oferta lor educaţională specializarea – relaţii publice. preocupări sporadice pentru monitorizarea mass-media in vedere întocmirii unui dosar de presă. Strategie de relaţii publice clar conturată. extinderea la nivel naţional prin iniţiativa companiilor multinaţionale a campaniilor de responsabilitate socială. preocupări crescute pentru formarea în interior a unei echipe de comunicatori cu specialişti în relaţii publice. Imagine bună. noi orientări în mangementul organizaţiilor româneşti. întreprinsă la nivelul unei firme în vederea diagnosticării sistemului Relaţiilor Publice Puncte forte - Existenţa deparatementului de relaţii publice. lipsa de viziune şi talent managerial. consistent pentru acţiuni de relaţii publice. cultură organizaţională rigidă. preocupări majore din partea jurnaliştilor. consistentă. lipsa resurselor pentru iniţiative de relaţii publice. astfel. creşterea gradului de competitivitate în domeniul relaţiilor publice. flexibilă. neincluderea în categoria public primar a angajaţilor. neglijarea relaţiilor publice interne. etc. litigiile. puternică. Managementul organizaţiei favorizează derularea acţiunilor de relaţii publice. Notorietate ridicată. comunicare asimetrică în acdrul organizaţiei.

lipsa prezenţei on-line. lipsa de competitivitate a agenţiilor de relaţii publice. accesul la internet scăzut. - 92 - . mai ieftin. instrument activ. număr redus de specialişti în relaţi publice. majoritatea fiind concentrate în Bucureşti. număr redus de agenţii şi specialişti în relaţii publice în localităţile ţării. acţiuni puternice de relaţii publice derulate de firmele concurente. etc. creşterea numărului de utilizatori. Ameninţări - dezinteresul structurilor de management de a avea un sistem de relaţii publice. creşterea tarifelor pentru spaţiile media. relaţiile publice on-line. diversificarea ofertei internet şi a posibilităţilor de comunicare pentru firme.- - extinderea reţelei internet.

2000. Constantin Niţă .1993. 1999. Benoit W. Infomarket.M. Buc. – “Le publicitor”. Riscul în economia contemporană – „Corporate image – tendency in the Advertising Industry”. Uranus. 2004. Ed. Băcanu. 8. Caluschi. L. Decaudin. 24. 2005. Deutsch Karl W. Columbia Journal of World Bussiness. 1989. La Decouverte/Boreal. 2002. Miskoltz. Polirom.. C. Uranus. Polirom.1995. 15. ed. 21. 2001. 1993. 2002. . Balaure Virgil. Târgovişte. – “Strategies de publicite internationale”. ed. – „Rolul imaginii asupra mentalităţilor colective”. ed. 1982 30. 19.„ Communication des entreprises”. Bucureşti. C.ed. 1989.Crisis Decisions. All. X.“Comunicarea de marketing în activitatea organizaţiei”. J. Coman Cristina – “Relaţiile publice – tehnici de comunicare cu presa”. Galaţi. Braşov. Bucureşti. C. – „ Relaţii publice: principii şi strategii”. Brecher Michael -“Studies in Crises Behaviour”. coordonator – „Marketing”. ed. ed. ed. 1999. – „Causal Models in the Social Sciences”. H. Demont.. Trei. 5.3/1992. 1999. 7. Polirom... 2000. 2006. ed. Iaşi.” The Advertising Industry In Romania”. Iaşi.V.Proulx S. 6. 23. Cristache N. Ungaria. Bacos C. Bonnange. ed. Czitrom I.Expert. Bogdan – „Strategia organizaţiei”. 1991 . Chihaia N. Paris. – „Eseu despre comunicarea publicitară”. Buzzell R. 10. 27. Bucureşti. Editura Bibliotheca.– “Economia întreprinderii-o nouă paradigmă”. Dagenais B. Bucureşti. 1999. Baylon. Breton Ph. 12.. ed. Belch. 2001. Bucureşti.I. Iaşi. 20. 16. G. – „Unternehmenskommunication Grundlagen – Strategien – Instrumente”.M. – „La communication marketings”. 11. – „Relaţii publice moderne”.„ Auditul în marketing”. Chihaia N. 1998.MA.O. – „Sponzorizarea – teorie şi practică. – art. Economica. Decaudin L. 1992. Liaisons. 1996. ed. Dâncu. Ed Didactică şi Pedagogică. 3. Ecran Magazin. Gärtner. – „A Theory of Image Restauration Strategies”. Polirom. Bren.D.. Mignot. 31. Paris. 18. 1999.L. Cristache (Chihaia) Nicoleta – „Managementul comunicării – strategii de promovare a firmelor româneşti”. nr. 1968. Iaşi. – „Profesia de relaţionist”. 1978. 14. Balaure Virgil – „”Tehnici promoţionale”. – „Introduction to Advertising &Promotions”. – „Comunicarea”. Chicago. Wiesbaden. 29. 9. 2003. rev. ed. Thomas. Beger. Brochand B. Bucureşti. Brânză Aurel. Curta.ed. ed. Dacia. 2. Special Issue The Ierusalim Internaţional Relaţions.Iaşi. Susanu I. – “L‘explosion de la communication“ Paris. –“How can you standardize multinational marketing”. 2000. Making the information Approach. 28.Nathan. ed. Ch.D. – „Campania de relaţii publice”.BIBLIOGRAFIA 1. 4. ed. 26. 17. Coman C. Univ. 13. R. Iaşi. 1995. Croitoru G. – vol. Dalloz. Braşov. 25. Royner Lithography Company. State University of New York Press. Dagenais B. – „Comunicarea simbolică”. 93 - . 1993. Societate şi cultură. ed.ed. 22.

32. Demuth, A. „Institutionelle Kommunikation”, Deutscher Kommunikationsverband, Spiegel- Verlag, 1992; 33. Desjardins, Chantal – „Le marketing direct en action”, Les Editions D’Organisation, Paris, 1995; 34. Doyen,J. – „La communication financiere”, Paris, 1990; 35. Epuran,Gh – „Publicitatea şi eficienţa pe Internet”,ed.Plumb, Bacău, 1999; 36. Fleur,D. – „Teorii ale comunicării de masă” ed.Polirom, Iaşi, 1999; 37. Floch M. “ Marketing et communication.Sous les signes, les strategies”, Paris, PUF, 1990; 38. Fink Steven – „ Crisis Management – Planning for the Inevitable”, New York, Amacom, 1998; 39. Iacob, Luminiţa – art.„Comunicarea – forţă „gravitaţională” a câmpului social , în „Comunicarea în câmpul social”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997; 40. Iacob Dumitru – „Introducere în relaţii publice”, ed. SNSPA. Bucureşti, 2000; 41. Iacob Dumitru, Cismaru M. – „ Relaţii publice – Eficienţă prin comunicare”, ed. Comunicare, Bucureşti, 2003; 42. Iacob Dumitru, Cismaru M. – „ Organizaţia inteligentă”, ed. Comunicare, Bucureşti, 2003; 43. John Naisbitt – „Megatendinţe. Zece noi direcţii care ne transformă viaţa”, Editura politică, Bucureşti, 1989. 44. Gregory James – „Marketing corporate image”, ed.NTC, 1998; 45. Grunig L., Grunig J.,Dozeir D. – Excellent Public Relations and Effective Organization”, ed. EA, New Jersey, 2002; 46. Guichard Robert Tixier, Chaize Daniel – “Les dircoms – A quoi la communication Enquete”, Seuil, Paris, 1993; 47. Haineş I. - „Introducere în teoria comunicării”ed. Fundaţia „România de mâine”, 1998; 48. Hans Christian Weis – “Werbung”,ed. Kiehl, Auflage 2000, Ludwigshafen (Rhein); 49. Hans Christian Weis – “ Marketing-Kommunikation”, ed. Kiehl, Auflage 2000, Ludwigshafen (Rhein); 50. Heude R.P. – “L‘image de marque”, Paris, Eyrilles, 1988; 51. Jones Susan – „Creative strategy in direct marketing”,ed. NTC, 1990; 52. Lgadec, Patrick, „La gestion des crises”, Ediscience, Paris, 1994; 53. Lochard, G., Boyer, H. – „Comunicarea mediatică”, Ed. Institutul European, Bucureşti, 1998; 54. Leduc, R. –„ La publicite, une force au service de l entreprise”, Ed. Dunod, Paris, 1989; 55. Lendrevie, J. – „La communication efficace”, ed Dalloz, Paris, 1994; 56. Lefter V., Manolescu A., Chivu I. – „ Managementul resurselor umane”, ed.Economică, Bucureşti, 2000; 57. Levitt T. – art.“Globalization of markets”, Harvard Bussiness Review, 1983; 58. Luc Marcenac, Alain Milon – „Strategies publicitaires”, ed. Synergies, Paris, 2002 59. Kapferer Jean – „Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume”, ed. Humanitas, Bucureşti, 1993; 60. Kempf, A. – „Principes de la communication commerciale”, ed.Dunod, Paris, 1995; 61. Kotler, Ph. –„ Managementul marketingului” , Ed.Teora, Bucureşti, 1997; 94 -

62. Marion,Gilles – „Les images de l’entreprise”,Paris, 1989; 63. Mattelart A.. Mattelart M. – „ Istoria teoriilor comunicării”, Ed. Polirom, 2001, Iaşi; 64. Messika L. – „ Les dircoms: un metier en voie de professionnalisation”, ed. L’Harmattan, Paris, 1995; 65. Moldoveanu, M., Miron, D. – „Psihologia reclamei”, ed.Libra, Bucureşti, 1995; 66. Moise Zamfir – „Marketing prin intermediul târgurilor şi expoziţiilor”ed.All, Bucureşti, 1997; 67. Miege,B. – „Gândirea comunicaţională”,ed.Cartea Românească, Bucuresti, 1998; 68. Miege, B. “La societe conquise par la communication”, Grenoble, PUG, 1989; 69. Miculescu, Simona – “Relaţii publice internaţionale”, ed. SNSPA, Bucureşti, 2002; 70. Michel Jean-Luc – „Les professions de la communication – fonction et metiers”, ed. Infocom, Paris, 1999; 71. Mircea D. – „Relaţiile cu presa”, ed. Militară, Bucureşti, 2000; 72. Mcluhan, Marshall – „Mass-media sau mediul indivizibil”, ed. Nemira, Bucureşti, 1997 73. Narbonne, A. – “Communication d‘entreprise: conception et pratique“, Paris, Eyrolles, 1990; 74. Nicolai, M. – „Publicitatea în activitatea de marketing”, ed. Evrika, Brăila, 2001; 75. Nicolai M. - “Tehnici de comunicare prin publicitate”, Ed. Didactică şi pedagogică R.A., Buc, 2005; 76. Nickels,W.G. – „Marketing Communications and Promotions”, McGraw-Hill,1988; 77. Olaru, A. – „Managementul marketingului firmelor româneşti”, ed. Alma, Galaţi, 2000; 78. Olaru A. – „Culturi Organizaţionale”, editura Academica, Galaţi, 2003; 79. Onkvist S., Shaw J. –art. “Standardized international advertising”, Columbia Journal of World Bussiness, 1987; 80. Patrick d’Humieres – “Management de la communication de l’entreprise” Paris, Eyrolles, 1993; 81. Pauchant T., Mitroff J. –„ Transforming Crisis Prone Organisation“, San Francisco, Jossey-Bass, 1992; 82. Pauchant C. Thiery, Mitroff I. Ian - La gestion des crises et des paradoxes, Editura Hec/Quebec/Amerique- 1995. 83. Pârvu, Il. – „Filozofia comunicării”, ed.SNSPA, Bucureşti, 2000; 84. Pemartin D: _”Mythe d’entreprise et communication interne”, Paris, editions d’organisation, 1990; 85. Popescu, I. – „Comunicare în marketing”, ed. Uranus, Bucureşti, 2001; 86. Popescu, Dan – „Comunicare şi negociere în afaceri”, ed. Tribuna economică, Bucureşti, 2000; 87. Popescu, Dan – „Arta de a comunica”, Editura Economica, Bucureşti, 1998; 88. Pop Doru – „Introducere în teoria relaţiilor publice”, ed. Dacia, ClujNapoca, 2000; 89. Pruteanu, Şt. „Comunicare şi negociere în afaceri”, ed.Polirom, Iaşi, 2001; 90. Rotschild,M. – „Marketing Communications” – ed.Lexington,1987; 91. Regine Kalka, Andrea Mäßen – “Marketing”, Haufe, 2002, Freiburg;

-

95

-

92. Regester M., Larkin J. – „Managementul crizelor şi situaţiilor de risc”, ed. Comunicare, Bucureşti, 2003; 93. Rice, R. Charles K.A. – „Public Communication Campaigns” ed. Sage, New York, 1989; 94. Sasu, C-tin. – „Comunicare integrată de marketing”, ed. Trei, Iaşi, 2000; 95. Seitel, Fraser P., „The practice of Public Relation, Mac Millan Publising Comp, New York, 1992; 96. Shimp, Terence - „Promotion management and marketing communication”s, ed.Fort Worth,1997; 97. Shimp, T.A. Advertising Promotion. Supplimental Aspects of Integrated Marketing Comunications. The Dryden Press, a division of Harcourt College Publishers, 1999; 98. Schwab, Heike, Natascha Zowislo – „Praxishandbuch Kommunications-Management Grundlagen und Instrumente der internen und externen Unternehmenskommunication”, Campus Verlag, Frankfurt 2002; 99. Scholz Christian – „ Corporate Policies – Wie Ihr Unternehmen erfolgreich auftritt”, ed. Econ, Düsseldorf, 1992; 100. Stancu Ş. – „Relaţii publice şi comunicare”,ed.Teora, Bucureşti, 2000; 101. Stancu V., Stoica M., Stoica A. – „Relaţii publice. Succes şi credibilitate”, ed. Concept Publishing, Bucureşti, 1997; 102. Steidl, Peter, Emery,Garry – „Corporate image and identity strategies”, ed.Business Professional, 1997; 103. Sfez, Lucien – „Comunicarea” – ed. Institutul European, Bucureşti, 2002; 104. Sfez, Lucien – „Critique de la communication”Seuil, Paris, 1981; 105. Shultz D.E. – „Integrated Marketing Communications,ed.NTC, 1991; 106. Silverstone R. – „Televiziunea în viaţa cotidiană”, ed. Polirom, Iaşi, 1999; 107. Smith P., Berry Ch., Pulford A. – „Strategic marketing communications”, ed. Kogan Page, Londra, 1999; 108. Tixier M: - ”La Communication de crise”,Ed. Dunod, Paris, 1991; 109. Toffler A. – „Noua corporaţie (Corporaţia adaptabilă), ed. Freedom House Romania, Bucureşti, 1996; 110. Tran Vasile, Stănciugelu Irina, Teoria Comunicării, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice “DAVID OGILVY” Bucureşti, 2001; 111. Voiculescu,Dan – „Negocierea – formă de comunicare în relaţii interumane”,ed. Ştiinţifică,1991; 112. Stegăroiu Ion – „ Metode şi tehnici de management”, ed. Macarie, Tărgovişte, 1999; 113. Vagu Paraschiv, Stegăroiu Ion – „ Management general”, ed. Macarie, Tărgovişte, 1998; 114. Vagu P., Stegăroiu I: Lideriatul - de la teorie la practică, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006. 115. Zara, I. – „Imaginea şi creatorii săi”, ed. Victor, Bucureşti, 2000; 116. Zaiţ Adriana – „Relaţii Publice”, ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003; 117. Zorlenţan T., Burduş E., Căprărescu Gh. – „Managementul organizaţiei”, ed. Economică, Bucureşti, 1999;

-

96

-

. Westphalen. Weinheim.„ Unternehmens Kommunication in Krisenzeiten”. 1972 119. - 97 - . – „Un logique de la communication”. 120. Paris.118. 2003. Westphal Susanne .Paris.Seuil. J. Helmick B. Verlag Weiley. 2e edition.1994.-„Le communicator. Watzlawick.Guide operationnel pour la communication d”entreprise. Dunod.Ed.M.

Bibliografie - 98 - .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful