APARATUL ADMINISTRATIV AL PARLAMENTULUI STRUCTURĂ, ROL, PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

1. Ca orice altă instituţie publică, parlamentul are nevoie de o anumită structură administrativă şi de un personal specializat, precum şi de resurse financiare, necesare organizării şi funcţionării sale ca organism de reprezentare naţională.

1.Despre organizarea camerelor autonomia camerelor legislative
Regula generală privind organizarea şi funcţionarea adunărilor legislative constă în deplina lor autonomie, care decurge din principiul separaţiei celor trei puteri în stat. Deşi între cele trei puteri există un anumit grad de interferenţă, de colaborare, mai flexibilă sau mai rigidă, în funcţie de caracterul parlamentar sau prezidenţial al regimului politic, organizarea lor internă este, în principiu, autonomă. De pildă, art.64 din Constituţia României prevede în alin.(1) că „organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu”. Acelaşi text prevede, de asemenea, că „resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea”. 2. Cele două texte cuprinse în art.64 alin.(1) din Consti-tuţie stabilesc două principii generale privind Camera Deputaţilor şi Senatul, şi anume: a) autonomia organizatorică şi funcţională a celor două corpuri legislative; b) autonomia financiară a Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Autonomia organizatorică, funcţională şi financiară a corpurilor legislative are la bază principiul separaţiei puterilor în stat, potrivit căruia există o netă demarcaţie între puterea legislativă, pute-rea executivă şi cea judecătorească. Deşi cele trei puteri colaborează şi se interferează, în procesul de conducere, cât priveşte organizarea proprie, fiecare dintre acestea se organizează şi îşi angajează personalul de specialitate, potrivit unor reglementări proprii.

Este deja o tradiţie ca membrii Parlamentului să fie asistaţi de un personal calificat şi specializat în cele mai diverse domenii de activitate, organizat în structuri administrative cum ar fi departamente, direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, oficii etc. În afara acestui personal de specialitate, care îndeplineşte funcţii de conducere şi de execuţie, în serviciul parlamentarilor se află secretare, curieri, aparat tehnic. Rolul întregului personal constă în principal în asigurarea şi realizarea activităţii de secretariat, de expertiză legislativă, de documentare şi informare, achiziţii etc., necesare parlamentarilor pentru a-şi exercita mandatul1. În general, personalul parlamentar face parte din corpul funcţionarilor publici sau are un statut propriu, care nu este, însă, substanţial diferit de statutul funcţionarilor publici. Acesta, deşi este elaborat de parlament, se aplică, de regulă generală, funcţionarilor din administraţia publică. Funcţionarii parlamentari pot fi cuprinşi în două categorii şi anume: personalul care lucrează direct cu un parlamentar, fiind un colaborator apropiat al acestuia sau care îşi desfăşoară activitatea în cadrul grupurilor politice. Aceşti funcţionari, deşi sunt angajaţi pe criterii
1

Vincent Tocanne, Les structures administratives des parlements. Perspectives comparatives. Revue française d’administration publique, no.68/1993, p.505

îndeosebi când prezidează dezbaterile parlamentare. al parlamentului. se cere o conduită imparţială şi echidistantă din partea preşedintelui forului legislativ. funcţionarul respectiv nu va putea să cumuleze calitatea sau funcţia de consilier al preşedintelui Adunării. stabilite. director de cabinet. Această schimbare de statut depinde fie de regulamentele parlamentare. cel puţin de fapt. în primul rând. indiferent de caracterul legisla-tiv sau politic al acestora.a. Un regim aparte îl are cancelaria preşedinţilor Camerelor. nefiind afiliaţi politic niciunui partid. Persoanele încadrate în acest compartiment nu sunt obligate formal.de competenţă. experţi. să fie afiliate politic partidului al cărui membru este preşedintele Camerei sau. Structurile (oficiile) administrative se constituie într-o ierarhie piramidală. ca o condiţie de angajare. secretare ş. Aceştia capătă. fie de cutuma existentă. Nimic nu poate să împiedice preşedintele unei adunări să-şi recruteze consilierii sau alţi funcţionari din categoria personalului parlamentar neafiliat politic. în fruntea căreia se află un înalt funcţionar public. se deosebesc de restul funcţio-narilor prin faptul că au apartenenţă politică. care este formată din consilieri. Neutralitatea politică şi imparţia-litatea sunt două cerinţe fundamentale pe care aceştia din urmă sunt datori să le respecte cu scrupulozitate. dacă nu de drept. În orice caz. în general. Administraţia parlamentară face obiectul reglementării unor reguli speciale de organizare şi funcţionare. cu postul pe care îl ocupa anterior întrun anumit compartiment funcţional. Aceasta deoarece. Restul funcţionarilor parlamentari sunt încadraţi în compartimentele secretariatului general. prin concurs. un statut special. cunoscut generic sub denumirea de secretar general. însă. după caz. de adunările legislative sau de autorităţi publice desemnate să adopte astfel .

nici din dreptul parlamentar. ci numai reglementări privind acest domeniu. Alături de ceea ce numim în general dreptul scris. Din definiţiile date conceptului general de administraţie rezultă legătura existentă între aceasta şi funcţia executivă sau activitatea executivă. alte acte interne ale organelor de conducere ale Adunărilor repre-zentative. Constituţiile folosesc termenul de administraţie publică locală înţelegând prin aceasta autorităţile publice învestite pe plan local cu anumite competenţe. activitatea desfăşurată de guvern. chiar dacă unele constituţii conţin dispoziţii referitoare la această materie. precum şi statutul personalului parlamentar3. salarizarea). 2. Există o legătură conceptuală între specificul. Desigur. Reglementările legale privind organi-zarea administraţiei parlamentare nu fac parte nici din dreptul consti-tuţional. are caracter administrativ. în special în state unde prin tradiţie se admite aplicarea cutumei constituţionale. ministere. îndeosebi rolul administraţiei parlamentare.de reglementări2. De pildă. Noţiunea de administraţie induce ideea de instru-ment prin care se aplică un ansamblu de prevederi legale adoptate într-un anumit domeniu. Dispoziţiile la care ne referim au ca sursă principală regulamentele parlamentare. Constituţia României 2 3 I În . înţelegând prin aceasta structura compartimentelor aparatului administrativ ce deservesc Camerele legislative şi reglementările care le stabilesc organizarea şi atribuţiile. autorităţi administrative autonome pentru aplicarea legilor. Administraţia parlamentară nu face parte nici din ceea ce numim administraţia publică. nu se poate susţine că ar exista un „drept al administraţiei parlamentare”. se aplică şi cutume. şi în unele situaţii şi acte normative speciale privind îndeosebi statutul sau componente ale statutului personalului parla-mentar (ex. În acest sens.

ministe-rele. precum şi de instanţele judecătoreşti.autorităţi publice alese -. care se circumscrie structurii piramidale a unei autorităţi publice. care se subordonează direct preşedintelui Adunării. precum şi administraţia publică locală. Există. şi un alt sens al conceptului de administraţie. problematica structurii şi înfiinţării ministerelor şi autorităţilor administrative auto-nome. care formează administraţia publică centrală de specialitate. dar şi la prefecţi. care este utilizat nu numai de că-tre 4 . consiliile locale ş. Acest fapt nu transferă forului legislativ rolul unei unităţi de poliţie. prin care autoritatea propriuzisă îşi desfăşoară rolul şi funcţiile4. dar şi de parlamente. Din punct de vedere instituţional. au o structură organizatorică şi un personal de specialitate care se constituie într-o administraţie internă a autori-tăţilor respective.foloseşte noţiunea de administraţie publică locală pe care o circumscrie la consilii locale. precum şi pentru apărare ordinii publice în incinta acestora. la consilii judeţene. însă. Administraţia Prezidenţială. Există parlamente în structura cărora intră forţe de poliţie pentru organizarea pazei insti-tuţiei respective. fără ca această competenţă atribuită ultimelor două categorii de autorităţi publice să fie socotită ca o imixtiune a lor în activitatea puterii executive. Guvernul. care sunt reprezentanţi ai Guvernului pe plan local. constituită din compartimente funcţionale.a. primari . Asemenea structuri organizatorice ce sunt înfiinţate nu numai de către autorităţi ale puterii executive. Utilizarea unei multitudini de sensuri acordate noţiunii de administraţie este de natură să întreţină o anumită confuzie asupra conţinutului şi naturii acestui concept. de pildă. Constituţia României reglementează sub titlul generic „Administraţia publică”.

Din structura administrativă a unui parlament nu poate lipsi serviciul de arhivă. Montchrestien. stabilitatea postului sau a funcţiei. p. 1992. Această expresie evocă neutralitatea şi imparţialitatea agenţilor sau funcţionarilor statului. “Jurnalul Oficial”. căruia îi corespunde termenul englezesc “civil service”. Pentru personalul care este încadrat în administraţie şi care are rolul principal de a realiza anumite atribuţii cu caracter executiv se utilizează denumirea generică de funcţionar public. How Parliament works. Cât priveşte numărul personalului aparatului parlamentar. op.instituţii ale puterii executive.. în structura căruia poate să intre Biblioteca 7. precum şi retribuirea lor de la bugetul de stat5. Droit parlementaire. deşi în cazul acestora din urmă atribuţiile cu caracter administrativ sunt net separate de cele de natură legislativă.146 Pierre Avril. precum şi de alţi factori. respectiv. 3. care păstrează şi conservă documentele interne ale organis-melor de conducere şi de lucru ale forurilor legislative. în care se tipăresc în primul rând legile şi celelalte acte norma-tive ale autorităţilor centrale. în general. colecţia publi-caţiilor oficiale (“Gazeta Oficială”.cit. Astfel. p. Paris. angajarea lor pe criterii profesionale.500 de angajaţi. 5 6 7 Olivier Duhamel. de cele jurisdicţionale.30 . London. “Monitorul Oficial” etc. dar şi de către corpurile legislative şi de instanţele judecătoreşti. Bundestagul cuprinde 2. şi. p. de complexitatea activităţii parlamentare desfăşurate. Camera Deputaţilor a Parlamentului României cuprinde aproximativ 1. Compartimentele sau serviciile care formează administraţia parlamentară pot fi clasificate. Longman. Jean Gicquel.). în două mari categorii: departamentele cu caracter legislativ şi departamente administrative propriu-zise6. precum şi dezbaterile parlamentare. În afara acestora există un serviciu de studii şi infor-mare parlamentară. 1988.58 Paul Silk. Yves Mény. acesta variază în funcţie de numărul mandatelor.000 de salariaţi.

o activitate de natură administrativă. în acelaşi timp.cu referire la personalul de execuţie organisme colective. Dacă în cele mai multe parlamente ale lumii conducerea compartimentelor funcţionale revine birourilor permanente ale aces-tora.0508. sau de preşedinţii acestora.cit. stabile. de pildă. cu nesemnificative diferenţe. structura serviciilor. înseamnă că organismele respective desfăşoară.Camera Deputaţilor din Parlamentul italian are aproximativ 1. În cadrul parlamentului serviciile sunt conduse de parlamentare. Într-un minister.200 de funcţionari iar Senatul francez 1. ca personalul parlamentar să nu intre în sfera de atracţie a grupului politic majoritar sau să nu deservească mai mult un grup decât alt grup. din acest punct de vedere. conducerea compartimentelor şi ser-viciilor secretariatelor generale ale parlamentelor se asigură de birourile permanente ale acestora – organisme care reflectă configuraţia politică a forurilor legislative. De pildă. Această regulă este generală şi o regăsim în toate statele democratice. să le garanteze imparţialitatea şi echidistanţa. Această “teamă” poate fi însă înlăturată prin stabilirea precisă a unui anumit statut al funcţionarilor. în grupurile principiu.. Aceste asemănări se datorează exclusiv rolului şi funcţiilor forurilor legislative care sunt.506 . deşi nu are o justificare de principiu.900 angajaţi. Biroul permanent 8 Vincent Tocanne. p. 4. probabil. Deşi unul dintre principiile fundamentale ale statutului personalului parlamentar constă în neafilierea şi imparţialitatea poli-tică a funcţionarilor parlamentari. care să-I oblige la imparţialitate şi care. ştatul de funcţii . în care sunt reprezentate toate rămân. S-a optat pentru această formulă pentru a se evita. Adunarea Naţională a Franţei 1. op. şi anume: funcţia legislativă şi funcţia de control parlamentar. aceleaşi.

supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia. nici o putere de decizie administrativă. Dacă în privinţa atribuţiilor referitoare la procesul legislativ. acesta nu are. Nu poate fi contestat dreptul forului legislativ de a aproba structura serviciilor acestuia. Biroul permanent ar trebui să facă abstracţie de interesele politice pe care le reprezintă membrii acestora. Este. la care Regulamentul acestuia adaugă competenţa de a exercita controlul financiar-contabil şi de a lua hotărârile ce se impun în acest domeniu. iar secretarul său general conduce personalul. Dacă Biroul permanent al Camerei Deputaţilor conduce serviciile acesteia. întrucât această competenţă exprimă autonomia sa organizatorică şi funcţională. c) aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoa-nelor în sediul Camerei Deputaţilor. pe lângă atribuţii cu caracter legislativ şi atribuţii administrative. practic. Biroul permanent ar trebui să facă abstracţie de ponde-rea sa politică.al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României are. în privinţa prerogativelor cu caracter administrativ. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii cu caracter administrativ: a) aprobă ştatul de funcţii şi regulamentul serviciilor Came-rei Deputaţilor. în timp ce secretarului general al acestuia îi revine doar atribuţia de a conduce personalul serviciilor respective. însă. discutabilă atribuţia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor de a conduce serviciile sale. Biroul permanent acţionează ca organism politic. În Parlamentul României. Biroul permanent al Senatului exercită aceleaşi atribuţii administrative. b) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor. el însuşi aflându-se la confluenţa . În ceea ce ne priveşte. considerăm că în exercitarea atribuţiilor respective.

în Adunarea Naţională fran-ceză.200 din Regulamentul Senatului. Opinia generală a specialiştilor privind implicarea directă a organelor de conducere ale forurilor legislative în coordonarea şi controlul activităţii compartimentelor administrative este că această implicare trebuie să fie minoră. secretarul general al Chesturii care conduce serviciile administrative este subordonat unui număr de trei chestori9. Unii autori ţin să remarce că rolul organismelor politice este în mod deosebit important în administrarea adunărilor parla-mentare. În fond. compartimentele de specia-litate sunt conduse şi controlate de secretarul general al parlamentului . după părerea noastră.intereselor politice existente în Birou.cit. op. p.. întrucât permite în fapt să se manifeste pluralismul politic şi. conducerea serviciilor Pentru poate încredinţată preşedinţilor acestora. se asigură ca o decizie administrativă să reflecte toate tendinţele politice existente în parlament10. prin aceasta. rolului pe care trebuie să şi-l asume în calitate de organ de conducere al Senatului. Astfel.507 . În schimb. care să coordoneze sau să controleze activitatea acestora. În Camerelor afara fi Birourilor permanente. Potrivit art. la propunerea preşedinţilor comisiilor permanente.cel mai înalt funcţionar public al acestuia -. secretarul general al acesteia angajează colaboratori externi. 9 În Camera Deputaţilor din Parlamentul României. conducerea compartimantelor cu profil economic pot fi desemnaţi membri ai Birourilor permanente. atribuţia acestui organism de a exercita un control financiar-contabil excede. serviciile acestuia sunt conduse de secretarul general al acestuia. cu avizul unuia dintre chestorii Biroului permanent 10 Vincent Tocanne. Biroul permanent al Senatului are doar atribuţia de a controla aceste servicii. aflat el însuşi în subordinea organismului de conducere al Adunării.

ca şi studiile tematice. echidistanţi servind instituţia. între care se regăseşte şi regula stabilităţii. The powers of the secretary general of the Parliament in respect of the chairman of the Parliament. ocolesc să abordeze problematica “culorii politice” a secretarului general al adunării. cei care vor fi numiţi în funcţiile respective vor fi imparţiali politic. şi reflectă voinţa politică a majorităţii respective. prin urmare. ea rămâne în ultimă instanţă o revocare politică. p. Nu este cunoscut un exemplu în istoria parlamentară când postul de secretar general a fost deţinut de opoziţie11. obligat în fapt să se supună “orbeşte” unor lideri politici. Această cutumă con-verteşte dispoziţia legală privind numirea secretarilor generali într-o decizie politică. În fond. şi poate o parte din conducerea compar-timentelor funcţionale sunt înlocuiţi din raţiuni politice. fiind.În ceea ce ne priveşte. nu împărtăşim acest punct de vedere. nestatutară. ceea ce nu corespunde cu principiile funcţiei publice. Camerele legislative îşi 11 Alexander Lotorev. Cutuma parlamentară arată însă că partidul care deţine puterea în forul legislativ îl va numi pe secretarul general. sau vor fi instrumentele executive ale partidului majoritar 12? Este de neconceput ca secretarul general al unei adunări parlamentare să fie supus presiunilor politice din partea grupului majoritar.3 12 Ibidem . în ultimă instanţă. Regulamentele parlamentare. decizia administrativă se adoptă cu votul majorităţii membrilor Biroului permanent sau al adunării. şeful administraţiei parlamentare din parlamentul anterior este revocat din funcţie. Într-o astfel de situaţie se impune o întrebare legitimă: dacă secretarul general. urmând ca în locul său să fie numit un nou secretar general. O dată cu schimbarea configuraţiei politice a adunării. care este “agreat” de putere. Oricum ar fi caracterizată o asemenea revocare. Santiago du Chili. în urma alegerilor parlamentare şi formarea noului for legislativ. Inter-Parlamentary Union ASGP. 2003. întrucât.

întrucât organismele de conducere ale adunărilor legislative ţin să controleze în mod direct modul de administrare a acestora.adoptă prin vot regulamente interne referitoare la administraţia parlamentară. din momentul numirii sale. aşa cum este necesar ca şi preşedintele adunării să fie imparţial. Secretarul general fiind obligat să respecte dispoziţiile acestora. Secretarul general fiind un înalt funcţionar care îndeplineşte un serviciu public trebuie să fie independent politic şi echidistant. Democraţia parlamentară impune independenţa şi echidistanţa preşedintelui adunării. 5. deşi aparţine partidului politic care deţine cele mai multe mandate. În literatura de specialitate au fost puse în evidenţă tipuri diferite de raporturi între conducerea politică a adunărilor parla-mentare şi compartimentele de specialitate ale acestora. fie că această competenţă este exercitată în exclusivitate de . Aspectul comun al acestor raporturi îl constituie asumarea de către conducerea forurilor legislative a competenţei de organizare şi de control asupra serviciilor respective. iar acesta este responsabil pentru activitatea desfăşurată de compartimentele de specialitate. precum şi a conducerii administrative a acesteia. Iată de ce este necesar ca independenţa politică a secretarului general al adunărilor legislative să fie garantată prin lege. modul de organizare şi funcţionare a acestora ar trebui scoase de sub influenţa factorului politic. şi nu “ordinele” primite din partea conducerii personale sau colective a Camerei. care reflectă interese de partid şi raporturile existente între majoritate şi opoziţie. Această cerinţă nu se regăseşte însă. în practică. Numai pe această cale se poate asigura profesionalismul întregii administraţii parlamentare. În condiţiile în care în toate adunările parlamentare se numeşte un secretar general.

p. 6. sau de preşedinte împreună cu Biroul permanent şi chestori 13.preşedintele adunării. birou permanent). aceasta se concretizează. în stabilirea regulamentelor sau a regulilor de organizare şi funcţionare a servi-ciilor parlamentare şi a atribuţiilor acestora.511 . p. aşa cum din păcate mai este înţeles în unele 13 14 Vincent Tocanne. În toate adunările parlamentare autoritatea adminis-trativă care conduce efectiv administraţia parlamentară are o legătură specială cu partidul care deţine majoritatea. de către acesta împreună cu Biroul permanent al adunării. op. De asemenea. Legătura privilegiată care există între secretarul general şi majoritatea parlamentară trebuie înţeleasă. exercitată de orga-nisme politice (preşedinte.cit. însă.508-509 Idem. între majoritate şi opoziţie nu există un climat tensionat. conflictual. îndeosebi. 7. prin raportare la conceptul de opoziţie şi la statutul acesteia în parlamentele statelor cu o democraţie consolidată. Analiza comparată a modurilor de organizare şi funcţionare a adunărilor reprezentative pune în evidenţă două niveluri de conducere a administraţiei parlamentare: a) o conducere ierarhic superioară. exercitată de cel mai înalt funcţionar parlamentar. autorităţile politice au un rol im-portant în procedura de numire sau de desemnare a secretarului general. b) o conducere administrativă efectivă. Cel care conduce efectiv serviciile care formează administraţia parlamentară a unui for legislativ este secretarul general al acestuia.. denumit generic “secretar general” al adunării. fiind interlocutorul privilegiat al puterii14. În aceste state. În privinţa conducerii ierarhic superioare exercitată de autorităţi politice. precum şi în controlul exercitat asupra lor.

Ca şef şi reprezentant al administraţiei parlamentare. De modul în care secretarii generali ai parlamentelor colaborează cu administraţia guvernului. A. Nici un alt funcţionar nu se situează atât de aproape de cei care exprimă voinţa legislativă sub forma legii. legătura dintre conducerea efectivă a administraţiei parlamentare şi puterea politică nu se bazează pe obedienţa factorului administrativ faţă de cel politic. care este principalul instrument al politicii15. Din momentul numirii în funcţie. de biroul perma-nent al acesteia şi administraţia parlamentară. în ultimă instanţă. secretarii generali au atribuţia de a conduce serviciile de specialitate însărcinate prin norme interne şi cutume parlamentare să furnizeze asistenţă celor aleşi de popor pentru ca aceştia să-şi poată exercita mandatul.state care au trecut de la un regim politic totalitar la un regim întemeiat pe democraţia constituţională şi pe principiile statului de drept. 15 Dirk Brouër. Secretarul general reprezintă legătura între factorul politic reprezentat de preşedintele adunării sau. În statele occidentale. raporturile constituţionale dintre autorităţile menţionate. cum ar fi guvernul şi şeful statului. secre-tarul general devine un înalt funcţionar public.P.1 .G..S. 2003. el fiind echidistant şi neutru din punct de vedere politic faţă de reprezentanţii partidelor parlamentare. Le rôle de gestionnaire du secrétaire générale. depind. ori cu cancelaria sau cu alte servicii de specialitate care îl deservesc pe şeful statului. p. Union Inerparlementaire. după caz. Santiago du Chili. deşi este numit de acesta sau cu contribuţia sa. În condiţiile în care parlamentul intră în anumite raporturi constituţionale cu alte autorităţi publice de natură constituţională. şi secretarul general al adunării parla-mentare întreţine raporturi administrative cu serviciile administrative ale autorităţilor publice menţionate. având un statut permanent.

va câştiga încrederea atât a majorităţii parlamentare. “agreată” de partidul parlamentar majoritar. vina în acest caz purtând-o nu numai secretarul general. mai ales în dreptul parlamentar. şi anume: a) raporturi oficiale. dar va rămâne imparţial şi echidistant din punct de vedere politic. Relaţiile existente între secretarul general şi preşedintele “său” influenţează în decisiv rolul pe care secretarul îl poate avea 16. cu repercusiuni asupra activităţii parlamentare propriu16 Ibidem . pentru că de ele depinde. Dacă între aceştia nu există o încredere deplină. Aceste raporturi pot fi analizate pe două planuri. În acest fel. Prin această schimbare. modul în care vor colabora cele două persoane. Cele mai importante raporturi sunt cele de natură personală. poate fi afectată în mod grav continuitatea activităţii administrative. b) raporturi de natură personală. prezintă o importanţă decisivă raporturile pe care le are secretarul general cu preşedintele adunării. Nu se poate cere preşedintelui unei adunări parlamentare .care este un om politic . dar şi preşedintele adunării. Acesta este motivul pentru care serviciile de specialitate ale aparatului administrativ al adunărilor legislative sunt datoare să acorde asistenţă preşedintelui acestora pentru conducerea lucrărilor adunării respective. Se mai impune a fi relevat un aspect: politica fără ştiinţă nu valorează nimic.Pe plan intern. ce decurg din regulamente interne. cât şi a opoziţiei. o colaborare permanentă. de fapt. rezultatele administraţiei parlamen-tare vor fi la un nivel scăzut. Secretarul general va coordona acordarea asis-tenţei de specialitate. o sus-ţinere reciprocă.să fie un specialist în toate domeniile. Un secretar general care “sprijină” grupul politic majoritar în detrimentul grupurilor aflate în opoziţie va fi înlocuit la începutul fiecărei legislaturi cu o altă persoană. o unitate de concepţie privind activitatea parlamentară.

secretarul general trebuie să beneficieze de un înalt grad de autonomie. În Senatul polonez. dacă secretarului general îi sunt impuse şi respectate echidistanţa politică şi imparţialitatea. angajarea în posturi de conducere.a.a. -.). atribuţiile şi.F. politica de personal.G.2 . instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a-şi îndeplini îndatoririle fără nici o imixtiune din partea factorului politic. Ca şef al administraţiei parlamentare. Numai procedura de numire şi de revocare din funcţie a secretarului general ar trebui să aibă un caracter politic.zise. administraţia parlamentară a acestei Camere a fost condusă numai de cinci secretari generali 18 Idem. În schimb. administrarea spaţiilor de interes parlamentar ş. conducerea departamentelor funcţionale. În rest. p. în special în probleme de aplicare şi inter-pretare a procedurii parlamentare şi a regulamentului 18.). acesta devine un înalt funcţionar de carieră. diplomaţia parlamentară ş. secretarul general al acestuia este consilierul principal al Preşedintelui. Sunt anumite domenii de activitate în care secretarul general trebuie să ţină seama de opinia factorilor politici (stabilirea listei de achiziţii de bunuri şi servicii. de 17 Pe timpul întregii perioade de funcţionare a Bundestagului – Camera superioară a Parlamentului R. în mod special. investiţii. statutul său nedepinzând de schimbările politice ce pot avea loc în conducerea adunărilor legislative datorate alternanţei la guvernare17. Statutul său ar trebui să fie echivalent celui de ministru şi să fie subordonat exclusiv preşedintelui adunării. În Bundestagul german. Este necesar ca prin regulamente interne să se stabi-lească cu exactitate modul de subordonare al secretarului general. secretarul general trebuie să se bucure de o reală autonomie în anumite probleme (angajarea personalului de execuţie.

departamentul de informare şi documentare. Există însă compartimente care ar putea furniza informaţii sau acordă asistenţă de specialitate membrilor ambelor Camere. biblioteca.a. la propunerea preşedintelui acesteia. Tot acesta are dreptul de numire şi revocare din funcţie a şefilor compartimentelor de specialitate ale Cancelariei .pildă. . propunerea preşedintelui este adusă la cunoştinţa grupului parlamentar din care face parte preşedintele Camerei. care îşi va exprima acordul cu propunerea făcută. unul sau mai mulţi adjuncţi. este numit. în afara acestuia. cu avizul informal al acesteia. În unele parlamente. care urmează să fie supusă plenului spre aprobare. o supune aprobării Camerei. chiar şi serviciul de registratură ar putea fi comune. după care. serviciile de informatică. preşedintele aduce la cunoştinţa Biroului permanent propunerea. cheltuielile pentru dotare. De pildă. Regula în parlamentele bicamerale este separarea servi-ciilor de specialitate. Chiar şi numirea personalului de conducere a acestor servicii ar 19 Structura organizatorică a Cancelariei Senatului este stabilită de Cancelar. În fruntea administraţiei parlamentare se poate afla un singur secretar general. ar putea fi acoperite prin bugetele fiecărei Camere. În ceea ce priveşte salarizarea personalului. secretarul general al acestuia (cancelar) are rang de ministru şi este subordonat direct Mareşalului Senatului19. După această fază informală. întreţinere ş. În Parlamentul României procedura de numire a secre-tarilor generali ai celor două Camere legislative este similară: secretarul general este numit şi eliberat din funcţie de către plenul fiecărei Camere. Potrivit unei cutume. de asemenea.

Dezbaterea proiectului în şedinţă plenară este urmărită de o altă direcţie. studii de specialitate. care lucrează efectiv cu parlamentarii în cadrul comisiilor. III) rapoarte O altă funcţie a administraţiei parlamentare constă în ş. proiectul de lege se înregistrează la un serviciu care deser-veşte secretariatul Biroului permanent. în vederea reluării procedurii legislative. compartimente de studii şi documentare. prin regulamentele parlamentare : I) O primă funcţie este cea de a asigura înregistarea şi circuitul tuturor documentelor transmise corpurilor legislative sau elaborate de acestea. Această funcţie este asigurată de personalul având funcţii de execuţie. bibliotecă.a. care sunt compuse din centre de studii. Un alt serviciu urmăreşte examinarea şi definitivarea proiectului de lege de către o comisie permanentă. celeilalte Camere. în general. documentare. de furnizarea de informaţii legislative. Această funcţie este deservită. care parcurg etape obligatorii pentru a fi transformate în legi. un alt compartiment oferă comisiilor expertiză pentru examinarea proiectului de lege. Problematica complexă a integrării europene şi a armonizării legislaţiei .putea fi făcută de birourile permanente sau de secretarii generali ai celor două Camere. în general. servicii de arhivă. După votarea proiec-tului de lege. În fine. De pildă. II) Poate cea mai importantă funcţie o constituie furnizarea unei expertize legislative de specialitate. servicii pentru legislaţie străină. Cele mai importante documente sunt proiectele de lege. care îi sunt conferite. acesta este transmis prin grija secretarului general al Camerei. Orice administraţie parlamentară deţine anumite funcţii.

precum şi relaţiile multilaterale cu organizaţii internaţionale parlamentare sau de interes parlamentar. VI) Întrucât forurile legislative au şi un rol educativ. Pentru realizarea acestei funcţii.a VII) O funcţie importantă a administraţiei parlamentare constă în gestionarea fondurilor alocate pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii parlamentare. de la organizarea de vizite în incinta clădirilor parlamentului până la întocmirea şi difuzarea unor broşuri şi pliante care conţin date generale privind procesul legislativ. secretariatele generale ale acestora cuprind în organigrama lor oficii sau servicii responsabile pentru acţiuni de publicitate. organizarea Camerelor. copii ale iniţiativelor legislative ş. statutul membrilor parlamentului ş. de formare a unui civism politic al cetăţenilor. o ultimă funcţie este asigurarea securităţii şi a ordinii publice în sediile în care se desfăşoară activitatea parlamentară. poate face obiectul de activitate al unor compartimente specializate.). . secretariatele generale îşi înfiinţează servicii de presă. precum şi oficii care oferă publicului interesat informaţii cu caracter legislativ (agenda de lucru şi programul Camerelor. VIII) În fine.a. V) O funcţie importantă a administraţiilor parlamentare constă în asigurarea unei transparenţe a activităţii parlamentare în cadrul stabilit prin lege. precum şi prin hotărârile forurilor legislative.interne cu legislaţia europeană. IV) Administraţiei parlamentare îi revine şi funcţia de a asigura relaţiile bilaterale cu alte parlamente.

care se concentrează la secretarul general. Personalul afiliat grupurilor parlamentare. trasate direct de cei cu care lucrează. În principiu. Legăturile existente între compartimentele de specialitate ale administraţiilor parlamentare formează o structură organizatorică ilustrată printr-o organigramă.Toate funcţiile pe care le deţine administraţia parlamen-tară şi care pot să prezinte aspecte speciale de la o adunare la alta. acesta la rândul său subordonându-se fie preşedintelui Camerei legislative. până la probleme de protocol. precum şi consilierii care lucrează direct cu membrii Biroului permanent . aceste funcţii sunt realizate cu sprijinul personalului parlamentar neafilitat politic şi care se subordonează administrativ şi exclusiv secretarului general al adunării parlamentare. de la aspecte ale procesului legislativ şi ale controlului parlamentar. fie Biroului permanent al acesteia. sunt subsumate unui unic scop: să asigure cele mai optime condiţii de exercitare a mandatului de către aleşii poporului. 9. b) servicii de studii şi informare parlamentară.au sarcini speciale. Compartimentele şi serviciile de specialitate care constituie împreună administraţia parlamentară sunt înfiinţate potrivit unor prevederi interne. În raport cu aceste funcţii se pot distinge două sau trei componente principale: a) servicii legislative. . Fiecare dintre compartimentele respective sunt unite prin legături ierarhice. stabilite fie de conducerile politice ale adunărilor sau chiar de către acestea. Fiecare Cameră legislativă sau parla-ment îşi aprobă organigrama aparatului de specialitate pornind de la funcţiile administraţiei parlamentare.în forurile legislative unde se practică acest sistem .

c) servicii specializate în gestiunea financiară şi controlul de gestiune (auditul intern). 20 Vincent Tocanne . pază. în funcţie de alte criterii. ordine internă). e) servicii administrative propriu-zise (servicii de întreţinere. şi anume: a) servicii legislative. Desigur.c) servicii administrative20. pot fi făcute şi alte clasificări. d) servicii pentru relaţia cu publicul (oficiul de presă şi biroul pentru relaţia cu cetăţenii). b) servicii de studii şi documentare parlamentară.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful