MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE  ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI  ORDIN Nr. 4/N din: 22.01.1997  Având în vedere:  ­ Avizele Consiliului Tehnico­Ştiinţific nr. 341/96; 342/96; 343/96,  ­ In temeiul H.G. nr.

 456/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor  Publice şi Amenajării Teritoriului,  ­ In conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr. 591/1996,  ­ Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul  ORDIN  Art. 1 ­ Se aprobă  "Normativ privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor" Indicativ  NP­015­97  Art. 2 ­ Reglementările de la art.  1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor.  Art. 3 ­ Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire  prevederile prezentului ordin.  MINISTRU  NICOLAE NOICA

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI  DIRECŢIA COORDONARE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI REGLEMENTĂRI  TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII  NORMATIV  privind  PROIECTAREA ŞI VERIFICAREA CONSTRUCŢIILOR  SPITALICEŞTI ŞI A INSTALAŢIILOR  AFERENTE ACESTORA  Elaborat de:  JSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL SI  CONSTRUCŢII ­ IPCT ­ S.A. ­ BUCUREŞTI  În colaborare cu: ISTITUTUL DE PROIECTĂRI CARPAŢI ­ R.A.  IPCT ­ SA  DIRECTOR GENERAL                                        ing.Şerban Stănescu  DIRECTOR GENERAL ADJUNCT                    dr.ing.Dan Căpăţână  ŞEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ             dr.arh.Ştefan Barthon  RESPONSABIL LUCRARE  arh.Ioana Atanasescu 

CARPATI PROIECT ­RA  DIRECTOR                                                        ing.Mihai Mihalache  RESPONSABILI LUCRARE                               arh.Silvia Măldărescu  ing.Radu Măldărescu  Avizat de:CTS­MLPAT  DIRECŢIA   DE  COORDONARE,  CERCETARE  ŞTIINŢIFICĂ   ŞI   REGLEMENTĂRI  TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII  DIRECTOR                                                        ing.Octavian Mănoiu  RESPONSABIL TEMĂ  arh.Doroteia Cocheci

CUPRINS  VOLUMUL I  I.  GENERALITĂŢI  1.1.               Obiect  1.2.               Domeniu de aplicare şi condiţii de utilizare  II.  CADRUL LEGISLATIV  privind proiectarea, realizarea si exploatarea  clădirilor spitaliceşti 

II.1.              Cadrul general  Anexa II­a ­ Documente conexe  III.                CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DE TEHNOLOGIE MEDICALA  pentru proiectarea construcţiilor si instalaţiilor  III.1.  Date generale, tipuri de spitale,  date tematice de bază  III.2.  Organizarea funcţională şi generală  III3.             Prezentarea cerinţelor funcţionale tehnologice  pentru principalele compartimente şi servicii  III.4.              Instalaţii electrice  III.5.              Instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare  III.6.              Instalaţii de ventilare şi tratare a aerului  III.7.              Instalaţii termice  III.8.              Instalaţii frigorifice  III.9.  Instalaţii de gaze naturale şi fluide medicinale  III.10.           Instalaţii de colectare şi tratare deşeuri solide  IV.  CRITERII FUNCŢIONAL ­ URBANISTICE  privind amplasarea clădirilor spitaliceşti  IV. 1.            Dimensionarea şi forma terenului  IV.2.            Caracteristici geo­fizice ale terenului  IV.3.            Condiţii de microclimat în zona amplasamentului  IV.4. Amplasarea spitalelor în cadrul localităţilor  IV.5.             Criterii de organizare funcţional­urbanistică  a incintei sau a platformei spitaliceşti

3.l.4.       Scheme funcţionale privind principalele compartimente şi sectoare  AII.  Exploatarea clădirilor spitaliceşti  Anexa AII. realizarea şi exploatarea  construcţiilor spitaliceşti  AII.2.  Derularea procesului de proiectare  AI 1.a.  Considerente generale  AII.    Realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii  AII.      Condiţii privind derularea procesului de proiectare.      Lista avizelor şi acordurilor ce trebuie obţinute de investitor  (beneficiar de folosinţă) pe parcursul elaborării proiectului .2.ANEXE GENERALE  AI.

 în conformitate cu prevederile Legii 10/1995.2. la parametri adecvaţi asigurării  asistenţei medicale înalt calificate şi eficiente.V).  Prevederile prezentului normativ se vor utiliza de către:  ­organismele de administraţie teritorială precum şi alte persoane fizice sau juridice care iniţiază  investiţii în domeniul sănătăţii (cap.2.4/N din 22. reamenajarea. bolnavii.1  Prevederile prezentei reglementări se vor aplica la proiectarea clădirilor spitaliceşti noi.  I. având în vedere complexitatea deosebită a acestor programe datorată în principal:  ­echipamentelor şi tehnologiilor ce se utilizează în diagnosticul şi tratamentul medical.1.IV);  ­verificatorii de proiecte şi experţi autorizaţi în conformitate cu Legea 10/1995 (cap. inclusiv în caz de calamitate sau dezastru.NORMATIV DE PROIECTARE A CLĂDIRILOR SPITALICEŞTI  INDICATIV NPO15­97  I GENERALITĂŢI  I. acestea  impunând performanţe superioare clădirilor în care se amplasează;  ­vulnerabilităţii deosebite a principalilor utilizatori ai clădirii.97 . consolidarea sau repararea clădirilor existente. DE PROIECTARE CERCETARE ŞI TEHNICA DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII  Aprobat de:  MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI  AMENAJĂRII TERITORIULUI  cu ordinul nr.2.         Prezenta reglementare stabileşte condiţiile minime de calitate.         Prezentul normativ reprezintă în principal un ghid pentru uzul proiectanţilor de  spitale.1. ce trebuie realizate şi  menţinute.  I .  1.II şi cap. pe întreaga durată de existenţă a construcţiei. şi  după caz la modernizarea.1  Prezentul normativ stabileşte principii de concepţie pentru proiectarea clădirilor  spitaliceşti inclusiv a incintelor şi terenurilor aferente (cap.3. cu capacităţi fizice şi  psihice diminuate.01. corespunzătoare  clădirilor spitaliceşti (indiferent de profilul şi capacitatea acestora). mai expuşi diferitelor riscuri ce survin în exploatarea clădirilor şi instalaţiilor;  ­cerinţei specifice unităţilor sanitare de a se menţine în funcţiune.  I.2.2. precum şi valorile  parametrilor ce definesc exigenţele utilizatorilor.1OBIECT  I1.V);  Elaborat de:  INST.II şi IV).  (cap. DOMENIU DE APLICARE ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE  I. la aceiaşi parametri.

3. pe lângă prevederile  prezentului normativ.  I. ale Planurilor  Urbanistice Generale şi Zonale (PUG.IV);  ­persoane fizice şi juridice angajate prin contracte de consultanţă tehnică de către  investitori sau antreprenorii executanţi ai lucrărilor (cap.  I.III şi cap. dar în nici un caz inferioare celor prevăzute prin prezentul normativ.          La proiectarea unei clădiri spitaliceşti se vor respecta. poate adopta alte valori ale parametrilor corespunzători cerinţelor  utilizatorilor.  referitor la specificul funcţional şi condiţiile de amplasare a construcţiilor spitaliceşti (cap.2. în vigoare la acea dată.­elaboratorii studiilor de fundamentare ale planurilor de amenajare a teritoriului.          Prin prezentul normativ sunt reglementate condiţii de calitate admisibile (niveluri de  performanţă ­ conf.IV) şi  cap.4. .III şi cap. PUZ) ale regulamentelor de urbanism generale şi locale.IV). la  solicitarea beneficiarului. Proiectantul.cap.V) corespunzătoare categoriei de importanţă „C". toate reglementările tehnice specifice domeniului.2.V);  ­elaboratorii  studiilor de  prefezabilitate  sau  ale  studiilor preliminare pentru întocmirea  temelor de proiectare şi a temelor de tehnologie medicală (cap.

 Executarea construcţiilor spitaliceşti se autorizează de către administraţia locală în  temeiul Legii 10/1995. de la bugetul  de stat.  II.4. realizarea.  b.  II.l743/69/N/1996. de la bugetele locale. urmează regimul investiţiilor publice conform cu  Ordonanţa Guvernului nr.1CADRUL GENERAL  II.2. 12/1993 şi se supun reglementărilor din Legea Finanţelor Publice  72/1996 privind aprobarea investiţiilor. se va face de către proiectanţi specialişti (arhitecţi si  ingineri) cu competenţă tehnică şi experienţă în domeniul proiectării de spitale şi în domeniul  tehnologiilor complexe implicate de asistenţa medicală modernă.Construcţiile spitaliceşti realizate. 1. cu respectarea prevederilor legale  ce reglementează utilizarea. 1.l. Organizarea spitalelor (capacitate.  c.1 . precum şi exploatarea .  CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA. sau pe terenuri  proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. profil medical. concesionarea sau exproprierea acestora (Legea 80/1994.5. 1.  d. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti (clădiri + instalaţii).  II.II. 1.8.       Realizarea spitalelor se poate face prin finanţare din:  a.  privind asigurarea sănătăţii populaţiei. în conformitate cu legislaţia. emise în temeiul prerogativelor sale.6. bugetele locale. Construcţiile spitaliceşti sunt lucrări de utilitate publică şi.  II. integral sau în completare. structura serviciilor componente). se face în  conformitate cu prevederile legale privind organizarea reţelei teritoriale a serviciilor medicale  sau cu Ordine ale Ministerului Sănătăţii.       Amplasarea spitalelor se poate face pe terenuri aparţinând domeniului public.  domeniu privat al statului sau a unităţior administrativ­teritoriale. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti finanţate. Guv. 12/1993.  MENŢIUNE  Pentru condiţii privind derularea procesului de proiectare. din  credite externe garantate sau contractate de stat se adjudecă prin licitaţie publică în condiţiile  stabilite de Ord.7. REALIZAREA ŞI  EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI  II. ­credite garantate sau contractate de stat. ­fonduri publice (de la bugetul de stat. din  fonduri publice şi/sau credite garantate de stat. 1. din fonduri special construite prin lege în afara acestor bugete. ­fonduri mixte (publice + private).3. de Ordinul comun al Ministerului Finanţelor (MF) si al  Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) nr.  II. 1.  indiferent de natura fondurilor de finanţare a investiţiei sau forma de proprietate. Legea 18/1990 etc). ­fonduri private (de la persoane fizice sau juridice). integral sau parţial. sunt unităţi componente ale reţelei naţionale şi teritoriale  de asistenţă medicală. nr.  II.  II.l.• Legea  33/1994. indiferent dacă acestea se  finanţează din fonduri publice sau private. indiferent de natura fondurilor din care se finanţează acestea. Realizarea construcţiilor spitaliceşti şi exoploatarea lor se vor face în conformitate cu  prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii. fonduri special constituite prin lege în  afara acestor bugete).

construcţiilor spitaliceşti.  1743/69/N/1996  ­pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul ­  cadru al proiectelor ­ pe faze de proiectare ­. al ofertelor şi al  contractelor pentru execuţia investiţiilor  Legea 125/1996  ­pentru modificarea şi completarea Legii nr. al documentelor de licitaţie. a procedurilor de autorizare şi a  conţinutului documentaţiilor prevăzute de Legea 50/1991  Ordin MAPPM 125/1996  ­pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor  economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător  Ordin comun MF­MLPAT . se va consulta Anexa generală AII. organizarea şi funcţionarea Consiliului  Interministerial de avizare a lucrărilor publice de interes naţional şi locuinţelor sociale  HG 376/1994  ­privind metodologia de elaborare a devizului general pentru  obiectivele de investiţii  HG 925/1995  ­pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare  tehnică de calitate a proiectelor. prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiilor publice  HG 112/1993  ­privind componenţa. prezentarea ofertelor şi adjudecarea investiţiilor publice  HG 727/1993  ­pentru   aprobarea  Regulamentului   privind  procedurile  de  organizare a licitaţiilor. a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor  HG 525/1996  ­pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism  Ordonanţa Guv. 12/1993  ­privind achiziţiile de bunuri şi investiţii publice  Ordin 91/1991 MLPAT  ­pentru aprobarea formularelor.50/1991 privind  autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor  Legea 90/1996  ­Legea protecţiei muncii .  ANEXA II­a  DOCUMENTE CONEXE  Legea 10/1995  ­privind calitatea în construcţii  Legea 3/1978  ­privind asigurarea sănătăţii populaţiei  Legea 72/1996  ­privind finanţele publice  Legea 50/1991  ­privind autorizarea executării construcţiilor  Legea 18/1991  ­privind fondul funciar  Legea 33/1992  ­privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică  Legea 83/1994  ­pentru aprobarea unor ordonanţe ale Guvernului emise în baza  Legii 58/1993  Legea 137/1995  ­privind protecţia mediului  HG 592/1993  ­pentru   aprobarea   Regulamentului   privind   procedurile   de  organizare a licitaţiilor.

 TIPURI DE SPITALE.  în funcţie de structura medicală stabilită (rezultată ca urmare ă necesităţilor din teritoriu) şi de  dezvoltarea preconizată pentru serviciile de diagnostic­tratament (ca amploare.a. de neurochirurgie  (derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de endocrinologie.  ­spitale de specialitate ­ ce asigură asistenţa medicală într­una din specialităţile medicale  principale sau într­unui ori două profiluri medicale înrudite.4.m. curativă şi de recuperare  pentru bolnavii internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat  . 1. pe lângă  asistenţa medicală propriu­zisă şi învăţământul de specialitate.: spitale  de chirurgie cardio­vasculară.  OBSERVAŢIE: Spitalele diversificate pe specialităţi sau profiluri medicale apar ca necesare în  oraşele mari. ­spitale  clinice de specialitate. care pot intra distinct. judeţene. spitale de psihiatrie sau alte boli cronice (datorita  duratei mari de spitalizare). integrează şi funcţiuni de  cercetare ştiinţifică sau primesc atribuţii de for metodologic pentru anumite profiluri medicale  sunt:  ­ institutele medicale. chirurgie. Spitalele de reţea care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical sunt denumite spitale  clinice şi sunt diferenţiate Ia rândul lor în: ­spitale clinice generale (spitale universitare). sau pot defini profilul şi structura unui spital de specialitate. 1. ca secţii.  ­ centrele medicale.1. De ex. orăşeneşti.       DATE GENERALE.  în structura unui spital general.  municipale.  III. DATE TEMATICE DE BAZĂ  III. . spitalele teritoriale (atât cele generale cât mai ales cele  de specialitate) vor prezenta diferenţe notabile între ele. derivate din acestea.. care  asigură asistenţa medicală completă sau de specialitate.  OBSERVAŢIE: Spitalele comunale mici pot avea numai 3 specialităţi medicale (fără chirurgie).3.  OBSERVAŢIE: Spitalele clinice se amplasează de regulă iu oraşele în care există instituţii de  învăţământ superior medical.  cazurile chirurgicale urmând a fi rezolvate în localitate urbană cea mai apropiată. Pentru unele specialităţi sau profiluri se recomandă instituirea de spitale de  specialitate şi în spitalele mici sau mijlocii. 1.l. Unităţile medicale complexe organizate la nivel regional sau naţional care. diversitate şi  nivel de echipare cu aparatură medicală). Unităţile spitaliceşti care constituie baza reţelei teritoriale sunt:  ­spitale generale ­ ce cuprind cel puţin cele 4 specialităţi medicale de boli principale: boli  interne. pediatrie. obstetrică­ginecologie. În organizarea sistemului de ocrotire a sănătăţii.: spitale de pediatrie sau maternităţi (datorită  vulnerabilităţii mai mari a pacienţilor şi/sau specificităţii actului medical). SPITALUL este unitatea de bază.d. preventivă. Sunt peste 20 de profiluri medicale relativ  autonome (cu tendinţă de diversificare şi specializare continuă). Specialităţile medicale principale sau profilurile medicale derivate constituie secţii  medicale în cadrul spitalului; acestea împreună cu serviciile specializate de diagnostic şi  tratament alcătuiesc structura medicală a unui spital.III.     CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DE TEHNOLOGIE MEDICALĂ PENTRU  PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR  III. de oncologie.  III.2. 1.15.  III. de boli  infecţioase (derivate din specialitatea  boli interne) ş. de traumatologie şi chirurgie reparatorie. spitale de boli  infecţioase (datorită riscului de contaminare). De ex.  III. In funcţie de teritoriul arondat spitalele  generale pot fi : comunale.

 Preventoriile sunt unităţi medicale ce  acordă asistenţă specializată pentru prevenirea îmbolnăvirii persoanelor care prezintă acest risc.funcţiuni asociate". mai uşor  de administrat. altele decât spitalul propriu­zis. 1. în funcţie de capacitatea de spitalizare (număr de paturi). separat pentru adulţi şi copii. spitalul poate avea în subordine  o serie de unităţi de servicii si prestaţii medicale.l . 1.  100­200 paturi pentru spitale de specialitate)  b. Preventoriile şi  sanatoriile se organizează pe profiluri medicale. aria desfăşurată şi costul de finanţare vor  depinde direct de următoarele date tematice de bază:  ­capacitate (număr de paturi).Deşi aceste unităţi nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriu­zise.­spitale mici (150­350 paturi pentru spitale generale.­spitale mijlocii (400­600 paturi pentru spitale generale. mai apte să ofere servicii medicale de calitate.  ­structura serviciilor de diagnostic şi tratament (nominalizare.8.  III.  ­structura paturilor (număr de secţii şi profilul medical al acestora). centrul teritorial de service şi reparaţii pentru aparatură medicală.. în zone geo­  climatice cu proprietăţi curative sau în staţiuni balneare.  Unităţile de servicii şi prestaţii medicale.l . O categorie aparte de unităţi de asistenţă medicală.9. o constituie preventoriile şi sanatoriile. unde apare necesitatea concentrării unei game cât mai largi de profiluri  medicale;  ­spitalele mici sunt cele mai potrivite pentru a realiza o distribuţie echilibrată în teritoriu a  serviciilor medicale de bază. specialiştii în domeniu  apreciază că:  ­spitalele de capacitate mijlocie sunt cele mai eficiente din punct de vedere al gestiunii. nivel de echipare  tehnico­medicală).  de întreprindere sau şcolară. dar amplasate în  aceiaşi incintă. mai puţin stressante pentru  pacienţi;  ­spitalele foarte mari se justifică numai în cazul marilor aglomerări urbane sau în cazul  clinicilor universitare.  III.­spitale mari (700­1000 paturi pentru spitale generale. ele au în componenţa lor  secţii medicale şi servicii de diagnostic­tratament organizate după sistemul unităţilor spitaliceşti.  III. Atunci când aceste unităţi se amplasează în incinta spitalului se  impune o tratare diferenţiată a circuitelor şi acceselor.­spitale foarte mari (peste 1100 paturi ­ de regulă sunt spitale generale).  III.7. În funcţie de rangul deţinut în reţeaua sanitară teritorială.  500­700 paturi pentru spitale de specialitate  d. capacitate. vor fi denumite în text .  250­400 paturi pentru spitale de specialitate)  c. locuinţe de serviciu  pentru personalul medical etc.6. centru de recoltare şi conservare sânge. Tipul de organizare funcţională a unui spital. cum ar fi: dispensar şi policlinică teritorială.  Sanatoriile sunt unităţile ce asigură asistenţă medicală complementară (în fază de convalescenţă  şi recuperare) pacienţilor care au încheiat ciclul principal de tratament.  ­structura funcţiunilor asociate (după caz) . ce prezintă asemănări de structura  medicală cu spitalele (iară a intra însă în categoria acestora din punct de vedere al organizării  reţelei sanitare). centru stomatologic. staţie  de salvare.  Amplasarea preventoriilor şi sanatoriilor se face în afara aglomerărilor urbane.  OBSER VA ŢIE: In ceea ce priveşte capacitatea optimă a spitalelor. spitalele sunt clasificate după  cum urmează:  a.

1.1. pentru definirea.2.  structurarea şi dimensionarea fiecăruia din sectoarele şi compartimentele componente ale  spitalului (tema de proiectare propriu­zisă). administrative etc.1. risc de contaminare pentru restul  utilizatorilor)  b. Studenţi.    Principalele tipuri de activităţi sunt:  ­medicale (consultaţii. spălare rufe.­ pacienţii  ­spitalizaţi ­ambulatori gravitatea afecţiunii.  Principalele elemente fixate prin acest pachet de informaţii iniţiale alcătuiesc tema­cadru pentru  stabilirea conceptului general de organizare a ansamblului de funcţiuni.­ personalul medical (se diferenţiază după atribuţiuni în cadrul procesului medical)  c­ personalul paramedical (desfăşoară activităţi complementare procesului medical şi se  diferenţiază după natura activităţilor: tehnice.  ­tipul de servicii oferite pacienţilor ambulatorii şi amploarea acestora.)  d.2. preparare hrană etc);  ­de conducere si organizare:  ­administrative si de gestiune:  ­tehnice (de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor); .  ­condiţiile de amplasare (caracteristicile terenului.       ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ GENERALĂ  III. elaborarea şi înregistrarea documentelor medicale. investigaţii.  III.  ­specificul activităţilor. pentru estimarea globală a necesarului de  echipamente şi utilităţi.. ­ condiţiile adecvate  de microclimat şi igienă. acestea diferenţiate la rândul lor după  natura procedurilor aplicate.2. după criterii tehnologice şi/sau de asepsie);  ­complementare  procesului  medical  propriu­zis   (supravegherea   şi   asistarea  bolnavului.  ­sistemul de asigurare al asistenţei medicale la domiciliu (după caz).1.2. cursanţi ­ la spitale clinice şi institute medicale  ­g. studiu şi documentare.  ­criterii de igienă şi asepsie. Factori care determină alcătuirea compartimentelor şi sectoarelor funcţionale şi  interrelaţionarea lor reciprocă  Organizarea spaţial­funcţională a spitalelor în ansamblu.­ însoţitori (persoane din familia bolnavului care se internează odată cu acesta)  e.­ personal de cercetare ­ la institute şi centre medicale ­  Pentru fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate: ­ spaţiile necesare. ca şi cea a fiecăruia din sectoarele şi  compartimentele componente. reglementările urbanistice. se face ţinând seama de:  ­categoriile de utilizatori. igienizare.  pregătirea materialului şi instrumentarului.  III.2. gospodăreşti.  ­condiţionări tehnologice impuse de aparatura medicală şi echipamentele (instalaţiile)  utilizate. ­ protecţia corespunzătoare faţă de diverse riscuri la care sunt expuşi pe  timpul staţionării sau desfăşurării de activităţi în incinta şi clădirile spitalului.  III. tratamente.­ aparţinători si vizitatori (membrii ai familiei bolnavului sau alte categorii de persoane care  intră în relaţie cu bolnavii sau cu personalul medical şi paramedical)  f. ­natura atribuţiilor în sistemul de învăţământ medical (după caz). sterilizare etc);  ­gospodăreşti (curăţenie.   Principalele categorii de utilizatori sunt:  a. modul de  organizare al utilităţilor).

2.)  III. Criteriile de igienă şi asepsie.  Spaţiile. efluenţi. Ea nu se suprapune decât parţial peste modul de  organizare medicală şi administrativă a spitalului şi nu poate fi utilizată ca atare la elaborarea  conceptului de organizare spaţial­funcţională a clădirilor spitaliceşti.1. care să reducă la  minim riscurile de contaminare pe care le comportă.2 Pentru spitalele generale neclinice.2.­de învăţământ si cercetare (după caz).2.4.2. sunt determinante în  alegerea soluţiilor funcţionale şi tehnologice. instalaţiile. iar pe de altă parte utilizarea aceloraşi spaţii de către persoane cu diverse maladii. fie din  considerente de protecţie faţă de riscuri tehnologice sau pericol de poluare).3.2.2. în practica de proiectare de specialitate sunt studiate şi  recomandate (uneori impuse de organismele cu responsabilităţi în administrarea reţelei sanitare)  modalităţi de soluţionare spaţio­funcţională precisă a diverselor compartimente.  sterilizarea tuturor componentelor mediului ambiental spitalicesc care pot constitui suport de  transmitere a infecţiilor (aer.  Dintre activităţile care se desfăşoară în spital trebuie stabilite şi ierarhizate cele care  impun:  ­izolarea spaţiilor sau separarea circuitelor (fie din considerente de igienă şi asepsie. apă. lenjerie etc.  ­instituirea de relaţii de vecinătate obligate a spaţiilor (compartimentelor) pentru optimizarea  fluxurilor şi proceselor medicale. dezinfectarea. regimul de  folosire pentru unele materiale şi produse de uz medical.1.  III.   Aparatura medicală şi echipamentele utilizate în procedurile medicale. specifice unităţilor spitaliceşti. asigurând condiţiile optime de lucru în cadrul prevăzut de normele specifice de  securitate a muncii în sectorul sanitar. atât pentru întregul spital cât şi pentru fiecare din  sectoarele şi compartimentele medicale.   curăţirea.2. deschise/închise etc);  ­interpunerea de bariere ­ filtre de control şi igienizare ­ la trecerile între zone cu  potenţial diferit de contaminare;  ­utilizarea   de   echipamente   şi   instalaţii   speciale   pentru   tratarea.  ­alegerea soluţiilor constructive şi de finisare.  are la bază sistematizarea acestora după categoriile de utilizatori şi tipurile de activităţi şi este  folosită la structurarea temelor de proiectare.  III.  ­deservirea cu instalaţii.  instrumente. lista principalelor grupe de funcţiuni (sectoare) şi a  unităţilor funcţionale componente (compartimente) este:  A. Schema de grupare a unităţilor funcţionale curente în spitale.  ­organizarea fluxurilor. ca şi o parte din utilajele funcţionale  impun condiţionări tehnologice severe privind:  ­conformarea şi dimensionarea spaţiilor.1. septice/aseptice.  III. aseptice. produse farmaceutice.2. sterile);  ­diferenţierea circuitelor (medicale/nemedicale. persoane. echipamentele şi dotărilfe vor fi concepute adecvat pentru fiecare gen de  activitate. pe de o parte specificul unor proceduri  medicale. Sector spitalizare . prezentată în continuare.  Principiile utilizate în alcătuirea spaţiilor şi structurarea compartimentelor funcţionale pe baza  criteriilor de igienă şi asepsie sunt:  ­segregarea spaţiilor medicale după riscul de contaminare acceptat (septice. alimente.  Principalele grupe funcţionale ce intră în alcătuirea spitalelor  III.

 aparţinători.Compartiment prelucrare informaţii şi documente  E5. Sector ambulator (pentru pacienţii ncinternaţi)  Bl. Servicii gospodăreşti  D1. ­bancă (punct) de sânge. ­compartiment de psihoterapie şi ergoterapie (după caz)  C3f. ­prosectură (morgă)  D.­bloc de naşteri  C2. Vestiare pentru personalul medical şi tehnic  F2. ­alte compartimente de terapie specială în funcţie de structura  medicală a spitalului  C4. ­laborator de radiodiagnostic  C2c. bănci de ţesuturi (după caz)  C4d. Unitate de spitalizare de o zi (după caz)  A3. Serviciul de primire şi externare a bolnavilor  B. ­farmacie  C4c. programare. Servicii tehnico­medicale auxiliare (nu se adresează direct pacienţilor)  C4a. ­serviciu de recuperare medicală şi fizioterapie  C3c. Cantină  G. Secţiile medicale cu paturi compuse din'unităţi de îngrijire  A2. Staţie de dezinfecţie (centrală de paturi)  E. Cabinete de consultaţii şi tratamente  B2. Punct de documentare medicală (bibliotecă) F3. Sector de investigaţii ­ explorări funcţionale (comun pentru bolnavii ambulator şi  spitalizaţi)  C2a. Bucătărie şi depozite alimente  D2.  C2d. Bufet şi puncte de vânzare (florărie.­bloc operator  Clb. vizitatori  G l. Conducere medicală  E2. Sector de terapie (pentru bolnavii ambulatori şi spitalizaţi)  C3a. Servicii tehnico­medicale de diagnostic si tratament  C1. Diverse prestaţii ­frizerie. ­serviciu de urgenţe  C3b. Sală de întruniri  F. Servicii anexe pentru personal  FI. ziare)  G4. poştă (după caz) . Spălătorie şi depozite lenjerie  D3. Serviciu evidenţă medicală şi arhive  E4. ­serviciu anestezie şi terapie intensivă (ATI)  Clc.­laborator de analize medicale  C2b. Birouri administrative  E3. ­compartiment de epurare renală (după caz)  C3d.Al. ­laboratoare de explorări funcţionale . cadouri. Spatii sociale şi anexe pentru pacienţi. ­compartiment de radioterapie (după caz)  C3e. ­serviciu de sterilizare centrală  C4b. ­laborator de medicină nucleară (după caz)  C3. ­laborator de anatomie patologică  C2e. Conducere medicală si administraţie  E1. Serviciu de informaţii şi relaţii  G3. Garderobă  G2. informare  C. coafură. Compartiment de evidenţă medicală. Sector de intervenţii ­ tratamente aferent bolnavilor spitalizaţi  Cla.

3. laboratorul de anatomie patologică poate forma cu serviciul de prosectură un singur  compartiment. ­centrală frigorifică (după caz)  H lf. anexe pentru studenţi şi personalul didactic  etc.B.D) soluţionarea arhitecturală este dependentă de respectarea unor reguli de .2. Depozite diverse  H5.C. aer comprimat. radioficare)  H1 i. Serviciu de întreţinere şi service aparatură (ateliere)  H4.)  III. schema generală a funcţiunilor va prezenta  diferenţe notabile de la spital la spital. ­gospodărie de apă şi staţie hidrofor  H1 c. Dispecerate pentru supraveghere.1 Pentru fiecare din compartimentele medicale şi gospodăreştij(din grupele de funcţiuni  A. B.2. control şi avertizare asupra funcţionării  echipamentelor şi instalaţiilor (după caz)  H3.3. mai ales în ce priveşte  componenţa serviciilor tehnico­medicale de diagnostic şi tratament (grupa C de funcţiuni).3.  III 2. C).  camere tablouri electrice.2. ­alte spaţii tehnice aferente instalaţiilor (puncte de distribuţie. secretariat. alte fluide medicale  H1 g.  Pentru   institutele  medicale  schema  generală  a   funcţiunilor  spitaliceşti  va   fi particularizată  în raport cu profilul medical (la grupele de funcţiuni A. căutare de persoane. galerii de vizitare etc.)  Pentru spitalele de specialitate. dacă sunt compatibile (de  ex.  gospodăreşti.  cabinete de studiu individual şi în grup. Schema se va amplifica cu un  sector de învăţământ specializat pe profilul unităţii. unele  din unităţile funcţionale menţionate pot fi absente sau pot fi comasate.G5.­centrală termică  Hlb. Pentru spitalele generale clinice lista sectorelor şi unităţilor funcţionale se completează  cu compartimentele aferente activităţilor de învăţământ (aule. serviciul de urgenţă poate intra in componenţa serviciului de primire a bolnavilor  spitalizaţi etc.)  H2. ­spaţii tehnice pentru maşini ascensoare  Hlk. ­centrale de ventilaţie şi de tratare agerului  Hle. ­spaţii tehnice aferente unor echipamente medicale  Hll. săli de cursuri şi demonstraţii. precum şi cu grupele funcţionale specifice  activităţilor de cercetare medicală clinică şi preclinică. Staţie colectare şi tratare deşeuri solide  H6. clinice sau neclinice.  ceasoficare. Capelă (după caz)  H. ­staţii de pompare şi tratare efluenţi  Hlj. ­centrală telefonică  Hlh. de metodologie etc.  ­staţii   pentru   comunicare   interne  (TV   cu   circuit  închis. în funcţie de profilul acestora. ­post de transformare şi grup electrogen  Hld. Garaje  H7. de conducere şi de administraţie. Control poartă  OBSERVA ŢIE: In funcţie de structura medicală a spitalului şi de capacitatea acestuia. Principii  de  soluţionare   arhitecturală   şi   tehnologică   a   compartimentelor  functionale  III. ­staţii pentru oxigen. In raport de specificul  acestor noi funcţiuni se modifică corespunzător şi structura serviciilor tehnico­utilitare. Centrale şi staţii tehnice  H1 a. Servicii tehnico­utilitare  H1.

90 m şi pe modulul de 1.  III.2. cât şi pentru a permite  armonizarea reciprocă a diferitelor cerinţe dimensionale (gabarite ale echipamentelor şi  elementelor de mobilier. Criterii de amplasare a compartimentelor funcţionale în cadrul spitalului. în proiectarea de spitale se vor utiliza sistemele  de dimensionare modulară a spaţiilor. precum şi  reglementările normative ale autorităţilor responsabile cu organizarea asistenţei medicale au  consacrat seturi de modele tipologice de alcătuire spaţio­funcţională şi tehnologică a acestor  compartimente. studiile de optimizare elaborate de instituţii şi colective de  cercetare interdisciplinară specializate în probleme de  tehnologie medicală. organizarea  circuitelor .  respectiv la cea.3.2. având la bază serii modulare specifice funcţiunilor  spitaliceşti.2.  III.  OBSERVAŢIE: Elaborarea proiectului de tehnologie medicală trebuie făcută după definitivarea  (sau avizarea) de către investitor sau beneficiarul de folosinţă a listei principalelor echipamente  şi aparate medicale şi precizarea potenţialelor furnizori (pentru a putea fi previzionale condiţiile  de instalare şi montaj). Practica de proiectare de  spitale (naţională şi europeană). compuneri de fronturi de lucru etc. mobilier şi dotare medicală. Astfel de modernizări sunt necesare la cea. 18­20 ani pentru altele şi trebuie efectuate fără a se afecta funcţionarea spitalului  şi fără a perturba activităţile din compartimentele învecinate. precizarea cerinţelor privind conformarea  structurii de rezistenţă şi a modului de soluţionare a instalaţiilor fac obiectul temei (respectiv  proiectului) de tehnologie medicală.3. condiţionarile  tehnologice impuse de aparatura şi echipamentele medicale utilizate. 12 ­15 ani pentru unele compartimente.  OBSERVAŢIE: ­Cele mai utilizate sisteme modulare pentru spitale sunt cele bazate pe modulul  de 0. lăţimi de fluxuri. Pentru definitivarea proiectului tehnic este necesară elaborarea  prealabilă a proiectului de tehnologie pentru toate compartimentele care au astfel de implicata. dar şi pe ansamblul clădirilor. stabilirea modului  de echipare cu aparatură.  ­echpamentele medicalele beneficiarului de folosinţă pot avea opţiuni (preferinţe) privind  alegerea unora sau a altora din modelele tipologice şi este necesar să fie consultate înainte de  fixarea soluţiilor arhitecturale şi tehnologice. Atât pentru a asigura potenţialul de stabilitate menţionat.    Alegerea modelului tipologic adecvat fiecărui compartiment funcţional în raport cu  datele concrete ale temei de proiectare şi opţiunile beneficiarului de folosinţă. de reechipare  cu aparatură şi reconfigurare a organizării circuitelor interne în pas cu evoluţia tehnicilor  medicale.  III.2.2.3.4. constructive şi de deservire cu instalaţii a  diferitelor compartimente se va avea în vedere asigurarea unui potenţial de flexibilitate a spaţiilor  şi a modalităţilor de racordare Ia instalaţii.20 m.) în cadrul  compartimentelor. evoluţia tehnicilor  medicale şi perfecţionarea aparaturii conduc la revizuirea periodică a modelelor de soluţionare  spaţio­funcţională.  OBSERVAŢII: ­experimentarea în exploatare a modelelor tipologice. aplicarea criteriilor de igienă şi asepsie.organizare şi conformare a spaţiilor şi circuitelor precis determinate de: specificul  tehnicilor şi procedurilor medicale. specifice spitalelor. care trebuie cunoscute şi aplicate de proiectanţii de spitale. în absenţa tefmei de tehnologie medicală pentru fiecare din  compartimentele cu specific medibal (cu deosebire a celor din grupele C şi D) nu se poate începe  elaborarea soluţiilor peritru arhitectură şi instalaţii.3. date fiind cerinţele. elaborate pe bază de studii de specialitate.    La stabilirea soluţiilor spaţio­funcţionale.  III.4.

3.2.  ­opţiunea pentru un anumit tip de soluţie spaţial­volumetrică. zona serviciilor tehnice.4. Gruparea pe zone trebuie să urmărească separarea unităţilor funcţionale ce prezintă  incompatibilităţi de desfăşurare în aceleaşi spaţii şi să conducă la diferenţierea naturală a  circuitelor ce trebuie protejate. sistemul de relaţii cu  celelalte compartimente şi sectoare (respectiv vecinătăţi obligatorii.  OBSERVAŢIE: ­Sistemele de grupare a compartimentelor pe zone pot fi diferite la unele tipuri  de spitale de specialitate (spitale de arşi. zona gospodărească  1.  precum şi la unele spitale specializate. subzone pentru personal/pentru pacienţi). cu cerinţe de igienă şi asepsie  similare.) sau tehnologice (distanţa faţă de nivelul solului. alte  restricţii sanitare speciale (izolare cu filtre. zona celorlalte servicii tehnico­medicale auxiliare (farmacie. zona unităţilor de explorări funcţionale şi roentgendiagnostic  e.    Modul de amplasare a compartimentelor funcţionale în cadrul clădirilor spitaliceşti va  fi dependent de:  ­condiţionările specifice fiecărui compartiment;  ­cerinţele de grupare pe zone (clădiri) a compartimentelor funcţionale. zona ambulatoriului şi a serviciului de internări  g.    La stabilirea amplasamentului adecvat pentru fiecare compartiment se vor lua în  consideraţie condiţionările specifice acestuia: gradul de accesibilitate faţă de categoriile de  utilizatori (respectiv deschis sau închis pentru unii dintre utilizatori).  III. în funcţie de gradarea unor  criterii (subzone septice/aseptice.III.    Ansamblul clădirilor spitalului se va structura pe zone. protecţia faţă de trepidaţii. zona  administraţiei şi a serviciilor anexe pentru personal  i. zona accesului principal. după cum urmează:  a. regim de înălţime) ­ prezentate la cap. în cadrul cărora se vor grupa  compartimentele funcţionale cu activităţi similare şi compatibile.2. poziţia optimă în raport cu accesele şi circulaţiile comune ale clădirii. zona laboratoarelor  d. .1.  ­Asocierea altor funcţiuni sau servicii. recomandate sau  contraindicate). verticale) la  interiorul clădirilor. în relaţie cu accesele şi cu circulaţiile din incintă;  ­condiţionările amplasamentului (orientări. protecţie la radiaţii nucleare. a blocului de naşteri (şi a compartimentului de  sterilizare centrală ­ după caz)  b. zona de spitalizare (secţiile medicale cu paturi)  c.4. maternităţi). zona serviciilor de recuperare medicală şi alte terapii  j.2.IV.  ­în cadrul unora din zone apar necesare diferenţieri de subzone.  III.   zona blocului operator.  Aplicarea simultană a acestor criterii conduce la un sistem de zonare utilizat la spitalele generale. diferita fiind ponderea criteriilor în  funcţie de care se face zonarea. cu cerinţe tehnologice  similare. prosectură)  k. zona sectorului de urgenţe şi a secţiei de spitalizare de o zi  f. cu regim de adresare similar faţă de categoriile de utilizatori.2.4. a serviciului ATI.  câmpuri electromagnetice etc). accese duble. a serviciilor pentru vizitatori şi a conducerii medicale h. adecvat  structurii medicale date;  ­sistemul general de organizare a circulaţiilor principale (orizontale. conduce la apariţia unor noi zone şi subzone precum şi la  regrupări ale acestora. agenţi  poluanţi etc.

4. de diagnostic şi tratament. cu  excepţia spaţiului de relaţii (punctul de recoltare sau secretariatul). deşeuri medicale  contaminate) se vor desfăşura pe trasee distincte. cu cerinţe severe  privind igiena şi asepsia.4.  III. cu precizarea că zona  laboratoarelor (c). sunt închise accesului pacienţilor şi  altor categorii de personal în afara celui propriu şi sunt strict separate de zonele cu cerinţe de  asepsie; ele constituie zone de interfaţă a spitalului în relaţia cu serviciile tehnice şi de prestaţii  ale localităţii. Amplasarea uzuală a acestora este la demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti.­Gruparea pe zone nu se suprapune peste schema grupelor de funcţiuni prezentata la  pct. ca şi zona administraţiei.. targa sau patul.  precum şi în construcţii anexe izolate;  ­zonele c) si d). localizate şi protejate corespunzător.  trebuie să se desfăşoare în flux continuu.    Sistemul de organizare a circulaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va trebui să  răspundă următoarelor deziderate:  ­circulaţia bolnavului (spitalizat sau ambulator) de la primul contact cu spitalul şi până la  părăsirea acestuia.  Ordinea de listare a zonelor pune în evidenţă criteriul succesiunii gradate a spaţiilor dinspre  „curat" spre „murdar". trebuie să se poată desfăşura în timp cât mai redus.4.2.5. produse radiofarmaceutice. respectiv între acestea şi accesele principale în clădire. cât şi pentru deplasări cu căruciorul rulant. care asigură legătura pe verticală şi pe orizontală  între toate zonele spitalului. criteriu după care se ordonează amplasarea zonelor pe verticala  clădirilor sau pe orizontală.2. parcurgând toate compartimentele medicale. butelii  pentru gaze sub presiune. pot ocupa poziţii intermediare. cu diversele reţele edilitare;  compartimentele componente vor avea accese directe dinspre zona de serviciu a incintei  spitaliceşti. sunt  zone de interfaţă a spitalului. materiale inflamabile şi explozibile. respectiv h) si i). „murdare" (sau cu subzone murdare). scurte. accesibile în condiţii de egală siguranţă  atât pentru deplasările pedestre. pe distanţe cu atât mai  scurte cu cât este mai mare frecvenţa deplasărilor;  ­circulaţia personalului tehnic şi de întreţinere la diversele staţii tehnice. dinspre activităţi medicale spre activităţi  auxiliare.  Traseele pe care este necesară deplasarea în viteză. k) si 1). se vor amplasa la nivelurile superioare ale clădirii. puncte de control şi  intervenţie diseminate în spital. pe componenta medicală a acestuia.2. şi se vor amplasa periferic  faţă de circulaţiile principale ale acestor utilizatori. la distanţă de  circulaţiile comune;  ­zonele e). pe trasee clare.2. adresate numai pacienţilor spitalizaţi. cu unităţile furnizoare de materiale şi produse.    Traseele principale de circulaţie. f) si g). sunt închise pentru pacienţi şi aparţinători.;  ­circulaţia personalului medical între toate punctele de lucru pe care le are de parcurs în timpul  îndeplinirii serviciului.III.2. surse nucleare. în relaţia cu pacienţii. criteriile de zonare fiind mai complexe decât cele utilizate la elaborarea temelor de  proiectare. Astfel:  ­compartimentele din zonele a) si b). dinspre intim spre public. trebuie asigurată fără a se întrerupe sau perturba activităţile  medicale vitale şi fără a impieta asupra cerinţelor de asepsie specifice unor compartimente  medicale;  ­circulaţia şi manipularea materialelor şi echipamentelor care pot prezenta riscuri pentru pacienţi  şi alţi utilizatori neavizaţi (chimicale şi reactivi. aceste zone se  amplasează la parter sau mezanin;  ­zonele i). în raport cu circulaţiile majore interioare.  aparţinătorii şi vizitatorii; ele trebuie deschise direct spre căile de circulaţie auto şi pietonale din  zona publică a incintei spitaliceşti; în funcţie de soluţia arhitecturală adoptată.  III. sunt deschise . în cazuri de urgenţă medicală vor fi scurte şi  directe. relativ „neutre" din punct de vedere al condiţionărilor igienico­sanitare.

 Eventualele zone de aşteptare necesare pe aceste trasee se soluţionează  în supralărgiri. la laboratorul de medicină nucleară). sau specializate numai pentru o anumită grupa de personal sau de materiale  (accesele de aprovizionare la farmacie. accesul forţelor de  intervenţie). Se va avea în vedere ca amplasarea acestora să nu blocheze fluxurile  principale care.1. jucând rolul unor „străzi".  Soluţionarea generală a sistemului de circulaţii va asigura amplasarea acceselor.7. accesul pentru sectorul ambulator). în relaţia funcţională optimă atât cu zonele deservite din clădire. protejate faţă de traficul de pe traseu.  III.  III.  Tipurile de soluţionare utilizate sunt: . la spitalele mari cu funcţiuni asociate.4.  111. zone) determină anumite modalităţi de configurare spaţial­volumetrică  (arhitecturală) a ansamblului spitalului.6.    Sistemul general de circulaţii ale spitalului va fi astfel soluţionat încât să permită  amplasarea de puncte de control şi filtrare la trecerea spre diversele zone sau compartimente care  au restricţii de circulaţie. la institutele  medicale. sau pot fi legături orizontale. trebuie să rămână deschise.  Tipuri de soluţionare spaţial­volumetrică a clădirilor spitaliceşti  III. cât şi cu zonele  corespunzătoare din incintă. Regulile stricte la care este supusă interrelaţionarea unităţilor funcţionale spitaliceşti  (compartimente; sectoare. nerecomandate în unităţile sanitare; în aceste situaţii se vor alege acele soluţii  arhitecturale care permit realizarea de trasee dedublate. in soluţiile arhitecturale de tip „monobloc "  sau „ articulat".2.4. restricţionate pentru unele  categorii de utilizatori (accesul de serviciu. Transportul materialelor şi diferitelor  produse.5. accesele din exterior în clădirile spitalului pot fi:  comune (accesul principal. în funcţie de  natura lor.l)  O imagine globală a modului de asamblare a compartimentelor şi sectoarelor unui spital general. pe traseele comune ale spitalului. care să descongestioneze traficul de pe  circulaţia principală. accesul la sectorul de urgenţe.  Schema de ansamblu a relaţiilor funcţionale între compartimentele şi sectoarele  spitalului (fig. cât şi cu celelalte servicii  medicale.2. Punctele de conexiune ale secţiilor medicale cu paturi trebuie să  asigure legături specializate atât cu zona tehnico­gospodărească.  închise corespunzător dacă există riscul de a deranja celelalte categorii de utilizatori. dimensionarea în funcţie de trafic a traseelor principale poate conduce la lărgimi de  peste 3.  ordonate pe zone. Ele pot fi noduri de circulaţie verticală.  III.  Circulaţiile principale se dimensionează în raport cu intensitatea traficului şi cu natura  mijloacelor de transport. Toate accesele în clădirile spitalului vor fi soluţionate în aşa fel  încât să poată fi controlate.2.2. pentru a sublinia necesitatea plasării ei in afara conglomeratului  de fluxuri ce leagă celelalte comopartimente si sectoare funcţionale.5 m.tuturor categoriilor de utilizatori. dar si pentru a evidenţia  mai uşor (în cele două dimensiuni la care obligă schema) relaţiile de vecinătate şi/sau  interconexiune dintre acestea. este prezentată în schema  alăturată. în funcţie de categoriile de utilizatori.2. precum şi a circuitelor ce trebuie stabilite între ele.6.  OBSERVAŢIE: La spitalele foarte mari. în rezolvările de tip „ tentacular".6. prin natura lor. la bucătărie.  NOTA: ­Zona secţiilor medicale cu paturi este indicatei numai prin punctele de conexiune la  sistemul general de circuite. se va face numai în mijloace de transport adecvate.

a. Se pot aplica şi la spitalele generale mari. Soluţiile pavilionare se recomandă îndeosebi la spitalele foarte  mari şi la institutele medicale. ­sistem pavilionar ­ sectoarele şi zonele funcţionale. boli infecţioase. galerie la parter sau pasarele locale avantajos din punctul de vedere al  criteriilor de igienă şi asepsie. . obstetrică. sistemul are dezavantajul lungirii traseelor de parcurs pentru  personalul medical şi/sau tehnic. dispensar etc). după caz. funcţiunile  asociate (staţie de salvare. medicale şi paramedicale. între care  există incompatibilităţi se amplasează în clădiri distincte. legate între ele prin trasee de circulaţie  limitate (coridor subteran. pentru a separa secţiile  de pediatrie. blocul tehnico­gospodăresc şi.

 ­ sistem monobloc ­ toate funcţiunile medicale.b. gospodăreşti şi majoritatea celor tehnice se  amplasează comasat într­un ansamblu volumetric compact; sistemul este mai economic din .

 după cum urmează:  a. ale instalaţiilor şi  echipamentelor;  ­posibilităţi de reorganizare (modernizare) în timp a funcţiunilor medicale. încă din faza iniţială de proiectare. pentru a facilita separările pe zone  şi sectoare. dezvoltat pe verticală ca un bloc omogen.10m); . pentru care se pune periodic problema  măririi capacităţii. Sistemele structurale şi constructive adoptate pentru clădirile spitaliceşti trebuie să  asigure:  ­posibilităţi de configurare variabilă (flexibilă) a spaţiilor interioare.  ­utilizarea de trame structurale cu deschidere mare pe ambele direcţii (6. scurtează la maxim traseele de parcurs pentru  personal. de serviciile tehnico­medicale şi tehnico­  gospodăreşti.2. conectate la un  volum central în care se amplasează circulaţiile şi funcţiunile comune.  III. adaptate condiţionărilor specifice fiecărui tip de spital.  d.2. Se recomandă a fi utilizat la spitalele foarte mari.7.6. pentru a nu  se produce avarieri ale elementelor de construcţie nestructurale. ditribuite neuniform în raport cu ansamblul clădirii);  ­libertate de amplasare a sistemelor de instalaţii pe traseele cele mai adecvate din punct de  vedere tehnologic şi optime din punct de vedere al cerinţelor medicale de igienă şi asepsie;  ­planeitatea pereţilor şi tavanelor.00m ­8. extinderii unora din serviciile tehnico­medicale existente sau completării cu  compartimente pentru noi proceduri medicale.  III. articulate în zona nodurilor de circulaţie verticală.2. indiferent de capacitate.  III.  c. în corelare cu  condiţionările funcţionale şi tehnologice specifice; cerinţe privind conformarea structurii  de rezistenţă  III. Acest gen de soluţionare permite la rândul lui o mare varietate de  modalităţi de configurare volumetrică.1. Alegerea soluţiilor constructive pentru clădirile spitaliceşti.7. distribuite predominant pe orizontală. de la un nivel la altul.7. dar ridică probleme greu de soluţionat în ce priveşte separarea zonelor şi circuitelor.  corespunzător cu cerinţele funcţionale şi tehnologice specifice ale compartimentelor medicale.2. mai  ales la clinicile universitare.2.  Soluţiile monobloc sunt recomandate la spitalele generale mici şi mijlocii.  800­1000 daN/mp.2. ­ sistem tentacular ­ derivat din sistemul pavilionar; principalele zone funcţionale ce necesită  condiţionări specifice se amplasează în volume construite relativ autonome. O variantă clasică a acestui tip este configuraţia în care se separă sectorul de  spitalizare.  pentru a nu reţine praf şi murdărie şi a nu îngreuna activităţile de curăţenie şi  dezinfecţie. care să implice  minime intervenţii asupra elementelor structurale verticale sau orizontale;  ­condiţii optime de montaj pentru aparatura medicală (preluarea unor sarcini utile relativ mari. ­ sistem articulat ­ derivat din sistemul monobloc; configuraţia spaţială cuprinde un ansamblu  de volume. „neutre" din punctul de  vedere al criteriilor de igienă şi asepsie. Sistemul permite o mare varietate de soluţii  arhitecturale.  să se stabilească zonele funcţionale pentru care sunt probabile viitoare extinderi ale suprafeţelor  construite (de regulă în sectorul compartimentelor de diagnostic şi tratament) şi să se opteze  pentru soluţia arhitecturală care va permite conectarea coerentă a extinderilor la ansamblul de  circuite funcţionale.    Satisfacerea cerinţelor enumerate mai sus impune anumite particularităţi specifice ale  modului de alcătuire a structurilor de rezistenţă pentru clădirile spitaliceşti. La alegerea tipului de configuraţie spaţial­volumetrică se va ţine seama de faptul că  spitalele sunt de regulă unităţi sanitare în expansiune. Se impune ca.  concomitent cu o suficientă rigiditate a ansamblului structural la solicitări seismice. ce vor avea minimum de decroşuri şi reliefuri.punctul de vedere al soluţionării instalaţiilor.

7.3.1. rezultă că  numărul curent de secţii din spitalele generale poate varia după cum urmează:  ­spitale mici ­ (3)4­5 secţii;  ­spitale mijlocii ­ 5­10 secţii; .3. B.    Condiţionările descrise la III. la care  prevederea unui subsol tehnic general nu se justifică.  precum şi o bună conlucrare a structurii de rezistenţă cu celelalte elemente şi subansambluri  nestructurale ale construcţiei. la clădirile cu mai mult de 3 niveluri;  c.1. fără grinzi în câmp (eventual cu goluri şi nervuri  înglobate) şi cu grinzi numai pe conturul clădirii şi la pereţii spre coridoarele de circulaţie;  d. cu pereţi structurali mai deşi. repetitivitatea majorităţii  configuraţiilor spaţio­funcţionale (saloanele de bolnavi. Secţiile medicale de specializare  III. pentru a prezerva suficiente  spaţii flexibile). necesare pentru viitoare modernizări.. destinat distribuţiei şi vizitării magistralelor de instalaţii.3. C şi D este necesar ca la stabilirea soluţiei  spaţial­volumetrice a clădirilor spitaliceşti să se aibă în vedere realizarea unor volume echilibrate  care să permită conformări structurale cu potenţial de stabilitate şi de adecvare optimă la  solicitările induse de cutremure (volume compacte. la nodurile cu circulaţie verticală şi pe conturul clădirii.  III. în funcţie de structura medicală a spitalului.  precum şi relativa lor stabilitate în timp. au ponderi diferite la soluţionarea structurii de rezistenţă pentru unele sau altele din  sectoarele spitalului. Chiar şi în acest caz se va urmări prezervarea unor grade de flexibilitate  specifică a spaţiilor. valabile în principiu pentru întregul ansamblu de  clădiri.  Mărimea secţiilor poate varia între 50 şi 100 de paturi (în funcţie de morbiditatea specifică  profilului medical).1. a căror înălţime să nu depăşească 10 niveluri decât în cazuri justificate). Prin datele iniţiale a.2.  III. C.le temei­cadru se stabilesc:  numărul de secţii din spital. Astfel: în cadrul sectorului de spitalizare.2. ­utilizarea de planşee de tip dală groasă. raportată la capacitatea spitalului.7. pentru  crearea unei „cutii rigide". Se va urmări  realizarea continuităţii elementelor structurale atât pe orizontală cât şi pe verticala clădirii.  în funcţie de capacitatea decisă pentru secţii. anexele secţiei.2. B. cu tendinţa de coborâre a cifrei superioare la 70­80 de paturi. ­­folosirea subsolului tehnic. situaţie ce poate fi speculată în cazul individualizării de pavilioane sau corpuri de clădire  destinate spitalizării.b.3. utilizarea demisolului funcţional pentru  rigidizarea ansamblului structurii se va face cu precauţiile necesare pentru a nu obstrucţiona  organizarea funcţională şi soluţionarea sistemelor de instalaţii. permite utilizarea unor sisteme structurale cu pereţi mai  deşi. relativ simetrice.4.  III.  OBSERVAŢIE: ­La spitalele generale comunale sau la unele spitale de specialitate mici. care să asigure rigiditatea necesară şi  conlucrarea ansamblului structurii la solicitările seismice. cu contur regulat în plan  orizontal. ­preferinţa pentru sistemele structurale pe cadre pentru clădirile joase (cu limitare la 1­2  niveluri în zonele seismice de calcul A. secţiile medicale cu paturi ocupă între  30% şi 50% din suprafaţa totală a acestuia. profilul medical şi caopacitatea fiecăreia (număr de paturi afectat).  Date generale  Secţiile medicale de spitalizare asigură cazarea şi îngrijirea curentă a bolnavilor pe perioada  internării. unitatea de îngrijire).1.    Pentru zonele seismice de calcul A.     CERINŢE FUNCŢIONALE ŞI TEHNOLOGICE ALE COMPARTIMENTELOR  ŞI SERVICIILOR DIN SPITALE  III. D) şi utilizarea sistemelor structurale mixte  compuse din cadre spaţiale seismorezistente în combinaţie cu pereţi structurali rari (cu dispunere  1 3­5 travei.7.

  În componenţa unei secţii medicale intră următoarele categorii de spaţii:  a.3.R. ­încăperi pentru deservirea pacienţilor  d.  Profilul secţiei poate fi definit de:  ­una din specialităţile medicale de bază:  ­boli interne  ­chirurgie generală  ­pediatrie  ­obstetrică­ginecologie  ­alte specialităţi:  ­O.  La soluţionarea arhitecturală a corpurilor de clădiri destinate spitalizării.  Organizarea secţiilor medicale curente  Indiferent de profilul medical. ­diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei  e. ­circulaţii  În spitalele clinice sunt necesare o serie de spaţii suplimentare.  ­profiluri derivate din specialităţile medicale de bază:  ­grupa boii interne:  ­cardiologie  ­reumatologie  ­endocrinologie  ­boli de sânge şi sistem  ­oncologie  ­boli profesionale etc. destinate studenţilor şi cursanţilor  ce îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului.  III.1. .­spitale mari ­ 10­18 secţii;  ­spitale foarte mari ­ peste 18 secţii.2.  ­oftalmologie  ­ortopedie  ­neurologie  ­boli dermato­venerice  ­boli contagioase etc. secţiile de spitalizare au o structurare funcţională asemănătoare. care au în componenţă compartimente relativ autonome.  ­grupa pediatrie:  ­neuropsihiatrie infantilă  ­chirurgie infantilă  ­prematuri etc. se va avea în vedere ca  amplasarea secţiei medicale să se facă pe un singur nivel.  cu excepţia celei de pediatrie (compartimentele pentru prematuri. ­saloanele bolnavilor şi dotările sanitare aferente  b. sugari şi copii mici) şi acelei  de obstreticâ­ginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică şi nou­născuţi).L. ­încăperi pentru asistenţă medicală  c.  ­grupa chirurgie:  ­chirurgie toracica şi pulmonară  ­chirurgie buco­maxilo­faciala  ­traumatologie şi chirurgie reparatorie  ­neurochirurgie etc. Se acceptă amplasarea pe două niveluri  a secţiilor mari.

 priză şi sonerie la fiecare pat  ­dotare minimă cu mobilier:  ­pat + noptieră cu dulap / bolnav. precum şi cele de 5 şi 6 paturi (în toate  cazurile) vor fi prevăzute cu lavoar în cameră. pentru personalul medical. numai cu condiţia asigurării  unei protecţii corepunzătoare a ferestrelor faţă de excesul de însorire.  ­dotare medicală:  ­minim: ­l priză de oxigen pe salon  ­recomandat: ­l priză de oxigen la 2 paturi  ­optim:­priză de oxigen la fiecare pat  ­dotare minimă cu instalaţii electrice:  ­corp de iluminat. .3.1.  Salonul pentru bolnavi adulţi se va conforma următoarelor cerinţe:  ­capacitatea  ­pentru saloanele curente:  ­optim: 2.  OBSERVAŢIE: Condiţionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secţiile  de spitalizare de bolnavi acuţi (duratei mied de spitalizare: 10­12 zile) si la saloanele în care se  face tratarea aerului (climatizare).III.3 sau 4 paturi  ­acceptabil: 5 paturi  ­maxim admisibil: 6 paturi  ­pentru cazuri speciale:  ­rezerve cu: 1 pat sau 2 paturi (din care unul pentru însoţitor)  ­arie utilă minimă/pat:  ­7 mp/pat în saloanele curente  ­8­10 mppat în rezerve  ­cubaj de aer în caz de ventilare naturală:  ­20 mc/pat  ­dotare sanitară aferentă:  ­minim:  ­un grup sanitar cu lavoar şi closet la maxim 8 paturi (cu duşurile amplasate în comun la  mai multe saloane)  ­recomandat: ­un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5 (6) paturi sau la două  saloane de 2 (3) paturi  ­optim:  ­grup sanitar propriu la salon  ­rezervele vor avea în toate cazurile grup sanitar propriu  ­saloanele de 2­4 paturi care nu au gnip sanitar propriu. sud  ­acceptabi lă: ­nord­vest  ­se va evita orientarea ferestrelor spre nord şi nord­est (vânturi dominante reci).  ­se poate accepta orientarea spre vest şi sud­vest.2.1.  ­l masă cu scaune / salon  ­orientare a ferestrelor:  ­favorabilă: ­sud­est.

 în cadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii pentru activităţi  medicale: ­camere pentru investigaţii.3. eventualele specializări pentru unele dintre ele.  III. săli de intervenţie chirurgicală cu  anexele respective ­. secretariat);  ­grupuri sanitare şi vestiare pentru personal.             In categoria încăperilor necesare pentru deservirea internaţilor intră:  ­oficiul alimentar cu anexele sale şi sală de mese;  ­cameră pentru activităţi de zi şi primire vizitatori;  ­cabine telefonice;  ­cameră de baie (după caz şi grupul de duşuri.  Pentru unele din profilurile medicale.2.2. tip de afecţiuni. se prevăd următoarele  spaţii:  ­camere pentru tratamente ­pansamente (1 cameră de 16­18 mp la 20­30 bolnavi);  ­cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab.30 m.  III. capacitatea secţiei şi tipul de  spital.  III. pentru fiecare secţie. depozite pentru efecte ale pacienţilor etc. cu sau fără grup  sanitar propriu);  ­spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical). nivel de asepsie).80 m. circulaţia liberă aferentă va permite  staţionarea şi deplasarea în cărucior de handicapat.3.  Prin datele de temă se vor preciza. tipul de saloane ce se va prevedea. în mod curent.  repartiţia paturilor pe saloane.  ­pentru cel puţin un pat din salon. dar nu mai mică de 0.80­1. cu posturi de supraveghere a  bolnavilor (monitorizare dacă este cazul).00 m.­alte prescripţii:  ­paturile se vor aşeza paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile pe ambele  laturi lungi.1.3.  In unele tipuri de soluţionare a circuitului de primire­internare a pacienţilor. în zona accesului; în acest caz se prevede suita de spaţii  necesare: grup sanitar.  III.1. asistentă­şefa.  Spaţiile pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei sunt:  ­camere de spălare­sterilizare ploşti şi alte recipiente ­ „ploscar" ­ (se recomandă una  la 25­30 paturi)  ­spaţiu de colectare rufe murdare şi boxa de curăţenie;  ­depozit de lenjerie curată;  ­cameră pentru îngrijitoare.3.2. boxă de dezbrăcare.4.1. recomandat  1. vestiarul şi filtrul de  igienizare se amplasează direct în secţie.  ­distanţa între pat şi peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minim  1.  ­distanţa între pat şi peretele exterior va fi de cel puţin 0.             Circulaţiile interioare ale secţiei asigură legăturile necesare între diversele .00 m.5. cu anexe pentru depozitare instrumentar  şi medicamente;  ­încăperi pentru conducerea medicală a secţiei (medic­şef.2.1.  ­distanţa între două paturi va fi de 0. necesarele  compartimentări pe grupe de saloane (în funcţie de sex. tratamente speciale. dimensiunile si organizarea în funcţie de profilul. raport de  gardă. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare.3. dacă sunt soluţionate centralizat).70 m.2.             Spaţiile pentru activităţile medicale din secţie pot prezenta diferenţe în ce  priveşte numărul. de 12­14 mp la 25 paturi.

m. anexele medicale şi gospodăreşti ale  secţiei se repartizează pe unităţile de îngrijire (câte un cabinet medic. cu grupurile sanitare aferente.  III. Compartimentul pentru copii şcolari este asemănător ca organizare cu unitatea de  îngrijire pentru bolnavii adulţi.3. repartizate pe ture. un  post asistente. una­două încăperi destinate investigaţiilor sau tratamentelor  speciale. unul­două saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri  sanitare distincte). căruia îi corespunde un modul de  configurare spaţial­arhitecturală. izolarea pacienţilor cu risc septic). în funcţie de profilul medical.3. respectiv în grupări de 3­4 saloane de 2­4 copii.b.4. o sala de tratamente.4. unor condiţii mai bune de igienă şi asepsie; aplicat  flexibil.3. In  cadrul compartimentului.  în cadrul căruia pe lângă spaţiile de spitalizare conformate după specificul vârstei. capacitatea secţiei se va corela cu  numărul de unităţi de îngrijire şi cu mărimea acestora.  Accesul în secţie şi coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în  legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor.  Unitatea de îngrijire constituie un modul funcţional repetabil.  ­un spaţiu de curăţenie.  III. .În sistemul de organizare a secţiilor pe unităţi de îngrijire. asigură separarea interioară a secţiilor atunci când sunt necesare segregări funcţionale pe  subzone (diferenţieri pe profiluri medicale. Capacitatea unei unităţi de îngrijire  variază. Se prevăd aceleaşi anexe medicale şi gospodăreşti.). sunt identic conformate. o cameră de zi ş.  Organizarea secţiei de pediatrie  îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în funcţie de vârstă: ­  grupa sugari şi grupa copii 1­3 ani. în funcţie de mărime şi de profil medical.. prevăzute cu grup sanitar  comun sau separat pe sexe. Camera de zi se va amenaja şi pentru activităţi şcolare.3.  Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ autonomă. cărora li se afectează un post de supraveghere (lucru) asistente.  o secţie poate cuprinde 2­4 unităţi de îngrijire.I.  pentru care asistenţa medicală este acordată de o echipă compusă din 5­6 asistente medicale.d. oficiul alimentar. iar nominalizarea  spaţiilor şi organizarea circuitelor prin tema de proiectare. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe  circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei. Pentru compartimentul de copii preşcolari (3­6 ani) trebuie aplicat un sistem de  cazare adaptat vârstei. In acest sistem de organizare.1. Oficiul alimentar  se aprovizionează de la bucătăria spitalului. se mai prevăd:  ­o parte din spaţiile de asistenţă medicală (cele de supraveghere şi tratament specific).încăperi; ele se diferenţiază sau se segmentează prin filtre dacă apar în cadrul secţiei  compartimente cu cerinţe diferite de asepsie. grupa copii preşcolari (3­6 ani) şi grupa copii şcolari (6­14  ani).1.  Organizarea secţiilor medicale în sistemul . Structura paturilor pe grupe de vârstă se precizează prin tema­cadru.  ­o parte din spaţiile de deservire ale bolnavilor (individualizate după vârsta  pacienţilor).a.4.  dimensionate şi mobilate. cu un număr constant de paturi. cele mai frecvente fiind cele de  25­30 paturi. de  zona saloanelor pentru bolnavi. între 20 şi 35 i   de paturi.  . coordonată de un medic. un spaţiu de igienizare.  III.1. rămânând comune spaţiile  conducerii secţiei.3. ce devine o bază pentru modularea celei mai mari părţi a  sectorului de spitalizare. 2­3  îngrijitoare. Saloanele.  III. Acest sistem facilitează realizarea .a. In cadrul compartimentului se vor crea subunităţile  necesare pentru cazurile septice/aseptice.unităţilor de îngrijire"  Unitatea de înjgrijîre cuprinde o grupare de camere de bolnavi.  ­suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp.

 în care asistenţa pentru mame  se face similar cu cea pentru celelalte categorii de bolnavi adulţi. un  spaţiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) şi un număr de rezerve (stabilit prin  temă) pentru copii care se internează cu mamele. Spaţiile componente se dimensionează ţinând seama de  echipare; alcătuirea lor urmăreşte fluxul tehnologic: ­primirea.3.1. Unul din nuclee va fi destinat cazurilor  septice. Dacă mărimea compartimentului o justifică.3. investigaţii şi tratamente speciale. spălarea şi sterilizarea  biberoanelor.  III. în secţiile de pediatrie se  amenajează o bucătărie specializată.  Pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve prevăzute cu dotări sanitare  specializate pentru mamă şi pentru copil.  lapte; ­umplerea biberoanelor. iar pentru nou­născuţi  se soluţionează în sistemul aplicat în secţiile de pediatrie la compartimentul sugari. Intre cele două compartimente se amplasează spaţiile pentru alăptare.1. de ginecologie şi obstetrica. ­compartimente medicale distincte pentru mame şi nou­născuţi. căniţelor. distribuţia; ­anexe pentru depozitare; ­cameră asistenta  dieteticiană.  III.4.e. pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite. sau în cele de  specialitate.  OBSERVAŢIE: Secţiile de obstetrică­ginecologie din spitalele generale mici şi mijlocii. organizată  şi conformată adecvat capacităţii secţiei.  In cadrul compartimentului se vor mai prevedea o cameră de tratamente­pansamente . de deservire pacienţi şi gospodăreşti distincte.  Compartimentul pentru sugari şi copii mici (0­3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul  grupelor de vârstă. se  recomandă prevederea unui spaţiu dejoacă pentru copii necontagioşi. denumită „biberonerie" sau „bucătărie de lapte". ­toţi pereţii vor fi vitraţi la partea  superioară pentru control vizual. piureuri.4. răcirea. Uneori se recomandă amplasarea în afara  compartimentului a unor saloane pentru mamele care îşi alăptează copiii. proprie.  utilizate în comun. pentru care se vor face precizări anume prin tema de proiectare:  ­unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă. va avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii.4.3.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa de copii de 1­3 ani se organizează în sistemul  nucleelor cu 2­3 camere (boxate) de 4­6 paturi.  III.  ­gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei. ­unitate specializată pentru îngrijire prematuri  (după caz). ­încăperi pentru consultaţii.­peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat.3. Cele  două compartimente au propriile anexe medicale. ­suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 4­5 mp. lichide dietetice.1. se  organizează pe subsecţii complet separate.  Se pot aplica trei moduri de organizare funcţională a secţiei:  a.5. iar accesul se va soluţiona în  sistem filtru. de deservire şi gospodăreşti  specializate. In spitalele mari.1. deşi cele două categorii de pacienţi se spitalizează împreună.d.  III. ­cabinete pentru  medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar. întrucât activităţile medicale se adresează distinct  mamelor şi nou­născuţilor. ­spaţii pentru conducerea secţiei. ­în cameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere. pentru care se prevăd  anexe medicale. Pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor de  1­3 ani. In cadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru  asistenţă medicală. . Secţiile sau subsecţiile de obstetrică fiziologică si nou­născuti (maternitate) au o  organizare spaţio­funcţională mai complexă. linguriţelor; ­prepararea alimentelor: paste. prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi  grupate la un post de supraveghere al asistentelor.

 care  flanchează două saloane pentru nou­născuţi (dotate corespunzător) şi un spaţiu de lucru  pentru asistente (care. Pentru cazurile de obstetrică  patologică se amenajează saloane distincte.2.  examinarea  medicală  şi   trierea epidemologică a  bolnavilor pentru internare. cât şi în cel  aseptic. Serviciul se dimensionează în funcţie de numărul mediu de  internări zilnice rezultat din capacitatea şi profilul spitalului. anexele medicale şi de deservire.  OBSERVAŢIE: In funcţie de opţiunile beneficiarului de folosinţă. cu spaţii corespunzător dimensionate şi dotări  sanitare specializate.  Prin tema de proiectare se vor face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra  modului general de organizare al asistenţei la naşteri.  ­sistemul de cazare al mamei şi nou­nâscutului în acelaşi salon.  c. ­unitatea de gestiune haine şi efecte de spital. corespunzător celor două categorii de pacienţi: ­pacienţii care  vin pregătiţi la spital (programaţi după consulturi şi examinări medicale anterioare. La spitalele mici şi mijlocii.3.  Indiferent de sistemul de cazare adoptat.) şi b. la acelaşi nivel. fie  în saloane pentru două mame cu copiii lor).  e.) se soluţionează centralizat şi se amplasează la intrarea . ­unitatea de întocmire a documentelor medicale. grupate. serviciul de primire ­  internare se poate cupla cu serviciul de urgenţă sau cu ambulatorul. se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.  III. unele  efectuate în ambulatorul sau în serviciile de diagnostic ale spitalului) şi pacienţii care ajung la  spital nepregătiţi (accidente. dimensionat ca atare. prelucrarea sanitară a acestora în funcţie de starea lor fizică şi  echiparea în îmbrăcămintea de spital. ­unitatea de igienizare sanitară.3. Serviciul de primire ­ internare a bolnavilor  III.b.) şi c).  Amplasarea serviciului de primire ­ internare se face în legătură directă cu accesul principal în  spital şi cu serviciul de urgenţă. pentru cazurile septice se vor diferenţia compartimente  (nuclee) distincte atât pentru mame cât şi pentru nou­născuţi. (fie în rezerve individuale.3. ­sistemul nucleelor (respectiv al unităţilor de îngrijire) mixte pentru mame şi nou­născuţii lor. recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de circulaţiile  comune ale spitalului. îmbolnăviri subite.  Secţia de obstetrică va fi în legătură directă cu blocul de naşteri.  d. La spitalele generale mici şi mijlocii. se poate adopta o organizare a  internării în care componentele a.  Componentele funcţionale ale serviciului de primire ­ internare sunt:  a.  c. stare de criză) fiind preluaţi de serviciul de  urgenţă.2.  În sistemele b. blocul de naşteri se poate amplasa  chiar în secţia (subsecţia) de obstetrică.2. este utilizat în unele variante de organizare  ca spaţiu de alăptare).  III.2. ­unitatea de externare.  compuse din două saloane (de 3­5 paturi) pentru mame cu dotările sanitare aferente.    Acest serviciu se organizează în general ca serviciu unic pe spital şi are rolul de a  asigura  efectuarea   formelor  de  internare. şi sala de operaţii pentru  cezariene. specializate pentru cele două categorii de  pacienţi.  b. (Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia de  ginecologie).1. ­compartimentul de examinări medicale. atât în compartimentul septic. în funcţie de profilul medical.

 In  spitalele generale sunt obligatorii cel puţin trei cabinete: unul pentru pediatrie.4.  separate pe sexe şi distincte pentru copii şi nou­născuţi.2. d.  Unitatea cooperează cu conducerea secţiilor medicale şi cu compartimentul evidenţă  medicală (din serviciul administrativ).  Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internării se face într­un depozit de efecte  compartimentat. de asemenea boxat.16­0. bine ventilat. separate pe sexe şi pe cele trei categorii  de pacienţi.3. accesul  facându­se direct din cabinetele de examinare. în filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru  lenjerie şi efecte curate de spital. iar adiacent ei se va prevedea o cameră de izolare cu  grup sanitar propriu.3.) şi e. dar şi de unitatea de  externare.) se repartizează la secţiile medicale şi respectiv la  serviciul de urgenţă. pentru staţionarea temporară a copilului identificat a fi contagios; la  spitalele mari de pediatrie se prevăd două­trei boxe de izolare şi suplimentar se amenajează la  intrare un filtru de triaj epidemiologie.2.  Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari şi spitalele de specialitate din reţea se  determină în funcţie de capacitatea secţiilor cărora li se adresează şi nu va fi mai mic decât:  ­pediatrie:  ­până la 150 paturi: ­l cabinet  ­peste 150 paturi:  ­2 cabinete  ­peste 300 paturi:  ­3 cabinete  ­obstetrică­ginecologie:  ­până la 50 paturi:­l cabinet cu 2 boxe  ­până la 200 paturi: ­2 cabinete  ­peste 200 paturi:  ­3 cabinete  ­secţii de adulţi:  ­până la 200 paturi: ­l cabinet  ­până la 400 paturi:  ­2 cabinete  ­peste 400 paturi:  ­3 cabinete  Aşteptarea pentru pediatrie va fi separată. unul pentru  obstetrică­ginecologie şi al treilea pentru restul de adulţi.  unitatea se amplasează cât mai aproape de nodul de circulaţie verticală care face legătutra cu .  III.  III.  III.3.în spital. La pediatrie spaţiul  de igienizare se compartimentează: pentru grupa 0­2 ani şi pentru grupa 2­14 ani.10 mp/pat  copil). Dimensionarea se face după numărul de paturi (0.7.3.2.  III. Dacă externarea se face centralizat.  Unitatea de igienizare sanitară cuprinde filtrele de prelucrare sanitară şi grupurile  sanitare aferente (prevăzute cu duş sau baie ­ după caz ­).3.2.6.  Compartimentul examinări medicale cuprinde cabinetele de consultaţie.  Unitatea de externare se compune dintr­un spaţiu prevăzut cu boxe de îmbrăcare.  III.18 mp/pat şi 0. legat direct de spaţiile de igienizare. adulţi). ce trebuie departajate igienico­sanitar (copii. iar componentele c).3. specializate  după profilurile secţiilor medicale. cu zone separate pentru pacienţi  adulţi şi pacienţi copii;  ­două­trei birouri conexate între ele şi prevăzute cu amenajări pentru relaţia cu  publicul (ghişee sau tejghea cu boxe). parturiente.5.2.  Unitatea de întocmire a documentelor de internare cuprinde:  ­spaţiul de aşteptare prevăzut cu grupuri sanitare. cu spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare aferente.08­0.

4. intervenţii şi tratamente.4. echipată cu aparat roentgen;  ­cameră de spitalizare provizorie.1.2. dar în legătură cu depozitul de haine şi cu  biroul de întocmire a documentelor de spitalizare. pentru o capacitate de 2­  3% din numărul de paturi al spitalului. compartimentată pe sexe.3. .  după caz şi în funcţie de precizările temei de proiectare. grupuri sanitare.3. serviciul de terapie intensivă.2. brancarde.3.4.3. mic  oficiu alimentar. serviciile  de roentgendiagnostic şi explorări funcţionale.     Compartimentul se organizează în spitalele mijlocii şi mari. ­laborator teste de urgenţă etc.     La spitalele generale mari sau la spitalele cu specific de urgenţă. Compartiment de spitalizare de o zi  III. Serviciul de urgenţă  III. curentă la spitalele mici şi mijlocii.      Pentru activităţile medicale de acordare a primului ajutor bolnavilor accidentaţi sau  aflaţi în stare gravă (aduşi cu ambulanţa sau cu autovehiculele aparţinătorilor) ca şi pentru alte  urgenţe medicale din teritoriu. serviciul se  amplifică ca număr de săli de intervenţie. se organizează în spitale un compartiment  distinct de spitalizare.4.3.  cardiologie.      In varianta minimă.3. In cadrul compartimentului. cu grup sanitar;  ­depozit tărgi. uvspitale se organizează un serviciu sau un compartiment special  (în funcţie de mărimea spitalului).3.     Pentru unele tipuri de investigaţii. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul  de internări.3.  III.  III.  Cazarea pacienţilor se face în saloane de 2­3 paturi şi rezerve; aferent acestora se prevăd: cabinet  de consultaţii şi tratamente (eventual sala de mici intervenţii). post de lucru pentru asistente. de întreruperi de sarcină. boxe de lenjerie şi de curăţenie etc. laboratorul de analize medicale. precum şi legături rapide cu blocul operator.3. cu anexe pentru spălare medici şi instrumente;  ­sală cu anexe pentru proteze ghipsate.  III.3. se pot amplasa distinct şi unităţile: de  epurare renală. se diversifică pe profiluri medicale (chirurgie. care permite degrevarea secţiilor medicale de perturbările de activitate  produse de astfel de cazuri. a efectelor şi  lenjeriei de spital;  ­post de lucru pentru asistente şi anexe personal mediu;  ­sală de aşteptare cu anexe pentru aparţinători;  ­cabinet medici de gardă. ­cabinete de  investigaţii şi explorări. pediatrie) şi poate căpăta şi alte funcţiuni medicale: ­sală de reanimare. cărucioare.  III.3. dar minim pentru 12 paturi.3.  III. pentru care este necesară  ţinerea sub observaţie a pacientului pe'durata unei zile.3. în afara circuitului de internare. compartimentul trebuie să  cuprindă următoarele spaţii:  ­acces acoperit şi închis lateral pentru autosalvări;  ­l (2) cabinete de consultaţie şi tratament cu 2 (4) posturi de lucru;  ­sală de intervenţii chirurgicale.3.1.secţiile de spitalizare. de 2­6 paturi (1% din  capacitatea spitalului);  ­filtre igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacienţilor.  III.

 traumatologia şi arşii.3.     Spaţiile necesare se amenajează pentru:  ­cabinete de consultaţii (în specialităţi din profilul spitalului ^i în specialităţi conexe  cu acestea);  ­camere pentru pansamente şi tratamente curente;  ­spaţii de aşteptare aferente cabinetelor;  ­birou de programare şi evidenţă a pacienţilor;  ­punct farmaceutic pentru medicamente specifice (după caz);  ­anexe pentru personalul medical;  ­grupuri sanitare şi boxă pentru curăţenie. III. Sectorul ambulator propriu spitalului  organizează şi gestionează aceste servicii.  III. ginecologia.  obstetrica.  In principiu. ORL.3.3. Spitalul acordă servicii medicale.50 mp/pacient adult şi respectiv 1.  cuprinsă între 16 mp si 24 mp. considerând o arie utilă de 1. este diferenţiată după activităţile specifice.1. Spaţiile de aşteptare şi  grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adulţilor.5.5. gastro­enterologia. şi pentru  bolnavii a căror stare fizică nu impune internarea.  reducând numărul de zile de spitalizare la strictul necesar.3.00­  1.5.5. neurologia.1. asigură asistenţa premergătoare internării (consultări. blocul operator grupează toate sălile de operaţii necesare diverselor specialităţi  (profiluri) medicale. Prezent în spitalele care au secţii sau compartimente chirurgicale (toate spitalele  generale şi cea mai mare parte a spitalelor de specialitate). . punct de  informaţii şi control acces. în legătură cu sectorul  ambulator. cabine telefonice). pediatria.  Amplasarea sectorului ambulator în cadrul spitalului va permite legături uşor accesibile cu  serviciile de investigaţii­explorări şi tratamente. In spitalele generale. tratamente prelungite ambulator). ortopedia.3.  III. Pentru dimensionarea  spaţiilor de aşteptare se ia în calcul încărcarea la orele de vârf. precum şi cu compartimentul de spitalizare de o  zi.6. profilurile care utilizează blocul operator sunt:  chirurgia generală.00 mp/pacient copil cu însoţitor.50­2.2. ­direct din exterior. caz în care pacienţii pot beneficia de toate serviciile şi anexele  prevăzute pentru vizitatori şi însoţitori. Sectorul ambulator  III. oftalmologia.  explorări) şi/sau pe cea posterioară internării (post­control. Blocul operator  III.3. în specialităţile pe care este profilat. blocul operator este unul din  sectoarele cu cea mai complexă structurare şi mai strictă condiţionare a spaţiilor şi circuitelor  interne.  III. situaţie în care va fi dotat cu anexele specifice (garderobă.Compartimentul se amplasează în apropierea accesului principal. ­din holul intrării principale.6.  Dimensiunea minimă pentru cabinetele de consultaţie şi camerele de tratamente curente. urologia.3. cardiologia. cu serviciul de urgenţă (pentru utilizarea elastică a unor componente) şi cu circulaţiile  principale care fac legătura cu serviciile tehnico­medicale. oncologia şi serviciul de  urgenţă.     Sectorul ambulator poate fi accesibil:  a. Numărul de cabinete  şi anexele acestora sunt determinate de numărul de consultaţii ce se preconizează a se acorda  pentru fiecare specialitate; datele se vor preciza prin tema de proiectare.  b.

 în medie pe zi.3.  aglomeraţie.3. gaz de narcoză. ­sectorizarea blocului operator pe tipuri de intervenţii.  în funcţie de mărimea şi structura medicală a spitalului.  OBSERVAŢII: ­Pentru unele specialităţi chirurgicale (arşi grav. se face prin raportare la numărul de paturi din secţiile şi compartimentele cu profil  chirurgical care îl utilizează. considerând un timp  mediu necesar de cea 3 ore pentru pregătirea sălii şi desfăşurarea operaţiei. dificultăţi în programare şi în coordonarea personalului  auxiliar utilizat în comun). în ce priveşte măsurile de asepsie.6. fiecărui sector revenindu­i un grup de  anexe proprii;  c. cu tratare  diferenţiată a sălilor de operaţie şi a anexelor medicale.In funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi ţinând seama de specificul activităţilor medicale. este cel de separare în bloc septic şi bloc aseptic. instrumentarului.  ­utilizarea mai eficientă a spaţiilor. amplasate niai aproape de  secţiile respective de spitalizare;  b.  III. de specialiştii în .  ­dublarea (eventual triplarea) circuitelor prin diferenţierea circuitelor interioare în sistem  „curat / murdar" şi/sau specializarea circuitelor pe categorii de personal şi  grupe de echipe medicale.  ­gruparea economică a instalaţiilor speciale pentru tratare aer. aparaturii. cum este cazul pentru:  ­secţia obstetrică­ginecologie;  ­secţia de oftalmologie;  ­secţia ORL;  ­compartimentul de arşi;  ­serviciul de urgenţă. 2.     Dimensionarea blocului operator.  OBSERVAŢIE: Un mod uzual de sectorizare a blocului operator. personalului  auxiliar.  III. respectiv determinarea numărului necesar de săli  de operaţie.3. în afara blocului  operator centralizat. curent electric în caz de avarii etc. ­realizarea de două­trei blocuri operatorii distincte şi specializate.  ­Intr­o sală de operaţie au loc. aplicat adesea chiar şi în  spitalele de mărime mijlocie.  Reducerea dezavantajelor pe care le prezntă blocurile operatorii mari se obţine prin:  a.2. centralizarea prea multor săli într­  un singur bloc operator pune în evidenţă serioase dezavantaje: ­dificultăţi în controlul aplicării  măsurilor de igienă şi asepsie.  Indicele mediu de raportare este:  ­o sală de operaţie ­ pentru 30­35 paturi chirurgicale (indicele este în scădere datorită  perfecţionării tehnicilor operatorii şi scăderii duratei de spitalizare post­operator). ­creşterea depărtării faţă de secţia medicală de spitalizare. blocul operator centralizat poate grupa  de la 2 până la 8­10 săli de operaţie. instrumentar comun. 5 intervenţii chirurgicale. transplanturi) se prevede o sală  de operaţii la„ 25 de paturi. ­scăderea gradului de confort pentru echipa medicală (agitaţie.  pentru unele secţii (compartimente) se pot prevedea săli de operaţii proprii.  în spitalele mari şi foarte mari. Acest  principiu de separare este din ce în ce mai contestat.  ­organizarea coerentă a activităţilor de anestezie şi a supravegherii bolnavului la  trezire.6. mai ales în cele multiprofilate. pentru producere şi  distribuţie apă sterilă. pe plan internaţional.     Pentru spitalele mici şi mijlocii gruparea sălilor de operaţie într­un singur bloc  operator comun prezintă o serie de avantaje certe:  ­asigurarea controlului condiţiilor de asepsie.

 toate sălile de operaţie ­ inclusiv anexele lor  medicale ­ trebuie considerate şi tratate ca aseptice).  ­staţie preparare gaz de narcoză.  III.6.     Dispunerea spaţiilor şi organizarea circuitelor la interiorul blocului operator se face  pe principiul zonării după cerinţele de asepsie. camera odihnă medici.  Un bloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii: ­spaţii  medicale:  ­2­4 săli de operaţie cu anexele aferente:  ­spălător­filtru pentru chirurgi.6.  ­boxă pentru curăţenie şi colectare ­ evacuare obiecte murdare (rufe.  III. .  ­filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar şi grup sanitar  cu duş.  etc.  ­spaţii de control şi filtrare accese:  ­filtru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare targa). iar blocuri  operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operaţie. camera de gipsare. Pentru blocurile operatorii mici tipologiile  de conformare optimă sunt bine conturate şi se aplică ca atare. dacă cel puţin o sală de operaţie a blocului are anexe  individualizate) ­spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sau boxat). ­cameră medici anestezişti.     Soluţionarea spaţial­funcţională pentru blocurile operatorii diferă după mărimea  acestora.  ­dispecerat ­ programare (după caz). ­spaţii gospodăreşti:  ­boxă pentru depozitare materiale sterile şi farmaceutice.5.3. Pentru soluţionarea unui bloc  operator mare este necesar un studiu prealabil privind organizarea medicală şi tehnologică cea  mai adecvată datelor de temă şi structurii medicale a spitalului. întrucât se dovedeşte prin măsurători o scădere a nivelului de igienă sub minimul  admisibil în sectorul septic (după părerea acestora. etc. spaţiul de lucru al asistentelor. ­cameră protocol  operator.  ­zonă curată ­ camere de pregătire preoperatorie a bolnavilor.  III. Sunt considerate blocuri operatorii mici cele cu 2­4 săli de operaţie.  ­spălător pentru instrumente.3.  deşeuri).3.  ­spaţiu pregătire materiale ­ după caz ­. trecerea facându­se gradat dinspre spaţiile neutre  (condiţii igienico­sanitare obişnuite pentru sectorul sanitar). secretariat. ­cameră de odihnă pentru  medici.igienă. la cele aseptice:  ­zonă filtre de acces ­ neutră ­  ­zonă funcţiuni anexe ­ neutră ­ cuprinzând: ­protocol operator.6. (se recomandă ca anexele să fie  individualizate pentru fiecare sală în parte; se acceptă şi anexe comune  la două săli.  ­spaţiu de pregătire a bolnavului. laborator.  ­depozit aparate.  ­centrală de ventilaţie şi tratare a aerului. ­laborator pentru determinări de urgenţă. dar în imediata vecinătate a acestuia)  ­staţie preparare apă sterilă. prin cele „curate" (cu condiţionări  igienice speciale).  ­sală aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregătirea feselor (după caz). ­spaţii tehnice pentru instalaţiile speciale aferente blocului  operator (amplasate în afara blocului.6. cărucioare. camera de trezire a  bolnavilor. laborator  determinări de urgenţă.  ­staţie de acumulatori şi cameră tablou electric. ­cameră de lucru pentru asistente.4.  ­spaţiu depozitare tărgi.

  ­post de lucru pentru medici şi personal mediu anestezie.  III. cu ajutorul unei aparaturi . mărimea echipelor operatorii. spaţii sanitare şi de curăţenie.8.  ­bănci de ţesături. Serviciul de anestezie ­ terapie intensiva (ATI)  III. cafea. mărimea blocului operator.  evacuarea deşeurilor şi rufelor postoperator.  În toate cazurile. transferul deşeurilor şi rufelor murdare spre  coridorul de serviciu se face printr­o ecluză specială.3. ceea ce presupune săli de operaţii capsulate. Descrierea modului de conformare  şi organizare a unei staţii de sterilizare se face la cap.15. distinctă de  staţia centrală de sterilizare pentru restul serviciilor din spital.3.  O creaţie relativ recentă în structura spitalelor. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat.3.3. serviciul de urgenţă.6.  ­punct farmaceutic. laboratorul de anatomie patologică (pentru examene  cxtemporatiee) şi nodul central de circulaţie verticală care conduce la secţiile medicale de  spitalizare.7. ­pentru sala de operaţie  dimensiunile minime variază de la 30 mp la 40 mp arie utilă.  111.7. care necesită supraveghere continuă şi îngrijire intensivă 24 de ore din  24. până la „ambalarea" produselor în anvelope  sterile cu care se transportă apoi pe circulaţia comună a blocului operator;  ­decalarea prelucrărilor „murdare" până după încheierea programului operator;  ­crearea unui circuit „murdar". legat de zona de odihnă a personalului medical ctc. serviciul de  roentgendiagnostic. nivelul de echipare cu  aparatură.     în blocurile operatorii mari se recomandă cuprinderea unei staţii de sterilizare  proprii (pentru prelucrarea instrumentarului şi a cauciucăriei din sălile de operaţie).1. ­pentru celelalte spaţii medicale. Măsurile ce se întreprind sunt:  ­izolarea completă a activităţilor în spaţii închise.     Blocul operator va avea legătură directă cu serviciul anestezie ­ terapie intensivă şi  cu sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare proprie); legături uşoare se vor asigura cu: blocul  de naşteri (când acesta nu are sală proprie pentru operaţii cezariene).6.  111. III.  Problema principală în soluţionarea circuitelor blocului operator o reprezintă activităţile şi  spaţiile „murdare": ­spălătoare pentru instrumentele utilizate.  ­18 mp ­ spălare şi îmbrăcare chirurgi comună la 2 săli  ­10 mp ­ spălare instrumente  ­12 mp ­ un post de pregătire preoperatorie  ­10 mp de trezire postoperatorie  ­25mp sala de gipsare  III. transferul instrumentelor murdare de la sala de operaţie la spălător se face  numai prin ghişeu; în cazul soluţiei cu dublu circuit.6.3.­zonă aseptică ­ sala de operaţie şi spaţiul de spălare şi îmbrăcare sterilă a echipei  operatorii.3.     Dimensionarea diverselor spaţii specifice este determinată de tipul de intervenţii  chirurgicale. prin dublarea  coridoarelor blocului operator (soluţie recomandată în special la blocurile operatorii  mari). serviciul ATI centralizează toate  cazurile medicale grave.7.9. soluţia generală de conformare a blocului operator.  In blocurile operatorii mari se mai prevăd şi alte spatii:  ­camera dezinfecţie aparatura medicală mobilă.  ­mic oficiu pentru ceai.  aria utilă nu va fi mai mică decât:  ­12 mp ­ spălare şi îmbrăcare chirurgi pentru o sală . separat de circuitul zonei curate.

 grupate în jurul postului de supraveghere (şi lucru) al echipei de  îngrijire.3.  ­spaţiu sanitar pentru prelucrare şi igienizare obiecte de inventar.3. prevăzându­se şi un compartiment corespunzător cazurilor septice. se pot organiza compartimente de terapie intensivă specializate.7.  Pentru unele profiluri medicale.7.  ­mic laborator pentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu blocul operator). ­arie utilă minimă/pat:  ­12 mp.  ­transplant de organe.     Spaţiile componente ale serviciului ATI sunt:  unităţile de îngrijire ­ saloane sau nuclee cu spaţiile aferente postului de supraveghere (directă  şi/sau monitorizată). Prin temă se precizează atât numărul de paturi necesar cât şi structura de  organizare a acestora pe unităţi componente.  III. cuplată cu staţia centrală de monitorizare şi semnalizare. Este cazul mai ales  pentru specialităţile:  ­cardiologie şi boli vasculare. fiind mai . după profilul medical sau  după gravitatea cazurilor.  ­vestiar­fîltru de acces pentru personalul medical. Serviciile ATI mici (sub 15 paturi) precum şi cele  din spitalele de specialitate.3.  ­cameră de lucru pentru asistente. cu boxă pentru  colectare obiecte murdare (rufe.     Mărimea serviciului (număr de paturi) este o variabilă în funcţie de capacitatea şi  profilul spitalului.7.3. Sistemul de spitalizare în saloane mari  de 5:7 paturi.  Circuitul interior este de tip închis pe considerente de asepsie.  ­filtru de acces pentru pacienţi şi materiale. lavoar şi spălător de ploşti).  distincte de unitatea centrală.  ­depozite pentru aparatură. se organizează pe sectoare (unităţi) distincte. cu paturile izolabile prin perdele sau panouri uşoare este nerecomandat.  ­arşi şi traumatologie. instrumentar.  III. ­arie utilă minimă/post supraveghere:  ­12 mp (recomandat 15 mp) ­dotare sanitară aferentă:  ­grup sanitar cu closet. respectiv de numărul de paturi afectat unei echipe de îngrijire. amplasate în secţiile medicale respective. dacă particularităţile procedurilor medicale şi sau numărul de  paturi aferent o justifică.  III. zgomot.  ­boxă pentru lenjerie curată. cu pereţi vitraţi şi goluri de trecere spre acesta.4.  Modul optim de alcătuire a unei unităţi de îngrijire este cel de tip nucleu cu camere  (compartimente) de 1­2 paturi. se subminări în două sectoare ­septic şi aseptic ­. depozitărilor diverse. cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru  îmbrăcarea  în  vestimentaţie  de  protecţie  a  persoanelor  străine  serviciului  (aparţinători sau alt personal medical decât cel al secţiei). în  spitalele multiprofilate.medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale organismului şi monitorizarea  bolnavilor). îngrijirea  nu se mai consideră intensivă).2.  cabinete medici anestezişti cu grup sanitar  ­sală de mici intervenţii şi tratamente speciale. prevăzut cu grup sanitar şi duş. deşeuri).  ­pediatrie. cu anexele ei (la serviciile mari). Serviciile mari. dar şi pentru izolare faţă de  perturbări externe (agitaţie. produse farmaceutice.  ­capacitate optimă:  ­5­6 paturi aferente unui post de supraveghere; ­capacitate maximă:  ­8 paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere. grupului de igienizare. vizite inoportune).     Unitatea (nucleul) de îngrijire intensivă se conformează şi dimensionează în raport  de cauzistica proprie spitalului.

 iar soluţionările funcţional­tehnologice ale spaţiilor sunt încă în curs de optimizare. grup sanitar paciente).  III.3.8. în blocurile de naşteri mici (2­3 unităţi de  naştere).8.3. Blocul tic naşteri  III.     in principiu un bloc de naşteri este constituit din următoarele componente spatio­  funcţionale:  ­compartimentul de primire şi prelucrare sanitară specifică (dacă activităţile nu au  fost preluate de serviciul de primire ­ internare descris la cap.  III.  Modul de conformare al blocului de naşteri şi locul cel mai potrivit de amplasare în  cadrul spitalului este dependent de:  ­felul cum se organizează în cadrul spitalului.5. 1:1 se va  compartimenta în sector aseptic şi septic.3. Pentru spitalele mici şi mijlocii cu mai mult de 50  paturi de obstetrică una din unităţile de naştere se va individualiza ca septică.acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operaţii a secţiei de  obstetrică­ginccologie.8.)  ­unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice: travaliu ­  expulsie ­ postpartum):  ­sala de operaţie cu activităţile specifice (după caz);  ­cameră resuscitare nou­nâscut:  ­spaţii de lucru pentru personal (cabinet medici.2. precum şi a spaţiului de pregătire­trezire aferent. asistenţa  parturientelor de la primirea în spital şi până la terminarea naşterii:  ­capacitatea acestuia (număr de naşteri zi. boxe  depozitare instrumentar şi materiale sterile):  ­spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar. La blocurile de naşteri mari (peste 10 naşteri'zi) este indicată prevederea  sălii de operaţie în cadrul blocului. Centralizarea acestor activităţi este de dată relativ  recentă. nu este economica prevederea unei săli de operaţie ­ pentru cezariene şi alte urgenţe ­  . rezultată din capacitatea secţiei de  obstetrică prevăzută în structura spitalului):  ­sistemul adoptat pentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale naşterii  (travaliu ­ expulsie ­ postpartum).     In blocul de naşteri se efectuează centralizat activităţile de asistenţa medicală  calificata a parturientelor pe parcursul naşterii.1.2. serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a blocului operator. în mod curent. boxe depozitare lenjerie şi efecte. spaţiu  colectare ­ evacuare rufe murdare şi deşeuri);  ­filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar şi duş.     Blocul de naşteri are un circuit închis.  III.  Serviciul ATI se poate amplasa şi la un nivel superior sau inferior faţă de blocul operator (la  spitale mari şi foarte mari).3. prin scară şi ascensor  special afectat. din următoarele raţiuni:  ­medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în blocul operator;  ­mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale;  ­condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celor din zona curată a blocului;  ­o parte din aparatură se poate utiliza în comun. cameră de lucru moaşe.3.  compartimentat pe sexe. controlat prin filtre de acces.5.  opţiunile pentru un tip de soluţie sau altul urmând a fi stabilite de beneficiarul de folosinţă. cu condiţia realizării unei legături directe. Indiferent de soluţia tipologică aplicată.3. va primi anexe . fiecare unitate de îngrijire va avea cel  puţin o rezervă (boxă) de un pat pentru cazurile speciale.  III. III. respectiv al secţiei de profil.  pe acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii).puţin igienic.7.

  ­camera de travaliu cu 2­3 paturi tip salon (14 ­20 mp). unitatea corespunde la cea 15 paturi de obstetrică fiziologică pentru o  sală de travaliu­cxpulsie.  OBSERVAŢIE: Perfecţionarea tehnicilor de analiză.  ­compartimentul de recoltare directă a produselor biologice (pentru pacienţii ambulatori).3.  III.5.  prevăzută­cu o nişă (boxă) pentru prelucrarea primară a nou­născutului'(minim 25 mp). se asigură  centralizarea. fie în cadrul sectorului ambulator  propriu­zis (respectiv în cadrul dispensarului policlinic.sanitare proprii şi se va izola din circuitul general al blocului de naşteri. în saloane de 2­3 paturi.  b.3.4. Laborator de analize medicale  III.9. automatizată şi computerizată determină creştrea eficienţei  concomitent cu reducerea suprafeţelor utile necesare.    Laboratorul de analize medicale cuprinde următoarele compartimente:  a.  Necesarul de spaţii.     Laboratorul se dimensionează şi se structurează funcţional în concordanţă cu  mărimea şi profilul spitalului.  III.3.  amplasat fie în cadrul laboratorului (în zona sa externă).2.9. Această soluţie se aplică  în mod curent la spitalele de specialitate (maternităţi sau blocuri matemo­infantile).3. cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 paturi. 20 paturi de obstetrică. dotată cu pat. respectiv cu capacitatea sectorului ambulator.  IIL3. în care se efectuează distribuirea probelor la punctele de lucru. dacă  spitalul are asociată această unitate  sanitară);  b. dar şi la spitalele generale mari cu puţine paturi de obstetrică):  ­amplasarea în apropierea blocului operator şi a celorlalte servicii tchnico­medicale.3. în cadrul spitalelor de  specialitate.  avantajoasă pentru cooperarea cu acestea. dar şi cu rangul  spitalului în ierarhia unităţilor de asistenţă medicală (laboratorul unui spital judeţean sau al unui  spital clinic de specialitate va efectua analize medicale pentru pacienţi ambulatori dintr­un  teritoriu mai larg decât cel arondat direct). urmată  de o cameră cu 2­3 paturi pentru terapia postpartum cele trei încăperi având uşi între ele.9.8.  III. este contestată din punct de vedere al confortului pacientei.  Unitatea de naştere se poate alcătui în mai multe moduri:  a.  III. înregistrarea şi eliberarea rezultatelor; . sunt în dispută două modele:  ­amplasarea direct în cadrul secţiei sau compartimentului de obstetrică (justificată la spitalele  mici.8.     In ce priveşte amplasarea blocului de naşteri.9.1. utilizarea sistemelor de teste standard.3.     In acest compartiment se centralizează activităţile de laborator necesare examinării  produselor biologice umane pentru o cât mai corectă apreciere a stării de sănătate sau a stadiului  de îmbolnăvire a pacienţilor. conectată la o sala de naşteri. masă  ginecologică şi punct pentru toaleta nou­născutului (arie utilă 22­25mp); paturile pentru terapia  postpartum se grupează la un loc pentru mai multe astfel de săli.  Soluţionată în acest fel. ­sala unică pentru travaliu şi expulsic. necesară dacă spitalul are mai mult de două secţii de  obstetrică. se recomandă crearea  a două blocuri de naşteri separate. Laboratorul deserveşte atât pacienţii internaţi cât şi pe cei  ambulatori. O astfel  de unitate se prevede pentru cea.  echiparea cu aparatură compactă. destinată unei singure parturiente. structura pe compartimente şi nivelul de echipare cu aparatură se  vor preciza prin tema de proiectare. ­compartimentul de primire a produselor biologice recoltate în secţiile spitalului sau de la  pacienţii ambulatori.

  ­inframicrobiologie etc.aria unui modul tipizat va fi de:  ­18­20 mp (la spitale mici)  ­22­25 mp (la spitale mari)  III.  micologie. deseuri infectata  III. ­sectorul de examinări de laborator. pentru a permite periodice reorganizări  funcţionale şi reechipări cu aparatură şi instalaţii. spaţiile laboratorului de analize  medicale trebuie soluţionate în sistem flexibil.9. se vor lua  măsuri speciale de protecţie şi ecranare a suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante.  ­hematologie.9. respectiv 2./pat. camere aparate. grupuri sanitare.  încăperile sectorului de examinări se vor alcătui prin înscrierea unor astfel de „module" spaţio­  funcţionale (1 ­3 module în funcţie de necesitate)  .4  Întrucât tehnicile de laborator evaluează rapid.3. ecranarea luminii. în  care caz apare şi un sector mare de creştere şi întreţinere de animale.6. la unele din spitale de specialitate cu programe asociate de  cercetare ­ institute medicale ­. parazitologie). spaţii pentru spălare veselă şi sterilizare etc;  e. Acesta din  urmă trebuie amplasat izolat.7 mp A. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu ferestre este  nord.  ­citologie.5­1. sterilizare veselă  şi instrumentar.5.uVpat. Activităţile de laborator urmează un regim strict de securitate a muncii şi protecţie a  personalului faţă de lucru cu substanţe nocive şi periculoase.1 mp A.9. depozite  reactivi şi sticlărie.  La spitalele clinice universitare. Soluţia recomandată este proiectarea de spaţii  de lucru tipizate.  III.  ­bacteriologic. numit biobază. prin crearea de boxe speciale sau nişe de laborator. în afara clădirilor spitalului./pat la spitalele teritoriale mici; ­1.protectia fata de vibratii. „brise­  soleil").  dezinfectare. . Principiul aplicat este separarea  încăperilorcu activităţi periculoase şi delimitarea locurilor de muncă în care operaţiunile  presupun degajări de noxe.  d. ­microsector de întreţinere animale mici de laborator (după caz). Asemănător se  protejează şi activităţile sau operaţiunile care necesită conditii speciale de desfasurares în ce  priveşte mediul aseptic sau steril.2 mp A.  III.  respectiv 1.3.9.3. precum şi pentru colectare ­ tratare .3. In cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile.8.0­1. Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte  compartimente şi va fi prevăzut cu anexe proprii pentru spălare.5 mp A.c. ­spaţii anexe activităţilor de laborator (vestiare pentru personal.d.u. cu compartimentele sale specializate:  ­biochimie.3.9./pat la spitalele mijlocii şi mari. Pentru determinarea globală a necesarului de suprafeţe utile desfăşurate aferente  laboratorului de analize medicale al spitalelor generale (fără dispensar policlinic) se poate utiliza  următorul indice mediu:  ­1. pe lângă laboratorul pentru analizele curente se dezvoltă şi un  sector mai mic sau mai mare de laboratoare specializate de cercetare clinică şi/sau preclinică.  III.  ­imunologie. nord­est şi nord­vest.    Încăperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare şi vor avea condiţii de  iluminare uniformă a zonelor de lucru. cu distribuţii de instalaţii şi puncte de racord amplasate modulat în spaţiu. În cadrul laboratorului de«nalize medicale este necesară izolarea unui compartiment în  care să se efectueze operaţiunile cu potenţial de contaminare (bacteriologic.  'virusologie.7.d.

III.3.9.9. întregul laborator de analize medicale va fi soluţionat în circuit închis pentru alţi  utilizatori decât personalul propriu. Accesul pacienţilor sau al personalului medical din spital  este permis numai în spaţiile amenajate ca atare din compartimentul a.) ­cabine de recoltare şi b.)  ­camera sau ghişeul pentru primire probe, ghişeul pentru eliberare rezultate.  III.3.9.10. Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de explorări  funcţionale şi legături uşoare cu secţiile de spitalizare, sectorul ambulator. serviciul de urgenţă şi  compartimentul de spitalizare de o zi.  III.3.10.  Serviciul (laboratorul) de roentgendiagnostic  III.3.10.1.   Serviciul grupează centralizat toate investigaţiile bazate pe utilizarea radiaţiei  Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomice interne. Tehnicile de  roentgendiagnostic fac parte dintr­un sistem mai amplu de investigaţii, aflat în prezent într­o  evoluţie explozivă, cel al tehnicilor de examinare imagistică.  III.3.10.2.   Serviciul de roentgendiagnostic este una din unităţile nucleare ce se pot constitui în  cadrul spitalelor, pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de  amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce  folosesc radiaţii nucleare. Modul de utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical,  condiţiile ce trebuie să Ie îndeplinească aparatura, precum şi modul de alcătuire, dimensionare şi  ecranare la radiaţii a încăperilor, sunt strict condiţionate de „Normele Republicane de Securitate  1  Nucleară ­ Regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare'  .  III.3.10.3.    Dimensionarea şi structurarea serviciului este dependentă de numărul şi tipul de  aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerinţele fluxului medical specific, de  considerente de optimizare a măsurilor de radioprotecţie. Pentru fiecare tip de aparat sunt precis  determinate necesarul de încăperi şi condiţii tehnologice de montaj.  Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendiagnostic sunt:  ­aparate de Rx­scopie şi Rx­grafie, independente sau cuplate la un post comun de  comandă,  ­aparate de Rx­grafic specializate (angiografie, mamografie, limfografie. radiografie  dentară),  ­aparate pentru microradiografie (MRF),  ­aparate pentru tomografie computerizată (CT).  Pentru fiecare dintre ele sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate  funcţională de examinare.  III.3.10.4.    In structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spaţii:  a. ­unităţile funcţionale de examinare (compuse din camera de investigaţie, posturile de comandă  şi control, boxele de dezbrăcare, spaţiile sanitare şi tehnicile aferente);  b.  ­spaţii de aşteptare pentru pacienţi cu grupuri sanitare aferente;  c. ­spaţii medicale pentru relaţia cu pacientul (secretariat, cabinete de consultaţii);  d.  ­spaţii pentru personal în afara relaţiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medicilor, cameră  de odihnă personal, vestiarecu duş şi grupuri sanitare);  e.  ­spaţii pentru prelucrare şi stocare filme radiologice (developare, triere, uscare, citire,  depozitare);  f.  ­spaţii pentru întreţinere şi activităţi gospodăreşti (cameră pentru tehnician de întreţinere,  depozit piese de schimb, boxe pentru lenjerie şi curăţenie etc.)

III.3.10.5.   Unitatea Rx­scopie şi Rx­grafie clasică, întâlnită la toate spitalele, este constituită din  următoarele încăperi:  ­cele două camere de investigare, fiecare de minim 20 mp (cu raportul laturilor de  minim 2/3), ecranate corespunzător la radiaţii în funcţie de puterea aparatului,  ­camera de comandă (comună pentru cele două aparate) de minim 8 mp, prevăzută  cu vizoare de sticlă plumbată spre camerele de investigare,  ­boxe de îmbrăcare dezbrăcare pentru pacienţi, pe fluxul de intrare în camerele de  investigare,  ­spaţiul de lucru pentru asistente (preparare bariu, preparare seringi şi substanţe de  control injectabile) de minim 6 mp, în relaţie directă cu camerele de investigare,  ­grup sanitar pentru pacient, în relaţia cu camera pentru Rx­scopie.  III.3.10.6.   Pentru unitatea de angiografie, în care se efectuează cateterism vascular, nu sunt  necesare boxele de dezbrăcare, dar este necesar un spaţiu de pregătire a pacientului, un spaţiu de  spălare a medicilor (ca pentru operaţii) şi o boxă pentru spălarea instrumentarului utilizat.  Camera de investigaţie va avea minim 25 mp.  III.3.10.7.   Unitatea de tomografie computerizată se compune din:  ­camera de investigaţie (30­35 mp), camera de comandă (minim 15 mp) prevăzută cu vizor mare  de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (10­12 mp), camera pentru pregătirea  bolnavului, boxe de dezbrăcare, camera pentru evaluare, spaţiile tehnice indicate de furnizorul  aparatului.  III.3.10.8.   Unitatea de microradiografie cuprinde camera de investigare (18­20 mp), camera de  comandă care este şi spaţiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul şi boxele de  dezbrăcare.  III.3.10.9.   Spaţiile destinate prelucrării filmelor radiologice se dimensionează după numărul de  filme ce trebuie prelucrate şi după tehnica utilizată (manuală sau automată); ele vor cuprinde:  cameră obscură, cameră luminoasă, depozit pentru filmele neexpuse. Spaţiile de prelucrare a  filmelor (camera obscură) trebuie să fie în legătură directă cu camerele de investigare prin ghişee  speciale de transmitere a filmului (radioprotejate şi duble, de tip „passe­cassettes"). Depozitul  pentru filmele neexpuse va fi protejat faţă de radiaţii calorice sau roentgen.  III.3.10.10.            Calculele  necesare,   pentru   stabilirea  măsurilor  de  ecranare  pentru  radioprotecţie a incintelor în care se află aparatele radiologice, se fac de către persoane  autorizate, pentru fiecare incintă în parte şi pentru fiecare element constructiv ce va avea rol în  ecranare.  III.3.10.11.            Amplasarea serviciului de roentgendiagnoslic se recomandă a se face la  nivelurile inferioare ale clădirii (demisol, parter, etaj 1) datorită încărcărilor structurale mari date  de greutatea aparaturii şi a elementelor constructive de ecranare (plumb, tencuieli baritate).  Nu există contraindicaţii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în  vecinătatea unităţilor radiologicc (lateral, Ia nivelul superior sau la nivelul inferior), dacă se  aplică măsurile normate de radioprotecţie Ia elementele constructive de separare faţă de alte  spaţii (respectiv dimensionare corespunzătoare în funcţie de diferitele cateiţorii de utilizatori).  III.3.10.12.  Serviciul de roentgendiagnostic va avea legături cât mai directe cu blocul  operator, serviciul de urgenţă, secţiile medicale şi serviciul de explorări funcţionale.

La spitalele mari şi foarte mari, apare necesitatea amplasării unor unităţi radiologicc, distincte în  serviciul central, în sectorul de urgenţe, în blocul operator, în secţia de ortopedie. Aceste unităţi  se vor trata ca unităţi nucleare distincte şi se vor supune, ca şi serviciul central, reglementărilor  .normative privind utilizarea radiaţiilor Roentgen.  III.3.11. Serviciul (laboratorul) de explorări funcţionale şi alte investigaţii anatomo­  fi/iologice complexe  III.3.11.1. în cadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital, o relativ mare varietate de  tehnici de investigare, bazate pe utilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie, si care  permit obţinerea de date referitoare la potenţialul funcţional al diferitelor organe şi sisteme ale  corpului uman.  Prin tema de proiectare, investitorul (beneficiarul de folosinţă) va preciza tipul si numărul de  laboratoare de explorări funcţionale necesare ­ în funcţie de mărimea şi profilul spitalului ­. va  stabili împreună cu proiectantul modul de organizare generală a serviciului (schema de grupare a  unităţilor poe compartimente) şi va indica aparatura medicală cu care intenţionează să echipeze  fiecare laborator în parte (întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiilor este dependentă de  prescripţiile şi condiţionările furnizorului de echipamente şi aparate medicale).  OBSERVAŢIE: ­Recent intrate în uzul diagnosticării bolnavilor, explorările funcţionale sunt  intr­o continuă evoluţie si diversificare a procedeelor de investigare, însoţită de înnoirea şi  perfecţionarea rapidă a echipamentelor şi aparaturii. Din acest motiv nu s­a ajuns fa un punct  de vedere unanim recunoscut privind organizarea optimă a acestui seniciu.  II I.3.11.2. In mod uzual, în spitalele generale mijlocii şi mari. unităţile de explorări funcţionale  se grupează pe compartimente. în funcţie de organele şi sistemele anatomo­fiziologice  investigate:  a ­explorări cardio­respiratorii şi cardio­vasculare (electrocardiografie ­LKG. diagnostic  ullrasonic, probe de efori, ventilaţie pulmonară, bronhoscopie etc):  b.  ­explorări ale funcţiilor digestive (tubaje gastrice şi duodenale, colonoscopie. rectoscopie  etc.);  c. ­explorări ale sistemului nervos (electroencefalografie ­Lf G. excitabilitate ncuro­muscuIară  etc.);  d, ­explorări ale funcţiilor metabolice:  e. ­explorări ale funcţiilor renale (citoscopie. cateterism uretral etc):  f. ­explorări ORL (probe auditive, laringo­bronhoscopie etc):  g. ­explorări oftalmologice;  h. ­explorări imagistice generale (ecografic, tomografie cil rezonanţă magnetică ­RMN).  OBSERVAŢII: ­Costul ridicat al aparaturii medicale neutru, uncie din sistemele de explorări si  investigaţii, le face încă inaccesibile pentru spitalele generale mici din reţeaua medicală  teritorială; în cazul acesta laboratoarele de explorări nu mai necesită organizarea pe  compartimente după criteriul de mai sus.  ­Pentru unele explorări funcţionale specializate, unii beneficiari preferă o amplasare în cadrul  secţiei medicale de profil (explorări ORL, explorări oftaimologice. internaţi în alte secţii sau  celor diagnostigaţi ambulator şi produce o perturbare â sistemului general de circuite al  spitalului.  III.3,11.3. Laboratoarele aparţinând aceluiaşi compartiment se grupează pe un circuit intern care,  pe lângă cabinetele destinate examinării propriu­zise, mai cuprinde: încăperi de lucru pentru

 dezactivarea deşeurilor  radioactive lichide şi solide. endocrinologie.3. ­laborator de preparare şi dozare (diluţie) a substanţelor radiofarmaceutice;  e. extirpări.medici şi personalul sanitar mediu.4.   Laboratorul se soluţioneză în circuit închis.Efluienţii şi  deşeurile solide radioactive se colectează şi se stochează pe durata de timp necesară dezactivării. distinct de amplasarea lor în serviciul central (de  cx.  ghişeul de relaţii cu pacientul (informare.1 Procedurile medicale care utilizează pentru diagnostic şi/sau terapie substanţe  radiofarmaceutice (izotopi) se izolează de restul activităţilor medicale.5.6. precum şi în unele spitale de specialitate.11. ­izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură tip scaner sau tip scintigraf);  b. suturări).  III.12. cu sectorul ambulator şi cu compartimentul de spitalizare de o zi. pune  problema scoaterii laboratoarelor de endoscopie din cadrul compartimentelor specializate şi a  grupării lor într­un serviciu (compartiment) autonom de endoscopie.   în componenţa serviciului pot intra (după caz) următoarele compartimente:  a. prevăzut cu toate anexele  medicale tehnice şi gospodăreşti necesare: în acest caz modelul tipologic de organizare a  compartimentului de endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator. protejat prin filtre şi ecluze cu control  dozimetric.12. unele unităţi de explorări funcţionale se pot regăsi şi  în componenţa secţiilor medicale cu paturi. sau în comun pentru douâ­trei  compartimente (în funcţie de amploarea acestora şi de schema generală de organizare a  serviciului). tratarea şi filtrarea aerului.3.  Evoluţia de ultimă oră a tehnicilor de explorare endoscopică şi laparoscopică.3.  III.  III. eliberare rezultate).  ­anexe funcţionale şi tehnice comune pentru: depozitarea surselor radioactive. Acest serviciu se organizează în  spitalele generale mari şi foarte mari. se prevăd spaţiile de aşteptare pentru pacienţi cu grupurile sanitare respective.  ­izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienţii trataţi cu produse  radiofarmateutice);  c.  III. constituind un serviciu  distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară.12. precum şi eventualele spaţii tehnice aferente  echipamentului medical. ­laborator de analize medicale (pentru analiza produselor biologice ale pacienţilor trataţi sau  investigaţi cu izotopi);  d. . programare.12. Pentru fiecare compartiment. decontaminarea  lenjeriei şi obiectelor de inventar.   Amplasarea serviciului de explorări funcţionale se va face în apropierea serviciului  de rocntiîendiaenostic si a laboratorului de analize medicale. la intrarea în laborator şi la trecerea dintr­un compartiment în celălalt.xabinet de ecografic în secţia de obstericâ­ginecologie.11.12. reumatologie etc.2.   Laboratorul de medicină nucleară se organizează ca o "unitate nucleară de lucru cu  surse deschise" în sensul definit de Normativul Republican de Securitate Nucleară şi se spune  prescripţiilor şi reglementărilor acestuia. cabinet LKG în secţia de cardiologie). decontaminarea personalului.3.  III. camere pentru pregătirea pacientului în vederea examinării  (după caz).3.1.11. anexe sanitare şi gospodăreşti.3. atât în ce priveşte proiectarea şi execuţia construcţiei si  instalaţiilor pentru spaţiile respective.  Laboratoarele de medicină nucleară  III.3.3.   La spitalele mari şi foarte mari.  III. cum ar fi cele de  oncologie.  combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizări.  III.3. boxe special amenajate. Operaţiunile  de transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac în nişe. Se va asituira o legătură directă cu  serviciul de urgenţă.

13. mai amplu sau mai puţin  dezvoltate. electroterapie şi pneumoterapie (uneori şi psihoterapie). boxe sau alte zone cu posibile concentrări de particule radioactive. curenţi diadinamici. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala poate cuprinde în structura sa  următoarele compartimente:  a. de profilul acestuia şi. sunt nelipsite în structura spitalelor moderne. băi de lumină generale sau parţiale). încăperea pentru ultraviolete va fi închisă şi controlată în ce priveşte .    Serviciul fizioterapie şi recuperare medicală  III. ­psihoterapie si terapie ocupaţională  Nominalizarea compartimentelor. sub acesta urmând a fi soluţionat un spaţiu tehnic propriu.13. pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice şi pentru expedierea deşeurilor  nedezactivate. microunde. sonodynatori etc);  ­terapie cu curenţi de frecvenţă medie (mediaflux.  Procedurile de fizioterapie si recuperare medicală.­cultura fizica medicală (kinototerapie)  b.2.12.3. radar. laboratorul de medicină nucleară va beneficia de un acces propriu direct din  exterior.­pneumoterapie  f. se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului şi în tema de  tehnologie medicală. delimitat faţă de alte  spaţii comune sau de alte funcţiuni ale clădirii.313.3. a tipului si numărului de proceduri pentru fiecare din  unităţile componente ale acestora.  Compartimentul de electro­fototerapie se subîmparte pe unităţi după tipurile de  proceduri utilizate:  ­terapie cu curenţi de joasă frecvenţă sau ultrasunete (curent galvanic.  III.­electro­fototerapie  c.4.  OBSERVAŢII: ­La spitalele generale mici şi la spitalele de specialitate care nu au ca profil  recuperarea medicală. ­hidro­termoterapie  d.1.  III.  III.3.  curenţi  cu  impulsuri. Nu sunt contraindicaţii în ce priveşte amplasarea altor funcţiuni spitaliceşti în  spaţiile aflate alături sau deasupra încăperilor laboratorului.  . precum şi indicarea aparaturii sau a instalaţiilor i  speciale cu  care urmează a fi echipate. ­masoterapie  e.  electrostimulatoare.  curenţi  exponenţiali. serviciul de fizioterapie va cuprinde cu precădere compartimentele de  kinetoterapie. care va avea prevăzut şi un spaţiu de lucru pentru  personalul medical. fie ca tratament asociat.Aerul viciat din nişe. Procedurile cu curenţi de înaltă tensiune se izolează în încăperi  distincte de celelalte proceduri;  deasemeni procedurile bazate pe câmpuri  electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate  corespunzător. Amploarea şi structura serviciului sunt în funcţie de  capacitatea spitalului.3.  In general aplicarea procedurilor de electroterapie se face în boxe de un pat cuplate  mai multe în cadrul unui cabinet.etc);  ­terapie cu câmpuri electromagnetice (magnetodiaflux.13. Solux. curenţi interferenţiali)  ­terapie cu curenţi de înaltă frecvenţă (diatermice. se  filtrează şi se controlează înainte de evacuarea în exterior. In afara accesului dinspre circulaţiile interioare  ale spitalului.3. ultrascurte. după caz.  ­La spitalele de neuropsihiatrie compartimentul de psihoterapie şi terapie ocupaţională se  dezvoltă ca un serviciu autonom.   Laboratorul de medicină nucleară se amplasează la parterul sau demisolul  construcţiei. :  de asocierea dispensarului policlinic. fie ca tratament  principal în cazul spitalelor de specialitate. diapuls);  ­fototerapie (ultraviolete.

 Celelalte unităţi de  hidroterapie se amplasează în spaţii boxate şi înseriatc. aşezaţi pe scaune.3.13.  III. Unităţile de  hidrokinetoterapie se amplscază împreună într­o sală mare.4.   Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componenţă o unitate de aerosoli.8 Gruparea diferitelor compartimente şi unităţi de fizioterapie în cadrul serviciului  trebuie să aibă în vedere:  ­apropierea celor ce utilizează acelaşi tip de agenţi fizici (ape.  asocierea unor proceduri pe care pacientul le efectuează în flux continuu (de cx. gaze. grupuri sanitare.  ­sală de elongaţii. balustrade de susţinere la interior. nămol.  ­anexe (camere instructori. scări şi rampe comode pentru acces. o  unitate de inhalaţii.13.3.13. Masajul uscat se  execută în boxe individuale înseriate. duşuri terapeutice);  ­hidroelectroterapie (băi galvanice);  ­hidrokinetoterapie (bazine mari. bazine treflă.  special pacienţilor ce efectuează tratamente dificile şi sau de lungă durată.9.3.   Pentru compartimentul de kinetoterapie (cultură fizică medicală) sunt necesare  urnătoarelc spaţii:  ­sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 10­12 persoane). fie într­o sală  comună pentru mai mulţi pacienţi dacă se fac tratamente cu ultrasonoacrosoli.  ­sală de terapie pe aparate.  In cadrul compartimentului se mai prevăd: cameră de lucru şi odihnă pentru personal.  Compartimentul va mai cuprinde cameră de odihna pentru personal.   în compartimentul de hidroterapie se grupează următoarele unităţi:  ­hidrotermoterapie (băi medicinale generale. boxe  pentru lenjerie curată şi murdară.: electrolerapie ­  kinetoterapie ­ masaj sau termoterapie ­ nămol ­ masaj ­ cultură fizica medicală).13. băi parţiale. accesibile pe o parte pentru pacienţi (prin  intermediul boxelor de dezbrăcare) şi deservite pe cealaltă parte de personalul specializat. încălzită şi ventilată corespunzător.13. closete şi duşuri pentru pacienti si  o camera cu un grup  sanitar pentru instructori.  III. pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru  mascori cu grup sanitar şi duş.   Compartimentul de masoterapic se subîmparte în unitate pentru proceduri uscate şi  unitate pentru proceduri umede (duş­masaj.13. fiind prezent la spitale . vestiare pentru pacienţi separate pe  sexe. unitatea pentru masaj uscat amplasându­sc de  regulă între compartimentul de hidroterapie şi cel de cultură fizică medicală.  ­sală de gimnastică analitică (pentru 2­3 persoane). In cadrul compartimentului  se mai prevăd staţii de lucru şi de odihnă pentru personalul medical.  balustrade de protecţie la exterior.3. boxă curăţenie.  III. camera pneumatică. eventuale anexe tehnice pentru echipamente.5. grupuri sanitare.6. Camera pmeumatică (barocamera) se  dimensionează pentru un grup de 18­20 pacienţi. Unitatea  de aerosoli se organizează fie într­o încăpere boxată pentru proceduri individuale.  Compartimentul de psihoterapie şi ergoterapie (terapie operaţională) se adresează . Bazinele mari vor avea . Unitatea pentru proceduri umede se  poate cupla cu celelalte unităţi de hidroterapie. electricitate). o unitate de gimnastică respiratorie la aparate. depozit materiale. Unitatea de  inhalaţii este asemănătoare celei pentru aerosoli. bazine de elongaţii etc). boxe de dezbrăcare pentru  pacienţi.  III.  prevăzută la intrare cu fjltre­vesliar. depozit  pentru lenjerie umedă dotat cu aparate de uscare. masaj subaqual).ozonarea aerului. depozit pentru lenjerie curată. grupuri sanitare).  III.7.3.  III3.

de boli cronice.13.  III. puncţii.3. laboratorului de anatomie patologică i se asociază de  regulă "Laboratorul judeţean de medicină legală" (pentru utilizarea mai eficientă a personalului  şi a aparaturii dotare).3.  ­La spitalele teritoriale judeţene. cultură fizică medicală.  b. Cele două componente ce intră în structura serviciului.  Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spaţii:  ­cameră frigorifică boxată pentru depozitarea cadavrelor;  ­sală de autopsie (cu unul sau două posturi de autopsie. dar şi pentru exeminări ale  unor ţesuturi prelevate de la pacienţi vii (biopsii.1. caz în care la nivelul superior se amplasează compartimentele "uscate" (electroterapie.3. asigurându­se o circulaţie verticală proprie  (scară) între cele două niveluri. camere pentru personal. ţesuturi şi produse biologice).  ­La spitalele clinice acest serviciu se poate amplifica cu spaţiile necesare pentru  învăţământul medical de specialitate. în cazul serviciilor amplu dezvoltate.  Laboratorul de anatomic patologică şi prosectură  III. sală pentru psihoterapie de grup şi anexele respective pentru personal şi pacienţi:  unitatea de terapie ocupaţionalâ cuprinde un număr de săli­atelier specializate pentru diferite  activităţi (lucru manual. cabinetele pentru medicii de specialitate şi  pentru asistenta şefa.14. dar şi de  rangul deţinut de acesta în reţeaua medicală teritorială.14. pentru  serviciile mici.  grupuri sanitare.2.  III. extirpări chirurgicale). Spaţiile  de odihnă post tratament pentru pacienţi se pot amplasa centralizat (în zona intrării). depozite de materiale.11. sau pe grupe de compartimente.    Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va asigura legăturile directe cu secţiile  medicale de spitalizare (prin intermediul nodului de circulaţie verticală) şi cu zona de acces în  sectorul ambulator.13. Se poate adopta şi amplasarea serviciului pe două  niveluri. garderoba pentru medicii ambulatori. citologie). histochimie.14. Unitatea de psihoterapie are în componenţă cabinete pentru tratament  individual. vestiarele pentru personalul medical. tâmplărie).14.3. spitale pentru handicapaţi sau la spitale generale  mari şi foarte mari care au  secţii de acest fel. urmând a avea circuite interne  relativ autonome sunt:  a.3.  Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează distinct la spitalele mici; în cazul  acestora sălii de autopsie i se alătură o încăpere anexă pentru lucrări de laborator. psihoterapie). desen­pictură.  OBSER VA ŢII: ­Compartimentul de prosectură se prevede la toate tipurile de spitale.  III.  III.  depozitele de lenjerie şi cele pentru diferite produse farmaceutice necesare procedurilor.3.  Dacă serviciul are în componenţă un compartiment de hidroterapie este recomandabilă  amplasarea lui la nivelul inferior (demisol sau parter) respectiv peste subsolul tehnic prin care se  face distribuirea instalaţiilor şi vizitarea lor. Serviciul este destinat efectuării de examene anatomo­patologice ale pacienţilor  decedaţi (autopsie. in funcţie de mărimea spitalului);  ­spaţiu pentru predarea cadavrelor către aparţinători; .  Structura serviciului şi modul de organizare depinde de mărimea şi profilul spitalului.     In zona accesului în serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală se amplasează  secretariatul de programare şi luare în evidenţă. ­laboratoare (histopatologie. Nu se permite ca serviciul să fie traversat de circulaţia generală a spitalului.  pneumoterapie. analize de organe.  III.3. ­prosectură (prelucrare cadavre şi autopsie).10.

 ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor. se sterilizează în cadrul farmaciei:  ­biberoanele şi alt inventar mărunt legat de alimentaţia sugarului se sterilizează în  compartimentul "biberonerie" al secţiei pediatrie.2.  III.  Compartimentul laboratoare de anatomie patologică cuprinde:  ­spaţii pentru prepararea probelor şi pieselor anatomice;  ­spaţii pentru diverse determinări histochimice. unde secţiunea de laboratoare pentru  determinări de ţesuturi la bolnavi este suficient de amplă. în zona acestui acces se va prevedea un  spaţiu pentru staţionarea maşinii mortuare.3. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe  cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare. aceasta poate fi amplasata separat de  restul serviciului în apropierea celorlalte laboratoare de analize  medicale. citologice etc.      Operaţiunile de autopsiere şi cele de determinări de laborator sunt generatoare de  noxe (mirosuri. mai poate avea o .4.15.3.  ­produsele farmaceutice injectabile.  III.14. cu urmâtoarelele excepţii obligatorii:  ­sticlăria şi materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului: .3. care să asigure izolarea circuitului intern al  serviciului faţă de restul circulaţiilor din spital.  ­cameră microscopie şi histotecă;  ­depozit sau spaţiu de expunere piese anatomice;  ­boxe de depozitare reactivi. degajări de vapori toxici) şi de pericol de infectare.      Serviciul de sterilizare centrală  III. în cazul în care se alipeşte blocului operator. cu acces unic dinspre circulaţiile  generale ale spitalului. a compartimentului de  recoltări şi nu departe de blocul operator; în acest caz se va avea în vedere menţinerea unei bune  comunicări cu prosectura şi restul laboratoarelor de anatomie patologică (eventual printr­o scară  interioara dacă separarea  s­a făcut pe verticală).14.  III.15.3.3.15.3.  III.  Dacă spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial staţia de sterilizare îl va deservi şi pe  acesta. Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis.  OBSERVAŢIE: Amplasarea serviciului de prosectură şi anatomie patologicei într­o clădire  distinctă nu este recomandată la spitalele moderne întrucât se rup legături funcţionale necesare  Wlu ales pentru unele determinări de urgenţă ce trebuie făcute pe parcursul intcnenţiilor  chirurgicale. chimicale;  ­camera medicului şef;  ­anexe pentru personal.      Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces direct din  exterior pentru aparţinători şi preluarea cadavrelor. Prevederea de nişe de  laborator pentru localizarea acestora şi ventilarea mecanică a încăperilor sunt obligatorii.1În spitale activităţile de sterilizare se centralizează cu precădere în cadrul serviciului de  sterilizare centrală.6.­hol aşteptare aparţinători cu grup sanitar;  ­birou întocmire documente decese;  ­spaţiu de odihnă şi grup sanitar cu duş pentru personal;  ­laborator aferent autopsie (după caz).  La spitalele clinice mari şi la cele cu profil oncologic.5.  III.14. Accesul  dinspre spital va fi dotat cu un filtru igienico­sanitar.

15.  ­fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată. determinată în dmc/pat/zi. ­sector anexe comune: birou evidenţă. se recomandă alipirea staţiei de sterilizare la blocul operator. Se prevede pentru fiecare categorie de  aparate câte unul suplimentar care să preia efectuarea operaţiunilor în caz de avariere a altora. cu crearea  unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta. laboratoarele de explorări funcţionale.3. serviciul de urgenţe. aşezare pe rastele sau în casolete. cuprinzând spaţiile pentru primire.      Serviciul de sterilizarea centrală se amplasează cât mai aproape de blocul operator  (60­70% din capacitatea staţiei deservindu­i pe aceştia) şi trebuie să aibă legături cât mai directe  cu serviciul ATI.  III. nişe).4.      Dimensionarea şi organizarea staţiei de sterilizare se va face funcţie de:  ­numărul de paturi (capacitatea spitalului).3. depozitare  temporară. depozit detergenţi şi talc. vestiar şi grup sanitar cu duş  pentru personal.7. în care se amplasează aparatele de  sterilizare şi mesele pentru descărcarea casoletelor.6. La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare  de paturi de chirurgie. blocul de naşteri.3. pregătire (confecţionare)  material moale.15.3. dacă  mărimea blocului operator o justifică. cuprinzând spaţiile pentru scoatere din zona fierbinte şi  răcire. material moale ­ şi se  desfăşoară în spaţii distincte (boxe.8. predare;  d. Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proceduri pentru  diferitele categorii de materiale ­ instrumentar metalic. cu căldură uscată (în pupinele).15.     In cadrul serviciului spaţiile se sectorizează pe zone şi se aşează în flux:  a.comunicare interioară cu circulaţiile acestuia (prin uşă în zona murdară şi prin ghişeu în zona  curată a blocului). depozitare.  prin radiaţie.corespunzător  profilului spitalului. dacă se utilizează autoclave şi  echipamente cu dublu servici.  III.     Sterilizarea materialelor se poate face prin mai multe metode: cu căldură umedă j  (în autoclave). pentru că asigură  separarea completă a circuitului nesteril de cel steril.  aşezată pe linia fluxului între zona nesterilă şi cea sterilă. introducere în aparatele de sterilizare sau în camera de  sterilizare;  b. aparatura fiind diferenţiată în funcţie de agentul respectiv. separând activităţile de sterilizare pentru restul spitalului. ­zona de activitate cu materiale sterile. 3. ­zona de sterilizare propriu­zisă sau "zona fierbinte";  c. conform cu tehnologia impusă  de tipul de aparatură de sterilizare utilizat.3. pudrare cu talc.  III.  ­zona de activitate cu materiale nesterile.5. .  Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare. separând sterilizarea umedă de cea uscată). sortare.  secţiile medicale cu paturi.  ­tipul şi capacitatea aparatelor de sterilizare.  III.  III.15.  Intre zona nesterilă şi zona sterilă se impune o separaţie cât mai sigură a fluxului de persoane şi  materiale. pe categorii. caiiciucărie. alveole.     "Zona fierbinte" poate fi alcătuită în două moduri:  ­fie dintr­o cameră de sterilizare (eventual două.15.15. prelucrare primară. la rece cu oxid de etilena sau alt gaz  bactericid. sistem recomandat la spitalele mijlocii şi mari. se recomandă prevederea unei staţii de de sterilizare  proprii blocului operator.  ­durata unui ciclu de sterilizare pe fiecare tip de aparat.3. La spitalele generale mari şi foarte mari.  ­cantitatea materialului de sterilizat. sortare.  III.

3Primirea produselor farmaceutice se face în camera de recepţie.3. accesibilă din oficină şi laborator. ­laborator de produse sterile injectabile (după caz). Accesul se asigură direct  din exterior şi se prevede cu rampă de descărcare. El se compune dintr­o suită de camere. damigene).  d. respectiv prepararea  formulelor magistrale. punguţe. Serviciul asigură primirea. vată). acetonă). Spaţiile componente sunt: camera de spălare flacoane şi  ustensile.3.16. bidoane.3.  III. Pentru spălarea. boxa de preparare a apei distilate.  III.23 mp/pat). ­preparare şi prelucrare medicamente.16. Suprafeţele de depozitare pentru farmacie se  calculează la numărul de paturi al spitalului (0.  Sănătăţii nr.  c. dopuri. eter. Accesul  personalului în camera de preparare a soluţiilor sterile se face numai prin filtru.  ­produse inflamabile (alcool. ­eliberare medicamente. precum şi  controlul produselor farmaceutice recepţionate se face în camera denumită receptură­oficină şi în  laboratorul anexat acesteia. camera de sterilizare.III. unde se face şi  depozitarea lor provizorie în vederea trierii şi controlului. farmacia poate avea  şi laborator de preparare a soluţiilor sterile injectabile.3. 120/1980. plante ceaiuri). etichete). uscarea şi depozitarea veselei şi a ustensilelor se  prevede o boxă (încăpere) specializată.  Dacă farmacia are laborator de produse sterile injectabile.  Pentru depozite se va preciza prin proiect categoria de incendiu pentru fiecare. încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajelor returnabile  şi a altor materiale  necesare prelucrărilor din farmacie (flaconaşe.  III.  Farmacie  III. depozitarea şi controlul produselor farmaceutice fabricate  industrial.1.  e­anexecomune pentru personal. iar comunicarea  dintre acesta camera şi celelalte spaţii din fluxul de producţie se asigura prin ghişee.2 Farmacia cuprinde următoarele compartimente:  a.16.16.3.  b. boxa de spălare cu apă distilată.  ­chimicale grele (produse livrate în ambalaje mari. Min. farmacia asigură şi distribuirea medicamentelor ce se acordă  gratuit. prepararea unor medicamente.  depozitul frigorific pentru soluţiile injectabile (asigura rezerva spitalului pentru 30 zile).  III. Medicamentele şi produsele farmaceutice termobile se  păstreză în frigidere. ­primire şi depozitare medicamente.4. Laboratorul pentru produsele sterile injectabile se proiectează conform Ord. porţionarea şi reambalarea medicamentelor conform  prescripţiilor medicale din spital. într­o . camera de control şi etichetare. divizarea şi reambalarea medicamentelor condiţionate. pachete). ce alcătuiesc  un circuit închis faţă de restul farmaciei. luându­se  măsurile de protecţie indicate în normativul P118. respectiv a farmaciei.15­0. Camerele de depozitare se separă pe tipuri de  produse farmaceutice:  ­specialităţi (medicamente. In funcţie de mărimea spitalului. la spitalele cuplate cu dispensar policlinic  sau la unele spitale  de specialitate.16. Prepararea si prelucrarea medicamentelor conform reţetelor. se va prevedea un depozit distinct  pentru substanţele şi materialele necesare acestuia. . camera de preparare  a soluţilor sterile şi umplere a flacoanelor. în funcţie de mărimea şi profilul spitalului.16.  prevăzută cu spaţiu de spălare a acestora.  ­materiale aseptice (pansamente. ordonate tehnologic. sticle.5.  unele din depozite se pot cupla (cele pentru chimicale grele şi uşoare şi cele pentru specialităţi şi  materiale aseptice).  ­chimicale uşoare (produse livrate în flacoane.

  III.1. ­ oficiu de distribuţie:  e.4.3.  III. nr.16. ­ spaţii pentru prelucrări primare;  c.3. ­ recepţie şi depozitare produse alimentare neprelucrate;  b.17. la care se adaugă  prescripţiile specifice din ordinul Min.7.2      In cadrul blocului alimentar se diferenţiază sectoarele:  a.3. spălare curăţare legume).     în cadrul farmaciei se mai prevăd câteva spaţii anexe:  ­biroul dirigintelui (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor).III. între spaţiul de  recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va asigura o legătură directă. Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacienţii şi însoţitorii internaţi. Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului.16.17. proprie. prelucrare si preparare a alimentelor.3.  ­boxa pentru înarhivarea documentelor..3. 190/1982.16. Sănăt.8. prin  ascensor de materiale si scară. locul unde  accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu reţetele medicale prescrise si de unde  se eliberează medicamentele*^ celelalte produse farmaceutice.3.  III.eventual şi unele prelucrări primare (tranşare carne. de  aceea va fi cât mai uşor accesibilă dinspre nodul de circulaţie verticală. amplasarea favorabilă este la parter sau la demisol (cu asigurarea luminării  convenabile a spaţiilor de lucru). ­ control dietetic;  f.  OBSERVAŢII: ­Pentru două sau mai multe spitale amplasate în aceeaşi localitate se poate  soluţiona un grup gospodăresc comun.  III.  ­boxa pentru curăţenie şi dezinfecţie. Pentru a permite accesul  direct din exterior. cu scopul de a avea asigurat stocul de rezervă  pentru cazuri de dificultăţi de aprovizionare sau calamităţi). In cazul amplasării farmaciei la etajul 1.  Blocul alimentar (bucătărie)  III. cu acces direct din exterior pentru aprovizionare  (rampă) şi evacuare deşeuri menajere; interfaţa spre spital o constituie oficiul de distribuţie în  care are acces personalul de îngrijire din secţiile medicale.      Condiţiile de recepţie şi depozitare. precum şi cel de deservire al cantinei  (restaurantului cu autoservire). Spaţiul pentru eliberare medicamente este interfaţa farmaciei cu spitalul.  Spaţiile pentru depozitare produse alimentare neprelucrate se vor dimensiona în  funcţie de stocul necesar pentru fiecare categorie (Ia unele produse de bază se face  aprovizionarea pentru durate de timp mai lungi.  III.17.  precum şi pentru personalul care serveşte masa la spital. ­ spatii pentru prelucrări finale;  d. ­ anexe pentru personal  Bucătăria se soluţioneză în circuit închis. în cadrul căruia să se asigure depozitarea alimentelor  (stocurile mari). bucătăria dimensionându­se în funcţie  de numărul de porţii rezultat.3.3. Restul farmaciei este accesibil  numai personalului propriu (circuit închis).  ­camera de odihna şi vestiarul personalului cu grup sanitar şi duş.17. .  III.17. modul de  organizare a circuitelor bucătăriei şi măsurile de protecţie igienico­sanitare sunt cele prevăzute în  normele şi presepripţiile referitoare la unităţile de alimentaţie publică.3.

 Anexat  direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase. separate pe sexe.  III.17.­livrarea alimentelor preparate se face pe partide şi pe diete. pentru  spălarea veselei întregului spital şi igienizarea cărucioarelor; cărucioarele pentru transportul  mâncării porţionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare din secţii se vor dimensiona şi  echipa minimal.6. prevăzut cu un frigider pentru probe  alimentare.  situaţie în care oficiul de distribuţie (sau bucătăria) se dotează cu o linie specială de porţionare  tip catering;  In acest caz. Ele se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriu­zise  sau prin intermediul unui coridor intern "curat".3.8. să se amenajeze un spaţiu frigorific pentru păstrarea  temporară a deşeurilor alimentare în condiţii igienice.      Camerele pentru prelucrări primare vor fi minim două. în apropierea bucătăriei şi a  oficiului de distribuţie se vor plasa laboratorul de dietetică. alimentele preparate se livrează gata porţionate pentru fiecare pacient.In bucătăria propriu­zisă se vor organiza distinct următoarele zone de preparare  (eventual separate prin pereţi de compartimentare parţială.3.III. păsări).17. încălzirea şi porţionarea mâncării se face în oficiile alimentare ale secţiilor şi tot aici  se spală şi se păstrează vesela pentru pacienţi şi cărucioarele de transport: oficiile alimentare ale  secţiilor se vor dimensiona şi echipa corespunzător acestor activ ităţi;  b.17. fie la platforma deşeuri.  ­preparări pentru micul dejun (bucătărie lapte­ceai).3.17. dacă oficiile secţiilor se află pe aceeaşi verticală cu of ciul central de  distribuţie. şi biroul dieteticianului  III.  III. recomandabil trei (separat  pentru legume.3. la blocurile alimentare de mare  capacitate>:  ­prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă).  ­preparări dietetice. amplasate lângă accesul personalului.  III.5. adiacent oficiului de distribuţie se prevăd spaţii.  III.3.      Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu grup sanitar  şi duş. transportul alimentelor  preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile alimentare ale secţiilor se poate face fie în  cărucioare închise prin intermediul ascensoarelor comune.  OBSERVAŢIE: ­ Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide (a).3.­din blocul alimentar.17.10. astfel:  a. şi o sală de mese.      Colectarea deşeurilor menajere din blocul alimentar se va face în recipiente închise  care se vor transporta la platforma de deşeuri din incintă. ncinterferat de circuitele de aprovizionare  "murdare".  ­bucătărie rece.      Pentru stabilirea menu­urilor şi controlul dietelor.  Preparatele de patiserie­cofetărie se vor prelucra într­o încăpere distinctă.      Modul de soluţionare a oficiului de distribuţie a mâncării depinde de sistemul  adoptat pentru livrarea acestora la secţiile de spitalizare.17. Se recomandă ca fie în apropierea  bucătăriei. pentru întreaga cantitate necesară  unei secţii (în recipiente mari);  In acest caz. echipate cu linii mecanizate.    Blocul alimentar se va amplasa în aşa fel încât legăturile acestuia cu secţiile de  spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone gospodăreşti pentru care .7.9. carne peşte. amplasată în  relaţie cu oficiul de distribuţie. fie direct cu ascensoare de alimente  (tip mont­carge).

 spălare.  ­spălătoria propriu­zisă.      Dimensionarea spaţiilor şi echiparea cu utilaje a spălătoriei se face în funcţie de  capacitatea secţiilor de spitalizare.  III. fie într­o clădire separată. în care caz legătura cu spitalul se va asigura  printr­un coridor închis. .3.18. ambalate în saci. amplasată între călcătorie si depozitul de rufe curate;  f. călcare. un circuit complet  distinct de al celorlalte secţii ale spitalului. ­spaţiu pentru dezinfecţia rufelor.      Organizarea spaţiilor se face în flux continuu.4. ­încăpere pentru repararea rufelor.2. ­anexe pentru personalul propriu; vestiar cu grup sanitar şi duş.  ­cameră pentru primirea şi trierea rufelor murdare (în care rufele murdare. amenajat cu căzi de^baie pentru înmuiere în dezinfectat. în care se face şi sortarea. dacă acesta are un program special de dezinfecţie  corespunzător cerinţelor de igienă pentru spitale;  c. spălătoria se organizează ca un serviciu unic pe spital pentru următoarele  activităţi: primire. cu compartimentarea corespunzătoare a spaţiilor pe  întregul traseu al rufelor; în cazul când secţia de boli transimisibile este plasată în pavilion  separat.3. după cum urmează:  a.3. dezinfecţie. cu luarea măsurilor corespunzătoare privind  protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie.  III.3. pe  întregul flux tehnologic.  Modul de amplasare a utilajelor şi instalaţiilor aferente va avea în vedere asigurarea condiţiilor  pentru întreţinere uşoară şi rapidă (reparaţii. reparare.5 kg rufe pe zi şi pe pat.18. biroul  responsabilului. în care are acces personalul din secţiile medicale;  h. Pentru evitarea  infecţiilor intraspitaliceşti. La  spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrică­ginecologie se va lua în calcul o cantitate mai  mare de rufe pe zi şi pat (respectiv între 3 şi 4 kg).  sunt aduse de personalul secţiilor şi predate spălătoriei);  b.  Pentru secţiile de boli transmisibile în spălătorie se va organiza. Pentru spitalele generale se consideră un minim de .  ­camera de eliberare rufe curate.      Circuitul interior al spălătoriei nu va fi traversat de alte circuite ale spitalului. curăţire).  III.3. obligatoriu.1. respectiv ambalarea rufelor pentru secţiile şi  serviciile de destinaţie;  g. Blocul alimentar se poate amplasa atât în clădirea  principală a spitalului (la parter sau demisol). ­depozit de rufe curate. la organizarea spălătoriei se vor respecta următoarele:  ­separarea obligatorie a circuitelor de rufe murdare şi rufe curate; ­separarea şarjelor de rufe pe  categorii de provenienţă;  ­diferenţierea liniilor de utilaje pentru rufele copiilor faţă de cele pentru rufele adulţilor.18. separată însă de sala spălătoriei pentru a asigura menţinerea condiţiilor de igienă);  uscarea şi călcarea rufelor se va face mecanizat;  e. sas­ecluză la  accesul spre spital). în  număr suficient pentru a putea separa rufele provenind de la diversele secţii; dezinfecţia se poate  face şi direct în utilajul mecanizat de spălare.  III.  spaţii pentru uscătorie şi călcătorie (sală comună sau compartimentată pentru cele două  operaţii. depozitare rufe.cerinţele de igienă sunt mai puţin severe. De regulă.  Spălătoria  III.18.18.2.3. în care se amplasează utilajele mecanizate pentru spălare şi stoarcere  prin centrifugare;  d. cu controlul vizual asigurat spre camerele de4 primire şi eliberare rufe. ţinându­se seama şi de amploarea celorlalte servicii tehnico­  medicale. se va organiza o spălătorie proprie în cadrul pavilionului. cameră de odihnă.

 perdele de compartimentare. obstetrică.18.5.3.3. conectată cât mai direct la  nodul principal de circulaţie verticală. Serviciul asigură dezinfecţia periodică a mobilierului din saloanele bolnavilor (paturi). etc).  III.19.  III. Calculul capacităţii de dczinfecţie se face în funcţie de profilul spitalului. nou­născuţi şi  pediatrie (grupele mici de vârstă) este necesară dezinfecţia la fiecare nouă internare; pentru  celelalte secţii medicale poate fi şi lunară.  In cazul în care se adoptă sistemul prin care pacientului i se afectează patul de la internare (ceea  ce presupune asigurarea gabaritelor pentru circulaţia cu patul pe rotile pe tot traseul până la  salonul de bolnavi din secţia medicală).3. Camerele vor avea o capacitate de  maxim 15 paturi sau 15 seturi de inventar moale şi vor permite închiderea etanşă pe timpul  formolizârii. Pentru spitalele generale se va lua în calcul un necesar  zilnic de dczinfecţie de minim 5% din numărul total de paturi.      Schema de organizare a spaţiilor va urmări fluxul tehnologic şi va separa complet  circuitul murdar de cel curat.  III. saltele). cu grup sanitar şi duş.19.19. dezinfecţia se va face cu aparatul de formolizare. în camere de vaporizarc pentru  paturi şi în camere de stropire pentru­inventarul moale. In absenţa  acestor utilaje. terapie intensivei.5.  OBSERVAŢIE: ­Pentru secţiile chirurgicale.19. .      Dezinfecţia se recomandă a se face în utilaje specializate (incinte etanşe) în care  patul intră cu tot inventarul.  a inventarului moale al acestora (pături.  III.4. prin soluţionarea incintelor în sistem dublu serviciu. capacitatea  acestuia şi durata medie de spitalizare. ­în cadrul  serviciului de internări se va amenaja un spaţiu tampon de depozitare a paturilor în aşteptare. luându­se măsurile corespunzătore pentru corecta  ventilare şi izolare a spaţiilor în raport cu restul spitalului (încăperi tampon la uşile de acces în  centrală).2. în care caz comunicarea cu clădirea spitalizării se va  face printr­un coridor de legătură.  Centrala pentru dezinfecţie paturi şi material sanitar  III.19. Centrala de dczinfecţie se amplasează la nivelurile inferioare ale clădirii (parter sau  demisol) în cazul soluţiilor tip „monobloc". Se vor  prevedea următoarele spaţii:  ­cameră primire­triere obiecte şi materiale murdare;  ­incinte de formolizare.3. sunt ncesare următoarele prevederi suplimentare:  ­se va asigura o legătură comodă a centralei de dczinfecţie cu serviciul de internări.3.19.1.3. dar şi a altor obiecte în caz de necesitate  (haine bolnavi. fie în pavilion separat  (eventual cu alte funcţiuni gospodăreşti). iar formolizarea se realizează mecanizat şi programat.  III3. pe o circulaţie secundară. cu spaţiu tehnic aferent instalaţiei de formolizare;  ­cameră eliberare obiecte şi materiale dezinfectate cu spaţiu pentru depozitare  temporară;  ­birou responsabil (după caz):  ­cameră de odihnă pentru personal. Nu se recomandă amplasarea centralei de dczinfecţie în pavilion (anexă) separat dacă  nu se asigură o legătură închisă cu clădirea secţiilor de spitalizare.III. perne. halate groase.3.      Spălătoria se poate amplasa fie la parterul sau demisolul clădirii principale a  spitalului (la primul nivel peste subsolul tehnic). în care caz se vor asigura toate măsurile pentru  a nu permite pătrunderea în spaţiile medicale a aburului şi mirosurilor.

  III. .20. prosectura. de cifra personalului şi de modul de organizare medicală  a spitalului; aceste date se vor preciza prin tema de proiectare.20.3. separate de cele ale personalului medical. şi un  vestiar tip „filtru". pentru echiparea paturilor cu lenjerie. videotecă. laboratorul de medicină  nucleară.2. vestiarele personalului vor fi separate pentru cele două unităţi.1. diferenţiate pentru diferitele categorii de personal  medical (după funcţia în spital şi/sau după specificul serviciului).  In cazul organizării centralizate a vestiarelor. se organizează timpuri de vestiare. iar la spitalele  mari o sală pentru întruniri si conferinţe. în  absenţa cantinei. in care se  înlocuieşte vestimentaţia de lucru în spital. sisteme de  vizionare a activităţii medicale prin televiziune cu circuit închis.  OBSERVAŢII: ­Pentru unele servicii medicale. fie la un nivel superior. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va preciza în tema de proiectare.3. pe corpuri de clădire sau pavilioane sau pe secţii  şi servicii. pentru schimbarea hainelor de stradă cu vestimentaţia de lucru în spital.  III.20. Vestiarele se pot amplasa centralizat. Dimensionarea vestiarelor se va  face în raport de capacitatea spitalului.     Pentru nevoile de studiu şi documentare medicală. în cadrul spitalelor se prevăd  spaţii pentru bibliotecă de specialitate cu sală de lectură. legat prin ascensor pentru alimente şi/sau  scară interioară. în zona spaţiilor curate ale amândurora  (camerele de eliberare obiecte.­centrala de dczinfecţie se va conexa cu spălătoria.  ­Pentru unele compartimente şi sectoare medicale sistemul de vestiare este dublu: un vestiar la  intrarea în spital. se recomandă a se amplasa în zona în care acesta îşi desfăşoară  activitatea.  Anexe comune pentru personalul spitalului  III. Prin tema de  proiectare se vor face precizări privind necesarul de spaţii şi capacitatea acestora. în funcţie de opţiunea beneficiarului de folosinţă. la locurile de muncă care necesită măsiTri speciale de asepsie. în relaţie cu accesul spre zona de învăţământ.  MENŢIUNE: ­Prezentarea cerinţelor funcţionale şi tehnologice s­a limitat numai la  compartimentele şi sen'iciile cu specific medical. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantină sau un restaurant cu  autoservire.  la spitalele clinice.     Pentru o parte a personalului medical mediu şi ajutător. ca şi cele pentru personalul din  serviciile gospodăreşti. inventar moale şi respectiv lenjerie). un studio de foto­film pentru înregistrarea  pe peliculă a cazurilor medicale înainte şi după aplicarea tratamentelor. cu echipamentul specific compartimentului (cazul  blocului operator.3. cum este cazul cu farmacia. al compartimentului pentru arşi sau al celui pentru prematuri).3. vestiarele personalului se amplasează  obligatoriu în cadrul acestora. eventual accesibil şi  pentru vizitatori. Amplasarea acestuia se va face în vecinătatea oficiului de distribuţie al blocului  alimentar. în apropierea zonei de acces  a acestuia.20. şi se va prevedea o încăpere  suplimentară. se vor prevedea  vestiare pentru studenţi şi cursanţi.3. în spital se va amenaja cel puţin un bufet (snack­bar). Dacă spitalul este cuplat cu  dispensarul policlinic teritorial. se recomandă segmentarea acestora pe unităţi  modulare deservind max.  Vestiarele pentru personalul tehnic şi de întreţinere. fie la acelaşi nivel. 40­50 de persoane. întâlnite curent în organizarea spitalelor. prevăzute cu duşuri şi grupuri  sanitare.  III. separate pe sexe.

  ­In cazul unor spitale de specialitate. în saloane ­ dormitor).1.1. tehnice) cerinţele funcţionale generale  sau cele tehnologice nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de compartimente similare din cadrul  altor programe de construcţii civile. La realizarea iluminatului artificial în spitale. contribuind la influenţarea psihicului bolnavilor.         Iluminatul în încăperi pentru bolnavi (saloane cu paturi.1.iluminat pentru supraveghere în timpul nopţii.1.1.  III. care se vor prevedea  numai din cupru.1.". şi 1500 V ce.  III.  III.1. liniştindu­i şi  stimulând încrederea şi speranţa.     Iluminatul trebuie să respecte cât mai riguros condiţiile de calitate impuse şi să fie  adaptat destinaţiei încăperii.7.1.1.1. pentru care se vor studia de la caz la caz  şi preciza prin tema modul de organizare funcţională si tehnologică cel mai adecvat.1.4.iluminat local la pat pentru lectură;  .4. sociale.4. luându­se măsuri pentru utilizarea lor eficientă şi  acordându­se o atenţie deosebită modului de realizare a iluminatului. .4. ale institutelor şi centrelor de cercetare se pot întâlni şi  alte compartimente sau servicii medicale specializate.1.6. trebuie să se ţină seama de mediul  special din acestea acordându­se iluminatului şi repartizării cromatice din încăperi o atenţie  deosebită. Se va avea în vedere ca în încăperile cu bolnavi atât iluminatul cât şi culorile pentru  finisarea principalelor suprafeţe trebuie:  ­să asigure efectuarea activităţilor vizuale în cele mai bune condiţii atât celor ce' lucrează în  spitale cât şi bolnavilor;  ­să aibă un rol terapeutic.4.     Iluminatul general din încăperi cu diverse destinaţii şi activităţi.3.4. cu excepţia circuitelor electrice.4.1.1. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT NORMAL ŞI PRIZE  III.  III.5.  III.4.1.4.­Pentru seniciile paramedicale (administrative.iluminat general;  .1.1.1.4. trebuie să asigure  cel puţin iluminările nominale prezentate în tabelul El. La proiectarea instalaţiilor electrice de iluminat.  INSTALAŢII ELECTRICE  lII.iluminat local la pat pentru examinarea şi îngrijirea bolnavilor;  . rezerve)  În încăperile pentru bolnavi se prevăd următoarele sisteme de iluminat normal:  .  III.     în încăperile în care există solicitări vizuale diferite (de ex.        Generalităţi  III.  se prevăd mai multe sisteme de iluminat.  în tabelul El sunt prezentate şi culorile recomandate pentru sursele de iluminat fluorescente.1. se vor respecta prevederile  normativului 17 „Normativ pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice la consumatori cu  tensiuni până la 1000 V ca.  În toate categoriile de încăperi se prevăd prize bipolare cu contact de protecţie  pentru uz general.2.2.4.4.  III.  III.

 Corpurile de iluminat pentru supraveghere.3 m.3.  Iluminatul general  ­Iluminatul general trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El.4.1 m şi faţă de căpătâiul patului de 0. III.  Luminanţa corpurilor de iluminat pentru supraveghere trebuie să fie de cel mult  350 cd/nr.3.  III.3  x 0.  III.  Luminanţa corpurilor de iluminat pentru iluminatul local amplasat deasupra  paturilor pe perete şi luminanţa acestui perete trebuie să fie' de cel mult 3 50 cd/nr.2.1.3 m lăţime şi distanţa la centru faţă de pardoseală de 1.1.4.8  m.  III.1.2.4.3.2.­Sursele de lumină vor avea culori calde.  III.2.1.4.2.2. trebuie realizată pe fiecare suprafaţă de lectură de 0.3.  III.1.  OBSERVAŢIE:  Se considera plan de consultaţie.1.3. având 0.4. trebuie să asigure în zona patului o iluminare de 5  lx.5). se realizează  asigurând în planul de consultanţă iluminatul general şi iluminatul local.  Iluminatul în cabinete pentru consultaţii şi tratamente .3.1. cu temperatura de culori situată între 3000+5000 °K şi  indicele de redare a culorilor 80­90.2.4. planul orizontal situat la 0.9 in lungime şi  0.2.2.  Amplasarea corpurilor de iluminat se face astfel încât să se evite orbirea  persoanelor ce efectuează examinările şi îngrijirile bolnavilor.3.5.1.  Condiţiile vizuale pentru efectuarea unor examinări şi îngrijiri simple.  III.1.1.2.  In încăperi pentru sugari şi nou­născuţi iluminarea nominală trebuie să fie de 20  lx.4. planul înclinat la 75 "jtiţa de orizontală.2.  III.4.2. se poate realiza cu corpuri de iluminat mobile (cu braţe articulate) sau semimobile  sau cu corpuri de iluminat fixe multifuncţionale.2.  La fiecare pat pentru bolnavi se prevede un iluminat de lectură.2.4. aflată în planul de lectură.1.1. astfel încât personalul sanitar să poată supraveghea bolnavul.1. Iluminarea  nominală necesară de 200 lx.  III.2.  Iluminatul pentru supraveghere în timpul nopţii  III. c  III.4.4.1.4. Iluminatul pentru supraveghere.  OBSERVAŢIE:  Se considera plan de  lectură.2.1.1.2.2.15 m deasupra suprafeţei patului.4.  Iluminatul local pentru lectură şi iluminatul local pentru examinarea şi îngrijirea  bolnavilor.3.  Iluminatul local  III.2. trebuie amplasate astfel încât să nu  deranjeze bolnavii.  In nici un punct din acest plan iluminarea nu trebuie să fie sub 150 lx (Emin/Emcd=0.  III.2.4.4.

  Cabinete pentru consultantă si tratamente obişnuite  ­Iluminarea minimă de 1000 lx se asigură în spaţiul de consultaţii.3.4. se  iau măsuri pentru asigurarea condiţiilor de adaptare a bolnavului şi personalului medical.3.6.         Iluminatul în laboratoare  III.2.4.         Iluminatul în săli de dializă  În sălile de dializă.4.3.2. In cazul laboratoarelor cu mobilier mobil. tratamentele radiologice.1.  III.4. unde se fac radiografii.4.  ­Valoarea indicelui de redare a culorilor a surselor de lumină trebuie să fie 90­100.  în cabinetele pentru investigaţii Rontgen. în  încăperea sau zona de adaptare iluminarea trebuie să fie numai de 3 până la 10 ori mai mare  decât iluminarea din încăpere sau zona întunecată.­In cabinetele pentru consultaţii şi tratamente. Iluminatul în cabinetele speciale.4.4.  III.  Pentru toate cazurile în care investigaţiile se efectuează la iluminări foarte mici.         Iluminatul în săli de terapie  În sălile de terapie (de ex. Iluminarea de 1000 lx se obţine prin  combinarea iluminatului general cu iluminatul local.3. în care radiodiagnosticul se face cu  fixarea pe monitor a imaginii.3.5. se realizează ţinându­se seama de tipul  investigaţiei ce trebuie efectuată.1. iar sursele de lumină să  aibe indicele de redare a culorilor de 90­100.6. Iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El.3.3.1. iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El.4.4.2.1. iluminatul local se realizează prin amplasarea  corpurilor de iluminat general deasupra meselor de lucru. fizice.  III.5.1.1. trebuiesc respectate condiţiile de la saloanele pentru bolnavi.  III.2.1. se prevăd  negatpscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor).  III.4. În cadrul laboratoarelor cu mobilier fix. În laboratoare. clectromedicale.1. . băi terapeutice)  iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El.1. asigurându­se în  plus şi o a doua treaptă pentru iluminatul general în zona paturilor de 500 lx (necesară pentru  pregătirea dializelor şi a eventualelor intervenţii în timpul tratamentului).6.4. care nu  trebuie să treacă brusc de la lumina de zi sau iluminări mari la iluminări foarte scâzite.1.  III.3.1.2.1.  în cabinetele pentru investigaţii Rontgen.  III.1. iluminatul local se realizează cu corpuri de  iluminat fluorescente fixate chiar de mesele de lucru.  Cabinete neutru consultaţii si tratamente speciale  III.1.1.2.  III.6.4. prin combinarea iluminatului  general cu iluminatul local.2.4.  III.4. iluminatul general pentru perioadele de investigaţie trebuie să  asigure o lumină de culoare roşie.  III.  III.4.1. iluminatul general trebuie să îndeplinească  condiţiile prevăzute în tabelul E 1.2.3.

4. Lămpile pentru iluminatul local.Iluminat de  siguranţă de intervenţie (categoria a I­a) .1.III.1.4.      Iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul E1.Iluminat pentru marcarea hidranţilor interiori de  incendiu.      Receptoarele electrice ale iluminatului de siguranţă se încadrează în categoria 0 şi  categoria a I­a conform pct.4.  III.  Iluminatul de siguranţa pentru continuarea lucrului se asigură în:  Încăperi pentru aplicarea tratamentelor intensive  III.4.2.2.4.1.4.2. valorile nivelelor de iluminare luându­se ca valori  minime.  III4.1.2. se prevăd sisteme de iluminat în  trepte cu posibilităţi de comutare.Iluminat de siguranţă pentru  evacuare (categoria a I­a) .      Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă din cadrul unui spital. trebuie să  asigure funcţionarea acestuia.4. iluminatul de siguranţă este de mai  multe feluri:  . care nu au specific de spital.1.1.1.  III. se vor  respecta prevederile normativului PE 136.2.1.  III. atunci când dispare tensiunea de pe sursa de bază (SEN). pentru a se proteja bolnavii care sunt transportaţi în poziţie  culcată.III.2.  III.7.4.1.2.6. .1.7.14.  III. dar care deservesc spitalul.4.3.  III 4 2 INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE SIGURANŢĂ  III.2. în funcţie de solicitările foarte diferite ce  apar în aplicarea tratamentelor intensive.1.  III.4.4.7.4.          Iluminatul în alte încăperi  ­Pentru celelalte încăperi.4.1.      Conform normativ I 7 funcţie de destinaţie. se recomandă utilizarea corpurilor de iluminat cu  dispersoare din material plastic mat.1.1.        Iluminatul pe coridoare şi scări  III.4.Iluminat de siguranţă pentru categoria lucrului (categoria 0) . In încăperile pentru tratamentele intensive iluminatul trebuie sa îndeplinească  condiţiile prevăzute în tabelul El.      Pentru realizarea iluminărilor de zi şi de noapte.1.1.  III. pentru a se asigura buna desfăşurare a activităţilor de îngrijire  şi supraveghere a bolnavilor.2.1.2.  realizarea unor diferenţe minime de luminanţă la trecerea între încăperi cu iluminări diferite.  III.2.  Iluminarea trebuie să poată fi variată.Iluminat de siguranţă pentru veghe (categoria a I­a) .8.4. Pentru iluminatul coridoarelor.2.        Generalităţi  III.4.7.2.  III.2.4. trebuie să aibă indicele de redare a culorilor de 90­  100.1.3. împotriva orbirii.    Iluminatul coridoarelor şi scărilor trebuie să asigure atât ziua cât şi noaptea.2.7.

4.3.2.5 pentru pereţi;  .  Iluminatul locului de operaţie trebuie să se realizeze astfel încât în condiţiile  ilumimărilor foarte mari impuse de reflexia foarte redusă a ţesuturilor umane.5.  III.2.7 pentru plafon;  .  Culoarea iluminatului câmpului înconjurător al mesei de operaţie şi iluminatul  general.  III.2. acesta  asigurându­se cu corpuri de iluminat scialitice produse de firme specializate în domeniul tehnicii  medicale. pentru a se reduce orbirea şi umbrele. pe lângă sistemele de iluminat.2.4.2.2.  In câmpul operator. se prevăd şi negatoscoape  (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor). factorii de reflexie ai principalelor suprafeţe trebuie să  îndeplinească următoarele condiţii:  .2 pentru pardoseală;  .  Săli de operaţie  III.1. echivalentul  fotometric de radiatie sa se situeze sub 170 lm / W.III.8.2.2. iluminatul trebuie să fie de 20000 ¸ 100000 lx.  În sălile de operaţie.2.4.2.2.2.2.2.minim 0.2.4. trebuie create şi condiţii similare  acelora din saloanele pentru bolnavi.  In încăperile de terapie trebuie să se acorde o atenţie deosebită evitării fenomenului  de orbire prin reflexie în suprafeţele vitrate.  In sălile de operaţie se prevede:  .6.1. corpurile de  iluminat scialitice cu o iradiere  sub 600 W/mp fiind corespunzătoare (pentru a nu se încălzi ţesuturile).  III.4.  III.2.  III.iluminatul local al câmpului operator.  III.  în sala de operaţie.  Încăperi anexă sălii de operaţie .2.4.2.2.4.2.2.2.2.2.  în sălile de operaţie sistemul de iluminat general trebuie realizat în corelaţie cu  iluminarea prevăzută pentru câmpul operator şi trebuie să asigure condiţiile prevăzute în tabelul  El.4.2.2.  III.1.  Se recomandă folosirea corpurilor de iluminat înglobate în plafon.  îmbrăcămintea şi mănuşile echipei de intervenţie. atât pentru bolnavi cât şi pentru personalul de  supraveghere din încăperile alăturate.2. Se  recomandă ca lămpile (cu excepţia celei scialitice) să aibă culoarea alb neutru şi indicele de  redare a culorilor de 90­100.minim 0.2.  III.  III.4.4.2.3 pentru pânza cu care se acoperă bolnavii pe masa de operaţie.9.2.2.  III.  se dispun pe cât posibil în apropierea mesei de operaţie.  III. prevăzându­se şi iluminat Ia pat pentru lectură.2. trebuie să fie adaptată culorii date de lumina corpului de iluminat scialitic.4.2.2.7.maxim 0.minim 0.3.iluminatul câmpului înconjurător al mesei de operaţie (zona cu dimensiunile 3x3m centrată faţă  de masa de operaţie) .2.2.4.4.3.  Corpurile de iluminat pentru iluminatul câmpului înconjurător al mesei de operaţie.4.2.4.  Pentru situaţia specială a bolnavilor ţiunuţi sub supraveghere în încăperi pentru  tratament intensiv (de exemplu bolnavi cu risc de infarct).

1.4. Lămpile trebuie să aibă aceeaşi culoare şi indice de redare a culorilor ca şi lămpile  pentru iluminatul general din sala de operaţie. In sălile de reanimare se recomandă prevederea unui sistem de iluminat general care  să poată realiza două trepte de iluminare:  .3.  III 4 3 INSTALAŢII ELECTRICE DE FORŢĂ ŞI AUTOMATIZARE  III.2.     In sălile de operaţie şi sălile de naşteri pe lângă sistemele de iluminat.1.2.3.4.2.3. Iluminatul de siguranţă de evacuare se prevede pe culoarele de circulaţie.3.  III.4.4.2.  III.2.3.3.o treaptă de 100 lx.        Instalaţii electrice pentru lămpi bactericide  III.5.4.2.2.2.  III.1. Pentru întocmirea proiectului de instalaţii electrice.     Se prevăd de asemenea lămpi cu raze ultraviolete şi în încăperile pentru terapie  intensivă şi laboratoarele pentru care se solicită prin temă.2.3.1.2.4. se prevăd şi  lămpi cu raze ultraviolete pentru sterilizare aer şi dezinfecţie.4.  III.  III.3.4.  III.4. pentru perioada postoperatorie a bolnavului până la trezirea din narcoză  (bolnavul nu trebuie să fie orbit de acest iluminat); .  III.3. proiectantul trebuie să primească  planurile tehnologice cu amplasarea tuturor utilajelor în care să se specifice: .4.4.4.        Iluminatul de siguranţă pentru veghe  III.4.2.4. pentru a da posibilitatea unui  bolnav să se orienteze fără a deranja pe ceilalţi bolnavi.3.4.4.2.  III.4.2.     Iluminatul de siguranţă de veghe se prevede în încăperile pentru bolnavi şi trebuie  să asigure la nivelul pardoselii o iluminare nominală de 2 lx.3.     Corpurile de iluminat se amplasează sub paturi şi în zona uşilor de acces şi se  recomandă ca lumina să fie distribuită în fascicole late. Iluminatul de siguranţă pentru evacuare trebuie să poată fi acţionat independent de  orice alt sistem de iluminat.  III.2.5.  Iluminatul de siguranţă pentru evacuare  III.2.  pentru supraveghere şi intervenţie. Instalaţiile electrice de forţă cuprind alimentarea cu energie electrică a tuturor  receptoarelor de forţă atât fixe cât şi mobile.1.  Iluminarea nominală din încăperile anexe trebuie să fie de 500 lx.4.4.2.2.     Iluminatul de veghe trebuie să poată fi acţionat independent de orice alt sistem de  iluminat.2.  III.  Iluminatul din încăperile anexă sălii de operaţie trebuie să fie corelat cu iluminatul  din sală.2.4.  III.5.2.4.2. pentru a se evita  perturbaţiile de adaptare la iluminarea de 1000 lx din sală. casele  scărilor şi în zonele uşilor de acces în clădire.III.o treaptă de 1000 lx la patul bolnavului.2.2.

         Pentru încăperile în care se solicită posturi telefonice şi terminale calculator sau în  viitor pot fi solicitate terminale calculator.  III.  III.        Pentru alimentarea receptoarelor de forţa din blocul operator (sala de operaţii şi  incâperile anexă ale acesteia) se prevede un tablou propriu.felul alimentării; monofazată sau trifazată .4.secţiunile conductoarelor de alimentare sau parametrii circuitelor  III.7. Pentru alimentarea receptoarelor mobile.  III.4.4.4. acestea fiind utilizate pentru curăţenie sau alte activităţi. INSTALAŢII DE TELEFONIE SI TERMINALE CALCULATOR  III. în spaţiile în care se solicita încadrarea receptoarelor electrice la categoria 0 sau  categoria a 1­a conform pct.6.4. Aceste prize se racordează prin cabluri speciale. se prevede câte  o priză telefonică.4.        în sălile de operaţie se prevăd braţe mobile eu pri/e bipolare şi tripolare cu contact  de protecţie în construcţie etanşa.1 m  de la pardoseala finită.punctele de racord  .        Acolo unde este cazul.6.1. se prevăd şi prize pentru uz general.3. La proiectarea instalaţiilor electrice de forţă se respectă prevederile normativului I 7..  III. In sălile de operaţie tot aparatajul electric se montează la înălţimea de cel puţin 1.3.4.4. funcţie de tipul receptoarelor.  III.  III. care se vor prevedea numai din cupru.utilajele cu regim de şocuri .dacă sunt necesare întrerupătoare generale în afara tablourilor utilajelor sau alte condiţii  ..4. Circuitele de prize se concentrează pe fiecare nivel în dulapuri cu repartitoare  (repartitoare pentru racordare la centrala telefonică şi repartitoare pentru racordarea la  calculatorul central).4.8.3. pentru post  telefonic şi terminale calculator.3.4 4.4.4. acestea făcând pane din furnitura tehnologica.3.  III. posturile telefonice se prevăd conform temelor tehnologice. cu  excepţia circuitelor.1. conform cererii furnizorului de  echipamente.  III  4 5 INSTALAŢII DE RECEPŢIE COLECTIVĂ Rtv .3.        în saloanele pentru bolnavi. alimentat direct din tabloul de  siguranţa principal.4.4.        Spitalele se prevăd cu centrale telefonice automate proprii.3.  III. pentru utilajele cu regim special.3.5.  III.9.14.4. se prevăd prize bipolare sau tripolare cu  contact de protecţie sau tablouri speciale. unde bolnavii pot răspunde la telefon.5.2.  III.4.  III.III.4. lângă fiecare pat. se recomandă utilizarea prizelor duble. care nu  implica regimuri speciale în alimentarea cu energie electrica.felul utilajelor; fixe sau mobile .4.4. alimentate clin  reţeaua de distribuţie obişnuita.4.4.3.4.         în celelalte încăperi.  III. în tema tehnologică  trebuie specificat timpul maxim de întrerupere în alimentarea cu energie electrica.

1.1. .8.  INSTALAŢII DE SEMNALIZARE SORĂ ­ BOLNAV  III.        Tablourile de semnalizare se montează în încăperi în care există personal  permanent. în funcţie de tipul centralelor de ceasuri folosite.4.8.  III.5.4.  III.5.2.3.6.  elemente pentru comandă semnalizare (recomandabil pe o placă.2.  III.7.  III.        Pentru recepţionarea emisiunilor Rtv. în care să existe în  permanenţă personal pentru supraveghere.4.        Instalaţiile de ceasuri se realizează după scheme radiale sau arborescente. ceasurile  putând fi legate în serie sau în paralel.  pentru a se putea asista la efectuarea operaţiilor sau înregistra efectuarea operaţiilor fără a  deranja cu nimic activitatea din blocul operator.  III.4.1.  III.  III.5.7.        Se prevăd prize pentru recepţionarea emisiunilor Rtv în sălile de mese.        Se prevăd camere de luat vederi şi în încăperile pentru terapie intensivă. iar tabloul cu grupurile  amplificatoare la ultimul etaj al acesteia. acolo  unde există în cadrul spitalului asemenea săli.7.3.III.4.1.        Se recomandă ca instalaţia de recepţie colectivă să fie prevăzută în aşa fel încât să  poată fi racordată dacă este cazul şi la sistemele de televiziune prin cablu.  III. surori sau asistente medicale.4. Deasupra uşii de intrare în fiecare salon se prevăd lămpi pentru identificarea salonului  din care s­a făcut apelul şi pe culoare la schimbările de direcţie.4.4.  III.5.  INSTALAŢII DE TELEVIZIUNE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS  III.  III. ce cuprinde butonul de apel.  monitorizarea realizându­se centralizat în încăperi special amenajate.        Antenele se montează pe clădirea cea mai înaltă.4.  monitoarele pentru asistarea operaţiilor amplasându­se în sălile de curs sau sălile de studiu.8.4. Pentru buna desfăşurare a activităţilor din cadrul spitalului. lampa de liniştire şi întrerupătorul cumpănă pentru aprinderea iluminatorului  la pat).7.6.6.4. corpul de iluminat scialitic este prevăzut cu camere de luat vederi.4.  INSTALAŢII INTERIOARE PENTRU CEASURI ELECTRICE  III.  III.2. se prevede o instalaţie de recepţie colectivă.  III. în camerele  de odihnă pentru personalul medical şi în orice altă încăpere în care se solicită prin temă.3.6.4.        Pentru instalaţia de semnalizare sora ­ bolnav se prevăd la patul bolnavului.4.4.        Pentru aceasta.4.4.4. Se prevăd de asemenea camere de luat vederi în orice altă încăpere în care se solicită  prin temă.6. se recomandă prevederea  instalaţiilor de ceasuri electrice.2.  butonul de anulare.        In spitale se recomandă prevederea instalaţiilor de televiziune în circuit închis.

  pentru care se solicită prin temă. astfel amplasate.4.        Stabilirea numărului de ceasuri racordate la un circuit. Transmiterea funcţiilor se reali/ea/ă în trepte: de la posturile individuale amplasate la  capul bolnavilor.  respectiv de secţie.  III.5.  III.  III 4.4. la posturile centralizate la nivelul personalului de supraveghere de salon.4.4.  prin care se poate transmite codul cuvenit pentru intervenţie.10.  Staţia emisie­recepţie se ampasează într­o cameră dispecer.3.4.9.8.10.1.9. încât semnalele transmise să poată fi recepţionate în orice  încăpere. Se prevăd instalaţii de monitori/are bolnavi (transmiterea la distanta a funcţiilor).4.4. în toate corpurile de clădiri.4.10.2.  III.11. . camera de  gardă­urgenţă se dotează pe lângă centrala de semnalizare incendiu şi cu o staţie de amplificare.9. instalaţiile de semnalizare incendiu  cu detectoare de fum.10. Se recomandă ea în saloanele pentru bolnavi eu mai multe paturi sa nu se prevadă  difuzoare.  III.  III.11.3.4. computere.1.4. reanimare ele.  INSTALAŢII PENTRU SEMNALIZARE ÎN CAZ DE INCENDIU  III.        Se recomandă cuplarea staţiei de emisie­recepţie la un sistem de achiziţie. ulilizăndu­sc reeepţionarea informaţiilor la cască.10.  Staţia de amplificare poate servi şi la transmiterea altor informaţii.  INSTALAŢIE PENTRU EMISIE ­ RECEPŢIE AUTOSALVARE  III. se prevăd şi se proiectează conform normativ 118.1.2.  III.2. se face astfel încât să se  asigure la ultimul ceas o tensiune de alimentare de minim 80% din tensiunea nominală a  instalaţiei.11  INSTALAŢII DE MONITORIZARE BOLNAVI  III.      Pentru semnalizarea incendiilor în fază incipientă (degajări de fum).  III.        Spitalele care dispun de autosalvări.      Centrala de semnalizare incendiu se amplasează în camera de gardă­urgenţă. vor fi prevăzute în mod obligatoriu cu staţii de  emisie­recepţie.4. lângă scări.4.6.  III. în aceste saloane.9. aparate pentru  iradiere cu energii înalte etc). racordate tot la centrala de semnalizare incendiu.3. se prevăd butoane de  semnalizare manuală a incendiilor.4.  III.10.4.4.  III.8. se prevăd instalaţii de semnalizare incendiu cu detectoare de  fum. în spaţiile în care există bunuri de valoare şi în orice altă încăpere.        Pentru ceasurile electrice amplasate în locuri importante se prevăd circuite  individuale. la fiecare nivel al construcţiilor.4. în spaţiile în  care există aparatură electronică de valoare (aparate pentru radiologie.      Pentru anunţarea echipelor de pompieri voluntari în caz de incendiu.      Pe căile de acces. se  prevăd difuzoare.  III.10.III.4.      Pentru celelalte spaţii ale unităţilor spitaliceşti. la  terapie intensivă.

4.. În sălile de operaţie.4.1. pentru raporturi intre spitale (informaţii medicale) şi  pentru raporturi între spital şi medicii locali. pentru protecţia împotriva tensiunilor electrostatice. Pentru aceasta se  prevăd plăcuţe metalice de legare la pământ la partea superioară şi inferioară a stâlpilor de  contur. RAPORTURI ÎNTRE  SPITALE. 2605 5.       Pentru aceasta se contactează firme specializate din străinătate. executai şi pus în funcţiune astfel de sislemc şt se studiază posibilităţile de aplicare. prin armatura stâlpilor (prin sudare). care au mai  elaborat.13 2.protecţia construcţiilor împotrivă trăsnetelor:  .protecţia  pentru buna  funcţionare a aparaturii  lehnico­incdicale sensibile  la câmpuri  electromagnetice. armaturile metalice ale stâlpilor din b.4.4.4.13.1. 2       Proiecţia împotriva tensiunilor accidentale de atingere  III.13.  III.  III 4.3.4.2. Instalaţia de paratrasnet se prevede şi se proiectează conform indicaţiilor  normativului 1 20.  atunci când se utilizează ca prize de pământ naturale armaturile fundaţiilor.4.13.4.2.  III.1.3.13.  Protecţia împotriva trăsnetului  III.13. RAPORTORI ÎNTRE SPITAL SI MEDICII LOCALI  III. Se pot utiliza ca elemente de coborâre.4.  III.  Priza de pământ .13.12.  INSTALAŢII DE PROTECŢIE  III. se recomandă aplicarea unui astfel de sistem şi în  România.      Având in vedere ea în toate ţările dez. Protecţia impotriva tensiunilor accidentale de atingere se realizează conform  normativ 1 7 şi S TAS­unlor 2612.13.  III. se  recomanda studierea necesitaţii prevederii reţelelor de legare la pamâni in pardoseala şi pereţi  (cuşti Faraday ) în funcţie de gazele de narcoza utilizate şi de sistemele de ventilare şi tratare a  aerului.12.  III.2.4. 12608: 2604 4.12 CENTRALA INFORMATICĂ GESTIONARE DATE.3.13.  III.4. dar care accidental pol II puse ca urmare a unor defecte de  izolaţie.  Generalităţi  ­Se prevăd următoarele masuri de protecţie:  .2.3. atât  tehnice cât şi materiale. Aceasta se realizează prin legarea la nulul de proiecţie ca mijloc principal de  protecţie şi suplimeniar la o centura interioară de împamântare a Hituror părţilor metalice care în  mod normal nu suni sub tensiune.4.III 4.a. 82. asigurându­se continuitatea electrica între plăcuţele de la partea superioara şi cea  inferioara.2.  III.1.protecţia oamenilor impotriva tensiunilor accidentale de atingere:  .13.vollale se utilizează astfel de sisteme pentru  gestionarea centralizata a dalelor medicale.

III.13. ce se proiectează conform prevederilor  normativului 120.4.  .13.4.1. radiologii.13.4.4 kV a furnizorului. baze de tratament. dar în acest caz  spitalul trebuie să dispună de personal de întreţinere permanent. computer tomograf etc). putând fi oricând rezervă a celorlalte două transformatoare.  III.5.  III.4.  se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general să fie cuplate între ele prin AAR.  III.   Spitalele se alimentează cu energie electrică din posturi de transformare proprii cu  cel puţin două unităţi.14.14.categoria a ll­a ­ durata maxima de întrerupere in alimentarea cu energie electrica este de 4  ore când spitalul se alimentează prin post de transformare propriu şi de Sore când spitalul se  alimentează prin firida de branşament din reţeaua de 0.4.  Dacă pentru alimentarea cu energie electrică sunt necesare două transformatoare.1.14  ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICA  III 4.  III.4.14. In cabinetele în care se tac investigaţii cu aparatura tcbnico­medicala sensibila la  câmpuri electromagnetice. radioscopii.   Unităţile spitaliceşti pentru care nu se justifică prevederea unui post de  transformare propriu (puterea absorbită este mică). se prevede ecranarea pereţilor cu relele metalice.4.   în cazul unităţilor spitaliceşti cu peste 400 de paturi şi activităţi multiple  (policlinică.2.1. radioscopie. 1        Categorii de receptoare  ­Receptoarele electrice din cadrul unui spital.2. se alimentează cu energie electrică din .4  ohmi se completează cu o priza de pământ artificiala.2.  III.5.  .2.  Protecţia pentru buna funcţionare a aparaturii tehnico­metalice sensibile la  câmpuri electromagnetice  III. computer tomograf) se recomandă ca  alimentarea cu energie electrică să se facă prin posturi de transformare cu trei unităţi.4.14. La secţiile  de bare centrale ale tabloului general se racordează numai receptoarele cu regim de şocuri  (radiologie.15 secunde.4.2. funcţie de natura efectelor produse la întreruperea  in alimentarea cu energie electrica suni de următoarele categorii:  .categoria 0 ­ discontinuitatea în alimentare cu energie electtica sub 0.4.valoarea rezistenţei de dispersie sub 0.  Dacă secţiile de bare se cuplează între ele prin separatoare se păstrează indicaţiile  de la punctul anterior.14.   Reţelele metalice se racordează la centura interioara de împamântare.  III.  Secţiile de bare ale tabloului general pot fi cuplate între ele şi prin separator.13. Daca priza de pământ naturala nu satisface.  III. legate între ele ui prin armăturile fundaţiilor continui sau prin  centurile interioare de impământaic (continuitatea electrica se asigura prin sudura).4.  III.2.4. transformatorul care alimentează aceste secţii  de bare.14.13.4.3.5 2.  Alimentarea cu energie electrică din SEN  III.categoria a I­a ­ discontinuitatea în alimentare cu energie electrica sub 1 minut.  Se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general să fie cuplate între ele prin  AAR­uri.4.2. Se recomanda sa se utilizeze ca priză de pamâni naturala armaturile metalice ale  tuturor fundaţiilor stâlpilor.

14.        GESTIUNE TEHNICĂ CENTRALIZATĂ  Pentru buna desfăşurare a activităţii în cadrul spitalului.3.3. un grup electrogen cu pornire automată (tabloul de comandă al grupului electrogen  sesizează întreruperea alimentării din SEN şi pune automat în funcţiune grupul  electrogen) şi intrare în sarcină (adică să nu se decupleze dacă receptoarele  alimentate din tabloul de siguranţă principal sunt în stare de funcţionare).14.      Alimentarea cu energie electrică din surse proprii  III.4. se vor prevedea pentru îmbunătăţirea acestuia.14. alimentate fiecare prin câte un racord. receptoarele se grupează la secţii de bare separate.14.4.  III.4 KV a furnizorului.  instalaţiilor de climatizare.4.  Instalaţiile electrice pentru alimentarea receptoarelor de categoria 0.  trebuie să fie min. printr­o firidă de branşament.92.  Capacitatea   bateriilor   de   acumulatoare   trebuie   să   asigure   funcţionarea receptoarelor  timp de cel puţin 3 ore.2.   Postul de transformare sau reţeaua de 0.   Factorul de putere al consumatorului (spital).   Pentru alimentarea receptoarelor de categorie 0 şi categoria a 1­a se prevede un  tablou de siguranţă principal.3.4.2.4. Secţiile de bare ale tabloului general se  cuplează între ele prin AAR sau separator.  direct sau prin intermediul tablourilor de siguranţă secundare.14.  III.4.4. se recomandă prevederea unei camere  dispecer în care să se transmită datele tehnice privind funcţionarea tuturor instalaţiilor aferente  construcţiei sau anumitor instalaţii tehnologice: date privind funcţionarea instalaţiilor electrice.4.4.   Receptoarele de categoria a I­a.4.14.14.0.14. Sursa de rezervă pentru receptoarele de categoria 0 şi categoria a I­a. se constată că factorul de putere al consumatorului ce  urmează a se realiza este sub 0.1.  III.3.4. care funcţionează în  tampon cu baterii de acumulare.  III. constituie sursa de  alimentare cu energie electrică a receptoarelor de categoria a Ii­a şi sursa de bază pentru  receptoare de categoria o şi categoria a I­a.  III. alimentate independent din firida de branşament.4KV a furnizorului. care se alimentează de la tabloul general.  III. .  III. prin intermediul unor redresoare*sau invertoare. de  la secţia de bare pentru iluminat a tabloului general). pentru lumină şi pentru  forţă.5.4. se concep în aşa fel încât să  se poată verifica funcţionarea bateriilor de acumulatoare. Firida de branşament se  echipează cu două secţii de bare.4.1. o constituie  .4 KV a furnizorului.2.92. conform reglementărilor MEE.  III. baterii de  condensatoare cu conectare automată. instalaţiilor de oxigen etc.3.3. Alimentarea receptoarelor de categoria 0 (receptori vitali) se face din tablouri de  siguranţă secundare.reţeaua de 0.4. se alimentează de la tabloul de siguranţă principal.  Alegerea aparatajului şi echipamentelor electrice se face funcţie de tensiunile de lucru şi puterea  nominală a receptoarelor.     Îmbunătăţirea factorului de putere  III.   Dacă în faza de proiectare.  în tabloul general.14.15. prin intermediul tabloului  de comandă al grupului electrogen (în cazul alimentării din reţeaua de 0.

       Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească sunt:  ­Instalaţiile trebuie să menţină potabilitatea apei în limitele parametrilor prevăzuţi în standarde.1.5.  Instalaţii de apa rece  III. se va asigura prin  legarea la un obiect sanitar de folosinţă curentă (vas de closet sau lavoar).  INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ.2.3.1. utilaje.5.1.     Instalaţiile de apă rece trebuie să asigure alimentarea tuturor punctelor de consum  din spital: obiecte sanitare curente. medicale sau pentru asigurarea .1.4. închise etanş pe traseu dar prevăzute cu posibilităţi de acces  pentru cazuri de intervenţie. de la o categorie  de spaţii la altă categorie. recipient!.1.  III.  ­Toate trecerile conductelor prin pereţi şi planşee se vor etanşa pentru a nu permite  trecerea insectelor şi rozătoarelor. în cazul construcţiilor înalte.  III.2. bidranţi.2.1.5. cu  înălţimea libera de minim 2.1.5. CANALIZARE.5.  Instalaţii de apă calda şi recirculare  III.2.5. în aşa fel încât sa perturbe cât mai puţin activităţile medicale. de regulă. aparate medicale. şi conductele de legătură se vor executa din ţevi  de oţel zincat; ele se pot executa şi din alte materiale care au agrement tehnic în România. Conductele principale de distribuţie.3.  III.5.  III.1.1.1. în spitale. INSTALAŢII    INTERIOARE    DE    ALIMENTARE  CU  APĂ    ŞI  CANALIZARE  III.     Conductele de distribuţie principale se montează.1. pentru care se adopta soluţia cu  două sau mai multe zone de presiune. Recireularea apei din coloanele de incendiu. în subsoluri tehnice.III. etc.     Instalaţiile vor fi astfel alcătuite încât să nu permită stagnarea apei şi impurificarca  ei cu rugină sau microorganisme.    Apa caldă menajeră se furnizează în spital la toate obiectele sanitare şi utilajele care  trebuie să funcţioneze cu apă caldă pentru cerinţe tehnologice.  ­Modul de soluţionare generala a instalaţiilor va avea în vedere amplasarea grupată  a eonsumatorilor şi modularea poziţionării ghenelor pentru coloane pentru a  restrânge zonele traversate de conducte şi a oferi o flexibilitate pentru reamenajari  ulterioare ale spaţiilor. însă cu coloane separate. în mod obişnuit.2.2.  Reţelele de distribuţie a apei din spital sunt.5.5. numai  dacă acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi siguranţa în exploatare similare sau superioare  celor din oţel zincat.3.  robinete port furtun.  III.5.1. coloanele de alimentare şi conductele de legătură între acestea şi obiectele  sanitare se montează în ghene. conductele de distribuţie principale se pot monta şi în  etajul (etajele) tehnic (tehnice).  ­Instalaţiile se vor concepe în aşa fel încât să elimine riscul transmiterii prin  intermediul lor a contaminării cu agenţi iufecţioşi sau poluanţi.1. comune pentru consumul menajer  şi pentru combaterea incendiilor.  III.  Conductele de apă rece se vor izola dacă poziţionarea lor se face în vecinătatea unor  surse de căldură sau în spaţii încălzite. obiecte sau dotări speciale.5.10 m.5.  TEHNICO­SANITARE  III.2.

 materiale de execuţie.5.5.     Colectoarele principale se montează în subsolul tehnic. în ghene închise etanş.5.unui grad sporit de confort şi igiena. din spaţiile în care aceasta se poate întâmpla prin natura activităţilor desfăşurate.  Pentru conductele de apă caldă menajeră sunt valabile toate prevederile referitoare la conductele  de apă rece (mod de alcătuire. etanşate cu plumb şi frânghie gudronată. Conductele de legătură la  coloane vor fi din fontă sau plumb; nu se vor utiliza conducte din PVC sau alte materiale decât  dacă au agrement tehnic şi corespund sau sunt superioare tehnic şi calitativ cu cele din fontă sau  plumb.1.  OBSERVAŢIE: Pe lângă instalaţiile ele apa.2.  III.1.5.5.  III.5. îngropate în canale sub pardoseală. cele ce se vor amplasa la plafonul încăperilor se vor masca prin  plafoane sau grinzi de rabit.  III.1.5.5.5. nisip.  III.2.5.        Instalaţii de apă pentru combaterea incendiilor  III.1.  conform prevederilor normelor Ministerului Sănătăţii. în ghene. precum şi cele deversate accidental pe  pardoseală. amplasate pe trasee în  afara spaţiilor în care se desfăşoară activităţi medicale: la montarea în canale se vor prevedea  capace pentru vizitare şi piese de curăţire în dreptul zonelor de schimbare a direcţiei şi a celor de  racord cu coloanele principale; în clădirile spitaliceşti nu se vor monta colectoare de canalizare  direct în pământ.4.4. cu pante corespunzătoare  diametrclor sau în cazuri speciale. pentru combaterea si stingerea incendiilor. menţionate mai sus.  III.  III.1.  Hidranţii la toate clădirile cu mai mult de 2 niveluri funcţionale vor fi dotaţi cu materiale şi  accesoriile prevăzute în Anexa VII a Normelor de prevenire şi stingere a incendiilor ale  Ministerului Sănătăţii şi vor fi amplasaţi astfel încât să asigure debitele şi numărul de jeturi în  funcţiune simultană cerute de STAS 1478.  III.5. Se va prevedea recircularea apei calde atât pe traseele orizontale cât şi pe coloane.3.1. .5. dar cu posibilităţi de acces la piesele de  curăţire. Instalaţia interioară de canalizare menajeră preia apele uzate provenite de la toate  punctele de consum de apă rece şi caldă din spital.1.5.5.1.5.        Instalaţii de canalizare menajeră  II.     Spitalele se vor dota obligatoriu cu hidranţi interiori de incendiu.5.  unităţile spitaliceşti se vor dota cu mijloace de primei intervenţie.     Conductele de alimentare cu apa caldă menajera precum şi cele de recirculare se  vor monta pe trasee paralele şi de obicei împreună cu cele de apă rece.60 C. Este obligatoriu ca evacuarea apelor uzate de la spălătorii şi bucătării să se facă prin  reţele interioare separate de restul reţelei de canalizare menajeră.    Coloanele se vor monta mascate. izolaţii).    Colectoarele principale şi coloanele vor fi executate din tuburi şi piese de legătură  din fontă pentru canalizare. nămoluri) premergătoare deversării în canalele  colectoare din incintă. Normativul I 9 şi Normativul PI 18. Conductele de legătură de la obiectele sanitare sau utilaje la coloane se vor monta  îngropat în zidărie sau planşeu. alte echipamente şi utilaje. până la staţiile de tratare a  acestor ape (separatoare de spume. Temperatura de furnizare a apei calde menajere va fi de  max.4.3.1.1.1.

 amplasarea.8.0.1. întrucât este suficientă diluţia ce se realizează în canalizarea incintei  prin amestecul cu canalizările menajere din spital.  III.  c.        Canalizarea apelor uzate radioactive (efluenţi radioactivi)  III.5.6.1.1. Colectarea lor în interior se va face printr­o reţea  separată de restul reţelelor de canalizare.  b.  efluenţii radioactivi care provin de la grupurile sanitare utilizate de bolnavii internaţi în  compartimentul de izotopoterapie şi/sau de la laboratoarele de diluţie I.6. Aceştia se colectează .7.  III. Aerisirea coloanelor se face prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a  coloanelor de scurgere.1.6.8.  Alegerea tipului de receptor de terasă se face în funcţie de felul terasei (circulabilă sau  necirculabilă) şi de alcătuirea ei (structura şi dimensiunile straturilor componente.Tuburile şi piesele de legătură folosite pentru colectarea  acestui tip de ape uzate vor fi confecţionate din materiale rezistente la acţiunea acizilor (ex:  gresie ceramică antiacidă).1. cu max. Gradul de  contaminare radioactivă este diferit după tipul de procedură medicală utilizat:  a.5.1.  III.   ape uzate care provin de la laboratoarele de diluţie a produselor radiofarmaceutice ca şi cele  ce provin de la laboratoarele de analize medicale ale produselor biologice ale pacienţilor aflaţi în  terapie cu izotopi radioactivi pot fi mai puternic contaminate.1.2.  ape uzate slab radioactive care provin de la obiectele sanitare utilizate de pacienţii care au fost  investigaţi scintigrafic (scaner) în cadrul compartimentului de izotopodiagnostic sau de la  vestiarele personalului ce lucrează în unitatea nucleară.  Laboratoarele curente din structura spitalelor de reţea nu deversează ape a căror  concentraţie în produse chimice să necesite o tratare specială înainte de deversarea în  canalizarea publică. motiv pentru care sunt colectate  separat în bazine de retenţie. De regulă pentru aceşti efluenţi este  suficientă diluţia realizată prin deversarea canalizării locale în canalizarea generală a spitalului.50 m cu conducte de fontă de scurgere şi cu căciuli de  ventilaţie.1.     Apele uzate radioactive provin de la laboratoarele de medicină nucleară.5.5.6. întreţinerea coloanelor şi  colectoarelor pentru ape pluviale sunt asemănătoare celor prescrise la instalaţia de canalizare  pentru ape menajere.  III.  III.7.     Instalaţia interioară de canalizare pluvială se va separa complet de celelalte sisteme  de canalizare interioară; ea va asigura preluarea apelor meteorice de pe traseele circulabile sau  necirculabile ale clădirilor spitaliceşti în condiţii de deplină siguranţă pentru spaţiile pe care le  traversează.5.1.        Instalaţii de canalizare pluvială  III.6.5.1. controlate permanent şi în funcţie de gradul de contaminare  constatat se deversează în canalizare direct sau după o diluţie prealabilă.5.    Apele uzate acide provin de la laboratoarele spitalului.5.1. Pentru laboratoarele speciale sau cele  aferente sectorului de cercetare se va analiza necesitatea prevederii unor staţii de  neutralizare în funcţie de produşii utilizaţi. tipul de  hidroizolaţie).III.        Canalizarea apelor uzate acide  III.3.     Restul de prevederi privind alcătuirea.1.     Poziţionarea coloanelor se va face în aşa fel încât să nu traverseze spaţii cu  funcţiuni medicale pentru care se cer condiţii severe de igienă şi aşezare sau spaţii a căror  funcţionare nu poate fi întreruptă sau perturbată de eventuale lucrări de reparaţii sau întreţinere.5.5.

  Circulaţia apei sterilizate se face prin conducte de cupru cositorite în interior sau argintate.1. etc).  Apa sterilizată se foloseşte la lavoarele medicale din blocurile operatoare.1.  III.3.1. b şi c nu vor străbate spaţii  utilizate pentru alte activităţi (medicale sau paramedicale).9.9. la max. funcţionarea făcându­sc prin cădere  liberă.1.        Instalaţii de apă tratată  III.10.4.1. b şi c. 20 m distanţa de acestea pentru a nu se pierde sterilitatea apei pe traseu:  presiunea de utilizare se asigură prin cădere liberă.9. Prepararea se face în panouri pentru deminerali/are sau în aparate  locale.  III.5.  III.  III5.  montate aparent. concepută în funcţie de tipul de izotopi  utilizaţi (respectiv de perioadă de înjumătăţire a acestora) şi de debitul efluenţilor.5.într­o instalaţie specială cu recipienţi de dezactivare. Apa deionizată se foloseşte la unele clin aparatele şi echipamentele medicale şi se  prepară în agregate livrate odată cu acestea. panta recomandata  este de 1%.1. .1.9.3.5.1.5.  Apa demineralizată se foloseşte în laboratoare şi farmacie.     Pentru instalaţiile de efluenţi radioactive se vor respecta prescripţiile Normativului  Republican de Securitate Nucleară.2. cap.9. secţia de arşi.  Se va asigura pentru fiecare salon de bolnavi cel puţin un lavoar.5.pct.    în unităţile spitaliceşti se folosesc diverse categorii de apă tratată: ­apă dedurizată ­  apă demineralizată ­apă distilată ­apă sterilă ­apă deionizată  III.1.     Reţelele de canalizare pentru apele uzate radioactive se vor separa în funcţie de  categoriile enumerate mai sus şi vor fi distincte de cele ale spitalului pentru apele menţionate  la. apa distilată  circulând prin conducte de sticlă sau din alte materiale care permit păstratrea calităţii apei. Ea se prepară cu ajutorul instalaţiilor  de dedurizare a apei. iar în sălile de  tratamente câte un lavoar sau spălător pentru spălarea instrumentarului.9.  III.8.5.6.  Dotarea cu obiecte sanitare. întrucât în acestea se rupe presiunea apei de la reţea. pentru a reduce  depunerile minerale pe conducte şi în corpurile de încălzire. canale sub pardoseală.  Prepararea se face cu aparate specializate amplasate în apropierea consumatorului.8. amplasate de obicei în centrala termică. Apa dedurizată se folseşte în primul rând în instalaţia de încălzire.10.  III. cu trasee rectilinii care să evite stagnarea apei în conducte.9.1.  Traseul reţelei de canalizare pentru efluenţii radioactivi de la grupa c va fi ecranat corespunzător  şi controlat permanent pentru a nu se produce defecţiuni care să genereze contaminarea spaţiilor  în care este amplasat (subsol tehnic.5.  III. acolo unde este nevoie  neapărat de apă distilată. armături şi accesorii  III.5.2.1. „Surse deschise".5.  Agregatele de preparare a apei sterilizate vor fi racordate la instalaţia de apă şi canalizare precum  şi la cea de abur de medie presiune şi condens (când nu au generator propriu de abur).  III. Traseele reţelelor de canalizare pentru apele de la pct.5. blocul de  naşteri. în laboratoare şi pentru spălări impecabile.1. secţia prematuri. prepararea apei demineralizate se face în apropierea punctelor de consum. Sterilizatoare se amplasează întotdeauna lângă punctele  de consum.  Ana distilată se foloseşte în farmacie.1.5.

 blocul operator. filtre personal.1. cada mica sau spălător pentru dezinfecţie. în secţiile de spitalizare există şi o baie pentru nevoi medicale sau igienico­sanitare. lavoar şi duş.  Grupurile sanitare aferente saloanelor de bolnavi pot fi: grupuri sanitare proprii  fiecărui salon sau unui grup de două saloane în care ca/ se echipează fie cu closet şi lavoare.  blocul alimentar. closet şi duş. Se va  prevedea un asemenea spaţiu pentru fiecare unitate de îngrijire.  în cazul prevederii unui grup sanitar pentru două camere. .  (Majoritatea încăperilor din spitale sunt dotate cu lavoare sau cu spaţii sanitare anexe pentru a  asigura condiţiile necesare pentru menţinerea iuienei.  III. blocul de naşteri. precum şi în toate  încăperile în care acesta este necesar pentru desfăşurarea activităţilor medicale sau paramedicale.5. fie grupuri sanitare cuplate cu  cabine de duşuri aferente vestiarelor sau filtrelor de acces (pentru personalul clin farmacie. rastel pentru uscare; cada pentru  de/infecţie poate fi înlocuită cu un aparat special de sterilizare­dezinfecţie alimentat cu abur de  medie presiune. cu un lavoar şi după caz cu un closet.5.5.De asemenea.1. vizitatori)  ­grupuri aferente saloanelor de bolnavi  ­grupuri sanitare cu duşuri pentru diverse categorii de vestiare. etc. dotate cu lavoar.  Aceasta se echipează cu o cada mare amplasată astfel încât să i"\c liberă pe trei laturi (din care  cele două lungi).  lavoare. în secţiile de spitalizare ploscarul se cuplează cu boxa pentru curăţenie. sterilizare.1.10. sau cu lavoar şi cadă.  III.   O dotare aparte o constituie spaţiul sanitar pentru spălare ploşti şi oliţe.   Dotarea sanitară pentru saloanele de nou­născuţi şi cele de sugari 0­1 ani este  constituită clin lavoare sau cădite de baie prevăzute cu duş de mână.1.  radiologie.  III. se prevăd şi pe lângă camerele de tzardă.10.10.  camerele medicilor şefi de secţie. pacienţi.1. se va prevedea câte un lavoar în fiecare cabinet de consultaţie. Acesta se echipează cu: closet  sau vidoar.10. după caz. prosectură.7.2.   în spitale se amenajează diverse tipuri de grupuri sanitare:  ­grupuri sanitare obişnuite (pentru personal. lavoar. se recomandă amplasarea closetului în  încăpere separată.1.  III. etc.10.6. utilizând  aceleaşi obiecte sanitare.5. laboratoare. fie  cu closet. pisoare.  ­grupuri sanitare pentru igienizare (ploscare)  ­boxe pentru curăţenie  ­băi medicale  ­spălătoare medici  Pentru echiparea grupurilor sanilarc obişnuite se vor folosi obiecte sanitare curente: closete. saau pot fi grupuri sanitare comune mai multor saloane (soluţie mai puţin  recomandată din punct de vedere igienico­sanitar) în care ca/ se echipează cu closete şu lavoare  (câte 1 la 8­10 paturi) şi cu cabine de duş (câte 1 pentru 10­12 paturi).)  III. amplasate direct în salon.  III.3.5.5.  Pentru alte sectoare din spital boxa de curăţenie se echipează în funcţie de necesităţile serviciilor  respective: numai cu chiuvetă.4.  (impuri sanitare proprii. etc).5.   Pentru personalul medical din diferite compartimente şi secţiile spitalului se prevăd  fie grupuri sanitare simple cuprinzând closet şi duş. spălătorii.10.

1.   Obiectele sanitare utilizate sunt în cea mai mare parte cele obişnuite pentru  construcţii civile.5.5. hidrotermoterapie ­căzi de baie îngropate sau deasupra pardoselii.10.  Echipamentele se vor racorda la instalaţiile de apă rece.  III. pe lângă racordurile de apă şi canalizare.  III.5.5.  pneumoterapie ­lavoare racordate la apă rece şi caldă la o sursă de aer comprimat.1.11.1. Echiparea cu instalaţii specifice se face ţinând seama de fluxul tehnologic . abur. cu baterii amestecătoare. afuziuni simple sau alternante. inoxidabile.12. sau prin celulă  fotoelectrică. etc. băi parţiale (membre.  III.   Dotarea serviciilor de balneokinetofizio­terapie se va face în funcţie de natura  tratamentelor ce urmează a se aplica în unitatea respectivă astfel:  a. echipate cu lavoare obişnuite şi cu  lavoare speciale pentru apa sterilă.   în cadrul blocurilor operatorii.  Pentru lavoarele din cabinetele medicale şi sălile de tratamente unde se fac dese  spălări pe mâini se recomandă montarea de armături spciale care să asigure  livrarea apei gata amestecate. hidroterapie ­duşuri terapeutice (masaj scoţian. Alegerea obiectelor sanitare va  avea în vedere asigurarea unor condiţii de exploatare sigură şi curăţire uşoară.1.' care  necesită racordarea la instalaţiile de apă rece.5.  Spălarea rufelor murdare dintr­o unitate spitalicească se face într­o spălătorie  mecanică proprie. Pentru secţiile de  bolnavi infecţioşi se recomandă vase de closet montate pe perete cu spaţiu liber între acestea şi  pardoseală pentru a facilita curăţenia şi dezinfecţia.   Laboratoarele vor fi prevăzute obligatoriu cu următoarele dotări minimale. după caz. Pentru secţiile de pediatrie se vor utiliza obiecte sanitare cu dimensiuni  adecvate şi montate la cote corespunzătoare grupei de vârstă. infuzii de plante.12. sul.  ­Toate conductele de transport a fluidelor necesare la băile cu proceduri complexe vor fi din ţevi  de cupru.III. băi cu proceduri  complexe (cu infuzii de plante).10.11. de naşteri şi alte spaţii de intervenţii de tip  chirurgical se prevăd camere de spălare pe mâini a medicilor.1.9. băi generale (cu apă simplă sau minerală).10. alimentate cu apă.  manta). cu piciorul. şezut).1.  b.2. aer comprimat.5.5.  Dotări speciale pentru laboratoare şi tratamente  III.  OBSERVAŢIE: ­Pentru procedurile complexe.1. Armăturile vor fi de construcţie sigură.10.  Dotări pentru spălătorii  III.  III.1.  Pentru lavoarele din spălătoarele de medici ale spaţiilor de investiţie cu cerinţe de  asepsie se prevăd armături ce pot fi acţionate cu cotul.  ­cuve speciale din mesele şi nişele de laborator din gresie antiacidă sau alte materiale rezistente  la acţiuni chimice ­lavoare obişnuite pentru spălarea mâinilor  III. iar presiunea minimă  de utilizare va fi de 3 bar.  echipamentele vor mai fi racordate la: oxigen. caldă şi scurgeri.  c. caldă şi de canalizare.  ­Infuziile de plante se vor prepara centralizat într­o bucătărie de plante.  mineralizată sau apă cu soluţii medicinale.11.1. bioxid de carbon. de unde se vor  transporta prin conducte la fiecare post.1.5. pe care se  montează aparatura pentru aerosoli şi inhalaţii. gigant. la temperatura cerută (termostat) printr­o singură  manevră.8.

1. operaţii suplimentare impuse de specificul  spitalului. etc.13  Dotări pentru bucătării  III. brânzeturi.  g. carne în stare crudă.13.5. mese. etc.  III. Bucătărie caldă.1. va fi echipată cu spălătoare.1. reparaţii.  III.  mese speciale etc.  b.5.12. butuc de carne. frigidere. grătare. alimentate cu abur de joasă presiune sau electric şi racordate la  instalaţii de apă şi canalizare;  ­roboţi universali de bucătărie (alimentare electrică);  ­mese pentru prelucrări de alimente de diferite tipuri şi mărimi (cu blat de marmură  sau inox);  ­spălătoare racordate la inst. robinet port furtun. de apă caldă. caldă. supe. amplasate  corespunzător modului de organizare a sectoarelor componente. la care se adaugă.general: predare rufe murdare.3    Colectarea deşeurilor menajere se va face în recipienţi speciali amplasaţi lângă  punctele de lucru.2    Toate spaţiile (camerele) de prelucrare şi manipulare alimente vor fi dotate cu  lavoarc de spălat pe mâini amplasate în zona intrării. lapte. caldă şi canalizare  ­maşini de spălat.  III. ceai). prevăzut cu cuvă îngropată. sterilizare.  a. obiecte sanitare şi utilaje adecvate cerinţelor fluxului tehnologic. ouă. Lângă intrarea în bucătărie .face prelucrarea primară a materialelor prime: curăţire. prevăzuţi cu saci de plastic şi capace de închidere. spălător. racordate la abur de medie presiune  III. călcare.   Numărul utilajelor de acelaşi fel va fi determinat ţinându­se seama de  productivitatea utilajului. etc). etc. abur. înmuiere.2. baterie amestecătoare cu duş. friteuze.  c. cuptoare. spălător. racordate la apa rece.  Anexat oficiului se prevede un spaţiu amenajat pentru curăţirea si spălarea cărucioarelor de  transport alimente. roboţi. caldă şi canalizare  ­centrifuge pentru stors rufe. etc.  III. alimentate cu gaze sau electric;  ­marmite sau/şi baterii de căzănele pentru fierberea alimentelor (ciorbe. cum ar fi dezinfecţii. rece şi canalizare  e. Prepararea hranei pentru bolnavi se va face într­un bloc alimentar propriu echipat cu  instalaţii.  Zona de depozitare va fi prevăzută cu camere frigorifice distincte pentru: legume şi fructe  proaspete.5.12.  Zona .1.   Dotările şi utilajele principale din spălătorie sunt:  ­căzi de înmuiat şi dezinfecţie racordate la apa rece. frigider.5.13. spălare..1. echipată cu:  ­maşini de gătit. cantitatea de rufe murdare ce  urmează a fi spălate.  Patiseria se va echipa cu cuptoare de patiserie. dumane. reşouri. spălător­  degresor şi rasteluri pentru uscare alimente cu apă rece. peşte.  lapte. spălare.5. Zona de servicii auxiliare ­ spălări vase de bucătărie ­ echipată cu evier. predare  rufe curate.  Alegerea tipurilor de utilaje ce vor fi folosite.  Oficiul de distribuţie va fi prevă/ut cu tejghele. cu posibilitatea de evacuare a apei la un sifon de  pardoseală  ­uscătoare pentru rufe şi calandre racordate la abur de medie presiune şi la  conducte de exhaustare  ­grupuri de prese pentru călcat.  d. numărul de schimburi în care se lucrează. centrifugare (stoarcere) uscare.  f. unde se.3. după caz. sau semipreparate din carne. etc.5.  tocare.1.1. mese dulapuri pentru tăvi şi recipienţi.preparărilor". energie electrică. se va face având în vedere şi energia disponibilă  (abur.13. roboţi de prelucrare.

13. În oficii se asigură şi  gestionarea şi spălarea veselei. masă calda (după caz).1.1.  III. dezinfecţia urmând a se face cu un aparat de formolizare.1  În staţiile de sterilizare centrale sau locale se prevăd aparate de sterilizare umedă  s (tip autoclav).1. Dacă staţia de sterilizare se află în  apropierea spălătoarelor medicale ce utilizează apa sterilă. se poate executa o incintă cu închide etanşă din elemente de  construcţie. la rece (aparate cu  oxid de etilena).1.  Spaţiile pentru spălare şi preluare primară a naterialelor de sterilizat se dotează cu spălătoare  tehnologice din tablă de inox şi mobilier tehnologic" (mese de inox. încălzită. gaze naturale) ­diversificarea pe diete a hranei preparate ­capacitatea utilajelor  III.5.5    Hrana preparată în blocul alimentar se va transporta în oficiile alimentare ale  secţiilor medicale unde va fi porţionată.     Dotări pentru biberonerii (bucătării de lapte)  Pregătirea hranei pentru sugari şi copii mici (grupa 1­3 ani) se face într­o bucătărie specializată  („biberonerie") amplasată în secţia de pediatrie.  în absenţa acestui utilaj.5. Amplasarea şi alimentarea cu utilităţi  a utilajului se vor face după instrucţiunile tehnice ale furnizorului. în care se va face vaporizarea sa stropirea cu formol sau alţi  compuşi chimici cu acţiune dezinfectantă. frigider.15. etc).se recomandă prevederea unei camere frigorifice de depozitare temporară a recipienţilor cu  deşeuri până la evacuarea lor la platforma de gunoaie a incintei.  III.  III 5 2 INSTALAŢII ALIMENTARE CU APĂ ŞI CANALIZARE EXTERIOARE  III.5. Oficiile alimentare se echipează cu: aragaz (reşou).5. alegerea unuia sau  altuia din tipuri fiind dependentă de soluţia tehnologic­ arhitecturala adoptată.       Alimentare cu apă şi instalaţii de gospodărie a apei . de sterilizare uscată (lip pupinel) sau de sterilizare chimică.2  Staţia de dezinfectie centrală de paturi va fi prevăzută cu un utilaj specializat de  tip incintă etanşă.1.  Dotări pentru staţii de sterilizare şi dezinfecţie  III.  spălător de veselă.13.15.5.  III.15.1.14.  Principalele utilaje şi dotări cu care se echipează biberoneriile (determinate în funcţie de numărul  paturilor din compartimentele deservite) sunt:  ­frigidere tip casnic de diferite capacităţi  ­maşini de gătit tip aragaz  ­baterie de căzănele  ­sterilizatoare de tip „pupinel" cu dublu serviciu  ­spălătoare de inox cu 1 ­2 cuve şi picurator  ­mese cu blat inox  III5. păstrată la rece. dulapuri de depozitare. Amplasarea şi alimentarea cu utilităţi se fac  în concordantă cu instrucţiunile tehnice ale furnizorului.2.4    La alegerea lipului de utilaje se vor avea în vedere: ­agenţii disponibili (abur.  Aparatele de sterilizare la rece nu se produc în ţară. Aparatele de  strerilizare tip autoclav se alimentează cu abur de medie presiune distribuit centralizat sau cu  abur produs de generatorul propriu acţionat electric. utilizând aceleaşi coloane de alimentare cu abur. atunci aparatele de sterilizare a apei se  amplasează chiar în staţia de sterilizare.5.1. Pupinelele se alimentează cu curent electric.  energic electrică. Aceslea pol fi cu serviciul pe o parte sau pe două părţi opuse. mese de lucru. rastele.

  III.1. sub adâncimea de îngheţ şi se  protejează corespunzător contra coroziunii provocate de apele din sol. astfel încât aceasta să fie în  permanenţă proaspătă. calitatea apei urmând a corespunde prescripţiilor STAS 1342­91.3     Pentru asigurarea continuă a necesarului de apă.1.  III.  III. Se interzice folosirea apei industriale în  unităţile spitaliceşti. pământ şi grăsimi (de la bucătărie şi spălătorie).III.     Apele uzate evacuate din spitale sunt: menajere obişnuite (de la grupurile sanitare).  In afara rezervei de consum se va asigura o rezervă de apă de incendiu care să permită  funcţionarea hidranţilor interiori timp de 10 minute şi a celor exteriori timp de 3 ore.6.7.5.1. . In terenurile macroporice  sau cu ape agresive se vor prevedea măsurile de execuţie şi protecţie indicate de normele  respective în vigoare.     Reţeaua de incintă se va prevedea inelară şi se va executa din conducte de oţel  zincat.2. Se recomandă ca pentru spitalele cu 400 paturi şi mai mult.5.1.1. Se recomandă să se asigure o rezervă de consum de 1 ­3 zile.4. colectate prin reţele interioare  separate.  III.2. Pentru menţinerea unei temperaturi constante a apei calde menajere.  Pe aceste braşamente.  precum şi pentru evitarea risipei de apă.5.2.2. Acestea.5.  III.     Se recomandă.2. să se prevadă şi o sursă  proprie de apă (puţ).2. se vor monta ventile de reţinere pentru a permite  circulaţia apei într­un singur sens (de la reţeaua publică către spital).  Acestea vor alimenta reţeaua de conducte de alimentare cu apă din incinta spitalului  care deserveşte hidrant ii exteriori de incendiu.  III. ca racordarea la reţeaua publică  să se facă prin două conducte de racord (braşamente).2.1. din motive de siguranţă în consum. contaminate cu agenţi patogeni (secţii de boli  infecţioase şi laboratoare de bacteriologic).1. în punctul termic se vor prevedea pompe pentru  recircularea apei calde menajere.5.       Canalizări exterioare şi instalaţii de preepurare a apelor uzate  III. In mod obişnuit conductele se îngroapă direct în pământ.2.     Alimentarea cu apă se face de regulă de la reţeaua publică din zonă.2.  menajere cu nisip. în căminele de apometru.2. unităţile sanitare vor fi dotate cu  rezervoare de acumulare. racordate la rezervoarele de acumulare.2.  conductele se vor monta într­un canal termic. hidranţii de stropit şi eventual.5.2.  Rezervoarele vor fi amplasate în circuitul general al apei.  Conducta de alimentare cu apă caldă menajeră şi conducta de recirculare se vor executa din ţeava  de oţel zincată.    Pentru a se asigura în permanenţă debitele şi presiunile necesare funcţionării  optime a instalaţiilor de alimentare cu apă şi de combaterea incendiilor se vor prevedea staţii de  ridicare a presiunii (de pompare).5. Calitatea apei  va trebui să corespundă prescripţiilor STAS 1342­91. în cazul în care punctul termic nu se află amplasat în interiorul spitalului. de regulă împreună cu cele de încălzire şi se vor  izola împotriva pierderilor de căldura. bazine  ornamentale precum şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă şi de hidranţi interiori.5. pluviale. se evacuează în reţeaua de canalizare a incintei după tratarea prealabilă a celor care nu  corespund prevederilor normativului C 90/1983. acide (de la laboratoare).     Alimentarea cu apă caldă menajeră se face centralizat de la centrala termică sau  punctul termic propriu.  radioactive (laboratoare de medicină nucleară).  III.5.1.5.1.

 spre spaţii cu niveluri mai scăzute de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai  ridicat de poluare­contaminare şi spre exteriorul spaţiilor avute în vedere; controlul circulaţiei  aerului se realizează prin stăpânirea debitelor de aer instalate şi a regimurilor de presiuni  diferenţiale între spaţii adiacente. caz în care unităţile sanitare respective vor fi  prevăzute cu instalaţii proprii pentru colectarea.5.2.2.2. care se  execută şi se exploatează astfel încât să nu provoace poluarea solului.     Reţelele de canalizare din incintă vor fi soluţionate în sistem unitar sau divizor în  funcţie de sistemul de canalizare publică din zonă. pământ si grăsimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare  b.   Sarcinile instalaţiilor de ventilare şi de tratare a aerului în cadrul unităţilor spitaliceşti  sunt:  ­realizarea unei circulaţii controlate şi restrictive a aerului în clădiri sau în zone de clădiri. în care se vor neutraliza agenţii nocivi.4. evacuate la canalizarea publică sau tratate  e. . numai  de la spaţii cu niveluri mai ridicate de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai scăzut de poluare­  contaminare.  III. apele uzate de la secţiile de boli infectioase şi/sau laboratoarele care lucrează cu produse  patologice sau care prin specificul lor contamirîează apele reziduale cu agenţi patogeni.  1.  III.6.2.5. de împrospătare a aerului şi de filtrare a aerului introdus. în cadrul sarcinilor generale pe  care astfel de instalaţii le au de îndeplinit în domeniul spitalicesc.5. ­realizarea în  încăperile servite a unor concentraţii de germeni (patogeni) şi/sau ale altor tipuri de poluanţi ­  mirosuri.6. categoria şi mărimea unităţilor spitaliceşti (vezi capIII.2.3.). se vor  dirija spre o staţie de dezinfecţie locală. ale funcţiunilor componente.  III.III. noxe chimice sau radioactive etc.  III. apele uzate radioactive vor fi decontaminate în instalţii de tratare şi rezervoare de stocare. apele uzate cu nisip.2.5.     Reţelele de canalizare şi rezervoarele staţiilor de tratare se vor proteja anticoroziv. a apelor sau a aerului.2.5. sunt:  a.  iar în cazul apelor uzate radioactive se recomandă stocarea în rezervoare de oţel inoxidabil. Reţelele de canalizare din incintă vor prelua şi  apele pluviale din curţile de lumină şi de pe platformele şi aleile carosabile din incintă. apele uzate de la secţiile de ghipsare vor fi decantate în decantoare locale  c.  Amplasarea acestora se va face în bunkere din beton armat. tratarea şi evacuarea apelor uzate. Sarcinile generale şi specifice  ale instalaţiilor se precizează prin nonne tehnice în relaţie cu soluţii de rezolvare avute în vedere. Gurile de  evacuare vor fi sifonate pentru a împiedica ieşirea mirosurilor neplăcute din canalizare.2.3.     Absenţa în zonă a unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai pentru  spitale mici rurale şi unele aşezăminte de post­cură. cu grosimi ale pereţilor determinate  prin calcule specifice de radioprotecţie. prealabil deversării lor în  canalizarea generală a incintei. sub nivelurile admisibile specifice destinaţiilor  funcţionale ale respectivelor încăperi. sub o strictă monitorizare în zonele critice.1. apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retenţie şi după un control al  radioactivităţii.  III. prin niveluri corespunzător de circulaţie a aerului în  interior.  INSTALAŢII DE VENTILARE SI DE TRATARE A AERULUI  Unităţile spitaliceşti reprezintă ansambluri complexe de funcţiuni; gradele de complexitate sunt  foarte diferite şi sunt determinate de tipul.     Sistemele de tratare ale diverselor categorii de ape uzate.  alcătuite conform prescripţiilor din normele republicane de securitate nucleară  d.2.  Dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a aerului se stabileşte în conformitate cu  necesităţile specifice în materie.­III.

 regim al curenţilor de aer (direcţie.  III. în relaţie cu tipul de protecţie ce poate fi asigurat. a IlI­a. prin filtrare de tip adecvat emanaţiilor poluante etc. Sarcinile instalaţiilor sunt evident  dependente atât de nivelurile exigenţelor interioare cât şi de condiţiile exterioare ­ regim de  înălţime al clădirii spitaliceşti. în condiţiile specifice ale  zonei. de  colmatare ale filtrelor din cele 3 trepte de filtrare şi aparatura de reglare pentru menţinerea unor  niveluri de suprapresiune în încăperile cu pretenţii mai ridicate de puritate a acrului faţă de spaţii  cu pretenţii mai scăzute din cadrul zonei controlate sau din exteriorul ei. de învăţământ.­controlul condiţiilor de microclimat interior pentru satisfacerea cerinţelor specifice de ordin  medical sau tehnologic al încăperilor servite prin tratarea corespunzătoare a aerului de  introducere.  complementare procesului medical şi tehnice aferente strict.v.  2.  cu debite de aer peste nivelurile minime recomandate. imunosupresaţi etc. etc. vor fi echipate pentru realizarea în  încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate şi  pentru filtrarea aerului în 3 trepte. de cercetare.4. prin măsuri de protecţie ce se  stabilesc în funcţie de caracteristicile emanaţiilor poluante şi de parametrii elementelor ce  trebuiesc protejate. a IlI­a cât mai aproape de gurile de introducere a  aerului în încăperea servită Echipamentul instalaţiilor va cuprinde obligatoriu aparatura destinată  recuperării de căldură din aerul evacuat la exterior pentru tratarea (primară) a aerului proaspăt  introdus.V. din care ultima treaptă.1. al asepsiei ­  transplanturi. împarte spaţiile  construite.  al.2.6. gospodăreşti. etc. ­asigurarea unei  funcţionări cât mai economice în condiţiile impuse. unităţile de terapie  intensivă şi unităţile de prematuri. prin filtru tip HEPA sau  superior; amplasarea filtrelor: ­tr. arsuri grave. inclusiv meteorologice ­ prin diluţie. Spatii cu specific clar si strict spitalicesc care sunt destinate activităţilor medicale. .       SPAŢII CU SPECIFIC SPITALICESC  Pentru principalele tipuri de încăperi este prezentat în anexă la cap.  încăperi care constituie nucleele de spaţii cu funcţiuni medicale critice în cadrul unităţilor  spitaliceşti:  ­clasa I­a ­ blocurile operatorii în domenii foarte pretenţioase d. nivel de zgomot al  zonei. monitorizate de altfel în cadrul unor domenii prescrise. Spatii fără specific strict spitalicesc care sunt destinate restului de activităţi ­administrative de  conducere ­ organizare.  III. Pentru încăperile din aceste două clase instalaţiile de tratare specială a aerului sunt  indispensabile; instalaţiile vor funcţiona fără recirculare de aer ­ aer introdus 100% aer exterior. intensitate. în:  1. operaţii pe cord deschis. nivel de poluare al zonei.6. tabelul 1 în care  clasificarea de bază a încăperilor are drept criteriu puritatea aerului exprimată prin cerinţa  esenţială în domeniul spitalicesc ­ lipsa de germeni (patogeni) ­ asepsia.2. Clasele de încăperi I şi II grupează încăperile cu pretenţii*deosebit de ridicate şi respectiv  ridicate privind lipsa de germeni ­ concentraţii de lOgerm/mc şi respectiv sub 200germ/mc.d. aparatura de reglare pentru menţinerea unor regimuri de debite constante de aer de  introducere indiferent de stările.   Natura activităţilor prevăzute a se desfăşura în unităţi spitaliceşti. amplasament faţă de clădiri vecine.  ­controlul poluării exterioare datorate evacuărilor de aer viciat.I­a în amonte de unitatea de tratare primară a aerului ­tr. dinamică a  vânturilor).p.  a. care le sunt destinate. a 11­a  după ventilatorul de introducere a aerului ­tr. cu amplasarea gurilor de evacuare aer la distanţă faţă  de elementele de protejat. tehnico ­ utilitare.  ­clasa a 11­a ­ blocurile operatorii din restul categoriilor.

  a5. ­în . imunosupresaţi. al  condiţiilor necesare în exploatare şi pentru evitarea riscurilor de contaminare.  ­tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra câmpului operator cu „sort panotat"  pe conturul zonei de introducere a aerului.  vor avea pereţi interiori netezi şi o bună accesibilitate pentru întreţinere şi pentru eventualele  curăţiri şi dezinfectări interioare. etc. tratare aer fără răcire şi umidificare. iar evacuările de aer prin guri la pardoseală (10­15 cm de la pardoseală).  ­tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu perdea de aer verticală pe conturul zonei  de introducere a aerului. eventual reîncălzire şi filtrare tr. Se recomandă ca în încăperi să se realizeze introducerea de aer prin guri în/sau la  tavan. atenuare zgomot şi filtrare tr. I­a.  a3. ­tavan perforat modular deasupra câmpului operator. etc.p.) încât să nu permită la interior  formarea de depozite de particule la vitezele de aer avute în vedere; la executarea şi montarea  tubulaturii se va acorda o atenţie deosebită nemurdăririi pereţilor interiori într­un mod care să  compromită aprioric operaţiile (ulterioare) de curăţire. preîncălzire.p. prin alimentarea electrică de  avarie.v.  a6.  recuperare de căldură. Se recomandă realizarea. iar d. a aerului tratat „final"; condiţiile de  microclimat şi de viteză a aerului în zona de şedere a pacienţilor se adaptează condiţiilor  admisibile de confort specifice. prin ventilatoare amplasate în tavan şi cu prefiltrare fină în  gurile de aspiraţie (de tavan).  Evacuările de aer din sălile de operaţii se realizează prin guri plasate la pardoseală pentru 75%  din debitele de aer şi prin guri plasate la tavan sau în tavan pentru restul de 25% din debitele de  aer. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la caz. pe grupe de funcţiuni pentru încăperi compatibile d.d. sau cu „perete" la capul pacientului. reglare debit.a2. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie ­ (unităţi pentru  arşi grav.) s­au dezvoltat echipamente modulate specializate pentru introducerea. aceste  sisteme de introducere sunt:  ­guri plasate la partea superioară a peretelui de la picioarele pacientului. În afara perioadelor de utilizare a blocurilor de operaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a  sistemelor respective de ventilare cu reducerea debitelor de aer de introducere şi de evacuare la  50% din debitele de aer nominale. cu direcţionarea aerului  introdus spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în încăperi cu  înălţimi reduse).  ­tubulatura va fi realizată în aşa fel (forme aerodinamice.  a4. a II­a; sistemele cuprind distribuţii  secundare de tubulatura la/de la încăperi: sau grupe de încăperi cu tratări „secundare" ale aerului  de introducere ­ reglare debit. de sisteme  centralizate pentru vehicularea şi tratarea „primară" a aerului de introducere ­ filtrare tr. necesare la punerea în funcţiune. cu recirculare masivă de aer la  nivelul camerei. pacienţi cu transplanturi de  organe. numai cu  eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară asigurarea acestui regim redus de  funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază. răcire ­ dezumidificare. eventual  reîncălzire.d. echipamente specializate de  1  introducere a aerului tratat „final  ' pentru obţinerea unor condiţii de asepsie adecvate tipurilor de  intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al condiţiilor de asepsie pe care le pot asigura. simplu sau cu „perdea" pe  conturul zonei de introducere a aerului. ­tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu 2 jeturi de aer  oblice „stabilizatoare" spre câmpul operator. umidificare cu abur. La executarea instalaţiilor se vor avea în vedere următoarele:  ­tubulatura şi echipamentul de tratare aer vor avea rezistenţă la solicitări mecanice şi la uzura. prin tehnica  „curent laminar" în special vertical ­ de la tavane. a ill­a.v. pacienţi sub chimio­ sau radioterapie. atenuarea acustică.

 recircularea de aer este posibilă fie în  cadrul încăperilor prin eventuale aparate locale (de climatizare) combinate cu un sistem central  de introducere aer proaspăt tratat şi de evacuare aer viciat. dar şi rezerve septice. a Ill­a nu va cuprinde racorduri flexibile.  b.p. Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor activităţi specific spitaliceşti de  o mare diversitate. Se recomandă în spitalele clinico  generale umidităţi relative ale aerului. nezgomotoasă.v. cuprind saloane. le revine şi sarcina asigurării  unor niveluri controlate de temperatură şi de umiditate relativă a aerului în încăperi. nepoluată. dar cu pretenţii considerate normale d.p. etc; nu se admit în tronsoanele din  aval de filtrele tr. etc. cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă bine . cât şi pe tubulatura  corespunzătoare de evacuare aer ­clapete automate de închidere etanşă. cu referire la  lipsa de germeni ­ concentraţii sub 500 germ/mc; în această clasă sunt cuprinse marea majoritate  a încăperilor din unităţile spitaliceşti. cabine de dezbrăcare. a III­a condiţii de umiditate ridicată cu posibile condensări şi nici legături la  alte instalaţii ­canalizare. eventuale camere  pentru fumători. etc); debitele de aer proaspăt vor compensa evacuările de aer viciat şi vor  satisface cel puţin nivelurile minime recomandate; în rest. Secţiile de spitalizare inclusiv obstetrica­ginecologie şi pediatrie.  bl. băi şi grupuri sanitare etc; nu  se cuprind încăperile incluse în clasele I si II şi nici cele incluse în clasa IV­a (boli infecţioase şi  medicină nucleară). In cazul unof exigenţe complexe se prevăd  sisteme de tratare a aerului pe grupe de încăperi compatibile d. băi. în amonte de filtrele tr.cadrul sistemelor de ventilare centralizate pe racordurile la încăperi sau grupuri de încăperi se  prevăd atât pe tubulatura de introducere aer. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în  cazurile luării în considerare a unei singure exigenţe ­ împrospătarea aerului şi dacă este  apreciată ca acceptabilă satisfacerea ei pe cale naturală prin deschideri de ferestre (zonă farâ  vânturi puternice. Bine utilizată climatizarea spitalicească în  încăperile cu pacienţi constituie un factor de tratament.d.  amortizoare de zgomot. proprii sau străine. iar celălalt grup este destinat recirculării şi/sau evacuării la exterior a aerului  provenit din încăperile cu niveluri reduse de poluare.v. al igienei de spital.  Sistemelor de tratare a aerului. camere de examinare şi de tratament. al condiţiilor de exploatare  şi cu evitarea riscurilor de contaminare; este necesară satisfacerea cerinţelor de împrospătare a  aerului.  camere de zi şi de luat masa. fie în cadrul unui sistem central cu  grup de tratare ­ introducere de aer amestecat exterior/recirculat şi cu două grupuri de evacuare  de aer din încăperi; un grup este destinat evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu  poluare puternică. care pentru întreţinere sau reparaţii necesită  accese prin încăperile respective ­ accesele sunt acceptate numai în anexe tehnice ale acestor  încăperi.  sunt interzise trasee de instalaţii. etc). clapete de reglare sau de închidere.  ­tubulatura de introducere aer în aval de filtrele tr. între 30% şi 60% pentru temperaturi între 22°C şi 26°C:  condiţii excesive de umezeală dar mai ales de uscăciune reprezintă factori majori de risc pentru  persoanele bolnave. destinate încăperilor pentru pacienţi. aparente sau mascate în ghene sau tavane duble. cei cu traumatisme craniene şi/sau  cu operaţii pe creier. a Ill­a. în  concordanţă cu nevoile specifice ale actului medical. ­în încăperile de clasa 1 şi II. cu evacuarea completă la exterior a aerului viciat din încăperile cu potenţial ridicat de  poluare (grupuri sanitare.  ­tubulatura de introducere a aerului în amonte de filtrele tr.d.  ­Pacienţii cu afecţiuni cardiace ­ în special după infarcturi.  OBSERVAŢII:  ­Pacienţii cu boli pulmonare cronice sau cu probleme respiratorii (sub terapie  cu oxigen sau cu traheotomie) nu suportă bine temperaturi si umidităţi scăzute. a II­a şi a III­a va avea rezistenţa  mecanică şi etanşeitatea necesare regimurilor de presiuni interioare ridicate (până la 1700 Pa) la  care este supusă.

temperaturi si umidităţi ridicate ­ valuri de căldură de vară; în general trebuie evitate extremele  şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de^ umiditate ale aerului.  ­Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de condiţii foarte calde şi uscate  ­ temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.  Notă:  ­Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile din clasa I şi II; în completare  se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită condiţii foarte calde şi umede ­  (temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de până Ia 95% avantajează cazurile critice).  Sistemele centrale de tratare a aerului vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor  temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate, pentru recuperarea  de căldură din aerul evacuat la exterior, pentru filtrarea aerului în 2 trepte (filtrul tr.I­a în amonte  de procesele de tratare a aerului după eventualul amestec aer proaspăt/aer recirculat, iar filtrul tr.  a Ii­a după ventilatorul de introducere a aerului ­ filtru de tip fin ­ EU 7 sau superior) pentru  menţinerea unor regimuri de debite constante şi pentru monitorizarea stărilor de colmatare ale  filtrelor. Se va urmări menţinerea regimurilor prescrise de presiune diferenţială între diversele  spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cu potenţial poluant scăzut (saloane  bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camere de examinare şi tratament, etc.) trebuie  să fie menţinute într­un regim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial poluant mai  ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve septice, camere fumători, grupuri sanitare, băi, etc.)  trebuie să fie menţinute într­un regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi  de reglare a temperaturii în fiecare încăpere (de staţionare îndelungată) de spitalizare sau pe  ansambluri funcţionale reduse (module).  Se recomandă următoarele tipuri de sisteme de tratare a aerului:  1. Sisteme centrale integrale cu recirculare de aer la nivel central:  ­cu reîncălziri de aer zonale  ­cu două canale ­ cu unităţi locale de amestec  2.  Sisteme centrale de aer proaspăt şi unităţi locale cu recirculare aer.  Tratarea centrală a aerului proaspăt va asigura controlul umidităţii în încăperi.  ­cu ventiloconvectoare cu 2 sau 4 conducte  ­cu unităţi cu inducţie (condiţionat de respectarea nivelurilor de  zgomot în timpul nopţii).  b2. Sectorul ambulator  Încăperile au potenţial redus de poluare în condiţii obişnuite. Instalaţiile de ventilare şi de tratare  a aerului nu sunt indispensabile. In cazul unor exigenţe complexe care determină dotarea cu  astfel de instalaţii se preferă sistem centralizat de tratare ­ introducere a aerului proaspăt cu  unităţi locale (de climatizare) în încăperi, funcţionând cu recirculare de aer: sistemul asigură  evacuarea la exterior a aerului viciat preluat de la cabina de dezbrăcare, grupuri sanitare, etc.  Sunt valabile cele indicate la pct. bl. cu simplificările aduse de nivelurile mai reduse de poluare  şi de necesităţile mai reduse de aer proaspăt. Controlul circulaţiei aerului între încăperi, este mai  puţin strict: este necesară menţinerea unui regim de suprapresiune în încăperile de consultaţii şi  tratament faţă de spaţiile învecinate.  b3. Serviciul de explorări funcţionale şi camere de recoltări pentru laboratoarele de analize  medicale.  Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilor de  endoscopie şi de tomografie computerizată cu rezonanţă magnetică (RMN) care pun unele

probleme specifice: restul spaţiilor deşi destinate unor explorări şi tehnici foarte variate pentru  care sunt dotate cu aparatură specială eventual foarte sofisticată, pot fi asemănate cu încăperile  de la pct. b2. şi pot primi rezolvări similare pentru dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a  aerului: se atrage atenţia asupra necesităţilor de constanţă a temperaturii şi de lipsă de curenţi de  aer care sunt specifice tehnicilor de termografie.  In cazul unor exigenţe complexe care determină dotarea cu instalaţii de tratare aer se preferă  sistemul centralizat de tratare ­ introducere aer proaspăt cu unităţi locale (de climatizare) cu  recirculare de aer, deoarece acest sistem poate rezolva şi necesităţile de alimentare cu aer  proaspăt şi de control al umidităţii pentru spaţiile speciale:  ­spaţiile de endoscopie sunt destinate unor tehnici care cuprind intervenţii chirurgicale; funcţie  de organizarea spaţiilor, ca semn al asigurării unor condiţii de asepsie mai ridicate, se rezolvă şi  dotarea cu instalaţii de specialitate; în cazul unor cerinţe de asepsie mai ridicată, echiparea va  cuprinde o unitate locală specială funcţionând cu niveluri ridicate de debite de aer prin utilizarea  de aer de recirculare amestecat cu aer proaspăt preluat din sistemul central la care se racordează;  unitatea locală introduce aerul tratat conform necesităţilor, în spaţiile servite, prin filtre de  eficienţă ridicată.  ­spaţiile RMN cuprind camera de investigaţii, camera de comandă, camera tehnică şi alte  încăperi anexe sau pentru pacienţi; funcţie de nivelul intensităţii câmpului magnetic utilizat ­  condiţiile de amplasare, lucrările de amenajare şi dotarea cu echipament tehnologic, dar şi cu  instalaţii utilitare, sunt diferite; în general furnitura de echipament tehnologic cuprinde şi  echipamentul de răcire a magnetului şi a spaţiului tehnic dar nu şi generatorul de agent de răcire,  care este bine să fie independent de instalaţiile de apă răcită ale clădirii spitalului.  ­Climatizarea  camerelor de investigaţii şi de comandă se realizează printr­o unitate de tratare ­ introducere a  aerului; unitatea funcţionează cu aer recirculat amestecat . cu aer proaspăt preluat prin racordare  de la sistemul centralizat. Utilizarea instalaţiilor criogenice de răcire la intensităţi ridicate ale  câmpului magnetic face necesară asigurarea unei ventilări mecanice de avarie a camerei tehnice.  b4. Serviciul de Ronteen diagnostic  Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilor  de angiografie şi de computer ­ tomograf Rontgen (CT­Rx) care pun unele  probleme specifice:  Spaţiile pentru Rx­scopie şi Rx­grafie, cu camera de comandă şi restul încăperilor  anexe tehnice pentru personal şi pentru pacienţi au potenţial redus de poluare.  In cazul unor exigenţe care determină dotarea cu instalaţii de de ventilare­tratare  aer se preferă un sistem centralizat de introducere aer proaspăt tratat şi unităţi  locale (de climatizare) cu recirculaţie de aer în încăperi; evacuarea aerului viciat  se realizează din grupuri sanitare, cabine de dezbrăcare, etc.  ­Spaţiile de angiografie pun probleme similare spaţiilor destinate endoscopiei şi  pot fi dotate cu instalaţii în aceiaşi manieră (vezi pct.b3.)  ­Spaţiile de CT­Rx. cu prind camera de investigaţii, camera de comandă, camera  tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; în general furnitura tehnologică  cuprinde şi echipamentul de răcire a "gantry"­ului şi a spaţiului tehnic, dar nu  totdeauna şi generatorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de  instalaţiile de răcire ale clădirii spitalului.  Climatizarea camerelor se poate rezolva cu unităţi locale cu recirculare de aer;  necesarul de aer proaspăt se poate asigura prin utilizarea sistemului centralizat.  b5. Compartimentul de epurare renală (Hemodializăi  Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile, dar în condiţiile unor exigenţe  sporite, camerele de pacienţi supuşi procedurilor de hemodializă necesită păstrarea parametrilor

de microclimat între limite convenabile ­temperaturi între 22 °C şi 26°C cu umidităţi relative  între 30% şi 60%; aceasta presupune realizarea unor instalaţii cu unităţi locale funcţionând cu  recirculaţie de aer, necesarul de aer proaspăt fiind preluat dintr­un sistem centralizat ce asigură şi  evacuarea aerului viciat din grupuri sanitare, duşuri, spaţiu tehnic, etc. Acelaşi tip de instalaţii  poate servi şi restul încăperilor cu "ocupanta" ­ pentru personal, pentru pacienţi, etc.  b6: Compartimentul de radioterapie /iradiere cu energii înalteV Datorită modului specific de  amplasare şi de amenajare, dar şi datorită cerinţelor echipamentului tehnologic, instalaţiile de  ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Instalaţiile se pot rezolva prinsisteme  centralizate cu control zonal al temperaturii, funcţionând cu aer proaspăt în amestec cu aer  recirculat; nivelurile minime de aer proaspăt se stabilesc funcţie de specificul tehnicii de iradiere.  Traversările pereţilor camerelor de tratament de către tubulatură trebuie amplasate şi amenajate  în âşa fel încât să nu afecteze rolul de radioprotecţie al pereţilor.  b7. Sectorul de analize medicale  Laboratoarele de analize medicale formează un ansamblu aparte, izolat de circuitele comune ale  unităţilor spitaliceşti şi accesibil numai personalului propriu; această izolare avantajează  rezolvarea problemelor specifice de ventilare. Activităţile sunt organizate pe unităţi şi module  funcţie de natura lor, în care operaţiile cu potenţial ridicat de poluare­contaminare se localizează  precis şi se tratează specific în cadrul conceptului acceptat de continuă evoluţie a tehnicilor  medicale de diagnostic.  ­în laboratoarele cu specific biochimic ­ biologic operaţiile cu degajări notabile de noxe chimice,  inclusiv mirosuri dezagreabile se desfăşoară în nişe de tip spitalicesc al căror număr, amplasare  şi substanţe de lucru (excluse substanţe explozive) sunt precizate în tema de tehnologie medicală;  evacuarea debitelor necesare de aer viciat se realizează prin ventilatoare amplasate la gurile de  exhaustare la exterior pentru a păstra tubulatura de racordare la nişe în depresiune; materialele  din care se realizează instalaţiile trebuie să aibă rezistenţa mecanică şi protecţia anticorozivă  necesare; camerele de lucru cu nişe trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţiile adiacente.  ­în laboratoarele cu specific bacteriologic tehnicile de lucri prevăd spaţii sterile cu eventuală  presurizare pozitivă, faţă de spaţii imediat vecine, prin introducere de aer filtrat tratat absolut  (HEPA) şi cu mişcări de aer cât mai reduse; boxele sterile sunt completate funcţional cu un  spaţiu de preparare medii gen bucătărie de la care aerul viciat trebuie eventual evacuat mecanic.  ­în laboratoarele cu specific virusologie pot exista, în situaţii foarte speciale spaţii în care se  lucrează cu contaminaţi periculoşi şi care trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţii vecine;  atât introducerea de aer tratat, cât şi evacuarea aerului în exterior, printr­un ventilator propriu, se  realizează prin filtre absolute (HEPA) plasate în gurile din încăperi ­ de introducere şi respectiv  de evacuare a aerului.  Instalaţiile de ventilare indicate mai sus sunt indispensabile pentru laboratoarele de analize  medicale; instalaţiile de evacuare a aerului viciat sunt însoţite de instalaţii de introducere, în  compensare, de aer tratat. în situaţiile în care există exigenţe sporite se prevăd sisteme de tratare  a aerului care pe lângă sarcinile de ventilare indicate mai sus, sunt destinate şi controlului unor  condiţii mai pretenţioase de microclimat şi a unor bilanţuri de aer la scara întregului sector. Se  vor folosi posibilităţile de recirculare a acrului la nivelul încăperilor, cu posibilităţi de recuperare  de căldură din aer de evacuare pentru tratare „primară" a aerului de introducere.  b8. Sectorul de anatomie patologică  Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuărilor de aer viciat de la nişele  de laborator utilizate, evacuării de aer de tip general din camerele Iară nişe, dar cu degajări de  mirosuri neplăcute şi introduceri, în compensare, de aer proaspăt tratat: ventilatoarele de  evacuare aer de la nişe sunt amplasate la gurile de refulare la exterior pentru ca tubulatura de

p. iar întregul ansamblu în depresiune faţă  de spaţiile adiacente cu potenţial de poluare mai redus; nu este admisă recirculare  de aer. etc.  bl2. de aer proaspăt tratat.  bl3. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala  Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile dar trebuie sâ răspundă unor nevoi de natură distinctă  pentru diversele spatii componente cu dotări specifice. masoterapie.  bl0.) pot fi  dotate cu instalaţii de ventilare­climatizare pentru împrospătarea aerului cu îndepărtarea  mirosurilor neplăcute şi.  etc.) din zona sterilizatoarelor chimice. cu  satisfacerea nevoilor de aer proaspăt. inclusiv mirosuri neplăcute şi introducerii. duşuri. dar şi introducerii în compensare de aer proaspăt  tratat;vsterilizatoareIe chimice se racordează la exterior prin tubulatura pentru exhaustarea  emanaţiilor de noxe.  încăperile pentru paturi murdare şi pentru instalaţii tehnice trebuie menţinute în  depresiune faţă de camera de paturi curate. la exigenţe speciale.  b9. în compensare. pentru controlul condiţiilor de microclimat şi în  sezonul cald; ­Pentru celelalte proceduri terapeutice potenţialul de poluare este scăzut. evacuări de aer de la nişele  laboratoarelor.  laboratoarelor de analize medicale (înspecial bacteriologic) şi farmaciei; se prevăd instalaţii de  evacuare a aerului funcţie de tipul de echipament.racordare la nişe să fie menţinută în depresiune; tubulatura va avea rezistenţa anticorozivâ  necesară. Spaţiile locale de spălare­sterilizare sunt destinate blocului  operator (eventual). trebuie avută in vedere recuperarea de căldură din aerul de  evacuare. Instalaţiile de introducere aer vor funcţiona (ară recirculare de aer. ­Compartimentul de hidroterapie cuprinde  săli cu bazine. secţiilor obstetrică şi pediatrie ­ biberonerie şi altor secţii de spitalizare. recircularea de aer este posibilă.d. pentru care instalţiile de ventilare­climatizare au sarcina controlului  condiţiilor de microclimat ­ nivel ridicat al temperaturii necesare şi umiditate în exces.  In cadrul unor sisteme de ventilare­climatizare destinate unor încăperi compatibile d. Staţia de dezinfectie paturi  Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuării aerului viciat  încărcat cu noxe. serviciul de sterilizare este menţinut în regim neutru d.p. In ansamblu. în compensare. etc. faţă de evacuările de aer în special din zonele cu degajări de  nocivităţi. Serviciul de prosectura  Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt similare. de aer  proaspăt tratat.v. al  nevoilor funcţionale. Serviciul de sterilizare centrală  Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate exhaustării nocivităţilor ­ căldură şi  abur din zona sterilizatoarelor termice (pupinele şi autoclave) şi emanaţii nocive (etilenglicol.v. Instalaţiile realizează regimuri de suprapresiune relativă prin introduceri  preferenţiale de aer în zonele curate.  ­încăperile destinate tehnicilor uscate care necesită efort (kinetoterapie. etc. deci  nevoile de împrospătare a aerului sunt normale; in cazul unor cerinţe speciale se realizează  instalaţii de climatizare cu rezolvări ale unor exigenţe locale.d. Serviciul farmacie . instalaţiilor aferente laboratoarelor de patologie. al presiunii  comparativ cu spaţiile adiacente.  bl 1. evacuare de aer de tip general din sala de autopsie şi restul camerelor cu degajări  de mirosuri supărătoare şi introducere. ca de exemplu calitatea aerului la  pneumoterapie. la altă scară a structurii spaţiilor  servite.

 Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate unor actvităţi cu potenţial ridicat şi permanent  de contaminare.209 D) ca loc de amplasare a echipamentelor mai sus menţionate în cazul  laboratoarelor farmaceutice spitaliceşti. laboratoare (eventual) etc; introducerea de aer proaspăt tratat asigură debitele'de aer  minime necesare cu respectarea condiţionărilor enunţate.  c1.Fed. întregul serviciu este menţinut  în regim de depresiune faţă de vecinătăţi. iar în cadrul serviciului încăperile cu potenţial mai  ridicat de contaminare şi/sau poluare sunt menţinute în regimuri de depresiune faţă de celelalte  încăperi prin evacuări de aer viciat mai intense  ­ băi şi grupuri sanitare  ­ nişe de radiochimie în laboratoare  ­ depozite de materiale radioactive  ­ staţie afluenţi radioactivi  Toate instalaţiile de evacuare aer sunt echipate cu filtre tip absolut (HEPA) pe partea de  aspiraţie a ventilatoarelor de exhaustare la exterior; în cazul nişelor de radiochimie  dotarea cu filtru tip absolut (HEPA) se poate realiza în chesoane individuale prevăzute  la ieşirea aerului.  Instalaţiile aferente eventualelor laboratoare respectă natura activităţilor şi a  dotărilor tehnico­  medicale (vezi pct. dar sunt distincte  şi izolate în cadrul unităţilor spitaliceşti. nici măcar la nivelul claselor 10  sau  5  10  (conf.  c.b7. cu clapete de .  Evacuările de aer la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte pericol de  contaminare pentru vecinătăţi ­ tot aerul viciat preluat din spaţiile interioare se  evacuează la exterior.  Evacuările de aer viciat la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte un pericol de  contaminare pentru vecinătăţi. Secţiile de boli infectioase  Secţiile de spitalizare destinate bolilor infectioase au structurile modulate ca şi secţiile normale  de spitalizare.209 D)  ale unor echipamente tehnologice ­ nişe sau baldachine având „curent laminar" nu se pune  4  problema realizării unor spaţii curate de mari dimensiuni.  Filtrele de tip absolut pentru evacuări se montează în chesoane special prevăzute cu  manometre diferenţiale pentru urmărirea stării funcţionale a filtrelor.6. Serviciul de medicină nucleară  Serviciul funcţionează ca o unitate nucleară şi trebuie să corespundă normelor  specifice de securitate.l.Std. inclusiv prin instalaţiile de ventilare cu care este dotat.Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în condiţii funcţionale  obişnuite; se realizează instalaţii de climatizare în cazul unor exigenţe speciale privind controlul  condiţiilor de microclimat şi în sezonul cald.2.  Instalaţiile secţiilor de boli contagioase sunt complet separate de instalaţiile altor  spaţii din  unităţile spitaliceşti. în cazurile singulare în care se prepară soluţii  :  injectabile operaţiile specifice se realizează în „spaţiile curate" de clasa 10  (conf. completate uneori cu laboratoare de analize medicale specifice.  c2.HI. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt  indispensabile pentru menţinerea unor regimuri de depresiune controlată a secţiilor de ansamblu  faţă de vecinătăţi şi a încăperilor cu potenţial mai ridicat de poluare faţă de restul încăperilor din  secţii prin evacuări preferenţiale de aer din încăperile din prima categorie ­ bai şi grupuri  sanitare.Fed. deşi cu necesităţi de puritate a acrului normale. In cadrul unor exigenţe sporite  instalaţiile de tratare a acrului pot asigura şi controlul condiţiilor de microclimat în sezonul cald  în încăperile servite.Std.  Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile.).

 fie umidificatoare alimentate prin reţele de distribuţie de la surse  centrale de preparare a aburului în schimbătoare de căldură având ca agent primar abur de medie  presiune şi fiind alimentate cu apă demineralizată.  ­ Vehicularea aerului viciat cu încărcătură de substanţe agresiva chimic se realizează prin  instalaţii cu rezistenţa corespunzătoare anticorosivă şi accesibile pentru verificări periodice şi  reparaţii sau înlocuiri. iar  pentru clasele de încăperi III şi IV în 2 trepte ­ prefîltru şi filtru fin. încât să se menţină bucătăria în ansamblu  în regim de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluate ale bucătăriei în  depresiune faţă de zonele mai curate. recircularea aerului  neftind admisă; tratarea aerului se realizează în funcţie de cerinţele de confort interior ­  controlul parametrilor de microclimat numai în sezonul rece sau şi în sezonul cald; se  prevede recuperarea de căldură din aerul de evacuare pentru tratarea primară a aerului  de iritroducere.2. de la spălătoarele de vase şi de veselă prin hote fără filtrare şi din restul spaţiilor de  preparare prin grile ­ în sistem general; aerul este exhaustat la exterior de preferinţă peste nivelul  acoperişului iar tubulatura de evacuare pe al cărui traseu sunt montate ventilatoare.  ­ Gurile de evacuare la exterior a aerului viciat se realizează de preferinţă peste nivelul  acoperişului pentru a micşora la minim riscul de poluare ­ contaminare al mediului ambiant; cu  cât nivelul de contaminare al aerului viciat este mai ridicat cu atât mai mult ftitmlâtura de  evacuare a aerului trebuie să fie în depresiune faţă de spaţiile pe care le traversează ­  ventilatoarele de evacuare trebuie plasate la capătul tubulaturii de exhaustare la exterior.  Introducerile de aer proaspăt. la minim 3 m. dar sunt prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă. este de dorit  să aibă un traseu continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală un nivel de ventilare mai  slabă.  ­ Echipamentul de tratare şi vehiculare a aerului trebuie să fie accesibil şi eventual demontabil în  vederea curăţirii.  III. dar suficientă în anumite perioade; aerul de evacuare nu se recirculă. înălţime peste nivelul  solului sau al unei terase şi în afara zonelor de influenţă a unor eventuale surse de poluare sau de  contaminare: nu trebuie să fie accesibile persoanelor neautorizate; tubulatura de aer proaspăt  până la la filtrul tr. patiseriei etc.2.  a.  a. Spaţii gospodăreşti din această categorie.  Instalaţiile de introducere a aerului funcţionează cu aer proaspăt.      SPAŢII FĂRĂ SPECIFIC SPITALICESC  A. faţă de avacuările de aer.  d. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este aspirat de la  utilajele bucătăriei calde. I­a trebuie să fie cât mai scurtă şi accesibilă în vederea curăţirii periodice.  ­  Filtrarea aerului de introducere pentru clasele de încăperi f şi II se realizează în 3 trepte. sunt lipsite în  principiu de specific spitalicesc.l.2.6. se realizează în aşa fel ­ ca  debite de aer şi ca localizări. Spălătoria cu uscătorie si călcătorie se dotează cu un sistem de ventilare în care evacuările de  aer specific locale ­ de la echipamente tehnologice cu degajări mari de căldură umedă. inclusiv instalaţiile care le servesc. tratat ­ filtrat şi încălzit în sezonul rece. prin hote sau dispozitive de aspiraţie având filtre de  grăsimi. Măsuri specifice instalaţiilor aferente spaţiilor spitaliceşti  ­ Prizele de aer proaspăt se plasează în locuri cât mai curate.  ­  Unidificarea se realizează cu „abur curat" de joasă presiune utilizându­se fie umidificatoare  electrice autogeneratoare.închidere etanşă şi cu dispozitive care fac posibilă îndepărtarea insacuită a filtrelor  colmatate. se  completează cu evacuări de aer tip general ­ de la încăperi cu potenţial de poluare ­ ridicat ­ .

 au  nevoi şi dotări foarte variate d. grup electrogen.  garaj cu spaţii de întreţinere.  Introducerile de aer tratat sunt diferite ca debite şi localizare ­ de preferinţă în zonele  „curate" ­ de evacuările de aer.p. aerul este evacuat prin ventilatoare. aula pentru întruniri.7. Instalaţiilor  termice aferente acestor încăperi li se impun caracteristici constructive şi funcţionale cu atât mai  stricte cu cât şi pretenţiile de asepsie sunt mai ridicate (vezi tabel 1 în anexa la cap. dar împreună cu acestea realizează regimuri locale de  depresiuni ale zonelor poluate ale spălătoriei faţă de zonele „curate şi un regim general  de depresiune a spălătoriei faţă de restul spaţiilor spitaliceşti.1. punct de documentare medicală. etc. .  ­ vestiare. puncte de  documentare. pacienţi. camere de înmuiere.  In unităţile spitaliceşti instalaţiile termice trebuie să corespundă unor niveluri superioare de  performanţă având în vedere rolul lor important în funcţii igienice. cât şi spaţii ce se pot dota cu instalaţii de ventilare­  climatizare pentru asigurarea unui nivel ridicat de confort ­ săli de cursuri. Spaţiile anexe pentru personal.  INSTALAŢII TERMICE  Dotarea cu instalaţii termice se stabileşte în conformitate cu necesităţile funcţionale ale unităţilor  spitaliceşti.  d. al instalaţiilor de ventilare şi de tratare a acrului:  ­ post trafo. în special pentru  activităţi vitale. sunt dotate cu instalaţii de ventilare mecanică în  cazurile în care ventilarea naturală nu este suficientă sau pot fi dotate cu instlaţii de climatizare  pentru condiţii de confort. Spaţiile de funcţiuni asociate de învăţământ. dar şi pentru  prepararea hranei. bufet şi diverse prestaţii inclusiv comerciale. iar de  la celelalte. V. pentru spălări şi sterilizări termice. Modul în care se realizează exhaustările de  aer la exterior mai centralizat sau mai local. Spaţiile tehnico­utilitarc în funcţie de specificul funcţional şi de nivelul tehnic de echipare.6. cuprind atât spaţiile pentru care  instlaţiile de ventilare şi de tratare a aerului pot fi strict necesare având un specific funcţional  deosebit ­ laboratoare cu niveluri de exigenţă chiar sporita faţă de cele spitaliceşti. care trebuie satisfăcute.2. de cercetare.2).4(A). în  cadrul spaţiilor destinate activităţilor medicale şi complementare (conform III. etc  III. etc. parcaj subteran. la care criteriul este nivelul de confort dorit. dar şi curative de bază ­  pentru condiţii de microclimat adecvate. etc.  c. depinde de utilizarea sau nu a recuperării de căldură;  evacuările de aer de la unele echipamente tehnologice se realizează cu ventilatoare proprii. cantina.  montate pe sisteme individuale sau comune de tubulatură; evacuările de aer de la încăperile  murdare se realizează similar ­ prin ventilatoare pe sisteme comune de tubulatură. biobaza cu  cerinţe speciale de asepsie („germfree") etc.v. de transport şi de preparare ale agenţilor termici. etc. asigurarea funcţionării instalaţiilor fără întrerupere la nivelurile de satisfacere a  cerinţelor de consum ­ în principal prin capacităţi de rezervă în dotarea surselor termice.) cerinţa  generală de asigurare a condiţiilor de igienă capătă un criteriu foarte strict de clasificare a  încăperilor prin pretenţiile de asepsie ­ lipsa de germeni.  b. etc.d. staţie încărcare acumulatori.  e. Cerinţele de siguranţă în explotare se impun având în vedere accentuata  vulnerabilitatea fizică şi psihică a persoanelor bolnave. Spaţiile de conducere ­ organizare şi de administraţie pot fi dotate cu instalaţii de vcntilare­  climatizare.  capela. indiferent că au racorduri speciale de aspiraţie sau le trebuie amenajate guri sau chiar  hote de aspiraţie deasupra. etc.  Formele şi modurile de utilizare a energiei termice şi deci tipurile şi parametrii caracteristici ai  agenţilor termici utilizaţi determină tipurile şt performanţele funcţionale necesare ale instalaţiilor  aferente ­ de utilizare (consum). ateliere şi eventual centrala frigorifica.camere pentru rufe murdare. Se are în vedere.  Recuperarea de căldură din aerul de evacuare necesită concentrarea evacuărilor de aer  şi măsuri de protecţie contra îngheţării condensatului produs; asigură preîncălzirea  aerului de introducere; este de dorit amplasarea centralei de ventilare deasupra acoperişului. cu filtre de scame în amonte.

 pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcire. dar de temperatura max.  ­ Sistemele având suprafeţe radiante de pardoseală se pot utiliza în compartimentul de  hidroterapie etc. apa caldă.  serpentine.2.  pot acoperi nevoile de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate  de ventilare ­tratare aer: ­ Sistemele având corpuri de încălzire natural convective ­ radiatoare. dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc la minim  curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful.6.1.1. max. în special în camerele de spitalizare bolnavi se prevăd cu  posibilităţi de reglare a temperaturilor interioare pentru a face faţă în aceleaşi încăperi unor  cerinţe diferite de încălzire în cadrul unor limite rezonabile (20°+25°C pentru cazuri curente).  III.2 şi pct. 85 °C. a. al  regimurilor de exploatare. Instalaţiile de încălzire.  ­ Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer la nivelul  încăperilor (ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari şi fără  pretenţii deosebite de confort.  Distribuţia agentului termic ­ apa caldă pentru încălzire. apa supraîncălzită sau abur. dar şi normale sau chiar  ridicate de asepsie ­ cu restricţii ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat ­  decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la temp.1. Pentru spaţiile cu specific spitalicesc (conform HI.)  ­ Sisteme centralizate integral cu aer tratat central şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri)  cu recirculare generală de aer sau fără.a. cât şi prin instalaţii de  încălzire cu aer cald.  ­  Sisteme mixte ­ centralizat. etc.1. Pe măsura creşterii pretenţiilor de asepsie ale spaţiilor se impun restricţii în  ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircularea aerului. Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare ­tratare aer ce  dotează respectivele spaţii (pct.1. 60 °C sau mai redusă funcţie de temp. registre.p.2. unde existenţa unor pardoseli calde.6. .) având condiţii cel puţin  normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute. funcţie de pretenţiile de confort  se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate.  Modul de rezolvare a instalaţiilor se va intercondiţiona cu soluţia dotării spaţiilor respective cu  instalaţii de ventilare ­ tratare aer.) instalaţiile de încălzire centrală pot fi dotate cu corpuri  convectoare de încălzire.7. III.  Pentru spaţii fără specific medical în cadrul unităţilor spitaliceşti. max.  ­ Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează în spaţii cu pretenţii ridicate de  asepsie şi de confort; suprafeţele radiante realizate modular cu serpentine în tavan.1 . max.6. compatibile d. încălzirea se poate realiza  atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu apă caldă de temp. dar şi a tipului constructiv de  elemente încălzitoare; pentru încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II (tabel  l/anexa cap.III. HI. Sistemele de suprafeţe statice de încălzire.7. se realizează prin instalaţii adaptate  tipurilor de elemente de încălzire folosite pe grupuri de încăperi servite. 4(A).  85 °C şi cu buna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi decontaminări. admisibile a tavanului  din considerente de confort (la capetele oamenilor) dar şi a materialelor utilizate (conducte şi  elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic. funcţionează  cu apă caldă de temp.7. max.  b. 28+30°C poate  crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate pe contur cu alte  sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.v.d.  III.2.        INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ  Instalaţiile de încălzire au sarcina asigurării în încăperile unităţilor spitaliceşti a nivelurilor de  temperatură recomandate pentru destinaţiile funcţionale ale respectivelor spaţii.

 INSTALAŢII TERMICE AFERENTE BATERIILOR DE ÎNCĂLZIRE AER  Instalaţiile au sarcina alimentării cu agent termic a bateriilor de încălzire a aerului din cadrul  sistemelor de ventilare­tratare aer.2.. Agentul termic utilizat este în general apa caldă cu  temperaturi până la 115 °C; apa supraîncălzită.  III.        Instalaţiile de distribuţie a apei calde pentru ventilare sunt distincte de cele pentru  încălzire centrală din punctul din care fiecare capătă prin tratare distinctă caracteristici  funcţionale ­ regimuri de temperatură sau de debit ­ presiune.  Reglarea automată a grupurilor de distribuţie­pompare se realizează fie de tip calitativ prin  control al temperaturii de plecare funcţie de temperaturile exterioare cu eventualele ajustări  programate. pentru consumatori dotaţi cu ventile  automate de reglare cu 2 racorduri. etc. de dezaerisîre şi de golire.2. Instalaţiile de distribuţie a apei calde cuprinde racordurile de la sursa termică la puncte  termice de preparare ­ distribuire şi de la acestea pe grupuri de distribuţie la echipamentele locale  de încălzire posibil dotate cu armături de închidere.3. este constituită de cele aferente grupurilor de  recuperare de căldură cu agent intermediar; instalaţiile asigură racordarea bateriilor  de  recuperarea căldurii din aerul de evacuare la bateriile de preîncălzire primară a aerului de  introducere; agentul termic utilizat în general este soluţie glicolată.  III. iar  reglarea de tip cantitativ asigură condiţii bune de reglare. acest lucru se poate întâmpla la sursa termică sau în puncte de preparare ­  distribuire secundare menţionate la III. etc;  aburul nu se utilizează deoarece este greu reglabil şi de asemeni este limitat ca utilizare la  instalaţii aferente spaţiilor gospodăreşti etc.       O categorie specială de instalaţii.7. incompatibile cu necesităţile  celorlalte instalaţii. de dezaerisire şi de  golire şi cu aparatură de măsură şi control. dar şi în condiţii normale şi sigure de supraveghere a funcţionării. etc. cu racordare  la instalaţiile de distribuţie de apă răcită şi eventual cu preparare (prin amestec) calitativă a apei  calde pentru încălzire; instalaţiile de distribuţie se dimensionează pentru funcţionare cu apă  răcită. de reglare.2. regimurile de debite şi de  presiuni cu nivelurile de temperatură necesare la echipamentele locale de încălzire în condiţiile  unei bune stabilităţi hidraulice. de  dezaerisire şi de golire.7.7.        în cazul utilizării aparatelor locale de climatizare (ventiloconvectoare.7. fie de tip cantitativ prin control al regimului de debite de diferenţe de presiune de  plecare (distribuitor­colector) menţinute constante; reglarea de tip calitativ asigură condiţiile  bune de reglare pentru consumatori dotaţi cu ventile automate de reglare cu 3 racorduri.  Racordurile la fiecare baterie sunt dotate cu armături de închidere.3.1. de reglare automată. eventual automat.1. .1.  Punctele termice de preparare ­ distribuire secundară sunt dotate pe grupurile distincte de  distribuţie cu armături de închidere. de  modurile de reglare şi de necesităţile funcţionale se prevăd sau nu pompe de circulaţie cu  armături de reţinere pentru fiecare baterie; în general se echipează cu pompe proprii bateriile de  preîncălzire cu pericol de îngheţ.7.  III. Echiparea indicată trebuie să asigure.) se pot revedea  pompe în comun pe grupuri de distribuţie­dotate cu armături de închidere.2.2. de dezaerisire şi de golire şi eventual cu armături de reglare. iar pentru restul bateriilor (de reîncălzire. cu aparatura de măsură şi control; funcţie de regimurile de presiune. când este disponibilă de la o sursă termică  primară.3.  cu pompe de circulaţie (posibile diafragme) cu armături de reţinere şi cu aparatura de măsură şi  de control.III.7.) cu  alimentare în sistem cu 2 conducte pentru răcire ­ încălzire cu comutare sezonieră se prevăd în  punctele de preparare ­ distribuţie grupuri distincte cu pompe proprii de circulaţie. este limitată ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor nemedicale ­ fără pacienţi.  III.

 mirosuri.  Funcţie de consumul de abur de joasă presiune faţă de consumul de abur de medie presiune  centrala termică este echipată cu cazane de abur de joasă presiune sau aburul de joasă presiune  este produs prin reducere din abur de medie presiune în centrala termică sau într­un punct termic  din clădire. de reglare  automată. în  general fiind necesare staţii de colectare ­pompare; în situaţiile când este posibil.. dar funcţie de condiţiile locale. armături de închidere. mai apropiat de consumatori.3. de golire şi dezaerisire. dar şi a echipamentelor de  spălătorie­uscătorie­călcătorie. cu asigurarea recuperării şi întoarcerii condensatului la centrala  termică. fie prin sisteme centralizate de  preparare­diStribuire. etc.  INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSAT DE JOASĂ PRESIUNE  Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur a echipamentelor preparare­încălzire a hranei în  bucătării.4. Pentru umiditatea în sistemele de ventilare­tratare aer se utilizează. în special pentru  spaţiile cu pretenţii de puritate a aerului şi de confort.  Umidificarea cu „abur curat" se realizează fie prin aparate locale.  III. se consideră în general impropriu  umidificării aerului. şi de umplere  prin pompare a sistemelor cu soluţie glicolată.7. cu armături de  golire şi dispozitive de dezaerisire şi cu manometrie; punctele de reglare a presiunii sunt dotate  cu dispozitive sau supapa de siguranţă. etc. dar şi cu dispozitive de  expansiune şi de siguranţă în sistem deschis sau închis (recipiente închise cu perna gazoază şi  supape de siguranţă) pentru mai multe sisteme în comun sau individual.7.) poate fi retumat natural (gravitaţional) la centrala termică. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere şi de  reglare automată de debite sau presiuni.  Condensatul rezultat este practic lipsit de presiune şi numai în cazuri speciale (instalaţii mici cu  consumatorul la înălţime. se realizează staţii de  preparare în rezervor ­ cu colectare ­ recuperarea eventualelor goliri din instalaţii. cu separatoare de impurităţi şi separatoare de condensat. pot apărea ca necesare  staţii de pompare cu rezervoare de colectare; pompele funcţionează automat funcţie de nivelul  condensatului în rezervoare; rezervoarele sunt prevăzute cu racorduri de aerisire. utilizat în echipamente de spălare­  uscare­călcare rufe sau de preparare­încălzire hrană. În general remarca condensatului  la Centrala termică se realizează direct.  III 7. cu aparatură de măsură şi control.  cu armături de golire şi dispozitive de dezaerisire şi cu manometre; eventualele puncte de reglare  a presiunii sunt dotate cu supape de siguranţă pe partea reglată.  Se pot realiza recuperări de căldură locale din condensatul colectat  prin detendoare. impurităţi.  schimbătoare de căldură.  III. cu masa de apă stagnantă. cu separatoare de impurităţi şi separatoare de condensat. fiind mai mult sau mai puţin murdar ­ grăsimi. etc; de asemeni sărurile şi suspensiile din apă pot colmata  filtrele fine şi absolute; aburul de medie sau joasă presiune. oficii biberonerM sau bufete şi cu asigurarea recuperării şi întoarcerii condensatului la  sursa termică. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere şi eventual de  reglare automată debite.4.1. .  III.2. staţiile de  colectare ­ pompare sunt comune cu cele de condensat provenit din abur de medie presiune. etc.7.Instalaţiile în sine sunt echipate cu pompe de circulaţie.4.         INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSAT DE MEDIE PRESIUNE  Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur de medie presiune a echipamentelor de sterilizare  umedă şi uscată (autoclave şi pupinel) şi de preparare a apei sterile. „abur curat" de joasă presiune; utilizarea  sistemului de umidificare prin stropire de apă este evitat datorită pericolului formării şi  răspândirii unor colonii de germeni patogeni specifici condiţiilor în cauză de umiditate şi de  temperatură.

 de structura  consumatorilor de energie termică este necesară producerea următorilor agenţi termici:  ­ apa caldă cu temperaturi până la 115°C pentru instalaţiile de încălzire centrală cu preparări  ulterioare pentru realizarea apei calde corespunzătoare tipurilor de instalaţie de încălzire (prin  corpuri statice convective. în general electrice. iar instalaţiile de agent  termic au structură adecvată. etc.5. etc. etc corespunde agentului termic utilizat. La proiectarea şi execuţia surselor de energie termică se va ţine cont de toate cerinţele  şi exigenţele specifice pentru clădirile spitaliceşti amintite în normativul de faţă. cu  reglarea prin generator. care trebuie să corespundă din punct de vedere funcţional ­  presiune nominală.  III.7.) şi pentru încălzirea aerului în cadrul sistemelor de  ventilare ­ climatizare etc. apa supraîncălzită. etc. ori este recuperat prin sistemul  aferent aburului ordinar de joasă presiune.  de armături de închidere.a.7.  echipamente de încălzire.1.  b. cu dispozitive de  siguranţă. Aparatele locale sunt generatoare. fără să incomodeze activităţile de bază ­ medicale sau de altă natură.  III. din spaţii cu pretenţii mai ridicate de igienă. . pentru echipamente de preparare a hranei  ­ în bucătării. precum şi de  normativele. oficii de servire.         SURSE DE ENERGIE TERMICĂ  III. pe care este montat;  condensatul provenit din „abur curat" ori nu este recuperat. abur de medie sau  joasă presiune; dotarea cu armături: de închidere şi de reglare automată.7.7 bar).7.7. temperatură maximă. schimbătoare de dădură.7.2. INSTALAŢII DE PREPARARE APĂ PENTRU BAZINE DE TRATAMENT  Prepararea apei. alimentată cu  apă tratată­demineralizată şi cu dotarea necesară de aparatura de reglare automată şi de siguranţă. Se subliniază  interdicţia realizării de trasee de instalaţii cu accese necesare pentru montare. cu aparatura de măsură şi control.  Sistemele centralizate de prepârare­distribuţie a „aburului curat" de joasă presiune au în  general ca sursă în centrala termică sau într­un punct termic local. 0. de abur de foarte joasă presiune din apa  potabilă sau parţial tratată pentru utilizarea directă în echipamente (tubulatură) de tratare aer. armături.6. întreţinere­  reparaţii.  III.  III.7.  ­ abur de joasă presiune (max. de separare impurităţi. se izolează specific condiţiilor de exploatare şi se  finisează corespunzător caracterului aparent sau mascat al locului de montare.7. recipiente.         CONDIŢII GENERALE DE EXECUŢIE  Instalaţiile termice au în compunerea lor conducte. biberonerii. etc. un preparator­schimbător de  căldură utilizând ca agent primar abur de medie presiune sau apa supraîncălzită. etc. Funcţie de structura funcţională a obiectivului spitalicesc şi în consecinţă.  Punctele tehnice necesare se amplasează în aşa fel încât să fie cât mai apropiate de spaţiile  servite. nu numai din punct de vedere termic se realizează în staţii locale echipate în  consecinţă; pentru încălzire se utilizează în schimbătoare de căldură unul dintre agenţii termici  disponibili considerat mai avantajos de folosit ­ apa caldă. în sistemele centralizate  umidificarea se realizează în u midi ficat oare tipice având ventil de reglare şi dispozitiv de  distribuţie a aburului „uscat" în echipamentul (tubulatura) de tratare aer. caracteristici şi performanţe funcţionale agenţilor  termici utilizaţi; de materialele din care sunt fabricate elementele componente ale instalaţiilor  rezultă măsuri specifice care trebuie avute în vedere; elementele componente ale instalaţiilor se  protejează anticoroziv după necesităţi. nemaivorbind de asepsie. radiante. prescripţiile şi legislaţia în vigoare ce au ca obiect condiţiile tehnice şi  administrative specifice privind realizarea acestor obiective.

 Aceasta implică realizarea unor circuite separate pe  consumatori individualizaţi ca regim funcţional. etc.        Dimensionarea centralelor şi punctelor termice va respecta condiţiile de montare. Pentru aceasta se va asigura echiparea cu aparatură  necesară şi control a parametrilor funcţionali şi dotarea cu aparatură de automatizare adecvată. impun utilizarea unor soluţii energetice cât mai  eficiente asociate cu soluţii diverse de recuperare a căldurii V.7.6.7.  III.  echipate cu aparatură de măsură control şi automatizare corespunzătoare. sterilizări.  III. Datorită exigenţelor în ceea ce priveşte furnizarea energiei termice. .) la parametrii contractaţi. grup electrogen.­  abur de medie presiune (0. preparare apa sterilă  etc.7. etc.7+7 bar) pentru sterilizări ­ staţii de sterilizare.7. Asigurarea unui regim optimizat de funcţionare al surselor impune corelarea producţiei  de energie termică cu nivelul de consum. Se acceptă utilizarea unor sifrse termice primare cu administrare străină ­ de tip  termoficare urbană sau de zonă. acestea se vor grupa cu  alte spaţii tehnico­gospodăreşti (staţie hidrofor.  exploatare şi întreţinere ca cerinţe ale producătorilor de echipamente şi prescripţiilor actelor  normative în vigoare (113 ­ 94.3.7.7.7. care impun amplasarea în clădiri independente. al.5.7.  consumuri ridicate de apă caldă menajeră.        Amplasarea şi realizarea surselor termice trebuie să ţină cont de normativele  specifice în vigoare.  III7.  III. locale ­umidificatoare autogene sau în sisteme  centralizate având ca sursă schimbătoare de dădură cu abur de medie presiune sau apă  supraîncălzită ca agent primar. specifice obiectivelor spitaliceşti  (niveluri de temperatură mai ridicate. centrala frigorifică. pentru echipamentele de spălătorie­uscătorie­călcătorie.9. ­ utilizează în puncte termice locale proprii unul din agenţii termici menţionaţi mai  sus. program.  III. etc).  în situaţii clar definite.  ­ apa caldă de consuni menajer preparată centralizat în centrala termică sau local cu utilizarea ca  agent termic a numai unuia dintre agenţii prezentaţi mai sus.        In sistemele de distribuţie ale apei se va urmări realizarea unor regimuri hidraulice  şi termice adaptate necesităţilor de consum.7.7. 2).        Consumurile de energie termică indicate.7. etc.5. etc.  ­  consumuri termice speciale ­ încălziri de apă pentru bazine de înaot ­recuperare. tratamente  termale. utilizarea unor cote ridicate de aer proaspăt.)  III.7.  III.8. se va lua în considerare şi posibilitatea realizării  unor sisteme energetice integrate cu sursa comună pentru energie termică şi electrică. etc.3. etc. post trafo. iar prin funcţionalitatea lor să nu afecteze îndeplinirea cerinţelor prezentate  în normativ în privinţa desfăşurării normale a activităţilor medicale şi de tratament din cadrul  spitalului.7. etc). localizare în cadrul clădirii.3.        în vederea asigurării continuităţii în livrarea de energie termică se vor lua măsurile  corespunzătoare. norme ISCIR. chiar numai pentru satisfacerea unor anumite categorii de  consumatori termici numai dacă există certitudinea asigurării continuităţii livrării agentului  termic primar (apa fierbinte.  ateliere. (Obs. astfel încât să existe încă o sursă suplimentară pentru fiecare agent termic. se recomandă  pentru spitale adoptarea surselor de căldură independente.7. respectiv centrale şi/sau puncte  termice proprii.4.  ­ în instalaţiile de tratare a aerului în spitale se utilizează cu preponderenţă abur curat de joasă  presiune care se produce în generatoare electrice. abur. de amploare.  De asemeni la lucrări complexe.

 5 zile (la cea. etc.p. dulapuri  frigorifice sau echipamente specializate; laboratoarele de analiză patologică pot fi dotate cu  echipamente speciale; prosectura este dotată cu . şi cu utilizarea unor echipamente locale individuale de tip general ­ frigidere.1­3 camere frigorifice specializate pentru  păstrarea cadavrelor max.III. Noile echipamente moderne utilizează agenţi frigorifici ecologici cu ODP nul (R  134a. Agregatele frigorifice răcite cu aer.d. bine ventilate (natural) şi izolate de spaţii pretenţioase  d. aferente echipamentelor de răcire se amplasează  în spaţii adiacente încăperilor servite. de exemplu în recuperări de  căldură în secvenţe de tratare a aerului dezumidificarea ­ reîncălzire. a.8. centrale şi/sau  locale.C (R 12) pe cale de eliminare şi produşi HCFC (R 22) cu termen de eliminare mai  îndelungat. sistemelor de ventilare­tratare aer; utilizarea instalaţiilor frigorifice pentru  scopuri de încălzire a­aerului ­ în regim de pompă termică. în acest sens sursele termice vor fi dotate cu staţii de tratare (dedurizare.F.  III. Instalaţii locale de climatizare echipate cu aparate (pentru răcire cu detentă directă) de  tip comercial monobloc („de fereastră") sau mono/multi „split" (unitate exterioară compresor ­  condensator la care se racordează una sau mai multe unităţi interioare de tavan sau perete ­sus . are diverse aplicaţii locale ­ în  echipamente locale de climatizare şi se pot utiliza la scară mai mare.1. laboratoarelor şi farmaciei; pentru stoc de produse sterile la farmacii  eventual se prevăd spaţii frigorifice majorate:  ­ dulap sau cameră frigorifică; băncile de sânge sau de ţesuturi se dotează cu frigidere.1.  etc. bufetele dar şi saloanele bolnavilor se dotează în mod curent cu  frigidere; în unităţile spitaliceşti cu o dotare modernă depozitarea deşeurilor menajere (bloc  alimentar) se realizează în camere frigorifice.8. Pentru scopuri medicale. la bucătării se realizează în frigidere.7. dulapuri şi camere frigorifice; oficiile  alimentare. congelatoare. 15 m\ pentru răciri şi congelări fără niveluri de frig profund legat în aplicaţii reduse şi  complet izolate. niveluri de răcire. biberoneriile. dulapuri frigorifice şi camere frigorifice. în  conformitate cu normativul C 18 ­ 85 şi armături de separare a impurităţilor.      Producerea agenţilor termici impune apei de alimentare respectarea unor condiţii  de calitate privind regimul chimic în special pentru nivelurile ridicate de temperatură şi presiune  al generatoarelor termice şi lipsa de impurităţi în special în vederea protejării armăturilor fine de  reglare.  b.8. cuprind încă pe scară mare  produse C.  III. dotate cu agregate de frig proprii cu  condensatoare răcite cu aer; echipamente frigorifice speciale de uz medical sau echipamente  medicale cu instalaţii frigorifice proprii înglobate sunt foarte rare dacă există.10.8.  III.2. Pentru scopuri alimentare ­ depozitarea materiilor prime. capacităţi de  depozitare.        INSTALAŢIILE FRIGORIFICE PENTRU DEPOZITĂRI RECI  constituie o categorie foarte diversă ca destinaţii de utilizare. Funcţionarea acestor echipamente va fi supravegheată în vederea unei exploatări de  calitate.7. băuturi. amoniacul fiind în general exclus datorită toxicităţii ridicate. degazare etc).v. etc). ­5°C). dar şi a unor produse finite.  INSTALAŢII FRIGORIFICE  Dotarea cu instalaţii frigorifice este determinată de complexitatea funcţională şi gradul de  echipare ale unităţilor spitaliceşti.       INSTALAŢII FRIGORIFICE PENTRU TRATAREA AERULUI  cuprind instalaţii locale sau centrale de capacităţi şi tipuri diferite utilizate la răcire  şi/sau dezumidificarea aerului în aparate locale sau în procese mai complexe de preparare a  aerului în cadrul. Agenţii frigorifici  utilizaţi.2.  III. în general în unităţile spitaliceşti  depozitările reci necesită capacităţi foarte mici şi mici ­ până la nivel de cameră frigorifică de  max. al zgomotului şi vibraţiilor. frigiderele sunt o dotare curentă  a sălilor de tratamente. tipuri de echipamente.  congelatoare.

 funcţie de capacitate şi de modul de reglare a capacităţii la evaporator şi  compresor; conductele se izolează corespunzător temperaturilor agenţilor transportaţi ­ cele de  lichid pe traseu exterior nu se izolează.  Unităţi specializate compacte pot îndeplini tratări complexe ale aerului de introducere. pentru preparare de apă  răcită în vederea utilizării ca agent de răcire a aerului.  al caracteristicilor constructive şi al performanţelor funcţionale. Avantajele sistemului centralizat sunt de  natură ecologică ­ cantitate mai redusă de agent frigorific şi centralizare a problemelor de  amplasare a unor eventuale unităţi exterioare.5°C. sunt curente dar nu pot fi utilizate decât pentru spaţii  ale căror destinaţii funcţionale nu necesită niveluri de asepsie ridicate ­ aparatele operează în  principal în regim de recirculare a aerului interior şi nu prezintă posibilităţi de filtrare de calitate. echipamentele de răcire a apei pot fi:  ­ cu răcire cu apă  ­ echipamente în general monobloc montate în centrala  frigorifică şi având circuite cu apă de răcire echipate cu pompe şi turnuri de răcire;  ­ cu răcire cu aer  ­ condensatoare răcite cu aer montate la exterior racordate prin  circuite de agent frigorific cu echipamentele de răcire a apei montate In centrala frigorifică;  ­ cu răcire cu aer  ­ echipamente monobloc montate la exterior; se golesc de apă  în sezonul rece sau se utilizează în locul apei soluţie glicolată  cu o serie întreagă de inconveniente. Funcţie de  modul de răcire al condensatoarelor. . Instalaţii locale independente frigotehnic de tratare a  aerului se pot utiliza la săli de hidroterapie pentru controlul umidităţii aerului prin răcire cu  dezumidificare şi reîncălzire cu utilizarea unei părţi din căldura de condensare. cu  satisfacerea cerinţelor cele mai pretenţioase în domeniu (pentru săli de operaţii etc. în situaţii în care sunt admise şi  ventiloconvectoarele. poate utiliza pentru răcire ­  dezumidificare baterii cu detentă directă cu circuite frigorifice individuale având condensatoare  răcite cu aer sau cu apă (mai puţin în ultimul timp) pentru capacităţi mici şi pentru instalaţii  izolate; au dezavantajul general al unor reglări rigide ale capacităţilor de răcire ­ puţine trepte de  reglare. presiuni disponibile scăzute care nu permit filtrări de calitate etc.  Utilizarea dulapurilor de climatizare (pentru răcire cu detentă directă) în sistem „split" sau  similar.2 Unităţile spitaliceşti dotate cu mai multe sisteme de tratare. cu răcire ­dezumidificare a  aerului se preferă a fi prevăzute cu echipamente frigorifice centralizate.) nu  este recomandată pentru spaţii cu specific spitalicesc.sau jos) având condensatoare răcite cu aer.8. dar este necesar  un echipament frigorific special cu reglarea repartizării sarcinii de condensare la două  condensatoare complementare. dar se pot utiliza la spaţii cu alte activităţi.v. limitarea utilizării pe scară largă este determinată de inconvenientele de  cost şi întreţinere.  ­  aparatele monobloc („de fereastră") constituie o comunicare nepermîsă cu exteriorul şi nu se  recomandă deloc spaţiilor cu specific spitalicesc; pot fi utilizate la spaţii fără acest specific  ­ aparatele locale în sistem „split" pot avea o utilizare izolată.d. de reducere a  puterii electrice instalate şi de cost ­ peste o anumită capacitate frigorifică instalată.  Agenţii frigorifici utilizaţi în instalaţiile locale sunt freoni ­ R 22. de întreţinere ­ mai concentrată.) inclusiv  recuperări de căldură din aerul de evacuare. 11  C/5. R 134a etc. fără posibilităţi  de racordare pe aspiraţie. centrala frigorifică se  amenajează în general într­un corp tehnico ­ gospodăresc împreună cu centrala termică. Circuitele  frigorifice de legătură a evaporatoarelor cu unităţile exterioare compresor ­ condensator vor  cuprinde în cazul sisternelor „split" ­ conducte de gaz aspirat şi conducte de lichid ­ cu echiparea  specifică de armături. a. Temperaturile nominale ale apei răcite utilizate ca agent de  răcire în sistemele de ventilare ­ tratare aer în unităţile spitaliceşti sunt în general de min.  III. 6°C/11  6  °C; la agregatul de răcire se consideră temperaturi de min.p..2.  Tratarea aerului în unităţi corespunzătoare domeniului spitalicesc atât ca echipare cât şi d. sau a altor aparate de tip comercial. în care nu se poate realiza o tratare corectă a aerului  sau sunt lipsite de caracteristici funcţionale corespunzătoare (lipsa de etanşeitate.

 condiţiile de amplasare şi de realizare a centralei  frigorifice. de dezaerisire şi de golire şi  cu aparatură de măsură şi control.  b. aparatură de măsură şi  control.  c.        INSTALAŢII DE GAZE NATURALE  III. armături de  dezaerisire şi de golire. armături. de reglare automată.); racordurile la fiecare baterie  de răcire sunt dotate cu armături de închidere. Staţia de turnuri de răcire se racordează la  canalizare pentru golire şi pentru purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual  tratată pentru acoperirea consumurilor de apă (evaporare. de reţinere şi de reglare automată.       În cadrul unui spital. separatoare de impurităţi.d. = 5°C; t. Instalaţiile de apă răcită sunt echipate în centrala frigorifică cu pompe active şi de  rezervă.1. temperaturile  nominale ale apei răcite se stabilesc funcţie de temperaturile de calcul ­ bulb umed ale aerului  exterior în general u ­1. funcţional ­ presiune nominală. ­ te  (b.  armături de închidere.p.  separatoare de impurităţi. aparatură de măsură şi control  etc; pentru umplere se utilizează apă dedurizată prin folosirea staţiei de dedurizare din dotarea  centralei termice. Instalaţiile de distribuire a apei răcite la bateriile de răcire din cadrul sistemelor de ventilare ­  tratare aer cuprind conducte de racord la centrale de ventilare. dispozitive de expansiune şi de siguranţă.9.2. distribuitoare ­colectoare.  INSTALAŢII DE GAZE  NATURALE ŞI FLUIDE MEDICINALE  III.  d. Funcţie de capacitatea de răcire instalată. sau în cazuri foarte speciale la interior.  Pentru capacităţi frigorifice mari sistemul de pompare cuprinde pompe individuale pe fiecare  agregat de răcire (active şi rezervă) şi pompe pentru consum (active şi rezervă) în sistem de  reglare cantitativă dacă armăturile de control automat aferente bateriilor de răcire a aerului sunt  de tip cu 2 racorduri; numai la instalaţii mici se păstrează debite de apă răcită constante la  consumatori ­ armături de control automat cu 3 racorduri. în care de obicei se amplasează şi  punctele termice de preparare ­ distribuire secundară (vezi W. caracteristici şi performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare;  se protejează anticoroziv şi se izolează specific ­ fără contact direct cu elemente de susţinere  metalice etc. gazele naturale sunt folosite pentru:  ­ consumatori cu flacără liberă (tehnologici);  ­ prepararea hranei;  ­ arderea deşeurilor;  ­ centrala termică.u. în varianta echipamentelor de răcire a apei având condensatoare răcite cu apă.  III. aparate etc.Centrala frigorifică este echipată pe partea de apă răcită cu pompe. dispozitive de dezaerisire şi armături de golire.v.  Turnurile de răcire se montează la exterior.I. antrenare picături şi purjă continuă);  conductele de apă de răcire se protejează de insolare şi pe trasee exterioare lungi aparente se  izolează. cu racordare  la circuitul de aer la exterior ­ numai pentru instalaţii de capacităţi reduse este posibilă datorită  debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilor de răcire se face cu luarea unor măsuri  speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. armături de închidere şi de reţinere. eventuale armături de reglare debit la turnuri./t2  =  28°C/33°C.  temperatură minimă ­ maximă.9. .) = 23 °C rezultă t. sunt necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea căldurii  degajate.9.) = 5 = C; pentru tc  (b.1.  Elementele componente ale instalaţiilor de apă răcită:  ­ conducte.u. Pentru amenajarea centralei frigorifice se va respecta STAS 6987­82 ­ Instalaţii  frigorifice ­ prescripţii de siguranţă.7.1. trebuie să răspundă d.

  Consumatorii sunt în principal cei specifici laboratoarelor: becuri Bunsen sau Teclu. spitalele vor fî dotate  cu instalaţii proprii specifice (crematorii).1.9.       Pentru prepararea hranei se vor prevedea instalaţii de gaze naturale la bucătărie şi la  oficiile alimentare din flecare secţie.        INSTALAŢII DE FLUIDE MEDICINALE  Alimentarea cu fluide medicinale a unui spital este o necesitate absolută. protoxidul de azot (gaz narcotic).III.2.  III.8 Proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale se va face conform normativului I  6.2. vidul medicinal. Staţia centrală de butelii pentru distribuţia de oxigen se compune din trei încăperi  dispuse în serie: camera de distribuţie cuprinzând 1/3 din numărul total de butelii.       In scopuri tehnologice (cu flacără liberă) gazele naturale sunt folosite în:  ­ laboratoare de analize medicale;  ­ farmacie;  ­ prosectură şi lab.1. Amplasarea staţiei se face în afara .9. Cele trei încăperi se  execută din materiale incombustibile.       în centrala termică. fierbătoare.1.       Instalaţii de oxigen  III.9.1. camera în care  se află buteliile pline aflate în rezervă şi camera pentru buteliile golite. normativului 1.  III. pentru punctele de consum tehnologic din laboratoarele şi spaţiile  medicale.1.1.1.  III.6.2. de anatomie patologică;  ­ laboratoare de cercetare.  reşouri.       în absenţa instalaţiilor edilitare cu gaze naturale. Nu se vor  elimina la crematoriu materiale inflamabile.2.3.  III. centrala termică se va alimenta cu  combustibil lichid (păcură).5.9. în conformitate cu prescripţiile tehnice ISCIR.4.9.31. puncte de consum şi instalaţii  de semnalizare.  III.9.2.1.  III. Fluidele medicinale  utilizate sunt: oxigenul.9.9. cu pereţi rezistenţi la explozie şi cu panouri de  decompresare. gazele naturale alimentează arzătoarele cazanelor de abur şi de  apă caldă.1.1.2.  Numărul punctelor de consum şi poziţionarea lor în încăperi vor fi stabilite prin tema de  proiectare. conf.9. ale căror arzătoare se alimentează cu gaze.9.  III.  III. aerul comprimat.9.  Dacă pentru asigurarea debitului necesar calculat trebuie mai mult de 7 butelii se va prevedea o  staţie centrală de distribuţie.1.       Pentru arderea deşeurilor organice de provenienţă medicală.       In cazul imposibilităţii alimentării cu gaze naturale a unităţilor spitaliceşti se poate  folosi gazul petrolier lichefiat. debitat de la butelii.7.  III. Instalaţiile de oxigen în unităţile sanitare alimentează punctele fixe de consum şi se  compun din:  ­ staţie centrală de butelii pentru distribuţie de oxigen;  ­ reţete exterioare de distribuţie a oxigenului;  ­ instalaţii interioare de distribuţie a oxigenului formate din ţevi.

 de regulă de capacitate de 401. îmbinate prin sudură cu aliaj de lipit alcătuit din 95% cositor şi 5% antimoniu. Conductele de oxigen. şi prin  sudură cu aliaj de argint în locurile înguste.2. Este interzisă amplasarea conductelor de oxigen în acelaşi canal cu conductele de  distribuţie de gaze inflamabile sau care transportă fluide cu temperaturi peste 40°C. gruparea lor pe secţii şi se va  stabili sistemul de semnalizare în caz de absenţă a oxigenului.9. se vor respecta distanţe minime de 40 cm între  conductele de oxigen şi cabluri. timp de 24 ore. terapie intensivă.  III. ţevi de legătură cu aparatele de măsură şi semnalizare;  h. care va avea un racord pneumatic la instalaţia de 02  şi un racord  electric de 220V. Se va preciza  amplasarea şi numărul acestora în diferite încăperi. Conductele de oxigen se probează la presiunea de lOljar. reductoare de presiune individuale.III.1. care reduc presiunea la max.     Echipamentele şi instalaţiile din staţia de oxigen sunt:  a.3.  III.5.2.  Trecerile conductelor prin pereţi sau planşee se vor proteja prin manşoane de protecţie  din ţeava de oţel.9.9. robinete speciale de închidere şi manevră;  g. terapie  intensivă) se vor separa de restul instalaţiei prin robinete de separare.clădirilor spitalului. funcţie de numărul buteliilor din staţie;  e.     Reţelele exterioare de distribuţie se vor amplasa în canale de distanţă special  prevăzute.  III. paralel cu  tavanul. a sectorului de urgenţă.2. Traseele conductelor instalaţiilor interioare vor urmări drumul cel mai scurt spre  punctele de alimentare şi vor fi în linie dreaptă sau în curbe suficient de largi pentru a nu produce  gâtuiri  .  Traseele reţelelor exterioare vor fi cât mai drepte.4.  La intersecţiile subterane cu alte reţele.  b.  III.2. 5  Kgf/cmp;  c.    Punctele de consum vor fi stabilite prin tema de tehnologie medicală. înainte şi după reducere;  f.2. ţeava colectoare cu ştuţuri. instalaţia de semnalizare optică şi acustică (în staţiile de supraveghere permanentă).1.  III. exterioare şi interioare se vor executa din ţevi de cupru  degresate. butelii de oxigen. montate sub limita de îngheţ şi cu o  pantă de 3% spre robinetul de purjare.  Se acceptă pozarea reţelelor de oxigen în coridoare subterane sau tuneluri bine aerisite  împreună cu alte instalaţii ţinând seama de măsurile de siguranţă epidemiologică şi de  restricţiile descrise la punctuf anterior.1. conducte fixe sau tuburi de cauciuc armate. tablou de  alarmă pentru lipsa de 02. montate direct pe butelii. a  serviciului de anestezie.9. Pe  conductele de oxigen se vor monta separatoare apă ­ aer (de linie şi de capăt).9.8. manometre de măsură a presiunii.9.     Instalaţiile exterioare de distribuţie a oxigenului se vor monta aparent.1. pentru a mări siguranţa în  exploatare.2.9. cu brăţări de fixare între butelii şi ţeava colectoare;  d.2. Tronsoanele care alimentează zona cu consumatori vitali (săli de operaţie.1.  III.1. a compartimentelor . a blocului de naşteri.6.7.  conform cu prevederile normativului P 118­1983.  Este obligatorie alimentarea cu oxigen a blocului operator. la distanţă suficientă pentru a nu provoca accidente şi daune materiale.9.1.

  III.  III. 67/13.  III.  III.  Instalaţiile de aer comprimat medical se compun din: staţia (centrală) de aer  comprimat. înălţimea de montare a prizei  de oxigen va fi de 160 cm de la pardoseală la axul prizei. traumatologie.12.1979.9. armături de închidere). hidrofoare.9. sau între paturi. de regulă.1. conducte de distribuţie şi instalaţia la consumator.1.2.  III.2.9. acolo unde se deservesc două paturi. execuţia şi exploatarea instalaţiilor de oxigen în unităţile sanitare se  va ţine obligatoriu seama de instrucţiunile ISCIR.9.  III. La spitalele mari.  nr.11. Normativele PSI şi al Ministerului Industriei  chimice.  Staţia (centrala) de aer comprimat medical se va echipa astfel:  ­ compresoare;  ­ rezervor tampon;  rampa de reducere a presiunii (reductoare de presiune.2.4.1.02. pentru  aparatura de respiraţie artificială sau cea de aerosoli.10.2. acolo unde se deserveşte  un singur pat.2.       Instalaţii de aer comprimat  III.  III.pentru sugari şi prematuri. pentru: punerea în funcţiune a  echipamentelor din sala de operaţie. spălătorie şi sterilizare centrală.2. pentru probe şi dezinfecţie instrumente  medicale. fixată pe fundaţii de beton cu izolaţie de plută pentru amortizarea zgomotelor. Aerul comprimat medical se foloseşte. manometre. climatizare.2.  Se vor monta cel puţin două compresoare de aceeaşi mărime (o unitate activă + una de  rezervă).1.2. La proiectarea. pentru activităţi din laboratoare. iar pentru celelalte secţii în toate  rezervele sau saloanele destinate cazurilor grave. care semnalizează personalului tehnic şi medical că alimentarea cu oxigen  este în afara limitelor normale de lucru. la capul patului.  III.2.2.  comenzi pneumatice) aerul comprimat se prepară distinct şi se distribuie pe alte reţele de  instalaţii. cu consumuri de oxigen mai mari de 3000 mc/zi.9. Instalaţiile la punctele de distribuţie vor fi prevăzute cu sisteme de alarmare vizuale.9. devine rentabilă  soluţia de alimentare cu oxigen lichid. furnizat de o staţie ale cărei instalaţii constau din:  ­ rezervoare de stocare oxigen lichid;  ­ pompe de expansiune;  ­ recipienţi de oxigen gazos presurizat;  ­ instalaţii de conducte pentru transportul oxigenului gazos;  ­ cisterna de aprovizionare cu oxigen lichid.13.9. a compartimentului de arşi grav. . obstetrică.9.1.  Pentru secţiile medicale de spitalizare se va asigura cel puţin o priză de oxigen în fiecare salon al  secţiilor de chirurgie.S.2. pentru personalul chirurgical la costumele izolante.9. Prizele de oxigen se vor monta pe perete. amplasarea staţiilor de oxigen cu butelii sau pentru platforma necesară amplasării  echipamentelor de stocare a oxigenului lichid precum şi de „Prescripţiile tehnice privind  siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de oxigen în unităţile sanitare" aprobate prin Ordinul M.3.2.  sau vizuale şi sonore.2.2. Nu este permisă folosirea aerului comprimat medical pentru alte scopuri; pentru  ceilalţi consumatori (ateliere mecanice. cardiologie.2. precum şi pentru flacoanele de producere a vidului  necesar în secţiile medicale (aspiraţie).

 lichefiate sau dizolvate.4.5.4.     Conductele de distribuţie de aer comprimat se vor monta aparent şi pe cât posibil  paralel cu conductele de oxigen.9.  III.2. In spitale vidul este necesar pentru: absorbţii din câmpul operator.  III.9.2. având avantajul unei  spălări continui cu apă.3. ele putând funcţiona şi  simultan în cazul vârfului de consum.9. Instalaţia de vid constă din pompe de vid. Soluţionarea instalaţiilor de aer comprimat medical va respecta prescripţiile tehnice  pentru proiectarea.8.9.2.     Instalaţia la consumator constă din prize de perete.  III.2.2. cu funcţionare  în două trepte. .  Se vor monta cel puţin două agregate (unul activ + unul de rezervă).9.  III.9.2. din căile  respiratorii superioare şi pentru absorbţii de durată (în domeniul vidului redus). evitându­se utilizarea compresoarelor de tip industrial care  au randament scăzut.7. Se recomandă utilizarea de compresoare speciale pentru uz spitalicesc. ca şi cele de oxigen. cu randament ridicat.3. pentru secţiile de spitalizare sau din racorduri pentru aparatura medicală de aspiraţie.3. montate pereche cu prizele de  oxigen.5.  III.2.9.9. capacitatea  utilajului.2.2.2. cu excepţia aerosolilor pentru care va fi de  1.9. utilizarea şi verificarea recipientelor ­ butelii pentru gaze  comprimate.S. repararea. C 5­84. un nivel ridicat al zgomotului şi pericol de antrenare a uleiului pe reţea.1983). execuţia.  III.3.2.9.  Presiunea de utilizare va fi de 5 at în toate cazurile.III. 425/7.5 at.3. reţea de distribuţie şi instalaţia la  consumator. Instalaţia la consumator constă din prize de aspiraţie montate pereche cu prizele de  oxigen. pentru instalalaţiile de vid se vor prevedea sisteme  de control şi semnalizare a parametrilor de funcţionare.  III.2.  Instalaţia pentru gaz de narcoză .  III.2. nr.6.3.  Scimbările de direcţie se vor realiza prin curbe executate manual cu raza de cel puţin  10 ori diametrul conductei.3. Reţelele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru ca şi cele pentru oxigen şi aer  comprimat.  Tipul compresorului se va determina funcţie de necesarul de consum. pentru nevoile de vid pentru aspiraţie în spaţiile pentru bolnavi şi de prize şi/sau  racorduri cu tuburi flexibile sau rigide pentru aparatura medicală fixă sau mobilă.  Conductele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru.        Instalaţia de vid  III.  III.9.11.1. Ca şi pentru instalaţiile de oxigen. durata şi condiţiile de funcţionare.2.6. Pompele de vid vor fi de preferinţă de tipul cu inel de apă.3.2.2.  III. şi Normele de protecţie a muncii în sectorul sanitar  (aprobate cu Ordinul M.2.9.

  Colectarea deşeurilor solide  III.2.1.1.     Deşeurile solide din spitale sunt de mai multe feluri:  a) deşeuri reciclabile (neinfectate):  ­ hârtie. prin tratare cu substanţe dezinfectante şi/sau ardere în crematoriu.1.  racordul acestuia la reţeaua de distribuţie a gazului de narcoză urmând a se executa conform  instrucţiunilor tehnice ale furnizorului. Deşeurile provenite din activităţile medicale prezintă un potenţial infecţios şi trebuie  colectate în ambalaje etanşe. biberonerie.1.9.  III.  III.  III.4.2. Gunoaiele menajere se colectează la sursă. Deşeurile reciclabile se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor. Echipamentul de la punctul de consum este utilajul medical (aparatul de narcoză). 10.4. 10. transportate şi depozitate în condiţii de deplină securitate pentru a  împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor şi rozătoarelor) a  personalului şi populaţiei. . oficiile alimentare din secţiile medicale);  ­ deşeuri medicale (vată.2.3. organele de distribuţie şi control a  presiunii.10.  asigurându­se la locul lor de provenienţă condiţiile necesare pentru intrarea pe circuitul de  reciclare (spălare.2. 10.    Reţeaua de conducte de distribuţie se va executa din ţevi din cupru.  III.9. şervete.  Instalaţii de tratare a deşeurilor solide medicale  III. într­un spaţiu  separat.2.  III. care constau dintr­o staţie de producere. tifon.1.1. se transportă şi se depozitează în  recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă închişi etanş. Depozitarea se face pe platforma de deşeuri. prevăzută cu instalaţie de apă şi canalizare pentru menţinerea  igienei spaţiului de depozitare a recipientelor.2.     în staţia de producere a gazului de narcoză se amplasează buteliile sau recipientele  de gaz sub presiune (de regulă de mică capacitate ­ 35 Kg ­).  Staţiile pentru gaz de narcoză se amplasează în vecinătatea consumatorilor (chiar în blocul  operator sau în imediata lui apropiere). 10. COLECTAREA DEŞEURILOR SOLIDE ŞI INSTALAŢII DE TRATARE A  ACESTORA  III.2. deşeuri laborator);  ­ deşeuri medicale contaminate radioactiv.     Pentru distribuirea centralizată a gazului de narcoză în blocul operator şi eventual  în blocul de naşteri se prevăd instalaţii specializate.2. se recomandă ca încăperea de  depozitare a gunoaielor menajere să fie răcită printr­o instalaţie frigorifică locală.  III. produse biologice.  reţele de distribuţie şi echipamente la punctul de consum. 10. într­o încăpere specializată  amplasată pe platforma de deşeuri.3. Se recomandă tratarea şi distrugerea acestor deşeuri cât mai aproape  de sursa de producere.4.  III.1. preambalare). La spitalele mari.4.9.III.9. 10.4. ambalaje din carton;  ­ ambalaje de sticlă;  ­ metal;  b) deşeuri nereciclabile:  ­ gunoaie menajere (de la bucătărie.

 în aşa fe încât după parcurgerea unui ciclu şi după efectuarea  controlului dozimetric.2.  III. pavilionar sau mixt); .3. ­ capacitatea spitalului (numărul de paturi);  b. ­ rangul ce­1 va deţine spitalul în reţeaua de ocrotire a sănătăţii.  ­ profilul medical (bolile tratate şi durata medie de spitalizare specifică cazuisticii respective);  c. 10.1.III. la distanţă de serviciile şi compartimentele medicale. ­ perspectivele de dezvoltare (extindere) ale acestuia. 10.3. astfel:  ­ combustibilul utilizat va fi gazul metan sau păcura;  ­ coşul de evacuare a gazelor arse va fi dotat cu filtre de reţinere a produselor de ardere;  ­ în funcţie de amplasare şi regimul de funcţionare (cu asistenţă umană sau nu) se va prevedea o  instalaţie de ventilaţie mecanică pentru evacuarea aerului din încăperea crematoriului. prevăzută  dacă este cazul cu filtre de reţinere a impurităţilor.2. respectiv numărul şi natura  funcţiunilor medicale asociate funcţiunii de bază;  d. 1. Este obligatorie  prevederea unor măsuri constructive şi a unor instalaţii care să minimizeze riscul de poluare a  mediului. Depozitele pentru deşeuri solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi  se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de Normativul Republican de  Securitate Nucleară.     Deşeurile medicale solide provenind de la laboratorul de medicină nucleară se  colectează şi se depozitează distinct de celelalte deşeuri din spital; depozitul de deşeuri  radioactive se amplasează în cadrul laboratorului. 10.3.  III.2. rezidurile devenite neradioactive să poată fi depozitate şi tratate ca şi  celelalte deşeuri ale spitalului. Suprafaţa de teren necesară unui spital este o variabilă în funcţie de următoarele  considerente:  a.1. In funcţie de natura substanţelor radioactive  utilizate deşeurile radioactive urmează un tratament distinct:  a) deşeurile puternic radioactive se colectează în recipiente speciale închise etanş şi ecranate şi se  depozitează temporar până la preluarea lor de unitatea teritorială specializată în tratarea  deşeurilor;  b)   deşeurile slab radioactive se colectează în recipiente port­deşeu şi se dezactivează în cadrul  laboratorului într­un depozit ecranat şi ventilat corespunzător prin staţionare pe durata de timp  calculată în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate. 10. 10.  Sistemul de tratare a deşeurilor solide contaminate radioactiv  III. în sistem monobloc. 1.  ­  instalaţia de crematoriu va fi prevăzută cu organe de control şi semnalizare a modului de  funcţionare. Depozitul pentru dezactivare a deşeurilor slab radioactive se organizează calendaristic  pe compartimente sau se dozează cu un conveier calculat în funcţie de cantitatea de deşeuri şi  timpul necesar pentru dezactivare.3.  III.            DIMENSIONAREA ŞI FORMA TERENULUI DE AMPLASAMENT  IV. previzionate pe termen mediu şi lung;  e. ­ rezolvarea spaţial ­ funcţională preconizată (cu distribuţia funcţiunilor preponderent pe  orizontală sau pe verticală.     Instalaţia de crematoriu se amplasează într­un spaţiu distinct în zona funcţiunilor  tehnico ­ edilitare.3.  IV CRITERII FUNCŢIONAL ­ URBANISTICE PENTRU AMPLASAREA  CLĂDIRILOR SPITALICEŞTI  IV.

d. eventual locuinţe pentru personal medical).1. are o formă neregulată sau un raport al  laturilor nefavorabil;  c.) şi pentru care nu se previzioneazâ o viitoare mărire a capacităţii sau o asociere cu  alte funcţiuni medicale.7­1. necesarul de teren de rezervă pentru extinderi viitoare se calculează  (estimează) separat. ­ condiţiile geo­fizice şi de microclimat proprii terenului de amplasament;  g. 1.f. spaţii plantate);  b. în cazuri bine definite se pot utiliza pentru amplasarea spitalelor şi terenuri cu suprafeţe  unitare mai mici decât cele precizate mai sus.  ­ utilităţile edilitare din zonă nu asigură necesarul pentru un spital şi trebuie completate cu  surse sau staţii proprii; . amplasat într­o localitate (zonă) ce  beneficiază de toate dotările edilitare necesare. ­ în imediata vecinătate a terenului de amplasament se află o sursă de relativă poluare (arteră  de trafic intens..  dacă:  a. Acest  indice este utilizat mai ales în operaţiunile preliminare de alegere şi prezervare a terenurilor  destinate spitalelor. la elaborarea planurilor urbanistice generale (PUG) sau zonale (PUZ) ale  localităţilor. soluţionat în sistem  mixt (clădire principală + clădiri anexe tehnico­gospodăreşti).  Valoarea indicelui este cuprinsă între 75 mp/pat şi 150 mp/pat. ­ poziţia amplasamentului în cadrul localităţii.3. depozite  sau chiar prelucrarea primară a alimentelor. dezvoltări ulterioare sau pentru asociere de alte funcţiuni cu caracter medical  (dispensar policlinic. după cum urmează:  ­ pentru un spital general sau de specialitate. Măsurătorul (indicele) folosit curent pentru determinarea suprafeţei de teren necesare  unui spital este suprafaţa de teren aferentă unui pat de spitalizare. în funcţie de considerentele  prezentate la punctul IV.  IV. unităţi de mică producţie etc. Valoarea acestui indice se cuprinde între 1.  IV. staţie de salvare. indicele de calcul pentru terenul aferent unui spital  obişnuit de reţea poate coborî şi sub 60 mp/pat. 1. astfel:  ­ 75 ­ 90 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru necesarul de teren al unor spitale  generale curente din reţeaua teritorială.  IV.  în localităţile urbane care pot oferi condiţii favorizante (cum ar fi existenţa în imediata vecinătate  a unor parcaje publice suficient dimensionate pentru a prelua nevoile utilizatorilor spitalului) sau  în cele care există organizată o reţea de servicii gospodăreşti (publice sau private) care deservesc  centralizat mai multe spitale preluând funcţiunile de spălătorie. pe un teren cu condiţiile favorabile (definite la  IV.8 pentru cele  soluţionate preponderent pe orizontală sau în sistem articular/pa vi lionar.4.2. Nu se vor utiliza valorile minime ale indicilor pentru stabilirea necesarului de teren. 1. Utilizarea acestui indice este posibilă  atunci când s­a elaborat în prealabil un studiu de temă care să cuantifice în arii desfăşurate  funcţiunile preliminate ale viitoarei investiţii.5.5  pentru unităţi spitaliceşti soluţionate compact şi multietajat şi respectiv 1. 1.).  ­ terenul disponibil prezintă denivelări pronunţate. Atunci când se  utilizează acest măsurător.4 ­ 1. profilat pentru bolnavi acuţi. 1.  IV.3. exprimată în mp/pat.) faţă de care  este necesar a se lua măsuri de protecţie (distanţare. soluţionate multietajat;  120­150 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru spitale soluţionate preponderent pe  orizontală sau în sistem articulat­pavilionar; utilizându­1 se asigură şi o marjă de rezervă pentru  extinderi. şi IV. Un măsurător (indice) care cuantifică cu mare precizie necesarul de teren pentru spitale  este cel care stabileşte un raport direct între suprafaţa totală a terenului şi aria desfăşurată a  viitoarei unităţi spitaliceşti (exprimat în mp teren/mp A.2. se poate utiliza şi un indice de 60 ­ 70 mp/pat. ateliere de întreţinere. dotări comerciale mari şi aglomerate.

  IV. servici de pompe funebre).  IV. rezultate din conformarea naturală sau urbanistică a sitului în  raport cu direcţia vânturilor dominante. la care se adaugă şi cerinţa prevederii unui subsol tehnic destinat distribuţiei  instalaţiilor.  IV. Se vor prefera zonele mai înălţate. aflate în apropierea parcurilor sau  spaţiilor verzi orăşeneşti.4. este  recomandabil ca forma în plan a terenului destinat unui spital să fie regulată.1. sistemul de tratament (sau durata mare de spitalizare proprie acestora)  impun dezvoltarea unor spaţii mai ample de plimbare a bolnavilor în aer liber (cazul spitalelor de  recuperare. Pentru a prezerva calitatea microclimatului pe toată durata de funcţionare a unităţii  spitaliceşti. pânza de  apă freatică să se afle la adâncime mai mare de 6 ­ 7 m.2. vibraţii  sau mirosuri dezagreabile (cum ar fi: arterele de trafic intens.            CARACTERISTICILE GEO­FIZICE ALE TERENULUI  IV.            CONDIŢII DE MICROCLIMAT ÎN ZONA AMPLASAMENTULUI  IV. Pentru a se obţine o utilizare cât mai eficientă şi economică a terenurilor.2. autogări.  Terenurile impermeabile la suprafaţă.) sau vecinătăţi stressante psihic  (cimitire.d. cele care prezintă pericol de alunecare sau de inundare nu  se vor folosi pentru amplsarea de construcţii spitaliceşti.3.1.  IV. crematorii. cât mai apropiată de  un dreptunghi. Aceleaşi raţiuni impun recomandarea ca.2.3.3. terenuri de sport. care impun în cele mai multe cazuri adoptarea soluţiilor cu demisol  (subsol) funcţional. 1. depozite de mărfuri etc. cu raportul laturilor cuprins între 1/2 şi 1/1. şcoli.  ­ profilul medical. însorite şi aerisite.  IV.  IV.  IV. cât mai omogenă pe întreaga  suprafaţă a acestuia. ­ în incintă se va amplasa un heliport;  f.  CONDIŢII   DE   AMPLASARE   A   SPITALELOR   ÎN   CADRUL  LOCALITĂŢILOR .5.2. Amplasarea construcţiilor spitaliceşti se va face în zone nepoluate. Sunt contraindicate amplasamentele peste care vânturile dominante ar putea aduce emisii  poluante din zone industriale. pe terenurile prezervate pentru spitale.3.2. de bolnavi cronici. cele care au vecinătăţi neconvenabile. este necesar ca terenul ales pentru amplasarea construcţiilor spitaliceşti să aibă o  stratificaţie convenabilă fundării la cea 5 ­ 6 m sub nivelul solului. Date fiind cerinţele de segregare a grupelor de funcţiuni specifice spitalelor. protejate faţă de  concentrările de curenţi de aer.  IV. cu surse de zgomot. cazărmi.2. examinate la  capitolul precedent (cap.6.3. de neuropsihiatrie etc).  cinematografe. ­ reglementările urbanistice ale zonei limitează regimul de înălţime al construcţiilor;  e.3. aşezat cu latura mică spre artera de  circulaţie la care este adosat.4. amplasarea acesteia se va face în zone gata structurate din punct de vedere al  amenajărilor edilitare şi al fondului construit.3. III). Pentru amplasarea de spitale sunt recomandate terenurile plate sau cu pantă mică (până la  10%).  IV. pieţe alimentare.

 precum şi cu repartiţia teritorială şi structura serviciilor medicale  existente. de populaţia  arondată. corelat cu etapele de dezvoltare viitoare a spitalului avute în vedere Ia  stabilirea dimensiunilor terenului de amplasament. In cazul amplasării spitalelor în afara localităţilor sau în zone periferice ale acestora se  va asigura o bună legătură cu oraşul prin cel puţin două artere de circulaţie distincte. întrucât . Pentru oraşele mijlocii şi mici se recomandă gruparea construcţiilor spitaliceşti (chiar  şi atunci când formează unităţi sanitare distincte) pe platforme special destinate sau pe  terenuri situate în zone apropiate. distribuite echilibrat în  teritoriu în funcţie de capacităţile preconizate pentru spitalele respective.1.7. respectiv previzionate ca necesar pentru viitor. cu  staţii în apropierea intrării în incinta spitalului.  prevăzute cu mijloace de transport în comun.4.  IV.9. chiar dacă acestea sunt la adâncimi relativ mari.5.  La amplasarea spitalelor se va lua în considerare existenţa unei legături facile cu  principalele artere ale localităţii şi existenţa unor mijloace de transport în comun. presupunând o densitate de cea 400 locuitori/ha). care să permită descongestionarea incintei spitalului de circulaţia şi  staţionarea autoturismelor vizitatorilor.  ­ De exemplu: ­ se recomandă ca un spital general de mărime mijlocie (500 ­ 600  de paturi) să se adreseze unei populaţii de cea 70.4.  IV.4.2.4.6.4. pentru a asigura o bună cooperare între ele la nivelul  serviciilor tehnico­medicale.IV. Amplasarea spitalelor se va face în zone preponderent rezidenţiale. Pentru oraşele mari şi foarte mari (peste 150. Nu se vor utiliza pentru spitale terenuri ocupate în subteran de galerii edilitare sau trasee  pentru metrou. protejate).4.8.  IV.000 de locuitori.3.  IV. prin regulamentul urbanistic  local. corelat cu perspectivele de dezvoltare demografică şi urbanistică a acesteia  pe termen mediu şi lung.  distribuită pe o rază de maxim 1 km faţă de spital (respectiv pe un teritoriu de cea  200 ha. fiind necesară menţinerea integrală a funcţionalităţii  spitalelor tocmai în aceste cazuri.  OBSERVAŢIE: Se recomandă evitarea acelor amplasamente care.  IV.000 ­ 80. să se asigure spaţii de parcare publice amplasate în  vecinătatea spitalelor.  IV. amplasamentele  prezervate pentru construcţii spitaliceşti vor fi mai multe. preliminând soluţiile tehnice de  extindere a acestora.4. au condiţionări severe privind regimul de înălţime.  IV.4.000 de locuitori). cât mai aproape de  „zonele verzi" ale localităţii.4. de distanţele convenabile de parcurs până la spital. aparţinătorilor şi pacienţilor ambulatori. dimensionate corespunzător cel  puţin la nivelul capacităţii preconizate pentru etapa iniţială. aliniamentele sau modalităţile de  încadrare plastic ­ arhitecturală în cadrul construit existent (situri istorice. Se recomandă ca prin PUZ şi PUD.4. In vecinătatea terenului destinat amplasării construcţiilor spitaliceşti vor fi asigurate toate  reţelele edilitare de distribuţie a utilităţilor necesare spitalului. Amplasamentele destinate construcţiilor spitaliceşti vor evita zonele presupuse a fi  afectate în caz de calamităţi naturale.  IV. Terenurile care întrunesc condiţiile favorabile amplasării de unităţi spitaliceşti trebuie  avute în vedere şi prezervate ca destinaţie încă din faza întocmirii planului urbanistic general  (PUG) al localităţii.

1.3. reţele de  distribuţie a diverşilor agenţi) în funcţie de cerinţele funcţionale şi modul de amplasare a  clădirilor ce compun ansamblul.  IV. protecţie igienico ­ sanitară. Zonificarea terenului de amplasament al spitalelor  IV.            CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A  INCINTEI SAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI  IV. prelucrării şi evacuării deşeurilor. cu asigurarea modalităţilor de extindere a serviciilor  gospodăreşti. intimitate  a pacienţilor.  ­ concordanţa cu zonificările operate la interiorul clădirilor;  b. La cele de mai sus se adaugă şi considerente  de ordin economic.5. organizarea stocării. branşamente);  ­  prezervarea (dacă terenul a fost astfel dimensionat) zonelor destinate dezvoltării (extinderii)  ulterioare a funcţiunilor spitaliceşti. izolarea şi  neutralizarea surselor de poluare proprii.5. finanţate din fonduri  publice.5. în funcţie de specificul acestora;  ­ amplasarea construcţiilor în raport de realţiile funcţionale dintre ele.  organizarea ei fiind riguros determinată de modul de organizare spaţial ­funcţională preconizat  pentru clădirile principale şi anexele acestora. circulaţiilor şi reţelelor de utilităţi;  ­  asigurarea condiţiilor igienico ­ sanitare.1. subvenţii şi donaţii caritabile.5.2. Considerente generale  IV.  IV.1. problema reducerii costurilor de investiţie şi exploatare  la strictul necesar destinaţiei obiectivului fiind esenţială la acest gen de programe.5. ştiut fiind că spitalele sunt de regulă senncii sociale. Pentru considerente de siguranţă în funcţionare. corelat cu rezolvările tehnice ale reţelelor edilitare existente în  zona amplasamentului (racorduri. ceea ce le face mai  greu adaptabile la condiţionări de ordin extern.  soluţionarea modului de deservire a diferitelor accese în clădiri.       Zonificarea incintei va ţine seama de următoarele criterii:  a.clădirile şi ansamblurile spitaliceşti trebuie să răspundă cu prioritate (de cele mai multe ori  chiar cu stricteţe) propriilor cerinţe funcţionale si tehnologice complexe. incintele spitaliceşti se închid perimetral cu gard. Organizarea funcţional ­ urbanistică a incintelor spitaliceşti. ridică o serie de probleme  specifice:  ­  sectorizarea terenului în zone funcţionale şi organizarea relaţiilor dintre acestea în funcţie de  natura activităţilor şi categoriilor de utilizatori;  ­ delimitarea şi tratarea adecvată a sectoarelor ce necesită a fi protejate: cele în care se deplasează  sau sunt cazaţi bolnavii şi cele în care se desfăşoară activităţi medicale sensibile faţă de factori  externi perturbatori;  ­ stabilirea şi diferenţierea traseelor de circulaţie pentru pietoni şi diverse categorii de vehicule.5.2. a platformelor de staţionare şi manipulare a materialelor.  amplasarea spaţiilor de parcare.  IV.1. ­ separarea spaţiilor (sectoarelor) în care se desfăşoară funcţiuni incompatibile (cele cu  specific medical faţă de cele tehnico ­ utilitare şi gospodăreşti);  c.1.2.1.  IV.5. a celor de protecţie a mediului. Incinta spitalicească este o prelungire în exterior a funcţiunilor proprii spitalului. accesele rezolvându­se astfel  încât să poată fi controlate. ­ protejarea sectoarelor în care se deplasează şi recreazâ bolnavii (categoria cea mai  vulnerabilă faţă de riscuri) faţă de cele destinate altor activităţi; . dar şi condiţionat de  caracterisiticile sitului;  ­ stabilirea soluţiilor de echipare cu utilităţi a incintei (staţii şi centrale proprii.

3.3. ­ amplasarea periferică şi grupată a sectoarelor din incintă în care au acces utilizatori externi  (pacienţi ambulatori.  nord­est sau vest. Aşezarea clădirilor pe teren va asigura ca faţadele ce corespund saloanelor de bolnavi  să fie orientate preferenţial spre sud­est.2. cum ar fi: zonă pentru creşterea şi întreţinerea animalelor de  cercetare.4. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă a clădirilor sau volumelor construite să  nu se favorizeze crearea unor curenţi locali de aer care să afecteze zonele de circulaţie şi cazare a  bolnavilor. alte spaţii verzi.5. sălilor de operaţie sau ale altor încăperi dotate  cu aparatură medicală sensibilă la însorire directă. Orientarea clădirilor pe teren  IV. La spitalele cu secţie de boli infecfioa.       Principalele zone ce se delimitează în cadrul incintelor spitaliceşti sunt:  ­  zona publică ­ partea incintei cuprinsă intre accesul principal în incintă şi  accesele principale în spital; în această zonă au acces cea mai mare parte a  utilizatorilor (interni şi externi) şi a vehiculelor.5.3.  zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii intens circulate. . circulaţiilor şi platformelor aferente clădirilor  ce adăpostesc funcţiuni gospodăreşti sau tehnico ­ utilitare;  ­ zona de recreere pentru bolnavi (parcul spitalului) ­ cuprinzând spaţiile verzi şi aleile de  promenadă în aer liber rezervate pacienţilor; se va avea în vedere o relaţie cât mai directă între  aceasta şi nodul de circulaţie verticală care deserveşte secţiile de spitalizare;  ­ zone de protecţie ­ cuprinzând spaţiile plantate de protecţie a microclimatului şi alte zone  restricţionate pentru protecţia unor funcţiuni (gospodăria de apă potabilă. furnizori). vizitatori. fără o distanţiere suficientă şi o protecţie prin spaţii intermediare  plantate.5. sud sau nord­vest; se va evita expunerea lor spre nord.3. OBSERVAŢIE: La s ni ta lele ele capacitate  mare ca si la cele cu funcţiuni asociate pot apărea două ­ trei zone publice. faţă de restul  spaţiilor;  e. Se interzice amplasarea coşurilor de fum (de la centrala termică.5.  IV. zonă de locuinţe pentru personalul medical etc.  In funcţie de amplasarea spitalelor şi/sau de asocierea altor funcţiuni poate apărea necesară  delimitarea şi a altor zone.  ­  zona de serviciu ­ creată prin gruparea acceselor. se vor orienta spre nord­vest.2.  ­ gruparea acceselor în clădiri şi a circulaţiilor pentru vehicule în funcţie de activităţile  deservite şi delimitarea zonelor afectate de trafic şi manipulări de materiale.  IV.3.3. nord şi nord­est. zonă pentru heliport. Fronturile de clădire cuprinzând saloane de bolnavi. crematoriu. pentru staţia de salvare etc).  IV.  IV.  Se va evita practicarea acceselor importante (cu flux mare de persoane) pe faţadele expuse  vânturilor dominante. studenţi.  IV. săli de operaţie sau săli de naşteri  se vor orienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor. grup  electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie în astfel de poziţii în care emisiile  poluante ar putea fi direcţionate de vânturile dominante sau curenţii locali de aer spre faţadele  spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale.2.1. curţi de serviciu.  Faţadele pe care se află ferestrele laboratoarelor.  parcaje. cel de învăţământ ­  cercetare.se se va separa  zona publică destinată acesteia de zona publică pentru restul spitalului.d.5. vecinătăţi ale unităţilor  nucleare etc). separate total sau  parţial între ele (zone de acces distincte pentru sectorul de urgenţe.5.

2. trepidaţii.7. din adoptarea  unor decizii privind segregările de funcţiuni. măsurile de protecţie etc. Se recomandă evitarea dezvoltării pe înălţime a clădirilor spitaliceşti (chiar şi în cazul  spitalelor de capacitate mare) datorită disfuncţionalităţilor induse de dependenţa excesivă faţă de  mijloacele de transport pe verticală.2. Circulaţiile interioare în incintă  IV. Distanţele între fronturile paralele.5.5.  IV.1.IV.4. Nu se vor aşeza faţă în faţă. chiar dacă distanţele între fronturi sunt respectate. .5.5. centrala termică) ce  trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; într­o incintă spitalicească se vor  întâlni volume construite cu înălţimi diferite rezultate din conceptul general de soluţionare  spaţio­funcţională.6.  ­ alei exclusiv pietonale şi trotuare.  IV. Regim de înălţime  IV.  IV. cu săli de operaţie.5.3.  IV. spre a asigura gradul de intimitate necesar  persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. săli de  autopsie şi zone de eliberare cadavre). Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelor de bolnavi sau a spaţiilor cu funcţiuni  medicale sensibile să se amplaseze terase. Clădirile spitaliceşti curente nu au condiţionări proprii care să impună un anumit regim  de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnico­medicale speciale (bunkere de iradiere cu  energii înalte.5.       Sistemul de circulaţii interioare ale incintei spitaliceşti se compune din:  ­ alei exclusiv carosabile. din particularităţile specifice tipului de spital şi datelor de temă.1. saloane de terapie intensivă.4.6.7.4.  IV.  IV.6. Distanţe faţă de limita incintei  IV. Această distanţă se poate reduce până  la 3 m pentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnico­gospodăreşti sau administrative. ferestre  ale spaţiilor sau funcţiunilor care prezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu cabinete de  explorări şi investigaţii.1.5. Distanţe între  fronturi  de clădiri  şi  cerinţe la  compunerea  ansamblurilor volumetrice  IV.  ­ alei mixte carosabile şi pietonale. zonificările. vor  fi cel puţin 50 % din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele spaţiilor  menţionate.  ziduri sau garduri pline la limita incintei).4. se vor păstra distanţe  convenabile (20 ­ 25 m) şi se vor prevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti.5. mirosuri dezagreabile. nu va fi mai mică de 10 m.1. acoperişuri ori alte suprafeţe care pot acumula praf sau  degaja radiaţii termice datorită insolării. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale incintei.5.2. atunci când cel puţin unul are ferestre ale încăperilor  în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce necesită iluminare directă.5. vivarium) sau unele staţii şi centrale tehnice (staţia de oxigen.5.5. Intre fronturile cu ferestre ale spaţiilor de cazare şi ale funcţiunilor medicale sensibile  din punctul de vedere al condiţiilor igienico­sanitare şi străzile limitrofe cu trafic intens saii  vecinătăţi cu surse de zgomot. praf etc.5.  IV.5. dacă vecinătăţile  sunt favorabile.5. săli de naşteri.

8. Aleile pietonale destinate pentru plimbarea bolnavilor spitalizaţi.7.       Dimensionarea aleilor carosabile se face în funcţie de trafic (fluxuri).5 m pentru aleile carosabile utilizate ocazional.  IV. studenţi.5. fie prin  prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil.  IV. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printr­o serie de reţele. accese la zona de serviciu pentru spitalele mari. iar la capete zone de întoarcere;  b.5.  IV.  OBSERVAŢIE: La spitalele mari sau la cele amplasate pe terenuri insuficiente se prefera  soluţiile care asigură parcarea în subteran a autoturismelor personalului.7.5. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500 paturi. la distanţă de aleile sau platformele carosabile. ce transportă utilităţi:  ­ conducte de alimentare cu apă potabilă şi apă de incendiu;  ­ conducte de canalizare cu cămine şi staţii de tratare a efluenţilor pe traseu;  ­ reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor;  ­ conducte de apă răcită;  ­ reţele pentru gaze naturale;  ­ reţele pentru oxigen şi aer comprimat;  ­ reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru alimentarea posturilor de transformare şi reţele  de distribuţie pentru curenţi de joasă tensiune;  ­ reţele de telecomunicaţii. a altor categorii de persoane care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile  spitalului.  IV. accese la sectorul de urgenţe  când acesta este dezvoltat etc). inflamabil sau  exploziv.       Parcajele se vor amplasa cât mai grupat şi cât mai aproape de accesul în incintă. Amplasarea reţelelor de utilităţi în incintă  IV. .  ­ 4 m pentru aleile carosabile de trafic mic sau cele care presupun staţionări. ­ 6 m şi peste 6 m pentru aleile carosabile mai intens circulate (accese principale la spitalele  mici şi mijlocii. cu deosebire în zona  accesului pentru bolnavi.4.7. separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct.3. pe o parte sau pe ambele părţi. de nevoile de  staţionare. ­ 2. de gabaritele mijloacelor de transport utilizate.6.5. cu luarea masurilor  de protecţie cuvenite la evacuarea gazelor de eşapament. în care caz la lungimi mai mari de 25 m se  vor prevedea supralărgiri pentru depăşire.5. Lăţimea acestora nu va mai fi mai  mică de:  a.7.  Se recomandă amplasarea în afara incintei spitalului a parcajelor pentru vizitatori.8. prevăzute la  capete cu zone de întoarcere;  c.7.5.  cercetători. se  recomandă separarea completă a aleilor pietonale de cele carosabile. în  majoritate subterane. substanţe cu potenţial toxic.IV.5 m.1. precum şi de zonele  în care se manipulează materiale şi echipamente.  IV. Se prevăd obligatoriu trotuare pietonale. la aleile  carosabile de 6 m lăţime şi peste 6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m  lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la platforma pentru serviciile tehnico ­  gospodăreşti; se admite circulaţia pietonilor pe aleile carosabile de 2.5. se vor soluţiona  distinct de celelalte circulaţii.5.2. precum şi pentru spitalele  mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu dispensare policlinice sau alte funcţiuni complementare.

  IV. pe traseele principale.  IV.8. sau a platformelor spitaliceşti comune mai multor unităţi  sanitare.5.5.8. se vor prevedea.2.8.IV.3. respectarea condiţiilor specifice  de alcătuire şi pozare. Reţelele pentru utilităţi nu se vor amplasa sub aleile carosabile pentru a nu bloca  circulaţia în incintă pe perioada intervenţiilor pentru reparaţii. în cazul spitalelor mari. .4. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelor asemenea şi  sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai puţin din teren. galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele  care nu prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem. respectarea reglementărilor tehnice privind vecinătatea traseelor şi  rezolvarea intersecţiilor.5.

ANEXE GENERALE  AI  SCHEME FUNCŢIONALE PRIVIND PRINCIPALELE COMPARTIMENTE ŞI  SECTOARE  AII.  REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI . CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

 de extindere şi completare a .1.2.2. în acelaşi timp. realizarea si executia constructiilor spitalicesti se va face în  conformitate cu indicaţiile menţionate în prezenta anexa.1.  AII.1 CONSIDERENTE GENERALE  Derularea procesului de proiectare.  REALIZAREA SI EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR SPITALICESTI  AII.AII      CONDITII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE.1 Fundamentarea necesităţii realizării de spitale noi. se va  respecta întreaga legislaţie în vigoare la data proiectării şi realizării investiţiei.         DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE RE FAZE ŞI ETAPE  CONFORM CU REGLEMENTĂRILE LEGALE ÎN VIGOARE  AII.2.1      Operaţiuni şi studii preliminare iniţierii investiţiilor  AII. cu precizarea că.

  AII. de extindere şi completare a  serviciilor medicale în raport cu dezvoltarea localităţilor.2.2.l. rezervându­se amplasamente care să  asigure condiţii corespunzătoare acestui tip de unităţi sanitare (conform Regulamentului general  de urbanism aprobat prin HG 525/1996 şi cerinţelor de la Cap.3.  Verificarea caracteristicilor terenurilor propuse pentru amplasarea de spitale se va face anterior  cuprinderii în PUG şi PUZ. realizarea şi execuţia construcţiilor spitaliceşti se va face în  conformitate cu indicaţiile menţionate în prezenta anexă. oportunitatea  dezvoltării în cadrul noilor unităţi a unor funcţiuni medicale asociate (dispensar.2. lucrări conexe de ini public etc).Studiului de pre fezabilitate care determină.  AII.2. i 2. elaborate pentru localităţile  urbane şi rurale. se vor cuprinde noile obiective spitaliceşti.1       Operafiuni şi studii preliminare iniţierii investiţiilor  AII.2. recurenţa şi morbiditatea unor patologii generale sau specifice zonei.2.  CONDIŢII  PRIVIND  DERULAREA  PROCESULUI  DE  PROIECTARE. Determinarea capacităţii.2. execuţie. cu precizarea că. pe bază de studii şi analize  multicriteriale ale situaţiei existente în teritoriu. de încadrare în mediul natural şi  construit existent. 1. etc. sector de  învăţământ şi/sau cercetare de specialitate). se  vor face precizări speciale în Regulamentele urbanistice locale privind vecinătăţile admise şi  regimul construit al acestora.1.1.2. pe baza datelor tema cadru şi a  condiţiilor specifice unor amplasamente date. în planurile urbanistice generale şi zonale (PUG şi PUZ). parametrii unităţi spitaliceşti:  ­ tema de proiectare propriu­zisă cuprinzând caracteristicile spaţio­funcţio şi tehnico­medicale;  ­  volumul cheltuielilor estimate a fi necesare pentru realizarea obiectiv (costuri pentru  proiectare. .1. dotare medicală.1.  se face pe baza .  DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE P„E FAZE SI ETAPE  CONFORM CU REGLEMENTĂRILE LEGALE IN VIGOARE  Al 1.  CONSIDERENTE GENERALE  Derularea procesului de proiectare. se va  respecta întreaga legislaţie în vigoare la data proiectării şi realizării investiţiei.  tendinţa de evoluţie pe termen mediu şi lung a necesităţilor de asistenţă sanitară. precum şi pentru zonele de influenţă adiacente. arterele de circulaţie şi mijloacele de transport in comun. dotările  tehnico ­ edilitare obligatorii.1. împreună cu Direcţiile Sanitare Judeţene. în acelaşi timp.     Iniţierea investiţiilor ce se vor finanţa din fonduri publice. prin studii topometrice.2.     REALIZAREA    ŞI     EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR  SPITALICEŞTI  AII.AII.  Datele din aceste studii vor fi analizate de investitor pentru întocmirea temei cadru a viitoarei  investiţii. ale disfuncţionalităţilor evidenţiate şi ale  cerinţelor de perspectivă pe termen mediu şi lung. geotehnice. IV din prezentul Normativ).2.  AII.        Iniţierea investiţiei  AII.1 Fundamentarea necesităţii realizării de spitale noi. profilului şi structurii medicale a viitoarelor obiective  spitaliceşti se va face de către organismele şi specialiştii cu responsabilităţi în managementul  reţelei de asistenţă medicală prin analize şi studii prealabile privind starea de sănătate şi structura  populaţiei din teritoriu.  Pentru amplasamentele destinate spitalelor.  AII.3. definite ca la II. se va face de către organele  administraţiei locale.

 organizată conform reglementărilor legale în vigoare. investitorii sau  administraţia publică pot iniţia. în prealabil.  condiţiile tehr utilizare a acestuia. cumpărare.5.6.  AII. precum şi avizele tehnice ce trebuie obţinute de la organ locale  responsabile cu gospodărirea resurselor din teritoriu.  AII. licitaţia de  adjudecare a proiectării. p urbanistice de detaliu (PUD) prin  care se vor evidenţia:  ­  capabilitatea terenului şi a zonelor învecinate de a satisface con necesare pentru amplasarea  unui spital;  ­ modul de integrare al noii construcţii spitaliceşti în cadrul urbanistic ej sau preconizat.3.  aceasta se va face pe baza unor studii de amplasament cu i comparative privind avantajele şi  dezavantajele fiecărui teren în rap adecvarea la cerinţele temei program propuse.  AII. a stipulaţiilor  şi recomandărilor din Certificatul de urbanism şi din avizele tehnice. organizarea unui concurs de arhitectură.2.1. proiectantul desemnat  întocmeşte „Studiul de fezabilitate".2. în cadrul căruia elaborează Tema de tehnologie medicală. la iniţiativa investitorului sau a administraţiei locale.  definitivează concepţia spatio ­funcţională şi plastic ­ arhitecturală a viitorului spital şi planul  general de organizare a incintei. prin forţe proprii sau cu  sprijinul unor consul specializaţi în proiectarea construcţiilor spitaliceşti. Pentru terenurile de amplasare prezervate prin PUG sau PUZ.  AII. eventual expropriere) dacă acesl sunt proprietatea investitorului.2.„Studiul de prefezabilitate" se întocmeşte.2. stabileşte soluţiile tehnice pentru lucrările de construcţii şi  instalaţii în funcţie de principalele echipamente şi dotări medicale prevăzute.2. .2. Investitorul va obţine însă avizul Ministe Sănătăţii sau al organismelor  competente din subordinea acestuia referii principalele date de temă ale spitalului pe care  intenţionează să­1 real (capacitate.  AII. pentru investiţiile publice. Prin „Certificatul de urbanis specifică.  „Studiul de prefezabilitate" se aprobă de către ordonatorul de credite. Pe baza Temei de proiectare aprobată odată cu Studiul de prefezabilitate. impactul  acestuia asupra zonei etc. Concomitent investitorul întreprinde demersurile şi operaţiunile necesare sta  terenurilor de amplasare şi clarificării statutului juridic al deţinerii şi util acestuia (concesionare.4.3. 1743/69/N/1996. estimează costurile  de investiţie pe obiecte şi categorii de lucrări şi întocmeşte devizul general al obiectivului. stipulate în HG  727/1993.  transfer.2. cu protecţia  mediului etc. a infrastructu reţelelor edilitare.  AII. prin grija  ordonatorului de credite (investitor). în cazul în care este posibilă alegerea între mai multe amplasamente în localităţii.        Proiectarea construcţiilor spitaliceşti  AII.2. în conformitate cu Nori metodologice privind  conţinutul ­ cadru precizate de Ordinul comun MF ­ ML nr.  AII. de < persoana juridică achizitoare. Pentru investiţii realizate integral din fonduri private nu este impusă elabo unui Studiu  de prefezabilitate. în această  situaţie se vor certificate de urbanism pentru toate terenurile supuse analizei. pe lângă regimul juridic şi economic al terenului.3. Pentru alte terenuri decât cele prevăzute cu destinaţia spitale prin PUG şi P vor  întocmi. Pentru obiective spitaliceşti de mare amploare şi importanţă naţională. document ei autoritatea administraţiei publice  locale.2.2.2. structura şi organizarea serviciilor medicale).2.2. se va obţine ^Certificatul de urbanism". Cadrul pentru alegerea corectă a proiectantului cu competenţa tehnică şi experienţa  necesară proiectării complexe a unităţilor spitaliceşti este. profil medical.2. cât şi penti studiate prin  PUD.2.3.

2..7. Proiectul tehnic se aprobă de către ordonatorul de  credite.II. Execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii se va face în termenul impus prin  Autorizaţia de construire.2.II.II.3.3. comun MF ­ MLPAT nr. Pentru investiţiile publice „Studiul de fezabilitate" se aprobă.3. în baza regulamentului de procedură aprobat.. ultima fază de proiectare.II. constituie documentaţia în baza căreia autoritatea  administraţiei publice emite Autorizaţia de construire. Punerea lor în aplicare se va face după verificarea de către un  verificator atestat. .nr.2.2. Proiectul tehnic se supune verificării în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor de  calitate a construcţiilor. cu respectarea condiţiilor puse de emitentul Autorizaţiei privind  organizarea şantierului.5. Fără un Studiu de  fezabilitate aprobat conform prevederilor legale nu este permisă finanţarea următoarelor faze de  proiectare.3. potrivit prevederilor din  Legea 72/1996 a finanţelor publice. .  Proiectul tehnic.II. cu respectarea prevederilor din Proiectul  tehnic şi Caietele de sarcini. potrivit Regulamentului aprobat prin Hot. O parte a proiectului tehnic verificat. verificat şi aprobat.  A. iar după adjudecarea executantului.1. 1743/69/N/1996).Guv. reglementările legale prevăd  cuprinderea în cadrul Proiectului tehnic a documentaţiilor necesare pentru licitaţia de adjudecare  a execuţiei lucrărilor.3.AII.caiete de sarcini" şi . împreună cu anexele sale (Caiete de sarcini şi Liste cu  cantităţi de lucrări) sunt parte componentă a documentaţiei de licitaţie şi servesc la întocmirea  ofertelor de către contractanţi.. respectiv . în condiţiile  stabilite de ord.  Depăşirea acestor indicatori conduce la remiterea proiectului spre aprobare la forurile abilitate  prin Legea 72/1996. fără de care nu se poate începe execuţia  obiectivului. în integralitatea lui (inclusiv  documentaţia tehnică ce se înaintează autorităţii administraţiei locale pentru autorizarea  construcţiei). la întocmirea contractelor de  execuţie ale obiectivului de investiţie.3.  în cazul investiţiilor de la alineatul precedent.3. „Detaliile de execuţie".  AII.proiectul pentru autorizaţia de construire". nr.4. de către guvern sau ordonatorii principali de credite.6.  A.  A. conform  Hotărârii Guvernului nr.II.  592/1993. „Proiectul tehnic" este următoarea fază de proiectare ce se elaborează de acelaşi  proiectant care a întocmit Studiul de fezabilitate. în  funcţie de mărimea investiţiei şi competenţelor valorice de aprobare.  Elaborarea detaliilor de execuţie se poate face înainte de începerea lucrărilor în şantier sau pe  parcursul execuţiei acestora. Verificarea Proiectelor tehnice se face numai de către verificatori atestaţi. pentru încadrarea în indicatorii tehnico­economici aprobaţi la Studiul de fezabilitate. Execuţia investiţiilor publice se adjudecă pe bază de licitaţie publică.  Pentru investiţiile realizate parţial sau integral din fonduri publice. conform prevederilor Legii 10/1995.  A.2.3. se întocmesc de la caz la caz de  către proiectant sau de către antreprenorul lucrării.  însoţit de avizele tehnice (solicitate prin Certificatul de urbanism şi de dovada titlului de  proprietate sau concesionare a terenului.3. 925/1995.liste cu cantităţi de lucrări" (conform  precizărilor din Ord. 12/1993 şi 15/1993.  A.        REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII  A. guv.2.

 racordurile şi alimentarea cu instalaţii  a aparaturii şi utilajelor se stabilesc.II. Condiţiile de montaj. în  funcţie de stipulaţiile din contractele de livrare.  A.II. Aceste lucrări trebuie să concorde cu prevederile generale ale proiectului şi să  nu diminueze calitatea cerută pentru construcţie.4. întocmită de un expert tehnic atestat (conform HG 925/1995).4. extinderi. instrucţiuni tehnice  de exploatare.II.3. instalaţiilor şi  echipamentelor) modul adecvat de explotare a clădirilor spitaliceşti. Recepţia  construcţiilor se efectuează de către investitor (proprietar). elaborate de proiectant. modernizări etc. executate pe parcurs.  După punerea în funcţiune a construcţiilor se derulează perioada de izarantie legală.II.  A.  A. Cartea tehnică a construcţiei va fi păstrată pe toată durata de existenţă a acesteia. .II. Proprietarul.II. Echiparea cu aparatură tehnico­medicală şi utilajele funcţionale necesare este o  componentă de bază a funcţionalităţii unităţilor spitaliceşti în raport cu cerinţele de calitate pe  care trebuie să le asigure construcţia.4. expertizări.  A. pe durata de existenţă a clădirilor spitaliceşti. pentru menţinerea cerinţelor  de calitate a acestora. Intervenţiile la construcţii şi instalaţii.  proprietarul (beneficiarul de folosinţă) având obligaţia de a o completa cu toate documentele şi  documentaţiile tehnice referitoare la diferitele constatări de defecţiuni. sau de către executantul  general al lucrării. interval în  care se evidenţiază şi remediază defectele calitative ale lucrărilor de construcţii şi instalaţii. prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi conform HG  925/1995;  ­ organele Inspecţiei de stat în construcţii.4. proiecte de urmărire în timp a comportării construcţiilor. prin specialiştii săi. lucrări de  reparaţii si intervenţii. în prezenţa proiectantului şi  executantului. obligaţi să participe la verificarea în şantier a modului cum se  execută lucrările cuprinse în proiecte;  ­ executant.A..  pentru reamenajări cu aparatură medicală. împreună cu furnizorul adjudecat prin licitaţie şi se execută.II.4. prin proiectul de tehnologie şi/sau detalii de  montaj. . Ea se efectuează de către:  ­  investitor. prin agenţi de consultanţă şi diriginţi de specialitate atestaţi conform HG 925/1995;  ­ proiectant. Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor şi instalaţiilor pe faze şi categorii de lucrări  este obligatorie. Urmărirea în exploatare a construcţiilor se efectuează pe toată durata lor de existenţă.3.  A.4.  constatate pe parcursul exploatării.2.4.1. sau de către furnizor.3. pentru a nu se  produce degradări ale construcţiilor şi instalaţiilor care să afecteze paramentrii de funcţionalitate  stabiliţi prin proiect.        EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI  A.5.  Proiectantul stabileşte prin documentaţia tehnică elaborată (caiete de sarcini.3. se vor face pe baza unui proiect avizat de  proiectantul iniţial al obiectivului sau a unui proiect fundamentat pe concluziile unei expertize  tehnice.II.3.Recepţia construcţiilor" constituie procedura de certificare a realizării lucrărilor şi cu  celelalte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei întocmită de investitor. utilizatorul (beneficiarul de folosinţă) şi/sau administratorii spitalului au  obligaţia de a efectua la timp lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare.  A. în două faze: la terminarea lucrărilor de execuţie şi la expirarea perioadei de  garanţie. după caz.

.II. Pentru orice intervenţii la clădirile spitaliceşti existente.  A. se va solicita şi obţine autorizaţia de construire. Orice reamenajări. efectuate din fonduri publice. demontarea sau demolarea construcţiilor spitaliceşti se vor respecta  prevederile Legii 10/1995 privind „postutilizarea construcţiilor".II.4.La înstrăinarea construcţiei. cu execepţiile menţionate în  Legea 50/1991. La dezafectarea. proprietarul (beneficiarul de folosinţă) va preda cartea tehnică  noului proprietar (beneficiar). avizare ­  aprobare.7.4. proiectare.  A. vor urma aceleaşi demersuri legale de iniţiere.5.6.  Demolarea construcţiilor se autorizează de administraţia publică locală conform prevederilor  Legii 50/1991 (Autorizaţia de desfiinţare). urinând aceeaşi procedură ca  pentru o construcţie nouă. execuţie ca şi pentru o construcţie nouă.  A.II. modernizări. refuncţionalizări şi extinderi ale clădirilor spitaliceşti  existente.4.

) ­ după caz ­;  ­ alte avize solicitate de autoritatea care aprobă PUD.  HG 531/1992). gaze naturale etc. canalizare. ­  în faza de Studiu de prefezabilitate şi Studiu de fezabilitate (pentru investiţiile publice)  sau faza de studii preliminare (pentru investiţiile private):  ­ Certificat de Urbanism;  ­ avizul Direcţiei Sanitare locale sau al Ministerului Sănătăţii;  ­ avizele tehnice privind asigurarea utilităţilor (dacă terenul era prevăzut ca destinaţie pri PUZ şi  nu s­a mai elaborat PUD);  ­ avizul Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă (IPSMP);  ­ avizul autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului;  ­ avizul autorităţii locale privind protecţia la incendiu;  ­  alte avize solicitate prin Certificatul de urbanism sau de către organele de avizar aprobare ale  investiţiilor publice.  C. privind asigurarea c utilităţile  necesare noului obiectiv (alimentare cu apă. arhitectural ­ urbanistice etc. electrică. ­ În faza de Proiect tehnice:  ­ avizul comisiei teritoriale privind protecţia la radiaţii;  ­ avizul autorităţii locale pentru apărarea civilă privind amenajarea de adăposturi subteran (conf.  B. . a  LISTA AVIZELOR ŞI ACORDURILOR CE TREBUIE OBŢINUTE DI INVESTITOR  (BENEFICIAR DE FOLOSINŢĂ) PE PARCURSUI ELABORĂRII PROIECTULUI  A.ANEXA A.) precum şi modul de racordare (branşare la reţelele existente în zonă;  ­ avize de principiu din partea administratorilor domeniului publice. drumurilor publice reţelelor  de transport public etc.2. ­ în faza de studiu a planului urbanistic de detaliu (PUD):  ­ avize de principiu din partea administratorilor reţelelor publice.II. alimentare cu energi termică.  telefonie. ­ după caz ­;  ­ avizul comisiilor de specialitate şi responsabililor legali pentru amplasamente situate î zone  protejate (istorice.

...                     Mediul higrotermic..................................(A)...................................4.207  V.....169  V................201  Anexa V...............197  Anexa V.......                     Igiena vizuală..........................186  V...4...........2.....197  V................230  Anexa V.....................   ..................................... ­ Documente conexe  V............................................................................................4...5............  Siguranţa în exploatare...............................................4................l......4........  V..................................l................................(E).....5...........4..............................157  Anexa V..................2............................................................................................................................222  Anexa V.....4................. 208  Anexa I.    Protecţia mediului  ....................................................................4....4......         Igiena.. ­ Documente conexe V..........(B)........................(A)................. sănătatea oamenilor.........(C)    Igiena evacuării rezidurilor lichide.............(B)    Igiena apei  .................................................................................                     Igiena finisajelor.....l......4.(A)..........................(A)....................... ­ Documente conexe  V.................... refacerea şi protecţia  mediului..............(A)............................4...............­ Documente conexe.............   ..(A)......188  Anexa V..(D)    Igiena evacuării rezidurilor solide..............6......214  Anexa V...........2.....  CERINŢE  privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederii Legea 10/1995  V....4....... ­ Documente conexe ...............(C) ­ Documente conexe  V.......................                     Igiena aerului.......................5........................................ ­ Documente conexe  V...3.................220  V.......4........... ... hidrofugă şi economie de energie  .............(A)    Igiena mediului interior..................................................♦..........4......6Protecţia împotriva  zgomotului.................6.............................................(A). ­ Documente conexe  V...4......l..........171  Anexa V..........................3..........         Izolaţie termică.........CUPRINS  VOLUMUL 2  V..................197  V........214  V...........227  V............................................................. ­ Documente conexe.............   ....................(A)....         Rezistenţă şi stabilitate  ............................4....224  Anexa V....2.  . ­ Documente conexe  V.........................                     Igiena auditivă  ......... ­ Documente conexe  Anexa V.......................4..............4.........         Siguranţa la foc.4....3..................

 obligatoriu a fi menţinute pe întreaga durată de existenţă a  clădirii. echipamente. în principal. sănătatea oamenilor. conform prevederilor Legii 10/1995 sunt următoarele:  1. hidrofugă şi economia de energie  6. cei implicaţi direct în activităţi medicale cu grad ridicat de  risc pentru bolnavi)  ­  personalul paramedical ce desfăşoară activităţi tehnologice sau tehnice periculoase.  Riscurile avute în vedere în cazul clădirilor spitaliceşti sunt:  a. la cerinţele utilizatorilor raportate la riscurile specifice  spitalelor. instalaţii. Igiena. cu potenţial de producere a accidentelor. concomitent cu concentrarea de  activităţi (acte medicale) care comportă manipulări ale germenilor patogeni cu risc de proliferare  şi răspândire  ­  aglomerare de tehnologii. specifice spitalelor ­ rezultate din:  ­ aglomerare de persoane cu capacităţi fizice şi psihice diminuate  ­ aglomerare de persoane purtătoare de infecţii microbiene. privind funcţionalitatea.V. generale ­ comune tuturor clădirilor civile  b. Izolarea termică. Protecţia la zgomot  Categoriile de utilizatori ale căror cerinţe. sunt în ordine:  ­ pacienţii (cu prioritate specială ­ cei cu afecţiuni grave)  ­ personalul medical (cu prioritate. trebuie soluţionate cu prioritate. calitatea şi siguranţa  construcţiilor şi instalaţiilor. refacerea şi protecţia mediului  5.  CERINŢE  privind proiectarea clădirilor spitaliceşti conform prevederi Legea 10/1995  CONSIDERENTE GENERALE  Cele şase cerinţe.  Prezentul normativ se referă. . Rezistenţă şi stabilitate   •  2. Siguranţa în exploatare  3. Siguranţa la foc  4.

 prăbuşirea totală sau parţială a clădirii;  b. fundaţii indirecte. seisme;  ­ cu caracter excepţional: inundaţii. 1. Construcţiile destinate spitalelor trebuie să asigure satisfacerea exigenţelor utilizatorilor  pe întreaga durată de serviciu în condiţiile unei exploatări normale. . degradări în timp sau avarii ale acestora.1. supun elementele de construcţie la eforturi unitare  care pot provoca deformaţii.  execuţie). cu o probabilitate acceptabilă.   susţinere   şi   fixare   ale  echipamentelor electromecanice şi  ale aparaturii tehnico ­ medicale. nu au fost avute în vedere la proiectare. ziduri de sprijin.  V.  V. De asemenea. execuţie şi utilizare ale clădirii. Prin „încărcări susceptibile de a acţiona asupra clădirii" se înţeleg acţiunile şi efectele unor  solicitări care.1.  Acţiunile pot fi:  ­ cu caracter permanent: încărcări gravitaţionale. explozii.  V. respectiv  tehnico ­ funcţional. ele trebuie să se menţină în stare de funcţionare  integrală în timpul cutremurelor sau ale altor calamităţi naturale. în afară de situaţiile unor solicitări cu probabilitate de producere deosebit de  mică şi care'.6. precum şi de cazurile în  care se produc erori umane grave în fazele de concepţie. a instalaţiilor sau a aparaturii medicale;  c. cât şi pentru fiecare  din părţile componente ale acesteia:  • infrastructura de rezistenţă (fundaţii directe. incendii. Spitalele vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de rezistenţă şi  stabilitate atât pentru terenul de amplasament şi pentru ansamblul clădirii.1.1.l. proiectare. pe  timpul unei durate de exploatare raţională a clădirii din punct de vedere economic. Pentru realizarea acestor  deziderate este necesar ca încărcările susceptibile de a acţiona asupra clădirii în timpul execuţiei  şi pe întreaga durată de exploatare să nu se producă nici unul din următoarele evenimente:  a. Asigurarea unei comportări adecvate a clădirilor spitaliceşti în raport cu cerinţa de  rezistenţă şi stabilitate se va urmări în toate etapele de realizare a investiţiei (iniţiere.1.5. Satisfacerea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se va asigura în toate cazurile de  solicitare a clădirii. dar periodic: încărcări în zăpadă.         CONSIDERENTE GENERALE  V. vibraţii etc;  ­  cu caracter temporar.  Semnificaţia termenilor utilizaţi în definirea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate"  este:  a.VI.1.  V. deformări de mărime inadmisibilă ale elementelor structurale care să provoace  avarierea elementelor nestructurale ale clădirii. sarcini utile. presiunea vântului.1. compartimentare. spitalele fiind  construcţii de importanţă vitală pentru societate.1. din acest motiv.  V.l.1. pe durata de existenţă a clădirii.  REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE  V.1. Cerinţa de „rezistenţă şi stabilitate" va fi satisfăcută. precum şi pe parcursul exploatării acestora (analiza comportării timp). avarii ale construcţiei rezultând din accidente tehnice. ii&ane  suspendate etc);  '• instalaţii aferente clădirii şi elemente de susţinere ale acestora;  •   elemente   de  pozare   fundaţii.1.2.4. etc);  • suprastructura de rezistenţă (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);  • elemente nestructurale (de închidere. învelitori pe şarpantă.1. pereţii şi  planşeele subsolurilor.3.

4.2. aşa cum acestea rezultă din. în cazul elementelor de beton.4. chimice şi biologice.l.l. .proprietăţile  geometrice şi mecanice ale materialului şi terenului de fundare. provocate de elemente accidentale: o explozie. dinamice.  Rigiditate  Rigiditatea unei clădiri presupune:  •  limitarea deplasărilor şi deformaţiilor produse de acţiuni statice.2. seismice;  •   limitarea fisurării.2.2.  Durabilitate  Durabilitatea unei clădiri se referă la:  • satisfacerea exigenţelor de performanţă de la V.1.  • flambajul sau valoarea unor elemente componente.  • efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu.  Prin „prăbuşire" se înţelege una din diferitele forme de cedare a construcţiei pentru care se  definesc stările limită ultime. 1. Prin „deformaţii de mărime inadmisibilă" se înţelege deformarea sau fisurarea clădirii sau a  unei părţi a acesteia sau care atrage anularea ipotezelor făcute pentru a determina stabilitatea.  d. inclusiv din efectul degradării în  timp a acestor proprietăţi.l.1.  Stabilitate  Stabilitatea unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din:  • deplasarea de ansamblu (de corp rigid). beton armat şi beton precomprimat. 1.3.l.2. deformaţii specifice. rotiri fără reducerea capacităţii de rezistenţă în  cazul acţiunilor statice şi fără pierderea capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor  dinamice inclusiv cele seismice).2.  V.  Ductilitate  Ductilitatea unei clădiri presupune aptitudinea de deformare postelastică a elementelor şi  subansamblelor structurale.b.l.  V.        EXIGENŢE DE PERFORMANŢĂ CORESPUNZĂTOARE CERINŢEI DE  REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE  Cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" îi corespund următoarele exigenţe de performanţă pentru  clădirea în ansamblu şi pentru părţile sale componente:  V. 2. pe toată durata de exploatare a  clădirii;  • limitarea deteriorării premature a materialelor şi părţilor de construcţie datorită proceselor  fizice.  rezistenţa mecanică sau aptitudinea de exploatare a clădirii sau a unor părţi ale acesteia sau  acelea care antrenează o reducere importantă a durabilităţii clădirii.  V.5.  V. ­ V.2.  Rezistenţa  Rezistenţa unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare  într­o secţiune sau într­un element de construcţie.  Prin „avarii rezultând din accidente tehnice" se înţeleg distrugeri parţiale ale elementelor sau  subansamblelor construcţiei.2. sau o consecinţă a unei erori umane şi care ar fi putut fi evitate sau limitate.  c.  V.1. o încărcare  excepţională.

 acţiunile agenţilor mecanici. 1.2. performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţii  V.  Structura în ansamblu precum şi părţile ei componente nu trebuie să se prăbuşească sau să  sufere avarii importante în timpul execuţiei şi pe toată durau exploatării normate. influenţele mediului natural.1. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" pe baza conceptului de stări  limită presupune stabilirea unor modele de calcul corespunzătoare care includ toţi factorii  susceptibili de a interveni.1. care se definesc în conformitate cu STAS 10100/0­75 şi se împart în două  categorii:  a. care să conducă la consecinţe disproporţionate faţă de cauza  iniţială. calitatea execuţiei şi executare lucrărilor de  întreţinere necesare;  • proprietăţile.6.  2. 3. diferenţiat după natura cerinţelor si cu acceptarea  producerii unor eventuale avarii locale.1.        în cazul în care metodele de calcul prevăzute în prescripţii se dovedesc a fi  insuficiente sau nu sunt aplicabile într­o anumită situaţie concretă. 1.1. verificare satisfacerii cerinţei  de „rezistenţă şi stabilitate" se poate face şi prin încercări. etc) pot produce avarii locale. structurile de rezistenţă ale clădirilor se proiectează şi se  execută cu un grad de asigurare corespunzător. V.  V.3.  Aceste cerinţe sunt:  a.  c. prin  respectarea nivelelor de performanţă prevăzute pentru proiectar cap.  V. Accidentele în exploatare (explozii. Modelele de calcul vor fi suficient de precise pentru a estima  comportarea clădirii în ansamblu şi a părţilor sale componente. stări limită ale exploatării normale (care se referă la exigenţa de performanţă de rigiditate). chimici şi biologici din mediul înconjurător natural şi de exploatare.1. în general.  stări limită ultime (care se referă la exigenţele de performanţă şi stabilitate. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se face.l. PRINCIPII ŞI METODE PENTRU VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI  DE „REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE"  V. a infiltraţiilor de lichide.4.3.l.5. în raport  cu stările limită. respectarea cerinţei se asigură şi prin măsuri specific  referitoare la:  •  concepţia generală şi de detaliu a clădirii.3.3.  In timpul exploatării trebuie efectuate inspecţiile periodice care să indici lucrările de  întreţinere şi reparaţii pentru a se evita degradarea elementelo structurale produse de acţiuni  directe defavorabile sau funcţionarea defectuoasă \ instalaţiilor şi echipamentelor (protecţia  împotriva coroziunii. Desfăşurarea încercărilor şi  interpretarea rezultatelor se va face pe baz reglementărilor tehnice specifice.3.  b.l.  FACTORI CARE INTERVIN LA VERIFICAREA SATISFACERI  CERINJEI ESENŢIALE PE BAZA CONCEPTULUI DE STĂRI LIMITA  Factorii care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei pe baza conceptului de stă limită sunt:  1.3. rezistenţă şi  ductilitate);  b.  V.5. . etc).  V.  V.  în general.3 In raport cu stările limită ultime.4.  Pentru clădirile spitaliceşti.        Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie corespunzătoare la acţiunii  agenţilor fizici.5. avariile grave pot fi evitate cu menţinerea probabilităţii la un nive acceptabil.V. dar în nici ui caz nu trebuie  să provoace degradări în lanţ.

  Proprietăţile terenurilor de fundare  V.5. coeficienţii de siguranţă pentru principalele materiale de  construcţii şi valorile de calcul ale rezistenţei acestora sunt prevăzute în prescripţiile referitoare  la proiectarea elementelor de construcţii (beton. STAS 10108/0/1/2.  Pentru alte materiale de construcţii tradiţionale (sticlă.       Geometria structurii în ansamblu  V. proprietăţile materialelor.4.4.4.l. zidărie.  V.2.2.3. lemn).  V. 1.  V.4.4. valorile caracteristice se vor stabili  prin agrementele tehnice eliberate de laboratoarele abilitate.4.  Pentru materiale de construcţii care nu sunt standardizate.        Proprietăţile materialelor  V. STAS  10104.  V. Valorile normate şi valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de  fundare se stabilesc conform reglementărilor tehnice prevăzute pentru diferite tipuri de  pământuri.  5. ipsos etc) valorile caracteristice  sunt prevăzute în standardele produselor respective: STAS 10107/0.3. 1. 1.2.4.  Clasificarea şi gruparea acţiunilor.4.4. 1.4. Proprietăţile terenului de fundare se vor stabili prin cercetare geologică ­ tehnică şi  geotehnică în conformitate şi cu celelalte reglementări tehnice specifice.  V. STAS 856.5.l .1.6. 1.  4. proprietăţile terenului de fundare.1.3.2. intensitatea acestora precum şi ale coeficienţilor de siguranţă  asociaţi sunt normate (STAS 10101/OA/1/2/2A1). Valorile caracteristice.        Acţiunile agenţilor mecanici  Pentru calculul spitalelor se consideră acţiunile încărcărilor permanente şi de exploatare (utile). oţel.l.        Influenţa mediului natural  Încărcările din vânt. metodele de calcul.  Încărcările date de echipamente şi instalaţii speciale se vor evalua ţinând cont de cerinţele  furnizorilor acestora. geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelor de construcţii. 1.  6.4.3.3.4. zăpadă şi temperatura exterioară precum şi coeficienţii de siguranţă asociaţi  sunt normaţi (10101/20/21/23/23A)  încărcările seismice convenţionale se vor considera conform prevederilor normativului PI00 şi  ale precizărilor de la V.4.4.4. . Proprietăţile de rezistenţă şi de deformaţie ale materialelor se definesc conform  principiilor prevăzute în standardul de verificare a siguranţei construcţiilor (STAS 10101/0).l.1.  V.  V.  V.l. ­Parametrii geometrici ai­structurii în ansamblul ei şi cei ai elementelor de structura  se vor încadra în sistemul de toleranţe standardizat (clasele de precizie şi valorile toleranţelor) în  funcţie de dimensiunile respective. piatră.1. Caracteristicile fizico­mecanice ale pământurilor se stabilesc conform prevederilor  standardizate. 1.

5.  deformaţiile normale ale planului peretelui sub încărcările de exploatare nu trebuie să  depăşească valoarea de 5 mm:  b. în funcţie de frecvenţă. Pentru acestea se pot folosi şi metode bazate pe conceptul de stare limită.  V.3.  V.4. Pentru spitale verificarea satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu  criteriile sau parametrii de performanţă folosiţi pentru toate clădirile civile şi industriale precum  şi cu criteriile specifice din prezenta reglementare. oţel şi zidărie precum şi pentru terenul de fundare. Elementele nestructurale de construcţie care trebuie să satisfacă cerinţa de rezistenţa  şi stabilitate se vor încadra în sistemele de toleranţe prevăzute prin reglementările specifice.4. 1.  V.  V.  V. 5 mm:  c.1.V. 1.  V. metoda de calcul este bazată pe conceptul de rezistenţe  admisibile. 1. Elementele care nu sunt standardizate se vor încadra în sistemul de toleranţe prevăzut  în agrementele tehnice respective.  V. de regulă. Protecţia antiseismică globală a spitalelor trebuie să limiteze avariile clementelor  structurale şi ncstructurale astfel ca să se asigure activitatea normală în timpul şi după  producerea unui cutremur de intensitate corespunzătoare celui avut în vedere la proiectare.        Pentru pereţii interiori neportanţi se stabilesc următoarele criterii şi niveluri de  performanţă:  a.5. metodele de calcul sunt  bazate pe conceptul de stare limită.2. PARAMETRI Şl NIVELURI DE PERFORMANTA  V.2.  Pentru elementele de structură din lemn.6. Pentru spitale se folosesc. 1.  deformarea instantanee normală a planului peretelui.3.5. într­un punct situat în centrul unui  clement de perete. deformaţia remanentă provocată de încărcările de exploatare nu trebuie să fie mai mare de  10% din deformaţia instantanee normală pe planul pereţilor. aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate  celelalte construcţii civile şi industriale. după cum urmează: .6.5. în măsura  în care sunt acceptate de standardele internaţionale.  V. datorită rezemării unei persoane ­ max. Nivelurile de performanţă asociate satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate sunt  cele corespunzătoare construcţiilor din clasa de importanţă I conform STAS 10100/0.        Acceleraţia vibraţiilor clădirii sau a uneia din părţile sale componente sub acţiunea  încărcărilor seismice se limitează.4.4.  Spitalele.2. Pentru elementele din aceste materiale. 1.1.4.5. beton precomprimat.        Metodele de calcul  V.5.  V.4. 1.6. sunt considerate construcţii de  importanţa vitală pentru societate ­ clasa I de importanţă conform normativ PI00 însă alcătuite si  dimensionate pentru intensitatea unui seism cu o perioada de revenire de 200 ani. 1. Pentru elementele de structură din beton armat. beton cu  armătura rigidă. 1. Pentru calculul structurilor din beton armat se va ţine scama de prevederile  reglementărilor tehnice specifice acestora. 1. din punct de vedere al protecţiei antiseismice.4.5.6.5.         CRITERII. 1.1.  principiile de bază ale metodelor de calcul sunt standardizate.3. 1.5.

 care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori  materiale importante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare;  b.  Principii pentru proiectarea structurilor  V.  care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera  întreruperi în funcţionare;  c.6 X 10  4  f 2­ 100 Hz                    a  1.25XfX10  b)  acceleraţia verticală (a) in funcţie de frecvenţa (0.  în care accesul pentru reparaţii este facil.2 ms  :2  ­deceleraţia                     9.         REGULI DE PROIECTARE  Prezentele instrucţiuni stabilesc prevederi de proiectare specifice construcţiilor de spitale.     Pentru orice tip de structură şi pentru zona de amplasament deformaţiile maxime .  V.6. social ­culturale.1. limitate ca amplasare. La elementele nestructurale pe care sunt fixate instalaţii şi echipamente scumpe şi cu rol  esenţial în funcţiunea spitalului: degradări locale. 1. Legăturile dintre structura clădirii şi elementele nestructurale sau instalaţiile şi  echipamentele esenţiale pentru funcţionarea spitalului. trebuie să fie capabile să preia fără  degradări eforturile generate de deformaţiile clădirii induse de acţiunea seismică.6.1.8 X f X10  V. agrozootehnice şi  industriale" ­ indicativ PI00.1.1. 1. după caz.        Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nu va depăşi valorile:  2  ­acceleraţia.                    1.  V.4. în zone cu  deformaţii postelastice asociate mecanismului de plastificare urmărit a se realiza prin proiectare. 1.6. In proiectarea antiseismică bazată pe aplicarea prevederilor din prezentul normativ se  admite ca.1. Infrastructura şi fundaţiile spitalelor se vor asigura fără avarii semnificative pentru  capacitatea maximă a suprastructurii.:  a) acceleraţia verticală (a) în ms  în funcţie de frecvenţa (0  4  fi ­4lHz                        a   10'  2  f 4­8 Hz                        a 5 X 10 3 ­ 10  4  f­8­100 Hz                    a6. limitate ca amploare.  La celelalte elemente nestructurale: degradări mai extinse.  f<l Hz                             a 0.6. eu condiţia ca viteza unghiulară de torsiune  a clădirii să fie mai mare de 0.1  3  f­1 ­2 Hz  a ­3. 1.  completate faţă de cele cuprinse în prescripţiile cu caracter general valabile pentru construcţiile  civile şi industriale. 1.  V.2.  La proiectarea antiseismică a spitalelor se vor aplica prevederile prescripţiei „Normativ pentru  proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe.6. accesibile reparaţiilor. 1.5.1. dar care nu pun în pericol vieţi  omeneşti sau valori materiale impoftante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare.3.  V. sub acţiunea cutremurelor avute in vedere la proiectare (definite prin acceleraţiile  maxime ale terenului aşa cum rezultă din harta de microzonare din normastivul P 100 construcţia  nu poate suferi:  a.cu prevederile cuprinse în  prezentul normativ. completate si sau modificate.81 ms  V. La dementele structurii de rezistenţă: degradări locale. Prezentele prescripţii au caracter minimal şi nu sunt limitative.6.6.1.012 rad s.

0035 conform normativului P100. în faza de proiectare. nisipuri lichefiabile. placa  pardoselii subsolului şi planşeului peste subsol.  max  He  V. sensibile la umezire sau contractile şi în zonele  seismice A­C.75.  ­ Nu se va depăşi capacitatea portantă a terenului în nici o zonă a fundaţiei.6. teren inundabil. pereţii subsolului.1. Fundaţiile vor trebui proiectate şi executate astfel încât să respecte următoarele  exigenţe:  ­  Fundarea se va face pe straturi de teren compacte şi omogene; de regulă caracteristicile  terenului la nivelul de fundare vor fi uniforme pe toată suprafaţa clădirii.6. 1. vibrare. după  caz. în limitele eforturilor unitare de calcul ale terenului şi ale deformatiilor compatibile cu  conditiile de exploatare normală a clădirilor.l. teren cu  tasări mari). Se recomandă ca structurile de rezistenţă ale construcţiilor de spital cu mai mult de 2  niveluri şi amplasate în zona seismelor de calcul A­B să fie calculate prin cel puţin una dintre  metodele de calcul de complexitate superioară prezentate în Normativul PI00. epuismente.1. 1. Se va evita amplasarea spitalelor în zone  cu teren instabil (maluri.  V.2.6.3. vor fi cel mult:  r  rmax  = — =0. în general pentru toate tipurile de clădiri cu subsol. 1.3.6.3.1. terasamente;  .  V.  V. colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă sau pluviale. în cazul în care  amplasamentul prezintă discontinuităţi de structură a solului. construcţia va fi plasată integral pe  una din părţile omogene. etc);  ­ drenare.2. pentru:  ­ stabilizare. 1.1.3. Infrastructura construcţiilor pentru spitale.3  Alcătuirea de detaliu a structurilor de rezistenţă  V.2.3. consolidare. silicatizare.6. 1.     Infrastructura  V.  Calculul de ansamblu al structurilor la acţiunea seismică  V.6.  V.  Infrastructura se va concepe ca o cutie rigidă alcătuită din fundaţii. provocate de acţiunea seismică.­ aducerea caracteristicilor de rezistenţă şi deformabilitate ale terenului la nivelul cerinţelor  (compactare. 1. râpe.1. teren mlăştinos. Proiectarea infrastructurilor pentru spitale se va face numai pe baza unui studiu  geotehnic întocmit de o unitate de specialitate atestată.4.1.  Se prevede obligatoriu în cazul terenurilor slabe.3.6. 1. coeficientul  de importanţă se va considera <x=l .1.l. va  constitui un sistem spaţial capabil să transmită la teren încărcările verticale şi orizontale de  calcul.2. care include fundaţiile şi subsolul. Infrastructura rigidă se recomandă şi la clădirile  cu subsol cu regim mic şi mediu de înălţime.2. se vor lua măsuri necesare.  ­ Adâncimea de fundare să fie cel puţin adâncimea limită de îngheţ . 6. în cazul terenurilor dificile. Calculul antiseismic se va face în conformitate cu normativul P100 cu precizarea că  la stabilirea încărcărilor seismice pentru calculul de ansamblu al structurii spitalelor.6.  ­ Se va asigura trasmiterea cât mai uniformă a încărcărilor la teren.relative de nivel ­ r max".  V.

1. după  caz. amplasate în zone seismice D­F. se admit subsoluri cu pereţi numai pe contur şi în interior  cu stâlpi.  V. Prin proiect se va  justifica alegerea soluţiei de fundare (consolidare a terenului sau fundare indirectă). stabilitate.2. sub acţiunea încărcărilor din grupările  fundamentale şi speciale:  ­  să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă. 1.6. pietrişuri compacte.  ­ Pentru structurile în cadre fără subsol. 1. Pereţii subsolului se vor dispune obligatoriu în prelungirea diafragmelor  suprastructurii. pentru rigidizare  şi compartimentare. P70 sau CI60  (piloţi ­ în cazul fundaţiilor indirecte). stâlpii fiind plasaţi la intersecţia pereţilor cel puţin în 50 % din rigiditatea şi rezistenţa  pereţilor de subsol).5.6.2.  V.  Pentru situaţiile în care sunt necesare lucrări de îmbunătăţire a terenului.1. etc): în aceste  cazuri este obligatorie prevederea grinzilor de fundaţie (socluri armate) pe conturul clădirii şi  realizarea la nivelul pardoselii parterului a unei placi din beton armat legata cu stâlpii.     Stâlpi  V.­ Se va asigura protecţia armăturii şi betonului contra factorilor agresivi din sol.  ­  Infrastructura rigida va rezema obligatoriu pe fundaţii continue sau pe radier. acestea vor fi realizate  numai pe baza unui proiect verificat conform prevederilor IIGR 731 1991.2. dimensionarea elementelor infrastructurii la acţiunea seismică de  calcul va fi făcută astfel încât starea limită de rezistenţă a acestora şi a terenului să nu poată fi  atinsă înainte de atingerea stării limită de rezistenţă a structurii. Pentru infrastructură se recomandă următoarele materiale şi soluţii constructive;  ­ Fundaţiile vor fi prevăzute din beton simplu şi/sau beton armat sau alte materiale atunci când  sunt impuse prin cerinţe deosebite.3. prevederile de alcătuire generală şi detaliere constructivă din normativele P7. La dimensionare se vor avea în vedere şi următoarele condiţii:  ­ asigurarea unei rigidităţi suficiente pentru satisfacerea prevederilor care limitează deformaţiile  provocate de seisme:  ­  limitarea la valori corespunzătoare a eforturilor axiale de compresiune. să transmită elementelor structurale învecinate eforturi suplimentare care apar;  ­  să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi a acesteia în cazul cedării accidentale a unui  stâlp;  ­ deformaţiile lor să fie limitate pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativă a  clementelor nestructurale şi sau a echipamentelor si instalaţiilor adiacente.  ­ în cazul in care construcţiile sunt amplasate pe terenuri dificile de fundare se vor respecta.  ­  Pentru clădirile cu structura în cadre şi cu subsol se vor prevedea fundaţii continue sub pereţii  subsolului. Stâlpii trebuie proiectaţi astfel încât.6.3.  ­  Subsolul rigid va fi alcătuit din pereţi de beton armat pe contur şi in interior.3.  ­ Pentru construcţiile etajate.1.  V. Reţeaua de grinzi de fundaţie poate fi redusă la 50 % din  numărul stâlpilor în cazul construcţiilor amplasate în zonele de intensitate seismică D­F sau în  cazul construcţiilor fundate pe teren foarte bun (teren stâncos.  ­  Pentru clădiri până la 3 niveluri (P+ 2) cu structura în cadre.  şi care au teren de fundare foarte bun. 1.6. toate fundaţiile stâlpilor vor fi legate printr­o reţea bi­  direcţională de grinzi de fundaţie.3. pentru asigurarea unui  răspuns ductil al stâlpului solicitat de încărcări seismice; .2. rigiditate şi ductibilitate:  ­  să fie capabil să preia eforturi suplimentare care apar ca urmare a cedării unui element  structural (altor elemente structurale) situat în vecinătate;  ­  să fie astfel concepuţi încât în cazul depăşirii accidentale a caracteristicilor de rezistenţă ale  unuia din ei.

2.  V. etc. pentru a micsora  probabilitatea cedărilor casante provocate de acţiunea forţei tăietoare; realizarea unei rigidităţi  corespunzătoare a ansamblului structural la torsiunea generală. înainte ca acestea  să ia naştere în elemente verticale pe care reazemă.3.l. inclusiv eforturile suplimentare generate  de torsiunea de ansamblu a clădirii:  ­  să asigure întregului ansamblu structural caracteristici de rigiditate suficiente pentru  satisfacerea condiţiilor de deformabilitate impuse;  ­  să poată prelua eforturile suplimentare care apar ca urmare a cedării altor elemente structurale  situate în vecinătatea lor;  ­ să nu se producă avarierea gravă sau prăbuşirea clădirii.3.3. normale şi de lunecare.  Deformaţiile grinzilor vor fi limitate la valori acceptabile pentru a nu se produce distrugerea sau  avarierea semnificativă a elementelor nestructuralc şi sau a echipamentelor şi instalaţiilor  adiacente. în cazul cedării accidentale a unui perete structural. 1. La dimensionarea pereţilor structurali se va ţine seama de următoarele condiţii:  ­  numărul pereţilor. forma şi dimensiunile secţiunilor transversale ale acestora.  V. în acord cu mecanismele structurale de . precum si  poziţiile lor în plan vor asigura:  • caracteristici de rigiditate cu valori apropiate pe cele două direcţii principale ale ansamblului  structural:  • limitarea intensităţii eforturilor unitare axiale. în cazul apariţiei unor eforturi mari din  cutremur şi să se plastifice înaintea clementelor verticale adiacente pe măsură ce eforturile se  măresc:  ­  să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea în cazul cedării accidentale  a unei grinzi.4.3.  V. stabilitate. respectiv a unei pâini importante din  ea.4. prin dispunerea de pereţi  structurali pe contur sau în colţuri;  evitarea producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii  laterale; (voalare)  ­  producerile de deformaţii plastice sub acţiunea încărcărilor seismice de mare intensitate va fi  dirijată în zone ale pereţilor prestabilite prin proiect. Pereţii structurali trebuie proiectaţi astfel încât sub acţiunea încărcărilor din  grupările fundamentale şi speciale:  ­ să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă.6. 1.6. stabilitate.­ protecţia stâlpilor împotriva inducerii în ei de către acţiuni seismice de intensitate ridicată a  unor deformaţii mari în domeniul postelastic.       Grinzi  Grinzile trebuie proiectate astfel încât.l. rigiditate şi ductibilitate;  ­ să fie apţi să preia în condiţii favorabile. zone de placă. prin dirijarea producerii articulaţiilor plastice cu  prioritate în grinzi şi în secţiunile de la baza pereţilor structurali.3.4.1.     Pereţi structurali  V.) situate în vecinătate:  ­  să fie capabile să transmită elementelor structurale învecinate eforturile suplimentare care apar  în caz de depăşire accidentală a caracteristicilor de rezistenţă pentru una din ele:  ­  să constituie elemente structurale în care se produc cu prioritate plastificări. sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi  speciale:  ­ să fie  înzestrate cu caracteristici suficiente de rezistentă. rigiditate si ductibilitate;  ­ să fie apte să preia eforturile suplimentare generate de o eventuală cedare a altor elemente ­  structurale (grinzi.6. Grinzile vor fi înzestrate cu capacităţi corespunzătoare de ductilitate. întreaga încărcare seismică orizontală care acţionează  asupra structurii sau a unei părţi semnificative din ea.

 sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale  specifice:  ­  să posede caracteristici suficiente de rezistenţă. stâlpi şi pereţi structurali);  ­  să poată prelua eforturile suplimentare generate de cedarea unui elemem structural adiacent;  ­  să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea. în căzu cedării accidentale  a unei zone de placă;  Dimensionarea şi modul de alcătuire al plăcilor structurale vor avea în veden asigurarea nivelelor  normate de protecţie fonică şi. va fi evitată produce/ea de striviri locale ale acestora din  interacţiunea lor cu stâlpii şi grinzile adiacente. cu rol determinant în mobilizarea celorlalte elemente structurale  (pereţi şi stâlpi) la preluarea acestor încărcări şi la redistribuirea eforturilor între elementele  verticale suprasolicitate şi cele mai puţin încărcate;  ­  să transmită în condiţii avantajoase.     Plăci  Plăcile trebuie proiectate astfel încât.5.  se face precizarea că plăcile.  V.6. împreună cu grinzile şi centurile. trebuie să constituie elemente de  mare rigiditate în planul lor. atât faţă  de încărcările orizontale; în legătură cu încărcările orizontale.3. . în grinzile de cuplare a montanţilor diafragmelor cu goluri şi în  secţiunile de la baza pereţilor la primul nivel deformabil al structurii);  ­ în cazul pereţilor de zidărie.plastiftcare dorite (de regulă.l. rigiditate si ductibilitate. după caz. protecţia termică: spaţiilor pe care le delimitează. stabilitate. şi în primul rând cu cele seismice. încărcările verticale şi orizontale la elementele structurale  pe care reazemă (grinzi.

 Calculul şi alcătuirea elementelor  structurale de beton. încărcări date de temperatura exterioară. Prevederi fundamentale pentru calculul  elementelor structurale.  Construcţii din oţel.  P 85                                Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura dii  diafragme de beton.  STAS 856  ­ Construcţii de lemn. agrozoetehnice şi industriale.  STAS 10104  ­ Construcţii din zidărie.  STAS 1243  ­ Teren de fundare. .l.  STAS 10109/1  ­ Lucrări de zidărie.  STAS 3300/2  ­ Teren de fundare. industriale şi agricole. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru  construcţii civile şi industriale. calculul şi executarea structurilor dir  zidărie. încărcări date de temperaturi exterioare în  construcţii civile şi industriale.  STAS 1242/1  ­ Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării  directe.  STAS 10101/23 A  ­ Acţiuni în construcţii. Încărcări tehnologice din exploatare pentru  construcţii civile. social­culturale.ANEXA V.  STAS 10101/20  ­ Acţiuni'în construcţii.  STAS 10101/23  ­ Acţiuni în construcţii. Calculul şi alcătuirea elementelor. industriale şi agrozootehnice.  P 2  ­ Normativ privind alcătuirea.  STAS 3300/1  ­ Teren de fundare.  STAS 10101/2 Al  ­ Acţiuni în construcţii.  STAS 10108/0.  Sistem de  tolerante.  STAS 8600  ­  Construcţii civile. Clasificarea şi identificarea pământurilor.  STAS 10107/0  ­ Construcţii civile şi industriale.  STAS 10101/2  ­ Acţiuni în construţii.2  ­ Construcţii civile. Principii generale de calcul.  P 100  ­ Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de  locuinţe. încărcări date de zăpadă.  STAS 10101/0  ­ Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.1. beton armat şi beton precomprimat.  industriale şi  agrozootehnice.  STAS 10101/21  ­ Acţiuni în construcţii. Principii generale de cercetare. încărcări datorate procesului de exploatare. încărcări date de vânt.A  DOCUMENTE CONEXE  STAS 10101/OA  ­ Acţiuni în construcţii. Prescripţii pentru proiectare.

  etc.2.      SIGURANŢA CU PRIVIRE LA CIRCULAŢIA PEDESTRA  implică la protecţia utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul desfăşurării  activităţii. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii  D.  CRITERII.(A). denivelările de pe traseele de circulaţii (carosabilă şi pietonală) mai mari de 2.  V. Securitate cu privire la intruziuni şi efracţii  Zonele avute în vedere:  ­  spaţiul public din imediata vecinătate a incintei. 1.5 cm.siguranţa în exploatare " se va ţine  cont şi de prevederile cuprinse în .(A). respectiv:  A.8%. inclusiv accesele în incintă (pentru cerinţa  A;E)  ­ incinta clădirii..  B. Condiţii de parcare  a.  c. înălţate faţă de carosabil.2.                          SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE  Cerinţa de siguranţă în exploatare implica la protecţia utilizatorilor clădirilor spitaliceşti  împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării clădirii precum şi în timpul utilizării  spaţiului imediat înconjurător.1. Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de  vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare ". inclusiv zonele de acces în clădire (pentru cerinţa A;C;E)  ­ spaţiul interior al clădirii (pentru cerinţa A;B;C;D;E)  OBSERVAŢIE:  La proictarea spitalelor din punct de vedere al cerinţei de . parcajele pentru personalul spitalului se! vor rezolva fie suprateran (amplasate    | grupat în  zona de intrare în incintă). să fie organizată în afara incintei. sau deplasării pedestre atât în interiorul clădirii (pe •   orizontală şi verticală) cât şi în  exteriorul clădirii (spaţiul public din imediata vecinătate şi incinta clădirii). vor fi prevăzute cu  trotuare (pavate. precum şi la punctele de alimentare cu apă vor fi ­l prevăzute instalaţii de iluminate. fie subteran (în cazul în care spitalul nu permite altă rezolvare) astfel  amenajate încât să nu afecteze circulaţia pietonală.  în cazul incintelor spitaliceşti mari.  f. locurile periculoase din punct de vedere al circulaţiei. vor fi  preluate prin pante de max.  V. la parcaje şi la intrarea serviciului de urgenţă. aparţinătorilor. Circulaţia în cadrul incintei  a.  e. circulaţia carosabilă se va rezolva separat de cea pietonală. carosabilele de  acces la intrarea principală. pentru accesul de urgenţă (cazul spitalelor cu sector de urgenţă important) se va prevedea alee  carosabilă distinctă (inclusiv pietonală) cât mai scurtă şi liberă de orice obstacol. vor fi asigurate împotriva accidentării şi  vor fi semnalizate vizibil.     Siguranţa cu privire la circulaţia exterioară clădirii  V. .V.1. studenţilor.l.2.2. la ieşirea din clădire. Siguranţa cu privire Ia lucrările de întreţinere  E.2. Siguranţa cu privire la circulaţia cu mijloace de transport mecanizate  C.  b.(A).  OBSERVAŢIE:  Se recomandă ca zona de parcare pentru autoturismele vizitatorilor.. sau a celor cu organizarea pavilionară. în zonele cu 1 potenţial de  accidentare. având bordura teşită). PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTA  V.2.  d.(A). pe traseele de circulaţie din jurul clădirilor. Siguranţa cu privire Ia circulaţia pedestră.

 aparatură medicală)  • accese murdare (aprovizionare cu alimente. în  vederea asigurării condiţiilor speciale de igienă. platformă deşeuri)  b.2.(A).2.  Dacă se utilizează transportul cu helicoptend se va prevedea o pistă de aterizare nu departe de  accesul respectiv în clădire. cât mai aproape de accesul corespunzător din clădire.1.V. sau spitale cu importante  activităţi de învăţământ şi/sau cercetare).  V.2.2   Accesele în clădire se vor diferenţia în funcţie de următoarele criterii de:  a.  OBSERVAŢIE:  /. aparţinători  • accese produse  ­ produse farmaceutice şi de uz medical  ­ alimente  ­ echipamente şi materiale de întreţinere  ­ combustibili  ­ deşeuri  • accese speciale  ­ cadavre  ­ animale pentru cercetare  ­ substanţe radioactive  ­ butelii de oxigen şi fluide medicinale  d.1.(A). cercetări  ­ vizitatori. prosectură.2.  ateliere şi depozite gospodăreşti.(A). legată de acesta prin alee carosabilă + pietonală.2. staţii şi centrale termice. pacienţi ambulatori.  Siguranţa cu privire la accese  V.1. cercetători. In cazul spitalelor cu sector important de urgenţe medicale. sau spital + policlinică. categoriile de utilizatori  • accese persoane  ­ bolnavi  ­ personal medical şi paramedical  ­ studenţi.  3. Accesele în incintă vor fi strict limitate ca număr şi cu posibilitate de control.2.1.2.  studenţi. tipul de intervenţie medicală  • acces consultaţii  • acces internări  •  acces urgenţe (asigurat cu spaţiu de intrare acoperit şi închis lateral parţial ­  pentru descărcare ambulante)  c.2. se va asigura un acces distinct  pentru autosalvări. igienă şi asepsie  • accese curate (internare bolnavi. vizitatori. se pot practica unul sau două accese suplimentare. corespunzătoare specificului  spitalicesc.  2. profilul medical  • acces secţii pentru adulţi . Criterii de rezolvare şi diferenţiere  V. Se recomandă închiderea perimetrală a incintei şi practicarea unui acces unic controlat. intimitate şi linişte.  In cazul incintelor spitaliceşti mari sau a celor care găzduiesc mai multe unităţi sanitare.(A).  funcţie de situţia concretă. sector urgenţă)  •  accese neutre (personal medical.  administrate distinct (2­3 spitale autonome. aprovizionare farmacie. aparţinători.

  c. 1. 8 %)  g. podestele de intrare în clădiri vor avea dimensiunea:  . fără praguri având lăţimea liberă:  1 = min.  pavilionar.  OBSERVAŢIE:  /.10 m (targa. persoane cu capacităţile fizice diminuate de boală se vor  asigura. de soluţia arhitectural­funcţională adoptată (monobloc. de structura medicală şi organizarea pe sectoare a acestuia. cum ar fi:  ­ fluxurile de mare viteză proprii serviciului de urgenţă sau legăturii acestuia cu blocul operator  central (în cazurile când serviciul de urgenţă nu are săli de operaţie proprii)  ­ fluxurile relativ aglomerate proprii sectorului de învăţământ (amfiteatre.(A).  V. 1. alegându­se ca soluţie cea mai  severă. panta ­ max. 1. cărucior)  l = min.2.  Siguranţa în timpul deplasării si activităţilor curente la interiorul clădirilor  1 V. următoarele cerinţe:  a. min. dezvoltare pe mai multe sau mai puţine niveluri etc. prin conceptul de organizare funcţională generală. ansamblu de clădiri articulate.)  precum şi particularităţile amplasamentului. 1. accesul la urgenţă.3.50 m (pentru relaţii complete cărucior handicapat)  e.2.20 m liber  .1. 8 %  f. tărgi) . accesul pe podestul de intrare se va asigura inclusiv prin intermediul unei rampe cu:  l = min. săli de cursuri) sau  sectorului de consultaţii pentru pacienţi (ambulatori)  ­  fluxurile de aprovizionare. accesele în holuri şi săli de aşteptare vor fi prevăzute cu Windfanguri  h.  2. cele cu manipulări importante de materiale sau cu densitate mare de  mijloace de transport pe roţi (cărucioare. Este necesar a se analiza şi a se stabili echilibrul just între necesitatea diferenţierii  funcţionale a acceselor şi necesitatea evitării intrărilor necontrolate în spital.2.(A). accesul unic în incintă va avea porţi distincte pentru pietoni şi autovehicule  b.2. dimensionarea acceselor în clădiri se va face ţinându­se cont atât de necesităţile procesului  medical cât şi de cele privind evacuarea în caz de incendiu. carosabilul pentru autosalvări va fi rezolvat încât să fie adus la cota  pardoselii interioare (denivelările vor fi preluate prin pante de max.(A).50 x 1.• acces pediatrie  • acces maternitate  • acces bolnavi contagioşi  Este obligatoriu ca accesele diferenţiate funcţie de profilul medical să fie distincte între  ele. aşteptare)  utilizate de bolnavii spitalizaţi cu acele fluxuri de persoane şi materiale    1 care prin specificul  lor funcţional pot crea situaţii de risc. Condiţii de conformare  a. se va evita interferarea principalelor trasee de circulaţie (inclusiv a holurilor de   .  V.2.3. Numărul de accese în clădire şi modul de cuplare a acestora este dependent de mărimea şi  profilul spitalului. accesele în clădire pentru bolnavii ce nu se pot deplasa singuri se vor rezolva cu uşi în două  canate. de  compatibilitatea dintre fluxuri.40 m (brancardă cu aparatură ataşată)  d. accesele pentru servicii tehnice şi aprovizionare se vor dimensiona de la caz la  caz. Măsuri de siguranţă generală  Pentru siguranţa pacienţilor spitalului. funcţie de  cerinţele tehnologice.

1.50 m ­ paturi rulante . în imediata apropiere a secţiei de paturi.35 m ­ paturi rulante  distanţa liberă între capetele paturilor (aşezarea paturilor pe două fronturi) va fi:  •  min.  secţiile de bolnavi infecţioşi. de prescripţii tehnologice privind aparatura şi echipamentele. trebuie să  faciliteze o orientare uşoară la interiorul clădirii şi trebuie să asigure condiţii de deplasare  favorabile şi sigure atât pentru persoane pe picioare cât şi pentru cele ce se deplasează cu diferite  mijloace de transport pe roţi ­cărucioare.40 m ­ paturi obişnuite  •  min. blocul de naşteri. de numărul şi categoriile de  utilizatori.OBSERVAŢIE:  Cerinţele de mai sus devin cu atât mai stricte cu cât categoria de pacienţi este mai sensibila  privind expunerea la factori de risc (din categoria celor de mai sus). praguri sau denivelări)  ­ traseele de circulaţie vor fi marcate cu semnale grafice vizibile indicând direcţiile de parcurs  spre diferitele compartimente si localizarea acestora.  secţiile de terapie intensivă. se interzice ca circulaţiile comune.70 m ­ în saloane obişnuite pentru adulţi (acces cu targa)  •  min. cum ar fi: blocul operator.  d. asepsie.  prosectura şi laboratorul de anatomie patologică. pe cât posibil.3. Lăţimea liberă a spatiilor de circulaţie în salonul de bolnavi va asieura: accesul cu  targa până la patul bolnavului (paralel cu acesta) deplasarea cu scaunul pe rotile (pentru minim  unul din paturi).  a.  adulţi grav bolnavi din secţiile de terapie intensivă.2.  b. 1.  b. comasarea funcţiunilor de diagnostic ­  tratament adresate lor. precum şi evacuarea utilizatorilor în  condiţii de siguranţă. paturi  ­  traseele trebuie să fie drepte. risc de infectare sau iradiere. 1. pentru a nu mai fi necesara  deplasarea pe circulaţiile comune ale spitalului.  e.  V.20 m ­ paturi obişnuite  • min. arşi.  V.  cotituri bfuşte si intersecţii fără vizibilitate. pediatrie. farmacie. Dimensionarea căilor de circulaţie  Căile de circulaţie în încăperile în care se desfăşoară diverse activităţi se dimensionează în  funcţie de necesităţile funcţionale.3. 0. distanţa liberă între capul patului şi perete (aşezarea paturilor pe un front) va fi:  • min. să traverseze  servicii sau compartimente în care activităţile specifice presupun degajări de noxe. 1. unităţile nucleare cu surse închise sau deschise.2.(A). 0. distanţa liberă între două paturi paralele va fi:  •  min. sistemul de organizare a circulaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va asigura  accesul operativ al forţelor de intervenţie în caz de incendiu.2. pe care se deplasează în mod curent pacienţii. Astfel de servicii sunt laboratoarele clinice. arşi sai mari traumatizaţi în  accidente. cum ar fi: copii bolnavi. nou­născuţi. Pentru aceştia se va asigura. fără accidente volumetrice pe parcurs (îngustări. manipulări de  substanţe nocive. holuri) trebuie să fie cât mai compact  pentru scurtarea distanţelor de parcurs ale bolnavilor şi personalului de îngrijire. sistemul general de circulaţii orizontale (coridoare. 1.(A). compartimentele în care este necesară menţinerea unor condiţii  stricte de igienă. manevrarea şi scoaterea din salon a patului (cu roţi şi fără roţi). sterilitate. decroşuri. gravide. 1.  de tipul şi gabaritele mijloacelor de transport.90 m ­ în saloane pentru bolnavii ce se deplasează cu scaunul rulant  •  min.20 m ­ în saloane de terapie intensivă (acces la aparatura medicală)  c.  paturile se vor dispune perpedincular pe peretele la care se adosează şi vor fi libere pe ambele  laturi pentru a permite manevrarea bolnavului de către personalul de îngrijire. de modul de mobilare. tărgi.2.

 2.  a. 1. mijloace de transport. pentru pacienţi în scaun rulant  •  min.  înălţimea liberă a încăperilor va fi stabilită funcţie de cubajul de aer necesar. 0.  lăţimea liberă a coridoarelor principale în unităţile de îngrijire diagnostic şi  tratament va fi:  • min. 2.70 m ­ deplasare în linie dreaptă  •  min. precum şi funcţie de poziţia uşii în sistemul căilor de evacuare.  2.2. 1. pe căile de evacuare.40 m ­ aşteptare pe o latură  • min. Se recomanda ca zonele de aşteptare pentru pacienţi să fie soluţionate în buzunare laterale  traseului de circulaţie propriu­zisă. lăţimea liberă a uşilor va fi:  •min.(A). 0. instalaţii) precum şi asigurarea  iluminatului natural în profunzimea încăperilor.70 m ­ la grupuri sanitare pentru pacienţi valizi;  • min. 1. 2.  condiţionările tehnologice (gabarite.3. modul  de soluţionare a zonelor de staţionare şi aşteptare.2.3. dar:  • min.4.2.2. 2.90 m ­ deplasare în linie dreaptă  •  min.2.2.20 m ­ transport targa  • min. 0. 0.2.3.50 m ­ aşteptare pe două laturi  ­ lăţimea liberă a coridoarelor ce constituie şi căi de evacuare va fi stabilită şi  funcţie de  prevederile normativului de protecţie corrtra incendiilor. lăţimea liberă a coridoarelor cu zone de aşteptare de­a lungul pereţilor va fi:  • min.2.00 m ­ întoarcere în unghi drept  •  min.(A). Zonele de aşteptare pentru bolnavii grav se vor amplasa în spaţii închise faţă de coridor şi  faţa de celelalte zone ae aşteptare.3. 2. asigurându­se astfel şi  iluminarea coridorului.80 m ­ întoarcere în unghi drept  •  min. gabaritele aparaturii.40 m ­ la săli operaţii şi trasee pe care se deplasează bolnavi pe targa;  • min. Gabaritele uşilor se stabilesc în funcţie de destinaţia încăperii respectiv funcţie de  categoriile de utilizatori. 2.  Lăţimea liberă a spatiilor de circulaţie în toate încăperile în care au acces  pacienţii va fi asigurată corespunzător situaţiei concrete. 2. 1.04 m  b.  .3.  V.  Lăţimea coridoarelor se va stabili în funcţie de destinaţia acestora.5. 0.50 m ­ spaţiu pentru manevră  b.  V. tipul mijloacelor de  transport.  OBSERVAŢIE:  /.                                                                           .90 m ­ la spaţiile de diagnostic ­ tratament;  • min. determinant fiind criteriul cel mai sever. utilajelor şi mobilierului. dimensiunile uşilor se vor stabili conform normativului de .80 m ­ în saloanele de bolnavi şi toate celelalte spaţii în care se desfăşoară activităţi  medicale. respectiv  funcţie de categoria utilizatorilor. 1.(A). fluxurile de persoane şi materiale. 3.V. înălţimea liberă a uşilor curente va fi:  • min. pentru pacienţi pe targa  •  min.40 m ­ pe căile de circulaţie principale;  • min.2.80 m ­ la grupuri sanitare pentru persoane handicapate. trasee.40 m ­ transport pat cu rotile  b.05 m ­ la saloane bolnavi;  • min.  a.(A). aparatură. astfel:  a.20 m ­ spaţiu pentru manevră  V. pe cât posibil luminate natural.  c.

  V.2. să fie realizate din materiale rezistente la uzură. vor avea sisteme de acţionare simple. uşile batante precum şi uşile amplasate transversal pe traseele de circulaţie vor avea geam la  înălţimea corespunzătoare ochilor.protecţie contra incendiilor. având înscrisuri privind destinaţia  încăperilor. să fie aseptice şi să nu reţină praful în încăperile în care se cer condiţii de igienă şi asepsie mai  severe.  f. materiale  incandescente sau cu temperatură ridicată;  i. vor avea prevăzute  sisteme de etanşare şi vor purta marcaje de atenţionare sau de interzicere a accesului. partea inferioară a acestora se va  proteja cu hare sau grile. comod;  e.3.(A).(A).   să fie rezistente la acţiuni chimice ale substanţelor utilizate în spital (dezinfectanţi. să fie lavabile (hidrofuge) uşor de întreţinut. V. circulă sau îşi desfăşoară activitatea. să fie prevăzute cu pante de scurgere şi sifoane în încăperile unde tipul de  activitate presupune acumulări de apă pe pardoseală;  j.2. să fie la acelaşi nivel pe tot etajul; eventualele denivelări survenite din cerinţe tehnologice  proprii unor servicii se vor prelua prin pante de maxim 8%;  c.  Condiţii de rezolvare a pardoselilor  a. Modul de soluţionare a elementelor de construcţie şi  dotare fixă pe căile de circulaţie  V. nu vor lovi persoanele care. să nu producă scântei la lovire şi să nu aibă potenţial de încărcare electrostatică în încăperi în  care se pot produce amestecuri explozibile în aer;  g.  OBSERVAŢIE  Nu se recomanda uşi cu geam pe toată înălţimea pe traseele de circulaţie a pacienţilor pe targa  sau în scaun rulant. iară risc de blocare si nu vor avea praguri;  b. nu se vor ciocni între  ele la deschiderea consecutivă. reactivi. 3.2.  prin modul de amplasare sau sensul de deschidere.3.  medicamente.  c.  care nu se deformează sub acţiunea greutăţilor sau şocurilor mecanice şi ale căror îmbinări sau  rosturi de montaj nu crează pericol de agăţare sau împiedicare;  d. să aibă suprafaţa plană. să aibă coeficient de conductibilitate termică şi electrică scăzut.3. uşile care închid spaţii în care se lucrează cu substanţe ce degajă noxe. uşile amplasate pe căile de evacuare şi adiacent acestora sau cele care închid spaţii cu pericol  de incendiu sau explozie vor respecta prevederile din normativul de protecţie contra incendiului.2.  Condiţii de rezolvare a uşilor  a. pe traseele de circulaţie ale pacienţilor uşile vor fi vizibile.1.3. uşile culisante sau componentele culisante ale ghişeelor de relaţii cu publicul (pacienţii) vor fi  asigurate împotriva ieşirii din ghidaje.2.A.3. după caz;  g.3. care nu produc: praf şi scame prin erodare.(A).  simplu. In cazul in care se utilizează astfel de uşi.3.3 Conditii de rezolvare a peretilor .  uşile care închid încăperi în care se utilizează surse de radiaţii se vor ecrana corespunzător şi  vor purta marcaje sau semnalizări de atenţionare (conform cu prevederile „Normativului  republican de lucru cu radiaţii nucleare"). chimicale de laborator);  h. să fie incombustibile în încăperile în care se lucrează cu flacără liberă.  V. să permită realizarea de reparaţii în mod rapid.  e. netedă dar antiderapantă;  b.  f. uşile nu vor limita sau împiedica  circulaţia.  d.

  V.5 cm;  • 1 = min. lăţime rampă scară şi podeşte (pe traseele bolnavilor):  •  în general 1 = min 1. dimensiuni trepte şi contratrepte:  • h = max.4. se vor evita soluţiile constructive care induc deplanâri (grinzi secundare.(A).  b.2. 1. balcoane.30 m se prevăd balustrade (parapete) de protecţie. finisajul scărilor va fi realizat din materiale antiderapante  e. nu se vor utiliza scări cu trepte balansate pe căile de evacuare. pereţii laterali căilor de circulaţie vor fi plani.5.2.  V.00 m (din materiale  rezistente la lovire). 2. diferenţele de nivel sub 3 trepte vor fi rezolvate prin plan înclinat. înălţimea liberă de trecere.  suprafeţele vitrate vor fi rezolvate prin pană Ia înălţimea de cea.2.  V.5.40 m;  g. cu pante de max.2.  ferestrele de la pediatrie şi neuropsihiatrie vor fi prevăzute cu grile sau alte sisteme de  protecţie.(A). Măsuri de protecţie  a. muchii tăioase sau alte surse de rănire;  b. ferestre.4.90 m;  b.a. în cazul  rampelor cu 1 ­ 3 fluxuri şi pe ambele părţi în cazul celor mai late.(A).2.4. 16.(A).  V. toate treptele unei scări vor avea aceleaşi dimensiuni;  f. Măsuri de protecţie  a. ferestrele fără parapet sau cu parapet sub 0. Condiţii de rezolvare  a.  scările vor avea mana curentă (fixată pe parapet sau pe perete) pe o singură parte.50 m  faţă de sol. 8%. cu condiţia:  • 2h +1 = 62 ­ 64 cm;  b.2.20 m (impus de necesităţi persoane handicapate cu dificultăţi de mers);  • pentru transportul persoanelor cu targa: ­scări 1 = min.20 m;  c.(A).  • înălţimea curentă h = 0. la denivelări mai mari de 0. 2.40 cm;  ­ podeşte 1 = min.1. stâlpi şi sâmburi  ieşiţi din planul pereţilor);  c. şarpante. vor fi asigurate cu balustrade de protecţie conform   • prevederilor STAS 6131 („h"  recomandat = 1.2.90 m şi uşile ­ ferestre aflate Ia mai mult de 0. netezi (fără asperităţi şi profite ornamentale); nu  se vor prezenta bavuri.(A).1­ Condiţii de rezolvare  a. alcătuite  conform STAS 6131.    Siguranţa cu privire la deplasarea pe scări si rampe  V.90 m (şi conform prevederi STAS 6131); .  Siguranţa cu privire la schimbare de nivel  (galerii. se vor evita ghene de instalaţii ieşite din planul pereţilor;  d.5. 28 cm. 1. scările vor fi prevăzute cu balustradă având h  curent = 0.00 m);  c. uşi ­ ferestre)  V. treptele vor fi astfel conformate încât să nu existe pericol de accidentare prin agăţare cu vârful  piciorului;  d.2. spre partea liberă a rampei sau podestului. de la nasul treptei pe linia de flux şi înălţimea liberă de trecere pe  sub scară:  • h = min.

 mana curentă va fi astfel conformată încât să fie uşor cuprinsă cu mâna (0 max 4­5 cm) şi să  nu prezinte nici un risc de agăţare sau rănire;  e.. fără a produce fenomenul de orbire. 20 lx ­ salon sugari.(A).2.  pentru evacuare şi circulaţie 1/40 (la nivelul suprafeţei de circulaţie ­ în axul acesteia);  b.2.(A). Iluminarea medie pentru iluminatul normal al spaţiilor exterioare  ­min.2.14. două încăperi alăturate trebuie să fie min  0.6.  V.1(Emed1 / Emed2 ³ 1/10)  V. pentru continuarea lucrului 1/2 .6.  MENŢIUNE  Raportul între nivelurile de iluminare medie dintre.2. Iluminarea medie pentru iluminatul normal pe căile de circulaţie orizontală şi  verticală  a.2. Continuitatea serviciului  a.  b. pentru evacuare  ­ min..(A).6. holurile şi coridoarele din blocul operator:  • 300 lx ­ ziua:  •  100lx ­noaptea.6.c.6. terapie intensivă  ­ sub 0.(A). Iluminare medie pentru iluminatul de siguranţă  a. Factorul de uniformitate (E min/E max) pentru iluminatul de siguranţă  a. 2 Ix;  c.  • fără elemente orizontale sau elemente decorative cu potenţial de căţărare (între 0. bloc naşteri.15 secunde .4. tratamente intensive  • min.(A). pentru continuarea lucrului  ­ în general ­10% din iluminatul normal;  ­ în încăperile blocului operator ­ 80% din iluminatul normal;  ­ la câmpul de operaţie ­ egal cu iluminatul normal. 10 cm;  d. 10 1x  V.(A). nou născuţi;  d.  V. scări:  • 200 ix­ziua;  •  50 Ix ­ noaptea;  b.  V.1.60 m  de la partea inferioară);  • cu distanţa între montanţi max. 2 lx.12 şi 0.3.1) trebui să fie:  • pentru receptoare de categoria 0 (bloc operator.  balustrada trebuie astfel alcătuită încât să nu permită căderea sau trecerea copiilor dintr­o  parte în alta (cazul secţiei de pediatrie). duratele maxime de întrerupere în alimentare (conform cap. coridoare. holuri. III. pentru veghe (orientare)  ­ cabinet consultaţii.5. 5 Ix ­ încăperi adulţi;  ­ min. 1/4 (la nivelul suprafeţei de lucru).2.(A).Siguranţa cu privire la iluminarea artificială  V. scările vor fi corespunzător luminate.2. pentru zona supraveghere în timpul nopţii (în zona patului)  ­ min.6.6.. V.2.4.

  ­ sub 4 ore (dacă alimentarea se face din post de transformare propriu)  ­ sub 8 ore (dacă alimentarea se face din reţeaua de 0.1. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ  V.  Siguranţa cu privire la deplasarea ascensoarclor pentru spitale  V. viteza. centrala termică.05 înălţime liberă  c. 2. proeminente sau profile ce pot constitui o potenţială sun de rănire.(B)       SIGURANŢA CIRCULAŢIEI CU MIJLOACE DE TRANSPORT  MECANIZATE  Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate implică protecţii  utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul deplasării cu ascensorul  Transportul pe verticală a categoriilor de utilizatori luaţi în considerare se face ci  ascensoare diversificate ca mărime.  staţia de oxigen. 0.40 m lăţime liberă  • min. dimensiunile cabinei vor fi:  • min. prin grup electrogen cu pornire automat (conform cal. 2.2. cu ascensoare de spital (alcătuit conform  prevederi STAS 2455) şi cu ascensoare obişnuite (alcătuite conforn prevederi STAS 2453). spitalele se dotează cu ascensoare pentn  materiale destinate unor transporturi specializate.  finisajul cabinei va fi rezistent la şocuri.50 x 540 ­ grupare pe două fronturi  e.4.5 m/sec  f. III.50 x 3. Condiţii de conformare şi funcţionare  a.• pentru receptoare de categoria I (iluminatul de siguranţă.  In afara ascensoarelor pentru persoane. începând cu două nivele.2. timpul de aşteptare şi de parcurs trebuie să corespundi  specificului spitalului.  OBSERVAŢIE: . uşor de spălat şi dezinfectat şi nu v prezenta muchii  tăioase. diferenţa de nivel între cabină şi palier va fi:  • max. staţia de frig prosectură. staţi de hidrofor.20 m lăţime  • min. uşile vor fi glisate cu deschidere ­ închidere automată  d.  CRITERII.5 cm  g.  V. 2. capacitate de transport. dimensiunile platformei de acces în faţa ascensorului vor fi:  • min.70 m adâncime  b.30 ­ grupare pe un front  • min. 2. viteza de deplasare va fi:  • max.3)  pentru receptoarele de categoia I­a şi prin baterii d acumulatoare pentru receptoarele de categoria  0. dimensiunile uşilor vor fi:  • min.  ­ sub 1 minut  •  pentru receptoare categoria II (restul încăperilor ce nu au fost menţionate 1 categoria 0 şi I). alimentarea cu energie electrică se asigură din SEN (sistemul energetic naţional pentru  receptoarele de categoria Ii­a.4 kV a furnizorului)  b. 1.1. 2.2.  Spitalele se vor dota. 2. după caz (transportul alimentelor  aprovizionarea farmaciei etc).(B).  Determinarea numărului şi tipului de ascensoare se va face astfel încât să s<  asigure fluenţa circulaţiei. fără a perturba desfăşurare activităţilor medicale sau a celo  paramedicale.l.(B). unul dintre ascensoare).2.

 1.50 x 2.  d.2.2.  V. agenţii termici utilizaţi în spitale pentru încălzire.  V.  c.  Se vor respecta şi prevederile cuprinse în „Normativ privind proiectarea clădirile civile din punct  de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" CE 1­95 (cap. climatizare voi de natura să nu  producă panică sau accidente în caz de defecţiune sau avariere ( se va utiliza apa fierbinte). la interiorul cabinei se va prevedea o mana curentă de protecţie la h = 0.  Toate instalaţiile din clădirile spitaliceşti vor trebui concepute şi executate în aş fel încât toţi  utilizatorii şi în special bolnavii să fie protejaţi faţă de riscuri pentr sănătatea şi viaţa lor.40 m­ascensoare grupate pe un front  • min. .  CRITERII. tablourile electrice cu aparatele de comutare. Măsuri de protecţie  a. până la h = 2. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ  V. 1. platforma de.2.  Siguranţa cu privire la deplasarea cu ascensoarele de persoane (inclus  persoane handicapate)  Se vor respecta prevederile normativului CE 1 ­ 95 cu următoarele preciza suplimentare pentru  persoane handicapate:  a. vor fi astl amplasate şi  asigurate încât să nu permită accesul la ele decât pentru personal instruit în utilizarea lor.(B).Numărul de ascensoare se va calcula funcţie de structura medicală a paturilor.90 rr  b.(C). butoanele de acţionare vor fi prevăzute la h max.2. se vor  amplasa în canale sau ghene de cable protejate cu capace şi măsti evitându­se desfăşurarea lor  liberă pe pardoseală sau pe pereţi.2.2.l.30 m ­ ascensoare grupate pe două fronturi  b. 1.(B).  b. ţinând  seama şi de faptul că bolnavii. aflate la distanţă înt ele.  pentru caz de emergenţă va fi prevăzut buton de alarmare şi iluminat c siguranţă.  Protecţie împotriva riscului de arsură sau opărire  a. indiferent %  capacitate.3 cu condiţionările specifice  clădirilor spitaliceşti. O cerinţă obligatorie este respectarea întocmai a prevederilor  normativele specifice diferitelor tipuri de instalaţii.  pentru fiecare echipament şi utilaj care poate prezenta riscuri la manevrar greşită se vor afişa  instrucţiuni de utilizare. bătrânii şi copiii pe face gesturi necontrolate şi manevrări greşite  în utilizarea instalaţiilor. precizate mai jos.2. ventilaţie. dacă norme româneşti sunt mai severe). siguranţă şi control. considerându~i  un indice minim necesar de 1 ascensor/120 paturi cu condiţia ca orice spital.(C)      SIGURANŢA   CU   PRIVIRE  LA   RISCURI   PROVENITE   DIN  INSTALAŢII  Siguranţa cu privire la instalaţii implică asigurarea protecţiei utilizatorilo împotriva riscului de  accidentare provocat de posibila funcţionare defectuoasă i instalaţiilor sau de eventualul contact  cu diverse elemente ale acestora. alimentarea cu energie electrică a diferitelor echipamente şi aparate medicale: va face cu  respectarea condiţiilor de montaj indicate de furnizor (eventual c adaptarea acestora pentru a se  conforma reglementărilor în vigoare. 2. cablajele care leagă componente ale aparaturii medicale.20 m  V.50 x 3.(C). = 1.    Protecţia împotriva riscului de electrocutare  a.2.20  V.acces din faţa ascensorului va fi de:  • min. să fie dotat cu minim 2 ascensoare.

b.  instalaţiile de apă fierbinte sau abur pentru uz tehnologic ­ medical vor a> elementele  componente (conducte şi echipamente) amplasate în spaţii şi pe trai protejate (ghene închise)  inaccesibile pentru persoanele neinstruite  ­ materialele de închidere a ghenelor vor asigura o etanşare şi o rezistenţă term mresnunzătoare:  ­conductele vor fi izolate termic.  c. în spaţiile tehnice (staţii, centrate, subsoluri sau canale vizitabile) conductele '  termice se vor semnaliza prin simboluri şi culori distincte.  d. pentru instalaţiile şi aparatele din laboratoare şi spaţiile tehnico­medicale care pot provoca  arsuri sau opărire, se vor respecta prevederile normelor de protecţia muncii în sectorul sanitar.  V.2.(C).3.    Protecţia împotriva riscului de explozie  a. toate instalaţiile, recipienţii şi echipamentele pentru agenţi termici sub presiune vor fi  prevăzute cu dispozitive de siguranţă pentru cazul când presiunea se ridică peste parametrii  nominali (supape de siguranţă, elemente de automatizare, etc.)  C  b. toate instalaţiile şi echipamentele care utilizează apa cu temperaturi peste 114  C vor respecta  prescripţiile tehnice ISCIR şi vor fi autorizate de acesta la punerea în funcţiune.  c. dimensionarea şi amplasarea rezervoarelor de carburanţi şi combustibili pentru centralele  termice vor fi conforme cu prevederile normativului P 118 şi I ­ 13 privind protecţia la explozie.  d. proiectarea instalaţiilor de gaze naturale (gaz metan) se va face cu respectarea normativului  specific atât în ce priveşte componentele instalaţiei propriu­zise cât şi în ce priveşte condiţiile pe  care trebuie să le îndeplinească spaţiile în care acestea sunt amplasate (panouri de explozie  dirijată, rezistenţa pereţilor şi planşeelor, guri de aerisire, cubaj de aer, etc).  e. pentru instalaţiile de oxigen şi fluide medicinale, ce utilizează butelii şi recipienţi sub presiune,  se vor respecta normele ISCIR, prevederile din P 118 şi prevederile din normativele Ministerului  Sănătăţii referitoare la modul de utilizare şi măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei  muncii.  f. instalaţiile electrice în blocul operator şi spaţiile pentru anestezie se vor plasa la înălţimea de  peste 1,00 m de la pardoseală, iar masa de operaţie şi restul de mobilier şi aparatura medicală se  vor conecta la reţeaua de împământare pentru a preveni riscul producerii de scântei în zona de  deasupra pardoselii unde se pot acumula gaze de narcoză care ar putea exploda.  în acelaşi scop se prevede şi ventilarea ­ climatizarea corespunzătoare a spaţiilor cu exhaustoare  şi de la partea inferioară a încăperilor.  g. la bateriile de acumulatori şi redresori pentru alimentarea electrică de siguranţă se vor lua  măsuri corespunzătoare de conformare geometrică a spaţiilor şi aerisire naturală permanentă  pentru a preveni riscul acumulatorilor de hidrogen.  V.2.(C).4.    Protecţia împotriva riscului de intoxicare  a. instalaţiile de ventilare (canalele) ce asigură evacuarea degajărilor de substanţe nocive de la  hotele de exhaustare, nişe şi boxe vor fi individuale, vor evita străbaterea de încăperi în care se  pot afla bolnavi (la etajele superioare), vor avea ventilatoarele de evacuare amplasate la capătul  dinspre exteriorul instalaţiei pentru a menţine canalele de evacuare în subpresiurie.  b. materialele din care se execută componentele instalaţiilor de evacuare a aerului vor fi protejate  la acţiunea degradantă a substanţelor chimice evacuate pentru ca eventualele defecţiuni produse  instalaţiei să nu o transforme în sursa de noxe pentru spaţiile prin care trece.  c. instalaţiile de evacuare a aerului viciat cu substanţe toxice vor fi monitorizate pentru  supravegherea permanentă a stării lor de funcţionare.  V.2.(C).5.    Protecţia împotriva riscului de contaminare sau otrăvire

a. aparatura medicală de investigare şi tratament ce foloseşte radiaţii penetrante trebuie să fie  izolată din punct de vedere al iradierii faţă de încăperile din jur, în funcţie de caracteristicile  sursei de radiaţie, natura radiaţiei şi puterea fascicolului.  b. pentru protecţia împotriva riscului de contaminare se vor respecta şi prevederile cuprinse în  „Norme republicane la radioprotecţie" şi „Norme republicane de securitate nucleară".  V.2.(C).6.    Protecţia împotriva descărcărilor atmosferice  se va asigura la clădiri spitaliceşti cu minim 75 paturi, în conformitate cu prevederi Normativ  I.20.  V.2.(C).7.    Protecţia cu privire la exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor  va fi asigurată conform prevederi „Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar" cap. III.  V.2.(D).      SIGURANŢA CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE  Se vor respecta prevederi cuprinse în „Normativ privind proiectarea clădirilo civile din punct de  vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" ­ cod CE 1 /95 (cap 2.4) şi prevederi specifice  lucrărilor de întreţinere din clădiri spitaliceşti, cuprins în „Norme de protecţie a muncii în  sectorul sanitar".  V.2.(E).      SECURITATEA LA INTRUZIUNI ŞI EFRACŢII  V.2.(E). 1. Pe lângă prevederile cuprinse în „Normativul privind proiectarea clădirilor civi din  punct de vedere al cerinţei.de siguranţă în exploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.: pentru clădirile  spitaliceşti este necesară asigurarea unor măsuri suplimentare < securitate împotriva efracţiei  pentru unele sectoare, compartimente şi încape după cum urmează:  a. spaţii de lucru şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoa (otrăvitoare,  inflamabile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi bacterii şi viruşi).  b. spaţii cu aparatura medicală de înaltă performantă (majoritatea cabinetelor din sectoarele de  investigaţii si tratamente speciale).  c.  Compartimente în care trebuie menţinute condiţii deosebite de sterilitate sau asepsie (bănci de  sânge sau ţesuturi, laborator de produse sterile, bloc operator, biberonerie. sterilizare).  d.  spaţii tehnice şi staţii a căror avariere poate pune în pericol bolnavii sau alte categorii de  utilizatori ai spitalului (staţia de oxigen, tablourile electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de  control automat ale funcţionării instalaţiilor). Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor  enumerate mai sus vor fi:  ­ prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile  ­ protejarea ferestrelor cu grile sau obloane  ­ prevederea de sisteme de alarmare  V.2.(1:).2. In incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speciale împotriva intruziunii  insectelor şi rozătoarelor care pot deveni un vehicul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele  sectoare ale spitalului, dar şi între spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile ce trebuie avute în  vedere la proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt:  ­ etanşarea conductelor şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee  ­ prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită incuibarea insectelor  ­  ghcnele pentru trasee de conducte şi cable să fie închise etanş, dar în caz de necesitate să fie  accesibile acţiunilor de salubrizare.  ­ tunelurile şi galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate corespunzător menţinerii  curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor accidentale, să permită inspecţia şi  întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi deratizare.

ANEXAV.2.  DOCUMENTE CONEXE  .  STAS 12.400/1,2  ­ Performanţe în construcţii (Mod de exprimare al performanţelor)  CE ­ 1 /95  ­ Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere  al cerinţei „Siguranţa în exploatare"  C 239  ­ Normativ pentru adaptarea construcţiilor de locuit, a construcţiilor  şi locurilor publice la cerinţele persoanelor handicapate  Normativ  ­ Proiectarea spitalelor generale  departamental  N 425  ­ Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar  Norme                             .­ Prevenirea şi stingerea incendiilor pentru ramura Ministerului  Sănătăţii  P 118  ­ Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind  protecţia la acţiunea focului  N 133  ­ Norme Republicane de Securitate Nucieară  I 7  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu  tensiuni până la 1000 V  ID 17  ­ Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea instalaţiilor  electrice în zone cu pericol de explozie  I 20  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie  contra trăznetului  I 5  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire  I 6  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor  de utilizare a gazelor naturale  I13  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare  I 9  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare  C31  ­  Prescripţii   tehnice   pentru   proiectarea,   execuţia,   montarea,  instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de abur de  joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă  C 37  ­ Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea în  vederea amenajării supapelor de siguranţă destinată echipării cazanelor şi recipientelor sub  presiune  C4  ­  Prescripţii  tehnice  pentru  proiectarea,   execuţia,   instalarea,  exploatarea, separarea şi verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune  PE 204  ­ Instrucţiuni privind exploatarea şi întreţinerea punctelor termice  PE 216  ­ Regulament de exploatare tehnică a instalaţiilor de cazane  I 25  ­ Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi  pneumatice la recipiente  STAS 2612  ­ Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.  STAS 6526  ­ Manometru diferenţial cu tub în formă de V. Condiţii generale  Catalog IPCT  ­ Detalii, elemete şi subansambluri canale de aer. Grupa VI­90  STAS 2453  ­ Ascensoare pentru persoane  STAS 2455  ­ Ascensoare pentru spitale  STAS 2965  ­ Scări interioare în construcţii  STAS 6131  ­ Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor  P 92  ­ Normativ privind dotarea cu ascensoare a clădirilor de locuit, social  culturale şi administrative

 cum ar fi: centrale de ventilaţie. pentru fiecare caz concret.  •  Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora. vizează atât evacuarea dificilă a persoanelor din clădirea spitalului  (bolnavi greu dcplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea Iară întrerupere a  activităţii blocului operator. spaţii destinate  tratamentelor. cabinete consultaţii. densitatea sarcinii termice şi alcătuirea  constructivă.3.  OBSERVAŢIE  Densitatea sarcinii termice va fi calculată. a materialelor şi  substanţelor combustibile.3. următoarele:  ­ protecţia utilizatorilor (bolnavi.  impune ca soluţiile adoptate prin proiectare şi menţinute în exploatare. SIGURANŢA LA FOC  •  Cerinţa de calitate a construcţiilor.  V. arhive etc.V. încadrarea încăperilor şi a spaţiilor din construcţiile spitaliceşti în  nivelurile de risc. laboratoare.3. evacuarea ocupanţilor şi a bunurilor materiale.1. corelată cu performanţele clădirii  referitoare la siguranţa la foc. conform  prevederi STAS 10903/2.2.1. va fi  stabilit de către proiectantul de investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate  conform reglementărilor de specialitate (conform Anexa V. în  principal. cu dezvoltarea incendiului. în cazul unităţilor spitaliceşti.  Asigurarea protecţiei utilizatorilor prin stabilirea intervalelor de timp  care să permită corelarea acţiunilor de intervenţie şi salvare. bucătării etc. funcţie de situaţia concretă.  Condiţiile specifice existente.  ­  risc mediu (densitatea sarcinii termice cuprinsă între 420 şi 840 Mj/mp) cuprinzând.3.1.). încăperi şi spaţii tehnice. de la caz la caz. prin limitarea surselor potenţiale de aprindere.  ­ risc mare în care sunt cuprinse încăperi şi spatii cu densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp  (depozite. în caz de  incendiu.  V. Riscurile de izbucnire a incendiilor în clădirile spitaliceşti trebuie reduse. în cazul prăbuşirii clădirii incendiate;  ­  protecţia echipelor de intervenţie şi a serviciilor mobile de pompieri care acţionează pentru  stingerea incendiilor.3. aparţinători) ţinând seama de  starea lor de sănătate precum şi riscul de incendiu;  ­ limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale;  ­ împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi;  ­  prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate.). .2. încăperile şi spaţiile clădirilor spitaliceşti se încadrează în următoarele niveluri de risc:  ­  risc obişnuit (densitatea sarcinii termice mai mică de 420 Mj/mp) cuprinzând majoritatea  spaţiilor destinate bolnavilor. respectiv: saloane.  •  Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveşte siguranţa la foc se va face funcţie de  situaţia concretă determinată de condiţiile specifice existente. privind siguranţa la foc.  V.  Riscuri de izbucnire a incendiilor  V.1. personal medical. vizitatori.  CRITERII. săli operaţie etc. în condiţiile  asigurării funcţionalităţii.3.3. sâ asigure. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi gazelor combustibile în alte locuri  decât cele special amenajate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice  pentru cantităţi limitate. are în vedere activitatea desfăşurată.1.3. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTA privind:  V.

V.3.2.1.        Timpul de alarmare a utilizatorilor  Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia diferă în funcţie de  sistemele utilizate (automate sau comandate de om)  ­ în cazul echipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:  • max. 30 secunde  ­ în cazul neechipârii cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:  • max. 60 secunde.  V.3.2.2.  Timpul de alertare a serviciilor de pompieri  Intervalul de timp dintre momentul semnalizării incendiului (alarmare) şi cel al alertării  serviciilor de pompieri depinde de sistemul utilizat:  ­ sisteme automate de alertare:  • max. 30 secunde  ­ sisteme manuale de alertare:  • max. 2 minute.  V.3.2.3.    •  Timpul de supravieţuire a utilizatorilor  Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi limita menţinerii în viată în spaţiile destinate  activităţilor medicale se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, dar:  ­ min. 20 minute ­ în construcţiile ce au grad I ­ II rezistenţă la foc  V.3.2.4.        Timpul de evacuare a utilizatorilor  Intervalul de timp dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior sau în spaţii  special amenajate, se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi lungimea  maximă a căii de evacuare, considerând că deplasarea pe orizontală a persoanelor bolnave se  face în cea. 0,05 m/sec.  Grad de rezist, la foc al  constr.  Lungime maximă a căii de evacuare (metrii)  Timp de evac.  maxim  (secunde)  (­2)  (­1  600  400

în două dir. (2)  I – II  30 

într­o singură dir. (1)  20 

V.3.2.5.        Timpul de localizare şi stingere a incendiilor  Intervalul de timp dintre alarmare şi momentul punerii sub control şi stingerii incendiului este  funcţie de echiparea şi dotarea cu mijloace de stingere, precum şi de timpul de alertare al forţelor  de intervenţie  ­ max. 60 minute  V.3.2.6.  Timpul de propagare la clădirile învecinate  Se ia în considerare în cazul spitalelor pavilionare (în cazul spitalelor monobloc, distanţele cerute  de condiţiile urbanistice asigură o protecţie suficientă la propagarea focului)  ­ min. 30 minute  V.3.3. Asigurarea performanţelor construcţiei si a principalelor ei părţi componente  (comportarea la foc a construcţiilor) 

V.3.3.1.        Timpul de incendiere totală (flash ­ over)  Intervalul de timp dintre momentul alarmării şi momentul generalizării combustiei la toate  elementele şi materialele din clădire trebuie să fie de cel puţin două ori timpul de supravieţuire  ­ min. 40 minute la construcţii de grad I ­ II rezistenţă la foc  V.3.3.2.  Etanşeitatea la aer a construcţiei  Volumul de aer ce intră în interiorul clădirii, când tâmplăria exterioară (uşi, ferestre) este în  poziţie închisă, precum şi cel care iese din clădire, datorită diferenţei de presiune, trebuie  controlat şi redus cât mai mult posibil  ­ max. 1 schimb aer/oră.  V.3.3.3.  Compartimentarea antifoc a construcţiei  Aria compartimentelor antifoc trebuie să fie realizată în limitele admise, în corelare cu gradul de  rezistenţă la foc şi numărul de niveluri, conform reglementărilor specifice.  V.3.3.4.        Limita de rezistenţă la foc a elementelor de construcţie ce delimitează sau  separă spaţii ale clădirii  a. elemente ce delimitează compartimentele antifoc  ­  pereţi antifoc realizaţi din materiale incombustibile (clasa Co) cu limita de rezistenţă la foc 3  ore ­ 7 ore, în funcţie de densitatea sarcinii termice din compartimente;  b. elemente de separare din cadrul compartimentelor de incendiu sunt:  ­ pereţii despărţitori ai diferitelor spaţii funcţionale au limite de rezistenţă la foc şi clase de  combustibilitate normate, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, destinaţia  spaţiului respectiv şi rolul elementelor de separare, potrivit reglementărilor.  V.3.3.5.        Limita de rezistenţă Ia foc a faţadelor şi acoperişului (elemente neportante)  In funcţie de gradul de rezistenţă la foc asigurat, limita de rezistenţă la foc a pereţilor exetriori  neportanţi este:  ­ min. 15 minute (Co) ­ grad I rezistenţă la foc;  ­ min. 15 minute (C2) ­ grad II rezistenţă la foc  Acoperişurile se alcătuiesc şi se realizează conform condiţiilor corespunzătoare gradului de  rezistenţă la foc al construcţiei.  V.3.3.6.        Rezistenţa la foc a structurii portante  Structura portantă a construcţiei, funcţie de gradul de rezistenţă la foc trebuie să îndeplinească  următoarele condiţii minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc:  Tip element  Grad de rezistenţă la foc  I  stâlpi, coloane, pereţi portanţi  nivel curent  ultim nivel  grinzi, planşee­niv. curent acoperiş terasă  grinzi olansee oeste subsol  Co 2 h 30'  Co 1 h 30'  Co 1h  Co 1 h 30'  II  Co 2h  Co 1h  Co 45'  Co 1h 

V.3.3.7.  Durata de sigurtanţă a refugiilor  Intervalul de timp în care este asigurată supravieţuirea în spaţiile special amenajate, indiferent de  modul în care evoluează incendiul, trebuie să fie cel puţin egal cu timpul de supravieţuire. ­ min.  20 minute ­ grad I ­ II rezistenţă la foc.

V.3.3.8.        Existenţa şi condiţiile performante ale dispozitivelor de detectare şi alarmare  Echiparea şi dotarea cu dispozitive de detectare şi alarmare se face confornj reglementarilor de  specialitate astfel încât să se poată asigura timpul de alarmare stabilit (cap. V.3.2.I.).  V.3.3.9.        Existenţa şi condiţiile performante ale sistemului de alertare în caz de incendiu  Pentru anunţarea serviciilor mobile de pompieri, în caz de incendiu, se asigură mijloacele  corespunzătoare funcţie de fiecare situaţie concretă, astfel încât să se asigure timpul de alertare  stabilit (cap. V.3.2.2J.  V3.3.10.      Condiţiile performante ale dispozitivelor de evacuare a fumului  Limitarea propagării fumului în încăperi, coridoare, scări trebuie asigurată prii realizarea unor  elemente despărţitoare corespunzătoare (pereţi, planşee) ş prevederea dispozitivelor de evacuare  a fumului, corespunzător reglementărilo specifice.  V.3.3.11.      Existenţa şi condiţiile performante ale sistemelor automate de stingere a  incendiilor  Necesitatea sistemelor automate de stingere se stabileşte în funcţie de riscurile d  incendiu,   combustibilitatea   materialelor   şi   valoarea   aparaturii   utilizate  respectându­se prevederile normelor tehnice în vigoare.  Se va asigura declanşarea şi funcţionarea corespunzătoare, a sistemelor cu debitele  intensităţile, presiunile şi timpul de funcţionare normate funcţie de necesităţii  concrete.  V.3.3.12.      Asigurarea duratei de siguranţă şi capacitatea căilor de evacuare  Asigurarea intervalului de timp în care căile de evacuare pot fi utilizate în condiţ de siguranţă, se  realizează, potrivit reglementărilor. în funcţie de capacitate maximă simultană, tipul de  construcţie şi modul de rezolvare a căii de evacuare (în două direcţii, respectiv într­o singură  direcţie). ­ min. 900 respectiv 600 sec. ­ gr. I ­ II.  Capacitatea căilor de evacuare „C" (50 persoane/flux) va asigura trecere numărului de fluxuri  k  4  determinate prin calcul (Număr fluxuri .,F  ­­ Număr persoai ..N  " / Capacitate evac. „C").  în orice condiţii căile de evacuare (coridoare) nu vor avea lăţimea mai mică c 2.20 in pentru  transportul persoanelor cu targa, sau 1,40 m pentru transportul braţe al copiilor preşcolari, uşile  de pe căile de evacuare având lăţimea minimă ( 1,00 m.  V.3.3.13.      Timpul de siguranţă privind funcţionarea ascensoarelor de intervenţie  În clădirile înalte, cel puţin unul din ascensoarele prevăzute, se vor amenaja corespunzător  asigurării operaţiunilor de stingere, având o capacitate de transport de 3 ­ 5 servanţi cu  echipamentul respectiv.  Timpul de funcţionare în siguranţă, al ascensoarelor de intervenţie, trebuie să fie cel puţin 2 ore  de la izbucnirea incendiului.  V.3.3.14.  Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelor de intervenţie  Construcţiile pentru spitale vor avea asigurate accese carosabile, corespunzător dimensionate şi  alcătuite, care să permită accesul uşor al autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor, cel puţin  la două faţade ale clădirii.  V.3.3.15.      Echiparea şi dotarea construcţiei cu mijloace fixe şi mobile de intervenţie  Construcţiile  se vor echipa  şi  dota  cu  mijloace de  intervenţie  conform  reglementărilor specifice, în funcţie de tipul construcţiei şi densitatea sarcinii

  V.  Propagarea flăcărilor pe suprafaţa clementelor de construcţie trebuie să fie de maximm 45 cm în  10 minute.  potrivit necesităţilor.16.        Etanşeitatea la propagarea fumului şi a flăcărilor  Intervalul de timp în care un element de separare împiedică trecerea fumului şi £ flăcărilor.  V.  Se vor asigura măsuri de protecţie corespunzătoare.4.3.  V.7. dintr­  o încăpere în alta se stabileşte corespunzător destinaţiei acestuia în funcţie de gradul de rezistenţă  la foc stabilit.  Se vor prevedea.3. după caz.3. Se vor lua  măsuri corespunzătoare de evacuare a fumului şi gazelor toxice.V.4. stingătoare.3.4.  V . respectiv a materialelor componente  In clădirile spitaliceşti se vor utiliza materiale având clasa de combustibilitate admisă de normele  specifice.  3V .  V.      Asigurarea traseelor pentru accesul personalului serviciilor  mobile de  pompieri  Traseele de intervenţie trebuie să fie marcate corespunzător pentru a fi uşor de recunoscut. hidranţi interiori şi exteriori de incendiu.6.  coloane uscate.4. instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor etc.3.3.4.3.        Durata de stingere a incendiilor .1. stabilite prin reglementările tehnice.        Nivelul admisibil de degajare a fumului şi gazelor toxice  Se vor utiliza elemente şi materiale combustibile astfel încât prin inflamarea acestora să nu se  degaje cantităţi mari de fum şi gaze toxice care să pericliteze sănătatea utilizatorilor. cât  mai scurte şi amenajate astfel încât să se asigure protecţia forţelor care acţionează pentru stingere  şi salvare.­3.5.  V.4.).        Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei  va fi stabilit în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a principalelor elemente  de construcţie folosite. conform normelor specifice (vez cap.4.3.4.3.3.  Se recomandă ca densitatea sarcinii termice în încăperile destinate bolnavilor să nu depaseasca  420 MJ/mp  V.  fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) conform prevederi STAS 10903/2.        Combustibilitatea elementelor. potrivit reglementărilor. Pentru spitale (respectiv clădirile în care se află  bolnavi şi se desfăşoară activităţ medicale) se vor utiliza construcţii de gradul I sau II rezistenţă  la foc.4.6.        Propagarea flăcărilor pe suprafaţa clementelor de construcţie combustibile  Alcătuirea clementelor va fi astfel rezolvată încât incendiul să nu se propage cu uşurinţă.3.3.3.        Contribuţia la evoluţia incendiului  este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiului respectiv  şi se evaluează funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile.  Performanţele elementelor şi materialelor de construcţie  V.3. în corelare cu gradul de rezistenţă la foc.3. respectiv clasa Co ­ pentru principalele  elemente constructive.termice.2.

 prin elaborarea de scenarii de siguranţă.        Durata intervenţiei  Timpul în care incendiul este oprit depinde de suma tuturor intervalelor de timj necesare  începerii şi desfăşurării procesului de stingere. .  Se va stabili.  V. pentru fiecare situaţie concretă.2.3.5.3.Intervalul de timp până când focul este stins complet trebuie să se înscrie îi limetele rezistenţei  la foc a elementelor structurale (maxim performanţi elementului cel mai puţin rezistent ­ planşeul  în situaţia cea mai defavorabilă). ­ max.5.1.        Timpul de începere a intervenţiei  Intervalul de timp dintre momentul alertării şi cel al începerii acţiunii de intervenţiei la locul  incendiului. precum şi de operativitatea echipelor respective.3. depinde de echiparea cu instalaţii de semnalizare şi alertare de distanta la care se  află unitatea de intervenţie de dotarea acestora.5.  Intervenţia pentru stingere  V. 1 oră ­ grad MI rezistenţă la foc.  V.

 Elemente pentru protecţia golurilor  STAS 6793 ­ Lucrări de zidărie. Alimentarea interioară cu apă. Uşi batante pe   scările de evacuare.c  Normativ 1 9 ­ Normativ pentru priectarea şi executarea instalaţiilor sanitare  Normativ 113 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire  Normativ I 18 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de telecomunicaţii  Normativ I 20 ­ Normativ privind proiectarea şi executarea  instalaţiilor de protecţie contra  trăsnetului în construcţii  STAS 1478 ­ Construcţii civile şi industriale.c.3  DOCUMENTE CONEXE  Decret 290­1977­ Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la  proiectare şi realizarea  construcţiilor şi instalaţiilor  P 118­ Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privin/d protecţia la acţiunea  focului  Ordin 381/1219 ­ Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor­ HG ­1994 completare la  NC­1977  HG 51 ­1992 ­ Privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a  incendiilor  Norme C 58 ­ Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile din lemn şi textile  utilizate în construcţii  Normativ 1 5 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare  Normativ I 6 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a  gazelor naturale  Normativ 1 7 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu  tensiunea până la 1000 V. Condiţii generale  STAS 10903 ­ Calculul sarcinii termice în construcţii  STAS 2965 ­ Scări interioare în construcţii  STAS 3081 ­ Utilaje de stins incendii.c. Prescripţii  fundamentale  STAS 6168 ­ Măsuri de siguranţă contra incendiilor.ANEXA V.  Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului  STAS 297/1. canale de fum pentru focare obişnuite la constructii  civile. Cutii metalice pentru hidranţi interiori  STAS 4918 ­ Utilaje de stins incendii. Culori şi forme.2 ­ Indicatoare de securitate. Coşuri. Stingator cu dioxid de carbon .a şi 1500 V. Prescripţii generale.  STAS 8844 ­ Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Stingator portativ cu raf şi CO2  STAS 9752 ­ Utilaje de stins incendii. Scări de intervenţie şi salvare  STAS 6647 ­ Măsuri de siguranţă contra incendiilor.

 dacă ponderea abaterilor nu depăşeşte 10% din  totalul măsurătorilor.(A).l. Igiena evacuării rezidurilor solide  E. Temperatura ambianta se considera stabila şi uniformă dacei valorile măsurate corespund  valorilor necesare spaţiului respectiv (conform V. Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior (conform N.275 m/s pentru I °C (dar max.5m de la pardoseală. implică asigurarea unei ambianţe termice  corespunzătoare atât în regim de iarnă cât şi în regim de vară. 2 °C. Igiena vizuală  5.4. Mediul higrotermic  2.1.1.  Asigurarea ambianţei higrotermice  V. 2H S C) cu condiţia  creşterii vitezei aerului cu 0.4.1.45 m/s)  2.1.(A).(A). REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI  Cerinţa de igienă. Protecţia mediului  V.(A). Igiena evacuării rezidurilor lichide  D. Se admite  in mod excepţional o abatere de max. Necesităţile utilizatorilor.  Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului  şi optimizarea consumurilor energetice.4.  V. în cazul acestei  grupe de cerinţe. Temperatura. poate fi mai mare de 26 °C (dar max. în perioada de vară.2.4 IGIENA.(A).  IGIENA MEDIULUI INTERIOR  Se referă la:  1.275 m/s  OBSERVAŢIE:  /. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ privind  V. Igiena apei  C.4.l.(A). sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi  realizarea spaţiilor  precum şi;a părţilor componente astfel încât şă nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor. se referă la:  A. I C. V.200)  ­ în regim de iarna A Τi £ 1.P.  CRITERII.4. Igiena aerului  3. Igiena mediului interior  B. 26 °C ­ pentru o viteză relativă a aerului de 0.2)  ­ în perioada caldă  • max.l.  În cazul clădirilor spitaliceşti.1.  Se admite ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe an iarna şi 3 zile pe an vara. 0.1.4. SANATATEA OMENILOR. Igiena auditivă  V. această cerinţă este de importanţă vitală şi se asigură atât din faza  de proiectare cât şi din faza de exploatare a clădirii.4.1.0  ­în regim de vară AΤi £ 3. cu o abatere de max. cu termometru cu glob).0 . trebuie să fie:  ­ în perioada rece  • conform STAS 1907/2 şi conform tabel 1 (anexa la cap. funcţie de  destinaţia încăperii.       MEDIUL HIGROTERMIC  Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil.(A).  urmarindu­se în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător. Temperatura ambianţei „ta"  (măsurată în centrul încăperii la 1. Igiena finisajelor  4.l.V.

  V.3.1. condiţiile de microclimat trebui precizate prin tema de proiectare. Umiditatea relativă a aerului (UR) va fi corelată cu temperatura ambianţei („ta"  ­  conform V.) şi funcţie de destinaţia încăperilor va avea valorile corespunzătoare  necesităţilor.45 m/s.10  J/m  2  ­în timp de 10 minute Q £  10  200.3°C  V.  V.149.4.(A). la 0.  3  2  ­ în timp de un minut Ql £ 4.6. 0. ardegajărilor de umiditate  şi al necesităţilor privind existenţa agenţilor patogeni (vezi cap.1.2.1.(A). pentru unităţile funcţionale cu regim normal de umiditate (saloane.10 3 J/m  ­ temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii trebuie să fie conform prevederii STAS 6472/3 şi  nu trebuie să depăşească 26 °C.2. Cantitatea de căldură transmisă de picior la pardoseală (senzaţia de rece cald)  conform STAS 6472/10.(A).  V.1.5.(A).9.7.1.4.  • max.1.4.4.4.1.275 m/s  OBSERVAŢIE:  Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.lO  C  ­ datorită unui planşeu încălzit  • max.  V.(A).1.4.5°C  V.6 m de pardoseală. V.1.(A). 0.V.4. 1. Viteza relativă medic a aerului  ­ în perioada de iama  • max.  • UR=30­60%  ­ pentru afecţiuni speciale reumatism poliarticular  • UR­30­35% (ta=30­32 °C) arşi grav  • UR=60­85%(ta=30­32°C)  OBSERVAŢIE:  Pentru afecţiunile speciale.4.  ­ datorită ferestrelor sau altor suprafeţe reci  c  • max.149) reprezintă opţiunea medie previzibilă a unui grup . Igiena aerului). Asimetria temperaturii radiante  (conform STAS 13. Numărul schimburilor de aer  se stabileşte în funcţie de bilanţurile termoenergetice.1.1. conform Tabel 1 (anexa la cap.(A).1.(A).)  ­ în general. 1. etc).8.(A).1. Indicele global de confort „PMV"  (conform STAS 13.1.4. Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul capului şi al gleznelor  (pentru o persoană în picioare sau pentru o persoană şezând) ­ conform STAS 13.275 m/s dacă se impun tehnologic (sala de operaţie ­  curent laminar) dar max.15 m/s  ­ în perioada de vară (ta=26°C)  • max. 1.149) calculată în raport cu un plan vertical situat în zona  ocupată.V.(A).4. 0.4. cabinete de  consultaţii.

5<PMV<0.  DOCUMENTE CONEXE  STAS 1907/1. sănătatea şi mediul înconjurător  interpretative  CEE nov.5  ANEXA VA.2  ­ Calculul necesarului de căldură  STAS 6472/3  ­ Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii  I 5  ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare  Norme  ­ Protecţia muncii în sectorul sanitar  NP 200  ­ Instrucţiuni tehnice provizorii pentru proiectarea la stabilitate termică a  elementelor de închidere a clădirilor  STAS 13.93 .numeros de persoane asupra senzaţiei termice produse de un anumit mediu. Ambiante termice moderate. Rezultă din bilanţul  termic al corpului uman şi trebuie să se încadreze între valorile: ­0.(A). 1. Determinarea indicilor  PMV şi PPD şi nivele de performanţă pentru ambiante  Documente  ­ Igiena.149  ­ Fizica construcţiilor.

  ­  încăperile cu specific strict spitalicesc se cuprind în 4 clase de încăperi determinate de  pretenţiile de asepsie care corespund naturii activităţilor cărora le sunt destinate: sunt stabilite  pentru fiecare clasă niveluri limită pentru concentraţia volumetrică de germeni (N) care indică  3  numărul de unităţi specifice de germeni la unitatea de volum (germ/m  ). echipamente de tratare aer. contaminanţi radioactivi. dotare cu echipamente  de tratare a aerului şi cu aparatură de automatizare.  ­ conform tabel 1 (anexat la prezentul capitol V.)  3  •  clasa I­a                          N £  10 germ/m  3  • clasa II­a                        N £  200 germ/m  3  • clasa III­a                       N £  500 germ/m  3  • clasa IV­a                       N £  500 germ/m  MENŢIUNE:  ­ In tabel sunt specificate clasele de asepsie în care se încadrează principalele compartimente  funcţionale ale unei unităţi spitaliceşti. specifică activităţilor desfăşurate (germeni patogeni. este permisă recircularea aerului fie la nivelul fiecărei încăperi prin unităţi locale  de climatizare. calitate a materialelor utilizate. In cazul utilizării de sisteme de ventilare­climatizare circulaţia aerului este dirijată  prin bilanţuri de debite de aer ­ de introducere şi de evacuare ­ reglate corespunzător şi prin  presiuni diferenţiale controlate între spaţii adiacente. care utilizează sisteme de ventilare­  climatizare. cu asigurarea unor circulaţii de aer controlate între spaţii.V.  ­ In unităţile spitaliceşti natura activităţilor în anumite spaţii impune utilizarea de instalaţii de  ventilare şi respectiv climatizare.4.4. ca măsură considerată necesară împotriva  răspândirii şi dezvoltării infecţiilor intraspitaliceşti cu germeni aeropurtaţi: se consideră  posibilă utilizarea recirculării aerului la nivelul unei încăperi în cadrul unui sistem tip „curent  laminar" cu viteze de min. dar şi a  interiorului instalaţiilor (tubulatura. ­ Pentru funcţiuni ce nu sunt menţionate în tabel.  ­ In spaţiile cu pretenţii ridicate de asepsie ­ clasa I şi II. al funcţiunilor şi  exigenţelor. fără afectarea  în mod negativ peste limitele normate a calităţii aerului din mediul exterior şi în condiţii de  funcţionare­exploatare cât mai economică. caracteristici constructive. se utilizează instalaţii de tratare a  aerului care funcţionează numai cu aer exterior. sei'vite fiind de cate un singur sistem centralizat; se vor asigura debitele minime  necesare de aer proaspăt şi celelalte cerinţe privitoare la condiţiile de igienă.  ­  Sistemele de ventilare climatizare se dotează cu filtre de aer având sarcini precise în  ceea ce priveşte asigurarea nivelurilor de curăţenie a spaţiilor se/vite. particule de suspensie.0.p. compatibile d.  apartenenţa la una dintre cele 4 clase va fi specificată de beneficiar prin tema de proiectare.       IGIENA AERULUI  ­ Cerinţa privind igiena aerului implică asigurarea în spatiile spitaliceşti ai acelor parametri de  calitate ai aerului care favorizează vindecarea oamenilor bolnavi şi împiedică periclitarea stării  de sănătate a utilizatorilor unităţilor spitaliceşti de către eventualii agenţi poluanţi şi contaminaţi  purtaţi de aer.2.  ­ Igiena aemlui interior depinde în mod esenţial de controlarea circulaţiei aerului între spaţiile  unităţilor spitaliceşti; circulaţia aerului trebuie să aibă loc numai de la spaţii cu cerinţe mai  ridicate de asepsie spre cele cu cerinţe mai scăzute şi/sau cu pericol de poluare­contaminare  mai ridicat.  mirosuri dezagreabile.(A).2. emanaţii nocive. fie în comun pe grupe de încăperi. prin performanţele funcţionale atribuite.  sistemele de ventilare climatizare vor corespunde cerinţelor de realizare în spaţiile servite a  nivelurilor impuse pentru parametrii de microclimat şi pentru lipsa germenilor patogeni şi/sau a  altor tipuri de nocivităţi. etc) sarcinile atribuite .d.(A). ca unică soluţie de asigurare a parametrilor de calitate ai  aerului consideraţi necesari  ­ Prin alcătuire.v. etc).35 m/s cu filtrare fină la aspiraţia din încăpere şi cu filtrare  absolută în suprafaţa de introducere a aerului.  ­ In spaţiile cu pretenţii mai scăzute de asepsie ­ clasa III­a.

2.  Nivelul minim de debit de aer proaspăt (de introducere) reprezintă nivelul considerat insuficient. diminuării concentraţiei de germeni şi/sau de alte  nocivităţi aeropurtate sub limitele maxime admisibile.  în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii. performanţele funcţionale ale filtrelor şi  locul de amplasare al fiecărei trepte de filtrare în cadrul instalaţiilor.2.(A). fie de  evacuare (încăperi în depresiune). V.(A).aer proaspăt  •  climatizare (cu recirculare) debit aer > deb.min.4. Std.1   Debit de aer proaspăt  (se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar pe persoană).aer proaspăt  V. cap.1. 282)  •  se utilizează pentru filtrare treapta III­a .  •  în tabelul 1 (anexat la prezentul cap. care să permită obţinerea şi uniformizarea condiţiilor impuse pentru microclimat şi  pentru puritatea aerului.)  ­ pentru încăperi clase I şi II (climatizare fără recirculare) debit aer­debit aer proaspăt ³  deb.)  V. Debit de aer  (se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar de evacuare pe  obiect sanitar)  Nivelul minim de debit de aer ­ indicat.  Se utilizează 3 tipuri de filtre:  ­ filtre brute (prefiltre) ­ filtre clasa EU 3 şi EU 4  (grad reţinere 80­95% conform test gravimetric ASHRAE)  • se utilizează pentru filtrare treapta I­a  ­ filtre fine ­ filtre clasa EU 7 şi EU 8  (grad reţinere 80­95% conform test opacimetric ASHRAE)  • se utilizează pentru filtrare treapta 11­a  ­ filtre absolute ­ filtre clasa EU 10 ­ EU 12  (grad reţinere 98­99. Nivel de filtrare  (se exprimă ca reţinere procentuală a particulelor în suspensie în aer – cu indicarea metodei de  testare folosite).min.2.4. ceea ce determină numărul de trepte de filtrare. V.4.4.2.  Conform tabel 1 (anexat la prez.  Asigurarea  calităţii  acrului  prin  utilizarea  instalaţiilor  de  ventilare­  climatizare:  V. fie de introducere (încăperi de suprapresiune).3.97% conform test DOP Mil.4.2.2.(A). PARAMETRI SI NIVELURI PE PERFORMANTA privind:  V.(A).(A).2.(A).1. reprezintă nivelul considerat suficient (în funcţie de destinaţia  funcţională a încăperii) asigurării unei intensităţi a circulaţiei aerului şi deci unei spălări cu aer  tratat.4.  CRITERII.1.min.aer proaspăt  ­ pentru încăperi clasa III şi IV  •  ventilare (fără recirculare)  debit aer­debit aer proaspăt i deb.1.filtrelor le determină performanţele funcţionale necesare şi locurile de amplasare în  cadrul instalaţiilor.  Condiţiile de puritate a aerului în încăperile unităţilor spitaliceşti implică un nivel de filtrare  adecvat.

  ­  în vederea evitării contaminării aerului peste limitele admise (ca rezultat al manipulării unor  surse radioactive deschise. 2.  Nivelul de presiune diferenţială determină debitele de scurgere de aer între  respectivele încăperi.sistem de tratare a aerului a unui filtru de clasa superioarei implică.  MENŢIUNE:  Menţinerea în permanenţă.2.4.4. VA.pentru 3 trepte de filtrare se înţeleg treptele 1.2.  Filtrele treapta 1­a se montează în amonte de echipamentele de tratare centrală a aerului pentru  a le proteja de colmatare; filtrele treapta Ii­a se montează imediat în*avalul ventilatoarelor de  introducere a aerului pentru a menţine curate tronsoanele de distribuţie a aerului; filtrele  treapta Ill­a se montează cât mai aproape sau chiar în gurile de introducere a aerului în  încăperile servite pentru a evita riscul apariţiei de focare de contaminare în aval. pentru menţinerea unor regimuri constante de debite de aer.d.  Nivelul presiunii diferenţiale între spaţiile adiacente. pe ansamblul  spaţiilor serxite de instalaţiile de ventilare.) este indicat numărul necesar de trepte de filtrare:  .  V. (A).v. 2. echiparea sistemului în amonte cu filtre de clasei inferioară. cap.MENŢIUNE:  Utilizarea într­un . Spaţiile mai curate vor  fi în suprapresiune faţă de cele mai puţin curate. sol. surse  exterioare. Nivel de presiune diferenţială între spaţii adiacente  Valoarea presiunii diferenţiale dintre încăperi alăturate astfel încât să se realizeze  o circulaţie controlată a aerului (de la încăperi cu cerinţe mai ridicate la încăperi  cu cerinţe mai scăzute d. a condiţiilor de presiune diferenţială.(A). în cadrul încăperilor din  clasa I şi II va fi de max. inclusiv aparate de ardere. pentru  a­lproteja de colmatâri grosiere.  Asigurarea unor concentraţii maxim admisibile de substanţe poluante  provenite din materiale de construcţii. etc. în scopuri medicale ­ ionizare.pentru 2 trepte de filtrare se înţeleg  treptele 1 şi II .4.(A). prin deschiderile existente între ele.l0­20Pa. al absenţei agenţilor patogeni). substanţe volatile  radioactive) se vor respecta prevederi „Norme republicane de securitate nucleară ­ Regim de  lucru cu surse de radiaţii nucleare" ­ tab.1. 11 şi III .  Supravegherea stării funcţionale a filtrelor şi semnalarea colmalării în vederea înlocuirii  celulelor filtrante se realizează prin controlul presiunilor diferenţiale amonte­aval şi au un loc  important în cadrul lucrărilor de întreţinere­exploatare.pentru 1 treapta de filtrare se înţelege treapta I  V.  In tabelul 1 (anexat la prez.p. se vor respecta prevederi Normativ de protecţia muncii în sectorul sanitar  şi „Normativ privind puritatea aerului în încăperi cu diverse destinaţii" (în curs de editare ­  INCERC). . instalaţii tehnice. suspensii de pulberi. necesită monitorizarea stărilor de colmatare a  filtrelor şi reglarea automată a caracteristicilor funcţionale (debit.2. în mod controlat.  ­ pentru valori maxim admisibile de concentraţii ale substanţelor poluante din încăperile  unităţilor spitaliceşti. presiune) ale unităţilor de  vehiculare a aerului.

.

4. Determinarea pulberilor în suspensie  STAS 11322  ­ Puritatea aerului. sănătatea şi mediul înconjurător  interpretative  CEE­nov. Determinarea aldehidei formiee  STAS 12051  ­ Aer. Determinarea conţinutului de radon 222  STAS 9081  ­ Poluarea acrului  STAS 12574  ­ Aer din zone protejate.2.(A). Condiţii de calitate  STAS 1238/1  ­ Ventilare mecanica.ANEXA V. . Debitul de aer proaspăt  Normativ in  ­ Normativ privind igiena compoziţiei acrului în spatii cu diverse curs de editare  destinaţii funcţie de activităţile desfăşuralc în regim de iarnă­vară (INCIzRC)  Norme­84  ­ Protecţia muncii în sec tonii sanitar  DIN 1946­Fila 4­ Ventilaţii în instituţii spitaliceşti  Documente  ­ Igiena.  DOCUMENTE CONEXE  STAS 10813  ­ Puritatea aerului.

3. pot  favoriza dezvoltarea de organisme parazite (gândaci.       IGIENA FINISAJELOR  Cerinţa privind igiena finisajelor implică asigurarea calităţii suprafeţelor interioare ale  elementelor delimitatoare astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor.(A).) şi la acţiunile chimice provocate de solvenţi. lichide sau vapori ai acestora.2.(A). mucegaiuri) sau substanţe nocive  ce pot periclita sănătatea oamenilor.3. adâncituri sau colţuri  dificil de curăţat.4. prin punerea în afară prezintă rosturi. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTA privind  V. frecare.  CRITERII.4. acarieni. sau modul de punere în operă. detergenţi.  Finisarea spaţiilor din laboratoarele de medicină nucleară în care se lucrează cu surse deschise  (izotopi) vor respecta prevederile Normativului Republican de Securitate Nucleară.V. .  V.  dezinfectante.4.L    Asigurarea calităţii finisajelor  Finisajele încăperilor în care staţionează şi se deplasează bolnavi sau în care se desfăşoară  activităţi medicale vor fi:  • lavabile  • rezistente la dezinfectanţi  • rezistente la decontaminări radioactive (după caz)  • fără asperităţi care să reţină praful  • bactericide (în spaţiile aseptice)  • negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne în suspensie în aer  • rezistente la acţiunea acizilor (în laboratoare şi camere de tratament)  •  se admit materiale de finisaj care prin alcătuirea lor. etc. La finisarea spaţiilor cu cerinţe severe de asepsie se  va evita utilizarea materialelor care.(A).3.  Asigurarea calităţii finisajelor  Finisajele pentru elementele de instalaţii vor fi rezistente la acţiunile fizico­mecanice ale  agenţilor externi (şocuri.

 cameră gardă personal.  V. spălătorii                                                              1/5­1/8  ­ camere şi săli de aşteptare. pansamente                                                                       1/3­1/4  ­ saloane alăptare.(A).4.  fizioterapie  1/6­1/7  OBSERVAŢIE:  ­ In cazul construcţiilor spitaliceşti se recomandă ca toate încăperile în care au acces bolnavii  să beneficieze de lumină naturală. Nivel de iluminare medie pentru iluminatul normal al încăperilor (valori  minime)  ­ conform tab.2.1.1. .  ­Laboratoarele trebuie protejate împotriva razelor solare printr­o orientare corespunzătoare şi  prin elemente de umbrire. naştere.4.E1 anexat  V.2.(A). PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:  V4.4.4.  MENŢIUNE:  Aspectele legate de iluminatul de siguranţa al încăperilor sunt prezentate la cap.  ­  Coridoarele vor beneficia de lumină naturală directă (prin buzunare laterale) sau indirectă  (prin uşile încăperilor ce le mărginesc).4.(A). bucătării.(A). dar fără utilizarea sticlei colorate.2.4.4.4.4.(A). Raport arie ferestre ­ arie pardoseli  ­ săli operaţii.4. laboratoare  tratamente.(A). saloane  bolnavi                                                                                                1/4­1/6  ­ spaţii de lucru.  (Siguranţa circulaţiei pedestre). saloane  sugari. pregătire. tratament Roentgen.        IGIENA VIZUALĂ  Cerinţa privind igiena vizuală implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii (naturale şi  artificiale) astfel încât utilizatorii spaţiilor respective să­şi poată desfăşura activităţile specifice în  condiţii de igienă şi sănătate. Evitarea sau limitarea orbirii  ­ orbire directă  •  se vor lua măsuri de ecranare a lămpilor şi de dispunere corespunzătoare a acestora  ­ orbire prin contact sau reflexie  •  se vor alege finisaje cu factori de reflexie corespunzători  •  corpurile de iluminat se vor dispune corespunzător cerinţelor specifice încăperilor  Se vor respecta prevederi STAS 6646/1.1.1.2.2.(A). nou­născuţi                                                                               1/4­1/5  ­ cabinete consultaţii.V.  Asigurarea iluminatului natural  V.  CRITERII.3. farmacii.4.  Asigurarea iluminatului artificial  V.  sterilizare.V.

rectoscopie  endoscopice  .4  100  200  300  5  2  Culoarea  luminii  5  alb  Observaţii  6  Măsuri pentru  evitarea orbirii pacienţilor  2.ginecologie ­  iluminat general  pentru pregătire ­  iluminat general  ­pentru  pentru perioada de  investigaţii  investigaţie  oftalmologice  .  ­iluminat general  pentru  consultaţii  tratamente  obişnuite  Cabinete  ­iluminat general  pentru  pentru pregătire  consultaţii şi  ­iluminat general  tratamente  pentru perioada de  speciale:  investigaţie  ­pentru  .Nr.oftalmometrie  Iluminarea  normala  Ix  .  2  încâperi  bolnavi;  3  ­iluminat  ­iluminat pentru  lectură!  ­iluminat pentru  consultaţii  ­iluminat pentru  supraveghere ­  iluminat de veghe  .crt  Tipul  x)  încăperii  1  1.  comutabil sau  reglabil pentru  obţinerea  iluminării mai  reduse .refractometrie  .oftalmologie  . min 1601 lx  3. (orientare)  Salon pentrii  ­iluminat general  sugari sau  ­iluminat pentru  nou­născuţi  supraveghere  ­iluminat pentru  consultaţie  Cabinete .  .urologie  investigaţii  .alb  de lux  După caz.schiascopie  .  comutabil sau  reglabil pentru  obţinerea  iluminării mai  reduse  500  50  50  50  50  alb.  alb de  lux  4.  300  20  300  500  alb  Iluminat general în  locurile de  îngrijire  sugari.  500  alb de  lux  50  50  550  După caz.

iluminatul  câmpului  înconjurător  ­iluminat  general  5  5  500  20  500  8000 500  alb. alb  alb  alb  alb alb de lux  După caz.spălătorii  .  Cabinete  pentru  consultaţii şi  tratamente  intensive  6.2.încăperi  precedând  intrarea în sala  de operaţii  100  300 1000  20  alb  Măsuri pentru evitarea  orbirii pacienţilor  1000  alb  vezi pct.  7.vestiare  .2.2.­pentru  .lll.90  5.4.  ­iluminat  sălii de  general  operaţie  pentru:  .  500  500  500 .iluminat  consultaţii  cavitate  dermatologice  bucală  .  comutabil sau reglabil  pentru obţinerea iluminării  mai reduse  Lampa scialiticâ cu  posibilităţi de reglare a  iluminării şi direcţionării  luminii  Ra.adaptometrie  Rontgen  ­iluminat  ­pentru  general ­lucru  consultaţii  cu monitoare  stomatologice  ­iluminat  ­pentru  .  ­iluminatul  generat ­  iluminat  general în zona  paturilor ­  iluminat pentru  consult în zona  paturilor ­  iluminat de  supraveghere  Săli de  ­iluminat  operaţie  general ­  iluminat pentru  câmpul de  operaţie ­  iluminat pentru  câmpul  înconjurător al  mesei de  operaţie  Anexe ale    .perimetrie  investigaţii  .

depozit pentru  elemente sterile  .  gimnastică  medicală.depozit de  500  instrumente  100  .  10.săli  de reanimare.depozit cu  dispozitive de  sterilizare .ziua  .  masaje  Săli de dializă  ­iluminat  100 500  general în  sală  ­iluminat  general in  zona paturilor  Laboratoare  ­iluminat  500 1000  Farmacii  general ­  iluminat pentru  verificarea  culorii  Camere de  ­iluminat  300 500  serviciu  general ­  pentru medici.8.  Sala de  terapie.ziua  . iluminat local.noaptea  .incăperi la  500  ieşirea din sala  500  de operaţii  500  .  iluminat pentru  trezire  ­iluminat  300  general  alb sau alb de  lux  alb  Măsuri pentru evitarea  orbirii pacienţilor  alb  Măsuri pentru evitarea  orbirii pacienţilor  alb  alb de lux  alb cald alb  După caz.  iluminat pentru  asistente  solicitări  medicale  vizuale intense  Săli de  ­iluminat  1000 5000  disecţie  general ­  iluminat local  pentru masa de  lucru  Coridoare.  11. Băi  medicinale.  ­zona de  200 50  scări  saloane  300 100  bolnavi  .  13.  9.  12.noaptea  ­zona cu săli de  operaţii  . etc  alb  alb sau alb cald  Clasa de calitate 2 Clasa de  alb  calitate 2 .  pentru zona umplerea  seringe­lor sortarea medi­  camentelor.

  Toalete.  încăperi cu  activităţi  murdare  . clasa de. alb  ­băi orientare  cald  spre  saloane  100  alb  Clasa de calitate 2  ­încăperi cu  300  alb. 14. cu excepţia celor pentru care la  coloana: Observaţii". calitate este 2.­toalete  200  alb. alb  Clasa de calitate 2  activităţi  murdaţe  cald  NOTA: x) Încăperile sunt încadrate în clasa de calitate 1.

 Condiţii speciale pentru iluminat în clădiri civile  PE 136  ­Normativ pentru folosirea energiei electrice la iluminatul artificial în utilizări  casnice  Documente  ­Igiena.93  Norme  ­Protecţia muncii în sectorul sanitar . la clădiri civile şi industriale  STAS 6221  ­Iluminatul natural al încăperilor la clădiri civile şi industriale  STAS 6646/1 ­Iluminatul artificial.A4. sănătatea şi mediul înconjurător interpretative  CEE­nov. Condiţii generale pentru iluminat în clădiri civile  STAS 6646/3 ­Iluminatul artificial.ANEXA V.  DOCUMENTE CONEXE  STAS 8313  ­Iluminatul în clădiri şi în spatii exterioare.

  Asigurarea calităţii anei (potabilitatea')  ­se va realiza conform prevederii STAS 1342  OBSERVAŢIE  Verificarea îndpliniriicondiţiilor de calitate a potabilitaţii apei se face de catre centrele de. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:  V.(B).(B)3.l.  V.4. organoleptice.  apă distilată.4.  Asigurarea debitului de apă la punctul de consum  ­se va realiza conform prevederii STAS 1478 (punctele de consum tehnologic vor fi stabilite  conform cerinţelor de funcţionare a echipamentelor).(A).4.  IGIENA APEI  Cerinţa privind igiena apei se referă la condiţiile privind distribuţia apei într­un debit suficient şi  la satisfacerea criteriilor de puritate necesare apei potabile.  chimice.1.  medicină preventivă.4. bacteriologice.6. sunt tratate la cap.5.  Asigurarea cantităţii de apă potabilă necesari (1/pat/zi)  V.IGIENA AUDITIVĂ  Cerinţa privind igiena auditivă se referă la conceperea şi realizarea spaţiilor interioare ale  spitalelor astfel încât zgomotul perturbator perceput de utilizatori să fie menţinut la un nivel ce  nu le poate afecta sănătatea.4. recipiente colectare  reziduri. spaţii exterioare.  Igiena auditivă se referă la condiţiile interioare de zgomot.V. etc.(B). Apa necesară alimentării instalaţiilor  din clădiri trebuie să aibă o anumită calitate exprimată prin ansamblul proprietăţilor sale fizice.2.(B).4. respectiv la ambianţa acustică  interioară. spălare şi dezinfecţie instrumentare                                         25  ­utilizări tehnologice  20  ­igienizare platformă.(B).  obiectelor sanitare  40  ­preparare apă sterilă pentru spălare chirurgicală. crematoriu şi anexe                                                                   10­15  ­întreţinere căi acces. gunoi. mobilierului.V.  V.3.  „Protecţia împotriva zgomotului".  spălătorii)  25­30  ­pierderi de apă in reţeaua de distribuţie ­cea 10%  Total  cca 700 l/pat/zi .  CRITERII. zone  de protecţie sanitară                                                                                    10  ­necesităţi grup gospodăresc (bucătării.    Necesar curent pentru:  ­igiena bolnavilor                                                                                     240  ­igiena personalului                                                                                    40  ­igiena lenjeriei                                                                                         110  ­preparare hrană igienă bloc alimentar                                                       100  ­igiena spaţiilor.  V.  Performanţele corespunzătoare asigurării ambianţei acustice interioare.

4.3.4.2. 500  l/pat/zi timp de 12 ore  V.    Necesar tn perioadele de deficit sau întrerupere a alimentării cu apă ­min.(B).3.V.(B).    Necesar pentru sectoarele de recuperare medicali balneo­fizico­terapeutică ­  130 l/procedură (om afara consumului precizat mai sus)  ATENŢIE!  Nu se admite utilizarea apei nepotabile in spitale .3.

  STAS 6325  ­Apa potabilă.(B  DOCUMENTE CONEXE  STAS 6322  ­Apa potabila  Determinarea culorii.  STAS 1342  ­Apa potabilă.  Analiza biologică.  Determinarea conţinutului de pesticide. . mirosului şi gustului.  STAS 3026  ­Apa potabilă.  STAS 3002  ­Apa potabilă.ANEXA V.93  Norme  ­Protecţia muncii în sectorul sanitar.  Determinarea PH­ului. Analiza bacteriologică.4.  Determinarea durităţii.  STAS 6323  ­Apa potabilă.  STAS 6324  ­Apa potabilă.  Determinarea temperaturii.  STAS 12650  ­Apa potabilă.  Determinarea substanţelor organice.  STAS 3001  ­Apa.  interpretative  CEE­nov.  STAS 6329  ­Apa potabilă. sănătatea şi mediul înconjurător.  Determinarea turbidităţii.  Documente  ­Igiena.

  Asigurarea evitării poluării solului.III. să  nu emită mirosuri dezagreabile.3.(II.  ­apele contaminate cu agenţi patogeni (din secţii de boli infecţioase şi  laboratoare de bacteriologic).V.  apelor sau a acrului.  ­apele uzate menajere cu nisip. sau substanţe nocive (chimice.4.5.(C). astfel executate încât să nu provoace poluarea solului.5.1.1.1.4.6.l.5.1.5.(C).111.    Condiţiile de calitate a conductelor de canalizare  ­să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse  ­să fie impermeabile  ­să fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate  ­să aibă o rugozitate cât mai redusă  ­să respecte cotele de montaj pentru a se evita colmatarea  V.(C).  ­lipsa unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai în cazul  staţionarelor rurale sau unele aşezăminte de posl­cură.  V.4.1.7.  ­apele uzate radioactive (de la laboratoarele de medicină nucleară) ­  cap.(C).5.(C). PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:  V. pământ. după tratarea prealabilă a celor cu conţinut de  grăsimi.  Rezidurile lichide din spitale sunt:  ­apele uzate menajere obişnuite (de la grupurile sanitare)­cap.4.  V. radioactive) ­  vezi cap.2.1.  ­apele uzate vor fi colectate prin reţele interioare separate şi evacuate în  reţeaua de canalizare a incintei.    Condiţii de rezolvare  ­se vor lua măsuri de etanşeitate a căminelor de racord şi de vizitare din imediată vecinătate a  clădirilor spitaliceşti .lll.3.l .2.4.  CRITERII.    Condiţiile de calitate a apelor uzate  ­apele uzate evacuate în reţelele de canalizare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în  Normativ C 90.(C).1.5.  ICIENA EVACUĂRII RE/JDURILOR LICHIDE  Cerinţa privind igiena evacuării rezidtirilor lichide.4.l.2.1.  ­apele pluviale cap. nisip. sau a aerului  V. implică asigurarea unui sistem corespunzător  de eliminare a acestora astfel încât să nu prezinte surse potenţiale de contaminare a mediului.8. tratare şi  evacuare a apei uzate.lll.1.  Asigurarea evitării emisiei de mirosuri dezagreabile  V. biologice.    Condiţii de rezolvare a evacuărilor  ­apele uzate din unităţile spitaliceşti se evacuează exclusiv prin reţeaua de  canalizare.(C). anelor subterane. să nu prezinte posibilitatea scurgerilor exterioare şi să nu  prezinte riscul de contact cu sistemul de alimentare cu apă. pământ şi grăsimi (de la spălătorii si bucătării)  ­cap.2. situaţie în care unităţile  sanitare respective vor fi prevăzute cu instalaţii proprii de colectare.4.

 conform  prevederii STAS 8591/1.  V.3.       Evitarea interconexiunii dintre apele uzate şi apa potabilă  ­se asigură prin rezolvarea corectă a sistemelor de canalizare şi alimentare cu apă.4.(C). .­se va asigura o diluţie corespunzătoare a apelor uzate ­racordurile dintre reţeaua de canalizare  pluvială din incinta spitalului şi gurile de scurgere ale reţelei vor fi sifonate pentru a se evita  ieşirea mirosurilor din canalizare.

  STAS 10859  ­Canalizări.  Prescripţii de proiectare.ANEXA V. Bazine de fermentare a nămolurilor la Staţiile de epurare a centrelor  populate. Cămine de vizitare.93 .  STAS 3051  ­Sisteme de canalizări.  Documente  ­Igiena. Staţii de pompare. Prescripţii de proiectare.  interpretative  CEE nov.4.                                         .  STAS 6701  ­Canalizări.C  DOCUMENTE CONEXE  STAS 1795  ­Canalizare interioară  STAS 1846  ­Canalizări exterioare. Prescripţii de proiectare.  STAS 2448  ­Canalizări.  STAS 12278  ­Canalizări. sănătatea şi mediul înconjurător. Guri de scurgere cu sifon şi depozit. Debite. Staţii de epurare a apelor uzate provenite din centrele populate.  Canale ale reţelelor exterioare.  STAS 12594  ­Canalizări.

 şervete.I.d.(I)).III. într­un spaţiu izolat. într­un  depozit amplasat în cadrul laboratorului.2.  ­se depozitează pe platforme speciale. Deseurile solide contaminate radioactiv  (provin de Ia laboratorul de medicină nucleară)  ­se colectează şi se depozitează separat de celelalte deşeuri din spital.4.  ­se depozitează pe platforme speciale.3. într­un spaţiu izolat.deşeuri reciclabile (neinfectate)  ­hârtie.4. . al igienei pentru a împiedica contaminarea directă  sau indirectă (prin intermediul insectelor sau rozătoarelor) a personalului sau a  populaţiei.    Deşeurile reciclabile  se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor.    Deşeurile nereciclabile  V. după ce au  fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare.(l)).  Asigurarea colectării.).  IGIENA EVACUĂRII REZIDURILOR SOLIDE  Cerinţa privind igiena evacuării rezidurilor solide din spitale.1.1.  Deşeurile solide din spitale sunt:  1 . apei şi  solului.(D). produse biologice. implică  asigurarea unităţilor spitaliceşti cu sisteme corespunzătoare de colectare. deşeuri laborator)  ­deşeuri medicale contaminate radioactiv  CRITERII.v.  V.2.2. 1.(D).1.2. depozitării şi evacuării deşeurilor solide în condiţii de  igienă  Se colectează şi se depozitează distinct.2. ecranat şi ventilat corespunzător. prezintă potenţial infecţios)  ­trebuie colectate în ambalaje etanşe. eliminând totodată riscul de poluare a acrului. Deseurile medicale curente  (provin din activităţile medicale.(D). oficiile alimentare din secţiile medicale)  ­deşeuri medicale curente (vată.  V. tifon.4. prevăzută cu  instalaţii de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei atât a spaţiului cât şi a rccipienţilor.p.1. după natura materialelor.2.1.10. 1.  V.V.  V. Gunoaiele menajere  se colectează la sursă şi se transportă în recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă  închişi etanş  ­se depozitează într­o încăpere specializată.4.(D). ambalaje din carton  ­ambalaje din sticlă  ­metal 2'deşeuri nereciclabilc  ­gunoaie menajere (de la bucătărie. amplasată pe platforma de deşeuri. după ce au fost asigurate  condiţiile de reciclare (spălare. bibcronerie.(D). preambalare) la locul lor de provenienţă.4.4.  ­se tratează cu substanţe dezinfectante şi/sau se ard în crematorii (vezi  cap. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ  V.  depozitare şi evacuare a acestora astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi  igiena oamenilor.2.4. transportate şi depozitate în condiţii de  maximă siguranţă d. preambalare) la locul lor de  provenienţă.

1.).  Asigurarea evitării poluării solului şi apei  V.1. apele uzate evacuate din unităţile  spitaliceşti vor suferi operaţiuni de neutralizare şi tratare în funcţie de natura poluanţilor continui  (vezi cap.(E).  OBSERVAŢIE:  Având in vedere ca până la ora actuală nu există reglementări specifice cu privire la evacuarea  rezidurifor solide din unităţile spitaliceşti.    Măsuri de prevenire  ­apele uzate provenite de la unităţile spitaliceşti se vor evacua numai prin sisteme (reţete) proprii  de canalizare.4.3. în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate.(E).  ­se vor respecta cu stricteţe regulile de amplasare privitoare la poziţiile relative dintre prizele de  aer proaspăt şi gurile de evacuare.2.  V.l. se recomandă ca în etapa de proiectare a unui spital.  Concentraţiile maxim admisibile pentru potenţialii poluanţi emişi în  atmosferă ca urmare a activităţilor spitaliceşti vor avea valori corespunzătoare conform  prevederii STAS 10574. .4. liniştii sau stării de confort a  oamenilor prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.2.descurile puternic radioactive ­se colectează în recipiente speciale închise ermetic şi ecranate ­  se depozitează temporar în depozitul spitalului.4.deseurile slab radioactive  ­se colectează în recipiente port­deşeu  ­se depozitează în depozitul laboratorului şi se dezactivează prin staţionare pe durată de timp  calculată.1.4.  Măsuri preventive  ­limitarea emisiilor de poluanţi conţinute în gazele de ardere provenite din centrala termică şi  crematoriu (dacă este cazul) prin controlul arderii sau dimensionarea coşului de fum.  ­filtrarea aerului evacuat şi contaminat cu germeni patogeni prin utilizarea sistemelor specifice  de purificare.1.  Depozitele pentru deseurile solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi se  conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de „Normativul republican de  securitate nucleară".5.4.  REFACEREA SI PROTECŢIA MEDIULUI  Cerinţa privind refacerea şi protecţia mediului implică conceperea şi realizarea unităţilor  ispitaliceşti astfel încât pe toată durata de viaţă (execuţie. în vederea  realizării dispersiei acestora în atmosferă.  V.2.2.  CRITERII.2.  ­evacuarea cu diluţie în atmosferă a aerului purtător de noxe. până la preluarea lor de către unitatea teritorială  specializată în tratarea deşeurilor.(E).4. postutilizare) să nu afecteze  în nici un fel. echilibrul ecologic şi să riu dăuneze sănătăţii. sau provenit din instalaţiile de  ventilare climatizare.  b.(C).(E).(E).III. exploatare. ţinând cont de zonele populate şi de direcţia vântului dominant.V.2.  proiectantul să consulte Ministerul Sănătăţii.(E). prin experţii acreditaţi.4.  Asigurarea evitării poluării aerului exterior  V.1.  ­înainte de deversarea în sistemele publice de canalizare. ce trebuie să respecte condiţiile prevăzute la cap. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ  V.a. asupra recomandărilor  existente pe plan mondial la data proiectăr  V.

­apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare vor trebui să îndeplinească obligatoriu  prevederile Normativ C 90. .

.4.  STAS 10194  ­Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de bioxid de sulf.E.  STAS 10331  ­Puritatea aerului.  DOCUMENTE CONEXE  Legea 137/95 ­Legea protecţiei mediului  Legea 5/1989 ­Legea privind protecţia şi asigurarea calităţii apelor  Legea 3/1978 ­Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei  Decret 466/1979  ­Decret privind regimul produselor şi substanţelor toxice  Decret 414/1979  ­Decret privind stabilirea valorilor limită admisibile ale principalelor  substanţe poluante din apele uzate. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului.  Ordinul  ­Condiţii tehnice privind protecţia atmosferei  462/1993  STAS 10574  ­Aer din zonele protejate.  STAS 10329  ­Puritatea aerului.ANEXA V. Condiţii de calitate. Determinarea bioxidului de azot.

5. Economia obţinută  din energia consumată în special pentru încălzire în sezonul rece. calculata conform STAS 6472/3. respectiv  V.3. din masa  elementului de închidere.5.1.2.            Cantitatea di­ apa provenită'prin condensarea vaporilor.2.1.în perioada recea anului.5  pardoseli  2  3  60%  50%  4  6  22  C  V. ventilare şi tratare a acrului cu sau fără  răcire sau controlul umidităţii şi preparare a apei calde de consuni.5 3. în special intervenind dimensionarea dar şi  echiparea cu instalaţii  specifice a sectoarelor chirurgical. ATI.  structura şi gradul de dotare al spitalului.  Asigurarea   economici   de   energic  într­o  clădire   spitalicească   priveşte  principalele  modalităţi  de  utilizare  a  energiei  în  condiţii  determinate  de  amplasare  (condiţii  exterioare).V5. astfel incât consumul energetic să  poată fi limitat.  V.  incât:  0  Evitarea apariţiei condensului prin realizarea elementelor de inchidere astfel  V.           Diferenţa de temperatura ( D .            Umiditatea materialelor componente ca urmare a condensării vaporilor de  apă in perioadele reci.2. de utilizare  funcţională  (cerinţe  interioare)  şi  de  dotare  tehnică  (posibilităţi de realizare) şi anume: încălzire.  IZOLAREA TERMICĂ.5. ma<mw. izolarea hidrofuga si economia de energie se refera la  asigurarea unei conformari; generale şi de detaliu a CLADIRII.  V.) dintre feţele interioare ale elementelor  delimitatoare si temperatura aerului interior (conform prevederii STAS 6472/3) trebuie sa fie de  max  Temperatura  Umiditatea  interioara  relativă  0  18  C  Diferenţa de temperatura „ΔΤ i”(K)  pereţi  acoperiş  3  4.  Temperatura pe suprafaţa interioară Tsi sa aiba in orice punct.2..sa fie mai mică decât cantitatea de apă care se  poate evapora în perioada calda (conform SI AS 6472/4).  cu  o  corectă  orientare. implică conceperea şi realizarea construcţiilor spitaliceşti şi în special  a  elementelor  de  închidere  cu  o  bună  izolare  termică.5.  CRITERII.1  Rezistenţa termică specifică necesară (Ros a elementelor  Trebuie sa fie  mai mare sau cel pu;in egala cu rezistenţa minima necesara la transfer termic  (Ronec).2. etc.  dimensionare şi dotare a elementelor vitrate şi cu o scăzută permeabilitate la aer. stabilita conform STAS 6472/3 în funcţie de  umiditatea relativă a aerului interior.1Asigurarea performanţelor higrotermice ale elementelor perimetrale  Astfel încat pierderile de caldura  sa fie cat mai reduse.  Consumurile de energie pentru ventilare şi tratare specială  a aerului depind de tipul. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ  V5. ţa mi depăşească valorile normate conform STAS 6472/4 (în vederea  eliminării riscului de apariţie a coloniilor de agenţi palngcui). IZOLAREA HIDROFUGĂ SI ECONOMIA DE ENERGIE  Cerinţa privind izolarea termică.  V. in condiţiile obţinerii unui confort termic minim admisibil. dar şi pentru răcire  in sezonul cald.1. o valoare  mai mare decât temperatura punctului de rouă.2. factori importanţi .  V.5.5.

  Necesarul specific global de căldură pentru încălzire al clădirii „G" trebuie  3  să fie inferior valorii corespunzătoare de referinţă „Gl ref.30  0.50  3.3.3.  la  clădiri  cu  alte  destinaţii  decât cea de locuit".75  1.50  III  1.  Valorile coeficienţilor de control „a ¸ e" (rezistenţe termice normate) necesare pentru  calculul coeficientului global de referinţă (Gl ref." [W/m  K]  V.5.50  1.40  II  1.) sunt următoarele:  zona climatică  a  b  c  d  e  în care:  a=pereţi exteriori  b=planşeu de la ultimul nivel  c=planşeu de peste subsol  d=soclu  e=elemente vitrate  V.  Coeficientul global de izolare termică al clădirii „Gl" trebuie să fie inferior  valorii corespunzătoare la referinţa „Gl ref" [W/m'h].(i) şi de temperatura interioară medie pentru  încălzire (timi)  V  ­volumul construit la care se referă G şi Qi.30  0.  Consumul anual global de căldură pentru ventilare (mecanică). consumurile  de energie pentru prepararea apei calde menajere depind de tipul.  nv  ­durata zilnică de funcţionare în respectiva aplicaţie [h/zi]  dv  ­durata de funcţionare în perioada de încălzire [%]  η rv  ­eficienţa recuperării de căldură utilizate.5.30  0. în  care:  3  Lp  ­debit de aer proaspăt pentru tipul de aplicaţie (m  /h)  timv  N  tov  ­număr de grade zile pentru temperaturi exterioare de începere/sfărşire ;  consumului (tov) şi temperatura interioară medie în respectiva aplicaţie (timv).  V.4. .2.1.an  V.50  în care:  G  ­are semnificaţia de mai sus  timi  N  ­numărul  de  grade  zile;   se  determină  funcţie  de  temperatura  exterioară  de  toi  începere/sfârşire a perioadei de încălzire (t.60  1.3.5.sunt debitele de aer proaspăt vehiculate. nv. condiţiile de stare a acrului dorite la interior  faţă de condiţiile de stare a aerului exterior. determinaţi conform „Normativ  pentru  calculul  coeficientului  global  de  izolare  termică.  Consumul anual global de căldură pentru încălzirea clădirii  I  1. tov.25  1.  η rv) diverselor aplicaţii.3.  ­constituie o sumă de consumuri specifice (timv.70  1.3. etc.00  1. structura şi gradul  de dotare al spitalului.40  3.30  2. duratele de funcţionare.

5. felul ocupării. valorile  mari corespund spitalelor ce au consumuri specifice ridicate de a.  Consumul anual global de energie pentru  răcire ­ dezumidificare  ­formula dă un nivel aproximativ al consumurilor de energie electrică pentru aplicaţiile cu aer  proaspăt 100% (Lp1) şi pentru aplicaţiile cu aer proaspăt parţial (Lp2) în care:  3  Lp1.m.  •măsuri de recuperare a energiei si utilizarea acesteia ca sursă secundară de căldură cum ar fi  recuperarea de energie termică din gazele arse provenite de la centrala termică.r1. ηr2  ­ durate zilnice de funcţionare [h/zi]  η r. în care  P=număr de paturi de spitalizare.5.  obstetrică.  OBSERVAŢII:  ­Consumurile de căldură .  •izolarea termică a conductelor pentru diverşi agenţi termici şi a canalelor de aer cald şi rece.7.  •introducerea circuitelor separate de încălzire pe zone ce beneficiază de acelaşi regim termic.3.5.  V. Lp2­ debite de aer proaspăt [m  /h]  Dr1. corelat cu aplicarea unor regimuri economice de  exploatare funcţie de condiţiile climatice.  nv.          Consumul anual global de căldură pentru preparare apă caldă menajeră  Qacm.  ­Spitalele fiind mari consumatoare de energie. categoria clădirii spitaliceşti.  sistem de cedare a căldurii şi programe de funcţionare.sunt calculate la instalaţiile de utilizare.5.r2  ­ eficiente de recuperare de căldură totală  C= 1.  η rv)  diverselor  aplicaţii  cu  umiditate controlată. producerea aburului de  joasă presiune din condensul de medie presiune.  •utilizarea în măsura posibilităţilor a surselor neconvenţionale de căldură.3. programe  de lucru etc. η r.6. structura şi dotarea spitalului. în care semnificaţiile sunt cele anterioare pentru aplicaţiile în  cauză; η r1  ­randamentul recuperării căldurii latente (dacă este cazul). .c.  Consumul anual global de energie pentru umidificare  ­constituie  o  sumă  de  consumuri  specifice  (tjmv. etc). utilizarea condensului provenit din instalaţia de  abur pentru prelncălzirea apei de adaos sau prepararea apei calde de consum.6 ¸ 2 în funcţie de zona climatică  V.  •sporirea gradului de automatizare al instalaţiilor atunci când acestea contribuie efectiv la  realizarea economiei de energie în exploatare. ­ (secţii de chirurgie.V. prin proiectarea si exploatarea instalaţiilor  termice se impun măsuri de limitare a consumurilor energetice care In principal se referă la:  •eficienţa sistemelor adoptate si performanţele energetice ale  elementelor utilizate (randamente.  tov. dl2  η r1.  Dr2;­ durate de răcire [zile/an] cu procente de funcţionare ­ drl.  •contorizarea energiei termice. recuperarea  unei părţi din căldura aerului de evacuare din instalaţiile de ventilare.an  ≈ 3500P până la 7000P [KWh/an] funcţie de tipul.  consumuri specifice etc). boli nervoase.3.

 Calculul termotehnic al elementelor de  construcţie ale clădirii.  STAS 9791  ­Rosturi la faţadele clădirilor executate cu panourimari prefabricate. editare (INCERC)  P68  ­Normativ privind gradul de protecţie termică a clădirilor şi de reducere a  consumului de energie pentru încălzire.  Termotehnica.  STAS 6472/10  ­Fizica construcţiilor. Higrotcrmice.5. 1993 . Prescripţii  de calcul. Clasificare.  NP 200  ­Instrucţiuni tehnice pentru proiectare la stabilitate termică.  STAS 13149  ­Fizica construcţiilor. Termotehnica.  STAS 6472/6 ­Fizica construcţiilor higrotennică a elementelor de construcţii cu punţi termice. Calculul permeabilităţii la aer a clementelor  şi materialelor de construcţii.  STAS 4389  ­Instalaţii de încălzire. Ambiante termice moderate.ANEXA V.  STAS 6472/7 ­Fizica construcţiilor.  interpretative  CEE nov. Determinarea indicilor PMV;  PPD şi nivele de performanţă pentru ambiante.  STAS 6472/3 ­Fizica construcţiilor.  tehnologie şi principii generale de proiectare. Comportarea elementelor de construcţie la  difuzia vaporilor de apă. Transferul terrhic  la contactul cu  pardoseala. Termotehnica.  STAS 1907/1  ­Instalaţii de încălzire. Termotehnica. Parametri climatici exteriori. Reglementări ­Normativ privind igiena compoziţiei aerului la clădiri cu diverse în curs  de       destinaţii în regim de iarnă­vară. Numărul anual de grade­zilc.  DOCUMENTE CONEXE  STAS 6472/2 ­Fizica construcţiilor.  Documente  ­Economia de energic şi izolare termică. Clasificare şi metodă de determinare. a elementelor de  închidere a cădirilor.  STAS 6472/4 ­Fizica construcţiilor.  Prescripţii  ­Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică  tehnice în         la clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuit  curs de  editare  (INCERC)  C 107  ­Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice  C112  ­Normativ  pentru  proiectarea  şi  executarea  hidroizolaţiilor din  materiale  bituminoase la lucrările de construcţii. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii de calcul.

  V.6.6.  Indicele de izolare al peretelui exterior la:  ­saloane (inclusiv de terapie intensivă).1.V.1.           Nivel de zgomot echivalent interior (limite admisibile) datorat unor surse de  zgomot exterioare unităţilor funcţionale.4.  Asigurarea izolării acustice a spaţiilor la zgomot aerian­pe orizontală (valori  maxim admisibile)  V.2.  Indicele de izolare a peretelui interior la:  ­saloane 1­2 paturi .  •  limitarea vitezelor de vehiculare a fluidelor în elementele instalaţiilor utilitare.6.  •  izolarea corespunzătoare a elementelor despărţitoare. compresoare) cu nivel de zgomot  scăzut.6.2.  V.1.6.6. sanitare etc. să se păstreze la un nivel corespunzător  condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată.v.2.d. se vor lua măsuri corespunzătoare de prevenire sau  atenuare a zgomotului prin:  •  prevederea de echipamente dinamice (pompe ventilatoare.1. cabinete de consultaţii.1.2.  • măsuri constructive de atenuare a zgomotelor sau vibraţiilor produse de unele surse locale  (aparate sau utilaje) conform prevederilor STAS 8048/1. de  ventilaţie.  CRITERII.  • 30 dB(A)±5 dB(A)  ­în plus ziua  ­în minus noaptea  MENŢIUNE:  In cazul spaţiilor ce necesită instalaţii de ventilare şi/sau climatizare (tratarea aerului) se  admite ca nivelul de zgomot interior să fie depăşit cu incă max.  Asigurarea ambianţei acustice în interiorul încăperilor cu specific medical  V. termice. V. 1 cap. în funcţionare. conform prevederi „Instrucţiuni tehnice  C 125".6. de spaţiile  producătoare de zgomot (spaţii gospodăreşti şi spaţii tehnico­utilitare)  ­evitarea alăturării bateriei de ascensoare de încăperile destinate bolnavilor  spitalizaţi  ­pentru cazul in care nu este posibilă îndepărtarea încăperilor cu activităţi  producătoare de zgomot. al confortului acustic.p.           Măsuri de asigurare a ambianţei acustice  ­amplasarea unităţilor spitaliceşti în zone fără vecinătăţi producătoare de zgomot  sau vibraţii  ­gruparea in cadrul unităţilor spitaliceşti a compartimentelor cu activităţi similare  ­separarea spaţiilor cu cerinţe deosebite d. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:  V. 5 unităţi faţă de cel menţionat  mai sus (a se vedea Tab. asigurându­se totodată în interiorul  spaţiilor o ambianţă acustică minim acceptabilă.2.            PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI  Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică conformarea spaţiilor. respectiv a  elementelor lor delimitatoare astfel încât zgomotul provenit din exteriorul clădirii sau din  camerele alăturate perceput de către ocupanţii clădirii.(A). săli de operaţii şi anexe  ale acestora.2.  V.

3. birouri (după caz)  Ia(Ea)=56(+4) dB  Ii(Ei)=53(+7) dB  ­săli de operaţii inclusiv anexe  •  faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii  Ia(Ea)=46(­6) dB  Ii(Ei)=57(+3)dB  •  faţă de exteriorul clădirii  Ia(Ea)=51(­l)dB  Ii(Ei)=57(+3)dB  •  faţă de coridoare.1.)=56(+4) dB  • faţă de coridoare  Ia(Ea=59(+7) dB  ­saloane cu peste trei paturi şi saloane de terapie intensivă  •  faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii  Ia(Ea)=51(­l)dB  •  faţă de coridoare  Ia(Ea)=56(+4) dB  ­sălii de operaţii (în sectorul urgenţe)  •  faţă de saloane adiacente. birouri  Ia(Ea)=51(­l)dB  Ii(Ei)=53(+7)dB .  V. cabinete consultaţii  Ia(Ea)=56(+4) dB  Ii(Ei)=60(0) dB  •  faţă de coridoare.3.6. terapie intensivă  Ia(Ea)=46(­6) dB  •  faţă de coridoare  Ia(Ea)=51(­l)dB  ­cabinete consultaţii  •  faţă de saloane adiacente  Ia(Ea.)=51(­l)dB  V.6. birouri (după caz)  Ia(Ea)=59(+7) dB  Ii(Ei.•  faţă de saloanele adiacente  Ia(Ea.)=53(+7) dB  •  faţă de exteriorul clădirii  Ia(Ea)=51(­l)dB  Ii(Ei)=57(+3) db3  ­saloane cu pesle 3 palmi şi saloane terapie intensivă  •  faţa de saloane adiacente  Ia(Ea)=51(­l)dB  Ii(Ei)=60(0) dB  •  faţă de cabinete de consultaţii  Ia(Ea)=51(­l)dB  Ii(Ei)­57(+3) dB  •  faţă de săli de operaţii şi anexe ale acestora  Ia(Ea)=56(+4) dB  Ii(Ei)=57(+3) dB  •  faţă de coridoare.  Asigurarea izolării acustice a spatiilor la zgomot aerian si de impact pe  verticală (valori maxim admisibile conform STAS 6156).)=46(­4) dB  •  faţă de coridoare  Ia(Ea.  Indicele de izolare al planşeului la:  ­saloane 1 ­2 paturi  •  faţă de saloane adiacente. cabinete consultaţii.

­cabinete de consultaţii  •  faţă de saloane adiacente  la(Ea)=46(­6) dB  li(Ei)=60(0) dB  •  faţă de exteriorul clădirii  Ia(Ea)=51(­l)dB  Li(Ei)=57(+3)dB  •  faţă de coridoare. birouri (după caz)  la(Ea)=51(­l)dB  li(Ei)=53(+7) dB .

6  DOCUMENTE CONEXE  STAS 10009  ­Acustica in construcţii.  C 125  ­Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor. Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de  zgomot.93 .  interpretative  CEEnov.ANEXA V. Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi  social­culturale. Limite admisibile şi parametri de izolare acustica.  STAS 6156  ­Acustica in construcţii.  Documente  ­Protecţia la zgomot.  P 122  ­Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia Ionică a clădirilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful