You are on page 1of 1

POSTMODERNISMUL definirea curentului:

Termenul este folosit pentru prima dat de urbanitii americani, n anii 50. ncepnd cu anii 60, termenul ctig teren i se definete n raport cu modernismul. Prefixoidul post trebuie neles nu doar n sens cronologic, referindu-se la un curent care urmeaz modernismului i neomodernismului, ci mai ales n relaie de complementaritate cu aceste dou orientri, n sensul c pretinde un dialog livresc cu trecutul/tradiia literar (spre deosebire de modernism, care reprezint o negare a tradiiei, a rupturii cu orice convenie a trecutului literar). Dificultatea definirii termenului vine din faptul c el funcioneaz n multiple domenii: literarur, pictur, arhitectur, discipline socio-politice. Teoreticienii cei mai importani ai acestui curent la nivel internaional sunt: Ihab Hasan, Jean Francois Lyotard, Michel Foucault, Jaques Derrida, Roland Barthes, Susan Sontag. Reprezentani: Vladimir Nabokov, Umberto Eco, Borges, Milan Kundera, David Lodge, Michel Tournier, Jose Saramago, Julio Cortazar. n literatura romn, PM este reprezentat ncepnd cu anii 60 de prozatorii colii de la Trgovite (Mircea Horia Simionescu, Costache Olreanu, Radu Petrescu), de Marin Sorescu prin volumul parodic din 1964 Singur printre poei, apoi de generaia optzecist: Mircea Nedelciu, Mircea Crtrescu, Florin Iaru, Traian T. Coovei, Mariana Marin, Simona Popescu. Optzecitii reprezint o generaie de scriitori tineri, marginalizai social (generaia n blugi, repartizai la sate, navetiti), care se exprim n cadrul unor cenacluri precum: Junimea (condus de Ovid S. Crohmlniceanu), Cenaclul de luni (Nicolae Manolescu) Trsturile literaturii postmoderne: Literatura postmodern se caracterizeaz prin jocul cu formele, conveniile, temele i motivele deja existente, e o art combinatorie, a citrii i punerii n dialog a unor forme eterogene ca stil i timp. Scriitorul pm este contient c totul s-a scris, c nu-i rmne dect jocul cu fragmentele culturale pe care le resemantizeaz. El respinge mimesisul i ideea referenialitii, prefer colajul de sintagme, teme, motive emblematice din epoci literare apuse. Citatul ironic, parodierea modelelor, dialogul intertextual (a prelua un fragment din opera unui scriitor din trecut i a-l plasa n alt context) indic presiunea livrescului asupra existenei.