You are on page 1of 2

Razbunarea lui Statu-Palma de Vasile Alecsandri Uriesul Strmba-Lemne cu-al sau gemin Sfarma-Peatra Au vazut caznd potopul s-au

trecut potopu-not. De cnd sunt povesti n lume si se spun pe lnga vatra, Ei duc zile cu piticul Statu-Palma-Barba-Cot. Amndoi pe-o vale verde, la picioarele-unui munte, Lungiti unul lnga altul, stau graind n limba lor. Dar ei sunt n neastmpar. Cnd si cnd pe a lor frunte O gndire-ntunecata se ntinde ca un nor. ?O cunosti pe Trestiana, frate?? zice Strmba-Lemne. ?O cunosc... cnd se arata, soarele i face semne, Caci de cnd Ileana mndra n-au vazut el asa floare... Ca Ileana Cosnzana, fata-i chiar rupta din soare!? ?Bine zici, dar nu-mi sta-n minte cum l-asa frumoasa fata Buturuga Statu-Palma au putut sa fie tata!? ?Pomul nalt, frumos, rasare din samnta cea marunta, S-apoi stii tu ca Pepelea vornicel i-au fost de nunta!...? Uriesii, stnd pe coate, au trntit un hohot mare Ct s-au rasunat pamntul ntr-o lunga departare, Si toti vulturii din codri, ridicndu-se pe vnt, S-au naltat n nori sa vada, ce minune-i pe pamnt? Apoi iar, caznd pe gnduri, Sfarma-Peatra zice: ?Frate, Cte stnci de aur pline si de petre nestimate Le-as va vesel Trestianei, toate zestre ca sa-i fie, De-ar vroi cu mine fata sa se lege-n cununie?. ?Ca si tine, zise grabnic Strmba-Lemne, ca si tine, Cte lunci, paduri si codri de cntari si de flori pline, Cte paseri, vii, maiestre, soimi si pajuri nazdravane, Pauni mndri, fulgi de soare, dulci minuni aeriane, Cti lei, pardosi, caprioare, cerbi cu coarnele de aur, Cuiburi de privighetoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi si fructe, umbra dulce si codreana armonie, Toate-ar fi a Trestianei, de-ar vroi a mea sa fie!? ?A ta!? striga Sfarma-Peatra, n vazduh facnd un salt S-apucnd n a sa mna un gigantic bolovan. ?A mea!? striga Strmba-Lemne, ridicnd un stejar nalt Si-nvrtindu-l pe deasupra-i ca un groaznic buzdugan. Iata ca un racnet jalnic sus pe munte se aude! Uriesii se-ntorc iute, parasind armele crude, Si zaresc pe Statu-Palma de-a lungul pe deal sarind S-ncurcat n a sa barba ca un ghem rostogolind. Sfarma-Peatra-i tine calea si-l ridica-ncet pe palma. ?Sariti, voi, urgia lumei! sariti!... tipa Statu-Palma, Rasturnati copacii-n codri, macinati dealuri si stnci, Astupati carari si drumuri, tulburati apele-adnci, Puneti stavili netrecute sus din ceruri pna jos... Trestiana, Trestiana, mi-au rapit-o Fat-Frumos!? ?Fat-Frumos pe Trestiana!...? strig' turbatii uriesi, Alergnd unul spre codri, celalalt spre muntii plesi.

Atunci lumea ngrozita crezu ca-i pieri norocul!... Sfarma-Peatra cu largi pasuri calca munte dupa munte, Trece ruri fara poduri si prapastii fara punte, Lasnd urme de cutremur la tot pasul, n tot locul! Unde vede-o stnca nalta, el o macina cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau de-a valma, Si cu peatra macinata si cu petrele-aruncate El iezeste, bate, umfla rurile tulburate. Culmele trec peste sesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg n zgomot, rapezite peste dealuri, Dar nici clocotul lor aprig, clabucind, ferbnd n spume, Nici chiar troncatul de zdraveni bolovani n rostogol Nu-ngrozesc ca uriasul ce s-arata crunt la lume, Cu falci negre scrsnitoare, cu ochi rosi, cu peptul gol. El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce ameninta pamntul sa-l turteasca-n razbunare! Ca si dnsul, Strmba-Lemne, uragan de vijelie, Intra-n lunci, paduri si codri, ducnd viscol, ducnd larma, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creanga se mladie, Ulmul cade, fagul crapa si stejarul gros se darma. El patrunde prin desime, trece iute prin zavoaie, Si sub bratul sau puternic totul prie, trasneste, Tot se rumpe, se rastoarna, se suceste, se ndoaie, S-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urma se cladeste. Iata nsa mndrul soare ca se-ntuneca de-un nor! Uriesii stau buimatici, fumegnd de-a lor sudoare, Ridic-ochii, si pe ceruri vad trecnd n zbor, drept soare, Fat-Frumos cu Trestiana pe-un cal sprinten zburator. Trestiana rasturnata lnga-un sn plin de iubire Stralucea zmbind n aer ca un vesel meteor. Fat-Frumos cu par de aur se parea ca-n fericire Duce raiului din stele al pamntului odor. Pept la pept, gura la gura, ochi n ochi duios privind, Se duceau, pareche dulce, ca prin vis calatorind. Urla-n vaiet uriesii!... Amndoi, cuprinsi deodata n vrtej de nebunie, se fac Dunare turbata S-n vazduh ncep s-arunce, mproscnd ca doi vulcani, Cei mai grosi stejari din codri, cei mai zdraveni bolovani. Zbor copacii catra soare, stncele prin nouri zbor, Si din cer, ca sa-i zdrobeasca, ele cad pe capul lor! Spun povestile c-atuncea Statu-Palma dintr-un plop Chicoti... apoi calare sari pe-un iepure schiop Si, privind la uriesii morti pe munte si pe vale, Zise: ?Mica buturuga carul mare mi-l pravale!...?