1883 PAUL LAFARGUE

[DREPTUL DE A FI LENEŞ]

PAUL LAFARGUE Dreptul de a fi leneş

i li!te"a#de#$t%n&a

' Ni"iun drept re(er)at* +ultipli"area şi di$tri uirea a"e$tui ,aterial e$te -n"ura.at/# T!ate n!tele apar0in aut!rului#

1u)%nt -nainte

Aproape orice nedreptate şi inegalitate din societate poate fi explicată prin teoria claselor sociale. Deşi majoritatea oamenilor nu îşi dau seama de acest lucru, el este vizibil cu ochiul liber, iar consecinţele sunt nenumărate de la înrobirea claselor fără capital, p!nă la îndobitocirea acestora în timpul lor ne"productiv, prin supra" ofertă, respectiv condamnare la supra"consum şi, paradoxal, în acelaşi timp, la sărăcie lucie. De"aici rezultă societăţi întregi de oameni care nu"şi mai pot satisface nevoile #fie ele înnăscute sau dob!ndite$, şi nenumăraţi indivizi nefericiţi. Această stare socială este prezentă de c!nd există capitalul acumulat, adică aproape din totdeauna, dacă ne g!ndim din perspectiva timpurilor moderne. %a, mai mult, ea se deghizează în alte nefericiri şi caută vinovaţii în alte părţi în rase, în sex, în orientări sexuale, în v!rstă, în profesie, şi în toate celelalte motive absolut stupide de a răzvrăti clasele asupra lor însele, de a porni războaie în interior şi de a menţine ocupate minţile indivizilor, pentru ca aceştia să nu"şi dea seama cu adevărat cine este &inamicul'. (namicul le este comun tuturor, indiferent de culoarea pielii, indiferent de sexualitate, indiferent de genul de muzică pe care"l ascultă. )i, p!nă la urmă, şi indiferent de clasă. (namicul se numeşte *A+, şi el este pericolul libertăţii. -ie că este un lanţ efectiv, fie că este unul virtual, impus, el trebuie rupt şi omul trebuie să se elibereze. Aşa cum este prezentat în această carte, vom vedea că lanţul nu este dedicat exclusiv claselor producătoare, ci şi claselor consumatoare. .om vedea că el înrobeşte clasele consumatoare cu ajutorul propriei lor ignoranţe, şi că, cu eforturile necesare, acestea se pot dezbăra de obiceiul de a aplica şi mai departe lanţurile exploatării, asupra altor clase. +umai atunci c!nd toţi oamenii vor fi liberi de lanţuri, doar atunci vor dispărea clasele. Doar atunci îşi va putea fiecare satisface nevoile, şi va învăţa fiecare de ce are nevoie de fapt. Doar c!nd omul va fi cu adevărat liber, doar atunci va putea să fie fericit. /aul *afargue îşi exprimă, ca şi 0arx, teoria conform căreia clasele sociale depind de proprietatea capitalului acumulat. /ersonal, consider această carte ca fiind cea mai bună scriere de acest tip, suficient de bună ca în doar 12 pagini să zică mai mult dec!t a zis multă lume în mult mai multe. 3onsider că această carte poate schimba mentalităţi, dacă i se acordă destulă atenţie. 3onsider că această carte deschide orizonturi. Deci, în speranţa că odată vom lupta împreună pe acelaşi front, nu unii cu alţii, ci noi cu cei care m!nuiesc lanţurile 4 pentru a"i elibera şi a ni"i alătura, pentru ca

ulterior, să ne continuăm lupta împreună p!nă la ultimul &stăp!n' 4 vă dedic această carte cu singura deviză potrivită +5 6A7 %89 9:; 3*A<< 6A7=

Prefa0/
>n 1?@A, la o sesiune privată a comisiei privind educaţia primară, 0. 9hiers spunea &Doresc ca influenţa clerului să devină atotputernică, pentru că eu contez pe această influenţă pentru a propaga acea filozofie sănătoasă, cum că omul se află aici ca să sufere, şi nu pe cealaltă, care, din contră îl invită pe om la huzur'. 0. 9hiers enunţa etica clasei capitaliste, ale cărei crud egoism şi inteligenţă limitată le"a reprezentat cu succes. %urghezia, atunci c!nd se lupta cu nobilimea susţinută de cler, arbora drapelul liberului arbitru şi al ateismuluiB odată ce a triumfat, şi"a schimbat năravul, pentru ca astăzi să se folosească de religie pentru a"şi susţine supremaţia economică şi politică. >n secolele al C."lea şi al C.("lea, îmbrăţişa cu bucurie tradiţia păg!nă şi glorifica carnea şi pasiunile carnale, reprimate de creştinismB astăzi, ghiftuită cu bunuri şi cu plăceri satisfăcute, neagă învăţăturile unor g!nditori precum 7abelais şi Diderot, şi le predică muncitorilor abstinenţa. ;tica capitalistă, o parodie jenantă a eticii creştine, loveşte cu anatema sa carnea muncitorilorB idealul acestei etici este de a"l reduce pe producător la cel mai mic număr de nevoi ale sale, de a"i suprima bucuria şi pasiunile şi de a"l condamna la un rol de maşină producătoare, care merge fără răgaz şi fără recunoaştere. <ocialiştii revoluţionari trebuie să ducă din nou bătălia pe care au dus"o filozofii şi pamfletarii burgheziB ei trebuie să atace rapid etica şi teoriile sociale capitalisteB ei trebuie să demoleze prejudecăţile pe care li le"au impus reprezentanţii clasei conducătoareB ei trebuie să afirme în faţa tuturor ipocriţilor care se cred morali că /ăm!ntul nu va mai reprezenta, pentru muncitori, .alea <uspinelorB că în societatea comunistă a viitorului, pe care o vom construi &paşnic, dacă ni se dă voie, sau cu forţa, dacă este necesar', impulsurile omeneşti vor fi libere, pentru că &toate aceste impulsuri sunt bune în mod natural, nu avem nimic de evitat dec!t folosirea lor greşită sau abuzivă', şi nu vor fi ocolite, ci doar contrabalansate de dezvoltarea armonioasă a organismului uman, căci, aşa cum spune Dr. %eddoe, &doar atunci c!nd o rasă şi"a atins maximumul de dezvoltare fizică, indivizii săi vor atinge punctul culminant al energiei şi vigorii morale'. Aceasta era şi părerea naturalistului 3harles DarDin.

/.*. Închisoarea Sainte-Pélagie, 1??E.

1apit!lul I 2 d!&,/ de(a$tru!a$/
3lasele muncitoare stăp!nite de civilizaţiile capitaliste sunt posedate de o iluzie ciudată. Această iluzie atrage în v!rtejul său durerile individuale şi sociale care au torturat trista umanitate timp de două secole. Această iluzie este iubirea muncii, pasiunea furioasă faţă de muncă, împinsă chiar p!nă la epuizarea forţei vitale a individului şi a progeniturilor lui. >n loc să se opună acestei aberaţii mentale, preoţii, economiştii şi moraliştii au plasat un halou sacru deasupra muncii. 5ameni orbi şi limitaţi, ei au dorit să fie mai înţelepţi dec!t DumnezeuB oameni slabi şi demni de milă, ei au presupus că vor reuşi să reabiliteze ceea ce Dumnezeu a blestemat. ;u, care nu practic creştinismul, precum nici economia sau morala, cer în schimbul judecăţii lor, să fiu judecat de Dumnezeul lorB de la predicile eticii lor religioase, economice sau privitoare la liberul arbitru, la consecinţele înspăim!ntătoare ale muncii în societatea capitalistă. >n societatea capitalistă, munca este cauza tuturor degenerărilor intelectuale şi a tuturor diformităţilor organice. 3omparaţi"l pe cel crescut cu grijă în grajdurile familiei 7othschild, servit de un alai de bipezi, cu bruta masivă de la fermele +orman, care ară păm!ntul, transportă gunoiul şi str!nge recoltele. 8itaţi"vă la nobilul sălbatic pe care misionarii economici şi trădătorii religiei nu l"au corupt încă cu creştinism, sifilis şi dogma muncii, şi apoi uitaţi"vă la mizerabilii sclavi ai maşinăriilor.1
1

;xploratorii europeni se minunează de frumuseţea fizică şi de atitudinea m!ndră a oamenilor raselor primitive, neînrădăcinaţi de ceea ce /aeppig numea &respiraţia otrăvitoare a civilizaţiei'. 7eferindu"se la aborigenii din insulele oceanice, *ord Feorge 3ampbell scria &+u există niciun popor pe lume care să"i lase cuiva o primă"impresie at!t de favorabilă. /ielea lor moale de culoarea cuprului, părul lor auriu şi c!rlionţat, feţele lor frumoase şi fericite, cu alte cuvinte, întreaga lor persoană, a format un nou şi splendid specimen al genului homoB trăsăturile lor fizice dau impresia unei rase superioare alei noastre.' 5amenii civilizaţi din 7oma antică, cu confirmări în persoanele lui 3aesar şi 9acitus, îi priveau cu aceeaşi admiraţie pe germanii triburilor comuniste care au invadat (mperiul 7oman. >n spiritul lui 9acitus, <alvien, preot din secolul al ."lea, care a primit supranumele de şeful episcopilor, îi prea"slăvea pe barbari în faţa creştinilor civilizaţi &+oi suntem lipsiţi de sfială în faţa barbarilor, care sunt mai caşti dec!t suntem noi. %a mai mult, pe barbari îi răneşte lipsa noastră de sfialăB goţii nu le permit destrăbălaţilor să răm!nă printre eiB singuri între ei, prin tristul privilegiu al naţionalităţii şi renumelui lor, romanii au dreptul de a fi impuri. #:omosexualitatea era foarte la modă în acele vremuri, at!t printre păg!ni, c!t şi printre creştini.$ 5primaţii fug la barbari în căutarea milei şi a adăpostului.' # De Gu ernati!ne Dei$ .echea civilizaţie şi noua popularitate a creştinismului i"au corupt pe barbarii lumii antice, aşa cum vechea creştinătate şi civilizaţia capitalistă modernă îi corup pe sălbaticii noii lumi. 0.-. *e/laG, al cărui talent de observator trebuie să"l recunoaştem, cu toate că îi respingem concluziile sociologice, pătate de fariseism filantropic şi creştin, spune în Le$ 2u)rier$ Eur!pean$ #1??2$ &/redispoziţia başchirilor către lene #başchirii sunt păstori semi"nomazi de origine asiatică, din munţii 8rali$, plăcerile vieţii nomade, obiceiul meditaţiei pe care această viaţă îl sădeşte în cei mai înzestraţi dintre indivizi 4 toate acestea le oferă adesea o distincţie, o inteligenţă aprigă şi o judecată pe care arar o putem observa la aceleaşi nivele sociale ale unor civilizaţii mult mai dezvoltate... *ucrul cel mai respingător pentru ei este reprezentat de munca agricolă ar face orice, numai nu ar accepta să devină fermieri.' Agricultura este, de fapt, primul exemplu de muncă servilă din istoria umanităţii. 3onform tradiţiei biblice, primul criminal, 3ain, este un fermier.

Atunci c!nd, în ;uropa noastră civilizată, găsim o urmă de frumuseţe umană nativă, trebuie că am căutat"o la acele popoare la care prejudecăţile economice nu au dezrădacinat încă ura pe care indivizii o poartă muncii. <pania, care, din nefericire, degenerează, se poate încă lăuda cu faptul că deţine mai puţine fabrici dec!t deţinem noi puşcării şi barăciB dar artistul se bucură cu admiraţie de andaluzul viguros, maroniu ca şi castanele care cresc pe acelaşi păm!nt, puternic şi flexibil ca o vergea de oţelB în schimb, inima lui şchioapătă atunci c!nd îl aude pe cerşetor, înţolit superb în capa sa zdrenţuită, aiurind că el este egal cu ducele de 5ssuna. /entru spaniard, în care animalul primitiv nu a fost atrofiat, munca este cel mai rău fel de sclavie. H Frecii, în epoca lor de glorie, nu aveau dec!t silă faţă de muncă doar sclavilor li se permitea să muncească, în timp ce oamenii liberi nu cunoşteau dec!t exerciţiile minţii şi ale trupului. )i din această cauză, în această epocă au existat oameni precum Aristotel, /hidias şi AristophanB în acele epoci, o m!nă de eroi ai maratonului au strivit hoardele asiatice, care urmau să fie în scurt timp subjugate de Alexandru. -ilozofii antichităţii predicau sc!rba faţă de muncă, care reprezenta degradarea omului liber, în timp ce poeţii c!ntau despre tr!ndăvie, care reprezenta darul de la zei 5 0elibae Deus nobis haec otia fecit. (sus, în predica pe care a ţinut"o pe 0unte, a predicat tr!ndăvia &8itaţi"vă la crinii care cresc pe c!mp ei nu trudesc, şi nici nu se înv!rtesc din loc în locB şi totuşi, vă spun că nici măcar <olomon, în toată măreţia lui, nu a fost construit după această matriţă.' (ehova, zeul bărbos şi furios, le"a dat adoratorilor lui un exemplu ideal de lenevie după şase zile de muncă, s"a odihnit pentru tot restul eternităţii. 9otuşi, care sunt rasele care muncesc dintr"o necesitate organicăI AuvergnieniiB scoţienii, acei auvergnieni ai (nsulelor %ritaniceB galezii, acei auvergnieni ai <panieiB pomeranienii, acei auvergnieni ai FermanieiB chinezii, acei auvergnieni ai Asiei. >n societatea noastră, care sunt clasele care iubesc munca, de dragul munciiI ,ăranii împroprietăriţi, micii buticariB primii, îndoiţi deasupra c!mpurilor lor, iar cei din urmă, înghesuiţi în micile lor magazine, se ad!ncesc ca nişte c!rtiţe în pasajele lor subterane, şi nu se ridică niciodată să admire static natura. >ntre timp, proletariatul, măreaţa clasă care îi cuprinde pe toţi producătorii naţiunilor civilizate, clasa care, eliber!ndu"se pe sine, va elibera umanitatea de la truda servilă, şi va face din animalul uman o fiinţă liberă 4 proletariatul, trăd!ndu" şi instinctele, fiind sc!rbit de misiunea sa istorică, s"a lăsat pervertit de dogma muncii. /edeapsa acesteia a fost puternică şi îngrozitoare. 9oţi indivizii şi toate durerile sociale ale clasei se nasc din pasiunea acesteia pentru muncă.

H

8n proverb spaniol spune Descanzar es salud. #5dihna este sănătoasă$

1apit!lul al II3lea 4ine"u)%nt/rile ,un"ii >n *ondra, la 1JJK, a apărut un pamflet anonim numit An E$$a5 !n Trade and 1!,,er"e. A făcut ceva valuri în timpul său. Autorul, un mare filantrop, era indignat de faptul că &populaţia engleză din fabrici şi"a băgat în cap ideea că, în calitate de englezi, toţi indivizii care o compun au, prin naştere, dreptul de a fi mai liberi şi mai independenti dec!t muncitorii oricăror alte ţări europene. Această idee le poate fi utilă soldaţilor, dat fiind că le stimulează curajul, dar cu c!t muncitorii din fabrici sunt mai puţin îmbuibaţi cu ea, cu at!t le e mai bine lor înşile şi statului. 0uncitorii nu ar trebui niciodată să se închipuie pe ei înşişi ca fiind independenţi de superiorii lor. >ntr"un stat comercial, ca al nostru, în care, probabil, JL? din populaţie nu deţin proprietăţi, sau deţin foarte puţine, este extrem de periculos să încurajăm o asemenea infatuare. .indecarea nu va fi completă p!nă c!nd muncitorii noştri industriali nu vor fi obligaţi să muncească M zile pentru aceeaşi sumă pe care o c!ştigă acum în @ zile.' Astfel, cu aproape un secol înainte de Fuizot, munca era recomandată în *ondra ca un mijloc de a tăia elanul nobilelor pasiuni umane. &3u c!t muncesc mai mult oamenii mei, cu at!t vor avea mai puţine vicii', scria +apoleon la 2 0ai 1?KJ, din 5sterod. &;u sunt autoritatea ... şi eu ar trebui să pot da dispoziţia ca Duminica, după ce trece ora slujbei, să se redeschidă magazinele şi muncitorii să se reîntoarcă la treabă.' /entru a ne îngropa lenevia şi a ne tăia sentimentele de m!ndrie şi independenţă care se nasc din aceasta, autorul eseului mai sus menţionat propunea încarcerarea săracilor în &ateliere' ideale, care ar fi trebuit să devină &lăcaşuri terorizante, unde să muncească paisprezece ore pe zi, într"o asemenea manieră înc!t, atunci c!nd se scad orele de masă, să răm!nă intacte 1H ore de muncă'. 1H ore de muncă pe zi, acesta era idealul filantropilor şi al moraliştilor secolului al C.((("lea. 3um am depăşit noi acest nec plus ultra! -abricile moderne au devenit case de corecţie ideale, în care masele truditoare sunt încarcerate, in care sunt condamnaţi la muncă obligatorie timp de 1H sau 1@ ore nu numai bărbaţii, ci şi femeile şi copiii.E )i c!nd te g!ndeşti că fii eroilor 9erorii s"au lăsat degradaţi de religia muncii, p!nă c!nd au acceptat, din 1?@?, ca pe o cucerire revoluţionară,
E

*a primul 3ongres al 3arităţii, ţinut la %ruxelles în 1?1J, unul dintre cei mai bogaţi meşteşugari din 0arNuette, de l!ngă *ille, <crive, în aplauzele membrilor congresului, a declarat cu nobila satisfacţie a unei munci bine"făcute &Am introdus noi metode de diversiune pentru copii. >i învăţăm să c!nte în timpul muncii, sau să numere'. Acest lucru îi distrage şi ii face să accepte cu curaj &cele douăsprezece ore de muncă, necesare pentru a"şi procura mijloacele necesare propriei existenţe'. Douăsprezece ore de muncă, impuse copiilor mai mici de doisprezece ani= 0aterialiştii vor regreta întotdeauna că nu există un iad pe care să"l merite aceşti filantropi creştini, ucigaşi ai copilăriei.

ca munca în fabrică să fie limitată, prin lege, la 1H ore. ;i proclamă Dreptul la 0uncă ca pe un principiu revoluţionar. 7uşine proletariatului francez= +umai sclavii pot fi capabili de o asemenea josnicie. 8n erou grec ar fi avut nevoie de HK de ani de civilizaţie capitalistă înainte să fi conceput măcar o asemenea sc!rnăvie. )i dacă mizeriile muncii obligatorii şi torturile foamei au descins asupra proletariatului mai rău dec!t lăcustele din Apocalipsă, acest lucru se datorează faptului că însuşi proletariatul le"a invitat să se năpustească. Această muncă, pe care, în (unie 1?@?, au cerut"o muncitorii cu arme în m!ini, pe aceasta au impus" o familiilor lorB ei înşişi şi"au trimis soţiile şi copiii pe tavă baronilor industriilor. 3u propriile m!ini, şi"au distrus vatrele domestice. 3u propriile m!ini, au secat laptele soţiilor lor. +efericitele femei, căr!nd şi hrănindu"şi bebeluşii, au fost obligate să coboare în mine şi în fabrici, să"şi îndoaie spatele şi să"şi epuizeze nervii. 3u propriile m!ini, le"au întrerupt viaţa şi vigoarea copiilor lor. 7uşine proletarilor= 8nde sunt casnicele acelea primitoare despre care auzim în fabule şi în poveşti, acele femei curajoase şi sincere în limbaj, adoratoarele lui %acchusI 8nde sunt fetele acelea pline de viaţă, mereu active, mereu gătind, mereu c!nt!nd, mereu împrăştiind vitalitate, sădind bucuriile vieţii, d!nd naştere fără dureri unor prunci sănătoşi şi viguroşiI ... Astăzi, avem fete muncitoare în fabrică şi femei palide, ca nişte flori ofilite, cu circulaţie proastă, cu stomacuri balonate, cu picioare str!mbe... ;le nu au simţit niciodată plăcerea unei pasiuni sănătoase şi nici măcar nu s"ar bucura să se g!ndească la o asemenea pasiune= )i copiiiI 1H ore de muncă pentru copii= 5, Doamne. Dar nici toţi Oules <imon"ii Academiei de )tiinţe 0orale şi /olitice, nici toate Fermaniile iezuite nu ar fi putut inventa un viciu mai degradant pentru inteligenţa unui copil, care să"i corupă mai mult instinctele, care să"i distrugă mai mult organismul, dec!t munca în atmosfera viciată a fabricilor capitaliste. ;poca noastră a fost supranumită secolul muncii. ;ste, de fapt, secolul durerii, al mizeriei şi al corupţiei. )i în tot acest timp, filozofii, economiştii burghezi 4 de la dureros derutatul August 3omte la ridicol de coerentul *eroG %eaulieu, literaţii burghezi 4 de la nebunul romantic .ictor :ugo la grotescul antiartist /aul de PocQ, toţi aceştia au intonat c!ntece greţoase închinate zeului /rogresului, primul fiu al 0uncii. Dacă îi asculţi, vei crede că fericirea va guverna cur!nd peste /ăm!nt, şi că această guvernare deja începe să se simtă. Au scormonit prin praful secolelor trecute şi au adus înapoi mizeriile feudale, pentru a servi drept contrast sumbru deliciilor timpului prezent. +e"au folosit ei, aceşti oameni satisfăcuţi, aceşti scribi bine plătiţi ai clasei capitaliste, care ieri erau pensionari la masa nobilimiiI +e"au găsit ei a fi ţărani obosiţi, aşa cum ne descria *a %ruGereI ;i bine, acesta este tabloul genial al deliciilor proletare în anul de progres capitalist 1?@K, descris de unul dintre proprii lor oameni, Dr. .illermR, membru al (nstitutului, acelaşi care la 1?@? era membru al unei societăţi ştiinţifice #în care erau şi 9hiers, 3ousin, /assG şi academicianul %lanNui$, care a diseminat printre mase nonsensul economiei şi eticii burgheze. Dr. .illermR vorbea despre Alsacia meşteşugărească, acea Alsacie a lui Pestner şi Dollfus, flori ale filantropiei industriale şi ale republicanismului. Dar, înainte ca doctorul să"şi dezvăluie în faţa noastră tabloul de mizerie proletară, hai să ascultăm un meşteşugar alsacian, pe domnul 9h. 0ieg, din partea casei Dollfus, 0ieg S 3o., descriind condiţia artizanului &Acum cinsprezece ani, la 0ulhouse #în 1?1E, pe vremea c!nd industria mecanică modernă abia c!ştiga popularitate$,

muncitorii erau toţi copii ai păm!ntului, locuind orăşelul şi satele dimprejurB aproape toţi deţineau o casă şi, adesea, puţin păm!nt.' @ ;ra epoca de aur a muncitorului. Dar, la acea vreme, industria alsaciană nu potopise lumea cu bumbacul său, şi nici nu"i transformase în milionari pe ai săi Dollfus şi Poechlin. Dar, H2 de ani mai t!rziu, atunci c!nd .illermR vizita Alsacia, modernul 0inotaur, atelierul capitalist cucerise ţaraB în apetitul său pentru munca umană, i"a smuls pe muncitori din vatrele lor, pentru a"i stoarce şi a"i seca de toată munca pe care o conţineau în ei. 0uncitorii s"au adunat cu miile la semnalul fluierului cu aburi. 8n număr mare 4 spune .illermR 4 2.KKK din 1J.KKK care s"au adunat, au fost obligaţi să stea cu gazdă în satele învecinate, din cauza chiriilor prea mari. 8nii dintre ei locuiau la trei sau patru mile de fabrica în care lucrau. *a 0ulhouse, în Dornach, munca începea la 2 dimineaţa şi se termina la ? seara, fie vară, fie iarnă. ;ra o adevărată privelişte să"i vezi pe muncitori venind în fiecare dimineaţă în oraş, şi plec!nd din el în fiecare seară. /rintre ei, erau o multitudine de femei, palide, adesea desculţe prin noroi şi care, din lipsă de umbrele pentru c!nd ploua sau ningea, îşi purtau şorţurile sau fustele întoarse peste cap. 0ai erau şi un număr încă foarte mare de copii tineri, la fel de murdari, la fel de palizi, acoperiţi cu c!rpe, unsuroşi de la uleiul care cădea pe ei din maşinării în timpul lucrului. ;rau mai protejaţi în faţa ploii, fiindcă hainele lor erau impermeabile, dar, spre deosebire de femei, ei nu"şi cărau proviziile pentru masă în coşuri, ci în m!ini, sau ascunse c!t mai bine pe sub haine. Astfel, pe l!ngă chinul zilei insuportabil de lungi 4 cel puţin 12 ore de muncă 4 se mai adaugă acestor nenorociri şi oboseala dureroaselor navete zilnice. Drept urmare, muncitorii ajung acasă depăşiţi de nevoia lor de somn, iar a doua zi se trezesc înainte de a fi complet odihniţi, pentru a ajunge la fabrică p!nă se deschide. Acum, să ne uităm la grotele în care erau cazaţi cei care locuiau în oraş &*a 0ulhouse, în Dornach, şi la casele din jur, am văzut nişte conditii mizerabile 4 c!te două familii erau cazate împreună şi dormeau fiecare în colţul ei, pe paie întinse pe podea şi stăvilite cu plăci de lemn... Această mizerie care reprezintă starea muncitorilor din industria bumbacului din departamentul 7inului <uperior este at!t de extremă, că are un trist rezultat, şi anume că, în timp ce în familiile meşteşugarilor, comercianţilor, v!nzătorilor sau supraveghetorilor din fabrici, jumătate dintre copii mor în jurul v!rstei de H1 de ani, în familiile ţesătorilor şi ale celor care m!nuiesc bumbacul, această medie scade p!nă la v!rsta de H ani.' 7eferindu"se la munca din atelier, .illermR adaugă &+u este o muncă, o sarcină, ci este o tortură şi este provocată copiilor de la M la ? ani. Această tortură zilnică îi consumă pe muncitorii din fabricile de bumbac.' 3!t despre durata muncii, .illermR observă că prizonierii din închisori nu muncesc dec!t 1K ore, sclavii din (ndiile de .est lucrează doar A ore, în timp ce în -ranţa de după 7evoluţia din 1J?A, care a proclamat pompoasele Drepturi ale 5mului, există &fabrici în care se muncea c!te 1M ore, din care muncitorii aveau dreptul la o pauză de masă de 1 oră şi jumătate'.2
@

Discurs tinut în faţa <ocietăţii (nternaţionale de <tudii /ractice în domeniul ;conomiei <ociale, la /aris, în 0ai 1?ME, şi publicat în varianta franceză a T6e E"!n!,i$t în aceeaşi vreme.
2

*.7. .illermR. Ta leau de L78tat p65$i9ue et ,!ral de$ !u)rier$ dan$ le$ fa ri9ue$ de "!t!n: de laine et de $!ie #1?@K$. +u din cauză că erau republicani, patrioţi şi filantropi protestanţi îşi tratau Dollfus, Poechlin şi alţi meşteşugari alsacieni muncitorii în acest fel, pentru că

3e abandonare mizerabilă a principiilor revoluţionare ale burgheziei= 3e daruri dureroase vin de la zeul /rogresului= -ilantropii îi slăvesc ca benefactori ai umanităţii pe cei care, nefăc!nd nimic ca să devină bogaţi, le dau de muncă săracilor. ;ste mult mai bine să răsp!ndeşti molimă şi să otrăveşti f!nt!ni dec!t să construieşti o fabrică capitalistă în mijlocul unei societăţi rurale. 5dată ce ai introdus munca în fabrică printre oameni, adio bucurie, adio sănătate şi libertateB adio tuturor lucrurilor care fac din viaţă ceva frumos care merită trăit. M )i economiştii continuă să le repete muncitorilor &0unciţi, ca să creştem bogăţia generală', şi totuşi, un economist, Destutt de 9racG, răspunde &>n naţiunile sărace, oamenii trăiesc comfortabil, iar în naţiunile bogate, ei sunt extrem de săraci', iar discipolul lui, 3herbuliez, continuă &>nşişi muncitorii, contribuind la acumularea de capital productiv, contribuie la evenimentele care, mai devreme sau mai t!rziu, vor trebui să"i priveze de o parte din recompensa lor'. Dar, surziţi şi stupefiaţi de propriile urlături, economiştii dau replica &0unciţi, munciţi întotdeauna, pentru prosperitate', şi în numele bl!ndeţii creştine, un preot al %isericii Anglicane, reverendul 9oDnshend, intonează &0unciţi, munciţi zi şi noapte. 0uncind, vă sporiţi sărăcia, iar sărăcia voastră ne eliberează de obligaţia de a vă impune prin lege să munciţi.' 5bligaţia legală de a munci &ne dă prea multe bătăi de cap, necesită prea multă violenţă şi face zgomot mult prea mare. -oamea, pe de altă parte, nu este numai o presiune paşnică, silenţioasă şi constantă, ci, fiindcă este şi motivul cel mai natural pentru muncă şi industrie, este şi cel mai eficient.' 0unciţi, munciţi, proletari, pentru a vă creşte bogăţiile sociale şi sărăcia individualăB munciţi, munciţi ca să deveniţi mai săraci, pentru că astfel, veţi avea şi mai multe motive să munciţi şi să deveniţi nefericiţi. Aceasta este legea inexorabilă a producţiei capitaliste. -iindcă, ascult!nd la cuvintele greşite ale economiştilor, proletarii s"au dedicat cu trup şi suflet viciului muncii, ei precipită întreaga societate în aceste crize industriale ale supra"producţiei, care fac organismul social să tremure. Apoi, fiindcă există prea multă ofertă şi prea puţină cerere, magazinele se închid, şi foamea îi biciuie pe muncitori cu un bici cu mii de şfichiuri. /roletarii, brutalizaţi de dogma muncii, neînţeleg!nd că supra"munca pe care şi"au impus"o singuri în vremea prosperităţii pretinse este cauza mizeriei lor prezente, nu fug către gr!nare pl!ng!nd &+e e foame, vrem să m!ncăm. ;ste adevărat că nu avem niciun cent, dar, chiar dacă cerşim, tot noi am recoltat gr!ul şi am adunat strugurii.' ;i nu iau cu asalt depozitul lui %onnet, sau pe"al lui Oujurieux, inventatorii mănăstirilor industriale, ca să strige &Domnule %onnet, iată"ţi muncitoarele, mătăsăresele, ţesătoareleB ele tremură de"ţi e milă, pe sub rochiile lor c!rpite, şi totuşi ele au ţesut şi au cusut robele la modă ale femeilor din 3hristendom. %ietele creaturi care munceau 1E ore pe zi nu aveau timp să se g!ndească la cum să arate bine. Acum, nu mai au de muncă şi au tot timpul să se răsfeţe în mătăsurile pe care le"au făcut. De c!nd şi"au pierdut dinţii de lapte s"au dedicat averii dumitale şi au trăit în abstinenţă. Acum, au timp liber şi ar
%lanNui, academicianul, 7eGbaud, prototipul lui Oerome /aturot, şi Oules <imon au observat aceleaşi facilităţi şi pentru clasa muncitoare din meşteşugurile catolice şi monarhiste din *ille şi *Gon. Acestea sunt virtuţi capitaliste care armonizează delicios cu toate convingerile politice şi religioase.
M

(ndienii din triburile braziliene îşi omoară cetăţenii bătr!ni şi invaliziB ei îşi arată afecţiunea, pun!ndu"le capăt unei vieţi care nu mai este animată de lupte, ospăţuri şi dansuri. 9oţi oamenii primitivi au dat dovadă de acest mod de afecţiune faţă de rudele lor masageţii din 0area 3aspică #:erodot$, precum şi Denii germani şi celţii gali. >n bisericile suedeze, chiar şi astăzi, erau cluburi, numite cluburi familiale, care serveau la a"i trece pe bătr!ni pe lumea cealaltă şi a"i elibera de necazurile bătr!neţii. 3!t de degeneraţi sunt proletarii moderni care acceptă cu răbdare mizeriile teribile ale muncii în fabrică=

vrea să se bucure de o mică parte din bogăţia muncii lor. .eniţi, domnule %onnet, daţi"le mătăsurile dumneavoastrăB domnul :armel le va da muselină, domnul /ouGer"Tuertier le va da stambă, domnul /inet le va da ghete pentru sărmanele lor picioruşe, reci şi deformate. .eniţi, nu vă eschivaţi, doar sunteţi un prieten al umanităţii, nu"i aşa, şi un creştin, să nu mai zicem= /uneţi la dispoziţia muncitoarelor dumneavoastră toată averea pe care au str!ns"o ele pentru dumneavoastră, cu preţul cărnii lor. .reţi să faceţi treaba să meargăI /uneţi bunurile în circulaţie= 3onsumatorii sunt chiar aici, la îndem!nă. Daţi"le credit nelimitat. +u sunteţi obligat să daţi pe credit dec!t celor pe care îi ştiţi de la Adam şi ;va, nu celor care nu v"au dat nimic, nici măcar un pahar cu apă. 0uncitoarele dumneavoastră vor plăti aşa cum pot. Dacă, odată reabilitate, ele nu îşi plătesc datoria, le puteţi cere să şi"o plătească în rugăciuni. .ă vor trimite în /aradis mult mai sigur dec!t preoţii înţoliţi în negru şi îmbibaţi în tutun.' >n loc să profite de perioadele de criză, şi să le folosească pentru a distribui universal bunurile şi pentru a sărbători, muncitorii, fiind nimiciţi de foame, se duc şi se dau cu capetele de uşile atelierelor. 3u feţe palide şi trupuri emaciate, ei îşi lovesc patronii cu discursuri penibile &%unule domn 3hagot, dulce domn <chneider, daţi"ne de muncăB nu foamea, ci dorul nostru de muncă ne macină'. )i, aceste epave care abia au puterea să stea pe picioare, v!nd 1H şi 1@ ore de muncă de două ori mai ieftin dec!t atunci c!nd aveau p!ine pe masă. (ar filantropii industriaşi profită de blocajul muncitorilor pentru a fabrica produse la un preţ mai mic. Dacă, la fel de natural cum după zi urmează noapte, după perioade de muncă intensă şi supra"producţie urmează crize industriale, atrăg!nd blocaje financiare şi sărăcie cruntă, de asemenea, acestea atrag după sine şi falimentul. At!ta timp c!t patronul are credit, el dă fr!u liber pasiunii furioase pentru muncă. ;l se împrumută, şi se împrumută din nou, pentru a putea pune la dispoziţia muncitorilor săi materia primă, şi a produce, fără să ia în considerare faptul că piaţa este super"saturată şi că, chiar dacă bunurile sale nu se mai v!nd, tot va trebui să"şi plătească datoriile. Atunci, el îl imploră pe bancherB se aruncă la picioarele lui, oferindu"i s!ngele şi onoarea sa. &8n pic de aur va face bine afacerii mele'. &Ai HK.KKK de perechi de pantaloni în depozitB valorează HK de cenţi fiecare. Am să ţi"i cumpăr cu @ cenţi.' %ancherul pune m!na pe bunuri şi le vinde cu M sau ? cenţi, băg!nd la buzunar c!ţiva dolărei din care nu datorează nimic nimănuiB dar patronul şi"a luat av!nt. 3el puţin, în momentele de criză, depozitul dă pe dinafară. Atunci, at!ta marfă este aruncată pe fereastră, că nici nu"ţi poţi imagina cum a încăput acolo. %unurile care sunt distruse valorează sute de milioane. >n secolele trecute, erau arse, sau aruncate în ape. J Dar, înainte de a ajunge la această decizie, patronii bat lumea în lung şi"n lat în căutare de pieţe pentru bunurile care se tot adună. >şi forţează Fuvernul să anexeze 3ongo"ul, să nu mai lupte în 9onNuin, să dăr!me Uidul 3hinezesc cu tunuri, ca să"şi facă ei buticuri pentru bumbacul pe care"l au de v!ndut. >n secolele trecute, era un duel pe viaţă şi pe moarte între -ranţa şi Anglia, legat de cine va avea privilegiul de a vinde exclusiv în America şi în (ndia. 0ii de bărbaţi tineri şi viguroşi au înroşit mările cu s!ngele lor în timpul războaielor coloniale ale secolelor al C.("lea, al C.(("lea şi al C.((("lea.

J

*a 3ongresul (ndustrial ţinut în %erlin la H1 (an 1?JA, pierderile Fermaniei în ceea ce priveşte industria metalelor feroase a fost estimată la 1KA.K2M.KKK 8<D.

+e confruntăm at!t cu un surplus de capital, c!t şi cu unul de bunuri. -inanţatorii deja nu mai ştiu ce să facă cu ele. Apoi, intră peste naţiunile fericite care lenevesc la soare, fum!nd trabucuri, şi tr!ntesc căi ferate, ridică fabrici şi importă blestemul muncii. )i acest export de capital francez va duce într"o bună zi la complicaţii diplomatice. De exemplu, în ;gipt, -ranţa, Anglia şi Fermania erau cu cuţitele la os, neput!nd să hotărască pe care cămătar să"l mai plătească din noile venituri. <au, va duce la războaie precum cel din 0exic, în care soldaţii francezi au fost trimişi ca să joace rolul de poliţişti, şi să colecteze datoriile. ? Aceste mizerii individuale şi sociale, oric!t de mari şi de infinite ar fi, oric!t de constante sunt, vor dispărea ca hienele şi ca şacalii la vederea leului, atunci c!nd proletariatul va spune &vreau'. Dar, pentru a ajunge la această realizare a puterii lui, proletariatul trebuie să joace în picioare prejudecăţile eticii creştine, economice şi a liberului arbitru. 9rebuie să se întoarcă la instinctele sale naturale, trebuie să proclame Dreptul de a fi *eneş, de o mie de ori mai nobil şi mai sacru dec!t anemicele Drepturi ale 5mului, scornite de avocaţii metafizici ai revoluţiei burgheze. 9rebuie să se acomodeze la o muncă de doar E ore pe zi, rezerv!ndu"şi restul zilei şi al nopţii pentru lenevie şi petrecere. /!nă aici, sarcina mea a fost uşoarăB nu a trebuit dec!t să descriu ororile reale şi bine cunoscute, de altfel, de noi toţiB dar să conving proletariatul că etica inoculată în indivizi este vicleană, că munca neînfr!nată la care s"a supus în ultimele sute de ani este cel mai oribil lucru care a lovit umanitatea, că munca va deveni cel mult un condiment pentru a alunga plictiseala unei vieţi de tr!ndăvie, un exerciţiu benefic organismului uman, o pasiune utilă organismului social doar dacă ar fi reglementată cu cap la un maximum de E ore pe zi, lucrul acesta este o sarcină grea, care îmi depăşeşte puterile. Doar fiziologii, igieniştii şi economiştii comunişti ar putea să o preia. >n paginile ce urmează, voi încerca să arăt că, date fiind mijloacele moderne de producţie şi puterea lor reproductivă nelimitată, este nevoie să oprim pasiunea extravagantă a muncitorilor pentru muncă, şi să"i obligăm să consume ceea ce produc.

1apit!lul al III3lea 1!n$e"in0ele $upra3pr!du"0iei
8n poet grec din vremea lui 3icero, Antiparos, c!nta despre inventarea morii de apă #pentru măcinarea gr!nelor$, care ar fi eliberat sclavele şi ar fi dus la ;poca de Aur &Aveţi milă de braţul care întoarce roata, o, morari, şi dormiţi liniştiţi. *ăsaţi cocoşul să vă avertizeze în van că se crapă de ziuă. Demetru a impus nimfelor o muncă de sclav, şi uite"le dans!nd bucuroase în jurul roţii, şi uite osiile, tremur!nd, întorc!nd spiţele şi făc!nd greaua piatră de moară să se
?

0. 3lemenceau #;u$ti"e$ a spus la M Apr 1??K, în departamentul lui financiar &Am auzit tot timpul această opinie, cum că, chiar şi fără presiune, miliardele pe care le"am pierdut în războiul din 1?JK ar fi fost pierdute oricum, şi că bugetele ţărilor străine se formează din împrumuturi pe care le fac şi le dau periodicB aceasta este şi părerea noastră.' /ierderea de capital englez pe împrumuturile pe care l"au acordat 7epublicilor <ud"Africane este estimată la un miliard de dolari. 0uncitorii francezi, nu numai că au produs acel miliard şi l"au plătit pe %ismarcQ, dar au continuat să le plătească dob!nzi pe indemnizaţiile de război lui 5llivier, Firardin, %azaine şi alţi sugători de venituri, care au provocat războiul şi debandada. 9otuşi, există şi o parte pozitivă aceste miliarde nu vor fi folosite pentru un nou război.

înv!rtă. :ai să trăim vieţile părinţilor noştri, şi să ne bucurăm tr!ndavi de darurile pe care ni le trimit zeiţele.' Deci= *enevia, pe care o prevedea poetul păg!n, nu a mai venit. /asiunea oarbă, perversă şi ucigătoare pentru muncă a transformat maşina eliberatoare într"un instrument de sclavie pentru omul liber. /roductivitatea ei l"a împovărat. 5 muncitoare bună face cu andrelele doar 2 ochiuri pe minut, în timp ce unele maşini de tricotat fac p!nă la EK.KKK în acelaşi timp. Astfel, fiecare minut în care funcţionează maşina este echivalent cu 1KK de ore de muncă umană, sau, fiecare minut în care maşina funcţionează îi permite femeii să se odihnească timp de 1K zile. 3eea ce se aplică în acest caz este, mai mult sau mai puţin, aplicabil pentru toate celelalte industrii reconstruite de maşinăriile moderne. Dar ce observămI >n timp ce maşinăria este îmbunătăţită şi face munca omului cu o rapiditate mereu cresc!ndă, muncitorul, în loc să"şi prelungească timpul pe care"l alocă odihnei, îşi dublează ardoarea, ca şi cum ar vrea să rivalizeze cu maşinăria. 5, competiţie absurdă şi ucigătoare= <e poate vedea că această competiţie dintre om şi maşină are fr!u liber din faptul că proletarii au abolit legi înţelepte care limitau munca artizanilor din breslele anticeB au suspendat sărbătorile. A Dat fiind că producătorii din acea vreme munceau doar 2 zile din J, se presupune să credem poveştile spuse de economişti mincinoşi, care susţineau că aceştia trăiau doar cu aer şi apă proaspătăI +u era adevărat, fiindcă ei îşi permiteau să deguste plăcerile păm!nteşti, să facă dragoste şi să se zbenguie, să petreacă veseli în onoarea zeului tr!ndăviei. Anglia cea jalnică, scufundată în protestantism, era numită pe atunci &Anglia cea veselă'. 7abelais, Tuevedo, 3ervantes, şi autorii necunoscuţi ai romanţelor ne fac să ne lase gura apă atunci c!nd pictează festinuri monumentale1K, cu care se cadoriseau oamenii din acele vremuri între două bătălii şi două devastaţii, în care totul &se făcea cu puşca'. Oordaens şi )coala
A

<ub vechiul regim, legile bisericeşti îi garantau muncitorului AK de zile de odihnă 4 2H de Duminici şi E? de sărbători 4 în timpul cărora îi era strict interzis să muncească. Aceasta era marea crimă a catolicismului, cauza principală a ireligiozităţii burgheziei industriale şi comerciale după revoluţie, odată instalată la putere, a abolit sărbătorile şi a înlocuit săptăm!na de J zile cu aceea de 1K zile, astfel că oamenii nu mai puteau avea mai mult de 1 zi de odihnă odată la 1K zile. ("a emancipat pe muncitori din găoacea %isericii, pentru a"i subjuga mai bine în găoacea muncii. 8ra împotriva sărbătorilor nu a apărut p!nă c!nd nu a apărut burghezia industrială şi comercială modernă, adică între secolele al C."lea şi al C.("lea. :enrG al (."lea i"a cerut /apei să le reducă. Acesta a refuzat, fiindcă &una dintre cele mai frecvente erezii este aceea de a nu ţine sărbătorile' #Letter$ !f 1ardinal d<2$$at$. dar, în /refixul din 1MMM, arhiepiscopul de /aris a suspendat 1J dintre aceste sărbători în dioceza lui. /rotestantismul, care era noua religie creştină adaptată la noile nevoi industriale şi comerciale ale burgheziei, nu solicita at!ta timp în care oamenii aveau voie să se odihnească. ("a detronat pe sfinţii din 7ai, pentru a aboli serbările lor aici, pe /ăm!nt. 7eforma religioasă şi liberul arbitru filozofic nu au fost dec!t pretexte care au permis burgheziei iezuite rapace să şterpelească sărbătorile oamenilor.
1K

Aceste festinuri gigantice durau timp de c!teva săptăm!ni. Don 7odrigo de *ara îşi c!ştigă soţia expulz!ndu"i pe mauri din bătr!na 3alatrava, şi romancierul povesteşte les bodas fueron en %urgos *as tornabodas en <alas ;n bodas G tornabodas /asaron slete semanas 9antas vienen de las gentes Tue no caben por las plazas#+unta s"a tinut la %ourges, iar petrecerea de casă nouă, la <alas. Au petrecut timp de şapte săptăm!ni. At!ţia oameni au venit în oraş, că nici nu mai puteau intra...$

-lamadă au povestit despre aceste festinuri în picturile lor înc!ntătoare. 8nde, o, unde sunt sublimele stomacuri uriaşe ale acelor zileI 8nde sunt creierele sublime care cuprindeau toate g!ndurile umaneI >ntr"adevăr, am devenit firavi şi degeneraţi. 3arnea de vacă marinată, cartofii, vinul medicinal şi şnapsul nemţesc, combinate judicios cu munca obligatorie, ne"au slăbit corpurile şi ne"au închis minţile. )i timpurile în care omul îşi str!nge stomacul şi maşinăriile îşi măresc producţia sunt exact timpurile în care economiştii ne predică teoria 0althusiană, religia abstinenţei şi dogma muncii. /e bune, ar fi mai bine să se smulgă asemenea limbi şi să se dea la c!ini. /entru că clasa muncitoare, din cauza simplei sale bune"credinţe, a permis să fie îndoctrinatăB pentru că, din cauza impetuozităţii sale native, s"a aruncat orbeşte înspre muncă şi abstinenţă, clasa capitalistă s"a văzut condamnată la tr!ndăvie şi forţată să se distreze, să nu producă nimic şi să consume peste poate. Dar dacă munca titanică a muncitorului îi învineţeşte acestuia carnea şi îi torturează nervii, atunci ea este fertilă şi pe teren capitalist. Abstinenţa la care se condamnă singură clasa muncitoare îi obligă pe capitalişti să se dedice consumului excesiv al produselor pe care le fac cu at!ta vervă muncitorii. *a începuturile producţiei capitaliste, acum un secol sau două, capitalistul era un om ferm, cu obiceiuri rezonabile şi paşnice. <e mulţumea cu o soţie sau ceva în acest gen. %ea numai c!nd îi era sete şi m!nca numai c!nd îi era foame. ;l lăsa nobilele virtuţi ale dezmăţului în seama lorzilor şi doamnelor de la curte. Astăzi, fiecare fiu al noilor bogaţi se forţează să cultive boala pentru care este necesar mercurul, ca să poată să justifice muncile impuse muncitorilor în minele de mercurB fiecare capitalist se îmbuibă cu claponi umpluţi cu trufe şi cu vinurile cele mai fine, pentru a"i încuraja pe crescătorii de păsări îns!ngerate şi pe cultivatorii din %ordelais. Astfel, organismul se sfarmă rapid, părul cade, gingiile se trag de pe dinţi, corpul se deformează, stomacul se str!nge anormal, respiraţia devine grea, mişcările devin anevoioase, încheieturile înţepenesc, degetele se umflă. Alţii, prea slabi trupeşte pentru a îndura oboseala cauzată de dezmăţ, dar dotaţi cu gena discriminării filantropice, îşi storc creierele cu economie politică sau cu filozofie juridică, pentru a elabora cărţi groase şi adormitoare care să umple orele de odihnă ale compozitorilor şi ziariştilor. -emeile la modă trăiesc o viaţă de martirie, încerc!nd şi etal!nd toaletele de z!nă pentru care mor croitoresele, făc!ndu"le. <e schimbă de dimineaţa p!nă seara, dintr"o rochie într"alta. 9imp de ore întregi, îşi lasă capetele goale pe m!na artiştilor în păr, care, cu orice preţ, insistă să îşi liniştească pasiunea de a construi cocuri false. <tr!nse în corsetele lor, înfipte în ghete, cu decolteuri care i" ar face pe mineri să roşească, se plimbă de jur împrejur toată noaptea la balurile lor de caritate, pentru a le da săracilor c!ţiva cenţi 4 Dumnezeu să le"ajute= /entru a"şi îndeplini dublul său rol social de ne"producător şi consumator excesiv, capitalistul nu a fost obligat numai să"şi trădeze gustul rafinat, să"şi piardă obiceiurile constructive de acum două secole şi să se dedea luxului fără limite, dezmăţurilor nedigerabile picante şi sifilitice, ci şi să retragă din c!mpul muncii o masă enormă de oameni, pe care i"a transformat în asistenţii săi. (ată c!teva cifre care vor demonstra c!t de colosală este această irosire de forţe productive. 3onform recensăm!ntului din 1?M1, populaţia Angliei şi a 6alesului era de HK.KMM.H@@ persoane, A.JJM.H2A bărbaţi, şi 1K.H?A.AM2 femei. Dacă îi
5amenii care petreceau la nunţi timp de şapte săptăm!ni erau eroii"soldaţi care luptau în războaiele de independenţă.

scădem pe cei prea bătr!ni sau prea tineri ca să muncească, apoi pe casnice, apoi pe cei cu &profesii ideologice', precum guvernatorii, poliţiştii, clerul, magistraţii, soldaţii, prostituatele, artiştii, oamenii de ştiinţă, etc., apoi pe oamenii care au ca unică ocupaţie consumul muncii altora, sub forma chiriei, dob!nzii, a dividendelor, etc. ... mai răm!n un total de ? milioane de indivizi de ambele sexe şi de toate v!rstele, incluz!ndu"i aici pe capitaliştii care funcţionează în producţie, comerţ, finanţe, etc. Din aceste ? milioane, se împart aşa 0uncitori agricoli, inclusiv păstori, servitori şi fete de fermieri care 1,KA?,H trăiesc acasă M1 0uncitori textili, producători de bumbac, l!nă, c!nepă, mătase, M@H,M tricotaje KJ 2M2,? 0uncitori în mine E2 0uncitori oţelari #topitori, laminori, EAM,A etc.$ A? 1,HK?,M 3asnici @? &Dacă adunăm numărul muncitorilor textili cu numărul minerilor, obţinem numărul 1.HK?.@@HB dacă la numărul muncitorilor textili adunăm numărul oţelarilor, obţinem numărul 1.KEA.MK2B în orice caz, numerele acestea sunt mai mici dec!t cel al sclavilor casnici. (ată magnificul rezultat al exploatării capitaliste a maşinăriilor.'11 Acestei clase de casnici, a cărei mărimi indică stadiul pe care l"a atins civilizaţia capitalistă, trebuie să i se mai adauge şi enorma clasă care are nenorocul de a se dedica exclusiv satisfacerii poftelor vane şi scumpe ale bogaţilor cei care taie diamante, bijutierii, cei ce brodează, cei ce leagă cărţi luxoase, cusătoresele care lucrează la ţinute de lux, decoratorii de vile, etc. 1H 5dată stabilită starea de lene absolută, şi odată demoralizaţi de indulgenţa auto" impusă, capitaliştii, în ciuda răului care survine din acest mod de viaţă, s"au adaptat la el. >n scurt timp, au început să vadă orice schimbare ca pe o oroare. 3onştientizarea condiţiilor de viaţă mizerabile acceptate cu resemnare de către clasa muncitoare, şi conştientizarea degradării organice cauzate de pasiunea depravată pentru muncă, nu a făcut dec!t să le crească acestor capitalişti dorinţa de a face munca obligatorie şi de a"i restricţiona toate beneficiile. Atunci, fără a lua în calcul demoralizarea pe care şi"au auto"impus"o capitaliştii ca pe o datorie socială, proletarii au preluat datoria de a inocula munca şi în capitalişti. +aivi, ei au luat în serios teoriile muncii, proclamate de economişti şi moralişti şi s"au pregătit să impună practica acestor teorii şi asupra capitaliştilor. /roletariatul a ridicat banner"ul care zicea &3el care nu munceşte, nu va m!nca'. *Gon"ul anului 1?E1 s"a răsculat pentru a primi fie de muncă, fie gloanţe. 0uncitorii federali, în 0artie 1?J1, şi"au numit răscoala &7evoluţia 0uncii'. <ingurul răspuns pe care l"
11

Da$ =apital al lui Parl 0arx

1H

&/roporţia în care populaţia ţării este implicată, domestic, în serviciul bogaţilor indică progresul acestora în ceea ce priveşte bogăţia şi civilizaţia naţională.' #7.0. 0artin, Ireland 4ef!re and After t6e Uni!n, 1?1?$. Fambetta, care a negat că există o problemă socială din momentul în care a încetat să mai fie un avocat lihnit de foame, a făcut indubitabil aluzie la această clasă domestică în perpetuă expansiune atunci c!nd a întrevăzut apariţia unei noi pături sociale.

au avut capitaliştii faţă de aceste manifestări de furie destructivă barbară faţă de bucuria şi lenevia capitalistă, a fost unul de represiune feroceB dar ei ştiu că, chiar dacă au înăbuşit aceste explozii revoluţionare, nu au înecat cu s!ngele acestor masacre gigantice şi ideea de proletariat, care întotdeauna va dori să impună munca şi asupra claselor leneşe şi influente, şi tocmai pentru a evita această nenorocire, s"au înconjurat cu gardieni, poliţişti, magistraţi şi inchizitori, susţinuţi într"o sterilitate laborioasă. +u mai e loc de iluzii în ceea ce priveşte funcţiunea armatelor moderne. ;le sunt menţinute permanent în alertă, pentru a suprima &inamicul din interior'. Astfel, fortăreţele din /aris şi *Gon nu au fost construite pentru a apăra oraşele de străini, ci pentru a le distruge, în caz de revolte. )i dacă totuşi mai este nevoie de încă un exemplu, menţionăm armata belgiană, acel paradis capitalist. +eutralitatea %elgiei este garantată de puterile europene şi, cu toate acestea, armata belgiană este una dintre cele mai puternice, în comparaţie cu numărul populaţiei din această ţară. Florioasele c!mpuri de bătălie ale curajoasei armate belgiene sunt c!mpiile din %orinage şi din 3harleroi. 5fiţerii belgieni îşi călesc săbiile şi îşi c!ştigă epoleţii prin s!ngele minerilor şi muncitorilor neînarmaţi. +aţiunile europene nu au armate naţionale, ci mercenari. Aceştia protejează capitaliştii de furia populară, care i"ar condamna la zece ore de muncă pe zi, la mină sau la gherghef. Din nou, str!ng!ndu"şi stomacul, clasa muncitoare a lărgit anormal stomacul clasei capitaliste, condamnată la supra"consum. /entru a"şi uşura această sarcină dureroasă, clasa capitalistă a smuls o mare masă de muncitori, net superiori celor încă devotaţi producţiei utile, şi i"a condamnat în schimb la inutilitate şi supra"consum. Dar, aceste armate de guri inutile, în ciuda voracităţii lor de nestăp!nit, nu sunt suficiente pentru a consuma toate bunurile pe care muncitorii, brutalizaţi de dogma muncii, le produc ca nişte nebuni, fără să"şi dorească să le consume şi fără ca măcar să se g!ndească dacă există sau nu consumatori pentru ele. 3onfruntată cu această dublă inepţie, aceea că muncitorii se omoară cu supra" producţia şi că vegetează în abstinenţă, marea problemă a producţiei capitaliste nu mai este aceea de a găsi producători şi de a le multiplica puterea, ci de a găsi consumatori, de a le excita apetitul şi de a le inocula nevoi fictive. Din moment ce muncitorii europeni, tremur!nd de frig şi de foame, refuză să se apropie de bunurile pe care le ţes şi să bea din vinurile provenite din viile de care au grijă, bieţii patroni, din cauza inimilor lor bune, trebuie să alerge p!nă la capătul /ăm!ntului pentru a găsi oameni care să poarte hainele şi să bea vinurile ;uropa exportă, în fiecare an, bunuri care ajung la miliarde de dolari, spre toate celelalte colţuri ale lumii, către naţiuni care nu au nevoie de aceste bunuri. 1E Dar continentele cunoscute deja nu mai sunt suficient de mari. ;ste nevoie de ţări virgine. /atronii europeni visează zi şi noapte la Africa, la lacuri antropice în deşertul <aharei, la şine de tren în <udan. ;i urmăresc nerăbdători progresele lui *ivingston, <tanleG, Du 3hailluB ei ascultă cu gurile căscate poveştile de călătorie ale aventurierilor curajoşi. 3e minuni necunoscute sunt cuprinse în &continentul negru'= 3!mpurile sunt pline de fildeş, r!urile de ulei de cocos sunt punctate cu aur, milioane de spinări, pure ca feţele lui Dufaure şi Firardin, aşteaptă bumbac

1E

Două exemple Fuvernul englez, pentru a satisface ţăranii indieni, care în ciuda foametei periodice care le dezolează ţara insistă să cultive maci în loc de a cultiva orez sau gr!u, a fost obligat să poarte războaie s!ngeroase pentru a impune Fuvernului chinez circulaţia liberă a opiului de origine indiană. <ălbaticii din /olinezia. >n ciuda mortalităţii care rezultă din acest lucru, ei sunt obligaţi să se îmbrace şi să adopte obiceiurile englezeşti, pentru a consuma produsele distileriilor scoţiene şi pe ale fabricilor de bumbac din 0anchester.

care să le înveţe decenţa, şi sticle de şnaps şi %iblii din care să înveţe virtutea civilizaţiei. Dar toate acestea nu au niciun rost capitaliştii supra"saturaţi, servitorii, în număr mai mare dec!t clasele producătoare, naţiunile străine şi barbare, îmbibate în bunuri europeneB nimic, nimic nu poate topi munţii de produse adunate mai înalt şi mai enorm dec!t piramidele ;giptului. /roductivitatea muncitorilor europeni sfidează consumul, şi devine risipă. /atronii şi"au pierdut răbdarea şi nu mai ştiu ce să facă. +u mai pot găsi materia primă care să le satisfacă muncitorilor lor pasiunea depravată şi anarhică faţă de muncă. >n districtele noastre producătoare de l!nă, covoarele murdare şi pe jumătate putrezite sunt înc!lcite pentru a servi la fabricarea unor aşa"zise materiale, care au aceeaşi durabilitate ca şi promisiunile făcute de politicieni în campaniile electorale. *a *Gon, în loc să lase fibra de mătase naturală, simplă şi suplă, aceasta este îmbogăţită cu săruri minerale care, în timp ce îi cresc greutatea, o fac mai friabilă şi mai puţin durabilă. 9oate produsele noastre sunt alterate, lucru care ajută la v!nzarea lor, dar le scurtează viaţa. ;poca noastră se va numi &;poca alterării', exact la fel cum primele epoci ale umanităţii s"au numit &;poca de piatră' şi &;poca de bronz', denumind caracteristicile producţiei lor. Anumiţi ignoranţi îi acuză pe pioşii noştri patroni de fraudă, c!nd, în realitate, tot ceea ce"i animă pe aceştia este să le dea de muncă angajaţilor lor, care nu se pot resemna la o viaţă cu braţele încrucişate. Aceste alterări, al căror singur motiv este un sentiment umanitar, dar care aduc profituri splendide patronilor care le practică, chiar dacă sunt dezastruoase pentru calitatea produselor, chiar dacă sunt o sursă infinită de irosire a muncii umane, dovedesc totuşi ingenioasa filantropie a capitaliştilor, şi oribila perversiune a muncitorilor, care, pentru a"şi gratifica viciul pentru muncă, îi obligă pe patroni să"şi liniştească conştiinţa şi să încalce chiar şi legile comerţului onest. )i totuşi, în ciuda supra"producţiei de bunuri, în ciuda alterării produselor, muncitorii aglomerează pieţele, implor!nd 0uncă= 0uncă= <upra"abundenţa lor ar trebui să fie suficientă pentru a le înfr!na pasiuneaB din contră, aceasta îi poartă p!nă la punctul paroxismului. Dacă se prezintă o şansă de a munci, ei se aglomerează şi mai multB apoi, cer 1H, 1@ ore pentru a"şi satisface apetitul pentru muncăB apoi, a doua zi, ei sunt din nou pe trotuare, fără hrană pentru apetitul viciului lor. >n fiecare an, în fiecare industrie, au loc întreruperi cu regularitate. 0unca excesivă, distrugătoare pentru organism, este urmată de odihnă absolută timp de H sau @ luni, şi, atunci c!nd munca încetează, încetează şi salariul de mizerie. Din moment ce viciul muncii este ataşat diabolic de inimile muncitorilor, din moment ce acest viciu are nevoi care înăbuşă instinctele naturale, din moment ce cantitatea de muncă de care este nevoie în societate este limitată de consum şi de materia primă existentă, de ce să devorăm în şase luni muncă care trebuie făcută într"un anI De ce să nu o distribuim uniform de"a lungul celor 1H luni şi de ce să nu"l obligăm pe muncitor să se mulţumească cu M sau 2 ore de muncă pe zi de"a lungul unui an, ca să nu sufere de indigestie la sf!rşitul celor 1H ore pe care le lucrează timp de şase luniI 5dată ce au porţia zilnică de muncă asigurată, muncitorii nu se vor mai lupta să"şi fure unul celuilalt munca şi nici p!inea de la gură, şi apoi, nefiind epuizaţi mintal şi fizic, vor începe să practice virtuţile tr!ndăviei. %rutalizaţi de viciul lor, muncitorii nu au fost în stare să"şi dea seama de acest lucru, că pentru a avea muncă pentru toţi, ea trebuie împărţită ca apa pe o barcă pierdută în larg. >ntre timp, anumiţi patroni, în numele exploatării capitaliste, au

cerut demult o limitare legală a zilei de muncă. 8nul dintre cei mai de seamă patroni din Alsacia, 0. %ourcart de FuebDiller, a declarat în faţa 3omisiei cu privire la educaţie, din 1?MK &Uiua de muncă de 1H ore este un exces, şi ar trebui redusă la 11 ore, iar Duminica, munca ar trebui oprită la ora H după"masa. ;u propun adoptarea acestei măsuri, chiar dacă ar putea părea împovărătoare la început. +oi am incercat"o în afacerea noastră timp de @ ani, şi înclinăm spre ea, căci producţia medie, în loc să se micşoreze, a crescut.' >n studiul său despre maşinării, 0.-. /assG citează următoarea scrisoare de la un mare patron belgian, 0. 5ttevaere &0aşinăriile noastre, deşi sunt la fel ca cele din ţesătoriile englezeşti, nu produc c!t ar trebui să producă, cu toate că ţesătoresele de acolo lucrează cu două ore mai puţin pe zi. 3u totii muncim cu două ore în plus. <unt convins că dacă am lucra 11 ore în loc de 1E, am avea aceeaşi producţie şi, în consecinţă, am fi mai productivi din punct de vedere economic.' >ncă o dată, 0. *eroG %eaulieu afirmă că un belgian remarcabil a observat cum că săptăm!nile cu sărbători nu sunt mai puţin productive per total dec!t celelalte săptăm!ni. 1@ 8n guvern aristocrat a îndrăznit să facă ceea ce poporul, păcălit în naivitatea lui de către moralişti, nu a îndrăznit. Dispreţuind trufia şi considerentele industriale morale ale economiştilor care, ca nişte păsări aducătoare de moarte au croncănit că a reduce cu o oră munca în fabrici ar declanşa ruinarea industriei englezeşti, Fuvernul englez a interzis printr"o lege implementată strict ca ziua de muncă să fie mai mare de 1K ore, şi totuşi, ca şi înainte, Anglia răm!ne cea mai industrializată ţară din lume. ;xperimentul încercat pe o scară at!t de largă a creat un precedentB experienţa unor capitalişti inteligenţi a creat un precedent. Acestea dovedesc, fără urmă de îndoială, că pentru a întări capacităţile productive umane, este necesar să fie reduse orele de muncă şi să fie multiplicate remuneraţiile şi sărbătorile. 3u toate acestea, naţiunea franceză nu este convinsă. Dar dacă mizera reducere cu două ore a programului a crescut productivitatea englezească cu aproape o treime în zece ani, ce viteză ameţitoare a creşterii producţiei ar avea ca rezultat limitarea legală a muncii la A ore în -ranţaI 5are muncitorii nu pot înţelege că prin munca excesivă ei îşi epuizează propria putere şi pe aceea a progeniturilor lor, că sunt complet uzaţi şi că, înainte de a le veni timpul să fie bolnavi şi să renunţe la muncă, nu mai sunt oameni, ci bucăţi de oameni, absorbiţi şi brutalizaţi de singurul lor viciuB ei omoară în ei înşişi toate facultăţile frumoase, nu mai lasă nimic viu şi îmbujorat, cu excepţia maniei furioase pentru muncă. 3a şi papagalii din Arcadia, ei au repetat lecţia pe care le"au predat"o economiştii &:ai să muncim, hai să muncim ca să creştem bogăţia naţională'. 5, idioţilor, din cauză că voi munciţi prea mult se dezvoltă noile invenţii at!t de încet= +u mai urlaţi, şi ascultaţi la un economist, nimeni altul dec!t 0.*. 7eGbaud, pe care am fost destul de norocoşi înc!t să"l pierdem acum c!teva luni. &7evoluţia privind metodele de muncă este reglementată în general de conditiile muncii manuale. At!ta timp c!t munca manuală este oferită la preţuri mici, ea este împărţită cu generozitate, dar c!nd manopera devine mai scumpă, se fac eforturi de a o economisi.'12 /entru a"i forţa pe capitalişti să îşi îmbunătăţească maşinăriile din lemn şi fier, este necesar să fie crescute salariile şi să fie scurtate zilele de muncă ale maşinăriilor din carne şi s!nge. Aveţi nevoie de doveziI /ot aduce dovezi cu sutele. Fherghefurile mecanice au fost inventate şi implementate în 0anchester fiindcă gherghefesele au refuzat să mai lucreze at!tea ore ca înainte. >n America,
1@ 12

/aul *eroG"%eaulieu, La >ue$ti!n 2u)ri?re au @I@ $i?"le, 1?JH. *ouis 7eGbaud, Le "!t!n: $!n re&i,e: $e$ pr! l?,e$ #1?ME$.

maşinăria invadează toate ramurile muncii agricole, de la fabricarea untului, p!nă la îngrijirea gr!ului pe c!mp. De ceI -iindcă americanul, liber şi leneş, preferă să moară de o mie de ori dec!t să ducă viaţa de bou pe care o duce ţăranul francez. Aratul, at!t de dureros şi de schiloditor pentru ţăranul francez, reprezintă pentru american o activitate în aer liber, foarte plăcută, pe care o practică st!nd jos, fum!nd nonşalant din pipă.

1apit!lul al IA3lea 1%nte" n!u pe ,u(i"/ n!u/
Am observat că, reduc!nd numărul de ore de muncă, vom cuceri noi forţe mecanice pentru producţia socială. 0ai mult, oblig!ndu"i pe muncitori să"şi consume produsele, armata de muncitori va creşte enorm. 3lasa capitalistă, odată eliberată din funcţia sa de consumator universal, se va grăbi să renunţe la mulţii săi soldaţi, magistraţi, jurnalişti şi procurori, pe care i"a smuls din c!mpul muncii utile pentru a ajuta la consum şi la risipă. Atunci, piaţa muncii va abunda. Atunci, va fi necesară o lege care să limiteze munca. .a fi imposibil ca toată hoarda de foşti inutili să"şi găsească ceva de făcut, căci sunt mai numeroşi dec!t insectele, şi vin acompaniaţi de toţi aceia care trudesc pentru a le satisface nevoile şi gusturile vane şi scumpe. Atunci c!nd nu vor mai fi lachei şi generali de decorat, atunci c!nd nu vor mai fi prostituate libere sau măritate de acoperit în dantele, c!nd nu vor mai fi tunuri de armat şi palate de construit, va fi nevoie de legi severe care să"i limiteze pe bărbaţii şi femeile care lucrau înainte în croitorii, oţelării şi construcţii, şi care să le impună să o ia pe drumul igienic şi calistenic care le va reda sănătatea şi le va îmbunătăţi calităţile genetice. Atunci c!nd vom consuma produsele europene în ;uropa, în loc de a le trimite la dracu"n praznic, va fi nevoie ca marinarii şi muncitorii din porturi să se aşeze şi să se relaxeze. /olinezienii fericiţi vor putea, apoi, să se iubească aşa cum vor, fără să le fie teamă de .enus cea civilizată şi de predicile moraliştilor europeni. )i asta nu e tot pentru a găsi de muncă pentru toţi cei care în societatea prezentă nu produc nimic, pentru a permite echipamentului industrial să se dezvolte la infinit, clasa muncitoare va trebui, ca şi clasa capitalistă de acum, să fie violentă faţă de abstinenţa de care dă dovadă, şi să"şi dezvolte la infinit

capacitatea de a consuma. >n loc să bea vin prost sau mediu, muncitorul va deveni mai ortodox dec!t /apa, şi va bea stacane largi şi ad!nci de %ordeaux şi de %urgundG nebotezate industrial, şi va lăsa apa pentru bestii. /roletarii şi"au pus în minte să le impună capitaliştilor c!te 1K ore de fabrică şi minierit pe ziB aceasta este marea lor greşeală, cauzată de antagonismul social şi de războaiele civile. 0unca ar trebui să fie interzisă, şi nu impusă. 7otschilzii şi alţi mari capitalişti ar trebui chemaţi ca martori din cauza faptului că întreaga lor viaţă au fost vagabonzii perfecţi, iar dacă vor dori să"şi continue viaţa ca vagabonzi perfecţi, ar trebui să fie pensionaţi şi să li se dea în fiecare dimineaţă c!te 2 dolari de buzunar din partea /rimăriei. Discordiile sociale vor dispărea. Acţionarii şi capitaliştii vor fi primii care se vor alătura partidelor populare, odată ce vor fi convinşi că scopul acestora nu este de a le face rău, ci de a"i elibera de laboriosul supra"consum şi de risipă, care i"au copleşit de c!nd s"au născut. 3!t despre capitaliştii care nu sunt capabili de a"şi dovedi meritul de vagabonzi, acestora li se va permite să"şi urmeze instinctele. ;xistă suficiente meserii dezgustătoare în care pot fi angajaţi. Dufaure ar putea fi angajat ca spălător de closete publice, iar Fallifet1M ar putea să opereze cai bolnavi. 0embrii comisiei de graţieri ar putea fi trimişi la grajduri, să aleagă vacile şi oile care trebuie duse la abator. <enatorii ar putea juca rolul lacheilor la înmorm!ntări. 3!t despre ceilalţi, li se vor putea da lucruri de făcut, pe măsura inteligenţei lor. *orgeril şi ;roglie ar putea desface sticle de şampanie, numai că le"ar trebui botniţe, ca o precauţie împotriva intoxicaţiei. -errG, -reGcinet şi 9irard ar putea face dezinsecţii în clădirile publice. Ar fi, în orice caz, necesar să se încuie banii publici departe de capitalişti, din cauza obiceiurilor pe care deja le"au căpătat. Dar răzbunarea, dură şi îndelungată, va exista numai pentru moraliştii care au pervertit natura. /entru bigoţii, ipocriţii şi celelalte secte asemenea, formate din oameni care se deghizează şi se maschează pentru a amăgi lumea. /entru că, în timp ce ei dau oamenilor de înţeles că ei nu au nicio altă ocupaţie dec!t contemplarea, şi că se dedică postului şi macerării senzualităţii lor 4 şi aceasta doar pentru a"şi susţine şi a"şi alimenta fragila umanitate 4 situaţia stă de fapt total altfel, de numai Dumnezeu ştie c!t de mult se îndestuleazăB et Curies simulant, sed Bacchanalia vivunt 1J Acest lucru se poate lesne citi din coloritul r!turilor lor, din sunetele stomacelor lor, mari c!t nişte tunuri, care se parfumează cu sulfură.1? >n zilele marilor bucurii populare, c!nd, în loc să înghită praf, ca în zilele de 12 August şi 1@ (ulie, comuniştii şi colectiviştii vor m!nca, vor bea şi vor dansa după pofta inimii lor, membrii Academiei, oamenii de ştiinţă moralişti şi politicieni, preoţii cu robe lungi sau scurte ai %isericii economice, catolice, protestante, evreieşti, pozitiviste sau a liberului arbitru, propagandiştii malthusianismului, ai eticii dependente sau independente, altruiste, a creştinismului, îmbrăcaţi în galben, vor fi obligaţi să ţină lum!nări în m!nă p!nă le frig degetele, vor face foamea în faţa meselor pline cu cărnuri, fructe şi flori şi vor agonzia de sete în faţa butoaielor prea"pline. De patru ori pe an, odată cu noile anotimpuri, vor fi reduşi la tăcere ca nişte c!ini, vor fi închişi în mori şi obligaţi să macine în gol timp de 1K ore. Avocatii şi legislatorii vor primi aceleaşi pedepse. <ub regimul tr!ndăviei, ca să ucidem timpul, care ne ucide pe noi, secundă de secundă, vor avea loc spectacole şi reprezentaţii teatrale mereu şi mereu. )i acestea vor fi chiar munca
1M

Fallifet a fost generalul direct responsabil pentru masacrarea a mii de muncitori francezi în zilele de pe urmă ale 3omunei din /aris. 1J >l imită pe 3urius, dar trăiesc ca slujitorii lui %achus. #Ouvenal$ 1? 7abelais, Panta&ruel, 3artea a (("a, 3apitolul al CCC(."lea.

legislatorilor noştri burghezi. *e vom organiza în companii mobile care să meargă din sat în sat, d!nd reprezentaţii legislative. Feneralii, în cizme de călărie, cu piepturile decorate sclipitor cu medalii şi cruci, vor merge pe străzi şi prin curţi, căut!nd recruţi printre oamenii cumsecade. Fambetta, şi camaradul său, 3assagnac, vor păzi uşa. 3assagnac, costumat de duel, d!ndu"şi ochii peste cap şi trăg!ndu"se de mustaţă, scuip!nd foc, va ameninţa pe toată lumea cu pistolul tatălui său1A, şi"l va piti în cine ştie ce gaură imediat ce careva îi va arăta portretul lui *ullier. Fambetta va parlamenta despre politica externă şi despre Frecia cea mică, care"l va transforma în medic şi va pune ;uropa pe foc pentru a şterpeli 9urcia, despre 7usia, care îl ia în r!s cu promisiunile de a transforma /rusia în carne tocată şi care bucuroasă ar accepta berea proastă din vest dec!t să o cuibărească în est şi să ucidă nihilismul la el acasă, sau despre domnul %ismarQ, care a fost at!t de cumsecade înc!t să"l lase să se pronunţe în privinţa amnestiei... apoi, descoperindu"şi burta imensă, m!zgălită cu roşu, alb şi albastru, cele trei culori naţionale, îşi va tatua pe ea un lung şir de mici şi delicaţi ortolani, cu trufe şi pahare de 0argaux şi VWNuem, pe care le"a înghiţit ca să încurajeze agricultura şi ca să facă electoratul să creadă în spiritul lui decent. Distracţia va începe în barăci cu &-arsa electorală'. >n prezenţa alegătorilor cu capete de lemn şi urechi de măgar, candidaţii burghezi, îmbrăcaţi ca nişte clovni, vor dansa dansul libertăţilor politice, biciuindu"se singuri cu programele lor electorale permisive, şi vor vorbi cu lacrimi în ochi despre mizeria poprului, şi cu voce răguşită despre gloria -ranţei. Apoi, capetele alegătorilor vor răsuna împreună la refren, niiiha= niiiha= Apoi, va începe marea piesă, &-urtul bunurilor naţiunii'. -ranţa capitalistă, o femelă enormă, cu păr pe faţă şi cu capul chel, grasă, at!rn!ndă, pufoasă şi palidă, cu ochii căzuţi, somnoroasă şi căsc!ndă, se întinde pe o canapea de catifea. *a picioarele ei, capitalismul industrial, un imens organism de fier, cu o mască ca de maimuţă, devorează, mecanic, bărbaţi, femei şi copii, ale căror gemete înfiorătoare de"ţi rup inima umplu aerulB banca, reprezentată cu o botniţă pentru nevăstuici, cu un corp de hienă şi nişte m!ini de harpie, aruncă agil monede din buzunar. :oarde de proletari mizerabili, emaciaţi, în zdrenţe, escortaţi de jandarmi cu săbiile scoase, urmăriţi de furii care"i m!ng!ie cu bicele foamei, aduc la picioarele -ranţei capitaliste mormane de mărfuri, lăzi cu vin, saci cu aur şi cu gr!ne. *anglois, cu pantalonii într"o m!nă şi cu testamentul lui /roudhon în cealaltă, cu bugetul naţional în dinţi, este postat în capul Apărării +aţionale, pe post de gardă permanentă. Atunci c!nd muncitorii, bătuţi cu paturi de puşcă şi împunşi cu baionete, îşi pun jos poverile, sunt alungaţi, iar uşa se deschide pentru patroni, comercianţi şi bancheri. Aceştia se îngrămădesc imediat peste munţii de bunuri, devor!nd bumbac, saci de gr!ne, lingouri de aur şi golind lăzi de vin. Atunci c!nd au devorat tot ce"au putut, ei îşi bagă obiecte murdare şi dezgustătoare pe g!t pentru a vomita. Atunci, începe furtuna, /ăm!ntul se cutremură şi se deschide, apare Destinul (storic, şi, cu picioarele lui de fier, le zdrobeşte capetele capitaliştilor, care sughiţă, se împotmolesc, cad, şi nu mai sunt în stare să fugă nicăieri. 3u m!na lui puternică, o dă jos pe -ranţa capitalistă, care răm!ne şocată şi transpirată de frică.

1A

/aul de 3assagnac, ca şi tatăl său, 5rsnier, era un influent politician conservator, jurnalist şi duelist.

Dacă, scoţ!ndu"şi din inimă viciul care îi domină şi îi degradează natura, clasa muncitoare ar răscoli întreaga putere pe care o are, nu să ceară Drepturile 5mului, care sunt drepturile exploatării capitaliste, nu să ceară Dreptul la 0uncă, care este dreptul la mizerie, ci să impună o lege dură care să le interzică oamenilor să muncească mai mult de E ore pe zi, /ăm!ntul, vechiul /ăm!nt, tremur!nd de bucurie, ar simţi un nou univers ieşindu"i din interior. Dar, cum am putea să cerem unui proletariat corupt de etica capitalistă să ia o atitudine curajoasă...I 3a şi :ristos, personificarea tristă a sclavagismului antic, bărbaţii, femeile şi copiii proletarilor au urcat cu greu, de peste un secol, pe 3alvarul dureriiB timp de un secol, munca obligatorie le"a rupt oasele, le"a învineţit carnea şi le"a torturat nerviiB timp de un secol, foamea le"a distrus intestinele şi creierele. 5h, lenevie, ai milă de noi, căci suntem mizerabili de mult prea mult timp= 5h, tr!ndăvie, mamă a artelor şi a virtuţilor nobile, fii tu balsamul care alină neliniştea omenească=

APENDI1E
0oraliştii noştri sunt oameni foarte modeşti. Deşi au inventat dogma muncii, ei încă au dubii privind eficacitatea sa de a tranchiliza sufletul, de a bucura spiritul şi de a menţine funcţiunea normală a intestinelor, şi a celorlalte organe. ;i vor să o testeze pe populaţie, in animca vili, înainte de a o implementa şi asupra

capitaliştilor, a căror misiune bizară este aceea de a justifica şi de a autoriza viciile moraliştilor. Dar voi, filozofi de duzină, de ce vă chinuiţi creierele să conceapă o etică pe care nu aţi fi în stare să o recomandaţi stăp!nilor voştriI Doriţi să vedeţi dogma muncii, de care sunteţi at!t de m!ndri, batjocorită, dezonoratăI <ă deschidem istoriile popoarelor antice şi scrierile filozofilor şi legislatorilor lor &+u aş putea afirma', spune tatăl istoriei, :erodot, &dacă sc!rba pe care grecii o au faţă de muncă li se trage de la egipteni, fiindcă aceeaşi sc!rbă o văd şi la traci, la cinţi, la perşi, la lidieniB într"un cuv!nt, dintre toţi barbarii, cei care îşi bat copiii şi învaţă munci mecanice sunt cei consideraţi a fi cei mai răi. 9oţi grecii au fost crescuţi în acest stil, în special lacedemonienii.'HK &>n Atena, cetăţenii erau nobili veritabili care nu se preocupau dec!t cu apărarea şi administrarea comunităţii, ca luptătorii sălbatici din care se trăgeau. -iindcă trebuie să aibă timp pentru a păzi interesele republicii, şi să fie în deplină putere fizică şi mentală, ei au dat sclavilor toată munca. *a fel, în *acedemonia, nici chiar femeile nu au voie să toarcă sau să ţeasă, căci nu este un obicei nobil.' H1 7omanii nu recunoşteau dec!t două domenii profesionale nobile şi libere agricultura şi armata. 9oţi cetăţenii de drept trăiau pe cheltuiala trezoreriei, fără a fi constr!nşi să producă prin cine ştie ce mijloade sordide #totuşi, ei desemnau domeniile comerciale$, care aparţineau sclavilor. %rutus, pentru a"i incita pe oameni, l"a acuzat pe tiranul 9arNuin de crima specială de a fi convertit cetăţeni liberi în artizani şi zidari.HH -ilozofii antici aveau disputele lor atunci c!nd discutau originile ideii, dar erau de acord c!nd împărtăşeau sc!rba faţă de muncă. &+atura', zice /laton în utopia sa socială, republica sa model, &natura nu a creat cizmari sau fierari. Aceste ocupaţii îi degradează pe oamenii care le performează. Devin mercenari vicleni, golani fără nume, cărora, din cauza condiţiilor lor, li se retrag drepturile politice. 3!t despre comercianţi, obişnuiţi să mintă şi să amăgească, ei nu vor fi primiţi în oraş dec!t ca un rău necesar. 3etăţeanul care se va fi degradat prin cumpărarea de la comercianţi, va fi acuzat pentru crima sa. Dacă este condamnat, va primi un an de închisoareB pedeapsa se va dubla pentru fiecare repetiţie a crimei.' HE Cenofon scrie în E"!n!,ia sa &5amenii care se abandonează muncii manuale nu vor avea niciodată funcţii publice, şi pe bună dreptate. 3ea mai mare parte a acestora, condamnaţi la şezut toată ziua, unii obligaţi chiar să îndure căldura focului în continuu, nu pot să nu se schimbe fizic, şi este aproape imposibil ca mintea să nu le fie afectată.' &3e lucru bun poate să se găsească într"un magazinI', întreabă 3icero. &3e poate comerţul să facă onorabilI 9ot ceea ce se numeşte magazin este făcut de oameni care n"au onoare. +egustorii nu pot avea profit fără să mintă, şi ce este mai ruşinos dec!t falsitateaI >ncă o dată, trebuie să privim comerţul şi pe cei care îşi v!nd munca şi industria oricui, căci oricine îşi vinde munca pe bani se vinde pe el însuşi şi se aruncă în cutia cu sclavi, ca pe ceva rău şi josnic.'H@

HK H1

:erodot, 1artea a II3a. %iot, De l<a !liti!n de l<e$"la)a&e an"ien en 2""ident, 1?@K. HH *iviu, 1artea I. HE Repu li"a lui /laton, 3artea a ."a. H@ 3icero, De 2ffi"ili$, (, @H.

/roletarii, brutalizaţi de dogma muncii, ascultaţi la cuvintele acestor filozofi, care au fost ascunse de voi cu o grijă geloasă= 8n cetăţean care îşi vinde munca, se degradează la nivelul de sclav, comite o crimă pentru care merită ani întregi de carceră. (pocrizia creştină şi utilitarismul capitalism nu i"au pervertit pe aceşti filozofi ai republicilor antice. ;i şi"au exprimat g!ndurile naiv atunci c!nd au vorbit despre oamenii liberi. /laton, Aristotel, aceşti giganţi intelectuali, pe l!ngă care filozofii din ziua de azi nu sunt dec!t pigmei, doresc ca cetăţenii republicilor lor ideale să trăiască în tr!ndăvie absolută căci, aşa cum a remarcat Cenofon, &munca ocupă tot timpul, şi omul nu mai are timp de odihnă pentru a şi"l dedica prietenilor sau republicii'. 3onform lui /lutarh, marea dorinţă a lui *icurg, cel mai înţelept om, era de a le fi acordat dreptul la lene cetăţenilor din <parta, interzic!ndu"le comerţul. Dar moraliştii noştri creştini şi capitalişţi vor răspunde că aceşti g!nditori şi filozofi au preamărit instituţia sclaviei. /erfect adevărat, dar oare se putea să fie altfel, date fiind condiţiile economice şi politice ale epocilor lorI 7ăzboiul era starea normală a societăţilor antice. 5amenii liberi erau obligaţi să se dedice discuţiilor privind statul, şi să aibă grijă să"l apere. <chimburile erau, la acea vreme, prea primitive şi împiedicate pentru ca cei care le practicau să îşi exercite dreptul din naştere de a fi soldat şi cetăţean. Astfel, filozofii şi legislatorii, dacă doreau să aibă războinici şi cetăţeni în republicile lor curajoase, erau obligaţi să tolereze existenţa sclavilor. Dar moraliştii şi economiştii capitalişti, nu preamăresc munca plătită, sclavia modernăI )i căror oameni le oferă capitalismul dreptul la tr!ndăvieI 5amenilor ca 7othschild, <chneider şi 0adame %oucicaut, sclavi inutili şi avizi ai propriilor vicii şi ai servitorilor domestici. &/rejudecăţile despre sclavi au dominat minţile lui /itagora şi Aristotel', se spune în necunoştinţă de cauză, dar Aristotel a prevăzut că &dacă fiecare unenaltă şi"ar putea îndeplini scopul de la sine, aşa cum capodoperele lui Dedalus se mişcau singure, sau aşa cum tripozii lui .ulcan erupeau spontan spre lumea lor sacră, dacă, de exemplu, războaiele ar ţese singure, fierarii din ateliere nu ar mai avea nevoie de ajutor, cum nu ar mai avea nevoie nici stăp!nul de sclavi'. .isul lui Aristotel este realitatea noastră. 0aşinăriile noastre, cu respiraţii de foc, cu picioare din cel mai dur oţel, neroditoare, inepuizabile, îndeplinesc singure, docile, munca lor sacră. 3u toate acestea, geniul marilor filozofi capitalişţi răm!ne dominat de prejudecata muncii plătite, cea mai rea dintre sclavii. ;i încă nu înţeleg că maşinăriile sunt salvarea umanităţii, zeii care îl vor redresa pe om din obieciurile sale sordide, din angajamente, zeii care îi vor acorda libertatea şi dreptul la lene.

&*afargue

a fost un copil al +oii *umi, deşi a fost cetăţean francez. Deşi avea educaţie de fizician, el şi"a găsit adevărata chemare ca revoluţionar, orator, scriitor, agitator şi organizator pentru muncitorii francezi. A făcut parte, activ, din 3omuna din /aris, şi a fost unul dintre fondatorii /artidului <ocialiştilor 7evoluţionari din -ranţa. A avut funcţii publice şi a reprezentat muncitorii francezi la congresele internaţionale. A petrecut timp în închisorile franceze. +e aducem cel mai bine aminte de el ca autorul Dreptului de a fi leneş, o clasică subterană care a fost re"imprimată în numeroase limbi de c!nd a fost publicată, la 1??K.' !Carl"n #ovar$

&8topia unui clasic uitat al st!ngii' !D %

&enton$

&5 clasică critică a eticii muncii capitaliste' !'orld Socialism$

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful