septembrie 2013

CULTURA NAÞIONALÃ ªI SPECIFICUL NAÞIONAL
Academician IOAN-AUREL POP
Pe vremuri, la noi, nu mã gândesc la perioada comunistã se vorbea despre cultura naþionalã ºi despre specificul naþional cu mare seriozitate ºi cu multã responsabilitate. În multe þãri, din preajma noastrã sau de mai departe, se întâmplã acest lucru ºi acum. Îmi amintesc cât de serioase erau dezbaterile dintr-o þarã vecinã cu România, cu puþin înainte de 2004, despre modalitãþile de pãstrare a identitãþii culturale naþionale dupã integrarea acelei þãri în Uniunea Europeanã. Nimeni nu punea în discuþie nevoia pãstrãrii identitãþii, a specificului naþional unitar, ci doar modalitãþile cele mai potrivite pentru îndeplinirea scopului, pentru evitarea topirii unei culturi, exprimate într-o limbã mai puþin vorbitã, în malaxorul globalizãrii.

Þãrancã la sfârºitul secolului al XIX-lea

5

Cu alte cu„În amintirea vitejilor viteazului Carol I“ (1877-1878). ure. cu mãruntã. purtãtoare de infantilism cultural ºi. de naþionalism. instituþii. s-au purtat rãzboaie ºi s-au comis crime. cu cerul ºi pãmântul. toþi aceºtia au ajuns sã fie care cronicarul zicea cu peste doruri. Lucian Blaga spunea universali care sã nu fi expribiserica. englezã. ca acolo unde Carpaþii ºi pe soartã ori pe propriile greºeli. Fireºte. „Limbã ºi comugemãneazã… Numai cu strãmoºii în noi nicare“ – am învãþat de la noi înºine. pe soartã ori pe propriile greºeli. deoarece le purtãm moºtenirea. dar ºi în numele altor comunitãþi. toate cele ce ating identitatea româneascã. Fireºte. Goethe pe cea gersinceritate. craþia. litografie de Michel Bouquet) þiul nostru vãlurit. mai ales. românii. în sensul în buinþe de-or ce soi. cu fãcute de domni ºi de neam. definea Cervantes o prezintã pe cea tinerilor noºtri despre cultura þara prin mijlocirea datinii. iar Alexandru Dante reflectã lumea italianã Vã mãrturisesc sincer cã nu Davila. treforþa unor talente neobiºnuite. în numele naþiunii. familia. cu urmaºii pe care-i pregãtim pentru viitor. Þara suntem noi toþi.. impersonal. sã sune cât mai neutru ºi Dunãrea de Jos se înÞara suntem noi toþi. cu problemele sale. despre þarã. nimeni nu a demonizat L 6 . hispanicã. dascãlii mei braºoveni – cã nu putem percepe toate existã scriitori cu adevãrat dragostea. libertatea sau demoîntr-o memorabilã poezie cã mat un anumit specific local./ Nãzuinþe. Astfel. xilogravurã de secol XIX vinte. cu Þara nu este o abstracþiune a disciplina ºcolarã marea ºi râurile. adesea fãrã sã ne dãm seama de aceasta. patria. patime. deºi s-au comis crime „þara ºi-a împins hotarele toate mai ales naþional. vise. patriotismul le apar intelectualilor „subþiri“ de astãzi depãºite. bunã de invocat „Limba ºi literatura toate care se gãsesc atunci când ne supãrãm pe ºefi. când ne rostim despre þarã. sentimente ºi idei s-au produs astfel de lucruri ºi nimeni nu a confundat planurile. în faimoasa sa dramã de la 1300. cu spaStepã valahã (1844. Noi ne ferim azi sã mai vorbim despre aceste lucruri. ruºinoase. ca ºi cum ar fi de rãu augur. valori. înþeleg de ce nu le putem vorbi istoricã Vlaicu Vodã. dacã ºi în numele lor! pânã la cer“. bunã de invocat atunci când ne supãrãm pe ºefi. românã“ botezatã mai nou. se lege. Exprimând locuri../ Domnul ce-ºi cunoaºte timpuri ºi comunitãþi bine cuvine sã ne cuprindem de þara.magazin istoric trei secole în urmã cã el va da seamã de toate ale sale câte le scrie… Þara nu este o abstracþiune mãruntã. astea.] Datina manã. fãrã sã fim de oamenii simpli: „[. cuvintelor noastre. nepercepuþi în chip universal. De altfel. strãbunã e mai mult decât o lonezã etc. Sienkiewicz pe cea pocatalogaþi negativ. credinþa. învechite. dar fãcând-o cu sentimentul responsabilitãþii Obiceiuri de tot felul. cu strãmoºii în noi. din chiar traiul ei culege/ precizate. Shakespeare pe cea naþionalã. þara.

am (re)dobândit multe virtuþi. Pornesc de la prinA schimba în mai bine România voi. ci numai ceea ce trebuie ºi ceea ce ne permite expertiza (specialitatea) noastrã. de a-i acuza pe alþii. la prima vedere. înºine ºi sã luãm mãsuri în la 18 mai 1903 consecinþã. (neamului) ºi fãuresc viitorul casei. dar am devenit mai rapace.m. dacã nu de-a dreptul prin înºelãciune). toarnã. Nu-mi iubesc þara ci numai ceea ce trebuie ºi ceea ce vorbe-nalte ale domnilor nici pentru cã e mare. uºor. De aceea cred cã aflat în nevoie ori în suferinþã. în cuiubim þara ºi valorile sã facem nu totul. sã fim dascãli cu tot sufletul nostru (dacã ne-am fãcut dascãli). În legãturã România poate rãmâne la sã lãsãm orgoliul la o parte ºi cu þara. ne permite specialitatea noastrã români/ Timp de veacuri. când ar trebui sã ne revoltãm pe noi Inaugurarea monumentului lui I. cu patimi ºi eretici) simt pulsul poporului curãþãm trotuarul din faþa suri. din pãcate. cu victorii ºi înfrângeri./ Din aceste ei. generoºi. adesea. ca-ntr-o matcã. cu spiritul facem câteva greºeli curente: tudine.septembrie 2013 În ultimele douã decenii. mai ales pe filiera ideii de libertate ºi de demnitate umanã.). nici ideamul þese datina de la bãlã. sã întindem mâna celui cu bucurii ºi dezamãgiri. dacã ne fixãm strategia cuvenitã. sã ne cã este a mea. în mã(ºi cine nu greºeºte!?). dar se poate ºi sã ne cerem scuze când greºim seamnã pãrinte. Aceastã schimbare ar putea presupune câteva lucruri simple: sã ne facem datoria acolo unde suntem chemaþi. Adicã. conducãtorii autencreºtem curat copiii. domnii plantãm câte un arbore. mai simplu. sã fim patria este locul pãrinþilor noºsura în care noi înºine suntem drepþi ºi cinstiþi. ªi avem chiar unii dintre noi. de a lãsa totul baltã ºi a pleca în lume… Ne revoltãm pe þarã./ ªi le oamenii trebuie sã ne acolo unde suntem chemaþi.C. Brãtianu din Bucureºti. vântu-i cãtre þarã. o plãcere sadicã de a lovi în alþii. schimba în mai bine România nu este. dar mai ales tri.d. sã avem sentimentul comunitãþii ºi al solidaritãþii etc. al pãrinþilor lor º. cu patria (pater înesenþa sa. sã A Încoronarea de la Alba Iulia (15 octombrie 1922) a regelui Ferdinand I ºi a reginei Maria 7 . neanici bogatã. sã ne bune ºi rele. cipiul cã dacã iubim înseamnã sã ne facem datoria le topeºte. ci o iubesc pentru trâni…“. cu în consecinþã./ El le cerne. prin urmare schimba în mai bine. le frãmântã. sã îndeplinim opere sociale. sã facem nu totul. capabili de o asemenea atibuni. de a da vina numai pe alþii. mai dornici de bani ºi de avere (dobândite. o mare filosofie. viii ºi cu morþii ei. mai reci. Este vorba despre senin ºi frumos… 1) ne ferim sã vorbim despre puterea de a ne conserva esenþa în vârtejul schimbãrilor. le strecoarã. Prin urmare.a. cu toate cele (principii.

locale. literatura ºi trecutul naþional. din „bucãþi“. în esenþã. care dau cu barda ºi care ºi-au pierdut orice credibilitate. deprimaþi din varii motive personale dãm vina pe þarã. sã ducem valori. Eminescu nu a fost un zeu. în care. cum trecem ºi petrecem prin aceastã lume. Din pãcate. ne supãrãm pe þarã. Unii creatori. r. mai „plouã de trei ori pe sãptãmânã“ sau „codrii de aramã“. expiratã. Grav este zelul cu care ponegrim cultura româneascã. cultivaþi ca formatori de opinie ºi eseiºti. ci vor sã ºtie cum percepem noi cerul. 5) nu-i mai învãþãm pe copiii noºtri despre „Fãt Frumos din lacrimã“. discursuri encomiastice ºi elogii nemeritate! Critica stã în firea lucrurilor ºi este absolut necesarã. acuzãm România ºi chiar o pãrãsim. cã împreunã cu I. chiar semianalfabete. 4) când suntem dezamãgiþi.magazin istoric limpede ca cristalul“. cã limba noastrã este bunã doar pentru înjurãturi. ºi-au asumat misiunea demolãrii tuturor valorilor naþionale autentice. ne ferim de ea. ne ascundem. despre þarã ori patrie. cum ne jelim morþii. ne împrãºtiem prin lume poate fi. Mulþi cautã ineditul cu orice preþ. cum ne facem nunþile. astãzi. Suntem asiduu învãþaþi. cã nu avem decât creatori minori ºi creaþii periferice… Din aceastã perspectivã. care nu-ºi mai cunosc bine nici limba maternã O s-au rãspândit peste tot. Nu pretinde nimeni laude. tocmai fiindcã sunt iconoclaste. de bun augur. Academia Românã – fãuritã tocmai cu scopul de a fi un scut al limbii. nici istoria noastrã nu a fost imaculatã. spre a putea apoi pescui în ape tulburi. plinã de victorii neîntrerupte ºi de glo- 8 . fiindcã termenii s-au tocit. nici despre „Împãratul Roºu“. Dacã recunoaºtem cã suntem români. Vasile Goldiº (1862-1934). defãimare. îi supãrãm pe alþii sau creãm impresia cã îi urâm pe alþii. învechitã. românii. mai ales tineri. ci le stimulãm mintea ºi sufletul cu „Harry Potter“. L. strãinii nu ne întreabã de hamburgeri sau coca-cola. „cea frumos curgãtoare ºi Marasmul din ºcoalã naºte promoþii semidocte. murilor actuale. poate. regionale. cã trecutul este tarat iremediabil de naþionalisme ºi presãrat cu mituri naþionale. ca ºi instituþiile menite din vechime sã apere ºi sã cultive valorile naþionale. fiindcã nu este de bonton. unul dintre conducãtorii Partidului Naþional Român din Transilvania ea. În fapt. ne micºorãm. ori oraºul în care. limba. calomnie. Ideea este sã ducem cu noi un mesaj de demnitate. ne nimicim singuri. literaturii ºi istoriei naþionale – ar fi o instituþie conservatoare. Popoarele viguroase au colonizat lumea. Înainte de a înþelege rostul conurbaþiei Parisului în lumea europeanã. de la doinã ºi limbã pânã la mãmãligã ºi mititei. de cãtre un soi de noi „toboºari“ ai vreAlexandru Davila („Datina strãbunã e mai mult decât o lege“). triºti. cum ne ridicãm din necazuri. mi-e mult mai la îndemânã sã-mi cunosc satul cu „Ozana“ lui. de la personalitãþi pânã la instituþii. „lângã izvoarã. iarba pare de omãt“… Marii creatori ai lumii sunt aceia care au exprimat magistral specificul local. fiindcã au lãudat-o unii peste mãsurã. Caragiale Eminescu trebuie pus în debaraua istoriei. 2) îi lãsãm sã monopolizeze patriotismul ºi discursul despre þarã pe reprezentanþii miºcãrilor naþionalist-ºovine. vorbind de bine despre moºie. cu „Þestoasele Ninja“ sau cu „Stãpânul inelelor“. cã România s-a nãscut întâmplãtor. chiar dacã acest inedit înseamnã minciunã. aceste afirmaþii ºocante prind. 3) ne temem cã. valorile universale se pot asimila numai prin mijlocirea celor naþionale. fãrã sã ne dãm seama cã astfel ne condamnãm pe noi înºine. Faptul cã noi. pentru mulþi români. nici despre „Prâslea cel voinic“. spre a perverti conºtiinþe ºi a manipula atitudini. mulþi dintre noi ne ruºinãm de þarã.

de peste un mileniu! Ce premise mai bune putem cere Domnului? lecþii orgolioase altora. rostite din vârful buzelor de anumiþi „analiºti“ interesaþi. Sã nu mai facem distincþii tendenþioase între provinciile istorice care formeazã þara cea mare. de peste un mileniu! Ce premise mai bune putem cere Domnului? Nu ne rãmâne decât sã construim împreunã. care nu-ºi mai cunosc bine nici limba maternã. fiindcã locul românilor este în România“. Dacã vrem o lume mai bunã.. teribiliste despre trecut. în centrul cãreia stã limba românã. Toate au rostul lor: Dobrogea este cel mai vechi pãmânt românesc. rezistãm ºi existãm aici. cã þara nu este ca o pâine. ca români. iar Nichita Stãnescu vedea în limba românã de-a dreptul patria sa. fiindcã ºi-au iubit mai mult limba decât viaþa! Peste secole – confirmând involuntar spusele italianului –. de fiecare datã când sunt dezamãgit de mine ºi de compatrioþii mei. Mihail Kogãlniceanu numea patrie toatã acea întindere de loc pe care se vorbea româneºte. Unitatea spiritualã a acestei þãri trebuie sã fie mai puternicã decât uni- . C Avem o þarã cu suprafaþa Regatului Unit al Marii Britanii. chiar semicumanii ºi alte atâtea neamuri care s-au perindat pe la noi –. mesajul câtorva cuvinte repetate obsesiv din copilãrie. responsabilitate. ªcoala ºi familia se cuvin repuse în drepturile lor. Guvernanþii ºi noi toþi avem datoria sã ne recâºtigãm conºtiinþa de români. sã ne adecvãm visurile la realitate. la Radio Europa Liberã: „Noi nu sfãtuim pe nimeni sã plece din þarã. rezistãm ºi existãm aici. spunea cã ºtie secretul supravieþuirii românilor: aceºtia nu s-au lãsat înecaþi de valurile barbare. acum la durã concurenþã cu. în ambianþa Europei instituþionale. solidaritate. în unitatea ei atât de necesarã. în care. înseamnã cã avem un rost. dacã nu ar fi rostite la bãtrâneþe ºi dacã nu ar avea substraturi emfatice. La baza culturii stau instruirea ºi educaþia. învãþând-o ºi cultivând-o. pe la 1480. dincolo de toate. iar aceastã þarã se cheamã pentru noi România. din care sã rupã fiecare câte o felie pânã se terminã. duºmãnoase. iar forþa acestei unitãþi spirituale este cultura naþionalã. ci este ca o casã fãrã margini. Ele devin un mediu propice pentru ideile distructive. am fost ºi curajoºi ºi laºi.septembrie 2013 rie eternã. prezent ºi viitor. suntem cel mai numeros popor din sud-estul Europei. ci. deºi comuniºtii l-ar fi putut determina sã urascã România.. gepizii. am disperat ºi am urlat a pustiu câteodatã. Retrãiesc. avarii. A critica nu înseamnã a denigra! Un ton de bunãvoinþã ºi de optimism (în inerenta criticã) ne-ar scuti de multe teribilisme ce ar putea pãrea adolescentine. cultivate. Harry Potter analfabete. am continuat sã rezistãm ºi. însoþitã de ideea cã avem un mesaj de transmis lumii. Tata. cu grijã. dar. asumare. tatea politicã. sã nu ne mai lamentãm ºi sã nu dãm nici Ion Creangã. nihiliste. în care am intrat din 2007. ne-am urnit greu ºi ne-am prostit din nou de-a lungul vremii. preþuind-o. eventual. m-a fãcut atent la ele. De la el ºi de la bunici am învãþat cã þara nu se poate urî. cu ale sale amintiri. slãbim ºi veºtejim þara. trebuie sã vrem o þarã mai bunã. stimulate. red cã a sosit un timp în care ne trebuie realism. sã existãm. suntem cel mai numeros popor din sud-estul Europei. deci. Ne-am strãduit sã urmãm o cale ºi ne-am împotmolit. distructive.. Avem o þarã cu suprafaþa Regatului Unit al Marii Britanii. încãpem toþi ai noºtri. doar ca instrument pentru înjurãturi? Ponegrind limba. Dacã nu am pierit – precum hunii. preþuite. ca ºi oaspeþii noºtri. ca români. De unde atunci „concluzia“ unor adolescenþi întârziaþi cã limba românã nu mai poate fi bunã ca mijloc de comunicare. aºa cum.. nu facem decât sã întãrim þara. deoarece 9 . malefice. Un umanist italian. acum de pioasã amintire. Pe fondul marasmului din ºcoalã se nasc promoþii semidocte. adicã ºcoala.

toate energiile este citadela culturii noastre. cu majoritatea regiunilor sale istorice. fiindcã a de singurãtate? Graba aceasta de felul cum a funcþionat Rocucerit Galia! Eminescu este nu rezistã probei obiectivitãþii mânia de la Marea Unire însimbolul nostru naþional. sub Tudor. de unde s-a reºi-au iubit mai mult limba voluþionari. Þara este ca un orgaactual al lucrurilor. sub diferite doiar Moldova – Moldova toatã tãþii popoarelor. de Iuliu Maniu. este ca ºi un secol? Putem compara un nism ºi trebuie privitã ca atare. ga sau de Lucian Blaga. cum l-am considera pe Iulius veac de unitate cu un mileniu Iar dacã nu suntem mulþumiþi Caesar „imperialist“. adicã þara noastrã. renesc. de Ionel stanþã. vreme Sorescu. penParcã ieri se încoronau Maeste ca ºi cum am zice cã bratru un gânditor progresist. este vatra Moldovei. cea mai prominaþii strãine. care ar putea sã revoce sã-l studiem.000 de ani! duri de frângere a operei fãcute poporul român. în detrimentul liber1. în înþelesul dupã câteva decenii. Eminescu se toricã. încã 1. vincii în detrimentul alteia strãinii dominatori era. dupã criteriile verificate de la romani încoace. din Muntenia au de un mileniu ºi doar pornit Mihai Viteazul spre de mai puþin de un Alba Iulia ºi Caragiale ºi Ninescu. Sã nu o hulim noi înºine. fortificând marocupau regiuni întinse. sã ne stabileascã alt asemenea simprobând lipsa de culturã isgândim de zece ori înainte de bol! De aceea.000 de ani. distrecuþi spre Bucovina. R Þãrãnci din Gorj 10 . încearcã sã trãchita spre lume. cu România.magazin istoric mânii au trãit desacolo a început plãmada dacoÞara nu e ca o pâine. omânia. în jestãþile Lor la Alba Iulia! þele sunt mai puþin importante firea lucrurilor. A-i cere lui Oare se cuvine sã ne clamãm decât trunchiul sau lumina Eminescu sã apere dreptu– unii dintre noi – dezamãgirea ochilor mai preþioasã decât rile minoritãþilor. la puteri îºi împãrþeau între ele persat. care. în care ginile slãbite… românii alcãtuiau majoritatea 1800 ºi 1900 ca sã formeze Lãudând una dintre propopulaþiei. onoare ºi optimism. ci s-o construim ºi reconstruim. de rându-i. iar lupþionali. când nu exista încã secol trãiesc. lumea. crispat ºi amãrât. Nu este în nãm! A-l acuza de naþionalism Vasile Goldiº. nici dacã ar fi trecut de la 1918 coace ºi dacã ne încearcã gânfiindcã aºa a stabilit. de Nicolae Iorputerea vreunei instituþii sã este de-a dreptul o naivitate. de acum acest lucru. Câtã vreme vãrsat mereu preaplidecât viaþa Imperiile Austro-Ungar ºi Rus nul. pãrþiþi în varii princiromanã. nu sã-l condamBrãtianu. gresistã idee colectivã era naþionale s-au reunit pe la a marilor noºtri creatori nalibertatea naþionalã. cu lumea româneascã. aducând „odã bucuriei“. în timp. Ardealul este tãtorii pentru libertate naþiorezervorul etnic româSecretul supravieþuirii românilor: nalã erau antemergãtori. este azi o parte a Uniunii Europene. nu vreo inIar pe Eminescu trebuie de regele Ferdinand. Maramureºul Declaraþia universalã a drepiascã împreunã! Sã ne gândim este obârºia Bogdãneºtilor. dupã matricea noastrã. acelei bucurii care ne poate face sã trãim cu demnitate. pe Brâncuºi ori pe câte o felie pânã se terminã diverºi stãpâni. a-i condamna pe România. turilor omului ºi când marile cã. Pe vremea lui Emia vorbi ori de a acþiona: roidentificã plenar cu spiritul românesc. dupã traiul disparat. dupã nici auzul. eroi. Oltenia ni i-a dat pe din care sã rupã fiecare pate ºi provincii. sã renunþãm la ceea ce trebuie renunþat ºi sã perpetuãm adevãratele noastre valori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful