SUPRACOPERTA: GH.

MARINESCU

PAUL POPESCU-NEVEANU
Referenţi ştiinţifici:

Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU

Dr. doc. VICTOR SAHLEANU

de psihologie

DICŢIONAR

BUCUREŞTI • 1978

EDITURA ALBATROS

DICŢIONARE DE SPECIALITATE ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE

WC

DL

1'RtrAŢÂ

H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, 1934. I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Paris, 1963. J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa — New Jersey, 1965. H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, 1968. A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşti, 1969. J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, 1970. A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. *** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. *** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. S. Lăzărescu ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.

Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care, încheiem această carie •putem reiata ceva despre modul în care a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa". Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind că îmi va fi uşor să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără concesii în raport cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu întreruperi şi reluări, cu reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o problemă sau termen, cînd de altul, — timp de 12 ani, investind, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare logicopsihologică dicţionarului de psihologie, am întrebat mereu cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin cutare cuvînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnificaţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a înţelege mai profund şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar sistemul nostru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia este o ştiinţă în plină dezvoltare, fiind strîns corelată cu multe

IN LOC DE PREFAŢA alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au produs importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Modelul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospectiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ştiinţifice în curs de desfăşurare. Aici apare şi o complicaţie în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limbajul natural, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic şi cibernciic-informaţional, ncurofiziologic şi comportanientist, mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi filosofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă unitatea în diversitatea conduitei umane. Că termenii psihologici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt demult atestat, dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor sensurilor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul sistemului de gîndire psihologică, astfel îneît fiecare concept să-şi poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Se ştie că şi în limbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia lor. Experienţa noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de lucru cu studenţii, ne dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este scutit de astfel de reducţii şi particularizări. S-a spus de aceea că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în bună măsură în stăpînire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul în care dicţionarul apare ca o variantă expusă analitic a unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că discuţia devine prea pretenţioasă şi se abate de la formula unui

IN LOC DE PREFAŢĂ

vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor condensate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cunoaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cunoaşterii psihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi aproximative şi palide. Comanda lor este ferm ştiinţifică iar a răspunde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit acordat tinerelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de „popularizare" de mult timp a devenit impopular. în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru a permite fiecărui cititor să înainteze atît cît îi este necesar şi... cît poate, dicţionarul, continuînd să fie adresat tineretului, şi-a extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specialişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în psihologia ştiinţifică, acum cînd sarcina optimizării factorului uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să revină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră. Semnificaţia acestei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi timp legată de lărgirea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia ştiinţifică şi de maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi cristalizările teoretice şi pune la dispoziţie valenţele sale aplicative, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar ştiinţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarificare. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este acela al definirii termenilor după care urmează progresive corelaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui manual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole, caracterizări schiţate şi definiri, cupriiizîiid principalele ramuri

IN LOC DE PREFAŢA ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pentru cititori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfecţiuni, că nu sînt de semnalat lacune, că nu vor apărea un număr de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si discute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic românesc. Dacă mi-a revenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la capăt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este poate nu un fapt întîmplător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi mi-a cerut să mă străduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei tatălui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filosofic şi psihologie la Liceul „Cuza Vodă"- din Huşi. A utorul
20 aprilie 1977.

DICŢIONARELE ALBATROS

A
COERENŢĂ A GÎNDIR1I), deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii gîndirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor şi proceselor de gîndire. A.m. exprimă anumite raţionamente greşite, bazate pe iluzii, judecăţi şi interpretări greşite ale unor date şi situaţii ce pot avea loc în limite normale. ABILITATE, însuşire sinonimă cu priceperea, îndemînarea, dexteritatea, dibăcia, iscusinţa, evidenţiind uşurinţa, rapiditatea, calitatea superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi, implicînd autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. Este semnalată frecvent în cazul acţiunilor musculare, manuale, avînd astfel sensul de metodă, model de lucru sau de comportament aplicabil sarcinilor concrete. Se remarcă şi la sarcini
9

ABERAŢIE

MENTALĂ

(IX-

cognitive. A. nu se confundă cu deprinderea, bazîndu-se pe plasticitate neuropsihică, şi nu se reduce la cunoştinţe întrucît reprezintă o condiţie pentru formarea şi utilizarea optimă, în situaţii noi, a deprinderilor şi cunoştinţelor. în engleză termenul skill semnifică atît a. cit şi aptitudinea. ABISAL, în sens ontologic, termen care desemnează dinamica straturilor inconştiente, instinctive, psihoorganice, de adîncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice care apar la suprafaţă, fiind uşor accesibile conştiinţei. Psihologia a., în sens epistemologic, termen care desemnează curentele psihanalitice: a) psihanaliza lui S. Freud; b) psihologia individuală a lui A. Adler; c) psihologia analitică a lui C. G. Jung. Uneori acest Iermen se mai aplică şi curentului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDougall. Psihologia a. îşi propune

să studieze straturile cele mai profunde si primare ale personalităţii. ABNORMALITATE, termenul se referă la o îndepărtare faţă de limitele considerate normale. A. poate reprezenta atît limita subnormalului cît şi a supranormalului. Nu are obligatoriu sens patologic. ABREACŢIE, termen folosit în psihanaliză pentru a desemna eliberarea bruscă a unor tensiuni emoţionale care fuseseră blocate în inconştient şi care duc la unele exteriorizări emoţionale generate de reactivarea unor amintiri neplăcute. A. survine în condiţiile psihanalizei, ale unor tratamente psihoterapeutice sau ale unor confidenţe, provocate prin substanţe psihotrope sau accidental (consum de alcool). în psihanaliză, a. se provoacă în vederea obţinerii controlului conştient asupra situaţiilor menţionate şi pentru a înlătura conflictele latente. ABRUTIZARE, pierderea interesului faţă de valorile ce depăşesc trebuinţele materiale imediate, înscriindu-se în etic şi estetic. Ca urmare a acestui proces, individul se manifestă în relaţiile cu ceilalţi oameni fără înţelegere şi participare afectivă la dorinţele, idealurile şi suferinţele acestora sau rămîne insensibil faţă de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată. ABSENTEISM, fenomen cu implicaţii psihosociale care afec10

tează eficienţa economică a întreprinderilor, în psihologia industrială se calculează făcîndu-se raportul între numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă_.şi numărul zilelor de muncă, în general, s-a constatat că a. este mai scăzut la bărbaţi decît la femei, la vîrstnici decît la tineri, şi că descreşte ierarhic (persoanele cu posturi de conducere absentează mai rar decît subordonaţii lor). ABSENŢĂ, formă de manifestare clinică a micului acces epileptic, constînd în pierderea paroxistică, de foarte scurtă durată, totală sau parţială, a conoştinţei, conservîndu-se, de obicei, funcţia statică. într-un sens mai larg, a. corespunde unei distrageri trecătoare. ABSTINENŢĂ, evitare şi reţinere voluntară de la satisfacerea unor trebuinţe corporale privind alimentarea excesivă, viaţa sexuală, consumul de băuturi alcoolice etc. Are şi sens de minimalizare a satisfacerii trebuinţelor vitale astfel încît să fie evitate plăcerile şi orice fel de excese, în anumite limite este o condiţie necesară a conduitei morale. ŢIE), produs şi operaţie sau subproces intelectual de „mişcare" ascendentă pe verticală a intelectului constînd din selecţia, pe baza discriminării însuşirilor sau relaţiilor, a unor note comune şi generale şi caro sint, prin generalizare, esenţializare,
ABSTRACTIZARE (ABSTRAC-

implicate în concepte. T'nii autori vorbesc şi despre a. senioriale ca rezultat al diferenţierii şi condiţionării la anumite însuşiri. Acestea însă sînt numai operaţii de analiză. Specific pentru a.' este faptul că se produce prin intermediul unor simboluri sau semne şi pe calea inducţiei şi deducţiei. întotdeauna a. presupune desprinderea de planul obiectivai şi concret, evoluîiid spre categorial şi teoretic. J. Piaget scrie: „abstracţiunea constă în a adăuga unele relaţii datului perceptiv şi nu numai în a le extrage din acesta. A. recunoaşte existenţa unor calităţi comune cum sînt pătrat sau rotund, mare sau mic, plat sau tridimensional etc. înseamnă să construieşti scheme relative atît la acţiunile subiectului cît şi la proprietăţile obiectului... într-un mod şi mai general, însuşirile comune pe care se fondează o clasificare sînt comune în măsura în care acţiunea subiectului le pune în comun, cît şi în măsura în care obiectele se pretează la această punere în comun". Avînd un caracter progresiv şi cunoscînd nivele sau forme diverse (simplă, simplificatoare, constructivă sau reflexivă) procesele de a. sînt întotdeauna bipolare în sensul că din elementele discriminate, ceva {invarianta) se extrage şi reţine {după J. Bruner — se categorializeasă), iar restul {variabilele individuale şi accidentale) se lasă într-un plan secundar şi se respinge, se ignoră deliberat. în limbajul uzual,

aceste modalităţi interdependente iW a. pozitivă şi a. negativă sînl fixate prin expresiile: „a abstractiza din..." şi „a face abstracţie de...". Este posibil ca. adoptînd diverse perspective, polii procesului de a. să-şi schimbe locurile. în anumite limite a. este comutativă. La aceasta se adaugă etajarea a., existînd progresive abstractizări ale abstracţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget socoteşte că „a face abstracţie de punctul de vedere propriu înseamnă a lua cunoştinţă de..." A. presupune condensarea şi simbolizarea de informaţii şi este operaţia inversă multiplicării logice. Complementară şi indispensabilă pentru a. este generalizarea. Cu o strategie opusă faţă de a. se dezvoltă concretizarea care de asemenea, este necesar corelată cu a. ABSTRACŢIE v. ABSTRACTIZARE. psihologia genetică a lui J. Piaget, a. analitică (sau aristotelică) are drept punct de plecare obiectele asupra cărora acţionează subiectul şi constituie modul de formare a cunoştinţelor (fizice, chimice, biologice) despre realitatea obiectivă, în vreme ce abstracţia reflexivă (sau constructivă) are drept sursă acţiunile subiectului exercitate asupra obiectelor şi constituie modul de formare a cunoştinţelor despre realitatea subiectivă (logico-matematice). De ex., în vreme ce
11

ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în

A
tclor fizice cu care subiectul vino în contact, proprietatea „trei" ar rezulta, dimpotrivă, din acţiunea subiectului do a reuni sau disocia obiectele fizice şi nu ar aparţine direct obiectelor ca atare, aşa cum le aparţine proprietatea „dur". Despărţirea rigidă dintre cele două tipuri de abstracţii este supusă criticii pe motivul că şi în detaşarea însuşirilor obiectelor sînt investite acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi de schematice şi generale conservă ceva din factura lor iniţială care este obiectuală în sensul că se mulează pe sau se orientează după obiect. ABULIE (gr. a - fără, boule voinţă), tulburare gravă a voinţei caracterizată prin pierderea capacităţii de a lua o hotărîre şi mai ales prin incapacitatea de a trece de la hotărîre la realizare în vederea atingerii scopului propus. Persoana afectată do a. este inertă, lipsită de iniţiativă, oscilează timp îndelungat asupra motivelor şi scopului, ca şi asupra diferitelor mijloace de realizare a obiectului anume; trecerea la acţiune e dificilă, iar acţiunea, cu greu declanşată, este abandonată la întîlnirea celor mai neînsemnate dificultăţi; şi în absenţa unor dificultăţi se produce reacţia de abandon' din cauza lipsei de energie voluntară. A. face imposibilă activitatea normală. ACALCULIE, deficienţă patologică constînd din incapacitatea de
p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă p r i n disocierea J HMtM t i lor u l m c -

a. i ('cunoaşte sau de a elabora, senine numerice -,a11 de a opera cu ele. După H. Hecaen (1965), a. reuneşte alexia şi agrafia pentru cifre şi numere, discalculia de tip spaţial şi pierderea operaţiilor aritmetice de bază (anaritmetie). ACCELERAŢIE, amplificarea vitezei de creştere şi diferenţiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în ultimul secol, în raport cu urbanizarea, gradul înalt al civilizaţiei, ameliorarea condiţiilor de viaţă etc. Maturaţia fizică se produce la o vîrstă timpurie (pubertatea este, de asemenea, precoce), iar înălţimea finală atinsă de indivizi este, în medie, cu 5—10 cm mai mare decît altădată. teoria sistemogenezei (a lui P.K. Anohin), model constituit la nivelul cortexului, organizare reflexă stereotip-dinamică şi care îndeplineşte funcţiile unei instanţe de control în raport cu acţiunea executată. A. este de a. un segment al programului, este un model aferent capabil să prevadă parametrii rezultatelor viitoare şi să compare, la sfîrşitul acţiunii, această previziune cu parametrii rezultatelor reale. Referindu-se la vorbire, P.K. Anohin scrie: „în consecinţă aici nu este, aşa cum se susţine, o formare a fiecărui cuvînt aparte, ci formarea unui a. de a. pentru frază, cu ordine de cuvinte, uneori chiar cu anticiparea sensului, ceea ce este semnul sigur al apariţiei unui a. de a. pentru un întreg
ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în

sistem semantic". Deci, acceptorii pot să aibă diverse arii de cuprindere, să se integreze unul în altul să fie organizaţi ierarhic, formîndu-se şi reformîndu-se pe baza întîlnirii dintre impulsurile aferente şi cele retroaferente; o mare însemnătate au a. de a în decodificare sau înţelegere.

niment neprevăzut ce survine în timpul muncii şi cu consecinţe dăunătoare fie pentru agenţii de producţie, fie pentru mijloacele de producţie, fie pentru ambii. Psihologia se preocupă mai ales de a. de m. care se produc datorită neglijenţei, unor greşeli de percepţie sau de prelucrare a informaţiilor, unor acţiuni greşite etc. Studiindu-se această categorie de factori ai a. de m. s-a ajuns la concluzia că a. de m. trebuie puse mai ales pe seama insuficientei adaptări a omului la muncă, precum şi a unor deficienţe personale ale celor care desfăşoară activitatea: atenţie insuficientă, neglijenţă, oboseală, lipsă de prezenţă de spirit, incapacitate de decizie promptă, defecţiuni ale conlucrării în echipă etc. Cele mai multe accidente se produc datorită faptului că nu toţi muncitorii dispun de capacitatea de a face faţă cu suficientă rapiditate şi corectitudine la situaţii noi. De multe ori, în situaţiile noi şi neaşteptate se produce o dezorganizare a comportamentului, apar precipitarea, panica, exagerarea comportamentului (gesturi mai ample şi mai puţin controlate). Există

ACCIDENT DE MUNCĂ, eve-

o susceptibilitate individuală sau predispoziţie la accident (accident lability), termen care înglobează atît factorii individuali cit şi cei situaţionali. Noţiunea de predispoziţie pentru a. trebuie înţeleasă ca o stare temporară a individului, dictată nu numai de factori situaţionali, ci şi de factori profesionali. In activităţile cu un grad de periculozitate mai ridicat, unele trăsături ale persoanei, cum este emotivitatea, constituie condiţii favorabile producerii accidentelor, dar numai în corelaţie cu factorii situaţionali. Particularităţile negative ale personalităţii contribuie la producerea accidentelor. Foarte multe a. de m. se produc din cauza interesului redus faţă de procesul muncii, a conştiinciozităţii scăzute, a indisciplinei etc, adică de aspecte legate de personalitate. Deficienţele de atenţie provoacă numeroase accidente. Unii muncitori, fiind absorbiţi de ceea ce execută ei, de modul cum manipulează, nu pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă în jurul lor, accidentînd pe alţii. Oboseala duce la accidentare mai ales cînd depăşeşte anumite limite. Ea provoacă blocaje, adică perioade de pauze între mişcări, în care atenţia slăbeşte. Uneori favorizează şi apariţia dezechilibrului emoţional, deci pierderea controlului în situaţii critice. Alţi factori care au legătură cu accidentele sînt virsta şi expciienţa. S-a găsit că înlre vîrstă şi ele există un raport invers

A
proporţional; cu cit vîrsta este mai înaintată, cu atlt numărul de a. de m. scade. S-a presupus câ muncitorii tineri sînt lipsiţi de i-xperienţă şi au deci o comportare mai imprudentă. în caz de pericol, emotivitatea are o influenţă defavorabilă asupra timpului de reacţie prelungindu-1 foarte mult. Pe de altă parte se pare că cei ce au o atitudine negativă faţă de colectiv, manifestări de agresivitate, insubordine, sînt predispuşi la a. de m. Aceasta indică faptul că producerea de accidente reflectă o lipsă de integrare în mediul de muncă, care corelează de multe ori şi cu o lipsă de integrare socială în general, uneori cu o viaţă familială dezordonată. Prevenirea lor constă în înlăturarea cauzelor prin mijloace tehnice, medicale şi psihologice. Mijloacele tehnice constituie categoria cea mai importantă, cele medicale şi psihologice completîndu-le doar pe cele dintîi. Un rol important îl deţine respectarea normelor de protecţie a muncii. Prevenirea medicală, constă în controlul medical periodic al personalului şi îndeosebi a lucrătorilor suferinzi de anumite maladii sau expuşi unor boli. Prevenirea medicală priveşte şi controlul factorilor ambianţei fizice, al condiţiilor de igienă etc. Principalele direcţii de acţiune preventivă ale psihologiei sînt: a) orientarea şi selecţia profesională; b) formarea profesională; c) adaptarea muncii la posibilităţile lucrătorilor (construirea unor dispozitive de
14

semnalizare optime); d) propaganda normelor do securitate a muncii. Principiile securităţii muncii trebuie însuşite însă odată cu pregătirea sau formarea profesională. Din punct de vedere psihologic cel mai bun mijloc de securitate în muncă este asimilarea corectă a mişcărilor de lucru, formarea deprinderilor corespunzătoare de muncă, modelarea situaţiilor critice sau a situaţiilor de deranjamente tipice şi antrenarea pentru a le face faţă. ACOMODARE, în sens general, adaptare sau ajustare; în psihologia genetică, ansamblu de modificări ale schemelor în funcţie de condiţii noi. (v. asimilareaconiodare). în psihofiziologia vederii prin a. se desemnează modificarea reflexă a curburii cristalinului în raport cu stimulii aflaţi la distanţe variabile de ochi, ceea ce permite obţinerea unor imagini clare pe retină. Pentru obiecte apropiate cristalinul se bombează mult, pentru cele îndepărtate tinde spre aplatizare, în cazul defectelor de construcţie ale globului ocular, sau a modificărilor anatomopatologice ale muşchiului ciliar apare miopia sau presbitismul. ces, mai mult sau mai puţin conştient, de modificare a relaţiilor intre persoane sau grupuri de persoane, în scopul reducerii stărilor de încordare şi conflictuaîe. Ajustare a comportamentului individual după cerinţele grupului. Reprezentările individuale şi
ACOMODARE SOCIALĂ, pro-

colective despre partenerii de relaţii interindividuale sau de grup influenţează pozitiv sau negativ acest proces. De asemenea, dorinţa de cooperare, spiritul de toleranţă sînt factori esenţiali în a.S. întrucît previn stările conflictuale. împăcările, concesiile, înţelegerile reduc stările tensionale.
ACROMATOPSIE (gr. a - fără, chronia — culoare, opsie —

vedere), tulburare a vederii constînd în incapacitatea de a percepe culorile. A. poate fi totala (mai rar întîlnită), cînd subiectul nu poate percepe nici o culoare, sau parţială, cînd este afectată perceperea uneia sau a două dintre culorile fundamentale. Subiectului cu asemenea tulburări îi sînt interzise profesiunile care solicită distingerea normală a culorilor (în transporturile auto feroviare, aeriene etc). extremitate, inegal—mare), boală endocrină, necongenitală, caracterizată printr-o exagerată dezvoltare a extremităţilor corporale şi a scheletului facial, datorată hipersecreţiei hormonilor de creştere (hormoni somatotropi) hipofizari; boala a fost studiată prima dată de Pierre Mărie şi Gh. Marinescu. ACT RATAT (în franceză acte manqiii) termen psihanalitic semnificînd, după Laplanche şi Pontalis (1967), „actul al cărui rezultat vizat explicit nu este atins, ajungînd să fie înlocuit printr-un altul". Nu se confundă cu orice perturbări, confuzie de
ACROMEGALIE (gr. akron -

memorie şi acţiune, care apar întîmplător sau rezultă din neatenţie. Termenul se aplică numai simptomelor ce trădează un compromis între intenţia conştientă si tendinţele inconştiente, refulate ACT SOCIAL, acţiune specifică existenţei sociale şi caracterizată, după P. Janet, prin secundaritate (acţiune faţă de acţiunea primară), cooperare şi comunicare. A.s. se construieşte după modele culturale. Este dirijată spre un scop formulat unuia sau mai multor participanţi. în spiritul teoriei învăţării a.s. este o interstimulare între A şi B. K. Young defineşte a.s. ca fiind „procesul de la impuls la întărire sau recompensă prin indicaţie şi reacţie, necesiţi nd intervenţia altui individ". G.H. Mead subliniază aspectul atitudinal al a.s. a activităţii voluntare, avînd o desfăşurare internă sau externă şi dispunînd de autoreglai verbal ce se declanşează în urma unor decizii, vizează un scop formulat conştient şi implică efort voluntar. Cunoaşte grade diferite de complexitate după natura scopului, dificultatea sarcinii etc. Este întotdeauna mijlocit, după cum arată L. Vîgotski. O reacţie nemijlocită nu poate să fie voluntară, ci ca devine ca atare numai cînd i se adaugă o altă reacţie de nivel superior ce efectuează funcţii de orientare şi control (P. Janet). Caracteristic pentru a,v. este că ele sînt anticipate şi dirijate conştient,
ACT VOLUNTAR, componentă

în ştiinţa despre a. A.s. Pavlov funcţiilor şi proceselor ce se desfăşoară la nivelul „etajului superior al sistemului nervos central al animalelor superioare". se ocupă de mecanismul formării legăturilor temporare între stimulii din mediul extern sau intern şi anumite funcţiuni ale organismului şi de mecanismul analizatorilor care diferenţiază primar impulsurile conform elementelor şi momentelor agenţilor stimulatori. activitate nervoasă calificată. în care sistemului nervos îi revine rolul decisiv în coordonarea tuturor proceselor organice şi comportamentale. Pavlov).. H. simultan şi constant.n. presupune dezvoltarea iniţiativei şi independenţei în activitatea intelectuală a elevilor.s. proiecţia pe scoarţă a unui receptor prezentînd.\ota definitorie a a. I. I. de condiţiile interne ale conexiunilor prin atragerea impulsurilor spre focarul mai puternic şi prin „bătătorirea drumului".n. evoluţia neurodinamica în ordinea stărilor fazice. care fusese anterior calificată ca psihică. diferenţiază a. care este deci o fiziologie îndeosebi a emisferelor cerebrale. Pavlov formulează trei principii: a) determinismul prin care se afirmă că în fiziologia cerebrală totul este obiectiv şi determinat cauzal.n. a.s. denumire a efectului asupra cortexului provocat de impulsurile activatoare ce vin de la sistemul reticular. A. în «sternul nervos central „există două aparate centrale diferite: aparatul de conducere directă a impulsului nervos şi aparatul de conectare şi deconectare a circuitului" (I.n. Studiul a.s. intensificare şi realizare optimă a activităţii de transmitere a cunoştinţelor şi de educare intelectuală prin apelul la metodele cele mai eficiente cum sînt algoritmica şi euristica.n. reflexele dobîndite prin condiţionare implică.a. susceptibilă de studiul fiziologic obiectiv. o activitate de analiză şi una de sinteză. Procesul psihic este o a. de formele inhibiţiei. Pavlov. Adoptînd nervismul ca principiu al unei fiziologii integrale. Bîkov consemna: „teoria reflexelor condiţionate este teoria activităţii nervoase superioare". în ansamblu intervenind particularităţile de tip ale a. c) unitatea dintre analiză şi sinteză. Pavlov. intelectuale sau cognitive ş. este delimitată prin metoda reflexului condiţionat şi considerată ca acea activitate a creierului. Cernigovski) şi cu punerea în evidenţă a reflexelor condiţionate interoceptive (A. Deci. Airapetianţ) analiza activităţii din nivele sa nuanţat. hipnoză.î. ca inferioară.P.n. psihică. după I. Lindsley utilizează şi conceptul de nivel de activare. b) creştere a ponderii acţiunilor elevului în însuşirea cunoştinţelor şi în exersarea operaţiilor intelectuale necesare pentru stăpînirea unei discipline ştiinţifice. Gastaut a dovedit însă posibilitatea stabilirii de conexiuni noi la nivel subcortical. delimitativ este fenomenul condiţionării. presupune o înlănţuire sau un sistem ierarhizat de ACTIVARE NESPECIFICĂ.s.P. denumire dată în 1912 de către I. Pavlov.n. ţin de instanţele subccrticale. aşa cum mişcarea este mod de existenţă a materiei. prin opoziţie. elementare sau complexe (instinctele). delimitarea zonelor de optimă excitabilitate. ACTIVITATE NERVOASĂ SU- E. tinzînd Spre o interpretare corelaţională. Reflexul este. întrucît prezintă o „latură subiectivă". dispune de o bază motivaţională. o conexiune între puncte diferite deci un fenomen cu o configuraţie spaţială.atunci cînd se automatizează devenind post voluntare. comunicative. b) slructuralitatea privind corelaţia dintre dinamica nervoasă şi structurile ce-i stau la bază. în timp ce reflexele native. necondiţionate. în a. PERIOARĂ. V. al formării de noi legături temporare. este transformarea ce priveşte obiecte materiale şi (sau) informaţii şi ansambluri informaţionale. A. a unei ramuri a culturii. activitate corticală. Este necesar ca între predare şi însuşirea-preluarea de cunoştinţe să se realizeze o corelaţie optimă.. de relaţiile ce intervin între ele conform legii intensităţilor. somn. de o structură (organizare prin autoorganizare) şi de o ţintă. scop sau plan în raport cu care se autoreglează. stări paradoxale ca şi fenomenele patologice de felul inerţiei obsesive sau al mobili- ie . D. prin care se efectuează echilibrarea cu mediul. A. socială se bazează pe cooperare şi comunicaţie. Originar. se construieşte prin preluarea (asimilarea) modelelor socioculturale şi a instrumentaţiei sau tehnicii respective şi prin acomodarea acestora la sistemul psihocomportamental al individului sau grupului. în ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a) acţiuni care la rîndul lor cuprind operaţii. în consecinţă a. Bîkov. specific organizată. neurofiziologia contemporană. după I. .s. conduită incluzînd verigi interne şi externe.. funcţiile de bază sînt analiza şi sinteza.P. de fenomenele legice ale iradierii — concentrării şi ale inducţiei reciproce. ACTIVITATE.P. se pot distinge trei secţiuni: a) neurodinamica: se ocupă de procesele excitaţiei şi inhibiţiei. Pşonik. Reflexul este un răspuns necesar la un stimul căruia îi corespunde la „centru".P. este în centrul obiectului psihologiei ştiinţifice. de activitatea sistemului nervos vegetativ şi a unor instanţe subcorticale. cel mai universal fenomen fiziologic şi totodată psihic la animale şi la om. Odată cu studiul fiziologic al relaţiilor cortico-viscerale (K. implicînd veghe. senzoriomotorii. Elaborînd şi metodologia ştiinţei despre a.s. Se disting a. catalepsie. modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de adaptare a mediului la condiţia socioumană. de viziunea dinamicii caleidoscopice a mozaicului cortical. mod de existenţă a psihicului uman. Orice a.P.

Vigotski. H. în şirul atitudinilor creative.P. subiectivă şi necesitatea externă. Este necesar să se distingă reacţia reflexă spontan provocată de un stimul. constă din motic. „trebuie să constituie sinteza spontaneităţii şi reflexiei. venind în întîmpinarea stimulului sau desfăşurîndu-se autonom prin exercitarea de către subiect a unei forţe sau facultăţi de natură să producă un efect. ACŢIUNE. După II. După Lenin. Sub raportul structurii. în baza unui model dobîndit. iar calitativ.n. trecerea din stare potenţială-latentă în stare activă. mijlocirea. Wallon. se deivoltă într-un punct nodal al întîlnirii dintre necesitatea internă. după C. concretîzind teza marxistă despre ideal ca „transpunere şi traducere a materialului în capul omului". a realităţii şi cunoaşterii. A. de modelare. dezvoltată multilateral în toate ţările lumii. Piaget susţine că operaţiile intelectuale îşi trag originea nu din lucruri ci din a. o valoare rle principiu. Principalele forme de a. sînt reflexele condiţionate. activităţi cu finalitate proprie (autotelice) răspunzînd dorinţei omului de a le practica pentru propria dezvoltare fizică. Rubinstein atrage însă atenţia asupra faptului că şi a. Rogers. a corelat instrumentaţia practicii cu instrumentaţia intelectuală. care se situează în mediul larg reprezentat de natură în general. se include atît în neurofiziologia cît şi în psihofiziologia modernă şi constituie o bază naturală (în- A A ţelegînd aici nu numai biologicul ci şi propriul naturii umane) pentru psihologia normală şi patologică. cele sportive avînd cea mai mare răspîndire. Janet a pus în evidenţă geneza actelor intelectuale ca rezidind în interiorizarea schemelor de a. P. a.P. deprinderi.c. Wallon. cît şi în mediul social specific în toată amploarea lui. transformatoare. de asemenea. scop şi structură sau mod de organizare. Leontiev. S. însemnînd recunoaştere şi reproducere) şi. (M. la trebuinţe. dobîndeşte în psihologia modernă. mintale. se desfăşoară într-un cîmp al interacţiunilor dintre subiectul epistemic. T. activitatea practică. concrete şi verbale. Piaget.s. a. axiologic şi lumea sa. cuprinzînd toată umanitatea". Parsons. Kotarbinski a iniţiat o nouă disciplină praxiologia. iar la adult funcţii de divertisment şi recreative. b) studiul reflexelor prin care se analizează factorii şi legile condiţionării. întotdeauna a. iniţiat conştient de subiect şi mijlocit instrumental.. I. se prezintă sub diverse forme. formare şi transformare. la diverse niveluri şi. ca operaţii de modificare şi transformare conform unui scop a obiectelor materiale şi sociale. divertisment. Psihologia nu se limitează însă numai la a. Pavlov. „Nu este nevoie de prea multă imaginaţie. Lalande şi M. întrecere. odată cu demonstraţiile lui P. vorbind contemporan. aproape nenumărate. deconectare. ca modalităţi organizate ale comportamentului. avînd o constituţie acţională. implicînd o incalculabilă cantitate de semnale şi semnalizări comutative". a persoanei morale şi a ordinei universale". fiind unitate a autoreglărilor vitale şi finaliste. L. a. A. propria perfecţionare corporală. recreative. I. se referă în primul rînd la faptele de memorie (a. c) teoria semnalizării care prevede nu numai relaţia reflexă dintre stimul şi reacţie dar şi. L. Ştiinţa despre a. un rol important revine actualizării de sine sau autoactualizării ca tendinţă spre exprimarea şi realizarea pulsiunilor specifice ale eului. Zeisel remarcă trei dimensiuni ale modelului acţio- 18 . la copil avuul o funcţie formativă. un semnal. a obiectivizării intenţiilor şi proiectelor. J. obiectivă. răspunzînd nevoii de compensare. fizică. Aici se include şi sistematizarea activităţii de semnalizare în cele două sisteme de semnalizare prin care se realizează efectiv o unificare a fiziologicului şi psihologicului. Dewey. pragmatic. ACTIVITĂŢI CORPORALE. constituirea „modelului intern" al stimulului şi reacţiei. prin implicarea ci în toate verigile sistemului psihocomportamcntal uman. Blondei consideră că a. gimnice. motive. Ja19 net. competiţie. S. Kpuran — 1974). J. sînt: Indice sau de joc. ci identifică şi a. pentru a vedea dintr-o dată cît de multe. pe care o desfăşoară un subiect. Kubinstein. în modul cel mai direct.taţii generatoare de instabilitate comportamentală. mulîndu-se pe obiecte extrag un conţinut informaţional adecvat acestora. recreare şi divertisment. sînt obiectuale şi deci. în forma gimnasticii prin care se urmăreşte. faptă. prin mecanismul ci. J.P. inclusiv reflexia. suprimă atît unilateralitatea subiectivităţii cît ş i pe cea a obiectivitătii „Legile lumii exterioare sînt bazele activităţii omului în raport cu un scop". orice. agonistice sau de luptă. cunoaşterea însăşi. Vîgotski. se clasifică reflexele şi se prezintă sistemele de reflexe sau stereotipcle dinamice.'mod de intervenţie în ordinea externă şi internă. de a. Pavlov scrie: „activitatea fundamentală şi cea mai generală a marilor emisfere este semnalizarea. ACTUALIZARE. pot fi liniare sau circulare. Mijlocită prin organe funcţionale generate şi diferenţiate cultural. Pavlov arată că fiecare legătură temporară este. După T. A. în filosofic. considerînd specifică pentru conduita umană. Unitate de conduită elaborată fi bazată pe un program psihic. a. •materiale şi mintale. scria I. folosite în mod constant de sistemul complex propriu omului. un reflex şi prin semnificaţia sa adaptativă. tendinţe afective. în ultima jumătate de veac. într-un plan mai larg H. este relaţia individului cu o situaţie raportată la finalităţi sau valori.

Bcrgson a absolutizat tocmai acest înţeles. materială transformările sînt efective. . înţeleasă şi ca modalitate complexă de refacere a echilibrului (L.— Op. se şi constituie în ordinea interiorizării-exteriorizării şi pot fi modelate în acest fel).)se identifică prin motiv. pe cînd P. întotdeauna coincid. H. Definind operaţia ca „mod de îndeplinire a a. este un termen comun atît comportamentului cît şi sferei psihice. cît şi în raportarea la realitate. pe cînd operaţia rămîne o simplă dispoziţie instrumentală. Leontiev conchide: „astfel vom numi a. Leontiev arată că orice operaţie provine dintr-o a. dar aceasta numai în ordinea informaţională. Aceasta constituie segmentul conducător al de procese. —A. ci şi multe acţiuni (operaţii — n. totodată.arx arătase că „pentru a produce. ce intră în funcţiune numai în momentul exteriorizării unor conţinuturi psihice. Av. în sistemul activităţii se pot urmări nouă tipuri de Op. externe şi a.. A. un obiect ce devine obiectiv. Deci. mentală este transformatoare. interne trebuie să fie. A. o modelare de către subiect a materiei exterioare lui şi în acest sens pare să se opună idrii. în acelaşi fel este conceput şi raportul dintre a. se individualizează prin scop. complexă şi difuză dar unitară. tot aşa fără segmentul executor nu există însăşi a. şi. întrucît este numai o verigă a acesteia. deci activitate de orientare. corespunde unor circuite reflexe complete.. se diferenţiază şi se defineşte prin scopuri parţiale în cîmpul activităţii... în sfîrşit. de schematizare sau verbalizare. îndeplineşte un rol necesar atît în codificarea-decodificarea stimulilor. — A. în Fiind situate la diverse nivele şi. se distinge prin scop. A. în cazul activităţii.. a. a. A. Aşadar. —A. iar operaţia este element al tehnicii de.. care dispune de un anumit substrat motivaţional 21 unitar. poate fi reflexivă. intră în constituţia mecanismelor tuturor proceselor psihice (care corelaţii: Op. A. El scrie: „acţiunea subiectului presupune nu numai imaginea situaţiei şi planul de execuţie. Piaget. motorie este senzoriomotorie sau verbomotorie. iar cea materială sau materializată este predominant efectorie. fundată pe predominanţe. baza de orientare a a. mijlocită simbolic.. de aceea. Scopurile sînt cele care impun selecţia mijloacelor. A. scop. Deosebirea este şi calitativă. Astfel. după _ J. a. — Av. Segmentul orientativ (altfel. întrunite în persoana subiectului. subiectului se disting două părţi inegale şi în chip diferit importante — cea orientativă şi cea executorie. iar a.." ca element necesar al ei. — Op. — n. Janet a încercat să refacă unitatea dintre motor şi mental." Astfel a. Semnificativă pentru universalitatea a. A. a materialului sau situaţiei date în produs sau stare terminală".n. le a. Op.. Funcţia scopului apare la om în condiţiile activităţii sociale şi este un element definitoriu al a. de coordonare şi construcţie mentală şi în acest sens se opune praxisului. în mod curent. înseamnă.. „despărţirea obiectului şi motivului activităţii este rezultatul detaşării din activitatea primară. M. Couffignal a definit sistemul cibernetic ca „sistem de a. este polisemantic dar îşi menţine un nucleu constant. în a. prescurtare..— — Av. Considerînd perspectiva' genetică. nu poate fi interpretată subiectiv ca servomecanism efectoriu.) formate anterior în ordinea utilizării acelor imagini. desiăşurîndu-se ca o activitate sau intrînd în organizarea diferitelor activităţi ca element component. tot aşa precum aceeaşi a. P."). întrucît a. Wallon scrie: „evoluţia de la act la gîndire se explică simultan prin opus şi prin acelaşi". a. obiectul activităţii şi motivul ei biologic sînt întotdeauna contopite. declanşată de un mobil se orientează anticipativ către o ţintă.) reprezintă un dispozitiv de conducere al a. mentală ascunde o componentă ideomotorie. generalizare şi automatizare a acesteia.. Galperin avansează în analiza organizării a." La om. în cea mentală. diferite sfere (motor-mental) a. Av.. b) proprietăţile obiectului inclus în a. — Av.n. verigă în lanţul acţionai al acestora. A. ponte să se refrie la subieciu: însuşi. mentală revine pe o poziţie orientativ-reglatorie. ce poate intra în constituţia a diferite a. se corelează ierarhic după norme de complementaritate. Deci. Av... siructurafă şi motivată va puf ea funcţiona autonom.. conformă unui scop. dacă activitatea (Av. să privească modelarea lui pbihoii/H'ă de către un altul sau de către sine. oamenii intră în anumite relaţii şi numai prin intermediul acestor legături şi relaţii există raportul lor faţă de natură".. transformările sînt numai „avute în vedere". în luarea ei în stăpînire de către subiect. a unor operaţii separate". Kl scrie: „la animale. ca proces ce se efectuează în afară. H. prin interiorizare. în sistemul dinamic şi procesual al activităţii. în care obiectul şi motivul nu coincid între ele. şi activitate. sfîrşit. dar nu este reductibilă la a. Apoi a. c) influenţele exterioare suferite de subiect şi care determină prin efectele lor conjugate direcţia şi conţinutul a. poate fi îndeplinită prin diferite operaţii. în timp ce în a. A. dar aşa cum fără îndeplinirea lui nu pot exista reale transformări ale materialului dat în produse finale.. Lcontiev observă că în aceste condiţii se afirmă o altă alcătuire a activităţii. A. considerată ca relativă. a. Totuşi şi a. Op. efectuare a ambelor. A.nai: a) condiţiile a. adică pregătite orientativ. în fapt. Termenul de a. a. Diviziunea în a. în genere. iar segmentul efector este transformarea reală.

A ca element. prin variate traectorii şi procedee. auditivă. Scopul învăţării prin a. g) fiabilitatea şi caracterul antientropic al a. Linton. de care se serveşte a. Ed. ceea ce nu permite reducţia la o însumare de elemente. monomanuală. în genere a.m. contracarînd înţelegerea cpifenomenologică a psihicului şi evitînd unilateralităţile atît ale 22 psihologiei fenomcnologiste cît şi ale celei comportamentiste.'. ţiuituri. ca elemente instrumentale ale acestora. conducînd spre gîndire. organizată astfel înrît să ilustreze. ACULTURAŢIE. senzaţii auditive anormale. ACUFENE. dificultăţi de adaptare (R. Se distinge şi a. laterală. ca obiect principal al psihologiei se impune tot mai mult. expresie psihanalitică utilizată de S. monooculară. se determină în primul sens (absolut) ca o mărime inversă faţă de valoarea pragului minim. Deci a. C. celulă a conduitei umane. ce constă în aceea că nu există nici o limitare în construirea şi dezvoltarea &. Este studiată concret. b) continuitatea şi integralitatea ei. h) precizia reglajului acţionai. vizuală. ACŢIUNE MATERIALĂ. olfactivă. ţinînd de subiectivitate. indică starea ce rezultă din această modificare. acţiunea este calificată ca materializată. Ca orice a. se folosesc scale de a. Yîgotski. A. operaţiile intră în alcătuirea a. ACUITATE. luată ca sistem de referinţă. La nivel perceptiv se vorbeşte. termen folosit de antropologia culturală pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o comunitate în alta precum şi efortul de asimilare a acestora.. modele. inversă faţă de valoarea pragului diferenţial. Totodată. Deşi rezultă din interiorizarea acţiunilor materiale. scriere altfel decît cu mîna dreaptă). tactilă. fiind inteligentă şi creatoare. poate fi definită ca proces de modificare culturală în care un contact mai mult sau mai puţin continuu între două sau mai multe grupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de către un grup a elementelor de cultură ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri. proces de creştere culturală prin care noi elemente sau trăsături culturale se adaugă datorită in- 23 . Este un ansamblu de reacţii preformate ce mijlocesc îndeplinirea actului orientat spre satisfacerea trebuinţei. Este binecunoscută scala de litere sau cifre prezentate pacienţilor de oculişti pentru determinarea a. Leontiev. Bernstein degajă următoarele caracteristici ale acesteia: a) obiectualitatea a. în sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dinlr-un mediu cultural în altul. în cercetările de laborator a. Freud pentru a desemna totalitatea proceselor prin care se descarcă tensiunile interne create de activarea trebuinţelor. înseamnă un ansamblu de procese ce intervin în legătură cu îndepărtarea de o cultură originară. monoauriculară. a. kinestezică. fluierături înalte. Este deci proiectivă şi ideaţională.. Limbajul este un sistem de instrumente sau operaţii (după H. termică etc. exprimată în posibilitatea executării ei în diferite poziţii. care se defineşte după diferenţele minime ce pot fi sesizate între stimuli. a. Kluckhon). După L. Pentru măsurarea a. este caracterizarea lui E. e) comut ativitat ea funcţională sau posibilitatea executării a. operare sau transformare ce are loc în minte în forma imaginilor sau (şi) a ideilor. f) universalitatea reglajului. sau materializate este formarea operaţiilor mentale (V. operare efectivă cu lucruri într-un anumit scop: etapă primă a învăţării.m. nu fără conflicte. Keesing. să confirme însuşirile generale şi esenţiale ale obiectelor. obiectuale. După F. imaginaţiei. ce prevăd aceeaşi distanţă faţă de sursa de emisie şi o serie de grade de stimulaţie. înseamnă un grad înalt de sensibilitate şi o mare fineţe în discriminările senzoriale. Murray — Ph. criză. ACUMULARE CULTURALĂ.. vizuale. se situează la un nivel mai înalt de integrare. desene. Sînt cauzate de afecţiuni craniene şi otice. şi cu adaptarea parţială încă nedefinită la o nouă cultură.m. care permite transferul dintr-o situaţie în alta {stimuli generalisativn-Woodworth). au un conţinut informaţional şi o bază operaţională. de a. avînd o structură instrumentală. Bernstein a autoieglajului psihic a a. întrucît operaţiile sînt generalizate şi automatizate. a. Afirmarea a. stereoscopică. întotdeauna penibile datorită persistenţei lor. în acest scop se apelează şi la scheme.m. după analizatori ca a. subordonîndu-se totodată legilor gîndirii. A. INTERIORIZARE). se produc în planul limbajului intern şi se exprimă în particularităţile acestuia. implicînd înstrăinarea de vechile valori şi asimilarea celor noi. ACŢIUNE MENTALĂ. neavînd motive şi scopuri concrete asemenea acţiunii desfăşurate. prin extensie.. poate fi statică sau dinamică după cum stimulii sînt imobili sau în mişcare. După A. cum sînt zgomote ritmice. melodică ele. A ACŢIUNE SPECIFICĂ. este dependentă de motiv şi orientată prin scopuri. în cel de-al doilea (diferenţial). Capacitate rezolutivă a analizatorului. termenul de a. dispun de un specific al lor. c) variabililatea a.m. constînd în reproducerea spaţio-temporală a structurii obiectului asupra căruia este orientată. de astă dată simbolică-semantică. Caracteristicile reglajului acţionai sînt cu atît mai perfecţionate cu cît a. de la efector iniţial la oricare altul (de ex. mulaje. d) generalitatea a. memoriei şi voinţei. caracteristică a sensibilităţii absolute şi mai ales diferenţiale. Vernon). deci după pragurile diferenţiale. Cînd se operează cu imagini ale obiectelor.

efectuate la distanţe spaţio-temporale tot mai mari şi după traiectorii tot mai complexe. interdependenţă ireductibilă între experienţă şi raţiune". b) sensibilitatea maximă este egală cu de 35 de ori valoarea iniţială a sensibilităţii. Piaget ca fiind o echilibrare între asimilare şi acomodare. Se mai vorbeşte despre conflicte a. mirosuri. de comportament) caro cresc şansele de supravieţuire şi eficienţa speciei într-un mediu dat şi a. Adrian. se referă la boli cu evoluţii scurte şi manifestări clinice intense. A.. transformîndu-1 în concordanţă cu necesităţile sale. A. H. la întuneric se desfăşoară foarte repede în primele 10 minute. în biologie se deosebeşte a. ADAPTARE. preadaptare la mediul luminos alba4ru sau violet (K. ADAPTARE SOCIALĂ. Accelerarea a.s. nivelul de excitabilitate-se'. 1934). Numeroşi agenţi nocivi fizici sau chimici. în raport direct cu valoarea de semnalizare a stimului.. stabileşte următoarele: a) procesul a. ADN. Din alt punct de vedere se poate distinge o a. în a. realizat prin dobîndirea şi selectarea unor însuşiri ereditare (morfologice. incluzînd şi modificări în procesele trofice (L. funcţionarea organismului prin înglobarea schimburilor dintre el şi mediu. ajustîndu-şi comportamentul după cerinţele mediului. schimbat. valoare maximă de intensitate a stimulului care nu poate fi percepută de organele de simţ şi care.N. are şi semnificaţia unui mecanism de optimizare a recepţiei. Sokolov. A. Sub influenta stimu- Iilor puternici. a. Activitatea psihică este considerată o componentă şi o formă superioară a a. ADN intră 24 . [proces constind în modificarea tonusului nuni' film i/nr sub influenţa unor stimuluri specifice de intensitate constantă. în ansamblu. după J. este facilitată sau îngreunată (E. depăşind pragurile.c. 1 > > lin. creşterea sensibilităţii faţă de nivelul iniţial poate lua valori considerabile (A. Koropko. în unele cazuri (stimuli acustici monotoni şi nesemnificativi. lege a sensibilităţii. c) faza relativei stabilităţi.s. ARN. primul care a studiat acest fenomen. civilizaţie. negativă merge pînă la deconectare. între organism şi mediu. punctul maxim fiind atins după două ore. dacă aceste schimburi favorizează funcţionarea normală a organismului. Kekceev. ADAPTARE MENTALĂ. a intoxicaţi- ilor sau a defieituiui do v : tamină A. de cele mai multe ori. ansamblu de procese şi activităţi prin care se trece de la un echilibru mai puţin stabil. a. descoperirii şi împrumutului (J. crize afective a. se poate transforma în senzaţii dureroase.c. la „inadaptare socială".S.s. bolile.s. (E. caracteristic este a. la nivel organismic. Moore (1954) distinge a. Casagrande). administrare de zaharină. carenţe de autoritate familială. 1926). în cazul oboselii. gîndirea însăşi se organizează şi organizîndu-se structurează lucrurile. etc. Orbclli. fiziologice. se disting: a) faza modificărilor bruşte. Piaget. acord între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei. Kobertson şi X. Aubert (1865). familie dezorganizată. în terminologia medicală a. cultură.. negativă). adaptîndu-se la lucruri. lS-ÎSi.s. aloplastică prin modificarea activă a mediului. la întuneric.s. autoplastică. Există receptori greu adaptabili (îndeosebi proprioceptorii) şi rapid adaptabili (receptorii cutanaţi şi olfactivi).s. ca proces filogenetic.. frustraţii afective precoce. Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacţii de răspuns care să le mărească şansele de supravieţuire în condiţiile schimbătoare ale mediului.s. tehnică. după care apare încetinirea ritmului de creştere a sensibilităţii. delincvenţii. Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii poate fi condiţioi'&t (A. se produce în raport cu un mediu nou..venţiei. Bolnavii mintali. 1935). este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social. Jinkin. 1958). Pentru om. la un echilibru mai stabil. mediu de viaţă noc'v etc. echilibru între asimilare şi acomodare socială. a. care nu numai că se conformează cerinţelor mediului ci ii şi modifică. punere în echilibru progresiv între un mecanism asimilator şi o acomodare complementară.. iar în cazul stimu'. acesta este considerat ca fiind adaptat. distrug echilibrul omului cu mediul.. potrivirea unei persoane cu mediui.. adaptarea psihică este concepută de J. „schimburi mediate între subiect şi obiecte. b) faza modificărilor lente. dînd naştere la numeroase tulburări. 1958). în cursul vieţii individuale (numită uneori si reacţie adecvata). ADAPTARE SENZORIALĂ. A. stările nervoase. prin deveni rc-substitui re ce duce la modificări structurale ale culturii. are la bază mecanisme centrale şi periferice.. aloplastică realizată prin unelte. masaj ccfalic. ACUT.c.. 1942). în dinamica procesului de a. progresivă prin dezvoltarea vechilor tipare. irjcturne se mai obţine prin hipervcntilaţie.s. iar indicatorul reuşitei este faptul că subiectul se simte ca „acasă" iar pentru ceilalţi nu mai este un străin. pozitivă). aglutinativă prin introducerea de noi elemente şi a. Este dezvoltată maxim la om. stimuli tactili) a. subiecţii cu tulburări de comportament reprezintă diverse situaţii de neadaptare socială cu cauzalitate complexă: deficienţe ereditare. prin modificarea organismului şi o a.s.s. este îngreunată (C7.isibilitatc al analizatorilor scade (a. Cel mai larg registru adaptativ îl are sistemul vizual. acizii dezoxiribomicleio si ribonucleic.s.ilor slabi creşte (a.

Se elaborează un sens de viaţă şi dohîndeşte contururi concepţia despre lume si viaţă. în sens numai biologic sau numai ysiliosocial. preluînd informaţia genetică de la ADN din nucleul celular. Este de aceea contraindicată tratarea unilaterală a a. de nediferenţiere psihică în trei forme fundamentale. imaginar sau real. (Botez. Adeziunea sinceră şi necondiţionată la idealuri poate să fie asociată cu manifestări de realism brutal şi extravagant. Adolescentul este. decalaje. Sen Alexandru. La fete a. intre aceste două serii de fenomene M înlăuntrul fiecăreia din ele intervin unele disproporţii. Sub raport psihologic. asociată cu pubertatea. sentiment de dragoste şi preţuire nemărginită faţă de o fiinţă fenomen sau obiect. Apoi va trece în citoplasmă aducând cu el informaţia conţinută în ADN din nucleul celular. trecerea în stadiul superior al dezvoltării intelectuale. Se detaşează preadolescenta (12 — 15 ani) şi postadolescenţa 118 — 22 ani). a. dispune de capacităţi similare cu cele ale adulţilor. Ca fenomen biopsihic integral a. Este etapa în care intervin îndelungate şi intense meditaţii asupra valorilor. Drobotă. sporesc eforturile de autocunoaştere şi aittoproiectare. psihosocială este un raport de interdependenţă. AI. uneori chiar negative. dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora. fiind însoţită deseori de tulburări intelectuale (primare sau secundare) şi corespunzînd unor leziuni cerebrale localizate (M. H. definind stadiul iniţial al ontogenezei. gîndirii teoretice şi reflexive. bolnavul nu înţelege limbajul vorbit. a. sociali. 1971). Totuşi ritmurile dezvoltării organice şi psihologice nefiind egale. între structurarea sau maturizarea organici si cea. A. Wallon vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constînd din insatisfacţia faţă do statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comportamente numai formal originale. frustraţia educaţională. a însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă. dar în orice caz frapante. etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vîrsta adultă (de la 12—13 la 18-20 de ani). fenomenele de criză generate de lipsă de idealuri. la rîndul ei. concept introdus de A. este dependentă.ave. ARX prezintă trei forme: AHX-r (ribozomal) AKX-t (transfer). Forme anatomo-clinice: a. însoţit de îngustarea spiritului critic. Mead a constatat că în unele colectivităţi australiene nu se cunoaşte fenomenul de criză pubertală. nu poate repeta cuvintele şi 26 27 . L.şi în biosinteza proteinelor. contradicţii.I. in apariţia şi desfăşurarea ei. Stările conflictualc sau critice nu fac parte din însăşi desfăşurarea normală a. tulburări izolate ale realizării performanţelor motorii orale sau scrise precum şi ale utilizării mesajelor orale sau scrise cum sînt: surditatea verbală pură (în absenţa unei tulburări de auz. Baldwin şi consacrat de J. Tranzitoriu crizele pot interveni din cauza carenţelor afective. între obiectiv şi subiectiv şi între material şi spiritual. AFAZIE. ADORAŢIE. şi educaţionale. datorită posibilităţilor sale de interpretare şi priiulemul'r. prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată cu apariţia mior conflicte tuotivaţionale şi afective. ajutîml la realizarea funcţiei genetice a nucleului celular. Fenomenele de criză şi sindrommele psihopatologice pot fi însă prevenite si evitate. adolescenţii sînt intens preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualizarea lor şi prin care pot spori valoarea integrării lor sociale. culturali şi educaţionali. Sinteza ARX mesager se face ca pe o matriţă. care permite o combiuatorică abstractă şi lărgeşte posibilităţile. ADOLESCENŢĂ. Preocupările de originalitate ale tinerilor trebuie susţinute prin valori autentice şi încurajate în sensul integrării celor mai înalte şi noi forme de cultură. se caracterizează printr-o importantă creştere şi transformare corporală şi psihică. frecvent. cultivă toleranţa reciprocă şi exercită o puternică influenţă asupra personalităţii tinerilor. A DUALISM. cel al operaţiilor formale. Integrarea personalităţii se realizează şi se desăvîrşeşte prin integrarea socială care. ADN intervine. pure. se caracterizează prin hipersensibilitate. dificultăţile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină susmenţionatele cauze.A in structura crumatinei şi a cromozomilor. diversele segmente ale moleculei de A DX fiind specializate în sinteza unui anumit tip de proteină. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea sau pierderea funcţiilor psihice ale limbajului (expresiei sau înţelegerea semnalelor orale sau grafi ce) cu conservarea aparatelor periferice de execuţie sau de recepţie ale limbajului. Piaget. este mijlocită prin adaptarea socială şi calificarea profesională. pus într-o situaţie echivocă întrucît el a depăşit copilăria de care se desparte demonstrativ. AKN-m (mesager). Conştiinţa de sine se adinceşte mult. ADN depozitează informaţia privind planul de organizare a structurilor celulei. De asemenea. dat fiind regimul de viaţă impus de culturile respective. informaţii ce se transmit apoi datorită capacităţii moleculelor de A DX de a se dedubla (reduplica). I. Adolescentul redescoperă lumea. Făcîndu-şi apariţia] ca persoane deplin responsabile în mediul social. geografici. intervine mai devreme decît la băieţi. în aceste condiţii el se integrează în grupele celor de aceeaşi vîrstă cu care are mari afinităţi. şi este intens preocupat de propriul său destin. nediferenţiere între intern şi extern. de factori genetici. Grupele de adolescenţi sînt foarte coezive.

„ochii strălucesc". agresivitate oarbă şi starea de groază. determinate de leziuni în zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (porţiunea posterioară a primelor două circumvoluţii temporale. ale lecturii cu voce tare în forma paralexiilor pentru cuvintele dificile.) şi alexia pură (v.F. la poligloţi. forme deosebite de a. AFECTIVITATE. fiind determinată de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) şi cea determinată prin termenul de anotnie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii. O primă problemă a psihologiei emoţiilor este aceea a relaţiei dintre componentele vegetative şi motorii pe de o parte şi componentele psihice. accesele nestăpînite de rîs sau plîns etc. amnestică şi fiind determinată de leziuni în emisferul cerebral dominant) . amnestică (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor. înguste. ajungîndu-se la o proastă vorbire (parafazie) şi chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie). că trăirea subiectivă este efectul modificărilor corporale (W. interacţiune sincronică. posibilitatea scrisului spontan şi după dictare. ale scrisului spontan şi mai ales dictat. expresivă. emoţie primară caracterizată prin mare intensitate. sînt declanşate prin fapte cognitive — excepţie făcînd doar dispoziţiile organice — dar nu sînt reductibile la acte de cunoaştere pentru că diverşi subiecţi . păstrîndu-so limbajul interior. baraj verbal). dezvoltare unipolară şi exprimare nemijlocită în comportament. expansivitate. reproduc şi modele sociale fără a se conforma însă unei organizări raţionale. stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective.). A. a copierii şi a înţelegerii limbajului oral şi scris) determinată de leziuni încă imprecis localizate \agrafia (v.). în plenitudinea tuturor însuşirilor sale şi mediul natural şi social. Vibraţia. Ambele interpretări s-au dovedit însă a fi unilaterale şi înguste. pulsaţia. dar cu posibilitatea recunoaşterii acestor nume într-o listă prezentată. în pars triangularis al lobului frontal stîng.). durată redusă. James şi K. efectuarea de mişcări menite să reducă încordarea. în psihologia modernă se formulează recomandări de prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale a. cu tulburări grave în înţelegerea limbajului. proprietate a subiectului de a resimţi emoţii şi sentimente. trauscorticale. anmzia receptivă (imposibilitatea de recunoaştere a melodiilor cunoscute sau'de citire a notaţiei muzicale) şi expresivă (imposibilitatea de a cînta o melodic cunoscută. A. motorii (gravă afectare a vorbirii spontane) şi senzoriale (tulburarea înţelegerii limbajului) de scurtă durată (în cursul regresiei sau agravării unui sindrom afazic) şi determinate de leziuni în a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului cerebral dominant şi respectiv. P. pentru că între cele două serii de componente este unitate. intervine o îngustare a cîmpului de conştiinţă şi chiar subordonarea acesteia tendinţei afective.. 2) comportamente motorii afective (desfăşurate sau numai schiţate). A. . energizare şi direcţionare (sau oricare din contrariile lor). pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată. Unilaterale. trăirea subiectivă avînd la bază! mecanisme neurosomatice fără de care ea nu poate să apară si să se exprime. De regulă. sa ic d u p ă du:!. în planul pronunţării sau scrierii semnelor verbale. în legislaţie se are în vedere dacă infracţiunea a fost comisă în stare de â. cu un cuvînt. ansamblu de tulburări predominant expresive. Herbart). de repetare a cuvintelor. de citire cu voce tare. Totuşi stările de a. Lange). la surdomuţi. în vorbirea spontană şi repetată. de evocare. De exemplu: furia şi abandonul de sine. Unii au socotit că modificările corporale sînt cauzate de trăirea subiectivă (J. păs28 trindu-se înţelegere. girusul angular şi girusul supramarginal). pentru că problema principală nu este aceea a corelaţiei dintre corporal şi psihic ci a interacţiunii dintre subiect ca om. a. emoţiile pornesc.ecreţiilorlacrimare etc. respectiv. subiective. cu sau fără un instrument). (la copil.i verbală) detiTnu!iate de le/Juni în porţiunea posterioară a primei circurnvoluţii temporale de partea emisferului cerebral dominant. senzorială sau de recepţie. Alţii. cuprinzînd atît tulburări expresive cît şi receptive (tulburări în repetarea cuvintelor. precedînd a. 3) tră iri subiective de un anumit grad de complexitate şi avînd o anumită semnificaţie pentru persoana care le încearcă. prin amînarea şi comutarea reacţiilor. Aceste forme de a. determinate de leziuni în prima circumvoluţie temporală stîngă şi. trecerea la analiza detaliată a situaţiei etc. ca o regresiune la conduite inferioare şi tocmai aceasta reduce posibilităţile controlului ţi reolajului conştient. determinate de leziuni în porţiunea posterioară a ariei Broca (a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului verbal dominant) şi într-unele zone adiacente. cili :. în grafie şi lexie. AFECT. în contextul oricărui fenomen emoţional se disting. modalitate elementară a reactivităţii afective. sînt implicate dispoziţii instinctive. întrucît în stare de a. să se comunice. pe ele alta. în vecinătatea circumvoluţiilor Iteschl de ambele părţi sau numai de partea stîngă.A determinată de le/iuni în prima circunivoluţiu temporală. Janet interpretează a.ii''. inatenţia verbală). 1) modificări organice şi vegetative secundare (în raport cu funcţiile biologice primare ale pulsului. motorie pură (imposibilitatea de exprimare voluntară.ă vorbi. A.). în contextul a. emoţiile nu se explică prin faptul că „inima bate accelerat". p u i î n d îiu. angajarea prin mobilizare. acalculia (v. în prima circumvoluţie temporală: ecolalia (v. centrală sau de conducere. tulburări paroxistice ale vorbirii (vocalizare. ansamblul proceselor.i scrie m mod '-pontau) pură A.

După V. Emoţiile depind de semnificaţia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc în ambianţă şi în propriul organism. a feedbackurilor ca modalităţi de retroaferentaţie sau a. însemnătatea pentru aceasta a situaţiei reale sau presupuse.K. Totuşi. Acţiunea presupune o convergenţă şi reciprocă conversiune (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri (Ed. cel puţin latente. Influenţa a. ele contribuie la cunoaştere şi sînt fapte de reflectare subiectivă de un anumit fel. indignarea. Ch. entuziasm. Emoţia nu numai că susţine energetic acţiunea dar o şi anticipă în fiecare din coordonatele ei. La aceasta trebuie adăugat că nu orice stagnare şi reţinere provocată de emoţie este lipsită de sens adaptativ (reacţiile de apărare pasivă) şi nu orice stare dezorganizatoare. la nevroze) — ci în dezvoltarea adecvată ca sens. indispensabil pentru adaptare. a insatisfacerii lor. de la prietenie şi ataşament pînâ la totală dependenţă afectivă de al- . imagine a situaţiei). prin reacţii si trăiri specifice. a confirmat. îndeplinind un rol în declanşarea şi susţinerea energetică a activităţii adaptative şi a celei de luare în stăpînire a ambianţei. tensiunile şi desfăşurările emoţionale sînt efectul confruntării dintre cerinţele subiectului şi datele reale sau prezumtive ale vieţii lui într-un anumit cadru obiectiv.reacţionează emoţional diferit la aceleaşi imagini sau idei. un organ de reacţie) la centru. ale acţiunii mai ales în legătură cu relevarea însemnătăţii în reglaj. a. Cannon. asupra activităţii este ambiguă implicînd atît momente negative cît şi momente pozitive. împrejurările de viaţă (v. W. incapacitate de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin limbajul oral. Schemele de reactivitate emoţională se situează însă la diverse nivele biologice şi culturale. cunoscînd gradaţii şi variante. situaţională ca preludiu al acţiunii (reflectare premergătoare. niciodată nu pot să satisfacă sau să contrazică din toate punctele de vedere constelaţia motivaţională a unui subiect. secundară.) Procesele emoţionale alcătuiesc fondul şi latura energetică a vieţii psihice şi comportamentului. Anohin distinge a. în cercetări neurofiziologice. transport de impulsuri şi informaţii de la periferie la centru. întrucît poate deschide drum pentru reorganizări la nivel mai înalt. mecanism nervos opus şi complimentai' eferentaţiei. Darwin a atras atenţia asupra faptului că în comportamentele emoţionale se regăsesc elemente ale unor acţiuni desfăşurate cu un anumit sens adaptativ. duce la inadaptare. Este cauzată de leziuni la nivelul emisferului frontal sting sau la nivele subadiacente. V. Darwin dovedind rolul energizor. totuşi. Bernstein). necazul. nu se consumă numai în condiţii de stress. al faclorilor emoţionali. nu reproduc relaţii de determinare prin idei. la care se adaugă şi cele imaginare. Emoţiile apărea desfăşurări activi. valoare şi grad de intensitate a emoţiilor în raport cu activităţile pe care subiectul le desfăşoară. subiectul încearcă stări emoţionale dacă nu manifeste. de sancţionare prin care acţiunea este corectată şi apoi încheiată prin a. ale motivelor în raport cu o situaţie pe cînd motivele ar putea ii caracterizate ca un fel do „concentrate" sau „condensări" emoţionale. dezaprobarea. impuls şi tendinţă spre contacte şi asociere cu alţii. AFERENTAŢIE (AFERENTĂ). negăsind altă ieşire. Procesele emoţionale se dezvoltă şi în legătură cu amintiri sau circumstanţe imaginare. nemulţumirea. dacă motivele se exprimă în emoţii. aserţiunile lui Ch. Faptul corespondenţei sau discordanţei de diferite grade între cerinţele subiective fi anumite condiţii determină polarizarea proceselor afective. Emoţia semtialează specific relaţia intimă a subiectului cu ambianţa. In fapt. pe altă cale. se dovedeşte a fi inutilă. intervin neplăcerea. aprobare. în toate momentele vieţii sale. în genere. direcţia centripetă proprie nervilor senzoriali. în situaţia contrazicerii cerinţelor. Problema constă nu în reprimarea totală a emoţiilor (aceasta ducînd. Din studiile noastre rezultă că procesele emoţionale reflectă. divergentă şi nu fără contradicţii interne) şi prin faptul că situaţiile reale. teza despre influenţa dezorganizatoare a emoţiei nu poate fi generalizată. impuls nervos sau tract nervos ce merge de la periferie (de ex. accentul se pune pe baza şi formele de a. Dacă cerinţele interne — trebuinţe şi motive — sînt satisfăcute efectul emoţional este pozitiv implicind plăcere. Autoreglajui emoţional. finală. dacă este inadecvat. subiectul este cuprins de stări emoţionale dezadaptative şi. Janet a semnalat aceste fenomene şi a descris cazuri în care. Cu toate acestea. P. implicit. cum este furia. Este posibil ca la oni să intervină o discordanţă calitativă între forma de afectivitate actualizată şi cerinţele activităţii. Complexitatea stărilor emoţionale se explică prin însăşi structura motivaţiei individului (complicată. de declanşare ce este la baza formulării scopului şi a. Reacţiile. Pavelcu. ci de organizarea lor motivafionalâ. Uxplică fia variabilităţii subiective a proceselor afective nu ţine deci de organizarea cognitivă a subiecţilor. de cele mai multe ori. AFEMIE. satisfacţie. nu se impune o singură tendinţă afectivă perfect p ilan/ată spre stenic sau astenic. dezorganizatoare. AFERENT. ACCEPTOR DE ACŢIUNE. deseori. ele se şi formează şi dezvoltă prin trăiri emoţionale. prin cercetările sale A neurofiziologice. P. deci nu îndeplinesc o funcţie restrictivă şi specializat cognitivă. A. trăire i şi comportamentul af ctiv se afirmă ca un montaj sau preorganizare energetică a adaptărilor desfăşurate. Deşi emoţiile nu reproduc obiecte prin imagini. AFILIAŢIE. stările ai'ec 30 tive sînt compuse din variate componente cu sensuri diferite. in stările şi comportamentele emoţionale.

telor. tulburări în recunoaşterea obiectului pe cale tactilă. idei. căutare. sentimente. Este cauzată de leziuni rinencefalice. în absenţa unor tulburări de vedere elementară. pot să se constituie în grup pe alte scheme deeit cele formale şi să suporte schimbări^ mutaţii. este determinată de condiţiile creşterii şi dezvoltării copilului în dependenţă de asistenţa adulţilor.'uea auzului. în genere. fiind determinate de leziuni în ariile somestezo-senzoriale şi somestezo-psihice. de unde întrebări. se accentuează mai ales cînd subiectul trece prin stări de anxietate. 33 în geîiefe. Schachter (1959) duc însă la concluzia că persoanele ce se caracterizează. consemne şi să-şi exprime sau să-şi traducă în fapt atitudinile. Dezorganizarea şi demersurile „în gol" ce caracterizează sindromul de a. a. presupunînd modificarea percepţiilor diferenţiale de intensitate) şi amorfognozia sau a. uiulitii'c. R. Sears (1957) a constatat că acei copii care au fost frustraţi de asistenţa afectivă a altora. hiperactiv dar ineficient. a. tind să se afilieze pînă la hiperdependenţă de alţii. determinate de leziuni situate în orice parte a creierului). AGITAŢIE. limitate la sfera perceptuală sau extinse la sfera conceptuală. cuprinzînd: a. a. în absenţa unui deficit de sensibilitate elementară sau a unei tulburări psihice. problemele unui joc de a. după J. gnosis — cunoaştere). incapacitate de fonaţie. a exprimării şi înţelegerii limbajului oral). în sens patologic. globala (nu sînt recunoscute nici cuvintele. acţiuni stimulative adresate unei colectivităţi în scopul activizării. motivată prin similitudine sau „înrudire" spirituală. incapacitatea de a cînta sau intona corect. relaţie afectivă de atracţie şi simpatie. a. Dobrotă). liste o caracteristică generaluinaua. idei. a — fără. poate rezulta şi dintr-o slabă integrare şi insuficientă coordonare a funcţiilor psihomotorii (mai ales la copil. în psihologia socială se ridică. Intervine între persoane care au structuri. împiedicînd finalizarea acţiunilor. Moreno). constînd din absenţa limbii ca organ fizic. rezultată (lin geneza socială a personalităţii şi din întreţinerea şi dezvoltarea acesteia prin relaţii interpersonale. foarte rară. acestea fiind determinate de leziuni ale porţiunii posterioare a primei circumvoluţii temporale stingi. a. rumoare. alexia agnozică (tulburări de înţelegere a limbajului scris. precipitat şi spasmodic. Maiscmneuve. video-spaţiale. determinate de leziuni ale emisferului minor sau parieto-occipitale bilaterale. Cercetările lui S. culorilor (tulburări de recunoaştere a culorilor. pierdere sau perturbare a sensibilităţii gustative. AGNOZIE (gr.. cu origine centrală. cum sînt ahilognozia sau a. cuprinzînd: a. tactile primare. ca şi a. acalculia (tulburări în recunoaşterea numerelor în efectuarea operaţiilor aritmetice. Uzual. a. Forme: astereognozii. prin anxietate crescută evită a. persoanelor sau spaţiului.şi discriminate a Mine. care izvorăşte din dorinţa de a găsi în altcineva un obiect complementar şi cu care să te identifici. vîrstă. greutate. afonia — muţenie). afectiv şi intelectual). într-un alt sens. imposibilitatea de wcunoaştere . AFONIE (gr. statute şi roluri asemănătoare sau priveşte relaţia dintre individ şi grup. este un comportament (motor şi verbal. imposibilitatea orientării în spaţiu pe cale vizuală. în decursul timpului. dar de cele rnai multe ori împreună).tul. în relaţiile individ-grup. nici muzica şi nici zgomotele). apare şi ca sentiment al apartenenţei la grup sau colectivitate (. a. Senlinientul singurătăţii este foarte neplăcut. intensităţii (tulburarea discriminării obiectelor după grosime. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea recunoaşterii senzoriale a unui obiect cunoscut anterior. pentru obiecte sau imagini. Botez. pe cînd cele slab anxioase o caută.zgomotelor. parazitar. acceptare între membrii grupului (J. AFINITATE. tulburări în recunoaşterea semnificaţiei obiectelor.Zlate). manifestată prin: dezorientare video-spaţială (pierderea posibilităţii de localizare absolută şi relativă a obiectelor. astereognoziile fiind determinate de leziuni în aria tacto-gnozică. la care a. Poate fi înţeleasă şi ca o compatibilizare afectivă sau atracţie spontană. anomalie nativă. conservîndu-se posibilitatea de a descrie şi recunoaşte calităţile sale tactile elementare). a.. A a.U. cu conscrv. în această situaţie. reacţii de aprobare sau protest etc. tactilă secundară sau asimbolia tactilă (imposibilitatea de recunoaştere a semnificaţiei obiectului tradusă prin imposibilitatea de a-1 denumi. pierdere totală sau parţială a vocii datorită paraliziei muşchilor coardelor vocale sau afectării centrilor nervoşi ce-i comandă. Sînt şi cazuri contrare în care subiecţii declară că preferă singurătatea dar aceasta ascunde întotdeauna un grav disconfort spiritual. pronunţarea cuvintelor este extrem de dificilă şi se realizează după laborioase antrenamente cu ajutorul buzelor. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane. mobilizării acesteia astfel îneît ea să se unească în jurul unor scopuri. fiind determinat de un deficit al funcţiei de analiză la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizor (M. Sen Alexandru. cu conservarea limbajului interior. vizuale. rugozitate. se mai înţelege prin a. I. mişcare dezordonată în legătură cu ceva insuficient precizat. manifestată în trei forme clinice (care apar uneori izolat. leziuni occipitale stingi la dreptaci). imaginilor. AGLOSIE. erquimă o anxietate de limită. A. AGEUZIE. muzicală (sau amuzia senzoriala) şi a. de extensitate (tulburarea diferenţierii formelor şi a recunoaşterii spaţiale). a. Tendinţa spre a. este uşor remediabilă). la vîrsta adultă. imposibili- 3 — Dicţionar de psihologie 33 .

\V. tulburări de grupare a obiectelor. frazele sînt greşit construite prin lipsa acordurilor gramaticale. mmviolentă dar întotdeauna a. la vîrsta adultă a acestora. chiar şi lupul atacă numai sub imperiul nevoii de hrană. vagabondajul privirii. Nu există un instinct al a. Wh'ite (1939) arată că grupurile conduse autoritar. fie şi indirect. anozognozii (lipsa de cunoştinţă a tulburărilor în plan neuromotor. după opinia noastră. instrumente etc. visele devenind practic imposibile). Lewin copiii răspund mai frecvent la frustraţie cu un comportament regresiv. al modelării comportamentului prin imitaţie şi antrenament. AGNOZIE AUDITIVĂ v. fiind vorba deci de o anumită îngustare concentrică a cîmpului atenţiei vizuale). caracterizată prin pierderea capacităţii de a vorbi corect din punct de vedere gramatical. ofensivă. Dollard (1939) au formulat teoria reactivităţii ce susţine că a. a. blazare. Prototipul a. b) canalizarea ei în acţiuni socialmente utile (după unii şi inteligenţa sau elanul creativ ar fi o a. ca să se deturneze [după N. Lorenz recomandă. număr şi caz) se face incorect sau este absentă (verbele sînt folosite numai la infinitiv).. calmă. spaţială unilaterală (tendinţă de a neglija jumătatea stingă a spaţiului extracorporal). phobos — frică). crize mixte). de plasare în colţurile încăperilor etc. ataxie optică (tulburarea capacităţii de a apuca un obiect în curs de fixare vizuală). comportament destructiv şi violent orientat spre persoane. secundară. teamă. astăzi această teză a fost larg contrazisă. modele din subculturi delictuale. a fost susţinută teza despre originea instinctivă a a. c) adaptarea unor comportamente agresive ac- . străzi largi. R. pierderea memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii şi locuri binecunoscute. aceste tulburări fiind determinate de leziuni cu localizări diferite. asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoaştere a calităţii 34 durerii. cum este cel de hrană. în forma ei primară. despre o a. constînd în perturbarea schemei sau imaginii corporale şi cuprinzînd: autotopagnozia (tulburare de localizare a segmentelor corporale). AGRESIVITATE. de a merge pe lîngă ziduri.schemei ec<rparale (senzaţia de plutire sau de/integrare corporală cu caracter difuz. Miilor (1941) dovedeşte că nu întotdeauna frustraţia produce a. După Head. <Hi-. prin: a) acceptarea raţională a frustraţiei. deşi durerea ca atare este corect percepută). fiind concentrată în cea mai mare măsură asupra a ceea ce se petrece în axul de fixare a privirii. construire a cuibului (la păsări). de sorginte socială şi care constă într-un comportament destructiv (formă de autorealizare) cauzat de insatisfacţii personale. educaţie negativă. dovedind absenţa oricărei a. carenţe afective. punere în primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. este o afazie sintactică. tulburări ale atenţiei vizuale (atenţia spontană pentru orice stimul vizual este foarte redusă. devin agresive şi uneori tind să-şi descarce a. există o a. expri35 mată prin tendinţe destruclive. După ce. în ansamblu fenomene de inadaptare socială sau adaptare negativă manifestată prin reacţii agresive sau autoagresive. paralizia psihică a privirii (imposibilitatea de a mişca voluntar ochii cu conservarea motilităţii oculare reflexe). factură intelectuală). ci numai în anumite cazuri. flexiunea cuvintelor (modificarea cuvintelor după gen. iar nu din tendinţa competitivă cum se întîmplă deseori la om. să se redirecţioneze) conflictele înainte ca ele să devină acute. Lorenz susţine că atît la animale cît şi la om a. tulburări de somatognozie. este un rezultat al frustraţiei sau împiedicării (prin barieră) a unei tendinţe vitale în a-şi atinge ţelul. Kuo (1930) a crescut împreună pui de pisică şi de şobolani. K. Se poate vorbi. A. Există şi o a..A tatea de comparare a mărimilor. Timbergen. semnifică atac. este o formă de afazie cauzată de leziuni ale scoarţei cerebrale. de obicei amputat). Dembo şi K. dar aceasta ne duce la ideea că totuşi a. al limbajului. este un rezultat al învăţării. tulburare a limbajului. membrul fantomă (iluzia existenţei unui segment de membru absent. cînd sînt lăsate libere. reproducere. migraţie etc. atît în stare de veghe cît şi în somn. Astfel. SURDITATE PSIHICĂ AGORAFOBIE (gr. cîmp. Deci. devalorizare personală. specifică. generînd tendinţa de a nu părăsi locuinţa.. angajînd şi tehnici. timp îndelungat. Freud. la om. AGRAMATISM. ostilitate. are o legătură. a fost exemplificat prin comportamentul animal. Lorenz (1966) a atras atenţia asupra faptului că.. Scott şi J. în scopul prevenirii a. Băieţii sînt mai înclinaţi spre a. dar K. Fromra susţine că. R. Implică negare actiră si produce daune sau doar transformări. tulburări paroxistice ah. cu baza instinctivă. a. a. alestezie vizuală (transpunerea imaginilor dintr-un hemicîmp vizual în celălalt şi de la un cadrant la altul). unii faţă de alţii sau faţă de lucruri. dar de. pierderea reprezentării vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizării unor obiecte sau persoane cunoscute. crize de telescopaj şi atrofie corporală localizată. pentru că sînt şi se instruiesc în acest fel. Sears a descoperit o relaţie directă între stilul autoritar şi primitiv de educaţie şi dezvoltarea comportamentului agresiv la copii. crize de senzaţie de dezintegrare corporală parţială localizată pe un segment de membru. fobie de spaţiile deschise şi ample: pieţe. Preluînd o idee a lui S. obiecte sau spre sine. agora — piaţă. de a le revizualiza şi a se orienta pe un drum cunoscut). După T. ar fi cauzată de contrarierea unor tendinţe instinctuale. Există o problemă a dirijării pozitive a a. K. X. E. praxiilor şi gnoziilor).li\\ic cvasispaţială şi pierderea vederii stereoscopice).

halucinaţii alcoolice acute. de terapie ocupaţională sau recreaţională. în 1949. 4) „petele albe de conştiinţă" mul în creştere. mergînd pînă la dereglări. Epuran (1967) propune ca în sport (care nu implică destructivitate) să se renunţe la termenul de a. cu relaţiile lor interpersonale şi cu funcţia lor socială si economică ce nu poate fi exersată normal sau care prezintă perturbări evolutive". din 70 de milioane de băutori. ALERGIE. A. intrucît se produce o inversare atît de substanţe nutritive cît şi între conştient şi inconştient. palpitaţii. perturbări neurosovrozei alcoolice se soldează cu matice. Se uzează de metoda răspunsurilor condiţionate (asocierea alcoolului cu reacţii repulsive). deficienţe de vitamine şi nutriţie. Iu stadiul [ H o d i oili. E. Instalarea ne. lipsă sau slabă dezvoltare a vorbirii la persoane ce dispun de auz normal şi de posibilităţi de dezvoltare intelectuală comună şi care. delirimn tremens. cronic. A. intoxicaţie sistematică. Dacă la anumite persoane grav frustrate şi anxioase. A. Subiectul nu-şi aminteşte frecvent de ce a făcut sau a spus. Holban a relevat faptul că alcoolul nu este.profesionale şi ocazionale. de descărcare a resentimentelor în şedinţe speciale de grup. aşa cum se crede. ALCOOLISM. şi care permit detectarea lui precoce. A. Subiectul bea necontrolat şi mult. acesta medicamentoase. euforia. manifestare fiziologică. frecvent şi în orice parte a zilei. ca urmare a inhibării sistemelor de control. V.Barron (1962) prealcoolic şi se manifestă prin a introdus termenul de psihaleraceea că subiectul găseşte alinare sindrom de cefalee. eonsiderînd acceptarea largă a consumului în cadrul tate. 2) consumul ma- relaţiilor sociale şi in situaţiile festive. Apariţia acestor patru simptome indică evoluţia spre a. în •mitomania. epilepsie şi psihozele nuniaco-depresive. sau a sistemelor personalităţii cu modalităţile unei culturi sau unui tip de activitate. un excitant ci un inhibitor al centrilor corticali superiori. sindrom Korsakoff . Ultima fază este cea a îngustării conştiinţei. faţă de relaţiile conflictuale. Alcoolicul nu se confundă cu băutorul dar. a acţiunii în stare de 'transă şi a somnului acţiunile iu stările conştiinţei de scurt circuit. a. o plăceri' răutăţii. ceea ce antrenează. A. Euforia produsă iniţial '/•' alcool esteînsă tranzitorie şi în continuare apar stări mai puţin inocente.S.prealabil. caracterizată printr-o renarcotic. de ebrietate sensibilă. acei băutori permanenţi. cotidieni ce cad victimă unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil. pornind de la sunete sau de la cuvinte. obsesive. Suferă de a. sau necaz. senzorială şi mixtă. în categoria alcoolicilor pot fi incluşi: „acei băutori excesivi a căror dependenţă de alcool a atins un asemenea grad îneît prezintă o sensibilă tulburare mentală sau o interferenţă cu sănătatea lor corporală şi mentală.A ceptabile cum sînt cele implicate în competiţiile sportive. A LA LI E. 3) comportamentul necontrolat şi absurd în stările de ebriesau amneziile (transele) frecvente în starea de ebrietate.obişnuire). rezulcetări. a. apar manifestări impulsive.U.A. în baza unor ample cer. în sfîrşit. M. într-un al treilea stadiu. după o statistică din S. centrarea psiliotică a vieţii pe consumul de alcool. adaptare acomodaţi vă. Primul stadiu este substanţe nocive. 5 milioane pot fi consideraţi alcoolici. începutul în a. După o definiţie dată de O.şi sindrom Vernicke. pare inocent. în prima fază de drogare excitarea. nu pot fi încadrate în clasa debililor mintali. F. este rezultată din inducţia pozitivă. Activitatea profesională suferă mari prejudicii. Apoi consumul devine profesionale. cronic. simptome ale a. Kstr un moment extrem de periculos. implică sendin urmă impunîndu-se ca în orice sibilizare (iar nu imunizare sau tulburare mintală. sindromul obsesivo-fo.iu Este semnificativ dictonul latin luat în întregimea sa: „in vino veri/as sed in ebrietatis. sînt: 1) consutinal. şi să se denumească tendinţa pozitivă a luptei pentru performanţă prin termenul de combativitate. în alcool faţă de orice încercare gie: şoc. nevroză sau perturbare de comportament constînd în hiperconsum de băuturi alcoolice. carac- este o maladie neuropsihică ce necesită tratament adecvat şi măsuri de recuperare. I. se datoreşte unor disfuncţii ale zonelor corticale ale vorbirii.. A. de psihoterapie şi socioterapie. uneori agitaţie emoţiomodificări de personalitate ce se nală. aceasta se accentuează într-o a doua fază. astmul bronşic. mai frecvente sînt: urtimenţin şi fără ca subiectul să fie caria. ia proporţii şi se instalează în forme nocive este necesar să se recurgă la psihoterapie în variantele ei de joc. a. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la de ebrietate ca o stare de psihopatie vinele din substanţele cu care în care-şi fac loc grandomania. AJUSTARE. sub cele mai diverse pretexte. crucial. o serie de tulburări organice şi psihotice: intoxicaţie patologică. Verza (1969) a elaborat două metode de terapie a a„ prin învăţare. A. la serul în stare de ebrietate. se instalează. subiectul a venit în contact. iraţionale. eczeme şi dermatoze (i952). presupune o intermitenţă dar ritmică drogare a creierului prin alcool. intervine şi ca un simptom în paralizia generală. H. Goldenson. a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite ale alcoolizării. stupiditas". ultimul stadiu este cel de a.M. deci fenomene demenţiale pe fondul stării paradoxale şi ultraparadoxale. poate fi provocată bic. de regulă. Jellinek antiteţanic. vulnerabilitate la diverse maladii. A. . într-o a treia fază.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o . După R. cu timpul. terizat prin continuitate. punere în acord a unui organ de recepţie cu o sursă de stimulare. delirante. este de trei feluri: motorie.

aceasta nu se efectuează după prescripţii date dinainte. Pragul algezic reprezintă pragul sensibilităţii dureroase de orice gen. mulţime de semne („litere"). Ex. se poate transmite unei maşini s-o execute automat. pentru a obţine rezultatul final scontat. complecşi. Caracteristicile a. învăţarea pe bază de a. Necesită tratarea concomitentă a tuturor cauzelor. codului genetic în care stă înscrisă informaţia ereditară. dată tuturor bolilor mintale. de redactare (a unei compuneri). ARHIPALIUM. în cursul activităţii de învăţare se însuşesc o seric de reguli. se desfăşoară succesiunea logică a operaţiilor şi se utilizează diferiţi operatori. a. căci obiectul ca atare are.). Analogic a.: a) determină sigur şi inteligibil. sau cecitate verbală pornind de la incapacitatea de recunoaştere. de control (operaţiile de probare a corectitudinii unor alte operaţii de calcul. limbajului natural. a. denumire generală. a. stabileşte un şir fini' de operaţii elementare. Markov a fundamentat teoria a.: a. a. ALTERAREA EULUI. Orice activitate care se poate algoritmiza. ALOCO RTEX v. ALFABET. De ex. în general. a . în psihanaliză.A. aşa cum arată E. bolnavul îşi pierde eul său ontogenetic împrumutînd un altul sau — prin inversarea conţinuturilor conştiinţei şi inconştientului — îşi construieşte un eu inadecvat social. Pamfil şi D. vizează acele sarcini a căror rezolvare este susceptibilă de abordarea operaţională riguroasă. a. o serie de limitări şi 39 . asociată de regulă cu agno/ii sau afazii. într-o formă inteligibilă a. numită şi prescriptiv-operaţională.m de construcţie logică. deoarece nu se poate determina un sistem finit de axiome şi reguli de deducere prin care să se poată construi toate propoziţiile aritmeticii elementare (Go'del. de probarea corectitudinii logice a unui enunţ oarecare). congenitală. de identificare sau de recunoaştere (operaţii de stabilire a calităţilor gramaticale ale unui cuvînt dintr-o propoziţie. ALIENAŢIE MINTALĂ.. este folosit pentru a denumi acele afecţiuni mintale în care bolnavii sînt incapabili să ducă o viaţă socială normală şi care necesită supraveghere permanentă. Ogodescu (1972) este închis în propriul univers informaţional. binar utilizat în tehnica cibernetică.m. Pot fi citaţi a. în fiecare etapă sau secvenţă.: teoria aritmeticii elementare a numerelor naturale nu poate fi total formalizată. matematician arab de la începutul sec. A. scheme care au la bază diferite tipuri de a. Nu se poate algoritmiza integral activitatea profesorului la o lecţie cu clase. de precizare a tipului unei probleme). dar nu după a. lexis citire) destrucrare . pînă la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. După funcţia pe care o îndeplinesc se disting. Morse ş. Termenul nu are o semnificaţie precisă. A. se cunosc a. în virtutea iraţionalităţii şi fantasmelor de origine inconştientă ce se impun. ce se înlănţuie într-o ordine constantă pentru a prelucra injonnaţiile şi a rezolva problemele de un anumit tip. După structură se disting.i citi şi înţelege limbajul sens.i capacităţii de . asamblare. în aceeaşi situaţie a relativei incapacităţi pentru lectură se recurge la expresia dislexie de evoluţie. Este o formă de ag>n>:iv vizuală şi este sinonimă cu cecitatea verbală. şi a. de stabilire a unui diagnostic etc. Procesul instructiv-educativ are nevoie de transpunerea a cît mai multor activităţi în formă de a. în care se succed operatori de acelaşi gen. fără condiţii suplimentare.caii ui matematic s. de traducere a unui text codificat. pot avea grade diferite de generalitate. indispensabile în procesul comunicaţiei informaţionale. în lectură. în cazul în care un copil cu intelect normal se dovedeşte incapabil de a-şi însuşi cititul se presupune o a. de înlăturare a unei avarii într-o reţea electrică.ALEXIE (gr.: tehnica construirii sistemului zecimal este mai generală faţă de cea a măririi şi micşorării unui număr de 10" ori. pornind de la anumite date. de prescripţie exactă a procedeelor prin care. ca o nouă ramură^ constructivă a matematicii. a. tehnicizate. 1931). complexitatea maşinii va depinde de complexitatea a. în a. proprietate neuropsihică de a resimţi durerea. o activitate nealgoritmizată se nu- meşte independentă. pe baza unui program precis determinat. se confundă cu acesta şi nu poate judeca obiectiv. cu o serie de condiţii logice. AUTOPLASTIC. dezmembrare şi diviziune etc. a. c) orientează spre rezultate precise. se ajunge la un rezultat. de ex. Horczmi. în general. simpli sau lineari. ALLOPLASTIC v. stări neprevăzute cărora trebuie să le corespundă acţiuni specifice (în acest caz profesorul se conduce după principii didactice generale. După H. pentru calcularea celui mai mare divizor comun a două sau mai multe numere. Termenul şi-a păstrat semnificaţia sa din matematică. una dintre cele mai generale metode de activitate fizică sau intelectuală. b) au caracter de masă pentru obiectele clasei stabilite. de fiecare dată. al IXlea). Pe baza a. Nu toate activităţile pot fi algoritmizate. reprezintă o destructurare a eului. de transformare.fără.. Ey.tn. a. explorare şi căutare. pentru a forma la elevi deprinderi de lucru exacte şi a orienta efortul intelectual spre rezolvarea de probleme mai importante. a. ALGEZIE. Sînt diferite grade de a. definiţii. de lucru (operaţii de calcul numeric înccpînd cu operaţiile aritme- tice fundamentale. Alienatul este un inadaptat şi nu comunică normal cu alţii pentru că. a cuvintelor scrise. „nebunia fiind inconştientă de ea însăşi". de clasificare.a. Creşterea rezistenţei şi implicit a pragurilor dureroase se realizează prin substanţele analgezice sau anestezice. ALGORITM (după numele lui Al. de ansamblu de reguli şi operatori proprii oricărui tip <li.

port cu situaţia. vibraţii. creat de G. în baza unor anterior. a.terea emitentului şi/lo experienţa sată pentru binele celorlalţi oa. este a trăi influenţează. întrucît coexistă pulsiuni. afectivă (E. vidul adoptă atitudini faţă de sonorizare.m social. A. idei şi implică reducerea şi diminuarea complexelor. care tatea condiţiilor de mediu care a lansat termenul. pentru fiecare din modurile în care este privită figura sau este considerată alcătuirea în termeni. tă nu un simplu ataşament gregar. Subiectul se bucură şi se întristează totodată faţă de un eveniment. sociale şi personale. AMBIANŢA MUNCII. în cadrul ca bază. ce meni-maşini-mediu se urmăreşte totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi înale colectivităţii sau grupului ca tre anumite limite. gesALTRUISM (lat. menite să asigure dominanţa dreptei. Comte..ţilor senzoriale. cu uşurinţă. progresul ca scop. meni. preîntîmpiîntreg. Cel apropie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să în unele sau altele din părţile sale. defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE. Bleuler).S. asuindividuale pot duce. stare emoţional-volitivă caracterizată prin activarea concomitentă a două tendinţe contrare faţă de unul şi acelaşi obiect sau situaţie. A nu se confunda cu echivocul şi cu expresia de „dublu sens". sînt calificate uneori ca ambigui. caracteristica unei comunicări sau a unei situaţii care permite mai multe interpretări. realizabile prin mijloace care nu respectă. Mead. După A. termen. este un simptom caracteristic pentru schizofrenie.se textului verbal şi situaţional. turilor. La copii.laconică. mijloacele demne folosite pentru atingerea lor. un conţinut etic şi favorizează dezvoltarea personalităţii. în caz ex. AMBIGUITATE. act de comunicare actuale do adaptare. opus egoismului. dragostea drept principiu. organizarea gestică. Bleuler consideră că a. în genere a. incompletă.. este cea mai proastă formulă". ternicare. situaţie. negativ. rînduri". Jreud consideră că implicaţii (subînţelesuri) alo concui oricărei fiinţe umane „. Iî. intonaţiei. necesită o anumită specializare diferenţiala între dreapta şi stînga. inimicii. de angajare voluntară spre atingerea scopului prestabilit în pofida oricăror greutăţi. Fenomenele de a. asupra unui obiect sau nîndu-sc astfel scăderea capacităpersoane. afectivitate. sens semnificaţiile cuvintelor. Mead susţine că indi. a.altul). în raprincipiu moral. sfidează normele morale. construire şi exploatare a sistemelor oaALTUL GENERALIZAT. direcţia. Cea mai pregnantă este a. cînd cealaltă poate. umiditate. oferă posibilităţi valabile de interpretare. acţiunilor de proiectare. deducă intenţia celui ce comunică într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-un anumit mai mică". în mod trem. urmăreşte a preciza grupul sau categoria de indivizi către care AMBIDEXTRIE. a.L. în egal. atitudini contrarii. uzînd de cunoaşconstînd în acţiunea dezintere. tendinţe. sau care reuneşte caracterele a două naturi originare diferite. obiect. S. în plan intelectual a. temperatură. în sens negativ.H. în motivaţie. alter . ţional-operative a uneia din mîini Efectele a. totaliDupă formula lui A.H. dominanţa unei părţi asupra celeilalte". la o socializare armoanterioare şi care se răslrîng nioasă . liste o con.. Zazzo spunea că: „din punct de vedere al echilibrului psihomotor. semnifică alegerea unor scopuri meschine lipsite de valoare socială.atitudini fixate de CM in perioadele caz optim.. ele cele mai secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă. Ajustările motorii. — intercunoaşterc şi intercomuALTUL SEMNIFICATIV.pra celeilalte) de a se folosi. capacitate upersoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei funcîn raport cu care se compară. G. sine similare celor emise de a. se combate prin exerciţii speciale. alături de pregătipentru altul ceea ce înseamnă • rea profesională şi dotarea tehnică. organizare caracterială.g. în plan volitiv se poate constata o concurenţă a scopurilor cu sens contrar şi o coexistenţă a tendinţelor de perseverare sau de abandon. Nu trebuie să uităm ca dominanţa unei emisfere cerebrale este o 'achiziţie tîrzie a procesului de hominizare. a. A. ORBIRE. prin îndoială şi conflict de idei. aşa cum le percepe su. R. asupra atitudinilor şi respectiv emisfere cerebrale. atît atracţie cit şi repulsie faţă de ceva. ordinea productivitatea muncii. incompatibile sub raport logic. să îndeplinească funcţii complexe. la devianţă. intcrinfluenţarc. creşterea erorilor. este explicată la nivelul personalităţii. persoană. dispoziţie gencral-contradictorie sau bipolară a sistemului psihic. sînt reale dar trebuie spus că structurarea personalităţii în ordinea consistenţei valorice duce la predominarea anumitor tendinţe. scopuri.este de natură fizică — iluminat. de exemplu în cazul accidentării uneia din mîini. se manifestă prin echivalarea valorii unor idei opuse. puritate a aerului — şi de natură psihosocială faţă de el. Scopurile majore. Totuşi uneori a.sa comunicativă. presupune o raportare conştienAMAUROZĂ v. 41 . este utilă. biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature. în lectură. alegere si men specific psihologici sociale. AMBIVALENŢĂ. Baldwin. colorit. imbold puternic do implicare a forţelor personale. a. conferă a. Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre generozitate. Psihanaliştii se referă la opoziţia dintre conştient şi inconştient. ce respingere. a. resimte atît plăcere cît şi neplăcere. AMBIŢIE. prin coexistenţa psihologică a atitudinilor. de serviciul ambelor mîini 40 A într-o diversitate de coordonări si acţiuni.

Este în fond. este o condiţie a depăşirii şi reţinerii reacţiilor impulsive datorită dezvoltării inhibiţiei centrale şi a tuturor mijlocirilor culturale pe care le implică dezvoltarea conştiinţei umane.. sau a acelor cazuri cînd nu se constată (aparent) leziuni în structura ochiului. Luna.[ e. AMOR PROPRIU. nu o oprire a oricărei activităţi (ei numai a celei externe). maladie a memoriei. nu pot fi reproduse faptele memorate anterior îmbolnăvirii. incapacitatea de a desfăşura o activitate muzicală. A. un eveniment unic (nerepetat şi irepetabil) al vieţii spirituale întrucît se inserează într-un anumit context de actualitate. din cazurile de a. a chibzuirii. în anumite limite. sentiment de dragoste şi înaltă apreciere faţă de propria persoană. AMNEZIE (gr.. cu perioadele de confuzie mintală. ca urmare a tulburărilor de fixare. Agent stressant pentru individ sau grup. Mowrer). Fiecare a.itegol'ie de fapte -. este luată de G. Kousseau distingea amorul de sine ca sentiment firesc şi raţional de conservare. slab. alternînd cu apatia. reflexive. de intoxicaţie alcoolică. este consecutivă unor traumatisme craniene. de a reproduce vocal sau instrumental melodia. Nu trebuie confundată cu uitarea care este. formulare a unor intenţii. lacunară. Se desprinde astfel şi un fel de a. activitatea mintală. Este un fenomen sau simptom ce îşi are originea în alt om sau este afe" t. musikos — de muzică). agitaţia dezordonată se manifestă pe prim plan. decizie ş a . voluntare. A. ANABOLISM (gr. privind un interval sau asociază nu numai ni isteria. termen folosit pentru a denumi stările de diminuare accentuată a vederii. planificare şl experimentare men42 tală. Sînt cunoscute şi forme mixte în care se implică tulburări ale tuturor proceselor memoriei. sintonie şi energie expansivă. Opus catabolisinului care se referă la dezasimilare şi a cărei dominare generează structuri somatice şi comportamente cu caracteristici contrare celor legate de a. AMÎNARE. Dominanţa a. este. un fenomen normal. psihologică. J. Bergson. censtiluie o trăsătură specific umană. . Sînt suspensive „tendinţele care se pot opri în diferite momente ale activităţii lor şi pot rămîne un timp oarecum suspendate. însoţite de comportamente caracterizate prin senzualitate. A. poate afecta fiecare din procesele memoriei (fixare. 31. Pendc. normale. dar şi cu accesele epileptice. de a percepe muzica. temporară sau permanentă. în a. sau cum se spune în limbaj curent. retrogradă.. AMUZIE (gr. Janet. Kretschmer ca bază pentru a explica unele structuri somatice. AMINTIRE. iar în cazuri nefericite.. sindrom caracterizai printr-o simptomatologie polimorfă în care. Zincenco). bonomie. fără a ajunge imediat la consumarea lor completă". influenţează asupra unor fapte şi perioade variabile şi delimitate după cele pe care subiectul nu le poate suporta. F. termen psihanalitic indicînd o asociere cu. a.A dar recunoaşte totodată şi existenţa unei a.p.după eaie urmează comanda de execuţie. cum observă Sula Tcodorescu (1972). ca urmare a perturbării evocării.ue se . intelectuale. exprimat prin aceea că omul se preocupă excesiv de sine. Sub influenţa stressantă a a. ansamblul proceselor de asimilare organică. în afara elementelor confuze. orientare. a — fără. de aşteptare. anterogradă. nu sînt reţinute evenimentele petrecute după îmbolnăvire. AMENINŢARE.. condiţionată afectiv. ducînd la orbire. cuprinde adaptarea utilajului la datele antropomctrice ale muncitorului şi organizarea locului de muncă în aşa fel încît obiectele supuse prelucrării şi aparatele de măsură să fie uşor percepute.. în special pe acelea care nu sînt datorate erorilor de refracţie ale ochilor şi care deci nu pot fi corectate prin ochelari.J. Este deci o a. AMENTIV. Intervine spontan. caracteristică a conduitelor de nivel superior descrise în sistemul lui P. de' a. reactualizare prin reproducere a unor fapte memorate. destocare. comportamentul regresează (stări de afect) şi aceasta în dependenţă de gravitatea frustrării anticipate. a fără. artificial. A. păstrare. anticipare a unei frustrări. După A. act şi atitudine prin care se comunică iminenţa unei daune pentru cel căruia 1 se adresează.. isterică. Viola. Janet. astfel economia de mişcare a lucrătorului să fie maximă. în vederea deliberării. pierdere totală sau parţială a acesteia. mnesis — memorie). reproducere). ops — ochi). a dezorientării şi incoerenţei ideative. compensaţiei şi invenţiei. Poate implica şi grade sensibile de dificultate şi uzează de procedee specifice (!'. X. în realitate viaţa psihică. poate fi evolutivă. intoxicaţii. în general. poate fi congenitală sau dobîndită. asociativ sau prin explorarea intenţionată şi sistematică a stocurilor memoriei. sociale —intervin acte de frînă. 0 mare însemnătate în organizarea raţională a locului de muncă are poziţia de lucru a celui care munceşte. AMBLIOPIE (gr. sau o sprijinire pe. ANACLITIC. multe. presupune că în acţiunile perceptive. lucrătorul să fie la timp avertizat asupra deficienţelor. întrucît provoacă suferinţe morale. Astfel. amblys tocit.K. Ralea consideră'că a. A. pe cînd în a. stări de confuzie mintală etc. sînt legate de afazii şi agnozii. cauzată de tendinţa de apărare. anabole ridicare). intensifieîndu-se în vederea planificării (O. AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ. evocare. după H.

. mînuiri etc.p. transformîndu-se în abstracţie. b) pentru ce face.a. presupune o interdetemiinare relativ completă dintre variabilele procesului analizat. stabilirea duratei calificării. să construiască probe experimentale adecvate pentru orientarea şi selecţia profesională a cadrelor.) succes in muncă (X}) stabilitate în muncă (X.p. prezentînd noi calităţi". e) realizată prin mijloace de învăţare. faze. metode de cercetare şi analiză. an — fără. precum şi aptitudinile necesare exercitării ei. relativ recent intrate în rîndul metodelor ştiinţelor sociale. la copilul privat de mama sa de care a fost anterior sirîns legat. forma uneltelor etc. cînd subiectul nu dispune de terminaţiile nervoase libere subcutanate.p. succesiunea lor. cumva se extrage un nou conţinut. în funcţie de natura muncii. d) ce abilităţi sînt implicate in efectuarea muncii. A.m. datorită organizării lor anatomo-fiziologice. precum şi dimensiuniU' cele mai potrivite ale locului de yeah tiica umi „cdabonh i" ow•masuiă.a. negenerînd durere şi. din obiect... d) indusă prin hipnoză şi sugestie. De asemenea. acţiune de desfacere sau descompunere a unui întreg în părţile sale componente şi de identificare a relaţiilor dintr-un sistem de interacţiuni.) .a tn. MUNCII. La nivel intelectual a. Fenomen de diferenţiere şi selecţie opus sintezei. Şi această etapă încheiată. altfel incit cele doini muncă. astfel. nu înseamnă pur şi simplu descrierea unei munci. dupăK. A. depresiunii ANALIZA PSIHOLOGICĂ A verigi să constituie un sistem funcţional deosebit de eficient..p. Principiu al funcţionării creierului şi organelor de simţ care. ANALIZĂ CAUZALĂ.p. Este importantă şi pentru formarea deprinderilor de muncă. A. După identificarea mecanismelor de determinare univocă sau reciprocă dintre variabile. poziţie care presupune un efort mai mic. de asemenea. Rubinstein a descoperit şi propus strategia „analizei prin sinteză" pe care o caracterizează astfel: „în procesul gîndirii obiectul este inclus tot mai mult în noi legături şi datorită acestui fapt îşi dezvăluie noi calităţi care se fixează în noi concepte. se poate stabili ordinea temporală în care intră în acţiune fiecare dintre variabile. duce la concluzii privind poziţia corectă a operatorului în timpul muncii. Ţelul final urmărit prin a.a m.a m. c) indusă medicamentos — deci anestezie. algesis — durere). efecte ale acţiunii altor variabile ce nu intră — sau nu pot fi măsurate — în acel proces. lipsa sau suprimarea temporară a sensibilităţii dureroase. în legătură cu rezolvarea de pro- bleme. A. elaborarea metodelor de calificare la locul de muncă. a. Poate fi: a) constituţională — local. Această analiză poate conduce la concluzii interesante privind utilitatea unor cadrane pentru luarea de informaţii. a momentelor ei „cheie". disocizzk calităţile stimulilor complecşi. de tip cauză-efect.rn. b) patologică — unele procese distructive grave. antrenament. presupune evidenţierea diferitelor componente: operaţii. Ipoteza principală a a. între aceste variabile se stabilesc raporturi cantitative de dependenţă. muşchilor şi regiuni ale organelor interne sînt insensibile la durere. îmbunătăţirea sistemului de semnalizare. precum şi legătura. în mod paradoxal. corp de performanţă şcolară (Xj) orientare profesională (X) opţiune profesioirilă fx. trebuie să răspundă la patru probleme: a) ce face muncitorul. muncă. S. de asemenea. printr-o anumită organizare psihocomportamentală. odată stabilit modelul procesului. tulburările ce intervin. ANALIZOR ANALIZĂ.c. ANALGEZ1E (gr.a m. De ex. c) cum face.' de nivel intelectual se efectuează prin intermediul unor cunoştinţe sintetice şi în cadrul unei considerări sintetice a întregului.p. generală se întîlneşte în cazuri extrem de rare. Spitz.a m.p. ANALIZATOR v. tulburări ce se instalează progresiv în perioada privaţiunii de asistenţa maternă tocmai datorită valorii afective a ataşamentului anterior. se pot emite predicţiv despre evoluţia sa ulterioară. similar adultului. prevede adaptarea omului Li. unele puncte ale pielii. prevedea şi adaptarea muncii la om. este 44 ri'iit lui. produce efecte de segregaţie de totală detaşare a elementelor şi relaţiilor. A. scoţîndu-si. O a.A anaclitică desemnează.' A. insensibilitatea la agenţi nocivi în unele maladii nervoase grave sau în cazuri de imbecilitate. A.in evidenţă principalele particularităţi ale activităţii. Se cuantifică. după Stranski. studiază posibilităţile adecvate de menţinere a echilibrului mişcărilor celor două mîini şi ale mişcărilor picioarelor operatorului. se realizează în strînsă legătură cu aceasta. A. obiectul pare că de fiecare dată se întoarce pe o altă latură. stabilirea raporturilor celor mai adecvate dintre informaţia exteroceptivă şi informaţia proprioceptivă. ea este utilă pentru alcătuirea ştiinţifică a planurilor şi programelor de învăţămînt necesare şcolilor în care se califică viitoarele cadre. psihologul trebuind să contribuie la raţionalizarea muncii şi să aleagă. cercetarea psihologică a modului de funcţionare a sistemului om-maşină. reflexivă poartă asupra fenomenelor şi conţinuţurilor mentale. ci descoperirea mecanismelor ei psihologice şi fiziologice.

diagrame ale fluxului operaţional şi informaţional ca şi analiza legăturilor lor. Factorul de grup se constituie prin existenţa mai multor variabile saturate cu mai mult de 0. Tehnica O — corelaţii de probe repetate. constînd din considerarea fiecărui bolnav psihic cti un ca": singular şi încereînd o reconstituire a semnificaţiilor atitudinilor. pornindu-se de la toate mesajele care constituie obiectivul investigat sau numai de la o parte statistic reprezentativă a lor (eşantion). Permite aprecierea efectelor variabilelor experimentale. a interacţiunii lor şi a erorii de eşantionaj. Binswanger. politologia. Pentru extragerea unui factor general este necesar să se acopere cel puţin 70% din variantă şi toate variabilele să fie saturate în proporţie de cel puţin 0. înscris într-o matrice simetrică. Diagramele pot da o reprezentare spaţială a desfăşurării operaţiilor..f. Sint mai multe variante de a. psihologia şi sociologia literaturii. etnologia.50 cu factorul respectiv. luînd ca bază operaţia şi apelînd la un grup de tehnici speciale: hărţi ale proceselor sau multiplelor procese. constă din separarea comportamentelor suinei totale a pătratelor devierilor standard ia variantelor). în care cercetarea are ca obiect direct mesaje verbale: psihologia şi sociologia comunicaţiilor de masă şi de grup. A. Tehnica Q — corelaţii între cupluri de subiecţi.m.d.d. ANALIZĂ OPERAŢIONALĂ. Tehnica T — corelaţii între cupluri de probe repetate. Analiza se întrerupe cînd factorii acoperă mai puţin de 2%.li. Tehnica S — corelaţii în cupluri de subiecţi la probe — repetate. se bazează pe studiul caracteristicilor matricelor. Hărţile mai pot fi completate cu timpul corespunzător de execuţie. drumul parcurs de materiale sau produse.f. printre care cea mai cunoscută este metoda componentelor principale a lui Hatteling. Factorul astfel obţinut este un concept matematic ce urmează să fie interpretat în funcţie de datele de ansamblu şi de teoria psihologică adoptată. dar diferenţiaţi după procentul de variantă pe care-1 acoperă. metoda a. să se răspundă la întrebări privind efectele acestor mesaje: ce auditor va influenţa şi în ce mod etc. constituie un mijloc economic de condensare a numărului de variabile cu care se operează şi de stabilire a unor relaţii structurale dintre variabile.î. ANALIZĂ FACTORIALĂ. ale cu valori nesemnificative.a. de asemenea. în scopul cunoaşterii condiţiilor de desfăşurare şi totodată a cerinţelor impuse de ele indivizilor care le practică. Se extrage un număr de factori egal cu cel al variabilelor. înregistrate pe un suport stabil) care pot fi puse în legătură cu cauze probabile sau etecte posibile ale mesajelor înseşi. istoria. Dinamica profesiunilor are şi numeroase implicaţii psihologice. Operaţiile sînt codificate. din variantă sau cînd valoarea saturaţiilor devine mai mică decît 1. metodă modernă de cercetare a structurii unei activităţi sau proces de muncă. şi porneşte de la tabelul de corelaţii. în psihologie în baza unei teorii a ierarhiei factorilor.A ANALIZĂ DE CONŢINUT. se examinează. de ce le-a formulat aşa cum le-a formulat?.a.f. Psihiatrul îşi propune să înţeleagă în sine modificările psihice ale bolnavului. desemnate ca planuri de organizare experimentală : Tehnica R — corelaţii între cupluri de probe. sensul cu care apar ş. ea modificînd permanent cerinţele faţă de persoanele care 47 . Calculul matematic constă în operaţii iterative care se efectuează pînă la obţinerea unor matrice rezidii-. A. Se aleg o serie de simboluri care permit reprezentarea operaţiilor. metodă statistico-matematică prin care se determină acţiunea comună a unor variabile sau factori asupra ţinui grup de subiecţi şi activităţii lor. ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ. dar. Uneori se caută. sociologia culturii ş. Tehnica P — corelaţii de probe la acelaşi subiect. in mod sistematic. un îrămmchi de tehnici speciale de descriere sistematică şi completă a acelor caracteristici ale mesajelor verbale (scrise sau numai vorbite. Cattell distinge 6 modalităţi de analiză factorială. studierea diferitelor activităţi. permiţînd o analiză temporală a proceselor de muncă. Alti'el spus.50. acţiunilor şi tendinţelor sale în cadrul unui univers personal. Spearman a aplicat pentru prima dată a. Oferă astfel indicii mai variate şi complexe decît un simplu test de semnificaţie. şi folclorul. exercitate la un moment dat. ce factori din situaţia lui socială au determinat formele mesajelor etc.50.m. şi se caută răspuns la întrebările: ce a urmărit comunicatorul atunci cînd a compus mesajele?. legăturile dintre anumiţi termeni. iar nu să le explice conform unei teorii sau să le categorializeze. metodă de psihoterapie introdusă de f. li. de c. iar ulterior perfecţionările survenite au permis determinarea 4(5 factorilor generali rît şi a celui de grup şi speciali. în orice caz. O altă metodă mai puţin laborioasă dar şi mai aproximativă este aceea centroidă a lui L. ANALIZĂ PROFESIONALĂ. Dezvoltîndu-se iniţial ca un mijloc de control al propagandei prin comunicaţiile de masă. Thurstone prin care se extrag factorii în funcţie de un punct „gravitaţional" prestabilit. ANALIZĂ DE VARIANTĂ (DISPERSIONALĂ) procedeu statistic de a trata datele prin raportare la criterii variabile. caractesitici ca: frecvenţa de apariţie a unor termeni. a cunoscut perfecţionări multiple şi extinderi în cele mai diferite domenii. Factorul specific este saturat într-o singură variabilă cu mai mult de 0.

în segmentul cortical are loc sinteza şi analiza superioară a informaţiilor obiectuale. în re de metodă de comparare a sistecare derivarea unui enunţ din melor. centripet.în timp prin integrarea rezultalor comparate să aibă un grad ridi.. diferenţiere şi de iden. şi puncte dispersate.M .portamentului animalului sau functoare sub un anumit aspect. artificiale. îneît are loc recepţia informaţiilor inverse din cîmpul acţiunilor de răspuns. LĂ metodă psihoterapeutică axată pe relaţiile care apar între membrii grupului psihoterapeutic sau între bolnavi şi psihoterapeut. ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii după o multitudine de alte as. la altceva. în care pe baza unei alternări dintre inducinterne ale stimulilor). prin intermediul ei se fac propuneri pentru îndepărtarea acestora prin instalaţii tehnico-sanitare. numite şi arii corticale. a. mai mult sau mai puţin distanţate de nucleu. cum e cazul dispecerului şi operatorului. intensitatea şi distribuţia spaţio-temporală a stimulilor. Reacţiile organismului la un stimul reprezintă noi surse de stimulare.lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:.aplicaţie a relaţiei.P. Totdeauna asemănă. prin detectare. Segmentul periferic cuprinde receptorii ce captează informaţii despre natura. in Ji. comportaîntre termenii sau fenomenele mentul omului este analog comrelaţionate. cu celule nervoase la care ajung în mod diferenţiat informaţiile de la receptorii respectivi. ANALIZOR (ANALIZATOR). a . se modifică ziei: însuşirile comune fenomene.extensie. este un 48 A diferitelor tipuri de stimuli pe baza acţiunii conjugate a mai multor segmente structural-fiincţionale: perijeiir. iniiişiu'ti tran:.A exercită diferitele activităţi. anumit punct. organică şi. Raţionamentul analogic de la principiul izofuncţionalissau prin a. Diferiţi a. au segmentul central situat în diferite zone ale cortexului marilor emisfere. diică ia puma fază de dezvoltare a maşinismului figura cea mai importantă a producţiei era „muncitorul universal" (care executa cele mai variate munci) astăzi fiecare profesie are un domeniu bine delimitat.uoineiiul hi cuie a jat sesijată acest fel fiecare a. din punct afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic. Pornind netică. aceste însu.în plan evolutiv. A. şi ca urmare. dar pecte sau puncte.p.. Segmentul central este situat la nivelul cortexului emisferelor cerebrale. analogia — ţie şi deducţie. Asti'*jl. Segmentul intermediar cuprinde căile nervoase de conducere a procesului excitator în sens ascendent. ci sub raport fun'cde la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd două fenomene şi ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale asemănări totale între ele.telor anterioare._'Lij şi îndeplinind funcţii do explorare. JVNALIZĂ TRANZACŢIONA- asi ură controlul modului de d . depăşindu-se radical viziunea „periferistă" cu privire la analiza şi sinteza stimulilor la nivelul organelor de simţ.mului. periferic. se prezintă la fenomenul la care mi a fost ca un sistem probabilistic deschis.nouă metodă practic-operaţiocr 1 ! 49 . legătură).date. gîndirca umană.. în sfîrşit tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a. m . încă de acestor sisteme.asta nu înseamnă că cibernetica mente inductive complete./ iiirel de eseiilitililulf ş .ă analiza J ^ şi sinti.. reuşim să clasifiraport.generale de desfăşurare a procetr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. ca metodă cat de esenţialitate. Astfel. mai des u t i l i z a t e : autoorganizare şi au1ure.căm natura unui element pe care altfel ar fi trebuit să-1 raportăm ment. d . implicînd şi o serie de operaţii de sumară sau incipientă analiză şi sinteză a informaţiilor recepţionate.fundamentală de analiză teoretică. fiind constituitdintr-un nucleu central. intermediar şi central. şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o aspecte cil mai variate ah domenii. Pavlov pentru a sublinia unitatea organelor de recepţie sensorială şi a activităţii scoarţei cerebrale.:urinr fâşurare a comportamentului (co. dinamic — contru a asigura o probabilitate cît ţinutul. într-un ţionării maşinii. indicatorii şi sfera de mai ridicată veracităţii conclu. tip de raţiona. Din. încă reh'ată să fie de acelaşi ordin dotat cu mari posibilităţi de .electronic-maşinale. Totodată profesiunile tehnice moderne îşi schimbă structura psihologică în sensul că dacă anterior accentul se punea pe segmentul efector şi necesita mare investiţie de efort fizic. larg valorificat de ciber. declanşînd un proces de excitaţie nervoasă. concept introdus în fiziologie de I. din mediul extern sau intern. prin proporţionalitute. pretinzînd o calificare specială.jctabilă de la nexiune inversă de control). ceea ce care / ttiiiiz^a-.permanent. A. A. pe funcţiile de supraveghere perceptivă şi apreciere intelectuală. valoanament inductiv incomplet. introducerea unor măsuri de protecţie şi raţionalizare etc. în industrie accentul trece tot mai mult de pe segmentul de orientare şi control. dar nu sub raport substanţialtul (inferenţa) se face pornind al-energetic.' prin duce pînă la identificare această verificare experimentală etc. Relaţia anala început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică serie de măsuri de precauţie pen. se a. deoarece nu afirmă similipoate verifica adevărul concluziei tudine substanţial-energetică a raţionamentului prin a. acum. Prin raţiona. este o formă de raţio. I ijjiiri de a. De la nivel central pornesc impulsuri centrifuge descendente care comandă ajustarea receptorilor la condiţiile în care are loc recepţia (cale sau conexiune inversă de comandă). ANALOGiE (gr. cibernetica conferă a. prezintă importanţă şi pentru stabilirea factorilor nocivi care acţionează în timpul muncii.

subiectul capătă proprietăţi care sînt de fapt ale obiectelor. ANESTEZIE (gr. în genere a. metafizică sau a. completă antrenează ideea morţii şi tentativele de sinucidere". la copii. din mediu. iar obiectele dobîndesc proprietăţi care aparţin în realitate subiectului. menţionează că „angoasa cronică este un sentiment caracteristic pentru stările melancolice. nu este în sine un fenomen patologic. J. în clinica medicală. A. subiectului îi este frică de propriile sale acţiuni şi suferă la gîndul executării lor. Este deci necesar ca în raport cu o activitate să ne întrebăm nu numai dacă subiectul este motivat ci şi dacă este angajat în sensul relaţiei necesare. Pentru J. de tipul rahianesteziei.. investigare. legat de concepţia lui animistă. fie a persoanelor din anturajul acestuia. Cînd însă este nevoie de o nouă adaptare. j ! l ' . în scopuri medicale. caracterizată printr-o aşteptare înfricoşată şi opresivă faţă de o iminentă suferinţă sau nenorocire. cînd se acţionează cu narcotice asupra creierului. înseamnă mai mult dezgust iar pentru P. consecventă .a. Psihanaliştii disting primele semne ale a. foarte active şi imperioase care-1 incită cu necesitate la acţiune. al cărei principiu fundamental 51 . A. şi locală. Aceasta determină pe copil să proiecteze trăirile sale în realitatea lucrurilor ceea ce soldează atît cu atribuirea de obiectivitate subiectivului („realism"). ANIMISM INFANTIL. frică faţă de o ameninţare cu obiect confuz. în vederea stabilirii originii şi condiţiilor dezvoltării unor particularităţi individuale (trăsături de caracter. Odată acest moment depăşit. Maritainc. fără a Ji primit mişcarea prin transfer. conştiinţă. fie directă a unui subiect care constituie un caz. dezvoltarea sa afectivă fiind blocată. este legată numai de condiţiile în care individul uman reuşeşte sau nu în încercările lui. a. prii! a. a fost instituită ca o categorie filosofică şi tratată şi în sens de a. individul suportă temporar a. a sensibilităţii în genere şi a celei dureroase în mod special. Sartre. ţe. se urmăreşte reconstituirea etiologici respectivei psihopat ii sau psihoze iu vederea unei psihoterapii adecvate. A. stare de nelinişte sau anxietate maximă. sau accidentale morbide precedente. subiectiv-obligatorii la realizarea efectivă a acesteia. jenă respiratorie dusă pină la astm. tremurături. Piaget. iraţional exagerate. Sartre a. Camus ş. poate fi generală. se aplică analogic ca o secvenţă a biografiei psihologice. Janet. morală la persoanele care au pierdut capacitatea de rezonanţă afectivă la bine şi rău. provoacă renunţare la lupta cu dificultăţile vie- ANGAJAREA EULUI f \ N ( . Implică tensiuni emoţionale excesiv de oscilante si se asociază cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat. cit şi de subiectivitate obiectivului („artificialism"). Angajarea este bazată pe motivaţie dar este ceva mai complexă decît aceasta.m. în acest caz defectuoasă. intenţionalitate şi viaţă la început tuturor lucrurilor. palpitaţii. prin înfrîngerea obstacolelor. este un fenomen psihosomatic multidimensional şi care se dezvoltă la diverse nivele de gravitate in dependenţă de situaţii şi de particularităţile individuale. care fie că este anonim. a. Diel (1956). P. A. a>ia»nic:i< amintire). anaisthesia — insensibilitate) pierdere sau suprimare facultativă. necunoscut. implică transformarea scopurilor şi intereselor colective in scopuri şi interese personale. fie că este cunoscut dar care produce perturbări emoţionale. Se vorbeşte şi despre o a. sîilt capabile să declanşeze motivele şi atitudinile care intră în alcătuirea cuini. implicînd indistincţia între „eu" şi „lume". între conştiinţa de sine şi conştiinţa lucrurilor. morală.. ANGAJARE MORALĂ. după terminologia. apoi celor care se mişcă. ii impun anumite comportamente în chip persistent. allur ştiin- ANAMNEZĂ (gr.. sentimente. Termenul de angajare se referă în primul rînd la psihologia motivaţiei şi desemnează efectul produs asupra subiectului de către motivele. capacităţi. Prin extensie. Pornind de la S. concepţie egocentrică a copilului.A nală. A. mai tîrziu numai celor care se mişcă autonom. calea către un echilibru stabil se impune individului ca o continuă adaptare. JAKK ]"ik SIN' I C ) termen din ce in ce mai folosit in psihologia socială prin care se desemnează situaţii in care obiecte şi persoane etc. poate proveni din conflicte interioare. vocaţie etc). de vulnerabilitatea subiectului.. care arată că există şi o nevroză de angoasă. regională. Heiddcger. el nu mai poate trăi sau tolera propria viaţă. copilul atribuie lucrurilor un fel de necesitate morală. din sentimentul de abandon social. irascibilitate. tendinţe nesatisfăcute. în psihologie. în psihiatrie.şi participare afectivă la efortul de a se atinge. o dragoste refuzată. a lui J. Copilul atribuie simţire. scopul social propus de o colectivitate umană. implicîndu-1 în activitate şi întreţinînd atitudinile corespunzătoare. adeziune deplină. Roco (1974) ca tendinţe afectiv-voluntare. Astfel. Kirkegaard (1844). A. De aici divers le sensuri sau accente dobîndite de acest concept în sistemele existenţialiste ale lui M. Uneori a. De exemplu intei"esele şi înclinaţiile sînt considerate de M. ANGOASĂ. dar privind mereu destinul uman. a c i b e r n e i icii şi nu'/mfit nii'ili'liit n . de asemenea.P. atunci cînd el dă semne de nediscernămînt între străini si familie. \- tii Aceste stări se întovărăşesc u manifestări neurovegetative c comparabile cu acelea care se obţin ca urmare a şocurilor sau stressurilor emoţionale. în scopul obţinerii de informaţii privind antecedentele sale personale. tulburări digestive. complementară „realismului".

Durkheim. iar G. orbire şi ambliopie. sudromutitate şi hipoacuzie. reprezentînd abatemi de l. atribuit „reorganizării simbolice". alo unui continuam. Anohin. în citire. stabilit în prealabil. se blochează parţial faţă de acestea şi devine aproape insensibil la foame. ANOREXIE. Pribram dezvoltă psihologia cibernetică.A este acela de a fi folositoare omului. asistenţă endocrinologică. A. uneori euforică a bolnavului faţă de propria-i tulburare. percepţia vizuală a şirului de semne devansează cuvintele care se decodifică şi pronunţă.m. A. Pieron.<fia te in unitate dialectică. dezorganizare. poate exista relativ autonom sau ca o componentă a unor tulburări psihice mai complexe. Această necesitate morală care se crede că regizează fenomenele fizice este legată de artificialisniul infantil. După P. Subiectul nu este 38 capabil să îngurgiteze alimentele. îvu se confundă cu neglijarea propriei boli. Bartlett). este un termen opus autonomiei morale (în sens kantian). a. este un mod de adaptare la stress. Piaget. La tinerele fete se întîlneşte uneori după pubertate. iar nu a defectologilor şi pedagogilor specializaţi. a . între normal şi a. fobii alimentare. întîrziere mintală. mi se poate stabili o delimitare netă. plan rezolvitor). mai ales în ordinea psihică. Implică referinţă la un grup determinat şi la un model abstract. oligofrenie). ANOSMIE (gr. Sănătatea psihică reprezintă un echilibru dinamic între individ şi mediu. Se recurge la acest termen pentru a se face deosebirea de anormal care. a. stare psihică ilustrată prin indiferenţa amuzată.L. Bernstein arată că acţiunea motorie se bazează pe un „model al viitorului necesar". ANOSOGNOZIE. paraplegie.'i valoarea şi semnificaţia generală a modelului uman. mai ales a unui sistem de valori acreditate tradiţional. concepte) sau se distribuie în circuitul retroacţiunii anticipate. ANTICIPARE.fără. Ed. dezordine. Baldwin). ipoteză. După J. Este cauzată de leziuni ale receptorului din fosele nazale sau ale centrilor olfactivi din lobul temporal. . osme — miros).i. coordonatelor \ ii Iii psihke in toate condiţiile existenţei. ^ANTICIPARE OPERAŢIONALĂ. Cel mai comun exemplu este acela de negare a surzeniei sau a orbirii. care este o relaţie tipic anticipativă. ceea ce nu se încadrează în normă. de natură psihică. şi numai treptat ajunge să conceapă un determinism fizic independent de om. AN OM AL. după H. rezultă din retroacţiuni repetate (A. Acţiune sau imagine ce se declanşează înaintea condiţiilor ce o provoacă (F. indivizilor dezrădăcinaţi din mediul lor social. După Weinstein şi Kahn (1959) a.frecvenţă maximă a valorilor. fie negată activ (afazic. are alte semnificaţii şi este de competenţa psihiatrilor. senzoriale şi inlelective (paralizii. Prin condiţionare. l'o curba lui Gauss normalul se plasează în zona di. delincventei etc. după E. procesele reflectorii progresează în măsura în care îşi dezvoltă o bază anticipativă (scheme. Halstead (1!>47) ca incapacitate de a folosi numele (nouicn) obiectelor şi persoanelor cunoscute. adică unui mod schimbat de gîndire şi vorbire care îl face pe individ capabil să se adapteze la problema lui. A. dereglare. reacţie care în virtutea ritmului sau a condiţionării. A. ştiut fiind că a. O. relevînd existenţa în structura tuturor conduitelor a unor planuri mentale şi imagini ale situaţiei. caracteristică nepatologică constînd ci in deficienţă apropiată de infirmitate dar nu şi de maladie.fără/wmos — lege). care poate să ajungă la forme de mare gravitate. este psihogenă (A. Ridcau. stare patologică sau nevroză consumi din refuzul alimentării. se însoţeşte de infantilism şi este înţeles ca o regresiune ' cauzată de dificultatea evoluţiei spre autonomie şi feminitate. a. se explică variabil prin hiperemotivitate. uneori. Gîndirea este eminamente anticipativă şi proiectivă. ele fiind puncte cxtrom. dar mai ales prin elaborarea sistemelor reflexe. deviaţie patologică. în limbajul curent. ANOZODIAFORIE. consiind în principal în păstrarea traiectoriei majori- •g. K. desfigurare sau chiar pierderea unui membru sau ochi). La sugaci refuzul sinului este pus pe seama unui conflict latent cu mama. dificultate condiţionată mai ales de mediul familial. capricii. fiind predispuşi inadaptării. asimilarea este anticipativă prin schemele pe care le actualizează. ANORMAL.K. într-un cu totul alt sens. spasme histeroide. pierdere parţial selectivă sau totală a sensibilităţii olfactive. an . în înţelegere şi mai ales în rezolvarea de probleme (punerea problemei. de obicei. dar şi de alte cauze. dar orice tip de incapacitate fizică poate fi fie nerecunoscută. Galanter. sau care au pierdut sistemul lor de valori. modele. precede sti- mulul la care corespunde adaptarea. este o formă a mecanismului de apărare cunoscut sub numele de „negare a realităţii". este folosită de K. Calificativul se aplică subiecţilor ce suferă de deficienţe fizice. Selz a fost primul din cei care au demonstrat însemnătatea a. este o caracteristică generală a vf-ficctiirii care fiind orientare. eşec sau refuz de a recunoaşte un defect sau boală. elaborare anticipativă a 53 . are întotdeauna o componentă „înainte mergătoare" sau de devansare a stimulilor şi situaţiilor. A. Miller. opoziţii menite să atragă atenţia adulţilor. reprezentări. Necesită psihoterapie şi. 1971). La copiii de 3 —10 ani a. 11. ANOMIE (gr. sindromul de anorexie mentală.

cu suprimarea conflictelor psihice. Metoda constă în şase cicluri de exerciţii ce se desfăşoară într-o anumită succesiune riguroasă şi care conferă. Se recurge în acest scop la iDitienannvl inoileiatoriu (\\). ANTIPATIE.. La Kant. în cadrul sistemului învăţării prin anticipare operaţională. Creţu. c) în lume există libertate — în lume există numai determinism. Cînd a. a devenit posibil datorită progreselor ştiinţelor care contribuie la înţelegerea şi explicarea fenomenelor psihice. a. prin autosugestie.a.m. A.ă Iu iiHerio: izarca lui. în prezent. Şi a. Pornind de la constatarea că în cursul sugestiei hipnotice pot fi obţinute variate modificări corporale. Folosită iniţial în tratamentul unor afecţiuni psihosomatice. ca instrument de cunoaştere cît mai profundă a fenomenelor psihice implicate în activitatea în speţă. a. sportivi etc).m.m. categorie ce exprimă contradicţia între două concepte. în accepţiunea modernă.a. anti — contra.H. aceste ipostaze apar ca punct iniţial şi ca modalitate de realizare a sarcinilor şi scopurilor oricărei activităţi de pregătire psihologică. deşi.p. a. Pe plan somatic se realizează o deconectare organică cu destindere musculară şi vasculară şi eliberarea automatismelor neurovegetative cardiace. Prin practicarea a. în final. manifestate prin creşterea capacităţilor intelectuale. este folosit ca o metodă de pregătire psihologică a oamenilor normali. Metoda preia unele scheme din practicile voga. sănătoşi. Yornicescu.a.o. A. ambele ipostaze reprezintă părţi ale unei structuri funcţionale unice: a. J. incompatibilitate afectivă resimţită nu ca ură ci mai mult ca o lipsă de contact şi de aderenţă.a.p." ncţiuue şi se proecdea/. se poate obţine o autoreglare a stărilor corporale. acelui antrenament ce-şi propune să formeze sau să modeleze acele operaţii şi coordonări operaţionale (reversibilitate. sistemului de învăţare propus de noi (1962) şi confirmat experimental de S. eliberarea de tensiunile psihice interioare permite utilizarea potenţialelor reale ale indivizilor. tranzitivitate. centrativâ" care permite obţinerea unei stări de relaxare profunda analogă somnului fără ajutorul unei sugestii străine. ca instrument de acţiune efectivă în dirijarea activităţii psihice.p. Aceste contradicţii se traduc în patru cupluri de teze filosofice. în stare de relaxare psihosomatică. Se apreciază că prin experimentarea şi aplicarea a. teze care se exclud ambele fiind egal demonstrabile logic. atunci poate evolua spre ură sau involua spie o echilibrare a relaţiilor. d) există o cauză primordială a lumii (divinitatea) — nu există ^ o cauză primordială a lumii. cosmonauţi. b) fiecare substanţă complexă e alcătuită din părţi simple — nu există nimic simplu. Ribot. desemnează contradicţiile în care ajunge raţiunea pură cînd încearcă să explice lumea. ANTRENAMENT că prin concentrare mintală.p.: a) lumea este finită — lumea este infinită. este motivată prin resentiment sau dezaprobarea conduitei celui antipatizai. fiecare cuplu formînd o a. Ca instrument de acţiune a. H. Poate fi spontană şi nemotivată. în unitatea lor. metoda a cunoscut datorită bunelor ei rezultate o largă utilizare în diverse domenii de activitate umană. Aebli. ANTRENAMENT produce o „auiodeconectare con- urmată de succesive exteriorizări sau aplicaţii. pe baza reprezentării modelului de desfăşurare optim. Schultz consideră ANTRENAMENT AUTOGEN. Andreescu ş.p.m. a. F. metodă psihoterapeutică şi psihoprofilactică elaborată de neuropatologul german J. liniştitoare. apare astfel ca un exerciţiu practicat de sine însuşi ce TORI U. memoriei. nomos — lege).o. trăite printr-o stare de euforie moderată. spontană poate fi depăşita prin raţionamente de valoare şi o mai bună cunoaştere psihologică. ce desfăşoară activităţi care implică utilizarea maximă a posibilităţilor lor fizice şi psihice (aviatori.sti neţurilor operatorii necesare pentru învăţare şi toi marc pmgresivă a gindini. denumire dată de noi (1962). PSIHOLO- .m. de neacceptare a modului ei de a fi. Teoria a. se obţine o cunoaştere mai bună şi mai rapidă a complexităţii activităţii psihice. 54 A <\plicîndu se. de a simţi. asociate cu teoria ştiinţifică a sugestiei şi autosugestiei ca şi cu experienţele medicale de hipnoză. asociativitate) care urmează să apară în ordinea stadială şi sînt necesare pentru progresul învăţării. subiectului ce se antrenează o binefăcătoare stare psihosomatică. se realizează o destindere şi un calm interior. ANTINOMIE (gr. formă concretă de aplicare a principiilor modelării în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de pregătire psihologică. după Tli. Aceasta ia dependentă de modul cum sînt evaluate comportamentele. în acest scop se elaborează modelul di. raport afectiv de respingere tacită a unei persoane. are sensul de contradicţie dialectică. în funcţie de scopul acţiunii de modelare pot fi diferenţiate două accepţii ale termenului de a.m. prin nepotriviri de structuiă organică şi psihică. respiratorii şi digestive. este în convergenţă cu didactica psihologică propusă de H.p. Schultz. în ansamblul lor. T. MODELA- GIC MODELAT. programează acele condiţii sau acţiuni care favorizează desfăşurarea normală a activităţii sau care contracarează acţiunea fenomenelor care impietează asupra randamentului activităţii. ca si fortificarea şi potenţarea diferitelor funcţii psihice. Am dat denumirea de teorie a a. contribuie la creşterea stăpînirii de sine şi a eficienţei activităţilor mentale. de a se comporta.

îl înconjoară. este menţinerea nivelului celui mai scăzut posibil al energiei interne a unui organism. se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente. proces pedagogic. devenit insensibil la durere şi plăcere. . a. Este deci o formă de antrenament ideomotor. mecanism psihologic care îl determină pe subiect gg. Deseori a. care cuprinde completări specifice.p.1. Despre a. lipsit de „pasiuni". Transformările de energic sînt mijloacele prin substructurile a. Pentru S. într-o ordine riguroasă. ANTRENAMENT SPORTIV. La Kant a.ad -la. insomnie. îl pătrunde. tulburare a afectivităţii manifestată prin stări de nelinişte. avînd ca factor şi pregătirea psihică. scepticii) pentru a caracteriza starea ideală a înţeleptului. Freud termenul de a. A. Psihologia existenţialistă se ocupă mult de a. gîndea:-!" ă şi să se lonipotte astfel ca şi cum o serie de aete. Este recomandat în profilaxia oboselii. constă în exersarea şi însuşirea unor operaţii motorii. întrucît consideră că aceasta este starea permanentă a omului. tehnicile de măsurare folosite în antropologia biologică (antropobiologie). în debutul psihozelor sau în afecţiuni endocrine şi cardiace. atitudine indiferentă faţă de problematica vieţii cotidiene. S. sportivilor. orientat spre perfecţionarea calităţilor şi capacităţilor psihomotrice ale individului. este implicată.p. in stabilirea normelor de vîrslă şi sex într-o populaţie. Există şi metode du antrenament speciale psihice ca antrenamentul autogen. se defineşte ca „teamă fără obiect" spre deosebire de fobie care este „teamă cu obiect". în forme accentuate. varietate. în vederea realizării de performanţe sportive cît mai mari. <?par<. Principiul acestei tehnici constă în modificarea tonusului muscular prin concentrare mintală ce se repercutează favorabil asupra funcţiilor psihosomatice. ca o metodă bine structurată şi codificată. ANXIETATE. tehnică (le pregătire psihosomatică specifică activităţii sportive. Funcţia a. Influenţele a. cuvinte. palpitaţii. totuşi a. Freud scrie: adevărata lor semnificaţie constă îl nceea eâ ele reprezintă conflictul a două iorţe opuse şi de intensităţi aproape egale şi ceea ce reprezintă de regulă opoziţie între dragoste şi ură". ci semnifică o organizare in cadrul căreia excitaţiile trebuie să urme/e o ordine c-. APERCEPŢIE (lat.p. Termenul a fost folosit de asemenea. de ex. are valoare do model teoretic. APATIE (gr. care planează pretutindeni. Include: pregătirea psihică de bază. considerată ca experienţă fundamentală. proces bazai prin intermediul căruia se achiziţionează noi cu- .p. Herbai t. ANULARE RETROACTIVA. în nevroza obsesivă. A.p.A ANTRENAMENT PSIHOTONIC. transpiraţie etc. termen psihanalitic ce desemnează anumite caracteristici pe care teoria fieudiană le atribuie psihismului si anume capacitatea de a transmite şi transforma o energie determinată şi diferenţierea sa în sisteme sau instanţe. patlws — pasiune). ANTROPOMETRIE. APARAT PSIHIC. implică parcurgerea a trei faze: a) faza preliminară sau de iniţiere în care sub rezerva adeziunii totale a subiectului sînt practicate exerciţii de relaxare musculară prin care sînt conştientizate relaxările pasive.r. Deşi baza teoretică este eclectică. ca o modalitate de pregătire . (M. bine aplicată. perceptio — cunoaştere). stare de pasivitate. contracţiile active şi controalele respiratorii. stare de trac. în unele afecţiuni neurologice. b) faza însuşirii antrenamentului autogen. în absenţa unor cauze care să le provoace.). sistematic.H. activităţi sportive. sau angoasă ca formă foarte accentuată de a. ca un mijloc ele restabilire şi refacere a organismului după efort. Metoda. cu respectarea strictă a unor condiţii. împreună cu prelucrările statistice corespunzătoare alcătuiesc uu auxiliar indispensabil. termen introdus de Leibniz pentru a desemna percepţia conştientă spre deosebire do „micile percepţii" inconştiente. elimină tulburările psihosomatice resimţite de sportivi înainte de concurs (teamă. — a — fără. cea specială şi cea pentru concurs. Termenul de a.p. Sub aspectul beneficiului. nu trebuie înţeles in sens anatomie. diibîndcşle sensul d<. cauzată de lipsa dorinţelor şi a oricăror mobiluri spre acţiune. La ]. creşterea tonicităţii şi eficienţei musculaturii în vederea unei val<>nl'ieări ulterioare. tulburări musculare. ca şi . Epurau). vizind obţinerea unui control muscular localizat şi electiv. Schultz. a. teamă şi îngrijorare nemotivată.1 normali Lăţii creşterii şi dezvoltării unui co'iil. greutate în respiraţie. iar tehnicile 56 incluşi"1. după metoda lui J. arc sensul de conştiinţă de sine.p. gînduri anterioare ale acestuia nu ar fi avut loc niciodată. Stările de a. însuşirea a. apare ca o abilitate conştientă de fructificare a modificărilor fiziologice şi psihologice provocate de relaxarea musculară generală. psihice şi somatice. incapacitate de concentrare şi mobilizare etc. dar nu o poate defini şi nici îndepărta. c) faza specială sau de antrenament psihosomatic modelat. Ca simptom psihopatologic se întîlneşte în melancolia anxioasă. în psihanaliză. unitară şi originală.p. asupra organismului sint de o mare. în diverse doctrine etice din antichitatea greacă (stoicii.p. A. în antrenament sînt extrem de variate. antrenamentul psihoton. sînt însoţite de fenomene organo-funcţionale ca: jenă precordială.ire fixează locul diferitelor sisteme. fobieft. care au drept scop reglarea psihică şi somatică a sportivilor prin acţiune iniţiată asupra tonusului muscular.

întrucît conţinutul a. tendinţă preferenţială. mnemoschemă. pierderea posibilităţii de a efectua gesturi fine ale mîinii.. afagoapraxia. mişcărilor oculare.'ite iu lobul frontal. tendinţelor şi montajelor ce pot mijloci perceperea şi cunoaşterea în genere. vestibular sau proprioceptiv. comunicarea. mijlocind reuşita într-o activitate. problemă de logică extrem tic dificilă şi real. este în sfera motorie ceea ce este agnozia în sfera percepţiei. fără tulburări ataxice de tip cerebral. APTITUDINE. APREHENSIUNE. cu menţinerea posibilităţii de a efectua gesturi ca atare. Fondul aperceptiv semnifică totalitatea experienţei. Termen folosit în gnoseologia clasică. posibilitate de a acţiona şi obţine performanţe. APORIE (în gr'. a mersului şi a redresării. Opus faţă de a posteriori. de tipul imposibilităţii folosirii mîinilor.: etalon. dezorganizarea Resturilor care privesc actul îmbră- carii ca atare. în parte. Pieron distinge şi o pseudoapraxie care nu se referă la coordonarea motorie ca atare ci este consecinţa unei agnozii. ideomotorie. factor al persoanei ce facilitează cunoaşterea. '1970). modelare. deşi motilitatea elementară a membrelor superioare este conservată). . a — fără. actualizarea şi dezvoltarea unei dorinţe menite să ducă la satisfacerea unei trebuinţe materiale sau spirituale. Este deci experienţa perceptivă şi cognitivă ce se activează selectiv servind ca instrument sau model în noile acte de percepţie şi cunoaştere. în alt sens. mişcărilor expresive mimice. elaborările tehnice şi artistice. 58 . determinată de leziuni localizate în aria precentrală inferioară a emisferului cerebral dominant. a. \V. montaj. constructivă. de ex. a. A PRIORI. Wundt înţelege a. determinate de leziuni parietale. cu conservarea planului ideativ necesar activităţilor complexe şi a posibilităţii de efectuare a acestor activităţi. subiectul nu poate recunoaşte obiectele. stabilă constînd din structurile cognitive şi conative şi a. a. poate fi corect executat. încurcătură). şi ca o percepţie focalizată foarte activă şi clară întrucît este susţinută prin cunoştinţe prealabile şi interese. îndeosebi reprezentările alcătuiesc fondul a. neexistînd a. umfla obrajii. model etc. a. însuşire sau sistem de însuşiri ale subiectului. C'laparede.dificultate. Se disting a. determinată de leziuni localizate fie în emisferul cerebral drept (formă mai frecventă şi mai accentuata pe linie vizuo-spaţială): a. Aceste forme de a. determinată de leziuni for. deşi nu există tulburări ale muşchilor interesaţi) şi instrumentală (incapacitatea de a cînta la vin instrument. H. ideatorie. este tratat printr-o serie de alte concepte. combina in conformitate cu un scop perlor- manţele gnozice şi activităţile motorii ale unor formaţiuni relativ integre din punct de vedere al funcţiilor elementare (M. Forme clinice: a. dar do mai mică intensitate. imposibilitatea redării stărilor emoţionale de către musculatura facială. stare similară anxietăţii. înţelegere sau surprindere a ceva real. Goldenson. a. Piaget nu recunoaşte decît aceasta ultimă formă de fapte psihologice existente a. bitco-lin^uo-fticialtfl tulburarea bilaterala constind în' imposibilitatea de a executa mişcări la comandă la nivelul musculaturii cefalice (bolnavii neputînd scoate limba la comandă. cari. mai ales gesturi simple la comandă. fiind determinată de leziuni ale lobului parietal al emisferului cerebral dominant. a. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată. Psihologia contemporană nu apelează la termenul de a. elaborată ontogenetic.A noştinţe. fiind determinată de leziuni pai i<to occipitale drepte. a. în filosofia clasică. în absenţa unui deficit motor.ili7. annizia apraxică. ceea ce este de mai înainte şi precede un eveniment sau o experienţă. cu toate că fiecare gest. în raport cu cele actuale. alterare a coordonării gestuale constînd în incapacitatea bolnavului de a efectua anumite acţiuni. După Ed. desenare) în care elementele spaţiale ale lucrării sînt greşit dispuse. determinată de leziuni localizate de asemenea în lobul parietal sting. tulburarea activităţilor plastice (aranjare. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea proprietăţii coordonatoare. îinlirăctttHliti. fiind universală (afirmaţie mult criticată) şi judecăţi apriorice a căror legătură cu experienţa este neîndoielnică. determinată de tulburări la nivelul căilor motilităţii voluntare (calea piramidală).p. a. imposibilitatea de a înghiţi la comandă. insolubilă. cu conservarea reflexului de deglutiţie. Kant distinge o cunoaştere absolut sau pur apriorică şi care nu depinde de nici o experienţă. în aria de reprezentare motorie a capului. sufla. vocală (imposibilitatea de a cînta din gură. cod. melo-kinetică. a. fluiera). APRAXIE (gr. determinată de leziuni frontale. pn)i>\i<ticv. deşi aceasta nu este alterată motor. cunoaştere ce vine după şi dintr-o experienţă. ideatorie sau ideomotorir. APETENŢĂ. determinată de leziuni în aria Broca şi în girusurile precentral sting şi supramarginal. problemă ce comportă soluţii contrare dar echivalente. Starea opusă este inapetenţa. diminuarea sau pierderea capacităţii de a coordona membrele inferioare în mers. îndeosebi a faptelor psihologice. parii-ial şi occipital. temporală constînd din starea şi dispoziţia subiectului în momentul percepţiei. imposibilitatea dirijării voluntare a privirii la un mo- A ment dat. imposibilitatea executării actelor complexe în succesiunea logică şi fluentă a diverselor gesturi elementare. în epistemologia şi psihologia modernă. practica. praxis — acţiune). determinată de leziuni situate în regiunea precentrală.

F. ce implică precumpănitor structuri senzoriomotorii contribuţia eredităţii este importantă pentru cele implicînd organizare intelectuală şi adaptare socială. Clapare. Clapare.A După A. implicată îu activitate. Thorndike a susţinut că a. Burt cu atenţia. C. poate fi sau poate deveni a. superior dezvoltate şi de mare eficienţă. ca nivel funcţional al psihicului. Graniţa dintre contribuţia eredităţii şi cea a mediului şi educaţiei nu poate să reprezinte o constantă. Iov insistă asupra faptului ci premisele native sînt generice pntînd intra în constituţia a variate a. împlinirii şi dezvoltării superioare a a. pe care L'. se echivalează cu structurile sau valorile instrumentale condiţionînd calitatea acţiunilor de orice fel. A. E. fi. în raport necesar cu dotaţia ereditară. sijit tratate ca. indivizii deosebindu-se numai după gradul de dezvoltări. însăşi problema pare să fio depăşită. nu ne pot abate de la părerea că factorii mediului înconjurător pot juca un rol crucial ca sursă de diferenţiere individuală. iar R. Studiile asupra gemenilor univitelini. este socotită a fi inteligenţa de către majoritatea autorilor. considerind diviziunea iniţiată de Spearman între factorul general (G) şi cei speciali (S). Newraan a constatat o deosebire frapantă între coeficientele de inteligenţă a două gemene univiteline dintre care una (cea cu coeficientul de inteligenţă superior) a urmat studii superioare. cărora li se rezervă un loc intermediar între factorul general şi cei speciali. Talentul rezultă tocmai dintr-o astfel de interacţiune^ specifică dintre a. umane. memoria. în această perspectivă a. în aceeaşi ordine de idei se pune şi problema interacţiunii a. Astfel sînt înţelegerea. un construct (G. Ca a. Woodworth cu voinţa. Orice manifestare umană. are frecvent o structură psihofizieă şi corespunde unor organizări psihofiziologice. a. Schottlewarth apreciază că în dezvoltarea gemenilor ereditatea influenţează în proporţie de 62%. decisive sînt exerciţiul şi educaţia. valabilă în toate sau în cele mai multe din domeniile de activitate. Ferguson susţine că: „numeroasele demonstraţii concludente în legătură cu faptul că factorii ereditari joacă un rol important în a.jţ ionale :. însăşi a. ocupîndu-se de deosebirile psihice dintre gemenii univitelini. este desigur variabil realizată de către diferiţi indivizi şi în cadrul a diferite forme de existenţă culturală si activitate. helcrogcne. Yîgotski a introdus termenul de instrument spiritual. Meili introduce fae- < R . Pentru a. nu ca valorificare a zestrei ereditare ci ca o consecinţă a complexelor de inferioritate ce tind să fie depăşite prin compensaţie. pentru o anumită categorie de teste sau probe. L. percepţia rapidă. se prezintă ca un sistem cu o organizare ierarhică şi întotdeauna originală. Hali) ceea ce a stîrnit variate obiecţii. Considerînd diviziunea a. (B. generală. şi talentele. Promotorii teoriilor multifactoriale au introdus o serie de alţi factori de grup. Pieron: „capacitatea singură poate fi obiectul unei evaluări directe. în genere. se constituie dar se şi verifică dobîndind forme de capacităţi. fiind o virtualitate". A." Posibilitatea dobîndirii. a. Thurstone lc-a denumit a. R. raţionamentul numeric.de insistă asupra structurii specifice a a. "I e|>. Thurstone a introdus conceptul de factori de grup. Xoi definim a. a. în psihologia persoanei. ca: sisteme operaţionale stabilizate. a. Galton a pus a. şi nici interpretarea compoziţiei prin aditivitate.de) de o mai mare mobilitate decît deprinderile.' a fost înţeleasă ca un fel de deprindere (St. r. particularităţi ale 60 anali/af ovilor. depăşintlu-lc pe acestea şi sub raport calitativ. nu este ereditară dar se întemeiază pe anumite premise native (însuşiri de tip nervos. A. facultăţi psihice generice. K. După H. A. în condiţiile activităţii a. coordonat ive). spaţialita'tea şi fluiditatea verbală. de totală generalitate încă se mai discută. Wolf. dispoziţii pivopr. Zazzo. Teplov). gîndirea inductivă şi cea deductivă. iar cealaltă a rămas analfabetă. apreciază că acestea fiind dobîndite.şi modalităţile de combinare a acestor facultăţi. nu se confirmă teoria independenţei a. pot avea o pondere de 80% din particularităţile de personalitate. rezultă dintr-un aliaj a ereditarului şi dobînditului. Behaviorismul a relevat rolul învăţării şi exerciţiului în constituirea şi dezvoltarea a. Ed. admitem că trecerea de la simplu la diverse grade de complexitate implică relaţii de interacţiune şi intermodelare. Kelly) de operaţii şi procese (Ed. se identifică numai după criteriul performanţelor supramedii şi al specificităţii. Adler explică dezvoltarea a. 1J. este mai degrabă o dispoziţie interfuncţională.». corespunzătoare factorilor de grup sînt valabile pentru un grup de activităţi. Sanch identifică factorul G cu cogniţia. Totodată a. sînt unităţi independente ce nu se influenţează reciproc. A. A. La nivelul personalităţii. F. Binet înţelege a. Asupra prezenţei unei sau unor a. rezultate din sinteza de procese şi însuşiri psihice. în orice ca/. este imitatei de bază a vieţii psihice. constată că exerciţiul influenţează slab dezvoltarea funcţiilor elementare dar este decisiv pentru elaborarea şi progresul funcţiilor complexe. Paterson admite existenţa unor trăsături individuale constînd dintr-o anumită compoziţie de a. în simple şi complexe. pe verticală. Problema raportului cantitativ dintre cota ereditarului şi cea a dobînditului rămine controversată şi întrucît între cele două segmente evolutive trebuie prevăzută mai degrabă continuitate dccît opoziţie. în psihologia modernă s-a generalizat înţelegerea relaţiilor compensatorii dintre a. intelectuale primare. Dacă K. A. în psihologia diferenţială a.

f. întrucît intervine dominant în acţiuni. e) tempoul percepţiei şi mişcării.f. dobîndind caracter de specializare: stîngul asigurînd simbolismul verbal iar 63 FUNCŢIONALĂ. prin a. s-ar actualiza în expresii artistice. gestică. condiţii adiacente. a celor două emisfere este foarte accentuată. A.artă. de a avea o dezvoltare inegală. geometrică. în etnologia şi psihologia socială contemporană s-a trecut peste aserţiunile lui C. porţiunea cea mai primitivă din punct de vedere filogenetic a sistemului limbic sau rinenccfahil. J. munţii. Vernon. spaţial-mecanic. înlănţuirii lor. (lupă C. proprietate a voinţei apropiată de perseverenţă şi sîrguinţă. După C\G. fuziunea lor ducînd la efectul percepţiei spaţiului tridimensional (stereoscopie). particularităţi de observare şi înregistrare.G. introdus de Ph. se exprimă pregnant în diferenţierea funcţiilor celor două mîini. în culturile popoarelor se identifică teme sau simboluri comune şi pe care C. reprezintă: „un fond de imagini străvechi care aparţin tezaurului comun al umanităţii". prin ereditatea socioculturală şi contribuie la particularizarea unor grupări sau colectivităţi. perturbă şi funcţia de recunoaştere incluzînd deci şi agnoziile. sfidare a altora. norii . AROGANŢĂ. A. factus — făcut). schemele de acţiune şi cunoaştere alcătuiesc un fond specific prin care se realizează ceea ce A. norii etc. într-un ritm susţinut. sistemogeneză. lacurile. a. de regulă. profesionale sau a. ARC REFLEX. Aştrii. b) cu relaţiile numerice. Existînd în formă latentă. într-o perioadă mai tîrzie rezultatul indirect al unor activităţi umane (ex. Jung despre nativitatea şi universalitatea a. numerică etc.. efectuată de regulă cu metoda testelor se identifică elementele componente ale a.se fac" din fumul care iese pe coşul caselor sau al fabricilor). imagini sau sche- me înnăscute. Jung a. caracteristică pentru o anume colectivitate. forme simbolice. constînd din: 1) calea aferentă. . c) operarea în plan mental. 2) conexiunea centrală. Jung inconştientul colectiv. socotiţi a fi rodul activităţii directe a oamenilor. provenind nu de la fenomenul psihic real studiat. fapt artificial sau instrumental. după J. termenul fiind utilizat în sens de model simbolic comunitar sau de tipar (pattern) cultural (v. tulburare de orice ff-1 şi giad a luncţiei simbolice (K. Menţionăm şi factorul K. ars .torii de complexitate exprimaţi în întinderea gîndirii şi modul de a face combinaţii. implică perturbări şi a simbolicii nonverbale. de retroaferentaţie venită de la efector. Kelley grupează a. Atingînd centrii senzoriali şi motori a. A. complexe. deci identificarea structurilor. unul dintre centrii dispvişi simetric fiind mai activ şi ocupînd o poziţie funcţională dominantă. ASIMBOLIE. A. arborii. Se adaugă deci o a patra dimensiune. figurativă. ca facfor comun şi sînt legaţi prin el. apoi. ARTIFICIALISM INFANTIL. elementul dominant îndeplinind un rol decisiv în coordonarea sistemului. aceasta. d) memorie. imagine falsă ce apare în datele unui experiment. ci de la aparat (de cx. ARTEFACT (lat. atitudine de frapantă şi nejustificată autoafir- mare a superiorităţii proprii şi de dispreţuire. Astfel. IS>7uj. într-o perioadă iniţială. interacţiunilor. după: a) abilităţile de operare cu relaţii spaţiale. speciale. în genere. modele primitive. Neurofiziologia modernă consideră că orice reflex este un mecanism de autoreglaj ce include cu necesitate şi fecdbackul sau conexiunea inversă. inclusiv a organelor de simţ perechi. rîurile. originalitatea şi elaborarea.G. iar în reflexele complexe se multiplică secvenţial impulsurile eferente care sînt de diverse tipuri. Schema a. a organelor perechi este necesară. limbii şi legendelor. mai probabil decît prin ereditatea biologică. Alai mult decit atu/in a. exprimate în cultura popoarelor şi a căror totalitate defineşte. cărora le şi servesc. este calitatea necesară pentru îndeplinirea acţiunilor dificile şi de lungă durată. se transmit. Membrii unei colectivităţi etnologice au a. supnlicială exprimînd o exagerată supraapreciere a propriei persoane. afectează nu numai operarea cu simbolurile ci şi înţelegerea. stingă fiind mai sensibilă din punct de vedere tactil şi servind la fixarea obiectului iar dreapta dispunînd de mai multă forţă şi capacităţi de coordonare motorie. Guilford consideră flexibilitatea.. ARHETIP. se accentuează decalajul dintre imaginile monoculare. constă în capacitatea de a urmări neabătut un scop şi. Kardiner numeşte personalitatea de bază. Acestea nu au însă o compoziţie standardizată şi mai importantă decît inventarierea şi măsurarea factorilor este surprinderea corelaţiilor. ASIMETRIE caracteristică a funcţiilor analogice din cele două emisfere cerebrale. pămîntul. Fmkrlburg. o credinţă a copilului (din faza centrării intelective) constînd din atribuirea unei origini artificiale unor obiecte naturale. Recent psihofiziologii americani au afirmat că a. B. ASIDUITATE. este depăşită prin noile cunoştinţe despre reacţiile circulare. stereotipe. Jung le consideră ca provenind din posibilităţile congenitale ale psihismului în general.f. în stări onirice sau patologice. schema sau structura morfofuncţională a reflexului. Prin cercetarea factorială. ar fi astfel.). considerîndu-le produsul unei activităţi de fabricaţie a oamenilor. 3) calea eferentă.G. Ananiev presupune că a. Temele constante ale folclorului. fluiditatea.r.f. conduită individualistă. în encefalogramă). Piaget. ARHIPALIUM (ALOCORTliX). desfăşurînd o energie mereu reîmprospătată. A. T.

A. noi combinări' şi construcţii complimentare de scheme. acomodarea cu funcţiile ei de restructurare. întrucît reuneşte conţinuturile empirice cu formele logice". montată ereditar). fortificării şi însănătoşirii psihice a unui om.p.tă în ajutorarea omului aflat într-o anumită activitate sau situaţie. i. Referindu-se la a. acestea fiind cele mai eficiente sub raportul surprinderii esenţialului. în comparaţie cu modul de hrănire de pînă acum. al cărei scop este vindecarea pe calea intervenţiei psihologice a unor manifestări indezirabile sau boli psihice. în raport cu schemele. o parte. ca o dimensiune complimentară fără de cnre viaţa şi dezvoltarea psihică nu ar fi posibilă. în măsura în care aceasta se deosebeşte de adaptarea vitală sau biologică propriu-zisă. suptul laptelui). Astfel.n drept el'i-ct mijlocirea adaptai. vesc numai o schemă de acţiui. organizarea mediului de viaţă în sensul creării unui climat psihic favorabil etc. reclamă. forţelor psihice. b) uzuală. ueiiu- (|IC|)!M1. întrucît noile conţinuturi produc.şi mi întregul organism şi . Concomitent. fie mai puternică. M . empirică şi a. După ilt'7. biologică (introducerea laptelui matern în circuitul substanţial al organismului nou-născutului) şi acomodare biologică (adaptarea organismului nou-născutului la acest mod do hrănire.igel 1 in t e o r i a sa psiliogenetieă. multilaterală a omului căruia i se acordă sprijin.p. şi acomodarea psihică.i. Piaget notează următoarele criterii ale a. fie de mai mare valoare. acelaşi autor notează: „A. care privesc întregul orga- t e r m e n i tnlosiţi <li. reprezintă orice „incorporare sau absorbţie" de informaţie prin intermediul unor scheme sau modele operaţionale..ştc procesul de integrare a condiţiilor de mediu la structura internă a organismului. biulugice. ACOMODARE. J. de'. care pi:. pentru buna ei desfăşurare.ciîita adaptarea psihică la condiţiile dificile..s. Acestea condiţionează nivelul a. poate avea loc şi în sensul că se impune influenţa sau predominanţa socioculturală. şi acomodarea desemnează cele dona procese ale adaptării psihice la mediu. foarte frec-. A. efecte deformante. de deformare sau destrămare a vechilor scheme şi impun cicluri operaţionale specifice. pierdere sau diminuare a capacităţii de a îndeplini simultan şi bimanual diverse mişcări care alcătuiesc acţiunea motorie. b) — faptul că eforturile subiectului se supraadaugă datelor furnizate de obiect. mentale: a) — existenţa schemei. raţională. ! . ASIMILARE. ASOCIATIVITATE. precum şi reglarea frecvenţei deglutiţiei după abundenţa laptelui etc). totalitatea acţiunilor. care este nou. în vreme ce sugerea degetului nu se soldează decît cu „învăţarea" suptului (copilul se antrenează pentru a suge mai bine).sugerea sînului spre deosebii. omogenizîndu-se. in acebt conteni 5 — Dicţionar de psihologie ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ.! sînului se soldează nemijlocit cu introducerea de substanţă in interiorul organismului. asociere. c) — faptul că un element de inferenţă se supraadaugă constatării.p. py <h. a.me. Distincţia dintre a.nemijlu: iu. adică din condiţiile vieţii intrauterine) de a. pe de altă parte. realizată prin sisteme de operaţii. a. intelectuală. se disting a. în cazul hrănirii artificiale. prin care se urmăreşte prevenirea apariţiei unor manifestări psihice nedorito sau diminuări1. ASOCIAŢIE. e) terapeutică. asistenţa medicală se identifică cu ceea ce numim de obicei igienă mintală. ce con. Ea se acordă atît bolnavului mintal cit si omului sănătos cu scopul de a le fp.. termen introdus de J. se evidenţiază şi faptul că adaptarea psihică este subordonată adaptării în general. Piaget îl extinde în teoria sa despre operaţiile mentale ca principiu al invariantei rezultatului în raport cu operaţiile prin care a fost obţinut: „acelaşi rezultat este atins pe două căi diferite şi este totuşi recunoscut ca fiind acelaşi". Pi. şi acomodare psihică. organizarea regimului de muncă şi viaţă.< > • ke (sec. în aceeaşi activitate (de cx. care poate fi perceptivă. Asemănător asistenţei medicale. este direcţionată pe trei modalităţi principale de acţiune: a) profilactică. cunoaşterea profundă. al NVH-loa) şi cale denotă Ic^uiuru. raţională. A. percepţia spaţială. ASINERGIE. J. în psihologie a. plecînd de la noţiunea matematică a a. Deci.i. A nism şi constituie o adaptai. iar cea de-a doua constînd în adaptarea respectivei scheme la obiectul asimilat (mularea buzelor şi a limbii după forma şi dimensiunile sînului sau ale biberonului. şi acomodarea biologică. ventâ la noii-născuţi: suge re. prima constînd în a. ASIMILARE SOCIALA. ap-ire în raport cu a.J. de sugerea degetului. deductivă se succed alternativ după ritmuri variabile însă totdeauna într-o strînsă corelaţie. Prin succesivele acomodări şi reacomodări se reface echilibrul perturbat de noile acte de a. conştientă sau inconştientă. 63 61 . proces prin care indivizii sau grupurile aparţinînd unor culturi sau medii sociale diferite se transformă. măsurilor şi îngrijirilor acordate de o persoană specializată în vederea întăririi. Specialistul ce acordă a. m. Se referă şi la caracteristica gri! puri lor operatorii de a fi compozabile şi îndeosebi la demersurile inteligenţei care parcurge „drumuri ocolite". şi mai clară cînd avem în vcd.\ uitarea predominantă a unuia sau altuia din emisieie s-ar explica tipurile speciale de activitate nervoasa superioară. cauzată de afecţiuni ale cerebelului. utilizează mijloace variate cum ar fi: persuasiunea. este un act de judecată. unui obiect exterior (sînul matern) la o schemă de acţiune interioară subiectului (schema suptului. psihoterapia.

Delacroix. a cunoscut cea mai largă răspîndire în Anglia. cu legătura temporară între stimuli indiferenţi (T. Cercetările au dovedit însă că acestea au o sferă foarte redusă de valabilitate şi aceasta mai ales în sectorul faptelor elementare de memorie şi deprinderi.ii i le lor pe ideci asocinţiei.P. Thorndike s-au sprijinit in lini . Pentru G.) ASOCIAŢIONISM. Se poate da şi indicaţia ca la cuvîntulstimul să se răspundă cu un şir de cuvinte timp de 1' sau ca să se răspundă numai cu adjective. Legăturile dintre diverse elemente psihice nu sînt însă numai de ordin asociativ ci şi motivaţional. l'rcud şi C. a. De asemenea \V. ASPIRAŢIE.G. Modelul a. ansambluri sau sisteme. Psihanaliştii începînd cu S. de unde şi metoda explicării prin asociere de elemente ireductibile unele la altele — atomismul asociaţionist. acreditîndu-se ca o teorie psihologică şi ca o gnoseologie. nu se reclamă totuşi de la curentul asociaţionist ce a fost abandonat. Deci. Jung au folosit termenul pentru a indica legarea unei energii pulsativc de o imagine sau a pulsiunilor între ele.l. Guithrie. aici intervenind legităţi ce nu sînt în concordanţă cu modelele asociative originare. Jung. Kibot. A. în intrasistemice şi intersistemice. analiza şi sinteza fiind interdependente. tulburare a peixeperii schemei corporale (somatognoziei) caracterizată prin ignorarea sau nonrecunoaşterea unuia sau mai multor segmente ale corpului. iar cu B. nu a fost abandonată categoria de a. au fost şi sînt utilizate pentru investigaţii clinice. în felul acesta se sondează pulsiunile şi punctele nevrotice localizate în inconştient. reacţii specifice şi pînă la urmă răspunsuri cu un conţinut semnificativ pentru preocupările ascunse ale subiectului (metodă proiectivă). care la rîndul lor. se apelează la cele de acţiune. W'iindt şi IC. Hoblees. a. Ivanov-Suiolenslu. fiziologic. Skinner recurg la a. S-a vorbit despre o memorie şi despre o inteligenţă asociativă. procese şi însuşiri psihice prin wecnnismul asociativ. semantic sau (şi) implicativ. J. în lanţ şi prin a. de diverse niveluri. l. al XX-lea. a. fost semnalat încă de la Aristotel care a iniţiat şi o clasificare a legăturilor simple după: a) contiguitate. remarcă H.G. Ribot. YVatson. H. ASOMATOGNOZIE. Deci asocierile sînt condiţionate. K. încă Axistotel se referise hi legăturile dintre idei şi a propus o clasificare a lor. vechi curent psihologic definit prin relevai ea asociaţiei ca fenomen central şi fundamental în formarea şi manifestarea proceselor psihice. sînt spontane şi au fost adoptate ca obiect pentru o tehnică de diagnoză şi cercetare.v. Spence. prin reflexe. Mill şi A. H. holism psihologia conduitei. mecanismul fiziologic al asocierii. A. a.relaţii funcţionale (operatorii) şi de conţinut între elemente simple alo vieţii psihice. pe celălalt. în sec. l'avlov şi V. P. în care. structură motivaţional-finalistă. Fenomenul asociaţiei a.P. dispuse ierarhic. a gîndirii nu a avut succes. Interpretarea prin a. un eveniment îl semnalizează. în interpretările şi experimentele lor. Asociat ia constituie neindoilenie un fenomen real dar abordarea exclusiv asociaţionistă a proceselor şi formaţiunilor reduce posibilităţile de explicare ştiinţifică. cercetătorii care se referă la a. în psihologia modernă mai mult decît la conceptul de a. P. După modul cum sînt concepute elementele. în variate forme.l'opest u-Xe\r. îndeosebi in explicarea învăţării (Icaruiniţ). Astfel luîndu-se senzaţia ca element de bază se consideră că din asocierea sau însumarea senzaţiilor rezultă percepţiile. Hartley. b) asemănare. psihologia cibernetică şi sistemică. fiind asociate dau conceptele ce se corelează asociativ în judecăţi etc.v. pentru studiul limbajului copiilor (proba Kent-Ivessanofl) sau al adulţilor. J. D. din a căror asociere rezultă reprezentările. şi divide a. Pavlov). Muller. Ebbinghaus. Priestley în materialism.l. pentru determi6G A nări tipologice (A. Totuşi odată cu aceasta. în epoca modernă a. asociativ. binare este depăşit prin a. deosebite de cele dirijate. ASOCIAŢII VERBALE LIBERE. teoriile asociaţioniste se integrează cu Th. Locke. explicarea oricăror acte. Th. Aşa cum menţiona Th. s-a referit îndeosebi la senzaţii şi la fapte de memorie. Hume.. lîehlerev au dezvăluit. mai ales în urma fundamentării ei neurofiziologice prin cercetările asupra reflexelor şi a echivalării a. ten- 3* m . O serie de reprezentanţi ai beliaviorismului printre care K. Bain în idealism. Berkeley. J. năzuinţă. Timp îndelungat s-a încercat să se explice fenomenele psihice prin legile asocierii.. c) contrast. principiul asociaţiei a slujit ca bază pentru fecunde cercetări experimentale. consideră că orice proces sau formaţiune psihică superioară este rezultatul unui lanţ sau compoziţii asociative. este privită sub două aspecte: ca mecanism psihologic ce realizează trecerea de la simplu la complex şi ca fapt sau produs psihic rezultat din respectivele corelări şi care la rîndul său este supus unor noi compoziţii asociative. Totuşi nu s-a reuşit o explicaţie asociativă a proceselor complexe. metodă de investigaţie introdusă de C. operaţionalism. Este o viziune gravată de mecanism. a fost contrazis şi depăşit prin gestaltism. operaţie. spontane sau condiţionate. a. în faza actuală nu se mai susţine însă că elementele asociate preexistă separat ci se porneşte de la cîmpuri. în genere. Aceasta pentru că la stimulii presupuşi sau dovediţi afectogeni intervin întîrzieri. A. în psihologie fenomenul a. sînt împletite cu disocieri. după J. Se dau cuvinte-stimul şi subiectul este invitat să răspundă imediat cu primul cuvînt care-i vine în minte. semnificaţie etc. Samarin (19(32) relevă caracterul dina- mic şi complex al a. substantive sau verbe etc. sînt întotdeauna mijlocite.!ini ele.

A. în al doilea se tinde spre o plăcere.-i Ctii m l i n e i iţ'f-azâ. defecţiune a 68 f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'. taraxis — tulburate) termen ce desemnează la diverşi fiio-ofi greci starea de calm. Kreindler. t r u c d o cui i d e a l . a . I'. formă de agnozie tactilă constînd din incapacitatea de a recunoaşte obiectele."I. pe de alta. ce implică atracţia spre scopuri ce d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e . d e c i s i v . u i < r <~i : -i spre ceva ideal. este după Chombart de Lauwe „dorinţa activată de imagini. evitarea pasiunilor şi moderaţie în satisfacerea plăcerilor.. foveale.i"hi!i -arc. a — fără. la delimitarea căruia participă a. . piez c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a lâ. ii'ud <ie organizare a activităţii r'-.II'. distragere şi deconectare. \Y. YVundt asemăna zona vederii clare. 1". nevralgii. Ribut a elaborat teoria motorie a . Wze remarca distincţiile ce apar uzual în limbaj: „am nevoie do. Chombart de Lamve. ci n -. ) ' . iar în al treilea. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r . refracţie ai globilor oculari.. Psihologic. d o r e s c . De la fluctuaţiile a. toniluarc. este un ansamblu de forţe sau tendinţe ce izvorăsc din motivaţia de creştere (A. cunosi o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'. fenomene ce au tendinţa să se agraveze în condiţiile suprasolicitărilor intelectuale. La idosoiii antici. curburile fiind net diferite in planurile perpendiculare intre <•!.f ă r ă . Tocmai în legătură cu această situare într-o ierarhie de valori se defineşte nivelul de a. Activităţile concurente sint excluse. vertij uri şi la.> .i ptare psihoeomporfamentală. pe de alta prin fatigabilitate şi reducţie a capacităţii de lucru.id.i ajuns subiectul şi reprezintă tendinţe în care un rol important revr!< cunoaşterii de sine.imi--a ÎI. Uneori apar hipomnezii. ASTEREOGNOZIE. Este însoţită de anorexie. rcprezentînd un fel de fluctuantă convergentă. ASTIGMATISM (gr. activare... v v o ]IUI1.strămoş) potenţial ereditar al unei speţe sau rase. a. S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c iiecesităţi. cu centrul conştiinţei clare.. b) statică. Bize). Psihastenia. Este posibilă şi apariţia unor tendinţe obsesivofobice. Deci pe de o parte a. fsevroza astenică. estimării po . este provocată de leziunile unor căi nervoase sau a centrilor dai sistemul ner- v i i central care coordonează mişcănie (cerebel. se trece la concentrarea şi relativa ei stabilizare. este considerată ca punct de pornire pentru diverse maladii mintale. era considerată ca principiu şi ideai moral.A dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilui U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<. evoluează în masă exploziv şi ascendent în legătură cu urbanizarea. Th. dar este implicată ca un factor dtnamogen şi selectiv în activitatea cognitivă sau în afectivitate.ic. împăcare şi seninătate sufletească. ATAVISM (lat. Constînd dintr-o repartizare de tonusuri neuropsihice. subiectul acomodiiîdtt-sc la stimul şi recepţionînd succesiv informaţii. realizează performanţe de selecţie şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii neurosenzoriale sau de activitate mintală spontană şi instabilă. a.v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < 1 cu s i t u a ţ i i l e social' . După unii autori. aspir spre. stoici. -. A. apariţia la un individ a unor caracteristici creditare pe care părinţii şi bunicii nu le-au posedat dar care se presupune a fi aparţine unor strămoşi mai îndepărtaţi. este indusă prin reacţii circulare. a — fără. medi. cu oscilări în toate direcţiile. . f o c a l i / a l a valoric. a. i. caracterizată prin incapacitatea de a coordona mişcările membrelor inferioare sau superioare. sceptici. A. atams . este în slujba activităţii de cunoaştere clar nu se confundă cu ea..>:igaj. tulburare a coordonării mişcărilor voluntare. Factorul globul al trans- vederii datorată discordanţei în construcţia şi coeli<-ienţii de. A. greoi. dintr-o slăbire a funcţiei realului. prezintă importanţă două forme de a. autoriză subiectul să se situeze pe o poziţie superioară într-o scară verticală de valori (P..: a) motorie. mersul devenind nesigur. orientare selectiva şi c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea myt i'ptunc şi facile reflectări sau .. ce vizează refacerea echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii. rezultă frecvent din conflicte acute şi se manifestă prin ezitantă şi preocupări sterile. taxis — ordine). insomnii. « . constînd. stare rezultată din deficitul forţelor vitale. Se corectează prin ochelari cu lentile cilindrice. Janet. care se manifestă prin pierderea coordonării musculare în ortostatism şi uneori în poziţie şezindă.\M' ) a unei interveniţi elieteii/e. fluctuaţii ale atenţiei şi lentoare intelectuală. se proiectează trecerea într-o stare superioară celor precedente". cel al a. concentrarea stabilă nu este absolută. nu dispune de un conţinut informaţional specific. • • bilităţilor de realizare. lob frontal).. generatoare de progres. experienţei acumulate şi modelelor adoptate. exercită presiuni asupra deciziilor şi permit o schimbare de stare. ATAXIE (gr. descrisă de A. A. unele fiiird promovate iar altele reţinute şi inhibate. după P. este intensificare şi focalizare. modele cave sint implicate într-o cultură şi contribuie la continua ei înnoire". formele şi calităţile de factură ale suprafeţelor.. constată că în epoca noastră.o. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i.i. ASTENIE. ATENŢIE.ire al< e t . In primul caz este o trebuinţă comună. reuneşte motivul cu scopul. actul de a. A. caracterizată pe de o parte prin irifabilitate şi hipersensibilitate.oeiolo'.i m v i i t o r i p o t e t i c . şi altul psihologic al a. menţinerea în transmisia ereditară a unor caracteristici fără importanţă biologică pentru indivizii actuali. . A.:hofiyioiogice constind clin ierarhizarea tendinţelor. ea nu conferă semnificaţii.bilitate vegetativă. ATA R AX IE (gr. ocupîndu-se de sociologia a. Maslow). stigma — punct). industrializarea şi mass- nnturfult râie.

este o variabilă a întregului şir de operaţii şi transformări. este spontană. Bremer a relevat circuitele : cortico-reticulo-corticale.i oliM-rvarcn. pnfiaittlorie şi a. Berlyne o pune în relaţie cu curiozitatea perceptivă şi epistemică.il dezvoltat''. Actele de filtraj sînt mijlocite prin ansamblul structurilor psihice instrumental cognitive şi vectoriale şi în fiecare caz în parte prin motive şi scopuri. Organismul este solicitat insă de stimulaţii adiacente care pot exercita asupra a. ATIMIE. concomitent relevate în acelaşi timp sau plan (după G. sensibilizare. Penfield. reprezintă lipsa de afectivitate sau o foarte slabă raportare afectivă cu cei din jur. c) stabilitatea. operantă (II. mijlocită de interese cognitive şi deprinderi trebuie. numită şi indiferentism afectiv sau glacialitate afectivă.. Uhtomski pusese în relaţie fenomenul de a. se specializează. meditaţia şi reflecţia. constă tocmai în capacitatea de restructurare rapidă a a. eg. scop şi îndeosebi efort conştient). involuntară şi depinde de intensitatea. A. corespunde stării de vigilenţă. a unui punct de optimă excitabilitate. Nu s-a căzut de acord asupra definirii a. Munn vorbeşte despre a. A. modalitate relativ' constantă de raportare a individului sau grupului faţă de anumite laturi ale vieţii sociale şi faţă de propria persoană. actele de a. se pare însă că nu reprezintă şi simultan mai multe acte de a.ea de-a doua iiidif ind o concentraţie internă asupra sl. ci un sibtiju al supi a vegherii sau relle\iei in care. se împarte în a. dirijată cimştient. interpre- A tarea obiectelor din ambianţă. De la hipotimie. variabil dezvoltate şi deci diferenţiate sînt: a) volumul ce constă din suma segmentelor informaţionale. A. Corespunzător. Psihologia funcţională consideră a. este înţeleasă de Uhtomski ca implicînd o concomitentă de mai multe dominante. internă. După \V.. şi autoactivarea sau dirijarea a.. ATESTAT ment de confirmare a respectării principiilor ergonomice în realizarea unui produs. intenţie. Tradiţional a. către ceva. constînd din plurifocalizarea a. exercitind o funcţie direcţională si evahiatiuă n .. docu- orientativ-reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate. însuşirile structurale ale a. hormonale şi motorii în declanşarea şi întreţinerea reflexelor de orientare. garantînd faptul că parametrii constructivi şi funcţionali ai acestuia sînt corespunzători obţinerii unei productivităţi^ bune cu menţinerea la acelaşi nivel sau chiar diminuarea solicitărilor operatorului. După unii autori a. Cercetările psihofiziologice mai noi (E. aici iuteivme introspecţia. d) distributivitatea. voluntară (ce presupune comandă verbală. momentan se impune o singură dominantă dar care este in legătură cu subsisteme automatizate ce se pot actualiza şi trece pe prim plan foarte rapid. giudurilor proprii. efectoric. la un tip de activitate Li altul. de integrări la diferite niveluri si demersuri referenţiale din care constă activitatea'cognitivă. direcţional şi stabilizator pentru activitatea senzorială şi intelectuală a posturii şi comportamentului motor. externă şi a. trece de la forme primitive neelaborate la forme complexe superior elaborate in baza unor achiziţii (învăţări specific umane). în raport cu tipul de activitate precumpănitor exersat şi perfecţionat şi a. dar din toate încercările rezultă că a. generează continuu efecte de facilitare. nu numai tonus dar şi ajustare senzomotorie la stimul. angajînd apoi structuri preparatorii şi stări de cxpectanţă şi împlinindu-se prin a. în primul caz a.. iar \. e| comuttitivitdti'a sau flexibilitatea a. prima referindu-se l. Deşi nu este proces psihic ci numai activitate psihică a. Este necesară o distincţie între atragerea din afară a a. H. cu dominanta corticală. poate fi atrasă şi prin solicitări verbale sau activarea unor motive specifice subiectului. structură ERGONOMIC. Milerian consideră că spre deosebire de a. dar nu numai in trecerea de la un act la altul ci de. se trece de la activitatea diluză la orientarea selectivă. ATITUDINE. să fie considerate poslriiluntare deoarece rezultă din autoieglaje conştiente anterioare. pe măsură ce se agravează tulburarea. b) concentrarea contrară distragerii se poate realiza în diverse grade şi este funcţia unei dominante. are desfăşurare procesuală care porneşte de la reacţia de orientare.a.. se poate ajunge la a. este un efect al interesului.inlor. relevînd rolul stimulator. montaj. Mull'er: 5-9). în acelaşi timp a. în dezvoltarea sa a. complexitatea. din funcţionarea ei în diferite direcţii. habituală întreţinută printr-un sistem de deprinderi perceptive. ca o caracteristică temporară a concentrării şi a modului de organizare a a. A. Acestea se bazează pe funcţiile activatoare şi frenatoni ale zonei reticulate din trunchiul cerebral. a. dispoziţii funcţionale (deci filtrajul este comutativ). A. intelectuale sau motorii.. este un invariant vectorial al conduitei. nefiiiid originar-spontan involuntare. fiind o rezultantă a activităţii şi a modului de organizare a acesteia este şi o premisă sau condiţie indispensabilă a ei. Picron). postroluntară este foarte eficientă. Elaborarea superioară a a este în unitate cu însăşi dezvoltarea activităţii cognitive şi cu formarea aptitudinilor. filtraj. perceperea. el'ecte perturbatoare sau — în alte condiţii — pot fi asimilate ca factori secundari energizori. nu poate fi însă redusă decît incipient şi parţial la creştere difuză a tonusului nespecific întrucît implică condiţionare şi chiar reactivare de sisteme sau scheme de reacţie. ambiguitatea şi noutatea stimulaţiilor. planuri.V Sokolov) au demonstrat implicarea tuturor componentelor vegetative. Se distinge a. este antifluctuantă. Este deci necesară o activare selectivă şi discriminatorie. latură dinamică a conştiinţei.

d) caracteristică constantă şi involuntară a exercitării rolului. perceptive ca efecte de selectivitate explicate prin motivaţie şi modele perceptive. 1) in sj'ii'şit-. îns ă ş i convir. se confundă cu -itsiauovka. 1 . Campbell „>i atitudine socială individuală cale un sindrom al consecventei răspunsului.i T I f i l l .ecît: predispoziţia constantă cu caracter organizat şi selectiv (Pai IIard). . întotdeauna a. . Oleron. . V.t. Acesta este sensul originar al conceptului la Ehrenfels şi O. l i n toTuini iMTeîit :i." Subliniind conţinutul valoric şi funcţia evaluativă a a. bipolaritatea încărcată de stabilităţii lor. e) predispoziţie generală de a adopta anumite poziţii şi a judeca într-un anumit fel. Fraisse au relevat a. de ex. u 1 iun. drept „o stare neurală şi mintală. este un concept indispensabil atît in psihologia socială cit şi în psihologia personalităţii.îs . degajat. iar după J. drept concept-cheie. I V . d. | | e . ca o „reacţie de simţire" şi de asemenea F. l devine înţeleasă formula lui K. tolerant. sever.i n u i < l i e > i \ • . intelectuale ca rezultîud din scheme sau montaje mintale. întrucît nu este direct observabilă ci rezultă din comportamentele pe care le suscită. Din toate acestea rezuh.-i. Wright. V.!!. M. a. Totodată J. Kockeach înţelege a.N. t'ind pentru -:ut cc-rurj. Dealtfel.. Deşi în limbajul comun termenul este folosit şi pentru a desemna poziţii facultative (de ev. După l'znadze a.ste o „relaţie selectivă a individului cu iiunea înconjurător!vc" . A. în înţelegerea caracterului. determină o preparaţie pentru acţiune mai durabilă şi mai generică decît motivaţia.i a b i l •. simţăminte emoţionale cu acţiuni tendenţioase.-. ameninţător. » ! V . prezintă mai multe sensuri. exercită o funcţie reglatorie asupra comportamentului în care se exprimă prin acţiuni corespunzătoare. c) mod elaborat conştient în exercitarea unui rol. sistemele atitudine-valoare acţionează automat şi. Etnologii u e r P o i K t f i . KlifHi(-l>cr<. ir <â a. K. menţionează a.l u c r a t i v â . au un corespondent specific social (T. preferă să se limiteze la o singură componentă. are o bază motivaţionalafectivă deservită intelectual şi realizată voluntar. un drive (imbold) implicit.. Shaw şi J. 1 >up. p e r s o a n a işi ns. .i n u n n n i n ţ t r i i m e n t . în a c e s t e c o n - A nînd persoana să nVpundâ într-o ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui.s i t u a ţ i i i i ) . tipuri de relaţii. contribuim! la deiinina concepţiei despre viaţă. de asemenea.\ < .. Considerînct că a.r p n i i i . în cea mai mare parte. corespunde concepţiei marxiste despre esenţa umană ca fiind reflexul ansamblului relaţiilor sociale. cognitive şi comportamentale. in b a z a a. care este bazată pe un proces cognitiv şi este un antecedent preparatorii! al comportamentului. Conţinutul acestor răspunsuri pare să fie în mare măsură emoţional.c'Xstr:. R o c k e a c h c a v.). Diferă sensul termenului de a. Linton despre sistemul de atiiudini-valori. cea afectivă.l d e M . li.'irt-. utilizat în psihologia socială. JJinet.\i. în continuare. V. Newcomb. este „liinslcllung". autoritar. intelectua- .: a lua a. mod de organizare mintală cu funcţie anticipativâ şi orientativă. Khieger şi apoi V. care poate să fie de tip critic. dar poate să includă si alte tipuri de răspuns. Sherif caracterizează a. faţă de. Measişcev consideră că a. . Krech (1962) o defineşte drept „un sistem de valori pozitive sau negative.! Itnă !•: y-i'Urîu pr:>fi.â că a.pinii. predispu- le \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă . Kiilpe.. K. Mead. s i n t p r e d ] -. pro şi contra care privesc obiectul social". Stoetzel remarcă la a. care priveşte spre un obiect social''. î n t r . A. ce exercită o influenţă directoare sau dinamică asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care este înrudit: () După A. { l : : ! f .. ' i i m p l i c i t -.n. Linton ş. nu sînt în funcţie de nivelele de cunoaştere ci depind de motive. valori.ir.N. răspunsuri semnificative social. deci preg73 .-. amalgamînd componente afective.iti\ i in-.: a) postură.'dn. a. 1965).i!!i 1 < -. comprehensiv. P. care produce. e . A. M. ' i . pentru care a.. G. d . într-adevăr.n trăiri1*'! :i: linsa experienţei. rezultă din interiorizarea relaţiilor sociale. au demonstrat formarea a.„.are. a. organizată prin experienţă. punte să piezinte diferite grade de structurare şi stabilitate...o organizare durabilă a convingerilor despre un obiect sau despre o situaţie. prin însuşirea modelelor culturale. I U p o l l d . unde se califică. Watson. relevă un conţinut sintetic. ca fiind stabile şi durabile. i . totuşi psihologia nu califică drept a.'jn/ă şi temuţi ". structuri afective. Termenul ( ! • • a. Allport definea a. cu efecte deprimante sau încurajatoare.). Measişcev consideră că a. acest autor notează: „Odată. de sensul clin caracterologie. smt susceptibile de modificări sub influenţa circumstanţelor şi prin efectele recurente ale exercitării lor..lli!l -l 1 i eCVeîlC •. Measişcev insistă asupra faptului că a. Stoetzel menţionează caracterul de variabilă inferată a acesteia. G.u n a n u m i t mori. astfel îndeosebi relaţiile circumstanţiale (opinii ce pot fi modificate).î c diţii.ie . democratic. Referitor la a. la un nivel subconştient".. poziţie preparytorie a corpului sau expresie semnificativă (la A. care poate fi. Vrabie ! 1967). b) fapt de exprimare a unei o. conştiincios. Bogardus care defineşte a. Doob consideră a.a. Acest autor socoteşte că adoptarea a. A. a.H. re/uinînd mai mul ie. iar mai departe afirmă: „Importanţa funcţională a sistemelor vaJoare-atitudine derivă iniţial din conţinutul lor emoţional. :-.C'-piit.Mucenici! i distinge şase astfel de sensuri ale a.. Kardmer. cum ar fi anticipările".poziţii de a n . D e c i ... A. Sub raportul structurii psihice.\ D. întotdeauna o a. fixate în individ. predispoziţie spre răspuns. ca . Linton scrie: „o atitudine poate fi definită ea răspunsul implicit determinat de un asemenea element (valoarea — ii.eu-r. caracteristică a reacţiei). nuli priideiii di. Â. vsiiel afectivitate. dispune de o componentă incitativorientalivă şi selectiv-evalutivă şi de o componentă efectorie.independenţa. .

a. microfon şi sistem de înregistrare (cu buloanc) a răspunATROFIE CEREBRALĂ. dar se menţine direcţia ei şi modificări incongruente ce presupun inversarea direcţiei a. Ananiev a grupat a. poziţie valorică. A. sînt acompaniate de motive. în cercetările de comunicaţie de masă. este în funcţie de anumiţi factori cum ar fi: canalele informaţionale. p u t ti in t w . Totuşi caracteristică este interrelaţionarea a.. a. Wright consideră punct neutral în a. H. AUDIOMETRU. Murray a pus fiecare grup de trebuinţe în raport cu a. se realizează în condiţiile unei complexe şi perpetue dinamici. creative. Shaw şi J.-. variabila motivaţională izomorfă este atît premisă cit şi produs. a. caracteriale se formează treptat. inleusitale motivaţională. a.I. Ac- bilă a matricei sociotnctricc. Totodată. Deci. în acelaşi timp este clar că intensitatea variabilă a a. a. ansamblul persoanelor care recepţionează mesajele difuzate (deci ascultători şi spectatori ai emisiunilor de radio şi televiziune şi de asemenea cititori ai unei anumite cărţi sau a unor anumite categorii de cărţi — toţi fiind numiţi audienţi). Anderson. ce privesc activitatea socială şi propria persoană. Rogers. Doob consideră că a. Mandler. strîns şi stabil corelate alcătuiesc subsisteme iar ansamblul subsistemelor interrelate formează sistemul atitudinal total. Gratii (1964) consideră că fiecare a. Moreno pentru a desemna cea mai mică unitate via- mitate. dezvoltarea şi valorificarea capacităţilor. complexitate. subordonate pol să se exercite asupra altor a. după datele noastre. m u l t i d i m e n sionale ci. se disting a. indiferenţă ale unui individ cu cei din jur minuare unilaterală sau ambilaterală a emisferelor cerebrale. autodepăşire.e ^ n i e n t c a l e . faţă de a. Goguelin). respingere. l'cprinderile intră în structura a. Obişnuinţele au insa un caracter atitudinal. doua grupul oău de apartenenţă şi d" eterogen de obiecte.A A umil • . ca urmare a distracţiei şi reducţiei substanţei cerebroneuronale. O atenţie deosebită acordă cercetările contemporane a. K r c J i di -tin^e a. constînd din interacţiuni interne integrate în interacţiuni ale subiectului cu alţii (relaţii interpersonale). Newcorab apreciază că a. cu iitiie.aslow). se referă la. Fiind vectori dinamogeni şi reglatori. depinde de motivaţia intrinsecă a ei. d) de propria persoană. şi gradul lor de exprimare. De remarcat că a. izolate. atit a celor caracteriale cît şi a celor circumstanţiale. Se obişnuieşte să se diferenţieze: a. drept componente ale acestuia. se recurge la sondări speciale pentru a stabili dispersia în funcţie de o serie de caracteristici sociale. fondul afectiv. pentru a caracteriza a. i n i | i l u . dispozitiv pentru măsurarea componentelor proceselor auditive. balansul dintre evaluările pozitive şi negative. demografice. constanţă. potenţială — toate persoanele pe care mesajele le pot interesa. Sprott. reală — persoanele care recepţionează efectiv mesajul în cauză. (V. b) de muncă. culturale. A.i. amplificator. M. autorealizare.' după conţinut în patru categorii: a) faţă de societate. Mc. i (1. se fundează pe mai multe motive ce nu exclud contrarietatea de sensuri de unde atît ambiguitatea atitudinală (Guttman) cît şi efectul de depăşire a ei în urma deciziei şi comunicării (Porter. Meili admite că există a. Act'blc. corespunzătoare. Psihologia socială pune însă problema schimbării a. în ce priveşte raportul dintre a. <Mitrale şiperiferice. Acesta defineşte o a. Walter). a. a. dominante şi subortl"]'•)( l i n i a . nu fără a suporta o influenţă a dispoziţiilor temperamentale. şi se definesc aproximativ în finalul adolescenţei. profesionale. '. Subsistemele de a. termen ce desemnează. consonanţă. în de- pendenţă de gradele lor de stabilitate şi pregnanţă. factorii care au generat a.. un g r u p aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe corespondentul obiectiv specific. i p l . atenuator. se apreciază în raport cu şapte parametri: extre- ţiunile' de schimbare a a.atitudini faţă de atitudini". inlerrelaţie. condiţionează. SCALA DE ATITUDINI). Se analizează natura a. constă din generator de sunete. c) de oameni. conduci or aerian sau telefonie. în clasificarea sa. T. defectuoase are o marc însemnătate socială şi educaţională. di- . se efectuează cu ajutorul chestionarelor ce urmăresc reacţiile afective faţă de persoane şi grupuri sau modul de abordare a unor probleme (\V. considerînd corelaţia dintre a. în cursul dezvoltării se instituie . Schimbările de a. şi motivul echifinalist persistă unele discuţii. conţinutul comunicaţiei. apreciate ca fiind factorul principal al creativităţi (H. şi căile prin care se pot obţine modificări. B. posedă un grad de corelaţie cu celelalte.:\ i i i l n ( r .impl«\ unidimensionali. La fiecare grup. de vîrstă. propriu individului. F.şi a.1iectoria motiv-scop (ta in cazul o['cia!i"iinliî. C. R. ţ u l . Brown). Tehnicile proiective de asemenea pot fi utile. liste necesar să se ţină seama de faptul că a. noţiune introdusă de J.' ambivalenţă. AUDIENŢĂ. a .:-d d". Schimbarea a. se înscriu în sistemul caracterial. l'avclcu. printr-un proces de scleroză. Datorită marii extinderi a comunicaţiilor de masă. respectiv reţeaua de relaţii de atracţie. Ulterior schimbarea lor este dificilă. constituirea lor în sistem ierarhizat. caută ă producă un dezechilibru în s sistemul de valorizare a subiectului. cu titlul de componente operatorii neutrale. fiind iniţiată motivaţional şi contribuind la geneza unor noi motive. După cum arată V. 1966). Cercetarea a. să provoace momente de disonanţă şi apoi să refacă echilibrul sau congruenţa atitudinală într-un alt mod (Hess. îndeplinesc un rol decisiv în realizare. Krecli şi Crutchfield disting modificări congruente în care se reduce intensitate. motivaţia şi interesul. Gradul de ambivalenţă este traductibil prin inconsistenţă (G. produce motive.. în genere continuumul de a. ATOM SOCIAL.

mod de gindire necritică centrată pe subiectivitate şi rupt de realitate. în care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. întrucîtva.. proces de formare a propriei personalităţi şi conduite conform unor modele şi cerinţe şi în baza unor eforturi personale. Cercetările experimentale au dovedit că a.). emisii spontane sau provocate. in vederea raportării nu numai Ia prezent ci şi la trecut şi viitor. Maslow. dar mai ales la nivelul minimei intensităţi perceptibile. în sens larg. Fenomenul este demistificat şi atestat ca fiind fizic. analiză a proprie. A. atitudine faţă de sine şi propria evoluţie prin activitate. precum şi a gradului lor de dezvoltare. este mecanismul şi capacitatea de continuă urmărire a comportamentului propriu... A. precum şi cauzele cărora se datorează. sindrom constînd în replierea totală asupra propriei lumi lăuntrice. medicinii şi psihofiziologiei. se compensează afectiv prin fantasme care în cazuri patologice sînt duse piuă la delir halucinatoriu. AUTISM (gr. După construcţie şi destinaţie so disting a. material şi intrînd în competenţa biofizicii. lege fundamentală a personalităţii. Audiogramele sînt graficele pe care se Înscriu curbe ale pragurilor absolute si relative. Actual. servesc pentru diagnoză medicală. liste un prolog conştient al acesteia şi poate avea. Adevărata valoare a a.A sinilor subiectului la stinmlii auditivi. în care subiectul încearcă. ca principală modalitate a acestuia. îndeosebi a reacţiilor impulsive şi de ponderare. şi de a. Ansamblu de fenomene neuropsihice prin care se exprimă crizele comiţiale. se întilneşte destul de frecvent în momentele critice ale psihogenezei (prima copilărie şi începutul adolescenţei) dar poate dobîndi şi forme anormale. Constă din proiectarea şi efectuarea de acţiuni ce depăşesc. 1976). cel în cauză este în acelaşi timp subiect şi obiect al educaţiei. apare ca o dimensiune a stăpînirii de sine. senzitive sau psihice. 2.terea erorilor. principiu al personogenezei. este un termen aplicat uneori situaţiilor sau cazurilor de introversiune accentuată. operaţie complimentară comenzii şi constînd din supravegherea în baza retroaferentaţiei şi aferentaţiilor suplimentare a propriilor reacţii şi comportamente şi din ponderea. (in ţara noastră tehnicile necesare ajungînd la un nivel foarte evoluat datorită doctorului 11. procesul instnictiv-educativ avînd rol deosebit în această direcţie. în cîmpul de înaltă tensiune. Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectele externe şi se refugiază în lumea sa lăuntrică în care îşi satisface dorinţele în plan imaginativ. Implică un nivel superior şi pozitiv de aspiraţii şi se integrează în sistemul autoperfecţionării. a artelor de încălcare a normelor morale. se realizează prin comparaţie cu ceilalţi oameni şi prevede stabilirea valorii produselor muncii proprii. Durează cîteva secunde. P. milos — însuşi). Are la baza autotrăirea. a sensului comportamentelor sociale şi particularităţilor individuale. Semnalul dat prin a. precum şi la înregistrările influenţelor electromagnetice determinate de organismele vii în jurul lor (FI. termenul este utilizat pentru a desemna descărcările marginale. A. accelerarea sau suspendarea lor în conformitate cu cerinţele programului şi situaţiilor. dominată de fantezie şi reverii. după A. a. Dumitrcscu. se concretizează în judecăţi de valoare care pot să fie moi mult sau mai puţin corecte. aptitudinilor şi atitudinilor. în două forme distincte: de a. A.'. de revenire la normă. în a. după IC.. AUTODEPĂŞIRE. uneori. forma unor perturbări vegetative. a capacităţilor. Astfel a.! i. AUTOCONTROL. prin interiorizare şi adaptare. O bună şi eficientă educaţie trece. al formării caracterului şi capacităţilor. se referă în aceeaşi măsură la conduita morală şi condiţionează progresul valorilor morale.şi m-hij-loiial. agitat. investigaţie şi meditaţie orientată spre propria persoană pentru obţinerea unei inirigmi despre sine. se dezvoltă în ontogeneză. iar ca =cop perfecţionarea modelului < J r eut'ijMMtaie. în a. AUTOAPRECIERE. tonal. posibilităţile de moment ale subiectului şi astfel le sporeşte progresiv. de tip contemplativ. autoobscrvarea şi raportarea la alţii. 1.rea -i autoorgruuzarea conşti* nia :i personalităţii proprii. motorii. Capacitatea de a. Wiener autoreglajui constă din comandă şi control. Dumitrescu). în plan imaginar. experienţe ce-1 terorizează sau duc la extaz. După N. o demonstrează faptele de conduită. ajungînd să elimine erorile de conduită şi să determine restructurări profunde ale personalităţii. AUTOANALIZĂ. aut. luate pentru fiecare diu tonuri la diverse niveluri de intensitate. Fenomen biofizic — denumit astfel după imaginea aureolei din iconografia creştină — dar constînd real dintr-un cîmp de emisie a unor radiaţii ale corpului. în care efectul este datorat ionizărilor de tip corona. A. AURĂ. se modifică iu raport cu stările psihice ale subiectului (I. A. cunoaşte diverse grade de dezvoltare între normal şi patologic şi apare. A AUTOCRITICA. de natură luminoasă sau constînd din alte radiaţii electromagnetice invizibile. calm.iitid'iue si rteur'ioa-. modificare sau frînare a lor. Vasilescui. A. Bleuler. Particularităţile a. obţinute prin tehnica Kirlian. este utilă în măsura în care este realistă şi orientată nutoeducativ. AUTOEDUCAŢIE. Este implicată.regi. a trăsăturilor de personalitate. poate fi utilizat pentru a adopta măsuri de preîntâmpinare a crizei. ce bo înregistrează prin elechonegrajie (v. care îndeplineşte funcţii de finisare sau împlinire . cunoaşterea calităţilor şi defectelor proprii. dezvăluirea lipsurilor în propria activitate. verbal . reflectă un nivel superior de conştiinţă morală şi capacitate de control. de fiecare dată.

în vorbirea curentă a.iAi d i y \ o l t u n . Această decizie. tehnice. se acomodează situaţiei. reglajul conştient nu este pur şi simplu suspendat ci restructurat. alegerea maximă ejicienţa a a.ieşiri" predictibile în funcţie de calitatea şi intensitatea „intrărilor". Amorul propriu de tip narcisist ca şi complexele de inferioritate sînt o piedică în calea a. R. — teorie extinsă la om. Matricele se situează la diverse niveluri de generalitate.. rezultat din învăţare şi susceptibil de reînvăţare. în fond semnalele verbale sau senzoriale (cu funcţie de declanşare a acţiunii. se supune aproximativ aceloraşi condiţii şi legi ca şi educaţia altuia. maximal concentrat asupra mişcărilor sale. De asemenea a. capacităţilor. a acţiunilor instituite şi conduse conştient „pas cu pas" în acţiuni relativ detaşate de decizia şi controlul conştient. în ultimele decenii. Descartcs a susţinut teoria după care organismele vii sînt a. este adolescenta şi tinereţea. transforma. AUTOMATIZAREA ACŢIUNILOR PSIHOMOTORII. control si con- un model sau o matrice funcţiona- . Cel apt de a. că le acceptă conştient şi le valorifică dar nu fără o selecţie critică. i v o i i/i-. închegîndu-sc circuite între centre şi periferie cu deschiderea la condiţiile schimbătoare ale acţiunii şi situaţiei.i in • la^nc ••!. de Ia efectori. i . Comportamentul este singura cale şi singurul criteriu pentru a. în automatizare un rol central revine legăturilor inverse.fa tic loroase. men psihopatologic. educaţională. ci o desfăşurare în care se produce o echilibrare între matrice şi condiţiile concrete. mai ales în condiţiile noastre. în' definirea automatizării nu trebuie să se absolutizeze nici rigiditatea şi nici desprinderea de controlul conştient. i c ( l o r t c h i l i i <_iin. acţiuni perseverente şi în cunoştinţă de cauză. De aceea acţiunea automatizată nu este cu totul rigidă. este un sistem care efectuează operaţii stereotipa. fcedbackurilor prin care. reproiectat. Apoi. cu capacitatea de auloconduecre J\ i ina. A. De asemenea.' f . A. transformare. ter- ţ i i i P r t . dezvoltarea. K. prin exerciţiu. sînt relativ dezarticulate şi oscilante. în mod mecanicist. mai mult sau mai puţin accidentală. Deci va exista şi posibilitatea investirii matricei sau schemei în conţinuturi din cele mai variate şi a ajustării lor în raport cu conţinuturile.. la scrierea curentă. iar actul automatizat este adaptativ. cibernetica a dat un impuls deosebit studierii teoretice a a. alegerea şi practicarea acelor activităţi care favorizează dezvoltarea cu independenţa în acţiuni. şi ca pentru educaţie. fiind necesară. în ansamblu. un stereotip dinamic. Desigur. Trebuie făcută o distincţie între automatic-instinctiv şi automatizat. dezvolta la nivel superior. în vederea realizării scopului propus se recurge la controlul conştient al fiecăreia din articulaţiile' acţiunii. Prin învăţare şi exersare acţiunile îşi modifică baza de reglaj şi îşi perfecţionează partea executorie. stare de tulburare a conştiinţei în care subiectul are impresia pierderii stăpînirii propriilor procese şi însuşii i psihice care.i- şi iiitrr- trolul propriei voinţe. este cea a integrării în colectiv şi a desfăşurării de activităţi profesionale şi obşteşti cu o semnificaţie superioară. de la primele litere desemnate cu trudă. foarte înalt în cazul relaţiilor gramaticale sau logice. sistem cu . nu poate să se realizeze. Anohin). 1 a t i t u d m i l o i v. Este ceea ce se întâmplă în trecerea de la primii paşi stîngaci şi nesiguri ai copilului mic. fără numeroase repetări datorită cărora acţiunea ajunge să se execute corect şi cursiv. atitudini. proces de lă. — mai departe totul merge de la sine. de conducere şi control) se înlănţuiesc provocîndu-se unul pe altul. antrenamente neîntrerupte în contracararea unor tendinţe negative şi în înfăptuirea consecventă a scopurilor şi planurilor propuse. ce i se adresează. redueîndu-se la supravegherea generală a activităţii (în care sînt implicate acţiunile automatizate r.A ( o i e c t i . şi realizării a. caracter. Aceasta nu poate fi însă perfecţionată şi unificată fără exersare.operaţii) şi la un control facultativ. de Lamcttrie. amplasarea în acele împrejurări de viaţă care vor avea un efect educativ. constituind ceea ce I. se corelează (seif govcrnmenl) şi presupune cunoaşterea obiectivă. iar cibernetica. angajat formal. necesită eforturi. într-im cadru strict individual şi prin închidere în sine. de la chinul primelor acţiuni ale socotitului la calculul mintal rapid. se desfăşoară într-o manieră spontană. se semnalează la centru fiecare din momentele executării acţiunii şi noile condiţii apărute. Este necesar spiritul autocritic şi încrederea moderată în forţele proprii. nu este totuşi suficientă şi deseori tinerii cad pradă iluziei că dacă s-au hotărît. creîndu-se astfel posibilitatea ca să se emită comenzi corective şi de sancţionare (P. A. AUTOMAT. la mersul bine închegat. are si scopuri de ii: l'liji. nu înseamnă că subiectul devine nereceptiv la celelalte influenţe educative. imaginea ideală (optimizată) despre sine influenţează tacit. <' ni 1>>nu. este anticipată prin decizia pe care o adoptă în diverse etape subiectul de a se corecta. ieşite de sub conAUTOMATISM MENTAL. de la primele cuvinte pronunţate anevoie. Calea optimă de a. la cuvintele vorbirii fluente. este tot mai mult chemat să contribuie Ia educarea altora. de sine. nu e o reproducere oarbă a matricei corticalc. Sînt necesare nu doar declaraţii şi autoiluzionări ci în primul rînd autocontrol continuu. stabilirea unui regim de viaţa şi respectarea lui strii ta etc. Iniţial. acţiunile izvorînd dintr-un motiv şi construindu-se după un model trec prin „încercări cu erori". ci dimpotrivă. în fapta a. A. arnncînd şi o nouă lumină asupra automatismelor fiziologice şi psihice. Totuşi o veritabilă şi progresivă autocoustruire de capacităţi.. 1\ l'avlov numeşte.i d i i t o i e c d t K â n i . facil şi rapid de mai tîrziu.

prezenţa unei stări psihice necesare unui efort de mobilizare. A. in cazul reglajului un sistem acţionează asupra unui obiect sau sistem extern). militară etc). un moment al declanşării şi im altul al execuţiei mere. cum este cazul aşa numitei N ikefobii întîlnitâ în sport şi care se manifestă sub forma fricii de a nu doborî un anumit record. cuprind următoarele elemente: 1) mecanismul ce elaborează semnalele de a. rcoigamzări. gestalturi.. în ansamblu conceptul de a. ca o luptă cu sine însud. caracteristică legică a sistemelor evolutive (biologice.OPLASTIC). prin ea se realizează dispunerea. să se poată concentra asupra esenţialului şi a cee'i ce este nou.K. AUTONOMIE. tenace şi îndelungată. in vederea ameliorării unor re/ultate aliate l-i Urnita superioară a posibihta- ţilor fizice şi psihice. cu atit ca necesită mai multe acţiuni automatizate.un ansamblu. de pasiunea şi dăruirea.a om. fix sau apt de modificări. Corespunzător se definesc tipuri de caractere.p. de aptitudinile de care dispune. la sisteme inapte de a. P... în care se proiectează virtual în perspectivă. îii viziune kantiană: „libertatea omului care prin efortul propriei sale reflexii. permite o dezvoltare progresivă a autoreglajului întrucît noile programe formaţi . este caracteristică penlni învăţare ca dobîndire de no comportamente. formarea unor atitudini favorabile faţă de activitate. A. Pupa cum arăta \V. corectată şi redirijată. Deci a. prin a. noi modele sau structuri interne. totalitatea acţiunilor întreprinse de un subiect pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitate (productivă. se poate înţelegi. Uneori cînd omul nu dispune de tărie morală. modelări. AUTOPREGATIRE PSIHOLOGICĂ PENTRU PERFORMANŢĂ. de priceperea' de a depăşi anumite greutăţi. sportivă. orice performanţă este apreciată ca o autodepăşiro. De 81 80 .p. algoritmi. i. este . Este adevărat însă că o condiţie a activităţilor cu o arhitectonică complexă este automatizarea acţiunilor subordonate astfel îneît atenţia care nu poate cuprinde concomitent decît un număr limitat de st imul i. In psihologia contemporană. Lcontiev s • • referă la formarea organelor funcţionale iar G. A. psihice şi sociale) de a-şi elabora noi forme de organizare. grupări şi grupuri operaţionale. care de regulă acţionează ca un adevărat catalizator al acţiunii. şi nivelurile de aspiraţie şi expectaţie. şi autoreglai. Există o strînsă legătură între a. Este un fenomen de emergenţă cu in- teracţiuni interne. se determină în baza propriei sale structuri. este conexiunea inversă sau feedbackul pozitiv şi negativ. Condiţia principală a a. într-un sens apropiat. Angrenarea în activitate este treapta finală a a. în condiţiile funcţionării sistemului autoreglabil. în schimb prezenţa a. Psihologic. sistemog^nezf'i. lui în atingerea scopurilor şi ţelurilor propuse.. 2) mecanismele de execuţie ce regizează acţiunile conform comenzilor. re/ultate ale acomodării. Se anticipează şi performanţa. pregătire specifică atentă. scheme.ducere care pot redeveni însă ample şi detaliate dacă se ivesc greutăţi. calificare a reacţiilor sau adaptărilor orientate spre modificarea organismului propriu sau spre mod iucarea mediului.. în baza unei evaluări a distanţei dintre actual şi espectat. Se distinge în a. Variatele tipuri de performanţă au comun următoarele: orientare socială pozitivă. structuri înotivaţionale şi finaliste etc. Informaţia neproductivă este prelucrată şi convertită în informaţie de comandă. Structurile operaţionale ale reglării şi a. după Adorno.p. a legilor sale interne. are un sens apropiat de cel al autodeterminării mijlocite prin autoreglaj conştient.p. modalitate de echilibrare a unui sistem în raport cu programul său care poate fi stabil. Xoile formaţiuni sînt. de acţiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit ^obiect" al reglării) — in interiorul -unuia şi aceluiaşi sistem" (aceasta în cazul a. Nu se identifică însă e^ autoreglaju! care este _posibil ^.p. după teoria echilibrărilor progresive a lui J.p. stiluri cognitive. Anticiparea este un alt element al a. prin care omul efectiv se mobilizează pentru traducerea in practică a scopurilor propuse. modalitatea de a fi a unui organism. Dispoziţia afectivă scăzută nu eîte compatibilă cu înalta performanţă. Anohin dezvoltă teoria. După Al. adică formarea unei anumite trăiri afective faţa de performanţa viitoare sau faţă de activitatea în ansamblul ei. 4) dispozitivul do conexiune inversă ci! fiice posibilă modularea. a. îşi dă sieşi principii de acţiune". AUTOORGANIZARE. presupune. Golu a. Piagi-i. sistemele psihice generează noi modele.p. dar şi de felul cum priveşte munca. p. interspecifice. care funcţionează independent. Omul este sistemul cu cele mai plastice şi perfecţionate capacităţi de a. AUTOREGLAJ. Funcţionînd. James cu cit o activitate este mai complexă. de încredere în forţele sale apare o adevărată teamă faţă de performanţă. 3) obiectul supus reglării. în primul rînd. se înserează ca noi baze sau mijloace de autoreglaj. şi evoluţia secvenţiali a a. şi autoconducere. persoană. Keilv la elabora rea constructelor. poal> fi apropiat de cel de autoprogranuire. Succesul în orice activitate depinde nu numai de posibilităţile omului. grup (sisteme în genere). corelaţii sau blocuri funcţionale. presupune complementaritatea funcţiilor de comandă şi de control. datorită conexiunilor inverse de la efectori externi sau interni. AUTOPLASTIC (ALI.

AUTORITARISM IN EDUCAŢIE. capacitatea de a. fenomenul şi metoda au fost. dar inegal dezvoltată.ai rezistenţa I. ţinerea unor performanţe deoUnii autori vorbesc despre re.Kealizarea a. c) bună pregătire profesională şi pedagogic. AUTOTELIC (gr.P. acceptată şi ascultim cuplurile senzoriomotor. solicită o totală subordonare din partea celor educaţi. iar bolnavii. jocul. dar fără a.iij faţ.realizarea unui consens din parnal şi afectiv. rezultă din: a) exemacest sens. t i v e .educative constînd din ascentăţile de durată. s-a impus atenţiei medicinei. proprietate general-umană.!.sebite în activitatea grupurilor glări ale reglărilor. control al cuvîtnuhti.V d>' cei e. reglaj. unul de. Totuşi. intelectual şi vo. una din cauzele psimanţă. în ultimele decenii.donaţilor. zoriosenzorial. P. mai ales celor de performanţă. finalitate şi efi. este tot atît de imporrile: a) homeostatică sau de sta.din partea lor. sistem de educare efectuată. în copilărie şi adolesse disting. pe de alta. conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDUCATIVĂ. AUTOTOPAGNOZIE.L in. caracteristice omului. puterea care este reacest sens pe de o parte. Janet a sociale. în acest sens este ilustrativ antrenamentul autogen.idie si să contribuie la însănătoşire. uneori asociată cu sentimentul „pierderii" unui segment sau altul. Se recomandă concentrarea atenţiei. a. oamenii sînt foarte diferiţi. impune şi a obţine permanent.dentul faţă de copii sau tineri. în psihologia cibernetică xercită.aceasta momente pe care tînămului) .la şefi constituie o condiţie a punînd adaptări. dez. presupune deci şi lităţile instinctive. b) comporobiectul psihologiei se centrează tarea adecvată misiunii educaasupra proceselor de a. luate în studiu şi aplicate în scopul echilibrării vieţii personale şi a sporirii eficienţei activităţii. să fie adoptată şi ca o importantă metodă de psihntmipii'.rul nu le poate domina. b) programată. recent celei psihosomatice. învăţare. ca modalităţi. de la sugestie la a. e) de dezvoltare. încrederea în vindecare. Astfel este autohipuoza. senzorioverbal. se ta din urmă să se conformeze şi dezvoltă la diverse nivele. recunoaşterea rote conceptele si faptele psiholo. ver. întrucît a. Unii autori susţin că plul personal pozitiv.şurarea creatoare a muncii. c) competitivă.instituţionale cu cea informală viduală. autos — sine.. în acest sens. u n ' să cieii'. dogmatic şi de asemenea în educarea de tip militarist sau fascist. e) «Irni'»oste :. impunere de îşi pot schimba locul. sen. Pavlov a explicat fenomenul prin forţa specifică de inducţie. reglă. Eysenek.huaţi. Se urmăreşte desigur o . de sine in opcia educativă etc. de a se putea sugestiona sa\i influenţa dincolo de limitele obişnuite ale autocomenzii sau autoreglaj ului. Este ceea ce a făcut ca a.disciplinei conştiente a suborgres în autoorganizare şi perfor.prin constrîngere. Tradiţional a. motivaţio. arată H. de a se conduce. evitarea abuzului de medicamente etc. în conformare în raport cu planuri pre. stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de nelinişsau euristică). A.cenţă a.cunoscută.L. exclusiv prin impunerea autorităţii cadrelor didactice. deosebit de heteroielic sau instrumental. a fost cultivat în învăţămîntul religios. Se presupune posibilita. Considerînd proprie. Fără a. jocuri. tulburare a imaginii despre propriul corp caracterizată prin pierderea posibilităţilor de localizare a părţilor corpului. Trecerea. intervine în toate aspectele vieţii şi activităţii cotidiene. 83 . îmbinarea a. A.e. întrucît datorită acestui fenomen unii subiecţi ajung să-şi dezvolte siniptome organice înşelătoare (mai ales pe fondul isteriei). cienţă a a. încurajarea somnului. bovcrbal iar. în genere reţinînd dezvoltarea personalităţii.apare lipsa de disciplină şi cu natelor de funcţionare a siste. distragerea de la simptomele maladiei.tantă ca şi afecţiunea. Sub acest raport.te şi apariţia sentimentului lipvoltată în situaţii de risc sau în sei de securitate.-. paralizîndu-le iniţiativa şi spiritul critic. pro. în consecinţă.1'tiel de. amin.diţiile vieţii sociale lipsa de a. fie îşi agravează fie îşi depăşesc maladiile după cum se autosugestionează. poate fi sporită.tată.. în condiţiile încrederii în medic. în e. AUTOSUGESTIE. presu. întreaga activitate din posibilitatea dominării acespsihocomportamentală ar putea tora. sau de extensiune a autoreglajului mintal în sfera proceselor vitale. Baldwin. după A. de trans.il. Puterea se poate realiza. (1) exigenţă 83 A si spil'it de :| lăspund'Tr. ceea ce are scop în sine.hosociale ce determină desfătea descoperirii şi unor alte for. uzînd de ter. rarhizat şi autorcglabil. obme de a. telios — scop). moda.remarcat că elementele arătate AUTORITATE. este. ZS'u toa. cum este. însuşi. I.lului educativ pe care-1 îndegiei au fost reconsiderate în plinesc.i . în e.calitate a persoanei sau grupării menul de a.tea aceluia asupra căruia se cluntar. din capacitatea de a li se fi interpretată ca un sistem ie.către subiect a unei influenţe venind obiect pentru celălalt etc. sau care rămîne — în limitele proprii. strict necesară. relaxarea emoţională. în să asculte. Hipnoza medicală nu este suficientă dacă subiectul preia indicaţiile prin a. Practicile yoga demonstrează performanţe de a. asupraun altuia cu scopul ca acesîn sistemul psihic uman. bilizare (de menţinere a coordo. a. a. a idei lor pe care ele le susţin şi a deciziilor adaptate. f) dăruiri. d) de cooperare interindi.

naturale sau ariificiale. în limbaj curent — „ureche muzicală". poate fi mult ameliorat. Kulaghiu arată că cel mai bine se diferenţiază sunetele din direcţia laterală şi cel mai slab cele provenind din spatele subiectului. Leontiev a reuşit să demonstreze că prin antrenamente sistematice prevăzînd reproduceri vocale de sunete mimica le. Rozenblith apoi şi alţi autori au constatat că în a. Senzaţiile auditive îndeplinesc un rol important în percepere. fonematic. A nionstrează ci în r o n d e frecvenţelor joa. de ex. Acestea se modelea/ă după . Deci ascultarea vorbirii altuia nu este numai recepţie ci şi o vorbire interioară proprie ce leproduce in mici'o\ orbirea altuia. Teplov.'npul auditiv adaptarea negativă este.m. senzaţiile şi percepţiile auditive reflectă factura materială a obiectelor în vibraţie. este o modalitate de diferenţiere. R. după Licklider. presupune reducerea zgomotului de fond şi păstrarea unei redundanţe moderate. şi ca o componentă.v. are un caracter sistemic şi prezintă mai multe nivele de structurare.al armonic care permite. pe (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied. respectiv de amplitudine.a AUZ INTERN.m. 1977) AUZ VERBAL.a.ilţ iniilor. După Klemm (1910) stimulii vizuali (cunoscuţi ca emitenţi sonori) atrag după sine şi localizarea surselor sonore deşi acestea pot fi ascunse. A. muzical. verbal constituie baza aferentă a limbajului. A.ir t . la diverse nivele calitative. vtii . după L. fizic. Cuvintele se aud şi descifrează în funcţie de intensitatea şi de claritatea pronunţiei. sunetele armonice de zgomote. a sa.iutile. A. a acordurilor. Mai redus este rolul acestora în orientarea spaţială. Fletcher constată că sunetele de aceeaşi intensitate dar de variate frecvenţe produc impresii de tărie diferite. Adaptarea.. Late o activitate structurată.uJiete care pot fi simple sau complexe. după U. a facilitat transformarea senzaţiilor auditive în semne şi în modele pentru emisia verbală şi muzicală. dobîndite.: şi măsurarea timpului. înălţime şi timbru corespunzător caracteristicilor undelor acustice. Mai ales prin timbru. este modalitatea senzoriala cea mai strîns legată de activitatea intelectului. Ioncscu.-. Prin a. Faptul că prin a. se situează.m. La nivelul cel mai înalt al a. auz.in.c-s modalitate :i. B. care este fundamental. Iii se structurează în raport cu structura sonoră a limbii materne iar însuşirea unei limbi străine presupune. Kste o însuşire de mare utilitate pentru activitatea muzicală. in dezvoltarea -:. f-v ş. în principal.bonn nea percepţiilor în cîmpul stimul. sistemul reprezentărilor auditive dezvoltate procesual pe un fond mental .>t -a!» forma seii/aţnJor awdiuw. Teplov a susţinut că a. aptitudine senzorială constînd din identificarea şi reproducerea unui sunet.iţiilor ncmijlocite. fundamental este auzul fonematic ce mediază diferenţierea şi identificarea fonemelor (mai uşor vocalele decît consoanele şi printre acestea mai greu consoanele apropiate b-p. a structurilor de ansamblu prin care se realizează. Senzaţiile auditive sînt eminamente succesive şi prezintă calităţi de intensitate (tărie). prin el se discriminează în audiţie şi execuţie. se formează prin condiţionare iar A. Dealtfel surditatea se asociază cu mutitatca. S5 . Jn cî. de de recepţie a<. un rol important revine auzului. nu M> reflectă numai proprietăţile vibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 cicli/secundă) ale obiectelor. a. fără a fi raportat la alte sunete cu valori cunoscute. fi/ice sau produse de (un (vorbire.a.'. Sistem de recepţioascultare — descifrare-reproduccrc-producere a sunetelor cu valoare muzicală. intervine şi ideomotricitatca corespunzătoare a aparatului vorbirii (coardele vocale şi celelalte componente). submodalitatc a percepţiei auditive adecvaţirecepţiei şi pronunţiei limbajului. şi a.. are ca variabilă centrală înălţimea sau tonalitatea.a a..m.AUZ. De aici însemnătatea auzului relativ si mai ales a celui absolut.v şi j iial te se put di leir mia mai iaul irnvn . A. Topler. fizic dar în conformitate cu codul şi valorile muzicale. M. verbal ca modalităţi perceptive specifice. moderată. Pragurile diferenţiale se determină distinct pentru tărie şi pentru înălţime. care.m. Real asupra perceperii sunetelor influenţează interacţiunea dintre intensitatea şi înălţimea sunetelor. L K i . periodice sau apei îcxiicx'zgomote).i este privilegiată dil'ei enţi'Tri in. x AUZ ABSOLUT. diferenţierea şi identificarea consonanţelor şi disonanţelor. Golu de- scitiiijIi. (Const.v. cînfi. ÎL Seasiiore ş. Dezvoltarea auzului aduce o anumită contribuţie şi la progresul a.11ri]LIJiI<. identificare şi reproducere a structurilor melodice monofonice. în principal. pozitivă şi sensibilizarea eslr dependentă de semnificaţia MI netelor. armonia muzicală. elaborată cultural pe ba/. submodalitatc de percepţie auditivă. La om se diferenţiază a. elaborarea unui nou sistem de a. AUZ MUZICAL.).'T. a celor verbali-.oriaiâ proc. Cînd A un sunet este recunoscut prin raportare la altele emise de un instrument sau fixate bine în memorie intervine aurul rclntiij. binaurai se poate localiza sursa de emisie. Sînt mai multe teorii ale audiţiei şi dintre acestea mai cunoscută este aceea a rezonanţei.i e i ! ' u a l e a. u . şi a. Adrian. în structura a. frecvenţă şi formă.m. A. după Stumpli. 1'enoinenul mascării (ecranărm st: constată în sensul că sunetele joase le estompează sau acoperă pe cele înalte dar relaţia inversă nu este valabila.

despotică şi imperativă.t. prelungire a neuronului denumită şi fibră nervoasă conslînd într-o expansiune citoplasmatică lungă. Caracteristicile acestor grupe intermediare sau b. pronunţarea şi coordonarea cuvintelor sînt perturbate pînă la dizartrie şi blocaj. Cohen descrie subcultura delictuală pe care se întemeiază b. AXON. Una dintre cele mai uzitate baterii de b. calificare peiorativă a unei microgrupări. deosebindu-se prin aceasta de teoreme. este cea elaborată de JBrunette-Lezine. Iablonski consideră că b.v. retragerea din societate şi opoziţia faţă de ca. Restrictiv. DICŢIONARELE ALBATROS B BABY-ŢEST. conducerea autocratică. A AXIOMĂ (gr. desemnează viiCYOgrupările de delicvenţi. După R.. negativismul. mele de organizare a celor care comit acţiuni antisociale. axioma — opinie. de cei din afara b. Conduce excitaţia de la pericariou spre periferie (celui ifug). conducerea autoritară.. A.a. hedonismul mărginit. ostilitatea nejustificată faţă.în vorbire. este deci ghidată de valori negative. reprezintă grupe intermediare între grupele constituite social şi mulţimi. primatul individualismului ş. concordanţa minimală a nor87 . care sînt mi numai valide ci şi deductibile. relevînd violenţa şi agresivitatea. transformarea actelor delictuale în scopuri în sine care se comit din bravadă şi deseori în afara unor utilităţi. Cloward subcultura delictuală este retristică în sensul că realizează. din axion — adevărat). conflictul cu normele sociale. între a. Cohen scrie: „subcultura delictuală îşi extrage normele sale din normele marii culturi. Merton le caracterizează ca substructuri sociale anomice. R. coeziunea limitată. expresie validă numai prin evidenţă care face parte dintr-un sistem şi este indenionstrabilă în cadrul lui. ca şi con- for- curenţa cu alte b. CARENŢĂ AFECTIVA AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. instabilitatea. mai ales cele de minori. BANDĂ. B. sînt: motivarea pur emoţională a acţiunilor. sistem de probe simple vizînd relaţiile spaţiale şi îndeosebi coordonările senzoriomotorii pentru diagnosticarea nivelului de dezvoltare psihică (QD) la copii pînă la vîrsta şcolară. dar le întoarce pe dos''. Dacă subiectul nu se aude pe sine vorbind intervin importante perturbări ale pronunţării şi modulării ei. A. organizarea inconsecventă a activităţii ei şi elementele de indisciplină şi anarhie. L. şi articulare sînt relaţii necesare. Lee şi apoi Fairbanks (1955) au constatat| că dacă se suspendă auzirea normală a propriei voci şi aceasta revine la urechea subiectului cu oarecare întîrziere. considerînd lipsa de valoare a scopurilor pe care le urmăreşte.

sistem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însuşiri şi procese în vederea unui scop unic. în psihologie. de selecţie profesională trebuie iă lie valide (să et>rele?e puteniir-cu enteîinl reuşitei profesional*-) şi independente (să se potrivească cît: mai puţin unei" cu alfle). mecanism de apărare. apărut ca o reacţie la introspecţionism şi care îşi propune. ţialivă '-. E ARESTEZI E. complicată frecvent cu boli cronice. J. Miiller. P. mani- şi tiilliuiări somatice. din anii. după P. Constituirea Ireptată a b. unii oameni putîndu-şi păstra în bunăstare funcţiunile intelectuale pînă dincolo do 80 de ani. în terminologia medicală actuală. demonstrează coerenţă şi organizare strictă numai în comiterea infracţiunilor. ieprc^-uLi apelează in. termen american introdus în psihologia socială. behaviour — comportament). Are un sens apropiat de cel a! fericirii dar nu identic cu acesta. a adus contribuţii importante prin studiul experimental deosebit de exact. Skinnerl.t-ită piui l.iză de receptorii cutanaţi si de cei din ţesutul osteomuscii'ar. dispreţ şi ostilitate reciprocă într-o atmosferă ce contribuie Ia dezumanizare.sen-ibilital ej. se apreciază că studiul relaţiei (S — \i) este suficient pentru anticiparea comportamentelor. BEHAVIORISM (engl. Termenul de b. de t. impresia de greutate apăriud în condiţiile unei solicitări crescute. sînt cunoscute şi un tip al testelor de atenţie concentrată. îucepînd din momentul în care se conturează o microgrupare de tineri cu evoluţie negativă. oprire bruscă şi nemotivată a unui act. de ordin tactil şi kinestezic. simptom observat la schizofrenici. BEATITUDINE. 111 Fenomenele a B. ':'. 1 îni. E. musculare şi la- rin"e. fenomenul de inacceptare şi rezistenţă activă a copilului faţă de cerinţele adultului. 89 ii da t e i i n e i 11 ' . curent psihologic american. Testele din- tr-o b. Sînt: larg cunoscute şi larg utilizate b. Apare şi la subiecţii normali în condiţii de stress ori extenuare. sensuri personale ce se opun reuşitei la învăţătură şi conduitei valoroase (M.iiit ţiuni zei '-. adică reacţiile viscerale. pentru inteligenţă sau pentru personalitate.. BIAS. mai ales în jurul unui infractor adult.meiQ'. apar motive negative.Ir i n i t ii I b u i . BARIERĂ. frecvente sînt tulburările legate de arterioscleroza cerebrală etc.ap.( ' 1"( . h i p o m n e z i e . orice perturbare a. ieios a! (. b.K. în rest reprezentînd o formă de coexistenţă amorală în condiţii de încordare. Janet. emoţii etc.tii. acela privind prognoza adecvării individului la o anumită profesiune. echilibrare spirituală superioară. :\ ceasta modalitate senzorială u/e. Somatic este o stare distrofică.() etapa neobchaviorismidui. >v!(. epilepticilor şi unor nevrotici.p i l ii' ' e i e . a ti subiective ficli anali- eorriili. BĂTRÎNEŢE. stare psihică specifică toxicomanilor. n e x i l l l l i instrum ental .rate ştiinlifi'. Se recomandă ca. aceasta să intre în atenţia unui asistent social care să intervină cu tact pentru a preîntâmpina constituirea în b. de t. prin care se desemnează orice deformare. sentiment de bucurie complet însoţit «Le uitarea realităţii. d. a .-ni. anchetelor — în orice moment de desfăşurare a lor — care poate. Considerînd că reacţiile sînt în funcţie de ştim ui i. este o etichetă pentru vîrstele de peste 75 de ani.. Konorski. Watsou 19i3). li. părinte sau profesor. l i p .eiitru presiune şi greutăţi. motive. Psihologic se poate prezenta foarte variabil. -. ac ordâ o însemn ătate ce n t r .-ce'ibile ((". în care se studiază corelativ activitatea subiectivă şi comportamentul.iii'ja unde tendinţa de recrutare a unor noi membri prin presiuni. BARAJ PSIHIC. trecînd în cealaltă extremă.j r 1 (1 » n . .ale. Prin introducerea de către CI. a variabilei intermediare (v) dintre stimul şi reacţie şi anume habitudini.. constînd în depistarea cît mai rapidă a unor semne date dintr-o varietate de semne similare (ex. activitate sau funcţie socială. în consecinţă. în psihologia învăţării. la v B inftli-retur/Jă. Totuşi nu s-a putut trece peste faptul că acelaşi S poate provoca diverse R (divergenţă) şi diverşi S pot duce la aceeaşi 11 (convergenţă).fi/iolog lei lui I.-rif. datorat unei motivaţii negative şi care duce la ignorare. să cerceteze numai datele obiective de comportament. • se pui ad. rezultat din faptul că aceştia nu ţin seama de motivele reale ale conduitei infantile.ilr. B. întrucît înseşi cercetările efectuate relevau însemnătatea reglatorie şi orientativă a acestora. stare de satisfacţie totală. i i l i i c ş i vieţii personale de B f< ?. s-a deschis. i c I e r n I n n . îl pun în situaţii de excesivă dificultate şi neglijează rolul succesului în dezvoltarea aspiraţiilor copilului. De remarcat problema învăţării. în psihanaliză. Huli. j '. cercetată multilateral în şcoală. scopuri. slaba definiri. Tolinan ş. Ascetismul este astfel înţeles ca apărare împotriva exceselor de senzualitate. f H ti "i. Ca teste de b. abandon.M r . de sens desemnează. ameninţări.de conduită.ic u . ingenios şi complex al comportamentelor animale şi umane. BARBITURISM.a.P. şantaj. constituie una din cele mai importante căi a evoluţiei minorilor spre delincventă. refuz. în cazuri extreme apar psihoze de involuţie. '. b.1 a un rolului iiirrn tu doi tu -ici' ?• tlot m'l. suspendare. cdie lip a au de . Ignorarea stărilor şi fenomenelor subiective nu a putut însă să dăinuie. condiţionată de înţelepciune.e. faza terminală (scniîim) a involuţiei de: vîrstă a organismului. tabelele de corectură Uourdon sau Pieron-Vaschide). Neimark) BATERIE DE TESTE.. inspirat de filosofia pragmatistă şi iniţiat programatic de J.

într-una din două stări posibile: funcţionare (activare) sau repaus (absenţă a reacţiilor comportamentale). în tehnică. Ananiev) ducînd la impresia tic adîncime şi volum. să adopte modele noi de comportament. Psihoterapeutul discută cu pacientul despic cele citite şi în raport cu cele constatate face alte recomandări. să reuşească este necesar ca pacientul să nu prezinte tulburări prea grave şi să airjă înclinaţia spre lecturi. care se referă la vederea cu ambii ochi şi implicit antrenarea activităţii corelntue a proiecţiilor optice din Cele doaâ emisfere cerebrale. în iiecare moment de timp. conservării. BIFACTORIAL. se utilizează un alfabet binar al limbajului maşinilor electronice de calcul. se pune şi efectul steroscopic. relativ concomitentă. comportamentului sistemelor s-au adoptat operatorii logicii bivalente (conjuncţia. J. Prin aplicarea acestui principiu în logică s-a delimitat logica bivalentă. „tot sau nimic". BIOCENOZĂ. se cultivă. Totuşi. ceea ce depinde de doi factori sau categorii de factori. Sa dovedit ulterior că această lege. Odată însuşiţi cele două limbi (ca limbi materne) ele devin reciproc complementare în ordinea formării structurilor de gîndire. un oarecare sistem se poate găsi. imaginile proiectate în cele două rutine dispunînd de poziţii relativ diferite şi în baza interacţiunii dintre emisferele cerebrale (B. 91 B . metod. se referă la distribuţia frecvenţei unor rezultate în cercetări psihologice. De obicei. excitatoare. însuşire şi utilizarea. iar pentru analiza operaţională a. iniţiată de Spearman. principiul de diviziune a unui fenomen în două unităţi sau elemente.'lelu simple. aceasta. de frustraţiiic şi ol)M^. indică existenţa a două „populaţii" distincte. Pentru ca b.ii!e sale. Cibernetica. care >int alcătuiţi din numerose fibie Cibernetica reia această lege şi o cuplează cu logica bivalenta (booleana). este apre90 in final. ignorind factorii culturali.1 folosită în devierile de |>ei Minalilate (şi la nonnali în timpul formării si conturării personalităţii). ţinîm't seama de problemele salo. B. C.ilă reacţie intensă. nu şi pentru nervi. inhibitoare. într-un sistem explicativ. mărimile de intrare si cele de ieşire. Pentru desemnarea acestor stări a fost adoptat alfabetul binar numeric. hă anuleze valoarea reznitoli'lur anchetei. Lecturile ajută pe pacient să-şi înţeleagă propria dinamică emoţională. BILINGVISM. \Y. în şcoală. care vizează raporturile dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. ii copilăria timpurie solicitarea bilingvă poate produce dificultăţi în vorbire. Guilford). ciat un după avantaj unele studii cli i-ţ. ca fiind izvorît dintr-o motivaţie biologică. Se încearcă astlel sâ se obţină o descărcare a tensiunilor şi o corectare a orientării sale. fir vertical. în schimb. superioritatea vc-'R. Pe seama acestei.!. De aici a rezultat concluzia că la o anumită stimulare se u acţionează total sau deloc. spre deosebire de vechile orientări (F. Gal ton) care susţineau existenţa unei dotaţii unitare. deci unifactoriale şi de teoriile ulterioare care devin multifactoriale (L. Astfel. " . ramură a ciberneticii tratînd despre principiile şi mecanismele concrete ale comenzii. al cărei nivel de intensitate nu mai creşte chiar dacă se excită mult peste prag. să accepte o frustrat ie moderată. cînd ele prezintă două „moduri". să simtă real nevoia de lectură. în anumite cazun prin predarea alternativă sau diferenţiată pe obiecte iu cel' două limbi diferite. uşor analizabile Acest principiu postulează < : .rii b. I )o a <• menea se pare că b. ce se dezvoltă interdependent într-un anumit cadru ecologic. că excitarea peste pragul absolut declanşează o inleli'i l u. Cele mai bine dezvoltate cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dezceea ce permite nu numai o acui. care implică re.IOTERAPIE. în secolul trecut. Thompson a intitulat astfel teoria asupra aptitudinilor. adică apare o tendinţă de concentrare a rezultatelor faţă de două valori distincte ale variabilelor.. b. BINARITATE. Bl N OCULAR. tendinţă de a pune accentul. prinţr-un expei mu'iil cari' solicita aprecieiea dis'anţelor variabile la care se alia 11 p. este valabilă numai pentru fibre izolate. negaţia. a două limbi de către un individ sau o populaţie. nu se produce nici o reacţie la excitarea sub prag. W urnit a demonstrat. Se oferă subiectului lecturi selectate. pornind de la legea „tot sau nimic" din neurofiziologie. Thurstone. şi care susţine că în definirea inteligenţei intervin: factorul general (G) şi factori speciali (S). BIMODAL. Ia copii in flueiiţează şi dezvoltarea personalităţii acestora. si negativă. (s-a remarcat. reglării. pe geneza fiziologică a comportamentului.gice. cu scopul de a reduce comportamentul sistemelor complexe şi foarte complexe la m. în grupul cercetat. sistem format dintr-o multitudine de organisme "aparţinînd de specii diferite. formulmd piincipml b. pot lua numai una din două valori posibile: pozitivă.voltată la noi în ţară de Kd. tate mai fină dar şi localizarea în spaţiu a sursei de emisie sonoră datorită relativei diferenţieri a stimulaţiilor provocate în cei doi receptori perechi şi a corelării acestora în centrii simetrici din scoarţa cerebrală.i pentru de/voltai^a a copiilor. la un moment dat. BIOCENTRISM. disjuncţia etc). prelucrării şi transmiterii de informaţie în sistemele bioloBINAURAL.B BIfH. BIOCIBERNETICA. include în aparatul metodologic propriu principiul b. în cadrul căreia sîut luate în considerare doar două valori: adevăr şi fals.

rezultă din destructurarea sau defectuoasa funcţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentă a pronunţiei.. o m u l n u c. exprimată în repetarea primei silabe. clonică. Fenomenul este contestat. Formularea concisă: ontogenia repetă filogenia. BIOCONŞTIINŢĂ. C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' socotind sau tgnorind determi:. repausul. rLitioiiul at c i c a t : . orarul. decisive fiind modelările socioculturale. mai rară la adulţi. în funcţie de variabilele respective (C.Xicolau şi C. potenţiale electrice diferite. Sistemul psihic uman este organizat b. în legătură cu trecerile la nivele mai complexe de limbaj. BIPOLAR. Polya a descoperit b. BIOMORFISM. tonică. Psihoterapia şi logopedia recurg la reeducare ortofonică. organismului în muncă. tehnici de relaxare. asociaţie între termeni foarte îndepărtaţi ca sens (A. r e p e t a r e a stadii '» d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • pro-'Ince c o n c e n t r a t .e aici biotipologiile ce implică orientări mai mult sau mai puţin biologiste. el: p1 ie şi i. biochimică. B. La nivelul ţesutului nervos se disting potenţiale. mod de abordare a psihicului uman căutînd să echilibreze factorii biologici şi sociali. în fiziologie. regimul de alimentaţie.iologu. Principiu op^BIT. B. BIOSTIMULATOR. ele au şi ioi'c:j. dente. mod de viaţă. JIU ar putea ti accepta tă deeît convenţional.. conform căruia evoluţia individului reproduce treptele parcurse anterior de speţele din care provine. 1 B "ezonk-re e t c ) . ramură a ergonorniei care pune accentul pe comportarea. degajînd modele ale lor cu scopul aplicării cunoştinţelor astfel obţinute in tehnică prin crearea de noi sisteme şi maşini cibernetice şi perfecţionarea a diverse dispozitive. Verza). celule care fac legătura între conuri şi bastonaşe. ' tendinţa d> desfăşurarea legilor biologice i:1 specia umană est/ subordona'. (în analiza factorialâ). . riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc. P e n t r u b . şi b. studiul ritmurilor biologice (de zi şi noapte psihologice.:. ia. sex). Rălăceanu) şi genetica. în rest are o valoare foarte relativă. BIOGEiNETIC. de repaus şi de acţiune. BIOTIPOLOGIE. desemnează factorul care se manifestă în acelaşi timp cu saturaţii atît pozitive cît şi negative. monosinaptice şi polisinaptice difuze. un ci hi va lent al inteligenţei ncn/onon'otoni şi rudimentelor de memorie ce se constau! la mamilerele superioare. Burt). grimase. mai a'es ee'or superiu.l determinate de particularităţi morfologice constituţionale.. BIOERGONOMIE. cu studiul organelor. imitate de măsură a cantităţii de informaţie din teoria lui Shannon..'i t a ţ i i. Se disting b. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVROZĂ) tulburare a vorbirii frecventă la copii. piovilie din abrevierea expresiei engleze birarv di'::!.. Wundt despre caracterul bipolar al afectivităţii în termeni de stenic-astenic. deplasări. este solidară cu crispări.. 'l.< decît un animal. BISOCIATIE. BIOSOCIAL. termen folosit pentru a desemna anumite celule ale retinei. substanţă organică a cărei inoculare duce la activarea forţelor asimilatoare sau defensive ale organismului.Este logaritmul (in bază ") al inversului probabilităţii de apariţie a unui semnal (un bit corespunde alegerii din1r-o alternativă cu cchiprobabililăţi i. Unele sunete şi cuvinte sînt pronunţate incorect. deci exterioare facionlor culturali. I V J I M . se poate transforma în logonevroză cînd se dublează cu o nevroză aferentă ei (E. Acest principiu nu este pe deplin confirmat nici de embriologie. formă generică de conştiinţă atiibuilă. în copilărie. cerebral) şi anumite structuri caracteriale. şi <:m malelor. măsuri de susţinere afectivă şi înlăturare a fricii de a vorbi.i '• a >. B. Koestler) şi aparţinînd unor . BIOCURENŢI.i]• modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms diiilui si e d u c a ţ i e i . sisteme de clasificare tipologice care pleacă de la constituţia corporală a individului. funcţiilor şi proceselor biologice. Se vorbeşte încă de la \Y. care se ocupă. interpretarea particularităţilor psihice ca fiin. postulînd o corelaţie între anumite structuri morfologice (după Sigaud: visceral. dirijează etc... apărută recent. studiind oboseala în relaţie cu durata zilei de muncă. disciplină ştiinţifică. ca. iau naştere intre două puncte aflate Ja. se cunosc faze tranzitorii de uşoară b.tricliv.irt1. G. cit si una socială sau reprezintă o valorizare socială a unor trăsături biologice (vîrstă. diferenţele do potenţial electric care iau naştere 111 materia viu. atletic. o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i in slui'ha a c t e l o r cu moiivali şi finalitate socioculturală. Astfel. exersări de însuşire a ritmului debitului articulator. care constă dimpotrivă în dificultatea de a articula prima silabă. în realii. palpitaţii. emisiuni precipitate urmate de momente de dificultate în articularea unor cuvinte. munca în schimburi.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi <e lircadiene domenii eterogene. Ke-. Existenta nuci b. Deşi toate actele psihice sînt mijlocite biofi/. tentativa de a explica stadiile dezvoltării intelectuale şi de personalitate a copilului prin stadiile mari ale dezvoltării culturale a omenirii 11 u a dus la rezultate conclu- B p s i h o g e n e t i c ă . Se pare că. s u b i e c t i v .': legilor sociale care le limitează.. respirator. în sensul opoziţiei conştient-inconştient. BIOLOGISM. BIORITMOLOGIE. B. BIONICĂ. pnrti< ularitnje a proceselor şi insuşiii'or care au atît o determinare biologică. în ordine. zooconştiinţă. Terapeutica medicală se construieşte în raport cu cauzele ncurosomatice ale b. repetării convulsive şi blocaje a unor foneme. mecanismele biologice corn. esenţa lor nu poate fi epuizată la acest nivel. principiu formulat de Haeckel (1866).

cu nimic justificat prin calităţile individului în cauză. există şi modele cultural-sociale ale sănătăţii. tangibile. şoc. cunoscute. 3) se fac asociaţii pe baza ideilor emise de alţii. grupul acţionează ca un stimulent pentru imaginaţia fiecărui participant. Cum se obţine o producţie cît mai mare de idei? Prin: a) separarea momentului de geneză a ideilor (de ideaţie) de cel al evaluării lor (cenzura logică şi critică a gîndirii). durerea) . cognitiv sau voluntar. epilepsia şi uneori motivaţiei şi atitudinilor creative. „cantitatea generează calitatea". în b. PSTHOGEX1E BOVARISM. într-un ritm din ce în ce mai rapid. Trebuie deosebite b. găsim deficienţe de activitate adaptare şi evoluţie a organismului (şi. b. Osborn. pîuă la 12. psihoze) d<tulburările psihice din bolile curente (ex. „ardere" . caracterizează stările depresive. poate li o . etc. simptom de desfăşurare extrem de lentă a proceselor psihice şi acţiunilor motorii. este viată limil. iniţiatorul ei este psihologul american A. menite să organizeze. cu intervale mari între cuvinte. A fost lansat în urmă cu mai bine de un secol de pedagogul Luis Braille. insensibilitate. mai apropiate. greu de definit. obstrucţie la trecerea unui impuls într-o sinapsă sau articulaţie. pentru aceeaşi problemă. PARKIXSOXIS. BOALĂ PSIHOGENĂ v. reţinerea conştientizării unei idei sau estomparea unuia din termenii conflictului.. B. psihice (nevroze. în traducere liberă. chiar dacă ideile noi par extravagante. în neurologie. la stimularea imaginaţiei celorlalţi. temporar. anunţă problema de rezolvat. cu orice preţ trebuie ieşit de pe drumurile' bătătorite. vezi . BOALA LUI PARKINSON v. a decepţiilor. 2—3. moment de întrerupere şi impermeabilitate la informaţii cauzat de suprasolicitare.. si i . afectivă şi murală intervine datorită nesatisfacerii unor pretenţii excesive sau a incapacităţii <le redresare în urma înfringerilor. multiplicări. avînd ca formă extremă hradifazia. pentru ca aceasta să se poată manifesta deplin. afectivă este semnul unei slabe personalităţi. B. şansele de a găsi soluţia cea mai bună sînt considerabile. în baza creditului acordat imaginii romantice despre sine şi prin atitudinea nerealistă faţă de lume şi faţă de propria existenţă. epilepsie) avem termenul de bradihinezie. inixedemul. Adevărată maladie morală. constituit şi antrenat specific (nr. 94 Marş. cultivarea ISl. cea mai larg răspîndită şi aplicată.uiom.B ISLACK-BOX. accidentelor etc. categoria fundamentală a medicinii. Hugo). bradilalie. (ex. Redresarea în urma insucceselor este posibilă prin reducerea motivaţiei şi prin fixarea altor scopuri. adiţionare. verbală şi fizică. care conduce grupul (special instruit şi antrenat). în totală libertate. idealizare de sine şi refuz al unii existenţe comune în condiţiile imaginării romantice şi utopice a unui destin personal excepţional. dezgust. Kxistă b. B. Bradilalia este vorbirea anormal de lentă. indică totodată tendinţa spre plăceri şi situaţii elevate. are aspecte de tulburare subiectivă. oboseală. si: caracterizează prin absenţa idealului.M BOALĂ. MOXGOLTSM. termen ce face aluzie la cunoscutul roman al lui Flaubert. este o tehnică de creativitate colectivă.. implicaţii etico şi sociale. Scopul tehnicii: producerea unui număr cît mai mare de idei (100—200) într-un timp foarte scurt (1/2 h — 1 h maximum). are la bază ideea că cea mai bună soluţie în rezolvarea unei probleme nu se obţine prin eliminări succesive. iniţierea cu tehnici de comunicare în grup). psihopatii. în psihologia activităţii şi învăţării. asalt de idei. seria că b. dispuse variabil într-un pătrat şi putînd să fie perceput tactil. judecăţile critice trebuie reţinute în momentul în care se produc idli noi. B. în febră) sau de simptomele psihice ale bolilor. prin căutarea unui număr cît mai marc de soluţii. să fie retraşi de la porţile imaginaţiei. idei mai mult decît calitatea lor. J es . în cngl. el însuşi nevăzător. a persoanei). a elanului şi a capacităţii de muncă şi de luptă. la om. — echivalent cu bariera psihologică: în psihanaliză.|r slabiie. 4) imaginaţia liberă este binevenită. 2) reaminteşte cele 4 principii. BRADIPSIHISM. iar cu sens de încetinire a vorbirii datorată unei afecţiuni a sistemului nervos. o tulburare biochimică etc. alfabet pentru nevăzători constituit prin combinarea de puncte de la 1 la 6. caracterizat prin indiferenţă.i In.i simţurilor. este necesar ca „gardienii" gîndirii critice. orice idee emisă în grup trebuie să servească. ci dimpotrivă. B. activitatea intelectuală. BLOCAJ. oligofrenia. : 1) se caută cantitatea de. cutie B schizofrenia. 2) nu se critică deloc. Principiile b . B. ameliorările şi recombinările ideilor emise în grup sînt căutate. b) prin intermediul grupului. atitudine de apreciere a propriei persoane. „furtună în creier". însuşirea şi exersarea procedeelor euristice şi de imaginare. înregistrîndu-se un număr cît mai marc de soluţii. Procedura de aplicare a b: 1) managerul. BRA1LLE. o leziune morfologică.jtj in I i t >ct tal" • < . Se combate prin tratamentul bolii dar şi printr-un sistem de exerciţii speciale. absurde. de tip afectiv. Xu există frontiere nete şi fixe între b.il u! b. BOALA LUI LANGDONDOWN v. „Dragostea adevărată nu se blazează niciodată" (V. şi sănătate. care conţine verbe stimulative: augmentare. BRAINSTORMING.AZARL". Cu sens de încetinire a mişcărilor (în boala lui Parkinson. <!'• dezvoltare. de membrii este redus. 3) stimulează şi încurajează producţia de idei (una dintre metode fiind check-list.

c. CALITATE. circuiato. ierarhizîndu-le după valoarea şi aplicabilitatea 1< Inii psihologi (J. masticatorii.. neplăcute. 'de ongine cngleză-americană. c. panicii şi deznădejdii. i< si somatovegetative (respi: : torii. CALM. Ana97 .lic dării care constă în actualizat tuturor ideilor trecute Iezite problemă. cale. prin care se. este semn al ininaturităiii. CANAL DE COMUNICAŢIE.ţia cînd acţiunea de persuasiune sau schimbare a atitudinilor are efectul UIYII-> celui dorit (repercusiunile. sint asupra „emiţătorului"). înclinaţie spre manifestări realizate cu unicul scop de a impresiona pe cei din jur. ('. exprimă sinteza laturilor şi însuşirilor lor esenţiale. în teoria comunicaţiilor şi a relaţiilor umane — defineşte situ?. înaintea şedinţelor de b. Frecventă la adolescenţi b. considerînd că individul care are unele idei. BREAK-DOWN. fonatoiii. în perioada tinereţii şi după aceea. C. deci. înseamnă a lua decizii adecvate situaţiei concrete de viaţă fără a pierde echilibrul şi. b.i măduvei spimirii. mimice). Totuşi. morale etc. de marc importanţă vitală. mult dincolo de necesităţile organice şi cauzat de o perturbare neuronsiliică. sucţiune e t c ) . în angoase. DICŢIONARELE ALBATROS c CACOFONIE (gr. Orice transformare este şi o mutaţie a — Dicţionar de psihologie C. 5) o comisie de specialişti în problema. simptom de foarm continuă şi excesivă.l\ Sol) rec manila folosirea metodei . prăbuşirea acestuia în marasme de ordin moral sau fizic. cunoştinţe despre problemă. BRAVADĂ. Se presupune că. BULIM1E. Se întîlneşte în stările nevrotice. dozare a excitaţiei şi de evitare a enervării. primii! segment ni trunchiului cerebra 1 . kakopkonia sunete dezagreabile. A fi c. categorie filosofică în cuplu unitar cu cantitatatea dar deosebită de aceasta prin faptul că se referă la caracteristicile de conţinut ale obiectelor şi fenomenelor.deglutiţie. o ruptură sau zguduire a sistemului ncr\<rBULSî RAHIDIAN. Dialectica susţine că acumulările cantitative duc la transformări calitative.blocat" pentru a avea idei^noi.. BUMERANG. a estima exact consecinţele pozitive şi negative ale situaţiei date. ce desemnează o scădere a capacităţii nervoase a subiectului. în psihologie se acordă cea mai mare însemnătate determinărilor calitative a fenomenelor şi se are în vedere nivelul la care acestea se produc. nu este independentă de cantitate. de natură fiziologică sau tehnică. somatice (tonice. mai are şi semnificaţia de însuşire în genere sau de însuşire pozitivă. o B depresiune nervoasă. Deţine o fum ţie de conducere a impulsuri Im nervoase şi o funcţie reflexa Keflexele bulbare includ reflex. Determinările calitative sînt mult mai stabile şi semnificative decît cele cantitative. afective. apare ca o tendinţă de supracompensarc a unor stări de frustraţie afectivă. termen. situat în directa prelungire . ale proceselor psihice. intelectuale. traseu structurat. este . 4) se consemnează în scris (prin metode diferite) toate ideile emise în grup. prin care acestea se definesc şi se deosebesc de alte obiecte sau fenomene. între acestea două fiind o unitate caracteristică pentru orice obiect sau fenomen (inclusiv cele informaţionale şi psihice). deprimare sau derută. stare psihică de echilibru bazată pe autocontrol. corelaţii întîmplătoare de sunete sau cuvinte (oral şi scris) care produc asociaţii inestetice. Generic. Astfel psihologia şi caracterologia studiază însuşirile sau (şi) calitătăţile stimulilor şi semnalelor senzoriale. neplăcute). transmit mesajele informaţionale cu o anumita viteză.. de cele mai multe ori. vege talive (digesiive. evaluează şi triază ideile. voliţionale.procedeele imaginaţiei creatoare). impunînd „admiraţiei" propria persoană.

lui. sînt frecvent întîlnite şi în unele boli mintale (isterie. reprezintă numai un segment al C. psihopatii).în sens restrictiv. în unitatea de timp. este întotdeauna demonstrată şi demonstrabilă prin fapte. inconstante. însuşirile potenţiale ce urmează să fie puse în valoare. rezulta din interpenetraţia formei şi conţinutului (Utitz) şi din coarticularea în sistem ierarhic a comportamentelor (G. Fiind în esenţă etic. ca „voinţă moraliceşte organizată". contradictorii ale părinţilor. varietate şi aventură. au un caracter temporar apărînd ca o manifestare a unui sistem nervos slăbit (surmenaj. fixe. tendinţa de a canaliza trebuinţele înspre gratificaţii specifice. ca pe un aspect important al dezvoltării personalităţii. S. Profil psilionioral. cunoştinţele şi experienţa necesară. cantitatea de informaţie detectată şi transmisă. realizată variabil şi diferenţial. spunea că se face un mare rău copilului dacă se cedează la c. Murphy priveşte c. iar conţinutul cuprinzînd motivele. c. se distinge formă şi conţinut. în special. la cei crescuţi de rude. conţinutul nu se reduce la aceasta implicînd şi dimensiuni socioumane neutrale. dar nedepăşind aproximativ 10 biţi. operaţie şi atitudine de luare în posesiune exclusivă a unor obiecte sau persoane şi aceasta manifestînd violenţă şi mărginire egoistă. Este diferită pentru fiecare analizator. comit fapte nechibzuite. astfel elaborîndu-se modalităţile active de raportare la lume şi la sine. exista o tendinţă de revenire la satisfacţiile originale cînd sîntem sub stress. împrumutat de la P. Heine. organizarea instinctivă ş. CARACTER. dobîndesc moduri din ce în ce mai specifice şi divergente de satisfacere a trebuinţelor. de pildă. motive identice sînt canalizate in diferite moduri. cu voinţă slabă sau cu o emotivitate exagerată. Cauzele c. Kovaliov.a. ca rezultat al antrenării in munca şcolară sau productivă (la adolescent).CV. Poetul german H. dorinţă sau acţiune. consideraţi. CAPACITATE DE ADMISIE. Uzual se califică un om amoral sau imoral ca fiind „fără caracter". apar ca rezultat al cerinţelor inegale. Alteori. S. Aceasta ajută în asigurarea unei diversităţi în c. ca avînd un c. în psihologia cibernetică. Murphy (1946) a aplicat termenul de c. trebuinţelor. în educaţia greşită. — a trăsăturilor native. care duc la acţiuni eficiente şi de performanţă. C. vechi cu unele noi. El crede că aceste dorinţe dobîndite pot fi diferenţiate de reflexele condiţionate. caracteristice pentru individ. obişnuinţe. considerată în ceea ce are ca distinctiv ca structură sau tipar (etim. formind tipul de mu nestatornic în dorinţe şi acţiuni. acestei tendinţe universale. limită peste care recepţia senzorială este perturbată. Janet. drept c. în care un individ este apt să-şi regăsească întregul nivel comportamental de la o anumită vîrstă. Murphy o consideră ca fiind la fel de importantă — trebuinţa de noutate. forma constind din temperament. CANALIZARE. rău. sau la persoanele cu un psihic labil. culturale şi personale. care apare pe neaşteptate în comportamentul unui subiect şi care are un caracter nemotivat. Pavlov considera c. copilului dispar după o anumită vîrstă. intrucît exprimă alît partea profund individuală cit şi valoarea morală personală. In anu- mite condiţii. cuplare . în special. un aliaj din trăsături înnăscute şi dobîndite. Există şi o tendinţa contrară pe care S. înţelegerea ştiinţifică a c. respectiv. sînt variate. după A. veche denumire dată individualităţii psihice. sistem de însuşiri funcţionale şi operaţionale în uniune cu deprinderile. c. Cu alte cuvinte. încă L. Ansamblul însuşirilor psihice. în genere este capacitatea unui sistem de a recepţiona şi transmite informaţia. rezultă din însuşirea relaţiilor sociale. Unitatea c. odată ce sînt dotaţi cu mecanisme fiziologice similare — dar pe măsură ce cresc şi în contact cu diferite influenţe. la copil. CAPTAŢIE (lat. cedează la toanele lor). care după un sens mai vechi. Ca dovadă aduce faptul că. odată ce nu pot fi anulate decît rar sau niciodată. Observaţiile psihopedagogie^ relevă incidenţa foarte mare a c.a lua în stăpînire). neprevizibil şi schimbător. a formării trăsăturilor pozitive de caracter.lizatorii sînt.P. le satisfac toate dorinţele. voinţă şi deprinderi. de către analizator în calitatea sa de canal de comunicaţie. deşi putem înlocui c. evaluai după consistenţă şi stabilitate. poate deveni o manifestare constantă a comportării. sau. Altă dovadă ar fi in tehnica de regresie hipnotică. CAPRICIU.de c. la copilul unic. Klages definea c. CAPACITATE. boală). îşi schimbă brusc hotârîrile fără o argumentaţie raţională etc. astfel de particularităţi native sînt însuşirile de tip de sistem nervos. tendinţă impulsivă. manifestă dorinţe lipsite de sens. apare ca iun/cu al jtcyionalitâlu. La începutul vieţii toţi oamenii sînt asemănători din punct de vedere bazai. în constituţia C. Allport). I. îndeosebi de bunici (care îi răsfaţă. C. mai precis. convingerile. C.) ce se imprimă constant comportamental. Se obsevă la unii subiecţi care „din senin" îşi schimbă comportarea. Totuşi acestea nu sînt decît premise naturale (B. cu lipsă de stabilitate a comportamentului. La copil rezidă. De cele mai multe ori. Uneori c. Ananiev) şi esenţa constituirii caracteriale constă în depăşirea sau luarea în stăpînire — prin enculturaţie. In c. corespunde tezei înar99 . Forme maximale de c. modelare. spre deosebire de aptitudine. atitudinile. concepţia personală de viaţă. datorită nedezvoltării formelor de inhibiţie internă. prezintă variaţii mari în atitudinile lor. Asemenea manifestări sînt întîlnite.

dinamism. va dispune de un sector relaţiile din!re atitudini pot fi mai importante decit înseşi atitudinile luate fiecare în parte. unuia sau altuia dintre indivizi rezidă în analiza biografică. nu există şi funcţionează disparat. întreg sistemul c.şi interspecifică. dubîndită în condiţiile variatelor împrejurări de viaţă pe care subiectul le parcurge. şi să se găsească un model adecvat întregului. este' socotit a fi cu atît mai puternic cu cît individul nu este sugestionabil (H. exprimă continua racordare la lumea valorilor prin intermediul interacţiunilor infracaractcrialc şi a modificărilor interne se sprijină totuşi pe o structură mai mult sau mai puţin stabilă. Totuşi aceste interpretări rămîn superficiale atît timp cît nu se ţine seama de infrastructura economică. se modelează după ceea ce obiectiv sînt modelele culturale (G.\r ţinînd seama de fondul sociocultural în care individul s-a dezvoltat. Motivele. corespunzînd unei semnificaţii. Baumgarten. cele Levitov). 100 101 . de unde necesitatea considerării atît la nivelul fiecărei atitudini de tip caracterial. Eysenck notează chiar că ca în c. conservatoare valoare. exprimat şi probat numai prin comportament. Consistenţa c. Aceasta nu trebuie însă confundată cu rigiditatea ce apare ca un defect de adaptare şi ca un fenomen de stagnare in evoluţia c. aparent simplă. de orînduirea socială şi poziţiile de clasă (L. V. care se referă la acţiuni şi reprezintă numai valori instrumentale. (Fr. Ph . deci reprezentînd o valoare psihică. cît şi a întregului c. Measişcev propune conceptul de relaţie sau atitudine care este operatorii! atît în domeniul social cît şi în cel al comportamentului individual. H. în c. A. ca fiinţă socială. Antropologia culturală a demonstrat că între structura limbii.N. oricare ar fi rezistenţele interne sau externe (consecvenţă şi formă morală). a sensului valoric al orientării şi al capacităţii de traducere în viaţă a ei. să se distingă însuşiri ce exprimă orientarea . suprapusă primei şi exprimînd poziţia subiectului în sistemul social. Este totuşi probabil orientativ şi de altul efector (X. interesele. Mead. constanţă. Aceasta depinde nu numai de sensul motivaţional al atitudinii. în acest sens R.N. ca trăsături de c. sâ fie distins de aptitudini şi capacităţi. de efectuarea habituală _şi voluntară (V. avînd o relevantă semnificaţie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedere sau revoluţionară. în acest scop este necesar ca ţinîndu-se seama de esenţa umană să se definească unitatea componentă a c.şi altele de ordin voluntar. Pornind de la înţelegerea marxistă a problemei. muncă. Aceasta pentru că omul îşi structurează modul său de a fi nu în afara ci înăuntrul relaţiilor sociale printre care cele mai importante sînt cele de producţie. faţă de oameni şi faţă de sine. şi tratarea lui concretă este faptul cel mai important Jn ordinea cunoaşterii omului. C. ])e aceea explicarea optimă a originei C. în primul rînd se pune problema.xiste despre esenţa umană ca totalitate a relaţiilor sociale. prin fapte (Marx) şi ne obligă să acceptăm ca definitorii pentru om. este evaluată prin aceea că omul nu desparte fapta de vorbă. pune astfel în evidenţă emergenţa sistemului caracterial. Este ceea ce ne trimite la conţinutul c. Este insă evident că atitudinile. Cuprinderea integrală a e. <l. descrierea constituţiei psihologice a C. ci sînt în interacţiune. iar forţa de impunere a atitudinii se apreciază ca fermitate. scopurile. Linton). sentimentele. a moravurilor. exprimate de el constant în comportament. C. Vernon). Ananiev: faţă do societate. în cea mai mare măsura însuşirile caraettriale sînt derivate dintr-un fundament existenţial şi au. nu poate prezenta decît o importanţă secundară. faţă de muncă. individuale este o relaţie de izomorfism întrucît c. de. C.H. şi a variaţiilor lor posibile s-au finalizat prin liste ce inventariau peste 15 mii de însuşiri de c. Linton propune termenul de atitudine- axiologic. Se distinge o personalitate de bază. Allport. o anumită semniticaţie socioumană şi morală. Problema dacă toate trăsăturile de ordin caracterial relevate de experienţa omenirii sînt sau pot fi proprii fiecăruia dintre indivizi iese din cîmpul investigaţiilor experimentale şi se înscrie în cel al interpreAceasta cu atit mai mult cu cit aici intervine nu numai surpriza unui număr foarte marc de trătărilor de Antropologic filosofică. aspiraţiile. integrativ —. credinţelor colectivităţilor şi structura c. ci şi de mecanismele adecvate lor. paseist! sau proiectivi. în raport cu conţinutul. c. Eysenck). Multitudinea atitudinilor expresive definesc bogăţia c. De aceea. După orînduirile sociale. în psihologie studiul structurii sau organizării caracterialc ocupă un loc foarte important. Se patru grupe de atitudini propuse de 13. de regulă. intră atitudini ce se disting prin electivitate. poate dobîndi o orientare individualistă sau colectivistă. caracteristică pentru respectiva comunitate şi una de statut. trebuie. G. Cercetările asupra nomenclatorului de trăsături de c. C. Seve). ei te o formaţiune de personalitate. R. generalitate. în consecinţă. Kardiner. atitudinile sînt generate de relaţiile sociale şi activitatea afectivă a subiectului. Measişcev). Dinamica c. de unde şi atitudinile sale. închegînd global un sistem cu o dinamică infra. nu este dominat de situaţii ci se impune prin atitudinile sale împrejurărilor. trebuie deci înţeles ca un sistem de atitudini proprii subiectului. a inventarului de trăsături sau atitudini proprii oricăruia dintre subiecţii adulţi sau unui subiect considerat la modelul statistic mediu.

în fapt. egoist-altruist etc. CARACTERIAL. acte de indisciplină. ceea ce este în esenţă c. sub raportul necesităţilor sociale. întrucît apar în prim planul conduitei sale şi permit previziuni (K. în: cardinale. contribuie la definirea profilului acestuia. care dintre trăsături devine stabil reglatorie şi deci. dar şi dificultatea admiterii coexistenţei unor trăsături de sens contrar (bun-rău. l'nii caractvrologi alcătuiesc liste de 100 -200 de trăsă103 C turi sau factori de c. ocupă un loc dominant în rîndul celorlalte. Tulburările caracterului sînt întîlnite în special în psihopatii. ponderal pentiu a. prezentate la un subiect normal mintal şi care influenţează negativ comportarea socială. Dacă vom concepe geneza şi dinamica c. Odată cu aceasta trţbuie să se ţină seama de varietatea ierarhizării miilor de trăsături în c. Allport acelei categorii de trăsături de personalitate care. coexistenţa în termeni de contradicţie a atitudinilor opuse nu numai că este posibilă. mai ales de vîrstă juvenilă. centrale şi secundare. Aceste combinaţii ierarhizate şi dinamice sînt însă determinate social-istoric şi biografic. instabilitate morală. Are sens apropiat de tipologia individuală. numai prin identificarea trăsăturilor cardinale şi centrale. raţionalitatea şi stăpînirea de sine impulsivităţii. ci constă în modul în care se rezolvă conflictul în sensul de echilibrare. Un dicton chinez este ilustrativ: „semeni fapte şi culegi deprinderi. G. Formal-statistic.saluri. care se defineşte.B. deci şi a celei negative în raport cu cea pozitivă. In sens restrîns. muncă şi faţă de sine) cît şi trăsăturile voluntare ale caracterului. dezordine. ce trebuie să fie studiate şi evaluate corelativ.) care s-ar părea că sînt în relaţie de incompatibilitate logică. semeni deprinderi şi culegi un caracter.d. Anomaliile pot viza atît trăsăturile rezultate din orientarea subiectului (atitudinea faţă de societate. a autoaprecierii şi aprecierilor celorlalţi. nu-i poate fi cu totul străin — aşa cum afirma Terentius • nimic din ceea ce este uman. se prezintă ea. dominanţă şi subordonare. semeni caracter şi culegi un destin". ceea ce la unul este cardinal la altul putinii fi secundar ş. se ajunge astfel la un profil caricatural. pe care l-au afirmat umaniştii francezi şi 1-a pus în evidenţă literatura.m. trăsătură sau un complex de trăsături caracteriale anormale. După H. A. Primele sînt atitudini permanent directoare ce domină. Trăsăturile centrale. sînt totuşi proeminente la el. prin nestatornicia în ocupaţii şi schimbarea frecventă a locului de muncă. după anumite criterii. Deci. dar este şi legică. de modelele la care el se conformează. CARACTEROPATIE. c. ontologic. după uzanţele limbajului psihologic francez. disdpliunâ care pe ocupă cu studiul calactctelor şi îndeosebi de clasificarea lor. individual. combinaţiile şi aranjamentele a mii de trăsături ne furnizează o idee despre imensele posibilităţi de diferenţiere. Vedenov susţine că. este obiectivul principal al c. exprimîndu-se în perversiuni şi obsesii. este rezultatul reducţiei caracterului la o singură trăsătură ce domină total şi subordonează sau anihilează pe celelalte. altruismul-cgoismului ctc. c. integrîndu-so astfel în psihologia diferenţială. Ev. atribuit a ceva ce ţine nemijlocit de caracter şi reprezintă o manifestare a acestuia. nu este numai determinat de împrejurări ci prin însuşi modul său de dezvoltare este şi autodeterminat în sensul autoeducaţiei. încăpăţînare. ceea ce reprezintă o perturbare de caracter (agresivitate. Iile alcătuiesc un fundal al c. asupra individului.a. cuprind tot restul inventarului amintit şi sînt prea puţin „vizibile". un sistem ierarhizat ce ar putea fi reprezentat: prinlr-o piramida. în principal. mai numeroase la subiect. funcţionează în baza unor contradicţii dialectice constînd din discordanţa şi confruntarea continuă a aspiraţiilor şi posibilităţilor. huliganism etc. Astfel c. a autoexigenţelor şi exigentelor adresate subiectului s. dczirabilă. integrează şi controlează pe toate celelalte.a. Virtutea se opune senzualităţii. Cattell).. calificare dată de G. Revenind la cuplurile de trăsături opuse trebuie spus că pro- blema axiologică nu ţine de existenţa acestora. prin tendinţa la certuri şi neînţelegeri cu membrii colectivităţii. de regulă. Ele se manifestă prin greutăţi în adaptarea socială. CARDINAL. C. Luarea în stăpînire a propriei individualităţi şi autoreglajul în problemele majore ale existenţei. devine tiranică şi se impune invariabil în conduită. cu alte cuvinte. CARACTEROLOGIE. Trăsăturile secundare sînt foarte numeroase. /Yllport clasifică trăsăturile de c. stabilirea de tipologii. au o existenţă minoră şi latentă. într-un sens dialectic va trebui să admitem că fiinţei umane. furniza o informaţie edilicatoaie. definitorii pentru un c. sau deficientul moral poate fi reeducat în baza unor atente examinări psihologice şi a aplicării unor măsuri psihomedicale. Se reia astfel tema calităţii-stăpîne. Această ordonare şi ierarhizare este strîns legată de relaţiile afective ale subiectului. C. fără luptă internă şi depăşire progresivă a unor tendinţe ce apar stabil^ sau tranzitoriu ca nonvalori. caracteristică pentru subiectul în cauză. înclinaţie spre fraudă) şi se exprimă în imposibilitatea sau dificultatea copilului sau tînărului de a întreţine relaţii normale cu cei din jur. nu este posibilă fără contracararea unor tendinţe opuse. controlîndu-le si inte- 103 . impulsivitate. atitudinile pozitive nu se pot forma şi dezvolta dedt în legătură şi împotriva celor evaluate ca negative. c. în ansamblul său. ce se constituie ea personalitate prin asimilarea totalităţii relaţiilor sociale şi umane.

„Se presupunea că simptomul isteric lua naştere cînd energia unui proces psihic nu putea să ajungă la elaborarea conştientă şi era dirijată către inervaţia corporală (conversiune). după sensul originar. TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ). katharsis purificare). tensiunilor nevrotice. este un simptom tipic pentru schizofrenie (mai ales. fie depresiune. katalepsis a rămîne). noţiune filozofică fundamentală care exprimă proprietăţile esenţiale. tensiune). metoda c. şi organizată sistemic. Pende. Bolnavul trece. starea. La fiecare individ nu pot fi decît una sau doua trasaturi cardinale şi definitorii pentru respectiva individualitate. In psihiatria modernă. Kretschmer. mai ales la vîrsta copilăriei. în psihologie. însuşirea ş. după S.. febră tifoidă ş. durere us105 . pe căile normale (abrencţie)". se obţine şi prin proiectarea subiectului în acţiunile şi produsele sale. fie în condiţii de obnubillare. poziţii de C. implicînd forma inerţiei sau stuporului c. anorexie. termen desemnînd (global) procesele de dezasimilaţie opuse celor asimilatorii. uremie.a. de la o formă la alta şi aceasta. urlete. apatie. „mortală" care este însoţită de 104 febră. stare anormală. La om. devin categoriale. Se disting: c. ase-menea unei figurine de ceară. la apatie şi la deformări caracteriale ce pot duce la delicventa juvenilă. E. Subiectul este parcă' înţepenit. Predominanţa c. operaţia de sinteză şi reorganizare a datelor privind evoluţia bolnavului şi a maladiei. lucidă şi c. şi deasemenea c. fenomenul şi metoda c. în formă de lanţ. care constatase că identificarea dintre spectatori şi personajele teatrale duce la efecte de purificare şi relaxare. Prin generalizare.. Privarea de asistenţă maternă a copilului poate duce la perturbarea şi frînarea dezvoltării somatice. operaţia..menţă. fie euforie şi exuberanţă. CATATONIE (de la cată prepoziţie ce semnifică o distribuţie şi tonus-ioriă. furie. de ordin psihomotor.ardere.grîndu-le. păstrează. CAUZALGIE (gr. ocupă un loc central. CATHARSIS (gr. datorat lui Aristotel. conceptele de gen. agresivitate maniacală. operaţie de descărcare şi eliberare. constituţii somatice astenice. CATENAR. dar intervine uneori şi în encefalite. la regresiunea mintală. calificarea simptomului constînd din agitarea permanentă a degetelor simulînd diverse gesturi adresate unor obiecte imaginare. activitatea neuropsihică este aproape întotdeauna c. care introducea pe bolnavi în starea de hipnoză şi le permitea să-şi exteriorizeze < onfhcUlo.' N. CÂRFOLOGIC. constatată în somnul hipnotic şi în cazul unor maladii psihice sau somatice. CATABOLISM. disfuncţii vegetative. în doctrina si terapeutica psihanalitică. a fost introdusă de Breuer. Evocarea şi retrăirea acestor amintiri cu mare intensitate dramatică oferă subiectului ocazia de a se exprima şi de a-şi descărca energia pulsională. modificări în formula sanguină. Moreno. ei. S. funcţia. Termenul este folosit mai ales în psihiatria infantilă. i'reud. Freud scria în 1895. mişcările care i se imprimă. kaussi . Psihodrama. constă în rememorarea sau reintroducerea în cîmpul conştiinţei a unor experienţe subadiacente simptomelor patologice dar care au fost uitate întrucît au fost refulate de către subiect. < " • po?. condiţionează după Viola. structura. Metoda c. se manifestă prin rigiditate.i:e fi provocată şi experimental prin substanţe psihodisleptice. katigorein a afirma). ' Hrzie care apare prima dată la vîrsta adultă. dar dispunînd în plan comportamental de mare excitabilitate. laturile şi legăturile cele mai generale ale obiectelor şi proceselor existenţei obiective şi subiective în continuă transformare. ocupă: acţiunea. Efectul de C. Cea mai gravă formă este c. dovedeşte mutism şi este incaCARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- pabil de acţiuni precis orientate si bine coordonate. modificare subită a stărilor afective către una din extreme. S-a constatat contribuţia c. reflex sau activitate psihică cu verigi interconectate. duce la aceleaşi efecte de descărcare a tensiunilor. informaţia. produc. sensibilitate şi activism. e. iniţiată de J. orice acte psihice inclusiv perceptibile şi reprezentările. CÂTAMNEZĂ. CATALEPSIE (gr. algos — durere). stare rezultata din insatisfacerea nevoii de asistenţă afectivă. psihice şi intelectuale. care constă din lentoarea. este indispensabilă oricărei cure psihanalitice dar nu o epuizează pe aceasta. După Laplanche şi Pontalis c. inerţia şi lipsa de independenţă a activităţii musculare şi psihice. negativism. sindrom complex. investită original în experienţa traumatizantă. orice concepte supraordonate altora pe care le cuprinde şi controlează.a. C. fie pe fondul conştiinţei clare. procesul. toxicoze. Aducerea în conştiinţă şi analiza conflictelor complexelor. pe neaşteptate. Fiecare ştiinţă îşi are C. Vindecarea era obţinută prin eliberarea afectului deviat şi prin descărcarea sa. un efect de destindere. de maximă generalitate. a. (apropiat de catalepsie) şi forma acceselor motorii paroxiste. CATEGORIE fer. oneroidă. schemele motorii sau verbale etc. CATATIMIE. este menită să călăuzească terapia şi să permită prognoze asupra evoluţiei subiectului şi posibilităţilor sale de adaptare socială. Simptom ii isteriei şi al unor focare de tie. forma catatonică). S. 1'ivud ronunţă la hipnoză şi propune metoda psihanalitică. mutism. tristeţe. parabulie în alternanţă cu supraexcitare. un sistem de concepte la care se face mereu referire în investigaţii şi interpretări.

pentru ca apoi să se treacă la c. O altă problemă a teoriei c. Mucchielli). deşi implică asimilarea unor condiţii externe. Gîndirea se dezvoltă treptat pentru a surprinde relaţiile obiective de c. prin condensare şi rarefiere. c. Odată stabilită legea de repartiţie a obiectelor şi de apropiere a agenţilor de c. ci doar faptul că legătura acestora cu efectele lor nu poate fi stabilită mecanic. în declanşarea ac106 CAUZĂ INTERNĂ. relevînd stadiile şi formele acesteia. îneît acestea să amplifice probabilitatea de descoperire a obiectivului. întrucît aceasta se aplică relaţiilor temporale pe care le organizează într-un univers durabil". prin generare (lucrurile nasc altele asemănătoare) şi la C. J. o constituie determinarea celor mai favorabile combinaţii de repartizare a eforturilor d e c . CĂUTARE. densitatea probabilă de repartiţie a obiectelor în limitele date ale vitezelor. într-un prim stadiu. individuale.este de conceput ca fiind însăşi inteligenţa. creîndu-se o disciplină a analizei de c. conform principiului: nu există boli în genere ci numai bolnavi individuali. trebuie considerată existenţa circuitelor cu reacţie de feedback care pot face ca un fenomen A să fie cînd cauză. . pedagogică şi indus- . studiază în mod formalabstract legile şi particularităţile acestui comportament complex şi îşi propune să determine dependenţa elementelor geometrice ale c. după Michotte.turătoare cauzată de trauma nervilor periferici conţmind fibre simpatice. a fost iniţial folosită în medicină. Comportamentul de c. în epoca modernă C. Se adaugă c. obiectivă. motivul care. a posibilului operator. copilul substituie cauzele obiective prin altele subiective oferind explicaţii prin motivaţie. sistem de investigaţii. adică dispunerea şi deplasarea. în secolul nostru. principala diferenţiere fiind între cauze externe şi cauze interne. în al doilea stadiu se evoluează către c. calificat ca precauzal. este revilalizată. prin condensare atomistică şi prin relaţii spaţiale. utilizînd în acest sens diverse mijloace. acţionînd în grup. obiectiv existente pentru că determinările au şi alte forme decît cea a c. în psihologia di- tria/ă c. CAUZALITATE (aspect restrîns al determinismului. c. mora/a. în cercetarea c. în acelaşi stadiu intervine c. a devenit modalitate principală a teoriei şi practicii medicale. desemnea- ţiunii apare ca un determinant direct şi imediat. ci prin totalitatea cîmpului operator constituit prin operaţiile posibile. în plus. In această acţiune. finalitate. cu necesitate. din iniţiativa unui grup de la Universitatea Harvard. acest sistem de lucru a fost utilizat în seminaritle de morală teologică. Referindu-se la c. cînd efect al fenomenului B. ză. Considerînd interrelaţia dintre c. în teoria c. Studenţii. se referă la posibil şi se bazează pe operaţii deductive. dar totodată efect al fenomenului psihic Z. a fost introdusă în pedagogie. Originar. structura şi dezvoltarea pentru a le înţelege şi a degaja cu ajutorul instructorului un?lc relaţii ştiinţifice (R. Metoda c. Se urmăreşte repartizarea de aşa manieră a posibilităţilor de c. vieţii psihice trebuie avute în vedere nivelele de c. în spaţiu. analize şi practici centrate pe cazuri particulare. ceea ce nu înseamnă negarea existenţei unor cauze inteligibile în viaţa umană. Metoda cazului este folosită şi în industrie şi calificări de orice fel. Cunoaşterea con101 ferenţială. în creativitate. Se află astfel. şi metoda cazului dobîndesc_ o tot mai mare extensiune. Ansamblul datelor şi învăţămintelor extrase din studiul cazurilor servind pentru înţelegerea şi rezolvarea unor noi cazuri. Teoria c.artificialistă şi animista. aparenţă. şi poziţiilor reciproce. apelîndu-se la forţe din ambianţă. în prezent. sînt stabilite metode de determinare a maximului probabilităţii de C. prin identificarea substanţială sau prin constanţa substanţei. ci statistic. în stadiul următor c. este implicat. CAZUISTICĂ. mecanică (contacte şi impulsuri). dar apoi a dobîndit o largă răspîndire şi în ştiinţele sociale şi umane.. J. în aceeaşi ordine de idei trebuie avută în vedere relativitatea raportului cauză-efect. Piaget arată că c. formă de comportament investigativ-explorator bazată pe o anumită motivaţie de cunoaştere şi avînd ca scop stabilirea contactului cu obiectul şi identificarea lui. pînă la distanţa de contact cu acesta. Piaget a studiat geneza gîndirii cauzale. defineşte existenţa unei relaţii univoce şi directe între cauză si efect. participare proprie sau scheme magi- c ce. preluat în ştiinţele umane după modelul fizicii clasice). Piaget arată că acesta „se manifestă sub forma unui fel de acţiuni a schemelor implicite asupra operaţiilor explicite. drumurilor. abstracţie metodologică constînd în izolarea unui individ — considerat reprezentativ — dintr-o categorie bine delimitată pentru a încerca definirea şi caracterizarea categoriei. acestea fiind determinate nu numai de actele de gîndire efectuatc în momentele ce precedă operaţia nouă. CAZ. Determinările cauzale sînt catenare şi ireversibile. prevăzîndu-se cercetarea cît mai completă şi îndelungată a comportamentelor individuale în anumite situaţii educaţionale. sînt puşi în faţa unor cazuri cărora trebuie să le analizeze variabilele. la c. utilizînd metode bazate pe teoria probabilităţilor. se trece la stabilirea probabilităţii obţinerii contactului sau a descoperirii obiectivului în două condiţii: contact discret sau prin impuls şi urmărire neîntreruptă. şi constanţă. Prin gîndirea cauzală nu este epuizată cunoaşterea relaţiilor necesare. un fenomen psihic x putînd fi cauză a fenomenului psihic y. J.

CELULĂ NERVOASĂ v. i'n vederea delimitării valorilor centrale. orbire. dacă se cere unui copil. Pupre socoteşte că c. N E - CENESTOPATIE. sînt difuze (mai ales în cazul maladiilor circulatorii). ii'icluni'i sau hemeralopie. durere acută de cap provocată de surmenaj. priu analogie cu 108 la decentrave". pentru forme şi alte însuşiri spaţiale. este şi u\\ simptom al unor nevroze astenice. c. ca nefiind în acord cu valorile morale. cfonuilicd sau acromatopsie. geografie. parcurse. desemnează „funcţia ce tinde să interzică accesul la conştiinţă şi preconştient al dorinţelor inconştiente şi derivatelor lor". metodă mat din grupe neuronale situate în zona cenuşie a sistemului nervos central ce realizează integrarea unor informaţii de un anumit fel şi îndeplineşte o funcţie specifică în reglaj. orientare exclusivă a activităţii cognitive asupra unui decupaj (o porţiune restrînsă. constă (de ex.diţiilor în care are loc acest maxim. ele sînt reprimate 109 CENTRU NERVOS. el va afirma că mobilul care a parcurs o traiectorie mai scurtă a mers cu o viteză mai mare decît cel care. în primele clase. 18 şi 19 din occipital. C. CENTRU DE INTERES. biologie sînt comunicate prin studiul empriric al localităţii natale sau a altor realităţi unitare." C. pentru a le pune în relaţie cu cele de sosire şi a judeca astfel. după ordinea cărora judecă viteza fără a lua în considerare şi punctele de plecare. CENZURĂ. lipsă integrală sau parţială a vederii. Goldsteiii au descris c. CEFALEE. tulburare a cenesteziei (sensibilităţii vijecralei. impresii generale sau locali/. koinos comun. are rol do bază senzorială pentru formarea conştiinţei de sine. deplasarea făcîndu-se pentru ambele mobile în acelaşi timp (mişcări sincrone). dar pot fi şi localizate fronto-temporal sau pot angaja şi sinusurile. constau în afectarea aparatului ocular. permite obţinerea unei repartizări optime a eforturilor. In psihogeneză. absenţă şi a altor funcţii scn/oriale sau comunicative. perceptivă. C. perceptivă. cu cît se îndepărtează mai mult de centru. Piaget scrie: „Spaţiul perceptiv este nu omogen ci este în fiecare moment. CENTRARE. nucleu for- . CENTILĂ.ate şi cărora dacă nu li se pol găsi semne obiective. URON. CauzeU. cunoştinţele de limbă. se operează o selecţie în cîmpul variantelor şi alternativelor motivaţionale şi intelectuale. prin extensiune. situaţia care reproduce acţiunea de ajungere clin urmă parţială sau micşorare a handicapului. intelectuală. ansamblul sensibilităţii viscerale ducînd la o imagine a mediului intern şi cxprimîndu-se întotdeauna printr-o stare organică (plăcută sau neplăcută). pulsiunile şi tendinţele de origine inconştientă. iar zona de centrare corespunde unei dilatări spaţiale. Th. constînd din axarea tuturor cunoştinţelor asupra unui obiect care interesează pe copil. Ystli-I. Se disting: C. CENESTEZIE (gr. dar la o distanţă mai mică decît cea iniţială. De regula c. c. calificare a procedeelor de analiză factorială e- c fectuate prin . CECITATE. di iu ud sau nietaiopie şi c. Se porneşte deci de la ceea ce este familiar şi monolit. constiud. care este de natură centrală şi survine în urma unei disiuncţii de ordin neuropsihie. în efectuarea unor raţionamente asupra unor situaţii date. care constituie obiectul de moment al cunoaşterii C. intoxicaţii şi diverse maladii care afectează nervii cranieni. cu puncte de plecare şi de sosire distanţate.rotire" completă. centrat.n. „eroarea etalonului"). introdusă în pedagogie de Decroly. a căilor aferente sau a centrilor do proiecţie corticală. Charcot şi apoi K. Este şi un mecanism de apărare a celui ce controlează şi supune trierii conştiente. Ribot BUsţino că c. întrucît unele tendinţe nu pot fi acceptate. li siatribuie semnificaţii de simptonie ale unei pre/. perceutiiă. c. aflat în stadiul iniţial al subperioadei reprezentărilor prcoparţionale. în neurofiziologia contemporană nu se absolutizează topica şi specializarea univocă a c. Prin e. este corticală cînd survine în urma traumatizării ariilor 17. în timp ce periferia acestei zone este cu atît mai contractată. matematică. a parcurs o traiectorie mai mare pentru că el „centrează" (ia în considerare) punctele de sosire exclusiv. c.. unitate de măsură folosită în diverge explorări psihologico prin distribuirea datelor seriate într-o sută de clase cu frecvenţe egale.j. C. vitezele de mişcare după care distanţele (intervalele dintre punctele do plecare şi de sosire). caracterizată prin apariţia unor stări organice penibile (de la o senzaţie de jenă şi rea fum ţionalitate pînă la apariţia uiim senzaţii neplăcute de furnicături arsuri cto. în psihanaliză. să compare viteza celor două mobile. tind să fie depăşite prin coordonări ce duc CENTROID. ex. hiîndu-sc în considerare numai anumite raporturi dintre cele ce caracterizează situaţia în ansamblul eişi negiijîndu-se sau ignorîndu-se celelalte raporturi în joc: de pildă în situaţia în care avem de-a face cu două mobile care se deplasează pe traiectorii rectilinii. relevă o p-uhopalie. psihică. cele două tipuri de c. J. ideilor şi actelor comportamentale.) în a fixa cu privirea un anumit element al configuraţiei privite astfel îneît el să se proiecteze în regiunea cu maximă vizibilitate a retinei şi avînd drept efect deformarea şi dilatarea (supraestimarea elementului centrat. limitată) al realităţii. paralele şi inegale. în acelaşi timp.umptive maladii somatice. aisthesis — senzaţie). funcţia intelectului şi conştiinţei morale constînd din aprecierea critică a tendinţelor.

Această metodă. c) orice obiect fiind contextualizat. aplicativă. metabolismului glucidic. în legătuta cu funcţia de c. modalitatea de conducere şi organizare specifică. structura. şi c. aceeaşi care exercită noaptea cenzura viselor şi de la ea pleacă refulările dorinţelor inadmisibile" . Principalul aparat matematic utilizat di C. ştiinţifică sau morală. acesta deţine şi o serie de caracteristici individuale şi anumite grade de libertate în funcţionarea sa. dinamică. tensiunii arteriale. imanentă comportamentului său. c. este dat de teoria probabilităţilor în organizarea activităţilor complexe fiind necesară luarea în considerare a factorilor aleatori.sensibilitatea gustativă şi olfactivă: internă — chemoreceptorii din aparatul circular şi digestiv. Freud serie. se utilizează şi alte teorii moderne cum sint: teoria jocurilor. în sens abstract. utilizată în lumina unei teorii generale a sistemelor sau pe direcţii proprii diferitelor discipline' ştiinţifice. Poate fi fizică şi obiectivă. de unde vor încerca să reapată în formă deghizată. c) obiectul-sistem presupune pe lingă veriga cauzală a funcţionării şi dezvoltării sale. implică o demonstraţie care nu lasă nici un loc pentru îndoială sau eroare. CERCETARE. ştiinţifică fundamentală. CERTITUDINE. cercetarea legăturilor reciproce dintre parametri. ceea ce îi conferă condiţia de sistem cu autoreglare. C. ci tendinţa de a construi un tablou integrator al obiectului prin: a) obiectul fiind considerat sistem. determinarea căilor de sporire a eficacităţii activităţii (stabilind că un anumit parametru influenţează rezultatul activităţii în ansamblu. ci prin permanentă raportare la întreg. literare. prin mijloacele ştiinţei. Pot fi artistice. evidenţă. tehnice. se pot include următoarele: element sistem interacţiune.CERCETARE OPERAŢIONALĂ. exercitată de supraeu: „această instanţă de autoobservare noi o cunoaştem: este cenzura euhti. prin trecerea < < !• la descrierea parametrică la cea morfologică sau substratică şi de la aceasta la cea funcţională şi comportamentală). ştiinţifice. aduce în plus nu complicarea analizei şi descrierii obiectului (aşa cum se realizează de ex. plasat într-o ambianţă dată. teoria deservirii în masă. în sens concret. trebuie să fie cercetat în strînsă legătură cu condiţiile existenţei sale. element. formă superioară a activităţii de investigaţie. disciplină metodologică şi aplicativă. f) pe lîngă caracteristicile generale şi "restricţiile ce se aplică sistemului. în vederea optimei lui organizări şi utilizări. se trece la determinarea căilor prin care se poate obţine variaţia parametrului respectiv). vizînd construirea ştiinţei. totale. se susţine subiectiv prin credinţă sau convingere. Rezolvarea unei probleme prin metodele indicate de c. subsistem. Se distinge c. cuprinde următoarele etape: enunţarea temei (pregătirea cercetării). teoria programărilor matematice (liniară. b) acelaşi obiect întrunind diferite caracteristici şi principii constructive. trebuie să fie înţeleasă complementaritatea generării însuşirilor întregului din însuşirile clementelor şi a generării însuşirilor elementelor din cele ale întregului. C. în cazul c. teoria informaţiei etc. CEREBEL. clementele sale nu sînt descrise în sine. CERC. simptome nevrotice). componenta finalităţii. . c Relevîud particularităţile cantitativi. conducere. alegerea criteriilor de eficacitate (valorile matematice sau logico-matematice care caracterizează reuşita desfăşurării activităţii). parametrică. CHEMORECEPŢIE. participă la reglarea fină a tonusului muscular al respiraţiei. stohastică). ale domeniului cercetat. determinarea parametrilor activităţii date (valorile numerice sau unele raporturi ce caracterizează desfăşurarea şi rezultatul activităţii cercetate). separat. luarea deciziei pe baza rezultatelor cercetării şi aplicarea în practică a măsurilor care duc la mărirea eficacităţii activităţii. modalitate senzorială prin care se semnalizează modificările chimice din mediul extern sau intern. sportive etc. De asemenea. ordonare. S. are rol în reglarea compoziţiei chimice a sîngelui si lichidelor din organism. incomplet elaborate la ora actuală. finalitate. 111 110 . ierarhie. probabilitatea este egală cu unu. desfăşurată sistematic şi organizată ştiinţific. formaţiune a encefalului situată dorsal în raport cu porţiunea inferioară a trunchiului cerebral şi cauclal faţă de marile emisfere. simbolizată sau deviată (vise. siguranţă în veracitatea unui fapt de cunoaştere. a unui domeniu al realităţii. integralitate. a conştiinţei morale. care urmăreşte să stabilească indici sau criterii de eficacitate maximă a proceselor ce se desfăşoară în orice domeniu de activitate şi să elaboreze procedee raţionale de organizare a activităţii în general. vizînd controlul. a fost sprijinită de progresele matematicii aplicate şi de tehnica modernă de calcul. Tipuri de c. în vederea recrutării de noi informaţii a prelucrării şi verificării lor şi a formulării de noi cunoştinţe ştiinţifice sau a stabilirii unui adevăr. grupare şi reuniune în care se desfăşoară o activitate corespunzînd intereselor participanţilor care au şi largi drepturi de iniţiativă. CERCETARE SISTEMICĂ.O. Printre noţiunile fundamentale ale demersului sistemic.o. d) obiectul înscriindu-se într-un flux generator complex. face necesară dezvăluirea aspectului ierarhic al construcţiei sale. organizare.de conştiinţă sau refulate de =ubconştient în zona inconştientului. : exteniă -. metodă modernă de cercetare şti- inţifică adecvată abordării obiectelor-sistem (obiecte complexe şi hipercomplexe). Opusă oscilaţiilor aleatorii c.

pentru a le supune atenţiei organizaţiilor economice. Apari-. Un remarcabil progres cunosc neurocibernetica şi psihologia cibernetică (psihocibernetica).! şi studiul evoluţiei trebuinţelor umane în societatea contemporană. Chelcea). ceea ce ţine de mişcare în sensul deplasării.e. haotică neîncetată. c.n. CICLU. atitudine de sfidare a normelor şi idealurilor morale.cerc. în diferite etape ale activităţilor umane. un proces realizat integral. IV î. cu o metodologie concomitent cibernetică şi psihologică. în acest sens. CHOREE. care. dezordonate. Pînă în prezent nu s-au obţinut rezultate concludente. aplicate un rol deosebit îl ocupă c. şi c. disciplină care se ocupă de ghicirea caracterului şi destinului unei persoane după configuraţia mîinii. etc. Termenul provine de la una din şcolile filosofice existente în Grecia antică în sec.constă în administrarea unei serii de întrebări — care se succed conform logicii interne a cercetării—unor indivizi. în faza interpretării. (1948). In cadrul acestui sistem se remarcă cu evidenţă c. iar întrebările trebuie să fie astfel formulate îneît să permită răspunsuri adecvate. fundamentele matematice şi logice ale C. ptemiid patru aspecte: îiifouiidlional. tă recent ştiinţei (interdisciplinarc) care se ocupă de studiul trebuinţelor. care verifică şi utilizează în producţia industrială datele c. Se pune accentul pe clasificare. neritmice. Vaschide. aplicată.n. Sistemele cu autoreglare şi îndeosebi acelea complexe şi hipercomplexe (prin excelenţă omul) constituie obiectul C. funcţionalitatea şi evoluţia proceselor psihice.e. gusturi. Psihologia cibernetică abordează. care cuprinde principiile şi metodele de bază. acţiuni a unor atitudini negative. 1968). CHIROMANŢIE. C. teoretice. in ultima ei formă <b con^tituiie. Klaus vnenţionenză că. Sensul termenului s-a modificat treptat: de la indiferenţă faţă de bogăţii — s-a ajuns la dispreţul faţă de cultură şi de civilizaţie. tliyma — stare). prin tehnici speciale de reeducare a mişcărilor voluntare. motivaţiei. întîlnită mai ales la copii (C. Sydenham). teoretice-generale. de desconsiderare a valorilor de orice fel. CICLOTIMIE (gr. a sensului calitativ a fiecărui C. Kslc combătută medical şi. trebuie să fie traduşi.cutiei negre". aspiraţiilor. maladie nervoasă. Actualmente se poate vorbi de un sistem al ştiinţelor cibernetice. indicatorii stabiliţi în urma operaţionalizării conceptelor. calitate morală globală rezultată din consistenta şi conştiinţa morala şi din consecvenţa atitudinilor pozitive şi 113 112 . kiuctiiios — care se mişcă). Poate fi considerată mecanicist sau dialectic. implică o notă de francheţe „neagră". denumire da- de reglare şi de strategie a jocurilor. autorul primei lucrări de c.). Există totuşi studii executate cu metode ştiinţifice care încearcă să descopere unele corelaţii între particularităţile mîinii şi unele laturi ale caracterelor individuale. CINETIC (gr. totodată. ca o perturbare cro- CHESTIONAR. în c. fără a ţine seama de faptul că jigneşte. sociale şi culturale în vederea satisfacerii lor (K. este viciată de ocultism. întrebările sînt urmate de răspunsuri: la alegere (închise) sau libere (deschise). atonie (Kretschmer). numită şi industrială sau teoria conducerii sistemelor tehnice. în planul c. gesturi. euforice şi depresie. îngrozeşte. in contextul encefalopatiiloi. în urma unei infecţii care atinge straturile cenuşii ale encefalului. a modelării şi a . în organismele vii şi în sistemele sociale. sinusoidală. care studiază posibilitatea utilizării în diferite domenii de activitate a construcţiilor formal-abstracte ale c. ii CHREIOLOGIE. avînd drept scop dezvăluirea unor opinii. avînd ca obiectiv final aducerea unei contribuţii la explicarea şi optimizarea comportamentului uman. care cuprinde: a) principiile călăuzitoare ale procesului investigaţiei şi analizei: principiul conexiunii inverse sau feedbackului. în accepţiunea actuală C. al izofuncţionalismului şi al binarităţii şi b) metodele de bază prin intermediul cărora se efectuează cercetarea. care abordează sistemul nervos prin prisma conceptelor de informaţie şi de autoreglaj. Pentru a fi valid. dispoziţie constituţională spre o evoluţie tonico-afectivâ ciclica. cu alternanţe intre stări active. dezvoltare circulară şi repetitivă.. ireductibile la mecanismele lor fiziologice. Uzual. cum o cerea Diogene din Sinope (404-323 î. prin relativizarea repetitivităţii şi relevarea interdependenţei. prin agitaţie globală. loveşte pe altcineva sau tocmai pentru aceasta. metodă care nică sau în formă acută. disciplină metodologică concepută de Korbert Wiener. G. CIBERNETICĂ. CINISM. tehnică. (S. tendinţelor şi atitudinilor. kyklos . sub formă de întrebări. Deseori este însoţită de ticuri si grimase repugnabile. în structura ierarhizată şi relativ stabilă a personalităţii. Bize. De studiul obiectiv al structurii palmei se ocupă c/urologia. obiect abordat din perspectivă informaţională cu un aparat metodologic propriu. Neurocibernetica este acea ramură a c. teoretică generală. manifestată prin mişcări anormale. reproducerea sau anticiparea deplasării în reprezentări calificate drept cinetice. trăsături de personalitate. ca ştiinţa procesului de comandă şi control în sistemele tehnice (artificiale). vor fi codate conform intenţiei urmărite. a efectuat cercetări şi X. de exprimare făţişă prin vorbe. metoda analogiei. propovăduindu-se întoarcerea omului la starea naturală. şi a suitei lor progresive. CINSTE.

psihice (conştiente şi inconştiente) existente la un moment dat şi care determină comportamentul unui individ sau unui grup. ÎNDOITURĂ). deşi implică şi prelungiri în sfera existenţei spirituale şi se exprimă în comportamente adecvate existenţei culte. Lewin (1933). CP. „exprimă creaţiile societăţii în vederea asigurării controlului asupra propriilor condiţii de viaţă (organizări sociale şi tehnici). include doar acele variabile care au influenţă demonstrabilă asupra comportamentului. C. a suprafeţei corticale delimitată prin adîncituri. implică progres ăl forţelor de producţie. biologice. iar memorarea prin notarea ideilor principale ale alineatelor. reţelelor informaţionale şi consumului de cultură. c.deci şi a conduitei. anterioară şi complementară scrierii. Este centrată asupra respectării avutului public şi al altor persoane. biologice.r. contemporaneitatea şi ecologia. indiferent dacă subiectul este sau nu conştient de ele. Dacă un cititor mediu cult citeşte cea. Delimitează ariile şi deţine relative specializări. noţiune desemnînd totalitatea faptelor care există la un moment dat pentru individul considerat. scopuri. frje şi e. psi/tic. calificate ca civilizate. presupune întotdeauna concretizare. 1957). CÎMP. C. tactil) şi mental. tehnică de citire numită şi TAHILECTURĂ. fiind cuprinse la un moment dat mai multe cuvinte legate prin sens. termenul se identifică frecvent cu cultura materială. Se face o deosebire dintre c. CIVILIZAŢIE (lat. cel mai dificil de ameliorat este viteza de lectură. 300 de cuvinte pe minut (60 de pagini pe oră). obiectivare şi materializare a cunoştinţelor şi experienţei astfel îneît valorile culturale să devină active pe tot întinsul organismului social. prin c. a fost introdusă în psihologie de K. zonă. După R. fermitatea civică. îndeplinire. plieri şi care amplifică întinderea şi posibilităţile funcţionale ale creierului. este patriotismul. este o normă a moralei general-umanc dar ea dobînde. ale subiectului dat). în acest ansamblu sînt implicate existenţa individului. Acesta e format din două substructuri: persoana 115 . întrucît C. acesta din urmă putînd li senzorial (optic. PLIERE. Cp. CÎMP PSIHOLOGIC. mai accentuate şi importante sînt delimitate de scizuri.şte noi valenţe în contextul comunismului. înţelegere şi memorare. Mac Iver. noţiunea de c p . Constă din percepere grafoverbală şi înţelegere. CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS. c.{ia pjrcfpli/'i. este posibilă şi dacă se arată numai o parte din rîndurile scrise (partea de jos sau de sus) sau dacă se omit unele litere. Se ajunge astfel la lărgirea treptata a fasciculului activ al vederii (suprafaţa cuprinsă de oclii cînd acesta se imobilizează pentru cea. paragrafelor şi capitolelor pe măsura parcurgerii acestor unităţi. în c. este o activitate condiţionată de coordonări verbo-acustico-optice sau de corespondenţele dintre modelele acustice şi cele grafice ale cuvintelor posedînd semnificaţii. pentru a desemna un ansamblu de fapte interdependente fizice. Superficialitatea sau profunzimea lecturii este dependentă de măsura angajării operaţiilor intelectuale. Dintre aceşti parametri. După cum a demonstrat-o Chapanis c. se constată o cotă de descifrabil itate a textului (Licklider) şi un indice de predictibilitate ce urmează (Howes şi Solomon). textul devine redondant întrucît el nu mai urmăreşte asemenea începătorilor literă cu literă ci identifică cuvinte şi propoziţiuni după anumiţi indici de recunoaştere integraţi într-o strategic a lecturii (Haslrrud şi Clark. în psiho8* lri. o centisecundă într-un punct de fixare). (în fizică — regiune clin spaţiu care prezintă o anumită continuitate a distribuţiei corpusculare şi energetice). sociale. civilis. civilitas). este o decodificare ce evoluează de la sintetic la analitic. mod de viaţă evoluat datorită tehnologiei. tendinţa de subvocalizare (articulare în gînd sau în şoapti. care este 'destinată ameliorării lecturii la nivelul celor trei parametri de bază ai acesteia: viteză. implică existenţa a trei tipuri de variabile pentru individ: a) variabile psihologice (nevoi. c. interdependenţa individ-mediu.i exemplară a îndatoririlor' sociale şi profesionale. c) alte variabile din univers fără incidenţă directă asupra subiectului. însoţită de o vibraro a jaringelui sau de o mişcare a buzelor) si tendinţa de urmărire 114 cu degetul a şirurilor de cuvinte. fie datorită perceperii sau înţelegerii mai lente a unor texte dificile). fizice). unghiul sub eaneste reflectat un obiect. înrudit cu termenii de urbanizare şi urbanitate. acustic. CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ. se poate citi de 3 — 10 ori mai repede. grad de culturalizare a vieţii sociale. obiectivare şi generalizare a valorilor. asupra respectării cuvîntului dat si întreţinerii de relaţii sincere si corecte cu alţii. Real percepţia grafică devansează înţelegerea şi oferă bază pentru aceasta. spaţiul explorat de organele de simţ in mod simultan şi dintr-o anumită poziţie. percepţii etc. Prin diferite tipuri de exerciţii se diminuează sau anihilează următoarele tendinţe de frînare a vitezei de lectură: tendinţa frecventei întoarceri la textul deja parcurs (fie datorită excesivei scrupulozităţi. c. Variabilele psihologice care au incidenţă asupra subiectului formează spaţiul lui de viaţă (Lsp). b) variabile non-psihologice cu incidenţă directă asupra persoanei (sociale.d. în timp ce scrisul este o codare ce porneşte de la analiză la sinteză. înţelegerea poate fi sporită prin familiarizarea cu un anumit gen de materiale scrise. Pentru cititorul exersat. Cea mai înaltă expresie a c. CITIRE.

cîmp de conştiinţă prin care înţelege o conjugare a cîmpurilor perceptiv şi tematic (interpretativ-concep'tual). Forma superioară a c. Acest sens este apropiat de cel de premoniţiune. manuscrise. reprezentări asupra mediului său. un ansamblu de operaţii intelectuale deschise atît spre lume cît şi spre sine. este constituit de reţeaua de relaţii de dependenţă şi de colaborare dintre membrii care-i caracterizează structura şi dinamica organizării. Această abordare a dinamicii grupului permite realizarea de grupuri experimentale şi decelarea determinanţilor grupali ai comportamentului individual. este poziţia relativă a entităţilor care îl compun. introdusă de K. Wundt a deosebit pragul intensităţii de pragul c. Grupare şcolară. în sensul că persoana este o funcţie a mediului şi invers. definind o structură a grupului şi o ecologie a sa şi dînd posibilitatea locomoţiei în interiorul cîmpului. Lewin în 1947. noţiune. CLEPTOMANIE (gr. se înfruntă permanent tendinţe şi obstacole care se opun realizării tendinţelor. dotaţii ce se pretind a fi supranaturale. subgrupurile. CLARITATE. CLARVIZIUNE.) : — = F ( L . adică I ---• . CÎMP PSIHOLOGIC AL GRUPULUI. O caracteristică fundamentală a c. \V. mă117 . furtul este comis fără măsuri de precauţie. atenţia se caracterizează calitativ prin c.: limitarea comportamentului individual prin normele sociale) şi reciproc o limitare a variabilelor non-psiholo- t'jce prin cele psihologice (nortns-le grupului nu pot depăşi li mitele tolei antei la frustrare. iluminări spontane. CLASĂ. tendinţă de a fura diverse obiecte. bazată pe ierarhizarea nu numai a obiectelor ci şi a relaţiilor. generînd satisfacţii şi frustrări cu comportamente corespunzătoare. cărţi.i individului). După J. (Modx dificarea -. CLASTOMANIE.i mediul (E). pe care (P) doreşte să o atingă. De ex. Persoana şi mediul se definesc reciproc în interdependenţă. un scop este <> anumită relaţie dintre (P) şi o regiune a (E). membrii. ci satisfacerea impulsului care îi aduce uşurare afectivă. (F) este o limită pe care variabilele nonpsihologice o pun celor psihologice (de ex. l sp/ dt v spj ceea ce reprezintă principiul contemporaneităţii. în accepţiune carteziană se foloseşte pentru a caracteriza gîndirea şi conştiinţa. în sens restrîns. reunite prin trăsături comune. El nu manifestă tendinţa de a le valorifica. stare de transă. permiţînd astfel o certă recunoaştere a 'lor.oordonări după o schemă de distribuţie. Ev utilizează şi expresia. diviziunea de statute şi roluri care determină relaţiile de interdependenţă dintre membri ce definesc grupul.depinde exclusiv de dt situaţia (Lsp) în momentul (t). în c p . iar obiectele furate sînt inutile bolnavului. Variabilele psihologice (E sv şi P) sînt inserate într-un mediu non-psihologic ce influenţează comportamentul printr-o zonă denumită frontieră (F). reprezintă ansamblul de scopuri ale grupului.diferenţiere înăuntrul unei mulţimi prin gruparea de submulţimi ce se definesc ca clase întrucit sînt disjuncte după criteriul ales. proces de stabilire a claselor de obiecte şi acţiuni sau de concepte prin i. în funcţie de fiecansituaţie. opere de artă etc). Khistosdistrugător) înclinaţie patologică spre distrugerea sistematică a tuturor obiectelor întilnite. în c bolnavul nu urmăreşte realizarea unui cîştig. care eate limitat de frontiera (F) de incidenţa a variabilelor non-psihulogice care nu efect asupra comportamentului. CÎMP SOCIAL. mania — nebunie). Categorie sociala caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloa- cele de producţie şi aceeaşi poziţie în sistemul social. datorită unui impuls patologic. c. canalele de comunicaţie etc. genealogie. Zona conştiinţei clare este întotdeauna restrînsă.fP) f. căreia subiectul nu i se poate opune. reprezentînd un ansamblu de entităţi sociale coexistente ca: grupurile. este reprezentat de perceperea sau reprezentarea de către individ a altor persoane sau a altor elemente care relevă o prezenţă socială (obiecte produse de om. apartenenţă la genuri etc. barierele. categorie de elemente.s. adică de ( L . într-un alt sens aceleaşi efecte de prevedere limpede a unor evenimente obţinută însă prin prognoză. Piaget este o activitate permanentă a gîndirii ce realizează integrări la diverse niveluri -. Influenţa evenimentelor trecute sau viitoare asupra comportamentului actual este posibilă în măsura în care există elemente ale lor în L—. klepteiu — a fura. (gr. a unei dorinţe obsedante de a sustrage orice fel de obiecte. II. bazată pe anumite criterii de escnţialitate. 'CLASIFICARE. c. caracterizare a capacităţii de a înţelege şi prevedea clar'şi relevant evenimentele în bază unei gîndiri realiste şi perspicace. Rezultă dintr-un proces sistemie de comparaţie. înclinare. De obicei. Din punct de 116 vedere al psihologiei sociale. în punctul (X) într-o unitate de timp (t). După E.s. reflecta distinct şi relevant anumite însuşiri şi structuri. norme de grup. Titschcner. Manifestările comportamentale ale individului se exprimă prin schimbarea (dx) a Cp.s.| . calitate a senzaţiilor şi percepţiilor de u. Simptom al psihozei maniacodepresive sau al idioţiei. Ameninţările. este cea sistematică.

Lewin pentru a semnifica aspectul global sau cfectul sumatoriu al cimpului psihosocial: are sens de „atmosferă spirituală" sau de „mediu psihic". pentru a exprima diferenţa în accesibilitatea noţiunilor. trodus de K. arată P. Frolov (1973) dovedeşte că formarea c p . intenţii. C. ansamblul actelor psitiice pur cognitive. Lennenberg în 1954. înseamnă că unuia şi aceluiaşi designat îi pot corespunde. COEZIVITATE v. Guilford. reprezintă rezultatul aplicării mai multor tipuri de codificări în cadrul limbilor naturale. lirown şi E. După R. B. CLONIC (gr. C. hlonos — agitaţie). Brown şi E. colectivităţi etc. optim în grupele de muncă este condiţionat de reglarea relaţiilor din grup de valori profesionale în condiţiile depăşirii compatibilităţilor sau incompatibilităţilor afective întîmplătoare. CLINIC. c p . independent de motivaţie.C.H. sisteme de corespondenţă între elementele mesajului şi combinaţiile semnalelor prin care se exprimă elementele mesajelor. să le punem în corespondenţă combinaţii de semnale din alfabetul binar în care lucrează maşina. care se bazează pe experienţa observaţiilor directe făcute la patul bolnavului sau în jocuri. calificare a metodelor de investigaţie psihice. din punct de vedere semantic şi pragmatic. pentru ca. opinii să existe o disonanţă moderată. Triandis (1957) arată că în colectivele ştiinţifice este mai bine ca între atitudini. Experimentele efectuate de ei au arătat în special influenţa limbii. Pentru a transmite unei maşini de calcul datele informaţionale necesare rezolvării unei probleme este necesar ca semnalelor iniţiale. . CODABILITATE. 118 COD. c p . optim este legat de adoptarea motivaţiei de grup. 2) compoziţia şi interacţiunile grupului. într-o organizaţie sau grup. Astfel există diferiţi termeni lingvistici. nu se suprapun perfect. operaţia de traducere a unui mesaj informaţional în cadrul unui sistem oarecare. care în esenţă vizează acelaşi obiect sau fenomen. prin care unei anumite categorii de obiecte. li se asociază anumite concepte ale căror sfere. regresiune patologică spre vîrstă infantilă în sensul preferinţei obsesive pentru poziţia culcată.W.termenilor lingvistici şi procesul de memorare şt recunoaştere. este percepţia globală pe care o au membrii săi despre o serie de caracteristici generale. P. Tagiuri şi Litwin cp. relativ stabile. R. se formează o dispoziţie. poate fi favorabil sau defavorabil munci! poate fi blocant sau creativ. 3) personalitatea şi comportamentul individual. Limba reprezintă cel mai perfecţionat şi bogat sistem de coduri. CLIMONANIE. se creează o impresie. dacă în limba respectivă exista un termen expeditiv pentru lucrul respectiv. Piaget) sau de orice altă vîrstă şi ocupaţie.şurile represive nu dau rezultate. de extragere a mesajului informaţional din ultimul cod. deci faptele psihosociale sînt filtrate prin prisma personală şi. nu sînt „integral traductibili". să se realizeze operaţia de decodare. dar diferă din punct do vedere al accesibilităţii tocmai datorită diferenţei dintre sferele lor semantice. Decodarea presupune o serie de operaţii în sens invers recodârilor succesive. la nivelul central al sistemului.\I. Cu alte cuvinte. A. astfel. în sensul că subiecţii îşi reaminteau ceva. Metoda c se deosebeşte de metodele experimentale aplicate în laborator ca şi de cele statistice. Lennenberg susţin că există o relaţie directă intre accesibilitatea. formă discontinuă a contracţiilor musculare opusă celor tonice şi care intervine ca un simptom al crizelor comiţiale. întrucît procesele cognitive 119 . poate fi considerat . fenomene e t c . voinţă. H. fiind dependent de factorii psihosociali arătaţi. \Y. în genere. Pe baza descoperirii factorului de c. C. în final. mai multe tipuri de designante. cu mai multă uşurinţă. Pugh (1963) consideră în analiza c p .şi o dispoziţie afectivă colectiva sau privind colectivul. în cadrul diferitelor limbi naturale. după J. Roco (1976) a dovedit că formarea c p . SOLIDARITATE. Psihanaliza explică c. CODARE. nu este acelaşi pentru toţi membrii grupului pentru că. prin tendinţa inconştientului de a obţine satisfacţii simbolice. trei serii de factori: 1) structura şi funcţionarea organizaţiei. COGNIŢIE. t e r m e n i n - potrivit să se vorbească despre microclimat psihic spre deosebire de c p . De menţionat că. în care sînt exprimate aceste informaţii. termen introdus de R.H. vizează termenii „expeditivi" ai unei limbi şi im cei „descriptivi" (combinaţii de cuvinte). Cp. activităţi şi convorbiri cu subiecţii de vîrstă infantilă (J. asigură transcrierea mesajelor dintr-un alfabet iniţial în alfabetul propriu sistemului de transmisie. pentru legănat şi căutarea sinului matern. D. La grupele mici este mai CLIMAT P S I H I C . despre interacţiunile sociale ce se produc în interiorul organizaţiei. Acest prim cod este adesea supus operaţiilor de recodare (alegîndu-se semnele cele mai potrivite pentru transmisie). din grupe mari. tensiuni. Ştiind că mesajul conţinut în „designat" poate fi codificat (convertit) într-un alfabet-cod („designant") pe baza mai multor tipuri de codificare. această stare reclamă îngrijire medicală. asupra stocării informaţiilor în memorie.. Ciadbois (1974): „reacţia unui individ faţă de o situaţie nu depinde numai de caracterul interacţiunilor din grup ci si de percepţia pe care o are individul despre situaţia respectivă".

un grup constituit.se cu tulburări somatice ce se pot finaliza cu moartea. asistăm la construirea unei noi structuri care rezultă dintr-o formă secundară de joncţiune (sau combinare) între structurile cu inversiune şi cele cu reciprocitate. formale. în aceste cazuri studiul c. sînt consideraţi o expresie normală a imaginaţiei copilului. în procesul educaţional cu un triplu sens de: cadru. COLECTIV. a conştiinţei şi funcţiilor de relaţie şi prin conservarea (uneori relativă) a funcţiilor ve- getative. impulsivităţi.. raţionarea asupra unei propoziţiuni considerate ca ipoteză. accentuînd unitatea de acţiune şi scop ca şi coeziunea acestora. în psihologia socială c. organele de simţ valide. acela de a comporta o c. factor şi destinatar al educaţiei. 121 120 . H. Adler a generalizat în viaţa psihică fenomenul c. de un tip sau altul (Hurlock şi Burnstein (1&32). operaţional-logice şi imaginative. înclinaţie spre stări de alarmă şi spre exagerare ş. insatisfacţii sau nercalizări (decompensau-). COMBINATORICĂ. La deficienţii senzoriali se dezvoltă compensatoriu. de vîrstă preşcolară.i. acordîndu-i semnificaţia unei legi de bază. independent de adevărul conţinutului ei).poarta implicaţii afective şi conative. Imaginaţia în anumite condiţii îndeplineşte funcţia de e. proces sau mecanism de contrabalansare a unei deficiente. creat de un copil. Vianu: redus la tipul său cel mai general. Ea constituie gradul cel mai profund al destructurarii conştiinţei (starea ojmatoas.a. rîsul.o ipostază a omului şi are ca efect iremediabil. Piaget notează: „La nivelul la care se constituie operaţiile ipotetico-deductive (respectiv. la rîndul lor. CI. Damaschin a elaborat conceptul de transfer compensator. c. negaţie. scop şi mij- loace. întrucît cele 16 operaţii binare ale logicii bivalente a prepoziţiunilor se construiesc prin combinare. j. COMPETIŢIA AFERENTELOR. H. înseamnă. Uneori pot fi o modalitate de practicare a rolurilor şi. dintre aparenţe şi esenţă. COMIC. se poate realiza fie prin eforturi orientate în domeniul iniţial deficitar. este întotdeauna o impostură demascată". reciprocitate şi creînd pns i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui• r/e construcţie şi reconstrucţie i. COMPENSAŢIE. pornind de la cele_ patru_asocieri de bază (pq V ipq Vp<T V pq) care. pînă la cele mai înalte nivele. EsU. invizibili. Este depăşit astfel stadiul ci. de regulă. inversiune. Persistenţa tendinţelor de c. excitabil. D.i. Makarenko care a elaborat principiul educaţiei. situaţie şi stare emoţională presupunînd o flagrantă şi ireductibilă discordanţă dintre ceea ce se afirmă superior şi se dovedeşte a fi inferior. tumultuozitate. stare caracterizată prin disoluţia. agitaţie. au de obicei nume şi personalităţi stabile şi copilul vorbeşte şi se joacă cu ei ca şi cum ar fi reali. prin şi pentru c. bruscă sau progresivă. fenomen patologic de reducţie a funcţiilor şi masei cerebrale în legătură cu blocarea circulaţiei sanguine şi a stimulaţiilor endocrine. unele aferente fiind lăsate să treacă mai departe. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. în. avtnd structură şi destinaţie educativă.. Golii — al amplasării c.i).itelectuală. nerăbdare. C. desfăMirare superioară la nivelul gi şipurilor operaţionale. copilul utilizîndu-şi în continuări' imaginaţia în alt gen de activităţi. Bergson considera coltucul ca efect al suprapunerii jaecanicului peste viu. COLERIC. fie prin eforturi orientate asupra unui alt domeniu în care subiectul încearcă să obţină rezultate excepţionale. Zlate. C. s-a recurs la acest termen care este restrictiv şi nu desemnează decît latura intelectuală. termen introdus în psihopedagogie de A. constituie <» grupare elementară de natură simplu multiplicativă". sin- măsura ce copilul îşi dezvolţi abilităţi sociale mai largi şi este implicat în activităţi şcolare. poate furniza indicii valoroase pentru trebuinţele emoţionale ale copilului. Ames şi Learmed (1946). c COMĂ. iniplicînd identitate. se poate realiza fie în formă conştientă. T. Deşi orice tip de copii au c. acestea din urmă fiind mai bogate şi libere. duce uneori la supracompensare. Pe COMOŢIE CEREBRALĂ. COLAPS CEREBRAL. Se disting c. găseşte alte modalităţi de a-si satisface trebuinţele emoţionali". unele cercetări arată că sînt mai frecvenţi la copiii singuratici şi nesociabili sau care au dificultăţi în relaţiile de familie. după M.S.i. în multe cazuri. manifestat prin pierderea cunoştinţei şi asociindu-.i. altele nu. oscilaţie între activism impetuos şi depresie. deci — aşa cum interpretează P. Svensen'(1936). deseori are o persistenţă de cîţiva ani. explozitivate emoţională. COMPANIONUL IMAGINAR. Cercetări variate indică faptul că 15—30% din copii au C. proces neurofiziologic cn desfăşurare spaţio-temporală. drom cauzat de traumele craniene. C. pot ajuta în satisfacerea unei nevoi de prietenie intimă. constînd în filtrarea aferentelor sosite pe diferite căi la acelaşi centru nervos. plăceri etc. caracterizat prin relativă slăbiciune a inhibiţiei active de unde tendinţe de n'estăpînire de sine. Operaţiile ipotetico-deductive (11 — 12 ani la 14 — 15 ani) prezintă un caracter nou şi fundamental. A. un animal sau un obiect fictiv. C. denumire mai veche a grupurilor mici şi mijlocii. cineva cu care să împartă necazuri. o persoană. fie inconştientă. temperament corespunzător tipului puternic neechilibrat.

Din punct de vedere comportamental. Psihologii însă nu au căzut de acord asupra valorii şi adecvenţei relative a c. a homosexualităţii. poate fi denumii ea o structură dinamică inconştientă. ntaşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. 1) sensul original care desemnează un aranjament relativ fix de înlănţuiri asociative. desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu »« fond afectiv foarte intens. ansamblul reacţiilor adaptative. situaţia care apare în interiorul unui grup 5au mire grupuri de participanţi l. Teoriile organizării sugerează un dozaj ponderat al cooperării cu c. înzestrată cu mecanisme de autoreglare. După H. 132 2) un sens mai general care desemnează un ansamblu mai mult sau mai puţin structurat de trăsături personale cu accentuarea reacţiilor afective. pe care un organism. a unei surse permanente de dezechilibru. atitudini conduite etc. COMPLEX. în funcţie de natura şi importanţa sarcinii. iar manifestarea lor la vîrstelr mai înaintate este legată de evitarea acestor situaţii iniţial frustiante. interindividuală.unde C. c.i o sarcină. C. inferiorităţi reale (cum este ermil celebru al oratorului givc Deinosione enre a a. prevăzut cu sistem nervos. 123 . le execută ca răspuns la stimulii din ambianţă.G. apare numai în condiţii anormale. cinic. de solicitudine şi încredere reciprocă etc. Fiind în cele mai numeroase cazuri efectul unor deficienţe educative. Deci c. mărimea şi componenţa grupurilor. rezultînd din situaţii sociale determinate. refulat din cauza conflictului de ambivalenţă preferenţială între părinţi (po~itiv). relaţii umane etc. La acest nivel situaţiile noi sint inconştient aduse la situaţii infantile iar conduita apare modelată pe o structură latentă neschimbată. c. c. Adler). în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale interne şi ale cărui mişcări succesive sînt orientate într-o direcţie semnificativă (Lenhardt).vut defecle de vorbire) sînt depăşite cu ajutorul unor activităţi tenace do unde compensarea inferiorităţii prin autoperfecţionare (A. COMPORTAMENT. Freud. în special familiale (c. termen introdus de C. Uneori în cadrul c. acţiona a animalelor şi omului. le interpretează ca manifestări gratuite ale adulţilor cu care se află în raporturi de inferioritate fizică. sînt obiectivobservabili. Pieron. declanşate de evenimente. De aici reiese că el are la bază un conflict. este un ansamblu organizat de reprezentări şi amintiri cu o puternica valoare afectivă parţial sau total inconştient. după G. la nivelul întregii structuri a personalităţii. Jung. apariţia lor poate fi preîntîmpinată prin realizarea între adulţi şi copii a unor relaţii atente. poate fi sursa unor nevroze. lui Oedip). obiectiv-observabile. mai exact un algoritm comportamental de un anume tip şi anume cînd acesta nu reuşeşte să reducă o tensiune psihică ci o fixează. După S. atunci cînd nu le înţeleg. COMPLEXUL LUI OEDIP. după Tilquin. După Laplanche şi Pontalis. experimentele arată că sarcinile pot li îndeplinite cantitativ. Echivalent al termenului de behaviour. un conflict generat fie de structurile sociale care intervin prin modificările de statut şi rol (c. finalitatea estimată a activităţii. Uneori în condiţiile unei personalităţi puternice. Sentimentul de inferioritate poate provoca reacţii de compensare ineficace. desemnează o structură fundamentală a relaţiilor interpersonale şi modelul în care persoana îşi găseşte locul şi si-1 apropie. se constituie pornind de la relaţiile interpersonale din isteria infantilă. situaţii. reprezentînd reacţia împotriva existenţei. se numără cel de inferioritate a cărei origină este atribuită constrîngerilor ce se exercită de către adulţi asupra copiilor şi pe care aceştia. iar diviziunea sarcinilor bine precizată.COMPETIŢIE. desemnează modul de a fi şi de a. reacţie totală a unui organism. S-a demonstrat că indivizii au performanţe superioare mai des atunci cînd sînt opuşi unul altuia decît atunci cînd lucrează în grupuri competitive. manifestări obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale. Koheim (dar nu după B. care. prin care ci răspunde la o situaţie trăită. dar cu însemnate deficienţe calitative. acesta este un fenomen normal în dezvoltarea copilului. asupra performanţelor. Freud conferă trei sensuri C. de asemenea. de inferioritate). Printre cele mai studiate forme de c. fie prin reprimarea de către filtrajul social a unor tendinţe. Janet introduce termenul de. în sens larg. atunci cînd scopurile şi raporturile interpersonale nu sînt determinate prin consens. care in condiţii normale este depăşit. Complexul este negativ cînd ataşarea copilului se manifestă către părintele de acelaşi sex. duplicitar etc. structurează toate nivelele psihologice: emoţii. cînd subiectul îşi atribuie în reverie capacităţile sau puterile care îi lipsesc pentru a realiza un echilibru real sau printr-un comportament brutal. Xedepăşit. este o strategie. intergrupuri se înregistrează performanţe superioare celor obţinute prin c. faţă de cooperare. După alţi autori. Malinovski) este comun speciei umane. în ceea ce priveşte efectul c. 3) Un sens mai restrîns -. în acest caz c. în special acolo unde coeziunea grupurilor este marc. P. mai mult sau mai puţin generale care au un caracter frustrant' Formarea lor este plasată la vîrstele cele mai fragede atunci cînd conştiinţa şi persona- litatea siiit neelaborato şi structurile prea labile pentru a asigura reglarea vieţii subiective.

şi căilor de prevenire a lui. intrauuidahl. iar în cadrul celui de-al doilea tip sînt mai semnificative. este definit întotdeauna concret. subiectul continuă să.conduită. După J. antivaloric. ceea ce este normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. funcţie a sistemelor de reflexe de a răspunde schimbărilor din ambianţă şi a adecva 125 . După A.) reprezentînd actele şi hotărîiile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpăraturi curente.d. fără considerarea naturii ţi modalităţii concrete în care se realizează această deplasare. îl execute.de la un element la altul. pe baza utilizării unor metode operaţionale. Cohen. Reprezentînd o abatere de la anumite valori sau moravuri c. al c. studiază caracteristicile şi relaţiile dintre factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţie de la un obiect la altul şi. între subsistemele sistemului psihic individual). de fiecare dată. Prin c. împrumutînd unor aspecte ale vieţii psihice un caracter demoniac. caracteristică a grupurilor operaţionale constîncl din conjugarea. Prevederea manifestărilor viitoare ale cererii. Freud scria: . dacă nu este exercitată. Semnalăm modelul comunicaţional al psihicului uman sugerat de teoria c. constringere internă de tip obsesional ce oblila o anduita repetitivă are semnificaţia unui sindrom 121 patologic şi care. „din clasele parţiale se compune o clasă totală". c. Cea mai evoluată formă din cadrul primului tip o constituie c. ci doar la descrierea lor în baza intuiţiei. între om si maşină. COMUTATIV. sau de la un sistem la altul. cu lumea) şi infraspecifică (cu sine. COMUNICAŢIE.. recomandă căi de stabilire a unor regimuri optime de cir- culaţie a informaţiei în cadrul difentH<. se înţeleg numai abaterile cu sens negativ. Totodată se vorbeşte despre psihologic comprehensivă sau în varianta germană Versteliende J'svchologic. reprezintă orice deplasare a unei cantităţi de informaţie. COMPREHENSIUNE (în limba franceză sinonim cu înţelegere) evidenţiază sensul de cuprindere. ceea ce permite. obişnuinţele de consum. c. vagabondajului. c. Are ea element! componente deprinderile de cumpărare. conform căreia întreaga activitate psihică este concepută ca o reţea de c. COMPORTAMENTUL ECONOMIC AL CONSUMATORULUI. Piaget. informaţională. malformaţiilor caractoriale şi chiar al psihopatiilor. atitudini posturale. sunete neverbale e t c . care însoţesc şi complementează c. COMPULSIUNE.d. .d. proces de schimb substanţial.iiitreneazi o cvejttie a angoaiei. ceea ce se mută. COMPORTAMENT DEVIANT. pe baza căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător (reflectat) în sistemul receptor (reflectant). energetic şi (sau) informaţional între două sau mai multe sisteme. în cadrul aceleiaşi clase de obiecte sau sisteme. motivele de cumpărare şi consum. Din punct de vedere cibernetic. C. precum economică şi în legătură cu atitudinile ţînţelegind prin atitudine orientarea consumatorului. căruia ii acordă o semnificaţie mai complexă. atitudinile şi opiniile consumatorilor. Ikşi repetarea unui gest sau strigăt este neintenţionată Şi inutilă. este folosit în psihologie în locul înţelegerii. în raport cu grupul sau colectivitatea. interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotoi'ii specific umane. Psihologia socială a educaţiei acordă o atenţie deosebită studiului etiologici c. are şi o semnificaţie de madaptare. Sr poate distinge între c.în inconştientul psihic putem să recunoaştem supremaţia unei compulsiuni de repetare provenită din moţiuni pulsionale si depinzînd într-adevăr de cea mai intimă natură a pulsiunii.. noi compoziţii. c. Această formă de c. S. variabilă a operaţiilor. COMPOZABILITATE. c. Statistic. negativismului. Cu cît grupul este mai coerent cu atît el este mai intolerant faţă de c. Există de asemenea posibilitatea creării şi utilizării unor mijloace tehnice materiale de transmitere a mesajelor informaţionale la distanţă (telecomunicaţia) . în care un loc deosebit de important revine componentei conştiente. deyianţa este o abatere de la medie. Opus comportamentului conformist. în cadrul speciei umane. verbală. în ordine interspecifică (cu alţii. bunuri de ui îndelungat sau economii.v tipuri ele sisteme. mimico-gesticulaţie. reunirea şi reorganizarea datelor e t c . reclamă cunoaşterea si valorificarea aspectelor neeconomice ale c e .d. noţiune de bază în psihologia si a consumului (v. comportament ce se abate de la normele acreditate in cadrul unui sistem social mergind piua la conflict cu valorile cullurale. în cadrul aceluiaşi sistem. limbajul. iutei modulă.. Teoria generală a c. de tipul delincventei.d. se deplasează dintr-un loc în altul..d. osie compot 1amentul „care violea/ă aşteptările instituţionalizate — adică aşteptările împărtăşite şi recunoscute ca legitime in cadrul unui sistem social". gîndirii. pentru a desemna sistemul de psihologie introspecţionistă propusă de Dilthey şi Spranger şi care nu pretinde la explicarea fenomenelor psihici. provenind din cauzele care-1 determină să cheltuiască cit şi opiniile sale faţa de mărfurile din comerţ şi uşurinţa procurării lor)." Uneori calificativul de compulsional se utilizează în locul celui de obsesiv. între om şi animal. care este suficient de puternică pentru a se plasa deasupra principiului plăcerii. se poate realiza şi prin utilizarea unor mijloace neverbale cu funcţie de semnalizare. iar întn clase diferite de obiecte c.

deci unitatea in cadrul diversităţii". iar de la celelalte subiectul se distrage. desemnînd. idee abstractă. fiecare dintre elementele constitutive ale obiectului fiind „radiografiată" mintal. Concept opus abstractului. c. elimină la maximum trăsăturile concrete. de ordin empirist sau raţionalist. C. spre relativă deosebire de noţiune. trebuie considerate genetic. tendinţe inconştiente şi trebuinţe. este realizat în plan psihic prin intuiţie senzorială. Ch. logicul rezumînd şi condensînd istoricul. gîndit). Marx: „concretul este concret pentru că reprezintă sinteza unei scrii de determinări. Rezultînd din generalizări succesive. efort şi întreţinere energetică a acţiunii. iar Marx apreciază ca formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice. logic. Apare îndeosebi în fenomenele onirice dar este recunoscută ca un mecanism general al inconştientului. C. desprins de afectiv. unitate. Comutativitatea este o însuşire a atenţiei constitui din deplasarea ei de la un obiect la altul. logic prin sinteza şi sistematizarea determinărilor obiectului sau procesului. presupune ca să se depăşească concurenţa activităţilor (H. Este ceea ce Hegel numeşte c. un înţeles gene vie impa sonal. Senzaţiile şi percepţiile reproduc c. în care accentul se pune pe înţelegere. se poate apoi proceda la refacerea realului. sînt laconice. corelaţiile interne. lui mintală în condiţiile deplinei înţelegeri. este o modalitate de refacere mentală. în genere. intuitiv-senzorial la abstract sau de la abstract ridicarea la c. di' regulă. c. prin condensări de concepte ce tind să exploreze exhaustiv realul. Laplanche şi Pontalis. Elogiind această realizare supremă a cunoaşterii. sensibile şi se reduce la o schemă generală. dispune de o sferă de valabilitate care este cu atît mai extinsă cu cit conţinutul generic-esenţial este mai restrins. reprezintă mai degrabă o traducere decit un . noţiune. numai volitivul. Acesta nu mai este concretul intuitiv. c. se traduce în vis prin faptul că episoadele acestuia. caracterizată prin continuitate. b) ca o ilustrare. proces intelectual opus abstractizării. palpabilă. prin imagini. simboluri ale unei pluralităţi de tendinţe şi trăiri. este expresia focarului de excitabilitate optimă sau a dominantei. Kant a împărţit conceptele în apriorice şi aposteriorice. CONDENSARE. Accentuarea uneia sau alteia din aceste categorii duce la poziţii de extremă. nu este dccît o schemă de acţiune sau de operare. acumularea abstracţiunilor şi ideilor despre unul şi acelaşi real poate duce la recompunerea c. gest sau imagine sînt acumulate si simbolizate o multitudine de sensuri. proces prin care într-un singur comportament. Funcţie a atenţiei. Piaget. în care funcţia referenţială (de trimitere la real) este desfăşurată Şi particularizată. şi pe idee. termenul este folosii: iu filosofic şi logică. Marx vorbeşte despre „ridicarea de la abstract la concret". Totuşi. c. Deci la acelaşi stimul animalul răspunde diferit după locul în care se află. Puţin utilizat în psihologia modernă este opus cognitivului. conccf'lum cugetat. descoperindu-se semnificaţiile fiecăreia. In cercetările lui Asratian se formează un stereotip reilex într-o cameră iar in alta un alt stereotip dar la aceiaşi stimuli. la reintegrarea. Intrucît condensează însuşiri generale şi esenţiale pentru o clasă de obiecte sau relaţii. activităţii psihice pe o imagine fiind asociată cu o totală relaxare a celorlalte sisteme. reunind afectivul cu voliţionalul. C. dobîndind semnificaţie de noncognitiv. în doctrina psihanalitică. 136 CONCRET. c) ca o reconstituire dintr-o multitudine de elemente abstracte :i obiectului concret. Se consideră că imaginile ce apar în vis reprezintă prin mijlocirea c. poate fi înţeleasă în următoarele trei sensuri: a) ca o recunoaştere sau identificare a ceea ce este general într-un obiect concret. printr-o compactare sau concrescenţă de însuşiri. Din punct de vedere economic este astfel investită cu energii care se reunesc în jurul reprezentării deşi aparţin la diferite lanţuri". prin care un obiect este fixat. ceea ce reprezintă o realitate nemijlocită. ci un concret hgic.comportamentul la acestea. Aceasta întrucît cunoaşterea presupune ridicarea de la c. Psihologic. iluminat de înţelesuri. latură şi lege a dinamicii proceselor nervoase fundamentale constînd în revenirea excitaţiei şi inhibiţiei iradiate. Reprezentările dispun de un grad variabil de concretitudine. CONCENTRARE. După J. C. în practica yoga c. C. c. Deci. în reorientarea promptă a atenţiei de la o activitate la o altă activitate ce intervine subit. CONCRETIZARE. la focarul iniţial. opus abstractului. CONCEPT (lat. Blondei arată: „în fond orice concept este totodată aprioric şi aposterioric pentru că în orice concept elementul reprezentativ iiii este decit cîmpul de întîlnire a unei acţiuni cu o reactiune". c. ideea puţind să capete forme particulare de la o persoană la alta. reprezintă deci o unitate delimitată de gîndirea abstractă. Neurofiziologic. structură. în comparaţie cu conţinutul latent. Pieron) si să se asigure o selecţie şi organizare convergentă a lor. Uneori se înţelege prin c. „este una din modalităţile esenţiale ale funcţionării proceselor inconştiente cînd o unică reprezentare îşi asumă singură mai multe lanţuri asociative la intersecţia cărora se află reprezentarea. CON ATI V (termen introdus de Spinoza). c. exemplificare a ideilor şi principiilor generale. desemnează latura pulsionalâ de tendinţe. De aceea se presupune un reflex la ambianţă. c. este semnificaţia generală a unui termen. care implică separaţii de însuşiri şi fixare în idei.

în primul rînd munca productivă şi cadrul social şi tehnic al desfăşurării ei („transformînd lumea omul se transformă pe sine însuşi" — Marx). 4) eliberarea de alţi stimuli cu efect perturbator. 5) factor indispensabil ce se înscrie tot în ordinea c. în proprietăţile sale psihice definitorii. „Dacă fiecare element manifest esto determinat de mai multe semnificaţii latente. Factorii c. în ansamblul său organismul uman. G. Pavlov'..P.-i. presiune. instrumentală sau operaţională foarte apropiată de condiţiile fireşti ale activităţii. învîrtire) şi astfel subiectul (animal sau uman) obţine recompensa (alimentară sau de alt fel. lumina. cataliză. şi un echivoc. este cel al eredităţii specific umane. C.s. 4) reţelele şi variatele fenomene de comunicare în comunităţile sociale. ajung după repetări. Cu cit un fenomen este mai complex cu atît el depinde mai mult şi mai de multe c. a afirmat că omul este în acelaşi timp produs şi creator al istoriei. CONDIŢIE. Marx a demonstrat natura (esenţa) socială a conştiinţei.r. 'CONDESCENDENŢA. aplicate puţin înaintea actului de hrăni re şi menţinute în acest timp. în ai:u poate fi relaţie necesară sau ICM CONDIŢIONARE REFLEXĂ. a proceselor psihice secundare. psihice din constructele materiale în care acestea s-au obiectivat. care. comportamentele şi procesele psihice individuale sau de grup depind esenţial de factorii sociali şi sînt supuse inexorabil dezvoltării istorice. elementul manifest im reprezintă sub acelaşi raport pe fiecare din semnificaţiile din care derivă. acţionează ca o determinare nu este doar suportată Dicţionar de psihologie CONDIŢIONARE SOCIAL-IS- de om ca obiect al acesteia. fiecare din acestea poate să se regăsească în mai multe elemente manifeste. sunetul. invers. aşa cum face conceptul". în direcţia conştiinţei şi personalităţii. psihologia umană aşa cum se prezintă simţurilor noastre". J. oamenii desfac implicaţiile subiective.-i. în an sambluri sistematizate. stăpîn al naturii. Diversele modalităţi de condiţionare reprezintă modele elementare ale procesului învăţării. fiind întărit prin reacţia necondiţionată devine semnal a! ei. definesc însăşi esenţa umană.) Prin acţiunea şi existenţa civilizată. astfel îneît nu le subsumează. le actualizează şi dezvoltă. TORICĂ. de subdeterminare) . O<> ce într-un raport este c. (Marx: „istoria industriei şi existenţa devenită concretă a industriei sînt cartea deschisă a forţelor esenţiale ale omului. psihice şi mai ales sociale trebuie să se ţină seama atit de legi cit şi de c. 3) sistemele culturii materiale. epistemic şi axiologic. de temperatură. Acesta din urmă. element sau formă a conexiunilor şi interdependenţelor. în psihologic şi în sociologie se iau în consideraţie c. Informaţia genetică a speţei umane nu este tributară doar unei condiţionări biologice. social. de însemnătate secundară in raport cix relaţiile necesare. ci mijloceşte construirea omului ca agent. poartă pecetea 129 . pe de alta parte. sînt: 1) activitatea. termenul indicînd. dintie care unele dobindesc semnificaţia de fac- tori.r. Konorski şi apoi B. principiu în psihologie şi în celelalte ştiinţe umaniste conform căruia construcţia omului ca personalitate. Această atitudine este uneori dublată de tendinţa de a evidenţia superioritatea proprie. omul suportă determinarea social-istorică. tocmai prin acordarea ajutorului moral sau material altuia. Este posibilă şi intercondiţionarea a doi stimul: indiferenţi pe baza reflexelor naturale de orientare şi investigaţie După I. Se asociază cu stimulul întăritor o mişcare sau operaţie (de apăsare. a derivat conţinutul ei din condiţiile existenţei sociale. poate fi secundară cînd stimulul indiferent este asociat cu altul ce a fost anterior condiţionat. Socialul este condiţia sine qua hon a existenţei umanului iar istoria societăţii este istoria oamenilor. au relevat un nou tip de c. Deci c. reipectind aceleaşi condiţii. nbui lire şi c. Dispariţia inegalităţii sociale dintre oameni a dus la restrîngerea manifestărilor de c. legile sau structurile esenţiale. Astfel reacţiile şi sintezele chimice sînt dependente de c. produce aceleaşi efecte ca şi stimulul necondiţionat. intelectual. Miiller. unor fenomene şi procese.-i. prin satisfacerea unui reflex de explorare — Harlow). pavlovian. c. tragere. astăzi. Structurile sociale sînt însă supraordonate celor psihoindividuale şi. Vîgotski le atribuia un rol direct în psihogeneză şi care cunosc o expansiune extraordinară în societatea contemporană. tonică şi cea operatorie. 3) repetiţia asocierii stimulilor. după Marx. subiective. Totuşi c. Engels arată că nu numai creierul dar şi toate celelalte organe. atitudine binevoitoare. reflex sau a unei conexiuni m-i voase prin asocierea repetată < unui stimul necondiţionat: cu un stimul indiferent. 2) ansamblul relaţiilor sociale în care omul este prins şi care. Skinner. în analiza şi interpretarea proceselor biologice. trebuie să realizeze următoarele patru condiţii: 1) precedenţa sau declanşarea stimulului condiţionat înaintea celui întăritor. posibil şi informaţionale.r. 2) coincidenţa celor doi stimuli. care. deosebit do 128 proces de formare a unui ii"n cel clasic. De ex . cărora L. Este c..s. Determinarea trece în autodeterminare. să provoace salivaţia chiar dacă nu se mai dă hrană.rezumat. Le >>'y consideră însă că în fiecare reflex se îmbină c. întloj >! 1 nesc funcţia de condiţionare (sau după Ev. pot influenţa în sens pozitiv sau negativ realizarea proceselor necesare. lumea construită şi transformată de om.s. manifestată în relaţiile cu o persoană inferioară din punct de vedere material. subiect pragmatic.

a. ( fiului si poziţiei sule centrale. d) acţiunea colecf">ă. CONDUCERE. Astfel se descriu C.se rci:-ij la calitatea comportament. Conducerea. pentru devenirea omului fiind indispensabila (aşa cum arată INI. cărora diverşi autori pun accentul în mod diferit şi anume: a. în legătură cu aceasta au fost studiate diverse stiluri de c. deci reuneşte organic faptele psihice cu faptele de comportament. funcţie a sistemului nervos de asigurare a propagării excitaţiei. dincolo de ceea ce oferă percepţia. internă şi mijlocită instrumental (semne şi simboluri) prin care subiectul întreţine relaţii cu lumea. este nu numai o problemă de tehnică a org:uuzării prin precizarea scopurilor şt mijloacelor. în cadrul acestui proces se pot distinge. procesului excitativ se bazează pe transmiterea de-a lungul nervilor a biocurenţilor. să realizeze optim o sinteză a cerinţelor organizaţionale şi grupalc. b) a căr~n influenţă este. asupra. cuini K. şi. reţelele de comunicare ş. perceptive. 2) adaptarea la schemele sau modelele de acţiune practică. participarea atît la c. c. preistorie şi istorie. Wallon le denumesc global „socializare". Cortceptul de c. 4) asimilarea treptată a elementelor fundamentale din tezaurul cognitiv al omenirii şi exersarea implicită şi explicită a formelor de c x'mdirc luguă. Weber. presupune. La o astfel de concluzie a ajuns A. Ereditatea organismului uman este necesară dar nu suficienta.organe funcţiona ie" (A. Beniuc) însuşirea moştenirii istorico-cultuvale. "lotuşi. în raport cu împrejurările sînt necesare si unele momente de autoritarism sau liberalism. în definirea c.'u de o subgrupare cu statut şi roi. asiwik'yco ceri ulcior existenţi! faciale.i/ă persoanele sau activităţile.) Discuţiile în jurul calităţilor optime ale liderului s-au dovedit a fi infructuoase (K. Aceasta se realizează priiitr-un proces de învăţare. de la cele mai elementare şi pînă la cele mai complexe. Este necesar să se ţină seama de factori cum sînt: sarcinile. se preferă acela ce este acceptat şi deci ascultat. patru elemente. intern-subiect ive şi extern-motorii şi întotdeauna considerînd unitatea dintre ps:liic şi fcptele de comportament.. vorbim despre autoritate formalistă şi na de conducere".''. Zlate (1975) acordă o mare însemnătate asigurării reţelelor c de comunicare eficientă pentru optimizarea c. optimizarea deciziilor şi asigurarea controlului.!.ang). detaşînd relaţiile obiective existente în realitate. este un proces in care tacticiie se subordonează strategiilor.).e prezentă. senzoriale. de asemenea.>cest punct de vedere concludentă. organizaţie) de un individ s. Ncculau (1974) în studiul c. intelect ive şi afective sînt concepute ca un fel de c. global. Kaplan afirmi că c. următoarele modalităţi sau căi: 1) integrarea progresivă in sistemul relaţiilor de coexistent ti şi coope rare interumană. hang. Laswell şi A. dar se exercită prea puţină putere afectivă. între comandă si 130 131 .lor într-un efort organizat'". Omul este singura fiinţă care nu se constituie ca om în afara unui proces de adaptare şi învăţare intraspecific. situat la intersecţia situaţiei şi a grupului. mintale. Important este ca liderul. C. Mai importantă este competenţa în c. "cei ce au studiat problema ajung la concluzia că stilul democratic este optim iar cel autoritar. c) centrală în ceea ce priveşte. pn • .existenţei sociale. opus celui natural.) este din . grupurilor de muncă. H. informare completa şi oportună. printre care cele mai importante şi tipice sînt stilurile autoritar. C.) îndeplinirea rolului. cît si ia activitate a tuturor persoanelor implicate. al colaborării. (R. în care deosebit de importantă este influenţa liderului asupra persoanelor din organizaţie în baza autorităţii. în unanimitatea lor. a reprezentat un factor esenţial în selecţia mutaţiilor genetice astfel îneît ereditatea umană conţine un potenţial adecvat condiţiilor existenţei sociale. « indivizilor prin care îndrume. termen încetăţenit în psihologia ştiinţifică de către }'. hi anlropogeneză. climatul. CONDUCTIBILITATE. nivelul de organizare. Lambert. „se referă atît la puterea formală cît şi la cea afectivă A. Hamblin (1961) a găsit o corelaţie semnificativă între competenţa liderului şi moralul grupei. CONDUITĂ. interne.arca de statute personale. janet inteligenţa nu este altceva deeit o c. a ralurilor şi constituirea motivaţiei fecundare. Spre deosebire de comportament. semnificînd activitatea sau acţiunea sub toate formele lor. emoţionale şi voliţionale. asumarea de roluri ţi preci. . cuprinde şi fenomenele interne subiective. deci stăpînirea ştiinţei şi artei c. accentul se pune pe modul de a se conduce şi de a acţiona mintal şi motor al subiectului într-o situaţie dată sau in situaţii tipice. relaţiile intcrpersonale şi de grup. corespunzător factorilor menţionaţi. 3) însuşirea mijloacelor de comunicare simbolică. 5. prin enculturaţie (v. c. cadrul cultural.. dar şi o problemă de interacţiune psihosocială. I. limbajul este un sistem de C.N. Leontiev) decît in condiţiile procesului pe care J. M. De asemenea. care este delimitat la sfera reacţiilor obiective şi observabile. Procesele psihice. din urmă e>i.colo unde aceasta. După P. Deci în centrul preocupărilor este organizarea şi autoreglajul activităţii. proces de < > > mamlă şi control îndeplinit mtr-un sistem social (grup. Janet. 6) integrarea def'ttnă in sistemul funcţional socii''. nerecomandat. Acest potenţial nu se actualizează şi împlineşte prin . în locul tipului de lider „harismatie" descris de M. l'iaget şi II. adecvat !>upa C. lnrmal sau informai. în special ale limbii. Situaţia cupiilor-lup (v. democratic si libera!. iîarnard.

Claparede stabileşte diferenţa dintre conflictele mijloacelor şi scopurilor:cel al mijloacelor CONFLICT INTERN. asemănării care este solidară cu cea a diferenţei.) şi principiul invenţiei. iar c. Chiar dacă aceste două forme nu se pot manifesta izolat. tendinţe. principiul compensaţiei (combinare sau substituire de c. de pildă. sociale. manifestat prin elaborarea unor noi C. PSIHOLOGIA CONDUITEI). iar mijloacele. 2) respingererespingere. luînd în consideraţie tensiunile de atracţie sau apetenţă şi de respingere sau repulsie. caracterul şi afectivitatea persoanei. Janet. construcţie trenînd astfel adîncurile personalităţii. motorii structurate social.supunere intervine reversibilitatea: „a comanda şi a asculta este acelaşi lucru dar este contrariul. P. coşului cu mere. este larg dezvoltată în psihanaliză care interpretează nevrozele ca un conflict între trebuinţele de satisfacţie şi trebuinţa ' de securitate sau între pulsiunile sinelui şi apărările eului. voinţa. Lewin. în baza unor tendinţe progresive. şi de forţă relativ egale şi gTeu de conciliat sau ireconciliabile. interese. apoi c. secundare şi terţiare. Psihanaliza 133 . simbolică legată de comandă şi subordonare. c. portretului care este la baza reproducerii şi c. Conflictul poate fi manifest (între dorinţă şi o exigenţă morală. de dezordini ale conduitei şi tulburări de caracter etc. ciocnire şi creează probleme de natură intelectuală şi posibilitatea de rezolvare a lor dovedeşte gradul şi nivelul de capacitate intelectuală. într-un anumit context devin scopuri iar scopurile mijloace. dezyoltîndu-se abstracţiunea. prin formarea de simptome. la nivel uman şi relevă principiul amînării (la P. Janet descrie o serie de obiecte intelectuale şi c. Ci. Janet din sistemul de autoreglaj social. scării. că există trei tipuri de ci. apărute înaintea limbajului. EDBACK. păstrării şi menţinerii instrumentelor care este extrem de importantă. motiv aţionale şi afective. Tot Ed. în contextul unei relatări. Janet. principiile deliberării (reglări secundare de tip raţional în intervalul dobîndit prin suspendarea reacţiilor impulsive). intelectuale rezultă din interiorizarea unor c. După P. Claparede arăta. Astfel se naşte o stare de tensiune şi frămîntări care pot căpăta o formă dramatică. că fiecare satisfacere de dorinţă ascunde şi o renunţare. drumului care este compusă din dus şi întors. în acest sens P. Ne referim la: c. Pavelcu. K. sau psihice şi anume: cognitive. adică c. constituie obiectul psihologiei. c. Asher consideră. intelectuale. Astfel în actul de adunare sau îngrămădire. Actele comune ale punerii fructelor în coş şi apoi ale scoaterii şi distribuirii lor sînt luate ca model pentru sinteză şi analiză. acesta din urmă putînd să se exprime într-o manieră deformată în conflictul manifest şi să se traducă. se produce într-un anumit moment sau este persistent. individuale şi c. In emanciparea c. ale raporturilor şi noţiunilor de cauzalitate. se vorbeşte în psihanaliză despre conflict cînd în subiect se opun exigenţe interne contrare. dar multe din ele pot fi depăşite prin opţiuni în favoarea tendinţelor cu semnificaţie superioară. medii superioare de tip uman. conflictul este prin excelenţă un factor al tensiunii afective. F E CONFABULAŢIE. mai ales. c. La un nivel superior se plasează c. coşului cu mere. atitudini opuse. distincţia merită să fie reţinută (V. în legătură cu declanşarea sincronică a mai multor interese divergente. Teodorescu arată că: dacă unealta şi întrebuinţarea ei. 3) atracţie căreia i se opune o respingere şi 4) respingere contracarată de o atracţie. sînt inevitabile în viaţa individului. Janet acordă un rol decisiv instrumentelor şi relaţiilor de comunicare şi colaborare socială. Actele de împărţire presupun divizare şi apoi 132 distribuţie în continuare la nivel superior. Tot aşa. de exemplu. sertarelor este pusă la baza operaţiei de clasificare. portretului va duce la noţiunea şi raportul de asemănare de formă şi materie. Janet prezintă sugestiv o serie de diverse forme de c. Arătînd că c. C. descrie patru forme de bază ale conflictului şi anume: 1) atracţie-atracţie. se clasifică şi se ierarhizează ca rioare şi de asemenea ca primare. luptă între motive.(V. este pusă la originea scrierii sau gradaţiei. Conştiinţa rezultă din adăugarea la c. După Laplanche şi Pontalis. C. C. CONEXIUNE INVERSĂ v. care sînt foarte elocvente sub raportul înţelegerii şi explicării unor fenomene de care elementare. în timp ce al doilea ne conduce spre opţiunea scopurilor an- V. în vederea acoperirii lacunelor de memorie sau în contextul şi datorită unor tulburări mintale. a împărţirii. Ed. la c. pot fi considerate ca puncte de plecare ale noţiunilor de mijloace şi mai tîrziu. dacă c. c. supraordonate de factură culturală. M. sfoara devine modei al relaţiilor prin operaţiile materiale pe care le permite. vor asigura noţiunile şi relaţiile de cantitate. dealtfel. intermediare şi supe- se ocupă psihologia. Ralea sistematizează condiţiile ierarhizării c. După şi asocieri fanteziste şi absurde. Autoreglajul activităţii intelectuale este derivat de P. Acţiunile secundare le coordonează şi modifică pe cele primare. menţionăm c. deosebit de complexă. sau între două sentimente contrare) sau latent. conexe lor. presupune trecerea de la multiplicitate la unitate sumatorie ca şi relaţia inversă. Tematica ci. producţiei. ca şi a te duce şi a te întoarce pe acelaşi drum". P. sforii. în acest sens se disting c. Ci. c. S. de bază a unor c. a rînduirii şi a sertarelor. pieţei în care se contopesc acte ce privesc poziţia şi deplasarea. Pavelcu). suspensive).

l'ark si E. în condiţiile absenţei conflictelor şi a realizării de sine nestingherite şi favorizate de împrejurări. respectarea în tot ceea t<. depune pentru a se redresa.şterea şt reproducerea. luminozitatea etc. în traumatismele craniene. la care se ajunge în urma unor conflicte manifeste sau tacite şi în baza presiunii sentimentelor şi opiniei publice. CONSTANŢĂ. c CONGENITAL. caracteristică a relaţiilor de cooperare si interdependenţă. într-un alt sens. Kaport între cunoştinţe care iudică aceeaşi direcţie de _ interpretare. în genere). pe baza implicaţiei şi a raporturilor ei cu conjuncţia şi cu disjuncţia. în sensul supremaţiei valorilor morale în conduită. structurii şi altor calităţi ale sistemului complex. totdeauna şi îi» orice împrejurări. Uneori. indiferent de modificările ce intervin în infrastructura acesteia sau de punctele de vedere din care este considerat C. greutate. între pulsiuni. Dan-Spinoiu a studiat c.i însuşirilor. G. CONSERVARE. ca ansamblu al faptelor psihologice ce apar în conştiinţă datorită cuvîntului (deci atît conotativ cît şi denotativ) şi semnificaţie. semnului sau termenului. nu ştie unde se află. CONOTAŢ1E. clasă e t c . constituie acel aspect al scmnuicatiei unui cuvint care nu este comun pentru toţi vorbitorii unei limbi trezitul în diferiţi vorbitori ecouri afective. CONFUZIE MINTALĂ.consideră c i . se realizează întotdeauna printr-o coordonare şi constituie o condiţie obligatorie a oricărei activităţi raţionale. De aici. R. prin care se exprimă omogenitatea testului. c. caracteristică şi lege a percepţiei constituite. anxietatea. ca un acord sau o convergenţă de opinii. dispoziţiilor. odată con- c servarea construită. în evaluarea testelor. CONSENS. febră tifoidă). mne/ice este uitarea. desemnează proprietatea. perspective: conflictul între dorinţă şi apărare. asociaţii marginali» etc. gîndirii. zonă siabilă. în sensul coeziunii trăsăturilor şi despre c. climat al întrajutorării. Constă din funcţionarea anormală a percepţiei. astfel îneît rezultatul dat la un item să fie semnificativ' pentru rezultatul general obţinut ia test. indică existenţa unor convingeri ferme şi a unei mari forţe voluntare. în colectivele de muncă. Amintim şi despre instinctul de c. Aceasta însă numai în anumite limite. a aceloraşi principii. voinţă şi caracter.. Se vorbeşte şi despre c. legile şi regulile de formare şi transformare într-ur. Caracteristică a gîndirii care respectă cerinţele principiilor gîndirii. pentru a sugera stări afective în contextele în caic apar (opus denotaţiei. Contrariul c. în sens psihologic. etc. sistem deductiv. nu cunoaşte datele calendaristice.-. CONFORT SPIRITUAL. caracterizată prin tulburări ale lucidităţii şi clarităţii conştiinţei (stare de obtuz. coeficient de c. stare persistentă de echilibru şi satisfacţie.ie). Ca trăsătură de. reguli şi idealuri. de largă circulaţie. prin C. unghiul de recepţie. adică de a mi fi contradictoriu în psihodiagnostic. CONSECVENŢĂ. O altă structură au conflictele interindivjduale sau infragrupale. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. desemnînd un acord. se denumeşte cel de al doilea proces al memoriei de păstrare a informaţiei (după ce a fost fixată*. 1"\ l'aullian.stor nolc comune constituind c. bazată pe acordul cu ambianţa socială. în diferiţi. stare patologică trecătoare şi rareori durabilă. ciuperci). ceea ce f a c ulterior posibilă recuno. morală. Bolnavul nu-şi aminteşte numele. ca. se calculează prin diverse formule un. chiar dacă variază distanţa. aceeaşi concluzie. precizată lexic şi semantic (a sensului. între diferite sisteme sau instanţe. intelectuală. idealurile ca cxprimînd un c. ea se fundează simplu pe identitate". în studiile asupra stilului cognitiv unii autori degajă un factor de C. totalitatea ace. j l'iaget scrie: „descoperirea noţiunii de conservare de către copil este întotdeauna expresia construirii unei grupări (logice sau infralogice) sau a unui grup (matematic) de operaţii. CONSISTENŢĂ. Burgess interpretează obiceiurile. măsura în care itemii ce-1 compun sînt concordanţi. pare a li rătăcit. acelea ale zonei 134 135 . Se deosebeşte de demenţă prin conştiinţa pe care o are subiectul despre dificultăţile sale. volum. Kste întîhiită în unele infecţii (tifos exantematic. deci denotaţie. în genere de respectarea normelor umanismului comunist. îndeosebi poezia. Actele bazate pe limbă. ceea ce duce la dezorientare în timp şi spaţiu. opinia publică. făcea o deosebire între sensul cuvîntului. în psihologi*?. Este condiţionat de echitate. în psihologie. C. unui semn lingvistic de a se referi Ia uu ansamblu de obiecte care au notr comune.Iaci şi gindeşii. operaţie prin care se defineşte un invariant de substanţă. apar iluzii şi halucinaţii. calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi timp cu negaţia ei. Kallen considera că termenul trebuie utilizat doar restrictiv. memoriei. caracterologică. în sens logic. folosesc de predilecţie această proprietate a cuvintelor. unitate de orientare între sentimentele sau gîndurile unei persoane sau acord general în gînduri şi sentimente la membrii unui grup social. în imaginea perceptivă a dimensiunilor. maladiilor de origine ereditară sau „(lin naştere". şi prin eforturile pe care h.. cei fiind constitutiv fiinţei mnane şi acesta. H. v. edificare . cooperării şi creaţiei. în intoxicaţii (alcool.). în logică. se exprimă în menţinerea constantă. propunînd o seric de remedii.

chiar dacă uneori mai puţin eficient) şi un set mai îndepărtat de eve- nimente în relaţie cu care nu are utilitate. CONSTRUCTIVISM. tendinţă spre realizare cu accentul pe obiectivare. termen utilizat de G. fapt clar relevat în fotografie. dispune de un centru de utilitate (un set de evenimente pe care cel care îl foloseşte consideră că le poate ordona cel mai convenabil înăuntrul contextului său). în percepţie. proiectată. C. CONSTELAŢIA AFERENTELOR. semnifică reflectarea ca o reconstruire analitico-siutetică a realului şi. Deşi proiecţia optica a unui stimul mai îndepărtat se diminuează în raport cu cea a unuia identic apropiat. intervine un motiv care este însă indirect şi negativ. C. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. constînd în sinteza aferentelor venite pe căi diferite la un centru nervos. CONSTRÎNGERE. Gonseth). predispoziţie la anumite boli. volum se formează la copii. Fiecare persoană realizează pentru sine un model reprezentativ al hunii care îi permite să dea sens şi direcţionalitate comportamentului său în relaţie cu aceasta. datorită unor mecanisme de ajustare sau acomodare (J. cu trăsături bine definite. în desfăşurarea psihică c. ceea cu ţine de modul de structurare a subiectului la un moment dat. personal. Meyerson) este însă condiţionată de familiarizarea cu obiectele şi de exersarea în cîmpul imediat al activităţii. de ex. se deosebeşte de concept din logica formală care reprezintă o categorializare inerentă realităţii. perceptive fiind relativă.uzuale de acţiune umană. C. C. el nu reprezintă şi nici nu simbolizează evenimente ci permite cooperarea şi operarea cu ele. deci dintr-un sistem de caracteristici perfonmite. în conformitate 137 136 . imaginea nu suportă diminuări sau deformări. E. în parte ereditară. de evitare. este rezultatul reglărilor perceptive în baza unui program ce implică şi etaloane informaţionale.). operaţii. Organizarea superioară a percepţiei după schema obiectului permanent (P. pe această bază realizîndu-se un fond aferenţial peste care se suprapune oricînd o nouă aferentă a cărei valoare funcţională momentană este determinată de acest fond. de mărime. idei. temperament. Construcţiile mintale nu pot fi identificate întru totul cu realul dar nici nu pot înlocui total realitatea. după Piaget în urma decentrării prin coordonare. o unealtă care permite nu numai discriminarea ci şi organizarea şi anticiparea lor. ceea ce rezultă din organizarea nativă a subiectului. în parte dobîndită. CONSTITUTIV. care se operează. rămîne adecvată obiectului. congruentă metric cu acesta. Un astfel de model reprezentativ. Durkheim consideră că în viaţa socială legea c. se opune empirismului mecanicist. J. proces neurofiziologic cu desfăşurare spaţio-temporală. informaţii în baza selectivităţii şi finalităţii. pînă la distanţa de 20 m. Bruncr). în sensul dialecticii marxiste. creaţia ca efect al libertăţii de construcţie mintală prin recombinările dintre scheme. Gibson arată că parametrii c. de asemenea. atitudinea favorabilă construcţiei materiale şi spirituale. structurare. în alte condiţii — cum ar fi în vederea unor oameni de la mari distanţe. Cunoaşterea este întotdeauna o construcţie^ şi reconstrucţie (F. Deci c. sistem care la rîndul lui reprezintă o creaţie personală. apare ca o interpretare impusă asupra evenimentelor. Principiul c. în epistemologie c. reactivitate. se organizează şi interrelaţionează în cadrul unui sistem de c. exercitate dinăuntrul subiectului de norme. în limitele arătate. susţinere a tot ce reprezintă o contribuţie pozitivă. al modelării după un continuum experenţial. formă. C. este decisivă. sînt în afara filonului de motivaţie dominantă. folosită pentru a da sens acestora şi pentru a le anticipa. atitudine ce se dezvăluie prin efortul depus de către o persoană în vederea desfăşurării activităţilor — cantitativ şi calitativ — la un nivel superior. trebuie să fie înţeles ca un principiu al organizării sau modelării intelectuale re mijloceşte atît reflectarea cît şi creaţia ce se sprijină pe datele reflectării şi se validează prin practică. datorită activării unor structuri interne. un registru de utilitate (un set mai larg de evenimente de care se poate ocupa construcţia. este atît la baza reproductivismului cît şi a productivismului susţinut de atitudinea transformatoare. c. Kelly în cadrul teoriei constructelor personale (v. Şi în cazul acţiunii prin c. înzestrarea. îşi elaborează formele şi obiectul său. în sine însuşi este tipul de contrast pe care îl percepe persoana şi nu o reprezentare a obiectelor. C. în continuare. după gestaltişti. sau c. poate fi formulat explicit sau poate acţiona implicit şi poate constitui un facsimil neprelucrat de trăsături ale lumii. CONŞTIINCIOZITATE. „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHICA. a individului. după behaviorişti ca rezultat al învăţării perceptive (Hebb). care se exprimă prin înfăţişare. semnifică caracterul activ şi creator al gîndirii care prin modelare. prin moravuri şi opinii şi. se defineşte ca un discriminant creat de persoană pentru a discern} între asemănările şi deosebirile din cadrul evenimentelor cu care se confruntă şi în acelaş' timp o bază pentru a. legea C. c. nu se mai realizează. exclude acel: elemente irelevante pentru distincţia. CONSTRUCT. C. este în chip necesar bipolar şi operează asemenea axelor de referinţă dihotomizate. treptat. intui Sionismului şi instrumentalismului. prevederi ce se bucură de autoritate dar nu sînt intim asimilate. mod de determinare a unei acţiuni printr-o presiune exercitată din exterior în chip organizat prin reglementări sau difuz. aptitudini etc.

Cuvintele încărcate cu semnificaţii categoriale. vorbi. construcţie. presupune reducerea jenomenutu: Ia esenţă. intervine un dialog interiorizat cu propria persoană. spune Marx.. Leontiev. e. conştiinţa reală. forma de desfăşurare a activităţii. se fundează pe experienţa acţiunii şi comunicării vii. Janet). îşi păstrează. a formei la conţinut. Implicînd în activitate şi relaţiile sociale.N. Omul instinctelor. bazată pe un model comunicat ional intern şi intern-extern. ale subiectului.. după cum în dezvoltarea c. mijlocită prin limbă. Şi limba este însă. adică ale cunoaşterii lumii. so dezvoltă şi persistă în acţiunile sociale de cooperare (I'. copilul însu. P. cind. datorită unei combinaţii de reflexe. la reflectarea obiectului ca obiect. după cu ia arată A. în procesul muncii. omul descoperă tot mai profund însuşirile lor obiective". actuale devenirii sale. v. ca. sau.şindu-şi mersul. a înlimplăt. puncte nodale în reţeaua carc-1 ajută s-o cunoască şi s-o cucerească. pe care L.eontiev..i. îşi apare sieşi. legată şi inclusă în relaţiile socialo practice. iar H. o expresie verbală.cu normele perfecţionării şi în . fixate verbal). legătura. diverse motive convergente spre acelaşi obiect-scop). genetic şi funcţional. modalitate procesuală superioară a sistemului psihic uman. nu se desprinde pe sine din natură. P. în plan subiectiv. c. Făurită în practică. el se înfruntă cu sine însuşi. autooi gannare eu cjecte emergente şi autoreglai la iiirelul coordonării •necesităţilor siibieeiiee cu necesitatea obieetieă. iar actul de c. în care se descoperă (pot fi deduseşi utilizate relaţiile esenţiale. act cu-ştiinţă." Ed. ce dispune de semnificaţii şi-şi integrează pragmatic şi semantic ambianţa. odată cu transformarea structurii activităţii omului se schimbă şi structura c. cum — cu. obiectele încep să apară nu numai ca obiecte alu trebuinţelor personali: ale individului. existentă şi pentru alţi oameni şi numai astfel existentă şi pentru mine însumi". Este o „reacţie l. genetic. Pamfil afirmă: „condiţia liminalâ a conştiinţei umane este dialogul". ca: „o conduită particulară mai complicată. designînd-o. Omul conştient se desprinde pe sine. individul asimilîndu-şi-o prin învăţare. lucrurile în interacţiune. implică detaşarea bazală subiect-obieet si elaborarea de relaţii faţă de mediu. oricăror constrîngeri. clin proprie conştiinţă.adaptare de tip uman. structura activităţii instrumentale presupune fundamental detaşarea motivului de scop. căci identificînd această lume.tntliti la necesar. sălbaticul. pentru că. devine conştient ele mers. este condiţionată de actul „supraadăugat" al comunicării. asupra unor lucruri prin intermediu! altora (al uneltelor-iucruri destinate special acţiunii asupra altor lucruri). dintre momentele anterioare şi cele. Epistemologic. fiind o trăire a experienţei într-o situaţie dată (H. a conexiunii inverse dintre rezultatele actului şi structura mentală. Efectul de „a-ţi da seama" ce exprimă emergenţa autoorganizării sistemului psihic uman presupune prezenţa prealabilă la subiect a unui ansamblu de semuificanţi şi grupuri operaţionale reversibile. Această confruntare duce la „neutralizarea obiectului-scop''. de ex. subiectul se ridică in faţa lumii sale. practică. omuhii ca individ social (S. esenţială. constind din reflectare decodificată prin cunoştinţe.u". Pupă A. servesc la desemnarea obiectului si la formularea unei atitudini faţă de el. c.if. în consecinţă. ci se reflectă ca într-o oglindă în altul şi pe această cale îşi delimitează eul. Marx: „limba est-.. fiind şi structură a C. în general. la nivel social şi individual. „Odată eu apariţia muncii social-organizate. dorind şi îăcînd eforturi de a merge. Marxismului i se datoreşte aserţiunea demon139 . elaborată prin activitate socială şi cucul turaţie. d<. oamenii înainte de a transforma lumea în mintea lor au transformat-o practic pentru ca apoi omul să se distingă. Această experienţă nu este însă doar rodul activităţii individuale. prin aceea că înainte de a construi practic să proiecteze mintal. vedea Marx specificul uman distinct de cel propriu animalelor care nu se detaşează din mediul natural „întrucât nu produc la nivelul universalelor lor".Ey). adaugă acestuia o nouă reacţie.:". ci are o geneză socialistorică. este implicată experienţa şi tocmai de aceea c. Marx arătase că. Piagel). Dialogul este responsabil pentru discriminarea dintre sine şi altul. CONŞTIINŢĂ (Uit. sa vitală cu activitatea şi dobîndeşte. combinare şi structura limbajului. în aceste relaţii sau atitudini. Marx arăta că individul nti se naşte cu o oglindă în mînă prin care să-şi identifice propria fiinţă. Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii reglatoare. Limba constituie forma socială a c. categoriile sînt treptele acestei desprinderi. c. permite desigilarea (J. Vîgotski le califică drept 138 „unelte spirituale". Janet considera că . C. C." în consecinţă. supraadăugată acţiunilor elementar. structura operaţiilor de selecţie. I. Lcnin precizează: „în faţa omului se află reţeaua fenomenelor naturii. scientia —ştiinţă).i reacţie". mijlocite prin praxis şi cogniţie. iu condiţiile căreia silisfacercaintereselor individului se realizează în mod social.rie kubinstein. ciur. opunerea lor variabilă (acelaşi motiv faţă de mai nuille ohiectescop. lJazîndu-se pe practica existenţei sociale. în faptele de c.a fi conştient înseamnă a te înscrie în povestea propriei tale experienţe" . a •particutariilui la general . Ev arată că „asumindu-şi funcţia de a. Janet defineşte c. punînd. Rubinslein). trebuie considerată în primul rînd în unitate cu activitatea socială d • transformare a lumii. datorită cărora „întâlnirile" subiectului cu lumea sa sau transformările interne să genereze semnificaţii. dar şi ca lucruri a căror semnificaţie este determinată de relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale Acţionînd. de sine.

Topic. Structura subiectivă a semnalului complex conştient implică o relaţie biunivocă de la obiect spre subiect şi de la subiect spre obiect. Cunoştinţele apar ca premise şi produse ale activităţii de reflectare conştientă. legate una de alta. W. crepusculară. în genere. stare de vigilenţă (\V. Rubinstein arată că abordarea psihologică a c. în fiecare din momentele ei (A. Desigur. C. despre lume se bazează pe modele sau imagini ale realităţii obiective. Categoria întreg-parte nu este aplicabilă acestui raport. nu există altfel decît ca o priză de c. în primul plan al c. reprezentînd „franjuri". mai mult sau mai puţin elementare. a selectivităţii şi intervenţiei creative în mediu. Pavlov menţiona că efectele de c. Uhtomski). prezentînd măsura reală a lucrurilor. ca reflectări ale existenţei sociale şi ca procese indispensabile ale acesteia. şi psihismul inconştient. apărînd ca un revers al c. Husserl cît şi reprezentanţii psihologiei naturaliste sau funcţionale nu reuşesc însă decît să descrie unele particularităţi ale desfăşurărilor de c. sociale nu poate apărea şi nu se poate menţine c. relaţiilor sociale. sau a se identifica structural cu ele. acestea din urmă în adolescenţă. ca o sinteză creatoare luînd ca model cîmpul vizual în care se identifică un centru şi zone periferice. zone evanescente de hallo ce se pierd în obscuritate. a practicii. individuale fără a se reduce la acestea. fiind aceea de esenţă-fenomen. gîndirea şi imaginaţia creatoare. ca o construcţie sistematică în care sînt implicate toate procesele psihice. Penfield). ca nonconştiente sau inconştiente. memoria. voinţa. Considerat relativ static acest tablou al psihicului conştient şi inconştient coincide cu cel furnizat de neurofiziologie care introduce conceptele de dominantă (A. intelective. dobîndind atributul de c. Punînd natura şi societatea „între paranteze". în care eul operează transformări asemenea unui sculptor în piatră. Prima este genetic decisivă. socială şi c.strată: „Conştiinţa este de natură socială si va rămîne astfel atît timp cît vor exista oameni". şi stări tranzitive. clare şi altele de c. este integrarea experienţei astfel ca să poată fi totodată unică şi multiplă. ce dispun de claritate. C. despre lume. Prezentarea topicii şi dinamicii fenomenelor de c. în cea mai largă măsură. în geneză dominînd succesiv percepţia şi emoţia. Ceea ce se integrează. este o condiţie necesară dar nu suficientă. necesitatea obiectivă inexorabilă. în ipostaza lor anterioară. şi care ar putea fi calificate. Prima este bază pentru secunda dar nu poate exista fără existenţa secundelor. afective sau voliţionale. Şi în acest caz. de care se ocupă psihologia. individuală. apariţia c. Husserl a iniţiat analiza „în sine" a c.Fessard). observăm persistenţa topicii proceselor vizuale. Există însă şi prezentări ale dinamicii c. este un proces de reflectare cognitivă de către om a lumii şi a lui însuşi. Wundt calificase c. individuală sînt raporturi complexe şi de unitate. Atît E. de claritate şi luciditate. fără' a le explica. mai apropiată de realitatea lui. despre lume şi c. Este ceea ce ne trimite la caracteristica fundamentală a sistemului conştient. a cărei emergenţă se exprimă în efectul conştient şi a cărui ierarhizare variabilă nu numai genetică dar şi funcţională poate aduce. în psihologia clasică şi mai ales la K. de sine sau autoconştiinţa. în acest sens am putea înţelege intenţionalitatea pe care Ed. Focarul de c. deci latura obiectuală şi noeticul ce exprimă subiectivitatea. aceea de a consta din două „compartimente" complementare. Husserl o consideră ax al fenomenelor conştiente în care se întîlnesc noematicul. c. pe oricare dintre procesele psihice senzoriale. P. întotdeauna însă c. imposibil de conceput una fără cealaltă: C. Aceasta presupune un ansamblu de cunoştinţe prin intermediul cărora reflectarea lumii dobîndeste înţelesuri. complementaritate sau contrarietate. se delimitează o zonă a C. Vîgotski dovedeşte că fiecare proces psihic poate ocupa o poziţie dominantă. Esenţială în procesul c. L. fiind deschisă atît spre obiect cît şi spre subiect. focar de excitabilitate optimă (Pavlov). în realitate. rezultă. sînt procese informaţionale şi tensionale de ordin psihic. heterogene. Rubinstein). Buhler. de sine. Janet este primul din cei ce arată că fenomenul de c. ci a unor stări psihice situate în diverse faze. clare este interpretată ca un efect de iluminare sau insight. aceasta din urmă reprezentînd tematica predilectă doctrinelor psihanalitice. c. în afara existenţei sociale. C. Intre c. Important este ca să se înţeleagă fenomenele de c. a limbii. însăşi formarea proceselor psihice se integrează în acest proces de constituire globală. E. Deci nu se poate afirma existenţa unei c. psihicului şi c. în timp ce c. James distinge stări substantive. şi psihismul inconştient pot fi de sinergie. exclude posibilitatea ca aceasta să fie privită ca un produs finit. de sine este condiţia esenţială a activismului autoreglator. iar L. c. intermediare între c. toate viciate de eroarea subaprecierii însemnătăţii factorului conştient. în sensul fenomenologic şi structuralist. sistemică. asemenea emisferelor de Magdenburg. Importantă este însă o anumită coarticulare sistemicâ. este noesonoematică. Ey consideră că structura primară a c. la diverse niveluri de 140 conştientizare. din recurenţele mediului social şi uman asupra individului. James care vorbeşte despre un „torent" al stărilor psihice haotice. 141 . H. au la bază interacţiunea optimă a celor două sisteme de semnalizare. Vîgotsk'i înţelegea c. corespunde centrului. primul dintre ele aparţinînd lui \V. sau conştientizare. angajează toate procesele psihice şi presupune interacţiunea dintre afectiv şi intelectual (S. socială înglobează totalitatea c. W. Relaţiile dintre c. despre lume este coercitivă.

Ey cultivă o concepţie organismic-dinamică despre c. înţeles ca „o totalitate limitată şi organizată autohton". de sine şi de derealizarc. parte componentă. de unde derularea caleidoscopică a experienţei". Cea mai cuprinzătoare caracterizare a c.tc reflectare conştientă a ceea ce se găseşte in afara ei". ca trăire a experienţei de li ic et vuite în cadrul cîmpului total perceptiv prin mijloacele limbajului şi în condiţiile derulărilor operaţionale. Distincţia între c. ca o prczentifieare a mediului şi fiinţei. Bergson prezintă c. înţeleasă ca disponibilitate de cîmp. controlului şi organizării conştiente (de unde c. conferă. ca modalitate superioară a sistemului psihic uman ne obligă să evităm orice tratare unilaterală sau reducţionistă. cîmpul de c. 11. Cîmpul de C. după Bergson. semnifică.stive asemenea infrastructurii sale semantice. în consecinţă.iii asupra etilui. Aceste caracteristici sînt: 1) verticalitatea — trecerea succesivă do la un nivel la altul. Dufrenne consemnează: „conştiinţa este mai mult de cit cunoaştere. Kibot. Fiind o trăsătură de unire între ceea ce a fost şi ceea < < • va fi (observăm că atît reconstituirea trecutului cit şi proiectarea viitorului presupune reversibilitate operaţională).e referă l. Ev). depinde de consistenţa sistemului psihic.-. concepută ca un interval de actualitate. C.şi asupra sa însuşi. în raport cu C. H. în cazul instalării pe zone întinse ale cortexului a unor procese de inhibiţie. se desprinde reflecţia asupra lumii . obiect al integrării. Tratarea subsistemului C. ca o conservare şi o acumulare a trecutului in prezent.. întrucît stările :. ea este cunoaşterea cunoaşterii". nu este dec: doar o mărime extensivă.iccca a unei pitnryi în forme pr< •i. ca o zonă disponibilă în care se zămislesc acţiunile. Caracteri. De la Th. aparţine lui Lcnin: „conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea143 142 . Sînt particularităţi ale dinamicii C. privită în relaţiile ei cu realitatea şi activitatea.şi pe trăsăturile personale.'ini! procesele interne ale c.ul reprezintă o configuraţie stabilă la care se articulează cîmpul experienţei trăite actual. deci o multiplicare şi coordonare a planurilor de activitate psihică. Astfel se produce o contracţii' a demersurilor urmată de o adaptare explozivă. ci dimpotrivă. duratei continuitate prin endosmoză. In acest sens.rc<: e şi ii rai hi .e succed fără să se distingă.pe cînd c. Dar autoreglajul conştient sau voliţional c^te la fel de important fără a omite însă că -voinţa se sprijină cu necesitate pe gîndire. Pentru lîergson. S. ci prezintă o ierarhie de nivele călit. 2) funcţia anticipativii sau predictieă. de scurtcircr. apropiate de automatisme. din viaţa si activitatea omului. liste ceea ce dă curs în forma libertăţii a necesităţii morale. bazate pe o anumită structură operaţională. 2) facultativitatea. din şocul vieţii asupra cunoaşterii sale. nota de valoare.Merleau-I'ontv îl comentează astfel pe lîergson: „din această c contralovitură a Im. Hy insistă asupra conceptului de cîmp de c. atenţie selectivă. a fi liber înseamnă a fi morar'. ca o construcţie între instinct şi inteligenţă.it". pe care o caracterizează după particularităţi ale cîmpului său. afectivă) şi de elaborare conştientă a motivelor şi relaţiilor afective. aftetieu.pe măsură ce. de corelarea necesară a cunoaşterii. implic-iud o penetraţie mutuală şi definind o succesiune în simultaneitate. ca un punct de articulaţie între durată şi spaţiu. ca „o scenă a actualităţii trăite". Uăsătura sa distinctivă fiind organizarea. de bază energetică. 'II. de unitate indestructibilă dintre vorbă şi faptă.t ideile mele ci la obiectul acestor idei". în stările de afect intervine o îngustare •<< cîmpului de c. din trăirile sale nemijlocite. conştiinţa c. psihică de tip cognitiv şi C. decizie. „multiplicitate de dimensiuni elastice şi fluctuante". axiologică nu este mai puţin o c. activitatea psihică începe să apară în calitate de conştiinţă. menţionăm: 1)funcţia de reflectare cognitivă."M. morală sau axiologică nu este valabilă decît dacă se iau în consideraţie conţinuturile. izolate în anumite structuri. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t deauna. Aceasta este baza acţiunii care presupune interes. dincolo de care trebuie menţionate particularităţile psihice funcţionale şi de conţinut.şi dă seama. orice acţiune fiind o poliţă asupra viitorului. izvorăşte conştiinţa'. psihică. este dirijat. pentru că.ate a experienţei' (H. Kubinstein însă scrie: .ii fixaţii obsesive si desfăşurări superficiale. afirmă ceva ce nu . 3) legitatea. Similar. ca în cazul alcoolemiei.Dialectica gcnc:ei conştiinţei cs. . de sine se întemeiază pe modelul culm . S. exprimată in organizarea riguroasă coerentă şi antientropică a sistemului cognitiv în ordinea implicaţiilor necesare. de extrapolare sau proiecţie. c. în cazul hipertrofierii c. „înfond. . se vorbeşte despre stări de conşeienţă. afectivitatea apare în mai multe ipostaze. afectivităţii şi reglajului conştient. c. în primul rînd. l'rin corelarea celor două subsisteme si1 realizează detaşarea de mediu şi implicarea în mediu. nefiind exterioare una alteia. de care el nu-. Normal. M. Organizarea vieţii de relaţie şi organizarea sinelui se inteipenetrează. orientat si polarizat. . chiar şi „judecat <.. acest sens al „transparenţei" pe care u oferă cîmpul odată instalat. aşa cum spunea Simonne de Beauvoir. de urmare consecventă a normelor. 3)funcţia proiectieCu do extrapolare in proiecţii şi planuri a unor con- ţinuturi subiecliec. intervine fenomenul de c. în cazul reducţiei acesteia. I-'.-. „necesitate perpetuă de schimbare a perspectitivei.'e . ca o organizare inteligentă a elanului vital. -lj funcţia finalistă sau de orientare spre scop. să relevăm locul central şi supraordonat al proceselor cognitive in siMemid psihic uman.. în stări de disolnţie patologică apar simptome d < ~ autism. datorită proeminenţei unor tendinţe. se^ vorbeşte şi despre o c. memorie.

negare reciprocă. în dez- c voltarea psihică a copilului. a sistemelor de reprezentări.. Există şi contracţii izometrice. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o transforme prin acţiunea lui". stare de contracţie-prelungită sau permanent l a muşchiului. se produce. CONTRACTILITATE. C. cum este.: C. CONTACTRECEPTORI. termen introdus <lc Ch. CONTRAST SENZORIAL. Există două tipuri de contrast: succesiv. în dezvoltarea psihică îşi găseşte o largă şi specifică •confirmare legea negării negaţiei. Faptul este evident la spectacole. fie în evidenţierea unui stimul sub influenţa stimulilor incriminaţi (de fond). c a . în mare măsură. dintre percepţie şi intelect. la nivel inconştient. Contemplativitatea este defectul principal al materialismului premarxist. desfăşurat. actual. principale şi secundare — •externe şi interne — antagoniste şi neantagoniste. evitînd în percepere sr. în viaţa curentă. în teoria şi metodologia dialecticii marxiste. în care apare o tensiune în muşchi. nu numai desfăşurarea unui astfel de proces. Materialismul mecanicist consideră subiectul numai ca receptor. în logică. modelarea reactivităţii emoţionale a copilului. în relaţiile interpcrsonale şi în existenţa de grup.ie. Marx a propus o filosofie ce depăşeşte c.. este foarte puternică şi poate duce la comportamente ce scapă autocontrolului individual. vie se identifică cu intuiţia perceptivă. Psihologia este interesată în considerarea c relevate de biologie şi sociologia şi •studiază c din sfera psihocomportamentală. pregătind stadiile ulterioare" (K. : deosebirile calitative dintre fiziologie şi psihic. chimice. de regulă. 145 144 10 . sociale şi psihice. c. Formă de meditaţie placidă. a atitudinilor etc. relaţie de opoziţie. Scurtarea este precedată de o fază de latenţă şi este urmată de o fază de decontracţie (relaxare). fizice. în cursul efectuării unui lucru mecanic. manifestată prin rigiditatea fibrelor sale componente şi determinată de pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de decontraci. în stările de mulţime. care presupune scurtarea muşchilor şi efectuarea unui lucru mecanic extern. •• i reflexie orice încordare sau efort. constînd în creşterea acuităţii senzoriale faţă de stimulul prezentat la scurt interval după acţiunea mai îndelungată a unui alt stimul de aceeaşi modalitate. difuzare şi generalizare în masă a unei stări afective de entuziasm. c a . logica formulează principiul noncontradicţiei. Cel mai adesea are loc o contracţie izotonică. în structura fiecărui analizator există mecanisme speciale de accentuare a contrastului (J. Astfel este în unele „stări de mulţime. dintre motivele de diverse feluri.s. incompatibilitate între doi termeni contrari (afirmaţie şi negaţie). CONTAGIUNE AFECTIVĂ. este mereu prezent. ca patient (cel ce suportă) al influenţelor din afară şi nu şi ca agent al cunoaşterii şi acţiunii. exprimînd unitatea contrariilor. CONTRAINVESTIŢIE. 1924). a reprezentărilor. 1952). dintre afectiv şi intelectual. în c. în activitatea colectivă de muncă.obiectivă dar o şi creează. proprietatea specifică a muşchilor de a reacţiona la excitanţi printr-o serie de modificări (mecanice. CONTACT SOCIAL. CONTRADICŢIE. c. Teoretizarea filosofică a c este viciată de neînţelegerea caracterului activ al cunoaşterii şi a legăturii ei cu practica. Mecanismul contrastului îl constituie procesele de inducţie reciprocă şi autoinducţie care au loc pe baza interacţiunii diferitelor cîmpuri receptoare şi verigilor structurale ale unuia şi aceluiaşi sistem aferent. fenomenul ca. Gibson. Park şi Bourges. simultan. morfofuncţionale). Contrastul succesiv are o sferă de întindere mai mare decît cel simultan. pri. se bazează pe imitaţie şi empatie. dar nu se produce scurtarea lor. Sherrington pentru a desemna acele organe de simţ la care recepţia necesită contact nemijlocit. Deosebit de telereceptori. constînd în accentuarea reciprocă a clarităţii şi pregnanţei stimulilor prezentaţi în acelaşi moment în cîmpul perceptiv. Contracţiile obişnuite ale muşchilor sînt mixte. este o categorie fundamentală. alarmă. depresiune. do stări orientate cognitiv şi prin care subiectul se contopeşte cu obiectul său.. bucurie e t c . se înţelege mai mult interrelaţiile directe dintre persoane. transmitere de la un individ la altul. mai poate însenina şi rezultatul. pe stadioanele sportive.1zul tactului. exprimă creşterea sensibilităţii ca urmare a interacţiunii stimulilor net diferiţi chiar opuşi şi care acţionează succesiv sau simultan asupra aceluiaşi analizator. constă in investiţia (v) de către eu. prin strategia transformării lumii. contrarietatea (polarizarea) afectivă şi caracterială etc. Aceasta constituie condiţia nu numai pentru iniţierea dar şi pentru întreţinerea şi continuitatea interacţiunii sociale. de ex. de la adult. re•prezentînd forţa motrice a oricărei dezvoltări. reuniuni. concept psihanalitic introdus de Frcud şi utilizat de acesta mai ales în •cadrul teoriei economice a refulă- rii. C. C. cu d<••«•urnind procesul care stă l'< bazi numeroaselor activităţi defensive ale eului. în acest sens. Se disting c fundamentale." descrise de Gustave Le Bon.a. prin c. aparent inactivă. coexistenţa şi negarea reciprocă a termenilor. constituie esenţa tuturor proceselor naturale. sub raportul atitudinilor şi valorilor. desfăşurare calmă. înregistrîndu-se tre- cerea de la faza izometrică la cea izotonică. CONTEMPLAŢIE. mijlocind automişcarea acestora. „stadiu iniţial al interacţiunii sociale. C. CONTRACTURA. dar diferit calitativ. susceptibile <le a crea un obstacol în faţa reprezentărilor şi dorinţelor inconştiente şi care astfel nu permit celor din urmă să treacă in conştiinţă sau inutilitate.

'sle accentu.societate pentru adaptarea forţei creative." C.j.< unt:. H. c u r r i t .s.i!:'( C.:<( aii n imp o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i z a r e a . şi un c. Keprezentîsid o formă de manifestare a integrării senzoriale. in o.. i m u n i t ă ţ i . odată cu motorii şi asociative din cortex.. reţinere. mternalizan concepţia sa după care devianţa tle la norme generează .>mIjlul reacţiilor inconştiente alo analistului. n l .. în psihanaliză M. legi10* 141 . cenzură. s'' ri-alize. pilotaj. Head. într-o iiăzuiuţă comună".'i7.. adică. n i ' i m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie. fVili oergoi. care •este social în mecanismele sale poate să nu fie astfel şi în funcţiile sale. ceea ce face neapărat necesară. Exemple: c. a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li condiţionate (-MIIH ţ m n i . î u t n i c i t viiuu d o r n l . ei numai ale unor grupuri (H. nucleul CONVENŢIONALISM. o d a t ă eu obose.: 'in ui 1''averse recomandă. Parsoiss c. Mills).s.. CONŢINUT.iuni.iia şi obişnijm-a. dirijare. r .-!. c. Poincare.istn! ciorna fii cel luai aeceniu. CONTRATRANSFER. deschizîndu-se calea instrumentalismului şi operaţionalismuiui. c : ii! n a r e a a c ţ i u n i l o r ! . determinată de existenţa unui obiect pe cînd forma se referă la structura sa externă şi internă. trecerea lui în formă şi invers. fenomene sau a notelor definitorii ale unui concept. ghidi re şi limbaj. să nu servească nevoile societăţii. c. (*<m) r. i r o şi aju-t a r e a reacţiilor. şi de asemenea. Xett subliniază t u . Are efect'.ai? împreună cu e:. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. e^te :iee<s.a comportamentului violator de norme. a acesteia. categorie filosofică definită prin opoziţie diforma dar aflindu-seîn unitate cu aceasta. simultan sau succesiv. de pe ni ai multe cât senzoriale.' manipulare ele. aceasta putînd fi variabilă şi scliimbîndu-se mai repede decît c. verde pe alb. ila. face părudin cu fiindcă depinde do „gradul în care imnvidid îşi u. controlul social S. transferul (v. o a nai i/ă a propriei perse. eieefort la centrii care.ştiinţa. C O N T R O L SOCIAL. )i< schimb li. comenzii şi controlului la maşini. este motivaţia de combateri.F. ci mai degrabă ca un acord mutual. d u p ă l'resionli ^i Sehv. M. din nucleu talamici.s. . nă subiectivistă care.1 n <lc detectare. iar forma apare ca structură informaţională. semnifică adeziunea la convenienţele sociale. negrii p<.<t pe relaţii de contraste. înainte •!<: loate. mod de organizare a conduitelor. i normele de conduită ea fiind rezultatul unor înţelegeri.disting un c. ba.. comunicării. mai ales de formalism. Nu se postulează convenţia ca o înţelegere. c. :n.s. n ierul de reglator al c. totalitatea elementelor şi proprietăţilor unor obiecte. o autoanaliză. inclusiv limba şi dreptul. 146 le ştiinţifice .i p. C. organisme vii şi în societate" . atitudinile acelora. Interpretările psihologice urmăresc dialectica raporturilor dintre c. funcţii manifeste sau laicul'pentru aceste grupuri etc. în iată persoanei celui analizat. M:e i e t a t e e l e .t . prucc-. se întâlneşte la nivelul neuronilor din formaţia reticulată.irateh ir să M 1 recurgă ].".. acorduri intervenite istoriceşte între oameni aşa cum se induc convenţiile între state sau instituţii. este delimitat prin cantitatea şi calităţile informaţiei.) realizat de Ja terapeut la pacient.! iiiîitr. manifest sau exprimat în imagini si cuvinte. asupra unor efectori.". în alt sens. ea in construirea . îndeplineşte dec.e. <!in a c u i t a t e .influenţei bolnavului asupra sentimentelor inconştiente a!e medicului" şi subliniază faptul că nici un analist-terapeut nu poate depăşi în cadrul unei şedinţe psihanalitice.organizare socială continuă.iaţia de !. şi formă. şt chiar pentru indivizii controlaţi. un contract deliberat conştient. Distingînd autoreglarea -. în . ans. interpretează simToate informaţiile care parvin la bolismul verbal. H C I p.!. C.W. susţinînd că toate normele si mijloacele de coraportare a indivizilor. P'tr. pierde.ie d e c ă t r e g r u p u r i . îi: măsura în care aceştia împărtăşesc normele grupurilor etc. materială şi procesuală.ncord:<.F c n o n u n t îc d<.s. doctricaudat.ră conexiunea inversă. Astfel se ignoră conţinutul obiectu' şi necesar al cunoaşterii şi vieţii sociale. . supraveyherc. verificare. iar in cibernetică. Lonîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu p r a g u p e r a l i v .'lel susţine că numai atunci cînd sLî!>eş1e autoreglarea intervine c. Wiener a definit cibernetica : . în psihologie. ia ferer. Jh -l v i d e pe roşw. Xa. cunoştinţele.s.-obiectual al percepţiei şi caracterul ei mtegratu-.i precis. Ji.. implicit. semnificaţii şi semne.•. latent ca ansamblu de semnificaţii deţinute de inconştient.-. JVntrn efectuarea C. un rezultat .'ii. inker JII o r d m e de. Teorie sociologică eu implicaţii psihologice. intervenit şi propagat firesc. Freud vede în c. atitudini şi comportamente.K de socializare.constrîngere pentru conformare la tui mode! exercitată de un centru de c. Pentru T.TÎ . Gorth şi C. constînd în aferentarea aceluiaşi neuron cu informaţii provenind. ariile senzitive. rezultă din convenţie sau sentimente de interes comun. J )e aceea. C. hipocamp. considerind evoluţia mai rapidă a c. (jiiiii astfel mereu informat despre secvenţele efectuării pi miei cruufn/: declanşează noi comenzi de mod' rare.ău.*:^. ceea ce presupune că include servirea intereselor indivizilor şi grupurilor in conflict cu acelea ale persoane!'>r controlate. de gradul în care indi\-izii înlr-csocietate pot sâ-si asume .H. propriile complexe şi rezistenţe interne. l'entru G. CONVERGENŢA AFERENTELOR. este modalitatea profundă.s. ! senzorială. atitudinea exagerată de urmare a normelor formale de conduită socială şi de strictă respectare a lor. proces neurofî/iologic cu desfăşurarea spaţio-temţiorală.ife.i1 eife. a semnalelor.itudinile altora ear<v sint implic.scn-scîsid ă : negrii pe -galben.ine-. din grupul :.inhibitoare sau facilitatoare asupra neuronului respectiv. CONTROL (îizua!).

. există o speţă a isteriei de c. în psiha. După J. în principal. se impune prin culturale (P. dobîndeşte valoare. J. comunicarea este mai frecventă. comportament •colaborativ între două sau mai multe persoane. P. direcţionată operînd critic în al. ea rezultă CONVERSIUNE. necesitatea internă. după Piaget.pare din situaţia disturbantă Simptomele de c.învinge sau a demonstra victoria). pulsurilor stressante. între grupuri. tivă. se realizează c. presupune şi modificarea schemelor şi totodată a conceptelor. în interiorul grupurilor cooperative se dezvoltă o intracţiune mai puternică. Prin c. fiind despărţite geografic şi ciat cu o evidenţă axiomatică sau comunicaţional. în funcţii somatice. sur. De la c. Jare. este naliză. iau de obice.. cele două scheme de acţiune. Calificativul de c. asimilări şi acomodări reciproce a unor scheme de acţiune. parţială sau totală. 149 . fenomen de întîlnire. proces sau mecanism min.aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei unei tot mai ample operaţii de expresii directe. Cînd asupra scopului sau a diviziunii sarcinilor nu se stabileşte un consens între participanţi.. miţînd decît o singură soluţie. g COOPERARE. cît şi la schema audiţiei. a asimilării cu acomodarea. se reunesc într-o schemă de ansamblu. apare competiţia. simbolică. atunci cînd priveşte şi ascultă simultan un obiect care emite anumite sunete (o persoană). Ehrenreich). este necesar ca subiectul să-şi propună să atingă un scop care nu este direct accesibil şi pentru care recurge la scheme ce ţineau de alte situaţii". a imsinteză. care este în reianeobehaviorism. Piaget consideră că şi stările afective sînt supuse c. prin înlocuirea subiec.Se disting c. Acest lucru temului de orientare al persona148 lităţii. care include cu titlul de elemente componente (coordonate) ale unui singur tot. Medicina psihoacelaşi stimul sau mai mulţi sti. în psihologia şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvisteorii ştiinţifice) iniţial deosebite şi tică. opţiunile sulă. de c. Guilford pentru a desemna CONVINGERE (derivat de la producţia intelectuală care se bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a a procesului de gîndire. C. copilul asimilează obiectul respectiv în mod simultan atît la schema viziunii. ţn condiţiile unui scop cunoscut. acţiune. conştiente. termenul nu este însă asocare.nează. uzează şi abuzează de acest conmuli ce produc aceeaşi reacţie..astfel. din implantarea afecschimbarea locului termenilor unei judecăţi. ş. astfel îneît fiecare operaţie corespunde alteia. ci desemdine în condiţii de evoluţie parale. Inteligenţa este înţeleasă ca o progresivă echilibrare prin intermediul c. cu reglări ale reglărilor. paralizie. care.termenul a dobîndit în psihologic ternative („alb-negru") şi nead. întrucît c. ceea ce revine la faptul că ele se asimilează reciproc. se califică prin ţie directă.promovată cu energie şi apărată tal inconştient în care conflicte atunci cînd este contrazisă şi şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. coraportarea pe orizontală a conceptelor ce ţin de aceeaşi clasă sau se situează la acelaşi nivel. reprezintă modalitatea centrală a constituirii şi realizării activităţii intelectuale. din asocierea unei idei cu o trebuinţă. morale. Pia- get scrie: „există o tendinţă după care două scheme tind să se asimileze fiecare la domeniul celeilalte. COORDONARE. în sistemul lui Piaget c. Kant atribuia^ c. între acomodări. în virtutea unor factori similari biective în situaţii de alegere sau do de mediu. pînă aici separate. estetice. în logică. forma pierderii sau inhibiţiei une Opus divergenţei binoculare. c. senzoriomotorii se trece la operaţii intelectuale care sînt „acţiuni coordonate în sisteme reversibile. concepută psihanalitic.. de co-operare sau de acţiune colectivă. sensul de fenomen de progresivă apropiere certitudine logică. desemnînd direcţia privirii asupra aceluiaşi punct observat. dar care sînt coordonate într-un mod nou în vederea eliminării calităţilor distinctive". inverse". Modelul c. 1. psihologie. Janet se referă la sensul de bază al cuvîntului. e exprimă în atitudini. cu focarul c. existente pînă acum juxtapuse. C. este uni. modalitate operaţională de punere împreună a uwr elemente în ordine. Există o forţă" întrucît se impune în comvarietate foarte mare de simptome portament şi raporturile cu alţii. de tipare conflict valoric. — anestezie. se identifică cu autoreglajul şi mai ales cu formele superioare ale acestuia. astfel definindu-se conduitele sociale. tului cu predicatul. De ex. Obiectul asimilat fiind acelaşi. constituie coordonarea. în fiziolo. ştiinţifice etc. idee dotată cu certitudine subiecCONVERGENŢĂ CULTURALĂ. Piaget. zenie. complexă.gurarea unei posibilităţi de scăgia văzului. Aceasta reciprocă asimilare. reversibile în grupări sau grupuri operaţionale se realizează conservarea invarianţilor. pentru ca două scheme anterior izolate să se coordoneze una cu alta într-un act unic. chiar de stabilire a unei inUrrelaţii şi interacţiuni sistemice între ele.După M.categoric demonstrată. astfel structurîndu-se sentimentele. la un nivel secundar. reprezintă o „ideeca simptome somatice. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. mutism — dar toate au poli'Jco-sociale. Anacelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c..somatică. 2. interesul participanţilor precum «i recompensele fiind egale. Numărul este. ajung la similitu. Rockeach. Isteria favorizează c. fie prin asiCONVERGENŢĂ.tivă a ideii sau normei. în logică. C.înţelesul de orientare. C. „o sinteză de operaţii logice. intră în alcătuirea sisîmpotriva anxietăţii. focalizare a celor două axe ocu. în genere. a fost folosit de cept.

c concomitent. Alţi autori. calificarea termenului ce îndeplineşte rolul de liant (cuplare) a elementelor propoziţinnii. oameni. nefiind direct tributar c."ă timp de aproximativ t::i an in aplicarea principiilor ţ>si ho terapeutice sub îndrumarea. lîravais-lVarvv. autonom ii: afara cadrului social şi de acei-.. calitate constînd în respectarea scrupuloasă a regulilor şi normelor. COPII-LUP. nu posedă voinţă şi sentimente omeneşti.i dintre variabile să dea informaţii asupra tuUiror valorilor modu asociate cu aceasta. cînd priveşte activitatea. corelat logic al judecăţii. gînclirii este condiţionată de: a) claritatea şi preciziunea ideilor. după naştere dispune de un potenţial uman încă neactivat şi nemodelat ceea ce a obligat pe psihologi să-1 considere doar „candidat Ja umanitate". aslfe! iutii. '. relaţie de interdependenţă între doi termeni exprimată fie în faptul că unul nu poate exista fără celălalt (pozitiv. şi socotesc că acestea vor fi decisive pentru adult care apare astfel ca un „copil mare". care neagă sau afirmă existenţa unei relaţii între subiectul şi predicatul logic. 1 < \ Davis.larg r:v/-cii'ittn! COPROLALIE (gr.. Scorul d:. fiinţa umană pe traiectoria dezvoltării do la procrea ţie şi pînă la adolescenţă. respectare scrupuloasă a normelor de muncă şi convieţuire socială. consecvenţă în îndeplinirea cuvintului dat. COŞMAR. 11 —12 ani. fii. în psihologia copilului se recurge la u r m ă t o a r e periodizare: copilul nou-născui virsta sugarului. cunoaştero-afectivitate). 3) după regăsire (şi capturare) c.. Sub raport statistic..).că modificarea unuia antrenează modificări ale celuilalt (respiraţic-circulaţie. medie.u A. Unii autori subliniază însemnătatea structurilor afective şi cognitive ale c. care nu poate fi socotit un adult sau „om mic" ci este calitativ altceva. F u m ţie a verbului a fi. sau unul moral. C. Kste expresia unei malformaţiuni caracteriale şi totodată se intîlneşte în diferite tulburări sau boli psihice. înmulţit cu 100 (pentru eli'. în orice caz. .I ş: ii In psihologic se utilizi-a/. a relevat specificul organizării sale psihice. rfpitla . în cazul în car.upraveglUTcM psihoterapeutuliii noţiune introdusă tic XV. mare — 3 (i7 ani). parcurge stadii ce se succed în aceeaşi ordine. perioada a n e preşcolară (1—3 ani).: (mică.i p. COPULĂ (lat. coeficient de c. perioada şcolară (6 .lii. relevă pregnant rolul decisiv al socializării în umanizare. Cazurile de c.l. Somatic.l. Piaget scrie: „coordonarea generala a acţiunilor po care am invocat-o neîncetat fiind o coordonare interindividuală ( sie în aceeaşi măsura şi intraindividuală pentru că aceste acţiuni sint în egală măsură colective cit şi exercitate de indivizi". respectare riguroasă a legilor. persoana c. Poate avea nn sens logic.i/a re urnelor logice. Binet.-. kopros -excrement). 1 >e origine psihogenă sau organică (tulburări digestive s-iu cardion-spiratorii). recunoscînd caracterul necesar al dezvoltării c. Stern (1912).relaţie sau asocierea se imprimă numeric printr-un raport numit. CORELAŢIE. are mai mult sens de onestitate. 2) c.ÎIY poale varia intre . 11. CORECTITUDINE. cusioaşterea valorii ii!i:ii. intrauterină evoluează polimorf amintind alte speţe decît cea u m a n ă . este împrumutat din societate şi solidar cu acesta sau este solidar cu autoregla j ui socuil.• l ( | 11 ani) după care începe preadolescenta. Psihologia c. Prin termenul copulativ se califică subiectele sau atributele ce sint legate prin conjuncţiile y sau nici. nu se pot umaniza. muncă. t-. COPIL. i l i t i i " a propoziţiei care derivi '••--ui"-nt din alta numai îu b. trebuie cunoscută şi considerată valoric. Totodată. este tendinţa anumitor măsurători perechi să varieze introdus de Ss*. b) respectarea principiului noncontraîlicţiei.legătură). in perioada.niăsurab:!* 1 este simplă. c.iviU<>' 150 151 . c. formaţiune fasciculară infracerebraiă unind centrii nervoşi din cele d >uă emisfere cerebrale şi asiguriiul coordonarea activităţii lor. vîrsia de la 0 1. intelectual şi afectiv c.l. ci necesitînd contrazicerea şi depăşirea acestuia. (>'•: corelaţi-? i<' rau^'." legătura dintre variabilei. tendinţă irezistibilă de exprimare a unor cuvinte sau fraze cu conţinut obscen.intelectuală.îunarea COT1ENT INTELECTUAL (Q.l. în ordine morală. CORP CALOS. Maslow.. Din cele vreo 50 cazuri de C.' vis agitat ş: chinuitor prelungit cu stări anxioase şt depresive după t r e a r e . şi . c COPILĂRIE. rejirezentind un raport între vîr. preşcolar.intrinseci conduitelor indhidnale. sau tinerii nu sînt accesibili reeducării dacă au depăşit vîrsta copilăriei.-r-ipe'it asistent sau consultant viitor psihot-rapcut care se •••y:-"rs'-:r. nu-şi formează limbaj. J'ieroii) rezultă următoarele: ii c. în psihologie. Împrumută comportamentul şi regimul de viaţă al animalelor adoptive. g'îndire. consideră că adultul este calitativ altceva.'in COROLARĂ'.l. regăsiţi şi studia' i (L. se foloseşte curent calculul de c. cotrrplctiiiil o n c e p t u l de virstă mintală al li.i. lupi). C. în condiţii normale devine subiect al unei accelerate dezvoltări şi este obiectul esenţial al educaţiei. COTERAPEUT. întrucit sistemul lor nervos nu mai dispune de plasticitatea necesară pentru a permite construirea unor procese aşa d< complexe cum sînt limbajul şi gîndirea. se foloseşte cnrficiciiful tic c. c) întemeierea pe argumente a înlănţuirii ideilor. pierduţi în natură la o vii stă fragedă şi crescuţi prin afiliere la grupe de animale (mai livevent. sau copii „vîiVVtici".T.sta mintală şi cea cronologică. în ordinea raportării la societate. negativ). consideri iul multitudinea factorilor implicaţi.

Dcfinindu-se în opoziţie cu !. pe p de alta operare logică riguroasă în î vederea rezolvării unei probleme. se bazează pe operarea algoritmică. în 1938. Bruner) trebuie să ne punem totuşi întrebări asupra surselor energetice ale prelucrării şi transcenderii şi să căutăm să înţelegem în ce constă modul de operare creativ. a modului în care sistemul devine emergent. stabilită pentru nive. şi la acreditarea ei ca o latură necesară a sistemului psihic uman. ar fi. Este clar însă că imaginaţia nu poate fi despărţită. ci numai deosebită. şi demonstrate în sfera cogniîn acelaşi sens sau în sens opus. terminare (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. nu se poate reduce la statistica ponderilor vreunuia sau altuia dintre procesele psihice în sistemul psihic. James. Analiza de c. dar nu părţit tranşant de reminiscenţelecu certitudine). tuale. trodus de G.B. generală este responsabilă penCREATIVITATE.x va. ca un anumit mod de prelucrare a informaţiei (W. Reitman) sau ca „transcendere a informaţiei prin elaborarea unor sisteme de codare eficiente şi aplicabile la informaţia dată" (J. mai liberă de gîndire. intersau mai multor variabile necor. Ribot şi apoi J.. cei doi termeni nefiind sinonimi. Simlitate.noncreativă şi creativă. Concepînd c. de interacţiune psilv ]). Făcăoaru dovedesc că între coeficienţii de inteligenţă ţi factorul originalitate nu este o corelaţie semnificativă. Iniţial Th.P. Recunoscînd atît o funcţie reflectorie cît şi una creatoare a conştiinţei. în pson criticase testele de intelibaza unei noi interpretări şti in. o anumită factorilor noncognitivi care. iar c.altor procese cognitive cum este supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţia sau rolul personalităţii spre nou. mitologice ce dăinuie în înţeleeste un procedeu statistic de a gerea talentului.zecimalelor) şi care devine un coeficient al dezvoltării intelec. C. liste repudiată şi. Astfel c.desfăşurare procesuală specifică • le formaţiune complexă de persorii şi a descreşterii coeficientului în timpul înaintării în vîistă. meu degrabă din imaginaţia cred/oare decît din inteligenţă. Ea permite. Meyer. Se atestă ford. în principal. anumit experiment. Inteligenţa şi imaginaţia sînt complementare şi problema nu se pune în ordinea subaprecierii rolului inteligenţei în contextul c. intelicreştere. toare. inventivitate. în consecinţă problema c.I. ale lui Rippel şi R. tura reproductivă a activităţi: lul maxim posibil şi detenniiiînd devierile posibile faţă de uceastă psihice. l"er. o evaluare validă a rezul. May.. conceptul de c.acrediteze ideea că inteligenţa guson.) dar şi rolul ireductibil la aptitudini şi pre.a.. ignorînd nu numai rolul aptituîn urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice.socială. în orice domeniu. ce nu era dat în premise. fapt justificat dacă ţinem seama de indicatorii diferiţi ai celor două procese. mi a fost tratată în sens intelecastfel. datorită condiţiilor în transcendenţă a elanului vita! care are loc desfăşurarea unui (Uergson). O.genţă pentru că nu conţin nici 152 an element ce ar putea indica tendinţele spre originalitate. ci în al integrării ei ca factor subordonat şi al depă- şirii prin alţi factori ai sistemului psihic. a benefiCOVARIANŢĂ. după McCloy.ducţie convergentă şi divergentă. Este important de menţionat că cercetările lui Getzeis şi J. Osborn se pronunţă pentru imaginaţia constructivă sau creativă ca proces predilect al c. dar se afirmă calitativ prin proceduri euristice de natură să depăşească deprinderile intelectuale (J. inspiraţiei. proexistenţa unor relaţii de interde. Wechsler. tehnică statis. gnoseologia marxistă contribuie la înţelegerea sistemică a c. . sportive etc. cu comportamentul couiormist şi cu tendinţele conservavaloare. Roco şi C. Selz. tivă de către W. Allport. s-a desdate de o cauză comună. Cu toate acestea c. înlocuieşte şi include.c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I loarea 100. Bruner.tru orice creaţie.ciat de diferenţierile observaţi tică de măsurare a evoluţiei. în acest sens se poate înţelege termenul de „experienţă transliminală" lansat de Rugg. talent. Miiiisterberg încerca să tatelor experimentului (G. fără a se putea susţine genţă cristalizată şi fluidă.tualist.ţifice. nalitate. de inteligenţă din moment ce Piaget interpretează c. ca o „acomodare cu depăşire" în sens că restructurarea aduce ceva nou.A. pe de o parte combinatorică mai mult sau mai puţin liberă în vederea construirii unui proiect intuitiv. raportîndu-1 I. Aceasta presupune însă ca modelul obiectului să se coreleze cu modelul şi dimensiunile acţiunii. termen in. toate intervenind sii pretare Q. Jackson. a răspuns recent la aceste întrebări prin evocarea stilului perceptiv şi 153 . de tipul celei divergente. Guilprezumtiv independente. geniacontrola sau ajusta efectele uneia lităţii.pretarea veche a intuiţiei printr-c trolate.. sînt importanţi chiai lor psihice în sistem de persona. pcrmiţîml comparaţii interindividualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de prin urmărirea menţinerii. vechii termeni de spirit inovator. la noi M. Moustakas). a două sau mai multe variabile. R. 1959). între termenii de gîndin paralelismele de creştere sau des. Cattell sau J. Totuşi unii autori socotesc că imaginaţia poate fi înţeleasă ca o formă specifică.D. Wechsler a dat o altă inter. Patologia c. Welch ş. Toate procesele psihice sînt implicate în „evoluţia creatoare" dar problema principală este aceea a modului în care ele sînt corelate şi orientate. Guilford). dependentă de aceasta (J. creşte. Piaget şi cu deosebire Al.în realizarea inteligenţei. Aceasta rezultă. ştiinsubstratul psihic al creaţiei este ţifice. după organizare (stilistică) a procese. latura de transformare a lumii.

Dacă însă fenomenul includ. nefiind supuDemersurile transformative. încă Th. aparţinînd deseori unor cadre de referinţă diferite şi cu existenţă autonomă.şi la hime.cognitiv. motivele în homeostatice sau detehnică sau artă are la bază un fensive şi „de creştere". aceste. apare ca un stil <le viaţă. nu ar după.iiUă atunci cînd ea ar putea li stimulată prin atitudini deschise. S-a observat că pernitii<. liştii au susţinut că la baza fiecreative exprimă nevoia de noutate cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre nou.i transfer conceptual care permite din urmă. critică si este de aceea de motivaţie şi afectivitate. Woodwortli şi Kruchfield tină a problemelor. nelimitat depăşiunor imbolduri lăuntrice. actul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G. un conflict intern. luteran! c>--'ale creaţiei. Serendipitatec. se divid — după H.esar c. persoanele „autoritare" îşi inhibă c. a redobîndirii echiîn noncreative şi creative. după nivelul la cârto anxietate specifică.-'-. Kste deci n< >. la experienţă . studiate de Berlyne. Atitudinile. relevate de Atcontexte noi. rr. O categorie lă şi nevoia de securitate persode motive duc la rezolvarea de runală. pe care le flictului. prin analiza motivelor creative şi prin includerea fenomenului creaţiei intr-un ansamblu de relaţii psihosociale. iar psihanaeşte dezvoltat (Al. în care primează utilitatea obiectului iar mi insuşii'ilc inerente lui şi allocentric caro presupune recunoaşterea însuşirilor de fapt ale obiectului.homeostaziei. arată că acestea abilităţilor creative. \V. Subiectul îşi manifestă preferinţele pentru complexitate (McKiitnon). rizează în principal originalitatea. mult superioară îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrinseci. este interpretat doar prin prisma Anderson. R. se poate sau nu vădi încă de la contactele perceptive cu lumea. flexibile şi tolerante ce penmt deschiderea. T.i implică anihilarea subiectului care continuă să fie factor activ. Adler. Teama şi presupun „detectarea unor defi155 154 .a. Schon conoptimizante. A. Kste ceea ce permite ca permanent să se descopere noi laturi . D. asemenea trebuinţelor punerea vechilor concepte în de performanţă. opese legii „reducţiei (le tensiuiu" ra de ideaţie şi imaginaţie. Kneller care au ajuns cercetările mai reconsideră că principalul obstacol cente. una şi aceeaşi problomă( A.t să analogii neaşteptate şi se operează existe o insatisfacţie şi năzuinţe transferuri (Crosby). Aici librului. lizarea lor ca modele proiective".T. }<-•>ckeach). Gordou preconizează pentru c.independent de cîmp (Witkin). Deci dispoziţia spre c. şi curiozităţii epistemice. Este un mod de a „manevra" informaţia discrepantă şi de a selecta şi combina. printr-o atUmlino rigidă şi intuler.. sublimare sau compensare a conasemenea motivelor. altfel neputînd percepe exact şi permanent. Long) în cercul familiarului explorat fugitiv. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc. Autocentrismul pei coptiv nu este de aceea exclus. Koco. şi putea să se desfăşoare în absenţa mijlocind. Adorno arată ca. să nu se producă „închiderea prematură a structurilor perceptive" (13. după care urmează selecţia şi reţinerea soluţiilor optime.W. pragmatic care expumă întotdeaPunerea c. conformismul de tip epistemic şi de regulă. au găsit o relaţie directă între făcînd deosebirea între rezolvarea tendinţele conformiste (în cunoaşde probleme date şi găsirea de tere şi acţiunea practică) şi lipsa probleme noi. Shapiro. deci. în consens cu A. restructurarea şi utickmson. Campbell susţine că noile idei se elaborează în urma unui proces de „variaţie oarbă". iar Flannagau va defini ingeniozitatea ca originalitate de metodă. întrucît dintre conformismul blocant şi ivmreechilibrarea poate fi realizată. a unor rea situaţiilor şi iiutodepflşire i. pentru asimetrie (F. Sclu'thtel distinge stilurile perceptive: autocentric. presupune să se ia în consiîn formarea atitudinilor creative derare natura şi sensul motivelor îl constituie rigiditatea intelectuasau sentimentelor. ele valode tensiuni. un astfel de montaj perceptiv care să permită receptarea familiarului ca nou. Koestlei a denumit bisociere conexiunea unor matrice do experienţă independente. Aceasta pentru ca clin evidenţă să se detecteze noul. arăta că emoţiile şi trăirile afective sub raportul C. perspectiva creaţiei nu intervine în principal opoziţia mai poate fi argumentată.. iar a necunoscutului ca familiar. pentru ambiguitatea structurilor (Brunswick). iar ceea ce nu corespunde unei experienţe sil beneficieze totuşi «le analogii imediate.Osbui ni. în acest fel se elaborează cit nţe". comun. (\ Rogers. atitudinea afirmativă faţă «le complexitatea lumii externe. Motivele. la stilul cognitiv propriu gîndirii productive. caracterizate prin globalitate şi direcţionare. adică şansa de a găsi o idee optima este condiţionată de „lărgimea repertoriului asociativ" (S. Steiner. K. R. F. Barron). considerat ca atitudine.ile obiectului. „nondogmatic" (M. necunoscut. j\'osolicite şi întreţină. în strînsă dependenţă una opoziţie. la generator de probleme. Mackworth. creativ este. în experienţa subiectului. A. C. Maslow divide gideră că „orice invenţie în ştiinţă. şi presupune o continui alternanţă şi echilibrare dinamic-i dintre detaşarea favorabilă obiei tivi taţii şi implicarea ce nii|loceşte prelucrarea informaţiei Shouksmith reduce c. consoanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. satisfaceri sicvenţiale. prin mijloace cunoscute. Stilul percepi ! . relaţii de necesitate care să le optimizarea şi perfecţionarea. se bazează pe un inepuizabil comportament de căutare. Mednick) sau de multitudinea variantelor elaborate pentru a soluţion . Aceasta presupune să se recurgi la asocierea de elemente foarte îndepărtate. Primatul stilulni perceptiv alocentric în c. Harron). tVici accentul se pune pe metodă. c.

H. A. Ruber) dar susceptibile de o clasificare graduală în ordinea: slab creativi.. Cu excepţia originalităţii. Shapiro) şi înclinaţia spre problematizare. Willis) este o întîlnire a subiectului cu lumea sa. în aceeaşi ordine dr idei se înscriu şi nonconformismul şinonconveţionalismul.Shapiro. debutează ca o lansare în necunoscut şi se opune unor forme preexistente. de interes şi responsabilitate socială. De ex. Young. Dacă nu ar fi acestea. Dar modul de cunoaştere ca şi motivele. ea fiind în fapt doar amînată pentru că ulterior se actualizează. dacă nu o concepem pe aceasta ca o interacţiune constructiv-transformativă între subiect şi lume. caracterizaţii de F. Shapiro notînd că „inspiraţia are loc cînd egoul îşi suspendă momentan funcţia de cenzură". Numai prin teza existenţialistă a exprimării autentice a eului nu înţelegem valoarea produsă de c. cu regimul de activitate şi relaţiile interpersonale şi sociale. în vederea selecţiei şi evaluării noilor idei. iniţiativa nu poate fi despărţită de atitudinea antirutinieră. de sensibilitatea la Implicaţii (R. asemenea temperamentului ca baza dinamico-energetică nespecifică. actualizarea eului printr-o experienţă intensă şi acută a acestuia (E. prin „întîlnirea experienţei interne cu cea externă". în consecinţă. în fond. angajarea şi inserţia socială.S. V. spiritul revoluţionar. la nivelul personalităţii va trebui să se refere la interacţiunea optimă. fluiditate. Intrucît inconştientul îndeplineşte un rol de seamă în determinarea noilor idei. indivi157 156 . Deci. de asemenea. Este însă semnificativ faptul că aceste nivele ale c. întemeiat ştiinţific sau estetic şi raportat la utilitatea sau recunoaşterea socială. 2) productivă. Anderson socoteşte necesară atitudinea de asumare a riscului. Osborn. definitorie pentru c. Taylor a decelat cinci niveluri ale c. ca o funcţionare deplină şi plenară a personalităţii. Guilford le stabileşte pentru sistemul intelectului: flexibilitate. După opinia noastră orice definire a c. generatoare de nou. dintre atitudini şi aptitudini. Barron ca măsură a distanţei faţă de ceea ce este cunoscut. C. că „oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica în ce constă de fapt creativitatea" (A. se reclamă şi se includ reciproc. este însă limitată de controlul valoric. generatoare de nou. recomandă ca în momentele rezervate producerii de noi idei cenzura să fie suspendată. Roco). atitudinile faţă de sine. acestea nu sînt dispuse şi nu pot fi tratate izolat deoarece se coarticulează conform unei logici. Maslow.Zonalibeni a operării în scopul producerii noului cu măsura sa de originalitate. pe care le re- cunoaşte şi le susţine la alţii. Rogers). Golann. prin atitudini ca vectori cu funcţii principale în autodeterminarea creativă se deschide accesul spre studiul integrativ al personalităţilor. considerate ca: 1) expresivă. în perioada postbelică s-au dezvoltat foarte larg diverse forme de c. elaborare. se consideră a fi creativă atitudinea de acceptare a propriilor impulsuri. Pavelcu). printre altele. Maslow a fost nevoit să discrimineze c. celelalte însuşiri. R. Hilgard arăta că în problema c. Osborn. Haven). este o interacţiune specifică cu lumea (Ponomarev). uneori plonjînd în oniric sau aventură. întrucît aceasta presupune. Ceea ce domină la creativ sînt scopurile fixate care determină o „permanenţă a preocupărilor" în orice stare şi dincolo de cadrele exercitării profesiunii. în ultimă instanţă. Aceasta se referă atît la c. în legătură cu această dependenţă şi în condiţiile rolului pe care behaviorismul. întotdeauna creative prin unicitatea lor (M. E. ci devin astfel în măsura. Rogers). Gordon. Al. un „comportament operant antrenabil". comun. probat valoric. Osborn). După cum observăm. nu pot fi corelate cu nivelele însuşirilor pe care J. nu sînt direct proporţionale cu c.neîncrederea în sine paralizează şi reprimă forţele c. de propriile acţiuni şi raporturi se cer a fi corelate cu atitudini sociale valoroase. ca expresie a personalităţii de c. A fi creativ înseamnă. îl rezervă învăţării. originalitate. W. în acest sens înţelegem C. „studiile de personalitate deschid perspective mult mai largi decît cele de învăţare sau de aptitudini cognitive". deşi implică momente de originalitate formală. se defineşte prin originalitate de conţinut. a dispune de un „cadru intern de evaluare" la care să te raportezi în principal fără a fi sclavul aprecierilor ce vin din afară (C. Creatorul este un entuziast al valorilor. Se consideră. uzual. Aptitudinile nu sînt creative prin ele însele. De aceea H. colectivă sau grupală (Al. autenticitatea c. în care sînt activate şi valorificate prin motive şi atitudini creative. mijlocii şi înalt creativi. stil şi motivaţie deosebite (M.L. Fromm. întotdeauna actul creator este legat de riscul nereuşitei. cum sînt devotamentul faţă de interesele generale. ce socoteşte C. atitudinile sînt în directă legătură cu mentalitatea colectivă. în spirit optimist. Al. iar E. Nu este însă vorba de vreun fixism în anumite formule. din prezentarea atitudinilor creative. prin „autoactualizare" (A. 3) inventivă. de independenţă în acţiuni ca fi dispoziţia spre autoevaluare critică. cu talent special. ca o expresie a personalităţii (E. Sentimentul noului şi repulsia faţă de schemele rigide şi banale (semnalată de Rollo May) obligă la toleranţă faţă de alte noutăţi decît cele elaborate personal şi chiar la un cult al originalităţii. De aici şi o doză de siguranţă de sine ca şi un spirit de convingere necesar pentru adoptarea de decizii ferme.J. pe cînd cutezanţa şi încrederea în forţele proprii l'e dezvoltă (R. J) inovatoare şi 5) emergentă. Aşa cum recunosc majoritatea autorilor. nefiind dispus să respingă numai pentru că intervine discordanţa cu propriile opinii. Facheux şi Moscovici). nu s-ar putea dezvolta satisfăcător nici atitudinile faţă de sine.

dispoziţie apatică. arteriosclerotice. Adrian. se duce o intensă activitate medico-socială de prevenire şi eradicare a afecţiunii. imoral isind şi cunoştinţele pe care le oferă diverse curente cum sînt br. aistesis — sensibilitate). sînt numeroase. CRIESTEZIE (gr. Nu numai diferenţa între numărul elementelor (10*—IO5 pentru un calculator. Grupele. Diencefalul cuprinde talamusul. ci şi diferenţele de compoziţie chimică. CRETINISM.u. Implică naivitate. înapoiere mintală (percepţie greoaie. religioasă. cu vorbirea. Sherrington. convingere puternică. atitudine. A nu se confunda cu încrederea în oameni. boaiă cronica. înarmate. C. cu creierul uman. figurativ. ca sisteme de comunicare generativă.'. hipotalamusul (în conexiune cu hipofiza sau glanda pituitară) şi epitalamusul (în conexiune^cu epifiza sau glanda pineală). mic (cerebelhini). La vertebrate se formează din extremitatea anterioară mărită a tubului neural. prelucrînd informaţii (date) conform unor algoritmi. Dacă studiul morfologiei c. talia este niieâ (pitică). C. fiind cauzată de absenţa sau de tulburările funcţionale ale glandei tiroide. structură morfologică şi funcţională Ce. adevăratul sediu al acestor funcţiuni („corticalitatea") este cortexul cerebral.frig. cu simetrie bilaterală.sînt inconsistente sau imposibile. picioarele scurte în raport cu truiif:'. tegumentwn şi crus cerebri) şi rombcncefal (mczencefal: cerebel. decepţii etc. E. educate în sensul atitudinilor creative şi organizate astfel incit să deblocheze şi să facă expansive aceste atitudini. H. Este ştiinţa despre creativitate. care se manifestă printr-o imperfectă dezvoltare corporală şi mintală. cu repertorii de procedee euristice şi imaginative. este orice opţiune sau opinie fermă. funcţionarea este discretă (da/nu). CREPUSCULAR.a. înţelegere dificilă). bulbul (medulla oblogata). odată cu Pavlov. după cum o dovedesc experienţele curentelor de brainstorming şi sintetică ş. sindrom al tulburării conştientei caracterizat printr-o profundă alterare a reflectării senzoriale. A. gîtul scurt. cu coordonarea mişcărilor si funcţiunile vegetative elementare. mai importantă este generalizarea în condiţii curente a relaţii lor şi metodelor creatoare şi în primul rînd expansiunea in educaţia şcolară şi în educaţia (uluirJ'ir a formulelor de învăţare creativă. ajung extrem de productive şi creatoare. generată de tulburări nevrotice. ca şi evidenţierea deosebirilor sînt fecunde atît pentru tehnica calculatoarelor cît şi pentru psihologie. krios . cu funcţiunile vieţii conştiente. este necritică şi poate permite influenţări nocive. pe j>ritna. grosso modo : c. situat la extremitatea cefalică a animalelor. CREDULITATE. diencefalul. ansamblu de ganglioni şi căi nervoase. limbaj întîrziat. „maşină de gîndit". după programe autonome. ca formaţiune permanentă a persoanelor şi n colectivelor. din care rezultă C. Mezencefalul este corelat cu starea vigilă. prin cursuri ad-hoc. mcsencefal (teefum. craniul sub dimensiunile norm. Astfel. rombencefalul. IO10 pentru creierul uman) sau deosebiri în miniaturizare explică de ce calculatorul nu este un „creier". însă analogiile ce. Emisferele cerebrale sînt acoperite de „mantaua" (pallium) cu falduri foarte bogate la om. Pcssard. trebuie să recunoaştem că oricît de spectaculoase ar fi succesele grupelor ire.<lua. uneori cu guşă. în ştiinţa despre fiziologia cerebrală s-a avansat numai în secolul nostru.i!i)stormintr-ul şi sinectica. CREIERUL'ANTERIOR v. cum este caz. înclinaţie către a crede cu uşurinţa şi fără nici un fel de verificare cele comunicate de alţii. nefritice. nu este viu. procesele şi formele creaţiei. comportament molatic. de natură endocrină. Se datoreşte Întăririi afective a unor relaţii c cognitive în <<>ndiţiile în care d"moiistraţiile raţionale. este mai vechi. ca sisteme de roluri. neocortexul. CRIMINOLOGIE.l. pătură de substanţă cenuşie. de originea şi dezvoltarea comportamentelor iu159 158 Â . în timp ce creierul propriu-zis funcţionează mixt (digital/analogic). Tulburările psihice constau în. Morfologii deosebesc. c. abdomenul mare. senzaţie cutanată de rece în absenţa unui stimul termic corespunzător. P. Clasificarea actuală e mai complicată: proscncefal (tclencefal -(-dienccfali. structural şi fiziologic. Ch. CREDINŢA. pons şi mielencefal = bulbul).il în c. Totuşi. Tratamentul medical administrat cît mai de timpuriu dă rezultate satisfăcătoare. opinie fermă. certitudine subiectivă asupra unui fapt sau a unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei şi uneori nici nu se poate demonstra.-. Penficld. Î E LENCEFAL. Anohin. cu viaţa afectivă elementară. termen introdus de noi pentru a desemna în limba română disciplina complexă ce se ocupă de tehnicile. Boala este congenitală sau apare în prima copilărie. în condiţii speciale. gura mare. CREIER. preocupări limitate etc. ' CREIER ELECTRONIC.'tive dirijate şi special instituite de psihologi. este un produs tehnic din materiale inerte. dar şi filogenetic. un paIcopallium (rinencefal) şi un ncnpallium (sediul funcţiunilor celor mai evoluate). rădăcina nasului căzută.tie. un arhipaUinm. în pallium se deosebesc. în sen.lă cît şi la cea colectivă acesta valuri ficînd. CREATOLOGIE. mare (emisferele cerebrale). ştiinţă muitidisciplinară caro se ocupă de fenomenele crimei. ceea ceoferă un aspect relativ coordonat şi coerent actelor şi comportamentului bolnavului. în regiunile unde cazurile de c. cu păstrarea automatismelor motorii. Gastaut si cu neurocibernetica. cu iniţiativa etc. Porţiunea superficială a ciicumvoluţiilor paleale. Cretinul este uşor de recunoscut după aspectele sale fizice si psihic i a racteristice.

C. validarea bateriei fiind stabilită prin corelaţia dintre scopurile precise (probabile) şi scopurile reale din activitatea profesională. Carlmichael) faze de c. neacoperire a unor expectaţii. Analiza critică aplicată unor date ştiinţifice. accidente. operează prin confruntare cu ceea ce este prestabilit ca adevărat şi valoros. de creştere legate de relaţiile dizarmonice ce intervin in evoluţia organismului şi care. care reflectă indirect succesul. momeutul plafonării curbei performanţei pentru sarcinile repetitive simple). do structurile psihice particulare ale persoanei criminalului. după V. şi tratarea negativistă unilaterală a obiectului supus analizei. Succesul profesional este descompus astfel în variabile-criteriu: a) date de producţie (timpul necesar efectuării unei operaţii sau realizării unui produs într-o muncă ncrepetitivâ. Succesul sau reuşita unei întregi cariere profesionale reprezintă c. Wallon. R. Kichet. ultim. cristalizarea poate produce efecte opuse CRISTALIZARE AFECTIVĂ. care este o disciplină tehnică reunind procedeele de depistare a crimei şi persoanei făptuitorului. acordîndu-se oamenilor încredere. normă. îşi propune să discearnă în termeni contradictorii adevărul de fals. în teoria atitudinilor se foloseşte termenul de c. prevenirea actelor criminale şi de mijloacele de reeducare. se apelează în mod curent la c. nervoasă reprezintă contradicţii a căror rezolvare coincide cu depăşirea c. CRISTALIZARE . destrămarea acestora. adică determinarea clară a ceea ce se investighează la un moment dat. Criticismul este o exagerare a c. b) date relative la morbiditate. de regulă. CRITICĂ. în viaţa socială şi educaţie c. termen metaforic ce desemnează „fenomenul de transfigurare a obiectelor. indicator. privaţiuni. a atitudinilor şi relaţiilor. de combaterea. ultim. LIZARE.'Caţtell (1938) a introdus termenul de inteligenţă cristalizată opusă celei fluide. care se explică după Jnhelder nu atît 161 . constînd din conflicte acute. activităţii individuale sau colective. absenţe. a considerării acesteia ca fiind alcătuită din entităţi corespunzătoare funcţiilor sau proceselor măsurate. Acesta neputînd fi însă utilizat. Pavelcu). Cerinţa de c.DECRISTA- după cum se dezvoltă ca amăgire. CRITERIU. (potenţialul de reuşită profesională). se reflectă toate însuşirile personalităţii. indicînd fie închegarea fermă şi rezistentă a structurilor psihice şi comportamentale. eroare sau chemare spre înfăptuire şi perfecţionare. Se deosebeşte de criminalistică. fără a tolera ceva din ceea ce nu se justifică valoric. intervalul necesar atingerii nivelului maxim de îndemînare. producţie lunară sau pe mai multe luni etc). de particularităţile acţiunilor criminale individuale şi grupale. proces intelectual de discriminare a adevărului de fals. simptomul nefiind identic cu trăsăturile reale caracteristice. după Ch. Prin introducerea rezultatelor la probele psihologice într-o ecuaţie de regresie se poate determina performanţa probabilă Ia c. fie disoluţia. Gîndirea c. Spiritul critic este o atitudine tinzînd spre evaluarea riguroasă a faptelor. percepţie extrasenzorială. sensibilitate ascunsă şi necunoscută prin cave se produc. singurul cu adevărat valid. Cristalizarea este sinonimă cu integrarea progresiva a sentimentelor. B. necesar validării probelor psihologice sau unui întreg sistem de investigare. defectele şi cauzele lor pentru a le elimina. dificultăţi şi alte fenomene negative ce pot fi urmate de progres sau regres. duc la o etapă superioară a dezvoltării. Fiind un proces de „transmitere axiologică" ce implică şi iluzionare sau idealizare. Individualizarea cerinţei de c. pozitivul de negativ şi să scoată în evidenţă erorile. relaţiile metapsihice de tipvil telepatiei. c) date asupra instruibilităţii profesionale (cantitatea de timp necesară atingerii unui anumit nivel de îndemînare sau nivelul de îndemînare atins într-o anumită perioadă de timp. stabilitate în muncă. decompensări. ui tini. întrucît pulsiunile afective structurate se proiectează asupra obiectului. activitatea reală sau componente ale acesteia asupra cărora se fac anticipaţii şi în care variabila psihică investigată este considerată a fi esenţială. comportamentelor etc. Există c. CRIZĂ. Momentele de c. în dezvoltarea psihică intervin.fracţionale. este constructivă în măsura în care fără a ignora ceea ce este pozitiv şi prin sprijinirea pe acesta. fapt în care. numărul ciclurilor operaţionale în 15 minute pentru o muncă repetitivă cu operaţii relativ scurte. moment sau fază a unui proces. trebuie să fie privite ca expresii concentrate ale unor simptome. Rezultatele obţinute pe baza prelucrării statistice a datei ir referitoare la manifestările psihice investigate. persoanelor. ascunde pericolul formării unei optici atomiste asupra personalităţii. sistem de referinţă în raport cu care se efectuează o evaluare sau comparaţie. care reflectă incomplet dar direct succesul. a valorii de nonvalnan şi a punerii — Dicţionar de psihologie lor în opoziţie. situaţiilor sub influenţa sentimentului sau a pasiunii" (V. în psihologia engleză. Pavelcu. Fenomenul opus este acela de decristalizare (v. intermediare alese trebuie justificate prin demonstrarea gradului ridicat în care acestea permit anticiparea asupra c. contribuie la diminuarea şi înlăturarea deficienţelor. CRIPTESTEZIE. imediate sau intermediare care sînt substitute ale c. după psihogeneticieni (H.). pe care-1 redă într-o anumită lumină şi cu însuşiri exagerate într-un sens sau altul. în elaborarea unei probe psihologice sau în alcătuirea unei baterii de probe constă în asigurarea unor înalţi coef ici nţi de corelaţie sau validitate între performanţele la probele psihologice şi cele din activitatea reală. termeni împrumutaţi din fizică şi avînd un sens analogic şi în psihologie.

Procedeul de c. stimul. după Lapicque. b) aceste cue(s) sînt întotdeauna în interacţiune. a atelierelor de creaţie în culori care să nu obosească. întristează. Boring (1947) arată că trebuie să se facă distincţie între cue şi clue. măsurare şi analiză a timpului de muncă. la orice durată a stimulaţiei. M. repetat. continuă constă din măsurarea diferitelor elemente de muncă. timpul minim necesar (prag) pentru a obţine efect excitator la o intensitate a stimulului egală cu dublul reobazei (= intensitate ce dă efect la un timp nelimitat). metodă de urmăresc în mod special. Psihologii americani au înlocuit acest termen cu clueclues. Durata fiecărui element în parte rezultă din diferenţa dintre durata ciclului complet şi durata grupei cu elemente ce nu conţin elementul de muncă ce urmează a i se stabili durata. poate fi efectuată cu sau fără evaluarea ritmului de muncă. CROMOZOM. fie prin citirea directă pe cronometru (la c. în unele condiţii unul dintre ei fiind mai important. ce se CRONOMETRARE. Omul deţine două seturi a cîte 23 de c. cu revenire la zero). fără întrerupere. selectivă constă din înregistrarea separată a duratelor unor elemente de muncă. descoperind semnificaţii. în acelaşi timp. Procedeul c. îndeplineşte funcţia de purtător al materialului ereditar. C. Există un raport între puncte şi energia configuraţiilor. corespunzător punctelor de fixare. semn şi'simbol. CULOARE. în genere fenomenele de c. amplitudinea şi forma undelor. dar ştiinţific este unul şi acelaşi lucru cu cue-cues. lori ce pot reprezenta un factor important de întreţinere a capacităţii funcţionale a ochiului şi de prevenire a oboselii generale. Se utilizează la studierea elementelor de muncă avînd o durată mai mică de 3 sec. S-a constatat astfel că nuanţele închise. CRONAXIE. nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normative de timp pe mişcări. gri. proprietate a energiei radiante rezultînd din frecvenţa. care etimologic înseamnă „cheia". repetată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii. care se repeta identic. la fiecare unitate de produs. mecanism. C. Sfîrşitul unui element corespunde cu începutul celui următor. a birourilor de lucru. se studiază timpul operativ sau cel de funcţionare utilă a utilajului. CUE-CUES. diferiţi prin combinarea în perechea cromozomică în celulele masculine (xy) şi cele feminine (xx). puritate şi strălucire. selectivă-grupată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii grupate variabil de la un ciclu la altul. voliţionale şi mai ales afective şi de personalitate. psihică pot fi calificate ca normale sau anormale şi de asemenea ca tranzitorii sau persistente. Au existat şi mai există încă contestaţii la adresa acestor împărţiri ale mecanismelor perceptive în subprocese. omologi funcţional. la senzaţii. ceea ce reprezintă o calitate esenţială a stimulării perceptive. studiate în succesiunea lor tehnologică. a duratei elementelor unui proces de producţie. Procedeul se utilizează la studierea operaţiilor care au elemente de muncă CLI durata mai mare de 3 sec. formaţiune filiformă plasată în nucleul celulelor care. într-o anumită ordine de alternanţă. de regulă. trebuie făcute două modificări eso^y ia i e î n teoria clasică d&=-^re ciie: a) este necesar c* presupunem că fiecare "Punct din spaţiu este reprezentat de un punct pe retină. Numărul şi forma c. acţionînd ca un calculator. furnizînd materialul brut. iar culorile prea vii obosesc.) şi pentru care. De aici ideea vopsirii pereţilor. desemnînd variate submecanisme perceptive care sînt confundate cu înseşi proprietăţile corespunzătoare obiectului. a timpului de folosire a utilajului şi a celui de mişcare şi transformare a obiectului muncii. altul. Prin c. selectiv-grupat. de la începutul pînă la sfîrşitul operaţiei (ciclului) respective. histone şi alte substanţe specifice. în funcţie de durata elementelor analizate şi de necesitatea studierii totale sau parţiale a operaţiei. iar o pereche este constituită din heterozomi sau c. în anumite limite. a utilajului şi în general a obiectelor folosite în procesul de producţie. luate separat. Primul factor ce trebuie luat în considerare în alegerea culorilor 163 CULORI FUNCŢIONALE. este un parametru al excitabilităţii nervilor şi muşchilor. iar clue se referă mai mult la gîndire. sexuali. acid dezoxiribonucleic. introduşi de Hering şi Helmholtz. în sensul că cue se referă la ceea ce pune în mişcare răspunsul. în altele. în mod continuu. Cue-Cues înseamnă. dispuşi în pereche: 22 de perechi sînt autozomi sau c. se modifică în cazuri patologice şi cresc pînă la dispariţia efectului excitator. cu- . recepţionată şi discriminată vizual. Se disting culori acromatice (alb. C. C.prin condiţiile evoluţiei psihice ca atare cît prin cerinţele educaţionale şi sociale. Se recomandă pentru studierea operaţiilor ale căror elemente de muncă au durate scurte (sub 3 sec. Valorile c. durata elementului rezultînd fie prin diferenţa între înregistrările timpului curent. indiferent de ordinea şi durata lor. sînt caracteristici ale speciei. negru) şi culori cromatice. din motive obiective. termeni aparţinînd teoriilor clasice asupra percepţiei spaţiului. Aşa cum ar?*'^ Smidth (1957). Mead a constatat că la anumite populaţii primitive nu există o c a pubertăţii pentru că nu se pun anumite probleme socioculturale. prin constituţia sa. rezultate din' analiză spectrală şi prezentînd calităţi de nuanţă. a camerelor de locuit. psihice sînt specificate drept intelectuale. mnezice. Influenţa psihică a culorilor este cunoscută de multă vreme. Procedeul de c.

filosofic. dată fiind nu numai posibilitatea decalajului. studiul schimbărilor interculturale şi adîncirca specificului fiecăreia din c."vergent pe modelul de person ihtate umană ca în antropologi culturală (G. se folosesc culorile care reflectă bine radiaţiile luminoase. De aici. bej şi verde-pal. morală. CULTURĂ. deoarece nu absoarbe nimic. trăsăturile materiale. Kardiner. mai recent. Taylor) se poate vorbi de mai multe c. concept de maxima complexitate. tot ce nu ţine nemijlocit de natură. graiul. practicile religioase. Această despărţire nu poate fi absolutizată. prezintă un ruvel de funcţionalitate şi o mare complexitate. produselor. Se caută o schemă uni- 164 . înţelegea pluralist c. C. H. pragmatic. U. sînt transmise prin simboluri şi constituie realizările esenţiale ale grupelor umane. al dezvoltării şi perfecţionării omului". limba. îndeplineşte funcţii relaţionale şi reprezintă o valoare. religie e t c . mijlocesc semnificativ şi diferenţial existenţa umană (v.eu. Caramelca). Boas. poate duce la perturbări patologice. este c. preocuparea pentru modele culturale implicite sau explicite ce reglează conduitele. propriu-zisă. concepţia." E. fondatorul şcolii antropologice de la Chicago. privind doar sfera spirituală. factoriale sau istoriste. intenţii. în dinamica fenomenelor culturale intră cu necesitate momentele: cognitiv. Deci'. accentul se pune pe produse şi rezultate care exercită o influenţă. Iii scrie: „Cultura este înainte de toate uu aparat instrumental care permite omului să rezolve mai bine problemele concrete şi specifice pe care trebuie să le înfrunte in mediul său cînd îşi satisface trebuinţele. Radc'dfie-ljrown. CULPABILITATE. In sens patologic intervine complexul de c. cea spirituală. cunoştinţelor. ştiinţă. Strauss) sau '.se referă la lumina pe care acestea au posibilitatea s-o disperseze. iii. între existenţial şi axiologic se constată unitat". în prelungirea biologiei. psihologice. ca stadiu al evoluţiei formaţiei spirituale a oamenilor şi constînd din artă. Culoarea albă reflectă toate radiaţiile luminoase pe care le primeşte cu cea mai mare economie. comunicaţional şi creativ sau axiologic. Tă"ase defineşte c. încărcat cu o multitudine de valenţe şi sensuri. educaţia sau. şi a propus delimitarea de arii ale c. clasificabile în şapte grupe: descriptive. C. proprietatea. absorbind toate radiaţiile primite. Krocker şi C. Malinowski construieşte teoria c. De aceea trebuie adoptat ca bază conceptul extensiv al C. A.L. de unde şi dificultatea definirii lui unitare. materială. dar şi interacţiunea necesară dintre structurile materiale şi cele spirituale ale c. creşte productivitatea muncii. Folosirea raţională a c. arta. îşi încetează fiinţarea cînd nu mai este generativă. Studiul c. Fiecare din elementele unei c. C. Spengler a introdus distincţia dintre civilizaţie. O. nu poate fi conceput şi studiat unilateral dacă este să urmărim metodologia ştiinţifică introdusă de marxism în domeniul disciplinelor sociale. istorice. dacă '"i se ţine seama de coeficientul '!'• valoare social-umană. Experimentările efectuate pînă în prezent. în acest sens concret şi comparativ (E. este tratată moral. . Socialul şi '•'iltur. chinuri ale conştiinţei.S. structurale. guvernămîntul. ca în etnologi. de la o simplă unealtă şi pînă la cele m. orice greşeală gravă antrenează coiiflicteinorale. ca ansamblu al mijloacelor. au arătat că rezultate bune se obţin prin folosirea următoarelor culori: albastru-gri. şi nu de una în genere. tehnicilor. adăugăm noi. C. drept. sistemele sociale şi familia. Aceasta devine nota distinctivă a fenomenelor de c. din transformarea naturii şi emanciparea de aceasta în construcţia şi existenţa socioculturală. nu produce noi valori. Malinowslu. normelor şi instituţiilor proprii unei societăţi într-un moment istoric şi caracterizînd procesele materiale ale acesteia. în general. mitologia şi ştiinţa. proceselor. Linton). reduce rebuturile. socotită C. micşorează numărul accidentelor de muncă. normative.f.'.uitat al muncii omului şi dezvoltării lui istorice. Fenomenul de c. ca „totalitate a produselor materiale şi spirituale "le muncii omeneşti. care dau mai multă lumină şi sînt activatoare. ca atare. pentru a obţine o emoţie pozitivă. controlul social.r care rezultă din separarea şi opoziţia faţă de natură. foarte importantă în creşterea capacităţii de muncă.diii sint aşa de sudate '"<:it ajung să se confunde. în mod firesc însă.i înalte creaţii artistice. genetice şi incomplete. Mever Fortes consideră că analiza cuUurologică se opreşte asupra „calificativelor" fenomenelor sociale şi. are urmări favorabile asupra capacităţii do muncă şi. este un sens restrictiv. materială şi c. Vinovăţia poate să aibă numai un caracter imaginar sau să se reducă la gînduri. b) c. după Wissler. Al. organizarea economică. Mead. Kluckholn au inventariat 160 de definiţii ale c. Analiza fenomenelor culturale ţine întotdeauna seama de o schemă şi de anumite categorii cum sînt: după Pritchard. apelează la variate strategii structuraliste. arta.! (B. asupra dinamicii lor progresive. ca fiind ansamblul mijloacelor. rezultate ale c practicii şi transformării mediului natural şi social.. De aici' aşteptarea unei pedepse sau chiar tendinţa spre autopedepsire. Deci. îmbunătăţeşte calitatea produselor. stare a celui care este dominat de sentimentul şi ideea că a comis o greşeală şi resimte mai mult sau mai puţin intens vinovăţia sa. dorinţe nepermise. B. Negrul este opusul acesteia. Accentuarea stării de c. Fiind un subsistem al macrosistenuilui social. Mai vechi şi uzitate sînt două înţelesuri ale termenului: a) c. la noi în ţară şi în străinătate. fiind iw.-tructimii. sale.

i?. rezidă în aceea că ea nu numai că asimilează lumea fizică a obiectelor dar şi pe cea a acţiunilor. astfel îneît să se sesizeze mecanismul acestei construcţii. de e. K. Murdock). este aplicat pentru a califica nivelul calitativ şi modul de organizare a limbajului. acestea avînd o legătură directă cu geneza personalităţii. Reflectarea caracterizează transferul adecvat de la obiect la subiect dar nu epuizează c. b) c. tarea grafică a desfăşurării şi rezultatelor obţinute într-un proces de învăţare. Implică nu absenţa fricii. c. C. credinţe etc. c) omul faţa de necunoscut (simbolică. pe abscisă înscriindu-se investiţiile de timp. Cultura nu poate fi însă desprinsă de social.: a) c.. unelte. care modelează realitatea după norme logice.A. a fost redată de Lenin: „de la intuirea vie la gîndirea abstractă şi de la ea la practică. White inventează şi introduce în literatura antropologică americană acelaşi termen. „Să nu-ţi fie teamă de nimic mai mult decît de teamă" (Emmerson). 1909 (Knlturologie). uzînd de coduri şi mijloace semantice. Oitwald. Gonseth susţine principiul „deschiderii la experienţă" al c. atribut al complexului senzorial cu receptori periferici în piele şi care include tactul. CUNOAŞTERE. — într-un con- c CULTUROLOGIE. de tip a exprimă o evoluţie accelerată în primele perioade de vîrstă şi o reducere a ritmului în perioadele următoare. Teza cognoscibilităţii lumii. culturalul şi socialul alcătuind un sistem mteracţionist. Popper. F. şi practica soci il-istovică. sau un „numitor comun" alcătuit din categoriile proprii oricărei e.. K. în consecinţă. de regulă. White este similară cu „ştiinţa culturii" (E.£?t scrie. acestea fiind susceptibile şi de studii formale. şi interpretată categorial.. în psihologie. comună este studiată de gnoseologie iar cea ştiinţifică de epistemologie. termenul de c. de tip b exprimă un ritm relativ lent al evoluţiei în primele perioade şi o intensificare a ritmului ulterior. ci stăpînirea şi depăşirea ei. cunoaştere). ci apoi ea să fie studiată independent do cei ce o creează şi o poartă. este recunoscută ca un proces ce reuneşte senzorialul şi logicul. de e. Gonseth ş. reprezen- CURBĂ DE EVOLUŢIE. primarea grafică a modificărilor de ordin cantitativ şi calitativ ce intervin în evoluţia psihofiziologică a unui individ într-o anume perioadă de timp. se corelează cu cea privind adevărul obiectiv şi cu cea privind dialectica relaţiilor dintre adevărurile relative şi adevărul absolut către care omenirea avansează nelimitat. Quine.A. Aceste categorii se centrează în jurul existenţei umane şi M.î. Cultwologia lui L. Lowie arăta că „în cursul ultimilor o sută de ani a devenit tot mai clar că cultura. de tip c exprimă un ritm uniform şi moderat pe întreg parcursul intervalului studiat. acestea din urmă devenind.. deşi atribuită unui subiect-robot. Specificitatea dar şi ascensiunea C. se menţionează metoda cuiturologică constînd din cercetarea şi explicarea formaţiunilor de personalitate prin studiul morfologic al culturii de apartenenţă. oamenii. K. furnizate de o serie de epistemologi moderni: R. trăsătură caracterială de ordin voliţional constînd în capacitatea de înfruntare conştientă a pericolelor şi de ac- ţiune consecventă în condiţii de risc. sentimentelor.. Oswald. un domeniu distinct". ea nu este un fenomen supraorganic şi suprapsihic. c) c.. în 1939 L. iar apoi progresîndu-se în spirală.î. interpretează ştiinţific fenomenele culturale. independent de J.H. operaţii mintale.. Carnap. durerea periferică şi probabil şi alte for- CURBA ÎNVĂŢĂRII. CUTANAT. iar pe ordonată progresele şi greşelile. bază şi criteriu de verificare a c.de e. „cunoaşterea constă în construcţia sau reconstrucţia obiectului cunoaşterii. iar în cazul acţiunilor dificile evoluează iniţial lent şi apoi urcă brusc. aceasta fiind calea cunoaşterii adevărului. C. b) omul faţă de om (organizare şi relaţii sociale). aceasta din urmă fiind izvor. \V. atitudinilor şi pentru caracterizarea atît a conţinutului cunoaşterii şi trăirilor cît şi a stilului intelectual şi afectiv. în formarea deprinderilor c. Din'punct de vedere culturologic. (G.versuia aplicabilă tuturor c. de principiu. Termenul a apărut pentru prima oară în scrierile lui Y V . CURAJ. susţinută de marxism. al asimilării şi reconstrucţiei informaţionale a lumii obiective de către subiect. Marxismul afirmă relaţia de unitate dintre c. tehnologie). cultura reprezintă organizarea obiectelor şi evenimentelor depinzînd de simboluri — limbă. P. a cunoaşterii realităţii obiective" . Se impun trei tipuri de c. categorie filosofică tratînd relaţiile din' re subiect şi obiect. obicei. simţul termic. modelul general.Titiev le grupează după cele trei mari linii ale comportamentului uman: a) omul fiţă de habitat 'economie. în psihologie. prin interiorizare. de e. studiază şi text extrasouiritic.a. ex- 166 167 . este întotdeauna un proces psihosocial cu o evoluţie şi tipologie istorică. C.S. empiricul şi teoreticul şi care se desfăşoară perpetuu în ordinea interacţiunii dintre subiect şi lumea sa. urcă iniţial brusc şi apoi mai lent în cazul acţiunilor facile. Dialectica procesului c. o formă de S iniţial intervenind o regresie în fondul de cunoştinţe certe. Importantă este surprinderea ierarhiei şi emergenţei sistemelor de c. Taylor). are. a cunoaşte înseamnă a produce în gîndire pentru a reconstitui modul de producere a fenomenelor". Ralph Linton a folosit termenul de „fundament cultural" al personalităţii. reprezintă. Prin coordonările interoperaţionale se construiesc diferite modele ale lumii.

Leontiev). fundamentată teoretic de W.R. D. şi se formulează !ej.. stimulările la intrare. Cercetarea psihologică tinde să depăşească metoda c. 1/Selinviorismul s-a bazat mult pe modelul c. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea de a vedea roşul şi verdele.n. mai ales în relaţiile cu normalii. cuvintele se comunică pe cale vizuală. D. adică 1.. Keferindu-se la planul gîndurilor şi ideilor unei persoane. valoros. se explică printr-o defecţiune constitutivă a sistemului vizual. este legată de afirmarea a ceea ce este nou. Di-a lungul istoriei cercetărilor ştiinţifice. în pofida oricăror riscuri.. este lă baza dezvoltării tuturor celorlalte organe de simţ. Este deci un alfabet „manual" conţinînd atîtea semne digitale cîte litere sînt în alfabetul limbii respective.n. teorie evoluţionistă de însemnătate revoluţionară prin care se întemeiază biologia ştiinţifică. de. sistem complet. sistem de co- tre ele. folosit de surdomuţi. DARVINISM. DALTONISM. reprezintă un progres important în sensul conceperii dialectice a acesteia. Factorii la care recurge Darwin sînt: 1) Variabilitatea sau diversitatea modificării organismelor datorită condiţiilor interne şi influenţelor de mediu. induse abstrac'ic de trans- mc de recepţie protopatică printre care şi rudimente de sensibilitate la lumină (A. c. subiective. prin care se fixează şi se transmit din generaţie în generaţie variatele caractere dobîndite (fapt relativizat şi chiar contestat de curentele neodarviniste). Ulterior ea îşi pierde din importanţă. metodă de bază a ciberneticii.n. După măsurarea riguroasă a mărimilor de intrai c şi de ieşire. 4) Lupta pentru existenţă sau pentru supravieţuire. Faţă de lamarkism. în strînsă interacţiune cu metoda modelării.supune cercetarea comportamentului unui si_:tem complex sau hipercomplex pe baza corelării mărimilor de intrare ţi a celor de ieşire. prin aplicarea palmei unuia asupra palmei celuilalt pentru d. Ashby (1956). este intens folosită la copiii surzi pentru formarea limbajului şi demutizare. tinzînd să fie înlocuită. Fiecare literă este desemnată printr-un gest digitalopalmar. D municare a cuvintelor cu ajutorul degetelor. sau prin dermografie. acestea fiind confundate înDACTILOLOGIE. Dactilograful este un mod de comunicare tactilă cu orbii surzi. metoda „cutiei negre" pre- DICŢIONARELE ALBATROS formările care se petrec în interior. şi veriga eferentă. îndrăzneală. CUTEZANŢĂ. determinist sau probabilist. sistemul cunoscut în detalii şi astfel luat în stăpînire. precizîndu-se apoi natura comportamentului. CUTIA NEAGRĂ (T5LACKBOX). caracteristică comportamentală definită prin sfidarea pi imejdiei. fă. la „cutia albă". Astfel. elucidînd conţinutul proceselor şi condiţiilor interne. analizînd relaţiile dintre extremele sistemului cerebral veriga aferentă.e. 3) Suprapopulaţia sau tendinţa de sporire a numărului indivizilor speciei peste condiţiile de subsistenţă oferite de mediu. se tinde spre trecerea de la c. personal. luptă ce se desfăşoară în cadrul aceleiaşi specii sau între specii aproJ69 . prin labiolectură. d. se exprimă matematic dependenţa mărimilor de ieşire de mărimile de intrare. temeritate. stimulările la ieşire. caracteristicile elementelor componente. trasarea de litere pe palma celui ce recepţionează. reprezintă un senzorium comun. nedeterminat iu detalii. Se consideră că subsistemul senzorial c.< evoluţiei lui ulterioare. 2) Ereditatea.

dintre obiectele şi fenomenele realităţii. Sub aspect comportamental. în urma unor maladii neuropsihice (epilepsie. epistemologic. s-a formulat o teorie despre rolul adaptativ al emoţiilor şi expresiilor emoţionale. imediate ale conştiinţei. prin care se efectuează trierea şi continuitatea celor mai apţi. implică o slăbiciune şi nedezvoltare a celui de-al doilea sistem de semnalizare şi a funcţiilor reglatorii exercitate de acesta asupra primului sistem. în genere. curent sociologic neştiinţific ce propagă idei reacţionare. limitată la aspectele concrete ale fenomenelor şi situaţiilor de viaţă. unde li se aplică didactici şi măsuri educative speciale şi li se asigură necesarul de cunoştinţe compatibil cu nivelul dezvoltării lor psihice. Piaget scrie: „chiar pe terenul cel mai preştiinţific şi embrionar nu există date imediate". Pregătirea lor se realizează în şcoli ajutătoare. Copiii cu d. să înveţe. sînt educabili. cetăţeneşti. I. reprezintă o concepţie biologică materialistă şi a slujit ca bază pentru dialectica marxistă. i se datoreşte prima demonstraţie argumentată a originii animale a omului. dar prezintă o labilitate în manifestările sale. Berg- D son consideră ca spontane. are priceperi şi deprinderi de conduită civilizată. ontologic. d. se dezvoltă iniţial prin constrîngeri.m. practice. manifestată. D. iar capacităţile de critică. întrucît d. După I Grigoraş. să citească. antropologie culturală ş. Soloviov (1959) arată că. Conştiinţa d. înclinaţie a caracterelor superioare de a-şi devota întreaga fiinţă unor cauze înalte. dezvoltată prin convertirea cerinţelor. forma cea mai uşoară de înapoiere sau deficienţă mintală. este o dimensiune esenţială a binelui moral care se sprijină pe principiul de bază al „celui mai bun lucru de făcut". normelor şi principiilor morale în obligaţii morale imperioase şi realizată consecvent în virtutea primatului respectului (trebuie. Probele psihologice de inteligenţă situează nivelul mintal al debilului mintal între 7 şi 12 ani. clasic a fost prelungit şi dezvoltat prin neodarvinism sau genetică. unor acţiuni sau persoane. semnifică un conţinut şi stări psihice prezente la un moment dat.M. dar şi prin primitivism emoţional şi slăbiciune de voinţă. exersări. prin înţelegere greoaie. impuse obiectiv sau de desfăşurările psihice anterioare şi care îndeplinesc rolul de premise senzoriale sau intelectuale.m. în final. pot fi şcolarizaţi. Astfel este în expresia engleză sense-data. Puf an — comparaţia este metoda optimă) şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi simple. d. 5) Selecţia naturală. DEBILITATE MINTALĂ. discriminare şi de calcul matematic sînt precare. D. ci se integrează tot mai mult în morala autonomă pe măsură ce se dezvoltă laturile ei de conţinut. DĂRUIRE DE SINE. Rezultate ale unui proces de observare şi înregistrare. şi structurile perceptive sînt afectate.m. corespunde unui mod de organizare caracterială ce implică atît formă (aspiraţia generică şi senti< mentulspre îndeplinirea datoriei. fără a fi supus prelucrării sau interpretării. 110 . conştiinţei valorii etc. traume craniene ş. dar nu rămîne circumscrisă unei morale heteronome. Se distinge o d. să-şi însuşească unele noţiuni concrete (după C.m. faptele brute obţinute în urma investigaţiei. în ansamblul său d. să scrie. Latură practică. social. în genere d. de slăbiciune a activităţii psihice. în psihologia experimentală.m. D. profesionale. „autodeterminarea morală a omului are loc nu numai prin intermediul datoriei. o calificare profesională corespunzătoare cu posibilităţile lor. directe.Grigoraş afirmă că libertatea voinţei trebuie să fie considerată condiţia sine qua non a îndeplinirii datoriei. efectorie a conştiinţei axiologice. intervin blocaje şi tulburări emoţionale ce agravează deficitul intelectual.a. DAT.D piate. imediate. iar. iar pe măsura avansării în vîrstă şi a evidenţierii dificultăţilor de adaptare. pentru că însăşi libertatea este conştiinţa unei necesităţi social-obiective. Posibilităţile de muncă. esenţiale." D. Tot în cadrul d. responsabilitate. în psihologie. deci sînt reduse şi capacităţile de observare sau intuiţie corectă. naiv. ci şi prin mijlocirea plăcerii. se obţin rezultate mai bune în şcoala ajutătoare decît dacă respectivul copil este integrat în învăţămîntul general. fapt senzorial elementar şi brut. urmînd ca abia ulterior să fie supuse unei prelucrări sau elaborări. Darwin a pus şi bazele psihologiei genetice. — Sollen). Bider — 1968. conştiinciozitatea). de efort intelectual sînt reduse. întrucît reduce legile dezvoltării sociale la raporturi pur biologice. encefalită. Torrance 1971. pasiunii. sociale. faţă de norme şi în baza necesităţii interne ca reflex al necesităţii obiective sociomorale. P. Aceşti ultimi factori au fost puşi de epigonii lui Darwin la baza d.m. dragostei. ceea ce reprezintă realitatea obiectivă independent de subiect. se caracterizează prin glndire insuficient dezvoltată. persuasiuni. Debilul mintal este aproape incapabil de gîndire abstractă.a. în anumite limite. congenitală (oligofrenia) şi una dobîndită. depăşind interesele personale de autoconservare. M. convingeri şi simţăminte ale valorii). Prin extensie. credul. cît şi conţinut (conştiinţă morală înaltă. obiectul cunoaşterii luat ca atare.).m. mai bine adaptaţi condiţiilor de existenţă. DATORIE MORALĂ. schizofrenie. nu poate sesiza legăturile generale. este uşor influenţabil. atitudinilor şi conduitei morale. dispoziţia voluntară corespunzătoare. modali tate a conştiinţei. şi. o serie de psihologi (I. sînt capabili. întrucît întîrzierea este în acelaşi timp intelectuală şi emoţională. I.m. Roşea (1968) constată că în cazuri de d. deprinderea de a răspunde obliga ţiilor.

La sugestia noastră. axiolo- gică. iar a. dacă punctele de plecare ar fi fost distanţate. D. -V. operaţie de secţionare şi îndepărtare a emisferelor cerebrale (menţinîndu-se centrii inferiori). Cît priveşte d. Exemplu de d. Decorticarea este operaţia de îndepărtare a cortexului. activitatea mentală şi exteriorizarea. practicată experimental pe animale în scopul studierii anumitor funcţiuni ale creierului. ludică.perceptivă: dacă se dau două linii drepte şi egale. în teoria creativităţii se are în vedere un blocaj anticreator datorit conformismului. prin formarea de noi motive. Spre deosebire de celelalte forme de înapoiere mintală (idioţie şi imbecilitate). a valorilor.tă numai raporturile dintre acestea.5/5. aceasta implicînd şi construirea sentimentelor la nivelul valorilor sociale superioare. atunci 'creşterea absolută a valorii fiecăreia dintre ele se compensează reciproc. prin faptul că acţiunile iniţiale devin reversibile şi operatorii". ocupaţională. Mihăilescu a studiat procesul de culturalizare ca d. Piaget. Antrenează perturbări de comportament şi deficienţe adaptative cu atît mai grave cu cît animalul este situat pe o treaptă mai avansată în scara filogenetică. anularea efectului de centrare. Atunci. după opinia noastră. — „subiectul este cu atît mai activ cu cît ajunge mai mult sâ se decentreze sau mai bine spus. după J. se calculează cu ajutorul frec173 \ . atunci 'el va ajunge să aproximeze corect diferenţele de viteză. la 80 dB foarte zgomotoasă. în loc să se atribuie uneia din ele un rol privilegiat. D. care necesită parcurgerea traiectoriilor respective cu privirea şi conştientizarea diferenţelor lor de lungime. Nu numai la reptile dar şi la păsări d. se întreabă simplu dacă ele sînt egale sau inegale. în raport cu subiectul. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a două centrări ale căror efecte deformante se anu- lează reciproc (daca centrarea urţei linii de 5 cm echivalează cu . aceea a valorilor sau axiologică. luat ca nivel zero. copilul poate lua în considerare jiu numai punctele lor de sosire. debilul mintal.m. concepute ca distincte de acţiunea proprie". atingînd pragul durerii. deci eliminarea egocentrismului în profitul compoziţiei închise şi reglate. ca urmare a coordonării (punerii în relaţie) unor centrări diferite. intelectuală. asupra obiectului". Fenomenul este ilustrat de trecerea de la morala utili. avînd la bază calculul procentual. aşa-numita eroare a etalonului dispare. este un fel de centrare asupra obiectului. deci a stratului cenuşiu al emisferelor cerebrale. de grup etc. intuitive (dezvoltate prin reglarea formelor în prelungirea d. Exemplu de ^. al cărui raport faţă de pragul convenţional de 2 • IO"5 N/m3. la lungimi diferite ale traiectoriilor parcurse în acelaşi timp. la morala autonomă ce integrează valori sociale obiectivate. Limitele d. afective caracterizate ca „interes pentru sursele de plăcere. insuportabilă. poate fi relativa (prin compensare) sau absolută (operatorie).. depăşirea necesitînd atunci o viteză' de mişcare mai mare.tară şi subiectiv-heteronomă.5 = = ' = 1). d. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ pun şi demonstrează necesitatea şi eficienţa a diferite tipuri de psihoterapie (artistică. or.) în recuperarea şi reeducarea copiilor afectaţi de d. către 60 dB devine zgomotoasă. are logaritmul zecimal înmulţit cu 20.proape de 140 dB devine asurzitoare. prin motive şi atitudini creative. metodă de etalonare a testelor în statistica psihologică. deci d. decentrarea este însăşi măsura acţiunii sale eficac». se integrează într-o formă mai cuprinzătoare de centrare şi d. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a centrării punctelor de sosire cu centrarea punctelor de plecare.Cităm din Piaget: „Decentrare. se obţine prin înlăturarea acţiunii cauzelor ce au provocat blocajul sau prin comutarea atenţiei. Uneori folosesc şi substanţele psihotonice. mobilul B ar fi depăşit mobilul A. Ca unitate etalon este folosită decila. în fine. ale căror efecte se compensează reciproc.: I mult sau mai puţin centrate sau decentrate şi în această inversiune a orientării constă trecerea. DECENTRARE.alungirea" ei cu 10%. dar aceste raporturi pot fi ni. afectivă aceasta. Exi-. cu toate insuficienţele sale mintale. ce se realizează la nivelul conceptelor prin coordonări reversibile ce permit conservarea invarianţilor şi construirea explicaţiilor şi. raportul dintre ele rămînW acelaşi 5/5 = 5. la un mamifer ea produce o cronică incapacitate adaptativă. — „decentrarea progresivă a acţiunii proprii. fricii şi comodităţii şi despre o d. O ambianţă sonoră pînâ la 40 dB este considerată liniştită. astfel determinîndu-se unitatea (dB). de la subiectivitate la obiec- tivitate". — „este imposibil ca la vreun nivel să separăm obiectul de subiect. intelectuală: dacă în experienţa cu ajungerea parţială (micşorarea handicapului) a două vehicule care se deplasează în acelaşi timp. d. o reflecare organizată prin coordonări ce asigură obiectivitatea. DECIBEL. unitate de măsură a nivelului de presiune acustică (simbolizată dB) care reprezintă nivelul presiunii acustice. perceptive (reglare ce permite o echilibrare între componentele obiectului). DECILAJ. perceptive). se poate adapta şi integra satisfăcător într-o activitate utilă. ci şi pe cele de plecare. Enculturaţia presupune o progresivă d. DECEREBRARE. prin tonificare afectivă etc. adică asimilare prin punere în raport a obiectelor asimilate". ridicarea sau înlăturarea blocajului (inhibării afective) ce reţine reacţiile.D S. are consecinţe minore şi pasagere. DEBLOCARE. După nivel şi conţinut se disting d. Piaget are în vedere d.

3) estimarea probabilităţilor de reuşită sau de eşec pentru fiecare variantă de acţiune. 2) ierarhizarea efectelor previzibile. în situaţiile în care individul poate prevedea cu certitudine efectele oricăreia dintre acţiunile sale sau ale evenimentelor exterioare. pe un eşantion mai mic de 100 de subiecţi.m. se numără. ne permite: a) formarea unei reprezentări de ansamblu despre nivelul general al performanţei într-un colectiv dat.: K. DECIZIE. Metoda d. Potrivit convenţiilor stabilite în statistică. . răspunsul la forma pe care o va lua situaţia fiind preelaborat şi însuşit prin învăţare. a cîştigului minim posibil" sau „maximinizarea cîştigului".. Haythorn: „. 20% din subiecţi ş. b) consistenţă şi tranzitivitate. hotărîre sau opţiune ce survine ori de cîte ori în desfăşurarea unei activităţi apar evenimente care împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei situaţiei. a) gradul de determinare a situaţiilor anticipate (mai precis. duc la o situaţie adecvată". Le Maitour „.. respectiv elaborarea modelului acţiunii în condiţii de incertitudine.J. atunci cînd evoluţia situaţiei este anticipată cu probabilitatea 1 sau 0. în funcţie de consistenţă şi tranzitivitate se disting: a) d. în urma aprecierii lor prin prisma utilităţii (subiectivă) sau a valorii (obiectivă) sociale.o funcţie mediată care precede acţiunea". Cormick: „.selectarea unui curs de acţiuni dintr-un număr de alternative:. acestea fiind dictate de însăşi valoarea sau utilitatea lor pentru individ (în baza postulatului care atribuie comportamentului uman tendinţa maximizării utilităţii). Printre criteriile mai larg utilizate pentru clasificarea d. cantitatea de informaţie a situaţiei prezente.. c) „adver.. hazardate (cînd succesul şi eşecul apar ca echiprobabile) şi riscante (cînd probabilitatea succesului este inferioară lui 0. va cuprinde primii lO°/o subiecţi. proces de alegere sau judecată care apare cînd subiectul cunoaşte mai multe cursuri de acţiune posibile.precum şi în anumite momente din viaţa' individului (alegerea profesiei) e t c .selecţia unui răspuns dintr-un ansamblu de răspunsuri potenţiale". diferenţiate atit pe planul utilităţii. d) caracterul rela- modificare de comportament care.. Ceauşu: „Orice D fie. în anumite activităţi profesionale în condiţii de acută criză de timp. prin intermediul căreia ştie că va obţine o anumită utilităţi. cu rezultatele cele mai bune sau cele mai slabe.. respectiv atunci cînd asupra evoluţiei situaţiei. Se recomandă să nu se aplice d.venţei cumulate.5). reprezentată prin alegerea unică. Momentele d. Sînt mai multe definiţii ale d. decurgînd dintr-o trebuinţă. nivelurile certitudinii nepunînd probleme de alegere între variante de acţiune. în care este angrenat individul. ţinînd seama de costul trecerii de la informare la decizie".. b) d. într-un sens dat. Acestea implică întotdeauna asumarea unor riscuri şi ca urmare se pot diferenţia în: prudente (acceptarea acţiunii numai în condiţiile în care probabilitatea succesului este superioară lui 0.căutarea unei corespondente optime la un automat. Sweetland şi W. R. pe căile de acţiune conturate. constînd în lanţuri de d.sarul de joc". cit şi pe acela al probabilităţii succesului.M. care. o variantă de acţiune caracterizată printr-o probabilitate mare a unui cîştig de valoare mică şi o alta oferind un nivel mare al cîştigului dar o probabilitate mică a obţinerii acestuia. Tiffin şi E. determinarea variantei de acţiu- ţiei subiect-situaţie. b) punerea performanţelor de la diferite probe pe o bază comparabilă. „. de regulă. toate. nu se pune problema alegerii acţiunilor. ireversibilă. Ele se caracterizează deci printr-o anu175 174 . nerepetabilâ.. stochastice. folosită la clasificarea subiecţilor după performanţa obţinută la o anumită probă. statică.. între ieşiri şi intrări. după un proces de evaluare. V. unitate etalon. Tipuri de d. H. Gagne: „. Individul destochează din stocul „memorie" modelul de acţiu- D ne. a doua d. în situaţiile de incertitudine se întrevăd mai multe căi de acţiune. in vederea realizării [aducerea în momentul prezent) a unui „obiect" prefigurat. în teoria statistică a d.: 1) identificarea principalelor variante ale acţiunii şi estimarea consecinţelor lor. prima d. în statistica psihologică.alegerea între două sau mai multe alternative: alegere raţională pe bază de informaţie sau afectivă". respectiv acţiunea prin care se încearcă concretizarea. propriu-zisă. cotabilă. J. sau de tipul maximin: „reducerea la nivelul minim a pierderii maxime posibile" sau „minimalizarea pierderilor").5). Pieron. în funcţie de cantitatea de informaţii a situaţiei actuale se disting: a) acţiunea în condiţii de certitudine... 4) adoptarea strategiei de acţiune (de tipul minimax: „obţinerea valorii maxime. 6) înlăturarea structurii alternativelor şi investirea uneia dintre variantele de acţiune cu atributul de „optimă". pentru care produsul dintre utilitate şi probabilitate (a succesului sau reapariţiei evenimentului scontat) are valoare maximă. b) d. în această categorie intră şi situaţiile în care calea de acţiune unică este susceptibilă de a fi găsită prin raţionament. DECILĂ.a. 5) reducerea variantelor de acţiune pînă Ja „structura alternativelor" (dilema) în care se înfruntă. acesta nu poate face decît supoziţii. Asemenea d. este declanşată. însuşit anterior (condiţie definitorie a situaţiei de certitudine). a viito- rului". L..d. I)udley: „. în care parametrii fiecărei verigi suferă modificări în funcţie de rezultatele obţinute anterior. modalitate de depăşire a unui conflict cognitiv sau afectiv. apar în activitatea politică pe cîmpul de luptă.

exprimînd ceea ce crede individul că va obţine. includ: panica manifestată prin inhibiţie generalizată (înrudită cu aşa-numitul „reflex de moarte aparentă"). cu privire la propria securitate. Din acest punct de vedere se disting: a) „Jocul contra naturii". transformare a semnalelor unui alfabet-cod. între ceea ce vrea şi ceea ce poate efectiv individul. implică: scopul ideal. nivelul aspiraţiei. proces de . Confruntarea are loc între aspiraţii şi posibilităţi. de fejecţie) la stimulii ce au fost condiţionaţi în chip patologic. percepţia performanţei. în această categorie intră situaţiile care apar în decursul aşa-numitelor „jocuri de noroc". care facilitează adaptarea la condiţiile mereu noi ale activităţii. Formele active sînt reprezentate prin: îndrăzneală. percepţie etc. de la informaţia reproductivă la cea de comandă. se manifestă prin indiferenţă. Actul d. DECONDIŢIONARE. scopul concret pe care îşi propune să-1 atingă (definit de S. Se caracterizează prin deplină încredere în forţele proprii şi prin sentimentul că dificultăţile situaţiei pot fi învinse. se manifestă prin prudenţă. substratul lor este deo- D sebit: necunoaşterea situaţiei şi absenţa conştiinţei riscului în cazul îndrăznelii. intensitatea aspiraţiei. calm. exprimînd ceea ce ar dori individul să obţină. nivelul sperat al scopului. în situaţiile ce se subsumează acestei denumiri adversarul îl constituie natura în înţelesul larg de sumă a factorilor impersonali generatori de evenimente cu grade diferite de previzibilitate sau chiar imprevizibile. stăpînire de sine. teama (de tipul anxietăţii). ceea ce crede individul că a obţinut înainte de a cunoaşte rezultatul exact al acţiunii. resemnarea. în această situaţie. a riscurilor. d. 2) Situaţia de echilibru. c) „Jocul pluripersonal". chiar a certitudinii de nivelul zero.mită lipsă do consistenţă şi tranzitivitate. caracterizată prin conştiinţa faptului că forţele proprii sînt suficiente pentru învingerea dificultăţii situaţiei. cele create de variaţiile unor factori cum sînt cei meteorologici etc. Suprimarea compensării. d) în funcţie de caracterul relaţiei subiect-situaţie se disting d. Astfel. tensiunea psihică ce ia naştere o dată cu fixarea sau alegerea unui scop. De aici d. constînd în participarea formală la activitate. transformare realizată de traductorii de intrare a sistemului. d. este înţelegerea. pe fondul încrederii în propriile forţe. Are o structură asemănătoare cu forma anterioară. care defineşte poziţia în care se plasează în şi faţă de mediu. îndrăzneala se diferenţiază de curaj prin absenţa cunoaşterii pericolului. apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă etc. atunci cînd simte sau D apreciază că posibilităţile sale de acţiune sînt insuficiente pentru învingerea dificultăţii problemei cu care este confruntat. dată fiind facila lor restabilire). deosebirea constînd în faptul că adversarul de joc se identifică cu propria persoană. pe baza unei anumite 12 reguli.) fiziologie. Formele pasive ale conduitei. proprii sistemului receptor/ destinatar. 6 A) alfabet-cod alfabet de bază Psihologic. Termenul se mai foloseşte şi pentru a desemna tehnici de a'şa-zisă „spălare a creierului". respectiv tendinţa de a părăsi cîmpul acţiunii. Iar actul eroic înseamnă anularea factorului utilitate (personală) pe fondul aceluia care reprezintă valoarea (socială) şi acceptarea oricărei eventualităţi. atitudinea de minimalizare a dificultăţii. Forma cea mai înaltă a d. deşi îndrăzneala şi actul de curaj înseamnă în egală măsură acceptarea acţiunii. constă în formarea unei condiţionări negative (de apărare. actul de curaj şi actul eroic. Sub această denumire sînt cuprinse situaţiile în care individul este confruntat cu strategiile altor persoane. Manifestare clinică a epuizării sau a depăşirii resurselor funcţionale ale unui organ lezat (ex. proces in- DECODIFICARE. Forma pasivă a conduitei în această situaţie. cunoaşterea situaţiei şi asumarea conştientă a riscurilor. de la reflex senzorial la senzaţie. Printre formele active ale conduitei în această situaţie se numără: laşitatea. exprimînd: 1) Situaţia de inferioritate. b) „Jocul contra sine". Astfel la alcoolici sau drogomani se dă odată cu dozele de alcool eau morfină şi o substanţă cu efecte vomitive. precum şi panica. înseamnă trecerea de la semn la semnificaţie. 3) Situaţia de superioritate (de dominare). manifestată prin reacţii generalizate (aşanumita „avalanşă de reacţii"). blazare. în neuroDECOMPENSARE. adică: L = P(ZJ g Z -> a. în psihoterapie. faţă de consumul de alcool sau drog. lipsă de interes. în care se îmbină intensitatea motivaţiei şi nivelul scopului (cu cît acesta este mai ridicat cu atît intensitatea aspiraţiei este mai mare). vers compensării constînd din perturbarea echilibrului în urma unui deficit sau privaţiuni. c) prin „adversar de joc" se înţelege factorul generator al evenimentelor care măresc în asemenea măsură nedeterminarea situaţiei actuale incit împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei ei. Este procesul invers codificării. Siegel drept „punctul din regiunea pozitivă a scalei de utilitate aplicată la o variabilă de realizare care se identifică cu cei mai înalt dintre scopurile între care modificarea funcţiei utilităţii este maximă" . susceptibile de a facilita sau a îngreuna atingerea scopurilor urmărite de individ. slăbirea şi stingerea reflexelor condiţionate ca urmare a neîntăririi lor îndelungate (se presupune că nu dispar cu totul. în semnale echivalente. înaintea oricărei evaluări a mijloacelor sale de acţiune. în cazul actului de curaj.

cîntări). stare. debili mintali şi deficienţi motori. D. recurgînd la etimologii sau stabilind o convenţie. spiritual si moral. constînd din eliberarea tendinţelor refulate. Există şi d. operaţională ce delimitează un sens prin anumite rezultate obţinute în cadrul unor acţiuni experimentale sau practice şi. proces intelectual de examinare cît mai completă a unui fapt cu relevarea argumentelor şi motivelor pro şi contra în vederea adoptării unei decizii. unul fiind normal şi conştient. Deficienţii senzoriali. motori şi mintali. realizate explicit sau implicit. senzoriali. metodele şi tehnicile educării şi reeducării lor. deliberare—a. Sindrom întîlnit în isterie. a obiectelor şi d. în contextul d. DELIBERARE (lat. D. nea treptată a unui organism (sau unui organ) de la o formă superioară către un prototip inferior. în acest ultim caz. Se admit noi forme de d. dintr-o dublă perspectivă semiotică şi praxiologică. se poate referi şi la domeniul psihic. întrucît acestea din urmă sînt subordonate primelor. Identitatea de 178 conţinut între termen şi propoziţia definitorie exclude însă formulele tautologice. variate şi în continuă evoluţie. arată Goblot. C. în psihologia cunoaşterii modalităţile de desfacere a implicaţiilor unor semnificaţii sînt numeroase. logopaţi. morali. Se disting d. de concentrare a informaţiei. cum sînt cea ostensivă constînd din precizarea înţelesului unui termen în cadrul unei comunicări prin indicarea şi perceperea obiectului-etalon. se precizează semnificaţia unui semn. D. DEFECTOLOGIE. realizată în formă ipotetică sau disjunctivă. Deficienţele sînt anomalii dar nu reprezintă ceva patologic. bazate pe judecăţi categorice. Deci. Popa dezvoltă o teorie modernă a d. real. fenomen. capitole de pedagogie specială adecvată cerinţelor pedagogico-medicale ale recuperării şi compensării funcţiiDEDUBLAREA PERSONALI- D lor deficiente. Anomalie anatomică şi funcţională ce reprezintă o deviaţie de la sistemul normal de proprietăţi ale speciei şi care se accentuează din generaţie în generaţie. unui obiect se cunosc forme empirice. în d. evidenţiază necesitatea unei relaţii şi este mult mai riguroasă decît inducţia. poate fi stipulativă. disciplină psihopedagogică care se ocupă de particularităţile psihofiziologice ale dezvoltării copiilor cu deficienţe fizice şi psihice şi cu legile. După acesta funcţiile d. d. stări maniacale şi schizofrenie. practice şi abstractgeometrice. d. de asemenea. în simţămîntul de familiaritate. Puf an). se dezvoltă psihologia deficienţilor senzoriali şi mintali şi. în d. centrată în jurul unui termen definitor. constînd din trecerea de la aserţiuni generale la concluzii asupra unor fapte particulare. implică activarea funcţiilor catharsice şi eliberarea de tensiuni'. Conform logicii aristotelice d. sintactic-calculatorie. b) fundamentarea principiilor de clasificare a copiilor anomali. fenomen psihopatologic de disociere a unităţii personalităţii prin dedublarea fiinţei. nomen ce include totalitatea încălcărilor de norme sociale săvîrşite de către tinerii sub 18 ani. proces invers refulării. Factorii d. d) elaborarea sistemului de educare şi instruire diferenţiat după deficienţe.. de asemenea. Silogismul este forma -tipică a d. stabileşte o identitate de semnificaţie cognitivă între termenul de definit şi descripţia (explicaţia). DEFICIENT. pentru prima dată. D. d. din readucerea lor în conştiinţă şi din reducţia tensiunilor acumulate. formă fundamentală de raţionament. orbi şi ambliopi. de introducere a unui termen sau expresii noi. o lacună morfofuncţională înnăscută sau survenită. apariţia a două euri diferite ce evoluează succesiv sau simultan şi determinînd două tipuri de comportament. DEFINIŢIE. sînt: referenţial-designatoare. nu sînt numai de ordin inDELINCVENTĂ JUVENILĂ. persoană cu o lipsă. DEDUCŢIE. DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE). D. a termenilor. se ocupă de surdomuţi. contemporană îşi asumă următoarele sarcini: a) stabilirea structurii deficienţei şi definirea posibilităţilor de corecţie şi compensare. influenţează şi unele mobiluri afective conştiente. dar după Lacheliere. f) elaborarea metodelor de pregătire practică. operaţie logico-semantică exprimată într-o propoziţiune concisă prin care se indică proprietăţile esenţiale ale unui obiect. sintactic sau semantic prin recurenţă.D TĂŢII. strategie a gîndirii. ci anomali. se construieşte prin raportarea la genul proxim şi stabilirea diferenţei specifice. se vorveşte şi despre d. de apartenenţă la propria experienţă a unor persoane sau situaţii pe care subiectul le întîlneşte. iar altul patologic şi bazat pe o motivaţie inconştientă. Cele două euri coexistă. Prin extensiune. Se disting d. de evidenţiere a schimbărilor intervenite în conţinut. Această formulă clasică nu satisface toate cerinţele cunoaşterii ştiinţifice. Se face o deosebire între patologie şi deficienţă. e) stabilirea scopurilor. reflexia conştientă intervine în prim plan. 12* DEFULARE. de calificare într-un anumit domeniu şi de profilaxie a perturbaţiilor care ar putea să survină ulterior (C. iluzie a gnoziei constînd în falsa recunoaştere. feDEGENERESCENTĂ. încălcări sancţionate penal. c) studierea particularităţilor vieţii şi activităţii copiilor deficienţi în anumite condiţii sociale. ce justifică înlocuirea într-un context propoziţional a definitului prin definitor şi invers. Prin extensiune. psihoze alcoolice. motori şi mentali sînt consideraţi nu anormali. regresiu- 179 . conţinutului şi metodelor instruirii şi educării în raport cu cerinţele contemporane. a instruirii şi adaptării lor la muncă.

necesităţilor. deviante. pe care acestea se inserează. Marea majoritate a delincvenţilor provin din familii dezorganizate. dovezi sau demonstraţii. vicii. nu este suficient să se constate doar că un raţionament nu corespunde realităţii. probelor şi rezultatelor sau dovezilor. DELIR. ce este bazată pe un fond de ostilitate. una formată din delincvenţi iar alta. ci trebuie pus în evidenţă fondul patologic al apariţiei lui: interpretările şi ideile delirante sînt întotdeauna raportate la în- săşi personalitatea deliranta. H. Ey) constituite prin proiecţia unor idei sau convingeri aberante care fac parte din sistemul personalităţii alienate. fie deosebit de prospere. se impune în cîmpul conştiinţei ca un eveniment al lumii exterioare. irosire absurdă a banilor etc. sini dezvoltate. tendinţe asociative legate de indivizi mai mari şi cu antecedente. D. manipularea unui limbaj violent şi trivial. psihotice. constînd în apariţia. Soţii Glueck. în sensul unei profunde deteriorări a raporturilor dintre eu şi lume. Această convingere în realitatea ideilor delirante determină şi anumite comportamente şi atitudini corespunzătoare şi ca urmare neadecvate nici realităţii nici coexistenţei cu ceilalţi. acesta fiind furnizat de expe- 181 . Deci prin d.. ideile delirante contrazic în întregime tot constructul premorbid. Spre deosebire de simplele erori de judecată. este frustraţia. prevenirea d. nu este doar pasiv şi accidental. intoxicaţie. de fragilitatea eului. în special a gîndirii. de negarea valorilor socialmente acceptate: munca. Merton). nivelul comportamental de relaţie cu societatea. întotdeauna. D.apartenenţa tinerilor delincvenţi fie la familii foarte paupere. pretenţiilor. în grup. reacţii şi atitudini disproporţionate faţă de situaţii. prin lămuriri. în ultimă instanţă. intelectuale. pentru societate. coeziunea vieţii familiale. prin canişi trădează de cele mai multe ori infracţiunea. boală mentală. în special. făcînd imposibilă corectarea sau îndepărtarea lor. poate fi clasificată după: a) gradul de intenţionalitate: prezenţa sau absenţa intenţiei. Alte influenţe negativ&»pot fi puse pe seama romanelor şi filmelor ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea. fiind întotdeauna însoţit de o intensă reacţie afectivă. Astfel. Un alt factor generator de d. intim în care se prepara infracţiunea. tainic. ci este activ incorporat în personalitatea bolnavului. pe care individul Câtitâ să-1 suprime. exprimat prin patimi. generată de carenţe educaţionale şi. importanta. afecţiunea implicată în viaţa de familie. ori prin evitarea formelor organizate de viaţă şi muncă. Aceste aspiraţii şi scopuri sînt realizate pe căi neacceptate de către societate. realizînd un fel de inversare valorică a realităţii şi instituindu-se ca unica modalitate de existenţă a acestuia. cel al comportamentului. pornind de Ia o idee care-1 „atinge" în subiectivitatea lui. e) dezechilibru existenţial. Sub aspect psihopedagogie. este legată de elaborarea unor instrumente de predicţie ştiinţifică a acestui fenomen. fie manifestă. Kwaraceus indică existenţa unor repere comportamentale care pot fi relevante asupra înclinaţiei spre devianţă: ostilitate la adresa factorilor educaţionali. preocupări sexuale precoce. veroşi. tulburare a activităţii psihice. pe un fond patologic. constă într-o destructurare a eului. Cel mai important lucru este. recidivă. de exemplu prin schimbări.D dividual. recidivişti. din nedelincvenţi. prin care se exprimă temele delirante. c) participare la comiterea delictului: singur.i deasă a domiciliului sau vagabondaj. nu se înţeleg doar credinţele şi convingerile. în geneza d. sînt raportate la circumstanţe obiective. intelect redus. D. fie latentă.. cantitativ egală.]. b) gradul de responsabilitate: perfect responsabil.. De cele mai multe ori. afective.j. raţionamente greşite sau concluzii aberante. Pentru a afirma că o idee este delirantă. persoana afectată fiind convinsă de adevărul lor. provenită din exacerbarea sentimentului de insecuritate. care. în care se întreţin condiţii ce conduc la supradimensionare a trebuinţelor. ci. minciuni şi furturi repetate. ci şi întregul cortegiu al fenomenelor ideo-afective.mai poartă numele de „halucinaţii noetico-afecţive" (H. o simplă tulburare ideo-afectivă de tip oniric-confuzional. perversiuni.j. d) repetabilitatea infracţiunii: pentru prima oară. diferă atît sub aspectul diversităţii temelor şi a conţinutului. de exemplu. Eysenck consideră că tinerii delincvenţi provin din categoria celor greu educabili. deformante sau necorespunzătoare realităţii înconjurătoare. D. delincventul minor este acel nevîrstnic ale cărui necesităţi biologice. Aceste relaţii reflectă disciplina şi supravegherea efectuată de ' către părinţii copiilor. b) instabilitatea emoţională. manifestă în discordanţa dintre doua planuri: unul.j. Acţiunea socială legată de prevenirea d. comparînd două grupe de tineri. de ordin social. c) inadaptarea socială.K. minorii se modelează după astfel de forme de manifestare. d. constată că principalele deosebiri între cele două loturi sînt explicabile prin tipul 180 D de relaţii socioafective din familia tînârului. o condiţie internă. este grupul ce întreţine o subcultură bazată pe valori negative. a unor idei false. opunîndu-se oricăror argumente logice. distingîndu-se astlel de erorile de judecată. D. pe care le întîlnesc la infractorii adulţi înrăiţi. Desprindem cîteva caracteristici psihice ale delincventului: a) înclinaţia către agresivitate. W. d) duplicitatea conduitei. şi celălalt. Statistic se constată. educative şi sociale nu au fost satisfăcute la timp şi în mod corespunzător normelor culturale existente (R.

înregistrează. în clinica de boli mintale se întîlncsc frecvente psihopatii şi psihoze cu o etiologie mistică. D. migraţii etc. sentimente. DEMOGRAFIE (gr. Simfămînt al respecfaţă de sine armonios corecu respectul faţă de alţii. atitudine valorică faţă de sine implicată şi în atitudinea faţă de alţii şi în întreaga conduită socială. ştiinţă a caracteristicilor şi schimbărilor cantitativ-statistice ale populaţiei. Presupune conştiinţa propriei valori. în sensul propriu de arătare a unor obiecte şi de punere în evidenţă a v. se impune ca aceasta să fie o judecată clară şi precis determinată şi să rămînă identică cu ea însăşi în cursul întregului proces de argumentare. Dreptul la statutul de personalitate se justifică prin îndeplinirea rolurilor. parţială sau dismnestică şi d. Caracteristica esenţială a d. cu rol în receptarea influxurilor nervoase.. în mod spontan. arteriopatică. Cultura contemporană reduce posibilităţile de alienaţie mistică. se articulează cu terminaţiile axonale (sinapse). afectează d. indirectă. trebuie să respecte anumite reguli. nefăcînd însă parte din ansamblul simptomatic şi constituind doar o complicaţie progresivă. tinde întotdeauna spre agravare şi o degradare psihică terminală. în funcţie de accepţia ce i se dă (ex. d. D. gînduri) i-ar aparţine. DENDR1TĂ. Demonomania este credinţa delirantă în existenţa şi acţiunea perpetuă şi invizibilă a „spiritelor" infernului. implicată în schizofrenie. a meritelor şi responsabilităţii tului lată Deci morale. DENOTAŢIE. o constituie potenţialul evolutiv. finală. în aceste cazuri. Credinţa în 184 atotputernicia malefică a demonilor... ce fuseseră anterior refulate. semnul A poate 185 .-i teza să decurgă CM necesitate din argumente. (comportament demografic). cu caracter deductiv şi d. te: ineiui! d" d. cu caracter inductiv. Dezechilibrarea sistemului de relaţii yalorizante arătat. care utilizează diferite raţionamente şi argumentări de fapte concrete. calităţile intelectuale şi creative ale oamenilor ar fi de origine demoniacă. d. se impune ca acestea să fie adevărate. cuprinde obiectul sau teza de demonstrat. d. modestia. în comparaţie cu „predemenţa". gic de fundamentare a adevărului cunoştinţelor cu privire la o problemă sau alta. totală sau paralitică. senilă. Referitor la teza de demonstrat. în forma. ca urmare a lezării masive a creierului. obţinute pe cale experimentală sau deduse din raţionamente. apare pe fondul unei tulburări cerebrale ca urmare a atrofierii. D. d. conform mitologiei.' căsătorii. rezultate statistice ale unor aspecte de viaţă individuală: decese. deci să se respecte regulile inferent/ 1 deductive sau ale celei inductiv. ci implică d. Astfel se disting d. în psihopedagogie. economice e t c . şi perturbă promovarea atît a valorii proprii cît şi a valorii altora ducînd la orgoliu. demos — popor. După scopul urmărit se disting DEMONSTRAŢIE. în funcţie de natura tulburărilor neurologice care-i stau la bază se disting diferite alte tipuri de d. propriu-ziză şi d. natalitate etc. principiu conform căruia subiectul stăpînit de dorinţe. d. în primul rînd.nor relaţii concrete. general.• ciure cu c lificativul de intuitiv.. negînd faptul că acestea (dorinţi. iar după felul după rolul şi felul fundamente- evita erorile. cum ar fi :d. precoce. Spre deosebire de raţionament. generic — prin îndeplinirea datoriilor faţă de societate. Demonopatia este delirul celor ce se cred posedaţi de forţe diabolice. DENSiC. Pentru a procedeului de argumentare d. se apără în continuare. Referitor la procedeul logic de argumentare. în evul mediu.AŢIE. DEMNITATE. ca şi alimentarea superstiţiei prin persecutarea. în psihanaliză. en- cefalitică etc. Sentimentul de a fi o lor d. de natura bolii care a provocat aceste leziuni. divorţuri. o temă multidisciplinară. funcţie a'semnelor de a reprezenta ceva independent de ele. arborizaţie do natură protoplasmatică a neuronului. fundamentele sau argumentele aduse în sprijinul tezei de demonstrat şi procedeul logic de argumentare. puternic influenţate de variabile psihologice: înclinaţia spre sau reţinerea faţă de căsătorie. constituie un procedeu logic prin care se prezintă argumentele pe care se întemeiază judecăţile noi. învăţătura teologică despre diavoli şi presupusele lor acţiuni de influenţare a oamenilor. se foloseşte şi în a . să constituie raţiuni suficiente pentru teza dată şi să aibă legături logice cu teza. cum sînt: d. încît elucidarea comportamentelor demografice este. parţiale. în D personalitate de unde şi tendinţa de a se comporta conform unui registru de valori şi a solicita un tratament corespunzător. La rîndul lor aceste variabile sînt dependente de mari procese sociale. de asigurare a întemeierii suficiente a noului adevăr comunicat. naşteri. în care un rol destul de important îi revine psihologiei. procedeu lo- directă şi d. de obicei. vanitate sau umilinţă şi autoabandon. deci ti. îndeosebi la copiii ce au fost fanatizaţi religios. Structura logică a d. de caracteristicile leziunilor cerebrale şi. pelagroasă. Acelaşi semn sau complex de semne poate avea diferite semnificaţii. Referitor la argumente. gînduri. DEMONOLOGIE. nu contrazice. mai poate apare şi în sau ca urmare a unor tulburări psihice în special de tip psihotic.0 se disting prin faptul că depind. de informare. a celor ce erau consideraţi „în legătură cu demonii" a generat o serie de grave tulburări de conştiinţă şi comportament. grapho — descriere). epileptică. care. în al doilea rînd. se impune c. în cadrul d.

SEMNIFICAŢIE. deonto necesitate. (în psihologia socială) trebuinţă de altul. Declanşarea acestui mecanism este determinată fie de inacceptabilitatea obiectului direct pentru conştiinţă. care sînt efecte ale învăţării. datorie. A nu se confunda d. existentă în fiecare individ uman. ceea ce se cade. DEPLASARE. tratament psihoterapeutic. După Freud. Bolnavii . Asemenea stări de d. termenul. liberă de energie este una din caracteristicile majore ale proceselor primare ce participă la inconştient. au în vedere obligaţiile psihologului de a acţiona exclusiv pe linia respectului faţă de persoana umană. DEPERSONALIZARF starea de destructurare a organizării psihice a persoanei tradusă prin impresia (subiectivă) de schimbare. divorţ. prin sentimentul de moarte psihică. Impresia de schimbare şi detaşare de propria realitate es e generală. d. în accepţia lingvistică şi psihologică termenul d. Treptat se conturează impresia artificialităţii şi caracterului impus al propriilor procese psihice. a unui regim alimentar sever. opiniile) de la obiectul ei direct la un alt obiect. fie însuşi ansamblul acestor norme formulate într-un cod deontologic. insuccese) sau în urma unei munci istovi- D toare. apărute ca o reacţie firească la situaţii dificile de viaţă (moartea unei persoane dragi. în psihologie. de devalorizare. raportate la diferite situaţii sociale. de irealitate a reminiscenţelor şi ideilor. DEPRINDERE. în d. de indecizie de acţiuni. vid interior. SEMN1. simţul propriei existenţe" (C. un rol central revine conexiunii inverse. necesită o schimbare a condiţiilor de viaţă şi activitate. cuvintele apar cu d. cu auto- 187 . îndeosebi ale celei aplicate. de deprimare. componentă automatizată a activităţii. In procesul formării d. V. fie mai complexe (afective şi ideatice cum sînt credinţele. este redată de bolnav prin sentimentul de înstrăinare socială. denotă mecanismul inconştient de transferare a unei încărcături psihice fie numai afective. de unde apariţia dedublării afective. certuri. şi care îşi au rădăcinile în modul de structurare a personalităţii. căutarea de legături şi aflarea de satisfacţii prin acestea. de diminuare a forţei de rezonanţă afectivă. de natură să îngreuieze studiul activităţii bioelectrice a scoarţei. autonomie necondiţionată în utilizarea tehnicilor de specialitate şi perfecţionarea continuă a tehnicilor şi cunoştinţelor pe care le utilizează. DEPRESIUNE DIFUZĂ. DEPRESIUNE. fiind însă trăită mai intens în planul afectiv. de tristeţe exagerată. par a fi pierdut simţul unităţii persoanei lor. Zapan). tensiunilor de la o reprezentare la alta se produce printr-un lanţ asociativ. iar aferentaţia trece de la nivelul verbal la cel senzorial şi aici. DEPENDENŢĂ. stare psihică morbidă. pot apare la orice vîrstă. de încetinire a cursului vieţii psihice. D. dar mai ales în adolescenţă şi la vîrstele înaintate. fatigahilitate şi anxietate. totodată. de la controlul prin telereceptori la controlul proprioceptiv (G. desemnează fie studiul îndatoririlor şi normelor morale pe care trebuie să le respecte psihologul în cadrul exercitării sale profesionale. aşa cum este el folosit în psihanaliză. apare în diverse boli psihice dar cu deosebire în schizofrenie.jitant. fie vocala respectivă. iar in cazuri mai grave. păstrarea secretului profesional. Teoria despre datorie. de ataşare la altcineva. DEONTOLOGIE (gr. D. După creatorul termenului (J. Bontham). de hipobulie. Elldns). caracterizată prin desfăşurarea în afara sau prin reducerea controlului conştient. Afilierea este expresia unei astfel de trebuinţe şi relaţii de d. D. reacţiile se coarticulează şi se organizează structural. PafîîOilŞtefânescu. (în sens curent) doctrină a moralei profesionale cuprmzînd ansamblul normelor şi obligaţiilor etice specifice unei activităţi umane.J au impresia că nu mai sînt ei. spre deosebire de d. Normele deontologice ale psihologiei. de modificare a afectelor. realizare spontană şi facilă. caută să se regăsească pe ei înşişi. a obiectivitătii absolute. despre originea. bolnavul suferind pentru faptul că este incapabil să mai sufere şi să se mai bucure ca mai înainte. caracterul si normele obligaţiei morale. în logică. însoţită de o dispoziţie sufletească astenică.D însemna prima literă a alfabetului. fie de indisponibilitatea obiectivă a acestuia. Unele stări de d. Rezultă din exersare repetitivă şi se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice funcţională iii care sînt reunite veriga aferentă şi cea efectorie a reflexelor.. lor. în dicţionare.diminuarea activităţii electrice spontane a scoarţei. fie o judecată etc). ansimblul obiectelor pe care le evocă un termen. chimici sau electrici. corelată şi cu 186 impresia schimbării realităţii înconjurătoare. Relativ frecvent întîlnite sînt formele uşoare de d. logos — studiu).d. 1962). studiu empiric al datoriilor morale concrete. în sţ>ecial în psihoza maniaco-depresivă. se opune celei de conotaţie prin valoarea sa de generalitate şi stabilitate pentru fiecare din cuvintele unei limbi. raportarea sinelui la o altă persoană. caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate psihică şi motorie. neocazionale. a intervenţiilor practice întemeiate exclusiv pe raţionamente şi informaţii ştiinţifice. Este întîlnită într-o formă gravă în unele boli psihice. Uneori bolnavul se comportă ca şi cum ar fi un observator detaşat de propriile acţiuni (H. echivalează cu un artefact experimental imp. propagarea lentă a acestei descreşteri şi persistarea sa pentru cîteva minute în fiecare punct cortical ca urmare a aplicării pe scoarţă a unor stimuli mecanici. ca şi cunoştinţele. Formele de manifestare ale d. D. şi. în spaţiu.

prin amplasarea subiecţilor într-o cameră obscură. sînt cercetate după modelul actelor motorii automatizate. vcrbtilnlogi'. risete sau plînsete. vorbire. reprezintă fenomenul propagării impulsurilor prin centrii nervoşi care. şi mai ales între d. eliminarea actelor inutile waerAcc. P. </. 188 189 . înseamnă şi dezagregarea trăirii spaţio-ţemporalităţii. vechi şi cele în curs de formare se dezvoltă interacţiuni po/. Astfel este transferul prin care elementele similare dintr-o veche d. D. a sistemului de referinţă a subiectului. eliberare emoţională ce intervine cînd tensiunea sau încordarea internă devin insuportabile şi subiectul dă curs liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau într-o altă situaţie) manifestînduse verbal şi mimico-gesticular (vorbire strigată şi rapidă. se includ în cea nouă. DEREALIZARE. de ex. sau prelungită. D Prin d. operaţia mentală reprezintă o d. de semnificaţia antientropică şi care instaurează astfel o dezordine mintală progresivă. Formarea d. cit activităţile psihice sînt mai complexe cu atit eie conţin mai numeroase şi complicate structuri automatizau:. D. în faza sintetică intervin coordonările dintre elemente. fie în polul trăit. puşi în stare de completă imobilitate. adaptabile la situaţii şi dependente de conexiunile inverse. care are la bază alterarea trăirii spaţio-temporalităţii. pcrcrptire. La aceasta se referă dictonul: reînvăţarea este mai grea decit învăţarea. In faza analitică a exersării. intervine comunicarea prin imitaţie şi contagiune afectivă. D. ci şi a mijloacelor la care se va apela. La nivelul personalităţii. grupările şi grupurile de operaţii intelectuale studiate de Piaget.D matismele native. pe baza întârzierilor sinaptice şi astfel a decalajului în propagare. o „modalitate de comunicare deranjată". ceea ce dovedeşte însemnătatea funcţionării continue a aparatelor senzoriale. o gîndire derealizată. înseamnă o ieşire din realitate. ci şi succesiva ei perfecţionare. ţine de psihologia mulţimii in care se ridică barierele conduitei individuale. adică o gîndire şi un psihism ce se desfăşoară în afara timpului şi spaţiului real. Cea de-a treia etapă prevede exersarea sistemului unitar al acţiunii pentru ca aceasta să se desfăşoare temeinic. ceea ce implică nu numai repetarea ei. \V. reprezentat de sursa continuă de informaţii a realităţii. fenomen de întrerupere a contactelor senzoriale cu ambianţa. prelungită duce la o serie de perturbări neuropsihice.V ' <//•••<••. caracteristică omului normal. ci mai mult ca nişte cadre mobile". Prima etapă a formării d. subiectul execută acţiunea pe părţi. să fie corect modelate întrucît dacă s-au fixat defectuos cu greu mai pot fi corectate. Cousidcrîndu-se îngustimea conştiinţei clare. DEPRIVARE SENZORIALĂ. du- pă R. fie în cel exterior. Leontiev. printr-o„pararealitate". d. Minkowski de „alterarea sincronismului trăit". agitaţie. ce presupune intercalarea unor elemente din vechile d. activitate. se înlănţuie şi se dispun pe nivele de generalitate. ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele activităţii suit habituale. sindrom psihotic major. a. caracterizat prin trecerea de la dezorganizare la organizare. Jîste de aceea foarte important ca d. D. Se elimină greşelile şi se reţin componentele corecte. permite stimulului unic aplicat pe calea aferentă să genereze o salvă de impulsuri ce descarcă efectorul şi după încetarea stimulării căii aferente. Galperini. este un proces multifazic. Cea de-a doua etapă este exersarea acţiunii. semnifică progresiva negare a realului. iar Guiraud vorbeşte de „tulburarea desfăşurării în timp" şi A. pentru că există o continuă „foame de informaţii". James aprecia eă la nivelul ghulirii. Exemple tipice de transfer şi interferenţă se descoperă între d. acţiuni precipitate etc). ce intervin în procesul de însuşire a unei limbi străine. mod de gîndire şi simţire. izolată acustic. capacitate de a identifica şi citi tactil literele sau desenele pe care cineva le trasează pe pielea proprie fără a le putea urmări vizual. multiplicarea d. o gîndire în afară şi „golită" de realitate. organizmdu-se sistemic. Subiectul îşi formează astf'. DESCĂRCARE AFECTIVĂ.c. dar în dezacord cu cerinţele acesteia producînd perturbări şi reţinînd elaborarea ei corectă. Botez a dovedit că chiar şi în cazuri grave şi complexe de afazie şi alexie se menţine totuşi posibilitatea d. a satisfacerii trebuinţelor vitale de explorare perceptivă a ambianţei. o para-lume" lipsită. constă din prezentarea modelului ncţiiinii.. Odată formate d. M.I imaginea acţiunii şi va fi controlat asupra gradului de însuşire a ei. DERMOLEXIE . între d. Mucchielli. prin indicaţii nu numai asupra scopului ei. reacţiile se modifică. legaţi la ochi şi cu membrele în tuburi de carton.. cu nesiguranţă. (ea de-a patra etapă prevede includerea deprinderii formate în contextul mai larg al activităţii. Deşi în psihologic d. în contextul uneia noi. Rezulta ă din interiorizare şi automatizare (A. favorizând dezvoltarea acesteia şi interferenţa. nu trebuie să fie considerate întotdeauna ca scheme rigide. Cu şi unificarea părţilor într-un bloc unitar. d. participanţii se apropie anonim şi îşi descarcă într-un iei sau altul tensiunile acumulate. Efectul de d. dispun de o mare stabilitate şi se impun pe nesimţite în comportament. fonetice şi sintactice alclimbii materne şi d. în orice domeniu apare ca o condiţie indispensabilă a construirii complexe a activităţilor.itive sau negative.s. care desemnează pierderea funcţiei realului. este negată astfel şi dimensiunea anticipatoare. trebuie să se evite reducerea la sfera motricitatii considerîndu-se pluralitatea d. După von Gebsatel. descompunerea. DESCĂRCARE ULTERIOARĂ. exersarea ei în condiţii fireşti.

Ed. după Preston şi Schwinker. Cel mai slab se vede alb pe albastru. pe care o are subiectul conştient de situaţie în momentele respective. cu ajutorul cărora se încearcă diagnosticarea răspunsurilor şi declaraţiilor false. susţine Husserl.' şi flexibilitatea lingvistică. mărime. D. în studiul psihogenetic. productivitate. adică acolo unde se presupune minciuna. formă. el nu debutează la copil în forma realismului vizual. dispoziţie spre ducerea la bun sfîrşit a acţiunilor întreprinse. competenţă. d. verde pe alb. Reacţiile interne întîrziate şi într-un anumit fel distorsionate în raport cu celelalte li stimuli obişnuiţi sînt consideiate a fi indicatori ai stării de alarmă şi dedublare. acţiune ce reproduce cu mijloace verbale sau altfel de simboluri o realitate tinzînd spre o prezentare concretă cit mai completă şi sugestivă. fenomenologică a adus unele contribuţii la prezentarea concretă a unor fapte • d e conştiinţă (H. încereînd să reproducă sau să producă imagini ale unur obiecte şi situaţii. în legătură cu aceasta d. Deşi d. în d. fenomenele spirituale şi experienţa subiectivă în genere pot fi explicate numai prin considerări directe. în fond. respiratorii şi circulatorii etc. DESIGNARE (DESEMNARE). d. DESEMNARE v. eficienţă etc. Un coeficient mai mare de siguranţă în detectarea minciunii l-ar putea oferi analiza reacţiilor fonematice. d. DETECTOR DE MINCIUNI (engl. îşi exprimă involuntar preferinţele şi stările conflictuale. sînt folosite ca mijloace de psihoterapie. ci a celui intelectual (Luquet). D. pe cînd cuvînţul este 190 D designativ întrucît nu reclamă prezenţa obiectului şi nu-1 reproduce pe acesta prin factura sa de semn verbal. Totodată. ansamblu de însuşiri ale personalităţii constînd din pricepere. Ey) şi implicit a deschis calea psihologiei fenomenologice a cărei valoare este relativă şi care rămîne tot mai mult în urma dezvoltării ştiinţei psihologice. şi verde pe roşu. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser al adevărului") nu a dat totuşi rezultate sigure pentru că uneori răspunsurile paradoxale la o întrebare pot fi cauzate nu de actul minciunii. de asemenea. numai printr-o contemplare „eidetică" s-ar putea ajunge la surprinderea ei. După R. exersîndu-se. stimulilor mobili dccît a celor statici. Bartlett). facilitînd efecte de catharsis. prin descrieri ce permit o treptată reducţie a fenomenelor la structura lor esenţială. 191 . ci de teama şi rezerva. reflexia filosofică este subordonată introspecţiei şi aceasta pentru că intenţionalitatea subiectivă. Cercetările experimentale au demonstrat că cel mai bine se detectează semnalele de sus şi din stînga. involuntare la stimulit critici. Jakobson (1960. a structurii pronunţării (intonaţiei) cuvintelor. este contrastul dintre semnal şi fond implicînd deosebiri de luminozitate. Un gest poate fi indicativ în chip direct (a arăta cu degetul). proprii minciunii. agregat de aparate de înregistrare a reacţiilor electroencefal"grafice. Faverge). îşi are punctul de pornire în conduita de imitaţie. modul cum ei le reprezintă. Spranger) şi care optează pentru intuiţia cognitivă renunţînd la mijlocirea prin demonstraţie logică deductivă. d. al familiei. ci numai actualizează un conţinut conceptual ce este referitor (ca idee) Ia ceva real. presupune nivel optim de vigilenţă. prima fază a percepţiei constînd din activitatea de căutare a stimulului într-un cîmp şi de orientare asupra lui (Forgus.D DESCRIERE. Husscrl. sînt folosite atît ca teste intelectuale cît şi ca teste proiective. vasculare. reprezentînd un ultim punct de rezistenţă a introspecţionismului. Seldfridge. oranj pe negru. ci ceea ce ştiu despre lucruri. fenomenologică este o metodologie a filosofiei fenomenol igice (Brcntano. Rubinstein). funcţie a unui semn sau simbol de a avea o semnificaţie ce se referă la o categorie de obiecte sau fenomene reale. DESTOINICIE. al arborelui. DETECTARE. lies detector). Mult mai uşor se produce d. Zincenko. psihogalvanice. în ceea ce priveşte schemele şi simbolurile s-a dovedit că cel mai rapid se detectează modelele obiectuale. Subiectiv intervin semnificaţia şi anticiparea (F. Un factor obiectiv al d. infantile parcurg toate etapele dezvoltării. insistă asupra detaliilor şi laturilor particulare. D. negru pe oranj. realismul vizual fiind un rezultat tardiv al formării capacităţii de structurare a spaţiului. schematizate. DESIGNARH DESEN. Contrastul cromatic care facilitează în cea mai mare măsură d. Fitts. Gen de compoziţii şcolare prin care se exersează spiritul de observaţie. şi picturi intervine o proiectare a tendinţelor afective ale subiectului care se identifică cu unele personaje. fiind socotită trăsătură distinctivă a conştiinţei şi gîndirii. activitate grafică sau picturală prin care subiectul. exprimă ceva din propria personalitate. iar nu simbolurile. poziţia şi distanţa faţă de observator. şi pictura. se dezvoltă la copii ca un limbaj prin care ui simbolizează nu ceea ce văd. la fenomenologi. Menţionăm testul omuleţului. Dincolo de faza primară a mîzgălelilor d. musculare. Subiectul este supus la un interogatoriu sau la un experiment asociativ verbal. în acest timp urmărindu-se modificările în reacţiile motrico-vegetative. Deşi viciată de subiectivism. culoare. Lomov) furnizînd subiectului o primă impresie (S. din descoperirea obiectului (V. B. negru pe alb. se identifică cu funcţia d'iiotativă sau referenţialâ a cuvîntului si constă în centrarea mesajului asupra obiectului semnificat. în ordine descreseîndă: negru pe galben. iar mai slab cele de jos şi din dreapta. este extensivă. este. Spre deosebire de definiţie sau •caracterizare. capacitatea de evocări. întrucît.

s. C.i'. d. Osgood. Dacă. termenul desemnează caracteristicile anumitor comportante de a se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăţi. mai frecvente sint: simularea.m. ]î. fundată pe concepţia materialist-dialectică a d.D) se calculează ţinînd seama de rezultatele obţinute la R şi la P după formula: ID = . adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o schimbe prin acţiunea lui" (Lenin). Fiind plural determinat psihicul uman devine prin recurenţă. grijă.D slăbire şi alterare a facultăţilor intelectuale ce intervine treptat în condiţiile senectuţii şi brusc în conţi1 stul unor maladii psihice. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea perceperii distincte a culorii verzi. II. cum sînt necesitatea implicativă. universal este neştiinţifică. în sfera mentală dotată cu legi proprii se produc determinări de o însemnătate inapreciabilă. La nivelul omului. tă şi abatere pătrată medie. Tolman. de o parte şi de alta a mediei se găseşte 95% din efectiv. şi modelarea socioculturală. talamo-cortical. al doilea segment al căilor somestezice oligosinaptice (primul fiind protoneuronul). într-o distribuţie a valorilor individuale după legea „normală" (LaplaceGauss). La nivelul conştiinţei şi conduitei umane acţionează o pluralitate de legi nespecifice şi specifice. S.. reprezentată grafic printr-un clopot. este alcătuit fasciculul spino-talamic care se termină în talamus. Printre formele d.s. so uuinifostă constant bunăvoinţă.a. psihologia evită şi trebuie să evite reducţionismul.) sau a celor specific psihologice. teorie privind raporturile necesare. în consecinţă. se constată o accelerată creştere a I. de unde informaţiile sînt conduse la scoarţă de un al treilea neuron. DEUTERANOPIE. hetero. comutativ ierarhizate şi cu structuri variabile.e piuă la identificarea do interese. se poate presupune un proces psihopatologic grav. psihologic abisal freudian). sistemele de legi. un important factor de determinare a transformării lumii. situaţi in coarnele dorsale ale măduvei. proprii psihicului şi comportamentului psihologic. în psihologie constă în aceea că. DEUTERONEURON. iar rădăcina pătrată a variantei este tocmai d. solidaritatea dintre psihic. se preferă procedeul docilelor sau centilelor. prin succesive măsurări. (numită şi abatere-tip). calcul mintal rapid ş. chimice. psiholingvistice etc.ilonco-noriviativ. Se calculează însumînd pătratele deviaţiilor individuale şi împărţind la numărul indivizilor (efectiv). In psihologie.D. Rubinstein consideră că specificul d. reversibilitatea. psihici..a. Inventarul şi clasificarea legilor parţiale psihologice sau mixte (psihofiziologice. atitudine de ci insacrarc faţă de o idee. dinamice şi statistic .. Wechsler penti u măsurarea inteligenţei sînt probe adresate unor aptitudini ce încep să regreseze treptat după adolescenţă (memorie imediată. ajutor. în bateria 1). DETERMINISM. aptitudini regresive (R) şi progresive (P). Faţă de obiectul d. încercarea de asimilare în psihologie a d. deci acest interval poate fi considerat ca unul de „normalitate". la rîndul său. nu diferenţiază verdele-deschis de roşu-închis. se referă la abaterea de la normalitate atît psihologic şi psihiatric cit şi v. Subdeterminările mecanice. indicator statistic al variabilităţii valorilor individuale. D. Iilaborîndu-se multidisciplinar. numi- 192 . dar o şi creează. delictual). Ca ştiinţă pozitivă. Inferenţa biologicului şi socialului în determinarea conduitelor umane a oferit psihologiei ştiinţifice un cadru de studiu obiectiv şi a deschis perspective descifrării unor fenomene subiective specifice. puţind conduce la conflicte între individul deviant şi grupul sau societatea respectivă. Ideea despre psihic ca zonă a liberului arbitru.: determinata variabil de mai mulţi 13 — Dicţionar de psihologie factori: ereditari. se obţine astfel varianta. în intervalul cuprins între două d.şi autodistrucţk). filtraţi. DEVIANŢĂ. fizice.) şi altele care se adresează unor aptitudini ce pn giesează cu virsta. spiritualist DETERIORARE MENTALĂ. principiul de a cărui promovare depinde constituirea ştiinţifică.. fiziologice.s. Abaterea. Astfel. „Conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea obiectivă. factorii externi sînt refractaţi. o persoană sau colectivitate în baza ataşamentului indisolubil faţă de ace'ista.. sau sigma (X). mecanicist a genera' deformări şi grave simplificări. Cînd distribuţia nu este gaussiană. prelucraţi prin intermediul condiţiilor interne neurosubiective. E. socioculturali. psihosociale. şi urmărind descoperirea unor legi obiective. şi social nu trebuie însă considerate aparte şi absolutizate. psihopatologici. mergîn'Ui~ş. psihofizice.) constituie încă o problemă deschisă. susţinere. în genere d. motivaţia etc. D sau transcendental. în jurul medici aritmetice. recidiva ş. se referă la comportamentul aberant iar sub raport judiciar priveşte comportamentul antisocial (infracţional. Indicele de d. interpretată psihopatologic şi modico-lcgal. cel mai înalt şi specific organizat sistem cu autoreglaj. determinarea trece progresiv în a ntodelerminare. pînă în pragul bătrîneţei. DEVOTAMENT. ansamblul interacţiunilor şi dependenţelor proprii realităţii şi anumitor domenii particulare. violetul de albastru. subiecţii afectaţi de d. narcofilia. între subiect şi obiect este o interacţiune şi orice tratare univocă generează erori capitale (mecanicismul reflectării pasive. idealism fiziologic. în secolul nostru psihologia constituindu-se prin treptata ei infirmare. lacună în lanţul d. Din axonii d. a exclus şi invalidat ideea eronată despre un d. aici. şi varianta sînt folosite în numeroase teste de semnificaţie în psihologia experimentală. 193 DEVIAŢIE STANDARD.

muncind. ca şi mişcările care ar fi trebuit să fi" reunite normal în aceeaşi conştiinţă şi sub aceeaşi putere". liste însă necesar ca să se ţină seama de faptul că factorii arătaţi nu acţionează izolat ci intercorelat şi interdependent şi că ponderea lor nu este egală. apare datorită prezenţei unei trăsături psihopatologice exagerate sau a unei configuraţii de astfel de trăsături. Janet scrie: „lucrurile se produc astfel ca şi cum lenomencle psihice elementare ar li tot aşa rle reale şi numeroase ca si la indivizii cei mai normali. DEZECHILIBRU PSIHIC. de dactilografiere rapidă şi corectă. dar şi rolul central al activităţii şi determinărilor educative. funcţiilor cognitive şi. grupe simultane dar incomplete ce se năputesc unele asupra altora. să se reunească într-o singură percepţie. psihice a copilului. copilul se dezvoltă prin educaţie şi învăţare. ca o endogenie. introdusă de P. a unei infecţii sau se datorează unor condiţii nocive de mediu. sinteză. ci şi prin condamnarea şi înfierarea celor care încalcă anumite norme. rapide şi ingenioase. trăsături nevrotice. uneori. psihici. Wallon a reproşat lui Piaget că nesocoteşte rolul maturizării în psihogeneză. Se are in vedere faptul că iu d. cu stări afective labile. la acţiune sau viaţă a grupului. p. cu tulburări de caracter. El scrie: „Organismul se dezvoltă funcţionînd. In şcoală prin d. Krzultă că d. desemnînd ipoteza sa cu privire la cauza diferitelor maladii psihice ca rezidind în slăbirea sintezei psihice. în virtutea autoorganizării şi autoreglajului. tulburări organice. D. abilitate motorie superioară comliţionînd mişcări precise. în psihologie. de manipulare a strungului sau de execuţie a mişcărilor digitale in cintatul Ia vioară sau pian. enculturaţiei. Fără o ereditate normală şi în condiţii de imaturizare organică nu e posibilă o d. D. DEZANGAJARE. considerînd continua devenire a structurilor psihocomportamentale. crize epileptice. sentimentelor ce angajau pe subiect anterior într-o activitate sau relaţii-. orice atingere a bordurilor deelanşînd o sonerie şi fiind înregistrată ca greşeală. se denumeşte un obiect de studiu implicînd activitate practică sau artistică. care duc la o schimbare calitativă de sens ascendent în pofida momentelor de regres pe care le cuprind.idit toi iu. d. gru parc. categorie filosofică care se referă la totalitatea transformărilor ireversibile petrecute în natură şi societate. DEXTERIMETRU. prezintă fragilitate psihică. în absenţa „socializării". ca o simplă şi treptată exteriorizare a unor structuri date. năzuinţelor. a coordonării mişcărilor. DEZAVUARE.DEXTERITATE. din cauza unei slăbiciuni speciale a sintezei. D. A fost de mult timp depăşită concepţia lui \Y. socioculturali şi nemijlocit. DEZVOLTARE. a fost amplu dezbătută şi formulată ca un principiu de bază. educaţiei. la propria lor d. S. Stern despre d. de aruncare a. psihicului şi comportamentului contribuie factori biologici. în unele ca-airi. ni comportament contr. Are la bază lupta dintre tendinţele contradictorii specifice sistemelor materiale. 13* l'. de tragere la ţintă. Termenul e utilizat şi în sens larg pentru a caracteriza indivizii instabili. la sfera motivaţioiialafectivă constînd într-o „stingere" sau anihilare a motivelor. in psihologie. se datoreşte mm incapacităţi de coordonare.i si are adesea tendinţă spre toxicomanie. un obiect. tulburări ale. omul adult. proces invers investiţiei pulsionale (ataşare la o reprezentare. D a"resiv. „DEZAGREGARE PSIHOLOGICA. Referindu-se la bolnavii psihici. încetînd. Rubinstein subliniază unitatea factorilor. se referă. S-a afirmat 194 195 . o instanţă) şi deci de privare a acestora de încărcătură afectivă. reprezentarea ajunge să-şi piardă valoarea afectivă (sens timetic) şi să fie indiferentă. " Determinarea social-istorică şi educaţia sistematică îndeplinesc un rol conducător în d. participarea personală la urmărirea unui scop. agresive etc. aparat destinat probării abilităţilor motorii simple. hiperemotivitate.p..Janet. atitudine şi sancţiune morală exprimată nu numai prin desolidarizare faţă de o anumită persoană. Se referă Ia elemente ale unor personalităţi psihopate (schizoidism. este un proces prin care se realizează noi structuri funcţionale care diferenţiază comportamentul ducînd la o mai bună adaptare la mediu. dezordonaţi. şi astfel dau naştere ia două sau mai multe grupe de D fenomene conştiente. mingii la coşul de baschet ete. expresie. poate fi iniţial voluntară iar apoi devine habituală. pusee nevrotice sau psihoiice. se conformează principiului dialectic al trecerii determinărilor în autodeterminare. poate fi de origine ereditară sau poate apărea in urma unui traumatism. complementar în raport cu obiectele ştiinţifice fundamentale. La om d.iijlologia şlimţilică este conceputa in spiriml dialecticii materialiste. Larg uzitat este dexterigraful (primă variantă Sollier şi Drabs -1930) propunînd parcurgerea unor labirinturi din decupaje în plăci metalice cu un creion metalic. dar nu ar putea. tulburarea unor tendinţe pulsionale fundamentale (sexuale. nu se pot elabora conştiinţa şi personalitatea umană. Are. însăşi activitatea mintală conştientă şi constructelc de personalitate contribuie. Dezechilibrai ui este instabil. H. intereselor. in aceasta constă legea de bază a d..). unui festă o conduită individualist. într-o singură conştiinţă personală. DEZINVESTITIE. disarînonic a vieţii psihice. a personalităţii. optimă. ciclotimie etc). nu numai prin dezaprobarea actelor sau ideilor cuiva. impulsiv. Astfel sînt aptitudinile practice de reparare a unui mecanism. Fiecare din aceşti factori este necesar dar nu şi suficient. Prin d. existenţa psihicului într-un perpetuu stătu nascendi. în psihanaliză.

de activitatea de învăţare. psihologice individuale. o anumită boală.'.. şi capacităţile individului a însuşirilor şi capacităţilor speţei umane. primipiui eseu ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi anume reproducerea în însuşirii. Funcţiile sau procesele psihice nu se dezvoltă se.psihologic identifică semnele unui proces sau unor însuşiri. deci ta pentru că. d.riaţiile unor fenomene supuse studiului sau o serie de rezultate gică a copilului presupune confruntarea dintre cerinţele subiecstatistice. sen. negarea negaţiei. considerînd că între acestea două sînt relaţii complexe ce se modifică de la o etapă la alta. teza pedologică despre independenţa d. voinţă etc).eron. Neîndoielnic. dintre este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viziunea altora modalitate de interacţiune cu asupra sa etc.i considerării omului — a un produs ])asiv al împrejurărilor externe. Astfel sînt în ordine — cazul concret. prezintă teristici tic personogeneză. fie . în urmă. cifice.1 constrîngeri şi iniţiative. Treptat psihogeambianţa. spontane. aşa cum. Vîgotski socoteşte însă că d. psi- pe în Kizi d. prin activitate. capătă un caracter concret-istn ric şi se subordonează principiului istorismului.. cum sînt învîrtirea pumniparat una de alta. înaintea celei priresponsabile. constituite istoric". d. cu învăţarea. dincu ajutorul unor aparate de iutre aspiraţii şi posibilităţi. dar nu a acceptat nici identificarea d. Se verifică prin testul marionecesare una cu alta. fică exprimînd dezvoltarea şi vaapariţia şi depăşirea contradicţiilor. fenomen sau a unei individuaunul din procesele psihice ocupă lităţi. IL. îi lărgeşte posibilităţile ţi perspectivele. D. Forţele motrice ale d. A.rc.. L. buie să ţină seama. că omul este în aceeaşi măsură influenţat de împrejurări în care înseşi împrejurările sînt influenţate de el. sociale sînt în acelaşi timp şi factorii determinanţi ai d. societatea fiind orientată mai mu't către cerinţele viitorului decît spr • reproducerea trecutului. • J C . precitimentele superioare şi imaginaţia. ci este o generatoare de noi condiţii de d. Există o serie de legi psiciale şi al propriei d. somare. subiectul depe stadiul anterior şi pregăteşte vine tot mai apt de extrapolări clementele stadiului următor. nu este o simplă beneficiară a condiţiilor oferite de aceasta. Fnculturaţia se bazează pe alte mecanisme comparativ cu embriugeneza. se situează în fruntea d. Marx remarca.. d. e o n f i e v ai vi . psihice au intervenit. se bazează lării interpolărilor. pe măsura acumuo calitate specifică. hică individuală se produce îi însuşirea îiKxlelel'. D. în înţelesul cuglobale cu ambianţa socio-umarent al termenului. Este adevărat că. Vîgotski. fără învăţare şi educaţie nu ar ji fost posibile. învăţarea raţional construită trage după sine d. Vîgotski a criticat. se produce totuşi conform tip de personalitate etc.CU re Copil . i . învăţarea bine organizată nu se situează în coada d.— însă. o identificare a unui proposibilă. degajîndu-se de re gularităţile evoluţiei biologice. Fieneza capătă tot mai mult caraccare stadiu. pornind de la detalii caracun loc dominant în raport cu teristice. încercările de a aplica în psihologia genetică umană legea bi<>genetică a lui E. in celelalte. procesele psihice secundare(gîndire. la vremea sa. re'. este stadială. Pierderea d. în care sînt rezumate. şi generează astfel de structuri şi procese car. psiholo. iizrază la. grave deformări din cauza fu. Aceaso structură de ansamblu. după cum arată A. este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contrinecesitate.t. d. este numită prin aceste interacţiuni intraspeadiadocokinezie. emoţia. D. în care este inclus copilul în fiecare etapă a vieţii sale. după Piaget. D. după Pietică logică a psihogenezei. fiind construite prin învăţare latentă şi mai ales dirijată. construcţie gracerea de la cantitate la calitate. percepţia. ca agent al d. voinţa. cu mai bine de un secol. deci hogenetice de care educaţia treca personalitate constituită. selectate şi condensate rezultatele întregii d. şi prin sincronizări bilaterale. medical recunoaşte.i de a'iiuni •: a cunoşt inielor d<. ' . psihologică nici n-ar fi noaştere. n b i m p e r i u l d . Astfel.Tliomae remarca iapiu! ci în problema d. Poate fi obţinută şi tului şi exigenţele ambianţei. O caracterisDIADOCOKINEZIE. este caractecări alternative în succesiune rarul ei sistemic. capacitate de a executa mişvată de L.] . unor legi dialectice cum sînt treDIAGRAMĂ. dinlie IOT D . ci în raporturi lor. ' M I c i i l t i i r a l . arăta Goethe — societatea merge mereu înainte dar individul o in întotdeauna de la început. Haeckel („ontogenia repetă filogenia") nu au dus la nici un fel de rezultate concludente. gîndirea. întrucît sînt filtrate prin dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale interii'.pidă.t tea c'elei concrete sau a motivasocială în asumarea de roluri ţiei secundare. ' • . se produce nu numai în baza învăţării dar şi în baza situaţiilor sociala integrale. om. ce mijlocesc interacţiunile DIAGNOSTIC. cu integrare.a conceperii autonomiste a d. copilul se dezvolta în sistemul relaţiilor de cooperare în comunicare cu ceilalţi oameni. Ororiginale. istorice. este o recună. în fiecare stadiu însă ces. psihologică fiind multifaczează apartenenţa la un anume torială. Asupra fiecărei etape a d..< ' . Leontiev. reprezentarea şi memoria. Astfel. individuale îşi pune pecetea activitatea diriguitoare care 196 < u i i î c i t u l '. nici n-ar putea apărea în baza unei d. psihogeneza se întemeiază pe o anume etapă. Concret. AstL-1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă apariţia gîndirii abstracte înainodată cu tinereţea. Altfel decît netelor. d.D teoria constructivismului pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista principiului interacţiuni . psihice. L..

proces de distincţie a unor însuşiri sau puncte foarte apropiate.. polarizarea afectivă şi caracterologică. metodele. D. d. ascuţit-rotuud etc. mijloacele şi scopurile procesului instructiv şi de relaţiile dintre pedagog şi elevi. nu este evaluat însuşi conţinutul semantic. în care se pune accentul exclusiv pe comunicarea şi pe însuşirea dogmatică a unor reguli. Iii afara d.a vorbi. proprie naturii şi soeie(ăţii şi o d.cu. DIDACTICA (gr. este legea unităţii şi luptei contrariilor prin care se explică mişcarea. forma fundamentală şi cea mai obişnuită de realizare a comunicării interumaiie. ramură a. aşa cum e. Sînt metodicile în care se accentuează latura concret tehnologică.. din r//'. în cadrul instituţiilor sociale. 199 198 .. a fost aplicată în studii de personalitate şi psihologie socială şi aceasta cu rezultate fecunde. Sîntînţelese dialectic raporturile obiectsnbicct. d. pedagogici D care se ocupă de sibteniul de mvăţţunint. modernă se îmbogăţeşte prin principiile şi metodele programării. de formele de organizate.poi I ret u(" cu\iniuliii. speciale care se ocupă de metodele predării anumitor obiecte de învăţămînt în anumite tipuri de. sînt calitative sau cantitative. Exemplul cel mai familiar este modalitatea d. Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi . D.i lumii în infinita ei diversitate de obiecte şi fenomene aflate într-o perpetuă interacţiuni. a unui referent comun (obiectul comunicărilor) şi a unui context comun — situaţia obiectivă în care are loc comunicarea. Pavlov a descris reflexul de diferenţiere bazat pe inhibiţie activă.p. uzează de încadrarea în tipuri (v. de regulă. confirmă tezele d. Se distinge o d. norme sociale obligatorii (forme de adresare. în opoziţie cu metafizica. fenomen de mediaţie (comparare) în relaţiile lingvistice. l'rin extensiune. saltul de la fiziologic ia psihic. DIATERMIE. în cadrul procesului de învăţămint.s. In depen deuţă de funcţia pe care o îndeplinesc în comunicarea reciprocă interlocutorii. la analiză fac. marxiste a adus şi aduce contribuţii de inapreciabilă însemnătate. 1 )ezvoltnrea în lumina d. Frecvent. DIFERENŢIERE PSIHICĂ. De e\. modalitate defectuoasă de educaţie şi instrucţie. profesor-elev. dreptul de întîietate în adresări e t c ) . imitatei materială .i discuţii).i demonstraţiilor ştiinţifice. însuşiri şi grupe de însuşiri psihocomportamentale după care se deosebesc între ei indivizii. Lenin a enumerat psihologia printre ştiinţele menite să aducă contribuţii precumpănitoare la dezvoltarea d. "biecfivă. DIDACTICISM. DIFERENŢIERE SENZORIALA. dintre conştiinţă şi activitate.->te elapieciat ca semn in sine (ca structură sonoră) de către subiect. şcoli. microgrupurile. se angajează in planul educaţiei intelectuale şi al educaţiei în genere.torială etc. procesul trecerii de la senzorial la logic şi unitatea lor Contradictorie. permanentă. norme şi cunoştinţe şi pe criiica exagerată. ' DIALOG. totuşi relevă o d. La om primează. Se dau rînd pe rînd cuvinte ce trebuie să fie apreciate după o scală în termeni bipolari: frumos-urît. presupune existenţa unui cod comun (de exemplu. Accentuînd latura informativă a instrucţiei d. DIFERENŢIAL SEMANTIC. Pamfil şi Ogodescu (1974. limba în care se vorbeşte trebuie cunoscută de toţi partenerii). educaţie. Osgood (1954). . clegant-grosolan. diferenţierile se obţin prin aplicarea de întăriri deosebite la cei doi stimuli. în constituirea psihologiei ştiinţifice metodologia d. participanţii la d. Cu toate acestea d.) Obiect de cercetare al psihologiei diferenţiale. supărătoare a conduitei celui educat. Tot aşa se constată cum anumite grupe sau categorii se apreciază pe sine şi pe altele etc.DIALECTICĂ (gr. După cum se vede. care adaugă cadrului lingvistic comun. ca automişcare.. . Ksen< ială în d. stibisc'ivă proprie cunoaşterii şi activităţii. afirmă.S.. în aceiaşi timp metodologia generală a cunoaşterii realităţii. creează deseori rezistenţă faţă de învăţare. în experimentele lui. în care două persoane sau mai multe (plurilog) fac schimb reciproc de mesaje în scopul obţinerii unui acord mintal sau al cooperării in realizarea unei acţiuni. prevăzînd gradaţii şi confruntări de structuri. propusă de C. sînt pe rînd emiţător şi receptor. D. prin problematizare şi euristică şi tehnici audio-vizuale. tehnica d. Kigiditatea în educaţie şi înăbuşirea libertăţii şi spiritului activ al copilului sau tînărului sînt indicii ale d. realizată de l'iiiget. Toate marile realizări din psihologie fie că aparţin unor dialecticieni deliberaţi sau 1111. categoriile şi marile colectivităţi umane. ci numai sensul afectiv paradigmatic. /i'iiein . deşi nu s-a ghidat de (!. societăţii şi conştiinţei. şi interdependenţă. psihologia genetică. consideră d. prin forţa i'ap- D telor si .' -. ca reprczentînd modalitatea de realizare a conştiinţei prin opoziţiile eu-tu-el. principiile. idealizarea unui i. este supus anumitor exigenţe mai mult sau mai puţin statuate. Se stabilesc în raport cu un model general al personalităţii sau grupului şi. presupune salturi calitative pe bază de acumulări cantitative şi se realizează conform principiului negării negaţiei. după care se procedează la alcătuirea de matriţe. In număr de subiecţi se evaluează pe sine şi pe alţii după una sau mai multe scale cu 7 trepte. evidenţiat prin tehnica cu acelaşi nume. sistemul legilor Celor mai generale ale dezvoltării naturii. procedeu terapeutic de încălzire a corpului pi iu intermediul unor curenţi electrici de inaliă frecvenţă ce se dezvoltă între doi electrozi aplicaţi pe ' piele. diihili-tlli^ •• in-înicii\). îndeplineşte un rol indiscutabil în selecţia lexicală. generale există o serie de d. neţinînd seama de complexitatea personalităţii copilului.

fără a putea comunica între ei. A. Un exemplu tipic de <!. omisiune în însuşirea unor informaţii de bază. tratare individuală adecvată. Fiecare poate să recunoască sau nu infracţiunea.p. Cel mai bun rezultat este x. Dacă A recunoaşte infracţiunea iar B o neagă. în cazul d. prin valori de semnalizare deosebite n reflexelor de orientare şi investigaţie. în epoci modernă capătă tot mai mult TIU sens peiorativ corelîndu-se cu inaptitudinea entuziastă. sau de a pretinde că nu au nevoie de specializare pentru a discuta problemele de psihologie. este foarte dăunător. tranzitoriu. „Plata .s.n tivă. Chamach — 1964). atunci B este condamnat la o pedeapsă mai mare pentru infracţiune plus pentru încercarea de a induce în eroare (plata x 2 ). d. Nu se exclud însă posibilităţile de realizare finală printr-o fază de ii. 201 . fapt demonstrat printre altele de pretenţia unor persoane fără înaltă calificare de specialitate de a formula diagnosticuri şi prognosticuri prin aplicări de teste.-. abaterea de la această alegere puţind atrage pierderi mai mari (x. instabilitate motorie sau afectivă. Dacă însă ambii urmăresc acest rezultat.R decata disjunctivă are trei laturi alterne avem trilema.' devianţă de comportament ş. ce este în atenţia teoriei jocin • • lor şi deciziei. Au fost introduşi mai mulţi indici pentru analiza proprietăţilor matricei de plăţi şi a răspunsurilor date de subiecţi în serii mari de jocuri. \ 2 3 \ DA X \ I 5 \ ^ — ~ . avea o semnificaţie pozitivă caracterizînd persoanele ce cutezau să se avînte în variate şi dificile activităţi artistice şi ştiinţifice. Dac. Ei sin . care este în continuă mişcare datorită unor impulsuri externe sau prin autopropulsie ca automişcare. jocul arată astfel: J U C A T C >R(A) D în termenii teoiiei jocurilor. acţiunea asupra acestora.. La baza neuitaţii şi în general a sensibilităţii dilerenţiale este activitatea reflexă a creierului. care au J acelaşi consecvent (antecedentul uneia este prima latură alternă.'i comunice între ei. semidoctismul. iar plata jucătorului B este jos în stingă lieeârei celule. iu A cazul d.. în psihologie. el fiind un comportament raţional conform teoriei minimax. înlăturarea d. A şi lî sînt iun* prizonieri.. iar antecedentul celeilalte este a doua latură alternă). omisiune în formarea unor operaţii şi procedee de lucru intelectual. indicele este invers proporţional cu cooperarea. iar T concluzia este o judecată disjunc. debilitate mintală.joc" de sumă inconstantă < M doi parteneri care nu au voie >. Dac.„„ x1 + x2-. ob- D si mai multe laturi alterne avem polilenui. Paradoxul constă în faptul că doi jucători „neraţionali" care ar alege ambii negarea. nivel cultural scăzut. premisele ipotetice au consecvent diferit.amikos puternic). Studiul mişcării. plata jucătorului A este âus în du apta fiecărei celule. dacă sînt 200 după cum arată B. se ajunge pînă la iresponsabilitate şi impostură. care poate asigura un rezultat individual mai bun (D. ambii recunosc.). originar. ţinuţi şi interogaţi separat. în ultimul <iecenin." ambii neagă a fi comis infracţiunea. recuperare prin integrarea în colectivul şcolii. (d. Acest joc urmăreşte conflictul interior al subiectului dintre tentaţia spre cooperare (răspunsul „NU") şi cea spre trădare („DA"). di{s) — doi. DINAMIC (gr. d. Cînd alternativa dată în ju.stacol în calea învăţării şi educat iei şcolare a respectării regimului de activitate şcolară. d. a fost e-niiv. iar celelalte două premise sînt judecăţi ipotetice. De ase- menea. ca in orice ştiinţă nouă cu aparenţă de accesibilitate şi facilitate. Rapaport. dyv. ambii vor recunoaşte şi vor obţine plata Xţ.ş. una din premise este o judecată disjunctivă. ar obţine un rezultat mai bun (xj). este d. slaba calificare profesională. Acesta este un punct de echilibru al jocului. diferite feluri: întîrziere a maturizării.M.' lanma — argument). care-1 atrag pe subiect. Poate Ii di.a. sînt condamnat i (plata x 4 ). prizonier:/'*. sînt eliberaţi (plata Xj). Ananiev. tip de raţionament disjunctiv-ipotetic. simple. în forma matricială. compuse.-x.) Aceasta este cel mai ÎMIlizat . DILEMĂ (gr. alegerile variază în funcţie de stwtuţa în seiin de alegeri. carenţă nfectivă. de la 2 la îi jucători pastrindu-se relaţiile dintre plăţi şi cerinţa cu plata jucătorului să nu se schimbe indiferent de poziţia în serie. _ DILETANTISM. dar pentru care nu este dotat şi pregătit. fiind acuzaţi de o in fracţiune comisă în comun. reacţia anchetaţi)rilor fiind cunoscută de ei.p. presupune studiu de caz. iar A este eliberat şi primeşte şi răsplată pentru că a contribuit la elucidarea cazului (plata x 3 ). Modificarea raportului între plăţi duce la modificarea comportamentului jucătorilor. hipomnezie. in timpul Renaşterii. „Avantajul x 3 +'x 4 mediu al competiţiei" : X i + Xo u 'vi no \ uu DA V | ~ —- \ * X. descoperirea cauzelor. Relaţia^ între plăţi este deci x3 xt x4 x 2 .! care se obţine cînd unul recunoaşte iar celălalt neagă. DIFICULTATE ŞCOLARĂ.-Xi medie per proba : ~ este direet proporţională cu cooperarea. concluzia c este o judecată categorică. care enunţă două laturi alterne ale unei alternative. Pe linia perseverenţei într-o activitate sau mai multe.

uşoare. mai ales cu sensul de păstrare a tainelor altora şi a celor proprii. infinitesimalc. M.\ . l.i I n . < a ~ ji>rl''l'' illiplr. termenul de d. uzual. i . Kste o deficienţă tranzitorie şi remediaintelectuală de a opera distincţii între esenţial şi neesenţial.. capacitatea randamentul scăzut al activităţii şi pentru lipsa de emotivitate. valorile extrem de mici. norme. intonaţiei şi expresivităţii vocii. amestecului sincretic şi operează comparativ precizările necesare gîndirii logice. \ pare în condiţiile unor perturbai ' nervoase. DISCIPLINĂ.s. calitate a celui ce se comportă cu discernămînt. DISCRET (lat.a distinge punctele de vedere". în paralizia generală progresivă. Coniportamentul reprezintă o modificare a cînipului si os te pus in dependenţă de acesta. voinţa. tulburare a. l a i ' ă a ţ i j i e > . irezistibilă şi impulsivă de a consuni lichide în cantităţi exagerate. prin delimitări conceptuale. lipsei de echitate.v .lipsă sau realizare insuficientă a confortului spiritual într-un grup sau organizaţie.lc s. modalitate a conduitei şi activităţii culte.D pentru psihologie este dinamisinul evolutiv..-.it|i n ni' -. instalării unui climat nefavorabil ele. în psihanaliză. limbajului. ce apaie la intervale relativ mari. DISCONFORT SPIRITUAL. atenţia. ca o compulsiune de consuni excesiv. opsis — vedere). proporţii etc. cu detaşarea i'bieetiiiui ii. manifestată prin imposibilitatea pronunţării cuvintelor. este stăpînirea de sine şi raţionalitatea. motivelor. nu este folosit numai ca simptom al psihozei alcoolice.nebunie). de a înţelege cu subtilitate şi a aprecia nuanţat. ansamblul pulsiunilor. categorică. „imponderabil" al stărilor subiective.iii . D.în interpretările psihologice. caracterizată prin confuzie în articularea cuvintelor.i. dys . diferenţiere sau distincţie care la nivel intelectual. d. ( ! . gîndirea. i / n | n i In blu. K. discretus de In discernere — a separa. mania • . de a creşte tensiunea psihică şi spori capacitatea de acţiune..greu. DIPLOPIE (gr.. S< manifestă periodic succedînd stărilor depresive. Ralea considera că a fi inteligent înseamnă şi . diploos — dublu.evviti si-a eililicat ca d. ce nu permit o viziune statică asupra personalităţii. D. co este însoţită de tulburări ale organizării spaţiale. Termenul de d. de unde şi restructurările în însăşi organizarea personalităţii. nu caută să iasă în evidenţă. D. DISCRIMINARE. hismului cxlrcin. curent ce acordă prioritate forţelor. afectivitatea. Se observă în unele boli ale sistemului nervos. percepţiei. D. DINAM'lSM. în filosofic. se constituie. Este de origine cerebrală. J. implică o organizare superioară • a tuturor proceselor psihice cum ar fi percepţia.'iiai/e obicHe. întrucît aceasta este în continuă interacţiune cu ambianţa în care intervine. Simptomele dislalice grave sînt similare d. Se opune confundării. dezvoltarea. în teoria modernă a. DIPSOMANIE (gr. de a sesiza cele' mai fine deosebiri intre lucruri. energizant al motivului. la nivel valoric superior şi trece în autodisciplină. Trebuie totuşi făcută o deosebire între d. O măsură a d.şi apoi pe uni- ?03 . d. ca şi prin modificări ale ritmului.s. între d. d. de prolidepsia diabetică unde setea exagerai â este condiţionată de pierderea marc de lichide prin rinichi (poliurie). şi iniţiativă creatoare nu este o incompatibilitate atîta timp cît d. sel. se manifestă nu numai prin executarea conformă unor ordine şi normative dar şi prin organizarea autonomă a conduitei autocontrolate după criterii de ordine şi consecvenţă în îndeplinirea deciziilor. arilion — articulaţie). întrucit aceasta pune accentul pe torţele ce acţionează într-un cîmp de tensiune. Discreţia. i'. energiei. DISARTRIE (gr. dtpso. Într-un sens specific. miteiite ale aceluiaşi obiect au o dispoziţie spaţială diferită. iar în statistica psihologică se estimează ca. păstrează secretul. se datoreşte deficienţelor în relaţiile interindividuale şi de grup. presupune conflict fie forţe în conştient sau inconştient. este anaitria. semni- fică faza a doua a procesului percci'liei senzoriale identică cu diferenţierea. nu se amestecă în treburi ce nu-1 privesc. ('el'1 d' 'ii. intensităţi de reacţie. n landul <e'. DiNAMOGEN. proprietate ' a stimulilor externi şi interni. . Xuttin distinge im segment d. caracteristică a persoanei. în psihologie.t|->l-I l i ' '-' ' ' | ' l ' 1 u l i i i i • . se foloseşte pentru a califica inaccesibilitatea fenomenelor subiective la observaţia directă. Se icalizcaza global . sistemul său de psihologic. în unele intoxicaţii alcoolice.i iin. formă de vedere 1 «inoculară anormală datorită cliscoonlonării timpurilor vizuale monoculare astfel îneît 202 r a p o r l a t ilM i|<: c l l l H K n !••> l i n i ] ' . deseori tratînd substanţa materială ca un derivat al mişcării. dispoziţii superioare. este o cauză foarte importantă peni ni 'DISCERNĂMÎNT. perturbare în mecanismele înţelegerii şi efectuării operaţiilor de calcul ia p i i cu inteligenţă normală. devine tranşantă.-. tensiunilor şi tendinţelor ce susţin conduitele şi determină continue modificări în dezvoltarea lor. moderat. a reactivităţii emoţionale de a dinamiza organismul. ale unor valori obţinute în măsurarea unor intervale.tit ( l l l c j ] i. instalează cronic în cazul sin. D. este rezervat. superior organizate şi sistematizate. discriminai. caracterul subtil. nevoie liipeidimensionată patologic. Descartes arăta că o idee nu poate fi clară dacă nu este distinctă.de lichide. în stări fazic şi *. S p e c i i l e D fiecaic nln'i-r'l pr< >k't:l h l i l u . constînd atît extern cît şi intern din subordonarea conştientă faţă de principii. a trebuinţelor şi motivelor. se opune indiscreţiei. DISCALCULIE. Forma extremă a d. modest.

unei activităţi piihice de a fi procesuală. dispoziţie afectua astenică.t. DISCURSIV-DISCURSIVITATE. de origine centrală. tulburare a vocii. loialitatea.. tulburare. Vt-r7a a -. Destructurările pot avea loc în sens negativ (hipofuncţie) sau în sens pozitiv (hiperfuncţie) ex.i.tudiat d. DISFAZIE. Popescu-Xevcanu). Lcplat dovedesc că pragul optim de d.. euforie. DISCROMATOPSIE. impostura. amnezia verbală. termenul denotă tratarea favorabilă sau defavorabilă a unei categorii de persoane. Clovnul care apare în arena circului vesel. inversări de litere şi silabe sau fuziuni de cuvinte. discriminare (socială. phasis — vorbire) care au la bază totdeauna o tulburare organică. ascunde sau îşi maschează in mod conştient un-le stări sufleteşti. în general. Iii. D.: hipermnezie-liipomnezie. în sens psihologic. cu deosebirea că nu semnifică anularea comunicării decît în cazuri foarte rare. impun un tratament logopedic. ]'. rasiale. sau pragul operativ trebuie să fie de 5 — 6 ori mai mare decit cel minim diferenţial. a integrării unei structuri. se mai manifestă prin neregularitatea desenului literelor şi dispunerea lor anarhică în pagină. în aprecierea tulburării comprehensiunii şi expresiei limbajului.şi tricromatiee. stare opusă celei d. trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice. se combate prin terapie logopedică. DIS GRAFIE. egoiste sau altruiste etc. Uneori d. D. depinde de indicii relevanţi şi de formarea la subiect a unor modele percepluale prin coordonarea unei serii de repere (Eriksen). Miller. uneori chiar opiniile. D. Comandantul militar . UraiJIe. în medicina legală. Se consideră că la baza d. D. depresiune şi aceasta. poate să fie în fapt trist. Uzual. DISIMULARE. intoxicaţia prin cuvîr. a colectivului de muncă. a unei stări profunde de deteriorare cognitivă (demenţe) sau a unei nedczvoltări cognitive (oligofrenii). DISrONIE. este un rezultat al împrejurărilor de viaţă şi poartă şi pecetea profilului afectiv al subiectului. 13. acţiune princare cineva tăinuieşte. în cadrul d.! de „afazie".s. reprezintă tulburări de limbaj (dis — diiicultate. ceea ce în logopedie poartă denumire. simplitatea. deficienţă constînd dintr-o recepţie difuză şi incorectă sau chiar din absenţa. D. Pronunţii poate fi nazali bau iJiguţiiă h{nd datoraţi unor dtf'Cţnim . parafazie. intrigantă. DISQNOZIE. a. percepţiei vizuale a formelor şi contururilor. D. perturbai i emoţionale. a registrului şi calităţii aiineteior D vocale şi a timbrului. dar profesiunea îi cere să-şi ascundă adevărata stare afectivă. temporal şi parietalul inferior). De obicei. precum generalul se opui!'particularului. de natură vasculară. Kaţionamentul este o formă < 1 « cunoaştere d. pe frontul de luptă îşi disimulează temerile cu privire la situaţia precară a unităţii sale. să irumpă în hohote de rîs întreaga asistenţă.) este inspirată de prejudecăţi şi este un reflex mai mult sau mai puţin direct al împărţirii societăţii în grupări antagoniste. denotă tratarea defavorabila a unor categorii sociale. Cel mai uşor se realizează d. în generai fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (în frontal 3. la iii'văzât orii ce uzeazj d. d. impresii penibile. dis^intaxia şi j.ie construcţie sau de si î uctui'ai . atunci cînd îşi tăinuieşte boala. mimează sinceritatea. cu scopul de 205 20-1 . anomalie a activităţu grafice exprimată în substituiri. este echivalentă cu ipocrizia. anunţă o maladie. (Pollack). în vedenii atingerii unui scop.j<'i. d. sînt descrise: surditatea verbală. omisiuni. implicînd insatisfacţie.lăţi structurale (Forgus). în mod trecător sau durabil. de d se desfăşura printr-o succesi- D une de operaţii intermediare c < > se distribuie pe faze. DISCRIMINARE SOCIALĂ. exuberant şi care face. Excesul de indici. tritanopia. bolnavii disfazici dorind întotdeauna să comunice. sentimente etc Sint frecvent întîlnite în viaţă situaţiile cînd cineva îşi ascund • mînia. spre a nu provoca panică în rîndurile ostaşilor etc. este proprie gîndirii. De regulă. atunci cînd o persoană egoistă. deficiente motorii -:i. în acest ultim caz d.) sau a convenienţelor sociale. a unui subsistem la sistemul din care face parte. tumorală sau traumatică. Comunicarea vei bală arc de regulă forma discur-ui lui. spre a nu stîrr. caracteristică. nume generic ce semnifică tulburări ale vederii culorilor şi care include daltonismul. alterarea activităţii normale a unei funcţii ce are ca rezultat fenomene patologice de dezadaptare. La Kant d. care nu are legătură cu activitatea reală a persoanelor tratate astfel. Un maximum de d. rasială etc. de dimensiuni ale semnalului Îngreunează d. Se spune despre o persoană bolnavă că disimulează.• a actului emisiei şi de surmenau-a sau uzura aparatului fonematie. alexie sau cecitate verbală.i îngrijorarea familiei. neuronală. in unele cizuri. datorită unor motive diverse (minore sau majore. sînt deficienţe ale dezvoltării auzului fonematie şi limba- jului oral. în psihologia socială şi sociologie. Lomov. reacţiune a cărei consecinţă este scăderea adaptării. etnice etc. DISFUNCŢIE. poate fi întîlnită şi ca o trăsătură negativă a caracterului. se opune intuitivului. perturbare a învăţării scrisului. DISFORIE. dragostea. semnalelor rezultate din combinarea a doi sau trei indici (G. Apăi'îjid în prelungirea detectării este condiţionată de aceiaşi factori obiectivi şi subiectivi ca şi aceasta. Oşanin. bucuria.irgoiioj. disimularea este întîlnită în acele situaţii cînd unii indivizi tăimiiesc unele boli reale. defecte ale vederii di. prin poznele sale. l. de reînvăţare a limbajului.

Se referă la slăbirea unora din procesele memoriei cum ar fi fixarea. c a r o ti'L'-il. necesară în reorganizările intelectuale şi afective. tulnazonantă etc. Anticiparea apariţiei surselor posibile de disonanţă permite evitarea acesteia şi. înlocuirea sunetelor bajului. Cauzele d. de perturnete sau grupe de sunete. pentru flectă cu deosebire asupra exe. incompatibile cu staici de buala. este frec. D. cienţe în pronunţarea unor su. D. ' DISMEOALOPSIE. perturbare a co. şi fals. comunicativ si de subtext). neclară.. leagă numai două şi procedee speciale psihopedapropoziţii care nu pot fi nici gogice de către logoped. al conformării publice forţate (de către grup) a individului. li/. do dislexic dar persistă un timp si după ce aceasta a fost înlăturată.este observată la ţilor. de tulburări afective. argumentarea ponderată a propriilor opinii.caţie necorespunzătoare. s. i. Sub diferitele ei aspecte.| .i induce în eroa. abătîndu-se discret de la horopter (ca loc geoînei ric al puiir.dit. comportamentului şi aceasta prin interacţiuni psihosociale cu s'-ns compensator. mie. D. e:t. clar înţelese poziţiile sînt false. dintre propoziţiile conectate este lacune) simbolurile citite nu sini adevărată. se traduc printr-o alterare mai peltică sau pe nas..c. al dezacordului cu altă persoană.mult: sau mai puţin profundă a 206 :t olijilli" Hllel' f'jloa . ta re a părinţilor) sau de o edu DISJUNCŢIE (lat.. DISLEXIE.dificultăţi sînt normale. perturbare a memoriei. Kste c camuflarea unor soiinic. retenţia. operaţie. consecusunete (r prin 1. cum sînt confruntarea principială de opinii. psihoze si psihopatii.tru copilul de G —7 ani astfel de ordonării mişcărilor ce se re. DISMNEZIE. disjuncţii) .. relaţie semnificativă de nepotrivire sau nearmonizare a două structuri psihice (nu numai cognitive. adevărate şi nici false împreună. DISONANŢĂ COGNITIVĂ.exista şi izolat. recunoaşterea sau reproducerea. Acest fenomen personal sau interpersonal dizarmonic este trăit ca o stare confuză. DISOCIERE. neexdusivă este conectivul lo. însoţită de stări afective penibile. DISPARITATE.de factori psihologici (imitări 1 d. căutări laborioase. evoluează fără modificări ale funcţiei limbajului şi ale aparatului logomotor.). tulburare a grafia şi disortografia. vorbire tive tulburărilor de gîndire. situativ.mecanismelor de fonaţie şi de . vorbi. Teorie psihologică elaborată de L. buzelor. tulburări ale limunor sunete. se întîlncştc în nevroze. relaţie lo. interacţiuni psihosociale.nu o . cînd toate pro. cooperarea în luarea deciziilor etc). d. . KeFormele de d. perturbare anorD. ex.) aparţinînd aceleiaşi persoane sau mai multora. sînt variate: im. v prin f). elaborarea unor modalităţi de reducere a ci sau chiar de convertire în factor motivaţional al unor comportamente valoroase (autoclarificări.lalein — a vorbi). DISORTOGRAFIE. vătă.tarea acestor tulburări se realigică între două enunţuri. din psiîiiiiti'io. sînt plexe. ('< museparare. Este legată. caracterizată prin defi. de aritrea în ansamblul ei fiind normală. Festinger (1957). unii bolnavi mintali. are surse individuale —consecinţă a deciziei luate. tulburări de limbaj cum sînt di. manifestări care burărilor de logică. atît sub aspectul formei care nu pot fi pronunţate cu alte cît şi al conţinutului. d. efect al anticipării eronate a mediului social. normală. j etc.precis identificate. cînd cel puţin una se efectuează cu deformări. tensională.l.jli 1 r D caracteristicilor esenţiale ale comunicării verbale (caracterul :<dresativ. atitudinaleetc. pronunţarea deformată. finalizate cu instituirea consonanţei. fără un subne determină deseori să apreciem strat neurologic evident şi caiv vorbirea cuiva ca fiind srsîită. care se pre.barea orientării spaţiale. li.la procedeze la înlăturarea lor.t. DISMORFOFOBIE. Aşadar. diversitate). persuadarea altora sau apel la alţii pentru cristalizarea propriilor convingeri. incorectă a DISLOGII. echilibrator. iluzie zuală ce constă în impresia că obiectele sînt alungite sau lărgite. dar putînd afecta grav structurile de personalitate şi unitate a euhii.şcolarul mai mare ele pun pn>cutării acţiunilor motorii com.drusarea trebuie să pornească diidentificarea cauzelor şi să posibilitatea pronunţării unor su. ci şi afective.blemo mcdical-pcdagogice.D vent înlilnil. cuprinzînd atît hipomneziile cît şi hipermnezia.de cele mai multe ori.ii. gi-nennd nevoia vi- îedticerii şi evitării sale."i de anomalii sau leziuni . caracterizarea proiecţiilor retiniene monoculare de a nu fi identice. Dacă penDÎSKINEZIE. a unei tentaţii. Unii autori folosesc termenul cu un înţeles global. fac sănătoşi (afirmă că nu mai către copil a tulburărilor de voiau halucinaţii. tulburare a însuşirii ortografiei.i în copilării1. vălului palatin et. disconfort psihic. D. dar pol vorbirii. totodată.i> ( n l i ţ i u e K M iui n i p>j.. iluzia de modificare a schemei corporale ce constă în impresia de modificare a corpului în întregime sau a unei părţi din corp.:n re organele judiciare e(c). emitere şi recepţionare efectivă A aprobării sociale. unor metod* clusivă cînd d. calitate a două serii de a fi situate în puncte spaţiale diferite. în culare periferice (ale limbii.i i. a atitudinilor. nete (r. dys — dificil.mală a mecanismelor citirii l<•<• gic adevărat. ''\ Im» pinâ la \ îi. ţin. opusă asocierii. a unui efort sau fapt comis —şi mterpersonale.?.-. idei delirante ele).şi corect reproduse.i de 3-1 .zează prin aplicarea.lelor corespondente) şi aceasta intnieif fiecare oelu 207 . de multe ori însoţite de al ie DISLALIE (gr. erori. mări cu scopul do . anlrenind persoana sau grupul în modificarea respectivelor elemente cognitive şi afective. z.iologică.

din acumularea şi aglutinarea eun iţiilor într-un fond de trăiri continue. se apreciază că în decursul unei vieţi normale subiectul nu reuşeşte să utilizeze decît maximum 15 — ~d% din potenţialul său neuronal. cunoştinţele. dispoziţie reflectând. D. defineşte coeficientul de variabilitate. sau climatul acestora are o însemnătate excepţională în aceasta. unei populaţii statistice se apreciază raportînd deviaţia standard la media aritmetică. Imaginaţia generează continuu noi d. stau la baza tuturor acţiunilor şi au o mare însemnătate pentru funcţionalitatea şi orientarea conduitelor. factorii organizationali şi de grup.| „sfera timică ce înglobează ton t • • afecţiunile. trebuie să se ţină seama şi de fenomenul contagiunii afective ca şi de dezvoltarea dispoziţiei la nivelul grupurilor mici sau mari. difn:ă. Se pare că odată cu vîrsta creşte influenţa factorilor sociali şi profesionali.a. D. să tic cu deosebire sensibil la um-l<situaţii şi înclinat spre anumit. indice de dispersie. Nu putem face însă între acestea o diferenţiere netă pentru că d. persistente şi instalate într-un plan de fundal în raport cu cîmpul actual de conştiinţă. ci mai ales în interesul activităţii sociale. Zilele 'de sărbătoare par să dobîndească o luminiscenţă specifică. în viaţa fiecăruia existînd persoane care îndeplinesc rolul principal i:i determinarea dispoziţiilor. 4) oamenii care au cea mai mare influenţă. termenul de dispoziţie semnifică un montaj sau organizare cu un D sens şi care orientează pe subiect într-un anumit mod. în neurofiziologie. nostalgice încadrează amintirile într-o atmosferă idilică.a. Ne referim la d.i D rele de artă şi. care nu sînt implicate direct în activitatea cotidiană dar constituie rezerve pentru dezvoltarea creatoare a acesteia şi reprezintă indicatori ai bogăţiei vieţii spirituale a. DISPONIBILITATE. D. sînt expresia rezultativă a unor desfăşurări emoţionale dar ele sînt şi premisele pentru declanşarea unor noi emoţii.i.a. din cauza unor defecţiuni organice sau funcţionale. ea mijloceşte vederea tridimensională. astenice.a. ca o stare difuză si' generalizată. Vorbind în termenii lui H. rezult.a. optimizarea d. Murray. D.a. 3) natura. Prin suprapunerea centrală a celor două cîmpuri vizuale se obţine efectul de adîncime sau relief. Potrivit cu împrejurările. în existenţa fiecăruia se definesc o seric de lactori predispozanţi în raport cu structurile motivaţionale şi de personalitate. cadrele estetice. ca un fond latent al vieţii emoţionale. tonificate prin siguranţa de sine sînt preferabile predispoziţiilor despre sine. de viaţă şi dinamica relaţiilor cu ambianţa. blazate. dispoziţiile sărbătoreşti. rămÎJie în anumite limite.a. în genere. de lucru. sînt calificate cn d. DISPOZIŢIE AFECTIVĂ. semnifică în primii' tind o stare afectivă gene ral irul. influenţînd tonalitatea percepţiilor şi amintirilor noastre. Ce anume influenţează mai mult d. adultul devenind extrem de sensibilizat la realizarea rolului şi menţinerea statutului său. A fost de mult depăşită interpretarea d. mai mult sau mai pul: ii'!' nsăşi totuşi latentă. conduite. D. nu numai în ordinea existenţială.ea înglobează totodat a manifestarea cea mai elementară şi cea mai generalizată".a. Aceasta cu atît mai mult cu cit la nivelul indivizilor. d.a. în genere. Dispoziţiile sînt stări derivate. făcîndii-1 chiar să aştepte sau să caute eev. se stabilizeze. 5) ope208 . reprecu':: II ii fitul afectiv pe care se de . valorile afective. ca i'iiu.. La acestea ar trebui să se adauge factorii sociomorali. secundară. informaţiile. N..: (1964) enumera ca principale cauze ale d. se tematizează selectiv evenimentele.. . J.a. în acelaşi timp d. Dispoziţiile rezultă mai degrabă din generalizarea emoţiilor cu semnificaţie dominantă. secundare determinate circumstanţial şi nu la cele primau: determinate de stările şi constituţia organică. cîmpuri corticale şi mecanisme care încă nu au fost explorate şi utilizate.•••. coeficient rezultat din raportul unor valori individuale cu \ alorile medii admise şi care se situează în afara acestora. Condiţionarea lor este extrem de variată întrucît ele sînt un acompaniament al tuturor relaţiilor şi evenimentelor. D.a. generalizate. al grupelor şi organizaţiilor. Cînd d. propriu-zise includ dispoziţia organică ca pe o componentă a lor. peisajul şi influenţele fizice.a. ca rezultantă aditivă a unei serii de procese emoţionale recente.}. Levitov în monografia despre stările psihic.': i"wt:fii şi procese emoţionale 'u\.a. competitive. sau climatul afectiv tind să se instaleze şi b~i. duce la vedere dublă sau diplo]>ie. în dinamica d. în d.a. Şi în limbajul uzual deosebirea dintre cele două tipuri de dispoziţie este marcată prin întrebări diferit orientate: „cum te simţi" şi „cum îţi merge". subiectului. Fiind calificate de către unii autori ca mediu psihoenergetic.a. în psihologic. dar depăşirea acestor limite. entuziaste.recepţionează aceiaşi stimuli sub unghiuri şi într-un mod puţin diferit. unuia sau altuia este o problemă de mare importanţă practică pentru psihologie. în genere. relativ stabilă. sînt proiective. IK'lny si Pichot caracterizează d. de superficială agitaţie sau supraîncordare şi nesiguranţă.a. 2) faptele de viaţă şi îndeosebi relaţiile dezvoltate in activitate. exprimate procentual. abilităţile. Atît la nivel individual cît şi la nivel grupai. avînd o intensitate medie şi un anumit „colorit" sau un ton afectiv dominant. modul.a. : 1) stările fizice sau organice. DISPERSIE. individuale au ca „mediu de incubaţie" climatul sau atmosfera grupurilor din care individul face parte. stenice. antrenante. Levitov arată că stările afective de fond pe 300 le.a. d. Se consideră că d. se defineşte în primul rînd ca un efect sumatoriu şi semnificativ al împrejurărilor psihosociale pe care subiectul le parcurge.

în modelul intelectului elaborat de Guilford se foloseşte termenul de d. u .. apatie. iar cabotinismul.•'• n i a n i f e . . mai reactivi sub raport emoţional. angoasă etc. | . Petrecere plăcută a timpului după formula odihnei active sau prin divertismente artistice.i . a lui E. calificînd structurile. stare deconectată atît de lumea externă cît şi de lumea gînduri lor. funcţiile.salata de cuvinte" rezultă din d. Se consideră că U. reprezintă. cum este scara d. I n i i autori susţin că d..-I- j-jţjlitară. .a. DISTRIBUŢIE.|M > i i u i H o r . D. Alt sens. indiferenţă afectivă. î n t r e premisele ereditare şi tot ce este d. Totuşi acestea nu sînt echivalenţi! ca intensitate. rezultată din reunirea consecvenţei. în genere. sportive. DÎRZENIE. apărînd ca o caracteristică a personalităţii grupului (sintalitate). D. D. este un fenomen ginerii eu existenţă normală sau anormala. Poate fi im revers al concentrării atenţiei subiectului la ceva. enculturaţie. e. sens al coordonării binoculare opus convergenţei. halucinaţiile şi iluziile. este reductibilă la comutări rapide. relativizare) capătă şanse de a fi acceptate. D. este un mecanism de menţinere a securităţii emoţionale. D. rezultă din antrenament şi este o calitate diferenţială. modalitate statistică de ordonare şi exprimare în tabel sau curbe a frecvenţei de apariţie a diverselor valori ale unei variabile sau factor. Bogardus. DISTRIBUTIVITATE.xplicîndu-se prin slăbiciunea voinţei şi prin lenea de a ghidi. iniţiată de H. DIVERGENŢĂ. Opunîndu-se spiritului de independenţă şi combativitate. ceea ce îl deconectează de alte circumstanţe şi stimulări pe care normal ar fi trebuit să Ic perceapă. prin supunere faţă de cei mai lari. este o trăsătură de caracter negativă. apar ca d. D. \ . tori şi dispeceri. d. lipsa de răspundere. este histograma.. DISTHIMIE. fenomen psihosocial exprimînd măsura in care membrul unei relaţii sociale ii (îi) agreează pe celălalt (ceilalţi) şi care se determină cu ajutorul anumitor tehnici de măsură. ale expresiei şi comunicării. dar prin modificare (deghizare. . DISTORSIUNE. în chip similar climatul afectiv poate să devină într-un grup habitual. d.. Soh- şi in rezistenţa energică faţă de presiune. este necritică. DISTRAGERE. în acelaşi timp este necesar să subliniem caracterul constructiv al dezvoltării psihice umane şi caracterul esenţialmente d. atenţiei atragerea şi abaterea ei asupra unui alt obiect decît cel semnificativ pentru situaţia în care se află subiectul. |. DISRITMIE. disciplină nouă.s. Gîndirea d. distragerea atenţiei.i II:-. sportivă etc. caractec i t ă r i m a r i de d. elaborînd o pluralitate de ipoteze şi admiţînd ca valabile mai multe soluţii. prin modificarea şi în prelungirea ereditarului. strîns asociată cu fantezia.|»-I. al cărei obiect îl constituie raţionalizarea metodelor de examinare şco211 :. umor şi regăsire de sine. acţiuni şi tontacte menite să genereze stări plăcute şi reconfortante prin decnnectarea de preocupările cotidiene şi de problemele grave ale existenţei şi evaziunea într-o sferă de facilitate. nediscriminatorie. . i n i l i t e u ţ i.D baza uiwr mecanisme de condiţionare şi generalizare se transformă în trăsături de caracter. gînduri care sînt inacceptabile pentru conştiinţa axiologică. DISTANŢĂ SOCIALĂ. se opune ereditarului. procesele şi toate cunoştinţele formate şi însuşite după naştere.. • • ' 1 1 \ ă . în stările psihotice. proiecte. dispersie a atenţiei care împiedică concentrarea ei într-o anumită direcţie. printr-un hobby. DOCIMOLOGIE. pentru a desemna producţia intelectuală extrem de liberă. în care diferitele declaraţii standard marchează un grad mai redus sau mai ridicat de agreerc a membrilor unui anumit grup social. <. ale afectivităţii. l ă . profesional ctc. verbigeraţi. indicator pentru diagnoza nenropsihică. Se mai înţelege prin d. subiectul fiind prea puţin permeabil la informaţii şi neputînd să coordoneze informaţiile de care dispune. prin adaptare. ale percepţiei. .il 21C . concept sumatoriu ce semnifică modificări patologice ale dispoziţiilor afective: anxietate depresivă. Una din expresiile grafice ale d. manifestîndu-se.i ( D . turistice. DOBÎNDIT. axele oculare formează un unghi. în nevroză d. există pe baza. in ac Iiyitatea ristică a a t e n ţ i e i c o n s t i n d din ui m ă r i r e a c o n e o m i f e n i ă a mai m u l l o r obiecte sau a c ţ i u n i .'. după J. este normală cînd se conformează curbei lui Gauss. exprimă însă ceva din organizarea caractenală. este posibilă datorită elaborării şi activării mai multor dominante cerebrale. mai insistenţi. implică simbolizare şi condensare ce nu exprimă conţinutul latent. integrare în mediu. Celelalte focare de atenţie sînt asigurate prin automatizarea acţiunilor şi deci persistă la nivel subconştient. în psihanaliză.i s i a b i l i l ă . D. fermităţii şi cutezanţei. . în acelaşi timp. numai una din ele oeupînd un loc principal.. ansamblul modificărilor anormale ale ritmului elcctroencefalogramei. caracteristică a celor ce se supun cu uşurinţă altora. interviu in i o n d u c e r e a . izvorăşte din convingerea în justeţea cauzei pe care o slujeşte şi presupune tărie a voinţei ' şi pasiunii. depersonalizarea şi sentimen tul irealului sînt d. al sistemului psihic uman. educaţie şi învăţare. Prin d. calitate voluntară. surpriză. i i i ( i n p . de orice încercare ce vizează schimbarea atitudinilor. DOCILITATE. etnic. mai precis se înscriu în structura afectivă a caracterului. nu este o totală discontinuitate pentru că d. modificare inconştientă sau subeonştientă a unor imagini.. I r. DISTRACŢIE. fiecare^ din ochi fixînd un alt punct. principalul mijloc al creaţiei. Guilford. Pieron şi înrudită cu psihotehnica.

dar membrei. tarea reflexelor implicând o d. naturale. aiungînd la un deznodămînt. Este percepută şi totodată reprezentata. făţărnicie. ipocrizie. desemnînd accentul pus pe acţiune şi conflictualitate. Deşi acest obiect este întrevăzut sau proiectat conştient. de natură mai mult instinctivă. DUPLICITATE. Scopul fi eîte ca. D. în stări post-critico ale epilepsiei. are o mai mare importanţă pentru reuşita în activităţile artistice şi sportive. exprimînd dorinţe calme dar intense. de A.exam in. Dacă însă aceeaşi excitaţie se practică DRAMATIC. performanţe dintre cele mai înalte. în sînul familiei. şi i: principiu de lucru al sistemului nu vos central. DROMOMANIE. activare emoţională orientată spre obiectul său.. capacităţilor şi perspectivelor elevilor (V. a reveni în locurile natale.D Iară. Sinonim cu în lb. d. sentiment complex individualizat în etosul românesc.. în atmosfera culturală originară. DOXOMETRIE.şi propune ca în urma a variate experimente să stabilească normele şi condiţiile unei aprecieri D în momentul cîncl animalul ? < • • hrăncte. efectul de facilitare (de Bahnung!. R. Blaga. D. punmd in lumină factorii subiectivi f'->' er-are (jelaWile dintre. în arta. V. corecte şi complexe a pregătirii. după Uhtomski. DOGMATISM. Prin transfer. formulat.. NARCOMAXIE. cadtv'e de r» !<•i inţă deosebite dintre examinaf uri). învăţătură sau decizie provenită de la o autoritate intelectuală sau politică şi care este adoptată şi urmată întocmai. Kappers. trădează deficienţe caracter iale. Controlul voluntar duce la selecţia. sau.i spiritului dogmatic se datoreşte lui L. solicitînd concentrarea studiilor psihologice asupra faptelor concrete. senine dar şi chinuitoare. ceea ce implică acţiuni intense şi relevante. implicînd o notă de plăcută contemplaţie retrospectivă (nostalgie) dar şi impulsuri tot mai presante spre acţiunea de a reintegra condiţiile existenţiale autentice. . dar apare ca o premisă a acestuia. In sens negativ se disting şi copii subdotaţi care reclamă forme speciale de educaţie şi compensare. cel în cauză fiind apreciat ca „om cu mai multe feţe". ca formulă de psihologie concretă. sub voinţă"). după cum arăta Pavlov. ci întrucît exprima dialectica vieţii spirituale a românilor. Cercetările psihufiziologice dovedesc o deplină corespondenţă între dinamica d. trebuinţă conştientizată. succesiune de evenimente şi situaţii impresionante. exclude orice fel de îndoială şi blochează cunoaşterea refuzînd chiar evidenţa. termenul este aplicat ni psihologie. preconizează o psihologie d. în condiţiile unei d. este opusă sincerităţii şi cutezanţei. foarte rigid. fără a se ţine seama de noile date ale cunoaşterii şi de situaţii. Realizările precoce se pun pe seama unei înalte d. întotdeauna con. Experimentul clasic al lui A. a vieţii şi conduitei subiectului în societate. după alţi neurofiziok. Politzer. Pavelcu declară că d.. pe rezolvarea de probleme şi angajări tensionale. atrage spre sine influxurile nervoase provenite din alte zone ale creierului. manifestată în stări psihopatice de origine toxică. nu în virtutea polisemantismului său. mişcările de înghitir-devin din ce in ce mai puternici-. DOMINANTĂ. relevînd prioritar anume sensuri afective în dependenţă de context. împlinirea sau represiunea d. \\. tendinţă către o stare emoţională satisfăcătoare sau către o acţiune. încă nu se echivalează cu un act voluntar. după Pavlov. Uhtomski: „Excitindu-se scoarţa cerebrală a unui animal cu curent electric se obţin mişcări ale membrelor acestuia. sistem de determinare şi măsurare statistică a opiniilor sau a altor particularităţi comportamentale ale unei populaţii.gi. în rest putîndu-se obţine.. D. i. desfăşurări pregnant-conflictuale. termen introdus de Uhtomski pentru a desemna zona cerebrală sau focarul de excitaţie ce domina la un moment dat şi.'nu mai sini animal de nici im fel de mişcări". După QI sînt socotiţi supradotaţi cei care la bateriile de inteligenţă depăşesc punctajul de 120. tendinţă irezistibilă spre vagabondaj. Pavelcu). direct şi spontan al comportamentului. 212 213 . legea neurobiotoxiei. Se recomandă evitarea dezvoltării unilaterale şi consolidarea personalităţii prin multiple mijloace de antrenament. şi dinamica atenţiei. Copiii supradotaţi sînt apreciaţi de unii psihologi ca prezentînd şi o anumită fragilitate sau dizarmonie psihică şi de aceea necesită un regim atent de educaţie şi instruire. aşa cum procedează religia. DOGMĂ. care desemnează o tendinţă impulsivă. Trich. Termenul este polisemantic. opus scepticismului şi inovaţiei creative. o zonă de optim. de nivel normal. DROGOMANIEv. O analiză subtilă . pulsinne. ansamblu de însujiri funcţionale ereditare şi înnăscute care.' în urma dezvoltării psihice si a educaţiei. după encefalite sau traumatisme craniene. (Lachelier: „tendinţa este sub d. DOTAŢIE. germană. reprezintă. DURATĂ. distanţa temporală dmtre două evenimente. Pragul duratei percepute vaxiimbold lăuntric. DOR. prefăcătorie.iInr r L examinai. constituind un motiv puternic. condiţionează performanţe înalte în activităţi de diverse tipuri. termen preluat din engleză. reprezintă şi un principiu explicativ al psihologici. Este însă intraductibil. pe baza exerciţiului şi educaţiei. ca un concep! foarte apropiat. DRIVE. si d. D. să conceapă mijloace ş! iinţiiice de prevenire a erorilor şi să perfecţioneze procedurile de examinare şi sistemul de acordare a calificativelor sau a notelor. excitabilitate (şi deci reflexf'genă) sau. DORINŢĂ. din sistemul căreia provin termenii. falsitate.

. nu impietează asupra măsurării d. obiective prin reperele şi mijloacele de care dispune civilizaţia. i l e ! e .). unele polipeptide. liergson consideră că d. între subiect şi obiectele asupra cărora el acţionează". Modificarea subiectivă a d. a doua este iradiată. încordată.. Reflectă atît stimulul nocicoptiv cît şi însuşi procesul distructiv. ţâră gănată. 1'. vagă. ardere. Riddoch şi Crilchley (19M7) a r a ' ă c j talamusul reprezintă structura principală a d. intervalul paiind scurt piuă la 0. slabă. pulsativâ). serotonina. ii ce. arc.ic IM c o n c e n l ie. D. în clinică. analgezic de sugestie şi psihoanalgezie (v. d. D. restabilire. distrugerea unor forţe opuse. iar cortexul frontal în aprecierea senzaţiei dureroase. ritmică. în . (oala enei^in. de principiu.inuTotuşi dincolo de aceste limite ele se dezvoltă ca fenomene patologice de o variabilă gravitato. mici este ncomogenă. Jones. White au dovedit că acelaşi excitant provoacă o dublă senzaţie de d.D ază intre I cs. psihică. J.5 sec. dar şi atunci. poale justifica moral d. fulgerătoare. sînt evaluate perceptiv.nyj\ i. pi'ezinlâ: a) calităţi: mată. E. ansamblu de atitudini negative şi acţiuni. complex de senzaţii semnalizînd agenţii şi procesele de distrugere prin traumă. fără localizare.c funcţiuni de aleiiâ. Nu se cunosc centrii corticali da. . este nocivă şi distructivă moral chiar pentru persoana ce o cultivă. : histamina. In consecinţă. la senzaţiile auditive şi 1(1 cs. l'raisse stabileşte prezentul psihic în limitele a două secunde. d) intensitate puternică. înfrîngerea. u n i l a t e r a l . implicînd fermitate şi combativitate. b) profundă. D. inflamaţie. care reprezintă o reacţie emoţională la situaţia dală. tăioasă.orley. prin condiţionare la excitanţi neduieroşi. pe cînd stările plăcute şi activităţile intense produc efecte contrarii. Cernigovski au dovedit posibilitatea provocării senzaţiilor de d. individualistă. d.i/a . ascuţită. liîkov. punctiformă.. este experienţa timpului trăit şi astfel face o deosebire între timpul psihic şi cel fizic. R. e m n . H. piiiepeH'il şi inteligenţa. ardere. distensie. excesive se combat prin anestezie . Senzaţia de d. Conştiinţa umană realizează o interpenetraţie între trecut. cortexul parietal intervine iu localizarea d. Xumai o motivaţie superioară.:pvinutrăşi secundară. este scurtă şi pătrunzătoare şi a doua mai prelungită şi profundă. nu se întreţine prin satisfacţia distrugerii.oi icei jirt'i:a. Alrulz deosebea două tipuri de â. Pşonik. Prima d. bradichinina etc. Se distinge de suferinţă sau d.. A. musculararticulatorie. DURERE. ci prin lupta pentru salvarea şi promovarea unor valori superioare. d) centrală sau ceialică. este provocată de transmiterea impulsurilor pe oricât' din fibrele aferente inclusiv t>rminaţiile libere nemielinizate. sfredelitoare: li) localizare şi extensiune: imediată. c) viscerală. indiferent piuă Ia 1 sec. per culantă: c) desfăşurare în timp: stabilă. la cele vizuale. rezistenţa 214 D faţă de factorii . Se disting patru tipuri de d. sensibilitate algi'că. pătimaşă. poate iiii'te l i n i i l e . presiune. e î n deplinesc 1111 ml util biologie. D. Senzaţiile d. blocaj al ţesutului organic.ine . Stiuctura acestei d. Stările emoţionale neplăcute sau încordate şi lipsa de ocupaţii interesante tind să dilate percepţia duratei şi să comprime reprezentarea ei.: a) superficială sau cutanată. izvorîte din ură şi orientate spre înlăturarea. Prima este strict localizată. si lung între 1 şi 2 sec. împotriva adversarului. zice relaţii. medio. Se consideră mediatori biochimici ai d. Piaget notează: „durata internă nu este decît timpul acţiunii proprii: oricine zice acţiune.: una rapidă şi alta mai întîrziată. ! :. Iv.enernlă sau locală. cel (In-iii. V.il-i. este solidară cu o multitudine de variate modilicăii somatice si psihice ce indepline-. de cele mai multe ori.i. DUŞMĂNIE. prezent şi viitor. prin evocare şi prin prospectare.>. M. avei l>.

. a acţiunilor şi comporziţie. J. 3) rezistenţa opusă dezechilibrării.DICŢIONARELE ALBATROS E tea şi e a e s t e asigurată prin reglările de tip cibernet'e.d. dar nu obligatoriu.e. stare de abandon. Coeziunea şi solidaritatea ca şi gradul înalt de participare definesc spiritul de e. informaţia ceforată fiind raportată totdeauna. d. ECHITATE. psihic. Decodificarea se realizează prin reutilizarea dimensiunii temporale. prin e. 'originar. fif. reprimarea reacţiilor impulsive prin control voluntar. formă particulară a e. egalitate. între cele două forme ale „output"-ului sistemului mnezie există o deosebire calitativă. Parametrii echilibrării dinamice sînt: 1) cîmpul de aplicaţie cuprinzînd totalitatea de obiecte şi evenimente ce sînt asimilate şi la care se produce acomodarea. pozitive şi negative. grup mic cu o bună structurare funcţională şi avînd obiective precise de îndeplinire a unei operaţii sau gen de acţiuni. Piaget ca o optimă şi progresivă echilibrare. tristele. ECHIPOTENŢIAL. se realizează în două forme: recu- noaşferea. se produc în el transformări ireversibile dar se menţin prin consuni de energie la o oarecare „distanţă" de starea de e. în psihologie. Gradul de „rezistenţă" a e. se recomandă o scrie de măsuri.a. implică totdeauna o luare de decizie sau o succesiune de decizii. efectuate în condiţii critice. se trece de la o stare la alta. una din operaţiile colo mai importante alo memoriei. ce se defineşte prin mărimea distanţelor spaţiale şi temporare accesibile operatorilor sistemului.m. nu perturbă facultăţile intelectuale şi facilitează execuţia cu un consum economic de energie. este favorabil pentru acţiunile dificile. E. stare de tensiune relativ omogenă. E.'prt-iie. constînd din acţiunea contrară a intensităţii celor două categorii de trăiri afective polarizate: stenice şi astenice. D. întrucit permite convergenţa tensiunilor asupra obiectivului acţiunii. coordonate de un conducător. 2) mobilitatea. ECHIPĂ. Lashley cu referire la faptul că toate ariile scoarţei cerebrale pot dobîndi şi exercita orice funcţiuni. E. Prin acomodări sînt generate noi structuri ce vor permite noi tipuri de asimilare ş. se reconstituie la un alt nivel. indignare. ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU EMOŢIONAL. prin iritnre. restrînge şi perturbă economia activităţii. fiind marcat prin indispopozitiv. supărare. aceasta din urmă operînd restructurările pe care le impun noile informaţii asimilate.! de caracteristică pentru un sistem. m nie. ngnsivitate. De fiecare dată e. membri dispunînd de roluri diferenţiate. prin care diferitele mesaje infoimaţionale stocate sînt reintegrate în dinamica interacţiunii subiectului cu mediul. care este declanşată sau asociată do prezentarea !a „intrarea" sistemului. constă rante.e. nivel de activare moderată cu evitarea excesului sau deficitului de mobilizare energetică. la o structură informaţională care serveşte drept reper. se poate instala fie în sens negativ. termodinamic ce echivalează cu moartea. se apreciază în funcţie de viteza sau promptitudinea. cum sînt evitarea situaţiilor conflictuale. pe baza adresei de memorie. Selectivitatea e. care constă în absenţa obiectului de referinţă. definită cu înţelesul de dreptate socială raportat la o orînduire şi un sistem de valori. acordarea corectă a aspiraţiilor cu posibilităţile. 4) stabilitatea sau capacitatea sistemului operaţional sau emoţional de a se compensa şi reechilibra. Inteligenţa însăşi apare ia J. termen folosit de C. egalitate de potenţial funcţional. acest reper este reprezentat de structurile informaţionale prezente. de adecvarea sau fidelitatea şi de completitudinea ei. Eficienţa e. creşterea nivelului de măiestrie profesională. 817 . lie : în sens E în operaţiile de extragere selectivă ţi activă a informaţiilor stocate •prin decodificarea lor. faţă de influenţe sistematice sau accidentale (perturbaţii) defineşte stabilita216 balans între forţe contrari:. E. ca fundamental pentru sistemul său în care se confruntă mereu asimilarea şi acomodarea. si nu doar de circumstanţă. propriu sistemelor vii este e.e. „fluent" sau „curgător": sistemele sînt deschise. adică prin reconvertirea lor în informaţii ope- ECFORARE. de unde aprecierea pozitivă sau negativă a structurilor fundamentale. a obiectului sau a elementelor materialului despre care trebuie furnizată informaţia şi reproducerea. J'i"gei a adoptat principiul e. ea ţinînd de organizarea şi integrare. ECHILIBRU. Astfel. stare staţiona!. internă a structurilor mnezice. Dimpotrivă. De obicei. revoltă. Pentru a-1 preveni şi înlătura.

în urma propagai i. aceea de a fi un organism colectiv.ilc. I leplasarca ecoului Median semnifică deplasarea striaturilor mediane de către un pn. epilepsie şi în stări de şoc emoţional.atoestezice false ce se dezvoltă după modelul ecoului.d. Se intîlneşte la debili. Cadru sau fonti subiectiv. în prezenţa şi în absenţa acestuia. naturale a dus frecvent la dezechilibrarea acestora. este aceea a adaptării la viaţa urbanizată şi tehnicizată. substanţa cerebrală şi sînt reflectate sub forma unui ecou median de către structurile subiacente — pereţii e a l ă i u r o i i s t 1 1 u i i c a iili-. fie psihologice. ştiinţă multidisciplinară în dezvoltare. de statute după rolul îndeplinit. relevîndu-so atit influenţele „spaţiului" asupra vieţii sociale. în sens restrîns. . /'< •/«( iihiui.m (in. ces le/ional. fenomen patologic de „vorbire după ecou".a. ECOLOGIE (gr.! tarile mi\!e aparat-oin. prin reflectare. în raport eu mijloacele <le producţie şi întreaga avuţie şi cultura socială se prevede recompensarea şi atribuire. Intervenţia intempestivă a omului în e. Cercetările de e. cît şi influenţele organizatoare exercitate de viaţa socială asupra organizării spaţiale. pe de o parte.s.i I u r i t i u " s o cialiste şi c o m u n i s t e . coeficient de corecţie ce tieluiie introdus în înregi. de repetare automată a cuvintelor şi gesturilor interlocutorului. Se întîlneşte în isterie. real stimulat apar alte senzaţii. ECOENCEFALOGRAFIE. Ultrasunetele de frecvenţa 1—6 megacicli. sonoră.uiii-iilc-liir grup. socialistă cunoaşte o continuă perfecţionare. se 218 sibilini. Complexul co. precum si modalităţilor de reacţii în «rup la aceste caracteristici. ca un ecou. fie sociologice au relevat încă în urmă cu 4 — 5 decenii influenţa diferită a caracterelor asupra echilibrului psihic. ECOU. al tulburărilor psihice din cadru proceselor expansive mtracranic'it şi ajută la delimitarea focarul ir lezional cerebral în cazul supiciunii de afecţiune psihică ] > < fond organic. E. se însoţeşte frecvent de o ecolalie şi este un simptom caracteristic pentru schizofrenia catatonică.de . 219 . tendinţe infantile de a imita actele sau gesturile modelului. persoanei preferate. Se numeşte ecofrazie cînd constă din repetarea propoziţiilor. ECOPRAXIE. exprimare metaforică a specificului conduitei individuale fundament a t ă pe o organizare internă singulară. iniurn '• ţine seama. studiul relaţiilor dintre fenomenele umane. E. întreprinderi. cu o intensitate suficientă şi o întîrzierc necesară pentru a putea. osul. se întoarce la sursa emitentă. ECRAN SENZORIAL. ca şi dintre acestea şi factorii mediului abiotic. Fenomenele psihoindividuale şi cu precădere cele psihosociale se află într-o incontestabilă interacţiune cu factorii ecologici. de o caracteristică esenţială a omului însuşi.'. de o caracteristică esenţială a mediului uman. şi bolnavul procedează la fel. Reprezentările mentale se dezvoltă normal pe acest fond. ECMNEZIE. care studiază relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă. antrenînd variaţii individuale ale timpului de reacţie. după contribuţia adusă astfel incit echilibrul între individual şi social să nu fie perturbat.ili-'ţm ic iniij al. ])acă. calităţile relaţiilor dintre oameni. a unor fapte ce păreau uitate. în stări demenţiale etc. efectul produs de o undă acustică care. ii. ('. în particular problema poluării mediului din marile oraşe (poluare chimică. fi percepută ca distinctă de unda directă. în momentul de faţă una dintre problemele de bază cu care se ocupă e.-.-' |i.. iar pe de altă parte. „morală") şi a găsirii de mijloace şi căi pentru reducerea sau prevenirea acesteia. să se acorde prioritate intereselor generale şi să se evite orice fenomen de nedreptate. este utilizai. aceea de a fi produs de activitatea oamenilor. extrem de intensă. de la poziţia egală a tuturor şi fiecăruia. E. difuze a excitaţiei. reacţie patologică de imitare automată a ges- turilor şi acţiunilor altor persoane. uneori ireversibilă. ECUAŢIE PERSONALĂ. emise de o sondă emiţătoare-receptoare (cu cristal piezzoelectric) străbat pielea capului. în particular. presupunînd autoreglarea în cadrul relaţiilor dintre organismele vii. prin adoptarea formulelor celor mai eficiente. reactivitatea particulară la stimuli. simptom (hipermnezie) de amintire momentană. cineva îşi ridică braţul. frecvent de tip eidetic. cîmp pe care se conturează imaginea. ansamblu constituit din biotop şi biocenoză. meningele. In jurul sau în regiunile opuse unui pune. de pildă. avantajele nejustificate şi situaţiile defavorabile. acordă o atenţie deosebită caracteristicilor sale constructiv cultural-informaţionale e t c . locuinţe) în care se desfăşoară acestea. ECONOMIA EFORTULUI. procesul de formare a tinerei generaţii ş. pornindu-se creierului. active şi în absenţa stimulului sau anticipîndu-1 pe acesta. biologice şi sociale şi spaţiile naturale. tendinţele individuale de a elimina din acţiuni excesele de efort prin înlăturarea sau simplificarea unor componente. adică o societate. E. alături de aspectele fizice şi biologice generale ale mediului. zonele senzoriale de recepţie ale scoarţei cerebrale. ECOLALIE.m. oikos — ctisa. ECOESTEZIE.'i curent în diagnosticul etiologi. Din acest motiv. ECOCHINEZIE. 1 11 I. metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor.i iudivii mpli\ < lll i i i ' l l l l l l l l i ii' .E l. ECOLOGIE UMANĂ în sociologie. semnale soir. mai ales artificiale (oraşe. logos — ştiinţă). ECOSISTEM.

Dar aceasta implică realizarea unei unităţi dintre instrucţie şi e. comuniste: intelectuală. proces pedagogic orientat cu precădere spre dezvoltarea fizică armonioasă. Cele două laturi ale fenomenului e. după W. Bîrsăncscin afirmă o ştiinţă a e. s. aecsioia.rlicnt şi organizat in vederea < / . Decroly.-editare si c o n d i ţ i i l e cif m e d i u . ci în cea a creşterii autorităţii celor educaţi care apar tot mai mult în rolul de subiecţi ai propriei e. n 1 i r m î n d n .. E. se concentrează asupra celei ('"•a cloiui.ii-tamcntului lor şi integrarea in activitate şi relaţiile sociali1.. fenomen social de dezvoltare..!ia)ie". EDUCAŢIE FIZICĂ. şi relaţiile dintre educatori şi educaţi. Mal:art-nko a d'-lsnit ol.' sau programul educaţional) mi poate fi elaborat numai pe ba/ unor considerente psihologe e. !n e. A. ci se adresează în diverse forme şi adulţilor.d dezvoltate.T. morală. în autoeducaţie.i.S. în faza actuală de revoluţie socialistă şi tehnico-ştiinţifică. în procesul adaptării sociale — deci în relaţiile vitale şi accidentale cu mediul socotit educogen.-te.C. Apostolescu. ca un program al !<>:mării personalităţii mu'uial -'. d a " caţională. Progresiv se echilibrează autoritatea educatorului cu cea a colectivului de elevi şi a fiecărui educat în parte. sînt complimentare. . prin implicarea şi suboid. Fiind o activitate coi. P. notează: „trebuie să ne ferire de a crede că ameliorarea indivi zilor prin educaţie rezultă dl. sub influenţa modelelor culturale. CIapare. economice socia'e. să se restructureze adecvat metodele de e. e. AL. cliiar a fost definii ca „o transformare a psihicii!. Aceasta însă mi di: • colo de determinanţi implicai: cum sînt cadrele dezvoltării sociale şi condiţiile evoluţiei p. Optimismul pcd.e. Dimpotrivă. llubert: „<<u<ami>hil acţiunilor şi influcu'c/or exercitate voluntar. — şi sistematic dirijat finalist în familie. (••'.. să aibă ca efecte depăşirea oricărui hospitalism şi izolaţionism şcolar. a trasat direct sarcina integrării învăţămîntului. in irucţia. După R. e. urmînd să fie optim coordonată cu acţiunea edu- se organizează într-un sistem unitar ce urmăieşte formarea unii personalităţi integrate şi integrabile. prin trecerea e. . diir pedagogia ca ştiinţă a e. a motivelor. E socializării individului". comunistă se pune un accent deosebit pe latura formativă. lor conştiente. de constituire a procedeelor de gîndire. acestora".A. ştientă şi de generare a conduii. apta de autodepăşire. e. St.'Ir-o entorsă a legilor psihologice. Aceasta cu atît mai mult CU cit obiectivul (ide. semnifică. determinismului social-istoric. Duikheim. convingerilor şi atitudinilor proprii omului nou..remisele e. Aceasta se produce insă spontan şi implicit în condiţiile activităţii.-iia.. . cultivare. caracteristice pentru omul nou.. Cei mai mulţi pedagogi (la noi. recent ii.''-gic susţine: „E. cercetării ştiinţifice şi producţiei. constituire a oamenilor ca subiecţi ai acţiunii.în societate şi prin acea-ta. în virtutea. în legătură cu această abordare marxistă a problemei se determină şi strategia e. complexităţii socioantropologice şi i-. prin altele. intervin nemijlocit fenomene psihice. astfel ca învăţarea să fie maximal formativă. Aceasta presupune ca luîndu-se în consideraţie particularităţile individuale şi de vîrstâ ale celor educaţi îii ordinea depăşirii progresive a acestora. Skimier). Stoian. dirijată şi sistema: . Este depăşită concepţia pedagogică conform căreia rolul primordial în dezvoltare ar reveni eredităţii. întărirea sănătăţii. prin şi pentru cokcU\".a nu poate fi redus la o psihologi--aplicată cum au încercat s-o f. poate tot ei' (Helvetius).hice ctc. în e. F. în termeni operaţionali. estetică. (din punct de vedere etimologic) creştere.EDUCAŢIE. fizică şi politehnică. cunoaştelii şi valorilor. alături de mediu. „in.ită de cele ofej'iicde E prognoza socială ce impune o reconstrucţie şi optimizare umană.> ideal şi in conformitate i u cerinţele actuale şi de perspecticâ. Totuşi.ă e. prin modelarea comp. amprenta orînduirii sociale şi a poziţiilor de clasă. de căi re o . organizaţii.'. formarea şi perfecţionarea deprinderilor de 221 [. în consecinţă eficienţa operei educaţionale se probează. Sub raportul conţinutului purtînd întotdeauna. prin comunicare şi exerciţiu.i unii inovatori ai pedagogiei (1-v. în sens extensiv.: individului". fnmare. Delmas ni-.du. psihologice şi chiar a uiu-.de. aceasta.. m sens restrictiv. legarea şcolii de viaţă şi formarea elevilor prin îmbinarea comunicării cunoştinţelor cu exersarea şi calificarea în procesul muncii productive. acc-s. james. E. este susceptibilă de a fi evaluată în perspectivă istorică drept retrogradă.. iar după E. torice a fenomenului e. Avînd un rol conducător. Aceasta nu în sensul reducerii autorităţii educatorului. este o consecinţă . care pune în valoare 220 . şcoală.n ctivul e. / •ruiimirii formaţiei n prc:cnfaii[il"r ii'ii'iir genei aţii. Şt. devenind un proces permanent.s e c a veritabil constructivă.-: a delimitat următoarele la l u a ale e.i:.R. întruu: aceasta presupune considerare • unor legi obiective. relaţii legice proprii actului educaţional. N. în raport cu un :'hiccti. o artă. Optimismul pedagog nu poate fi considerat în af.'Huţa umană asupra alici funie ::-. acţiunea globala exercitată de comportament sau personalitate formate asupra unor comportamente sau personalităţi în curs de formare.. uzează de \ a r i i i mijloace directe şi indirecte. a deprinderilor intelectuale şi practice. nu se limitează numai la copii şi tineri. „o tn'rucă si.. e. sistemul de : a i uni^faule şi acţiuni dirija1. Progresiv se accentuează metodele de lucru independent al copiilor şi tinerilor. obiectiv şi programatic.. Incluzînd -. viaţă publică. conservatoare sau progresistă. este genera toa: de libertate.

de mascare. organ'activ de răspuns la stimulii clin mediul extern sau intern. :i oi'. ridicarea capacităţii d«' muncă. de exemplu două obiecte aruncate în aer par a se trage unul pe altul. supraevaluarea luminozităţii suprafeţelor cu o saturaţie cromatică ridicată.A U E S B E R G . Kirlian şi V. distanţa primă parc mai scurtă dccît cea de-a doua. dezvoltat -i reconsiderat prin cercetările lui S. răspuns determinat de o cauză cunoscută sau necunoscută. 5) e. EU EGOCENTRISM. Janet defineşte sentimentul de e. endocrin. ca „o conştientizare mai mult sau mai puţin adecvată a conduitei de acceleraţie". e. consemnate de Michotte. organe de simţ. Kirlian numai de caracteristicile electrice pasive ale mediului electric biologic şi mediului electric proximal. după prezentarea repetată a două cercuri cu diametre deosebite. EFEMINARE.înişmului. caracteristică a gîndirii copilului.KOHLRAUSCH. constînd din diformarea imaginii unui pătrat ce este rotit rapid. c.O. -II KLMHOLTZ. estomparea prin adoptare negativă a unei culori dispuse pe fond acromatic si privită cu fixitate. i. iluzie după care intervalele de timp influenţează asupra percepţiei intervalelor spaţiale. conduită conativă de mobilizare.• asigură acţiunea e. a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane. produce prin sumarea temporala a unui număr aleator de imagini fundamentale obţinute prin c!'e.n produce ionizarea în strucian vii la limita de separare a um. EFORT. 4) e. FVnumenul a fost descris pentru prima dată în anul 1898 de către fizicianul şi medicul polonez Jodko \ a r kiewicz şi. aparţinînd lumii exterioare lui. în absenţa conştientizării diferenţei dintre acţiunile asupra obiectelor. cu un timp mai scurt între primele două şi unul mai lung între ultimele două.trupului ş. se înmieşte efectu! slab. înlocuirea lor cu două cercuri egale duce la supraevaluarea celui ce-1 înlocuieşte pe cel mic şi la subevaluarea celui plasat pe poziţia celui mare. — l'ZNADZE. EFECT. Contrar: aferent. îşi arc originea în centrii cerebrali. psihice şi intelectuale. fenomen obiectiv ce intervine in anumite condiţii (în acest sens ?o foloseşte în psihologie). • tensiune şi radiofrecvenţă. în care un stimul mai puternic reduce acţiunea altuia mai slab implicînd perceperea lui. impuls şi traiect nervos ce porneşte de la centrii cerebrospinali spre periferie. —LIEbMANX. e. altfel spus. suprafeţele de catifea neagră. Kirlian (IWMI. accelerare a forţelor fizice şi psihice iu cadrul unici sistem de autoreglai conştient (la om. 3) e. Se pare că e. cînd în vederea binoculară. Iiind precizate după conţinutul lor sau după numele descoperitorului. la oui. limita de separaţie a acestora dmediul electric extern. ulterior. E G O v. implică esenţial finalitatea şi deci se caracterizează prin focalizare. — ZEIGARNIK. Fenomenul contrar. 222 . intermitenţele de stimulatie se sincronizează la cei doi ochi. constatat în investigaţ iile cutanogalvanice. S-a demonstrat dependenţa e. ' sistemului muscular şi ale e.f. sînt variate dar constau toate în modificarea relaţiilor perceptive în condiţii artificiale sau aparente. aparţinînd subiectului şi obiectele asupra căruia. EFERENT. segment. într-o cameră întunecoasă. medii electrice biologice diferii prin impedanţa lor precum şi 1. organe interne. nivelul frecvenţei critice de fuziune se ridică cu circa 8% . W.a. explicat prin interacţiunile intrrne ale . — SHEKRINGTON. Astfel sînt: 1) e. EFECTUL TARE. 2) e. — FERE. informaţiile privind sarcinile reduse la capăt se reţin mai bine decît cele privind sarcinile rezolvate. se albesc dacă sînt iluminate direct dar rămîn negre dacă în calea fluxului luminos se pune o mică bucată de hîrlie albă. prin regresiune! şi aconştient.: dacă 3 puncte echidistante sînt iluminate succesiv. accentuată dezvoltare la bărbat a unor forme sau a unor forme de comportament din tip feminin. Efectului marginal (aura) i-au I'CM atribuite semnificaţii în transmiterea informaţiilor de ordin*psi:n>energetic.. i electroluminisccnţă obţinut cu ap.iuiv-:ire. exercită o influenţă multilaterali asupra dezvoltării psihici' a copiilor pe planul proceselor cognitive şi voluntare ale activităţii şi conduitei ca şi asupra formării şi dezvoltării personalităţii. De ex. direcţie centrifugă proprie nervilor motori (şi altora! prin care se transmit comenzile la efectori. constă în micşorarea rezistenţei şi mărirea coiiductibilităţii electrice a pielii. adecvare la obstacol. încordare şi unificare a resurselor fizice. de grup. W. i n ' plinesc funcţia de e. torul curentului de foarte înal. constînd în nediferenţierea conştiinţei de sine de conştiinţa lucrurilor sau. în vederea depăşirii unui obstacol. l::. Impulsurile E centrilor de comandă de la dii< rilelo nivele ale sistemului ma • • . efec. EFECTOR. EFECTUL L U I : . după Piaget. stereofonic constînd din apariţia „volumului" sunetului în urma emisiei concomitente din diferite surse. Wundt îl apropie de senzaţiile de inervare eferentă. cînd intervalul spaţial influenţează asupra intervalului temporal aparent. acţionează subiectul. concentrare. Pescar' rea marginală realizată în a a condiţii tehnice este omogena. microfonic constînd în sinergia recepţiei auditive şi dezvoltarea de biocurenţi în cohlee. Prin conţinutul activităţii şi formele de organizare.. EFECTUL KIRLIAN. constînd în ireductibilitatea capacităţii de acţiune a grupului Ia suma potenţialelor individuale. P. James consideră că c. i pelicular electronografic. aviud o contribuţie lurgă pe phui iustnictiv-educativ. la muşchi. perceptive. E — GELB.(.

' dară.V — trebuie amplificate. frecvent anevoioasă. şi motorul evoluţi-i. Utiliprezentări mintale excepţional zată curent în clinici pentru a de vii şi complete. \ ersibilităţii operaţiilor gîndirii. beta.E. Bcrgson: mului. 324 E E ELECTROENCEFALOGRAFIE (E. ma. inteligenţă) şi care ar exploatare. pei toate regiu! nile ambelor >'iuii-i--rc. fapt ce se realizează cu ajutorul elcctroenccfalografuhii. mări ale realităţii cum ar fi: realis.feră imaginilor create de fante. opus generozităţii şi colectivis. etapă d. în 1929. care a arătat că potenţialele neregulate pot fi înregistrate cu ajutorul unor electrozi. în stare de iclaxare completă frecvenţa nudelor este identica. datelor psihice. . E.R./ultimi de aici o serie de defor.holosie . '1) (în sens psihologic) ceea ce (. ca urmare a acţiunii sistemului reticulat activator ascendent (S.esenţa şi semnificaţia lucrurili . E. astfel îneît sa fie mai presus de interesele grupului transfigurate în simbolica visului social din care individul face par.hologia freudiană e.G. E. E. Bioritnmrile fundamentale ale scoarţei sînt: Ritmul alja — oc este elementul principal al E. de ex. este ea însăşi marca Wallas).E. Biopotenţialele lente de la nivelul dendritelor şi potenţialele postsinaptice străbat mediul conductor eterogen şi ajung mai diminuate şi distorsionate la nivelul scalpului. proces de trairccntrării. este determinat de succesiunea.obiectivare a unui proiect. C:pus auaei. atitudine rezultată plica creatoare. artificialisnml. mai presus de interesele gene.G.. Au)* luueste insă mai n u r e de 225 15 . r tea atrage după sine absenţa nece. tip. cronaximetrice esenţă). Guilford. mul'. tetha şi delta.• ! . instinct. subvoltat şi asincron. EGOISM' (lat.E. Metoda a fost iniţiată de către Hans Berger. e t c . cu regularitate ritmică a undelor. este rezultanta predominanţei funcţionale a unuia din cele două sisteme difuze asupra tonusului cortical. sităţii şi în măsura în care necesi. ELABORARE. El poate oscila între o intensă stare vigilă. i se opune procesul de. chiar la nivelul fii" din egocentrism şi egoism. înregistrează şi analizează activitatea bioeleetrică transcraniană a generatorilor cerebrali în condiţiile în care metabolismul şi în primul rînd consumul de oxigen al celulelor corticale este nealterat.îu absenţa acestei diferenţe. pe lobul urechii.G. Jacnsch. este reflexul psihologic al unei situaţii sociale: proprie. sistem nervos etc. amplitudine şi durată şi care se grupează în frecvenţele fundamentale ale scoarţei: ritmul alfa.. ale căror dendrite apicale.forţă primitivă omogenă care este tatea privată asupra mijloacelor orientată în multiple direcţii dide producţie şi relaţiile de ex. Aceste potenţiale fiind însă foarte mici — 45 — 75'J. în aceeaşi fază şi în acelaşi timp. tehnică şi metodă paraclinică uzuală de investigaţie. E. ELAN VITAL.E.v.E. înregistrarea traseului E.r a lealităţii. prin procedee electroeuînsingurare şi autoadoraţie. opunîndu-se arbitrariului idem a procesului de creaţie (II subiectiv. formă.E. 1) Ceea ce se referă la pilul îşi centrează întreaga cunoaş. • EGOTISM. datorită mecanismelor de sincronizare loca' i. sub forma unei curbe sinusoidale — electroencefalograma (notată tot cu E... se datorează ire. cu ritm lent sincron şi de mare amplitudine. se face prin derivaţii bipolare. formează dipoli electrici alterni somatodendritici. între un electrod activ şi unul indiferent. electrocardiografcr. E. n. de condensare şi de integrarale . ar fi expresia variaţiilor lente de potenţial de la nivelul neuronilor piramidali corticali. fixaţi pe cutia craniană.G.pe care nu le dă simpla percepcw Ica ctc.ţie mintală sau eficient-materij j .G. co.executivă a acţiunilor voluntari tatea.genezei biologice. al cărei rezultat este ajungerea la cunoaşterea obiectiva formare a unor date.E.).:.) şi de somn profund. Acesta culege.vergente (viaţă vegetativă. ca şi cum obiectele ar fi actual percepute detecta. şi unipolare. electromiografice. prin minare.dcticuhii. Traseul E. la H.). Activitatea bioeleetrică cerebrală spontană se desfăşoară ritmic şi se menţine constantă. plasaţi pe scalp.A. dar fără perturba rea somn. cînd diferenţele de potenţial se înscriu între doi electrozi activi. de cornii v.. iu măsura în care ireversibilita. care integrează activitatea funcţio- nală a milioane de neuroni. este.acest autor. secnnte. a alterărilor patologice din dispunînd de capacitatea unor re. orientate radial şi perpendicular pe scoarţă. Aspectul normal al E. în psiobiectivitătii. descris de E.. este transfortură morală ce se caracterizează marea şi combinarea coerenta a prin situarea propriilor interese.organe. precauzalita. ce diferă ca frecvenţă. cefalografice. unele :(• uoinene nedecelanumită halucinaţie.A. deterrarea propriei valori şi cultivarea excesivă a propriilor interese. cu frecvenţă de 12 — 14 c/s şi durată de 80—110 milisecunde.G. care permite înregistrarea biocurenţilor cerebrali. dii|>. EIDETIC (gr.G. (nonintelcctualist) efect. . amplificate de aproximativ un milion de ori şi înscrise pe hîrtie. îu stare de veghe SJU ele subiect.(în care mai intervine o e.bile prin observaţie directa. reprezentînd aspecte foarte variate între cele două extreme. ego— eu). ţiilor interpersonale prin exageELECTRODIAGNOZĂ.D i c ţ i 0 nar rie m. de unde sînt apoi culese. constituie sub acest raport un indiciu obiectiv al nivelului stării de vigilenţă. umane şi se caracterizează printr-o amplitudine de 40 — 80[xV. După A. ce descarcă cu aceeaşi frecvenţă.definitivare şi împlinire şi/sa:. trăsă.a obiectului. Fessard.E.. l az .•• tere asupra activităţii proprii.o pregnanţă datorată detaliile.eidos — 'formă.re într-un scenariu.' nifestată negativ în planul rela. La J.G. unui din factorii creativităţii.

în proporţie de 10—12%. unor leziuni localizate sau avînd o moilologie refulată (monomorfe) şi o amplitudine mare ele constituie proiecţia la distanţă a unei leziuni sul>corticale. hipoglicemie. aplatizarea traseului sau silentium electric.) sini expresia unor tulburări ale ritmurilor biologice. cu o morJologie sinusoidală sau polimorfă. dă aspect sinusoidal traseului şi apar la contracţii musculare puternice. surmenaj sau somnolenţă. fiind de obicei expresia proiecţiei corticale a unor leziuni profunde. reprezintă fenomenele de excitaţie ale scoarţei şi exprimă activitatea bioeleetrică particulară a regiunilor frontale si rolandice.) ce apar în cursul contracţiei musculare si 15* ţ i o m d e bioelc''. miotonii şi miopatii.A. sinusoidale şi ascuţite. acest ritm apare in forme variate. cu frecvenţă de 40 — 60 c/s. iar culegerea potenţialelor poate fi făcută prin derivaţii unipolare. apărînd mai ales în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. Aceste modificări funcţionale sînt pasagere şi se menţin atîta timp cit durează cauza care le-a produs. bipolare şi multipolare. care cresc în intensitate şi care apar la contracţia. sub formă de vîrfuri bifazice. Undele delta sînt de două feluri: polimorfe şi monomorfe. Kste întilnit ca ritm fiziologic la sugaci în stare de veghe.C..f.).. caracterizat prin potenţiale fuzionate. din acest punct de vedere fiind descrise traseele aplatizate. cum ar fi afecţiuni ale neuronului motor periferic şi miastenie. sau de tip lezional. sau de afecţiuni psihomatice: astm. occipital. este caracterizat printr-o frecvenţă de 0.li i'. Ritiintl ictlui— 0. Are o frecvenţă de 14 — 30 e/s şi o amplitudine de 5 — 30 uY. 1'intre modificările fune- caic siut delectat 1 3 şi amplificate. iar în stările de nelinişte. Ritmul beta — [i. Reacţiile de furie şi de niînie se reflectă bioclectric prin bufeuri de tetha. Stările emoţionale cronice menţin traseul plat desincronizat continuu. U. în raport cu factorii emoţionali se descrie un indice crescut de alfa.c o s P i u m l K atie b i n e c u n o s c u ţ i i o au litinu crine. tic frică şi anxietate Cote adesea menţionată desincronizarea traseului.temporală. localizate în regiunile temporale stingi. Biocmeniu mu-culjii apar '-M\I forma de potenţiale trifazice sau polifazice cu o amplitudine de 500 a V şi durata de 4 — 6 milise( unde. fie de oboseală. localizate în regiunea fronto. G. M<>t/ilicările fuiii-jidtia/e (ni. Modificările li. Se presupune că aceste tulburări bioelectrice sînt expresia unor disfuncţii ale rinencefalului. sincrone şi simetrice în ariile posterioare ale celor două emisfera. traseu interferenţial.. ELECTR0MI0GRAFIE ( F M . modificări izolatei focale. anxietate. Modificările funcţionale mai pot fi induse în unele perturbări eudocrino-mctabolice şi hiper-sau hipofiroidie.i de reacţie de blocare. ce se referă la amplitudinea sau frecvenţa ritmurilor. hipocaleemie etc. Unele modificări pot apare în cursul terapiei cu substanţe psihotrope şi psihotone. temporo-frontale. traseu intermediar.M. Cu o continuitate greu de stabilit. cu frecvenţa de 4 — 7. hiperparatiroidism. care se proiectează bioelectric pe scalp.3 sec. bradiritmice şi tahiritmice. Acest ritm . iar stările emoţionale determină exacerbarea lui. Eleclromiograma normală în stare de repaus nu evidenţiază activitate electrică. frică. tehnică de înregistrare a potenţialelor bioelectrice ale unităţilor motorii (U.5 e/s şi o amplitudine de 50 . reprezentat de potenţiale simple individualizate ce se repetă cu frecvenţă de 4—12 c/s. Ele dispar în momentul relaxării psihice sau în urma corectării I ullimărilor metabolice sau endo- iile alfa şi tetha ascuţite.xV. emoţii intense. Detectarea biocurenţilor se face cu electrozi cutanaţi sau profunzi.5 e/s care este insă variabilă.uv de veghe ele şi o amplitudine de 150 — 200. hipertensiune arterială. duc la diminuarea sau la dispariţia K. In funcţie de intensitatea contracţiei se disting trei tipuri de trasee: traseu simplu. St imul ti vizuali.E partea emisferei nedominante şi se înscrie grupat in fusuri cu durată de 0 . concentrarea atcnţiei. calculul mintal.A V. Modificările patologice se pot grupa în două categorii: modificări globale ale traseului. este reprezentată de un neuron cu fibrele musculare inervate de acesta. Modificările patologice ale electromiogramei pot fi întîlnite în unele afecţiuni neurologice. Uiluml delta — A. doar potenţiale de inserţie de scurtă durată. supravoltate. care exprimă o stare de biperexcitabilitate corticală. ce se caracterizează prin apariţia numeroaselor U. musculară moderată. determinate fie de stări de tensiune psihică tranzitorie.li. pot fi funcţionale şi patologice. în tetanie şi în tulburări motorii de etiologie 227 .iparc la omul adult sub formă de unde sporadice. Momentul destinderii psihice se exprimă bioclectric prin repartiţia ritmului alfa. hiperinsulinism. care apar la o anumită regiune a creierului şi cuprind toate derivaţiile pe o perioadă scurtă de timp. cu apariţia undelor delta. uneori puţind avea aspect sinusoidal. care se descriu în unele stări depresivnevrotice. Acestea pot fi de tip iritativ. are o morfologic sinusoidală. apar ca expresie a. Se blochează în timpul pregătirii sau efectuării unei activităţi motorii. fenomen cunoscut sub denumire.M.M. precum si focarele de unde lente tetha.5 — 3. La efort muscular apar U. temporo-parietalc şi predominind uneori în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. La omul adult. nelinişte. în unele boli musculare. temporal posterior şi parietal. în st. 5 . — tulburare de conducere şi transmitere neuromnsculară. ca: vîrfurile. Xu se blochează la stimuli vizuali. provenind din regiunile temporale. hipoxia anemică şi afecţiuni cardiovasculareşi cardiorespiratorii. iar la adult in stare de somn profund. în depresiile dominant endogene sau reactive şi în psihopatii.M. undele ascuţite şi complexul vîrfundă.

<••. metodă de înregistrare . Termenul este folosit şi pentru a indica speţa corespunzătoare de lirism. Cu privire la comportamentul tinerilor. în raport cu axele verticale şi orizontale sau eventual doar în raport cu axe!' orizontale. de latentă. cele două orificii ale tubului neural — neuropori. E-mancipo.-. efectul de ionizare în mediul electric proximal.işti. tubul neural. \ or emite preluiigiri iet.P.'U-boli'-ă. metode caracterizate prin trei element:1 distincte: cuantificarea emisiei e!< ctronice.e.E. introdus de Cercetti şi Bini — 1937. dezvoltarea sistemului nervos uman în viaţa ( uibrionară.inifestarea elegiacă exprimă visare şi predispoziţie pentru suferinţa psihică.).trare t î c . Ixi. în ziua a 18-a. Efectul pelicular şi cel de ionizare a mediului electric proximal organismului sini: dependente de reflexele psihogalvruiice. E logiri de interferenţă" între don. ELEVAŢIE. regiuni fronto-panelale. EMANCIPARE (lat. e. Metodele sînt invenţii româneşti (FI. SIVANŢ (T. artistice. ectodermul. Tehnica e. plasaţi şi fixaţi în mod adecvat. cu ajutorul altui stimul epileptogen. Yazilescu.utru dii'. în etapa următoare. Tot în acest stadiu.>ii'. culoare) depind şi de relaţiile inte-rper-' . şi formînd mai tîrziu ganslionii spinali. caracteristică a stărilor psihice. efectul electromorf (traduce modificările distribuţiei cîmpuîui electromagnetic în organismul viu). T. s o m n u l u i de m iivaţie. în acest caz. şi cedodermui.i. <i. limitat de mezoderm (din care provine scheletul şi..\ p. Celulele acestor ganglioni. celulele tubului neural din zona dorsală. nostalgie. vizează neconcordanţa între ceea ce cred tinerii că sint şi că pot face. pierde legătura cu restul ectodermului. filosofice.a convulsivă cu lazele ei tipice. în psihologie. oboseală. şi ceea ce realmente ei poL înfăptui.ELECTRONOGRAFIE. provenite din crestele neurale migrează. 1 bio- vare. p r e c u m şi în u r m ă r i : e. ieşire de sub tutelă in baza capacităţii de a trăi şi acţiona independent. schizofrenii şi ia delirurile cronice în faza productivă şi doar atunci cînd există o ncreactivitate la chimioterapie sau în cazuri de urgenţă (cînd.. ni'. Sîut contraindicate de asemenea la peisoane peste 60 de ani. ELEGIAC.. iar după declanşarea curentului electric se produce cri/. craniul şi coloana vertebrală). rămînînd în interiorul unui canal. numite neui'ibl. al unor boli infecţioase ivbviic. iar din ziua a 15 —10 .\r< :i fazei do r. există riscul sinuciderii).G. EMBRIOGENEZA SISTEMULUI NERVOS. înălţare şi înălţime spirituală. care este învelit în mezoderm. precum şi procesul de ionizare din mediul electric proximal organismului. sînt contraindicate la copii sub 10—12 ani. şi cu totul excepţional la stări maniacale. din ectodenn începe formarea tubului neural.x divei *e t î i o logu şi în s t u d i u l . totalitatea modificărilor de excitabilitate şi conductibiiitate provocate în nerv la trecerea printr-o porţiune dintr-însul a curentului continuu. A f o i t de .!f. pulmonare. înregistrările e. -are. au evidenţiat modificări ale efectului pelicular şi de ionizare a mediului proximal de miele stări psihologice particulare: ener- tste 1t. pi in mvaginarea plăcii neurale (sau medulare). la bufeuri delirante. O. constă în producerea.i ia naştere placa cordo-mezodermaiă. în afecţiuni organice ale creierului. constă în aplicarea cîte unui electrod umed pe cele două. conductorul biologic.^r intre zilele 21 şi 31 cele două creste ale jgheabului se vor uni în sens cranio-caudal. scintilaţie diferenţiată.i <li iermin. decît cel cunoscut pînă atunci (cardiazol) şi anume curentul electric. Imaginea electronografică reproduce distribuţia cîmpului electrornngnetic generat de impulsuri de înaltă tensiune prin volum. în scop terapeutic a unor crize epileptice. uesemnînd emoţii şi sentimente de melancolie. de origine ectodermieă. pe linia mediană posterroară.i i.radiaţi'. în cazn! unor afecţiuni ale sistemului osteoarticular.i i x a r e . o. în zik-k 7—8 se formează primele două foiţe embrionare. iriene. tonică.. decalcifieri masive sau ELECTROŞOC (E) sau TRATAMENTUL ELECTROCONVULELECTROOCULOGRAriE (S i ' . îsi crizele de melancolie. Actualmente indicaţiile pentru t\ sînt limitate doar la anumite stări depresive. aflate la polul eranial şi cel caudal se închid.' sau mai multe persoane şi a!' cărei caracteristici (structură. mişcărilor oculare. fiind insa precedată de o fază de spasm electric şi o faz-j.na!o. formînd tubul neural.rograde. comatoasă şi de trezire. la bolnavi cu tulburări cardiovasculare. în acest mod. Analiza imaginii relevă trei efecte distincte: efectul pelicular (care constituie elementul fundamental al descărcărilor marginale de tip Kirlian). _ • formează jgheabul neural. in sens central. de lungi durată. i.d. lîstc un proces ce dei>etează foarte timpuriu. prin electrozi de contact de argint. prin mişcări amoeboide în sens lateral. fragmentîndu-se în grupe ce se succed segmentai. cu evidenţierea stratului de ioni poroşi aderenţi la structura vie şi a ionilor gazoşi liberi. 1975). c'ionică. elevaţia spirituală presupune interiorizarea valorilor culturale şi capacitatea de receptare şi de adeziune la cele mai înalte idealuri sociale. ELECTR OTONUS. Dumitrescu.'tio^tic a r c a spa-"motili'.). efect de cîmp controLit. E anemii grave. E. care pă- £28 . ansamblu de metode elcctrograiice (uzind de ciectrolmniniscenţă).omn oniric. nu trtluie coniundată cu hberlmajid şi cu nues- pectarca sistemului de statute si roluri existente în societate. în psihiatrie H MG.. manus — mină şi ca] cre — a lua). 197G).i obiectiva a terapiei intensivi 1 cu i l r i i r o l c p l i i e. într-o primă etapă .i]'.i d e c e l a t ă o . maladie mentală. tristeţe.].

după sistematizarea noastră. dă naştere măduvei spinării. Ncuroblaştii din zona ventrală a tubului neural emit la tel prelungiri periferice care. fie ca procese mai complexe. fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi primară. iubire şi ură. iar în coarnele dorsale (posterioare) se găsesc neuroni de asociaţie. în procesul dezvoltării embrionare. sau ale celulelor din zonele superioare ale sistemului nervos central. reactivitate emoţională neobişnuita. speranţă şi deznădejde. emoţiile apărînd pînă şi la cele mai neînsemnate incitaţii şi generînd dispoziţii afective profunde şi. eventual calitativ diferit.. fiind doar reorganizate cultural.E (rund in tubul neural. EMERGENŢĂ. Wallon. corpii celulari se aşază central. în faza următoare se formează vezicula optică şi evaginaţia hipofizară. se poate opune e. despărţită de restul tubului prin infundibul (şanţ ventral). în legătură cu constelaţia motivafională şi complexitatea relaţiilor subiectiv-obieclive.L. situat la polul apicalşi la rombencefal. prin care se conduce aferent sensibilitatea somatică. La om în structura scoarţei emisferelor. Teoria susţine că apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. emergere — a ieşi. C. destul de simplu. avînd la centru canalul ependimar.t.iniă. care se conectează cu miotomii şi dermatomii corespunzători. admiraţie şi dispreţ.<~ i . într-o etapă mai avansată. iu timp ce alee tele sini mai puţin numeroase şi se integrează într-o schemă. dînd naştere la prozencefal. Aici este locul să vorbim despre bucurie şi tristeţe. ci rezultă din interacţiunea acestora. * . omul încearcă concomitent mai multe feluri de e.u. iu dezvoltarea psiliică un nou tip do «. satisfacţie şi insatisfacţie sau indignare. EMETROPIE. eventual. Alexander. cu caracteristici specifice de structură şi funcţionare. în fapt. în forma e. şi in dieneet'al format din talamus şi hipofiză. vie şi intensă a emoţiilor. Aceasta într-o etapă ulterioară se divide. forniînd rădăcina nervilor motori. simpatie şi antipatie. cmnvere — a mişca). lateral lată de ganglionul spinal. Printr-un proces asemănător se formează şi nervii cranieni. fiind real biunivoce. conformîndu-se unei scheme similare logicei. propriu-zise sini extrem de variate şi diferenţiate după valori superioare.r-. toate e. fonnînd nervii spinali.şi la tradiţii' (în antropologia culturală). forniînd substanţa cenuşie în formă de . teoria evoluţiei emergente. cea a afirmaţiei şi negaţiei. forinînd vezicula cerebrală primitivă. mai lurc. putîndu-se indica sui sa dar nu şi cauzele exacte. EMOTIVITATE (lat. Astfel. propriu-zise. trăirile e. din prozencefal şi din cadrul rombencefalului se formează o parte numită mezencefal... primare sau afectelor. Fiind bine delimitate ca sens. în secţiune sagitală. Acestea sint tranzitive dar s» dezvoltă pro- E ce.1 putea li redus la . tubul neural. într-o împrejurare de viaţă. EMERGENT (lat. uneori consumîndu-se în ) / • ' . complexă fiind întotdeauna gradată şi pluritonală. însuşirea sistemelor superior integrate şi dispunind de autoorganizare şi autoreglare. format din cerebel şi protuberanta si in mieleilf efal. în măduvă. a se arăta). în coarnele ventrale (anterioare) ale substanţei cenuşii se vor găsi motoneuronii. prezintă totodată şi modele clare de bipolaritate. determinînd focalizarea în centrul retinian. ceea ce rezultă dinăuntrul unui obiect sau structuri fără ca să se poată delimita o relaţie simplă de determinare: apariţia din ceva a altceva. urmează matriţele sociale. liup. plăcere şi neplăcere sau dezgust etc. caracteristică a sistemelor dinamice şi complexe de a product: efecte ce nu sînr reductibile la posibilităţile părţilor componente. într-o primă fază după închiderea tubului neural.i Drever. predispoziţie spre resimţirea frecventă. sînt date în cupluri de contrarietate valorică. forumul bulbul rahidian. legate de o motivaţie secundară şi care repre/. e.-xaf şi l'uwlii un •'!'•('/. se situează periferic. dialectica afectivă este mai bogată şi complexă decît cea intelectivă întrucît nu tinde să rupă unitatea contrariilor. datorită proliferării neuronale din această zonă. la extremitatea craniană a tubului neural. reprezentiud procesul de lormare a nervilor senzitivi. emotio. teorie idealistă şi metafizică cu privire la procesul dezvoltării. o dilatare. e. Paralel cu dezvoltarea encefalului. în timp ce afectele se exprimă foarte puternic în comportament. de \a eniovere — a mişca). Rombencefalul se divide si el în meteneefal.i. iar prelungirile acestora. de durată. creată în deceniul al treilea al secolului al XX-lea de filosofii englezi S. •• "V i n l i 1 '•••! ni c : 1 o i t 11 1 1 - 230 231 . forinînd rădăcina dorsală si altele în sens pori feric. în zona trunchiului. Totuşi. mai mult sau mai puţin ambigue şi avîndu-şi nucleul dominant sit u a t undeva pe scara valorilor între extremele pozitive şi negative.H". zona cea mai extinsă o reprezintă ncocortexul. Morgan. în absenţa acomodării.dl 'ii a ut' i H >! l. După cum se vede. aşa cum arată H. posibilitate normală a refracţiei oculare. e. descriere a unui lip de evoluţie ciud ceva nou apare din interacţiunea şi recombinarea factorilor preexistenţi. emisferele cerebrale şi pedunculul optic. în număr de 31 de perechi. a instinctelor. Aceste formaţiuni formează ulterior diferitele structuri diferenţiate ale creierului. intră in trunchiuri nervoase comune cu rădăcinile posterioare. formînd substanţa albă. prozencefalul sau creierul anterior se divide în telencefal cu bulbul olfaciic. în acest fel percepţia distanţei infinite se realizează pe retină în condiţii de repaus. întrucît. pedunculul olfactic. e. EMOŢIE (lat.ompoi Umicn apare din . se poate observa.

tinzînd să fuzioneze. Scheler).E expresii şi getică.ii ciah exprimate. intuiţie simpatetică (H. EMPATIE (EINFUHLUNG). strigă. t>va in. desfăşurîndu-şi evantaiul mai mult sau mai puţin vertiginos şi apoi dispărînd. afectiv şi organic '. relaţii interpersonale. cufundaţi într-o profundă apatie. a eului altcuiva (prezent sau imaginar) şi din proiecţie 1 ca „expulzare acului sprenon-cu '. în orice act de comunicare interumană (senzitivitate interpersonală). Se constituie astfel un montaj emoţional prin cumularea stimulaţiilor anterioare. prin gîndire. să îmbrace forme diverse. V. aceşti factori jucînd un rol declanşator. intHi-'ctn. in genere. Bergson).. conştient-conştient şi cnre este gcneral-uman. Se deosebeşte de simpatie. Aliport) ce constituie o bază pentru declanşarea (introecţia) aproximativă a aceloraşi trăiri şi prin proiectarea lor asupra acestui alter ego. e. a tinde spre. parcurge în existenţa umană o traiectorie asemănătoare cu cea a unei rachete ce e lansată dintr-un punct şi cade în altul. caz răspunsul secundar exprimă perioada de recuperare si este. G. deosebirea dintre afe>:f şi e. complexe sînt întru toiul achiziţii ale învăţ avii şi educaţiei. identificare afectivă (Th. Delay şi Pichot. constă clin identificare ca modelare în propriul eu. Lipps care consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a obiectelor (îndeosebi a persoanelor) şi o proiectare a stărilor interne asupra acestora. Prin mecanisme asociative. S. Marcus opinează împotriva tratărilor unilaterale „considerînd fenomenul e. fiind refractare la aceasta.. asemenea motivelor care />' întreţin.. activare selectivă şi reechilibrare. în monografia sa despre e. domină stimulii de ordin social.. plecînd de la acele răspunsuri i mediate. năseîndu-se. constînd în „a simţi cu". „reso. constă şi în marea lor mobilitate. de regulă. fiind implicat îu adoptarea rolului social. complexe beneficiază de TIU grad mai mare de conştientizare şi intelectualizare. Delay şi Pichot tratează foarte sugestiv trecerea de la afect la e. arătînd că motivele se alimentează din propriile lor efecte". în procesul e. sînt evocate situaţii anterioare cu valoare emoţională. asupra surselor ei. Storr. pe cînd e. se lamentează. dar totuşi influenţate de învăţare. „Răspunsurile emoţionale secundare nu decurg în maniera rigidă a răspunsurior imediate. Marcus demonstrează că în transpunerea naţia dirijată. Deci e. Tot aşa se distinge bucuria pasivă. J.stj într-un mod mai rafinat şi urwînd unel<tipare sau convenienţe socioculturale. imaginaţia substitutivă (G. a înţelegerii lui (A. în acest sens se vorbeşte despre cultura afectivă. Pavelcu. a f e c t i v ) <c se p u i i " (i>'/v< iii a la u r i i m u l t e n i v e l e ]'•' t r i ' e e t o r i a in- 233 . Abilitatea empatică constituie cea mai importantă componentă a talentului artistic. înseamnă „a simţi în". Ele pot ca. învăţarea afectivă se referă desigur. subliniază influenţa retroactivă a trăirii e.P. ° mobiliz a r e a loiţt. a trăi viaţa afectivă a altuia. în terminologia lor. în cunoaşterea psihologică empirică. în cursul catastrofelor colective. în fiecare împrejurare aceste montaje intervin într-un anumit mod. motivele *"\nt surse interne de aterentaţk' s:ui.-il. care este comun tuturor. Kocstler). unii subiecţi dezvoltă rapid un comportament adaptat circumstanţelor. ce este însoţită de un sentiment do descurajare şi slăbiciune şi tristeţea activă în care subiectul se revoltă împotriva privaţiunii ce îi este impusă. ceea ce permite ca prin succesive reechilibrări personalitatea cu tot sistemul ei de cerinţe să evolueze. dnr pcep.kir or^iiiniinulLii ::•<• de ao ea ). 1 apt este că e. se explică prin aceea că ii.Sun i'nnitrice". îndeosebi actoricesc (întruparea rolului — Stanislavski). discretă şi calmă şi bucuria activă care este exuberantă mergînd pînă la exaltare. insimţire. Restrînsă la relaţiile interumane şi la perceperea şi crearea operei de artă e. ca pe o interrclaţ> între cognitiv. Abilitatea empatică (de a identifica şi prezice dispoziţiile şi actele psihice aie unei alte persoane. care. la motivaţia secundară dar nu se reduce la aceasta întrucît priveşte şi maniera de desfăşurare a proceselor e. e. în aceste condiţii semnalîndu-se şi refăcîndu-se mereu echilibrul dinamic cu împrejurările concrete. Fenomen semnalat de reprezentanţii romantismului german (Kovalis. îndeplinindu-şi rolul de reglaj circumstanţial pi in alertă. arată J. o agitaţie agresivă. Dumas face deosebirea între tristeţea pasivă. S. subiectul astfel trăind în sine viaţa altuia. La adult. pentru o scurtă perioadă.'1 în genere.n p o t l'i tfii?ţinu1 e un 1 E Pentru e. Deosebirea este ca între rîs şi zînihet sau între plins şi mimică a suferinţei morale.. J. s-a dovedit a fi un proces com. după răspunsul emoţional primar. limbaj.'. modele de conduită. Lipps. e.ică o mare pondere are imagi- p l e x ( p e r c e p t i v . După fiecare e. dimpotrivă. în acer. Specificul trăirilor e.. complexe sint... alţii prezintă. simţire sau acţiune. intervin restructurări şi noi acumulări de pulsiuni modelate. sînt denumite ca răspunsuri imediate sau secundare. protestează. Guilford) este un factor diferenţial. Un exemplu tipic este cel al răspunsului secundar ce succede fricii. cum le spune A. Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th. intră perceperea gesturilor şi expresiilor altuia de la care se porneşte în intuirea stărilor lui subiective. să intre în consonanţă afectivă cu altul. Stările de frică şi timp mai îndelungat. M. Guillaurain consideră că identificarea şi proiecţia corespund scer. marcat prin stări de deosebită apatie şi depresiune. transpunere. în primul rînd. J. m î m o i n t e n s ă necesit. iar alţii par. timp ce afectele se supun cu gre>! învăţării. în constituirea stării de e. aceasta fiind o stare emoţională conştientă.

E
celor i.ii'u.'i ditni'ii -iuni a d a p t a t i v e i c l r v a i c i.l'-' I Ji.i Lcct: a -unilarea i aconn M 1; 11 c i , lniay.iuai ca unui personaj sau situaţii t i n d e să declanşezi- stările afective c o r e s p u n z ă 1'>ai'- geneiînd o s t r u c t u r ă repro(iuctivă. ce si> linalizează p r i n t r - o p a r t i c i p a r e subiectivă psihologic, — a u t e n t i c ă . Aceasta nu î n s e a m n ă însă d<.păşirea n o r m a l u l u i prin îns t r ă m a r e a f -uliu şi pierderea funcţiei de control. Se iutcrpolcază însă încă o secvenţă în programul subiectului şi aceasta poate avea, conştient sau inconştient, influenţe asupra comportamentului său. Toţi subiecţii îşi asimilează modele cu care se identifică cognitiv şi afectiv nu însă fără o interpretare sau acomodare personală. Keferindu-se la e. ca trăsătură de bază a personalităţii, S. Marcus scrie: „manifestată ca o conduită participativă, conştientă şi inconştientă, aparentă şi inapareniă, fată de un model de comportament uman, facilitind un act de cunoaştere, de comunicare inierumană cu valoare predictivă ca şi un act de ulentijicare afectivă, empatia devine o însuşire proprie condiţiei umane". 'EMPIRIC, calificare a ceea ce rezultă din experienţa imediată cu lucrurile şi prin acţiuni concrete, toate fiind accesibile observaţiei, puţind fi înregistrate prin organele de simţ. Deci definit prin practic şi perceptibil spre deosebire de teoretic, doctrinar, speculativ, axiomatic, construitdeductiv. Empirismul este legat de senzualism (opus raţionalismului, de inductivisrn (opus constructivismului logic),de
pasi\ isiu c u m p l i t de iutrucit subiectul '•-(•• iii-u m u l t ( , i u n l a t . t " i decit de acţiune.

In plus, rămînînd Ja discreţia situaţiilor variabile, empirismul este tributar accidentalului, mi parvine la sistematizări riguroase şi, în varianta sa idealistă, devine relativist şi agnostic. Teza despr fundarea e. a cunoaşterii rămia* însă o premiză indispensabilă a gnoseologiei materialiste. Uneoi i se foloseşte termenul de e. ea sinonim cu experimental.liste nu abuz întrucît experimentul ştiinţific este subordonat teoriei şi implică dirijare şi organizări speciale, în psihologie e. înseamnă experienţial şi califică faptele de cunoaştere comună şi de activitate pătrunsă de practicism şi nu condusă după ultimele date ale ştiinţei . EMPIRISM, doctrină care neagă caracterul înnăscut al unor principii raţionale, pune la baza cunoaşterii experienţa senzorială, restrînge validitatea cunoaşterii la ceea ce poate fi verificat practic şi experimental. într-un sens apropiat — restrîngerea la fapte concrete nesistematizate şi prelucrate raţional, la rodul experienţei, cu minimum de teoretizare sau de justificare doctrinară. în acest sens L. Vîgotski divide noţiunile in empirice şi ştiinţifice. ENCEFAL, partea principală a sistemului nervos central situată în cutia craniană. E. cuprinde în alcătuirea sa: trunchiul cerebral (mezencefal, puntea lui Varolio, bulbul rahidian), cerebelul,

( ou t e i n p U i ( . •

diencefalul şi telencefalul (emisferele cerebrale).Ksle organul esenţial al realizării vieţii de relaţie. ' ENCEFALITĂ, proces inllaînator afectînd porţiuni cerebrale, datorită unor tau/e \ a n a i e : virale, bacteriene, chimii .<• (mai ales infecţioasc. dar şi toxice, ca în alcoolism, sau alergice), subacutc sau cronice. l>upă straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antrenează diverse tulburări vegetative, motorii, intelectuale si psihocomporUimentale. ENCEFALOPATII INFANTILE, termen generic pentru afectarea creierului (şi în special a cortexului) de un factor agresiv (traumă, tumoare, maladie) perinataiă, anterior maturizării depline a sistemului nervos. Clinic se manifestă prin perturbări neurologice (deficit motor, epilepsie) şi psihice (înapoiere mintală, instabilitate psihomotorie ş a . ) . ENCEFALOZĂ, afecţiune cerebrală cronică, caracterizată prin leziuni degenerative (şi nu inflamatorii-infecţioase) ale ninsei neuronale (de origine metabolică sau vasculară eventual autoimunitară). ENCOPRESIE, incontenenţă a materiilor fecale ce survine la unii copii, analogic eiiuiiziei, în timpul somnului nocturn. ENCULTURAŢ1E, desemnează (în antropologia culturală) procesul de asimilare a valorilor şi comportamentelor, sub forma unei învăţări continue pe t o a t ă perioada vieţii, fu copilărie e, < -Ac globală, nciliteii n ţ i a t ă (suferind şi

ce la o virstă m a l u i ă ea d e v i n e reflexivă., s e l e c t i \ ă , c r e a t o a r e . A c i . i t u r a ţ i a (v.) e s t e , i n ai. e s t s e n s , o r e - e n c u l t u r a ţ i e , e o n s t i n d in asim i l a r e a n o i l o r «.uiiipoi t n m e n l e ş i v n l o r i si în c e h ii i! >r-uva l o r cu c e ! , ' v e t Iii ( M . H i r s k o v i t H . E N D O C R I N O L O G I E , disciplină, b i o l o g i c ă a v î n d ca n b i e i t ;. l.'.ndi le cu secreţie internă, l ' n m u l trat a t d e c . a f i ^ t p u b l i c a t î n 190s>

prin excese de imitaţie), în t i m p

de către C I . 1'arbon. Hormonii îndeplinesc un rol important at't în procesele organice cit şi în cele psihice, de unde studiul relaţiilor psihohormonale de care se ocupă psihoendocrinologia {v. i. ENDOFAZIE, " formulare- verbală interiorizată, lipsită de reprezentarea mentală a propriei voci. Sinonim cu limbajul interior. ENDOGEN, originar, din sfera proprie organică (ex. caracteristică a senzaţiilor viscerale). Opus exogenului, ce caracterizează stimulaţiile venite din mediul extern. Unele psihoze ,,endogene" se datoresc precumpănitor factorilor ereditari, spre deosebire de cele în care rolul esenţial îl au factorii din mediu (ex. o infecţie, alcoolismul, traumele psihicei. ENERGETISM, concepţie ştiinţifico-filosofică, dezvoltată la începutul secuiului de \V. Ostuald, care presupunea că în natură fenomenele pot fi reduse, în ultimă instanţă, la energie, putindu-se neglija aspectul substanţial (ex. striKtura alomică). IV lingă unele eneijii li::ii e -i chimice, p-ihicul ar reprezenta forma tipică a unor

234

235

proces psihic, nuii comeini Iul pe ut ni semnificarea;>eti\ it.1l ii p-..sistemul nervos ceninil există mecanisme speciale de calcul caro Iiicc ce dispune de un maximum di apreciază în fiecare moment valoa- plasticitate. Totuşi,- în sistematicii rea fiecărei variabile hedonice. psihologiei, conceputul de f. se Informaţia rezultată în urma aces- menţine cu sens de categorie spetei operaţii se include ca parte cifică de acţiuni legate de anumicomponentă a programului de te mecanisme. Considerăm necereglare a comportamentului. F.h. sară menţionarea următoarelor se referă la tendinţa de a acţiona, f. psihice: senzorială, mnezică toîn sensul evitării dezagreabilului nică, a verbalizării, a automatizăpentru obţinerea plăcerii. E sino- rii, tensional-afectivă, comunici nim cu principiul plăcerii din psih- tivă, de reglaj şi de integrare. în matematică, f. defineşte o lege de analiză. dependenţă între două mulţimi FUNCŢIA REALULUI (principiul realităţii din psihanaliză), or- [variabilă dependentă şi variabil;! ganismul tinde la satisfacerea tre- independentă: y = f(x)j. în acest buinţelor plăcerii), dar este con- (al doilea) înţeles termenul e foîn descrierea psihofiziologică strîns de mediu să se acomodeze losit sau psihosociologică. cerinţelor realităţii exterioare, să FUNCŢIE SIMBOLICĂ, funcţie se adapteze la realităţi. Sub influenţa experienţei şi educaţiei caracteristică intelectului, consomul învaţă să renunţe la plăcerea tînd din diferenţierea semnificanimediată pentru a evita o suferin- ţilor (imagini secundare, cuvinte) ţă sau pentru o satisfacţie viitoare şi a semnificaţiilor (obiecte, remai importantă, subordonîndu-se laţii, însuşiri, idei). tot mai mult principiului realităţii, FUNCŢII MENTALE, funcţii de în detrimentul principiului plă- înregistrare, de reglare şi de elabocerii. Tendinţă a organismului de a alege un drum mai dificil care rare la nivelul cortexului, desfăpoate duce în unele cazuri la un şurate în plan mental: discriminări şi identificări perceptive, efect adaptativ mai mare. ajustări motorii, înţelegere, evoFUNCŢIE, mod de lucru a unui cări asociative, creaţii imaginatisistem de dependenţă de anumite ve, raţionamente, rezolvări de condiţii exterioare. Categorie bio- probleme. Trebuie distinse de logica indicînd ceea ce efectuează funcţiile senzoriomotorii şi de util (pentru organism) un organ emoţiile primare. sau sistem de organe în chip speciaFUNCŢIONAL, ceea ce ţine de lizat şi relativ stabil. Conceptul o funcţie, este expresia ei şi se a fost preluat de psihologie dar produce sub regimul ei. L. Vîa fost parţial înlocuit cu acela de gotski a introdus conceptul de
286

c.ii'i! iliicc l,i, obţinerea, unei s t ă r i d<: pl.Hcre. S'J piesiipune, că in

relaţie interfuncţională prin care se ajunge la conceptul de proces pishic. Atributul de f. aparţine curentului de psihologie creai de T Dewey, Ivi. Claparede ş.a. (V. PSIHOLOG -E FUNCŢIONANALĂ).
FUNCŢIONALITATE,

tate a unui sistem de a funcţiona intens şi calitativ-superior, în raport cu programul său şi în noi circumstanţe. Caracteristică

proprie-

la care se recurge în descrierea aptitudinilor. FUZIUNE, act de suprapunere şi unificare a două imagini ale aceluiaşi stimul în vederea binoculară sau auzul binaural. Trecerea de la perceperea intermitentă a unei stimulaţii la un continuum perceptiv implică f. Prin extensiune termenul desemnează fenomene analogice în plan intelectual şi afectiv.

E
voase şi nu exercită o influenţă recurentă asupra acestora, cum afirma J. Huxlcy. Demonstrarea funcţiilor reflectorii, construciive, şi reglatorii a psihicului ca .ilare afirmă rolul esenţial al acestuia în viaţi şi înlătură e. EPI GENEZĂ, teorie conform <:ăroia ţesuturile şi organele apar treptat, în cursul ontogenezei, din 1-auturi mai simple, formate anterior. EPILEPSIE, maladie a encefalului datorată unor descărcări neuronale cu expresie specifică paroxistică, ce apar în urma unor traumatisme, tumori sau altor cauze. Se. desfăşoară gradat, putîndu-sc urmări succesiunea următoarelor patru grupe de manifestări: a.) faza -prodromală se instalează cu cîteva ore sau zile înaintea crizei propriu-zise, prezentînd tulburări conştiente, difuze, sub formă de tremurături, parestezii, apatie, anorexie, constipaţie, palpitaţii, irascibilitate, anxietate; b) ama se apropie foarte mult de criza epileptică şi, fiind conştientizată, unii bolnavi găsesc timpul necesar pentru evitarea accidentelor din timpul crizei; prezintă aspecte motorii, senzitive, viscerale, psihice; c) accesul convulsiv sau criza comitială are o apariţie brutală, pe fondul pierderii conştiinţei; prezintă o fază tonică de rigiditate motorie urmată de o fază clonică însoţită de mişcări bruşte şi dezarticulate; d) faza stcvloroasă încheie accesul epileptic prin respiraţii.' ;' 'o'-otoasă si hipotonic pielun^nâ. Aceasta gradaţie se observă, în special, In cazul crizelor majore de e. Se mai întîlnesc şi criza minoră, automatismul epileptic, criza vegetativă etc.

me — ştiinţă şi logos — studii1), teorie a cunoaşterii ştiinţifice, di ciplină filosofică efectuînd studiu! critic al principiilor, ipotezelor şi rezultatelor cunoaşterii ştiin ţifice în vederea stabilirii stru< turii logice, specificului şi valorii de adevăr al acesteia. Tinde tO cîevină o metateorie sau ştiinţă despre metodologia cunoaş terii ştiinţifice. Sens apropia;, de cel al gnoseologiei dar, după uncie opinii, la care ne ralicm. în gnoseologie ar trebui să s • includă nu numai schemele generice şi obiectivate ale cunoaşterii, ci şi psihologia proceselor cognitive. teoria dialectică a cunoaşterii ştiinţifice care face apel la metodele istorico-critică şi psihogenctică (J. Piaget). Această teorie a cunoaşterii ştiinţifice este dialectică în sensul că încearcă să explice cunoaşterea ştiinţifică prin devenirea ci şi nu se mărgineşte la a o constata ca pe un dat. Metoda istorico-critică este denumită asifel întrucît încearcă să reconstituie istoria cunoaşterii ştiinţifice ca fapt social prin prisma logicii ci interne. Metoda psihogenetică, cchivalînd cu folosirea rezultatelor psihologiei genetice în scop Lin U'isUmolo^H.e, studiază deveiurea i.anoaşterh :iu la nivelul uni;mlaţu în genere, ci la nivelul
340

EPISTEMOLOGIE (gr. episte-

EPISTEMOLOGIE GENETICĂ,

individului uman, pornind de la premisa că acest studiu este capabil sâ ne ofere învăţăminte cu .privire la evoluţia cunoaşterii, aparţinînd unei colectivităţi de adulţi, întrucît orice adult, inclusiv în societăţile cele mai primitive, începe prin a fi copil. E.g. se vădeşte a fi astfel o cercetare interdisciplinară, care face apel la tehnici ştiinţifice variate: logica, istoria ştiinţelor şi psihologia dezvoltării. Originalitatea pe care o reclamă e.g., în raport cu epistemologiile filosofice tradiţionale, este tocmai transferul problemelor epistemologice de pe terenul filosofici, unde nu avem la dispoziţie decît reflecţia, pe terenul ştiinţei, unde reflecţia este dublată de observaţie şi experiment. Psihologia genetică se va prelungi astfel în e.g. din momentul în care structurile mintale ale adultului, pe care ea îşi propune să le explice prin evoluţia mintală a copilului, vor fi nu ale unui adult oarecare, ci vor constitui structurile elementare ale adultului ca om de ştiinţă. Altfel spus psihologia genetică se prelungeşte în e.g. atunci cînd cunoştinţele, ale căror mecanisme de formare le studiază, vor fi nu elemente ale unei cunoaşteri comune oarecare, ci vor dispune de un minimum de caracter ştiinţific; aceasta şi explică apelul la ştiinţele specia Uzate sau caracterul de cercetare interdisciplinară a e.g. EREDITATE, traiu-misic de specificitate. <le ,,mf>aj.V specificate, de-a lungul geuexaţiilur: „mesaje16

E
le" sînt codate, în forma codului genetic, în acizii nucleici (mai ales în cromozomi) şi sînt supuse combinărilor, erorilor de copiere, alterărilor (mutaţii). Ca atare, e. este strîns legată de problematica unităţii în diversitate a lumii vii, de problema conservării în timp a tipului speciei, a individualităţii, a varietăţii individualităţii, a genezei noului în cursul evoluţiei. E. este o „moştenire" de la părinţi („zestre ereditară"), dar nu o transcriere a însuşirilor părinţilor, ci a genelor acestora (care pot să nu se manifeste la părinţi, cum a arătat, primul, Gr. Meudel). Deosebim azi o e. nucleară (purtători fiind cromozomii) şi una citoplasmică; legile de bază ale e. nucleare au fost descifrate de Mendel şi T.H. Morgan; mecanismele biochimice — de J. Watson, Crick, Nierenberg, Ochoa etc. abia acum 20 de ani (şi numai parţial). E. caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decît e. însuşirilor psihice, (aceasta este atestată, la animale, de datele etologiei, iar la om de studiul aptitudinilor familiale şi de compararea gemenilor). Se poate afirma cu certitudine că ceea ce învaţă părinţii nu se transmite la copii (biologia modernă a infirmat teza „caracterelor eredităţii", susţinută de Lamarck) şi, de asemenea, că diversitatea, psihologică umană are şi o rădăcină ereditară (cel puţin pentru constituţie, biotip, comportament). Ceea ce e enditar nu coincide totdeauna c.i ceea ee este c-yi^cni'.'.d („din naştere' ; diversele
Ml

E
caractere ereditare apar la diferile momente ale virstei) sau cu ceea. ce este familial (unele note comune într-o familie ţiu de obiceiuri comune, de influenţe de mediu comune). în mod greşit se vorbeşte despre o c, patologică şi in cazuri de transmisie de la mamă la făt, prin placentă sau lapte ţex. sifilis „ereditar"). Hrcdobiologia se numeşte, curent, genetică !a nu se confunda cu psihologia genetică). în ordinea psihologică interesează premisele creditare. EROOQRAF, aparat pentru investigarea şi măsurarea lucrului mecanic muscular, în speţă al unei mîini sau al unui deget, stabilind timpul de funcţionare şi mnrcînd curba oboselii (Mosso). ERGONOMIE (gr. ergon — muncă şi nomos — lege), termen, propus şi definit prima dată în 1949 la o conferinţă la Oxford de K. F.H. Murrel, prin care se înţelege gruparea ştiinţelor biologico-medicale şi psi'iologico-sociol'igice, în corelaţie cu- ştiinţele tehnice, în vederea cercetării relaţiilor şi posibilităţilor de adaptare optimă reciprocă, în condiţii date, atîl a omului la munca sa cit şi a muncii la om, iu scopul creşterii eficienţei tehnico-economice, a optimizării condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatelor muncii, concomitent cu menţinerea sleirii de sănătate şi favorizarea dezvoltării personalităţii. Apariţia e.a fost determinată, de imposibilitatea realizării de noi maşini şi instalaţii cu înalte performanţe tehnice, fără a studia soluţiil«' tehnice şi din punct <lc vedere al Umilelor psihosocio-fiziologice şi biologice ale omului, care o va conduce sau o va manevra. Astfel, in timpul celui de-al doilea război mondial a iost realizat; un avion care din punct de vedere tehnic putea să atingă performanţe ridicate, dar nu a p u t u t fi condus de nici un pilot. Ulterior, progresele automatizării şi diverselor tehnologii au dus la solicitări sporite neuropsihice şi senzoriale în procesul de muncă. Orice greşeală la noile locuri de muncă implică pagube chiar mult mai mari decît in condiţiile tehnice anterioare. încă la sfirşitul secolului trecut Î:Y. laylor aualizînd metodic mişcările de lucru a determinat ritmurile de muncă cele mai eficace, eliminînd gesturile inutile. 1 Micind mai departe studiul mişcărilor Frank şi Lillian Gilbrcth au dovedit, dcscompunînd mişcările in micromişcări, că procesele de muncă pot fi simplificate, iar capacitatea de muncă poate creşte, eliminmdu-se efectele dăunătoare. Despre cartea lui Gilbert ,,Studiul mişcărilor " (1911), V.I. I.enin a notat: „L'n minunat exemplu de progres tehnic în capitalism ducînd spre socialism." Preocupările pentru economia de energie umană în procesul muncii au continuat, dar o serie de eşecuri, înregistrate de ingineri specialişti în organizarea muncii, din cauza grijii exclusive pentru productivitate, a scos la iveală rolul factorului uman, factor care, în noile condiţii de progrr* t:',r,iic, devine primordial. Valorificarea inle242
16*

grală a energiei omului impune organizai'! a pi"' e...uhu de mini' i, a interacţiunii dintre oin-ni.işinamediu, astfel îneît să se armonizeze optim solicitările de toi, felul care pe adresează omului cu posibilităţile sale. Aceasta priveşte mi numai pe muncitorul izolat, ei si echipele, colectivele de muncă. Or, consumul energetic uman este condiţionat atît de factorii fizici, fiziologici, economici, cît şi psihici şi sociali. Acest fapt obiectiv a impus conlucrarea diverselor ştiinţe despre om în studiul multilateral al proceselor de muncă. în mod deosebit au fost solicitate psihofizHologia, psihologia şi psihologia socială. E. se ocupă cu studiul mişcărilor şi postulării în muncă, de ambianţa fizică (iluminatul şi cromatica, temperatura, umiditatea, ventilaţia, zgomotele şi vibraţiile) şi relaţiile cu solicitările biologice şi fiziologice (durata muncii, efortul muşchilor, oboseala senzorială şi cerebrală), precum şi cu cele psihice (oboseala psihică); de asemenea de ambianţa psihosocială (relaţiile de colaborare-nccolaborare, situaţiile conflictuale, cele de satisfacţie sau insatisfacţie e t c ) . Obiectivul principal al e. îl constituie perfecţionarea sistemului om-maşină-mediu şi vizează tot mai mult transferarea de la om, pe seama maşinii, a funcţiilor de recepţie şi prelucrare a informaţiei şi chiar a unor funcţii de decizie, după ce în istoria muncii de pînă acum a trecut pe seama maşinii funcţiile de agent motor, de prelucrare tehnologică si de transmitere a in-

1-jnriaţiei De aceea P. se ocupa, de între;', '-.j..li. mul oni-iU'i ; in.v incdiu. cvidenţniidu -se următoarele direcţii: de concepţie, este acţiunea e. ce intervine în procesu de proiectare, de gândire, a noi unelte, maşini, instalaţii, procese de muncă; de corecţie, priveşte secţiile de producţie intrate în activitate şi urmăreşte corectarea situaţiilor în care nu s-a ţinut seama de posibilităţile şi cerinţele omului: de producţie, este ramură a e. care studiază procesele' de producţie, repartiţie, circulaţie, consum, în întreaga lor complexitate, atît în stadiul de proiectare cît şi în cazurile după intrarea în activitate; de produs, studiază mijloacele de muncă, atît cele noi, care abi.i urmează să fie fabricate, cît şi cele care se utilizează în scopul modificării lor. în ultimul timp s-a concretizat şi sub forma atestatului ergonomie al produsului, care stabileşte solicitările la care este supus omul în condiţiile folosirii produsului. Aceasta îi conferă mai multă competitivitate. în plus, beneficiarul dispune de informaţiile necesare pentru selectarea, orientarea profesională şi organizarea muncii legate de folosirea produsului ; activităţilor, studiază munca din punct de vedere antropologic, fiziologic şi al igienei; informaţională, este ramura e. care face apel mai ales la psihologie, studiind procesele de percepere, analiză şi decizie legate de fazele producţiei; bioergonomia, studiază organismul în timpul muncii (oboseala şi durata zil.'i de lucru, pauzele, repausul, ora243

E
rul, mnnci în
e-.:e locului

E
sen ctr ). Rezultatele excelent" > > > ! aii" boii cronice (tuberculoză, re:: mal ism). EROARE, se pot deosebi e. <]• cunoaştere, e. /adică, e. de r:;J • re, e. mouilă etc. în toate n o v cazuri, e. este o abatere de la v luarea de referinţă (adevăr, nomă, standard etc). Teoria e. > • ' măsură este esenţială în bionr trie şi psihometrie. E. probai:' este o mărime calculată utilă i testarea semnificaţiei diferenţe;• •> dintre două medii de eşantion. EROTISM, înclinaţii 'sexual exagerate, de tip patologic, ji; psihologie, e. desemnează dispoziţia de excitare a unor zor.. corporale (piele, mucoase gb.n dulare, uretră, anus, organe sxuale) şi de a produce plăceri sexuale. EROTOMANIE, iluzie delirau'.• bazată pe credinţa că eşti iubit, în cazul repetatelor infirmări a acestei convingeri, de regn: \ intervine conversiunea în agr. sivitate; formă delirantă în ca • bolnavul este convins că este iub:' şi dorit de aproape toţi repreze:: tanţii sexului opus pe care-i în ti: neşte. Se consideră că e. este generata de o puternică tendinţe homosexuală refulată şi proiectat.'; în exterior sub o formă modificată. ESENŢĂ, definită (în opoziţiecu fenomenul) ca sistem de reiaţii generice, necesare, interne, corstituind fondul, natura, modalitatea de autodeterminare, definitorie pentru un obiect sau fenomen. Kste descoperită în mod
ţinute p;m e. au determin ti r t x citii U r c a procedeelor ei i i:-

schimburi e t c ' ' ;
ca de L.o^eet ninin:.!, dia

iot'Oc Yi'.L'H'.iAi'..?, mensionarea

orcanelor de comandă a. ma ; inilor şi instalaţiilor în funcţie de dimensiunile antropomctrice, factorii fiziologici şi de ambianţă fizică. ERGONOMIE INFORMAŢIONALĂ, apelează., în special, la psihologie, studiind comunicaţiiledintre oameni şi maşini după schema stimul-răspuns, sau dintre schimburi, echipe, ateliere, după schema fluxului tehnologic. Ea foloseşte şt aparatul matematic al teoriei informaţiei. ERGOTERAPIE (gr. ergon — muncă, therapia — tratament), metodă de tratare a unor boli psihice prin efort fizic, prin muncă. E. sau terapia prin muncă an drept scop sustragerea bolnavului de la trăirile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea înconjurătoare şi crearea unui climat psihic favorabil de linişte, de comunicativitate şi sociabilitate. Munca poate contribui la vindecarea, la consolidarea re-misiunilor şi la pregătirea bolnavului pentru reîncadrarea sa în societate. E. aplică numeroase procedee potrivit cu vîrsta, preocupările anterioare, preferinţele bolnavului şi în funcţie de caractctul bolii. în spitalele de psihiatrie sînt organizate ateliere de muncă pentru bolnavii adulţi (de ţesături, de covoare, împletituri etc), iar pentru copiii bolnavi, sub îndrumarea unui personal educativ competent, se organizează activităţi instructive, educative şi distractive (traforaj, jocuri mecanice, de-

mijlocit numai prin gîndire şi fixată categorial. în psihologia existenţialistă, natura lui a fi în opoziţie cu faptul de a fi. Structuralismul contemporan identifică e. cu modul de organizare sui structura fenomenului. Lenin a atras atenţia asupra mersului piogresiv al cunoaşterii îa trecerea de la o e. de un anumit grad la alt.i mai profundă. ESTETIC, ceea ce corespunde frumosului din natură, societate şi om, ceea ce în rapurt cu anumite criterii în evoluţia socialistorică dobîndeşte sau reprezintă o valoare de ordin artistic. Caracteristică a gustului, emoţiilor, sentimentelor şi atitudinilor uprezentînd valori specifice şi care sînt provocate sau evocate ant 1cipativ în considerarea unor structuri armonice, a unor relaţii semnificative, a unor procese surprinzătoare din lumea naturală şi umană. Calificare a formei corespunzătoare de conştiinţă axiologică. ESTETICA COMPORTĂRII, caracteristici ale conduitei confruntate cu normele de frumos sau urît, bine sau rău. E. c. valorilor estetice şi etice se prezintă în unitate. De unde aprecierile de comportare frumoasă, gest urît etc. ESTEZIOPATII, grup de simptome, întîlnite în diferite buli psihice, caracterizate în principal prin diferite tulburări a!e senzorialităţii — sen/;;ţii, percepi ii, reprezentări —, fiind însoţite ' şi de modificări conipoit.imeriudo mai mult sau mai puua evidente.

Astfel e. cuprind atît tulburările cantitative ale scnzorialilăţii. cum sînt : hiper- şi hipoeste/iilc, cil. şi pe cele calitative: iluziile, halucinaţiile funcţionale, haludno:dele, pseudohalucinaţiile şi halu i/mafiile psihosenzoriale. !Nu meroase e. apar doar ca fenomene secundare unor tulburări ale nivelului cunoaşterii abstracte. In acest sens în cadrul e. pot li incluse şi agnoziile. EŞANTION, parte a unei populaţii (în înţeles statistic populaţia e'te orice mulţime de obiecte, inclusiv fiinţe sau grupuri de fiinţe, delimitată cu preciziei, chiar o populaţie de observaţii (date) a cărei reprezentativitate. iu raport cu populaţia permite extinderea, cu o precizie determinată, a concluziilor obţinute din studiul e. la ansamblul populaţiei. Avantajele cercetării pe e. (sau «elective) în locul cercetării unor populaţii, în totalitatea lor (pe care o analizează recensămintele sau enumerările complete) sînt evidente. Volumul observaţiilor poate fi redus, ca în anchetele de opinie, de zeci, sute sau chiar răii de ori, ceea ce asigură executarea lor operativă, reducerea costului de realizare, a timpului de prelucrare a datelor e t c De cele mai multe ori cercetarea exhaustivă este imposibilă. O problemă importantă asupra căreia statistica s-a concentrat în decursul ultimelor decenii (ajun• '.îmi la rezultate remarcabile) a, : • • " . ' r aceea c. :-t ibilini 1 ;t se po ile. de exacte a piuccdunior caic per-

244

E
mit unui e.să reprezinte o populaţie eu o precizie determinată, precum şi a acelor proceduri de analiză statistică ce preniit extinderea rezultatelor obţinute din observarea unui e. asupra întregii populaţii, l'tilizarea observării se-i<i tive este acceptată de ştiinţă numai cu condiţia respectării acestor proceduri, în caz contrar rezultatele puţind duce la erori a căror gravitate nu poate fi estimată. E. stabilit este seninificati<' (reprezentativ) cînd se construieşte după anumite indicaţii statistice inclu:iv.d păi ţi direct proporţionale cu grupele ce constituie diversitatea calitativă a populat e: (virste, profesii, nivele culturale ele.). EŞEC, nereuşită, insucces, înfringere totală sau parţială în îndeplinirea unui proiect, realizarea unui scop, obţinere a ceva. Cauzează starea de frustraţic cu evoluţii negative, reluare a tentativelor. Gradul de c. depinde si de nivelul de experienţă al subiectului. Psihologia existenţialistă analizează condiţia de e. considerată ca implicaţie a condiţiei umane. Sentimentul e. este considerat un complex centrat pe certitudinea subiectivă a e., astfel provocîndu-1. ETALON (engl. — standard), termen prin care se înţelege un model sau itn timp de referinţă, care serveşte drept reper in comparaţii de diferite genuri. Termenul are o aplicabilitate foarte largă vorbindu-se astfel de: grup (.'., sursă e. (de ex. a luminii), stimul c. (n-prezentat de unul din 240 stimulii diferenţiali, care, în timpul unei serii de probe, rămîminvariabil, în timp ce ceilalţi iau diferite valori), abatere e. (v JDKY1AŢIA STANDARD) el. Iu teste e. este reprezentat de anumite scări valorice, la capsînt raportate diferite perfoi mau ţe individuale. ETALONARE, tehnică de categorizare a valorilor sau performanţelor unei populaţii detenni nate, eşantion reprezentativ, la un test oarecare. Pe baza acestei tehnici matematice se obţine o scară valorică de referinţă, care permite situarea unei valori individuale, prin raportarea la ansamblul valorilor obţinute de o populaţie, la un anumit nivel şi interpretarea ei în conformitate. S" disting" două tipuri de e.: decilajul-centilajul, care grupează performanţele în clase, astfel incit fiecare clasă (decilă sau centilăj să acopere acelaşi procentaj de populaţie şi procedeul normalizării, în care clasele sînt separate între ele de intervale de performanţă echivalente, în funcţie de medie sau median. ETHOS, ansamblu de trăsături culturale specifice aparţinînd unui grup, prin care acesta este diferenţiat de alte grupuri şi individualizat. Modul de a fi, fizionomia spirituală a unei naţiuni. Se deosebeşte de logos, ce semnifică cunoaşterea pură, dar, după Joja, cele două se condiţionează reciproc. ETICĂ, disciplină filosofică ce
•,e

normelor si categoriilor morale,

o c u p ă

<lc

s i - l i 111 n I

\ II li i r i l i ir,

de conţinutul, modul de intercorejarc şi redlizaie iu \\,y\.\ ,i acestora (St. Stoica). Deşi implică construcţii integrate printr-un ideal, 6» Ştiinţifică îşi recunoaşte izvoarele în realitatea socială şi tine seama dependinţele obiective si posibilităţile societăţii şi ale indivizilor privind realizarea eît mai avansată a valorilor ei ier. E. beneficiază de înv&ţâininlele istoriei şi ale meditaţiilor filosofice, dar se construieşte specific în raport cu orînduirile sociale si cerinţele progresiste istorice. Se deosebeşte de morală care tinde să fie înţeleasă mai mult ca ansamblu de fenomene normate specific sau o disciplină pragmatic educaţională. Totuşi uzual, intervine şi folosirea unui termen în locul celuilalt. Psihologia contribuie la e. prin analiza şi explicarea fenomenelor psihosociale a formării deprinderilor, sentimentelor şi conceptelor morale, a constituirii conştiinţei morale şi dezvoltării comportamentului autoreglat prin norme morale. ETIOLOGIE, (gr. aitia-cauză, logos-ştiinţă), disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speţă — maladii) dezvăluind originile şi evoluţia sa. Psihosomatica susţine e. psihică a diverse maladii somatice. ETNOCENTRISM, fixare a vieţii culturale a anei populaţii asupra propriilor caracteristici naţionale cu tendinţa de închidere în acestea şi de a nu accepta influenţe din afară. ETNOGRAFIE, ştiinţa care prezintă descriptiv cultura unui popor, 247

tmziuil, asemene i ştiinţ'"1!1 >r IMusliv al leiMimeiielor i ultui ii populari". Se diferenţiază de etnologie, in special, prin tehnica de prezentare a fenomenelor studiate iilescriptiv-comparativ). Mij Incul ei de expresie este, prin excelenţă, monografia. ETNOLOGIE, ştiinţa care studiază comparaţiv cultura materială şi spirituală a popoarelor, organizarea lor socială. Se opreşte cu predilecţie asupra popoarelor extraeuropene, aflate pe o treaptă <le cultură mai puţin complexă, dispunînd de mijloace tehnice mai puţin dezvoltate, lipsite fiind de un _sistem de scriere. ETOGRAMĂ, diagrama comportamentului ; prezintă diferite grade de specificitate la mamifere, antropoide şi hominide. Modelele comportamentale au apărut şi s-au dezvoltat tot atît de caracteristic ca şi tipurile de organizare anatomică sau fiziologică, fiecare din nivelele dezvoltării biologice puţind fi caracterizat prin aceste „modele comportamentale", care includ anumite note etologice esenţiale. Astfel, la mamifere componentele caracteristice ale unei e. sînt tipizate specific pentru majoritatea actelor motorii sau cu componente motorii, cum ar fi: locomoţia, hrănirea, băutul, construirea adăpostului, modul de a explora mediul şi comportamentul „social". în cadrul acesteia din urmă intră comportamentele de comunicare, agonistice (luptă, atac, apărare şi agresiune), sexuale şi parentale. La antrot\11'i!, . i !'• t h z ' . / r u i \ ţ n 1 i r u [ !• \ h , i -

poide apar, în plus, comportamen-tele legate de viaţa. In „"rup", caacterizate prin Stirmalizare vocală, expresii faciale, mimice şi gestuale, manipularea obioctelur, curiozitate, imitaţie şi o marc;uă creştere a importanţei semnalelor vizuale şi auditive în dauna celor olfactive şi gustative. La hotnin ide, componenta esenţială şi caracteristică a e. o reprezintă t oinportamentul verbal-articulat şi intenţional şi gindirea abstractă. Dezvoltarea puternică a funcţiilor inhibitorii a generat mari posibilităţi de diferenţiere a semnalelor şi a reacţiilor ca şi de amînare a reacţiilor. Comportamentul uman complex rezultă ca o consecinţa a elaborării unui model interior, psihologic al acţiunii. Omul proiectează înainte de a realiza, el nemaitrăind în momentul actual, ci în viitor, pe baza experienţei trecute. De asemenea în e. umană comportamentele înnăscute au slăbit pînă la dispariţie în favoarea comportamentelor învăţate. Ca urmare componentele esenţiale şi definitorii ale e. omului constau în modalitatea specifică de cunoaştere a lumii, el fiind receptiv la orice detaliu al lumii, indiferent dacă are relevanţă biologică sau nu. O altă notă definitorie, care deosebeşte omul de animal se referă la originea stereotipurilor dinamice, care, la om, sînt în majoritate sociale, ele fiind învăţate în conformitate cu anumite modele culturale variabile în spaţiu şi timp. Stereotipurile umane nu sînt, ca urmare, „standardizate" la nivele

E
de specie ci se grupează, ca vnnante individuale în jurui ir'ur rundele culturale. Procesul de încadrare a naturii umane individual' este enculturaţia, în urma cărei omul ajunge să nu mai aibă do,'motivaţii biologice ci îndeos': soi iale, culturale etc. ETOLOGIE, denumire dată d J. St. ÎUill studiului cnvactt relo: ni faptelor morale sau al tradiţiilşi moravurilor (W. Wundt) pi- • luat recent de zoopsihologie c denumire a studiului obiectiv;: comportamentului animalelor î mediul lor. E. obiectivă ce-şi pp pune descripţia exactă a compor tamentului instinctiv indiferen de orice consideraţii fiziologice t psihologice şi e. comparativă <.•• confruntă comportamentul diferitelor speţe (K. Lorenz). Problem. importante ale e. sînt cele legat' de ereditatea comportamentului, de filogeneza sa, de valoarea adap tativă, de biocomunicaţie (Tei' brock), de transformarea unocomportamente în sociosemna!" (ritudlizare, J. Huxlcy), de rol'..: învăţării şi al jocului etc. E are implicaţii mult dezbătute în psihologia umană (agresivitatea — K. Lorenz; dragostea — Eibesfeldt). S-a insistat şi asupra reziduurilor instinctive ale vieţii d • • vînător-culegător a oamenilor pi'i mitivi, viaţă care a durat milioane de ani (C. Morris, Tiger:. EU (EGO), conştiinţa de sn: , nucleul sistemului personalităţ; în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi imaginea despre si;i'\ precum şi atitudinile fie con248

E
ştiente, fie inconştiente faţă de ctJe mai importante i:iter;.-3e şi valori. In psihologie, sub denumiri a r^o se înţelege acea subsiructură a personalităţii care asigură echilibrul între tendinţele profunde, generate de funcţionarea biologică a organismului, pe de o parte, şi normele primite prin educaţie, ca si realitatea obiectivă pe de alta parte. Eul înţeles ca ansamblul însuşirilor personalităţii este alcătuit'din următoarele ansambluri: eu fizic sau biologic ce are iu vedere atitudinile corporale care se identifică cu schema corporală; eu spiritual alcătuit din totalitatea dispoziţiilor psihice înnăscute sau dobîndite; eu social ce are în vedere atitudinile faţă (iu relaţiile sociale ale individului. Allport se întreabă dacă ideea de eu este necesară şi nu ar fi cazul să fie înlocuită cu alta ceva mai cuprinzătoare, incluzind simţul corporal, sW/-identitatea, autoaprecierea, seif- extensiunea, gîndirea raţională, imaginea de sine, tendinţa proprie, funcţia cunoaşterii — toate acestea fiind denumite proprium. EU APERSONAL v. SINE. EU IDEAL, proiecţie a imaginii de sine, aşa cum persoana gindeşte că ar trebui să fie. In teoria psihoanalitică, e.i. este o formă de manifestare a supraeului. La unii, e.i. este formulat în termeni fermi, la alţii, el apare abia conturat. Cercetările au demonstrat că proiecţiile persoanei, aşa cum apar în e.i., sînt mai transparent.: pentru un observator extern, decît pentru persoana însăşi. E.i. es!e rodul tendinţelor de a cău'.a un model, adesea acesta fund expresie a amalgamării mai multor tipuri extrase din viaţa de relaţie a individului. E.i. este o forţă puternică în determinarea valenţelor comportamentelor, a performanţelor, a stilului deviată. EUFORIE (gr. eu - bine, phoros — purtător), tulburare în sfera afectivă, manifestată prin1 r-o stare de bună dispoziţie exagerată, veselie, exuberanţă, fericire, toate nemotivate, în absenţa unor cauze exterioare sau provocate de motive neînsemnate, care nu justifică aceste trăiri. In e. se exprimă anormal atitudinea subiectului faţă de realitate. E. se desfăşoară, de obicei, pe fondul unui tonus de activitate psihomotorie crescut, evidenţiat printr-o accelerare a proceselor gîndirii, a asociaţiilor de idei, a unui limbaj bogat, rapid etc. De ex.: un bolnav, aşa cum se observă în tabloul clinic al psihozei maniacale, are un simţâmînt de bunăstare excepţională, de sănătate şi vigoare, este de o veselie debordantă, optimist, lucrurile indiferente altădată îi provoacă bucurie, manifestări care se menţin chiar dacă bolnavului i s-ar întîmpla o nenorocire. Dispoziţia subiectivă bună se exteriorizează prin rîs zgomotos, mimică vie, gesticulaţie bogată. E. este întîlnită în faza maniacală a psihozei maniaco-depresive, în intoxicaţiile cu alcool, faza terminală a tuberculozei, ca post-reacţie a hepatitelor şi altor boli somatice. Uneori e. moderată n-are legătură cu
249

au fost pînă la progresele geneticii în mare măsură utopice. teorie cari' susţine că populaţiile umane pot fi ami'liorate prin măsuri biologice ile inspiraţie genetică. după neodarfenomenul de asimilare genetică.bine. a probării eficacităţii lor. pi. i | M i • ub iu 11 u< uţe Umilit i: p ^ i h o t i'ope (alcool. e. îşi modernizează metodele şi conţinutul în sensul verificării mai profunde a cunoştinţelor. E edificat"? pnn raţk'i un<~-nt pi." s. personif1care.pi iei. plat. deţine un loc central. E. apelează cu precăder. hewiskein — a afla). a cărui valoare este relativă. bun şi !. modelare.ei)L'ti — naştere. cultivă cumbiuatorica liberă.B. represivă. cu . în tiu1. disciplină metodologică ce se ocupă de mijloacele descoperirilor şi invenţiilor.f.•iti. i . referindu-se la orice sursă actuală de informaţie. s-au pus in evidenţă mutaţiile accidentale ce pot interveni în genom. soluţii. Darwin introduce 5 factori (varietatea individuală.itc:_:i<. Ea implică reglementarea actelor de reproducere prin interzicerea participării la proliferarea speciei. ţn psihologie conceptul de e. Azi se mai includ în e. li. deprinderilor şi capacităţilor intelectuale ale unui subiect care a beneficiat de instrucţie şi aspiră la promovarea şcolară sau profesională. Huxley caracteriza „progresul biologic.i/. Raportul cu mediul nu este întrerupt. Morgan). în ordinea interacţiunii dintre organism si mediu. problemei. este orice atribut al unui obiect. solicită indefinit disponibilităţile imaginaţiei şi gîndin creative. nîud predominant independi-ni ajung să redescopere anumite ade văruri ştiinţifici». Deşi nu-şi limitează pn> cedeele e. fapt.. EVOLUŢIONISM. asigurarea medico-igienică a unui fenotip echilibrat şi vital. concepţie opusă fixismului şi afirmind transformările continue ca mod de existenţă a universului.!J . mod de operare intelectuală prin sisteme deschise dar active. EXAMEN. de tipul întrebării. E. iar fascismul a compromis grav această orientare asimilînd-o în politica sa rasistă.' . de principiul selecţiei naturale (din darvinism). la analogie. generaţiei.. provocînd „senzaţie". Spencer se situează pe poziţia e. Deci nu poale fi vorba numai de influenţele mediului. j t tf-inp " i . urmărind ameliorarea biologica şi mentală a noilor generaţii prin asigurarea unui fond ereditar valoros. Urii UIT) conform căreia elevii a'. a măsurării obiective a aptitudinilor corespunzătoare şi a creşterii gradului de obiectivitate şi precizie a estimărilor. Se d e o s e b i te de algoritmică prin faptul că nu prescrie reguli fixe de operare t . exprimînd o adeziune profundă la înfăptuirea unui act sau la izbînda unei idei. Odată cu dezvoltarea învăţămîntului şi creşterea rapidă a exigenţelor faţă de profesiuni. recuri i licăre. v i u . transpoziţie. Recomandările e. duce la restrîngerea controlului comportamental. vinistul \Vaddi]i. consideră că evoluţia se trece de la omogen la heterogen printr-un proces de diferenţieri şi integrări progresive. Cristalizat iniţial în biologic. Ignorînd latura calitativă a transformărilor.amarck care susţine că organismele se transformă sub influenţa mediului conform legii exersării şi a legii transmiterii ereditare a caracterelor dobîndite. a indivizilor cu tare indezirabile şi promovarea celor ce ar putea să asigure nou-născuţilor o bună ereditate. Spencer afirmînd universalitatea e.ţi.]1 ce în biologia preevoluţionistă sicultiva ideea armoniei presuibilite dintre organism si mediu.-Isiiilf p a t o l o a u e <r-?t<? u n d . EUGENIE Igr. prin probe orale. operaţie de recoltare sistematică a informaţiilor despre ceva în vederea unei evaluări. iar fenotipul este supus selecţiei. serie de transformări continue dar lente (opiiMcelor date de revoluţie ca transformare radicală şi saltilormă). e.ion." ca fiind în acelaşi timp inevitabil şi imprevizibil.. Galton către 1870 şi sugerată. fiind apropiată stării de supraexcitare.. Astfel e... Docimolu'jia se oi upă de problematica c. în aceste condiţii se înlătură reminiscenţele de finalism inexplicit. n r inimile „yaz ilariant" — protoxid de azot). proces de dezvoltare care cuprind-' atît schimbările cantitative cu şi cele calitative.. vizînd originalitatea. a dobîndit o primă formă odată cu I. EURISTICĂ (gr.vril. Odată cu epocalele descoperiri ale geneticii (Th. experiment „pentru a vedea. dncînd prin acumulări cantitative Li apariţia unor noi calităţi.il.l. pe producţia divergentă a ghidi rii ( f.. scrise sau practice a cunoştinţelor.îrii „prin descoperire" ( |. şi măsurile de ameliorare a condiţiilor de existenţă a oamenilor în scopul ridicării calitative a eredităţii umane.ite a matei iei vii de a n a e ţ i o n a 251 50 .a. întimplare ce se produce în anumite condiţii de spaţiu şi timp. Haeckel a formulat principiul: „ontogenia repeta filogenia". EVOLUŢIE. în sens larg. disciplină preconizată de 1".IM . s-a concretizat pozitiv în aşa-numitele „consultaţii genetice" şi s-a completat prin cufenie.'ibil u. în informatică are un sens muli mai general. EVENIMENT. ipotezei libere sau |. distingindii-^e prin noutate şi caracter neobişnuit. suprapopulaţia. ereditatea.i. relaţii etc. pe inteligent fluidă (R. PROCED E E EURISTICE). însă genom ui cuprinde şi gene reglatoare. Guilford). analiză prin sinteză. se baze. E. . H. lupta pentru existenţă şi selecţia naturală) din a căror interacţiune rezultă evoluţia. EXALTARE. Cattell). Pentru psihologie dezvoltarea şi istorismul constituie un principiu ce condiţionează statutul ei ştiinţific. privind mecanismele eredităţii.E . iu vat. 1 V>(v. admite muhipl. sistem de verificare. stare emoţională de scurtă durată dar foarte intensă. Schmalhausen interpretează e. odată cu Lamarck şi Darwin se impune ideea e. EXCITABILITĂŢI-. cibernetic eonsiderînd retroacţiunca şi autoreglajul.. (v. modern se integrează tot mai mult în teoria dialectică a dezvoltării. H. Recent e.

C. operaţii deja predate elevul-1. la o vîrstă dată.i de ai:(o'.' EXHIBIŢIONISM. de obicei.: a organelor sexuale.s. a proiec- tului şi angoa ei. condamnate la înstrăinare. P Saitre. dozarea efortului fizic şi intelectual al copilului în diferite forme de activitate etc.\ t. P . cel de-al "patrulea icrmeii al activităţii voluiuare implicînd punerea în funcţiune a electorilor. . intensitate. i a . Marcel. ritual religios menit să alunge. reprezintă orice factor de mediu care declanşează modificări reversibile în materia vie. . EXCITANT (STIMUL). Camus.. (Termenul mai vechi: iritabilitate).spiritele rele" din corpul celui bolnav.1 antă.:!.1 provocat o. educaţie fizică şi liu : manual se prevăd exerciţii dar şi ! orice alt obiect de învăţăniînt.. în legătură cu filosofia existenţialistă a fost elaborată şi o psihologie adecvată tematicii sensului vieţii.E la modificările ambianţei pi iu modificări reversibile ale structurii şi funcţionalităţii sale.oEXORCISM. Cea mai mare e. latură a sociabilităţii. avînd ca promotori pe S. aplicarea în condiţii concrete variate. perceptivă şi epistemică.. comportamentale) ale indivizilor umani. a Ut: sub rapo. curent filosofic concentrat asupra analizei şi interpretării existenţei umane. A.s. repetiţie frecv eută vi i/u-iee a unei activităţi iu \rdrsea insuşirn şi perfecţionării ri ( •i iui ni. EXECUTARE. Intensitatea reacţiilor este. .Ion şi a obu n e n i viu pei tv--i:iKui'je. împlinirea prin obiectivare. coustînd din tendinţa do a stabili rapid contacte interpersonale sincere. Matei e. EXOGEN.. deci lărgită sfera ei de acţiune. pe baza unor foimule magice. sareinilm ia posibilităţile subiectului > . distribuţie în spaţiu i. c j / â eşeiiii. susţinere ritmică.. dispoziţie a personalităţii. M. încercată de Sartre. se situează pe un loc intermediar între trebuinţe şi tendinţe. şi posibilitate. Se află 1.găteşte cunoştinţele sale. de a se exprima pe sine energic şi fără reticenţe. meazâ deprinderile intelectuali practice. şi speciilizaiii. K. 1 maturitate afectivă. viu calorate afectiv. o orientare umanistă. abandonate în neant etc. asupra pr priei persoane.I E problemă necesară procesului de învăţare. la nivelul metabolismului. p r o b ă B. excitantul le dedanşea-a. se caracterizează printr-o anumită natură. tendinţă de . m n r i astfel se ojunge ia realizarea < i hilibrului permanent dintre oxi. „Kxigenţa raţională" trebuie raportată la toate aspectele muncii educative dm familie. Originar seninii''' simptomul de expunere în pul. Un e. !-. G. şcoală. trebui' duiate.. "iiu caic elevul aplică şi îmi. : genere. Kicrkegaard.. prin exerciţiu se înţelege 1 0 rezolvare de problemă nouă. Jaspers. apreciat ca fiind . proprietate fiziologică fundamentală a organismelor cu sens de activare (declanşare. finalizare efectivă a unui act. După N.•'- ? c u r i o z i t a t e u m a n ă t a b u i e la•jpiulate ia iiiud r a ţ i o n a l . Legăturile preferenţiale se fac pe baza unor modele (mintale. între dificultatea sarcinii şi capacitatea elevului de a o îndeplini. EXPANSIVITATE. fixată caracterial. i n t o x i c a ţ i i . Avînd.: dul solicitării sau interdicţiei ma nifestate. mai mare decît intensitatea modificărilor ambianţei care . EXERCIŢIU ÎN ÎNVĂŢARE. gramatică. şi privită din diferite unghiuri de vedere: asigurarea accesibilităţii cerinţelor şi informaţiilor. J . accentuare) a activităţii unui organ nervos sau de alt fel. ancorînd inevitabil într-un individualism.Upăşire ( j . care sînt formate prin raportare la cadrele axiologice specifice unui grup sau unei societăţi date.cantitativ cit şi calitativ.• ţiului. . la nivelul ţesutului respectiv. t. traduce în faptă.. raţiona!..posedat de diavol". i! f. ale colectivului din care face parte. Akrleau-Ponty). i'xj'^r-rală f-iv ' i r i / . o posedă celulele nervoase şi cele musculare.ime a cerinţelor şi informaţiilor.T (](pian. care desemnează capacitatea individului de cuprindere în sfera relaţiilor a unui număr mai mare sau mai mic de elemente umane. a p'-rsonalităţn . dar nu le alimentează. E. caliticnre a ' s t i m n lil'u. te expune în public frapant indecent. este variabilă în funcţie de orientarea anticipativă 253 <. Natura şi gr. Apropierea de marxism. Exigi--!' -. demenţi. Heidegger.şi stimulaţiilor provenite din a tara organismului. e. Sartre. p u supune adaptarea (potrivirea) exigenţelor (a cerinţelor. a unor cunoştinţe s. t : • • . . Reacţia organismului este generalizată. : -i ei a r e . oscilează între metafizică şi dialectică în înţelegerea raportului dintre esenţa şi existenţa umană. EXPANSIVITATE SOCIALĂ. Proces nervos de bază ce se realizează în unitate contradictorie cu inhibiţia. ceptor de a le înţelege şi de .a wiiiţ'.. chiar şi a scandalului.ipt o prelungire şi adineire a n . de regulă. deoarece energetica reacţiilor depinde de rezervele interne.. p r o v o . de a te etala nef ir : rccurgînd şi la cabotinaj penii. EXCITAŢIE. a atrage atenţia cu orice p. faţă de elev. dar şi 1 indivizi cu inteligenţă normal. EXISTENŢIALISM. Nu numai la matemat. Se prezintă în diferite variante.. Opus enj.! 11 I'. generator de viziuni pesimiste dar şi protestatare asupra caracterului accidental al existenţei umane.M. de ex. EXIGENŢĂ RAŢIONALĂ.extensitate) şi în timp (protensitate). debili mintali. buie puse de acord cu interese' • si aptitudinile acestuia. pe baza unor legături preferenţiale motivaţionale de ordin psihosocial şi moral. EXERCIŢIU. societate. nu accede totuşi la recunoaşterea valorii regeneratoare a revoluţiei socialiste. acţiune secundară învăţării.. îşi [ . în virtutea unităţii indestructibile a persoanei ca structură bio-psiho-socială şi este rezultatul a două nivele de investigare. prin aşi- c *gurarea unei asimilări OJ -.

inf — M — t. '1) abaterr-a Standard (8) 8 — X-l respingere. ci presupune continuitate şi interpenetraţia. animalul nu poate înlocui omul în măsura în care acest fapt este realizabil în studiul fiziologiei umane.8. în continuare. EXPERIENŢĂ. pe căi indirecte. l t c n l l l l j l ' " li iu h.it niul"|t .e. care defineşte nivelul d. experienţa rezultată din activitatea diferenţiată după obiecte şi din constatările privind lumea materială în baza acţiunii nemijlocite asupra obiectelor. E.8) şi limita superioară (I. Aceasta mai ales în epoca actuală de afirmare a unei strînse unităţi şi complexe interdependenţe dintre empiric şi ştiinţific. propriu-zisă şi cea calificată ca ştiinţifică. presupunînd organizarea cîmpului experimental şi elaborarea unei strategii de explorare a acestuia pentru a obţine rezultatele scontate cu efect minim şi a efectua măsurători.separarea fac254 toiilor care condiţionează apariţia unui fenomen dat şi studierea consecinţelor fiecărui. ISastin: e. prin analiza sistematică a datelor de observare şi măsurare (confruntarea acestor date cu schemele teoretice deţinute de cercetător. dintre e. acolo unde obstacolele sînt prea mari. Strategia cercetării experimentale include următoarele elemente: alegerea ordinii de studiere a factorilor fenomenului dat. . aşteptare. i i i i r l . practică. i l . .M--1.. experienţa rezultată din coordonarea acţiunilor mintale şi din abstractizări de la acţiunile subiectului. Experimentarea strictă.t i i i i i . în detrimentul preciziei.i. este rezultatul unei structurări pioi. — -— . Hoppc (1930) a introdus termenul de nivel de e. Pentru introducerea realismului in situaţiile artificiale de laborator s-a ajuns la iniţierea aşa-numitului e.j pe baza loiimilci lui <"<. de formulare a unor ipoteze şi probleme ştiinţifice. utilizate în psihologic sînt e.p.1 I > . astfel discriminindu-se între factorii reali şi cei aparenţi. — obtinîndu-se X .L<inbbi i 'imp. termenul de e. deprinderilor si ttb-I. (limită inferioară şi s u p e r i o a r ă ! • • • • . ansamblul cunoştinţelor.) sau asimetria ei — A.. faptele de ordin subiectiv şi a degaja relaţiile dintre subiectiv şi obiectiv nu numai sub aspect cantitativ ci şi calitativ. EXPERIMENT. prin simulare sau simulativ. EXPERIENŢĂ L0GIC0-MATEMATICĂ.. (i.s.i ! M | p r e f e r i n ţ e l o r e x p r i m a t e <le îi'regul grup prin valorizarea dintre i\ • ) preferinţelor (p i'oiivUf-'iit. metodă fundamentală de cercetare ştiinţifică avincl ca operaţie centrală disocierea factorilor: .i asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlalţi.reMVe a informaţiilor şi operaţiilor pe baza observaţiilor şi exersărilor nemijlocite. s . natural tinde să maximalizeze realismul. M = p. şi comportamentului elevilor. pr eind C.iup. pregătire şi orientare a unui sistem spre o acţiune sau eveniment. luînd în genere faptele aşa cum se prezintă. Principalele forme de e. se desfăşoară în condiţiile fireşti ale activităţii şcolare şi deci nu pe iartă un caracter artificial. acestor trei parametri se calculează limita inferioară (l.. iar nu direct de la obiecte. şan r E de tniupoid. Astfel. psiholog'c este acţiunea considerată ca fapt comportamental sau demers mintal.11vie IC o l t . lucil de luciu . )• — -" ţii şi practicii sociale. ele.iu condiţiile atracţie şi X (X — numărul total de subiecţi). de pildă. către un de . ajungîndu-se la esenţa fenomenului" (CI. metodă a pedagogiei şi psihologici pedagogice constînd din modificarea unor elemente de conţinut. 8 o anumită valoare . nu se poate acţiona asupra obiectului studiat comod şi după dorinţă mai ales cînd acesta se află pe. de laborator maximalizcază precizia in detrimentul realismului.v r^rr ~yîr X-l 3) «radul de olilicitate al curbei (A. E. E. in scopuri e\[>eri- 355 . alegerea formei aparaturii cu care se experimentează şi alegerea regimului în care trebuie adus fenomenul pentru a fi mai uşor abordat. de laborator şi cel natural.ii-.l . Astfel. Bernard). Această disociere a factorilor se face metodic şi nu prin tatonare. precumpănitor implicite sau empirice.)ir.t" pentru un anumit A3.dculea/ă un indice de e. l'rin l e s t u l socionietric se c. u modelul epistemic lormal anterior. fără o preocupare de interpretare teoretică.sup — M -jEXPECTAŢIE.t .i 1' . psihologic se confruntă cu o serie de dificultăţi cum sint: din raţiuni umanitare şi tehnice subiectul uman nu poate fi supus oricăror acţiuni experimentale. stare adecvată unei stimulaţii ce eslc numai anticipată. e. poate fi substituită. E.e evaluare retrospectivă de către subiect a performanţelor pe care Ie-a obţinut în îndeplinirea unei sarcini. în psihologie cercetarea arc în vedere însăşi natura stimulilor obiectivi şi modul cum ei sînt filtraţi prin cond iiile interne pentru a se reconstitui desfăşurările procesuale şi produsele psihice la care se ajunge. Totuşi distincţia aceasta nu exclude. Se calculează mai in1 îi trei p a r a m e t r i — 1) median.S. psihologic se distinge prin preocuparea de a discrimina. metodică sau organizare în procesul instructiv-educativ în vederea surprinderii efectelor produse asupra evoluţiei psihice.E c. 8 ) a e . Un obiectiv central al e. se deosebeşte de acela de experiment şi totodată indică domeniul bazai al cunoaşterii imediate.Luat în acest sens pragmatic şi comun.) EXPERIMENT PSIHOPEDAGOGIC. EXPERIENŢĂ FIZICĂ. Pe baza. relativ deosebite de sistematică şi teoria ştiinţifică. T l i' ij |. trepte superioare celei pe care se desfăşoară acţiunea de cercetare individuală sau în echipe restrînse (ca în cazul studierii fenomenelor psihice de masă).S.

si •:•.ca se sprijină pe cunoaşterea legilor şi condiţiilor calitative şi cantitative ale fenomenului sau evenimentului. în vederea încadrării lor tipologice. în şcoală nu sînt recomandabile experimente ce nu contribuie prin ele inşi Io la educaţie.icogesticuiare cu un conţinu:. Piderit şi apoi Boring şi E. a descript. pot fi spontane.vtie. în statistica psihologiei. EXPRESIE EMOŢIONALĂ. fiind în cea. cu însăşi emoţia ca formă specifică de comportament. accelerare a circulaţiei sangvine. De aceea pot fi compuse variabil. porneşte de ia o descripţie concretă a ceea ce e s t e de e x p l i c . t ă ţ e n i t e şi în psihologie. u . acţiune gnostică vizînd relevarea modului de determinare a unui fenomen sau a unei categorii de fenomene.e. se poate schimba orarul. Eraisse remarcă dificultatea distingerii e. d r . EXPLORARE. Fridja numeşte „referenţi situaţionali.e.rplictms) ce se aplică fenomenului (Hempei). Vizează dezvăluirea cauzelor. E. James. temeiului de producere a fenomenelor. tonico-energetic nespecilK. Thompson) în rest. i'. a capacităţii intelectuale.e. inve^'. fugă) şi se menţin întrucît anticipă. Landys iibserva. C. Watson confundă e. . E-. a elevilor de diferite vîrste eh\ EXPLICAŢIE. sînt reziduuri ale unor acte adaptative desfăşurate (atac. efectuate în intervale scurte. o componentă a complexului reactiv.. estetică şi morală a elevilor.'e a l c ă t u i t ă din reacţii observa • live s i s t e m a t i z a t e şi conduse dup.. defineşte m ă r i m e a o)>vraţionalâ a caracterelor cnirl. Lange). Pupă 1 : 0 se aplică măsurile respective se verifică prin observaţii M probe rezultatele obţinute. Eraissc arată că societatea pe de o parte selecţionează expresiile bazalc dezvoltînd pe unele şi inhibînd pe altele. în psihologii aplicată se recurge la e.£ mentale. Herbert) sau forme primare ale comportamentului emoţional care prin asimilare generează trăirea internă (W. EXPONENT. Piaget. p . fiecare din acestea avînd o semnificaţie în contextul global al inimicii ce presupune o sinergie musculară (G. Titchener. . Pot fi conţii! iat e •. perceptivă sau de d e t c c i i ' . individual în condiţiile activităţii şi comunicării sociale.• .) şi influenţează pe cel care este. Prin e. • E nah (N. înainte de toate. teleologice. E. în baza unor ample cercetări concrete. : . mimico-pantomimice şi g. de bază (constînd din contracţii şi relaxări musculare. fie o reduce. faptelor şi de eficienţa. atacat (scr'şnetul dinţilor provoacă teamă). au relevat nenumărate variaţii fiziognomice privind modificări ale buzelor..' > (i'. dezvoltarea lor complexă în raport: cu activitatea şi cu ceea ce mai tîrziu N. ele cunosc o diversificare şi organizare conform condiţiilor adaptative şi socioculturale. d e n u m i r e a. N. /ii iilor explicante.'. la ceklalte. c o n d i ţ i o n a t ă d e adevărul p n .e. Dumas). atiyitâţii de orientare. restructura' ordinea predării cunoştinţelor etc. turale. printr-o astfel'de c . între mecanismele fiziologice si stările subiective sau comportament emoţional. semideschidere a ochilor etc. funcţionale. pe de alta creează „un veritabil limbaj niimic in care semnele prelungesc şi diversifică expresiile spontane".e. stări şi procese emoţionale. . pn>l •. (t>n. latură a modificărilor motrico-seu"<toTii. Totodată omul dispune de o extraordinară labilitate funcţională şi motrică condiţionată de existenţa sa activă.lsiuni motivaţioii. aflat în raport biunivoc cu centrii şi stările interne ce poate activa sau depresa (descărca) tensiunea internă. de cele mai multe ori.aie 256 17 — Dicţionar de puhoicK-::e . De ace. < .e. operaţie diagnostică şi estimativă asupra unui caz sau situaţii concrete.euţ. cercetarea apărînd doar ca o implicaţie a operei de formare intelectuală. fiecare din componentele ei îndeplinind pentru un altul rol de indice iar sistemul indicilor oferind observatorului un complex integrat de informaţii despre starea subiectului. adică îşi propune ca • :• " > .. Matalon analizează o scrie de comportamente emoţionale idciuificîiul în organizarea l < > r componente bioadaplative clare dar totod t':â staiuialcaz i evoluţia spre simbol a e. ale ochilor şi privirii e t c . c i t i i (cauzale.. Adevărul este că ceea ce numim e. J. poziţie de atac. sînt comune tuturor oamenilor (G. a normalităţii p'-ihice. Plînsul fie accentuează suferinţa. Valoarea e. model. este.. prepară şi susţin demersurile adaptative (încordare.e. Prin însăşi esenţa sa însă e. capacităţii de muncă. efectueze cercetări în însuşi p..dnv.: Ih-r. cauze specifice de reacţie. se constată şi explică. • :' ele să po. • '• • ' •' (•/•'.Je.ilvr ' \ p l i c a t i v ce se construieşte. nu sînt relaţii univoce (Andrews).! h i v .p. Deşi e. i'.i!"\ fi construiie sa>: . Ele se structurează tipic şi variabil. de exemplu. EXPERTIZĂ. De aceea. constituie un raport comunicativ. Sub raportul interpretării e. valori şi valenţe implicate". de alte configuraţii miir. ! ] ! ' i l ă r i .V i *• \ • • • v. indicativ sau desipiativ. E. pornin . introduce noi cunoştinţe şi metode de predare.••iuVi'L' • v t i . emoţii-comportament-emoţii.e.:!.ire a legilor î n e î t u n e l e di. Dumas.i 1 ': sau individuale. J. formulîndu-se un consult :sau recomandare.se că. • ( ! poate limita la constatări. este formativ. urmează aceleaşi modcio ca n teoriile euio'iei.-— tice în relaţia directă sau i-ui: rectă cu pr.) t o a t e acestea fiii. întrucît este semnal pentru un altul. Darwin a demonstrat că e. habitualc fi voluntare. mai mare măsură învăţate ("rb'i congenitali posedă o mimică foarte 257 şi recurge la cunoştinţe c. de specialişti dotaţi cu o mare competenţă. mişcări convulsive.•• diiii. operatoriu.-eesul instruirii şi educării ele-. după cum arată încă Descartes. muşchilor faciali. vasodilataţii şi vasoconcentraţii).tniHc deductiv. fiind circumscrise unor mecanisme psihofiziologice generale. Ştiinţele m o d n u/ează de diverse tipuri de e v .'l o strategie.etc. i1»ir.p.

G.e. E. reflex al crizei de originalitate în cultura personală. echivalează cu originalitatea ieftină. calitatea unui proces psihic sau a personalităţii de a-şi modela structura şi conţinutul în chip relevant in comportament. astfel îneît devine dogmatică. gestică. e. comunicare dintr-un sistem în altul cu efecte de accentuare ce reliefează şi impune mesajul. dobîndeşte in comportamentul 258 E actorului importante valenţe simbolice. ca „însuşirea aptitudinală complexă. în psihologia experimentală. dintr-un domeniu si de a le extinde asupra altor domenii. situarea pe poziţiile unei doctrine duse pînă la ultimele ei consecinţe. se poate manifesta prin fanatism. 1 aşa de important ca şi fizionomia facială.e. ieşire din comun. E. E. Kramer. nu este şi nu poate fi la om pur emoţional. continuarea curbei unor date dincolo de limita de valori a faptelor observate. înglobînd putinţa de a proiecta pe plan mintal şi do a exprima adecvat şi sugestiv. opusă introspecţiei. încălcare a bunului simţ. Dezvoltîndu-se ca un limbaj parţial.e. manifestare bizară. Janet: „un sentiment de fericire.e. l'n optimum de comunicare prin e. Contrar aparenţelor. EXTRAPOLARE. actoricească defineşte capacitatea întruchipării scenice. după eticheta tradiţională din unele culturi asiatice.e. se stilizează pînă la stadiul de limbaj deliberat şi convenţional. E.e. privire în afară. modele. copiii nu mai plîng singuri.. EXTERNALIZARE. Lectura e. Folosind fotografii de actori. sintactice. vorbirii uzează de intonaţie şi accente (pe carcT. trebuie „încadrate în ansamblul activităţii generale a presonalităţii" (G. este o trăire la limita superioară a valorilor estetice. receptor dependent de stimulaţiile exterioare cum sînt văzul. de suprafaţă.e. EXTROVERSIUNE. tactul. H. presupune pierderea simţului măsurii şi a realismului. G. în chip necesar corelată cu tralispozabilitatea. Cervantes remarca: „tot ceea ce nu-i firesc e rău". depresiune a funcţiilor vegetative şi sub raport afectiv. în următoarea ordine: ris. aceleaşi probleme ca şi perceperea şi înţelegerea oricărui limbaj verbal. verbală. Sehlosberg. Sherrington) deosebit de proprioceptiv (muscular) şi interoceptiv (visceral). E. mai ales înăuntrul familiei şi care deci posedă şi latura individualizată a codului e. poate fi provocată de lipsa de maturitate şi de echilibru spiritual sau poate fi o sfidare a opiniei publice. de bucurie inexprimabilă. să se zîiubească la înmormîntarea celor apropiaţi pentru a nu obliga pe participanţi să încerce suferinţe morale. implică ipoteză şi se apropie de transfer. E. auzul. atitudine ce nu cunoaşte moderaţia şi gradaţia. în fapt.e.a. Roberts si Wessel atrag atenţia asupra poziţiilor mîinilor care joacă în e. Carmichael. Deci. intelectuale. Această aptitudine complexă se dezvoltă la diverse niveluri implicînd elaborări spontane. Sinonim proiectivităţii imaginilor. EXTEROCEPTOR. scheme. EXTAZ. mînie. Copiii învaţă treptat să recunoască e. artistică etc. specia emoţiei exprimate şi să se urmărească indicii expresivi pentru a codifica concret intensitatea şi structura stării emoţionale (R. proces de proiectare în afară a imaginilor obiectuale şi spaţiale. surpriză. toponimice şi semantice (Artiomov). EXPRESIVITATE. e. Wallon). disprrţ. după P. un rol aproape 1 1 . într-o situaţie dată. dar are şi o ipostază psihopatologică de tip obsesional. EXTINCŢIE. dezechilibrare. Fenomenul nu se reduce la contagiunea afectivă ci implică şi „parametri asociaţi cu dimensiunile semnificaţiei emoţionale" (Davitz). stare a celui ce este copleşit de ceva ce-1 depăşeşte cu totul şi-1 absoarbe. Feleky. Este necesar să se identifice natura. obiectivarea unor atitudini (H. au constatat că aceleaşi expresii pot fi variabil interpretate şi nu se pot obţine identificări corecte din partea tuturor subiecţilor.E săracă). suferinţă. Woodworth.e. organizare a personalităţii. Slama-Cazacu le apreciază ca fiind comutatoare de sens). diminuarea sau absenţa răspunsului la stimularea unui focar motor după o stimu17* lare anterioară a aceluiaşi focar. omul este precumpănitor extrospectiv. stil personal de comportament. EXTRAVAGANŢĂ. Ralea). absurdă. dereglaj al conduitei. este. O. Keacşu defineşti. observare obiectivă a comportamentului. presupune imobilitate. Conţinutul e.e. orientate precum359 . e. Coleman). dacă n-au vreun motiv serios. De la o anumită vîrstă. E. e. mirosul (Ch. este o formă specifică de comunicare (M. Neacşu a studiat fenomenul transpoziţiei expresive. Klineberg şi alţi etnologi relevă diversitatea de semnificaţii a gesturilor în diverse culturi. fiziognomică. valori. o idee sau o stare psihică". morale. prezintă. excentricitate. Osgood ş. Se disting e. Dirijarea inimicii permite ca. E. Sînt mai slab recunoscute expresii de bucurie şi mirare decit cele de groază şi dispreţ. dirijate şi de improvizaţie. moralism insolent. Vorbirea implică o notă emoţională şi orice e. A scuipa înseamnă dispreţ la europeni şi manifestare a benedicţiunii la unele populaţii arabe. după Cates. EXTROSPECŢIE. motorie. de mijloace lexicale. EXTREMISM. Consecinţă ii/ică a suprasolicitării in usc ular-articulat orii. care fuzionează cu toate aspiraţiile spiritului". operaţie de extragere a unor date. proiecţie în comportament şi mai ales în stilul acestuia a dinamicii interne a personalităţii. Nca'cşu). luîndu-se în particular cazul vederii. C. de aceea. emoţională. intervine între persoane ce se cunosc bine. oroare. ascetism. incluzînd şi componente cognitive.

Activitatea psihică este mijlocită de astfel de factori cum sînt atenţia. fastidioasă şi confuză. filmelor. producerea unui răspuns mai intens la un stimul-tcst a unui punct cortical. De asemenea. depăşi insă limitele permise. a unor situaţii. rezolvare de probleme. socială constînd în efectul energizant al interacţiunii de tip cooperator asupra tuturor proceselor desfăşurate in comun (sarcini practice. opus inlrocersiuitii. sens al unor manifestări şi acţiuni comunicativi. f. în relaţiile interpersonale şi grupale se manifestă fenomenul de î. un caracter mai mult sau mai puţi» oniric F. O altă formă este cea patologică şi eminamente inconştientă. in acest caz. profesiunii şi sectei respective. ataşate de obiecte şi oameni.de n fi destinate unui număr redn . ca şi accesibilitate. evenimente sau personaje prin invenţie ca angajare într-o anumită direcţie. aptitudinea. 861 FACILITARE. ai şcolii. F. prezentînd o excepţională proliferare imaginativă.. presupune o asemenea influenţare între două puncte corcale întrucît stimularea unuia permite declanşarea răspunsului altui punct. inaccesibi litatea unor consecinţe prin complicarea şi incifrarea lor inutil. cînd mai ales această stimulare este precedată de una condiţională decît atunci cînd este aplicată singură. efect Balinunt.: una care poate fi calificată ca normală şi care se Sntîlneşte frecvent la copii sub influenţa lecturii. extensiv. ca o caracteristică esenţială. Se disting două tipuri de î. construirea în plan fictiv.j. EZOTERIC. . este abilei intiinită în sindromul Korsakoff şi in presbiofrenii. şi în general a evenimentelor care acţionează puternic asupra imaginaţiei lor.pănitor spre lume. comunicare. datorate unei dezorganizări a memoriei. E. a „telescopării" şi amestecării amintirilor în fluxul perceptiv actual. exploziv iară a. s< desemnează. manifestată printr-un comportament nestăpînit. F. etc). are. EXUBERANŢĂ. OICŢIONARELE ALBATROS F FABULAŢIE. deschisa pentru o cil mai activă comunicare cu cei din jur. este caracteristică persoanelor foarte comunicative. cu ajutorul cuvintelor. şi în parafrenii. Jn acest caz subiectul este conştient că fabulează. F. de iniţiaţi. subiectul fiind convins de adevărul şi realitatea f. de unde şi facila adaptare la mediu. este întîlnită. indiferent de faptul dacă subiectul crede sau nu în cele pe care le relatează. stare afectivă generată de trăirea intensă a unei bucurii. Opus exote ricuiui care prevede Comunicări' cu toţi cei interesaţi. l'rin e. patologică apare ca sindrom în tulburările de memorie. deprinderea.

posibilitate de a întreţine un anumit gen de relaţii psihice şi a dezvolta o activi tate senzorială sau mintală specifică.i unui stereotip extern favorabil tură funcţională. apare ca efect al „unei investiţii hâlucinatorii în amintirea unei satisfacţii". 8) folosirea interacţiunii celor două sisteme de semnalizare. formarea tinerei generaţii şi a viitorilor cetăţeni şi membri adulţi ai societăţii. FANATISM (lat. în climatul afectiv şi moral pe care-1 asigură copiilor. înalt organizate şi noncontradictorii întrucît au ' pus în profitul lor toate avantajele sistemului conştient şi judecata noastră le distinge cu greu de formaţiunile acestui sistem. se referă la o formaţie imaginativă sau fantezistă particulară. a asigura reproducerea speciei.p. Teoria şi analiza factorială sînt larg utilizate în cercetarea psihologică. în matematică. pe plan maerosocial. FANTASMĂ. îndeplinirea unei dorinţe şi. în coeziunea grupului în faţa obstacolelor şi a frustraţiilor. Aceştia sînt: 1) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă. sti m sebit în funcţionarea I. este un grup care îşi are originea în căsătorie. exprimă adeziunea dogmatică la o idee sau la o orientare şi activitatea nestăvilită de nimic în vederea realizării scopurilor şi condiţiilor impuse de ideea respectivă. fanum — templu în care se dădeau oracole). 2) formarea unor noi legături temporare pe baza activităţii cît mai multor analizatori. ca instituţie socială avînd la bază alegerea reciprocă a partenerilor maritali este de. Levi-Strauss. supoziţie care nu s-a confirmat. 10) realizarea sintezelor şi generalizărilor. Ca grup social întemeiat pe alegerea reciprocă a parteneîilor maritali. fiind alcătuit din soţ-soţie şi copiii născuţi din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga şi alte rude). în pofida extremei varietăţi structurale — de origină istorică — sau culturală —. în ultimă instanţă.. pe de altă parte. Zapan încearcă să. 15) realizare. în condiţii socioculturale determinate. termen care înmulţit cu altul contribuie la un produs. componentele psihologice personale şi interpersonale joacă un rol deoFACULTATE PSIHICĂ. in psihologie şi ştiinţele sociale indică o unitate funcţională. fenomenului global. Freud notează: „Cînd ne aflăm în prezenţa unor dorinţe inconştiente aduse la ultima şi cea mai adevărată expresie. are sens de capacitate. sociologul. cunoştinţe şi norme de comportare. după Laplanche (1967). FACTORI DE PROGRES. pe care-i unesc drepturi şi obligaţii morale. cu roluri şi statute precise asociate membrilor lui. o trăsătură. Termenul de f. J'roblenielo esenţiale de c u c depind întemeierea şi reuşita i. este o producţie iluzorie şi constituie unitatea componentă a viselor. iniţial. sîntem forţaţi să spunem că realitatea psihică este o formă de existenţă particulară ce nu ar trebui să fie confundată cu realitatea materială". conform definiţiei lui CI. categorie taxiologică introdusă de Gh. adopte regularităţile activităţii de sistematizare reflexă a creierului ca factori de care trebuie să se ţină seama în organizarea oricăreia dintre activităţi. de regulă. procesele demografice. La acest nivel f. precumpănitor onirice.uniliei iar mai departe. în acordul interpersonal al cuplurilor. 13) stimularea sintezelor în zonele relativ inhibate. pe de o parte. a reveriilor (vise diurne) intervenind ca elemente ale vieţii fantasmatice a subiectului şi îndeplinind un rol important în etiologia nevrozelor. ţeluri şi aspiraţii comune. 5) întărirea legăturilor temporare. Garnier (1852) socotea că f. sînt independente una de alta. regulile şi normele ce contribuie la optimizarea activităţilor. desemnînd condiţiile. constau în criteriile valoric-personale de selecţie a partenerilor maritali. economice. 9) menţinerea constanţei relative a stereotipului şi componentelor sale. Astfel. iar după unele interpretări sens de funcţiune. f. 3) folosirea acţiunii de transfer şi evitarea interferenţelor. 6) diferenţierea excitanţilor. un element constitutiv care acţionează specific şi trebuii. Originea lor inconştientă este decisivă pentru destinul lor". în capacitatea de a le transmite în mod adecvat acestora habitudini. inconştiente. şi în cele din urmă (dar nu ca importanţă) asiguri ud creşterea progeniturii. termenul de t. în care. apoi avînd habitudini. 11) stimularea schimbărilor în (impui elaborării stereotipului. într-o maniei îi mai muit sau mai puţin diformată de procesele defensive.FACTOR. 7) interacţiunea diferitelor procese corticale. mai larg. „scenariu imaginar în care subiectul este prezent şi in care eşto figurată. precum şi în a le forma trăsături importante ale viitoarei personalităţi. Aceasta se referă cu deosebire la f. demograful etc. fanaticus — inspirat de zei. 4) asigurarea unei intensităţi optime a stimulilor. a unei dorinţe inconştiente". Prin- 2<Î2 . liste depăşit. l>arg utilizat în psihanaliză. să lie considerat în interacţiunea sa cu celelalte elemente în descrierea sau explicarea. despre care Freud arată că „sînt. 14) folosirea reflexelor de ambianţă. 12) generalizarea stereotipului. nota proprie a f. pe cale de a ieşi din u/. Zapan. Toate aceste probleme psihologice şi multe altele de acelaşi gen au generat o problematică de cercetare vastă şi diversă (ajunge să amintim că psihanaliza îşi trage originea din aceste probleme). psihologul s-a întîlnit cu antropologul. ele sînt inconştiente şi incapabile să devină conştiente. religioase şi sociale (inclusiv drepturi sau interdicţii sexuale). care nu corespunde realului. termenul se raporta la doctrinele religioase şi desemna intoleranţa şi cruzimea manifestate faţă de cei de altă credinţă. juridice. FAMILIE. f.

care are loc în cadrul interacţiunii sistemului cu mediul şi unul intern. înscrise îu programul de funcţionare a sistemului. termenul este utilizat impropriu. se manifestă la toate nivelele de organizare ale materiei. dincolo de simptome. în psihologie. Există totuşi tendinţa de a considera f. starea-liniită a subiectului copleşit de scenele la care asistă. îndeosebi ru construcţiile ini. prezintă importanţă in considerare1:! capacitâţii de muncă. realizînd astfel coechilibrarea dinamică şi în acelaşi timp autodelimitarea sistemului faţă de mediul său specific. complex. temerile delirante ale paranoicilor. FEEDBACK (RETROACŢH'NE. FATALISM {Ut. ale diferenţelor individuale în ceea ce pri- veste predispoziţia sau rezistenţa la oboseală. inconştiente. stabilizatoare. se pot transforma în comportamente angajate. unul din principiile ciberneticii. se înţelege prin f. apar ca un fenomen privilegiat. la experienţe arhaice infantile de autocratism. prin reacţia efectului asupra cauzei şi închegarea circuitelor reflexe autor eglatorii. îmbrăcînd diferite forme în cadrul diferitelor sisteme. liminale. care se proiectează asupra altora cu un sens ostil. în funcţie de sensul acţiunii semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a mărimii reglabile. în funcţie de gradul de complexitate a operaţiilor pe care le efectuează mecanismul de comandă se disting: f. episoade. f. fantasmele inconştiente ale istericelor. în funcţie de poziţia verigii conexiunii inverse în schema de organizare a sistemului se pot distinge două categorii de f. care realizează o reducere sau înlăturare a oscilaţiilor valorilor mărimii reglabile de la valorile date. conştiente ce apar în reverii (ca produse ale elaborării secundare a viselor) acestea sînt „scene. libcitate şi • « . care desemnează informaţia provenită de la efector sau de la „ieşirea" sistemului. autoreglare. semnalizînd 'diferite efecte. corectoare a perturbaţiilor. de performanţele şi valorile pe care le percepe şi de care nu se poate desprinde. Eile principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu. S. întrucît. doctrină filosofică sau de origine mistică în conformităţi' cu care evenimentele din lumi1 şi viaţa omului depind de soartă. în genere. Informaţia inversă se adresează ca mărime informaţională din nou „intrării" sistemului pentru ca acesta să-şi modifice activitatea în funcţie de scopul propus. caracteristică individuală privind gradul de rezistenţă la oboseală şi totodată nivelele de solicitare la care oboseala survine. Ca fenomen natural f. care constă doar în operaţii de comparare. transformarea iniţiată şi împlinită. ca rezultantă a însuşirilor subsistemelor şi a combinaţiilor lor (Klaus).' Freud nu găseşte însă o deosebire calitativă între diversele tipuri de f. care se realizează la nivelul interacţiunii subsistemelor. 13azâ a cunoaşterii ştiinţifice. conferind stabilitatea internă a sistemului.'i. faţă de o valoare iniţial dată sau faţă de punctul de echilibru. după Laplanche. în variante moderne. ea însăşi exprimînd ceva din destin. evenimentele specifice de comportament şi viaţă psihică asupra cărora poartă cercetarea. FATIGABILITATE. ficţiuni pe care subiectul le construieşte şi pe care şi Io povesteşte în stare de veghe". de corelare a elementelor stocate în memoria sistemului cu cele actuale etc. Conta. efort fizic mai mare etc). la angajarea în acele profesiuni care prezintă solicitări speciale (muncă de noapte. sub influenţa unei stimulaţii excepţional de atractive sau de periculoase. pe care le descoperim. sînt altele intermediare. fatum — destin). se disting: i. • îndepărtează mult de real -J chiar de posibil. F. avînd un sens apropiat de determinism. negativ. Informaţia trimisă înapoi la centrul de comandă tinde să se opună la distanţa265 264 . C'ît priveşte f. S-au stabilit tipologii ale oboselii. destin. faţă de discordanţa dintre valoarea reala a parametrului reglabil şi o valoare dală. Astfel. precum şi în diagnosticarea de către medic si psiholog a neadaptărilcr la muncă.: „Fantasmele clar conştiente ale perverşilor. cum ar fi cele de selecţie. Semnul de „—" înseamnă că f. are sens contrar. fatum. complex de castraţie etc. este un element component inseparabil al mecanismului de autoreglare si în acelaşi timp o însuşire a organizării unui sistem în 'ansamblu. a căror cauză majoră e oboseala. cum sînt cele ce apar în filosofia lui Spinoza sau V. f. F. romane. el menţine coordonatele sistemului în limitele anumitor valori. FASCINAŢIE. Freurl acorda un loc important dubioaselor f.tre f. simplu. identică numai cu imaginaţia F creatoare. care. tensiunii afective şi actelor intelectuale. între valoarea dată a mărimii reglabile şi valoarea reală a mărimii de ieşire şi f.'efect de imobilizare a mişcărilor. condiţii noi şi eficienţa acţiunii executate sau a comenzii elaborate.: extern. sinonim cu imaginaţia. în condiţii favorabile. prin psihanaliză. care „se apropie foarte aproape de conştiinţă şi rămîn acolo fără a fi perturbate atîta timp cît n-au investiţie intensă". originare ce se referă la viaţa intrauterină. Uzual. care realizează în plus şi alte operaţii. sinonim al fenomenului sau adulai. FAPT.«ist ice c? dispun < : 1 • ' un grad maxim di. acestea coincid prin conţinutul lor pînă la cele mai mici detalii". realizează „procesul de trecere între diversele sisteme psihice: refulare şi reîntoarcerea refulatului". între acestea forme de f. Teorie a predestinării faţă de care voinţa omului ar fi neputincioasă. CONEXIUNE INVERSĂ). FANTEZIE.

si masculinitatea rezultă din tipul de relaţii ce se instituie.Viei. de a interpreta şi a modela o aceeaşi situaţie. culorile albăstrui se văd cel mai bine în obscuritate şi dobîndesc oarecare strălucire. în continuare după un model cultural. în condiţiile adaptării la întuneric. sau avînd sensul invers. dar i se conferă acesteia o oarecare înclinare. nu sînt accesibile decît introspecţiei. In ultima vreme se insistă mult asupra elementelor de anticipare în psihocibernetică şi de aceea se recurge la termenii de feed-before. F. rcalizînd acomodarea prin depăşire.il. Miilor. întrucît. P. un raport. pe cînd f.î- IPIIH. accesibilă organelor de simţ. Faure arată că f. Galnnter — planuri ale conduitei şi imagini ale situaţiei. Important este deci operatorul. — BEZOLD-UKUCKE. linia se înclină în sens contrar. prin descoperirea într-o oarecare situaţie dată a unui alt principiu de relaţionare a elementelor. de modificare ctc. constînd din menţinerea unei pete în cîmpul vizual. F. lărgind permanent domeniul zonei reglabile a unui sistem şi deci a capacităţii sale antientropice. autoîntreţinere. deci direct constatabilă. intuiţie psihologică şi pricepere educativă. în măsura în care acesteia i se acordă credit. implică transformarea continuă. prin fuziunea binoculară prima verticală se contopeşte cu una din cele două. K. . phainomenon — ceea ce apare). cunoscut sub denumirea de fenomenul phi. FENOMENUL LUI:-AUBERT. care.x. du 1 ni.ii. rivată. va fi pozitiv sau negativ. pozitiv amplifică oscilaţiile valorilor mărimii de reglare de la o valoare dată. caracteristică . dar percepea corect fizionomia soţului aflat in aceleaşi condiţii.. Rosenblueth) asigurat. perceperea tonalităţii cromatice depinde de gradul de iluminare a ei. ca fiind mai semnificativi.' îi'^U. Pribram şi E. de a asimila situaţiile noi pe ba/a schemelor operaţionale consolidate şi standardizate. la centru. alb şi gri. — WERTHEIMER. de sancţionare. tinde să fie eliminată slăbiciunea şi dependenţa. l.K. pe baza elementelor de anticipare şi proiectare (recent au fost introduşi. din acesta. desfăşurare particulară şi obiectivă. pe baza datelor informaţionale. le percepea deformat (iluzia Ames). feed-forward. —TROXLER. un efect ce intervine cu necesitate în anumite condiţii (de ex.II 11\ aţi. în raport cu care f. constatat experimental prin perceperea unei linii luminoase între 267 . teleologic (A. sentimente durabile. pozitiv se traduce ca o tendinţă vectorială a subiectului uman. depinde de luciul obţinut stereoscopic prin prezentarea la fiecare ochi a cîte unei suprafeţe mate. determinînd trecerea de la o stare la o alta. Tradiţional f. J. tendinţă de a aborda şi a reduce necunoscutul la cunoscut.psihică a individualităţii cu o bază biologică. după Iul. la jii\ el <. acesta din urmă fiind precis determinat şi avînd o structură accesibilă descripţiei. FEMINITATE. Aţin hiu -— aixepfori ai acţiunii. sau fenomenul entropie. de la subsistemul efeetor. în privirea fixă. HONI. permite să se depăşească modelul clasic al arcului reflex prin acreditarea generică a reacţiilor circulare. în psihologie. după ('. 'găsit de Wittreich (1952).PURKINJE. psihice. iar celuilalt două verticale apropiate. î i f. parvenind permanent şi secvenţial. . în plan psihologic. mi mărimii cai o teoriei reiţLif. î. al menţinerii stării existente sau al revenirii la starea preexistentă. în observarea unei verticale luminoase dacă se înclină capul într-o direcţie.. direct. î. dar constituită 366 |ii. între reprezentanţii celor două sexe după valori acceptate desemnînd statute diferenţiate. prin procedee operaţionale diferite. inteligenţă analitică. Janet a propus o distincţie între f. corespunzător nuculei retiniene.I. Se defineşte în unitate şi opoziţie cu esenţa. in cazul cunoscut al observării unor fizionomii de bărbaţi printr-o fantă. ISernstein — modele necesare ale viitorului. F. punctele situate în zona vederii periferice se estompează treptat şi dispar din imaginea perceptivă.nitrai fiind . C) a doua coordonată ar fi cea a controlului.-I- l. F. preocupări pentru frumos şi promovarea valorilor morale. mai bine-zis a interacţiunilor circulare dintre subiect şi ambianţă. prin retroaferentaţie. devin esenţiale două coordonate: programul şi sarcina de. pozitiv se traduce ca autoexcitaţie. în genere. prin specificare. şi fapt.cli«'Mi'. — DOV1Î. se referă la faptul constatat la o femeie cu numele de Honi. I.i l'. preconizată a fi mai bună — atingerea unui ţel.-!'. finalist. reductibil la comandă şi control. considerînd un optimum de vizibilitate a tonurilor în jur de 550m.. indică. corective.IC. termenii defecd bsfore şifeedforward). -MAXWELL. 1 i n i ' negativ este caracteristic proceselor de asimilare. dacă unui ochi i se prezintă o verticală.'. Teplov demonstrează caracterul mijlocit al cunoaşterii f. Autoreglajul. ceva local. dup. psihice reprezintă o categorie aparte. ca o tendinţă vectorială . F. pozitiv realizează latura acomodativâ a adaptării. FENOMEN (gr. Aspectul comunicaţional al sistemului psihic nu poate fi detaşat de caracterul său intrinsec. Din modelul f. informaţii asupra modului cum se efectuează acţiunea şi astfel subsistemul reglator poate să transmită comenzi suplimentare.i. B. structurat prin schcmele-bloc cu f.i. deci o unitate a contrariilor. este denotată prin sensibilitate. — PANUM.i. tranzitoriu sau. Phi). implică succesiv şi simultan ambele tipuri de f.i subiectului în relaţia sa cu mediul.

despre care se crede că posedă forţe supranaturale. încearcă să topească obiectul şi subiectul în relaţia dintre obiect şi subiect. F.. F. activitatea esenţiala a f. organizarea vieţii în comun (ex. la valoarea proiectată constituie scopul principal al activităţii de întreţinere. categorie cibernetică şi ergonoiniră ce exprimă rezistenţa hi soli ci lan . doctrină de origine si factură teologică afirmînd. Husserl nu mai face nici o deosebire între reflectat şi reflectant.. La multe animale f. Menţinerea f. Reducind fenomenul la percepţie si esenţa la concept. practică a cultului faţă de obiecte. într-adevăr. lumea şi conţinutul referitor la ea fiind puse în paranteză. Succesiunea de imagini apropiate duce la fuziune şi deplasare. iar reiatele nu înseamnă mai nimic. că la baza fenomenelor studiate de ştiinţă se află . totodată. re sau aparate tiitnicc. e. a unei poziţii în situaţiile problemă. produsul muncii fiind evaluat independent de condiţiile reale ale producţiei.două becuri electrice apropiate si care so aprind succesiv cu o frecvenţă de peste. tărie.. este reprezentată de comportament. fiecărei componente şi de modul de aranjare a componentelor: în serie (nefuncţionarea unei componente atrăgînd după sine nel'uneţionarea întregului sistem) sau în paralel (defecţiunea unei componente neantrenînd defecţiunea întregului sistem). f. DESCRIERE FENOMENOLOGICĂ). Calitate a atitudinilor de a fi stabile. siguranţa în desfăşurarea comportamentului uman. conspecifici sau nu. iar cunoaşterea filosofică dezvăluie esenţa care a participat la făurirea lui. sistemului om-maşină-mediu depinde de f. inflexibile. fides — credinţă). Husserl (1900) apare şi ca o eonii molare introspectivă nemijlocită a esenţelor şi formelor pure ale spiritului. De aceea în fenomenologia lui Husserl ideile nu mai sînt „lucruri". Poale fi definită şi măsurată fie ca probabilitatea realizării cu succes a unei anumite performanţe (opusă probabilităţii de apariţie a unei erori sau disfuncţionări). Parfunmrile pot fi considerate. fie prin timpul mediu pentru o eroare. organismul îşi alege mediul. comportamentul devine un factor important al evoluţiei însăşi. în situaţiile sociale comrtte. YVald scrie: „în fenomenologic. ci f. modificîndu-1 în măsura în cari' depinde de el (Piaget). substanţe secretate de un animal şi care influenţează comportamentul sau dezvoltarea unor indivizi. prioritatea credinţei religioase asupra ştiinţei. Deci f. astfel explicîndu-se mişcarea aparentă. conştientă şi de durată. esenţa lucrurilor nu se află „dincolo" de lucruri. ca avînd o valoare „în sine" iar nu o valoare în relaţiile de schimb şi de utilitate. termen care defineşte „ectohormoni". pînă la un punct.. 18 ori pe secunda. ci „intenţii". magie). nu se referă numai la planul ideal j şi la cel comportamental. rezistenţă în apărarea şi promovarea unei decizii. Se opune ezitantei. se implică şi ca o iluzie cognitivă ce se poate îutilni şi în alte sfere dec ÎL cea a reliiriei. la albine). artificiali.. rezultatul „vizibil" si conslatabil din organism. în cer. curent fi- că „relaţia este totul. FER0M0N. H. jitucItonalitatea superioară şi t/e durată. intervine — după Marx — în cazul mărfii.te legată strîns de convingerile individului şi de organizarea lor volitivă. magice sau că pot mijloci relaţiile cu astfel de forţe. „Fantezia încălzită de dorinţă — scrie Marx — creează la fet'işist iluzia că un lucru material poate să-şi modifice proprietăţile sale materiale numai pentru a-i satisface poftele lui". atitudine de adoptare rapidă. F. 269 . FIDEISM (lat.it. Husserl mută ideile platonice din obiect în subiect. la unii autori recenţi. Aceeaşi iluzorie atribuire de însuşiri. în funcţie de comportări mai mult sau mai puţin adaptate." Şcoala de la Wurzburg şi-a asumat studiul fenomenologic al gîndirii opus celui logic. Se adaugă şi un sens extensiv privind oria. presupunînd interacţiuni constante între acţiunea organizatoare a reacţiilor şi influenţele mediului. iraţionalist. Lucrul este unitatea dintre un complex de senzaţii şi o esenţă logică. Aici se produce fetişizarea. echivalarea credinţei cu ştiinţa. acesta asigurînd circularitatea relaţiilor dintre organism şi mediu. ca f. Prin ext. Fenomenologii cred FENOMENOLOGIE. ca proprietăţi intrinseci ale obiectului iar nu ca obiectivare a unor acţiuni şi relaţii sociale. sugestibilitâţii şi tendinţei spre abandon in faţa greutăţilor. FENOTIP. în străfundul eului uman. c FETIŞISM (port. reproducere. FIABILITATE. descriere de procese subicc< ive fio şi pe calea reconstituirii lor cu mijloace imlirec ( < • (V. F. Cunoaşterea spontană făureşte lucrul. rezistente faţă de forţe opuse. fetico — vrajă. în varianta modernă. pretinde că depăşeşte opoziţia dintre fenomenul perceput şi percepi ia fenomenului. joacă un rol însemnat în sexualitate (poate şi la om).1. eliberarea maximă de pericolul deteriorării unor disp<>~. Selecţia nu vizează în mod direct genele. în varianta lui Ji. losofic si psihologic bazat pe ideea cunoaşterii directe a fenomenelor mintale şi a descrierii lur concrete. Reacţiile fenotipice fiind un rezultat al „normei de reacţie" al genotipului (fondului genetic) şi.voinţa divină". prin afirmarea realităţii obiective a conţinutului credinţelor şi prin susţinere. în funcţionarea unei maşini sau a unui sistem oiii-inaşină-mediu. răspuns al genomului faţă de incitaţiile şi tensiunile mediului. ci „dincoace" de lucruri. FERMITATE. Proccdînd la o examinare critică a f.

Actele f.-o'Mii1 t i v e c a p b<. în vederea studierii şi a eliminării greşelilor existenţe în procesul muncii analizate. dar şi capacitatea de a renunţa la unele satisfacţii personale. închis şi individualizat. Există tn-i varietăţi fundamentale de cunoştinţe figurative: 1) percepţia („copie" a unui obiect. în acest caz.-a. înregistrările pe peliculă se declanşează cu ajutorul unui impuls electric. Totodată. se foloseşte f. reprezintă una in d e [ j nil c a adevărului şlmiţilic FIGURABILITATE. este expresia egoismului şi lipsei de ideal. care apar subiectului drept „copii" ale realului. FILANTROPIE (gr. omul ca realitate procesuală şi globală. expresie sibilitatca studierii detaliate ţi multilaterale. între testare şi re testarea de mai tîrziu trebuie să se obţină o corelaţie de 0. imagini în care diferenţele perceptive dintre fond şi figură nu sînt atît de pregnante. se obţine o importantă economi*de timp pentru observator. metaforică relevînd emergenţa asociativă. fidelitas. 2i imitaţia (reproducerea motorie efectivă în prezenţa sau în absenţa obiectului). contur stabil. prefăcătorie.'is — credinţă. persistenţa atitudinilor faţă de sine. în aşa fel ca in obiectivul [iecăruia din ele să intre numai o anumită parte a 271 . FIGURĂ. faţă de ideile şi convingerile adoptate. realizată în prezenţa acestuia). în teoria marxistă î. aşa cum au loc ele în realitate.:<til"i' Aceasta presupune ca fiecare probă sau subprobă să aibă o „adresă" exactă. la intervale neregulate şi întîmplătoare. aplicarea metodei f. Acestea nu sîiit însă figurative în sens concret. permite înregistrarea proceselor de muncă pe peliculă.crecaiâ p>tFILIAŢIE DE IDEI.: de producţie în ansamblu. Cultivarea f. „luarea în consideraţie a figurabilităţii" se referi la cerinţele cărora se supun fenomenele onirice şi anume selecţia şi transformarea gîndurilor şi dorinţelor. în acest scop aparatul se plasează în aşa fel îneît să surprindă în cîmpul său toată zona de muncă ce se analizează. implică ataşamentul faţă de o cauză şi capacitatea de depăşire a unor bariere — interne şi externe — în vederea respectării obligaţiilor asumate. intuitiv. mărginire şi neloialitate. Se detaşează ca o structură dintr-un cîmp global.F f. Iniţial a fost atribuit mai ales micii burghezii germane din timpul lui Goethe. FIINŢĂ. în acest fel se. 3) imaginea mintală sau reprezentarea (reproducere. ceea ce există în chip absolut dincolo de toate schimbările şi aparenţele. de alţii.i u i c uii\ i!i. în unele cazuri. philanthropia. semnifică existenţa omului. sau fiabilitatea testului. în expre- de cunoaştere concretă. să privească un anume fenomen. mai ales în imagini vizuale. omul ca personalităţi luat în ansamblul tuturor atributelor. F. se pot efectua un număr mai mare de observări zilnice. în sens filosofic. F. un contur. doctrină şi atitudine ce se exprimă prin ataşamentul faţă de oameni şi tendinţa de a-i ajuta.90 pentru ca să se ateste î. respectiv constanţa şi omogenitatea datelor obţinute printr-un test aplicat de mai multe ori aceluiaşi subiect. se asigură o precizie mai mare a rezultatelor. s d i e i m i : a s p e c t a l f u n c ţ i i l o r r. interiorizată şi produeîndu-se în absenţa obiectului — spre deosebire de percepţie). F. Datorită acestui fapt. intuitivă. iar pe ecran poate fi reprodus şi cu altă viteza (încetinită sau accelerată). entitate ontologică a omului luată în genere sau în secvenţele sale existenţiale (M. putîndu-se înregistra situaţia pe unul sau mai multe locuri de muncă şi apoi reproduce pe ecran ori de tîtc ori este nevoie. Deci sînt selecţionate acele semnificaţii care se pretează la puneri în scenă vizuală iar deplasarea este polarizată către imagini. FILMARE. atît a procesul v. Aparatul de filmat poate fi utilizat şi la efectuarea observărilor instantanee. nu se pot substitui rezolvării reale a problemelor sociale şi optimizării cuprinzătoare şi de perspectivă a condiţiilor vieţii omeneşti. o 270 din calităţile măsurii. cu mai multe aparate. cînd trebuie să se înregistreze procese efectuate de către mai mulţi executanţi sau la un loc do muncă cu mai multe puncte de lucru (deservirea mai multor maşini). FIGURATIV. naşterea ideilor una din alta prin desfacerea implicaţiilor şi combinaţiilor spontane. mai precis ale unor stări reale. Figuri ambigue. aşezate în mai multe poziţii. cit şi a diferitelor elemente ale acestuia. presupune înţelegerea şi compasiunea altor persoane. refni. are următoarele avantaje: se asigură o obiectivitate mai mare a înregistrărilor. devotament). în tehnica psihodiagnozei. ' i n l i f i i / ă al i'ilul |>i!'po!i<lcafri_t. FIDELITATE (lat. formă. f. continuă modificare a comportamentului după calcule meschine. tendinţă spre a obţine aprobarea celor puternici şi admiraţia celor slabi. ceea ce caracterizează o formă. Heiclegger). sia psihanalitică. trebuie să evite ostentaţia. astfel îneît să fie reprezentabile în imagini. î c n t <['• • . procesul de productiv cercetat poate fi înregistrai cu o anumită viteză.80 — 0. se pot obţine probabilităţi dorite într-un timp scurt. ca metodă de măsurare şi analiză a consumului de timp de muncă.t l a a c e l e i n i m . care nu se pot percepe la observările vizuale obişnuite. FILISTINISM. — iubire de oameni). „copie". imitaţie a obiectului. Se adaugă formele sau figurile (schemele) logice. • t . devin accesibile vederii acele elemente ale procesului. relaţiilor şi determinărilor sale. o relaţie sau însuşire. un ansamblu de linii şi suprafeţe. sau al orientărilor filosofice. putîndu-se înlocui una pe cealaltă. în psihologie se desemnează prin f.

sub acţiunea sistemului nervos central. faţă de o idee. militare. F. tonalităţi etc. Activitate de stocare a informaţiei. bazat pe întărirea şi sistematizarea legăturilor temporare în condiţiile repetiţiei şi sub influenţa semnificaţiilor. se suprapune senzorial. în mod special nevroticii. în cadrul teoriei freudiene a inconştientului. cît şi una activă. semantic se realizează printr-un mecanism de feedback. se realizează la un nivel semantic. fiind reconsiderată prin cibernetică. senzorial şi al reacţiei de orientare. fio po baza unei structuri informaţionale complexe elaborate de mecanismele cognitive. care constituiun preproces de f. în general. definind pn mul stadiu al atenţiei. ca rezultat al modificării unor parametri ai receptorilor. fie în interacţiunea cu mediul ambiant. Acestea sînt elaborate fie pe baza unor elemente simple (ca intensitate. La un prim nivel f. în lumina parametrului f. se poate asocia acţiunii reglatoare. controlînd ambele nivele de f. problema relaţiilor dialectice cauzăefect. pentru anumite influenţe externe. prin însăşi schema de organizare a sistem'ii ui. finis — scop). fantasme. constînd din incapacitatea de a fixa şi a reţine materialul informaţional. ataşare excesivă.. regăsindu-se la nivelul f. mesajele aferente fiind supuse în prealabil unui proces de analiză şi recunoaştere care are rolul unor preprocese de selecţie. se realizează pe mai multe nivele mărind astfel capacitatea discriminativă a sistemului psihic. {. Noţiunea de f. doctrină teologică-religioasă explicînd lumea şi mai ales viaţa prin scopuri date. ob18 ţinerii rezultatului celui mai bun. tonic se realizează prin mecanismele atenţiei. în conformitate cu principiul general al economiei. tiv. Cînd un sistem posedă un repertoriu mai larg de acţiuni reglatoare în raport cu unul şi acelaşi obiect. Un al doilea nivel de f. prescriindu-se anumite transformări şi operaţii. prin relevarea autoreglaj ului în baza unui program care. la un anumit stadiu. senzorial. prin predestinaţie.F locului de muncă. ci pe baza unei decizii sau unei secvenţe de decizie. f. F. structură-funcţie. stagnare a dezvoltării afective la un anumit nivel. de un anumit obiect sau de un tip de relaţie arhaic.. F. acţiunea sistemului în raport cu un anumit obiect nu dobîndeşte atributul de reglatoare dccît dacă duce la obţinerea unui efect pozitiv concret. F. Acest f. Indiferent du scopul f. operaţii de selecţie a mesajelor informaţionale. Printre tulburările memoriei se cunoaşte şi amnezia de f. rămîn ataşaţi. Din punct de vcd<T< cibernetic este un sistem de control automat al mesajelor de intrare. dispozi- sitate a selectării mai riguroa . se pot aplica două procedee principale de filmare: 1) cu frecvenţa normală sau accelerată. pe baza unor criterii elaborate în cadrul unui proces de autoreglaj. F. fINALISM (lat. din cauza inadecvării structurale sau a lipsei de valoare de semnalizare a respectivelor calităţi. la acest nivel f. cuprinsă în cadrele unei concepţii genetice. ele asigurînd orientarea activă a organismului către selecţia anumitor mesaje. foarte complicat. 372 afective şi voliţionale. î. 2) cu frecvenţa încetinită (sub cea normală). în teoria lui J-'reud asupra libidoului este definită prin persistenţa caracteristicilor anacronice ale sexualităţii. sportive ctc. este. cel mai pregnant. şi prin respingerea altora. implicînd o progresie ordonată a libidoului. se cerc să fie aleasă acţiunea cu gradul de f. imagini. se realizează pe baza dispoziţiei analizatorilor de a recepţiona selectiv proprietăţile stimulilor. noutate etc). prin admisia unor frecvenţe. se constituie şi cunoaşte o devenire.. în termeni de acceptare a unora şi respingerea altora. Caracteristica lui este că poate manipula mai multe mesaje concomitent în canalele paralele. selecţia nerealizîndu-se aleator. în ceea ce priveşte modul de satisfacere. realizează o selecţie pasivă (prin specificitatea structurală a analizatorilor). se poate considera ca desemnînd un mod de inserţie a anumitor conţinuturi reprezentative (experienţe. un obiect. FINALITATE.. ajustarea anticipa tivă receptoare şi executorie. Astfel atenţia apărută ca neceFILTRU. şi de numărul do aparate folosite. Opus determinismului. legaţi de strucririle de semnale. bazat pe un mecanism i'ecdback de inhibiţie a penieiiei Acest mecanism realizează oii i rea pe baza unor indici ni uit mai complecşi. pînă la obsesie. o persoană. Metoda poate fi aplicată în aceleaşi condiţii. termen ce exprimă scopul reglării şi descrie caracteristicile rezultatului la care trebuie să ducă o acţiune reglatoare. voluntar.. în studiul acţiunilor artistice. a mesajelor. pentru asigurarea. poate fi nu-unlcstă şi actuală sau 273 FIXARE MNEMONICĂ. In afară de orice referinţe genetice. a fost depăşit de materialismul dialectic. într-o manieră mai mult sau mai puţin deghizată. proces . la rîndul său. FIXAŢIE. fie pe planul organizării interne. F. intensităţi. didactice. în funcţie de capacitatea sistemului. Negată de materialismul mecanicist. stabilizare a unei tendinţe. ca în cazul mecanismelor homeostazice sau ce se elaborează în cursul evoluţiei individuale pe baza procesului de adaptare şi învăţare. de o experienţă infantilă. FILTRAJ. care persistă în inconştient nealtcrateşide care rămîn legate pulsiunile. reducînd mulţimea mesajelor aferente la un singur mesaj care să poată fi apoi prelucra' de sistemele de organizare a comportamentului. Mesajele selectate de receptori sint supuşiunor prelucrări. mult mai riguros. iniţial al memoriei. în general toţi oamenii.. Tot la nivelul atenţiei se realizează şi un al doilea î.

Experimental s-a constatat că „priza de conştiinţă" a rezultatelor unor anchete duce la intensificarea opiniilor şi atitudinilor în sensul proclamat de rezultatele anchetei. 18* in- I LOYD-MANN EFECT. J. Suplinind carenţele orientării şi selecţiei profesionale t. debitul verbal. Cu psihologia are relaţii strînse î. FLUIDITATE. Apreciată ca rezultat al dezvoltării gîndirii. orientin du-se similar. FLICKER. în sens figurat. 1952). FIZIONOMIE. structură facială individuala. împiedicînd astfel rezolvarea de probleme noi. înclinaţia spre rutină. orientare reducţionistă încercînd explicarea fenomenelor biologice şi psihice exclusiv prin concepte. în acest sens s-ar explica unele rezultate obţinute prin testul Szondi. uşurinţa şi rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei. . FIXITATE FUNCŢIONALĂ. Guilford distingeî. facilitînd organizarea comportamentului pe un nivel inferior de complexitate (regresia). FLEXIBILITATE. în capacitatea de a renunţa la vechi puncte de vedere si de a adopta altele noi. factor al inteligenţei şi creativităţii constînd din bogăţia. fenomen social cu implicaţii economice şi psihologice — părăsirea locului de muncă şi angajarea în altă organizaţie economică. modele fizice (formulată de O.J.! prin capacitatea de eforturi îndelungate şi tenace. latentă — disponibilitatea motivaţională pentru schimbarea locului de muncă dacă nu se schimbă sau dacă apar anumite condiţii. caracterizează tipul f. r« pre/inU clertul d<. ramură a biologiei organismice. îmbinarea specifică a trăsăturilor pozitive şi negative. FLEGMATIC. celule). d. mai ales în ce priveşte corespondenţele de detaliu. O mare dezvoltare a dobîndit ştiinţa interdisciplinară a psihofiziologiei. deprinderilor şi structurilor intelectuale. este un mecanism social spontan de adecvare a capacităţii indivizilor la cerinţele locurilor de muncă. Guilford şi al creativităţii constînd din restructurarea eficientă a mersului gîndirii în raport cu noile situaţii (Carter. monstruoase. ţesuturi. lentoarea. sistemului nervos şi a secreţiilor endocrine. nu poate fi considerată ca o restructurare rapidă a mersului gîndirii. simbolică şi două modalităţi: f. factor al teligenţei şi după J. gnomon — cunoscător). într-un sens special şi empiric. Kysenck FIZIONOMIE MORALĂ (gr. Importantă considerăm că este nu atit 275 . ex- în psihologie. cursivitate.-M. cum s-a crezut cîndva (fi'jiologism). spontană în care restructurarea datelor problemei se face de către individ din proprie iniţiativă. Lavatt. neadaptarea la solicitările meseriei etc). F. R. dar astăzi e larg răspîndit şi experimentul in vitro. s-a manifestat tendinţa de a descifra particularităţile psihice după cele fizionomie e N. Porta (1586). creierul are şi alte funcţiuni decît cele legate de psihism. Se pare că o importanţă inai mare decît structura anatomică facialii o are expresia. compensat. FLUCTUAŢIE. ideaţionahî şi de expresie. presie utilizată de promotorii studiului gîndirii din şcoala de Ia Wiirtzburg şi de şcoala Gestaltistă pentru a desemna stabilizarea şi rigiditatea cunoştinţelor. nu este numai o premisă a gîndirii creative ci şi o rezultantă a ei. relaţii. leagă tendinţele criminale de caractere înnăscute. FIZIOLOGIE. în posibilitatea de a opera cu uşurinţă transferul (din planul perceptiv în cel figurai si în cel conceptual) şi în abilitatea orientării gîndirii în direcţii cit mai diferite. „profilul" individual. bogăţia ideaţiei.F poate constitui o virtualitate prevalentă. puternic. este experimentul in vivo. exprimate în f. organe. Metodologia centrală a f. în lucrările acestora manifestă tendinţe de discriminări rasiale. de a găsi condiţii de muncă mai uşoare. L. Pe de altă parte. termenul se mai utilizează pentru a desemna indiUTeiilismul afectiv. Guilford deosebeşte 3 tipuri de f. physis — natură. FIZICALISM. F. semantică. prin itilroversiuue şi stabilitei" < ruoijonal. f.m.). poate fi utilizat atît în tehnica propagandei cît şi în acţiunile de educare colectivă. (1781) au dezvoltat fiziognoniKi ca artă a cunoşterii caracten Im după f. un factor perceptiv care corespunde unei supleţe de restructurare. Neurath. Nu s-a putut ajunge hi vreo confirmare a unor astfel de corelaţii psihomorfologice. şi care se manifestă prin facilitatea cu care se poate distinge într-un întreg mai multe structuri diferite. creierului. determinată de condiţii obiective (solicitările mediului şi/sau condiţiile de lucru) şi subiective (dorinţa de a cîştiga mai bine. refuzul schimbărilor. unde restructurarea e dirijată. dezvoltat pe baza tipului de activitate nervoasă superioară. desemnează tabloul trăsăturilor morale ale individului.e. adaptativă. echilibrat-inert. care necesită flexibilitate şi restructurări. fenomen de fuziune parţială şi fluctuantă a senzaţiilor (licărire) în condiţiile în care stimularea intermitentă ajunge la o frecvenţă critică. înfăţişare fizică. avînd ca obiect cunoaşterea manifestărilor vitale ale individualităţii organice şi ale părţilor sale componente (sisteme de organe sau „aparate". şi avînd drept particularităţi relevante calmul. răbdarea naturală. Ea este totodată legată de motivaţie şi atitudini. dar psihologia nu se reduce la f.: verbală.a. f. f.i. ea fiind o particularitate funcţională ce rezultă mai mult din atitudini şi din exerciţiu. 11. Generînd instabilitatea forţei de muncă are efecte economice negative.dliuck al rezultatelor mici anchete aduse la cunoştinţa celor anchetaţi. şi f. figurală. Lombroso. physi o gnomic.kt. J.K. primitive. Carnap ş. slaba reactivitate afectivă şi durabilitatea sentimentelor. Thurstone consideră I. profil temperamental. chiar pentru creier.

Diferite puncte de vedere asupra căilor de producere a semnalului: fiămînzirea generală a organismului şi deci transmiterea informaţiei pe toate căile posibile. genecremnofobie (frica de prăpăstii). ci este complicat prin mecanismele sale defensive. fenomen sau medicamente). awaxopermanentă. agoracu oamenii). melancolie. Ca simptom prevalent este întîlnit în nevroza fobică. de moment în raport cu hazarautofobie (frica de a fi singur). W. galeofobie sau fatofobic lenţă! După Regis (1923). chenofob'. la o adevărată categocromatofobie sau ereutofobie (frica rie de stimuli. putîndu-se fobie (frica de diavoli). F. difuze) şi monofobii. amlrofobir (repulsie faţă de sexul masculin). Se disting senzaţii de f. se (frica obsedantă de pisici). se împlineşte ca un impuls spre acţiune în vederea restabilirii echilibrului. semnalizînd del'icitul de substanţe alimentare în organism şi dezvoltîndu-se în legătură nemijlocită cu activarea trebuinţei corespunzătoare. care capătă aceeaşi de a nu roşi în public)."i şi scapă controlului voluntar. Fobicul proiectează în exterior drama sa mergînd pînă la o adevărată negare a lumii sale interioare. demonovaloare ca şi cel iniţial. Senzaţia de f. cleptofobie (frica cu° toate manifestările ei subiecde a nu fi victima unui furt sau tive şi obiective. teamă patologică. 1943). cu o teamă excesivă faţă de un pericol extern — „alibi". constînd în aştepde fiinţe (în special animale). de aer închis). modificarea compoziţiei chimice a sîngclui şi influenţarea directă a creierului (Schief. inaniţie. inestetic. h faţa acestor stări de anxiet. este întîlnită în toate formele de nevroză. f.rapiditatea asocierilor cît calitatea Jor. f.e (frica obiect.):ii*itr ri dimpotrivă devine din ce ui . spaţii închise). la care s-a realizat condiţionare. charofobic (averdu-si caracterul difuz. deliruri sistematizate ete. pentru că prin bie (frica de lumina soarelui). o „luptă contra-fobicâ". dul circumstanţelor. farmacofobie (frica de tic. anxietatea neplăcute care ar proveni de la e fixează asupra unui anumit S propria persoană). Apetitul exprimă atracţia specifică spre hrana trebuitoare organismului. cua avea un defect fizic.cadavre şi de tot ce este in legă277 276 . algofobie (frica de durere). domină ţite). fotofobia (frica de situaţie poate căpăta această valumină). de spaţiu şi mediu fobie (frica de căsătorie). ceea ce reprezintă un grav pericol. rămînînd însă în permanenţă prizonierul acesteia. nccrof^hio (frica de fobie (frica de spaţii d'"-. tiuti întărită de contactul cu obiutul sau situaţia fobică. Ev. paroxistică se constituie de c] mai multe ori conduite de apir. f. 1942). orice obiect. apare ca o reacţie de o intensitate exacerbată faţă de stimuli inofensivi ţi nu suferă procesul normal de estompare şi obi.Cannon.. După tipul de stimul f. f. mecanismele lor nu se deosebesc. cum sînt: conduita de evitaugăsirea unui truc sau diferite stratageme securizante. 1921. în ordine alfabetică: acrofohie hoiuiuofobic (frica de..it. FOAME. Penfield şi Erickson.sistematizate. ma de a vorbi. hematofobic (frica de a vedea Dăm mai jos diferite forme de sînge). la apatie. fagofobie (frica frică). de obiecte. concentrate asupra unui singur stimul.:i. După H. cu fixări ataxofobie (frica de dezordine). de boală şi moarte. stare de anxietate difuză şi amatitfobic (frica de praf). Ea nu pna te fi explicată sau raţionali/. sistemic. de intensitate disproporţionată. de a se îneca cu alimente. Muller). a comunica (frica de locuri înalte). Procesul siune faţă de o stare de bună fobie are o anumită tendinţă de dispoziţie). pracînghiţi). în mod durabil. glosofobie (teasocial. care accentuează pe prima. tarea anxioasă a nereuşitei proClasificarea aceasta nu are o imnunţării unor cuvinte). aslrafobie (frica de fulgere).. care tind să deplaseze sau să substituie anxietatea şi tensiunea interioară. f. bazale. pierzinde încăperi goale). caro se exacerbează prin declanşarea unor paroxisme fobie (frica de vehicule).n. accelerarea mişcărilor peristaltice (W. ec apar fără motiv aparent.. obsesivă. Accentuarea stării de f. în monofobii antomizofobie (frica de mirosuri sau î. frică de tot şi de nimic. gatnaîmpart în patru categorii: f. FOBIE. f. obiecte. dinofobie sau vertigofobie (frica de amechiar desprinde de caracterul situţeală).diiMv). imaginare. claustrofobie (frica de organizare. prevalentă. fiinţe şi fenomene. au fost împărţite în pantofobii (f. aihtnofobie (frica de lucruri asru. în cazul pantofobiilor. ce mediază comportamentul alimentar şi senzaţii însoţitoare. de a sînt nenumărate pentru că.. hiilrofolve (frica de apă). ca şi în depresiune. !•'. ginofobie (frica de femei). ralizînd f. în mod paradoxal gravele deficituri alimentare de durată nu mai pun individul în alertă. persoane sau situaţii. de la frica intensă. După tineinofobic (frica de curenţi de Th. pasivitate. pînă la includerea altor restre închise. care nu sînt altceva decît mecanisme de descărcare tensională. Kibot. noscută ca fobo-fobie (frică de de obicei al feţei). în raport cu complexitatea tematicii f. impune individului forme de reacţii specifice. F. comportamentul nevroticului nelimitîndu-se doar la această anxietate specifică. complex senzorial visceral. pe măsura trecerii timpului. cu obiect precizat. declanşată teama obsesivă de a nu comite doar la' perceperea obiectului resun furt). clitrofobie (frica de fepectiv. De aici un pregnant tonus afectiv. reprezintă o sistematizare s i n deplasare a anxietăţii asupra unui obiect. impulsurile de comandă expediate de creier (G. duce însă. delirantă — de forma anticipării anxioase. dismorfofobie (ideea— obseaţionad şi perceptiv şi să apară sub sivă. pantofobia ar fi o aer). heliofoportanţă deosebită.

'i la peste 90!'. este considerată ca o formaţiune nespecifică. nosofobie (frica de îmbolnăvire şi de boli — can. lanţ de nuclei. Freud vorbeşte despre „diguri psihice" ca stavile în calea libidourilor. orientare spre ţintă.p.' s: integrare simbolică. cîmpul lăimtrie. FORMAŢIE PSIHICĂ.r. se exprimă particular într-un stil.. Aspectul de reţea al f. /<>xo fobie (frica de otrăvuri). însă această transmitere este nedelimitată şi relativ difuză. în psihanaliză. sînt reprezentaţi de substanţa cenuşie a calotei bulbo-ponto-mezencefaFORMAŢIUNE RETICULATĂ. în genere.i pentru însuşirea semnelor iar jiu şi a semnificaţiilor.şi de valuri). atitudine sau deprindere opusă dorinţei refulate şi acţionînd împotriva realizării acesteia. structura sa fiind deci în cea mai mare parte polisinaptică. devin fluctuante. conative şi de tip heterogen. Intrînd cu necesitate în alcătuirea psihicului. situaţi la diferite nivele.oii-uUHe. sinonim cu coiistructiil psihic. intelectuale.r.• udiofobicifrica de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ionizante). triunghiular sau fusiform. experienţă. pe verticala nevraxului. Este o anumită modelare a frecvenţelor. nici nucleilor de releu ai sistemului cerebelos sau sistemului lemniscal. FORMALISM.tură cu moartea). în funcţie do semnificaţiile stimulilor. afective. se face pe baza foitdvariata. cu dendrite ramificate l. devenind astfel polivalentă. James apreciază atenţia ca f. zoo fol/i a (frica de animale)' FOCALIZARE. sub raport informaţional. lanalofobie (frica de moarte). f. concentrarea conştiinţei asupra unui element sau idei. W. Nucleii propriu-zişi ai l. FORMALIZARE.a. C11 uu contur stelat.r. proeminenţă a formei în dauna conţinutului în învăţare indică preocupare. Wundt consideră că analogic se organizează relaţiile ccrofobie. sînt semnalate prin întreruperea undelor lente. FORMANTĂ. ca celelalte segmente ale sistemului nervos. raporturile între cele două elemente se put schimba.. sistem al judeci ţilor de valoare desfăşurate după criterii lăuntrice. radiofobie. personale în opoziţie cu criteriile obiectivi impuse actual din afară. fixarea unui punct din cîmpul perceptiv şi după acest model. F. caracteristica de ba/ă a unui sunet complex c< permite diferenţierea lui de altei* • şi identificarea lui calitativă indiferent de componentele armonice. alcătuiţi din neuroni de t. implicit. indiferent de natura lui substanţial-calitativă şi transpunerea acestora într-un limbaj logic sau matematic în vederea facilitării investigaţiei ştiinţifice şi. talasofobie (frica de mare . operaţie ăr abstragere a elementelor funcţional-comportamentale ale unui sistem. cu iui «U. Alături de sublimare. o organizare sintetică cu o funcţionalitate caracteristică pentru subiectul respectiv. de inl. taferobie (frica de a nu fi îngropat de viu). Wundt şi de asemenea W.r.i mică distanţă de corpul celular în dendrite secundare. fiind proiectaţi longitudinal cu 1—2 ramuri ascendente şi una descendentă. scrupulozitatea. perceptivă. de elementele supraadăugato variabili-. W. lungi şi divergente. în electroencefalografie zonele de f. Axonii au aspect sinuos la început. concepi lice. nivel de desfăşurări.). F dintre focarul de conştiinţă şi zonele de penumbră ale acestei. superioară cîmpului perceptiv.di<~ <|c 12. tală de evaluare spirituală a evenimentelor. pîn. a trunchiului cerebral. F. pînă la formaţiunile diencefalice. subiectiv al operaţiilor ini: lcctuale.i FOND MENTAL. Exprimă raporturi mobile între figură ca element ce se impune în primul plan al actului perceptiv şi dispune de claritate şi fond care reprezintă suma elementelor cîmpului perceptiv rămase în „umbră". densitatea celulelor variază. variind deci şi numărul sinapselor. f.r. relaţie definitorie a dinamicii cîmpului perceptiv.i H l ' 1 1 t i FORMAŢIUNE REACŢIONA- 279 . se întinde de-a lungul măduvei spinării. de caracteristicile psihoindividuale ale subiectului (vîrstă. La diferite nivele. LĂ. FOND-FIGURĂ. FOR INTERIOR. 10 F de ba/ă in psihologie. sînt la baza supra-eului. Delimitarea nucleilor f. ceea ce îi conferă o notă de nespecificitate în plus. latura formală fiind transformată într-un scop în sine. este conferit de dispoziţia multidirecţională şi difuză atît a corpurilor neuronilor cît şi a prelungirilor acestora (reticul). în comportament şi relaţii interindividualr grija exagerată pentru convenţii. adăugînd la o nespecificitate structurală şi una funcţională./. Neprezentînd o organizare precis orientată a elementelor neuronale componente. Este o manifestare a ambivalenţei afective în care dorinţelor frustre şi spontane se opun pulsiunii ce le contracarează cum sînt ruşinea. apropiat di: ceea ce Leontiev numeşte un organ funcţional şi desemnînd. cele de personalitate. f. a conştiinţei. prin desincronizări. îndeplinesc un rol important în dezvoltarea virtuţilor şi caracterelor umane.r.r. F. în vederea desprinderii laturilor şi aspectelor specific şi diferenţiatoare sau a celor generale şi definitorii. o structurare psihică complexă şi stabila. caie nu aparţin nici unui nucleu de nerv cranian. aparţinînd diferitelor modalităţi senzoriale. sitofobia (frica de a înghiţi alimente).r. p. se caracterizează în general prin existenţa unui număr relativ mare de sinapse. sferă mii. dezgustul. La nivelul ei trec mesaje. si filo fobie ş. motivaţie etc). astfel îneît se creează în interiorul ei posibilitatea unei largi interacţiuni între diferitele fluxuri informaţionale aferente. Se structurează acele elemente ale cîmpului devenind figură care sint relevante sau sînt relevate prin actualizarea unor gestalturi sau modele. cu cîteva ramuri colaterale şi bifurcat în formă de „T". Se disting f.

scopului — succesul." stocată sau stocahilâ în neuroni (Pavlov).r.n. Se măsoară după efectele ce rezultă din cauze psihice.ii fenomen. inteligenţă. capacitatea brută de lucru a sistemului nervos. a convingerilor. capacitatea. ca blocaj. particularităţile iradierii şi concentrării proceselor nervoase etc. în evaluarea f. a ideilor. î. dorinţă de întrecere. Nu poate fi redusă totuşi la dimensiuni cantitative întrucît se recomandă în principal prin semnificaţii şi valori. Această diviziune este însă prea simplă şi tranşantă întrucît f. iar în condiţii!. nucleul dorsal al tegumentului. metodă de măsurare şi analiză în mod critic a duratei elementelor unui proces de muncă sau a timpului de folosire al utilajului sau de mişcare şi transformare a obiectului muncii. tare. la diverse grade de solicitare a sistemului nervos. în vorbe de spirit. dimensiunea energetică de bază a sistemului şi activităţii nervoase. Janet.itanţă fioiiţio- mul nervos este mai slab cu atît sensibilitatea este mai mare. inhibare intervine la diverşi subiecţi. nucleul reticular parvocelular. intervine — cu efecte blocante — inhibiţia de protecţie.ui. Cînd neuronii cerebrali ajung la o stare de relativă epuizare. de înţelegere a situaţiilor şi adaptare 'a deciziilor. După Sager. eficienţa activităţii psihice în baza susţinerii afectivenergetice corespunzătoare. nucleul ventral al tegumentului. continuitate şi simplitate. în sistemul lui P. mezencefalică (însens restrîns). F.n. Principalii indici psihici ai f. sînt: acuitate senzorială specifică. F. întrucît plafonul. în linii mari. se dispune gradual într-un registru foarte mare. s-a ajuns la concluzia că I. acele formaţiuni care înlocuiesc. Se 280 presupune a consta şi varia după cemtilatea de nalâ. se folosesc. formaţiunile inconştiente corespunzătoare. ceea ce produce o satisfacţie. Forme particulare: forţa motivelor. în actele ratate. Contemporan. ARN ele. Dacă din punct de vedere biologic.tl.aspectelor de întindere a nucleilur. şi alţi indicatori cum sînt rezistenţa la stimulii adiacenţi.n. îu genere. sinonim al tensiunii (v. este o variabilă diferenţială şi Pavlov a adoptat-o ca principală însuşire în stabilirea tipurilor de activitate nervoasă superioară. fiind expediate la scoarţă într-un mod difuz. De menţionat că termenii de „forţă" şi „energie" nu au în psihologie acelaşi înţeles ca în fizică. FOTOCRONOMETRARE. _ ' FORŢA NERVOASĂ. Ersatzbildung). modul de prezent. observările se fac prin procedeul de cronometrare con281 . scliem. în construcţii metaforice. deci ating plafonul lor funcţional. rezultat al unui antrenament sistematic. predomina dorinţa ineim şli'-mâ ce se sal isface indiivi t printr-un Ersatz.n.irşi organizare a unui obiect s. oboseală. realizează din punct de vedere structural şi funcţional o largă convergenţă a excitaţiilor diferitelor modalităţi senzoriale. FORŢĂ PSIHICĂ.s. substanţa cenuşie periapeductală şi nucleul interstiţial. în gestaltism o f. Formaţiunea di compromis este produsul eoni 1 i. încredere in forţele proprii. umoristice. în 1 impui f. Este o însuşire constituţional-nativă după care. realizează activarea sau tonificarea cortexului prin impulsurile nespecifice transmise ascendent acestuia. Starea de vigilenţă rezultă din activarea cortexului prin f. mare capacitate de coordonare senzomotorie: nivel înalt al parametrilor atenţiei. stare specială. Meessen şi Oiszewski: nucleul reticular lateral.. structură. indică intensitatea trăirilor psihice Iposibil — opusă celei nervoase) şi.n. f. iar conţinutul inconştient este simbolizat după un mecanism asocia- F tiv. în psihanaliză. în formaţiunea reacţiona . FORMĂ SPORTIVĂ. este socotită bună cînd prezintă regularitate. nucleul pontin oral.i talis). volumul activităţii reflexe. este o calitate pozitivă. percepere rapidă. desfăşurarea rapidă a diverselor procese ca: reactivitate crescută. în general. funcţionala. nucleul reticular ventral. a riguroasei interdependenţe a părţilor este apreciată ca f.r. randamentul. nucleul pontin caudal. medical şi al capacităţii generale de lucru f. în psihologic ai înţelesuri deosebite după conţinuturile cu care este indestructibil legată. „FORMAŢIUNE SUBSTITUTIVĂ (germ. se put delimita următorii nuclei — clasificare făcută pe baza celei a lui Brodai. în afara pragului inhibiţiei supraliminare.. Cu cît siste- suh. claritatea ţelului. vite/â mare în activitatea de orientări. 'Kebîliţin).| în f. Astfel prin î.n.. nucleul parame'dian. Xeurobiochimia a avansat în cunoaşterea compoziţiei acestor substanţe odată cu descoperirea ADN.s. realizat în vederea obţinerii de performanţe sportive maxime. nivel de preparaţie psihofiziologică. de structură neuronalii şi pi. nucleul reticular al rafeului.s. Teplov demonstrează că sensibilitatea 'calculată după pragul minim) este o mărime inversă faţă de f. nucleul tegmental pontin. sub alte raporturi rămîne neutră întrucît nu predetermină forţa psihică sau intelectuală şi celelalte valori ce ţin de aptitudini. nu punte fi tratată univoc ea un indice de valoare a personalităţii. simetric. FORMĂ.r. prin distincţie faţă de forţa fizică sau nervoasă. acestea parcurgînd un traseu polisinaptic. în anumite perioade de timp. nucleul gigantocelular.. Mareş şi Neştianu (1965).r. figură.). se disting tipurile: puternic şi slab.. prin combinarea fotografierii cu cronometra rea. motivaţia pentru succes. Lelor defensive (Laplanche şi l'u.• coerenţei. a scopurilor. intensitatea inducţiei negative.' baza conexiunilor. se calculează coeficientul de f. caracter. apărarea eului predomină pe i. acestea fiind cîteodată singurele indicii ale diferenţierii lor anatomice. în continuare suprasolicitările pot duce la nevroză. De cantitatea stocată depinde energia. dorinţele sînt înlocuite. a raţiunii.

şi procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de escaladare a dificultăţilor şi dobîndirea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu. f. după E. după opinia noastră. de regulă. atunci cînd. F. se poate descoperi un anumit substrat anatomo-fiziologic particular. o consecinţă a refulării. 3) reacţiile comportamentale şi în genere efectele f. ca urmare a nereali zării unei dorinţe. depresiune în centrul petei galbene (macula lutea) a retinei în care se găsesc numai elemente receptoare de tipul conurilor. sau. asupra oricărui alt obiect (R. numai în cazuri excepţionale. 2) starea psihică de f. acestea se instalează ca o speţă de complexe.: 1) cauza sau situaţia frustrantă în care apar obstacole şi relaţii privative printr-o anumită corelare a condiţiilor interne cu cele externe. cu un conţinut C'juspunzătur complexelor de inferioriiate descrise de . tiuiţii. S e aj>licit a U t petit ni :ina- FRENEZIE. fenomenelor accentuate şi cronice de f. para- lizează viaţa psihică. categorie statistică indicînd repetarea unui fenomen la intervale regulate sau variabile. a fricii de sarcină sau. Sears constată că violenţa conduitelor agresive se măreşte în dependenţă de intensitatea motivaţiei frustrate). Hilgard. va cuprinde executarea întregii operaţii. după noi. Dintre reacţiile proprii f. de ex. 283 282 . a refuzului condiţiei feminine. a cărei creştere peste un anumit nivel duce la spaimă. putînd fi un simptom nevrotic. In sens clinic. Ca şi fotografierea. Studiindu-se creierul unui om cunoscut prin ceea ce a fost remarcabil în cursul vieţii. FRIGIDITATE. I )tenor. slăbiciunea sau absenţa dorinţelor sexuale (libido) şi totodată incapacitatea de a resimţi. regresiunea la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea). după expresia lui N.1 timpului de mutici. inclusiv cele psihosociale şi interpretată ca un fenomen central al vieţii şi relaţiilor afective. f. denumire veche şi abandonată a psihologiei. denumire a curentului de caracterologie lansat de Gali la începutul secolului trecut prin postularea unei relaţii de corespondenţă dintre proeminenta circumvoluţiilor cerebrale şi gradul de dezvoltare a funcţiilor psiliice respective — „vizibilă" prin reliefurile craniene corespunzătoare. Aceasta pentru că în creier sînt fixate nu numai anumite premise. FRICĂ. F. FRECVENŢĂ. după psihanalişti. a neînţelegerilor cu partenerul. suferinţe cauzate de privaţiune. în sens larg. F. aici trebuind să fie adăugate.!. posibilităţi. este un semnal de alarmă trăit cu intensitate. f. implică un factor de surpriză. ca o variantă. — o împrejurare de viaţă ce generează insatisfacţii. lucrarea (operaţia) nu se poate executa decît prin cooperarea mai multor executanţi ca. In fenomenele periodice. In aceste cazuri se poate remite prin psihoterapie.F li<M •ţradukti de iolo:-iie . F. pot fi imediate sau amînatc şi de durată. FRUSTRAŢIE. a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe. Sillamy. studierea activităţii muncitorilor la maşini-uneltc în producţia de serie mică sau de unicate a lucrărilor în activitatea de construcţii-montaj). se face. asupra unui executant colectiv (pînă la 3 lucrători). această metodă se aplică la procesele de muncă. plăcere în condiţiile actului sexual.. FRENOLOGIE. a fost extrapolată in cele mai diverse domenii. Pavclcu.\. anxietate etc. intervine şi atunci cînd. a unui utilaj sau obiect al muncii şi. f. depresiunea şi reacţiile de abandon. a deprivării subiectului de ceva ce îi aparţinea anterior. duratei de execuţie a anumitor operaţii sau elemente ale acestora.. Poate rezulta din defecţiuni anatomofiziologice. constînd din trăiri conflictuale. în acest caz. Se bazează pe ideea unui localizaţionism îngust şi rigid. Termenul a fost introdus de Freud ca denumire a stărilor de privaţiune pe care le resimte subiectul în condiţiile nercali zării libidoiirilor sale: apoi f. dar frecvent are o etiologic de ordin psihic. în cazul cînd executanţii efectuează o serie de lucrări ce se repetă la intervale neregulate (de ex. întreţinută piintr-o nesecaţii şi debordantă cnrigic. fiind cel mai des întîlnită în cadrul isteriei. „subiectul se înşală în speranţele sale". Adler. indică numărul perioadelor pe unitatea de timp. ajungînd uneori pînă la adevărate. dar şi capacităţile ca atare. După interpretarea dată de V. fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în chip tranzitoriu sau relativ stabil. cit şi pentru stabilirea. împiedică creaţia şi favorizează formarea unui'grup reactiv separat. prin comutare. se citează agresivitatea care poate fi orientată asupra obiectului f.. Studiile asupra structurii şi masei creierului unor oameni de geniu nu au dus la rezultate concludente. Spre deosebire de teamă care se referă la un obiect şi anticipă primejdia. care au clemente cu durate mari. FOVEA. afectiv. în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. în mod firesc. Zona cea mai sensibilă a retinei. Definiţiile care s-au dat se centrează unilateral asupra unuia sau altuia dintre cele trei elemente ale procesului de I. prin natura procesului de producţie. stări de delir. reacţie emoţională de tipul afectului care survine cînd subiectul ajunge într-o situaţie primejdioasă fără a fi pregătit pentru aceasta. comportare inlciis colorat. operaţia de armare în minerit sau montajul panourilor prefabricate în construcţii-montaj. asupra muncii unui executant individual. scăpind mai mult sau mai puţin de sub controlul raţiunii. dar din studiul creierului unui necunoscut nu se poate afirma ceva despre eventualele lui capacităţi (Pines). care. este incapacitatea femeii de a atinge orgasmul..

Elocvente. este necesar . putînd fi: acuzarea altuia. interpretare şi retenţie prin care se va acorda situaţiilor de blocare şi contrariere un sens precis: cel de privare. agresivitatea.' stare explicată uneori prin reaua intenţie a altcuiva. ce se exprimă în stări şi comportamente locale şi î.ewin. in lumea umana. prin nivelul şi sensul pretenţiilor şi riiviî-e'rtor sale. ci de trebuinţe d>' performanţă. sînt din cele mai variate şi aceasta în dependenţă de organizarea personalităţii care.ste integral. sînt o consecinţă a madaptării. FUGĂ. La adulţi f. Ku. l'onomenul propriu-zis de f. revendicarea etc. de lipsiie de un drept. şi. Rosenzweig clasifică tipurile sau modurile personale de reacţie la f. de păgubiro. comunicaţional.. ansamblu de impulsuri. K. Ceea ce considerăm." S. Subiectul „beneficiază" de maladia lui şi de aceea o cultivă ipohondrie. după 15. profesională. Psihanaliza tratează f. FUGĂ DE IDEI. o persoană exterioară de î. şcolară. F. îndeosebi ca formă a conflictelor inconştiente. unei nevoi de descărcare. numai prin blocare. iinplicînd cu necesitate actul evaluării şi interpretării prin care persoana. o caută ca pe un refugiu. din cadrul "." După opinia noastră. 1. prezintă „sechele" de tipul egotismului. apare ea o tendinţă de nereţiuut şi este frecvent repetată. Multe din stările de. sau. este nedeterminată. în acest cadru participarea mai ales în stadiile iniţial şi final al' conştiinţei la f. mai mulle ori f. sindrom de evaziune de la domiciliu. i. implică complacerea în suferinţă şi acceptarea statutului de bolnav ca fiind cel mai convenabil pentru subiect.să facem o distincţie între f. crize de amnezie ş. afectiv (carenţă afectivă) şi care. FUGĂ ÎN BOALĂ.'-it asprei. trăită. hipersensibilităţii etc. duce la consecinţe patologice. procesele de evaluare. f. la numeroase ocazii de conflicte reale. f. din localitate.: 1) Tipul cxtrapitnitin reacţionează la f. tul f. nu întotdeauna ea c u c rezult . se naşte mimai în cadrul unui raport social. rămînc îngustă. f. „Educaţia. Sillamy. dependenţei.: reaua intenţie acţiunea in sensul privării. acuzînd un obiect. fiind gata să descarce chiar şi în mod neadecvat starea sa de tensiune. automatică a gîndurilor care rămîn neîncheiate şi se leagă prin asociaţii superficiale exprimînduse într-un limbaj grăbit. că este caracteristic f.. maladie somatică) în scopul degajării de un conflict psihic.. de identificare socială. arată T.al iiei. în acest ultim caz. este conştiinţa unei stări de privaţiune. o accentuează prin conversiune. psihoză. i-. efecte activatoare. propriu zise nu putem vorbi decît în lumea umană undo întîlnim. insuficientă definirea f.'u. alteori. fiind corelate de infantilism. lip-ata de scop. rearţii la opoziţie faţă de ambianţa familială._\M omitem. în acest sens. FUNCŢIA HEDONICĂ. in strînsă legătură cu limbajul. derivarea. Sub aei.a.iu patologie. izolării. de aici şi sentimentul tic nemulţumire şi chiar de revoltă pe care-1 trăieşte persoana frustrată. reacţii la dificultăţi. prin urmare. subiectul frustrat neputînd-o lega de o cauză adecvată reală. F. frustrată atribuie conduitei persoanei frustrante acel sens specific fenomenului de f. Rezultă totuşi că efectele îndepărtate ale f.Xu orice blocare. în genere însă f. apare in cidi ui unui rapoi ( social diiri ! . nu constă în suprimarea frustraţiilor. ci în dozarea lor în funcţie de rezistenţa subiectului. f) cdr. agresivităţii.. . expresie metaforică utilizată în psihiatrie şi psihanaliză cu înţeles de abandonare în maladie (nevroză. Depăşind un anumit nivel de toleranţă f. Este limitată. sînt manifestări ale instabilităţii emoţionale sau ale unor malformaţii caracteriale.e insolită. omul aflat în starea de tensiune caută o pricină. obiective cu cei din jur. notează X. Dumbo. sînt studiile asupra copiilor frustraţi materia!. ea nu epuizează toate condiţiile! în care poaii apărea f. care va da naştere unei tensiuni emoţionale. identificarea ş. implicit. Dar chiar şi această definiţie a. astfel. La copii şi adolescenţi. •• trant'.ial sui profesional in care . nu orice conflict semnifică o situaţie de frustrare. de unde şi un profil al frustratului. Zeigarnik. 2) Tipul intrapunitiv se acuză pe sine însuşi de insatisfacţiile suferite făcîndu-şi reproşuri care ajung pînă la autopedepsire. substituţia.a. iar efectele acestora se manifestă prin declanşarea mecanismelor de apărare a euhii cum sînt refularea. prin ohs/cirn/. în b. aşadar. Formele de manifestare ale extrapunitivului diferă în funcţie de particularităţile subiectului. accelerarea proceselor intelectuale în condiţii de supraexcitare. iraţională. ce determină structurări de personalitate. este evidentă. 3) Tipul impunitiv nu acuză pe alţii şi nici pe sine cînd este frustrat.i au originea în mediul intern al subiectului fiind determinate ' de propriile inferiorităţi sau incompetente.ic s. es'. Rudiea (H)77).itul unui proces reflexiv de atribuire a miei intenţii răiu-oitoare fluentului fi n. nu se leagă do trebuinţe bazale. Simptom al psihozei mamaco-depresive. proiecţia. de realizare profesională. poale ajunge M la aiitofrusi rare. în condiţiile prezenţei unui conflict motivaţional uman. alteori fiind găsită în propriile incompetente. tendinţe şi reacţii 285 . este un fapt inevitabil şi firesc ce are. de un bun individual. Nn intotdeauna î.iică (H)74) subliniază faptul că de existenţa unei f. mai tîrziu. ţin nemijlocit de patologie. sub acest raport. cronic decompensat şi cu tendinţe mai mult sau mai puţin eficiente de supracompensare. păgubirii de un drept. succesiunea rapidă. incoerent şi cu frecvente comutări ale sensurilor. T. nici complexele de superioritate ce se opun compensator celor de inferioritate. epilepsie. dînd naştere. eva apat olor.

GENIU. Printr-un proces de replicare cnzimatică semiconserv. Prin schimbări 288 . GENERALIZARE. formarea conduitelor. eredităţii. ce susţine neuronii n-ceptori ai căii auditive.. sistem de elemente (gene) interdependente.:a. g. l'ncori g. rezultă două e p i i identice. Genetismul pune în psihologie accentul pe dobîndirea. ce supouă nervul sensibilităţii cefalice. cuprinzînd. echivalente unei mutaţii. Aceasta este însă numai o latură a fenomenului. G. această proprietăţi' . psihologic.DICŢIONARELE ALBATROS în secvenţa codurilor. Maslow. Pavlov utilizează termenul pentru a califica fazele primare de iradiere a proceselor nervoase. presupune interiorizarea de acţiuni şi detaşarea unor invarianţi prin grupuri operaţionale reversibile. implicînd. superioare. întrucît defineşte nu numai ceea ce este ereditar. se realizează prin injectarea de izotopi radioactivi (seruni albiitnina I 1 3 1 — RISA. fiind considerată cea mai bună şi fecundă cale de analiză a funcţiilor şi proceselor complexe. analogie şi conceptualizare.ce conţin lesă I urile neuronilor periferici ai traiect <-lur senzitive. determinat de mediu. ansamblul genelor. GENĂ. constituită din cod"ui cu o secvenţă specifică. Conform psihologiei anglosaxone g.I. ceea ce permite declanşarea reacţiei şi la alţi stimuli dccît cei condiţionali. ocupă în psihologia contemporană un loc privilegiat. lui Casser. sistemului S/. se masează în plexuri g-mglionare printre fibre nervoase şi musculare. Lalande g. ceea ce ţine de gene şi de procesul de dezvoltare determinat de acestea. Engels arăta că Renaşterea a avut nevoie de titani şi a produs titani. constă din inducţie. s. GEN OM. Xenhydrin — H g 2 0 3 sau P-'lrethnctatul de Na — Te"). GEMELOLOGIE. învăţare. După A. dar mai ales ceea ce este dobîndit. izotopii concontrîndu-se de 20—30 de ori în leziunile cerebrale datorită creşterii permeabilităţii barierei hematoencefalice. care. g. aceste substanţe manifestă o preferinţă de stocare în regiunile lezionale active ale creierului. iui Corii. se realizează modificarea mesajului genetic.JJ/. Se realizează în unitate cu abstractizarea mijlocind-o pe aceasta şi sprijinindu-se pe rezultatele ei pozitive. de peste 140. activitate. Metoda g. în sens biologic. G. ştiinţa despre gemeni.VLĂ). Kostiuk vorbeşte despre generalizări ale generalizărilor. GANGLION NERVOS. sinteza însuşirii* >r relevate ca fiind comune mai multor obiecte sau situaţii. Diferitele combinaţii genetice joaca 289 G GAMMAENCEFALOGRAFIE (SC1N TI GRAFIE C ERE I i K . care corespund maselor musculare şi sistemului arteriovenos. nu este hotărît numai de sistemul de aptitudini şi de vocaţia creativă.i nivelul nucleului acidului de/oxii ibonucleic. dimpreună cu axonii celulelor lui Corti ete. operaţie a "•îndirii constînd diji: a) reunirea neaditivă. mai ale-. creativitatea excepţională. deosebit. educaţie. GENETIC. După aprecieri clasice. tehnică ce se bazează pe înscrierea impulsurilor radioactive ale regiunilor lozionalo ale creierului.-tind la ba.u tode de studiere a gemenilor in vederea unor concluzii interesind eredobiologia. Piaget demonstrează că geneza proceselor psihice se produce prm interiorizarea şi exteriorizarea acţiunilor prin asimilare şi acomodare. g. Depăşeşte însă abstractizarea prin revenirea la real în care identifică însuşirile definitorii pentru o clasă de obiecte sau relaţii. Există mai multe nivele de g. tehnică. în psihologie are un sens mai larg (privind formarea. Exista g. de o parte şi de alta a coloanei wrlebrale. ci şi de cerinţele obiective ale societăţii şi culturii. istorie. spinali (rahidicni). naşterea. în cazul unor leziuni. în mod normal exsstă zone de concentrai ie electivă a substanţei radioactive. este polivalent. în ordinea psihică. ge19 — Dicţionar de psihologie G neza). privind schemele perceptive şi mai avansate cele ale imaginilor mintale şi în continuare o pluralitate de nivele în ordinea intelectuală. persoană cu o dotaţie excepţională şi însuşi ansamblul de calităţi ce duc la realizări de însemnătate istorică. leziunea devenind sursă de radiaţii gnmmn. b) extensiunea mintală a respectivelor condensate informaţionale asupra întregii clase sau categorii de obiecte si fenomene considerate. creativitate emergentă ce deschide noi drumuri în cultură. g. purtător al unor caractere ereditare sau genotipice. constînd din investigarea psihicului in dezvoltarea sa. r. formaţiune multicelulară la nivelul căreia se reali/ează conexiunile hinaptice nervoase. proteină. de.V/V. în termenii lui A.. reglind sinteza cîte unui anumit tip. unitate funcţională de• I.'tH'ă dintr-o g. se amplasează la nivele de Q.

torie. care se ocupă de tulburările mentale (H'j survenite la vîrsta senescenţei (demenţele pp'seiiile. după perioadele creaţiei propuse de H \V alias.jgeraiil. şi perceptiv. combinaţii. EngcU a r a t ă că g..iile percepţiei sint ccin!irmai. prin interacţiune cu mediul. in care subieeiul nu este concentrat conştient . porneşte do la conceptul de cîmp şi pune în centrul procesualităţii psihice principiul organizării prin cari' se realizează Gestaltul. senile etc.. părţilor în activitatea psihică. Descartes t r a t a extensi\g. liste adevărat că nici un fapt de conştiinţă nu e posibil fără g. G. întemeierea !•. GERONTOPSIHIATRIE. dar avind un rol şi <> î n s e m n ă t a t e centrală. orice alt proces psihic este reductibil la g. care susiine cu argumente experimentale primordialitatea întregului asupra. selectiv Condensată. fiind subordonaţi. vizând profilaxia modificărilor (ic involuţie şi recuperarea indivizilor afectaţi di: fenomene majore de îmbătrîniri! a organismului. a imagina.:pret icre. GESTALTISM. dar beneficiază de restructurări. dar aceasta mi înseamnă că orice fapt de conştiinţă. ramură a ştiinţelor medicale urmărind cunoaşterea caracteristicilor organismului bătrîn şi a patologiei sale sueeifice. Sînt ii ci fcluii d • timpuri: fizic. realizează r-notipul (v. pe care o considera cugetare şi o identifica cu orice act mental: „a voi. Ansamblul structura! de g. medicală. hazlndn-se pe cunoşi iniele elaborate sircial-i. î n t r e acestea se declara relaţii de izomorfism..a. selecţionate şi efectuate periodic în vederea dezvoltării optime şi a întreţinerii funcţionale a organismului. l n t l ' . la ceea ce este general şi esenţial. pe factorii sociali de natură să influenţeze într-un sens sau altul procesul de îmbătrînire. sporind c a p a c i t a t e a de efort voluntar.-'.rpului şi îndeosebi a membrelor în urma unor perturbaţii hipert'uncţionale ale hipofizei (de obicei — adenom eozinofil). definitul ie peni ni cm. işi propune. Rclu'md pe Aristotel. fundat de M. GERIATRIE. G. sec u n d a i .n surdomuţii cu emisfera stingă lezată se constată afazie gestualu. cerebral.). G.-:d celor primaii'. Kohler. a simţi. <le probleme rcpre<::n'ă o invers cel ai în care psihicul copi- flagrantă a fenomenului invăţ. ramură. suedeză îşi propune asigurarea unei dezvoltări armonice. c) nu sînt distincţii între percepţii şi senzaţii. orientare relativ nouă în cadrul _<. G.iliiee. Wcrthcimer. noţiuni". cunoaşte o variantă nat i\ ist •• şi alta genetistă. patogenic cu acromegalia (exces de hormon de creştere).de. ocupînd o durată inai mare de timp. eonsidcvmd că i •. Sub. in i-x. restructurare a cîmpului.' >Ipsihismului uman. ierarhi1.: fundamentală.1'perare ev. şi interpretarea proceselor induse prin prisma destruetnrării iu1eieclu. Legile gesi-lti-t. dintr-o perspectiva inb'rdisciplinară. GESTAŢIE. toate aparţinind spiritului". actede la s t r u c t u r i infern. ca idee şi prin m--dul de operare prin care noţiun. ansamblul „mformaţnloi" ereditare cari-. accentuări şi îmbogăţiri ale materialului. se identifică cu conştiinţa de sine: Cogito ergo suni. întrucî. perioadă secundară în realizarea gnulii.- «îÎNDIRt:. medicina băliîneţii (la noi în ţarii. defineşte o gestică. structura sau forma.) şi imaginaţiei creative. latura de intervenţie a gerontologiei. GIGANTISM (G! GANTOSOMIE). Corespunde. Este înrudită etiologic. unor legi de echilibrare în cuprinsul marelui fond genetic al populaţiilor. igienică.--: ca fapt de cunoaştere se forme ză şi funcţionează. curent psihologie. e i l e u t i l i z a t ă ca. care. relativ nouă. creştere excepţională a c . contribuie şi ia echilibrul psihic. K. GERONTOPSIHOLOGIE. l'rincipala deficientă a ace^tm oirn-i GEST. b) întregul este 'perceput înaintea părţilor.G G im rol mai important decît mutaţiile. la reiaţii necesare. I. în acelaşi rale ale procesualităţii psihici? spirit. tiiji.. Gestaliul rezultă din organizarea cîmpului. esi • .u n s e n s ni. proces psihic.ne referi'. GENOTIP.• <\< GIRUS v. G.. incubaţiei. a înţelege. echivahdiil cu raţionalitatea. d) organizarea stimulilor în ansamblul percepţiilor nu se face prin hazard. GIMNASTICĂ. punind nci'entul. intervenţie activă: fapt do conduită eu o anumilş semnificaţie.: la operaţiile intelectuale — s<delimitează g. ramură a psihiatriei.. \Y. de alte proc. mişcare voluntară sau involuntară cu funcţii de expresie. m e l u d o a dus la o sene de aurniaţn discul"gie de cunoaştere a legilor genetabile. artistică şi sportivă. Parhon şi Ana Aslan). Wcrtheimer sint: a) percepţia este structurată încă de la început. de ceea ce îşi are în sine scopul este deci activ ei o formă a formelor". fi. recurge la conceptul de „entelehie". nu sînt decît diverse m • > duri de a gîndi. Se disting g. în sensul formalii lui }"• ba. fiind ascendentă iar nu descendentă. pentru a trata g. Prin noţiune luată ca unitate informaţională. dezvoltată de C I . se psihice.. g .ihici: concomitente imbătrinii ii lului (genetică) studiază aceste legi prin prisma structurării p. n i n ' j l o g i c o . înfr-un mod varca.e. socială.ii r r s unităţii dintre anali/ă şi sinic-:. . a p l i c i te s i î n i g n o r a r e a s a u r i i b a p i c i i c . Postulatele teoriei percepţiei formulate de M.' e .'. simbolizare. constă.. a psihologiei vizînd cunoaşterea modificărilor (> . -. dincolo de activitatea organelor de simţ.supra operei sale fiind reţinut de alte activităţi. pe un mod de organizare superior. referită ia un domeniu.) şi de profilaxia şi tratamentul lor adecvat. GERONTOLOGIE.":rii si ' activităţii. Koffka. C f C U M V O L l Ţ f E 19* . în această viziune g. în tratarea lui „cogito "pe metodă. ce intervin datorită unor influenţe indirecte şi activităţi psihice inconştiente. sistem de exerciţii fizice. Descartes a pus accentul.

ii < şi prin structura sa logică. elemente şi relaţii evidente sau' ascunse. J. raportul necesităţii a legdor *pi-i i fice activităţii de cunoaştere \ci'ste caracteristici sînt fundamentale şi definitorii pentru g. între necesitatea subiectivă. Husserl) ce ajungea să susţină că imaginile sînt proiectări ale raţiunii. provoacă noi interacţiuni obiective. modelîndu-se acţionai. îşi propune analiza fenomenelor concrete de g. James considera că a gîndi înseamnă înainte de toate „a face". mentalii! fiind nu un simplu duplicat al fizicului. se produce 292 tot mai mult o convergenţă. fiecare din concepte este legat cu toate celelalte. E. superioară percepţiei. janet. G. ci o realizare cu alte mijloace şi în condiţii specifice. dincolo de senzorial. bazai. reconstituit logic. despre faptul că noţiunea nu poate fi gînditâ decit prin judecată. utile prin efectele lor. în psihologia secolului al XX-lea. materială şi acţiunea sau operaţia mintală sînt convergente.G gicH. Considerată însă frontal. şi explicarea lor. G. deci interpretaţi rj. angajată vital în procesul colectiv al transformării practke a mediului. respingere a ceea ce se dovedeşte prin variabilitate nesemnificativă a fi particular şi retenţia a ce este prin invariantă general şi prin semnificaţie esenţial. Aceste polarizări obţinute prin absolutizarea fiecăruia din cele două nivele ale cunoaşterii. Abstractizarea şi generalizarea. Locke. în genere şi în speţă.iiă deeît prin pr. se bazează pe empiric. secunda — integrare sintetică a datelor abstrase într-un model ierarhic şi raportarea la o serie. care este primar. P. întrucît. există perpetuu „in stătu nascendi". esenţialului. W. nu-şi încetează niciodată dezvoltarea. J. cît şi a generalului.' S. Hume. Leontiev. „Do ce" se întîmplă însă aşa şi „cum" este determinat procesul de g. Koffka) susţin că specifică pentru g. modelată după cea practică şi extrăgîndu-şi anumite procedee şi conţinuturi din aceasta se depăşeşte alternativa falsă senzualismraţionalism. A. nu este reproducerea. ce există. A. geneza actelor intelectuale este înţeleasă fie ca rezultînd din interiorizarea şi generalizarea actelor ntotorii îndeplinite sau observate (P. Actul fizic se fundamentează pe un model cultural elaborat şi transformat social-istoric şi de aceea nu este doar o aplicare: a ceea ce se G gîndeşte pentru că posedă implicaţii ale g. în ambele interpretări. Informaţia despre invariante devine reglatorie. K. intervine intelectul organizat logic. Actul fizic rămîne însă. Vîgotski. fără. 293 . Actul mental nu rezultă doar din transpoziţia tale quaLde la fizic la subiectiv. ce apare ca invariantă. Ac'h. luată în accepţiunea psihologiei care. YVallon. pornindu-se de la ])eseartes.? în sens global. Kubinstein). raţională doar un derivat al simţurilor şi raţionalismul (Kant. pentru că întotdeauna g. H. presupunînd: prima — înlăturare. ci invariantele. luai. Tot aşa de adevărată este teza lui Goblot. nu este un proces exclusiv conştient. cum arăta Lenin. generalizată a ceea ce este palpabil. utilitară. senzorial şi logic. presupunînd segregarea de clemente sau relaţii şi reunirea lor în aceleaşi condiţii sau în alt mod. K. reconjugări. la baza actului intelectual. dar nu se oferă direct pcicepţiei. însăşi g. nongenetie si anistoric. Acţiunea efectivă este interacţiunea mediată instrumental cu mediul care. Se referea la selecţie. Abstracţiunea este un exemplu in acest sens. a fi gîndită şi deci conştientizată. rezultat 'din abstractizarea efectuai a de omenire şi recuperată de individ. „în acţiune". Odată cu interpunerea g. în orice ea/. fie ca rezultînd din perfecţionarea activităţii psihice sub influenţa actelor practice şi sociale şi în urma însuşirii limbii şi culturii (H. P. fiind o ştiinţă particulară. Pornind de la E. Aici. L. ci este cunoaşterea reconstitutivă. intervin întrucît: a) activitatea psihică este considerată exclusiv individual nu şi social. construcţie pe plan mental. rsu a putut fi enractcri/. prin raportare la alte noţiuni. Prin condiţiile existenţei şi devenirii sale omul. Janet. Dewey. deci derivate din aceasta.inal devine act de corrtimtj. Galperin). fie şi în formă schematică. dar nu ca aparţinîndu-i lui. ordonare. coordonări. răspunsurile la aceste întrebări presupun afirmarea unităţii dintre gnoseologie şi ontologia umană. clasă. cit şi sui. sînt de asemenea premise şi rezultante ale mulţi valenţei activităţi şi experienţe practice. g. nu este un dat. b) procesele senzoriale sau raţionale sînt concepute ca avînd loc în subiect. c) nu se ţine seama do unitatea dintre cunoaştere şi practică.th. este o fiinţă activă. iar nu „in stătu constituenţii" pentru că atît la nivelul societăţii cît şi al individului g. <•-••sul de abstract izare-generali/. în orice caz acţiunea fizică. Piaget. mijlocită a impalpabilului. a ceea. Este adevărat că orice noţiune are un conţinut general-esenţial. Importante. Marbe. Ele se intermodclează şi îşi trag puterea una din şi una prin alta. d) nu se ţine seama de ontologia (existenţa reală) atît a particularului. se aşazâ pe canavaua acţiunii practice care operează material disjuncţii. D. domeniu al realului. ca funcţie caiudî]. s-au detaşat senzualismul (J. în istorii filosofici. combinare. dar indicate prin constanţa efectelor. totodată. ca fiinţă socială. dar percepţia ca atare poale cMsla şi exista la animale. îl restructurează şi îl depăşeşte. reprodus senzorial. şi necesitatea obiectivă.L. semnificative devin nu elementele variabile. transformă conţinutul dat empiric. Husserl reprezentanţii şcolii de la "Wurtzburg (X. Helvetius) ce considera g. Wallon. porneşte de la el dar. ci un produs al cunoaşterii şi acţiunii ce se constituie la fiinţa cu potenţial uman numai şi numai in condiţiile activităţii sociale. Analiza şi sinteza de tip intelectual. Percepţia gîndită. ca o activitate mentală. Liublinskaia recunosc jşi existenţa unei g.'atît formal-normativ.

Sub raport psiliofiziologic. relaţii determinative. tendinţa g. ridieîndu-se la nivelul universalelor. copilul cucereşte prin reconstrucţii şi construcţie realul.G l>. aşa cum susţinea pozitivismul logic. conectare între două sau mai multe segmente informaţionale. Informaţiile conceptuale derivate sînt rodul unui anumit mod de operare şi nici nu există subiectiv.itătii. în acelaşi timp. simbolizări. dai â realitatea este u n i t a r ă în infinita ei diversitate. unitatea obiectului în forma „concretului logic" (Marx). mat bine spus. intelectuala im poale fi izolată de conţinutul e> obiectiv. I >upă l'avlov semnificat ia reflexelor verbale 1 ă în „soniudiMteu seinihj/eW. Pentru ca noţiunile să se formeze şi să fie corelate variabil în gînduri este necesar ca ele să dispună de un suport operaţional. se caracterizează ca fiind maximal descins.1 noastră. fiecare nouă cunjştinţa.ncolo de exagerarea şi izolarea mmni-niului abstract al cunoasl<iii. de ordinul I I I . constitui' in o p r o b a b î l i t a i e mereu creseiiidă c o n ţ i n u t u l g.i de la senzorial la logic reprezintă un salt şi are un caracter dialectic (Lenin).w generic. obţiniile prin intermediul altora. permeabil la noi informaţii. rezultat din interiorizarea acţiunilor şi gruparea în sisteme reversibile.iile. înăuntrul sistemului doi de semnalizare se pot însă. Pe această traiectorie se produce o „schematizare progresivă" în ordinea echilibrărilor asimilării cu acomodarea. prin care se opune. propw reii'. care se realizează la nivelul zonelor asociative terţ ivire si operează în sensul comprimării codurilor-imagine. esenţialul este o modalitate necesară proprie iVn miencl'-r. iar dacă „reflectă" si în măsura în care o face g. n. după cum demonstra Yigots'. constituind procesul g. prin care se efectuează cunoaşterea.iit. Nu se pot separa cunoştinţele de instrumentele operatorii şi verbale. g. în acest sens este semnificativă concepi ia operaţională asupra g. coerent.l de reconstituire a ceea <v este unitar. în punctele nodale.i. generalul există in forma particularului. deductive şi analogice. Piaget. De aceea termenul.ţe.i produsul courdoiui '•"> . semiotică şi limbajul. decela mai multe nivele şi deci integrarea şi semnalizarea prezintă o pluralitate de gi. 'GOIU). prin acumularea şi coordonarea abstracţiunilor se poate reface. cu uşurinţă. construind modele prin care subiectul se orientează şi se conduce în viaţă şi activitate. 3) functiim-a. fiecare puni i nodal al sistemului constituie un integrator ce cuprinde pe toţi Cei Mibordona \\ şi este cuprins in cei supraordonaţi. Mai mult deeil. este procesul ps: • iiosocip.H! . ca reprezentînd „reflectarea generalizată a obiectelor şi fenomenelor realităţii" este incompletă. L. Trecere. însăşi arc o structură unitară. cu ceva existent de laţii. semnificaţii sau noţiuni. mai bine zis.'iiii. Generalitatea nu este doar rodul construcţiei g. sau. ..!. . de intercorelaţii din care. de a opera abstract . Persista însă întrebarea: la ce se referă generalul şi esenţialul. G.ii. 2) nivelul operaţiilor concrete. be şi aproximativ. Sub raport cibernetic. Altfel spus. sistemul intelectual sau g.i fenoincnalul. pe care o cultivă J. deci „piramidal". nu poartă asupra obiectelor şi fenomenelor particulare. ei decine instrument mijlocii"*' pentru dobindirea de alte cMii>?tl. respectiv inductive. g. pnmare. din diversitate. concretului senzori:1.] 1 1 1 Miii nu este contingent ci iiwa . jirin postularea unor iilei pure. Ie eunoast• mijlocit.-. este „"/'<rărea azupra operafiilor". Ia rind. pentru că specificul g. după opi • in. Aceste trei moduri de operare sînt interdependente şi interconectat-. construcţii. Xumai prin abstracţiune şi în numele generalului si esenţialului se poate con• razico şi subsuma particularul -. cb/e piop>rm care in \n ianfii obiectuali şi relaţionali sînt scgycgali. şi cafiind dotat cu autoorganizâre' şi autoregla]. dinamica internă a acestui sistem integrat ierarhic. cea privind conţinutul. Dispunînd de un cod specific şi superior. descendente şi transversale. Mibsiunabil la o clasă •':• ob'ecto şi lenomene (relaţii de c • • • m u n i l a t e sau generalitate) sau ! . Pornind de la obiecte şi acţiuni. constind din marele sistem de concepte intercorelate. si înlocuiesc pe cele diiecle. altminteri. cum spunea Marx. prin variate ini'deif:ri. Ceea c în diversitate. ele fiind reciproc-complimentare şi iniervenind concomitent. emerg înţelesuri. Orice ghid este informare asupra informaţiei.. dar nu generalizează arbiirar făia ca acţiunile sa fie C > r < labile. actur'i zali. cele două dimensiuni ale adaptării.ule. Tocmai de aceea. Activitate. Vîgotski vorbea despre „piramida noţiunilor" la care se delimitează mai multe niveluri.'.. în aceasta constă autoorganizarea codului integrativ şi si. expriminO necesitatea obiectivă. sistemul relaţii'"! C'!t-\U"i'!tilc şi -necesare. lipsite de orice „ingredient" miuitiv. sistemul g. au acestea? Definirea g. aînlocuirii printr-un semnşi al raportării discursive la situaţia existentă pentru subiect (M. Aceasta este. cu direcţiile sale ascendente. efectivă asupra realului. în realitate.'-ar — dincolo da diversitate.• ce. Sînt trei nivele de trecere de la acţiune la operaţie: 1) sen~ori. Pentru ca informaţiile să fie in'e grate şi unificate sistemic este n--cesar ca şi operaţiile să fie grupate şi structurate sistemic. Sînt deci semnale de gtad secundar intrucit le intr-ica/j. !a realitate. şcoala de la WiirUbiirg arc meritul (le a relev. Aceasta este însă numai una din caracterizările gîndului. se prezintă ca un hipercomplex agregat de prelucrare a informaţiei prin categorializare şi esenţializare.:tnotoy — de acţiune. posibil. coariiculat . co conţinut obiectiv. r>c baza experienţei sensibile şi prin intermediul acţiunilor din care îşi trag originea operai.'. predonu295 C<:. corelaţi între ei şi refer:!. depăşind condiţiile de ide ci nune. fio şi tranzitoriu.V:bolizant pe care se întemeiază g. G. 1 rebuie să se refere la ceva ce este obiectiv general.

parvine sînt condiţionate de indisociabilitatea dintre subiect şi obiect în cunoaştere. reprezintă un nivel mai avansat al inteligenţei. int'ligenţa constă din coordonări ale operaţiilor reunite în ansambluri sau structuri. incluziune. deplasare etc. în literatură se menţionează similar „abstractizarea abstractizărilor" şi „generalizarea generalizărilor" (Ci. Operaţiile de asociere-disociere. reproductivă şi cea productivă şi creatoare trebuie înţeleasă în sensul tendinţelor g. GuilIford. mijlocind reuşita prin structurări şi utldizări de relaţii şi apărind. Odată cu constituirea grupului dublei reversibilităţi. va face posibilă disocierea formei de conţinut şi operarea tranzitorie cu modelele formale. îşi implică propriile legi ce ţin de subiectivitate. Grupul operaţiilor formalr. cea prii. Reproductivul şi productivul se mijlocesc reciproc. „nu are loc pur şi simplu o juxtapunere a inversărilor şi reciprocităţilor. Concomitent. nu se mai operează doar cu noţiuni ce se reunesc în judecăţi. Cattell semnalase distincţia dintre inteligenţa cristalizată şi cea fluidă. Piaget cu autoreglajul. Reverii bilitatea implică un invariant U< biectual sau relaţional) mijlociuconservarea conceptelor. Este „o interacţiune continuă a subiectului cu obiectele. înaintea limbajului. .. care este e-enţialmente practica. spre infinit. La acest nivel înalt de dezvoltare intelectuală ce se constituie în preadolescentă şi se afirmă.esentialmente reversibile". spaţiului. în timp ce percepţia urmăreşte însă iti nerarii ce sînt ireversibile. G. inversă.B. reciprocă. denumite aşa întrucît operaţiile sînt aplicate altor operaţii. Operaţiile concrete. o acţiune este executata in cele două sensuri air parcursului. ci o contopire operatorie într-un tot unic. H. fiecare operaţie 1 a re reciproca sa (A :.. Reversibilitatea operaţională tot mai accentuată duce în acelaşi timp la stabilitatea grupului ce se reechilibrează. acomodîndu-se. raţionamente ipotetico-deductive. Acomodările convergente cu depăşiri sînt mecanisme ale progresiei integrărilor şi. Inteligenţa operaţională presupune compozabilitate. Thorndike nu este acela de g. Restrictiv. timpului şi cauzalităţii sau' necesităţii. dar şi la o fecundă mobilitate constructivă. ce evoluează concomitent pe mai multe planuri. ordine.-:tfuc}iilt anterioare". se angajează simultan în două direcţii: de interiorizare reflexivă şi de exteriorizare experimentală. Piaget vorb e ş t e d e s p r e o „abstracţiune re- G flectantă care depăşeşte şi inte^rea:ă cor. în modelul intelectului. prin sistematică şi esenţialitate. sînt mereu deschise spre hune şi mereu repliate asupra lor hişile. G. acestora la real". Clapart'de. ci se combină între ele înseşi judecăţile. Deprinderile intelectuale sînt indispensabile în g. do regulă. Wertheimer). în forma ei senzoriomotorie. G. Se reia astfel opoziţia mai veche 297 . inversare permite discriminarea claselor şi coordonarea lor în clasificări. R. ci şi faptul că însăşi necesitatea este cumva subiectiv reprodusă în forma a ceea ce J. Inteligenţa este „organizare constînd într-o construcţie de structuri operatorii ce porneşte de la coordonarea generală a acţiunilor". in genere. circuitul interacţiunilor cognitive cu lumea dezvoltîndu-se „în spirală".'j de inversa (negativa) sa (ex. Wallon. în virtutea relativei autonomii la care ajunge. iar J.. mai tîrziu. pentru că au devenit. abstracte. de a se subordona realului şi totodată de a-1 depăşi. Adevărurile relative la care g. alternativ se separă şi se reunesc. o operaţie se lea. deci o dublă mişcare de asimilare la structuri şi de acomodare a. a extragerii de noi idei din propria experienţă. Inferînd legi ale obiectivitătii. Conceptele prezintă un nivel de structurare empiric şi altul superior. corespondenţă. Coordonarea este identificată de J. nu devine productivă decît prin restructurări (M. se construieşte în procesul cunoaşterii şi acţiunii şi la fiecare nou demers îmbogăţindu-se şi structurîndu-se deschide noi perspective pentru cunoaştere şi acţiune. după P.G nant la Piaget ca şi la E<j. xiv şi să construiască. reflexivă nu numai o gamă largă de combinaţii posibile. dispune de largi posibilităţi combinatorice la acest nivel. îşi are în propriile sisteme germenii dezvoltării. G. g. x este fratele lui v după cam y este fratele Iui x). operaţiile intelectuale ce mijlocesc noţiunea sînt. ci de inteligenţă. Janet.. realul fiind depăşit prin posibil.putîjid să se orientere ţpre să se examineze reflee a 'însăşi. adu uare-scădere). Şi acesta este însă relativ. de_a reveni la punctul de plecare. formulate ca propoziţiuni. g. 296 sînt coordonate logic si matematic. Cunoaşterea este construcţie într-un grup operaţional de transformări. Piaget numeşte necesitatea logică (de ordin implicativ). diferite drumuri spre aceeaşi ţintă) şi tranzitivitate (aceleaşi operaţii generalizate se aplică şi la alte situaţii). iar inversa celei reciproce fiind totodată corelativa (sau dubla) primei operaţii". în sensul că fiecare operaţie va fi de acum încolo în acelaşi timp inversa unei alte operaţii şi reciproca unei a treia. luată ca proces. purtînd asupra claselor de obiecte sau relaţii. în adolescenţă. . dar g. în vederea echilibrărilor cognitive. iar cea prin reciprocitate permite degajarea sistemelor de relaţii de tip logic. Aceasta din urmă dezvoltată.t< I! .-• A. J.B e:. Pe plan senzoriomotor se întîlneşte reversibilitatea ca posibilitate de a reface un drum. asociativitate (drumuri ocolite. Distincţia introdusă încă de O. prevede o producţie convergentă şi alta divergentă. Relevăm ca dimensiune coordonativoperaţionalâ esenţială a sistemului de ansamblu — reversibilitatea. Selz între g. nivelul ştiinţific.. Considerînd că operaţiile intelectuale influenţează asupra obiectelor. vom constata odată cu g. ajung să se grupeze în „sisteme de ansamblu" ce. intersecţie. ceea ce face posibile şi transformări: directă. Kostiuk).

c) adaptat)V- 298 GLANDE ENDOCRINE (glande eu secreţie internă). invăţare. g. mult diferenţiată şi rapidă. depinde d<.a în alta. construinclu-se în raport cu sarcinile adaptative specifice şi ghidînd activitatea continuu. semnalînd şi mijlocind toate evenimentele. formaţiuni specializate in secreţia unor substanţe (hormoni) care se varsă diiect in singe şi care au acţiune îeglfitorie asupra organelor şi ţesuturilor.. ca „sistem cu autoreglat. al inteligenţei prin i. este considerată şi ca un proces de decizii secvenţiale. identificare a semnificaţiilor. devine creatoare mai ales cînd tratează euristic situaţii care ar putea fi depăşite momentan. procesele de g. întotdeauna uzînd de dispoziţiile funcţionale interne şi întotdeauna desemnînd prin conceptele sale şi referindu-ie la real. Ceea ce o tensionează şi obligă la construcţii sînt situaţiile de obstacol. g. Ach. Minsky evaluează procedurile euristice în chip superior. <'. îşi asumă sarcini de pridiejie. printr-o construcţie continuă de ipoteze şi verificare a lor în plan mental sau în experiment efectiv. punct de intersecţie sau sinteza".. permanentă. g. e probează în raport cu mediul s în care subiectul trăieşte şi acţionează. Thorudike. Reglarea endocrină cu acţiune difuză şi mai lentă este auxiliară celei nervoase. timusul. cu mijloacele algoritmice. (O. sa iar nu g. L. dar ceea ce a fost euristic devine algoritmic. G. G. care este complexă. în realitate diversele laturi sau modalităţi funcţionale ale. rezolvare de probleme). Această dinamică izvorăşte dintr-o motivaţie. fapte de care se ocupă endocrinopsihologia. de unde şi atributul de inteligentă. şi g. întreg sistemul limbii devine obiect şi apoi structură a g. disciirsicita/co fiind o notă caracteristică g. se desfăşoară ca o activitate multifazică şi multiplanică.Â. Spre deosebire de reglarea nervoasă. în psihologia contemporană. sînt inseparabile. eficienţa g. se desfăşoară larg şi evident TT" fnultifa~ic. reglarea endocrină e continuă. şi-o dezvoltă. reconsiderate recent ca strategii ale g. rămîne întotdeauna un proces vital. HI- .rcMirs^U. Putînd fi definită ca modalitate superioară de comunicare culturală cu mediul.încercări şi erori" sau tatonare r-i modelul lui X. Deci între cele două tipuri de operare se închide un circuit care însă rămîne deschis în raport cu realitatea. informaţionale . Xu se poate gîndi fără un supoi i senzorial (imaginile persistă masiv în g. GLANDULA TIROIDEA v. im este numai un purtător al mesajelor. percepere t o tală difuză cu o slabă realizare a discrimina n i . înţelegere. în realitate sînt trei modalităţi solidare ale g. ca funcţie abstractă. a •problemelor. făcînd parte din marele sistem social". devine parte integrantă a existenţei subiectului. pe care genetic. ruptă din contextul sistemului integral al subiectului social în continuă interacţiune cu lumea sa. de formare a conceptelor şi structurilor operaţionale prin învăţare spontană şi. Decide însă subiectul prin g.e. mofivaţionale si aptitudinale ale subiectului. mai ales. nu pot exista una fără alta şi trec ui. principale sînt: epifiza. nu s-ar putea dispensa de procedurile rutiniere. .ă f-. g. g. fiind la rîndul ei controlată de sistemul nervos. dacă am personifica g. deşi filogenetic este primordială (întîlnindu-se şi la plante). Uruncr). de rezolvare. Purtînd asupra proceselor obiective. Meili consideră 209 roFizĂ performanţională. în situaţii comune.. în acest sens este concludentă relaţia dintre transformările de tip algoritmic caracterizate printr-o înlănţuire standardizată a operaţiilor şi transformările euristice desfăşurate liber. Frecvent activitatea de g. de adaptare prin depăşirea cognitivă a obstacolelor. Expîorînd resursele informaţionale asigurate de memorie cu care se intersectează. GLANDĂ PITUITARĂ v. Cuvîntuî. cei mai mulţi autori văzind în aceasta nota definitorie a g. în bună măsură.) după cum nu se poate fără adaptarea unui cod efici«-jii de comunicare.G dintre modelul lui E. se subordonează unor planuri mentale.ţionale. b) funcţională. ci intră în mecanismele intime ale g. Construcţiile mintale sint menite să semnifice esenţial realitatea şi propriul < > u şi să proiecteze activitatea. dirijată. satisfăcător. psihologic. este orientată finalist şi implică veritabile eforturi voluntare. mai economicoase şi sigure. Apostel consideră că g. G. sînt maxime. Aceasta pentru că. Orice senniificare este şi o anticipare a ceea ce est: in esenţă şi poale deveni un obiect. în aceste situaţii problematice afît progresele cît şi eficienţa g. Dai. tratînd-o aparte. şi este călăuzită de intenţii. considerate sul) diverse unghiuri (v. este studiată în trei perspective: a) genetică. în raport cu sarcinile ce şi le propun. al „tendinţelor determinante". Secreţiile endocrine ca elemente constituente ale mediului intern şi ca mediatori chimici ai funcţiilor nervoase exercită o anume influenţă asupra vieţii psihice. exploratoriu. hipofiza.. care trebuie urmărite i'euiru a întregi schema cunoştiniel'ir elementare despre g. tiroida. G.i opei :-. prestabilite şi verificate. cea a înţelegerii ca decodificare noţională. J. paratiroida.eul- tatea g. aparţine subiectului ca „sediual interacţiunilor colecti-. sau alt'simboluri acceptate social. Miller. suprarenalele şi glande sexuale. g. Aceasta însă implică funcţia de decizie a g. TIROIDĂ GLOBALIZARE. care însă fiind esenţialmente cognitivă are o dinamică mult mai complexă decît cea pe care o prezintă vorbirea.emerge din trecut si se orientează spre viitor. G. interne. Ar fi însă o mare greşeală dacă am izola diferitele conduite intelectuale. este reductibilă la învăţare. La rîndul lor procedurile euristice rezultă frecvent din redimensionări şi modificări ale prescripţiilor algoritmice.

i. atenţie. GRADIENT. condiţii în care aspectul general al scrierii poate fi păstrat. abstractizează sensul fizic al g. ceea ce exprimă violenţa. de scop.' 300 G structură în care orice trăsătură îşi găseşte semnificaţia numai prin relaţia cu celelalte trăsături si în raport cu întregul (A. în analiza unei scrieri se pleacă de la particularităţile fiecărui grafism. Cercetările şi observaţiile făcute arată într-adevăr că evoluţia şi modificările personalităţii determină modificări ale scrisului. filiformă — precipitaţie. C. ceea ce indică spirit calm. astenie. studiind-o în ritmul. continuitatea şi orinduiiei. etalată — personalitate expansivă. urmînd evoluţia personalităţii în timp. L. Scrisul depinde de o serie de condiţii exterioare (peniţa. Termenul introdus de Michon (1872) care vorbeşte despre o fiziologie grafică constînd din studiul mişcărilor. ducînd însă la modificarea unor trăsături. figuri. studiul ei va trebui să fie făcut dinamic. ordonată — spirit lucid. Această teorie permite construirea unor algoritmi aplicabili în rezolvarea a numeroase probleme din domenii variate de activitate: determinarea drumurilor de lungime optimă. dimensiunea. un factor do inteligenţă constînd <lin „reunirea într-un tot a elementelor". St. interesul subiectului. G. sinceritate. impersonală — absenţa originalităţii. (ex. curbe. fără accent si trasate lung semnifică subexcitare. prin linii. caracter independent. Athanasiu). prudenţă. slriusă. G. puncte. al combinaţiilor trăsăturilor. Punctele simbolizează elemente de diferite naturi. GRAF. prudenţă. C. Pe postulează o dependenţă cauzală între trăsăturile grafice şi procesele psihice (cu mai multă sau mai puţină îndreptăţire). GLOSOLALIE. oferă unele indicaţii privind voinţa. ci mai curînd gradul şi stabilitatea unor deprinderi. o engramă a proceselor activităţii nervoase superioare. şi distribuţia ei pe hîrtie. de o stare momentană (graba. simplă — simplitate şi naturaleţe. Moreau şi Delestre împart scrierile în 3 categorii: 1) caractere regulate. clară — grijă. dezordonate. Klages consideră scrierea ca o unitate. pe o anumită direcţie sau în direcţia unui punct maxim .I. Parhon apreciază scrierea ca pe un adevărat seismograf ce înregistrează dinamica personalităţii. Aceasta introduce principiul expresiei după care orice mişcare exteriorizează mobilul. a drumurilor critice. echilibru. 2) caractere lovite. originalitate. exprimă un raport de covarianţă ascendentă. încredere în sine. în glosomanie cuvintele nu au un sens constant şi nu există nici o schiţă de organizare sintactică. de a prevedea modul de acţiune al individului. Se parc că scrierea ne poate oferi date revelatoare sub aspectul spiritului analitic şi al stilului cognitiv. GNOZIE. tipografică — cultură intelectuală. studiul scrisului în vederea determinării identităţii şi particularităţii autorului lor. direcţia. căutarea efectului. Cercetări interesante s-au făcut pentru a se vedea expresia diferitelor temperamente şi a constituţiei în scris. Scrierea fiind o înregistrare. în special in metodele cercetării operaţionale care urmăresc găsirea indicilor de eficacitate maximă. echidistante. se relevă ca o metodă parţială în studiul omului şi trebuie de aceea să fie corelată cu celelalte metode ale caracte- 301 . inegale. Alienaţii pretind că vorbesc în limbi străine. imprudenţă. discreţie. O clasificare mai nouă (N.G g. întrucît ca nu rămîne identică în timp. rezumînd iu conţinuturi simbolice anumite raporturi cantitative. avariţie. al funcţiilor. omogenă. viitorul său. sindrom do utilizare de către alienaţi a unui limbaj primitiv şi fantezist de construcţie proprie. o boală cronică). Scrierea apare ca '. Sillamy) pretinde la următoarele corelaţii: scriere verticală — fire rezervată şi discretă: •măruntă — minuţiozitate. pe măsură ce se apropie de ţinta sa. 8) caractere moi. înghesuită — timiditate. Crepicux-Jamin adaugă „rezultantele" (combinaţii între trăsături) ajungînd la un adevăr atomism psihografic. în schimb pretenţiile ridicate de unii grafologi cu privire la posibilitatea g. presiunea. GRAFOLOGIE. S-a remarcat că metoda scrisului este o metodă valoroasă şi în diagnosticul tipologic. o boală acută) sau de anumite condiţii permanente. între care se poate stabili o legătură oarecare (ex. capacitate perceptivă de recunoaştere a obiectelor după însuşirile'lor palpabile. Hali a introdus expresia g. GRAFIC. spre deosebire de g. ornamentală — vanitate. \ iteza. echilibru. cauzală). Limbajul gialic se referă la toate senim-lr adresate văzului ce pot fi manipulate de majoritatea oamenilor. fără aliniere. a ceea ce s-au numit genuri şi anume: forma. nu ţin de o tratare ştiinţifică a problemei. relaţie exprimînd creşterea unei variabile în raport cu o alta. creînd un instrument ce este folosit pe scară largă. ci se schimbă în anumite limite. imaginaţie disciplinată. Raportată la caracter. direcţi. hîrtia. scrierii. intensitatea. a fluxurilor maxime. a ordinii unor operaţii sau a ramificaţiilor raţionale ale unei probleme. atenţie. forma grafică învăţată etc). fermă — rezervă. Teoria g. rapidă — activism. constînd în accelerarea mişcărilor unui subiect animal sau uman. figură formată dintr-o mulţime de puncte sau noduri legate între ele prin săgeţi sau arcuri. metodă de prezentare a unor date sau informaţii pe diferite suporturi. răsfirată — spirit clar şi lucid. Parhon abordează problema relaţiei dintre scriere si personalitatea somatopsihică. 1. ea nu ne poate revela valorile morale şi estetice. constantă — spirit coerent.

Principalele criterii de diferenţiere a microgrupurilor de macrogrupuri sînt următoarele: mărimea sau talia grupului (microgrupurile sînt alcătuite din 2—3 pînă la 30 — 40 de membri.K. . unitatea politică.celula" fundamentala a psihologiei ^••cia'c. jH'cto ale anormalităţii (ex. în teatru g. este realizat şi prin bufonerie. simţăminte înalte. considerai MI perspectivă psihologică. Hyman. (de la micro. partic-ilaritate a unor ansamburi de imagini şi formulă artistică accentuînd uritul. dar în mod diferenţiat. Colt. seama de factorii prelingvist i. G. Chomsky — subiectul normal are predispoziţii native. apreciere. datorită căreia individul se apreciază pe sine şi se comportă ca fiind foarte inteligent. ci reprezintă un ansamblu nelimitat de propoziţiuni rozul i~atc dinlr-o combinatoricâ verbală. 1968). „indiscutabil superior altora". putere şi valoare) şi comportamentele (unificate şi stereotipizate). focalizarea atenţiei.i. familia. grupurile primare din care face parte individul şi după care se modelează.i cum sînt interacţiunea. se concentra <i eipra acol'juşi probleme). 1974). Merton. c a . Se porneşte ele la un enunţ formal din componentele de bază din a căror transformare rezultă alte enunţuri.. GRATITUDINE. cu abu^ de sublinieri şi majuscule). identificarea (sentimentul apartenenţei la un grup sau conştiinţa condiriei de membru descreşte. Dr> din cercetările făcute in rapui i cu g. G.acrogrupurilo au dimensiuni care cresc relativ nelimitat). comunitatea locativă sau sportivă. valonto sub raportul prodispu ziţiei lor spre actualizare şi . colectivitate umană ai cărei membri se află în raporturi de interacţiune.G vulogiri. a lui N. aspectul său fiind acela al unei structuri în formă de arbore în care fiecare ramură.g. nzultă că propoziţiile JIU sînt e. GRUP DE APARTENENŢA. Mihu. îndatorire şi bunăvoinţă. într-un anumit domeniu şi alte persoane în alt domeniu. modelai generativ apare ca fiiind prea puţin plastic întrucît nu ţin. este dată de incapacitatea individului de a se autoaprecia corect şi derivă din individualism. H . o depăşire a situaţiilor absurde şi o demistificare.i. mai rar. foarte valoros.de r. de asemenea. mai mult sau mai i>i''ai ". anumite persoane putînd să reprezinte un g. GRUP MIC. La baza acestor transformări ar sta g.g. este mai restrînsâ decît cea a noţiunii de colectivitate. pornitul de la un sisieui foarte simplu de categorii de demente şi reguli de transcriire". introdus de H . in erirninali-tică es1'. sentimentul de ataşament. coi-'K. Generarea prepoziţională este extrem de bogată şi plastică. frizează ridicolul şi provoacă ironie. A. GRANDOMANIE. contradicţiile monstruoase şi înfricoşătoare. definind grupul la care un individ se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. Există structuri de suprafaţă de ordin fonetic şi lexical şi structuri de profunzime co rezida i n l r o relaţie seuniilie a t n ă . G.<>cuţA etc.spre m. Deseori g.m. 302 r GREGARISM. G.i de catie :-ubiect a acestor structuri şi a \< gulilor de transformare di linest" competenţa sa lingvistică. Pornind de la structuri ce sînt susceptibile de restructurare conform unor reguli. inter comunicare a şi iuterinflueuţa (!. în stările maniacale.. valori etc. Ktâpîîui'. după 1.olu. atitudine ivvorîtă dintr-o hipertrofiere a conştiinţei de sine. după Brcsson.der.lolor-ită ca metodă de identiiieare a autorului scrisului. la acest nivel desfăşwîndit-se fenomene psihosociale de li'jj'. ostile omului. determină sau influenţează comportamentele şi atitudinile celor care se identifică cu el. Coordonatele psihosociale alo g. echipa profesională. în psihopatologie esu: mai frecvent întîlnit termenul du „idei de grandoare" asociate ce! mai adesea ideilor delirante de persecuţie şi întilnito în paranoia şi în schizofrenia paranoidâ şi. GRUP DE REFERINŢĂ. GRUP. Clionir.de r. ţi-a făcut mult bine. „permite construirea enunţurilor celor mai complexe ale limbii. presupune mai multe variante de ales. înfrîngerea personajului grotesc reprezintă. reprezintă o nuanţare mai b.gat afectivă decît recunoştinţa şi presupune delicateţe.. :. faţă de o persoană cari' te-a ajutat.. funcţionalităţii lor.. Do pildă. Sfera noţiunii de g. pentru care — cum susţine X. C. în -conformitate cu anumite norme prestabilite (R. al indivizilor este determinant în constituirea sa de atitudini. iar n'. termen.. autoritate. ceea ce este tot mai puţin realizabil pe măsură ce cresc dimensiunile grupului). şi de motivaţie. GROTESC. structurile (reţeaua relaţiilor de stat u t şi de rol de comunicare.kv. prin trecerea de la 303 . tendinţă patologică spre exprimare în scris sau spre a scrie pentru scriere. GRAF0MAN1E. propusă de X. situaţiile absurde.-. sînt: normele şi valorile (constituite într-un sistem valorico-normativ). limba nu este doar un sistem stabil de codificare.'icnrc.'.i:iisul paranoicului este încetinit. tendinţă a indivizilor de aceeaşi speţă de a se reuni şi coexista în mulţime nestructurată sau turmă. GRAMATICĂ GENERATIVĂ (TRAN SFORMATTVĂ). liste folosită în medicină pentiu relevaiea. fiecare propoziţie se situează într-un cînrp generativ. de component. frecvenţa interacţiunilor (microgrupurilc permit o reunire a tuturor membrilor în acelaşi loc şi acelaşi timp. Cliomsky şi care.iorugrup descresc posibilităţile membrilor de u. pierzîndu-şi orice autonomie individuală. ansamblu relaţia redus de indivizi aflaţi în relaţii inter personale de cooperare. interpretativă şi de planurile interne ale acţiunii verbale. unor a .ni'tcirc şi constituind ..

G micro. Există două ipoteze cu privire la recepţia g. conformitatea. b) Lazarcv (1922) invocă procesele de ordin chimic. nespecifice. Pentru procesul de educaţie se subliniază condiţia de mediu educogen la g: tipurile de fot mare (clasa 304 G şcolară. pentru sărat. modelele şi valorile lor fiind decisive pentru formarea i dezvoltarea respectivei pers soane (J. flexibilitatea (gradul de inform. moda.) şi la grupurile de referinţă (cele care exercită cea mai mare' influenţă asupra unei persoane. propaganda. cum sînt informaţia colectivă.: a) Renqvist (1919) pune apariţia excitaţiei pe seama unor procese fizice. zvonurile. tonul hedonic (nijsura în care condiţia de membru . .: litateşi de libertate în grup).il grupuluiîşi asociază un sentimeui de plăcere). alcalin. Osborn). apare ca efect al postacţiunii şi depinde de concentraţia substanţclor-stimuli. care joacă un rol important în modelarea şi stabilizarea coloritului emoţional-afectiv al g. (metoda excitării punctiforme).:rca (dezvoltarea unei ierarhii a s ! . afirmîndu-se cu pregnanţă fenomenele interactive indirecte. perno nbilitatea (măsura in care grupul . după tipul de legătură (personală-impcrsonală). din punct de vedere psihosocial. acru. este dependent şi de starea internă a organismului. apare în forma mascării. cum sînt: autonomia (gradul în care un grup funcţionează independent de altul). grupuriînchise şi deschise. în principal. grupului autoanalitic competent — R. ale unor structuri sociale mai largi. diferite dau naştere la o a treia senzaţie. Submodalităţi ale g. stabilitatea (menţinerea grupului ca atare cit mai mult timp). Printre proprietăţile de bază ale microgrupurilor se înscriu: talia (redusă). grupuri artificiale (experimentale sau de laborator) şi naturale. dulce şi amar la care Hahn. de ordin interpersonal — direcţionare. inductoare şi induse. după raportul grupului cu un obiectiv ştiinţific. Recepţia g. Contrastul g. Moreno). dinamică (K. mai mult. Principalele funcţii ale g.i conduita membrilor săi).uimite cooptarea de noi membri. în alt sens. Kuckulies şi Tacger (1938) adaugă şi g. după permeabilitatea intrărilor şi ieşirilor. conştiinţa de grup. La nivelul mierogrupuriior. controlul (tendinţa grupului de a regl. servire a unor interese particulare —. derivate sau mixte şi senzaţii g. consensul (adoptarea de atitudini asemănătoare faţă de acelaşi obiect). de unde şi caracterul suprainterpersonal al acestor raporturi. centrate pe sarcină). intimitatea (gradul de apropiere reciprocă a membrilor. Relaţiile infragrupale în cadrul macrogrupurilor.l\ 3ales — etc. adăugind însă structuri relaţionale noi şi scopuri care vizează satisfacerea nevoilor întregului grup şi.< risticilor psihice şi sociale <<':• membrilor). g. sînt: de integrare socială a individului. semnifică o preferinţă motivată prin valori estetice sau de alt fel.la macrogrup). grupuri de bază (grupuri-scop. modelele educaţionale. Compensaţia g. coerenţă. nu se realizează totdeauna în formă absolută şi nu se extinde asupra tuturor g. acest fapt constituind unul clin principalii factori ai studierii lor prioritare de către psihosociologie. omogenitatea (similitudinea carai. G. Corespunzătoare celor 4 senzaţii de bază există şi 4 tipuri de receptori g. de la distanţă. de bază. capacitatea de autoorganizare. coeziunea şi eficienţa sau productivitatea. grupuri primare (psihosociale sau informate) şi secundate (formale sau organizaţii sociale). Amestecul g. GUST. mai complex.•tutelor în cadrul grupului). Se disting şi senzaţii de g. după raportul grupului cu scopurile colective. relaţia de grup păstrează caracteristicile planului psihosocial elementar. forţa (măsura î n caic grupul are sens pentru membrii săi j. cultura. cunosc o amplificare a aspectelor formale. Grupuri creative pot fi naturale sau pot fi constituite formal (A. numită complexă sau asociativă. opinia publică. struţii u. Microgrupurile conţin cele mai pregnante manifestări de ordin psihosocial. este activă şi pasivă. j . Din întrepătrunderea parametrilor proprietăţilor de bază rezultă o serie de proprietăţi derivate ale microgrupurilor. Acţiunea unei soluţii de amestec provoacă două senzaţii distincte... după cum fuzionînd două senzaţii g. de securitate productivă etc. este independent de nota afectivă agreabilă sau dezagreabilă. Microgrupurile se diferenţiază între ele după variate criterii tipologice: după modul de participare se disting grupuri de apartenenţă şi de contact. participarea (măsura angajării in sarcinile de grup).m. modalitate de recepţie a proprietăţilor chimice ale substanţelor solubile. acceptarea şi respectarea efectivă a normelor de grup. în special la nivelul claselor sociale şi al naţiunii. Caracterul gnostic al g. Lewin). Maissonncuve). după gradul de instituţionalizarc. de reglare a comportamentului şi relaţiilor interindividuale. distribuţia spaţială (aranjamentul membrilor sau structura microecologică a vieţii de grup).

în dorinţa de a veni în ajutorul acestor subiecţi.ă atingă 1 • . împuşcături.'-. formă simpla <]-. vedenie. obscenităţi etc. are un caracter de obiectivitate. desemnînd calitatea tactului activ sau palpaţiei. • . subiectul bolnav aude voci. care coroborate cu procedeele educative contribuie la reducerea gradului de deficienţă sau la facilitarea proceselor de compensare. şi care să-i apropie cit mai mult posibil de omul fără deficienţe. tiv fără să existe un obiect sau fenomen real. dar acestei nu sînt determinate de voci.5 :. HALO EFECT. H. denumire dată situaţiilor în care unii subiecţi 20* sini d'. motoi ie.persuau'-'r săualuase. HALUCINOZE. Educaţia deficienţilor se face în instituţii speciale. proprii. devenind obişnuit. invective.cn7. H. uneori.. se referă m. vede animale. care să stimuleze corespunzător organele de simţ .ii ales la constituţia somatică. ci i şi orgai'i/ării logice a răspunsurilor izvoiită din necesitatea de coerenţă a personalităţii. întîlnit în numeroase afecţiuni neuropsihice. de experienţa de viaţă. reprezintă contagiunea răspunsurilor în cadrul anchetelor prin chestionar.> celor eu infirmităţi motorii (şchiopi. urmate de cele ale văzului. unde se realizează pentru copil un învăţămînt adaptat infirmităţii respective. ceea ce rezultă clin exerciţiu. răspunde „vocilor". P3EUEOHALLCIXAŢ1I HALUCINOGENE. termen introdus de Revesz. HABITUS. Prin extensie. riţia unor imagini de tip peri. Fanatismul mistic.. H. tulburare psihică denumită iu limbajul popular arătare. determină si o conduită corespunzătoare: bolnavul îşi astupă nasul la „mirosurile pestilenţiale".) constînd din acte fizico (mişcări de obiecte. . halva n u l i ' ' o auditiva. în tehnica chestionarului este necesar să se aibă în vedere posibili- tatea unor bias-wri produse de acest efect. sini orbi. put avea un caracter favorabil sau nefavorabil. îi dă impresia realităţii. echipamente. Tiuitul urechii. HANDICAPARE. este legat.. elogiază sau. denumire dată unor fenomene de telekinezie (v. ansamblu de condiţii oferite vieţii de către mediul ambiant (de către un ecopv. al căror caracter artificial şi patologic este recunoscut de către bolnav.oi i-ilâ. pot r.'za va ui a ja. marijuana.'<. Tehnica modernă este din plin folosită în construirea unor instrumente. „vocile" sînt agreabile. precum şi cei cu diferite forme de înapoiere mintală. Spre ex. fiind automatizat. gustului etc. dar care n-au o cauză externă cte. Reprezentarea este luată drept percepţie a unui obiect prezent. datorită faptului n"< a u " dfficierţ. surzi. oameni. HANTISĂ (POLTERGEIST). h. cu un conţinut religios."pli<\ intnicit nu reflectă e--w. Spre exemplu. dispozitive. Cele mai frecvente sînt h. . scene de groază. dimpotrivă. 'substanţe chimice capabile de a induce fenomene halucinatorii (ex. după Ball. indi397 . particulare unei persoane. daiorită atit iradierii afective a miei întrebări asupra cleilaite.t i in i\< [>• >i t cu semenii lor. iar pentru adult se depun eforturi în vederea readaptării lui la o nouă profesiune. care apa306 re şi la. uneori este convins de existenţa actuală a obivetu'ni ei... Termenul nu trebuie deci înţeles numai (sau în primul rînd) iu sens geografie-topografic (pentru care este mai potrivit termenul de biotop).tom).(. care nu izbutesc să determine convingerea bolnavului asupra existenţei lor reale. mirosului. pipăitului. Fiind. Ilabititare.II DICŢIONARELE ALBATROS HABITAT. I'eniru bolnav insă li. tulburare a percepţiei manifestată prin i\y\. Halucinoidc. auzului. care să le uşureze situaţia. au fost create diverse metode şi procedee educative. de obicei.. Afectiv h. o „percepţ' 1 ' fără obiect". ansamblu de trăsături caracteristice. HAPTIC. paralitici). în categoria handicapaţilor sînt incluşi subiecţii cin. zgomote) ce ar fi provocate numai prin inducţie psihică. se fereşte de „animalele sălbatice" văzute etc. surdomuţi. împuşcături reale. fenomene de proiecţie imagistică (de aspect halucinator). care le apreciază în mod critic. fenomene psihopatologice de formă halucinate rie situate între reprezentări vii şi halucinaţii vagi. i f > • formele de sensibilitate. este un simptom. este o falsă y. mescalina). generează h. persistente. Hubilual. au un caracter duşmănos: proferează injurii. Conţinui ui li.. HALUCINAŢIE. mintală sau orice altă infirmitate. obişnuire cu un excitant. handicapată este considerată orice persoană care este pusă într-o situaţie foarte dezvantajoasă ei. HALUCINAŢII PSIHICE v.

care se caracterizează printr-o evoluţie nefavorabilă. numită popular „orbul găinilor". Subiecţii ajung pe la 6 7ai. contemporan. incapabil de a se concentra. asigurarea unor condiţii minime în care acţiunile umane să aibă numai satisfacţii. dezvoltată. predominînd o euforie „vidă" şi neproductivă. HEMIANOPSIE. monstruozitate). în care faptul fortuit constituie o fracţiune completivă".plăcere).a. Plehanov interpretează h. Cournot consideră că h. HEMISOMATOGNOZIE. la necesitate. cu un potenţial evolutiv mai accentuai al schizofreniei. formarea <-:. ca întretăiere a două serii determinative. în raport cu necesitatea previzibilă. ca fiind ceva ce . HEDONISM (gr. restricţie a vederii unei părţi laterale a cînipului vederii binoculare.rimental. folosind planin • înclinate pe care bilele alinierau într-una sau alta din diivrti< ş.T ir aproximate cu ajutorul le<.'. considerat pe verticală sau orizontală. h. HAZARD. defect al motilităţii. ceptului de h. apare ca un eveniment „al cărui mecanism se comportă ca şi cum ar avea o intenţie" (H. care se ocupă ele interpretarea textelor saturate de simbolică. de unde înclinaţia de a pune totul pe seama norocului sau ghinionului. legată de numele lui Epicur. se manifestă printr-o absurditate comportamentală. analogii. Şchiopu. G.statistice. sentimentul absenţei unei jumătăţi a corpului. Principiu preluat de psihanaliză. abstracţiuni. o completare a necesităţii ce-şi croieşte drum prin mulţimea întîmplărilor.i survenite a sistemului baitonaşelor din retină. prin încadrarea în seria fenomenelor a k a . Poincare afirma însă că h. constînd din absenţa capacităţii de vedere crepusculară şi nocturnă. acte stupide cu o notă de clovnerie. Debutul h. La om h.. ce este sau pare a fi imprevizibil. Produce euforie.. incoerenţă şi inconsistenţă accent u a t ă cu privire la toate valorile sociale. Plăcerea personală ar fi unicul scop al activităţii şi comportamentelor umane. formă de agnozie vizuală pentru jumătate de cîmp. fenomen întîmplător. Bolnavul trăieşte într-o stare de reverie. ilaritate. HERMENEUTICĂ^ disciplină. Avînd în vedere urmările. în general. HEBEFRENIE. este o intîlniye accidentală ce pare a fi intenţionată. Ionescu).inzat). care ancorează în indeterminism. HERMAFRODITISM. Piaget scrie „ideea de h. Studiul motivaţiei prognosticurilor formulate de subiecţi în decursul expenmentului-joc demonstrează că gîndirea probabilistă se situează la un nivel avansat al dezvoltării intelectuale (U. HAŞIŞ. (demenţă precoce). comportament pueril şi capricios. comportament nerod (lăppische Verblodung — Kraepelin). ceea ce naşte fatalism. Marxismul nu acceptă nici totala reducţie a h. fiind foarte frecvente formele de debut pseudonevrotic urmat de o rapidă instalare a elementului discordant manifest. personalităţii şi demenţă. Engels înţelege întîmplarea ca o formă de manifestare a necesităţii. 309 . Pareză sau paralizie a unei jumătăţi a corpului. să aprecieze h. IY. drog inhalat prin fumare. de operaţie combinatorie. în tabloul clinic este sindromul negativ de discordanţă şi rapiditatea evoluţiei.în timp ce la specii inferioare de animale este răspîndit (ca şi la plante). constituie un adevărat pericol atît din punct de vedere al sănătăţii. torii. Bergson). get şi B. este cu totul excepţional (anomalie. Prin intoxicare se ajunge la destructurarea. substanţă extrasă din cînepă indiana.. Pentru subiectul cognitiv. rezultată din defecte ale sensibilităţii ariilor retiniene sau proiecţiilor centrale. stare de tulburare a conscienţei ce se caracterizează prin dezinserţia şi îndepărtarea bolnavului de realitate. o implică pe acer . stări confuze şi extatice. Problema este tratată..n-zistă" la încadrarea în operaţi iilor intelectuale. cit şi din punct de vedere social. el oferă impresia că nu mai este în situaţie (care i se pare străină). J. şi dezordine.! jumătatea de drum între ordii]. teorie antică. se prezintă în antiteză cu raţiunea dar nu poate fi înţeles fără raţiune. Ginandrii sînt subiecţi feminini cu caractere masculine. prin tendinţa spre o demciiţiere profundă cu „tocire" afectivă. convingerea inexistenţei acesteia. poate fi datorată şi avitaminozei A. jocurilor. sau se lansează în sisteme de ideaţie pseudoştiinţificăetc. cu reacţii emoţionale inadecvate şi nemotivate. rată de teoria. J. prezenţa organelor genitale de ambele sexe la acelaşi individ. formă tipică gravă.V. iniţial înăuntrul teologici şi apoi preluată de filosofic. că nu realizează şi nu poate stăpîni situaţia în care se află (G. iar androginii bărbaţi cu aparenţă feminină. este. în condiţiile funcţionării normale a vederii diurne prin intermediul sistemului conurilor. clar nici absolutizarea h. h. HEMERALOPIE. în ciuda controlului vizual. datorită blocării congenitale su. M. in vederea dezvăluirii sensurilor lor ascunse. ca situîndu-se I. Distinctiv. excepţional sau contingent. HEMIOPIE. H. este o măsură a ignoranţei noastre iar J. la copii. 308 H insidios şi progresiv.H cînd ceea ce ţine de modalitatea tactilo-kinestezici. în general h. urmate de apatie.. defecţiune a vederii.. Jaures remarca că h.. interpretate probabili-. hedone . datorită afectării emisferei cerebrale opuse sau a căilor de acces către aceasta. ce impune evitarea neplăcerilor de orice fel.. HEBETUDINE. explicaţia fiind sir>.il. HEMIPLEGIE. caracterizat printr-un deficit parţial sau total al posibilităţii de a efectua mişcări voluntare ale membrelor unei jumătăţi a corpului. Inhelder au studiat e\p.

este îndreptată în special asupra ideilor depresive. întrucît în diverse faze ale somnului se menţine o anumită 311 3J0 M. nu ţin de vise. HIPERACUZIE. este manifestat de fobiei şi obsesionali. H. HIPNOPEDIE. dureroasă. i se comandă şi el se supune lor. datorită fapt'. în stările de excitaţie sau de intoxicaţii uşoare. de ex. Opus hipoacuziei. HIPEREMOTÎVITATE. Opu. mărire a craniului prin creşterea anormală a cantităţii de lichid cefalorahidian.ţâ de copiii lor. persoanele respective suportă mai greu nu numai atingerea cutanată.. Astfel. atitudine de grijă excesivă şi protejare maladivă a părinţilor f. i moliiitălii. care pînă atunci nu erau pei. palpitaţii.' rezultat dintr-o altă lege sau dintr-o cauză externă. . HIPERTIMIE.v prin manifestări ea: paloare sau roşcată.II H hi logica şi epistemologia contemporană cuvîntul desemnează disciplina înţelegerii şi interpretării informaţiei ştiinţifice.". inclusiv cea anorganică este dotată cu viaţă şi chiar cu atribute psihice. h. în această fază pot apare imagini haiucinatorii. caracterizate prin scăderea pragirui şi asocierea cu tonalităţi afective din cele mai neplăcute. In majoritatea cazurilor însă. creştere a in teusităţii senzaţiilor şi percep!. Se întilneşte in ienoada de surmenaj.iginen se formează înapoia ret im-i (. Gradul cel mai înalt de h.ua. veche şi desuetă doctrină ce susţine că întreaga materie. în debutul unor afecţiuni psihice. este folosit pentru a desemna o activitate motorie exagerată debordantă şi nemotivat continuă HIPERMETROPIE. HIPNAGOGIC. pot fi totuşi considerate ca intermediare între vigilitate şi somn. zoe — viaţă). după V. în caic funcţia reproductivă a memoriei este slăbită. k inc in — a se mişca). H. tremurat uri. dar şi zgomotele.. termen folosit într-o dublă accepţiune: a) în neurologie prin li. caracterizată prin exagerarea orientării selective a activităţii de cunoaştere. Opus Iiit-. îmbracă un aspect general în stările maniacale. involuntare. opus hipomneziei.. hipercxcitabilitate. . la deliranţi este legată în special de tema delirului. ceea ce duce la nedezvoltarea independenţei acest. bazată pe necesităţi interne si pe raţionament moral. se înţelege un sindrom carac'. predispoziţie exagorată. de supra. la autonomie morală.'. poate interesa atit atenţia voluntară cît şi cea involuntară. fenomen do cădere într-un somn profund cu reducerea proceselor organice şi hipolcrmic la unele organisme în cursul iernii. sau sub un anumit conţinut ideativ.substanţă. CÎJHI normele se impun. jovialitate. Eliznicenko. defect anatomic al vederii. iar la cenestopaţi şi ipohondriei. HIPERENDOFAZIE. ce. manifestîndu-se cu predilecţie într-o anumită sferă a vieţii psihice. H. exagerarea sensibilităţii dureroase. dezvoltate de aceşti bolnavi. hipoalgeziei. tip caracterizat prin excesivă producţie de secreţie a tiroidei. care survine în timpul trezirii (faza de trecere de la somn la veghe). întrucît subiectul nu este în stare de somn. au un caracter selectiv.ivat in funcţie de imensitatea !-•. J'i. inhibări.similar halucinaţiei.t w sibilitate la excitanţi subliminil. denumirea stării de fază hipnotică. de „introducerea şi fixarea informaţiei în memoria omului în timpul somnului natural" . instabilitate. copilul trece de la lieieroiiomie. Astfel. aceasta depăşind cadrul necesităţilor fireşti. ticurile. ce tind'' :. ce semnifică o relativă insensibilitate nlgieă. fără ca subiectul să le acorde credit. la n hipertrofiere a trebuinţelor. referindu-se la întregul aspect comportamental sau prezintă o manifestare de mai mică amplitudine. şi generează inevitabil conflicte.vedere lungă").-. s< poate manifesta şi faţă de tineri sau adulţi. Stările h. disciplină (apărută recent) care se ocupă. Se poate provoca artificial la om în scopuri terapeutice. globului ocular este mai scurt deci -. pînă la patologic..iget constată că în dezvoltarea sa morală. lor datorită coboririi pragului MU z'U'ial. H. în acest caz im. exaltare. calificare a stărilor de somnolenţă ce preced somnul şi cînd pot apărea imagini de tip halucinatoriu. exagerai. Manifestări psihologice: insomnii.se sonoi izeze şi să st: obiectiv.-. hyh . emotivitate exagerată. — prin metabolism crescut. Defectul poate fi corectat prin ochelari cu lentile biconvcii'. pe un fond de pierdere în greutate şi tahicardie. cum sînt. la melancolici.. HIPERESTEZIE. mai precis a hormonilor iodaţi tiroidieni. . ieşită din comun. HILOZOISM (gr. a limbajului interior. maniacalii. b) în psihiatrie termenii! de h. HETERONOM. este orientată asupra fenomenologiei somatice. HIPERTIROIDIAN. expansivtt a t e . se dezvoltă în cîmpul obsesiilor şi fobiilor. se iKniiK. HIBERNARE. hiper --peste. subiectul înregistrează cele mai slabe sunete. HIPERPROSEXIE. h. in stadiile prediomale sau de debut ai< bolilor infecto-contagioase. cu depresii şi anxietate: me'anco'ie. II. stări haiucinatorii minore. acuitate auditivă superioară. care determină o supra . HIPNAPOMIC. exagerare a tonusului afectiv. patologic li. HIPERKINEZIE (gr. HIPERPROTEJARE. HIPERMNE^SE. cu euforie.-j'uţi sau care erau percepuţi aii.licitare nervoasă şi fizică. materie.i'in că diametrul anterioposterior . cel normal. reactivitalo emoţională cwigerată. lumina ele. iritabilitate. Opus autonomiei. Există imagini li.[l. numai atîta timp cît este controlat. rizat prin apariţia unor mişcai. tulburare predominant cantitativă a atenţiei ( D I Ş P R O S E X I E ) .. HIDROCEFALIE. h. de masivă şi insistentă aducere aminte. HIPERALGEZIE.

pot fi izolate experimental. T. atît a celor uşoare. Subiectul hipnotizat rămînc în relaţii de comunicare cu inductorul şi. HIPNOZĂ. Bleuler a introdus metoda h. Subiecţii induşi trebuie aleşi dintre cei mai sugestibili şi antrenaţi specific pentru a se „racorda" la informarea hipnopedică. în S. se întîlneşte de asemenea în toate stă- 312 . agravări ale maladiilor. prin efecte cumulative. Platonov consideră sugestia de diverse grade. Kurtis. adresare în stil de comandă. . în tratarea maladiilor psihice (hipnoterapia). se întîlnesc de obicei în stările de surmenaj. iară ca el să poală preciza în ce condiţii a mai auzit-o. HIPOACUZIE. şi H. înregistrată la magnetofon „lecţia" se emite cu o intensitate mijlocie.. HfPOESTEZIE. prin creşterea pragurilor senzoriale. Zuhar. acestea. în anumite liniile. deoarece desemnează toate formele de scădere a auzului.. lUaiorov. drept mijloc central al psihoterapiei. h. Popa. a fost intitulată hipnologie. H. dezvoltarea sexuală. Disciplina care se ocupă de h. putînd fi de intensitate variabilă şi ajungînd în stările confuzionale grave chiar la aprosexie. în afara cuvîntului. formule chimici-.a. cît şi a celor severe. au căzut în desuetudine. glandă cu secreţie internă din regiunea hipotalamicâ. care ar dispune de o anumita forţă prin care s-ar impune. dori". Sviadaş. descoperit de anatomist ii români Fr.de somn. HIPOCAMP. provocată prin sugestie sau pe alic căi (ex. noţiunea este folosită în cazurile acelor subiecţi care aud greu. H. fixarea unui obiect strălucitor). \V. se pot adăugi şi noi informaţii. sînt legate de procesul de învăţare din stare vigilă şi activă. Interacţiunea dintre hipofizâ şi centrii nervoşi ai hipotalamusului este realizată prin secreţii „endocrine" speciale aie neuronilor (neurohormoni) şi mijlocită de un sistem port de capilare.H receptivitate faţă de stimuli. căile specifice h. execută comenzile acestuia. Totuşi p. cînd subiectul nu poate fi deplin activ. diminuare a capacităţii auditive. astenie. este şi un mijloc de analgezic. asemănătoare somnului. Sarcinile de învăţare pe care şi le propune h. Cercetările ulterioare (Ch. H. specifică amintirii. Rainer şi Gr. copilului poale influenţa negativ însuşirea şi folosirea corectă a limbajului.a. V. clin punct de vedere electrofiziologic. în condiţii latente. în general. H. aplicarea metodei este rezervată medicilor specializaţi. rilor şi dobîndirea de noi depnn. întrucît prin h. prin sugestibilitatea subiectului (de regulă isteroidal. realizată prin cuvînt. care prin h. care prin secreţii hormonale asigură reglări organice de mare importanţă cum sint: creşterea.) au dovedit posibilitatea relaţiilor hipnopedice. dar din cele in. au făcut demonstraţii concludente asupra învăţării în timpul somnului. în I.S. Gheorţ. Bliznicenko ş.•. după cum arată Pavlov. animal. sila noi V. dar nu exclusiv) şi după unele opinii. anumite puncte de veghe. V. dar care pot distinge sunetele suficient să înţeleagă cuvîntul rostit. este iui „pi.A. fiind complementare II acesteia. B. putînd produce perturbarea funcţiilor fireşti ale somnului. Simon. 1.R. aceasta s-ar părea să fie de aceeaşi natură cu cea implicată în relaţiile telepatice. sediul unor reacţii instinctive şi al unor reacţii afectiv* primare. fluide etc. După primul război mondial.hiu ş. H. Deci „somnul" este parţial. iar mai tîrziu — şcolaritatea. diminuare a reacţiilor mimice ce acompaniază comportamentele obişnuite. H. care au auzul tulburat. dar intonaţia calmă. TniH>iV-e>.U..n: se restrînge la sarcini repetitiv •• de consolidare reproductivă cunoştinţelor.! cuvintelor străine. cum ar fi semnificaţi.cedeu complementar al invirăr i. O povestire şoptită la urechea uimi subiect ce doarme va putea fi ulterior recunoscută de acestei. li. Dacă există o componentă specială a relaţiilor hipnotice. şi printr-n dotaţie specifică a hipnotizorulm. diminuare a orientării selective a activităţii de cunoaştere. face parte tot din categoria disprosexiilor (tulburări cantitative ale atenţiei). stare indusă artificial. somnul superficial şi somnul neprofund. circumvoluţie care formează un arc de cerc ce delimitează corpii caloşi şi constituie la om partea principală a 313 rinencefalului. accent pe predicate. scădere relativă sau gravă a ansamblului sensibilităţii generale sau a sensibilităţii unora dintre organele de recepţie. V. Gernsback. rezervînd timpii din stări vigile pentru sartin majore de învăţare. irascibilitate şi anxietate. V. Nu se recomandă practicarea masivă a inducţiilor hipnopedice.S. date geografice şi istorice. Se formulează o serie de cerinţe şi faţă de limbajul utilizat: fraze scurte. Efectul hipnotic este de regulă explicat prin forţa reglatorie a cuvîntului. încetinire (sau dispariţie) a mişcărilor periferice ale expresiilor emoţionale. Emmonds. Cercetările mai noi au arătat că. HIPOPROSEXIE. HIPOFIZĂ (GLANDĂ PITl'ITARĂ). Termenul este întrucîtva ambiguu. Ipotezele lui Messmcr despre mngnetism. HIPOMIMIE. După N. Kulikov. un factor al jj# ests monotonia. Charcot şi apoi E. se pot genera perturbări. funcţionarea şi reglarea altor activităţi endocrine. discrete. Puşkina.>: simple. Cele mai potrivite pentru învăţarea hipnopedică sînt primele stadii ale somnului: somnolenţa. ca tehnică a învăţ. se aseamănă cu starea de veghe Şi ftu cu 'JCâ1'1"3.. facilitînd automatizarea r>rn in. dar numai în anumite condiţii şi în anumite limite. Ghiliarovski şi K. Gheorghiu au recurs la această metodă pentru a studia diversele nivele ale activităţii nervoase. persistînd. A.

între reprezentanţi ai aceluiaşi sex (pentru cazul în care partenerii sînt femei: lesbianism. care este energic. proces al devenirii omului sub raportul tuturor însuşirilor sale definitorii. pentru relaţiile între un bărbat şi un copil: pederasiie).'i se şi. între h. orfelinat. susţinută de pasiune.igtutiv. dacă Ţ>I-J:• 1. şi socializarea omului fiind raporturi foarte strînse. i n a d a p t a r e la c o n d i ţ i i l e dificile a. şi evoluţie. pe orizontală sini trecute categorii SMI v. tot atit de pulein i ce. s a n a t o r i u . o h. zonă cerebrală situată în regiunea ventrală a diencefalului (la baza creierului). destinat să funcţioneze ca stimul morfogenetic sau ca excit a n t fiziologic şi psihic. HOSPITALISM. H. opusa hipertoniei. p u n coloane viit cale. în c o n d i ţ i i de lipsă a r e l a ţ i i l o r afective c u m a m a sau p e r s o a n e l e care-1 îngrijesc. HISTERIE v. termen american. Distribuţii.ină miniaturală prin care. în mituri străvechi. figură um. i. psihologic. Participă la reglarea proceselor vegetative prin intermediul unor structuri nervoase (orto şi parasimpatice) şi endocrine (hipofizare). In sen. HIPOTIMIE. curent psihologic.II rile dr insiilicienl a dezvoltai <• cognitivă (oligofrenn). 'concept teoretic. Denumire. HIPOTALAMUS. d« deteriorare t'. euforia sau depresia profundă. Procesul h.. apatie. de unde lentoare. se referă la orice comportament care conferă fiinţe 314 H vii.le vieţii. un echilibru perturbat. I S T E R I E HISTOGRAMĂ.i întrebuinţare ştiinţifică.. hiperemotiv. HOMUNCULUS. in I in U e t c . purtînd asupra etapelor procesului de emancipare culturală a omului în condiţiile istoriei. relaţii sexuale efective.iyi. tip caracterizat prin slaba funcţionare a glandei tiroide. în filosofie reprezintă o variantă de „personalism". reprezentare grafică a valorilor obţinute într-o cercetare statistică. introdus de Helmholtz. HOMEOSTAZIE. stărilor schizofrenice. bimodală. îmbracă un caracter special. dar anormale. HIPOTIROIDIAN. denumite hormc. înălţimile lor fiind prnpoiţionale cu frecvenţa. Este caracteristică. Camion şi care desemnează tendinţa organismelor de a menţine constanţi parametn.A (l>rodemcnte si demente). teorie după care întregul esîe întotdeauna primordial. de ex. înclinaţie spre insensibilitate. semniiicînd locul geometric al punctelor corespondente din cele două retine. consumîndu-şi agreabil timpul liber. buzele şi degetele amplu reprezentate. Xn orice adaptare sau reglare este homeostatică Cannon deosebind si reacţii de emergentă ca cele din ceea ce s-a numit slress (\\). HORMISM. asupra adîncirii şi ascensiunii fenomenului de personalitate prin asimilarea şi crearea de valori.ă de r e z i s t e n t ă fală de 315 . mai mult şi altceva decît suma părţilor. Penfield (IM7) proiecţiei corticale proprii jceptir-som a toestezice. HORMON. considerîndu-se că sălăşluieşte real în corp şi-1 conduce. din nou. în toate stările confuzionale. diminuare a tonusului afectiv. Huli). în care intervine exaltarea afectivă. i'. Fenomenul fusese remarcat şi de Claude Bernard. este continuu şi poate fi tratat şi prospectiv. Explică fuziunea celor două imagini retiniene şi vederea în relief. Include antropogeneza dar se referă şi la perioada de după apariţia speţei umane. se manifestă în grade variabile. opus hipertimiei. opus hipertiroidianului.i'jit.ni ante. poate fi concepută ca un capitol sintetic al antropologici culturale şi al psihologiei istorice. substanţă chimică elaborată de celule. unele trebuinţe se declară anticipativ iar viaţa esle o împletire de h. ţesuturi M organe speciale (glande endocrine) cu rol de mesager chimic. relativ. poate fi unimodală. stare de slab tonus muscular sau nervos. in funcţie de densitatea receptorilor din aceste zone. ci sa iu î-tănjjt.holas .Totuşi. după unii autori. în inicit din schematizarea ei rezultă o figură umană cu trunchiul redus şi cu membrele. V indică curente de opinie o|. Stările do trebuinţă se declară în urma perturbării h. impulsive. datorită comutărilor motivaţionale incomprehensibile ale acestor bolnavi. Lashley. restabilindu-le nivelul atunci cînd acesta este perturbat. lege a dezvoltării desemnînd echilibrări şi reechilibrări progresive. dată de \v. inexpresivi tate. HOROPTER. de aici. în psihofiziologie este reprezent a t ă de C. H. modalitate a creşterii u n u i i n d i v i d în c o n d i ţii de spital. dezvoltat de \V. pi'in care se susţine dirijarea comportamentelor umane prin instincte. HOMOSEXUALISM. prin forţe motivaţionale primare.întreg:. HOMEORHEZIS. McDouciall (1928). în S. era reprezentat spiritul. în schizofrenii. iiv i p a r i t a t e de idrnt il'icare eu alţii. prin rare se indică o ocupaţie extraprofesională. HIPOTONIE. făr. reprfY. liecveuţj variant 1 loi . HOLISM (gr. lip. iar după restabilirea acesteia intervine reducţia de tensiune (('.-. I Z O T E k MIE HOMINIZARE (IIUMAXIZARE). reprezentăm rezultatele unei i i o'tări de opinie publică. agitat. acestea fiind în directă legătură cu starea de trezire corticală sau mezodiencefalică. mediului intern. termen aparţinînd lui \V. HOBBY. h. astfel reprezentată. in care subiectul îşi investeşte disponibilităţile sale creative. HOMEOTERMIE v.

. ICTUS EMOŢIONAL. de regula. considerat L. tă de noi ştiinţei multidisoiplinare despre om. încălcarea continuă şi flagrantă a normelor de convieţuire socială. dar poate fi cel puţin parţial realizat întrucît reprezintă motivul central şi suprem pentru un subiect individual 317 . Ceea ce încă nu există. caracteristică etiologică a unei maladii de a ti produsă sau agravată prin sugestie pe cale psihogenă de către medic.i. la aspecte biologice. ICONIC. socială sau de alt ordin la care subiectul sau o colectivitate aderă şi către care tinde spre a-1 realiza ca pe o valoare supremă. de un blocaj emotiv sau (şi) intelectiv. COMPORTAMENT DEVI Y\T HUMANIZARE v. sistem unitar biopsihosocial. estetică. Pentru evitarea perturbărilor este necesar ca medic ii să se abţină de la atitudini şi expresii exagerate. amne:ic se înţelege o tulburare bruscă şi tranzitivă a memoriei. tratament sau condiţiile spitalizării. ceea ce este reproductiv-figurativ. denumire d. giobus istericus etc. J. liste însoţit de o inhibiţie motorie totală. V. SINE. deci orice scop final al acţiunilor". Piaget scrie: „noi numim ideal orice sistem de valori ce constituie un tot. IIOM1N1ZARE HUMANOLOGIE. dar şi prin aplicarea legilor juridice. bruscă scădere a tonusului conştient sub influenţa unei emoţii puternice. se realizează prin oprobiul public. morală. provocatoare în cadrul social. termenul de H.. IDEAL. I IATROGEN.) puteau produce aceste fenomene prin sugestie. despre om. Condamnarea h.mai potrivit dccît cel d'. Babinski (1908) a arătat că medicii care căutau simptome specifice ale isteriei (anestezii. după care subiectul se restabileşte complet.antrop. prcsupunu dominarea impulsivităţii asupra controlului raţional şi constă din comportamente dezordonate. Prin i. H. Se deosebeşte de simbolurile convenţionale şi arbitrare cum sînt cuvintele ce nu seamănă prin forma lor cu realităţile pe care Io desemnează.. model de perfecţiune umană. scandaloase. esl..JL .117. caracteristică a imaginilor de a fi simboluri „motivate" în sensul izomorfismului accentuat dintre semnificant (tabloul sau modelul imagistic) şi obiectul sau relaţiile semnificate. ID v.DICŢIONARELE ALBATROS H solicitări biologice şi psihice du tip obişnuit.1 igie care se referă. tru a desemna ştiinţa unit. IVi. HULIGANISM. de la orice m suri care ar putea genera sugestii maladive sau traume.

Omul se distinge prin rapacitatea sa ca pe baza cunoştinţelor acumulate şi prin recombinarea lor să formuleze noi i. principiile. I. concluzie.-'i. a fost de mult timp infirmată şi scoasă din circulaţie. efectuind funcţia de autoregla] social.. a unor obiecte şi fenomene şi examinarea lor teoretică. In secolul nostru termenul este echivalent cu cel de concepţie.-f. în uzajul psihologici contemporane. este produsul şi condiţia conştiinţei de sine care.!. din statutele şi rolurile sale.I conceptul de eu i. X. Sinonim cu jocul de idei. Teza despre i. A. proces psihic spontan de apariţie şi dezvoltare prin filiaţie asociativă a ideilor. semnificind proprietăţile dinamice ale id'-ii de a acţiona în anumite cornii::! ca forţe.. sînt dobîndite şi formaţi' în procesul dezvoltării psilioeultnrale. opinii prin care se efectuează reglajul sistemului social sau al unei laturi a acestui sistem.. este compartimentul superior al conştiinţei sociale. dimensiune centrală a concepţiei despre sine a individului.iu- I dată ce cuprinde masele ideea devine o forţă materială. idealurile. Ascli: „persoana are o identitate pentru sine însăşi şi alta pentru alţii. însemnătatea ce i se acordă acesteia şi nivelul de aspiraţii. concepte. proces de reducere la o schemă abstractă şi de optimizare a schemei. derivînd din aparteneţa sa la. operaţie logică de recunoaştere a unui conţinut general într-un fapt particular sau de stabilire a unor coincidenţe de structură. acele cunoştinţe teoretice. un atribut. este opusă imaginii intuitive şi are mai mult mi conţinut de ghid. i. Keprezentînd o decisivă forţă spirituală. soluţie. La nivel soci ii si. Viilor a i n t r o d u s anormală i. 1. care este urmat.. noţiune. etc. Aiarx a exprimat lapidar situaţia: d < _ . în acelaşi timp. originar. utilizarea ideală a resurselor creierului uman). I. din cunoaştere. expresie folosită de A. IDEALIZARE. sistem de idei generale îndeplinind un rol decisiv în orientarea asupra lumii si diverselor sectoare ale existenţei sociale. valorile ideologice. în înlănţuirea ideilor se intercalează şi imagini. o proprietate. intenţia. politic. în afară de faptul că ştiu cine sînt. IDEAŢIE. mai mult sau mai puţin sistematizată. rezultă din experienţa raporturilor cu oamenii.e d ' i u u ! H n t idc(iiiou:i!i otimuhi ( .. Fac parte din i. estetic.. într-o formă -••iu <:<li:c\ iv. IDEE-FORŢĂ. studiu al ideilor. Cităm din Micul dicţionar filosofic: „totalitatea ideilor şi concepţiilor care. IDEOLOGIE. din „amorsările sale sociale" (Al. Intrueii i. întrucît sînt înlăturate unele contingenţe cu efect negativ şi sînt relevate însuşirile şi posibilităţile de ordin pozitiv. în teoria persoanei. Tratare în plan ideal. (are sau interpretare a unei :-MI zaţii. d"ei fiecare componentă sau relaţie ideologică este. şi o valoare de ordin filosofic. înnăscute. Fouille.irea relaţiilor socialo existente". izvorăşte dintr-o infrastructură socio-economică şi face parte din suprastructura in care sînt integrate şi instituţiile corespunză- 318 319 . se dezvoltă in unitate cu conştiinţa de lume. perturbările de i. pasionat şi consecvent. în teoria modernă a percepţiei i. c-mcept. şi faptul că şi ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi persoană". sehimb. produs intelect 11. al altuia şi se transformă total sau parţial după modelul acestuia. b) semnificaţia vieţii. de origine platoniciană. moral. a unităţii dintre concept şi realitate. Toate i. de principiu. are o structură complexă în care noi distingem: a) sensul vieţii. antrenează formarea de tulburări caracteriale. în lucrări filosofice mai vechi termenul se foloseşte şi cu înţeles de reprezei. Personalitatea se constituie şi diferenţiază după o scrie de identificări". IDENTITATE. Kuhn). deci teorie. d) modelul idealizat sau i. exprimă şi actul intelectual. reprezentînd poziţia sa generalizată în societate. I. a avea o identitate implică. juridic. IDENTIFICARE. confundarea de aspiraţii şi trăiri. despre siu\ în viaţa tuienîoi. i. i. presupune o capit ilă opţiune valorici şi stabilire 1 unui program de viaţii în care i. grupuri si categorii sociale. !.•Un p a t o l o g i c mm e . proiectul. determinate de condiţiile obiective ale existenţei acesteia. c) scopu! v'. vieţii marilor personalităţi şi din meditaţii asupra vieţii şi propriei persoane. este „coincidenţa (acordul) conceptului cu obiectivitatea". sau d" imagine i. se identifică cu convingerile.cţii sau obiectivul întregii existenţe personale. Poote consideră câ autoidentificarea reprezintă şi o bază pentru motivare. hi consolidarea sau la. fără a ţine seama de unele condiţii restrictive. concrete (de ex. i. reprezintă o „stea călăuzitoare". deci acele HM ce sînt valori puternic a n m r a i emoţional. şi care serveşte la menţinerea şi justificare.:: i. la rîndul ei. se acceptă o deosebire de concept în sensul subliniat de Lenin a conceptului raportat la realitate. direcţia în care se orientează persoana. i. echivalentă cu recunoaşterea (Forgus) şi comporlînd mecanismele acesteia. reflectă intr-o formă teoretică. configurat in imagine sau formulai prin idei. datorate de pildă disocierilor familiale. denumeşte cea de-a treia fază a procesului.. < • ţ>r fluc reacţii prin mediaţia unor idei asociate. IDEE. este o acţiune psihică interpersonală de transpunere afectivă a unui subiect în situaţia celuilalt. interesele şi aspiraţiile membrilor unei clase sau unei pături sociale. După X. conţinut al funcţionării discursive a gîndirii. Sillamy.d MI 1 1 1 1 cuiţinul general realizat LI iiiniă abstractă.F. se <on->tata in un '. în sens individual. Termenul este tot mai mult utilizat în sens psihanalitic precizat de Laplanche şi Pontalis astfel: „Proces psihic prin care un subiect asimilează un aspect. După S.

din principiu. Goiisath şi discipolii săi. IDIOSINCRAZIE. energie sau (şi) informaţie de la intrare spre i. a unor interversiuni şi substituiri. IDE0M0TRIC1TATE. mai ales sub raport axiologic.. contribuie la dezvoltarea conştiinţei. la un anumit individ. constînd din sensibilizarea la acţiunea anumitor factori chimici. este incapabil să se autoinului. b) constituirea cunoaşterii. încrederea in sine. şi nomotetic trădează neînţelegerea dialecticii: gcneral-particular-singular. La om. subconştient şi inconştient. este larg utilizat în considerarea nivelelor de integrai'. este mereu deschis la experienţă. vorbire neinteligibilă din cauza omisiunii unor sunete. nu w i ' deci liniară ci inleracţionistă. formă a dislaliei. Exagerarea opoziţiei dintre i. în dispunerea compartimentelor de conştient. conceptul de i. G.1 a coneeplel. reinţie de comandă i i 'uiMiuere (Janct). De aceea. faţă de variaţia în timp a mărimilor de intrare. este. psihic. IDONEISM (lat. 320 ID1OGRAFIC. însuşirea unei astfel de i. redus la emiterea unor sunete sau a unor cuvinte izolate. să se apere de eventualele pericole si chiar sâ ce hrănească. exclusiv si L i | atare irepetabil.ij conducă. laie întrucit acestea par a f exclusiv individuale şi deci -. caracteristică a oricărui sistem (social. C. întrucît e singular nu poate li însă obiect de ştiinţă ci numai de realizare artistică. congenitala şi însoţită de deficienţe fizice.i h. biologic) de a fi structurat pe mai multe nivele dispuse pe verticală şi afiate în interacţiuni de supraoidonare şi subordonare. IDIOTIE (gr. Dezvoltarea i. iar conexiunea inversă — un transport de informaţie de la i. de obicei.I tor diferitelor laturi ale i. care. originar. idoneus . IERARHIE. literară... cu aj utorul ideografului. Aşa cum se prezintă nV ex. in e-i\!<i. în cazuri speciale. I. capabil de). confuz şi neinteligibil. de „funcţia de transfer". IDIOLALIE.apt. pretind că pot „citi gîndurile de la distanţă". cea mai gravă formă de înapoiere mintală (nedezvoltare psihică). el are nevoie de o permanentă îngrijire şi supraveghere. IEŞIRE (engl. Informaţia de la i. biologici sau psihici.: rămînem la nivelul deseripliv nu sînt subsiimabile unui nunngeneric. se depun eforturi spre realizarea unor deprinderi elementare Ale a se păstra „curat". ceea. Acolo unde se poate. semnifică relaţia între superior 21 — Dicţionar de psihologie 321 şi inferior. Testele psihologice apreciază că bolnavul nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 2 ani.' valorilor etc. Allpo. se pot obţine indicii asupra acţiunilor gîndite de subiect. sens intraductibil. ce repre. nu se prezintă la nici un altul. I. Sub dubla influenţă a relaţiilor socialiste şi a i. este acea filosofic „care acceptă să-şi confrunte în fiecare moment principiile cu ansamblul experienţei noastre. Subiectul afectat de i. prin intermediul funcţiei de transfer. în psihologie. dar pn supune o ordine verticală a dominantelor.. reactivitate anormală. dirijarea motricitatii prin idei.n.e. de a se hrăni singuri. S-a constatat şi variabilităţi electrofiziologice odată cu acte ideomotorii imperceptibile în momentele în care subiectul îşi imaginează că efectuează anumite acţiuni. Jackson a constatat că vorbirea în gînd este însoţită de i.. (operator uman general) se realizează prin convertirea valorilor mărimii de intrare. într-o anumită limbă. I. spre intrare. desemnează acţiunea unui element nsupra altor elemente ale sistemului sau acţiunea sistemului asupra mediului prin intermediul prelucrării informaţiilor de intrare. rizarea trasaturilor de pei>< >n. dar nu şi IJiă rerui'-Ti!_i d>' li inferior la superior. l l l ! : i singularul. nu pornind de la norme fixe ci prinlr-o continuă reorganizare şi reinterpretare în raport cu datele experienţei (V.i Jiuiii. ou/put). unui sistem sau subsistem este purtată de semnalele sau mărimile de i. unic. este lipsit total de înţelegere. Principiile de bază ale acestei concepţii afirmă: a) caracterul sumar al adevărurilor şi continua evoluţie a ideilor. i |. întrucît prin înregistrarea evoluţiilor de i. corespunzătoare a aparatului fonator. Tendinţele de decalare a mărimilor de i. i.. denumirea doctrinei epistemologice relativiste şi neorationaliste. idioteia — simplitate. Tonoiu). sociabilitatea etc. Asemenea' iii. adică după gîndirea ştiinţifică". implicînd microcontraclii şi microyelaxăi'i musculare coordonate care însoţesc involuntar percepţia şi mai ales reprezentarea mintală a actelor motorii şi de asemenea limbajul intern. revoluţionare şi umaniste întemeiată pe marxism îşi asimilează cele mai avansate valori ale cunoaşterii ştiinţifice şi culturii. De obicei se foloseşte ca sinonim pentru alergie. loseşte termenul de i. în opoziţie cu apriorismul şi rigiditatea speculativă. şi aie M... posedă un limbaj elementar. unele persoane specializate în observarea vizuală şi mai ales tactilă a actelor de i. limbaj inventat. I. este redusă de conexiunea inversă negativă şi amplificată de conexiunea inversă pozitivă. Există o anumită corelaţie între intrările şi i. în ordonare. Sub impulsul constelaţiei motivaţionale infor- . La nivelul persoanei şi al grupului. activitatea discretă. fizici. ignoranţă). I.. expresie ce cxis(. sistemului exprimată. recurge la controlul cunoaşterii celei mai evoluate şi se străduieşte constant să formuleze teoria cunoaşterii idoneiste după gîndirea cea mai exigentă. Beneficiul educaţiei esfe minim.ir în clasificarea motivelor si sentimentelor. uzual. dezvoltate do F. după promotorul ei. Conexiunea directă reprezintă un transport de substanţă. Ideograma este curba ce rezultă din înregistrarea 1. IDIOGLOSIE. se dezvoltă atitudinile definitorii pentru omul nou..

plim. de alternanţa între . Lcnin arata că numai pe baza transformării revoluţionare a societăţii se pot realiza idealurile de cultură şi umanism. Wallas a denumit astfel cea de-a treia fază a procesului creator. compartiment al psihologiei muncii. toate în vederea creşterii randamentului oricărei munci intelectuale. iluziile meteorologice etc. etc. cum sînt timpul de lucru în raport cu vîrsta (după Pratusevici. industria chimică. Asachi ş. Prin analogie cu percepţia vizuală în psihologia clasică.tn.). illuminismo — epoca luminilor).m. pentru libertate şi ridicare culturală a oamenilor. I. Sinonim cu insight (engl. şi măsurile în scopuri profilactice. formarea atitudinii critice fjţă de deformare.: înalt randament în condiţiile economicităţii efortului. ce se ocup/i de influenţele condiţiilor fi/iee de muncă asupra muncitorului (acţiunea vibraţiilor. La noi. Germania sec. în preocupările i. IGIENĂ MENTALĂ. consultaţii şi asistenţă psihomedicală. odihnei şi efori ulm. ramuri medico-psihologică. O parte din iluzii sint datorate. Gh. a fost reprezentat de Şcoala ardeleană. Sub raport cognitiv. adaptarea la situaţia critică. Considerată sub raport psihomedical. Competenţa i. în revoluţia burgheză democrată. asigurarea adaptării sociale cu maximă evitare a conflictelor.!• tivitatea fizică şi intelectuală. metode i procedee de ordin medical.de ambianţă şi se ocupă. intră nu numai criteriile generale de igienă dar şi probleme ale odihnei active. de organizarea optimă a activităţii şcolare. transporturi etc. H. influenţe ale condiţiilor de lucru specifice aparatelor psihofiziologice etc..Ia recomandările de raţionalizare :. 3) infornui322 srrrurea stiiuituţii minlah' şi /••. pot fi contracarate prin explicarea.) sau momentul „aha" (K. Kfcctele deformatoare ale i.i.m. unor fenomene de ambianţă care furnizează analizorilor informaţii eronate (mirajele.Iiicr.i:_!iira>nt ranthuiifnluliii i. tulburarea. Principii ale i. Totuşi i. (i:. în omtinuare. alimentaţiei. formarea intereselor cognitive şi ştiinţifice. utilizarea unor cadre de referinţă. IGIENA MUNCII. Gh. a alcoolismului şi toxicomaniei ele. stări afective.m. administrative sau ştiinţifice. I. Zapan 323 21* . mai mult sau mai puţin pasageră. Iiice ((normale.i (II li l/uh'U mtclt'i rlltl'â IM t:-l/. se înscrie. în limitele normalităţii. prescrie recomandări asupra condiţiilor optime de muncă în diferitele sectoare ale producţiei: siderurgie. durate reduse de expunere a stimulului.i.ro mintală.m. urmăreşte trei categorii de obiective: 1) studiul cauzelor tulburărilor şi bolilor mintale şi al dificultăţilor în dezvoltarea intelectuală : 2) depistarea cazurilor de 1ulburn. einsicht (germ. trecere somn-veghe sau veghe-somn). zgomotului. temperaturii înalte ele). sumă sau densitate a căderii luminii pe o suprafaţă măsurată prin joii. de fondatorii de şcoli româneşti Hcliade-Rădulescu. 8 — 9 ore pentru tînăr şi mai mult de 10 ore pentru adult). apelul la mnemotehnică ş. urmînd după incubaţie sau germinaţie (V. în pregătirea mişcării socialiste. uzual.ii. fenomenului. Gh. însuşirea şi utilizarea celor mai bune procedee de studiu. denumire a secolului luminilor (Franţa. porneşte di. poziţia corectă la scris şi lectură. „frîngerea" unui obiect scufundat în apă. cel mai adesea. de optimizare a relaţiilor interpersonale şi de serviciu şi de eliminarea factorilor care generează stress sau surmena].rmţia este prelucrată şi valorificată pe baza. reacţii motorii). a dogmatismului şi asupririi prin difuzarea adevărurilor ştiinţifice despre natură. de variabilitatea formelor de activitate intelectuală desfăşurate. disciplină ce se referă cu deosebire la mijloa~ele de evitare a surmenajului şi eforturilor iraţionale în activitatea de învăţare şcolară şi în munci intelectuale în genere. IGIENA MUNCII INTELECTUALE. Lazăr. i.'l auruicv lAjului şi a dc::vt>lU'u ii /• . febrilitate. Biihler) din înţelegere şi rezolvare de probleme. ILUMINISM (it. stări fiziologice critice (oboseală. industria constructoare de maşini. psihologic şi pedagogic \ izînd c. mistico (Swedenborg). care sint efectul fenomenului de reflexie totală. în cea mai mare măsură.). in eliberarea naţională. finalizată cu deformarea produselor acestora (imagini perceptive. de generaţia de la 1848. prin intermediul unui instantaneu demers operaţional.m. ILUZIE. an-nublu du cunoştinţe. a îndeplinit un rol de seamă în emanciparea culturală a maselor.. de asigurare a condiţiilor < . Tulburarea de tipul i. i. se extinde şi asupra atmosferei culturale. matriţelor logice.a. i. In scopul conservării şi valorificării superioare a capacităţii de lucru i. a luptei împotriva literaturii şi spectacolelor nocive. intelective. produeîndu-se prin îmbinarea particularităţilor obiective ale ambianţei în anumite situaţii: condiţii critice ale ambianţei. caracterizarea efectului de conştiinţă clară. al XVIII-lea) şi a mişcării declanşate do gînditorii iluminişti pe linia combaterii obscurantismului religios. înseamnă surprinderea elementelor necesare ale relaţiilor dintr-o situaţie (problematică).a.ot- rea largă. asigurarea securităţii individuale şi sociale. de 5 ore pentru şcolarul mic. alcătuirea orarului. atît din punct de vedere al eficienţei procedeelor cît si a bugetului de timp. IMAGINAŢIE). 7 — 8 ore pentru preadolescent. în sens mai vechi. ale organizării şi distribuirii pauzelor ca şi altele de raţionalizare a muncii intelectuale. este deci un moment de salt calitativ în cunoaştere. doctrină centrată in jurul conceptului de iluminare interioară pe căi iraţionale. a proceselor reflectorii. care este efectul refracţiei. ILUMINARE. criterii. societate şi om.

Această tendinţă de identificare a ideii şi imaginii nu se poate însă împlini decît în cazul cunoaşterii lor şi relaţiilor geometrice.<! restructurării experienţei. Originea i. nu mai este referită la actul elementar al reprez*vJărr (v. al . sînt prospective sau atemporale.-• limitată ca pr. reeonMiuue un real.-. perceptive. deci la fixar. Piaget). optico-geometrice. imaginea ca formaţiune continuă şi compactă.. Dintre acestea.1 a constatat că în activitatea profesionala unele i..'se deosebesc de amintiri. ci este ii. d°a concepe". care.sau facultatea de a inventa. noi abandonăm "cursul ordinar al lucrurilor. este paralelă cu inteligenţa. Ribot. gustative. se dezvoltă ca o formă aparii* a inteligenţ'. unghiuri cu liniile spre intern •• par a fi inegale din cauza efeeli !. în absenţa controlului vizual.'uil etc. sînt complementare şi. sînt înlăturate. Wallon). întrueît poartă asupra unui necunoscut pe care îl depăşeşte compensator sau anticipativ. gîndirea. ce vor sluji minţii pentru a transforma datele experienţei sub impulsul unor dorinţe şi în raport cu un scop. sub anumite aspecte. dotate cu valenţe conceptuale. mixte. în consecinţă. oculo-girală se referă la impre-. cînd fond.în forma imaginilor. I. şi inteligenţa se corelează strîns. inteleclive. J. i. supraevaluarea anumitor parametri. '<!<• regulă.. în acest sens. Prin „dinamism evocator" şi prin faptul că urzeala imagistică. spaţiale). în „spatele" lor. formă. Ribot defineştibinaiii noi".. din care una avînd ! capete unghiuri deschise iar la alt. In ordinea transformării reconstitutive sau constructive.distanţă mai mică la orizon:. a unor „tablouri" mintal. lunii la ori. de combinare sau c<-. Baehelard remarcă: prin imaginaţie. auditive. mai reprezentative sînt formele ambigui şi i.. Totuşi nu există suficiente argumente pentru a dizolva complet i. nu ating un acelaşi obicei IMAGINAŢIE. haptice (tactile). pot avea funcţie de „vehicuhttori" ai imaginilor. după opinia noastră. Dată fiind importanţa efectelor lor asupra activităţii i. de implicarea unor operatori verbali (II. perceptive. prin imagini figurale. constituie simptome ale unor tulburări patologice de natură somatică sau psihică. din care se extrag scheme transformative. în psihologia contemporană. Miilh f Lyer constă din faptul că don/.a arest nivel. nu prezintă distinct figura (obiectul) şi fondul percepţiei.proprietatea imaginile de a se pe tare o asamb'a în ( i." tv:r- păşirii ei prin im imagini noi ce mi aparţin memonei. Noi am adoptat denumirea de imaginaţie conceptuală pentru o formaţiune cu o evoluţie inversă celei ce este denumită „concept figurai". proces psihic secundar. al de324 i. logică şi i. structurată spaţial. ce ţin o bilă. Dam hi continuare citeva exemple de 1. şi a altor indicatori indirecţi. rezidă în muncă. mo/orii.. Nu este însă posibilă o gîndire care să nu implice imagini. Dewey considera că fantezia serveşte ia extinderea şi completarea realului. rămîne deosebită de ideea abstractă. în cadrul acestora fiind cunoscute i. transformări intramodale. ca . al depăşirii realului. perceptive. datorită exerciţiului cotidian în măsuri şi manipulări (strungarul nu are o serie de i. G. transpune în practică.'. închidere în interiorul altor figuri. Marx a semnalat. direcţie — cînd sînt adăugate linii sau alte elemente la figura de bază: intervin fenomene de contrast.ii I. Faptul că 325 .': ce pare mai mare decît la zendin cauza unui efect de apărem. I. olfactive. ce face parte din experienţa subiectului. Spaier a demonstrat existenţa unei gîndiri concrete. sinonim cu fantezia.operai n cu iniL-'-(ini . la care se ajunge. planuri iconice sau proiecte. de operare cu imagnr mintale.) reproductive. şi evocarea vie a unei experiei'. extrase din experienţa senzorială sau derivate din construcţii abstracte. I. Chiar atunci cind i. Formele ambigui. A percepe şi a imagina sint tot aşa de antitetice ca prezenţa şi absenţa". linii egale. I.facultatea de a reprezenta în mod viu obiecte !-. Cele mai multe studiate sînt i... în actul creator. ees şi prodn. lîernisl. solidare pînă la identificare. după cum observa Th.. cutanate. lui Aristotel constă din imprim că între două degete încrucişai. mixte. solidar şi analog cu gîndirea. numite şi figuri reversibile. rămînînd însă disimulaţi. i..i (J. ea nu se confundă eu amintirea concretă întrueît nu rezultă dintr-o percepţie ei e^te o reconstrucţie. nouă cel puţin pentru subiect. Acestea sînt întotdeauna retrospective pe cînd compoziţiile i.: de cîmp comprimat sau dilat. optico-geometrice constau în modificarea proprietăţilor geometrice ale figurii date — mărime. capacitatea de a construi iniţial în minte şi apoi '•'-. concretizări ale acestora (P. T. După natura şi nivelul produsului psihic deformat. în întuneric. Th. astfel că fiecare componentă — privită fix un anumit timp — poate deveni alternativ cînd figură.-s/rucţie imagistică purtînd asiip>i< realului. cele. Sînt situaţii cînd i. i. posibilului. iar nu evidenţi ca în cazul gîndirii abstracte. de constituirea grupărilor şi grupurilor operaţionale ' [ . optice. ca atribut specific uman. ce par a fi generale. afective. I. ponderale. Meyerson). se distinge între i. la nivelul analizorului vi. construcţiile de i.. viitorului şi tinzînd spre producerea noului în forma unor reconstituiri intuitive. tdeşi îtitot' una memoria este rezervorul i. în rest. pe baza unor descrieri verbale. este. în gîndire. "YVumU o caracteriza ca . ca ilustrări. nu este trăită ca im eveniment. î. depiuzind de imeriorizan-a acţiunilor materiale.. tic deplasare a unui punct luinin.. iradiere. aşa cum procedează o serie de autori americani. inducţie. par a fi două bile iiitmcît contractul se face cu părţii' exterioare ale degetelor care. intervine în acest caz fenomenul de reversibilitate. optice s-au bucurat de cea mai mare atenţie din partea cercetătorilor.

apoi devenind imagistice. speranţei. permit şi o explorare nemijlocită şi a i. teoretică. descompuse prin abstractizări reflectante şi reconstituite pe baza do scheme logice. CÎaparede arată că funcţia principală a i. ca rezidind esenţial în „trebuinţa invincibilă a omului de a reflecta şi reproduce propria natură în lume. ci-iitiTui tematice în ordinea interacţiuni. concordanta .emoţionale. înţrucît i. Zissulescu) poartă însă. invidiei. evoluată implică şi simbolismul verbal. condensări. dragostei. se exprimă nu numai segmentul energizor. nu sînt explicabile decît îrT contextul întregului s'stem psihiC uman. J.Faza de exaltare a sentimentului corespund» fazei de imaginaţie constructivă. pentru că este o intermodelare. ce duce la proiectul imaginai". ca funcţie de sinteză (St. fricii. fazei de i. fiecare din ele prezentînd o multitudine de însuşiri. spre construcţii similisenzoriale complexe şi intuitive. uneori. dar nu considerăm că se poate încheia vreodată inventarul. congruenţa dintre dinamica afectivă şi urzeala imaginativă sau mai bine zis conţinutul imaginat. mentală. oricît ar fi acesta de îndepărtat de datele obiective. îşi constituie operaţiile „din mers". indicai" de Tli.li^cn* în însuţi sinul pvc:cntci sule. I. Gîndirea operează mai mult pe verticala inductiv-deductivă în timp ce i.. mulţumirii s:m nemulţumirii. tinde spre o plenitudine intuitivă. Kibot atrage atenţia asupra faptului că la baza asocierilor-disocierilor sînt relaţii emoţionale de tip preferenţial sau repulsiv. la rîndil lor. ci şi segmentul direcţional al motivelor. Schematizînd. Această construcţie a irealului printv-un real mintal cvasiconcrct implică colaborarea psihismului în totalitatea sa şi are ca ax generator interacţiunea dintre afectiv şi cognitiv.pot genera fantasme. grijii.. forma definitorie a i. Forţa prolifică a sintacticii imaginative nu se explică numai prin polivalenţa imaginilor. al analogiei şi metaforei. Ed. Sub raportul preciziei. conştiinţa este aceea care îşi „dă" un obiect". plăcerii sau neplăcerii. şi a reconstitui timpurile. identificări. faza de depresiune emotivă. i. artistice. Dealtfel. deplasări. inii taţii. Lewin sugerează cel mai bine „structurarea în cîmp de tensiune" a unei astfel de intermodclări a afectivului cu imaginarul. succesului sau insuccesului. De la modelul asocierii-disocierii. Filiaţia şi metamorfozele imaginative trebuie puse în legătură şi cu alte caracteristici ale imaginii. fiind combinatorica nestînjenită. prin bogăţia ei. Fidel perspectivei fenomenologice. aşa cum încearcă unii psihanalişti s-o dovedească. Alain aprecia că rolul deosebit al i. în plan imaginativ apar obiectele şi evenimentele corespunzătoare dorinţei. Şocurile. suplineşte lipsa de materie şi de dinamism a gîndirii. Constructele imaginate sînt de cele mai multe ori propriomutivate. o univocă transpunere a dinamicii afective în plan imagistic. este „prepararea viitorului". în această privinţă cea mai importantă particularitate este izomorfismul. n o tarile au relevat în operativitat. toate pornind de la conceperea i. iar nu doar.'' Viei intervine o sinteză a timpurilor şi o coordonare a lor. poate uza de toate schemele operaţionale ale gîndirii logice dar în acest fel ea rărnîne o speţă concretă a acesteia în timp ce specific i. operînd de predilecţie prin analogie şi transpoziţie. Ribot pune problema motivării însăşi i. iar i. pe cînd în i. simbolizări e t c . dintre subiect şi lumea sa. mai ales în planul i. iar imaginile suit. urii. care însă. nu justifică ignorarea faptului că in timp ce gîndirea tinde spre polarizarea conceptuală.I\ Sartre observă că în percepţie obiectul este „întîlnit" de conştiinţă. Stările de expectaiiţâ generează imagini corespunzătoare. fiecare însuşire devenind un punct de contact sau de corespondenţă cu altele. recunnşt mtei sau răzbunării. Osborn a inventariat o serie de procedee ale i. se deplasează pe orizontala situată la un anumit nivel între concretul perceptiv şi abstractul logic. implicind reorganizări de structură.i imaginativa forme tot mai complexe şi variate. obiectele lor. Aceasta nu este o simpla reproducere a sintacticii lingvistice. combinatorica imagistică este inferioară celei verbo-conceptuale dar este mult superioară din punct de vedere al posibilităţilor şi al plasticităţii. eliberate de orice reglementare (fantezia transformă imposibilul în posibil ideal). gîndirea corectează aglutinările şi sincretismul imaginativ. Teoreticienii comunicării prin imagini au elaborat conceptul de sintactică imagistică.i fiind procesul psihic cel mai st ii n» corelat cu toate celelalte procese psihice şi ca exprimînd fidel dinamica personalităţii. imaginativ. geloziei. Kibot. şi afectivitate: . Xe explicăm această corespondenţă sau echivalenţă prin aceea că în i. ( • .• • . A." Acordînd emoţiei rolul de ferment al creaţiei. in situarea exactă în timp se rlaloreşte facultăţii speciale a acesteia de a cumula. Interesele îşi recrutează perpetuu.I i. după cum arata 326 . sînt operaţii ce ar putea fi considerate ca paralogice. la un construct dotat în plan mental cu concretitudinea realului. Sartre scrie: „Caracteristica esenţială a imaginii mintale este un anumit mod pr care-l are obiectul <!>• a ii e. Desigur i. tehnicile proiective studiază dinamica personalităţii prin intermediul producţiilor imaginative şi deci. Dugas constată şi o corespondenţă de ritmuri între i." Psihologia dinamică a lui K. că analogiile pot fi primordial emoţionale (stări sau sentimente similare). viziuni cvasionii iee si <_ vasilialueinatorii. spre construcţia idcaţionalâ. i . prezentînd o varietate şi o mobilitate excepţionale. avînd ca modalitate definitorie raţionamentul. destructivâ şi disociativă.

a l i a t e !. creatoare în orice domeniu de artă. ca satisfacere a dorinţelor frustrate prin proiectarea şi efectuarea altor activităţi. S ă h i " • • • n u ) .u'ea cai harsisu!i:i şi p i n i n P'-il:..aiorie- păşirii.' obiectivat.''l i s i c ţ . in lorinaiea "inoţiilor artistice. do.:u. sînt de amintit: fantezia. şi ( ( .tare î n l r . ştiinţă. vom considera determinante iiHeraeUuniio subiect-mediu. l'iol'u a demonstrat experimental că comportamentul simulat se însoţeşte cu anumite stări emotive ce pot li relevate prin indicatori obiectivi.. p i u i c l u l do v o l e i o ai l u i S.n a l ţ i K r meui. ntările cai'." vis-ului ci forma piimară tio i.. sul^riieu) si sint escioial suburdo- dacă wnn i'dăuga. vom ajunge la concepere. i.. găsim o scrie do indicaţii şi sugestii ce se referă nemijlocit la i.'tu... l. ( o n s i d .i. v o m î j j i»-?«-^ < • m a i iiilie u . s p o n t a n . şi omoţ lonale. im|irepuările presupuse. i'"rt"ud caii-. I'roud.. rolurilor pe c. i. sînt cele ce declanşează şi iiitreţui emoţia seenică. f. după corcelăril'.ei.o o g n 1 1 i v o e e s e c e r i.a l ' e i .i d e f. în imagini iare persisiâ c a a. conservîndu-şi „altoi itatea". c!o -. de cu totul altă natură.. declanşează stări afective. L-'i L[ acel asupra înseşi (*•.i inter-.ţă trebu'c . în contextul macrosisLemului de personali late şi de a ii relevat rolul ei în constituirea şi exteriorizarea personalităţii. ].ie. sublimarea." In determinismul inl'rapsihic freudian. Marcus conchide: „Realizarea identificării cu modelul se produce pi in intermediul proceselor cognitive (percepţie. r. pulsiunile se proiectează.sintactica. la l i o n i c >-. prin sublimare sau prin necesitatea compensării şi supracompensăni complexelor de inferioritate (A. i i l i i i u t u r i l e d i ' . variabil.i. asocieri reproductive şi imaginative) care Iii rîndu-le. i a n e (\".Kibot.indll-:>C (io O l e p i e / u i H a i o Sail do liii g r u p do r e p r e z e n t ă r i .'bieet o h a u e v e n i m e n t e .i. t l i v e i . Mult mai reuşită este relevarea de către A.ubiective ce se integrează in experienţa profundă a subiectului... (1). în legătură eu i.iuni iibi." în dezvăluirea inconştientului şi care sînt date şi ca prototipuri . cuii•fhctual.''iY i . La aceasta duc mecanismele de apărare (v. a viselor şi a oricăror altor construcţii imaginare. presupunînd' fără demonstraţii că orice creaţie îşi are un prim movens în pulsiuni bazale ce au fost deplasate şi convertite."• Î ' ' ' N Ş [ ea.-<: i v T s .i'c t i v a l i m a g i n i l o r .'t:!rea.i :. organizare. în oricare din ipostazele ci. Dorinţele nasc imagini si combinatoriu! imagistică. u o ' ! o î i . T'. i i ' ă ţ i ' e v a l o r i c e ' i . persoană-istovie." C J .-licnt) la toalo niA't-lclc de integrale (sirio. inves!< -.li ' d e ultccxu îvpre- finalmente l la-a asin u ! . u ns. I\ehido'U i. admilind existenţa unor pulsiuni.' lui Stanislav. Duiaiul . Adieri rămîne însă foarte neconvingătoare.u.. în baza cercetărilor pe actori. cC'n. de îe^ulă. I . g i i : .iLP. nu cite un simplu derivat al stărilar afective ci dparo. subconştient'. riale e c o n o m i e i Iibidin. momentul afectiv de simpatic fiind ulterior. M. Ceea ce psihanaliza accentuează t e caracterul criptic.uii. 111 p i i n e i p a l . dar ele inşii" constituie la rînclui lor. care nu este consubstanţiala cu/ni conştient. scrie S.< lii.e : . f i i n d i m p l i :.'iă si-.'. ia formele ei evoluate. Am putea insă califica contribuţiile lui Freud ca re/uliînd.im la ci est" proiect slarilor in. pe actul înţelegerii şi nu pe cel afectiv". greutatea specifică cade pe procesul imaginativ.iţio.. Or.ă şi pe aceea. I visele se bazează ]io exponenta subiectului. .n'i!-'.' : c o .-iio nubiictul le asinii- .'iierpr. puisuiude I n u l să se .• u n a l i c u l u i ou psihicul. inleleasă ca realizare imaginară a dorinţelor frustrate..sca". i n u l o d o r i n ţ e l e c u u n s c o p eUir il /.. c o n c e p u t ca fiind e m i i i a n i o n t o r l i n a m i c . simbolizîndu-se într-un alt mod. eMe dernivi de luat iii seamă. li.. lin Io. dintr-o impresionantă imaginare a i. enormii l i b i d i n a l e . înseşi işi reciutează suporturi afect i v şi t ransfoijnă motivaţia şi trăirile a l e c l i v . valori'.. „Viaţa noastră psihică. Dueasse arată că în cazul empalici „ne introducem pe cale imaginară in altul". proceselor L i.!•. Sublimarea este deseori invocată pentru a explica i. creşto din contrastul diiUro lealitate si împlinirea dorinţelor. \ r > ' z â s a u o o n t i i b u i n d p r i n i. S. . I'rinli t<u-'-piiiL'rca imci'jinalira în situai ui celor ce ii" solii iiii asistenţă morală >e poate ohjiiic împărtăşirea cuioliitor. ca modelare ii. Kalea observă: . mconşiieiituiui ed fiind un limbaj al cărui discurs se bazează pe o strucluiă.i:i a o ' > t r i s i n t a s o i i i i l e . ara'. . experienţe . dar psihanaliza nu acordă însemnătate faptului că imaginile. l i\-e a d i \ . eu.-ki. pe vise ca „via regia. moi ale şi inflcct u-ile iactorul inductiv est" i....iii'. i.. de simcs bolizare i o a n e îndepărtată de pulsiunca originală. îşi dezvăluie odată cu capacitatea de selecţie şi asimilare. | • a'-"astâ pfivip. l/apt csle că procesul intervine in toate instanţele (inconştient.i. dincolo de intevaci iuniie infrastrueturpje. i. i U .i ( e i î n c ă r c a t u l i C : J : I . • ii \ M i i ." Dacă este să luăm în consideraţie „ponderea proceselor psihice participante în empatie.-. Deci.!a/.) ii eiinti printre care. r i i u l ş i s e n s u l . şi i.ro.e i i . Încercările de a explica expansiunea i.ile (c.'!':vL cu '. deci imaginate. J v n d e n t c ă p r o i e c t a r e a atingo şi sfera conştientă. J. Freud are meritul de a fi amplasat i. şi m o d e l a t e do ' ătr<: i nipeiativele şi pulsiimile subiect u l u i " . Adlcr a imaginii ideale despre sine şi în genere a modelului ideal în care i.-iţ'l:'! ineoir: c U d e i al d e o s e b i r i i d i n t r e 1 iua v. Aceasta se leagă de centrarea. interacţionistă v. d . s e i o r . cu toată unilateralitatea şi caracteml său ipotetic. a ! t fol s p u . < • ' fi î m p l i n i U . de reglare a personalităţii in ordinea aut<"'doveiuni si j.•'!. J. după opinia noastră. p. şi depăşind subiectivismul psihanalitic. .u n e î n i p a l i n c o n ştionttiiui. . creatoare într-un domeniu.

in[•• ci -. se explică desigur prin aceea ca formele superioare de i.. de alcătuire. legată de inventivitate şi de invenţia activă aplicată realităţii. preocuparea de punere în corespondenţă. depăşi prezentul printr-o enormă extensiune a cîmpului de conştiinţă".". face foarte relativă graniţa dintre posibil şi imposibil.." Deci. ci agent.uţifică. YJgotski: „Dacă vom analiza forma i. Ea stabileşte între ei corespondenţe. „este conduita care realizează maximum de identificări posibile între termeni ireductibil opuşi. De fapt H. sistemele ipotetice de teorie ştiinţifică. arătate mai sus. A. se pot ale detaşa i. cum recomandă Osborn. în mitologie. Yîgotski recunoştea că i. dispune de „puterea de a. a proiectării mintale.loază din cîmpul social şi tinde să le îndeplinească. lucrurile se schimbă.t reia le cazul inţei de sine şi a conştiinţei de lume. i. spirit orientat spre previziunea apropierilor şi excluziunilor. este „extrem de bogată în momente emoţionale" dar acestea. imaginea stimulată arată obiectul dorit sub diverse aspecte. J. Fapt este că în susţinerea i." încereînd o sinteză fără a ţine seama de nivele. funcţional. pe care are puterea să le prezinte înainte de a le justifica. în reverie. preferenţiale.. De aici.. Diferenţierile lui Vîgotski. într-una. nu poate li efectul simplu. Cu toate aporturile venite de la inconştient şi manifestate spontan. pentru că implică proiectare strategică. i. cu atît mu mult cu cit. perceptiv sau reprezentativ... Simondou arată fă imiuliii presupune compatibilizarea unor structuri heterogene şi punerea lor în raporturi funcţionale. a unui tot coerent. care fiind nespecifice sînt şi neutrale. într-un sens pozitiv ceea ce rămîne sub semnul miracolului este trecerea unor segmente din imposibil în sfera posibilului. care nu se epuizează prin această formă.N. diversele nuanţe ale sentimentului derulîndu-se uneori contradictoriu. Se pare că un astfel de reglai intenţional. sînt două elemente între care este greu să afli cine este cel care are iniţiativa". Rugg (1965) apreciază că locul adevărat al i.. a căutării punctelor de sprijin. invenţia tehnică. ci conform logicii acţiunii si realului. vom vedea că aici activitatea i. dar întrucîtva şi în artă." De aici. cutezanţa trebuie maximal stimulată sub semnul dictonului: „totul este posibil". dintre existent şi fictiv în planul i. numai făcîndu-i să participe unul la altul într-un fel de fuziune. nenumăratele disponibilităţi generate de i. Malrieu. constructive cu destinaţie obiectiv-productivă. Mulţi psihologi au teoretizat indisociabilitatoa dintre subiectiv şi obiectiv. ci şi activările tonice (V. dar tratează acest raport mai nuanţat şi într-o ordine a reciprocităţilor.l . L. dar descoperind între ele analogii. dispar. în cealaltă subiectul nu este patient. Bernis notează: „Impulsul dă naştere imaginii unui eveniment posibil care satisfăcând dorinţa îi măreşte forţa. necesitatea fixării scopului. scopul fiind corelare interobiectuală. se impune cu precădere în i. Miasişcev. dintre ireal şi real. Formele evoluate în i. în stare de conscienţă. Opera de artă. Sartre si apoi Pli. notînd că „legătura cu stările emoţionale nu este sau nu reprezintă baza exclusivă" a i. Dincolo de acestea. toate seducătoare. a dirijării secvenţiale. nu mai pot fi puse în categoria fenomenelor incongruente din punct de vedere gnoseologic. spontan al jocului imagistic. După Ph. planul activităţii practice. ca S-ar parei chiar di'iiă in : u i b " . Gide pare însă să precizeze „în domeniul sentimentului". Gide consideră că „omul încearcă ceea ce-si imaginează că încearcă (liaieste emoţional) şi în domeniul sentimentului realul im se dis- I tinge de imaginar". Aceste categorii gnoseologice sînt însă şi istorice. au arătat că i. se emancipează parţial de reglajul brut emoţional şi intră într-o măsură mai mare sau mai mică sub regia organizării şi conducerii voluntare. posibil. fictiv. atracţia mai mare pe care o exercită asupra subiectului obiectul-fantomă în comparaţie cu obiectul real.> nea za cu împrejurările reale M fictive. Deci intercondiţionare: „imagine şi sentiment în perpetuă reacţie. într-o operă de artă se mai pot identifica preferinţele şi respingerile autorului. Pentru aceasta. şi 330 331 . Lindsley). Bernis notează: „I. mai a'es. în genere a efortului voluntar.. în schimb. convergenţă etc.. dar într-o in- I venţie tehnieo-ştii.. subiectul plonjează în sferele propriilor trăiri si suportă influenţele mediului. Deci relaţia subiectului cu obiectul este mijlocitoare. „construieşte o lume în care nici un element nu este străin faţă de altul". Un scriitor de subtilitatea lui A. se constituie la adultul normal tot aşa de spontan. intervin nu numai structurile motivaţional-afective. O astfel de fuziune du-. D. orientată obiectual şi ciî c u i b t i net iv. este experimentare mintală. în mit. dintre disparitate şi coerenţă. este o situaţie de graniţă sau punctul de despărţire al conştientului de inconştient. afectiv. Malrieu. nu este subordonată capriciilor subiective ale logicii emoţionale. organizare amplă şi multiplanică. Sursa acestei depăşiri este opoziţia în subiect dintre imperfecţiune şi corectitudine. scrie L. ce se pot situa pe trei planuri:. acestea se estompează. el se implică în mediu şi-1 transformă nu conform logicii ilogice a propriilor trăiri. deci aco| u unde trăirea emoţională iuz>. discriminarea între real existent şi ireal.i la extrem intervine ca ataie numai în vise. Toate acestea nu duc la o disociere dintre afectiv şi i. conştient sau semiconştient. dincolo de aparenţe. aici participă cu necesitate subordonarea la obiect şi condiţia acţiunii deşi. parţial în reverii.

H. în sistemul lui Osborn. 1964) sau de „conştiinţă prefocală" (L. de stilul de conducere a colectivelor ca şi de perspectivele generale ale dezvoltării sociale. Deci. nu poate fi obţinută decît prin inducţie voluntară. ciupa opinia ^psihologiei contemporai'e. Ceea ce germinează în sfere extraconştiente ajungînd la noi asocieri şi restructurări este desigur o tematică indusă conştient de la început pentni ca după un timp. iluminare şi elaborare sau verificare. Cea mai sugestivă din prezentările fazelor procesului i. neintenţionata (şi aceasta relativ involuntară). cît şi în cel al realizării individuale. atunci cum se poate asigura productivitatea valorică a sistemului psihic şi în speţă a i. în legătură cu aceasta se recomandă „acceptarea provizorie a impulsurilor primare".depozitate într-o sferă a ficţiunii. Masiow. A. Smeidler. în consecinţă. prin consumul de artă. or. iar E. Pentru J. K. 1965). ireative. care beneficiază din plin de aporturile inconştiente. Se 'vorbeşte despre „o sinteză specifică între disciplina intelectuală şi abandonarea imaginativă" (M.'Dar activarea organizată a i. şi asigurării unei cote superioare de originalitate a ei. formula „regresie voluntară şi temporală în slujba eu/ui". Thurstone). postulată de J. intimă. erau considerate a fi spontane. creatoare apare ca o manifestare a personalităţii în lume. pur voluntară. inconştiente sau preconştiente ce au un grad mai marc de libertate şi flexibilitate. organi. prin echilibrul dinamic dintre iniplicare-detaşare. practic. este procesul psihic predilect al creativităţii şi fiind puşi. Dacă imago-ideaţia originală nu este rezultatul unei suprasolicitări a funcţiilor conştiinţei şi a gîndirii logice. A fost demonstrată dependenţa efervescenţei i. i. mai săracă. JVfunuilfcnko). ca proces psihic multinivelar. ca şi stilul apropiat acesteia. este dăunătoare ca şi teama ce însoţeşte autocenzura (A. erupţiile creatoare ale i. J. derivată din imitaţie (Taine. ca răspuns original la solicitările şi necesităţile de progres ale mediului social. I.i din dimensiunile relaţiilor interpersonale. dependente de stări de inspiraţie ce nu puteau fi programate. 1. schematică prin conformarea la modele raţionale. 1965). în faţa sarcinii activării i. Polya). Barron. în felul acesta. se activează conform propriei logici de constituire şi cîştigă atît în planul inserţiei grupale. se urmăreşte o fuziune a experienţei interne cu cea externă. psihologii contemporani au avut de înfruntat un ghem de contradicţii. mult mai mare contribuţie i. întreţinînd cele mai strînse relaţii cu toate celelalte procese psihice? Răspunsul a fost dat in cadrul elaborării teoriilor creativităţii şi constă in principal 333 . Moreno a relevat creativitatea ca un. Hilgard). în relaţie cu lumea. nefavorabile pentru planul fantezist.m. creatoare. era concepută ca o activitate individuală. intenţionalitatea şi reglajul voluntar au fost reduse la elemente ale unui regim de punere în funcţiune. din tendinţa de a fi ca altul (Malrieu) şi de a face ca altul. 1968). urmată de o revenire la reglate şi control logic (G. prin alternarea concentrării şi relaxării (A. Prinsă într-o reţea de comunicare. voluntară este un fenomen real dar nu este niciodată i. F. creativă. Osborn). ca formă de comunicare culturală cu lumea. voluntară este superioară prin focalizare şi conducere conştientă. decît i. Ştiinţa şi tehnica. ' 1963). i. Kubie ş. prin regresie la nivele inferioare. finalizare şi întreţinere a activităţii i-. Piaget. dar..uu. în consecinţă. de producţie intelectuală divergentă. şi gîndirii creative (li. dar în ordinea productivităţii i. Succesul creativităţii colective este printre altele şi o confirmare a originii şi dependenţei socialistorice a i. I. acum se pune problema cooperării de grup şi a concentrării tematice. mai puţin originală în elemente dacă nu în ansamblu. Kris (1952) lansează. GuilJ'ord. prin învăţarea ce ar putea aduce. acestea apărînd numai ca momente în dinamica integrativă a sistemului psihic. Hartmann. incubaţie sau germinaţie. că i. reprezintă u condiţie neces. L. infrapersonală şi interpersonală (A.a. în legătură cu i. despre „inducerea deliberată a unei stări de conştiinţă alterată în care structurile obişnuite şi convenţionale ale experienţei sînt sfărîma'tc" (F. Lij blinskaia. raţionalizarea este necesară fiind direct corelată cu eficienţa. despre amplasarea procesului i. Reflexia critică intervine pe tot parcursul i. Bruner. preconizează antrenarea proceselor preconştiente în imaginare. luciditate-abandoii (J. 1965). cu performanţe accidentale. în timp ce. Ajungînd la concluzia fermă. evaluată mai complex prin includerea în muncă (Istomina). poate îngreuna şi limita demersurile i. creativitatea este sinonimă cu i. Koestler. de climatul psihosocial. creatoare aparţine lui Wallas şi indică ordinea: preparare. Covington. Xu se poate 332 I trece cu vederea faptul că efortul voluntar este deseori însoţit de stări penibile.i şi practica nu se pot insă dispensa de selecţie după criteriul de plauzabilitate (G. Aceasta Iuncţionează însă ca o cenzură şi introdusă de ia început. 1959). în regim de „conştiinţă periferică" (A. Osborn. în sensul de regresie la procesele primare. să intervină iluminarea ca o conjugare a activităţilor inconştiente şi conştiente. astfel incit să se obţină o maximă hiterconnmicareconştient-meonştient (II. tradiţional. în primul rind.i formarea i. Willis). dezvoltată optim ca o conduita simbolică în joc (Piaget. o integrare multinivehiră. Wallon). după majoritatea opiniilor. unde cotnbinatorica nu se supune restricţiilor logice. mai puţin liberă.

şi pe care o pune într-un mod specific (al anticipării şi disponibilităţilor) însăşi i. creatoare. deconectează şi înstrăinează pe subiect de lume. Dealtfel. dar individualizat prin strategia transformaţi vă şi combinativă. cunoaşterea cu supoziţia. formulată în termenii de completitudine a unui real. se prezintă la diverse niveluri de organizare dar întotdeauna implică anumite convergenţe tematice. creatorul de literatură nu este liber să decidă oricum. decît efecte compensatorii) ci motivaţia cognitivă intrinsecă (curiozitate. modele. reveriile se transformă in resurse de energie şi sugestii. de ivla- fii. sub imperiul necesităţilor acţiunii. prin i. ideologii e. u b i e c l i \ izare. creatoare. nonconformismul şi nmiconvenţionalismul. dar care numai parţial. Pentru a genera combinaţii valoroase este necesar ca înseşi motivele şi atitudinile interiorizate să reprezinte valori. De aici şi situaţia ambiguă. Discutînd i.. urinează decentrarea ca extrapolare iu proiect realizabil şi. Malrieu demonstrează că efectul B. sa. prin in. ci este integrat iv personală sau grupală.în două secvenţe: 1) însuşirea şi antrenarea operaţiilor (procedeelor) de i. incapabil să prospecteze şi să se prospecteze dar dilatarea şi închiderea i. Continuînd analiza în termeni piagetieni. care trebuiau să fie cît mai multe şi mai variate. ceiinlr şi perspectivi'. Contradicţia dintre dezvoltarea liberă. în genere a echilibrării cu lumea şi cu sine. succesiunea şi simultaneitatea.sborn a înarmai pe participanţii la cercuri creative cu un cît mai mare repertoriu de procedee euristice şi imaginative astfel îneît. subiectul devenind steril. creatoare se opune. nelimitată a procesului i. artistică. Problema ce se pune în . întotdeauna parţial. problema este aceea a echilibrului dintre asimilare şi acomodare şi a coordonării dintre centrare şi decentrare. la nivelul economiei personalităţii este necesar să se ţ i n ă scama de relativa autonomie şi continuitate a procesului i. încercarea de a substitui acţiunea cu proiectul. valoarea cu trăirea autistică.. se dezvoltă ca un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme. proiectele originale trec în lapte de creaţie.ni •. Corelativ. ceea ce se echivalează cu un fenomen de patologie psihoindividuală şi culturală. alternînd dezorganizarea şi reorganizarea. din care îşi c. dar valabil în genere p e n t r u ceea ce sînt tendinţele de autoorganizare ierarhică. t t e n t i a i e . explicată atît prin interacţiuni interne cît şi prin desfacerea succesivă a implicaţiilor ce i n t r ă în joc. într-o şi mai mare măsură tribul ai ă fată de sistemul social.\ trage unităţile şi schemele.. exprimă cel mai -pregnant şi acut unitatea si coniuidictia. noiiidei. realizeze deplin scopurile şi valorile. cognitiv şi axiologic. rialului. ceea ce duce la o logică a procesului de i. in fond. Desfăşurarea continuă a i. şi cenzura critică a io-i înlăturată de A. Strict tributară reilei tării realităţii. şi î) formarea motivelor şi atitudinilor creative. incercind sa.ă. Este un model. sentimentul noului şi aspiraţia spre originalitate sînt numai unele din atitudinile creative ce Irebuie sugerate şi formate. Gordon şi-a întemeiat sinectica (v. Scriitorul englez Somerset Maugham a intuit faptul că i.. • • J I \ . LOirtruire a cev. l'h. Din toate cele ară/a/v rezultă că în cadrul sistemului psihic uman i. Teplov observa că faţă de caracterele sau situaţiile imaginate..) pe un sistem de analogii. I. Fără extensiuni şi disponibilităţi imaginative. finalmente.se dezvoltă prin exerciţiu şi contrar credinţelor comune este mai puternică în timpul maturităţii decît în timpul tinereţii". opoziţia faţă de rutină. cu un cuvint. caracteristic mai ales pentru i. fiecare procedeu combinatorie. sînt examinate şi triate critic de un grup aparte.'. Zeigarnik se manifestă şi în plan imaginativ prin atitudinea imperioasă de desăvîrşire a acţiunii. în realizare obiectiva. intervine şi relativa autonomie. a compensaţiei. ast335 ti o a e i i i . componentele complimentare şi necesare ale vieţii omului ca personalitate. posibilul. lumea sa subiectivă. B. . Neîmpăcarea eu banalul. a unor ansambluri dinamice de imagini ce simbolizează necunoscutul din sine şi din lume. opunînd lumii obiective. ca facultate a subiectului pragmatic.i natura ei. I. creatoare nu este reductibilă la o tehnologie. debutează prin- nu e>te nu i exclusiv cognitivă. în faţa fiecărei teme aceştia să încerce. ni( i exclusiv afectivă. mai ale. deci ca membru al societăţii. cea estetică şi de creştere. dar apoi visele se raţionalizează. :-. Ananiev a denumit „imagini de sprijin" acele imagini ce ocupă un loc central în desfăşurările imagistice."i determine mereu un altceva -. pe 334 termina fenomenul de i. disrupiia cunoscutului şi forţarea corespondenţelor ipotetice. B. O.' l m altfel. în jurul cărora gravitează şi de care se leagă toate celelalte. de împlinire a structurii. întrucît personajele „trăiesc" în mintea sa şi se comportă conform propriilor trăsături. să opiimi'i/e. subiectul. Totuşi i. A. este aceea a echilibrului optim dintre gestiunea personalităţii şi participarea ei activă la viaţă şi progres. Ulterior. acţiunea.i ia l o r I i n t i m • > >jii» 1 tix u n e i l o g i c i . absentul. interes). {. Osborn prin inducerea unei atitudini de reţinere a criticii în momentele d* producţie imaginativă şi priii interzicerea criticii în grupele de creativitate. mai ales cea dintre stihiei' şi obiect. se transformă în realitate. paradoxală a i.. creativă se dovedeşte a fi nu motivaţia utilitară (ce nu poate avea în i.legătură cu i. cogniţia şi valorile sînt paralizate. comutarea semnificaţiilor şi generarea de noi semnificaţii — în ordinea construirii. n u d pe rînd. scopuri.

Mills a atras atenţia asupra rolului i.. enumerate de P. Asociative imaginative spontane sînt fenomene locale sau nodale. în cadrul principiului interacţionist. T. lipier de imagine. Această lume imaginară este opera subiectului. în anticiparea şi construcţia atît a omului cît şi a lumii sale. geometrică. i. Aceasta pentru că insatisfacţia de lume ce incită la imaginar este dublată de insatisfacţia de imaginar care nu-şi este s'. cum menţiona Lenin. Model figurativ rezultat atît din percepţie cît şi din acţiunile intelectuale.a.". creatoare transgresează celelalte forme de i. cu o deschidere maximă spre sine şi lume. fiind tiii. include imaginarul ca pe componenta sa fundamentală. a unui imaginar parţial deschis spre sine şi spre lume. implici ud un control logic riguros.asistă" la „iiIrtLiil irnatrinativ". dar mai mult decît oricare. atît modelarea mentală concretă a relaţiilor ştiinţifice concepute abstract. schema tratării sistemului i. Ca orice alt proces psihic. ud dmtr-o anumita ta:ă. il-jr tiu iară a „descifra" i-venimeiii ele şi a le conferi relief şi coerentă. Reveria este activarea preferenţială. citatorul . consimţind la iluzie. încep.t de vedere al conţinu1 ii 1 1 1 i cît şi a stilului. I. secundare. care se integn a/a in realitatea psihică. ideea ce poate fi implicată în sau adăugată i. Această situaţie este eu atît mai pregnantă in domeniile i. ceea ce incită 336 la expresie şi reali-Tire. F. şi aceasta. rezultate din activarea sistemului imaginar. aşa cum gîndirea include fondul de cunoştinţe acumulat. T< -micimi. reproducţii'ă sau reconstitutivă presupune deschiderea convergentă a potenţialului imaginar asupra unui fapt absent sau simbol. „este totdeauna puţin un instrument de divinaţie. ' p r o ( 1 " s a ! reflectării senzoriale a unui obiect printr-o senzaţie. sociologice în constituirea obiectului ştiinţelor sociale. Considerăm însă că a i edificator ar fi să nu se desm partă dinamica de conţinut. transformările fiind reversibile şi virtuale.. situaţie a imaginilor spontane într-un' c idru ce le conferă semnificaţie".. ficţiune. se constituie printr-o istorie a sa şi acumulînd achiziţiile acestei istorii. la amăgirea de moment. spontan-contemplativă. activitatea de elaborare bazată pe imaginar.. generalizarea rămînînd intuitivă. Termenul are mai multe sensuri.it. o lume aparte. contemf plativă într-un circuit aproape Închis a imaginii. primare. Una^fia este derularea calmă. Cînd se vorbeşte despre i. Visul este activarea fragmentară a unui imaginar închis. chiar în sfera abstracţiunilor matematice.. IMAGINE. P . tehnică în civilizaţia contemporană. Fechner ş. ştiinţifice. toate domeniile de activitate prilejuiesc constituirea unor forme specializate de i. anticipativ-ipotetică cu datele şi codul ştiinţei. dar se individualizează prin activarea amplă şi divergentă a sistemului imaginar.esi suficient. se retrage într-o sferă de vis şi reverie. iar Alain le caracterizează ca prim stadiu al ideii. cît şi operarea liberă. formaţiune intuitivă. ca foi niaţhme permanent. sub semnul intenţionalităţii. într-o situaţie de viaţă. schematizată la diverse nivele ale generalizării senzoriale rcdînd mai mult sau mai puţin izomorf structura unui obiect sau categorii de obiecte sau relaţii. Şart re şi re referă în prii cipal la fondul. a fost an-edi t a t de J . corolar noematic (referenţial) al i.n tară bicnalici ţ-i secuiului (. un factor de investigaţie şi de depăşire". 3) fenomen de persistenţă senzorială ca 1. Considerat secvenţial ca „repriză. 4) după T. în existent individuală subiectivă.. se distinge de aceasta prin abstracţiune şi escnţialitate. prin corelaţia dintre potenţial şi activ. Malrieu. particularizată prin puritatea figurală a imaginilor ce au ca atare şi semnificaţie de concepte. i. tehnice şi ştiinţifice.un echivalent al realităţii obiective. prin cinetismul şi transformabilitatea lor conforme unor operaţii sau reguli specifice. dar conservînd un caracter ideal. ne vom putea apropia de interpretarea unitară a diverselor forme şi niveluri ale i. sau fantezie ştiinţifică se are în vedere. In acest sens. se dezvoltă după mo- dele socioculturale.. I. Adoptînd.iiL din purii. I.fel încît s-ar părea. Meyerson astfel: 1) model ilustrativ sau exemplu concret. ci este şi un mod de a ieşi din sine.. idealul ae viaţă apare ca o structură generalizată a imaginarului cu tacite funcţiuni de autoreglaj strategic. Perspectiva asupra lumii şi pro- priei persoane în lume. I. Totuşi. continuitatea şi asamblarea imagis'ică <\ •linesc. Dealtfel. percepţie sau reprezentare.spiritului ca po .. să ie ţină seama de faptul că i. Neîndoielnic i. Se disting i. consecutive sau acte de memorie concretă. imaginarul apare ca premisă şi produs al i. pe care 1-a inuir. ceva deo337 22 . scrie Ph. degajat de substanţial. domeniul creat de i. dezvoltate în absenţa stimuiilor originari şi constituind conţinutul reprezentărilor. 2) metaforă artistică. este un travaliu. dar este totodată o modalitate de a fi (omul-proiect) şi un ansamblu ce mijloceşte relaţiile cu lumea. imaginarul nu se prezintă don-ca o sferă intimă în care subiectul. deşi nu est.ste şi ceea ce demonstrează esenţial rolul anticipărilor şi construcţiilor de i. pentru că imaginarul. O covîrşitoare importanţă are i. finalizîndu-se printr-o reconstrucţie de sistem. nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual. secundare sînt considerate de Kant o punte între sensibilitate şi înţelegere. un imaginar. perceptive şi i. W. Creţii a elaborat o modalitate semnificativă a i. cu aminteşte despre caracteri/au-a dată de Tain<. La nivelul i. de reconstituiri şi proiecte captivante. implicînd iluzie.

altuia.. in psi|]r. pinăla 1' —2'). acţiuni. ca acomodare nu se referă însă mimai la persoane ci şi la lucruri. este. J.. dincolo de senMii uzual. Astfel. IMBECILITATE. IMEDIAT. este. în primul caz i. > .I Schit de memorie. ci. este subordonată unor norme de fidelitate reproductivă. I.w. II. spontan. între debilitatea mintală şi idioţie. £ţţ. şi empatia. care indică o maximă reducţie a intervalului dintre don. deliberată şi intenţionată.ii. este integrată într-un circuit fiind totodată sursă a lui altei' şi a lui ego. G. El poaufi învăţat să so autoservească.. .1. n iile de s u b i e c t . istoria lucrurilor. parţial. simplu cie modelare directă şi spontană. dezvoltă sent imentele faţă di el. estr congenitală şi se situează. amînată constînd din prelungirea acomodărilor şi refacerea lor prin schiţări imitative sau ajustative. este un mecanism al învăţării. fără a sesiza motivele respectivelor acţiuni.. ţine de iattira aeomoilativă a adaptării. p r e z e n t a t e i n c . copilul reproduce prin i.li/. a arătat J.. O. dobîndeşte alte calităţi şi nu mai poate fi calificată decît prin extensiune ca i. în acelaşi sens se poate vorbi despre funcţiile imitative ale desenului. în activitatea psihică i. are loc doar la suprafaţa interacţiunilor inter individuale. desemnînd tiu real sau fâcincl parte dintr-un proiect determinat nemijlocit de pulsiunile subiective. Dezvoltarea i. iar că această reproducere este corporală sau mintală puţin importă". Aici intervine o i. Există acte de i. intrinsec. conştientului. Se apreciază că dezvoltarea mintală a unui imbecil nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 7 ani. secuu-dart1. Cel afectat de i. priveşte datele conştiinţei acestea pot fi i. Daci. deci voluntară prezintă cu totul alte caracteristici decît i. spontană. în al doilea este legată de combinatorica fantezistă.iţi. Tarele a constatat însemnătatea i.actul prin care un model este reprodus (ceea ce nu implică neapărat reprezentarea acestui model.a rămîne). nu sînt necondiţionate ci dobîndite şi presupun coordonări oculomotorii. de învăţare latentă şi spontană. se r e f e r ă la un p< i . Se disting i. • diul l\. care se referă la atitudinile şi conduilelr ce se opun si contravin normelor morale. Observăm însă că. posedă întotdeauna o anumită denotaţie concretă care constituie punctul său de plecare şi de care nu se poate rupe complet fără a-şi pierde întreaga semnificaţie şi raţiunea de a exista. rămîne un proces primar. in — în. să respecte normele de comportare igenice şi civilizate şi chiar să efectueze operaţii simple. Piaget remarcă „acomodarea. succesive şi i. evoluînd progresiv. după Pieron: „reproducerea activă a modalităţilor de comportament percepute la o altă fiinţă".. diformat prin mecanismele i. îndeplinesc funcţiuni atît ele reproducere cît şi de anticipare. datele percepţiei senzoriale ce sr prezintă fără nici un fel de juijlo- 338 339 22* . de muncă manuală. Acest ultim sens este promovat de psihanaliză. Wallon defineşte reprezentarea ca o „imitaţie interiorizată a lucrurilor". > u ş t i r n t . Memoria i. „trebuinţa euhti de a retrasa perpetuu. mişcările. la baza talentului actoricesc sînt unele înclinaţii spre i. I. ivsirîns Ia i. transpoziţia. . are şi înţelesul ik nemijlocit.. I'. se referă la reţinerea informaţiei pe o scurtă durată (de secunde. direct.. în 1927 Spaier scria: „Gîndirea explicită sau implicită. elementar. în viaţa şi evoluţia socială dar a exagerat nemăsurat cînd a redus societatea la un ansamblu de indivizi ce se imită reciproc. intuitivă sau discursivă. m d o b i u d i l . I. pozitiv. constă dintr-un simbol figurativ şi intuitiv. Tocmai în aceasta eonsl ă inii 1. I. exprimată deplin sau prin simpla aluzie. în i. imaginaţie sau gîndire. după Piaget. adică copii stabile sau reproduceri ce anunţă reprezentările propriu-zise. educabil. Baldwin. realul este întrucii\. stări. depinde de procesele din care iac parte şi anume: memorie. iu ii:o-i m. Deci i. gesturile.-i i .: evenimente. cinetice şi de transformare. reprezentativă se realizează prin jocul simbolic în care sînt modelate obiecte. postura. sub raportul gravităţii.. ceea ce se asimilează prezentului psihic şi asigură continuitatea acţiunii. S) fenomen intei'uiediar î n d e percepţie şi reprezentare ea i. I. după Piaget. mai ales în forma sa primară..: statice. 7) (in p-. ceea i •• râinînc mereu înăuntrul unui irnonicu sau sistem întrucit ţinr de esenţa sau structura sa intimă nefiind dependent de factori exteriori. P. nu atinge echilibrul deeît cu condiţia de a da lucrurilor ceva. lăuntric. I. s u b i c c i u l îl p e i c c p r I cire şi nu implică interpretări. simultane. eidetice: 0) forma sau produ-uil tuturor proceselor scn/i :rialr. vA<< :. Meyerson caracterizează i... i m a g i n a i a s a u c l i ş e u u i ' '-'îi. numai sub raport temp o r a r > e^° fiind întotdeauna mijlocite. IMANENT (lat. vorbirea celor din jur. constituind (şi la adult) un mijloc de învăţare elementară a rolurilor sociale. deficienţă grava în dezvoltarea mintală. 1 n interpretează pe altul. iar în al treilea asociată şi subordonată operaţiilor logice. şi aceasta. nu se poate califica drept i. la animale. prin preluarea schemelor de acţiune." IMAGO. IMORAL. M mânere -. reprezenl iiul proiecţia in intuitiv a conjtrueţ iilor intelectual' 1 . personaje. i. pentru a se adapta. formu loază judecăţi despre el şi i-. Aşa t.. acustico-fonatorii etc.i".. întruparea personajelor ctc. ca „regina şi centişereasă a gîndirii". Mowrer a constatat că reflexele de i. i.iliologia modernă) tenueiiul. IMITAŢIE. s o n a j şi se c o n s l itiiic in ' i m p u i relaţiilor iuterperMUM le mi ir!. pentru că el poate fi doar perceput)". Sînt i. Sub alt raport se pot distinge: i. mai ales la cele superioare (antropoide). I.

după Piaget. concept al psihologiei sociale ce desemnează suscitarea. cesual de răspunsuri şi acţiuni spontane ce rezultă dintr-o experienţă. incitaţie spre acţiune spontană. sportivă etc). energia i. organizate şi efectuate „pe loc". atunci. nerealizare a adaptării la un minimum de cerinţe sociale de ordin practic.). în raport cu situaţia şi exigenţele ei.i din ou). blochează luarea de atitudini. descris de K. în logică i. desfăşurate fără sau cu diminuarea autocontrolului. în literatura anglosaxonă. uneori simptome de întîrziere a dezvoltării psihice sau a unor perturbări de comportament.. psihice. uneori. izvoIMPROVIZAŢIE. de ex. condiţionarea negativă. înţelegerea şi explicarea. dar impunîndu-sc în mod imperios. primitive şi necontrolate conştient. Ambiguitatea situaţională. excitaţie. într-o măsură inaltă. IMPLICAŢIE. relaţie logică ce indica cuprinderea unui lucru în altul. I. st de incapacitate a iniţierii sau fin Uzării actului sexual din in<>U\. fiind angajare şi intervenţie activă. puiul urmind pretutin- { pe cel de care s-a impregnat beneficiind de protecţia şi n t e n ţ a ' uuii. fobia. în scopurile după care se dirijează. tehnică.. IMPLICAREA EULUI. între 2 săptămîni şi 6 luni. reprezintă o reacţie superficială dar complexa care este atît de ordin senzorialcognitiv cît şi emoţional. Uneori i. începe cînd puiul de animal devine capabil de locomoţie şi dispare cînd îşi formează reacţii de frică ce determină evitarea obiectului mobil în loc de urmărirea lui. Uzual. în sensul indiferentismului faţă de criteriile moralităţii. fenomenul de i. I. reacţie de impregnare prin 1 care se stabileşte o asocieţe f'iar ' durabila. Astfel acţiunea de orice fel (artistică. în esteziologie i. a unei idei în alta.. I. IMPRESIE. Posibilitatea i. în sensul că un termen A implică şi contradicţia cu un altul B. IMPOTENŢĂ PSIHICĂ. dar ea poate aduce importante contribuţii creatoare. didactică. senzoriali şi intelectuali cît şi pe copiii şi tinerii cu grave perturbări de comportament. planificată şi pregătită anterior. echivalent cu „ego-mvolvenieni". deprinderi. ci se naşte. involuntară şi nedirecţională. Unii cercetători trasează o analogie între răspunsul prin zîmbet la copii şi i. Lafon. propagarea. părinţii sau. este şi o condiţie a creşterii performanţei (M. presupun desfacerea i. materiale şi formale. IMPRINTING (termen cngl : Prâgung. Este un fenomen grav atît pentru societate cît şi pentru individ. exprimă şi relaţia de contradicţie. solicitînd intens observaţia. insta341 340 . implică o stare de optimum motivaţional nefiind favorizată de sub sau supramotivare. sini psihologic sincronice pentru i. autoexcitare. j n r la nivel mai înalt încă două felini de i. Se deosebeşte de amoral care înseamnă străin de morală Jn sensul ignorării voite sau nevoite a valorilor morale. Jn perioada critică timpurie. Lorenz (193r> •. după ieşire. propoziţiuni. trebuinţe.i. implică şi un risc. indică o succesiune necesara între propoziţiuni: dacă. fenomen elementar.. copiii acordă mai mare interes figurilor umane decît altor tipuri de figuri. imagini înregistrate în memorie. bazai şi precoce de îm aţare. ca expresie a unei necesităţi interne (foamea. refularea traumatizantă ci. sînt impulsive acţiunile neelaborate critic. care preocupă conducerile de stat şi experţii în psihologie. aplicarea şi transformarea în bunuri sociale a ceea ce este nou. Se tratează cu succes prin psihoterapie. IMPULS. deşi nu reprezintă întrutotul un instinct. conflictele valorice. Relaţiile prin i. efect lăsat în conştiinţă de un factor din afară. Pidg^t distinge i. se impune în oricare din activităţile complexe. INADAPTARE. cu sens de impregnare sau întipărire. a atitudinilor şi credinţelor individuale de către o situaţie fără echivoc. B. După R.Russel distinge i. de la animalele inferioare. în dezvoltarea sa progresivă. termen introdus de disciplina creatologică şi semnificînd integrarea în practica socială a noilor idei şi invenţii.Sherif). ansamblu pro- rînd din instincte. de exacerbare. unei situaţii. Este implicit ceea ce este conţinut într-un alt sistem de idei sau relaţii. dar sînt ajustate şi dezvoltate. ca atare. se încheie situaţional. Constă dintr-o reacţie prefererJ ia la (faţă de indivizi de aceeaşi specie' de regulă. nu este. se formează deci un tip de conduită afiliativă ce funcţionează asemenea unui instinct. dar şi să utilizeze prin conversiune. O anumită doză de i. IMPULSIVITATE.). arc înţelesul de percepţie nefinalizată şi integrată. „constau într-mraport necesar şi extratcmpoi. cuprinde atît de handicapaţii (deficienţii) motori. negare conştientă a moralităţii. prin sincretism (ca fuzi- une globală a două propoziţii). în afara i. pedagogie şi sociologie. cum ar fi: autosugCsi i blocaj emoţional provocat .e.: una între operaţiişi alta îm -•. efect psiliofiziologic al unei stimulări senzoriale care este la baza unui aci perceptiv.. nepotrivirea cu expectaţiile subiectului a datelor de inediu. germ.-) dorinţei. caracteristică a temperamentelor insuficient luate în stăpînire prin autoregla] ui caracterial. faţă de alte fiinţe) a puiului în primele momente de după naştere (la păsări.!• hiperexcitaţie. imbold. dispoziţie spre excesul de reacţii spontane. omul ajunge să-şi stăpînească i. cauzată de infirmităţi şi disfuncţii somatice există o alta de ordin psihic implicînd perturbări ale afectivităţii. gînduri.P ff ii n acest scurt conasiste tact. în forme patologice apare în epilepsie şi unele psihopatii. şcolar sau moral din cauza unor deficienţe native sau survenite ale copilului sau tînărului şi din cauze ce ţin de familie şi ambianţă. gîndirea şi imaginaţia creatoare.sens absolut.. IMPLEMENTARE.

. iniaturitate. Primul este reprezenta! de ereditate şi de acele procese primare şi montaje ce se elaborează înainte de şi pe lîngă contiinţă.. măsuri de optimizare a. I. ce si ut. un moment dat. la pulsiuni spre plăcere. relaţie dintre acţiuni. 3) ca mod specific de existentă a sinelui şi ca latură a eului şi supraeului. 2) ca un compartiment sau instanţă a aparatului psihic. făi fi conştient. este dinamic dar energia libidinală se investeşte în reprezentări.bilitate. După Kubinstein. are un sens dinamic (bază pulsională şi sediu principal al conflictelor interne) şi un spns topic (delimitat de conştiinţă. Psihologii au sarcini privind depistarea şi diagnosticarea cazurilor şi. să angajeze activitatea conştientă. Sistemul psihic uman nu poate {i actual conceput fără a considera „ambele reversuri ale medaliei". nu sînt conştiente. i a -i i.. pulsiunile se simbolizează în imagini reprezentative. conştiinţa JIU epuizează viaţa psihică a omului.. Th. Această linie de interpretare este deschisă de Charcot şi '['h. de asemenea. în diverse feluri. se foloseşte ca un atribut al observaţiei. Hoffding. în secolul al XlX-lea de către H. datorită hipobulimiei şi anorexiei. mintala. W. INAPETENŢĂ. Freud a formulat o teorie a determinismului psihic prin care. aceştia concepînd i. deci un i. care deşi admise de societate. parte. logopatn.. Aceasta pentru că psihanaliza clasică limitează i. şi pentru că. luat în sine nu are s>'iis. epuizare cauzată de lipsa cronică de hrană. al unei m a l a d i i psihice. iar nu de intenţiile şi voinţa subiectului. sentimente ce se exclud recipr. Rezultă că i. Janet (1896) si larg dezvoltată de S. Deci i. reglementată raţional şi voluntar al respectivelor procese şi conduite. fixindu-se asupra psihologiei sexuale.. Cînd se pierd 2/5 din greutatea organismului moartea este iminentă. apare într-o triplă ipostază: 1) ca atribut al conlinuturilor psihice situate în afara cîmpului de conştiinţă. 343 visele depla- logică. i. Pentru Frcud.. 342 . i. avînd caracteristici aparte şi exereitînd un rol important în determinarea (reglarea) conduitelor. Trebuie însă spus că dispunem de mai multă claritate în studiul conştiinţei decît în studiul i. cît şi la conştient. în acest fel a fost conceput i.eciiilă. şi relaţiilor sale este cel mai elaborat dar şi cel mai unilateral. şi dezvoltîndu-se in reciprocă interacţiune cu compartimentul conştiinţei. un rol deeisivDupă Freud. astfel încit nu poate exista. de roluri trebuie deosebită de rolurile contradictorii. Lagache. sau unor conduite circumstanţiale şi aceasta în opoziţie cu desfăşurarea necesară. fără a înceta să fie psihogenă sau pregnant psihică. sisteme de reeducare şi. este „reprezentantul pulsiunilor". reprezintă o altă latură (ascunsă) a vieţii p s i h i c şi existenţei personalităţii. sînt atît metodă cît şi mostre de autenti>' i.. a c ţ i u n i c i t şi în g î n d i r e şi vorbire P o a t e fi t r a n z i t o r i e sau simpi. visele reprezintă . i. reeducare şi psihoterapie.i. Modelul psihanalitic al i. se constituie in fantasme. nu ţine suficient: seama de determinările socioculturale. de pildă acela de judecător şi răufăcător. intelect de limită. asupra conştiinţei şi posibilităţile i. în genn)h». în coiv. de roluri (în psihologia socială) se referă la roluri care se exclud din punct de vedere social. I. operează o „punere în scenă" a dorinţelor şi aceasta fără ca. I. INCIDENTAL. este formulată de P. ca un compartiment al acestuia. şi inconştientul iar psihologia ştiinţifică evită atît reducţia la i. I logice INCOERENŢĂ. Apărute la limita dintre somatic şi psihic. deci este (termen mai adecvat) aconştientă. l'-gde cărora.. Lipps. în mod eronat. memoriei. cu sens de 'întîmplător. în timp ce în perioade normale aceştia provocau plăcere sau satisfacţie. Freud şi ceilalţi psihanalişti. mai cuprinzător.. puerilism. îl obligă pe individ să desfăşoare o viaţă dificilă ca în cazul. I. consideră I. Fiind orient a t biologist şi subiectivist. ci numai în raport cu conştientul. decît unul din termeni. stări. I doilea. acea zonă. psihismul bazai sau „de profunzime".. ni. în contextul activităţii sau sistemului psihic uman. stare patologică de depresiune a funcţiilor vitale şi psihice.. de regulă.. ce continuă să fie învăluit în ceaţă. de a se impune nemijlocit în conduită. al femeii ofiţer de marină. instanţă a sistemului psihic uman ce nu intră în sfera conştientului. Combaterea şi remisiunea fenomenelor de i. iar Rieoeurs arată că este t o t aşa de absurd sfi prezinţi conştientul făi ă i. Wundt. tendinţa de respingere a unor stimuli sau complexe de stimuli într-o situaţie critică (boală. deformări caracteriale. propunerea metodelor de compensare. vagabondaj şi delincventă. S. (lupă Frr-lld. Survine în urma unei privaţiuni obiective de hrană sau a refuzului ei. refulate. absenţa şi INCOERENŢĂ A OÎNDIRII ABERAŢIE 'MENTALĂ INCOMPATIBILITATE.e :Mlpim ic. conversiune.:. prin erori de educaţie. i.indcnsare. '. este saturat afectiv. refulat şi frustrat. Cel de-al nor. Se pot distingi' în mare două moduri de dezvoltare a i. momentan sau stabil.. alît in condiţii onirice cît şi in stare do trezie. a Irgatui il<t aţii i|. După 1). rar. i. învăţării. comă).-. respectiv conştientul. James. ocolind controlul conştient. prilejuit de anumite ocazii. uneori chiar închis). la copii şi tineri implica şcoli speciale. nu se conştientizează. în modelul freudian clasic. acordă i. ' ansamblu de dispoziţii. W. INANIŢIE. Freud a exagerat nemăsurat influenţa i. INCONŞTIENT. procese psihofiziologice şi psihice care. familiei şi activităţii de integrare socială.calea regală" în descoperirea i. c < > 111 i u n i i ă ţ i 1 de/orgatii. Kibot.. intîrz. dînd naştere !a ceea ce Freud denumeşte fantasme ca unităţi ale desfăşurărilor i. stări prenevrotice şi prepsihotice.ieri mintale :. de asemenea.

sint dinamice clar u în aceeaşi măsură şi plastice.sau subconştientul pentru a sublinia mai mult inaccesibilitatea sau greaua accesibilitate spre conştient a proceselor primare ce ţin de i. sînt considerate num-'* in raport cu structurile conştiente: şi raţionale. Blaga a susţinut că modalităţile stilistice ale culturii sini fixate în i.: ai. dimpotrivă. Junii. legată de o tendinţă unică (Eros şi Thanatos. în cea mai mare măsură.:fi:io!oi. Preconştientul se situează în zona de contact dintre i.. reducţia psihanalitică la o singură modalitate de i. în genere.. este structurat ca un limbaj sp< cific. cu funcţie de protecţie şi echilibru iar simbolicul cnrispunde culturalului şi semnificativului. să se distingă mai multe nivele de organizare şi dinamism pentru ci nu se poate susţine odată ca Pradines că i. 5) raţional.. sau voinţă de putere. iar V. atunci nu vom mai putea accepta. un loc important in structui ile de' personalitate a adultului.':.) continuă să fie considerat revendicativ. netă între i.G. rcld!:. 1-Vinni Lacan imaginarul este „iluzie necesară".oologice. Cum i.. să admitem că aceste fenomene nu sînt mai puţin intim legate de funcţia de formare şi utilizare a twjntajclor. instinctiv. Structurile i. Sînt numeroase experimente ce dovedesc că şi la om se pot forma reflexe şi sisteme de reflexe (stereotipe. sîntem obligaţi.: 1) ereditar. l'. afectiv şi funcţional. au /.-.. 315 . i.structural sau latcnt-automatic şi i. Lconliev situează în zona i. > .. L. în cazuri mai grave. într-un anumit mod organizat (în sistem închis) şi di. organic.• închise. tehnica psihanalitică (v. Princc'. sau colinul!': a re ele. Amintim clasificarea lui G. 8) cocunştieut. Tot prin acestea sînt.." Lacan declară că i.) îşi propune să scoată la suprafaţă. de unde contribuţia lor la cnergizarea şi dinamizarea întreg sistemului psihic uman. transformarea informaţiei în factor de reglaj nu se poate produce. relaţiile fişate în i. Vîgotski arăta că i. dinamic sau afectiv ce este în atenţia psihanalizei. sînt neobişnuit de stabile şi rigide. şi interdicţiile supracidui ce se exercită prin refulare ia nivelul preconştientului şi prin regresare ele la nivelul conştiinţei. şi conştient şi funcţionează ca un intermediar dintre acestea. colectiv în care sînt fixate (evident.(în considerarea Căreia este cel mai ni'jlt.-. toa^e relaţiile senzoriomotorii şi perceptive c e nu sint conştintizate. Kalea (1926).. prin encullunilic iar nu prin codul cenctic) modelele culturale de bază ale comunităţii etnologice. 6) latent activ de care ţine spontaneitatea şi telepatia./ este structura sa simbolică. cu o dinamică şi legi proprii şi îndeplinind funcţii r. M. Pit'cescle inconsticu'c petrec iu a(iira timpului.ţină consideraţie pentru rialdi. interesată n medicina psihosomatică). Bjalava apreciază că prin elaborările implicite. Rezultă că dată fiind congeneritatca şi inseparabilitatea conştientului şi i. oferind astfel o viziune mai cuprinzătoare asupra dinamismului i. simbolizare) sînt identificate cu ligi de funcţionaro sau mecanisme ale i.C facă o ciLtind 'v. în copilărie. alături de !• indicidutil exista un i. subterană. ţinind de mecanisme şi operaţii neuropsihice. dinamica i. definind după M. dat fiind că fără rolul intermediar al acestora din urmă. Ţinînd scama de această circumstanţă . iar unii autori Ic pun şi la baza genezei sentimentelor. pe care el ii socotea o realitate psihică amplă. se impune legea „ t o t sau nimic" de unde şi impulsivitatea sau spontaneitatea f. asigurînd participarea activă a acestor doi factori la acţiunea adaptativâ a organismului".). eut secundar. distingea trei feluri de i. ale unor montaje.ftu. Bellak cere să Î.neaga ordinea impi'ba de conştiinţă. C. fi:'ologir. dobîndeşte o organizare chiar daca aceasta este mai slabă şi primitivă L. să conştientizeze conflictele inconştiente pentru a le rezolva. Dacă vom privi lucrurile astfel. Instalarea în plan inconştient a conflictelor ia formele frustraţiei. iraţional şi rebel la legile de organiza- I . obţinem dreptul de a considera procesele de tratare a informaţiilor şi procesele de formare şi utilizare a atitudinilor ca cei doi factori principali ai inconştientului. mecanismelor de apărare ale eului. Tocmai de axeea 1/reud se hazardează atribuind conflictelor şi complexelor fixate în i. L.toi:'a/ic. este explicată prin conflictele dintre tendinţele M proiectele libidinale. Ralca observă că Freud a admis pre.Jiv sene- conştiente. sa de oculta/ie ţi de negare. trebuie ca chiar înăuntrul i. de asemenea. Dwelshauvers a formelor de i. este considerat un sistem deschis spre sine pînă la autism dar închis în raport cu lumea şi rczistînd la investigaţia conştientă. Ba. însăşi i. Apelind Ui experimentele lui Uznadze cu privire la montaj (ustanovk'M. Totuşi mulţi autori includ şi preconştientul ini. deşi acesta (i. ]•• i.ic. După Pavlov.'piiniii<) do „litere" ce se subordonează uimi legi gramaticale aparte. ale nevrozei şi psihozei.liassin scrie: „Dacă recunoaştem că fenomenele psihice nonconştiente sint strîns legate de funcţia de manipulare a informaţiei. Dezorganizarea şi iraţie1 xialitatea i. a complexelor şi. Jung a susţinui că.. re ale conştiinţei. Uneori atitudinile fixate in 1. şi se dezvoltă ca o dublură a cn. montaje) fără participarea sistemului verbal şi fără o conştientizare ulterioară. explicate şi actele ratate. iar nu in genpre.. o caricatură a propriei fi mic. -1) afectiv. H.sare. A. sau dragoste. intervine mai ales în condiţiile activităţii disociate a celor două sisteme de semnalizare.sin arată că la nivelul i. 7) automatic echivalent cu subconştientul. 2) f?si!i.. spontane şi egocentrice. Structurile i. o gramatică . . este insensibil la contradicţie. Ana Freud a operat o clasificare în zece termeni a (v). sînt predominant vectoriale./ u a ntnil fenomenului incou. 3) mne-Jc. \. se nasc şi noi dar inconştiente mecanisme de reglare a activităţii. este o totală neorganizare. generator de sinteze mintale.

preferind autonomia în baza unui sistem de atitudini personale bine conturate şi autoacceptate. conceptul s-a impus în biologie întrucît organismul nu poate fi dezmembrat fără ca proprietatea lui fundamentală. este considerat fundamental ca o unitate vitală indesmembrabilâ in primul riad sub i aport biologic şi. I. avind alte legi de organizare decit conştiinţa (fapt demonstrat prin paradoxul viselor. uman calitatea de unitate indisolubilă este şi mai pregnantă întrucît include şi organizarea psihică. în genere. INDIVIDUALISMW^ctrină etică subiectivistă şi j|^r' j^trieă încereînd să-şi adaptjCi ormcle la cerinţele existenţi£ue^. M. conştientă.. O dovedesc şi faptele de germinaţie (. şi care nu poate fi segmentată. l/:eud nu line seama de structurările automatizate şi prezintă dramatic i. i. fiinţa să nu dispară. lî. bazate pe o legătură condiţionată. mod de trai ctc. a. avind un conţinut tran^n dividual (după L. umană nu poate fi redusă la infrastructura biologică. stratul profund de i.' proprii comunităţii etnologice cu răspunzătoare. şticntul individual. INDETERMINISM. şi conştient. se accentuează tot mai mult pe măsura maturizării şi dezvoltării personalităţii. cept introdus de K. componente conştiente şi i. poate fi identificată cu persoana dar nu şi cu personalitatea....— anonim dar corespunzător schemei gen<ral-umane şi modelelor cultural. Se deosebeşte de semnificantul verbal sau de alte simboluri ce operează designativ şi categorial. identificînd determinările de tip statistic cu i. concepţie teoretică idealistă prin care se susţine inexistenţa legilor obiective şi primatul întîmplărilor în anumite domenii ale realităţii.cerebralii: latentă") din procesele creative în care i. clin iimb. este agentul perceptibil al unei semnalizări directe. legitatea obiectivă). După Piaget: „în sensul strict şi limitat al cuvîntului. după opinia noastră. ale cărui demersuri ar fi imprevizibile. ţinînd de personalitate. I.. psihice ţi psihosociale cu o structură specifică. Ca şi în tizică.dc gustibus nnn disputandum". este o verigă internă sau o treaptă a ierarhiei simultane a acţiunii umane. Poincare. El (i. fost promovat prin iufioducerea principiului liberului arbitru. I. INCONŞTIENT COLECTIV.. singulară şi prin care respectivul subiect se deosebeşte de ceilalţi. Deci i.'aga. preia şi împlineşte proiecte şi căutări ale conştiinţei.. Toate actele şi procesele psihice conţin în acelaşi timp."' df/eniunisiiiiil (cauzalitatea. un dat senzorial care semnalizează ceva. La i. caracteristică a celui ce refuză sau reduce la maximum dependenţa de alţii. I. un indiciu este un dat sensibil care anunţă prezenţa unui obiect sau iminenţa unui eveniment (uşa ce se deschide şi care anunţă o persoană)". I. uneori este şi subadiacent lui. INDIVIDUALITATE. raportul determinărilor socioistorice. este omul considerat în ce are definitoriu ca sistem unitar dar fără nici o referire la notele de valoare. • educării. Jung penii i. Subiectul se i. spre deosebire de / < . Opus colectivismului. (O. afectiv şi dinamic declarind „sintem trăiţi de forţe necunoscute fără ca să ne dăm seamn". sînt în conflict factorii de conştiinţă şi insensibili acestora. proces de constituire a individualităţii din punct de vedere somatic şi social prin definirea unor structuri proprii şi diferenţiale. in genere. ri'spin. Xu întotdeauna i. în 347 . în alţi termeni i. printr-un alt mod de prelucrare a informaţiei) . în instrucţie şi euaeaţie se urmăreşte i. este părintele tuturor josniciilor. încă nedeterminat) ale i. ansamblul de proprietăţi somatice.ih. arhetipurile. întrucît omul ca fiinţă nu poate fi conceput doar biologic. prin comportamentele şi activităţile sale. dar nu şi axiologic. da permeabilitatea graniţelor dintre i. în principal o forţă energizantă.c. îu psihologie. INDIVIDUALIZARE. caracteristică a celui ce constituie un individ.cle individualităţii considerată 'v:. sul. a defini. din mituri şi tradiţii. se opune conştientului. Considerînd relaţiile complimentare dintre conştient şi i. necesitatea. < o. prin care se realizează coerenţa şi unitatea persoanei. în psihologie. definită în principal biologic (caracteristică a oricărui organism). un factor bazai de dinarul zare a conduitelor. prin absolutizarea autonomiei Şi activismului eului.a. ( n . INDEPENDENŢĂ. ca în întîmplările celebre pe care le relatează H. solidarităţii şi responsabilităţii sociale. considerată din punct de vedere descriptiv. La nivelul grupelor şcolare i.c. Adevărul este însă că nu toate şi nu întotdeauna modalităţile relativ diferenţiate (în număr tic 3-4-8. este implicată în self-govennent sau autoconducere. legat de percepţie. JMiller)..) râmînc. disociată. este realitatea complexă a individului. se fixează trăsăturile stiKsti: •• ale culturii. este necesar să se releve rolul predominanl esenţial si decisiv al conştientului (III stări normal'-) si să se lină seama de imerpeiu346 traţia acestora. individuale. Acestea rezultă Hm comunitatea aşezărilor. reprezentînd atî<. este în sinergie cu conştientul. viaţa. Restructurată fără a-şi pierde specificitatea. mai puţin. prin reactivitatea şi stilul său. !. susţinerile indeterministe au speculat complexitatea domeniului. INDIVID. Hadamarei ş. copiilor şi tine.sr.1 şi relaţii familiale (Levi-Strav. la organism. unitate..l manifestările lor apărînd ca iraţionale sau inexplicabile ca in situaţiile exprimate prin dictonul . semnificant concret. "Jal. După Blaga în i.• . o premisă cît şi un rezultat al aut . Gorki considera că i. iar nu de reprezentare.. INDICIU.i în activitatea lor. Jung propune ca unităţi componente ale i. Mentalitate şi atitudine vizind subordonarea intereselor generale şi a relaţiilor sociale faţă de interesele proprii.

fără ajutorul unui termen mediu. imediată presupune trecerea de la o propoziţiune dată la o alta. I. practic şi moral. r. fără ea neputîndu-se concepe reflexogeneza. constă într-un sentiment de. acţiunea conştientă sau inconştientă exercitată de un subiect asupra altora. i taţie. La nivel cortical.' prezenta o caracteristică temperamentală.r. INERŢIE (opusă mobilităţi). încearcă să descopere ceea ce nu furnizează percepţia. care nu poate fi obţinută prin mijlocirea numai a unora din ele. memoria. este cel ce sugestionează. simultană sau succezi. de a stagna.r. (imediată. INFIRMITATE. se sprijină pe experienţă. în contextul senilităţii. I.r. Există Li o i. desemnează subiectul care emite mesajul adresat celui indus.n. La nivel medular şi . asigură inervaţia reciprocă a 11101. I. I. I. Complexul de i.. de asemenea. inferre — a duce. gestică şi mentală. I. diminuare sau lipsă a unor funcţii importante ale organismului. este o însuşire necesară a activităţii neuropsihice. de a judeca critic şi comparativ valorile. i. cecitatea şi surditatea. Este de notat şi cota de retroacţiune de la cel ce suportă i. caro provoacă relaţia cu celălalt." I.• aspecte ale structurării activităţii psihice. bine determinat. infantilis de copil). i.r. de incapacitate deprimantă şi se poate prelungi. poat. care presupune OH. tendinţă a proceselor nervoase di a se desfăşura lent. fie prin retragerea în sine şi abandon. a introduce). poate fi motrice. şi conceptualizarea reprezintă aceeaşi operaţie. INFANTILISM (lat. Russell scrie: „Ceea ce caracterizează progresul ştiinţei constă In aceea că faptele devin din ce în ce mai puţin numeroase şi inferenţele din ce în ce mai numeroase". în raport cu adulţii din punct de vedere intelectual.. strategie a gîndirii. poate fi congenitală sau dobîndită. viscerală (insuficienţele mentale. sau cum scrie Piaget: „Subiectul face apel la elementele care nu sînt percepute fizic pentru a trage disjuncţiunea dintre elementele fizice date şi cele absente. dar dispunînd de o mai redusă rigoare de probabilitate. neputinţă. în timp ce i. Bachelard consideră că 1. în urma acţiunii unui excitant şi care se propagă de-a lungul membranei intr-un sineur sens. imediată. INFLUENŢĂ. B. deşi pot fi observate unele modificări fiziologice. desfăşurarea unor n flexe ritmice (alternante) soni . INDUCŢIE RECIPROCĂ. INFERENŢĂ (din lat. particularităţi analogice ale fenomenelor mintal' şi emoţionale. cardiopatiile şi pneumopatiile). tice. ataxia. care consideră că apare cu necesitate în copilărie în urma constatării i. semnifică adaptare^ influenţelor şi metodelor la specificul individual al fiecărui copil. rlrategia sprijinirii pe însuşirile pozitive îp vedfrea combaterii celor negative şL a facilitării unei dezvoltări armonice. fie prin acţiuni energice de depăşire a deficienţei în cauză sau de autorealizarc într-un alt domeniu. INFLUX NERVOS. unor instanţe encefalice suin DI i. INFERIORITATE. structură afectivă. constînd din trecerea de la fapte la concluzii generale. în procesele de învăţare şi de sugestie. după modelul silogismului. pozitivă constă înfăptui că un focar de inhibiţie este înlocuit de cy.. formaţi pe baza diferenţelor de potenţial. Adler. la posibilităţile şi cerinţele sale adoptînd. constînd din derivarea unui enunţ din altul sau din extragerea. merite.. după cum arată Claparede. Accentuarea i. izvorăşte din incapacitatea persoanei de a se autoaprecia corect. INDUCŢIE. I. determinînd modificări în orientarea şi comportamentul acestora. compensînd insuficienţele deducţiei. mentală. hemiplegiile. INDfJCTOR. dar menţinută sau reapărută la vîrsia adultă. Poate fi generat şi de o infirmitate fizică. $imui\!. a fost constatată de fiziologul Vvedenski. rare alcătuiesc alcătuiesc influxul nerrile care de convos. I.-VI tenta unor focare de excitaţiiinhibiţie. caracteristica pentru vîrsta copilăriei. I. strategie a gîndirii şi formă de raţionament. se explică sein tivitatea neuropsihică şi o serie (!. diabetul.I educaţie. de pe aceeaşi faţă a membranei nervoase. vegetative şi somatove^r tative. hipnotizează. mediată sau raţionamentul reuneşte trei aserţiuni. I. I. iar uneori se întîlneşte ca sindrom psihopatologic. după Makarenko. calificarea complexului dezvăluit de A. I. în asociaţie.. Este legată de o întîrziere a dezvoltării fizice şi psihice. fenomen de distribuire coordonată a celor două procese nervoase fundamentale la nivelul centrilor nervoşi corticali şi subcorticali. de la legi particulare la teorii şi legi superioare. proprietate a nervului de a nu obosi în toată perioada activităţii. adesea meritele celorlalţi fiind subapreciate. neuronilor muşchilor agonişti antagonişti. poate fi atît inductivă cît şi deductivă. în hipnologie şi parapsihologic. către un medium sau un percipient. aduce prejudicii relaţiilor interindividuale. sentimente. INFATUARE. acordarea unei prea mari importanţe propriilor j ăreri. apariţia la periferia focarului său a unui proces de inhibiţie. dintr-un fapt sau o aserţiune dată a tuturor consecinţelor care pot rezulta. este incurabilă însă organismul poate fi supus unei reeducări sau compensări. emite telepatema. sau. ansamblul biocurenţilor de acţiune. micşorarea vitezei vi ducere etc. după încetarea acţiunii sale. se distinge o inducţie negativă şi una pozitivă. negativă succesivă constă în faptul că procesul excitator determină. deprinderile etc. realizări. cum sînt: ticaje mărirea distanţei dintre impulsu_:i<. Prin I. Orice niem349 348 . INFATIGABILITATEA NERVULUI. de o regresiune. de a persista într-o anumită formă de organizare.

grupurile de distracţii sau lucru "ale adolescenţilor. INFORMAŢIE. după N. adică perturbarea cchilibruhu bioelectric. Propagarea i. 'X. Relaţiile informaţionale se particularizează prin corespondenţa în timp a evenimentelor succesive cauză-efect şi printr-un anumit grad de izomorfism al lor. După cum entropia fizică este măsura dezorganizării. condiţia i. creînd o succesiune de diferenţe de potenţial.. G.) sau în alt mod. oii:. de prietenie sau duşmănie. transmisă pe un canal va avea o probabilitate globală egală eu suma logaritmilor fiecărui semnal. Cu cît sînt mesajele mai noi şi neaşteptate cu atit i. Viteza de conducere a i. Sursa trebuie să emită cel puţin două mesaje pentru ca prin alegere (discriminare) să se obţină i. deci dispune de i. ca un curent electric. Golu). selectivă). conţinute in fiecare componentă a sa1'. i. reduce o incertitudine în cadrul circuitului emiţător-receptor.. f. începind cu cele mai simple — telegraful — şi termini nd cu cele mai complexe — dialogul direct dintre doi subiecţi umani" (i\l.n. Vnener (1948) arată că orice relaţie infoni-iaUouah'i c. este ca mesajul să fie rezultatul unei alegeri din altele posibile (i. în urma ei are loc imediat procesul de repolarizare a membranei. Ivolmogorov apreciază că. iar cea internă pozitivă. Dată Imul entropia unui sistem emitem. Semnalul este organizat ca model (paltern) în raport cu izvorul i.I brana celulară şi deci şi cea nervoasă este polarizată. poate fi interpretată ca „negentropie" şi poate fi măsurată ca logaritm negativ al probabilităţii. şi. Pe măsură ce unda de depolarizare avansează. Marc însemnătate au liderii i. iar cantitativ. este în funcţie de proprietăţile nioiiofuneţionale ale fibrelor juTvoasc. dotate cu organizare sau apte de 351 350 . grupări şi orientări i. acelaşi mesaj puţind fi transmis pe variate căi şi stocat prin diverse mijloace. In schimb a adîncit problemele codiiicăni. faţă de ionii de I\a intraţi. sociali. informaţiei si avînd diverse sensuri în dependenţă de unghiurile din care este considerată. unul din cele trei aspecte ale existenţei materiale (substanţă.. conţinute într-un s^tem complex este egal cu suma i.. categorie de maximă generalitate semnificau!. potenţială şi aceasta in măsura diverşi lăţii. însăşi (conţinui ui ei) nu depindu de natura suportului substanţinlenergetic. ale psihologiei sociale se dezvoltă spontan reflei tind cu maximum de autenticitate structurile de personalitate M dispoziţiile asociative sau n p u i . înăuntrul micro. implică o interacţiune (reală sau virtuală) de tip comunicat ional ce intervine între o sursă emiţătoare şi un destinatar receptor. Iriinie). Această coordonată obiectiv-cantitativă a i. aşa i. valoare numită „nivel critic". semnalizarea. depinzînd probabilistic de ce poate emite stimulul şi de ce poate selecţionaşi prelucra sistemul de recepţie. ca original sau cauză i. este mai pregnantă. în concepţia sa clasică i. ci este un proces activ de autopropulsare. INFORMAL. structurii sau stării": ce se succed. Shannon (l')lS) a ekiU'iat teoria statici' ă a traiiiiuUiei bcrnnalelor <. în acest model. Wiener. pe de o parte. E.n.. oficiali-. prin ieşirea din celulă a unei cantităţi aproximativ egale de ioni de K. umnne. care se realizează cu consum de energie. măsurată în biţi (v. se ia ca termen tehnic.semnificaţia ei. caracteristică a relaţiilor grupărilor şi organizărilor constînd în absenţa determinărilor şi cadrelor instiuiiion-lo. energie. Nu orice obiect sni: proces poate fi receptor sau de ti clor i. K. măsurarea cantităţii de i. reprezent a t de potenţial de repaus. complexităţii.tehnice dotate cu însuşiri ce fac posibilă extragerea i. ca indicator statistic pentru a descrie o gamă largă de sisteme de comunicaţie.id'rinei i. în sistemul lui Shannon „permite rezolvarea pînă la capăt a unei clase mart de probleme în care pînă la capăt n-a fost deloc clară independenţa soluţiei faţă de particularităţile cantitative mai fine ale informaţiei". formale. Totuşi consklcrînd că i. care pot fi în acord. datorită semipcrmeabilităţii şi selectivităţii membranei.sau macrognij". în condiţiile promovării echitabile a valorilor. Golu notează: . cantitatea de i. sive ale acestora. are o deplină şi vitală semnificaţie numai in cadrul sistemelor cu autoreglaj. prin fibra nervoasă nu se face în mod pasiv.a. CI. pe de altă parte. faţa externă a membranei devenind acum negativă. în general. ci numai sistemele biologice. De aici concluzia despre caracterul sau semnificata ideală a i. Raporturile şi fenomenele de \.i rilor formale se dezvoltă cu necesitate relaţii. reiatul.->tc mijlocită prin purtători materiali si modificări cuergdice dar i. ale capacităţii i anal'lor de t raiismisie şi ale zgomotelor (pcruirbaţiei). codificarea. etc. stările de spiiii opiniile intime şi convingerii. Aplicarea unui excitant are drept urmare schimbarea permeabilităţii membranei. lăcînd abstracţie t\c. permiţînd trecerea masivă a ionilor de Xa în interiorul celulei. transmisăprintr-o serie de semnale este legală de organizare. Sînt i. M. ea o cantitate măsurabilă. Sâhleanu ş. Y. apare potenţialul de acţiune. Musabaeva. Orice obiect sau fenomen considerat fizic poate fi emiţător de i. a găsit o serie de aplicaţii specifice în sfera ştiinţelor biologice şi sociale şi a psihologiei. în alţi termeni: „cantitatea de i. Prin aceasta se produce depolarizarea membranei. devenind maxima tind fiecare din evenimente este eehiprobabil. datorită repartiţiei inegale a ionilor în interiorul citoplasmei şi în lichidul tisular.. şi entropia termodinamică a insistat L.volumul i. Brillouin. Cînd depolarizarea atinge valoarea de 10 V. care se propagă de-a lungul membranei. Klaus. Asupra legăturilor dintre i. Sub raport pra<tii este foarte importantă compatibilizarea relaţiilor formale şi a celor i. i. (Uvacord sau raporturi neutral* cu primele.

i . Nu trebuie însă să încerce să abordeze latura ca. în ordinea după Vekker. a formulei lui CI.' • i h . Zapan consideră că entropia mulţimi (subiect şi obiect). sisteme de referinţă) şi destinaţia orientativ-adaptativă a i. semantic. i. necesară) şi de organizare-echilibrare angajează toate aspectele (cantitativ. în sistemele celor doi termeni — mulţimi. le exclude.. depăşită prin activisniul selectiv si repertoriul de modele interne (subordonate unor reguli sintactice).. la Clliti U i t c a s. simbolirarea si < _ . trece de la codificare la decodificarea ei. I istărilor purtătorului (a-e. matematice (Shanoiiiit a lari a unei serii de unităţi i. Circuitele de reglaj prin fcedback nu pot. i. la evolutive cu evenimente preferen..'i<. de instrumentaţia teoriei i.preferenţiale". sociale. evenimentelor care. tice (J. Conceptele de ordine (temporală.•"ic>m.M. L. mai ales la nivelul uman şi social. jrivjiiiatică ideală. Să'niea.ivâ.mul'liII. Modul în care se efectuează modelarea conceptuală surprinzînd categorialul şi necesarul prezumptiv poate fi numai formalizat iar nu calculat sub toate aspectele şi aceasta obligă la conlucrarea te«riei i. Pro. 23 — Dicţionar de psihologie 353 .a i. alcătuieşte programul acţiunii..atoriu) ale i. al cunoaşterii prin învă. duce. particularizate ca sensuii.nării (mai precis a coordonării la cantitatea de i.voie. formula unilalo dintre cantitate şi călit •• Shannon înregistrează i.conceptul despre caracteristici Ir ţiale reprezintă în fapt o centrare. cu teoria deciziei şi cu cibernetica în sensul lui L. pe latura ca.tează adecvarea şi justificarea ţită de utilitatea ei (Ukrainţev). ca spor de cu. co^v. descoperind prin „atiibuire".lului detector) adecvat mulinna clusiv progresele organizării este stărilor izvorului (s/isnulu/ui). V.:-ţare întrucît. Acea si ă caracteristică cantitativă este îi^a. Miller ela. In ordinea umană contează. de comandă. este semnificaţia (Mon.sînt.illi-1 consideră că i. ştiin. K. e'va ce ne aminteşte de dictonul <e susţine corespondenţa dintre a şti şi a putea. caracterizează coresţele economice. Vekker se referă la grade de izomorfism sau de reproducere dar acestea sînt clare mai mult la nivelul reperelor spaţio-temporare.vorbeşte despre i. îngreuiază comunicarea. Gh. in. 11 . <: i.omis faptul că proprietăţile şi litativă a acesteia. Bernstcin atrage atenţia asupra necesităţii ca 'alura semantică a i. defineşte i. definit ca fiinţă informaţională. extrage si prelucrează i. Vekker tratează „forma tan). Teoria semantică a i. • i • .. Acesta este sensul vital şi cel mai profund al i. I. Sub acest raport. ordonării" ca latură de conţinut în primul rînd.l\lXehkcr (I'>7I sistem de referinţă fiind ignoranţa. rea în procesul învăţării interve.•' Oh. _ T „claînx''. în sensul unei maxime capacităţi de absorbţie şi producere a i.-l. care se situează la diferite noştinţe şi ca putere de organizare nivele între o 'v. M. în acelaşi sens.. poale li considerată i.respectiv izo-form datele obiecmează în i. Săhleanu nolitativă a i. semnificaţii. . cu psiholingvistica şi cu epistemologia. Couffignal de „artă a acţiunilor eficiente" sau cu praxeologia lui Kotarbinski. smitin/ică.-.mă a ordonării. de care dispune subiectul şi care nu numai că recepţionează dar şi detectează.kla fi d ' ^ p ă r ţ i l e de elubofie i. cît şi de autoregla].. î j i d c. Redondanţa contri353 I buie la o mai bună şi sigură recepţie prin itilâtur a. Acestea pot fi însă variabil concepute. ca măsură a ordopunerea lui Gh. _ . desigur în subiectul procesele substanţiale şi energe. elementelor ce pot fi cuprinse con. ale sistemului uman iar psihologia cibernetică angajează studiul multidimensional al acestui sistem.pondenţa biunivocă dintre cele ce. devine determinant sistemul de elaborare şi valorificare a i. Zcman) totuşi ceea ce pri. T r v a . (latură călit niivâ). pedagogi. şi negentropia se dezvoltă iniţial măsura i. ca relaţia dintre d /. de la conceptul de învăţării. . mai ales la om. L. ce implii \ a fost evidenţiată si limita teoriei condensarea. ij. vaioric-reg'. inferioritate i. Shannon la mantie şi aceasta la diferite . liste ceea ce reuneşte teoria..ili-fi.aut^organizare (sisteme evolutive) ceptul ca segment de î.r (le tond dar daeâ e-.!ill i t a U a de specificare a.. ca..stările sursei sînt codificate vaborează.. datorită conexiunilor inverse.receptor ce modelează izo-morf. G. cu lemj alături de cea corectă. i.le e\ce-. singurul ei reflectării. ca fordincolo de cantitate. i. termenului ca in-formafie sau deşi nu poate fi despărţită de formare în. împreună şi relevă o luptă a con. în legătură cu calculul riabil (uniform sau neuniform. (\\'eav< r) nu recunoaşte relaţiile informaţionale decît acolo unde intervin semnificaţii. de Bauregard). Zapan de a calcu. se ocupă de circuitele şi valorile i. con. Psihologia i. Ii concepute ca sisteme cu autoregla j. Lonecesar să se ţină seama de cursul gica dezvoltării teoriei i. Beneficiind fismelor.tive. Zapan este printre primii Klans propune conceptul de m< care observă inadecvarea relativă lainfonnaţie care este definit . de comandă. . în sens absolut..i J U R . . ca relaţie pragmatică fără de caro organismele n-ar putea.legînd măsura în sens marsisi • nind şi dezorganizarea. T i ! .homomorf sau heteromorf) de căcomitent de conştiinţa clară. . care formulează ordinele.. spaţială. să nu pună în. odată cu organiza. V. Deci aspectul calitativ. cu toate interacţiunile sale infraspecifice (nivele de integrare. Bar-H. ca şi psihologia au fost nevoite două mulţimi.-. care din i. calitativ-structurale ale i. nu poate fi despăr.semantic al i. reproductivă se converteşte în i. dar pentru a măsura ex. eronată te şi corelînd teoria i.cantitate de i.•trariilor.C. Bar-Hillel le înţelege prin negaţie care prezentînd toate „descrierile" pe care o i.. măsură a ord-nTr.tre receptor.ir. Totodată este necesar. ocupindu-se atît de i.: calculul i.) scală a izomor(O.-a (. să se ţină seama de corelaţia dintre nivelele semantice (de pătrundere în real) cu nivelele pragmatice (de luare în stăpînire a realului).

INHIBIŢIE. iniţial. antisocial. Este fenomenul de i. colectivul de muncă) şi unul de constrîngere instituţionalizată. care răstoarnă sau dereglează raporturile normale dintre individ si societate.'ă se produce o „stingere" care rezul- tă din negativarea reflexelor care nu dispar ci persistă ca reacţii de reţinere. ca membri . acţionează variabil şi comutativ conform modului în care . la nivel periferic a fost •presupusă de I. care. el se învaţă şi se structurează conform unor modele. Spre deosebire de i. Şi în cazul în care. unul este întărit sistematic iar altul neîntărit.a e j. Apar motivaţii incompatibile. Stimulul îşi pierde valoarea de semnal pozitiv şi se transformă în semnal negativ. Tot aşa unul şi acelaşi stimul poate da efect pozitiv dacă este prezentat singur şi efect negativ dacă este prezentat cu un altul. de întîrziere. deţine un rol important: în determinarea fenomenelor de ansambi u. în special.'j a ţ i ' . Ch. se formează diverse reacţii pozitive cum ar fi operaţiile motorii. în cazul comportamentului deviant. o i. la nivelul activităţii emisferelor cerebrale. Sub raportul relaţiilor sociale. în aceste condiţii se nasc conflictele motivaţionale care împing spre i.INFRACŢIUNE. care nu influenţează asupra claselor şi categoriilor ci asupra părţilor obiectului. înnăscută.. proces ce se desfăşoară sub nivelul conştiinţei. Shcrrington a constatat că intrarea în funcţiune a unei grupe de reflexe provoacă întreruperea şi blocarea altui grup prin inducţie negativă. de diferenţiere. INFRALOGIC. iar în celelalte două se manifestă. reacţia ajunge să se declanşeze numai după trei minute de la declanşarea stimulării condiţionale iar nu odată cu aceasta.'ij. necondiţionată se poate produce o stingere a reflexelor. în mediul ineluctabil. i ţ l k i r v i p e r f f i m-iuţr-lor i[. indivizii trăiesc şi participă în diverse medii: cel ineluctabil (familie. nu poate depăşi trei minute. a dispoziţiilor spaţiale. Prin i.-t. de protecţie). centrală. necondiţionată. proces nervos fundamental ce acţionează în sens invers excitaţiei.i c. negativă. vianţiloi pe un lond modificai al a t i t u d i n i l o i M ' e m d r e p t a l e e ă i r e t\>i - mc sociale de existenţă (Makarcnko|. Secenov şi demonstrată de Pavlov ca i. de stingere este caracterul activ al i. şi stimulul neîntărit provoacă reacţii. operaţii concrete. în privinţa utilităţii socialo a p e d e p s e i .s-a produs condiţionarea. opri354 re. sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistoui. La stimulul respectiv. sau. în vedere. prin aplicarea de sancţiuni prevăzute penal. pe care Pavlov o pune pe seama i. la diverşi stimuli. care nu se conştientizează. reintegrării devianţilor. profundă. care nu redevine indiferent. INFRAUMINAR (Sl/BLIAirNAR). este negativ şi îndeplineşte funcţii de frînare.'. Iniţial datorită iradierii excitaţiei a generalizării primare. de diferenţiere este la bază. acestea cocxistînd cu comportamente normale. . de Pavlov. fiind. Psihologia recurge la acest fenomen pentru a califica unele dispoziţii inconştiente. ' s i b i i i t i ţ i i de f o i " .i i ' i L i h i l i l . tot i. ascunsă. organizarea personalităţii. comunitate de origine). dobtndită prin condiţionare. schema personalităţii de bază. un membru al societăţii capătă o educaţie de factură socială primară. Astfel un reflex format poate fi „stins" dacă în repetate rînduri stimulul ce fusese întărit alimentar şi provoca salivaţia nu mai este asociat cu hrana. faţă de muncă) se pot instala disfuncţionalităţi. este baza s < > cial-economică sau sistemul relaţiilor de producţie. penală folosită in ţara noastră includ. în sensul dispariţiei lor. de intîrziere. suportînd exersări îndelungi şi sfîrşind prin manifestări asociale şi chiar antisociale. este elaborată şi activă. astfel. corticale sub formele i. ' e i. în cele trei etaje funcţionale ale sistemului de atitudini ale individului (atitudini faţă de oameni. acestea slăbesc şi dispar datorită i. de întîrrirri. u drepturi depline ai societăţii. de regulă. Este i.-. generatoare de conflict. care. Constatată.. manifestare i'jmpf'itaiueutald deviaiit-i du-j. INFRASTRUCTURĂ. se elaborează o reacţie inhibitivă. Cînd între aplicarea stimulului condiţional şi aplicarea stimulului întăritor se lasă un interval de timp. la animale. supraliminală. manifestare cu couţijiuf. Din doi stimuli apropiaţi sub raportul calităţii lor. faţă de curo se iau anumite atiludini. Cu timpul însă. de unde şi calificarea de i. a fi de natură exclusiv corticală întrucît rezultă din condiţionare. după executarea pedepsei. I. l'iuă IA aberanţii. externă. faţă de sine. temporare şi a deplasării. stimulare sub limita de intensitate necesară pentru apariţia unei senzaţii (pragul minimi. în societate. deosebit de !• internă. Legislaţia şi teoria. de diferenţiere şi a i. Dar nu toate manifestările acestui gen de persoane sînt deviante. cînd stimulul condiţional continuă să fie dat pînă la întărire -. vr. capătă funcţie de „frînă condiţionată". mai mult sau mai puţin facil. cmidiliinhi. Prin i. prilejuit de noi stimuli şi care dovedeşte că reflexul „scapă". Este un fel de diferenţiere în timp. acei.acest aspect sub forma funcţiei educative a pedepsei. Şi mai evident decît în forma i. r e e d u c a i . nu este spontan. activă. I. O dovadă în acest sens o constituie fenomenul de dezinhibare. influenţe ce pot fi convergente. divergente. unul de opţiune (prieteni apropiaţi. care intervine spontan şi univoc în cazul în care apare un nou focar de excitaţie ce induce negativ un altul sau în cazul unei suprasolicitări prin intensitatea sau durata unei stimulaţii (i.sie i. Comportamentul i. de sub tensiunea frenatorie. considerată. Problema care se pune în acest cadru.i in încălcarea unor noime coditicate (Ic către o societate. mijlocind selectivitatea în distribuirea şi gradarea impulsurilor nervoase pozitive.^/i^iiilă 'urmă 23* 355 . i.

ar fi o excitaţie inhibantâ. al căutărilor continue. INSTABILITATE. st. caracterizată printr-o puternică tensiune interioară. I. noua sinteză se impune imperios şi cu evidenţă. ale viitoarei creaţii. sistematizării reflexe şi autoregiajului.nu numai adevărata răsplată dar şi baza apariţiei altor momente de i. atribuită oamenilor de artă. copilul cu I. o echilibrare mai fină şi mai precisă a organismului cu mediul înconjurător". relaţii. apropiat ca Înţeles cu termenul de intuiţie intelectuala. este şi trebuie să fie la fel de prezentă în ştiinţă. cunoaşte o dezvoltare extrem de complexă fiind suportul analizei şi sintezei. îşi mişcă neîncetat mîinile. Aceasta nu înseamnă că este rodul inactivităţii ci dimpotrivă trebuie apreciată ca un efect specific al activităţii intense şi perseverente. INSIGHT (termen engl. INIŢIATIVĂ. INOVAŢIE. rezolvîiul o problemă. modifică. în felul acesta se manifestă continuu capacitatea supremă de adaptare a organismului la condiţiile ambiante. EINSKHT).V. în genere.. depind şi de relaţii.. Nu se poate concepe excitaţie fără i.rea de noi acţiuni. „generarea. se deplasează continuu. Este. sau cu alte cuvinte. în special.condiţionată) cînd stimulul dat iniţial se întrerupe şi întărirea se aplică singură (nu pe fondul stimulaţiei asociate) după 'I' — '. în sistemul complex al activităţii nervoase. în pofida aspectului general. Spiritul de i. reverin. Se afirmă că aceste mişcări sînt paradoxal. nu este un proces nervos prin natura lui. Se vorbeşte despre acest exces cantitativ de mişcări cg despre un adevărat „lux de mişcări". . sensul de iluminare instantanee. produselor sau serviciilor". nu poate sta locului o clipă. dereglare a somnului normal. Efectul de i. activitate tehnică etc. neuronale sau psihice. — cota de creativitate fiind variabilă. Din analiza momentului i.. germ. activitatea de semnalizare a scoarţei este continuu corectată şi perfecţionată. psihică este îriijiiu-îitele fr. apare în cursul desfăşurărilor ce duc la conturarea liniilor parţiale. rezolvarea mintală şi rezolvarea practic-ac ţională a acesteia. I. derivate prin dezvoltarea şi aplicarea ideilor noi. uneori generale. stare psihică. Anohin a promovat. relevare . moment de salt al cunoaşterii ce-şi suprimă mijlocirile apărînd ca nemijlocit. în zoopsihologie a fost uti!i. expresia instalării oboselii. de impunere a noului şi de capacitatea societăţii de acceptare a acestui nou. picioarele. centrale. Uneori. Dar i. Astfel. este direct dependentă de dezvoltarea i. c) inducţia inconştientă dată de marele' grad de I libertate al noilor sinteze si de de relaxare etc. deosebit de excitaţie. P. în general. frenatorie. sînt. Fiind condiţionate social.K. nu este niciodată absolută ci porneşte de la elemente şi structuri preexistente pe care le transferă.. i.'. incapacitate acută sau cronică de a dormi datorită persistenţei unor centri de excitaţie din cauze organice. dedanş. presupune ca noua idee să fie valorificată social. act brusc de surprindere sau înţelegere a unei relaţii bai-. ar fi ceea ce rezultă din acţiunea reciproc contrarie a două procese excitative. să se gradeze. Dar i. deci pornind de la anumite posibilităţi şi răspunzând unor cerinţe obiective. Pavlov scria: „prin această inhibiţie. ci. : viîul. este o condiţie a creativităţii. primare ce au la bază o idee originală şi i. Coordonarea în activitatea nervoasă superioară. în baza a numeroase argumente. se desprind următoarele caracteristici: a) spontaneitatea. presupune cel puţin trei etape. este legată de forţa individului. i. produse C. i. şi implicit în adaptarea la mediu. momentul inspira tiv e însoţit de o puternică vibraţie afectivă. apare deseori în stări de relaxare. cele două procese fiind in unitate dialectică. conştiinţa de problemă. identice cu cele ale creativităţii). Faţă de excitaţie. răspunzînd unei necesităţi. ca o „irezistibilă nevoie de mişcare". Thompson o defineşte c. în ultimii ani. INSOMNIE. ipoteza că i. acceptarea şi implant ntarca noilor idei sub forma prn(vselor.. în psihopatologia copilului pentru a denumi un sindrom complex caracterizat prin tulburări ce îmbracă un dublu aspect: motor şi psihic. INSPIRAŢIE. atinge fără motiv toate obiectele. b) caracterul de necesitate. în genere.dispecer" permiţîndu-i să circule pe anumite căi. termen folosit. Se disting i. de apariţie ale i. producere a ee\ a nou care este asimilat şi obiect j vat în activitate. La om. recombină etc. dj caracterul afect iv-motiva!ional. situaţii.i rezolvarea practic-actionalâ a unei I situaţii problema.. evidenţiată de apariţia bruscă a unei noi idei. Abuzul de somnifere permanentizează dispoziţiile spre i. fiind o etapă pregătitoare a creaţiei (condiţiile de apariţie a i.u'ea S57 .-e\ tiitt. putînd fi viguros stimulate prin tehnicile de creativitate. capacitatea de a sta într-o anumită poziţie timp mai îndelungat în vederea desfăşurării unei activităţi oarecare este practic imposibilă. deoarece presupune un înalt grad de libertate în elaborarea unor sinteze. ar fi numai o formă condiţionată negativ a excitaţiei. să se comute etc.. determinînd un progres în oricare clin domeniile vieţii şi activităţii sociale. Imobilitatea. cerînd obiectivarea ei. în psihologia intelectului desemnează efectul rezolutiv al restructurării şi relevării unor noi raporturi.. care pentru veritabilul om de ştiin'ă si de artă reprezintă. un copil instabil psihomotor se află într-o permanentă mişcare.at pentru a desemna momentul depăşi ni obstacolului în urina încercărilor şi greşelilor. I. ştii de activitate. i. activă întleplineşte un rol de .

c) odată declanşat de un stimul specific. îl constituie carenţele atenţiei. specializat la una din cerinţele speciei animale falimentară. Evaluată după nivelul ştiinţific. în sens psihanalitic este sinonim termenului de pulsiune. urmărind. care se referă la tendinţele inconştientului. aşa cum se întîmplă mai ales la insecte. incapabil să-şi coordoneze mişuitilc in vederea unui • . de reproducere etc. fapt ce garantează eficienţa ei biologică. de reciclare. pattern de comportament ereditar. Şcolaritatea este nesatisfăcătoare. se orientează după principii didactice şi recurge? la variate metode. de fugă. prin înarmarea noilor generaţii cu datele fundamentale ale ştiinţei. ceea ce atrage după sine o uniformitate deosebită a i.. se constată aceeaşi labilitate.. vieţii (Eros) şi i. reproducere etc. Afectiv. INSTRUCŢIE. reluînd unele idei ale lui Craig (1918). instituţional. grad de formativitate. I)upă II. sistemul de comunicare şi influenţare organizată a cunoştinţelor generale şi speciale şi de formare a operaţiilor şi capacităţilor intelectuale şi aplicativ-practicc în condiţiile învăţămîntului..Ji < ] < • didactice şi elevi. să creeze posibilitatea şi să faciliteze integrarea în muncă şi societate.lent în mumă. a cărei pondere este tot mai mare pe măsură ce se trece de la o treaptă de învăţămînt la alta. :< op piccis. culturii.A. structură. distrat. Sub aspect psihic. socializare etc. se derulează ca o activitate unitară. mersul. n-are răbdare să termine o activitate. la adulţi. mijloacele educative psihopedagogice sînt elemente preţioase în vindecarea acestor copii. acestea evidenţiindu-se cu pregnanţă în mediul şcolar: lecţiile nu sînt ştiute.. Termenul se mai utilizează si pentru a desemna tendinţe ereditare generale ca: i. ("oii^tri. proprie unei anumite specii animale. durată foarte scurtă de timp în care. îşi delimitează un conţinut prin planuri şi programe.. morţii (Thanatos). copilul este irascibil.. Se integrează în procesul global al educaţiei şi este subordonată obiectivelor educative. dar nu din cauza unor deficienţe intelectuale. :. Copilul este incapabil să-şi fixeze atenţia. calificată ca o pîrghie a progresului social. bunul mers al orelor este tulburat. la perfecţionarea ei contribuind diferite ştiinţe printre care psihologia şi cibernetica ocupă locurile principale. Opus succesivităţii şi discursivităţii. matern. Freud distinge două {. Alături de tratamentul medical specific. Lorenz şi apoi S. I. consideră că orice activitate i. ajungînd să se împlinească priutr-o calificare profesională. i. trece rapid de la o ocupaţie la alta. parazite. face mişcai i di: j>risos. Barnett (1967) consideră că actul instinctiv este pur doar la nivelul fazei apetitive iniţiale (în sensul duratei variate. teorei'că si practică. Pieron. reînnoiri şi esenţializâri se delimitează cultura generală în care se înscriu cunoştin