1

Editura VICTOR BABEŞ Piaţa Eftimie Murgu 2, cam. 316, 300041 Timişoara Tel./ Fax 0256 495 210 e-mail: evb@umft.ro, calaevb@umft.ro www.evb.umft.ro
Director general: Prof. univ. dr. Dan V. Poenaru Director: Prof. univ. dr. Andrei Motoc Referent ştiinţific: Prof. univ. univ. Ioan Romo şan Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. Eugen Sorin Boia Colec ţia: MANUALE

© 2012 Violetta Văcariu Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului. Reproducerea parţială sau integrală a textului sau imaginilor, pe orice suport, fără acordul scris al autorului, este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare. Colaboratori: Asist. univ. dr. Călin Daşcău, UMF Timişoara Prep. univ. dr. Andreea Munteanu, UMF Timişoara

ISBN general 978-606-8054-88-9

2

P RE F AȚ Ă

Acest

ghid se adresează în special asistenților medicali, dar poate fi

considerat și un îndrumar util studenților Facultății de Medicină Generală, asistenților sociali, medicilor de familie sau de alte specialități.

Alcătuirea

prezentei lucrări respectă programa de pregătire a studenților

Facultății de Medicină – specializarea Asistență Medicală Generală, Radiologie și Imagistică Medicală, cuprinzând 30 de capitole, structurate într-o parte generală și una specială.

Materialul

aduce informații precise și utile activităților de îngrijire care îi

revin nursei mai frecvent la locul de muncă, indiferent dacă aceasta se află într-o unitate spitalicească sau la un centru de diagnostic, cabinet de specialitate sau al unui medic de familie.

În

Partea

Generală sunt prezentate

sarcinile

asistentei

medicale,

compartimentele spitalului și activitățile asistentei în cadrul regulamentului de ordine interioară a spitalului, metodele de tratament și mai ales normele de bază în pregătirea bolnavilor pentru investigații (radiologice, ultra-sonografice, endoscopice).

Partea

Specială detailează pe aparate (respirator, cardiovascular, renal,

locomotor, endocrin, sistem nervos etc.) principalele afecțiuni din practica medicală cu care se confruntă nursa și prezintă date de diagnostic, măsuri de îngrijire și tratament pe care aceasta trebuie să le respecte.

Prin

aspectele medicale abordate, ghidul speră să contribuie la

perfecționarea viitorului asistent medical, a nursei care colaborează în echipă cu medicul și conlucrează cu acesta la menținerea stării de sănătate a pacientului.

D r. V ioletta V ăcariu

3

................... Prevenirea și îngrijirea escarelor de decubit............................................. Transfuzia de sânge ......................................................................... 23 7............................ 7 3. 41 17...... 9 3..... Reguli generale de administrare a medicamentelor ......... Bronhografia.2.... Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al rinichilor și al căilor urinare .............. 10 4. 16 6...................................2...............5................................................ 24 8....... Pregătirea și asistarea explorărilor radiologice ale craniului ....................3... Pregătirea bolnavilor ..................... 18 7....... 20 7....................................................................................................................................... Atribuțiile și calitățile asistentei medicale . 42 4 .................................................... 14 6..............................................................4....... colonoscopia .... Supravegherea bolnavului în cursul transfuziei ..................4............................ Reechilibrarea hidro-electrolitică .............................. Poziția bolnavului în pat ................................. 10 3...................................................................1................................................................... 31 12........................................ 15 6................2.................... Tehnica transfuziei de sânge ........... 16 6............. Pregătirea și asistarea bolnavilor la explorările radiologice ......... Pregătirea și asistarea bolnavilor la examinări ultrasonografice ........6...................................................CUPRINS PARTEA GENERALĂ 1..................................... Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al cavității uterine ................................ 29 11................................................. 31 11..... Indicaţii ............ 12 5........................................... 24 9......... dezinsecția și deratizarea ............................... Asistarea micilor intervenții chirurgicale și îngrijirea plăgilor .................................. Pregătirea și asistarea explorărilor radiologice invazive ale inimii și vaselor ...................................................................... 24 7...... Dezinfecția ............. 36 15............1.... 27 11................ 18 7.............................. Îngrijirea bolnavilor vârstnici ...........................................1.......... Metode radiologice de diagnostic......... 30 11............................... Sarcinile asistentei vizavi de regulamentul de ordine interioară a spitalului ......................................2. Pregătirea bolnavului ..... Transportul bolnavilor și al accidentaților ... Bronhoscopia................... Accidente transfuzionale și posttransfuzionale ................................ Funcționarea unităților de terapie intensivă ...................... Compartimentele spitalului .......7. 17 7.................. Pregătirea și asistarea examinărilor endoscopice .............1.......................................... 9 3...................... Supravegherea bolnavilor ............ 25 10.......................................................................1...................................................................... 34 14....................3........... Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie a pacienților ............ 19 7................................................................................. Asigurarea condițiilor de spitalizare a bolnavilor ....................... Pregătirea bolnavilor pentru examinarea radiologică a tubului digestiv ............ 22 7................................2........................................ Asigurarea anturajului terapeutic ................................. 30 11................................. Igiena la patul bolnavului.....................................................3... 25 9................. gastroscopia...........................5............................................................8............................................. 38 16....1................... 19 7. 7 2. 29 11.............. Îngrijirea pacienților terminali și sarcinile asistentei după constatarea decesului ................ 32 13....... Dezinfecția..

............................... 65 7............................................................................................. Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență respiratorie.........2...................................................................... Evaluarea morfo-funcţională a pacientului cardiac ........2.. Noțiuni de bază în îngrijirea pacienților cu afecțiuni hepato-biliare ........................................................................ Îngrijirea pacientului cu incontinenţă urinară ................................. 101 10........ Explorări paraclinice invazive şi neinvazive la pacienţii cu afecţiuni hepatice ................................................. Explorarea morfo-funcţională a colecistului şi a căilor biliare .... Glomerulonefrita acută difuză poststreptococică ......................... 99 10................................................................. 76 8............1....3....... Semne şi simptome în bolile endocrine .......................... Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență cardiacă .......1......3................................4.................. Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat .................................... 94 10................. Anemiile și poliglobuliile ............... 89 10......... Îngrijirea pacienților cu afecțiuni neurologice .................. Noțiuni de bază în îngrijirea pacienților cu boli reumatologice .. Artrita acută gutoasă ..................... 79 8...................... 64 7......................... 47 3..... 102 10............................................2... Plan de nursing pentru pacienţii cu boli endocrine .......................1...........................................................................5.............................. Poliartrita reumatoidă ..... 82 9...................1.2...... 60 5............................................. 63 7............. Noţiuni de bază în nursingul pacienţilor cu afecţiuni ale aparatului reno -urinar ................................. Nursingul pacientului cu afecțiuni hematologice ...3.................................................... 107 12......................................................... 72 7..................1............................................................................... 49 4............................... 86 9........1..................................... Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular ... Nursingul pacienţilor cu boli pancreatice ............................................................................................................................................................................... 68 7............ 82 9......................... 105 10............................ Îngrijirea bolnavilor cu vărsături ...... 44 2........................... 81 9............................4...... Îngrijirea bolnavilor cu diaree ........ 94 10.... 55 5....................... 46 3...................... 60 6......1.............................................................................. Îngrijiri speciale în bolile aparatului respirator .........................................................................................2............. 106 11.. Îngrijirea pacientului cu sindroame hemoragice sau stări produse de tulburarea hemostazei ...................................... 117 5 ... 45 3...................................1................ Boala artrozică.... 52 4.............................. 87 9.............................................3................ Îngrijirea bolnavilor cu hemoragii digestive ..... Hemofilia ................... Îngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut ...................................................................... 60 5...................................... 79 8........ Îngrijirea pacientului cu leucemie ................ 48 3... Coagularea intravasculară diseminată ...............................................4........................... Îngrijirea pacientului cu insuficiență renală acută (IRA) ................... Policitemia vera ..................................................4.. Spondilita anchilozantă ....2.. Glomerulonefritele acute ...................3.................................3. 53 4........... Noţiuni de bază în îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni gastro-intestinale.....P A R T E A SP E C IA L Ă 1....2........ Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu boli hematologice .... 50 4....1........... Teste biologice şi explorări paraclinice .......... 68 7........................ 58 5.................. Planul de îngrijiri generale acordate pacienţilor hepato-biliari .... Infecţiile tractului urinar ......... 103 10......2..2...........4......................................

........................... Îngrijirea pacienților cu tulburări comițiale – epilepsie .......... Metode speciale folosite în terapia bolilor psihice ............................1......... Noțiuni de bază în îngrijirea pacienților cu afecțiuni psihiatrice ................. Îngrijirea pacientului cu boală Parkinson .... 122 13.................. 120 12................................ 121 13..................... 122 13.................2..................... 124 13..... Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu afecţiuni psihice .......................................................... Patologia psihiatrică ...... 118 12........................12.....................................1..........................4................................... 129 6 ...........3................. 124 13...........4................................ Îngrijirea pacienților cu tumori cerebrale .......3............................................................. 125 Bibliografie .............. 119 12................... Îngijirea pacienților cu hipertensiune intracraniană (HTIC) .......2......................... Noţiuni de semiologie psihiatrică.....................................

. baia. ATRIBUȚIILE ȘI CALITĂȚILE ASISTENTEI MEDICALE Asistenta: .înălțime 1.camera pentru medici. .încălzire. lampă. scaun sau taburet.calități: punctualitate. .holuri.dușumea asfaltată. . . . . secțiile de spital. . . . difuz și indirect. a) Saloanele: .gospodăreș ti. 22-24 sugari. rezerve speciale. devotament.trebuie să aibă cunoștințe de specialitate. 7 .pereții zugrăviţi în culori deschise. datoria păstrării secretului medical. .noptiere. calorifere la geamuri. cu țevi metalice.pat comod.toaletă. .camera pentru asistente. . 2.participă la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavilor.săli de tratament.orientare S-SE/SV. servicii administrativ.oficiul.iluminat artificial.temperatura optimă: 19 adulți.4-6 paturi. . atitudine corespunzătoare cu gravitatea bolii pacienților. servicii de diagnostic și tratament. hidrofobă. afecțiune și devotament față de pacienții internați. .lavabou cu perete faianțat.ferestre mari.PARTEA GENERALĂ 1. .5-2 m. somieră din sârmă de oțel.  aer condiționat! . .secția cu paturi pentru asistența de specialitate a bolnavilor internați. . . maternitate). Secț ia de spital: . . mozaicată.este treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare. dotat cu roți care pot fi blocate. email alb. . impregnate cu ulei sau email.paturi despărțite cu perdele culisabile.imunizări (vaccinări) pentru asigurarea stării de sănătate. COMPARTIMENTELE SPITALULUI     serviciul de primire (boli contagioase. .saloane cu bolnavi.

cu două intrări.toaleta de dimineață. . .schimbarea așternutului ori de câte ori este necesar. după puncție lombară sau rahianestezie.- saltea cu husă solidă de pânză impermeabilă. e) Săli speciale pentru: . . Poziția bolnavului î n pat . .la tușitori  scuipători care se vor dezinfecta cu clora-mină 5%. . . . după vărsături. peste saltea. saltele pneumatice.psihiatrie – saloane zi/noapte cu gratii. sală pentru bronhoscopie. c) Baia: . vizoare. se face dezinfecția dejecțiilor și vaselor bolnavilor. .lenjerie corp. . . sală pentru cultură fizică medicală.semișezândă pentru ușurarea circulației și a respirației.în unele cazuri se folosește cămașa de noapte (ex.secția de boli infecto-contagioase – izolare prin boxe Meltzer pentru 1-2 bolnavi. . sonde.closetele ventilate.baie parțială la pat. . recipiente pentru urinat.ploscă. 8 . b) Oficiul Servește la încălzirea și distribuirea alimentelor.ginecologie-obstetrică – camera de travaliu. cameră pentru aerosoli. . .urologie – cistoscopie. la comatoși. hemoragie. fără pernă și picioare ridicate în caz de sincopă.o toaletă la 8 paturi. sprijin axile + infirmieră. d) Sala de mese pentru bolnavi Servește pentru alimentația bolnavilor deplasabili. căptușite cu spumă de latex.declivă cu capul la orizontală. mușama cauciucată (90/150 cm). .cavitate bucală (protezele dentare se scot de la bolnavii gravi și se păstrează în soluție antiseptică). . . ușor lavabilă. . colaci contra escarei. de reanimare pentru nou-născuți.ortopedie.ORL – cameră pentru audiometrie. să aibă anticameră.leziuni de decubit  escară la imobilizați. pernă (75/55 cm). .mobilizarea pacientului din pat în șezând  apoi fotoliu.decubit ventral după narcoză. de naștere. closet și veselă.: patologie urinară). baie.un duș la 15 bolnavi.  în inventarul moale  lenjerie pat + corp .mobilizarea bolnavului.de pneumoftiziologie – cameră pentru sterilizare veselă și scuipători. Igiena bolnavilor î n salon: .

Asigurarea anturajului terapeutic Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea.  coridoare luminoase.igienă. . . HBV. Pacientul este scos din mediul său și cu ocazia internării pot apărea efecte negative asupra sistemului nervos legate de spitalizare.se va încerca izolarea fonică a saloanelor. . .  dezinsecție și deratizare periodică a saloanelor. spălarea veselei.pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie. sensibilitate la medicamente  reacții alergice la antibiotice (astm).control de securitate și liniște:  pentru personalul administrativ și vizitatori.1. VHC. 9 . Se creează condiții pentru creșterea forței de apărare și regenerare a organismului. Funcțiile organismului sunt controlate și dirijate de scoarța cerebrală. pneumologie. halate de protecție (asistenta nu se va așeza pe patul bolnavilor). TBC. mănuși de protecție. Protejarea bolnavului se va face prin: . infecții streptococice și stafilococice în secții ORL. soluții de continuitate ale tegumentelor.camera de recepționare a instrumentelor și a materialelor folosite. pe cale digestivă (ingestii). . . ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE A BOLNAVILOR 3.regimuri medicale. .f) Laboratorul de analize medicale g) Serviciul central de sterilizare cuprinde: .  spații verzi exterioare.  se va face o deparazitare a bolnavilor înainte de a fi duși în salon. corozive  erupții tegumentare generalizate.condiții sterile. . infecto-contagioase. Prevenire: purtare de mască. sau transmise prin vectori (insecte). caustice.  mobilier adecvat. h) Blocul alimentar necesită: . Noxe profesionale ale activității medico-sanitare - expunere la substanțe toxice. curate. Infecțiile intraspitalicești – risc mare în secțiile de boli: Infec ț iile se transmit pe cale aerogenă (prin inhalare). de preocuparea pentru boală și investigații. purtatori HIV.camera de curățare mecanică și chimică a materialelor:  camera de autoclavare  camera de depozitare a materialelor sterile.asistentă dieteticiană.ambient:  cu saloane luminoase albe. 3. dermato-venerice.foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în saloane.

proteus. măsuri de igienă individuală.germicidă. odihna pacienților: program de odihnă. toxiinfecții alimentare. c) terminală: se face după externarea bolnavului fie că e vindecat. jucării. bibliotecă.fizice. resturi alimentare. spută. .călcatul lenjeriei. salon. . dezinsecția și deratizarea. spitale. . 3. lenjerie. pneumoftiziologie și dermato-venerice au următoarele riscuri de infecții: piodermite. veselă. coli. înțepător. include dezinfecția apei potabile. îndepărtarea imediată a ploștilor. supurații chirurgicale. utilizarea anesteziei locale  asistenta ajută în caz de puncție pleurală. Dezin fecț ia Folosește procedee fizice și chimice pentru distrugerea micro-organisme-lor patogene care pot produce infecții. 10 . hepatită B. Pacienții care au boli infecto-contagioase sau care aparțin spitalului de boli infecto-contagioase. .virulicidă. paracenteză. infecții cu HIV. puroiului. Prin utilizarea antibioticelor s-au selectat tulpini de germeni facultativ patogeni cu înaltă rezistență la antibiotice ca: stafilococ.2. transferat sau decedat. 3.incinerarea obiectelor periculoase: pansamente de plăgi. cantine. Metode cu acțiune: . pansamentelor din salon. al vaselor de metal și porțelan. aerisirea salonului. Mijloacele de luptă contra generării infecțiilor în spitale sunt: dezinfecția. b) continuă și curentă: distrugerea germenilor în focare: . cămine. .produse eliminate de bolnavi și purtători de germeni (urină. dezin secț ia și deratizarea Orice unitate sanitară poate deveni sursă de infecții pentru bolnavii internați.chimice. mobilier. tacâmurilor. streptococ. Metode: . procedee aplicate în școli. WC).bacteriostatică. infecții ale glandelor mamare.bactericidă sau . Dezin fecț ia.1. ploștilor. . utilizarea unui fotoliu pentru cazuri grave.obiecte cu care pacientul a venit în contact (resturi alimentare. fecale.mixte. baie. Dezinfecția poate fi: a) profilactică: sursa infecțiilor nu e cunoscută. infecții urinare. vărsături). săli de lectură.fierberea lenjeriei de corp și de pat. ziare.- se vor folosi dezinfectante fără miros greu.2. Metode fizice: . piocianic. . hepatită C.

pentru dezinfecția mâinilor la chirurgie.folosit pentru dezinfecția tegumentelor. plastic. mâini. utilizat pentru suprafețele cutanate supuse chirurgiei și pentru plăgi suprainfectate. 1%. veselă. eficiență 90-95%. a pielii bolnavului.se folosesc atunci când nu se pot aplica metode prin căldură. c) Compușii fenolici:  vesfenul 256 – bactericid. acțiune pe bacilul Koch. se utilizează în concentrații de 0. băilor.se folosesc anumite substanțe și soluții proaspăt preparate. .  cloramina are efecte bactericide asupra florei gram-pozitive și negative.apoi se face spălarea lenjeriei. lămpi fixe sau mobile. se utilizează în concentrație de 1-2‰ pentru pereți. dezinfecție haine bolnavi.alcoolul nu are efect pe spori și virusuri. Metode chimice: . a meselor de operație și a pansamentelor ginecologice.cele mai folosite sunt: a) Compuși și soluții care eliberează halogeni:  clorura de var – dezinfecția dușumelelor.se face o curățare mecanică. . bactericidă și fungicidă. olițelor. 11 - . termometre. . . lămpi multiple la T 15-30C. încăperi. . mobilier. saltele. se folosește ca metodă complementară cu echipament de protecție. veselă.razele UV – lămpi de cuarț pentru dezinfecția suprafețelor și a aerului.pasteurizarea lichidelor.5 atm) – se folosește pentru dezinfecția paturilor. .atenție la concentrația și durata aplicării substanței. d) Tensidele de sinteză:  bromocetul – are acțiune bactericidă pe germeni gram-pozitivi și fungi. e) Alcoolii – utilizați:  alcool etilic 50-70%.  hipocloriții de Na+ și K+ se folosesc pentru dezinfecția sticlăriei de laborator. a laptelui. .  alcool izopropilic 30-50%.4%.  clorhexidina – antiseptic comercializat și sub formă de spray. . chiuvete. 10%. dezinfecția mâinilor personalului  septasolul – putere virulicidă. a saltelelor.dezinfectantele se vor aplica alternativ pentru a preveni selectarea unei flore rezistente. . încălzirea cu vapori de apă sub presiune (la 100C și 1-1. instrumentelor medicale. b) Tinctura de iod – pregătirea preoperatorie a bolnavilor. efect asupra bacilului Koch. folosit în concentrație de 0. f) Aldehidele (formaldehida și glutaraldehida):  formolul – vaporizare și pulverizare. WC-urilor. a covoarelor. fungicid. telefoane.5-2 % pentru obiecte de porțelan. .contact: câteva ore.

Orarul asistentelor Schimburi în trei ture. SARCINILE ASISTENTEI VIZAVI DE REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ A SPITALULUI Programul de zi al secției ora 700 – trezirea bolnavilor. temperatura pacienților. căldura apei și a vaporilor. ora 1000 – gustare. Lenjeria din secție cuprinde: . . în prima tură se efectuează cea mai mare activitate. . orele 1900 – 2000 – cina pacienților.sarcini legate de pregătirea bolnavilor pentru a doua zi și pentru unele explorări sau probe de laborator. comprese). Lenjeria din secție Asistenta va verifica și va participa la aprovizionarea salonului cu lenjerie curată. orele 1800 – 1900 – contravizită. date despre tratament (doză.numărul salonului. orele 800 –1000 – explorări curente și de laborator. . orele 2100 – 2130 – stingerea (culcarea).se raportează medicului de gardă cazurile speciale. tratamente. . 4.starea bolnavului. . orele 1400–1600 – se pot primi vizite (aparținători). Ea va cuprinde: . Predarea serviciului Predarea sarcinilor se face în condica la tură. detergenți.data și ora schimbului. periilor. . care nu pot părăsi salonul).se mai notează: TA. orele 1200 – 1300 – prânzul pacienților (asistenta se va ocupa de bolnavii în stare gravă.lenjerie necesară aplicării unor tehnici de investigații sau tratament (ștergare. orarul medicației). . calea de administrare. . vizita medicului șef de secție.g) Compușii organo-mercurici:  fenoseptul – are acțiune bacteriostatică. utilizat în laboratoare și farmacii.număr pat și nume completat (diagnostic prezumtiv). Se folosesc săpunuri. după-masă. Metode mixte: Utilizează efectul comun al metodelor fizice și chimice.lenjerie de corp. acțiunea mecanică a apei. .lenjerie de pat. 12 . dacă există reacții alergice la medicamente.tratamente speciale sau supraveghere deosebită pentru un bolnav.

regimul pentru bolnavi hepatici. coridoarele. tenside de tip TEGO 103°. se spală chiuvetele.se spală zilnic cu detergenți.regimul lactat. Întreținerea spațiilor destinate tratamentului sau diagnosticului bolnavilor a) în serviciile de radiologie:  se vor aerisi încăperile. 13 .  se pot folosi instalații de aer condiționat. . Alimentele nu se vor păstra în frigider. oficiile. Exemple de regimuri speciale: . Ele vor fi notate pe foaia de observație a bolnavilor. vase de bucătarie. Curățirea saloanelor se face zilnic dimineața și după-masă.  se vor dezinfecta pereții. după spălare. . pardoseala salonului se dezinfectează cu cloramină. ferestele și ușile cu cloramină 1% sau bromocet.regimul hiposodat pentru cardiaci. bronhoscopie):  se vor deconecta aparatele de la sursele de curent.  dezinfecţia se face prin autoclavare sau cu ajutorul vaporilor de formol.  lampa scialitică se va șterge cu soluții dezinfectante (septosol).  se vor deconecta aparatele de la sursele de curent. bromocet. .  petele de sânge se îndepartează prin spălare cu apă rece sau apă oxigenată (în cazul petelor uscate). d) alte spații din spital care trebuiesc întreținute și curățate: Blocul alimentar .  pentru dezinfectare se vor folosi lămpi de raze UV (dezin-fectantele lichide sunt contraindicate). curățirea veselei În spital există regimuri speciale pentru bolnavi.  dupa fiecare operație se vor aprinde lămpile cu raze UV. mese de lucru. acesta fiind destinat păstrării serurilor.regimul hipoglucidic (cu 200 g glucoză) pentru pacienţi diabetici. . ladă de carne. toaletele.  se va curăța și se va spăla mobilierul cu detergent în con-centrație 2%.  gradul de sterilitate al blocului operator se va verifica prin control bacteriologic.  piesele de anatomie patologică prelevate pentru laborator se vor păstra în tăvițe renale acoperite. vaccinurilor și medicamentelor. butucul de tăiat carne.regimul pentru bolnavi renali. b) în serviciile de explorări funcționale (endoscopie digestivă. c) în blocul operator (săli de operație + anexe):  pentru dezinfectarea sălilor se va folosi septosol sau tenside.regimul hidric.  podeaua se curață zilnic prin procese umede cu apă caldă și detergent sau carbonat de sodiu 2%. . .Asigurarea alimentelor.cuprinde alimente.

 în stările comatoase pacientul se va așeza în poziția drenajului postural (decubit ventral sau semiventral) pentru a preveni aspirarea secrețiilor bucofaringiene sau căderea limbii (pot provoca tulburări de respirație).  în caz de traumatisme abdominale pacientul se va așeza în decubit dorsal cu genunchii flectați. Transportul primar Transportul primar este transportul bolnavilor sau al accidentaților de la domiciliu.targa se va acoperi cu pătură și cearceaf. .se va asigura o ventilație specială pentru a exista o temperatură optimă. cât și pardoseala.pacienții agitați vor fi sedați pe perioada transportului.dezinfectarea se face de mai multe ori cu cârpe înmuiate în dezinfectanți. Transportul are ca scop evitarea durerilor.către blocul operator. Magazia .se va aspira praful.către alte secții și spitale.se va folosi până la mijlocul de transport motorizat. . se va aerisi și se vor spăla rafturile. combaterea șocului și supravegherea bolnavului. elicopterul sau avionul (în cazuri foarte grave). autosalvarea. a) Transportul cu brancarda . locul accidentului sau locul de muncă către spital. chiar fatale asupra bolnavului sau accidentatului. .aici se depozitează alimentele.  în caz de traumatisme craniene sau toracice pacientul se va așeza în poziție șezândă.pacientul se va așeza comod cu capul puțin ridicat.se practică periodic dezinsecția și deratizarea. . Transportul se face cu brancardă.  secundar. 14 .se efectuează deratizarea. . .se vor curața zilnic atât mașinile de spălat.poziția pacientului se va adapta în funcție de afecțiune:  în caz de insuficiență circulatorie periferică pacientul se va așeza cu capul coborât și picioarele ridicate. 5. . Transportul efectuat în condiții neadecvate poate avea efecte dăunătoare. .către centrele de diagnostic și tratament. . . Transportul poate fi:  primar. . .. TRANSPORTUL BOLNAVILOR ȘI AL ACCIDENTAȚILOR Transportul poate fi: . .către spital.frigiderele se vor plasa în locuri uscate și răcoroase.uneori poate avea pernă. Spălătoria spitalului .

personalul mediu se va îngriji și îi va controla pe cei care se pot spăla singuri. dimineața. - Transportul secundar Transportul secundar reprezintă transportul de la un spital la altul. obnubilați. dar numai pentru distanțe limitate.în timpul transportului asistenta va supraveghea pacientul. bolnavi suspecți sau confirmați cu infarct miocardic. pieptene.în caz de dureri i se vor administra calmante. bolnavi cu tulburări de echilibru. pacienții vor efectua duș sau baie. în stare de comă. foaie de analize.targa va fi dusă de două sau patru persoane. . . oxigenoterapie și alte aparate necesare menținerii funcțiilor vitale (suport pentru perfuzii). Dacă toaleta bolnavului nu se poate efectua decât la pat se vor pregăti următoarele: paravan. leziuni paralitice ale membrelor inferioare. . pături sau covoare. febrili. lenjerie curată. mușama. Ei pot fi transportați cu: . dacă nu există tărgi se vor face improvizații cu scaune. . găleți.mașina este echipată cu aparate de respirație artificială. pacienți cu boli ale membrelor inferioare. . . 6. săpun. traumatisme. IGIENA LA PATUL BOLNAVULUI Curățenia corporală este obligatorie la orice bolnav.îi va asigura o poziție comodă. asistenta invitând și însoțind bolnavii la baie. astenici.îl va ajuta să se îmbrace în lenjerie curată. bolnavi psihici. pahar. Transportul secundar în incinta spitalului Numeroși bolnavi nu se pot deplasa singuri (bolnavi în stare de șoc.va pregăti psihic pacientul. periuță și pastă de dinți.căruciorul sau fotoliul rulant – pentru bolnavi cu afecțiuni articu-lare. .după transportul bolnavilor contagioși mijlocul de transport va fi dezinfectat. . mănuși de baie.asistenta va rămâne cu bolnavul până la predare. După ce se efectuează toaleta de dimineață. . bureți. de la spital la domiciliul pacientului.ascensorul. bolnavi care sunt aduși din sala de operație. pacientul va fi supravegheat în timpul transportului de bran-cardier și asistentă.va participa activ. .asistenta însoțește bolnavul. uneori pentru a fi transportaţi cu fotoliul rulant sunt necesare două asistente pentru ajutor. tifon. Dacă afecțiunea o permite.se vor controla aparatele de imobilizat sau hemostază. b) Transportul cu autosalvarea .patul rulant – pentru afecțiuni grave. ia cu ea o trusă de urgență și documentația bolnavului (bilet de transfer. Practic. bolnavi cu insuficiență respiratorie. foaie de observație). prosoape. . . . 15 .este un mijloc de transport motorizat. lighean. de la o secție la alta sau dintr-un salon în altul. bolnavul își va schimba lenjeria. în stare de stupor. Asistenta: .se va evacua vezica și intestinul pacientului.

Poziții caracteristice bolnavului: poziția de ortopnee cu trunchiul și capul ridicat – în afecțiuni cardiace și respiratorii. . cu boli renale. bolnavul nu suportă lumina. bolnavul se simte bine stând pe partea opusă.în stări grave – comă (tumori cerebrale. în pleurezii cu mult lichid.expresia feței bolnavilor. 16 . Unii bolnavi pot fi deprimați.colorații speciale:  paloare în anemii.apariția de stări patologice.  roșeată în HTA.la pacienții etilici – delirium tremens (halucinații. Importanța observării tegumentelor bolnavului: . Pacienții vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate. peritonite.  cianoză în boli cardiace și respiratorii. cu nasul ascuțit („faciesul peritoneal”).mișcările pe care le execută. cu hemoragii. astenici. . .decubit dorsal – este folosită în special la pacienții operați.cântărirea bolnavilor se recomand ă în special la cei cardiaci. în pleurite și în fracturi. în meningite. . meningite.funcțiile vitale și vegetative. de boală și de mediul spitalicesc. este palidă.  poziția ginecologică pe o masă specială în vederea examenului ginecologic.decubit lateral – folosită la pacienții cu pleurezie. operații pe rinichi.atitudinea lui în pat.2. pacientul stă pe partea bolnavă.poziții cu trunchiul ridicat – la pacienții cu insuficiență cardiacă. cu ochii escavați. ileusuri.ajută la diagnosticul bolii. În bolile febrile sau infecții. . Asistenta va urmări: . recomandată pacienților anemici. diabet zaharat). Starea psihică trebuie observată: . . fața bolnavului este congestionată. 6. cu obezitate. . cu diabet zaharat ș i la gravide. . sănătoasă.poziţie șezând în fotoliu. În afecțiunile abdominale grave. neliniștiți față de boală și de statutul de spital. . inflamații.6.  icter în boli hepatice. fața este acoperită de sudori reci. de elecție pentru cardiaci.alte poziţii: .culoarea tegumentelor. Poziț ia bolnavului în pat Poate fi: .comportamentul bolnavului. delir). cu edeme. Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică. . Supravegherea bolnavilor Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanență asigurând confortul lui în spital.1. . adinamici. Ea va urmări: .  poziția Trendelenburg cu trunchiul la orizontală și capul mai jos cu 10-15 cm.

în caz de puncție lombară. unii de ordin general. dar apoi apar vezicule cu conț inut sanguinolent. iar suprafața congestionată devine cianotică cu marginile roșii. Țesuturile sunt irigate insuficient.schimbarea periodică a poziției. în caz de investigații sau tratament. neregularități ale lenjeriei de pat ș i de corp. escare întinse. pulsul. coma din intoxicații – poate apărea după administrarea de barbiturice sau după abuz de alcool. Funcțiile vitale ș i vegetative vor fi urmărite de către medic și asistenta medicală şi vor fi notate zilnic pe foaia de observație: temperatura. cauzate de comprimarea îndelungată între proeminențele osoase și suprafața patului. măsurarea temperaturii rectale. .decubit lateral în cazul drenajului cavității pleurale. Factorii favorizanț i locali sunt umezeala (transpirații abundente. Altă sarcină a asistentei este aceea de a schimba poziția pacientului în pat. numărul de respirații. ele se manifestă doar printr-o congestie a pielii. lenjeria udată va fi schimbată imediat. incontinența de urină și fecale).escare de decubit. numărul de scaune.saltea antidecubit. a supozitoarelor. TA.decubit ventral după puncții lombare. urmărind topografia și iradierea. . uscat și pudrat cu talc. - 6. în apendicită sau postoperator. formându-se o ulcerație din ce în ce mai profundă.3. Durerea e prezentă în colica renală. epidermul se desprinde.corpul bolnavului va fi menținut uscat.pat bine făcut. greutatea. 17 . colica biliară. stază duodenală.în encefalopatie. alții cu caracter local.embolii. Asistenta va raporta prezența durerilor pacientului. Durerea este alt parametru de semnalat. care se dezvoltă în adâncime. cancer). după micțiune sau defecare va fi spălat. Inițial.poziția genupectorală în cursul rectoscopiei sau a tușeului rectal (are scop explorator). tromboze și . pentru administrarea clismelor. Pacienții vor fi așezați în anumite poziții în pat: . Prevenirea și îngrijirea escarelor de decubit Escarele sunt mortificări locale de țesuturi. menținerea bolnavului în aceeași poziție. comă – apare în boli grave hepatice (ciroză. . Escarele de decubit apar în primul rând în regiunile unde proeminențele osoase sunt acoperite direct de piele. Apariția escarelor de decubit este favorizată de numeroș i factori. . Partea centrală a zonei se uscă. Din acest motiv poziția bolnavului va fi schimbată pasiv sau activ. De cele mai multe ori aceasta se suprainfectează. . diureză. Compresiunea produsă de unele aparate gipsate po t produce escare de decubit ș i în alte regiuni ale corpului. . Păstrarea unei anumite poziții timp mai îndelungat predispune bolnavul la apariția complicațiilor cum ar fi: . Escarele de decubit pot fi prevenite printr-o îngrijire și supraveghere conștiincioasă a bolnavului: . se mortifică și iau naștere escarele de decubit.pneumonii.

Dacă apare escara. .mijloace chirurgicale. ganglioni intraabdominali. aprecierea imaginii e subiectivă. PREGĂTIREA ȘI ASISTAREA BOLNAVILOR LA EXPLORĂRILE RADIOLOGICE 7.se fac secțiuni în plan axial.ameliorarea stării generale a bolnavului.bolnavul este așezat între sursa de raze Röntgen și ecran. 7.oferă informații despre morfologie și funcția organelor. 18 . dar timpul de examinare este scurt.helioterapie. . . Măsuri generale de combatere: . . .dă o imagine statică.îndepărtarea secrețiilor purulente. . Metode radiologice de diagnostic Radioscopia: metoda expeditivă . . Asistenta va controla integritatea pielii bolnavului. .dă o imagine dinamică. Apariția escarelor poate fi precedată sau nu de durere.raze UV.oferă mai multe detalii. .aport alimentar cantitativ și calitativ optim (asistenta va supra-veghea alimentația bolnavilor).dezavantaj: iradiere mare pentru pacient și doctor  timpul de examinare trebuie să fie limitat.imaginea e citită imediat. asistenta medicală se va îngriji de: .se obțin detalii despre organe greu de abordat: pancreas.creșterea capacității de apărare a organismului. Tomografia Tomografia este o radiografie a unui strat dintr-o parte a organismului.oferă o vizualizare calitativă a unor secțiuni foarte mici. . Computer-tomografia Oferă imagini în straturi subțiri: . .Suprafețele cu risc de formare a escarelor se vor spăla zilnic și apoi vor fi frecționate cu o soluție slabă de alcool pentru activarea circulației locale.poate fi păstrată și comparată sau examinată de mai mulți specialiști. .medicație locală epitelizantă. Seriografia Seriografia realizează radiografii țintite.1.dezinfectarea suprafețelor supurate. . . . creier. Radiografia .

îi vor fi îndepărtate bijuteriile și obiectele de metal. 7.înainte de examinare se va face: sedarea durerilor bolnavului. .dacă există hemoragii se va face hemostază. .  incidențe laterale dreapta și stânga: pacientul va ține mâinile pe cap.se vor îndepărta pansamentele care nu sunt necesare.nu necesită o pregătire prealabilă a bolnavilor. pacientul ține mâinile pe șolduri. Pregătirea bolnavului pentru bronhografie: . medicul va avea șort și mănuși de protecție radiologică.  oblic anterioară dreaptă.  oblică-posterioară dreaptă – OPD cu spatele spre ecran în unghi de 30 și umărul drept spre examinator.  cu spatele la ecran pentru incidența antero-posterioară.în ajunul examinării bolnavul va fi sedat cu fenobarbital.7. În cazuri grave pacientul va sta în poziție șezândă.se vor vizualiza organele intratoracice  se obține o vizualizare în dinamica inimii și a plămânilor la controlul radioscopic. Pregătire a bolnavilor camera de examinat trebuie sa aibă temperatura de minim 20C. Bronhografia Bronhografia este examenul radiologic al arborelui bronșic.  oblică-posterioară stângă – OPS.dacă se fac radiografii de bazin se face o clismă evacuatorie înainte. . Radiografia și radioscopia toracelui .  incidențe oblice – anterioară stângă cu fața în unghi de 30 OAS. . asistenta va evita să se așeze în vecinătatea aparatului care emană radiații nocive.  expunerile se vor face în apnee după o inspirație profundă.3. a bronșiectaziei. pacientul va avea o anumită poziție. .cu 2-3 zile înainte de examinare i se vor da pacientului expectorante. pacientul va fi transportat și însoțit de asistentă. 19 . .unii bolnavi gravi vor fi ținuți sau sprijiniți de asistentă în următoarele poziții (pentru radiografia toracică):  cu fața spre ecran pentru incidența postero-anterioară.cu 30 de minute înainte de bronhografie i se va administra o fiolă de atropină pentru a reduce secrețiile din căile respiratorii și apoi i se administrează un calmant al tusei. Examenul radiologic al sistemului osteo-articular . picioarele sau alte segmente osoase fracturate vor fi menținute fixate în atele de lemn. .examinarea se face în poziție ortostatică. .2. se folosește pentru diagnosticul tumorilor pulmonare. pentru că pacientul va fi dezbrăcat. transport adecvat. cu fața spre ecran în unghi de 30 și umărul drept înainte – OAD.

bolnavul va bea la indicația medicului. .foarte rar poate apărea dupa examinare febra și eventual o supurație pulmonară.pentru examenul gastric se folosește o suspensie mai subțire (bariu/apa –1/2). .se adaugă până la 250 ml apă și se amestecă cu o lingură de lemn. . . . Examenul radiologic al stomacului și intestinelor . .examinarea se va executa la orele dimineții.se va testa în prealabil sensibilitatea la iod și se va opacifica apoi arborele traheo-bronșic cu o substanță pe bază de iod (lipiodol) . .organele cavitare pot fi puse în evidență doar cu substanțe de contrast. fără grunji. Pregătire a bolnavilor pentru examinarea radiologică a tubului digestiv Radiografia abdominală pe gol .se folosesc suspensii de bariu pur. . calciu. .aduce informații în perforațiile tubului digestiv și în ocluzia intestinală. .în zilele pregătitoare se va da un regim uș or. umplând apoi ansele intestinului subțire. .asistenta va avea grijă apoi ca pacientul să expectoreze sputa cu substanță iodată și să nu o înghită. .4.bronhografia se face pe nemâncate. . umplerea intestinului și a colonului. lateral drept.după 6-8 ore coloana de bariu ajunge la cec.pacientul se așează dezbrăcat sub ecran și i se dă cana în mâ nă. până când nu încetează efectul anestezicului. . fier. tromboze și sarc ină. . în abdomen acut.se face fără pregătire prealabilă la bolnavii suspectați de abdomen acut.. se introduc 150 g sulfat de bariu sau un pachet original și se adaugă o mică cantitate de apă caldă cu care se amestecă praful până se formează o pastă groasă.pentru a urmări sub ecran evacuarea bariului din stomac. . 7. . cu toracele ridicat. iar pentru examinarea esofagului se folosește o suspensie mai concentrată (bariu/apa – 3/2). 20 . peritonite. omogenă. .într-o cană.pregătirea bolnavului începe cu 2 -3 zile înaintea examenului. 8 și 24 ore.pregătirea și examinarea este contraindicată la bolnavii cașectici. ținută în dreptul capului.bolnavul va fi plasat pe rând în decubit dorsal. .medicul face anestezia arborelui traheo-bronșic și îi introduce o sondă prin care se introduc substanțele de contrast. lateral stâng. . iar după 24 de ore umple colonul în întregime. bolnavul va fi rechemat conform indicației medicului după 2.după terminarea examinării bolnavul nu mănâncă și nu bea timp de două ore.în ziua examinării pacientul nu mănâncă și nu fumează . apoi în poziția Trendelen-burg. .ca substanță de contrast se va folosi sulfatul de bariu.eliminarea bariului din stomacul sănătos începe imediat ș i se termină în 2-3 ore. în diferite concentraț ii. decubit ventral. în apă. când se sistează administrarea de medicamente cu conținut în bismut. cu insuficiență circulatorie. . apoi i se dă imediat bolnavului să bea. care nu este toxic.se vor spăla și se vor dezinfecta vasele din care a băut bolnavul. iod.

în acest caz se renunță la administrarea substanței. pentru a ajuta eliminarea substanței de contrast se va administra un purgativ. după care se pot efectua radiografiile. .medicul va avea la îndemână : acid epsilo-aminocaproic (EAC). Opacifierea vezicii biliare pe cale intravenoasă (colecisto-colangiografie): . după terminarea examinării. aparat pentru oxigenoterapie. hemisuccinat de hidrocortizon.în caz de sensibilitate la iod vor apărea: prurit intens. .înainte de injectarea substanței radioopace se va testa toleran ţa organismului la iod prin injectarea foarte len tă a unui mililitru de substanță pe cale intravenoasă.asistenta va aduce bolnavul la nevoie în poziție OAD și OAS.colonul trebuie evacuat complet și apoi umplut cu substanță de contrast – sulfatul de bariu.irigoscopia se execută în decubit dorsal. decubit dorsal și lateral stâng pentru a împrăștia restul de bariu pe suprafața mucoasei. întrucât colonul exulcerat poate să se perforeze. antihistaminice. . soluție de glucoză pentru perfuzie.insuflarea se va face cu presiune moderată. .substanța de contrast se introduce pe cale rectală. . . . .se utilizează Iomeprolum (care conține iod 30-50 ) sau Ultra-vistul.prin ridicarea și coborârea irigatorului se va regla viteza de înaintare a bariului după dispoziția medicului. Pregătirea bolnavilor pentru explorarea radiologică a căilor biliare Vezica biliară nu dă imagine radiologică. î n vederea radiografierii lor. . . . .se folosește o suspensie de 300-500 g substanță în 1-1. cefalee sau chiar dispnee. introduse prin clismă.cu o zi înainte de efectuarea examenului se introduce un regim hidric.se închide rectul cu sonda obturatoare Strauss și se insuflă prin aceasta 500-1000 ml aer sub control vizual la ecran. vorbim despre colecistografie. bolnavul este așezat pe rând în decubit ventral. examinarea colonului se va face la 24 de ore după administrarea substanței de contrast. norartrinal (substanțele se administrează intravenos). Dacă se opacifiază întregul sistem al căilor biliare. cu excepția cazurilor când este impregnată cu săruri calcare sau când conț ine calculi radioopaci.se face prin administrarea substanței de contrast pe cale venoasă .dimineața. atunci vorbim de colecistocolangiografie.în dimineața examenului se evacuează conținutul intestinului gros printr-o clismă înaltă. 21 .- la două ore după începerea examinării bolnavul poate s ă mănânce.reacția hiperergică se va combate urgent cu substanțe anti-histaminice. lateral drept. . Pentru a vizualiza colecistul.examinarea colonului se poate face și prin metoda dublului contrast Fischer. . pentru că bariul produce constipație. . roșeață și edem al feț ei. Examinarea radiologică a colonului (irigoscopia și irigografia) . el trebuie umplut cu o substanță de contrast. în ziua examinării se repetă clisma evacuatorie. Pentru examenul intestinului pacientul va sta nemâncat. grețuri și vă rsături.5 l apă încălzită la temperatura corpului.după evacuarea parțială a substanței de contrast. Dacă se opacifiază numai vezica biliară. iar cu o seară înainte se face o clismă. . .

se vor evacua în prealabil intestinul subțire și colonul. . examinând dacă intestinul nu e destins de gaze.radiografia se face în decubit dorsal. lateral sau în ortostatism. în poziție de decubit dorsal pe masa de radiografie. după executarea radio-grafiei.dimineața.în lipsa lichidelor. se va face o clismă evacuatorie. se va face proba Boyden. se va controla. eventual calculi renali. ultrasonografia a înlocuit tot mai mult vizualizarea colecistului și a că ilor biliare.radiografiile trebuie executate în acest timp. .în seara dinaintea examinării i se vor da doar ceai cu pâine prăjită.ca substanță de contrast se utilizează Urografin sau Ultravistul. aceasta apare în urină. 22 .prima explorare e fără substanță de contrast. .pregătirea bolnavului începe prin evacuarea gazelor din intestin. căile intra și extrahepatice se opacifiază î n 15-30 minute. pentru studiul motricității vezicii biliare. .pentru a obține o concentrație mai mare a substanței de contrast. 7. .se vor administra absorbante ale gazelor: substanțe pe bază de cărbune vegetal. ca și în cazul radiografiei simple. se vor administra.- dacă toleranța este bună. . . . ureterali sau vezicali.umplerea cavității renale cu substanța de contrast se face descendent. . dacă pe aceste clișee nu apar căile biliare.se va testa toleranța la substanța iodată. 2-3 linguri de sirop de codeină 2%.în ziua examinării bolnavul nu va mai primi nimic de mâncat sau de băut. injectate lent. . .ea pune în evidență umbra rinichilor. termen în care se execută radiografiile. .cu 2-3 zile înaintea examinării i se va da bolnavului un regim sărac în celuloză și alimente fermentabile. atunci la 40 minute de la terminarea injecției intravenoase. Urografia . urina se concentrează și în substanța de contrast. Radiografia renală si mplă .înaintea radiografiei. . . se va trece la administrarea substanței încălzite la temperatura corpului. într-o singură doză. pe cale intravenoasă. Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al rinichilor și al căilor urinare Se face cu și fără substanță de contrast. în preajma injectării substanței de contrast. la adulți se administrează 1-2 fiole de 20 ml.la 8-10 minute după injectarea substanței de contrast. . . .substanța de contrast se excretă odată cu urina. .cantitatea de substanță de contrast necesară este de 20 ml din soluție 75% sau 25 ml din soluție 60%.în dimineața zilei examinării se va face o clismă evacuatorie. se va restrânge cantitatea de lichide administrate. calcificări tuberculoase. după injectare se execută imediat radiografiile. .5. aproximativ în 10 minute.

dispnee. la care va contribui și asistenta. anemii hemolitice. în sala de cistoscopie.6.readucerea bolnavului în salon se va face cu patul rulant sau cu targa. Angiocardiografia . Aortografia . se face în condiții de asepsie perfectă. 23 .se folosește substanța Ultravist. .cu o jumătate de oră înaintea examinării. tuse.bolnavul este transportat apoi pe targă în sala de radiografie și așezat pe masă.injectarea substanței de contrast.însumează imaginile radiologice ale cavităților cardiace și ale sistemului arterial și venos.o importanță deosebită o are pregătirea psihică a bolnavului.constă în radiografierea rinichiului după opacifierea cavității renale prin introducerea substanței de contrast în bazinet pe cale ascendentă. ureea și creatinina sanguină. .evidențiază cavitățile cardiace și ale marilor vase.bolnavul va fi conectat la ECG.- urografia poate fi asociată cu compresia ureterelor. bolnavul va primi o fiolă de Mialgin și una de Romergan. se va renunța la urografie în caz de insuficiență renală sau hepatică.injectarea nu se face sub presiune. oximetru și tensiometru pentru monitorizare permanentă în timpul investigației. . .se fac radiografii simple sau în serie.testarea sensibilității la iod se face după metoda cunoscută. stări alergice. . . cefalee. .în preziua examinării se determină grupa sanguină. boală Basedow. cu ajutorul substanțelor de contrast.dacă injectarea substanței de contrast se face prea rapid pot apărea: valuri de caldură. 7. . compresia se execută cu ajutorul unui balon de cauciuc. încălzită la temperatura corpului (pentru a nu produce contracții spastice reflexe ale bazinetului).operația de opacifiere se face printr-o sondă cu care se înaintează până în uretere. insuficiență cardiacă decompensată. prin introducerea în sângele circulant a unor substanțe de contrast – iod hidrosolubil. . congestia feței. se explorează funcția hepatică și se dau bolnavului tranchilizante. Pielografia . . cu scopul de a ameliora imaginea calicelor și bazinetelor. Pregătirea și asistarea explorărilor radiologice invazive ale inimii și vaselor Angiografia .testarea sensibilității bolnavului față de iod se va face înaintea introducerii substanței de contrast.pune în evidență. sub controlul cistoscopului. .examinarea se face pe nemâncate. . tuberculoză pulmonară evo-lutivă. . . . aorta și ramurile ei.

. canulă. Pregătirea și asistarea explorărilor radiologice ale craniului Radiografia si mplă a craniului .metodă invazivă care necesită precauție și condiții de asepsie. .instrumente necesare: aparat Schultze. pe cale arterială. 7.examinarea se face pe masa de radiologie în poziție ginecologică. . tampoane. .utilizează.este o metodă fără efecte nocive asupra organismului.se execută incidența față și profil.nu necesită nici o pregătire prealabilă. . PREGĂTIREA ȘI ASISTAREA BOLNAVILOR LA EXAMINĂRI ULTRASONOGRAFICE Ecografia . valve vaginale. Computer. 7. poate fi introdus sub control radioscopic prin orificiul aortic. prin introducerea unei substanțe de contrast: Histerosalpingografia . seringă.nu necesită nici o pregătire prealabilă.se folosește pentru diagnosticarea tumorilor cerebrale. hemoragii. . histerometru. irigator și substanță de contrast. abcese. o fiolă de Papaverină și o tabletă de Romergan.instrumentele vor fi așezate pe o măsuță acoperită cu un câmp steril. pensă uterină.Coronarografia . pentru formarea imaginii. ultrasunetele.se pregătește psihic bolnavul.se administrează. manometru.cateterul introdus în inima stângă. .se face în caz de tumori cerebrale.se face spălătura vaginală cu o substanță antiseptică.examinarea se practică între a 7-a și a 18-a zi de ciclu menstrual.7. în același timp. . . 24 .8. . infarct cerebral. . retrogradată.după terminarea radiografiei se spală uterul și vaginul. de unde asistenta va servi medicul. Pregă tirea bolnavului pentr u examenul radiologic al cavităț ii uterine Metoda radiologică prin care sunt vizualizate uterul și cavitățile uterine. în arterele coronare. .se face prin vizualizarea arterelor coronare și a ramurilor lor prin umplerea cu substanță de contrast. Arteriografia cerebrală . .bolnava ramâne la pat încă o jumătate de oră.cu 2-3 ore înaintea examinării se face o clismă. .tomografia cerebrală .se dau antibiotice de protecție. . substanță dezinfectantă pentru spălătura vaginală. .colul uterin va fi badijonat cu tinctură de iod. 8.

500-700 ml lichide pentru examinarea uterului şi a ovarelor.bolnavul este pregătit psihic de către asistenta medicală.se folosește bronhofibroscopul. cu 2-3 ore înainte de examinare. dacă vin în contact cu lichidele organismului. undele transductoare sunt introduse cu ajutorul aparatului endoscopic în organele cavitare (esofag. . Colonoscopia Bronhoscopia: . .endoscopul se va dezinfecta și se va steriliza după fiecare examinare fiindcă poate vehicula germeni. .1.bolnavul se așează în decubit dorsal cu capul în extensie. vasele mari.avantaje: se pot preleva secreții. .imaginile pot fi prelucrate de aparate de fotografiat sau pe sistem video. .pacientul ține limba afară.se folosesc endoscoape flexibile.după examinare.examinarea se face dimineața. PREGĂTIREA ȘI ASISTAREA EXAMINĂRILOR ENDOSCOPICE Endoscopia: .examen pentru organe cavitare.va fi anesteziat prin gargara cu lichid încălzit la 35º. . . . Bronhoscopia. bolnava poate consuma.endoscopul este un cablu optic format din aproximativ 200000 fibre de sticlă.- de multe ori. .aparatele cu elemente optice. rect). Gastroscopia. .uneori sunt necesare două anestezii sau anestezia generală. majoritatea examinărilor se fac în decubit dorsal. rinichiul. .seringa cu anestezic împrăștie substanța prin laringe în trahee și bronhii.i se administrează calmante.cu 30 de minute înainte de examinare se administrează sedative ale tusei și mucolitice. 9. biopsii. glanda mamară. . 25 . se pot introduce substanțe medicamentoase. 9.aparatele metalice vor fi sterilizate la autoclav. pe nemâncate. stomac. . se administrează absorbante ale gazelor și la nevoie un purgativ. tiroida. . examinarea unor organe nu necesită pregătire: cordul. aplicarea ultrasonografiei se face concomitent cu metode endoscopice de examinare. . pacientul nu mănâncă 4 ore. ecografia pelvină pune în evidență sarcina începând cu a 6-a săptamână de sarcină. pacienta trebuie să fie cu vezica plină (ecografia pelvină).pacientul se va așeza pe scaun și este rugat să colaboreze. . . . . pentru examenul organelor genitale feminine. examinarea se face pe nemâncate în cazul ecografiei abdominale. apoi timp de 2-3 zile primește un regim ușor pentru cruțarea laringelui.una din asistente fixează capul și urmărește bolnavul. vor fi sterilizate cu vapori de trioximetilen sau oxid de etilen. uneori se apelează la decubit lateral.

. . dar și pentru a îndepărta polipi.se folosește endoscopul flexibil cu vedere axială de 120-130 cm. . .cu 2-3 zile înainte de examinare se inițiază un regim hidro-zaharat. se pot extirpa polipi. .avansarea aparatului poate dura mai mult de o oră. .gastroscopul va fi uns cu un tifon cu glicerină. pulsul.examinarea se face în camera de endoscopie. .asistenta va supraveghea și starea pacientului: culoarea feței. . .examinarea se face pe nemâncate.bolnavul se pregătește psihic. . .Gastroscopia .se poate vizualiza mucoasa intestinului gros în toată lungimea lui. . .după examinare.se folosește în scop diagnostic.pacientul nu va mânca timp de două ore. . .după ce se trece de esofag.piesele bioptice sau țesuturile îndepărtate în timpul intervenției se pun în soluții conservante (formol). . pacientul va fi transportat în salon. . Colonoscopia . .colonoscopul va fi curățat și sterilizat. . colonoscopia poate să se soldeze cu perforația intestinului gros: primele semne (acuze dureroase) pot apărea cu întârziere și trebuie raportate medicului. .pacientul va primi o premedicație: midazolam intravenos sau scobutil. pacientul va fi culcat. . . pacientul elimină mucus și aer.pacientul va fi așezat în decubit lateral stâng cu coapsele flectate pe abdomen.colonul trebuie golit. .asistenta lubrifiază aparatul și menține poziția bolnavului. Forlax). chiar și a doua zi. . . în decubit lateral stâng.se folosește colonoscopul flexibil.se insuflă aer în stomac.se îndepărtează protezele.se poate administra diazepam sau dormicum pe cale injectabilă.se folosesc mănuși sterile de cauciuc.se vor face minim două clisme până la apariția unui conținut clar.se interzice fumatul. lung de 150-158 cm.este necesară o tăviță renală.examinarea durează 5-7 minute. pacientul acuză un disconfort abdominal determinat de distensia gazoasă din timpul examinării.după terminarea examinării.după examinare. . .se folosește un spray anesteziant. .cu aproximativ 16 ore înainte se administrează un purgativ (Fortrans.se pot recolta biopsii. . respirația. . unde va rămâne sub supraveghere cel puțin 24 ore.în cazuri foarte rare. 26 . corpi străini sau pentru a preleva biopsii.bolnavul mai rămâne culcat încă o jumătate de oră.piesele recoltate se vor transporta la laborator. . . . pe masa de examinare.aparatul se lubrifiază cu ulei de vaselină. de asistentă. . .

respectarea orarului de administrare (la antidiabetice. poțiuni. evitarea incompatibilităților între medicamente. intravenos.fenomenele de obișnuiță și acomodare. . fără a produce afecțiuni toxice asupra organismului. siropuri. prevenirea infecțiilor intraspitalicești. respectarea dozajului prescris. . cefalee.dozele terapeutice și maximale. prin aplicații locale. periculoasă pentru organism.indicația medicamentelor utilizate. .10. Medicamentele prescrise de medic Asistenta trebuie să cunoască: .efectele secundare ale medicamentelor:  aspirina – iritația gastrică. parenterală: injecții. REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR respectarea întocmai a medicamentelor prescrise.  isodinit.doza toxică provoacă o reacție toxică. Că ile de administrare ale medicamentelor Administrarea medicamentelor Date generale Medicamentele sunt substanțe care au scopul de a preveni.  miofilin – injectat rapid produce căldură. identificarea medicamentelor administrate. luarea medicamentelor în prezența asistentei medicale. fără a produce efecte toxice. 27 . ameliora sau vindeca bolile.doza terapeutică reprezintă doza utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit. percutanată. inhalații. respectarea căilor de administrare: per os. subcutanat. insomnie.doza maximă reprezintă cea mai mare doză suportată de organism.incompatibilitățile medicamentoase. nitroglicerină – cefalee. .modul de păstrare al medicamentelor. . intra-muscular. în special în cazul infecțiilor. . prin mucoasa respiratorie: oxigen.doza letală este doza care omoară omul.modul de administrare al medicamentelor. culoare modificată). . . orală: tablete. limitarea prescrierilor sub dozele toxice. antibiotice etc). capsule.  scobutil – uscăciunea gurii.  furosemid fiole – coboară prompt tensiunea arterială. . . verificarea calității medicamentelor administrate (fiole fără sediment. servirea bolnavului cu doze unice de medicamente. rectală: supozitoare.medicamentele după aspectul lor exterior și proprietățile lor fizice. . .timpul necesar până la obținerea efectului medicamentelor.  antibiotice – reacții alergice (penicilină). respectarea somnului bolnavului.

antialergice. pe aparate sau efecte (analgezice. hemostatice locale. hipnotice. anestezice. anestezice.unei sonde nazale fixate cu leucoplast. expectorante. prin reductorul de presiune. . Degradarea medicamentelor trebuie prevenită prin păstrarea corespunzătoare (de umiditate. antibiotice. Se umple rezervorul generatorului cu medicamentul dizolvat în apa distilată. . făcând inspirația prin ambou și expirația în afara acestuia. prin tuburi nazale uni sau bilaterale. uleiuri. general. se reglează aparatul de încălzire la temperatura dorită și se aplică amboul pe fața bolnavului. Prin aerosoli se pot introduce în organism. Tratamentul cu aerosoli nu necesită pregătirea prealabilă a bolnavului. Medicamentele sunt ordonate pe categorii: uz intern. Oxigenul se administrează cu ajutorul: .măștii de oxigen care asigură o inhalație bună și inhalare 100%. căldură) a medicametelor și consumarea lor în timp util. Unele substanțe antiastmatice se introduc în organism prin inhalare. prin instalații speciale care îl umidifică. antipiretice. Asistenta îi va explica bolnavului cum să își regleze respirația în cursul tratamentului. antibiotice. cu scopul de a acționa local sau. după resorbția lor. emulsii cu care se masează pielea până la 20 min. diuretice sau purgative. Aparatul de medicamente reprezintă stocul de medicamente ș i materiale destinat tratamentelor curente folosite în comun.salicilatul de metil și sulf în tratamentul reumatismului. antispastice). sub cort nu se umidifică cu apă prin barbotare. Din acest motiv. Oxigenoterapia Oxigenul este un gaz iritant care se administrează pe cale respiratorie.Administrarea medicamentelor în spital Medicamentele prescrise de medic se scriu în condica de prescripț ii care se trimite la farmacie. Bolnavul inspiră și expiră liber sub cort.cortului de oxigen care înlătură inconvenientele aparatelor care se aplică pe față. satisfacerii necesităților neprevăzute și de urgență.izolatoarele – se folosesc la copii (sugari) acoperindu-le doar capul. oxigenul introdus din sursa centrală de oxigen sau rezervor. tonicardiace. î n recipiente (păhă rele). ceea ce încălzește și încarcă cu vapori de apă atmosfera de sub cort. de fapt o mică farmacie. care îl răcește înainte de a ajunge la bolnav. . acoperă extremitatea cefalică a pacientului sau tot patul. bronhodilatatoare. Pacientul va sta în poziție șezândă sau semișezândă. . apoi se badijonează suprafața pentru a nu unge lenjeria patului. Inhalarea de aerosoli Reprezintă un alt mijloc de administrare al medicamentelor pe cale respiratorie. Administrarea medicamentelor pe cale percutanată Introducerea medicamentelor în organism prin fricționare: . Asistenta preia și verifică medicamentele primite de la farmacie ș i le distribuie fiecă rui bolnav în parte. prin depunerea lor pe suprafața căilor respiratorii. Inhalarea se face printr-un amboul introdus în gură. Unii bolnavi iau medicamentele de față cu asistenta medicală. printr-o mască de material plastic sau prin sonda Nélaton. ci va fi trecut printr-un vas metalic cu gheață.se mai utilizează alifii. Aplicarea medicametelor pe suprafața tegumentelor se face sub formă de: 28 . extern. Aparatul este un dula p compartimentat. Aparatele cele mai folosite la noi utilizează pulverizația gazoasă sub presiune.

Indicaţii Transfuzia are următoarele indicații importante: . . comprese medicamentoase reci.au la bază o substanță grasă. Cele mai importante aglutinogene sunt: A. Grupele sanguine sunt: O(I). 11. B(III) și AB (IV). sulf pentru scabie sau antibiotice. prin introducerea în sângele primitorului a noi cantități de elemente necesare procesu-lui de coagulare. Cu ocazia transfuziilor. caolin. 11. în primul rând.depurația organismului prin înlocuirea totală sau parțială a sângelui încărcat cu substanțe toxice.mărirea capacității de coagulare a sângelui. conținând aglutinogenul Rh. TRANSFUZIA DE SÂNGE Prin transfuzie se înțelege introducerea de sânge. . Pe eritrocite se mai găsește un aglutinogen numit „factorul Rhesus” sau Rh. . în caz de hemofilie. apa de plumb. A(II). rivanol). lues. Ele pot apărea sub formă de anticorpi de imunitate la persoanele Rh-negative. plasmă sau globule roșii în sistemul circulator al unui bolnav. cu sânge proaspăt. se determină grupa sanguină și Rh-ul primitorului. Donatorii se verifică să nu aibă eventuale infecții transmisibile cu virus hepatic C. unguentele . VHB. de exemplu tinctura de iod pentru dezinfectarea pielii în chirurgie sau în caz de puncții. Transfuzia directă nu se mai practică.- pudraj (praf cu talc. trebuie să existe și o 29 . HIV. pot conține corticoizi. Trebuie să existe o identitate antigenică între sângele donatorului și cel al primitorului. . badijonări – se toarnă peste un tampon cu bețigaș soluția. B și Rh.direct – cu sânge proaspăt.1. antibiotice). sunt bine tolerate și comod de administrat. Transfuzia se poate face: . malarie sau alți germeni. Nu există aglutinine naturale specifice față de factorul Rh. Condiția realizării transfuziei este cea de compatibilitate între sângele donatorului și cel al primitorului. calde sau prișnițe (soluții medi-camentoase – soluție Burov.restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii în caz de hemoragii. ci se folosește sângele conservat.stimularea hematopoiezei (transfuzii mici și repetate). băile medicinale. Factorul Rh se poate găsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul ABO. anemii sau stări de șoc. spray-urile – sunt forme medicamentoase folosite pentru ulcerații sau escare de decubit. anticorpi provocați prin transfuzii repetate cu sânge Rhpozitiv. De aceea. trombocitopenie. trebuie ținute la rece. În sânge există aglutinogene care sunt fixate pe eritrocite și aglutinine. coagulare intravasculară diseminată.indirect – cu sânge conservat.

Pentru plasma conservată și concentratul de trombocite. O AB. Se utilizează întotdeauna set de transfuzii cu filtru. se sedimentează în 3 straturi. 11. Pungile cu sânge de transfuzat conțin de obicei 250. De regulă. mergând uneori până la moarte. +6ºC. asistenta pregătește bolnavul. în mod special. Înainte de a fi transfuzat. hemoliza). 11. Pentru transfuzia preparatelor care conțin eritrocite trebuie ca sistemele ABO și Rhesus să fie compatibile. Medicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate. transfuzia se face pe nemâncate. B. transfuzia se face imediat. A. prenume și data nașterii. Determinarea factorului Rh se va face. va fi păstrat la frigider la +4. Tehnica transfuziei de sânge Prima dată se face determinarea grupei sanguine ABO și Rhesus a primitorului din 10 ml sânge proaspăt. folosind acul special de perfuzie intravenoasă continuă. Pe calea intravenoasă de acces nu este permis să se introducă decât soluție 0. cel puțin numărul 17 G. introdus în eprubete cu nume. prin spirale speciale de încălzit.9% de NaCl. Stratul inferior conține hematiile. Sângele sosit de la punctul de transfuzie se utilizează imediat. Nu se adaugă medicamente. se folosește numai o dată apoi se aruncă. apoi urmează plasma.2. Dacă temperatura depășeste 37ºC se denaturează proteinele. grupa sângelui. După încălzirea flacoanelor la temperatura camerei. până la 37ºC. în caz de urgență nu se va ține cont de starea de umplere a stomacului. + 6ºC. numele primitorului. modificarea culorii. data de expirare ca și calitatea flacoanelor (flacoane deteriorate. Scuturarea pungilor este interzisă. În transfuzii masive. În caz contrar.3. sângele va fi omogenizat prin câteva mișcări fine. următorul strat cuprinde trombocitele și leucocitele. de calibru mare. precum și în cazul prezenței anticorpilor la rece se face încălzirea flacoanelor prin flux continuu. Incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente posttransfuzionale. ambalată și sigilată. O Se folosește calea venoasă de acces. 30 . la gravide. Transportul sângelui conservat de la stația de recoltare și conservare la punctul de transfuzie se face în frigidere portabile sau valize izoterme în care se introduce un lichid de răcire la +4º. Trusa pentru perfuzat sânge. pe cât posibil se transfuzează preparate compatibile în sistemul ABO și Rhesus. O B. Grupa sanguină primitor O A B AB Grupa sanguină donator O A. transfuzii la nou-născuți. pentru transfuzia de concentrat de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate directă. Sângele păstrat câteva ore la frigider cu punga suspendată. de răsturnare a pungii. 350.compatibilitate în sistemul Rh. 400 sau 450 ml sânge. Pregătire a bolnavului transfuzia de sânge se execută în salon la patul bolnavului.

după transfuzie. Acesta trebuie recunoscut la timp. tahicardie. cantitatea de sânge administrată. numărul picăturilor se poate urmări la 30-60 minute. îi recoltează urina. asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (să nu se formeze un cheag) cât și poziția acului în venă dacă sângele va coagula pe ac se va schimba acul. pentru că poate fi fatal. paloare. Până la venirea acestuia învelește bine bolnavul. dispnee. imediat după terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide călduțe. frison. se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat. apare insuficiența renală cu anurie. se acoperă brațul bolnavului cu un câmp steril. în caz de accidente posttransfuzionale se va anunța imediat medicul. se controlează ritmul de scurgere de 10-15 picături/minut. Incompatibilitatea de grup în sistemele O. dureri lombare. 11. bine învelit. în primul rând. Supravegherea bolnavului în cursul transfuziei pacientul nu va fi lăsat singur nici un minut.5. precum și numele transfuzorului se notează pe foaia de observație a pacientului. se puncționează vena și se fixează acul și amboul tubului cu leucoplast. pacientul va rămâne în pat. hematurie (hematiile distruse eliberează hemoglobina pe cale urinară). brațul bolnavului poate fi imobilizat într-un jgheab special. manifestându-se sub forma șocului hemolitic. în caz că vor apărea accidente posttransfuzionale tardive. stare generală alterată. Semnele precoce se manifestă prin frison. În acest sens asistenta trebuie să cunoască. asistenta va supraveghea în permanență atât starea bolnavului cât și modul de funcționare a aparatului.  La apariția primelor simptome de alterare a stării generale cu: senzația de frig. cauzele accidentelor. Aspectul lor clinic este mai variat și asistenta are obligația de a le recunoaște cât mai devreme. asistenta întrerupe imediat transfuzia și avertizează medicul. începe hidratarea cu lichide călduțe pe cale bucală și pregătește trusa de prim-ajutor în caz de accidente post-transfuzionale. 11. inclusiv aparatul de oxigen. Mai importantă este prevenirea acestor accidente.4. A. pacientul va fi bine învelit pentru a evita frigul și frisoanele. după terminarea transfuziei se vor păstra 5-10 ml sânge pentru verificări ulterioare. dacă sângele nu se mai scurge. cianoză.- bolnavul își va evacua vezica și intestinul gros. Este unul dintre cele mai grave accidente posttransfuzionale. dureri lombare. Accidente transfuzionale și posttransfuzionale În cursul transfuziei și după terminarea acesteia pot să apară o serie de accidente. cefalee. vâjâituri în urechi. Acestea pot fi: 1. Transfuzia de sânge se face 31 . bonavul va fi așezat în decubit dorsal. eventual cu 1-2ºC mai ridicată. temperatura camerei va fi cea optimă. iar după două ore se poate alimenta. se blochează glomerulii renali. B. se pune punga pe un stativ.

excreției. dureri toracice. eventual. Transfuzia unui sânge alterat. îi va face respirație artificială sau va pregăti. 2. Uneori apare o ușoară cefalee sau stare subfebrilă. 5. FUNCȚIONAREA UNITĂȚILOR DE TERAPIE INTENSIVĂ Unitățile de ATI sunt saloane. în vederea redresării sau menținerii funcțiilor vitale. spre deosebire de frisonul care apare la incompati-bilitatea de grup. 4. ci tardive. stop cardiac. 12. după trecerea perioadei de incubație. 3. asistenta va încălzi bolnavul cu pături și termofoare și îl va hidrata cu băuturi calde. HIV. Sângele hemolizat produce fenomene asemănătoare șocului transfuzional. tusește și are dureri toracice. în loc de sângele integral se vor prefera hematiile spălate sau transfuzia va fi precedată de medicație desensibilizantă cu ACTH. cardiaci. problemele de reechilibrare fiind identice cu cele ale pacienților chirurgicali. Reactivitatea neobișnuită a bolnavului apare datorită incompa-tibilității proteinelor din sângele donatorului și sângele primitorului. după care bolnavul este retransferat la secția de specialitate de care aparține. Asistenta va opri transfuzia. indiferent de specialitatea de care aparține bolnavul. cafea). Introducerea aerului în vasele sanguine este o complicație rară și apare dacă sângele se administrează sub presiune. ușor excitante (ceai. hemisuccinat de hidrocortizon sau Romergan. 6. va anunța medicul și se va pregăti cardiotonice și opiacee. Îngrijirea bolnavilor în unitățile de ATI au un caracter pasager.  Embolia pulmonară cu cheaguri se manifestă ca un accident hiperacut. Scopul acestei unități este restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. Administrarea într-un ritm accelerat a unei mari cantități de sânge poate provoca dilatația acută a inimii. Asistenta îi va administra oxigen. circulației. Bolnavul devine cianotic.obligatoriu izogrup: bolnavii cu Rh-negativ vor primi sânge doar de la donatori Rhnegativi. deces. dispneic. spirochetta pallida nu provoacă reacții imediate. Asistenta va înștiința medicul la primele semne. Până la intervenția medicului. dispnee. Transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliză cu insuficiență renală. care apar de obicei la una-două ore de la terminarea transfuziei. internând bolnavi foarte gravi. servicii sau secții de spital. alteori reacții urticariene sau edeme. tensiune arterială scazută. Această durată variază de la câteva ore până la 5-6 zile. hemoptizie. acidoză. grupate cu anexele necesare într-un singur complex care funcționează cu intensitate permanentă. scăderea tensiunii arteriale. șoc posttransfuzional. Apare puls slab. La acești bolnavi.  Sângele infectat cu germeni virulenți provoacă frisoane foarte puternice. care se manifestă prin simptomele insuficienței cardiace acute: tahicardie. cianoză. trusa pentru intubație traheală. 32 . în stare critică. renali etc. care debutează chiar în timpul transfuziei. respirației. VHB.  Sângele infectat cu VHC. Ea durează numai până la reechilibrarea dereglărilor funcționale vitale. care necesită o supraveghere permanentă și de cele mai multe ori o instalație și o aparatură deosebită. agitat.

Paturile trebuie să fie înconjurate de spațiu suficient pentru aparate și personalul de îngrijire. traseul ECG și EEG la 6-12 bolnavi deodată. fiindcă împiedică supravegherea ansamblului salonului. de obicei cu 6 paturi. acumulează praful și reprezintă surse periculoase de infecție. Salonul are o boxă rezervată pentru asistenta de serviciu. planul de hidratare a bolnavului. divizate în alte încăperi mai mici cu 3-2. amplasată în așa fel încât să poată supraveghea deodată pe toți bolnavii din salon. pulsul. unde se schimbă halatele și încălțămintea de protecție. oficiul. Asistenta din unitatea de ATI trebuie să aibă cunoștințe multilaterale de tehnică medicală. La fiecare pat sunt adaptate instalațiile pentru administrarea de oxigen. de radiologie sau alte aparate electronice de supraveghere a bolnavilor. În orice moment pacientul poate fi deplasat în sala de operație sau în alte săli fără a fi ridicat din pat sau să se întrerupă tratamentul. presiunea venoasă. lumină indirectă. odihnitoare. sunt supraînălțați cu sticlă. pentru tratamente cu aerosoli. Sarcinile asistentei medicale în secţia de ATI sunt legate în mare măsură de inventarul tehnic. dispozitive mecanice pentru schimbarea poziției bolnavului și anexe pentru perfuzii și transfuzii. Rinichiul artificial și chesonul pentru administrarea oxigenului sub presiune se așează în câte o cameră separată. iar paturile sunt despărțite între ele prin panouri mobile de aceeași înălțime.5 metri. Pereții despărțitori ai salonului. pe care trebuie să îl întrețină în stare perfectă de funcționalitate și sterilitate. dezbrăcarea și toaleta bolnavilor. respectiv un pat. Detectarea lor se semnalizează optic și acustic în boxa asistentei de serviciu. instalațiile de lumină. precum și dispozitivele de conectare ale aparatelor de supraveghere. de la 1. În secție se găsesc aparate portabile de ECG. în vederea prevenirii infecțiilor intraspitalicesti. În pat se folosesc saltele antidecubit. baia și WC-ul completează unitatea de ATI. răbdare. Saloanele sunt grupate în două zone distincte: septică și aseptică. răspundere. Există truse pentru intubație puse în genți care vor fi duse de către asistentă medicului în situaţii de urgență. planul de alimentare a bolnavului. Sarcinile asistentei: pregătire. Secția de ATI are legături funcționale directe cu serviciul de primire și cu blocul operator. roți pentru deplasare. numite camere filtre.Unitatea de ATI are la bază: saloane mari. Magaziile de lenjerie curată și murdară. Unele dintre acestea măsoară automat: tensiunea arterială. pentru aspirația secrețiilor. respirația. În aceste saloane se utilizează diferite tipuri de paturi de ATI prevăzute cu apărătoare. 33 Asi stenta va urmă ri: . În saloanele de ATI este important să se realizeze un microclimat optimal: aer condiționat și sterilizat. muncă în echipa. recoltări sânge de urgență. punerea în funcțiune a defibrilatorului. Saloanele sunt prevăzute cu tampoane. sondaj vezică. Despărțirea paturilor cu draperii nu este recomandată. temperatura optimă de 20-22°C.

injecții subcutane. tuburi de dren.specul nazal/auricular. injecții intramusculare. eprubete sau lame pentru recoltat secrețiile ce se vor da pentru examenul bacteriologic la laborator. . tăvițe renale. a aspectului pansamentelor.pense chirurgicale (cu dinți lungi). foarfeci drepte și curbe. asistenta va avea instrumentarul și materialul necesar steril. În vederea intervenției.- schema de tratament. Materiale și instrumente necesare: seringi de diferite mărimi. b) Instrumente pentru injecții și puncții: .mănuși de cauciuc – trebuie să fie sterile. . puncții lombare. 34 . cu două unghiuri. feșe de tifon. . se vor pudra cu talc. pense: chirurgicale.spatula linguală – lama metalică de 12-15 cm. . mănuși sterile de cauciuc.pensele și foarfecele vor fi desfăcute și spălate cu peria. tuburilor de dren și aspirație. 1-2 bisturie.trocare – pentru extragerea unor lichide din organism. 13.pelvimetrul. fiole de xilină 1% sau 4%.foarfecele chirurgicale (pentru tăiat pansamentele). observarea tegumentelor. dar și în alte specialități. . c) Instrumentele utilizate în tratamentul chirurgical curent: . . . igiena riguroasă a bolnavilor pentru prevenirea infecțiilor. valva vaginală.pense anatomice (cu zimți). Se vor respecta regulile riguroase de asepsie. romplast.ace de unică folosință – pentru injecții intradermice. puncții anestezice. se vor contoriza lichidele introduse și cele eliminate. puncții venoase.pense hemostatice (cu dinți sau cu fălci ovale). predarea sarcinilor turei următoare. ASISTAREA MICILOR INTERVENȚII CHIRURGICALE ȘI ÎNGRIJIREA PLĂGILOR Micile intervenții chirurgicale se efectuează în secțiile de chirurgie. Instrumentarul a) Instrumente pentru diagnostic: . .pense simple. hemostatice și depărtătoare. pentru aspirații. casoletă cu câmpuri sterile. ace chirurgicale cu portacul corespunzător. anatomice.seringi. . .

tampoane.să existe condiții de asepsie perfectă. Se va îndepărta cu grijă fașa sau vechiul pansament.plaga va fi ferită de factori nocivi. servește medicul cu instrumentele necesare. se degresează tegumentele. Asistenta se va spăla pe mâini și își va pune mănuși de cauciuc. pansamentul se schimbă zilnic sau la două zile. în timpul micilor intervenții chirurgicale. asistenta va aerisi salonul.Pregătire a bolnavului: asistenta va face o pregătire psihică a bolnavului. supraveghează bolnavul. asistenta va avea mâinile dezinfectate și va purta mască și bonetă. servește materialele de sutură. ajută la tamponarea rănii și la hemostază. obiectele nesterile nu se vor atinge de câmpul steril. șezând sau culcat. După curățire se vor dezinfecta și degresa tegumentele dinspre rană spre exterior. să fie bine fixat și să nu aibă hemoragii. soluții dezinfectante. de profunzimea ei. dar dacă pacientul este în stare gravă se poate face și la pat. va strânge și va curăța instrumentarul și materialele folosite. Pe rană se pot aplica 2-3 comprese sterile uscate sau umezite cu o substanță antiseptică indicată de medic. . Pacientul va fi așezat comod. hidrofilă. Asistenta examinează plaga.se va asigura un repaus perfect al regiunii lezate. . după terminare. aplică pansamentul. va urmări pansamentul bolnavului. Rana se poate spăla cu apă oxigenată. se dezinfectează apoi cu betadină sau cu tinctură de iod. feși. Compresele se aplică cu ajutorul penselor. Îngrijirea plăgilor se face de preferință în sala de tratamente. .pansamentul să asigure o bună absorbție a secrețiilor. Fixarea pansamentului se face cu leucoplast. după intervenție. îl va acoperi și îl va supraveghea. Asistenta va pregăti materialele necesare: pansamente. îl va imbrăca. instrumentele vor fi așezate pe un câmp steril pe o măsuță de sticlă. Grosimea stratului de vată depinde de cantitatea de exudat pe care plaga îl produce. pacientul nu mănâncă în ziua intervenției. Dacă pansamentul s-a efectuat în salon. Reguli: . Tot ceea ce se va îndepărta de pe plagă: pansamente. cruste se vor arunca într-un incinerator electric. După aseptizare se aplică un pansament protector. apoi o curăță. va așeza pacientul comod. se face o pregătire a câmpului operator: se rade părul. instrumentarul. Dezinfectarea se face cu alcool iodat 1% sau alcool de 70°. În timpul intervenției asistenta va avea următoarele sarcini: Îngrijirea plăgilor Modul de îngrijire a unei plăgi depinde de tipul plăgii. Peste comprese se așează un strat de vată sterilă. 35 . dacă este infectată sau nu și de starea generală a bolnavului.

 se administrează la indicația medicului sedative. 36 . se interzice folosirea cremelor depilatoare. se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină. Restricția alimentară: . Se va goli intestinul terminal: . .probele hepatice. . Pregătirea pacientului în ziua care precede operația:  se face o pregătire psihică a pacientului.24 de ore înaintea inter-venției. . Supravegherea înaintea operației constă în: .ureea și creatinina serică. . .recoltarea produselor pentru examene de laborator.14. Crearea câmpului operator: se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu un aparat de ras individual. . .grupul sanguin și factorul Rh. . hipnotice în seara dinaintea intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul nopții. .se cântărește bolnavul pentru dozarea premedicației și anestezicelor. duș sau toaleta pe regiuni.pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată). .se face clismă în seara dinaintea și în dimineața intervenției chirurgicale în caz de intervenție pe tub digestiv . în cazul bolnavilor imobilizați.  igiena pacientului: .se notează eventualele semne de infecție de căi respiratorii sau apariția menstruației la femei.se administrează un laxativ cu 12 .măsurarea funcțiilor vitale: puls. . .restricția aportului de alimente și lichide.asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației preanestezice.factorii de coagulare. .efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului. .sumarul de urină. . pe o suprafață largă (15/25 cm).TA. temperatură.se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operației.se face baie.pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea semnăturii consimțământului chirurgical. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENȚILOR Pregătirea pacientului pentru operație are obiective specifice: . Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu: .hemograma.ionograma sanguină.se efectuează ECG-ul și radiografia pulmonară. la pat. .se curăță regiunea ombilicală și zonele de flexie pentru a reduce riscul infecției prin floră cutanată. respirație.glicemia. dacă actul operator nu se desfășoară pe tubul digestiv și dacă tranzitul bolnavului este normal.

se schimbă meșele. pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul prezintă semne locale sau generale de infecție a plăgii (febră. scăderea TA și a pulsului. se evită mișcările bruște.se face pe targă.- se sistează orice alimente (lichide. . . se schimbă pansamentul la 24 ore după operație. Supravegherea curbei febrile: se măsoară și notează temperatura pacientului. se scurtează sau se îndepărtează drenul la indicația medicului. a sondelor și tuburilor de dren. se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi menținută decliv. tuburile de dren. se anunță medicul dacă pacientul nu urinează. Supravegherea eliminărilor: la cei cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabili-tatea și racordul sondei. 37 . solide) de la orele 21 înaintea operației.restabilirea homeostaziei fizice si psihice. cărucior. Obiective: . de la sfârșitul operației până la restabilirea stării de conștiență și a funcțiilor vitale (perioada de trezire a pacientului).managementul durerii. caz în care se recoltează secreție din plagă pentru examenul bacteriologic și antibiogramă. Transportul de la blocul operator: . se verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează spontan.  o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacientul a fost recuperat complet din anestezie până la momentul externării. se raportează medicului orice creștere patologică a temperaturii.se verifică permeabilitatea și poziția cateterelor. scăderea ° temperaturii rectale la 34-35 C. se scot firele de sutură la 5-7 zile.8 ore postoperator. la cei fără sondă se urmărește reluarea spontană a micțiunilor la 6 . se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operație. se supraveghează și se raportează semnele de hipotermie: somnolență. în funcție de indicația medicului și de evoluția plăgii.se supraveghează funcțiile vitale. Supravegherea și îngrijirea postoperatorie Deosebim:  o perioadă postoperatorie imediată. în condiții aseptice. frison. se face sondaj vezical. se menajează plaga. C. se combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături suplimentare. se golește punga colectoare și se notează cantitatea de urină.prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și precoce. iar după 3 zile plaga poate fi lăsată liberă dacă evoluția este bună. trusa de perfuzie. B. congestie locală). . dacă bolnavul prezintă glob vezical. Supravegherea postoperatorie imediată: . Se va supraveghea plaga: pansamentul să fie curat. Supravegherea postoperatorie precoce A.

1000 ml se elimină sub formă de perspirație la suprafața pielii. Eliminarea apei din organism se face pe mai multe căi: . . schema reluării alimentației este următoarea: . Apa din organism menține în soluție o serie de săruri minerale. la care defecația poate fi amânată până la vindecarea plăgii operatorii. este de 2000-2500 ml. 2/3 se află în interiorul celulelor. REECHILIBRAREA HIDRO . . Din această cantitate.dieta obișnuită.se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând cazurile cu intervenții ortopedice la nivelul membrelor inferioare.în ziua operației: hidratarea parenterală cu soluții prescrise de medic.1 .200 ml se elimină prin intestine (scaun). Mobilizarea operatului . se vorbește de deshidratare izotonă. ca și în stări patologice grave: 38 . Scăderea aportului de lichide și săruri minerale se produce prin lipsă totală sau parțială de ingerare. predominant sectorul intrasau extracelular. în 24 de ore.500 . D. după ce bolnavul a avut scaun.350 . . în vasele sanguine și spațiile interstițiale. .100 .500 ml se elimină sub formă de vapori prin plămâni. masaje. dacă bolnavul nu varsă. Dacă aportul insuficient sau pierderile interesează apa și electroliții în aceeași proporție. maxim o oră. constituind una din condițiile fundamentale ale vieții celulare. coloanei vertebrale.  se face masaj abdominal. se pun supozitoare cu glicerină.1.5 l se elimină pe cale urinară. . se practică clisma evacuatoare sau la indicația medicului se administrează un amestec litic (ser fiziologic + plegomazin + propranolol). Nevoia de apă a unui adult. 15.dieta hidrică în prima zi postoperator. în sensul circulației venoase. exceptând pacienții cu fisură anală sau hemoroizi. Supravegherea alimentației În cazurile obișnuite.ELECTROLITICĂ Apa constituie 62% din greutatea corpului la adult și peste 80% la copii.se solicită pacientului să execute mișcări active ale membrelor inferioare din oră în oră sau se fac mișcări pasive ale articulațiilor de la membre. Sărurile minerale din apă mențin presiunea osmotică a lichidelor din organism. E.dieta ușor digerabilă. de chirurgie curentă. .- - se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator și a patra zi pentru materii fecale. iar când sărurile minerale se elimină într-o proporție mai mare se vorbește de deshidratare hipotonă. a doua zi postoperator. Alteori se elimină apa în proporție mai mare. Un aport insuficient sau o pierdere exagerată de lichide sau săruri minerale duc la stări patologice de deshidratare. în situațiile speciale. care pot interesa. . . cand bolnavul nu își reia tranzitul intestinal:  se pune tub de gaze 15-20 minute. în funcție de cauze. vorbind de deshidratare hipertonă. iar restul. de 1/3.se schimbă poziția bolnavului din oră în oră în primele 24 de ore pentru a preveni pneumonia dată de stază pulmonară sau atelectazia pulmonară.

 lactatul de sodiu în soluție izotonică de 1. Lichidele trebuie administrate zilnic și ritmic. Glucoza se mai aplică și în soluții de 20 și 30%. tulburări de deglutiție. în polipnee. intravenoasă. subcutanată. de gradul III. în caz de pierderi mari de potasiu. rectală. atunci trebuie asigurat un aport mai mare de săruri minerale prin lichide hipertonice. Gravitatea este deosebită la copii. vărsături. pierderi de lichide prin febră. tensiunea arterială foarte scăzută. Hidratarea și mineralizarea organismului trebuie raportate la cantitatea și la calitatea pierderilor.5‰ . Asistenta va capta vărsăturile bolnavului într-un pahar conic gradat. bolnavul pierde 10% din greutatea corpului său și mai mult.4% în soluții de glucoză izotonică.4%. turgorul tegumentar foarte diminuat. Deshidratarea hipotonă apare în poliurii patologice. în caz de deshidratare izotonă se vor administra soluții de săruri minerale izotonice.  bicarbonat de sodiu în soluție aproximativ izotonică de 1. pulsul filiform. diabet zaharat. Astfel. Deshidratarea izotonă apare în: vărsături abundente. O parte din lichide se vor 39 . obnubilat și poate intra în stare de comă. 1. bolnavul este oligo-anuric. Dacă. Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgență maximă de îngrijire a bolnavului. În astfel de cazuri setea este extremă. după administrarea de diuretice. Dacă deshidratarea este hipertonă.7%. insolație. deshidratarea este hipotonă. duodenală. Substan ț e utilizate pentru rehidratare și remineralizare :  soluții izotonice de NaCl (7. intramusculară și intraosoasă. tulburări de deglutiție. Deshidratarea hipertonă se realizează în cursul transpirațiilor repetate.- come. În deshidratările grave. renali. în schimb. Rația de lichide se stabilește după pierderile de lichide raportate în 24 de ore. hemoragii masive. Volumetric se determină cantitatea de urină emisă și lichidele pierdute prin vărsături. la vârstnici. spasme sau stenoze esofagiene sau pilorice. febră (predomină pierderea apei). aspirație gastrică. fiind un bun adjuvant ca diuretic. 5% și 10%. antitonic și ca substanță cu o înaltă valoare calorică. diaree. atunci aportul de lichide trebuie acoperit prin soluții glucozat hipotone.9‰) denumite și ser fiziologic. diarei abundente. Rația de lichide se va administra pentru corecție în primele 4 ore.9%. la bolnavii hepatici. fistule gastrice sau intestinale. Că ile de hidratare a organismului Căile de administrare a lichidelor sunt: orală. Asistenta va supraveghea bolnavul și va avea grijă ca pacientul să ingereze întreaga cantitate de lichide prescrise. Pentru acest lucru trebuie stabilite cauza și mecanismul pierderilor de apă și de săruri minerale. cardiaci sau diabetici. transpirații. va măsura cantitatea de urină și va măsura tensiunea arterială a bolnavului. paracenteze repetate. stenoză pilorică și esofagiană.  soluții de KCl 2% sau 7. la intervale precise în cursul zilei. cu puține săruri minerale. în insuficiența corticosuprarenală. Calea orală este cea mai comodă și mai ușoară cale.  glucoza în solutie izotonică de 4. Nu se poate realiza în caz de vărsături.

administrarea medicamentelor în perfuzii continue și doze la care se urmărește un efect prelungit. d) Coagularea sângelui în ac sau în canulă se previne prin perfuzarea lichidului cu o soluție de heparină. se schimbă atât perfuzia cât și lichidul de perfuzat. hemisuccinat. Mânuirea nesterilă a aparatelor și a soluțiilor de perfuzie. Aceasta se va introduce până în duoden și apoi se racordează la rezervorul unui aparat de perfuzie. 2. . la necroze. se vor administra antihistaminice. neliniște. 40 . polipnee. Instrumente: trusa pentru perfuzat soluții ambalate original. sau un alt rezervor cu scurgere interioară (tip irigator) cu ajutorul unui tub de cauciuc pe parcursul căruia s-au intercalat un robinet sau un pretub reglabil și un picurător. diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici. în cazul soluțiilor hipertone. cardio-tonice. Se întrerupe imediat curentul de lichid și se continuă pe un ritm lent perfuzia. creșterea tensiunii arteriale se combate prin reducerea la minimum a ritmului de hidratare.pentru perfuzii de sânge (transfuzii). . mușama sau prosop steril puse sub membrul bolnavului. . care poate rămâne pe loc câteva zile sau chiar săptămâni. administrarea de diuretice (furosemid). La nevoie se administrează oxigen și se încălzește bolnavul cu termofoare. Calea intravenoasă este singura cale judicioasă pentru reechilibrarea hidrotonică și volemică. . Introducerea lichidelor în venă se poate face direct prin canule metalice fixate în venă. ca dispnee și dureri precordiale. sau utilizarea de soluții cu substanţe piretogene dau naștere la frisoane.administra în stare caldă.în caz de tulburări hidro-electrolitice. Ea se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de intro-ducerea canulei în venă și întreruperea perfuziei înainte de a se goli lichidul din rezervor și tub. benzi de leucoplast.pentru alimentația pe cale parenterală. Calea duodenală Administrarea ritmică a lichidelor pe cale intestinală poate fi asigurată pe sonda duodenală. dând semne de insuficiență circulatorie. poate fi utilizată în urmă-toarele scopuri: .în scop depurativ. . prin canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor care apoi se retrag sau prin denudare de venă și fixare în ea a unei canule. c) Revărsarea lichidului de perfuzie în țesuturile perivenoase poate da naștere la flebite sau. Hiperhidratarea manifestată prin tuse.pentru corectarea proteinelor sanguine în caz de hipo și dispro-teinemie. pentru reechilibrare. lichidul de perfuzat încălzit la temperatura camerei. b) Embolia gazoasă apare prin pătrunderea aerului în curentul circulator ducând la apariția de sincope cardiace. Accidente. Perfuzia intravenoasă. 3. incidente și complicații: a) Introducerea bruscă a unei mari cantități de lichide în circulație poate supraîncărca inima. Se va opri perfuzia. altele la temperatura camerei pentru a nu declanșa reflexe patologice. expectorație. picătură cu picătură.

2) Comportamentul față de vârstnici .baie generală de două ori pe săptamană. La pacientul vârstnic. .suprafața patului trebuie să fie perfect netedă pentru a evita escarele de decubit.asistenta va da dovadă de delicatețe și răbdare. 4) Asigurarea odihnei pasive . .baie parțială la pat. Tehnica este asemănătoare cu administrarea soluțiilor medicamentoase pe cale rectală. . Lichidele zaharate. Particularitățile de îngrijire a bolnavilor vârstnici izvorăsc din caracterele fiziologice și patologice ale vârstei înaintate. . Majoritatea problemelor de îngrijire a vârstnicilor izvorăsc din incapacitatea lor de a se adapta.vor fi transportati pe targă. 3) Igiena corporală .vor fi plasați în saloane liniștite. datorită tulburărilor nervoase pe care le prezintă în cadrul aterosclerozei cerebrale. După 65 de ani vorbim despre vârstnici. . necesitând aceeași aparatură. Calea rectală Hidratarea organismului pe cale rectală se face în condiții excepționale prin clisme. pentru că ei prezintă tulburări de echilibru. cărucior sau fotoliu rulant.va fi primit cu o amabilitate deosebită. 41 . ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR VÂRSTNICI Procesul de îmbătrânire se instalează la vârste foarte diferite. 16.frecționarea pielii cu creme emoliente.va pregăti psihic bolnavul pentru investigații și tratament. . boli articulare. . În spital. încălzite la temperatura corpului se absorb foarte bine pe această cale. . Acestea se rezumă la următoarele: . . . osteoporoza.multi vârstnici au tulburări de somn: insomnie nocturnă și somnolență diurnă. . picătură cu picătură. cu simptomatologie puțin zgomotoasă sau atipică față de adult. bolile pot evolua atipic.frecvența bolilor degenerative ca: arteroscleroza.vor fi însoțiți când se deplasează pe scări.diminuarea capacității de regenerare a țesuturilor. .igiena zilnică cu sau făra ajutor.scăderea forțelor de rezervă ale organismului. unii pacienți în vârstă se simt anxioși sau agitați. ajungând imediat prin circulație portală.cei care au probleme de orientare vor fi însoțiți la toaletă și la investigații.din cauza termoreglării dificile nu vor fi plasați lângă geamuri și vor fi bine acoperiți. . 4.sensibilitate față de tulburările hidro-electrolitice.ajutor la pieptănat la femei și ras la bărbați. .reducerea până la dispariție a capacității de acomodare.reducerea sau dispariția imunității active față de infecții.Robinetul se calibrează în așa fel ca numărul picăturilor să varieze între 60 și 100 pe minut. în ficat. Problemele legate de spitalizarea persoanelor aflate la vârsta a treia vizează: 1) Primirea pe secție și amplasarea bolnavului . . Mulți vârstnici prezintă tulburări de memorie. . după caz.

infarct miocardic. pacientul stă pasiv. În grijirea pacienț ilor muribunzi: . moale și neregulat. .asistenta nu va părăsi pacientul nici după ce acesta și-a pierdut cunoștința. moartea se instalează după o stare de agonie care durează ore sau zile. 5) Alimentația bolnavului vârstnic . semnele și ora decesului.rigiditatea cadaverică. La deces se constată : . cade mandibula. Respirația este zgomotoasă. .i se vor îndepărta secrețiile. Viața bolnavului se poate termina în câteva secunde. reflexul pupilar dispare. săruri minerale și lichide. . . încurajarea și vizitarea de către cadrele medicale a vârstnicului îi creează o stare de siguranță și adoarme mai ușor.consumul caloric este în general redus. . bolnavul este palid. 6) Supravegherea tranzitului intestinal și a diurezei .unii pacienți sunt inapetenți. . ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR TERMINALI ȘI SARCINILE ASISTENTEI DUPĂ CONSTATAREA DECESULUI Sfârșitul vieții bolnavului spitalizat poate fi brusc sau lent.asistenta va supraveghea apetitul.se va asigura rația de lichide. 42 .paliditate cadaverică. precum în caz de embolie pulmonară. Pulsul este slab. . Reflexele diminuează progresiv.uneori.administrarea medicamentelor se va face până în ultimul moment. 7) Supravegherea bolnavului și ajutorul asistentei la stabilirea diagnosticului .consumul de glucide și lipide e forțat. cu gura întredeschisă. tranzitul intestinal. curba febrilă.uneori pacientul aude ce se vorbește în anturajul lui.capul bolnavului va fi așezat într-o parte. . pentru a se putea introduce mai ușor necesarul de proteine. ochii sunt sticloși și adânciți în orbite. De multe ori însă. . .se vor lua măsuri de hidratare.se va reglementa constipația habituală pe cale dietetică. . Asistenta anunță medicul înainte sau în momentul decesului bolnavului și va nota în condica de predare ultimele medicamente ce s-au administrat pacientului.pacientul va fi izolat într-o rezervă. scăderea interesului pacientului față de mediul ambiant.bolnavul trebuie întreținut curat și uscat. tulburările de orientare. horcăită. - 17. . În cursul agoniei circulația se înrăutățește.va fi susținut până în ultimul moment. . uneori prin clisme evacuatorii. aritmii cardiace.abolirea reflexului pupilar.i se vor îndepărta protezele. .oprirea pulsului și a respirației. .

Cadavrul se înfășoară în cearceaful rămas sub el. pe bază de bon. la nevoie. Decesul influențează defavorabil starea psihică a celorlalți pacienți. Asistenta îmbracă. Efectele rămase de la bolnav se predau aparținătorilor. se îndepărtează pansamentele și emplastrele. Asistenta va avea grijă să nu fie bolnavi pe hol în momentul transportului din salon al cadavrului. iar lenjeria va fi spălată separat. 43 .Decedatul rămâne în pat încă două ore înainte de a fi transportat. peste uniforma ei. un halat de protecție și mănuși de cauciuc. Patul trebuie spălat și. Mortul este dezbrăcat complet. lenjeria e îndepartată din pat. maxilarul inferior se leagă cu o compresă uscată în jurul capului. membrele se întind. dezinfectat. ochii se închid cu tampoane umede.

P A R T E A S PE C IA LĂ
1. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENȚĂ RESPIRATORIE
Definiţie: este incapacitatea plămânilor de a face faţă schimburilor de gaze, în condiţii de repaus şi efort. Cauze a. Bronhopulmonare: - stenoze ale căilor aeriene superioare: corpi străini, laringite acute, - crize de astm, neoplasme, - reducerea câmpului respirator, - pleurezii masive, - pneumonie, - pneumotorax, - BPOC. b. Cauze extrapulmonare: deprimarea centrului respirator – intoxicaţie cu barbiturice, opiacee, anemii, afecţiuni nervoase, come.

Conduita de urgență
Materiale necesare: - aparat de aspiraţie, - oxigenoterapie, - trusă de intubaţie laringiană, laringoscop, - trusă pentru traheostomie, - ace, seringi sterile, - medicamente, - aparat de respiraţie artificială.

Obiective şi măsuri
a. În obstrucţii supraglotice: - aşezarea bolnavului în decubit dorsal cu capul în hiperextensie, - împingerea anterioară a mandibulei şi tracţionarea limbii, - curăţirea cavităţii bucale de secreţii, - aplicarea loviturilor pe toracele posterior, - intubaţie oro-faringiană cu canula Guedel. b. Permeabilizarea căilor respiratorii în obstrucţiile subglotice: - se practică manevra drenajului postural – asistenta aşează bolnavul în decubit ventral sau lateral, cu capul mai jos de trunchi; - secreţiile se pot aspira electric, cu aspiratoare şi instrumente perfect sterile; - se mai recomandă apăsarea diafragmului de jos în sus; - în obstrucţiile severe se practică intubaţia orotraheală şi traheostomie, după care se face aspirarea secreţiilor cu racord la sondele de aspiraţie.

Oxigenoterapia
se face cu sonde nazale sterile, după ce oxigenul a fost umidificat, cu debit de 16 -18 l/min.
44

Respiraţia artificială
se aspiră secreţiile, se face respiraţie „gură la gură”, „gură la nas”, cu dispozitiv de respiraţie cu burduf, acţionat manual, la domiciliul bolnavului, în timpul transportului, în camera de gardă; - în spital, secţii de ATI, se face respiraţie artificială mecanică (respiraţie asistată). Asistenta va preveni funcţionarea defectuoasă a aparatelor sau oxigenoterapia în exces. -

Măsuri terapeutice etiopatogenice
scoaterea din mediu hemisuccinat de hidrocortizon i.v. bronhodilatatoare i.v. puncţie pleurală

Asistenta ajută menținerea poziţiei bolnavului semişezând, umidifică atmosfera din încăperi.

Supravegherea pacienţilor spitalizaţi
asistenta urmăreşte: TA, pulsul respiraţia tegumentele pacientului temperatura expectoraţia diureza, transpiraţia.

Asistenta notează parametrii pe foaia de observaţie a pacientului, ajută la hrănirea şi hidratarea pacientului: alimentaţia cu lingurița. Va schimba poziţia bolnavului periodic, practică tapotaj toracic, aeriseşte salonul.

2. ÎNGRIJIRI SPECIALE ÎN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR
Unele boli respiratorii au caracter infecţios, altele sunt cronice (bronşite cronice, emfizem pulmonar), altele constituie urgenţe: embolia pulmonară, hemoptiziile, edemul pulmonar.

Obiective Asigurarea condiţiilor de spitalizare
saloane luminoase, bine aerisite, suficient încălzite la 20° sau mai mult umidificarea aerului în saloane asistenta aeriseşte salonul, are grijă să se folosească aspiratoarele de praf şi ştergerea umedă la curăţirea salonului bolnavii infecţioşi se vor izola în saloane speciale, separate. hidrozaharată în perioadele febrile se evită tutunul, grăsimile, alcoolul. se măsoară temperatura se notează pulsul, respiraţia, diureza se combat durerile toracice: antiinflamatoare, antalgice; tusea cu codeină oxigenoterapie: 6l pe minut
45

Alimentaţia

Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală

-

expectorante: mucosolvan, acetilcisteină bronhodilatatoare: miofilin, hemisuccinat în infecţii bronşice, pneumonii, se administrează antibiotice.

Îngrijirea pacienţilor cu astm bronşic - bolnavul va fi adus în poziţie şezândă, va fi sprijinit - se anunţă medicul imediat - în criză de astm se pregătesc pentru abord intravenos ace, seringi, fiole de miofilin, hemisuccinat de hidrocortizon; antihistaminice: romergan - se practică oxigenoterapia - în cazuri severe: respiraţie asistată. Asistenta asigură condiţiile de microclimat: aerisire salon, căldură suficientă, hidratează pacientul, ajută alimentarea acestuia. Se va diferenţia criza de astm bronşic cu cea de astm cardiac, în care pacientul prezintă tahipnee, tahicardie, dispnee inspiratorie.

3. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR Introducere
Aparatul cardiovascular este format din: - inimă, - vase sanguine: artere, vene, capilare, sistem limfatic.

Rolul aparatului cardiovascular
transportă sânge, substanţe nutritive la ţesuturi şi organe; transportă produse de metabolism de la ţesuturi şi organe către organele de excreţie.

Educaţia pacientului legată de prevenirea bolilor cardiace
Cunoaşterea factorilor de risc cardiovascular - hipertesiunea arterială, - diabetul zaharat, - obezitatea, - fumatul, - dislipidemia, - stresul psihic. Măsuri de prevenţie: - alimentaţie echilibrată: fără exces de sare şi grăsimi, - combaterea obezităţii, - regim de viaţă echilibrat: exerciţii fizice uşoare zilnic, plimbări în aer liber, - suprimarea fumatului, - evitarea stresului psihic, - control periodic al tensiunii arteriale, - control periodic al persoanelor cu risc crescut pentru diabet zaharat şi dislipidemie.

46

ASLO. . . Explorări funcţionale Pentru cord: . Palparea: .angină pectorală. Investigații paraclinice Radiologice: .anevrism disecant de aortă.oscilometria.glicemie. test Holter. . Pentru vasele periferice: . Semne şi simptome ale pacientului cardiac la internare sau pe perioada spitalizării Durerea precordială în caz de: .culoarea tegumentelor: paloare. Palpitaţiile: . . . creatinină. . cianoză.măsurarea presiunii venoase centrale.ecoDoppler vascular pulsatil.3.tomografie computerizată. .inspecţia membrelor inferioare: culoare tegument. Examinări de laborator: .absenţa pulsului. Pentru vase: . .apare după efort. neliniște. .RMN. absenţa pilozităţii. . timp Howell. .infarct miocardic. 47 . coronarografie. . temperatura tegumentelor. INR.edeme ale membrelor inferioare în insuficiența cardiacă.VSH.hemocultură.apar în aritmiile cardiace.se accentuează uneori noaptea (astmul cardiac).radioscopie toracică. tulburări trofice. uree.examen ecocardiografic. colesterol.electrocardiograma de repaus şi de efort.poziţia pacientului (ortopnee în insuficiența cardiacă).semnifică insuficiența ventriculară stângă.1.pericardite. Evaluarea morfo-funcţională a pacientului cardiac Examen fizic Inspecţia: . lipide.poate fi însoţită de tuse. . . apoi şi în repaus. . .măsurarea tensiunii arteriale. ionogramă serică.radiografie toracică. Dispneea de cauză cardiacă: . .aortografie. .

apar mai ales la membrele inferioare ca semne ale insuficienţei cardiace. Atitudinea în faza de prespital: . Date de anamneză: . Asistenta: .. a anxietăţii. abuz de cafea. Îngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut Definiţie: infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizează prin necroză miocardică. .tuse. .extremităţi reci. sedentarism.se continuă măsurile de prim-ajutor. 48 . . determinată de o obstrucţie coronariană prin tromboză (ocluzia acută a unei ramuri a arterelor coronare). obezitate. . greţuri.durerea se însoţeşte de anxietate. diabet zaharat. Atitudinea de urgenţă: Asistenta împreună cu medicul urmăresc realizarea obiectivelor: . . În spital: .dispnee.oxigenoterapie. .diagnostic precoce.pregăteşte la nevoie defibrilatorul. .astenie. după mese copioase. Manifestări extracardiace: . .monitorizarea funcţiilor vitale. efort. . .pot fi determinate de stări emoţionale. . . .prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive.pacientul însoţit de medic + asistentă. .transpiraţii. . de obicei seacă.montează electrozii şi înregistrează traseul ECG.puls aritmic.2. 3.combaterea durerii.pacientul va fi dus cu targa sau căruciorul de la salvare până la spital.balonări. Edemele: .montarea unei perfuzii.paloare. Examenul pacientului: .TA poate scădea. care nu cedează la nitroglicerină sau atipică (în epigastru). .durere anginoasă tipică. stres. se poate ajunge la colaps. . Tablou clinic: .circumstanţe de apariţie: efort fizic.transport cu salvarea.nicturie.factori de risc predispozanţi: HTA. hipercolesterolemie. .

recoltează de urgenţă sânge pentru examene biologice: leucocite. . . apoi în repaus.reducerea nevoilor energetice ale organismului. Problemele bolnavului.să urmărească atent funcţiile vitale: puls.creatininei.) la indicaţia medicului. . timp Quick. Sarcinile asistentei: plan de îngrijire Asigurarea repausului fizic: 49 .radiografiei de torace. .dispnee de efort. .mărirea forţei de contracţie a inimii. glicemie. .glicemie. . Măsuri terapeutice: . diureză.să grupeze la maxim intervenţiile. . Sarcini speciale ale asistentei: . servire la pat cu ploscă şi urinar). . β-blocante (metoprolol).v.să mobilizeze la minim pacientul. . GOT.sedarea pacientului: diazepam.să asigure bolnavului maximum de confort fizic şi psihic (alimentaţie pasivă la pat. TA.combaterea durerii: mialgin. . . . . .edeme ale membrelor.va asigura o alimentaţie echilibrată.tuse. igienă pentru tegumente şi mucoase.ECG. VSH. .3. Îngrijirea specială a pacienţilor cu insuficiență cardiacă are ca scop: . va mobiliza progresiv pacientul.la indicaţia medicului. temperatură. .nicturie.cianoză. semne fizice: . creatinfosfokinaza-MB.profil lipidic. respiraţie. Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență cardiacă Definiţie Insuficiența cardiacă reprezintă o incapacitate a inimii de a asigura un debit corespunzător nevoilor de oxigen ale ţesuturilor în repaus şi la efort. . Explorări paraclinice: Asistenta va recolta sânge pentru dozarea: . tegumentele fiind reci la extremităţi. Pacientul va fi însoţit pentru efectuarea: .ecocardiografie.balonări.dezobstrucţie farmacologică: streptokinază sau tratament anti-coagulant (heparină i. .ionogramă. după caz. va limita vizitele aparţinătorilor.în faza acută. - 3. .limitarea necrozei miocardice: perfuzie cu nitroglicerină.

promptitudine la solicitări. . intestinul subţire. se ve ține evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate.zilnic se va schimba lenjeria de corp. .cardiotonicele se dau doar la indicaţia medicului (digoxin comprimate. limitarea vizitelor.lichidele îngerate: 1. căile biliare. . Dieta va fi: . . .v.schemei terapeutice. Date de anamneză: se vor avea în vedere: Antecedente personale: . .saloane cu ambianţă plăcută. . 50 .diureticele se administrează oral sau i. .părţile edemaţiate se vor ține ridicate. de la cavitatea bucală la rect.de hepatită virală. Educaţia sanitară a pacientului vizează respectarea: .v. se manifestă divers. Prevenirea trombozelor: . . .se urmăreşte zilnic greutatea pacientului. Asigurarea igienei personale: .dietei.odihnă ziua în fotoliu.repausului. ficatul. În vederea stabilirii unui diagnostic. Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative: . . Asigurarea repausului psihic: încurajarea pacientului.. sau fiole administrate i. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI GASTRO-INTESTINALE Introducere – date de anatomie Tubul digestiv.se face toaleta la pat.5-2 l în 24 ore. prin vasta sa întindere. pancreasul.).în unele cazuri. mezenterul şi epiplonul.4-5 mese/zi. intestinul gros. . . hipocalorică. 4. În cavitatea abdominală există o multitudine de organe: stomacul. pancreas) şi cu organele de vecinătate.hiposodată. . este necesară completarea datelor clinice cu cele paraclinice. se administrează ca tratament de întreținere dimineața.se fac frecţii cu alcool diluat pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice. după caz – în urgenţe. .prevenirea infecțiilor respiratorii.pe lângă parametrii vitali. ultima cu 3 ore înainte de culcare. în funcţie de porţiunile anatomice şi interrelaţiile cu glandele anexe (ficat.se vor masa membrele inferioare zilnic.pat cu utilaj de rabatare  ortopnee.pielea se va menține uscată.se combate constipaţia. Administrarea medicamentelor .

. ionogramă.gastroscopie.durerea abdominală. amilazemie.parazitoza intestinală.  oprirea tranzitului  ileus. . .colici biliare.explorarea secreţiei gastrice.eco-endoscopia esofagiană. vărsăturile.Recoltare de probe de scaun pentru: examen coproparazitologic. 51 . Simptomele funcţionale în bolile digestive – pot fi sesizate de asistentă: .esofagoscopia.. .bariu-pasaj.anuscopie. . grăsimi în exces. . Asistenta va avea grijă ca pacientul să nu mănânce cu 12 ore înainte de explorări.sughiţul.Recoltarea de sânge pentru: hemoleucogramă.radiografie abdominală pe gol. . Rolul asistentei medicale privind recoltarea produselor biologice şi pregătirea pacienţilor pentru explorări paraclinice: .istoric de boală ulceroasă. . .tenesmele şi pruritul anal.irigografie.tulburările de apetit (inapetenţa. . Pentru intestine: . .rectosigmoidoscopie.colonoscopie totală.balonările. . Obiceiuri alimentare: consum de alcool.examen radiologic: cu substanţă de contrast (sus-pensie sau pastă de sulfat de bariu). VSH.tulburări de tranzit intestinal:  diareea.greaţa.disfagia (tulburare de deglutiţie).pirozisul.eco-endoscopie gastrică. . . . .pH-metria esofagiană.Explorări paraclinice: Pentru esofag: . anorexia).regurgitaţia sau eructaţiile. . . Pentru stomac: . condimente sau dietă săracă în fibre. . . transaminaze. . . bacteriologic şi pentru hemoragii oculte (test Haemocult).  constipaţia. .

abces cerebral). . iar pacientul nu va mânca în ziua examinării. de cauze digestive sau extra-digestive.tăviţă renală. 4.oligurie. .infecții şi intoxicații acute.insuficiența renală. .gastrite acute. se fac clisme.material pentru reechilibrare hidroelectrolitică (soluţii perfu-zabile). Măsuri de realizare: .alterarea stării generale. .convulsii. .muşama. .aduce o tăviţă renală şi îl linişteşte psihic.stări care cauzează edem cerebral şi hipertensiune intracraniană (tumori cerebrale.tahicardie şi hipotensiune. . Îngrijirea bolnavilor cu vărsături Vărsăturile apar în afecţiuni numeroase. Semnificaţia vărsăturilor: prin repetare pot duce la deshidratare. Conduita de urgenţă Sarcinile asistentei medicale: . 52 .abdomenul acut (apendicită acută.aşează pacientul în poziţie semişezândă. . Îngrijiri acordate în spital Materiale necesare: .infarct miocardic acut. . .poziţia bolnavului:  semişezând. .somnolenţă.1. .pahar pentru clătit gura.În cazul examinărilor radiologice şi endoscopice pacientul va fi pregătit special cu 2-3 zile înainte. .dischineziile biliare. iar în preziua examinării va consuma doar un mic-dejun şi supă la orele 13. Unele afecţiuni reprezintă urgenţe medicale sau chirurgicale şi au asociate ca simptome vărsăturile: . . .seringi pentru spălătură gastrică. Gravitatea lor este sugerată de: . ocluzie intestinală. se vor administra laxative. . Alte cauze ale vărsăturilor: . cu perturbarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.pacientul e plasat într-un salon aerisit şi va fi izolat cu un paravan de restul salonului. ulcer perforat).tegumente şi mucoase uscate. . . .pancreatitele.sondă pentru aspiraţie gastrică.pregăteşte trusa de perfuzie. comă.nu va părăsi bolnavul. .

Rolul asistentei este să administreze tratamentul prescris de medic.v. .2. Îngrijirea bolnavilor cu diaree Diareea poate apărea singură sau însoţeşte vărsăturile.asistenta susține cu o mână fruntea bolnavului şi cu cealaltă mână plasează tăviţa renală sub gură şi bărbie.).Se suspendă alimentaţia pe gură.paravan . . se face spălătură gastrică .termofoare .Emetiral (drajeuri a 5 mg sau supozitoare). şezând. se impun aceleaşi măsuri urgente de prevenire a deshidratării ca şi în cazul vărsăturilor (perfuzie cu ser fiziologic) şi terapia de urgenţă a bolii de bază.pături .se protejează lenjeria cu muşama. . soluţii cu aminoacizi.materiale pentru toaleta regiunii anale .muşama .Atropină (fiole a 1mg. 10%.bolnavul e invitat să inspire adânc. .  decubit dorsal cu capul într-o parte. ea se va face la început parenteral cu perfuzii cu glucoză 5%. Plan de îngrijire Pentru îngrijirea în spital a bolnavilor cu diaree.No-spa 1-2 fiole/zi i. se practică aspiraţie gastrică continuă . În cazul bolnavilor din ambulator în stare gravă.ploşti .. Bolnavul deshidratat prin diaree prezintă aceleaşi simptome şi semne descrise la vărsături.la pacienţii inconştienţi. mai ales dacă sunt asociate şi cu vărsături.material pentru hemocultură şi coprocultură. Alimentaţia şi corectarea tulburărilor hidroelectrolitice: .. vitamine şi electroliţi. 1-3 fiole/zi s.c. 53 . 4. se întoarce capul bolnavului în partea stângă.se îndepărtează protezele dentare.aleze (traverse) . Măsuri speciale: .asistenta şterge pacientul la gură cu un şervet. .materiale pentru perfuzie . .Metoclopramid 1-2 fiole/zi i.în caz de stenoză pilorică sau ingestie de substanţe toxice. sau i. .asistenta ajută bolnavul să clătească gura pentru curăţirea resturilor alimentare .v. asistenta va avea pregătite: Materiale necesare: . până la internarea în spital. cu risc de aspiraţie a conţinutului vărsăturilor.m. Tratament medicamentos: .materiale pentru reechilibrarea hidroelectrolitică . Diareile acute constituie urgenţe datorită tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic.materiale pentru recoltarea probelor de sânge şi materii fecale .

Măsuri de realizare: . recoltarea de produse biologice şi urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative. Asigurarea alimentaţiei Măsuri de realizare: . bunăvoinţă şi răbdare.diareea intensă duce la mari pierderi de energie calorică.pentru analiza de fecale.se recomandă ca bolnavilor cu incontinenţă de fecale sau diaree intensă. . Prin diaree se pierd mai mult sodiu şi potasiu. .asistenta pregăteşte un număr suficient de aleze şi comprese pentru a le avea la dispoziţie.numărul scaunelor poate ajunge la 10-20 pe zi. Măsuri de realizare: .supravegherea tranzitului intestinal şi a igienei locale.asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură. pături.în caz de infecții. .bolnavul va fi plasat într-o rezervă sau izolat de restul salonului cu un paravan.Obiective: Pregătirea condiţiilor de îngrijire Măsuri de realizare: . unele emisii vor fi captate în bazinet. . se recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun pentru coprocultură. . rehidratarea se poate face pe cale orală. Asigurarea repausului şi menținerea temperaturii constante Măsuri de realizare: . supă de morcovi strecurată. se va aşeza sub bolnav o ploscă pneumatică de cauciuc. să li se aşeze între picioare comprese uscate care să acopere regiunea anală. Schimbarea acestora ca şi a alezelor se face ori de câte ori este nevoie. Se urmăreşte înlocuirea pierderii de ioni. epuizând rapid forţele bolnavului.în diaree. . mere crude rase (dacă bolnavul tolerează).corectarea tulburărilor hidroelectrolitice. zeamă de orez. Asistenta va efectua îngrijirile acestor bolnavi cu multă înţelegere. afine sau muşeţel).în caz de incontinenţă de materii fecale. Toaleta anusului se face de mai multe ori pe zi şi se dezinfectează cu acid boric 2-3%. . . pernă electrică pe abdomen. Bolnavii vor fi încălziţi cu termofoare. care se va schimba periodic. . pentru ca materiile fecale să nu se împrăştie pe suprafaţa patului. însoţite şi de dureri (în holeră poate ajunge la peste 100).dacă numărul scaunelor este mic şi starea bolnavului este bună. 54 . Asistenta va servi bolnavul cu ceai neîndulcit (mentă. .patul se acoperă cu muşama şi traversă. având în permanenţă grijă de a le menaja pudoarea şi îi va linişti din punct de vedere psihic (vezi îngrijirea bolnavilor cu vărsături).alimentaţia în primele 24-48 de ore constă din dietă hidrică.repausul la pat se impune în cazurile cu stare generală alterată. . coarne. acesta va fi însoţit de infirmieră la toaletă. De aceea bolnavul trebuie servit cu plosca la pat. (Este bine să se lucreze cu două ploşti pentru a se putea rezerva timp suficient pentru curăţirea ploştii). comple-tată cu perfuzii intravenoase.

 Pentru tratament simptomatic. La 80% din pacienţi. asemănător zaţului de cafea. grăsimile prăjite. nu apar simptome. scobutil). . supe strecurate de legume cu paste făinoase. ciocolata.antibiotice (doxiciclin).saprosan (3x1 drajeuri/zi). papaverină. condimentele. Melena (scaun): Sângele eliminat prin intestin este negru ca păcura.- treptat. .sulfamide. pe când la ceilalţi 20% sângerarea continuă. Tratament medicamentos Măsuri de realizare: asistenta pregăteşte medicamentele pe care. . hemoragia se autolimitează. Consumul de AINS este responsabil de o incidenţă încă crescută a HDS. se introduc cantităţi mici de carne slabă fiartă. culoarea sângelui poate fi roşie deschisă. la indicaţia medicului. le administrează. calciu carbonic. dacă pierderile sunt peste 2000 ml. în caz de pierderi de peste 1500 ml apare şocul hipovolemic. Se înterzic pentru o perioadă de timp: laptele.fermenţi digestivi.smecta. cât şi în melenă. fiind digerat pe parcurs de sucurile digestive (melena apare când sângerarea este mai mare de 100 g).deces.loperamid. în 4-5 zile. HDS acută semnificativă este considerată atunci când Hb scade cu mini-mum 2 g%. dacă hemoragia este fulgerătoare şi masivă. 4. Hemoragiile digestive superioare pot fi secundare unei afecţiuni digestive sau reprezintă manifestarea unei boli generale. ouă fierte moi. legumele bogate în celuloză. spasmolitice (atropină. Îngrijirea bolnavilor cu hemoragii digestive Definiţie Pierderea de sânge cu oricare localizare între esofagul superior şi ligamentul Treitz reprezintă hemoragia digestivă superioară (HDS). acestea pot fi: .la pierderi de 400-500 ml de sânge. Menţionăm că atât în hema-temeză. conservele. eventual amestecat cu resturi alimentare. supă. se ajunge la o alimentaţie completă. brânză de vacă.preparate de bismut. . Hematochezia (rectoragia): pierderea de sânge pe cale rectală. . . . 55 . Consecinţe: .  Pentru tratament antimicrobian: .3. dulciurile concentrate. pâine albă prăjită.derivaţi ai nifrofuranului (furazolidon 4x1 comprimat/zi). Manifestări Hematemeza (vărsături): Sângele eliminat din stomac (în hematemeză) este brun închis.

. . . . Cauze generale: .etapa de reanimare. . Măsuri de urgenţă . . Clasificare procentuală a cauzelor mai importante ale HDS .hipertensiune portală de diverse cauze (ciroză hepatică.sânge pentru hemoleucogramă.monitorizarea aspiratului gastric. stomac. Evaluare rapidă: .date de anamneză.Protocol de investigare şi tratament Se stabileşte: . .se urmăreşte diureza. . Alte cauze: . HDS reprezintă o situaţie de urgenţă  îngrijire în secţii de ATI.gastrite hemoragice acute (erozive şi medicamentoase).sondă nasogastrică. intestin).gastroduodenita erozivă hemoragică 4%.ulcer gastroduodenal 55-60%.stabilirea cauzei (sediul HDS). .abord venos pentru soluţii perfuzabile.varice esofagiene. Recoltări de urgenţă: . Simptomele şi semnele HDS Simptomele şi semnele de anemie pot preceda sau însoţi hematemeza şi melena. grup sanguin şi RH.  chirurgical. 56 .  Puls tahicardic >120 b/min. tromboză a venei porte etc.diagnosticul pozitiv.tumori benigne şi maligne ale tubului digestiv (esofag. . Cauzele HDS Ulcerul gastric şi duodenal reprezintă cauza principală şi cea mai frecventă a hemoragiilor digestive superioare. . . . . . creatinină.enterite. pentru transfuzie.se apreciază intensitatea (gravitatea) hemoragiei.tumori gastrice 4%.angioamele (malformaţii a-v) 6%.măsuri de tratament:  medical.ECG.varice esofagiene 15%.boli de sânge (sindroame hemoragice). . lavaj gastric.simptome şi răsunet hemodinamic:  TA <90 mmHg.).boli ale vaselor. glicemie. . . .teste de coagulare.

Această măsură terapeutică trebuie aplicată atât la domiciliul bolnavului şi în timpul transportului către spital. . . epistaxisul. .transpiraţii.anxietate. Plan de îngrijire Obiective: asigurarea repausului. . Măsuri de realizare Asistenta va urmări şi nota pulsul. fără pernă (în hemoragiile masive – în poziţie Trendelenburg.se interzice orice efort fizic (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate agrava tabloul clinic). . cărbune) sau alimente (afine). în hemoragiile mari. de obicei într-un serviciu chirurgical. Diagnostic Pentru diagnosticul de certitudine al hematemezei şi melenei se vor exclude hemoptizia. . fier. modificări de culoare ale scaunului datorită unor medicamente (pe bază de bismut. . . .tahicardie.ameţeli. Se va aprecia gravitatea: 57 - .o stare de slăbiciune.  în hemoragiile mici. Regulă generală: În orice hemoragie digestivă internarea în spital este obligatorie. Repausul la pat durează cel puţin 3 zile după oprirea hemoragiei. Semnele HDS.sete accentuată. cât şi la spital. .asistenta va efectua curăţirea gurii bolnavului.puls mic şi rapid.paloare.transpiraţii reci. .extremităţi reci. hemoragia mucoasei bucale (sânge înghiţit şi apoi eliminat sub formă de vărsături sanguinolente). .lipotimie.supravegherea funcţiilor vitale şi aprecierea clinică a gravi-tăţii.tensiune arterială scăzută până la colaps.asistenta va linişti bolnavul şi aparţinătorii. diureza (în hemoragiile masive urmărirea se va face din oră în oră). Măsuri de realizare: . pentru menținerea unei circulaţii cerebrale adecvate). . ca şi primele măsuri terapeutice trebuie cunoscute de asistenta medicală. cu capul aşezat într-o parte. bolnavii prezintă: . bolnavul prezintă: . hemoragii digestive inferioare (anorectoragii) manifestate prin scaune sanguine-lente. fără a deplasa bolnavul.repaus strict la pat în decubit dorsal. recomandându-le calm şi convingându-i în acelaşi timp de necesitatea repausu-lui. . TA. asistenta va colecta într-un vas sângele eliminat de bolnav şi-l va prezenta medicului (în cazul bolnavilor internaţi).

administrare de plasmă. îl pune în repaus şi favorizează hemostaza.injectare de alcool absolut. care interesează şi munca asistentei. NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI HEPATO-BILIARE Interrelaţiile funcţionale ale ficatului cu căile biliare fac ca nursingul bolnavilor cu afecţiuni hepatice sau biliare să se facă adeseori împreună.aplicare sondă Blackmore.Quamatel i. după modul cum s-a produs hemoragia (rapiditatea pierderii.pregăteşte şi administrează. dar acestea au acţiune mai slabă pentru refacerea volemiei. Tratamentul hemoragiei în funcţie de cauze În ulcer: Tratament endoscopic: . aetoxisclerol.Omeprazol 40 mg. izoRh şi instalează transfuzia de sânge.aplică punga cu gheaţă în regiunea epigastrică. sânge. .perfuzie cu somatostatină (Octreotid). Rheomacrodex (Dextran 40).pregăteşte sânge izogrup. moderat). venostat. în 100 ml glucoză. .v. . Prin funcţiile complexe pe care le deține va determina o simptomatologie variată. 5. gravitate medie – pierderi de sânge de 500-1500 ml. trombină. hemoragie uşoară – pierderi de 50-250 ml sânge). întrucât hemoragia se opreşte mai uşor dacă stomacul este colabat.electrocoagulare. în cazurile indicate.instalează perfuzie cu substituienţi: Macrodex (Dextran 70). asistenta va aplica măsurile indicate de medic. .v. din cauza poziţiei sale centrale în metabolism.aplicare benzi elastic. În varicele esofagiene din ciroza hepatică: Tratament medicamentos: . . oprind greţurile şi vărsăturile. având elemente comune de tehnică terapeutică.administraeză (în cazul că se asociază) medicaţie hemostatică (gluconat de Ca. adrenostazin). evacuarea stomacului. . . . . sau Pantoprazol i. Tratament medicamentos: . brutal. Măsuri de realizare: . soluţii osmotice. Controloc 20-40 mg/zi.- după cantitatea de sânge pierdut (hemoragie masivă – pierderi de 1500-2000 ml sânge. Aplicarea măsurilor terapeutice În afară de grija pentru repaus strict la pat al bolnavului.uneori se recomandă aspiraţie gastrică pentru evacuarea sângelui. diazepam) pentru calmarea stării de agitaţie. În lipsă de soluţie macromo-leculară se poate perfuza ser fiziologic sau glucozat. .scleroterapie. repetat. Ficatul ocupă un rol important în patologie. 58 . vitaminele K şi C. În plus. sedative (fenobarbital. .

. .gammaGT. . comă. efort fizic. . . . semne clinice: . echimoze în boli hepatice cronice. vărsături bilioase.xantelasme.sindromul hemoragipar: epistaxis. Anamneza luată de asistentă la pacienţii hepato-biliari: .fosfataza alcalină.hepatalgie de efort. .manifestări dispeptice: balonări postprandiale. inapetenţa în bolile cronice hepatice.greţuri. consum exagerat şi intoleranţă faţă de unele alimente în afecţiunile biliare (exces de grăsimi.icter. Tabloul clinic în afecţiunile hepatice – simptome funcţionale. cafea). cancer hepatic .bilirubină: totală. . ciocolată.ascita apare în ciroza hepatică decompensată. . .colici biliare.icterul: în hepatitele acute. .metabolizări de medicamente. confuzie mentală. litiaza biliară.timp Quick.colesterol total. directă şi indirectă. cronice şi ciroză. . flatulenţă . .jenă în hipocondrul drept.markeri tumorali pentru cancerul hepatic: alpha-fetoproteina. intervenind în homeostazia glicemiei.se insistă asupra condiţiilor de muncă şi a obiceiurilor alimenta -re: consum de alcool. apatie. . .hemoleucogramă. prezenţa colicilor biliare sau a episoadelor dispeptice biliare . 59 . . AcVHC.transaminazelor: ALAT.splenomegalia.hemoragia digestivă: în ciroza hepatică decompensată . B. C). . . rude cu icter hemolitic congenital. ACE.markeri virali ai hepatitei: AgHBs. ASAT. . contacte cu pacienţi cu hepatită virală acută. gust amar.funcţie antitoxică-procese de oxidare. . În afecţiunile veziculei biliare şi a căilor biliare pacienţii pot prezenta: .formarea şi secreţia bilei. . .electroforeză. . Teste biologice pentru explorarea pacienţilor hepato-biliari: asistenta recoltează sânge pentru determinarea: .se vor nota în antecedentele personale prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei (A. prăjeli.manifestări neuro-psihice: în ciroze decompensate apar somno-lenţa.Principalele funcţii ale ficatului sunt: . .rol în metabolismul lipidic şi glucidic. . . gingivoragii.se verifică antecedentele heredo -colaterale.VSH.sinteza de proteine.astenia. . .

5.2. RMN a căilor biliare. Colangio-pancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP). Puncţia biopsie hepatică (PBH) Se practică la pacienţii spitalizaţi.3. Alimentaţia este permisă după două ore de la executarea puncţiei.1. de aceea. Explorări paraclinice invazive şi neinvazive la pacienţii cu afecţiuni hepatice Explorări morfologice neinvazive: ultrasonografia. Ecografia abdominală este utilă pentru aprecierea poziţiei şi a dimensiunilor ficatului. se vor determina în mod special amilazemia şi amilazuria pentru a surprinde eventuala complicaţie a litiazei biliare: pancreatita acută biliară.în perioada acută a bolilor hepatice. cu monitorizare atentă în primele 4-6 ore. va respecta riguros normele de prevenire a răspândirii infecțiilor. care prezintă pericol de contagiozitate. în munca de îngrijire a bolnavului. . CT abdominal cu substanţă de contrast. Planul de îngrijiri generale acordate pacienţilor hepato-biliari Asistenta nu trebuie să uite că simptomatologia hepato-biliară poate ascunde adesea o boală infecțioasă. rezonanţă magnetică nucleară. localizarea veziculei biliare.laparoscopia.puncţia biopsie hepatică (efectuată sub ghidaj ecografic sau recoltată intraoperator). coledocul şi căile biliare intrahepatice dilatate).  indicele de protrombină >60%. deoarece acestea pot provoca recidive sau agravări 60 . PBH se practică a-jeun. Obiective Asigurarea repausului fizic şi psihic . Ecografia abdominală (evidenţiază colecistul. Explorări morfologice invazive: .  timpii de sângerare şi coagulare în limite normale. 5. La pacienţii cu colică biliară. iar la pacienţii icterici. și a căilor biliare intrahepatice dilatate. excluderea unor formaţiuni chistice. Explorarea morfo-funcţională a colecistului şi a căilor biliare      Tubajul duodenal. iar în ziua respectivă este indicat repausul la pat. hemangioamelor. Condiţii de selectare a pacienţilor:  numărul de trombocite să fie >50000/mm3. La pacienţii anxioşi se asigură un somn liniștit şi se poate administra o fiolă de midazolam. bolnavii trebuie convinşi de asistentă să respecte repausul absolut fizic şi psihic.În urină se vor nota prezenţa pigmenţilor biliari şi a urobilinogenului. Premedicaţia nu este în general necesară. Colangio-colecistografia intravenoasă. 5.

 Sterilizarea acelor pentru acupunctură. condimentele. Asigurarea alimentaţiei .  Ace şi seringi de unică folosinţă. acelaşi regim.toaleta cavităţii bucale se va efectua cu mare atenţie fiindcă timpul de sângerare este crescut şi sunt predispuşi la hemoragii ale mucoaselor. .deoarece bolile hepato-biliare pot fi de etiologie infecțioasă. vor evita lectura sau studii mai dificile). . poziţia cea mai bună care asigură o bună irigare a ficatului este decubitul dorsal. . greutatea corporală.în perioada acută a hepatitelor. budinci. carne fiartă. . regimul de cruţare a ficatului este fără grăsimi şi alimente meteorizante.fracţionată în doze mici. . ouăle. bolnavul trebuie lăsat să-şi aleagă singur poziţia cea mai comodă (dictată de volumul ascitei). .bolnavii cu ciroză hepatică sunt foarte sensibili la infecții. grătar).unghiile bolnavilor trebuie tăiate scurt pentru a evita lezarea şi infectarea tegumentelor cu ocazia gratajelor în caz de prurit.se măsoară circumferinţa abdomenului la cei cu ascită. hiposodat când există ascită. culoarea şi cantitatea urinei. a) Măsuri de prevenire a hepatitei virale .În hepatita B (transmitere parenterală):  Sterilizarea instrumentelor. modificările de comporta-ment. respectând cu stricteţe măsurile de asepsie şi antisepsie în efectuarea tuturor manoperelor. ustensile (foarfeci) manichiură. vaccin. culoarea sclerelor şi a tegumentelor (icterizarea sau dezicterizarea).  Contact sexual protejat.  Controlarea sângelui donatorilor. în cirozele ascitogene. . nu vor fi aşezaţi în saloane cu bolnavi cu angine. stafilococii cutanate. edemele. necesită multă atenţie la igiena corporală. vor respecta durata zilnică de părăsire a patului. etc.- nerecuperabile (nu se vor ridica din pat fără hotărârea medicului. . igienă individuală. în colica biliară (hepatică).  La cei suspecţi  teste de laborator:  AgHBs = infecţie cronică. Se admit făinoase. dese. Supravegherea pacientului . Asigurarea igienei bolnavului şi prevenirea infecțiilor . culoarea scaunelor. .În infecția cu virusul hepatitei A (cu transmitere fecal-orală):  Spălarea mâinilor şi alimentelor. infecții pulmonare. aportul de lichide. se interzic băuturile alcoolice. se dă regim bogat în hidraţi de carbon şi vitamine.se urmăresc: temperatura.în afecţiunile biliare se vor evita alimentele meteorizante. proteinele se vor da progresiv (brânză de vaci.în ciroze. carne albă. se admit grăsimile vegetale şi untul.pielea edemaţiată este mai sensibilă. grăsimile animale. pruritul. alimentele greu digerabile.  AgHBe pozitiv semnifică prezenţa replicării virale. bolnavii iau poziţii bizare – „cocoş de puşcă” îşi relaxează astfel presa abdominală. asistenta va ține cont de normele de prevenire a infecțiilor intraspitalicești. pentru a favoriza drenajul biliar permanent. 61 .

În colica biliară .antispastice: scobutil (2-3 fiole/zi).în ciroze: diuretice (Furosemid i. se va preveni apariţia colecistitei acute efectuându-se colecistectomia. vârsta ( >65 ani).v.). .antibioterapie (ampicilină i. . instrumentar nesterilizat. .la pacienţii cu hepatită cronică postvirală se indică terapie antivirală cu interferon.se evită administrarea barbituricelor (benzodiazepinele) în cirozele decompensate pentru că pot precipita coma hepatică. excesul de estrogeni. se suspendă alimentaţia orală şi se face: . Prevenirea cronicizării hepatitei prin tratarea bolii acute. .  prognostic bun. No-Spa (2-4 fiole/zi). cefalosporine i. . Profilaxie: măsuri dietetice (regim hipolipidic).  Boala are un risc crescut de cronicizare. evoluţie spre ciroză.în hepatite autoimune sau etanolice: corticoterapie și imuno-supresoare. .  Ace şi seringi de unică folosinţă. mamă-făt sau/şi postnatal.. tratarea hiper-colesterolemiei. 62 . Cauze şi măsuri de prevenire a afecţiunilor biliare Factori de risc pentru litiaza biliară: influenţe genetice. În caz de litiază biliară simptomatică.  Se face şi screeningul donatorilor  anticorpi antiVHC.v. tratament cu vitamine din grupa B. În colecistita acută. b) Administrarea medicaţiei şi alte metode terapeutice: În afecţiunile hepatice Asistenta pregătește şi administrează medicamentele la indicaţia medicului: .  prognostic rezervat. diabetul zaharat şi ciroza hepatică. risc pentru cancer hepatic. la consumatori de droguri.) fermenţi digestivi.  Vaccinare pentru evitarea infecţiei cu virus B.Hepatita cu virus E (transmitere fecal-orală)  frecventă în ţările subdezvoltate. . . cale sexuală.în steatoză hepatică: factori lipotropi (Esentin).  prevenire: ca şi la hepatita A. perfuzii cu albumină umană. Se va trata obezitatea. administrat subcutan. .În hepatita D: infectarea se produce numai în prezenţa virusului B:  se determină antiVHD. . a hipomotilităţii veziculei biliare. sexul feminin.analgezice.În hepatita C (posttransfuzională): transmiterea e parenterală prin sânge.în apariţia ascitei din ciroza decompensată asistenta ajută medicul şi pregăteşte materialele pentru paracenteză (puncţie abdominală).v.reechilibrare hidroelectrolitică. perfuzii cu arginină.

Pancreasul: glandă abdominală importantă cu secreţie mixtă (endocrină şi exocrină).diareea: scaune abundente.astenie.etilismul cronic.obezitatea. . . balonări.  meteorism.  greţuri. . albe-argiloase. Examenul fizic Asistenta poate surprinde poziţia bolnavului în anteflexie – „poziţia pancreasului”  cancer pancreatic. NURSINGUL PACIENŢILOR CU BOLI PANCREATICE Introducere Date de anatomie şi fiziologie: .pancreatita biliară mai frecventă la femei.  Antecedente personale patologice: Se vor nota: .paloare. cu rol în digestia intestinală. duodenul.Sucul pancreatic conține cationi şi enzime  tripsinogen. anorexia în pancreatita cronică şi cancer.  Sexul: .mucoviscidoza în copilărie. . scădere ponderală. lipază şi amilază. care se varsă în duoden prin canalul Wirsung şi Santorini (canal accesoriu).pancreatita acută în antecedente. 63 . .diabetul zaharat. . stomacul.pancreatita cronică etanolică mai ales la bărbaţi. . . . păstoase.durerea de intensitate mare în pancreatita acută. Are raporturi importante cu ficatul şi căile biliare.  Antecedente heredo-colaterale: . . iar celulele γ  somatostatina şi polipeptidul P.tulburări dispeptice:  tulburări de apetit  hiperorexie în tumorile insulare.boli hepato-biliare (litiaza biliară).cancerul pancreatic la bătrâni. Anamneza luată de asistentă:  Vârsta: . .Afectarea celulelor β  diabet zaharat . . plexul solar.Secreţia exocrină: formează sucul pancreatic. fetide în steatoree.6. .Secreţia endocrină: prin celulele insulelor Langerhans se secretă insulina şi glucagonul (celulele α şi β).mucoviscidoza. . durerea apare mai ales postprandial. polifagie în diabet zaharat. moi. Simptome funcţionale: .în pancreatita cronică. sialoree.  pancreatite.

. icter. asistenta va menaja pacientul. Îngrijiri speciale: .se vor administra analgezice.testele dinamice studiază funcţia hepatică:  testul cu secretină: scăderea bicarbonaţilor în sucul pancreatic indică insuficiență pancreatică. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN NURSINGUL PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RENO-URINAR Aparatul renal – noţiuni de anatomie . . cu manifestări dispeptice. Explorarea morfologică a pancreasului: . pancreatite cronice şi cu neoplasm pancreatic. . structură neomogenă. adjuvant. deformarea abdomenului în tumori.Ecografia abdominală: poate evidenţia măriri de volum ale organului. . 7.amilazele urinare pot avea valori crescute în pancreatita acută şi persistă timp de 10 zile.se referă la asistarea şi tratarea în principal a pacienţilor cu pancreatită acută.valorile glicemiei pot fi crescute în diabetul zaharat (afectarea pancreasului endocrin). tratament perfuzabil.asistenta recoltează sânge pentru determinarea amilazemiei. care creşte în pancreatitele acute. 64 . În cazul afectării funcţiei endocrine se va trata hiperglicemia prin administrare la nevoie a insulinei. se poate doza lipaza serică.  indirect (cu bariu): se urmăreşte cadrul duodenal.în cazul pacienţilor cu cancer pancreatic. pete echimotice marmorate periombilical în pancreatitele acute. Fiziologie Rinichii: . . Rolul asistentei în examinările paraclinice ale bolnavului pancreatic Teste biologice: . acesta poate fi inapetent. . anemic.  pentru pancreasul endocrin se practică testul toleranţei la glucoză (TTG). . .mai rar.Examen radiologic:  direct: pune în evidenţă calcificări pancreatice.topografia rinichilor implică un acces limitat la examenul fizic. util în depistarea diabetului zaharat. . icteric. .afecţiunile renale: pot fi în unele situaţii asimptomatice.e necesară o explorare amănunţită paraclinică.elaborează urina. chiste sau dilatarea ductului Wirsung.- cașexie.Tomografia computerizată şi RMN se indică în suspiciunea de cancer pancreatic. cu fermenţi pancreatici.

.în afecţiunile acute se reduce aportul de lichide. corpi străini intravezicali etc. tumori medulare). Modificări care apar odată cu vârsta: . .la ♂ creşte prostata  nicturie.în urma unor leziuni ale nervilor rahidieni care reglează activitatea vezicii. Explorare generală Anamneza luată de asistentă.micţiuni imperioase cauzate de infecții (cistite acute. . Tulburari de micţiune: . micţiuni imposibile. . .oligoanuria: volum urinar mai puţin de 50 ml pe 24 ore.).polakiurie.funcţionale.tenesme vezicale.din cauza unui traumatism al sfincterului urinar extern. .incontinenţă urinară.în afecţiuni cronice rinichii îşi pierd capacitatea de con-centrare a urinei.funcţia renală ↓ după 45 ani. .↓ capacitatea vezicii urinare.din cauza unei tensiuni emoţionale. polinevritele toxice. cistite cronice.1. .tulburările de diureză. . se va insista pe prezenţa unor simptome: . . Asistenta măsoară diureza. reziduu vezical. . .în urma unei iritaţii. . adică retenţia acută de urină. . .datorită unei incapacităţi a muşchiului vezical de a se destinde.datorită unor afecţiuni neurologice apărute (AVC.poliurie: mai mult de 2000 ml urină pe 24 ore. .secretă eritropoetina. pot exista: . .din partea altor organe. traumatism medular. Îngrijirea pacientului cu incontinenţă urinară Cauzele incontinenței urinare (emisie involuntară a urinei) Micţiunea involuntară la adult se poate produce: .reglează cantitatea de apă şi electroliţi.durerea renală.disuria.micţiuni imperioase. ..elimină deşeurile.oligurie: mai puţin de 500 ml urină pe 24 ore.la gravide poate apărea preeclampsia  se va reduce cantitatea de sare şi proteine. . .tulburările de micţiune. . 7. datorită prezenţei componentelor anormale în urină. . .în urma unei pierderi a conştienţei. polinevritele infecţioase.generale. 65 . . Simptome funcţionale: .

.intervalele se măresc treptat. . Problemele pacientului Tulburări trofice cutanate + implicaţii psihologice: .tulburări sexuale. .predispoziţie pentru instituţionalizare. .creşterea presiunii intraabdominale (apare mai ales la femei). la început intervalul este scurt între micţionări 1. după ce a băut.pierderea stimei de sine. .fixez obiceiuri de eliminare la ore fixe: orar precis.depresie. pe măsură ce capacitatea vezicală creşte. se sugerează pacientului să bea o oarecare cantitate de lichid tot la două ore (100-200 ml). . .perturbarea relaţiilor familiale. .reducerea activităţii sociale. .5-2 ore.trebuie sfătuit să-şi scrie orarul micţiunilor.leziuni de col vezical. .izolare. Reeducare vezicală: secretul reeducării vezicale este: aportul lichidian adecvat (în funcţie de bilanţul hidric). 66 . . .Incontinenţa de efort se poate produce: . Aplicarea intervenţiilor: . după orarul stabilit.insecuritate – dependenţă.reacţii negative faţă de cei din jur. și apoi încearcă să urineze.să-şi câştige respectul de sine. .pacientul să se obişnuiască să urineze în ploscă la pat. încrederea şi liniştea. .pacientul trebuie să-şi reţină urina pe timpul intervalului indicat. intervalul se măreşte. . Obiective Obiectivele vizând pacientul şi obiectivele de îngrijire: .tulburări ale muşchiului vezical. cistorectocel).să nu se producă infecții intercurente (evitarea complicaţiilor). . se trezeşte pacientul de x ori noaptea pentru a-l face să urineze.planific cu pacientul un program de reeducare vezicală zilnic.când pacientul trebuie să încerce să-şi golească vezica. Implicaţii sociale: . .dispariţia sau diminuarea incontinenței (prin controlul sfincterului vezical). . . sau toaletă. .este preferabil să i se dea pacientului o mai mare cantitate de lichid în timpul zilei şi să se diminueze după ora 17. dacă nu există contraindicaţii.dintr-o slăbiciune a funcţiunii sfincterelor.procedura este astfel: se oferă urinarul pacientului la x ore.leziuni obstetricale (cistocel. pacientul aşteaptă 10 min.să nu se producă tulburări trofice cutanate. sau se conduce pacientul la toaletă. . stabilirea unui orar al micţiunilor.ajut pacientul să aplice programul de reeducare stabilit. .

- 67 .  Sugerez însă persoanei (pe cât este posibil) să evite să ducă obiecte grele. ca şi pentru a împiedica defecarea. prelungind progresiv intervalul de la senzaţia de a urina până în momentul eliminării urinei). . dorinţa de a urina este rezultatul obişnuinţei. Să încerce să lupte contra obişnuinţei. pacientul trebuie să accepte programul şi să aibă dorinţa sinceră să-şi recâştige controlul sfincterului. aşteptând un pic.turnând apă caldă pe perineu. de fiecare dată.Pentru controlul incontinenței:  Recomand pacientului să urineze ori de câte ori urmează să facă un efort:  Învăţarea pacientului.Exerciţii pentru antrenamentul vezicii:  Sugerez persoanei să încerce să -şi crească capacitatea vezicii sale.se schimbă lenjeria şi îmbrăcămintea umedă cât mai repede. când ridică.se aplică o cremă protectoare pe piele bine curăţată. .Contracţia muşchilor se face (înainte şi după micţiune) timp de 4 secunde – apoi relaxarea lor – a se repeta de 10 ori . . Important . . . . . cu timpul. a mânca.prin contracţia muşchilor posteriori ai planşeului pelvin. Igiena: . Alte exerciţii: .  Recomand ca în momentul micţiunilor să încerce să-şi oprească jetul urinar şi să reînceapă în mai multe reprize (exerciţiu pentru controlul incontinenței). să-şi poată stabili propriul său orar de ingestie de lichide. . ca şi pentru a opri micţiunea. .lăsând să curgă robinetul. în aşa fel încât pacientul.de 4 ori pe zi (se poate merge până a repeta de 4 ori pe oră dacă se consideră util). Stimularea evacuării: se stimulează evacuarea la ore fixe: . Acest program poate să dureze mai multe săptămâni.se asigură un mediu înconjurător care-i respectă intimitatea.IMPORTANT: trebuie să existe o relaţie între a bea. Exerciţii de întărire a musculaturii perineale – incontinenţa de efort – Se explică pacientului cum să-şi întărească muşchii perineali: .echipament de protecţie şi îngrijiri igienice: pampers.Explic persoanei că adesea.prin contracţia muşchilor anteriori ai planşeului pelvin.simpatia. . a face exerciţii fizice şi a urina.punându-i mâinile în apă caldă.se curăţă regiunea pubiană după fiecare incontinenţă. pentru a urina (după unii – 5 minute de aşteptare. toleranţa şi răbdarea asistentei sunt indispensabile. De reținut .asigur pacientul să nu aibă rețineri şi să mă solicite ori de câte ori are nevoie. greutăţi să-şi îndoaie genunchii şi să-şi contracte muşchii pelvini înainte de a ridica ceva greu.

hepatitic B. 60.tegumentului (impetigo.  neinfecţioasă: . Plasmodium malariae. Ebstein-Barr.2. vasculite sistemice.  infecţia streptococică poate fi localizată la nivelul: . . . Glomerulonefritele acute Definiţie: afecţiuni caracterizate prin sindrom nefritic acut.anurie rareori. 49. pneumococ. amigdalită).  perioada de latenţă:  cuprinsă între 1-4 săptămâni (în medie 14 zile).  sindrom edematos: .paraziţi: Trichinela spiralis. 1.7. purpură Henoch-Schönlein. stafilococ. eventual trecând neobservată) sau cutanată.  sindrom urinar: .  un interval de timp scurt sau apariţia intrainfecţioasă a sindromului nefritic acut pledează pentru acutizarea unei glomerulonefrite cronice preexistente sau pentru nefropatia glomerulară cu IgA.afecţiuni sistemice: lupus eritematos sistemic.2. 31.edeme faciale.1.virusuri: citomegalic.  fenomene infecţioase faringiene absente sau puţin manifeste. glomerulonefrită membrano-proliferativă. 2. ale membrelor inferioare. . . glomerulonefrită proliferativ mezangială. 25. rareori şi ale membrelor superioare. Etiologie:  infecţioasă: . 68 . Toxoplasma gondi.  perioada de stare:  instalare brutală. leziuni dermatologice suprainfectate). 4 (cele mai nefritigene). 7. meningococ. Coxsackie. . tipurile 12. apărute la un bolnav cu glomeruli anterior indemni.  stare clinică relativ bună. Glomerulonefrita acută difuză poststreptococică Etiologie:  streptococ betahemolitic grup A. . 18.bacterii: streptococ. varicelo-zosterian.boli renale: nefropatie cu IgA. Tablou clinic – Simptomatologie Boala are o evoluţie stadială:  stadiul infecţiei streptococice:  infecţie faringo-amigdaliană (clinic manifestă sau slab exprimată.urină cu aspect tulbure (datorat proteinuriei) sau roşiatic (datorat hematuriei). 57. 55.tractului respirator superior (faringită.oligurie.

sindrom cardiovascular: . . .  microscopică.  proteină C reactivă crescută. .  hipertensiune arterială:  moderată (valori tensionale în jur de 160/100 mmHg).  fibrinogen crescut. sistolo-diastolică.subfebrilităţi.hipertensiune arterială moderată. există cazuri cu evoluţie sub forma sindromului nefritic acut atipic.  în cazul evoluţiei favorabile devine selectivă.la aproximativ 65% din cazuri.  recurenţa hematuriei macroscopice indică un nou puseu nefritic sau prezenţa bolii Berger.  cilindri hialini.greţuri.  hematurie:  macroscopică. . neselectivă.    sindrom de insuficienţă renală: .  Sindrom inflamator:  VSH crescut.  proteinurie:  de tip glomerular.disurie.vărsături.  1-3 g/24 ore.  bradicardie. .  cilindrurie:  cilindri hematici.  natriureză:  redusă. Explorări paraclinice  Examen de urină:  densitate urinară normală/crescută.  tahicardie (când se instalează insuficienţa cardiacă). iar apoi fiziologică.  hematii dismorfe (microscopie cu contrast de fază). 69 .  Examen clinic:  edeme.  există cazuri ce evoluează cu proteinurie redusă (sub 1 g/24 ore).  absenţă a visceralizărilor. manifestări nespecifice: .  Hemoleucogramă:  leucocitoză.dureri lombare.manifestări cerebrale (la vârstnici).  leucociturie:  inferioară hematuriei.

Investigarea funcţiei renale:  creştere moderată a ureei serice (valorile nu depăşesc de regulă 100 mg/dl).  Ac.sindrom inflamator nespecific (VSH.absenţă a unei nefropatii glomerulare în antecedente.  IgG. IgM crescute.  creatinină normală sau moderat crescută. flux sanguin renal normal. streptozim – test). în cazul în care pacientul a fost tratat în prealabil cu antibiotice. fibrinogen crescute).evidenţiere a stigmatelor infecţiei streptococice (exudat faringian sau alte culturi.  flux sanguin renal normal. . antistreptococici: antistreptokinaza.  complexe imune circulante crescute. . Investigaţii bacteriologice:  identifică streptococul betahemolitic.i. Investigaţii imagistice:  rinichi cu dimensiuni crescute. Investigaţii imunologice:  ASLO >400 u. normocitară.  proliferare endocapilară difuză (forma histologică obişnuită).  factori reumatoizi prezenţi (prima săptămână de boală). C3 scăzut). IgA normale. revine la normal odată cu remiterea leziunilor proliferative. ASLO crescut sau alţi anticorpi).  glomerulonefrită acută cu complement seric normal la debut .  clearance cu creatinină uşor redus în faza iniţială a bolii. anti – nicotinil – adenin – nucleotidaza.  complement seric scăzut (C3). Puncţie – biopsie renală:  indicaţii:  oligo-anurie.absenţă a unei boli sistemice cu afectare renală.debut acut.filtrare glomerulară redusă. printr-un sindrom nefritic acut. .  Diagnostic pozitiv: . alterare funcţională renală care nu se normalizează în 4 săptămâni .  hematurie macroscopică peste 3 săptămâni . (titrul ASLO normal impune dozarea altor Ac.infecţie faringiană sau altă infecţie streptococică în antecedentele recente. . .     anemie normocromă. . 70 .examen histopatologic (glomerulonefrită proliferativă endotelio-mezangială). împotriva proteinei M (cu specificitate de tip).  pot fi negative.  fracţie de filtrare redusă. .modificări imunologice (CIC crescute. fracţie de filtrare scăzută.  hipocomplementemie peste 8 săptămâni . antihialuronidaza.  persistenţă sau apariţie a unui sindrom nefrotic peste 4 săptămâni .  crioglobuline prezente. prin exudat faringian/ culturi din leziunile tegumentare. anti – DNA – aza. .  hipertensiune arterială persistentă peste 4 săptămâni.

mai puţin favorabile la adult (vindecare la 50-70% dintre cazuri).  hipotensor:  diuretice.boli sistemice sau renale ce evoluează cu sindrom nefritic acut.accidente vasculare cerebrale. .  restricţie lichidiană. .elemente de prognostic nefavorabil:  crescenţele cu distribuţie extensivă.  funcţional: normalizarea ratei filtrării glomerulare.  insuficienţa renală rapid progresivă. . Tratament:  profilactic:  al infecţiilor streptococice.  biologic: absenţa proteinuriei şi hematuriei.glomerulonefrite cronice acutizate.  blocante ale canalelor de calciu. .pielonefrită acută.insuficienţă cardiacă cu edem pulmonar acut.  dietă normocalorică.Diagnostic diferenţial: .  morfologic: dispariţia leziunilor histopatologice. .  evitarea diurezei exagerate (inducerea azotemiei prerenale).insuficienţă renală acută. . . Evoluţie. .necroză tubulară acută.glomerulonefrită acută infecţioasă.criză hipertensivă. hiposodată (3 g NaCl/24 ore).  eritromicină. susceptibile de a produce glomerulonefrite acute. hipoproteică (cât persistă deficitul funcţional renal). . 71 .criterii de vindecare:  clinic: dispariţia sindroamelor clinice specifice glomerulo-nefritelor difuze acute. virală.  persistenţa hematuriei.  medicamentos:  antiinfecţios (10-14 zile):  penicilină. proteinuriei şi hipertensiunii arteriale.favorabile la copil (vindecare la 90% dintre cazuri). nestreptococică.glomerulonefrită rapid-progresivă.  diuretic:  diuretice de ansă. conform bilanţului hidric.  vârsta înaintată.glomerulonefrită acută infecţioasă. prognostic: . .alte afecţiuni ce evoluează cu hematurie. Complicaţii: .  igieno-dietetic:  repaus la pat. . . respectiv proteinurie. .

efectuarea sa impunând protecţie antibiotică.hidralazină.  în prezenţa crescenţelor la peste 30% dintre glomeruli. . 3-5 zile).diuretice de ansă. independent de prezenţa sau absenţa manifestărilor clinice.prezenţa oricărui germen în eşantionul de urină obţinut prin puncţie suprapubiană.tonicardiace (eventual).102 UFC coliformi/ml sau 105 UFC non-coliformi/ml la femei cu simptomatologie prezentă.E.diuretice de ansă.  7. alte recomandări:  asanarea chirurgicală a focarelor de infecţie nu se va face în faza acută a bolii (doar urgenţele!).morfină. .103 UFC bacterii/ml la bărbaţi simptomatici.  după Johnson: .furosemid.hemodializă.>105 UFC/mm3.102 UFC bacterii/ml la pacienţi cateterizaţi.vasodilatatoare. Bacteriuria semnificativă:  după Kass: . . . patogenetic:  nu este indicat.  edem pulmonar acut: . (UFC = unităţi formatoare de colonii) Etiologie:  Enterobacterii: . se administrează corticoizi în cură scurtă (puls – terapie cu metilprednisolon. 72 . .nitroprusiat de sodiu. . urmată de eliminarea acestora în urină (bacteriurie).105 UFC bacterii/ml la pacienţi asimptomatici (rezultatul să fie obţinut în cazul a cel puţin două uroculturi successive).diazoxid. .  insuficienţă renală acută: .  evitarea vaccinărilor timp de doi ani după vindecarea bolii.   antiadrenergice centrale.3. . . Infecţiile tractului urinar Definiţie: afecţiuni definite prin colonizarea şi multiplicarea bacteriilor la nivelul tractului urinar. .  vasodilatatoare directe. coli. .oxigen pe mască. . al urgenţelor:  criză hipertensivă: .

prezenţa unor afecţiuni/condiţii care scad capacitatea de apărare a gazdei: diabet zaharat. Enterococ. . .Serratia.Aspergilus fumigatus.Proteus.asimptomatice: . . . Bacil Koch. Virusuri: .cistită. . 11.infecţii ale tractului urinar necomplicate: .Pseudomonas.funcţie renală normală.prostatită. boală renală cronică.prezenţa obstrucţiilor tractului urinar. transplant renal. sarcină.sindrom uretral.Candida albicans.bacteriurie asimptomatică. . Stafilococi: .simptomatice: . .restul infecţiilor tractului urinar. . .absenţa intervenţiilor urologice recente. imunosupresie. .infecţii ale tractului urinar complicate: .        .epidermidis.  recurenţele infecţiilor tractului urinar: 73 . .infecţii ale tractului urinar joase: . Clasificarea infecţiilor tractului urinar:  în funcţie de localizare: . .prezenţa anomaliilor anatomice sau funcţionale ale tractului urinar. . Chlamydia trachomatis.Histoplasma capsulatum.Enterobacter. . .absenţa anomaliilor anatomice sau funcţionale ale tractului urinar. .infecţii ale tractului urinar înalte: . .  în funcţie de caracterul complicat/necomplicat: .uretrită. Fungi: .Klebsiella.Adenovirusuri 21.  în funcţie de simptomatologie: . .Criptococcus neoformans. .saprophyticus. Ureaplasma urealyticum. Germeni anaerobi.pielonefrită (toate formele).absenţa manevrelor instrumentare asupra tractului urinar.

 polakiurie.  hematurie microscopică (inferioară leucocituriei).  tahicardie (forme severe de pielonefrită).  durere lombară. 74 - . care apare la un interval scurt de la terminarea tratamentului.  simptomatologie digestivă.  urocultură:  identificarea germenului şi testarea sensibilităţii sale la anti-biotice.  progresivă (pielonefrită cronică cu deficit funcţional renal).  radiografie abdominală pe gol:  nefrocalcinoză.reinfecţie: infecţie a tractului urinar recurentă.  febră. punctelor ureterale. produsă de un alt microorganism decât cel care a determinat puseul anterior.  hematurie macroscopică (necroză papilară).  frisoane.  leucociturie.  micţiune dureroasă.  sindrom inflamator:  prezent în pielonefrite.  hipotensiune arterială (forme severe de pielonefrită).  bacteriurie.  histurie (necroză papilară).  cilindrii leucocitari (pielonefrite). Tablou clinic:  Simptomatologie (diferă în funcţie de localizarea infecţiei):  absentă (bacteriurie asimptomatică).  oligurie (forme severe de pielonefrită). Explorări paraclinice:  examen de urină:  densitate şi osmolalitate urinare reduse (pielonefrite). piurie.  tranzitorie (pielonefrită acută severă).  febră. produsă de acelaşi microorganism. .  leucocitoză (pielonefrită).  durere la palparea lombelor.  retenţie azotată:  absentă (infecţie urinară joasă).  Examen clinic (diferă în funcţie de localizarea infecţiei):  normal.  hemoleucogramă:  anemie intrainfecţioasă.recădere: infecţie a tractului urinar recurentă.  aspect modificat al urinei.  disurie.  proteinurie de tip tubular (pielonefrite).  durere la percuţia zonei lombare (manevra Giordano pozitivă).

 explorare urologică:  cistoscopie. severe de infecţii ale tractului urinar.durată scurtă (3-5 zile): infecţii joase acute. caracter complicat /necomplicat. . acute. Complicaţii: .  medicamentos:  antibiotice/chimioterapice: . necomplicate.litiază urinară radioopacă.  studiu urodinamic.deficit funcţional renal.  urografie intravenoasă:  anomalii anatomice sau funcţionale ale tractului urinar.corespunzător antibiogramei. fără a aştepta rezultatele antibiogramei. . Diagnostic pozitiv: stabilit pe baza datelor clinice şi a explorărilor paraclinice. Diagnostic diferenţial: . . . . necomplicate.doză unică: infecţii ale tractului urinar joase.supuraţii renale.  evitarea iritantelor tractului urinar.durata tratamentului depinde de: localizare.septicemie.  igienă personală.în cazurile medii. .  cură de diureză. Tratament:  igieno-dietetic:  repaus la pat.  tomografie computerizată:  anomalii anatomice ale tractului urinar.infecţiile urinare joase vor fi diferenţiate de cele înalte.bacteriemie. . perirenale.dependente de localizare. . terapie aplicată.cronicizare.durată medie (10-14 zile): infecţii ale tractului urinar înalte. acute. 75 . . inflamatorii de vecinătate  Evoluţie. astfel: . prognostic: .alte procese infecţioase.  existenţa reziduului vezical postmicţional. caracter complicat/necomplicat.  cistografie micţională:  evaluarea golirii vezicii urinare. terapia antimicrobiană se începe imediat după recoltarea uroculturii. necomplicate.  ecografie renală:  anomalii anatomice ale tractului urinar.

comă.  diminuarea filtratului glomerular și a capacității funcționale (glomerulonefrita acută. aritmii. - 7. al factorilor favorizanţi:  intervenţii ginecologice.  tulburări gastro-intestinale: .  tulburări respiratorii: .mici hemoragii cutanate și la nivelul mucoaselor.  tulburări renale: . cefalosporine.4.vărsături.tahicardie.  echilibrare metabolică.  antispastice. somnolență. edeme. complicate. nitrofurantoin. tumori).  combaterea constipaţiei.astenie. trimetoprim-sulfameto-xazol.dozele vor fi adaptate funcţiei renale. leziuni ale vaselor rinichilor). hemoragii. uneori de ordinul anilor): infecţii ale tractului urinar înalte acute sau cronice. . respectiv profilactic.  tulburări neuropsihice: . Îngrijirea pacientului cu insuficiență renală acută (IRA) IRA – constă în suprimarea bruscă a funcției renale care determină acumula-rea de produși metabolici în sânge. arsuri). Culegerea datelor  circumstanțe de apariție:  reducerea aportului sanguin la rinichi (deshidratări. nefropatii interstițiale).  necroză tubulară (intoxicații. șoc toxico-septic.polipnee (prin acidoză).reducerii permeabilității glomerulare. precum şi tratamentul supresiv.  obstrucția căilor excretoare (litiază ureterală.  antipiretice. .obstrucției lumenului tubular. .  tulburări hematologice: . fluorochinolone.creșterii reabsorbției tubulare și are consecință finală oligo-anuria. 76 . aminoglicozide. . greață. Suprimarea funcției renale survine ca urmare a: .  antalgice.  manifestări de dependență (semne și simptome):  tulburări cardiovasculare: .  intervenţii urologice. anorexie.reducerii filtratului glomerular. stări de confuzie. creșterea TA (prin supraîncărcarea hidrică pentru forțarea diurezei). prelungit (peste 6 săptămâni.cele mai utilizate: aminopeniciline. . alterarea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic.oligo-anurie.

. tromboflebitelor. .   tulburări electrolitice: . 77 . faza poliurică – creșterea diurezei.hipocalcemie. . faza de debut – în care predomină simptomele cauzelor declanșatoare.ureea sanguină. edem cerebral. .în exces (actuală) – din cauza creșterii volumului extracelular sau a ingerării excesive de lichid. tulburări acido-bazice: . eliminarea ureei urinare crește. vărsături. .  potențial de complicații: . semnele uremiei acute. Problemele pacientului  alterarea volumului lichidian: .acidoza – determină tulburări respiratorii.creatinina sanguină – creșterea este paralelă cu cea a ureei arătând scăderea capacității de filtrare a nefronilor. hiperhidratarea intracelulară determină tulburări de conștiență). edem pulmonar acut.hiperkaliemia – cu efecte asupra miocardului.imobilizarea la pat poate duce la apariția escarelor. convulsii.hiperfosfatemie – din cauza diminuării filtratului glomerular.hiperhidratare extracelulară.tulburările hemostazei duc la apariția unor hemoragii la nivelul tegumentelor și mucoaselor. . Atenție! gruparea simptomelor se va face în funcție de stadiul IRA.hiperhidratarea extracelulară prin forțarea diurezei sau aport excesiv de sare poate duce la HTA. . faza de oligo-anurie – în care predomină semnele de creștere a volumului extracelular.  alterarea nutriției .deficit: .  alterarea integrității pielii și mucoaselor: .  deficit de autoîngrijire: .legată de tulburările hidro-electrolitice (hiponatriemia determină stare de confuzie. acid uric – cresc proporțional cu agravarea funcției renale. de retenție azotată. . apariția edemului cerebral. pot apărea tulburări hidroelectrolitice.acidoza metabolică. tulburări de conștiență. .denutriția rapidă prin hipercatabolism. oboseală.  alterarea perfuziei tisulare: .hiponatriemia – este în funcție de gradul de deshidratare a pacientului și are efecte neurologice: convulsii. dezechilibre hidrice: .  alterarea senzorială și cognitivă: .legat de starea de slăbiciune. .în deficit (potențială) – legată de creșterea diurezei.hiperhidratare intracelulară determinată de vărsături. stări de confuzie. cu risc de creștere a TA.este legată de: prezența vărsăturilor sau a creșterii diurezei.legată de scăderea volemiei.

recoltarea urinei pentru examinări fizico-chimice. . puls. . reacții adverse). .observarea semnelor de hipokaliemie. aprecierea nivelului de conștiență.observarea turgorului pielii. . Vizează: .modul de administrare a medicamentelor (doză. ionogramă.prevenirea complicațiilor. . temperatură.asigurarea repausului la pat. .asigurarea nutriției adecvate. . . creatinină).măsurarea TA. . . hemodializa și dializă peritoneală.observarea vărsăturilor (se pierd ioni de Na+.evaluarea funcției renale actuale.Obiective. . . .efectuarea ECG – pentru a observa apariția schimbărilor tipice de hiperkaliemie. . . .efectuarea îngrijirilor igienice și servirea la pat cu ploscă. orar. .observarea semnelor și simptomelor de infecție.corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice.corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic.combaterea convulsiilor. .îngrijiri care privesc manifestări adăugate. .aplicarea măsurilor de urgență. . .suportul psihic al pacientului. . respirație (febra și polipneea pot crește pierderile de apă).modul de prevenire a complicațiilor. . .efectuarea bilanțului hidric (intrări-ieșiri).educația pacientului. .explicarea dietei și necesității restricției de lichide. . Intervenții . .restabilirea diurezei.înlăturarea cauzelor declanșatoare. 78 . . efecte secundare.necesitatea controalelor medicale ulterioare.recoltarea sângelui pentru examinări de laborator (pH. . . . .măsurarea greutății corporale. . Cl. rezervă alcalină. .observarea apariției diareei (se pierd ioni de K+).asigurarea unui mediu securitar. .explicarea cauzelor care au declanșat IRA. urinar. K+.suport emoțional al pacientului și familiei. uree. .împiedicarea acumulării produșilor azotați în cazul anuriei și asigurarea regimului dietetic.diminuarea catabolismului proteic prin epurare extrarenală. . sare.prevenirea complicațiilor.necesitatea îngrijirilor igienice riguroase.orientarea pacientului în timp și spațiu.educarea pacientului: .urmărirea respirației (respirație Kussmaul în acidoză). .supravegherea funcțiilor vitale și vegetative.și apă) și combaterea lor.educarea familiei – referitor la sprijinul ce trebuie oferit pacientului.

 tomografia computerizată în suspiciunea de afecţiuni tumorale. manifestări psihice. Temperatura în saloane trebuie să fie în funcţie de natura tulburărilor hormonale şi starea subiectivă a pacienţilor. comă hipoglicemică. greaţă. tumefacţia sânilor. altele pot apărea după săptămâni (HTA. ulcer gastroduodenal). îngrijire la pat. viroze respiratorii. au nevoie de saloane răcoroase. sau cu septicemii.proba de apă şi sete. 8. ferite de curent. liniștit e. Educaţia sanitară a bolnavilor urmăreşte dezvoltarea încrederii pacienţilor în vindecarea bolii.8. Cazurile de urgenţă sau cele comatoase se pun în rezerve pentru că pot apărea tulburări hemoragice. vărsături). pentru că au capacitate de adaptare scăzută. pentru repausul psihic.  urina se strânge pe 24 ore şi se trimit 200 ml.1. Supravegherea pacienţilor se va face în mod special la cei cu comă diabetică. Testul de cortizon se face în hiperfuncţia lobului anterior hipofizar. Teste biologice şi explorări para clinice Explorarea funcţională a hipofizei  pentru hipofiza anterioară: examen radiologic-radiografia de craniu pentru şaua turcă.  examen oftalmologic: pune în evidenţă modificări ale analizatorului optic în tumorile hipofizare. Nu se plasează bolnavii cu afecţiuni endocrine în saloane cu pacienţi cu angină. pneumopatii acute. bogată în calorii şi vitamina C. PLAN DE NURSING PENTRU PACIENŢII CU BOLI ENDOCRINE Se aleg saloane mici. În hipotiroidism: regim hipocaloric. cei cu hipertiroidism nu suportă căldura. osteoporoză (glucocorticoizii). cantitativ şi energetic. Consecinţele psihice ale bolilor endocrine necesită uneori psihoterapie susţinută pentru eliberarea de complexe de inferioritate. În cașexia hipofizară dieta va fi hipercalorică. Administrarea medicaţiei necesită supraveghere deosebită deoarece medicaţia endocrină are multe efecte secundare. Alimentaţia pacienţilor va fi echilibrată după caz. edeme. 79 . se va asigura repaus strict. tireotoxicoză. În diabetul insipid: alimentaţie hipersodată. Pentru hipofiza posterioară – pentru hormonul antidiuretic – se urmăreşte bilanţul hidric zilnic: .  radiografia de oase lungi – informaţii despre STH. Dozarea stimulinelor hipofizare din sânge şi urină:  în sânge se recoltează dimineața pe nemâncate. Administrarea prelungită a medicaţiei mai poate produce tulburări sexuale. De exemplu. unele apar imediat (cefalee. Cei cu boala Addison sau caşexie necesită saloane bine încălzite. În hipertiroidism: dietă bogată în calorii şi uşor digerabilă.

.cetosteroizilor în urină. puncţia biopsie tiroidiană. cronaximetria pentru determinarea excitabilităţii neuromusculare. . .iodocaptarea tiroidiană: pentru depistarea guşei nodulare. ECG. . . .alte explorări: CT.testarea metabolismului glucidic: proba hiperglicemiei provocate.determinarea 17. Explorarea funcţiilor ovarelor: . Explorarea tiroidiană cu iod radioactiv este contraindicată la gravide. a chistelor tiroidiene.ecografia endovaginală.examenul radiologic al oaselor evidenţiază creşterea sau scăderea transparenţei oaselor. . RMN pentru depistarea unor formaţiuni tumorale sau metastaze la acest nivel. . în caz de nodul tiroidian suspect malign. la cei cu insuficiență hipofizară concentraţia sării rămâne nemodificată. insuficiență cardiacă şi renală severă. Explorarea glandelor suprarenale Corticosuprarenala (CSR) .examen citovaginal: relevă elemente descuamate care permit evidenţierea impregnării hormonale.teste radioimunologice FT3 – FT4.explorări electrice: EMG.explorare radiologică cu substanţă de contrast a veziculelor seminale.în sânge se determină calcemia.creşterea colesterolului în hipofuncţie.determinarea tulburărilor metabolismului iodului.pentru prostată: uretrografia retrogradă. Ecografia tiroidiană.dozarea hormonilor CSR şi a metaboliţilor lor în sânge şi urină. . . 80 . . Glanda tiroidă Tulburări de metabolism .examenul radiologic al rinichiului evidenţiază calculi radioopaci.determinarea gonadotrofinei corionice din sânge sau urină în caz de sarcină. fosfatemia. anemii severe. . Explorarea funcţiei paratiroidelor .- proba de încărcare cu clorură de Na în urină prin administrarea zilnică a 5 mg NaCl cu determinarea concentraţiei acesteia în urină. . K+ creşte în sânge şi scade în urină. Medulosuprarenala: . .biopsia de endometru: aspectul morfologic al mucoasei uterine în cursul ciclului menstrual în cazul unui dezechilibru foliculino-progesteronic.teste adrenolitice: diverse substanţe adrenolitice produc la pacienţii cu feocromocitom scăderea imediată a TA care se menține 20-30 min.în insuficiență CSR apare o scădere a Na şi Cl din sânge şi o creştere în urină. fosfaturia şi calciuria. Glandele sexuale Explorarea testiculului: spermograma pentru stabilirea infertilităţii şi a insuficienţei testiculare: . puncţia bioptică a prostatei.biopsia testiculară în tumori testiculare. .

ameţeli la schimbarea din decubit în ortostatism în insuficiență corticosuprarenală. să se adreseze medicului. tulburări de ritm (bradimenoree) în boli tiroidiene şi suprarenaliene. . .tulburările somnului: insomnii.setea: diabet zaharat insipid. diaree în hipertiroidism.2. facies cushingoid (aspect de lună plină). . la diabetici anunţând o hipoglicemie sau comă. hiperparatiroidism. asinergia mişcărilor oculo-palpebrale în hipertiroidism. facies din insuficiența hipofizară globală (trăsături şterse cu piele colorată în jurul ochilor.alte manifestări: modificări ale vocii după operaţii pe tiroidă. constipaţie în hipotiroidie. Culegerea datelor Interviul: furnizează informaţii despre simptome generale.tulburări gastrointestinale: inapetenţă în insuficiența hipofizară globală. Semne şi simptome în bolile endocrine Bolile endocrine determină manifestări caracteristice care pot fi observa -te de asistentul medical. insuficiență hipofizară. hiperparatiroidism. convulsii parţiale în tumori. feocromocitom. apare în crize de scurtă durată. buhăită şi ridată). facies hipopituitar (aspect infantil general cu piele îmbătrânită). 81 . apoi devine permanentă. dispnee în insuficiență tiroidiană. . Prin contactul direct cu persoanele îngrijite are posibilitatea să depisteze precoce semnele unor boli şi să îndrume persoana sau familia. spaţii interdentare lărgite). dar pot avea valoare deosebită: . cu tulburări vizuale. în hipotiroidism bolnavul pare adormit tot timpul. bradicardie. . modul și circumstanţele apariţiei. . în tireotoxicoză la nivelul palmelor şi în regiunea capului. apatie.amenoree. hipersomnia în tumorile hipotalamo-hipofizare. tulburări de vedere. Examenul fizic:  Poziţia: disconfort. ceea ce îl ajută în elaborarea unei strategii de îngrijire. vărsături explozive în jet. în tireotoxicoză. insuportabilă. contracţii tonice ale musculaturii somatice periferice în hipoparatiroidism. . boala Addison.  Aspectul feţei: facies hipertiroidian. somn neliniștit.oboseală: fizică şi intelectuală mai accentuată dimineața: în boala Addison.8. facies acromegalic (piele îngroşată cu cute frontale.  Mişcări şi contracţii involuntare: tremurături fine (la extremităţi). în cazul copiilor. aceste manifestări nu sunt specifice bolilor endocrine. . fatigabilitate. populat de coşmaruri în hipertiroidie şi în sindromul adipozo-genital. .transpiraţia: în sindromul adipozo-genital.tulburări ale aparatului genital: instalarea precoce sau tardivă a pubertăţii la femei. facies hipotiroidian sau mixedematos.tulburări cardiorespiratorii: palpitaţii. limbă mărită.sughiţul: guşă tiroidiană. . boala Addison. vărsături în tumorile hipofizare. facies addisonian (modificări de culoare ale pielii asemănător cafelei cu lapte). neatenţie.cefaleea: frecvent în compresiunile tumorilor hipofizei cu localizări diferite. asocierea cu alte simptome. îngroşarea vocii în disfuncţii gonadice.

Slăbirea-scăderea cu 10-15 kg în câteva luni în hipertiroidie.1. hipopituitarism. piele aspră îngroşată. . respiraţie dificilă la efort în boala Addison şi hipertiroidism. căderea părului axilar şi pubian în insuficiența hipofizară. alopecie în hipotiroidie. . friabile în boala Addison. NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU BOLI REUMATOLOGICE 9. sex. înălţime. scăderea secreţiei lacrimale în diabetul zaharat. . . hipertrofie musculară la femei în ovarul poli-chistic virilizant.Edemul: în hipotiroidism – infiltraţie edematoasă. rece. în sindromul adipozo-genital. tumori hipofizare.20-1. Starea de nutriţie: poate fi evaluată după anumiţi parametrii: dezvoltarea musculaturii. vergeturi roşii-violacei în boala Cushing.Respiraţia: dispnee în feocromocitom. aspect pătrat în acromegalie. în hipotiroidie. hipotensiune în bola Addison . bradicardie în hipotiroidism . Aspectul tegumentelor: hiperpigmentare generalizată în boala Addison. laringospasm în hipoparatiroidism.TA – creşteri foarte mari (200-300 mmHg) în feocro-mocitom. Obezitatea poate fi de mai multe tipuri: de tip Cushing. 82 . nu lasă godeu. obezitate din insuficiența gonadică. . creştere maximă şi scădere minimă în hiper-tiroidism. dar şi a articulaţiilor periferice.Unghiile: concave.Aparatul genital şi sâni: secreţie lactată anormală în pro-lactinom.Ochii: exoftalmie . ginecomastie.Părul: hipertricoză în ovarul polichistic.Pulsul – tahicardie în hipertiroidism. barbă. osteoporoză. Părul şi unghiile: .50 m) hipofizar sau tiroidian. Spondilita anchilozan tă Definiţie: afecţiune cronică inflamatorie a scheletului axial. Etiologie: . umedă. îngroşate în tireotoxicoză. lungi şi înguste în eunucoidism.factori genetici:  HLA-B27 . ceroasă în hipotiroidie. ovarul polichistic.boala Basedow. 9. scade maxima şi creşte minima în hipo-tiroidism. având o evoluţie progresivă spre anchiloză. .      Statura: gigantismul (creşterea de peste 2 m).Temperatura – creşte la hipertiroidieni şi scade la hipotiroidieni . subţire în hipertiroidie. cașexie în insuficiență hipofizară globală. vârstă. nanismul (înălţime mică 1. piele caldă. scăderea forţei musculare. inserţie masculină a pilozităţii genitale la femei) în boli suprarenale.factori de mediu:  infecţia enterală cu Klebsiella. subţiri. obezitate hipotalamică. friabile.Oase şi muşchi: deformări. hirsutism (mustaţă. a ţesutului adipos. diabet zaharat. boala Addison. a greutăţii corporale.Semne vitale: . păr mătăsos în hipertiroidie.

 scădere ponderală.sensibilitate la percuţia apofizelor spinoase.durere lombosacrată:  debut insidios. până în spaţiul popliteu.debut:  de tip central (dureri lombosacrate). . cu iradiere pe traiectul nervilor intercostali. .limitarea amplitudinii mişcărilor respiratorii.sensibilitatea articulaţiilor sacroiliace:  îndepărtarea/apropierea crestelor iliace. tuberculilor tibiali. .dureri la nivelul joncţiunii costosternale.  de tip mixt.  de tip periferic (afectarea articulaţiilor periferice). proceselor spinoase.ştergerea lordozei lombare.  alternantă („sciatica în basculă”). accentuată de tuse şi inspiraţia profundă. călcâiului (semn de entezită!):  talalgii (consecinţa tendinitei achiliene sau fasciitei plantare).  hiperextensia şoldului.  persistenţă peste 3 luni.  transpiraţii nocturne.limitarea flexiei laterale a coloanei lombare.contractura muşchilor paravertebrali. .  însoţită de redoare matinală (peste o oră). redoare cervicală. . Examen clinic . .durere. crestei iliace. . cu respiraţie de tip abdominal.limitarea anteflexiei coloanei lombare:  distanţa degete-sol. . . localizare asimetrică). . mai intensă nocturn.dureri la nivelul articulaţiilor mari ale membrelor inferioare (de tip inflamator.  exercitarea unei presiuni asupra lor.  ameliorată prin exerciţii fizice. în a doua parte a nopţii. . Afectarea articulară Simptomatologie: .  agravată după repaus prelungit. .  apărută în repaus. .  manevra Schöber.manifestări generale:  subfebrilităţi. 83 . marelui trohanter.boală a bărbatului tânăr. trezind bolnavul din somn. pe traiectul nervului sciatic.  iradiată în fesă.cifoză toracală (în jumătatea superioară a coloanei toracale).diminuarea expansiunii cutiei toracice.Tablou clinic: .durere toracică. .  anorexie.

afectare cardiovasculară:  insuficienţă aortică. .  rotaţia capului. în stadiile avansate ale bolii.- - limitarea mobilităţii coloanei cervicale (flexie anterioară):  distanţa occiput-perete.  grad IV: anchiloză articulară. Explorări paraclinice . .  sindesmofite. 84 .hemoleucograma:  anemie normocromă.  grad III: scleroză periarticulară (osteocondensare) cu reducerea spaţiului articular („margine de timbru poştal”).  amiloidoză renală.  grad I: aspect înceţoşat al articulaţiei. normocitară. cu ştergerea lordozei lombare.examen radiologic:  articulaţii sacroiliace (sacroileita):  grad 0: aspect normal. fără tratament corespunzător.  distanţa bărbie-stern. . .afectare pulmonară:  fibroză pulmonară (în special în lobii superiori). iar şoldurile şi genunchii sunt fixaţi în flexie. . coloana vertebrală devine rigidă.afectare neurologică:  sindrom de coadă de cal.  creşterea proteinei C reactive.  creşterea α2 globulinelor.anomalii imunologice:  creşterea IgA. Afectarea extraarticulară .  coloană vertebrală:  aspect pătrat al vertebrelor (profil).  chiste pulmonare. .sindrom inflamator:  creşterea VSH.  HLA-B27 (prezent la 90% dintre bolnavi). cu fuziune şi dispariţia spaţiului articular.  creşterea fibrinogenului.  grad II: pseudolărgirea spaţiului articular (prin eroziunile subcondrale de pe ambele versante ale articulaţiei).afectare renală:  nefropatie glomerulară cu depozite mezangiale de IgA.  flexie laterală.afectare oculară:  uveită acută anterioară unilaterală. protecţia anterioară a coloanei cervicale. .  tulburări de conducere atrio-ventriculare. cifoză toracală superioară.

articulaţii periferice:  îngustarea spaţiului articular. . prognostic: .  limitarea expansiunii cutiei toracice.rareori. . Diagnostic diferenţial: . Evoluţie. .  anchiloză osoasă (tardiv). 85 . .criterii clinice:  durere lombară joasă şi redoare de peste 3 luni.  prezenţa afectării articulaţiei coxofemurale. evoluţia este gravă. cu exacerbări şi remisiuni. Complicaţii: .  prezenţa manifestărilor extraarticulare. crestei iliace.poliartrita seronegativă.spondiloza hiperostozantă.boala Scheuerman.amiloidoză renală. .criterii radiologice:  sacroileită bilaterală.hernia de disc. .insuficienţă cardiacă. anchiloză osoasă a articulaţiilor interapofizare.  sacrileită unilaterală.   rectitudinea coloanei lombare. .neoplazii.prelungită. ondulantă.   Diagnostic pozitiv: .prognostic dependent de:  vârsta debutului. tardiv: „coloană de bambus” (prin sindesmofite.  prezenţa dactilitei.infecţii respiratorii.  limitarea mişcărilor coloanei lombare în plan sagital şi frontal. . gradul II-IV. ramurii ischio-pubiene.sacroileita septică.  osteofite marginale. eroziuni la nivelul simfizei pubiene. ce se ameliorează prin exerciţii şi nu dispare în repaus.  prezenţa oligoartritei. .  scleroză subcondrală. . . gradul III-IV. . asociată cu cel puţin un criteriu clinic.insuficienţă respiratorie. Spondilita anchilozantă este diagnosticată în prezenţa sacroileitei (diagnostic radiologic). faţă de valorile normale corectate. . marelui trohanter (entezită). progresând spre anchiloză într-un interval scurt de timp. spiculi osoşi la nivelul calcaneului.boala Paget.tulburări de conducere atrio-ventriculare (bloc atrioventricular complet). calcificare a liga-mentelor interspinoase).

.  medicamente. de obicei.hemoleucograma:  leucocitoză.fracturi ale coloanei rigidizate. Explorări paraclinice: .  pumn.fizioterapie.limfangită. tumefiată (aspect pseudoflegmonos). caldă. .  alcool. Examen clinic: .igieno-dietetic:  odihnă pe pat tare.uneori pot exista accese minore.ortopedic (fazele avansate). .debut monoarticular. . .medicamentos:  antiinflamatoare nesteroidiene (!indometacin!). în ordinea descrescătoare a frecvenţei fiind afectate articulaţiile:  metatarsofalangiană haluce.febră (uneori).  genunchi.  terapie biologică (infliximab). ..descuamarea tegumentelor după rezoluţia inflamaţiei.articulaţia afectată: roşie. entezitelor.  cot. . fără pernă. . Tablou clinic Simptomatologie: .  gleznă. .  degetele mâinii. iritei acute). 9.2.durere deosebit de intensă (trezind bolnavul din somn).factori declanşatori:  traumatisme (mers pe jos îndelungat). Tratament: . inflamatorie. .  corticoizi (administrare locală în cazul artritelor periferice. consecutivă depunerilor intra-articulare a cristalelor de urat monosodic.  sulfasalazina (artrite periferice). A rtrita acută gutoasă Definiție: afectare articulară.sindrom inflamator: 86 . prodromale.  exces alimentar.  călcâi.  intervenţii chirurgicale.

87 .  hipermobilitatea articulară.  nu depăşeşte 5-30 minute.3.  solicitarea normală a unor ţesuturi anormale:  afecţiuni congenitale. Etiologie: multifactorială: .  30.  stres mecanic. examenul radiologic:  tumefierea părţilor moi periarticulare.  modificări secundare ale cartilajului articular. B oala artrozică Definiţie: afecţiune degenerativă.factori locali:  solicitarea anormală a unor ţesuturi normale:  traumatisme.simptomatologie:  evoluţie asimptomatică o lungă perioadă de timp. pasive). Tablou clinic: .  obezitatea. creşterea fibrinogenului.  cristale de urat de sodiu (lumină polarizată).000 leucocite/mmc (60-70% polimorfonucleare).  normal. examenul lichidului articular:  gălbui.  diabetul zaharat.  vârsta. tulbure.  sexul. asociată cu o reacţie hipertrofică a osului subcondral. acid uric seric:  crescut.  agravată la efort.  densitatea osoasă. creşterea proteinei C reactive.- - creşterea VSH. uşor lăptos.  ameliorată în repaus (există însă bolnavi cu dureri chiar şi în repaus).  comorbidităţi:  hipertensiunea arterială.factori ce determină predispoziţia generală pentru boală:  predispoziţia genetică. . mâna cel mai puţin). caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular.  meteorodependenţă.  reducerea mobilităţii articulare (mişcări active.  poate iradia la nivelul unei alte articulaţii.  durere articulară:  intensitate variabilă (şoldul doare cel mai tare.    9.

 vâscozitate crescută. creşterea temperaturii locale.  osteofite marginale.  sensibilitate la palparea interliniului articular şi a capetelor osoase adiacente articulaţiei afectate.  cheag de mucină ferm. Artroză reactivată  Explorări paraclinice: .  tumefiere discretă a părţilor moi periarticulare.explorarea lichidului sinovial:  clar. .alte explorări imagistice (ultrasonografie. crepitaţii articulare. 88 . . . gonartroza (modificări degenerative la nivelul genunchiului). examen clinic:  mărire de volum a articulaţiei afectate. tomografie computerizată.  deformări. Diagnostic pozitiv: pe baza datelor clinice şi a explorărilor paraclinice .  deformarea articulară. artrită psoriazică.  subluxaţii. rezonanţă magnetică nucleară):  utile pentru diagnosticul diferenţial al artrozei.  chiste osoase subcondrale. spondilită anchilozantă.scintigrafia osoasă:  captare crescută (în fazele iniţiale ale afecţiunii). Forme clinice: spondiloza (modificări degenerative la nivelul coloanei vertebrale).examen radiologic:  îngustarea neuniformă a spaţiului articular. coxartroza (modificări degenerative la nivelul şoldului).- impotenţă funcţională.  cracmente.  galben-pal.  anchiloze. Diagnostic diferenţial: poliartrită reumatoidă. metastaze osoase.  osteoporoză. traumatisme. artroza mâinii.  scleroză osoasă subcondrală.  sub 2000 leucocite/mmc (sub 25% polimorfonucleare). osteoporoză.  revărsat lichidian articular. artrite microcristaline.  limitarea mişcărilor active şi pasive.

 corectarea unor poziţii vicioase. medicamentos:  antalgice.autoimunitatea:  colagenul tip II.articulaţii afectate: 89 . 9.multifactorială. subfebrilităţi. .Tratament: igieno-dietetic:  reducerea greutăţii corporale.  corticoizi (intraarticular).  precipitat de frig.  hidroterapie. factorii favorizanţi acţionând pe un teren genetic susceptibil.  hialuronat de sodiu (intraarticular). dar mai ales pacienţii din decadele a 3-a. astenie. . nefiziologice ale articulaţiilor afectate . Afectarea articulară: Simptomatologie: . scădere ponderală. stare generală alterată. balneofizical:  băi calde. dar şi prin manifestări sistemice.  medicamente modificatoare de structură cartilaginoasă.  antiinflamatoare nesteroidiene. însoţită de febră.  agenţii infecţioşi.debut insidios:  cel mai frecvent.  factorul reumatoid. tumefacţii articulare. caracterizată printr-o artropatie deformantă şi distructivă.  existenţa „epitopului reumatoid”.debut acut (mai ales la tineri):  simptomatologia articulară apare în câteva zile. . . infecţii. Tablou clinic Boala poate afecta orice vârstă.factori genetici:  HLA DR4. extraarticulare. stres emoţional.  protecţia articulaţiei afectate.  ultrasunete. HLA DR1. inapetenţă. traumatisme.  împachetări cu parafină. ortopedic.  redoare artriculară matinală. Etiologie: . Poliartrita reumatoidă Definiţie: afecţiune cu etiologie necunoscută şi patogeneză autoimună.factori favorizanţi:  sexul feminin.4 . a 5-a de viaţă. polialtralgii. .

durere.şold:  limitarea rotaţiei interne la nivelul articulaţiei coxo-femurale. metacarpofalangiene.  aditivitate. 90 . .  Examen clinic: . interfalangiene proximale (degete fusiforme). durere în regiunea cervicală.  cot:  limitarea extensiei cotului.coloană cervicală:  limitarea mobilităţii.  dureri şi parestezii în teritoriul nervului median. . .mână:  tumefiere la nivelul articulaţiilor radio-cubito-carpiene.  diminuarea funcţiei de prehensiune.  slăbiciune musculară.  articulaţiile mari afectate tardiv. . însoţită de afectarea mobilităţii articulaţiei temporo-mandibulare. nu apare roşeaţa tegumentelor supraiacente. redoare matinală prelungită (peste 45 minute). carpiene. . tumefiere. bursite oleocraniene. caracteristicile afectării articulare din poliartrita reumatoidă:  simetrie. în evoluţie apărând atrofia eminenţei tenare. căldură locală. bursită subacromială. metacarpofalangiene.  leziuni ale calotei rotatorilor. radio-cubito-carpiene.  articulaţiile fără sinovială neafectate. cu iradiere spre occiput. fixarea în flexie a articulaţiilor interfalangiene proximale. „în butonieră”. Afectarea extraarticulară este dependentă de severitatea şi durata bolii.- - articulaţiile mici ale mâinilor (în special): interfalangiene proxi-male.genunchi:  tumefiere (hidartroză cu apariţia şocului rotulian). parestezii la nivelul umerilor şi braţelor apărute la mişcările capului (afectarea coloanei cervicale). exacerbate de percuţia carpului (sindrom de canal carpian).  evolutivitate.  în fazele tardive.  chist Baker (în spaţiul popliteu).  halux valgus. mâna este deformată. realizând aspectul de degete „în gât de lebădă”. ştergerea lordozei occipito-cervicale.  atrofia muşchiului cvadriceps. atrofia muşchilor interosoşi (definesc „mâna în spate de cămilă”).gleznă:  tumefiere perimaleolară. deviate ulnar. durere la masticaţie.  durere la compresia stiloidei ulnare.picior:  deviaţie laterală a degetelor.

 miocardită interstiţială sau granulomatoasă.  pot fi multicentrici.  compresiuni pe structuri nervoase (sindrom de canal carpian).  ciclosporină A.  glomerulonefrite. gangrene cutanate.  afectare viscerală secundară (digestivă.  antiinflamatoare nesteroidiene.- - - - - - - noduli reumatoizi:  localizare subcutanată.  metotrexat. prin:  analgezice. presiune. afectare renală:  determinată de poliartrita reumatoidă:  amiloidoză. 91 .).  endocardită. afectare digestivă/hepatică:  iatrogenă:  antiinflamatoare nesteroidiene.  nefropatii tubulo-interstiţiale. tendoanelor.  hipertensiune pulmonară. vasculita reumatoidă:  ulceraţii. afectare pulmonară:  pleurezie.  purpură palpabilă.  săruri de aur.  iatrogenă.  mobilitate variabilă. afectare oculară:  episclerită.  sclerită.  fibroză interstiţială.  vasculită. renală.  noduli pulmonari (risc de pneumotorax).  consistenţă variabilă. pe suprafeţele de extensie.  D-penicilamină.  bronşiolită.  corticoizi.  dimensiuni variabile. motorie.  keratoconjunctivita sicca (sindrom Sjögren asociat).  se pot infecta. pulmonară etc. în vecinătatea articulaţiilor afectate. cardiacă. afectare cardiacă:  pericardită. fistuliza. la nivelul burselor. afectare neurologică:  neuropatie senzitivă.

sulfasalazină.000 -50.  ragocite.       Explorări paraclinice: . ciclofosfamidă.hemoleucogramă:  anemie:  normocromă.  feriprivă.000 celule/mmc.examenul lichidului sinovial:  exudat sero-citrin sau uşor opalescent. 92 .  splenomegalie.  creşterea proteinei C reactive. azatioprină.  creşterea α2-globulinelor.  testul cheagului de mucină negativ. dintre care 75% polimorfonucleare neutrofile. autoimună. normocitară.  trombocitoză (forme active de boală).sindrom inflamator:  creşterea VSH.  hemolitică.  complement scăzut. .  anticorpi antipeptide ciclice citrulinate (IgG).  trombocitopenie. ciclosporina A.  factor reumatoid. sindrom Felty:  asocierea dintre:  poliartrită reumatoidă.  anemie.  neutropenie.  leucopenie (sindrom Felty).  hepatomegalie.  glucoză scăzută. săruri de aur. afectare osoasă:  osteopenie juxtaarticulară. .- - leflunomid.  creşterea fibrinogenului.  atrofie musculară. afectare musculară:  miozită.  10. .  osteoporoză generalizată.modificări imunologice:  factor reumatoid.  adenopatii.  eroziuni.

rezonanţa magnetică nucleară:  oferă detalii structurale ale articulaţiilor afectate. .igieno-dietetic:  dietă echilibrată din punct de vedere nutritiv.reumatismul articular acut. geode.medicamentos:  antiinflamatoare nesteroidiene. cu supliment de calciu. boli infecţioase. Diagnostic pozitiv: .  osteoporoză juxtaarticulară (iniţial).colagenoze (lupus eritematos sistemic etc. . .  monitorizarea articulară în cursul terapiei remisive.diagnosticul pozitiv este stabilit în prezenţa a 4 criterii din cele 7 enumerate.  corticoizi (în administrare sistemică sau locală). . .  îngustarea spaţiului articular. biopsia sinovială:  utilizată doar în formele mono.criterii:  redoare matinală cu durata de minim o oră. hiposodată (pe durata corticoterapiei). eroziuni).  tumefierea articulară simetrică.  chiste sinoviale.  deformări articulare.guta. de de cel puţin 6 săptămâni.  anchiloze. .boala artrozică. ultrasonografie articulară:  inflamaţia sinovială (cuantificabilă prin explorare Doppler). articulaţiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale. .  eroziuni marginale. .  prezenţa factorului reumatoid printr-o metodă a cărei sensibilitate dă o pozitivitate sub 5% la loturi martor. . difuză (tardiv).artrita psoriazică.  adoptarea unei posturi adecvate pentu a evita anchilozele în poziţii vicioase.sau oligoarticulare.  tumefierea de cel puţin 6 săptămâni a carpului. Diagnostic diferenţial: . 93 .spondilartropatii seronegative.).  prezenţa nodulilor reumatoizi. Tratament: .- - examen radiologic:  tumefacţia părţilor moi periarticulare.artrite din sindroame paraneoplazice.  modificări radiologice tipice pentru poliartrita reumatoidă (osteoporoză.  tumefierea de cel puţin 6 săptămâni a minim 3 articulaţii.pseudoguta. boli intestinale.

Poliglobuliile sunt boli caracterizate prin hiperplazia sistemului eritropoietic.prin pierdere de hematii:  posthemoragice. ciclosporină.  tahicardie.  hemoragii în antecedentele personale ale femeilor.  puls filiform. Culegerea datelor Anemia acută: . ciclofosfamidă. azatioprină.circumstanțe de apariție:  traumatisme. sulfasalazină.          10.prin insuficiență de producere a hematiilor și hemoglobinei:  anemia feriprivă.  anemia Biermer.1.  antagonişti ai receptorilor IL-1.  chirurgie reconstructivă. NURSINGUL PACIENTULUI CU AFECȚIUNI HEMATOLOGICE 10. leflunomid. Anemiile se pot produce: . chirurgical  sinovectomie. 94 .semne și simptome:  amețeli.  receptori solubili de TNFα.  hidroterapie.- - metotrexat.  hemolitice (anemia hemolitică a nou-născutului și prin incompatibilitatea de sânge în sistemul AB0).  medicația antiinflamatoare administrată fără protecție gastrică (determină hemoragii digestive). balnear:  kinetoterapie.  paloarea tegumentelor instalată brusc. . hidroxiclorochină. Anemiile și poliglobuliile Anemia reprezintă scăderea numărului de hematii și/sau a hemoglobinei. D-penicilamină. săruri de aur (utilizare redusă). biologic:  anticorpi monoclonali anti TNFα. .

iar morfologic prin apariţia microcitozei şi hipocromiei.  mucoasa bucală atrofiată.  palpitații.  cefalee.  dureri precordiale.  astenie. reacția hemoragiilor oculte pozitivă în scaun. săraci. gastrita.  patologică. meteorism. A: Anemia feriprivă Definiţie: este o anemie caracterizată prin scăderea rezervelor de fier (Hb <12 g%). a plantelor. alimentaţie anormală. lipotimie. . hernie hiatală:  hemoragii genito-urinare.   hipotensiune arterială. cancer digestiv.  amenoree. dispnee. a palmelor.circumstanțe de apariție:  persoane care lucrează în mediul toxic. sarcina.  malnutriţie: bătrâni. sărace în carne. diaree cronică).  paloarea buzelor. Anemia cronică: .  persoane consumatoare de alcool. perioade de creştere.  adolescenţă.  persoane care au alimentație cu carență de fier.ulterior:  astenie. lambliază. Etiologie: . diete bogate în cereale.  persoane cu antecedente personale ca: gastrectomie. sarcini multiple). tulburări de tranzit).  hemoliză intravasculară. tulburări digestive (greață.  unghii și păr friabile. tutun. Tablou clinic: . . Sex: sunt mai frecvent afectate femeile (hipermenoree.manifestări de dependență (semne și simptome):  amețeli. ulcer gastric/duo-denal.scăderea absorbţiei fierului:  malabsorbţie (postgastrectomie.hemoragii gastrointestinale: hemoroizi.iniţial poate fi asimptomatică. . .creşterea utilizării fierului:  postnatal.  dispnee. . aclorhidrie.  hemosideroză pulmonară.pierderea de fier:  fiziologică: menstruaţia. 95 .

 frotiu sanguin periferic: anizocitoză (variaţia volumului eritrocitar).  scăderea puterii de concentrare.  gastroscopie. dureroasă. şi anemia feriprivă hipocromă. Diagnostic diferenţial: .  tahicardie.  disfagie (datorită formării unor membrane esofagiene). tahicardie.  dispnee de efort.  sideremia <50 μg% (normal 50-150 μg%). poichilocitoză (variaţia formelor eritrocitelor).  parestezii periferice. . scade CHEM (hipocromia eritrocitelor).paloare.  cefalee.alte anemii hipocrome:  inflamaţii cronice.  sindrom Plummer.  bariu pasaj/irigografie.  rectosigmoidoscopie/colonoscopie totală. Examen obiectiv: tegumente şi mucoase palide.  saturaţia transferinei <30% (normal 30-50%).Vinson:  glosită atrofică (limbă roşie. depapilată). vopsele.  creşte capacitatea totală de legare a fierului >360 μg% (normal 300 -360 μg%).  koilonichie (unghii friabile cu aspect de linguriţă).  indicii eritrocitari: scade VEM (microcitoză).  test hemocult.  iritabilitate.  96 . pământ). Diagnostic pozitiv: se face pe baza simptomatologiei.  apoi eritropoieza cu deficit de fier. a examenului clinic şi a examenelor paraclinice.  apatie.  creşte protoporfirina eritrocitară >100 μg% (normal 30-50 μg%). în fazele avansate:  ragade ale comisurilor bucale (cheilită angulară).hemoliză cronică intravasculară.probe de laborator:  iniţial apare depleţia rezervelor de fier: scăderea feritinei serice.  scad sideroblaştii medulari <10% (normal 40-60%).  pica (gust pervertit: bolnavul mănâncă gheaţă. microcitară:  dispar depozitele medulare de fier.  scade hemoglobina <12 g% şi hematocritul <37%. Explorări paraclinice: .  scade feritina serică <30 μg/l (normal 50-200 μg/l).  talasemii.  dureri retrosternale.  neoplazii.

.tratament medicamentos:  sulfat feros (Ferro Gradumet). Tratament: .boala celiacă. Tratamentul efectuat timp de 6 luni reface depozitele de fier.pancreatită cronică. .hipertiroidie.sindrom de ansă oarbă. .v.Evoluţie. Tablou clinic: 97 .vârsta peste 60 de ani sau sub 3 ani. . secundară unei gastrite atrofice.hipoparatiroidism. . . .dietă: alimente bogate în fier (carne. .boala Crohn. prognostic: afecţiunea este curabilă. . anemia pernicioasă se asociază cu aclorhidrie rezistentă la histamină şi pentagastrină. .boli autoimune. .dieta vegetariană.atrofia mucoasei gastrice. sau unei atrofii gastrice. HLA-DR4.gastrectomie. Etiologie: .genetic: HLA.consum de biguanide.vitiligo. .mixedem. .  venofer în perfuzie i. . . .deficit de factor intrinsec. . În trei săptămâni se recuperează 50% din deficitul hemoglobinic. . Factori de risc: .alcoolism.DR2. Vârsta: apare în general la vârste de peste 60 de ani.diabet zaharat. B: Anemia pernicioasă (Biermer) Definiţie: este o afecţiune caracterizată printr-o absorbţie deficitară a vitaminei B12. .insuficienţă cardiacă. Anemia pernicioasă poate fi asociată cu: . În anemia Biermer anticorpii anticelulă parietală gastrică sunt prezenţi în 85% din cazuri. .malabsorbţie. datorită unei secreţii inadecvate de factor intrinsec Castle. Deoarece atât factorul intrinsec cât şi acidul clorhidric sunt produse de aceeaşi celulă (celula parietală gastrică).deficit de fier. Complicaţii: . În două luni acesta este recuperat integral. vegetale cu frunze verzi).susceptibilitate crescută la infecţii.oprirea sângerărilor („se închide robinetul”).

 scădere ponderală moderată. .posibil vitiligo/zone de hiperpigmentare.uşor icter sclero-tegumentar. poikilocitoză marcată. demenţă.Jolly.  creşte feritina serică. Explorări paraclinice: .  dispnee de efort. Examen obiectiv: .  macrocitoză semnificativă (VEM >100 μ).  megaloblastoză medulară. . .  semnele Babinski şi Romberg pozitive.  limbă depapilată. .  hepato-splenomegalie.  palpitaţii. .puls rapid. netedă roşie (glosita atrofică Hunter). sindrom neurologic:  parastezii ale extremităţilor.  scade haptoglobina serică.  creşte sideremia.  tulburări de memorie.  frotiul periferic arată: anizocitoză.  vertij.  metamielocite gigante.paloare.  ataxie. macroovalocite.suflu sistolic.  simptome de insuficienţă cardiacă congestivă.  angină. corpi Howell.probe de laborator:  anemie. . sindrom digestiv:  anorexie. lipseşte extensia plantară a piciorului şi reflexul rotulian .  creşte gastrinemia.aspiratul medular:  măduvă hipercelulară.încărunţire precoce.sindrom neuroanemic. 98 .  tinitus. depresie.- - - sindromul anemic:  astenie.  număr de reticulocite scăzut. hipersegmentaţia nucleului neutrofilelor.  diaree. plachete cu formă bizară.  scade vitamina B12 <00 pg /ml.  vertij.  scăderea sensibilităţii vibratorii.

-

-

hemosiderină medulară crescută. testul Schilling arată scăderea absorbţiei digestive de vitamină B12: se administrează iniţial i.m. o doză masivă de vitamină B12, apoi se administrează oral vitamina B12 marcată radioactiv şi se colectează urina la 24 de ore. Normal în urină se află >7% din vitamina B12 radioactivă. În anemia pernicioasă se elimină urinar <3% din vitamina B12 radioactiv. Apoi se administrează oral vitamina B12 radioactivă asociată cu factor intrinsec şi se observă corectarea eliminării renale. tubaj gastric:  aclorhidrie;  la stimularea cu pentagastrină pH-ul gastric nu scade sub 6. gastroscopie: gastrită atrofică, poate fi prezent şi neoplasmul gastric; biopsie nervoasă: degenerescenţă mielinică la nivelul nervilor periferici, rădăcinilor posterioare, tracturilor medulare laterale şi posterioare.

Evoluţie, prognostic: anemia este reversibilă, dar leziunile nervoase o dată constituite nu cedează. Complicaţii: - leziuni nervoase definitive dacă tratamentul este instituit mai târziu de 6 luni de la debut; - polipi gastrici; - neoplasm gastric; - scăderea potasemiei (în prima săptămână de tratament). Tratament: - dietă care să conţină alimente bogate în vitamina B12: carne, lapte, brânză, ouă; - tratamentul cauzei; - tratamentul cu vitamina B12 se face toată viaţa:  100 μg i.m. zilnic în prima săptămână,  apoi săptămânal o lună,  apoi lunar toată viaţa. Nu se asociază acid folic, poate da deficite neurologice fulminante. Răspunsul la tratament este spectaculos. Megaloblastoza medulară se diminuează şi dispare în primele 24 de ore, criza reticulocitară apare în 3-5 zile (reticulocite >15%, normal 1%).

10.2. Policitemia vera
Definiţie: este o boală mieloproliferativă cronică ce rezultă din expansiunea clonală a unei celule stem multipotente transformate, asociată cu o hiperproducţie importantă de eritrocite şi mai puţin cu creşterea producţiei seriilor granulocitare şi megacariocitare. Vârsta: mai frecvent peste 60 de ani. Sex: mai frecvent la sexul masculin. Etiologie: este necunoscută, posibil expunere la radiaţii, poate fi familială, legată de unele rase. Tablou clinic: - iniţial poate fi asimptomatică, - apoi apar simptome:  cefalee,
99

        

tinitus, vertij, epistaxis, vedere tulbure, prurit, ulceraţii gastrointestinal, transpiraţii, scădere ponderală, dureri costale şi sternale.

Examen obiectiv: - pletoră, - cianoză, - turgescenţă jugulară, - splenomegalie (75% din cazuri), - hepatomegalie. Explorări paraclinice Criterii de diagnostic:  Categoria A: - masă eritrocitară semnificativ crescută, - saturaţia cu oxigen a sângelui arterial ≥92%, - splenomegalie.  Categoria B: - trombocitoză >400 000/mm3, - leucocitoză >12 000/mm3, - creşterea fosfatazei alkaline leucocitare în absenţa febrei sau a infecţiei, - nivelul seric al vitaminei B12 peste 900 g/ml sau capacitatea de legare a vitaminei B12 mai mare de 2200 g/ml. Diagnosticul pozitiv de policitemia vera se face dacă: A1+A2+A3 sau A1+ A2+ oricare doi factori din categoria B. - hiperuricemie, - hipercolesterolemie, - medulograma: măduvă hiperplazică. Diagnostic pozitiv: conform criteriilor de mai sus. Diagnostic diferenţial: - policitemie secundară (cardiacă, pulmonară, renală); - hemoconcentraţie (după diuretice, în insuficienţa corticosupra-renală, în insuficienţa hipofizară); - hemoglobinopatii. Evoluţie, prognostic: supravieţuirea fără tratament este în medie 6-18 luni, după instituirea tratamentului poate creşte până la 10 ani. Complicaţii: - litiază renală urică, - gută secundară, - tromboze vasculare,
100

-

transformare leucemică, hemoragii, ulcer gastric sau duodenal.

Tratament: - flebotomia – cantitate de 200-500 ml sânge o dată, până scade hematocritul la 45%. Flebotomia creşte riscul trombozelor; - chimioterapie (hidroxiuree); - radioterapie; - pentru prurit: Hidroxizina, Ciproheptadină; - pentru litiaza urică: Alopurinol.

10.3. Îngrijirea pacientului cu leucemie
Leucemiile sau leucozele sunt hemopatii maligne caracterizate prin hiperplazia țesuturilor hematopoietice (mieloid și limfoid) și metaplazia lor. Prin metaplazie țesutul leucozic ia locul seriei roșii și apare un deficit al măduvei hematogene. Culegerea datelor Leucemia acută - circumstanțe de apariție:  copii, tineri mai frecvent sub 25 ani,  debut insidios,  semne și simptome - apar trei sindroame:  sindromul anemic (paloare, astenie, dispnee),  sindromul infecțios (febră, frison, curbatură),  sindromul hemoragic (gingivoragii, epistaxis, metroragii).  ulcerații ale cavității bucale. - manifestări pseudoneoplazice, scăderea apetitului, a greutății corporale, transpirații, prurit. Leucemia cronică - circumstanțe de apariție:  persoane de sex masculin cu vârste cuprinse mai frecvent între 35-45 de ani;  persoane expuse la intoxicații cu benzen și radiații ionizante. - manifestări de dependență (semne și simptome):  astenie,  durere și senzație de greutate în hipocondrul stâng (spleno-megalia),  scăderea ponderală,  prurit tegumentar,  adenopatie generalizată și simetrică (în leucemia limfoidă cronică); manifestările apar în pusee acute, cu o evoluție spre exitus în 10 ani. Probleme: - Leucemia acută:  hipertermia,  intoleranța la efort fizic,  deficitul de volum lichidian,  alterarea integrității mucoasei bucale,
101

să știe să se autoîngrijească în caz de hemoragii.- incapacitatea de hidratare alimentară. 102 Obiective:    . pacientul să fie ferit de traumatisme. În perioadele terminale. anturaj și să beneficieze de o moarte liniștită. hemoragii.4.  modificarea schemei corporale (în leucemia limfoidă cronică) prin prezența adenopatiilor.  disconfort abdominal. necroze).circumstanțe de apariție:  persoane cu antecedente heredocolaterale de hemofilie. Culegerea datelor: . risc de alterare a stării generale. tulburări de mobilitate cauzate de hemartroze (mâini. coate). articulațiilor.  prezența hemartrozelor. pacientul să fie susținut de familie. . 10.  astenie.  pierderea imaginii de sine. mucoaselor. exitus prin complicații hemora-gice și septicemice. genunchi.  amețeli. trombocitare. pacientul să fie conștientizat cu privire la modul său de viață. Leucemia cronică:  intoleranță la activitatea fizică. situate la nivelul tegumentelor. să se prevină complicațiile invalidante determinate de compresiunea hematoamelor. Hemofilia este un sindrom hemoragic ereditar.  dureri osoase și în hipocondrul stâng.  prezența hemoragiilor la traumatisme mici (periajul dinților). Îngrijirea pacientulu i cu sindroame hemoragice sau stări produse de tulburarea hemostazei Acestea pot fi determinate de tulburările vasculare. Probleme:    intoleranță la activitatea fizică.  prurit tegumentar. risc de complicații prin compresiuni produse de hematoame (paralizii. ceea ce prelungește durata de viață. determinat de absența factorilor VIII-IX ai coagulării. Boala este întâlnită la bărbați și se caracterizează prin hematoame după traumatisme minime.   Obiective Pacientul să prezinte perioade de remisiune cât mai lungi.  nou-născuți cu întârzierea hemostazei după tăierea cordonului ombilical. gangrene.manifestări de dependență (semne și simptome):  hemoragii abundente la traumatisme mici. de coagulare.

. .hematurie. Tablou clinic: . în care se activează simultan coagularea (care depăşeşte mecanismele normale anticoagulante) şi fibrinoliza (liza cheagului). . . nasului. rubeola. tahipnee. urechilor. Etiologia: .hipoxie celulară. Vârsta: toate vârstele. . .hemoptizie. Activarea mecanismelor coagulării are ca efect apariţia microtrombilor. raluri pulmonare.echimoze.ciroza hepatică. . făt mort reţinut intrauterin. dezorientare. eclampsie.tuse. varicela. . frecătură pleurală.hemoragii retiniene. .epistaxis. stafilococ. Factori de risc: .embolia grăsoasă. streptococ. Coagularea intravasculară diseminată Definiţie: reprezintă un paradox al coagulării.traumatisme cranio-cerebrale. stupor. .sindroame obstetricale: avort septic.intervenţii pe creier.mai rar: malaria.chirurgia prostatică. . . Consumul factorilor coagulării şi activarea fibrinolizei duce la apariţia simultană de hemoragii. . cianoză periferică.hemoliza intravasculară. microemboliilor cu ischemie consecutivă. . . Explorări paraclinice  probe de laborator: 103 .muşcătură de şarpe. plămâni.10. prostată.1. .tromboflebite. dispnee. germeni Gram – negativi.traumatisme masive.purpură.4. . . . .confuzie. Sex: egal ambele sexe.hematemeză. .transfuzii de sânge incompatibil.necroza pulpei degetelor. variola.neoplazii. .meno-metroragie. .gingivoragii.infecţii bacteriene: meningococ. . .graviditatea. arsuri.melenă. .

. .hemoragii intracerebrale. apare fibri-noliza secundară.insuficienţă renală acută.obligatoriu în spital.  creşte timpul de trombină. .  în faza a doua în care se consumă factorii de coagulare.purpură trombocitopenică.  cresc produşii de degradare ai fibrinei.gangrenă.  se alungeşte timpul Howell. .  apar monomeri de fibrină.  se alungeşte timpul de sângerare. cu apariţia trombozelor prin cheaguri albe de fibrină:  apar eritrocite fragmentate (pe frotiul sanguin).în caz de tromboze:  heparină 5000 u la 6 ore.necroză hepatică masivă. 104 .  creşte bilirubina indirectă (hemoliză). .  antifibrinolitice: acidul epsilo-aminocaproic.şoc.  scad factorii coagulării (V. a examenului clinic şi a examenelor paraclinice. fibrinogen). apar tromboze prin cheag roşu şi hemoragii:  scade numărul trombocitelor.transfuzii cu:  sânge integral. Mortalitatea este mai mare de 60%. VII.în faza primară în care apare excesul de trombină. .înlăturarea factorilor etiologici.  se alungeşte timpul Quick.sindrom hemolitic uremic.  plasmă proaspătă. prognostic: evoluţia este severă cu un prognostic rezervat. Complicaţii: .hemotorax.  radiografia pulmonară: creşterea densităţii hilurilor pulmonare.tamponadă cardiacă. . .  crioprecipitat.insuficienţă respiratorie. .  Diagnostic diferenţial: .deficit de vitamina K. . Evoluţie. Diagnostic pozitiv: se face pa baza simptomatologiei. . Tratament: .  creşte timpul parţial de tromboplastină. .  masă trombocitară.

 timpul de protrombină este normal.  numărul de trombocite este în limite normale. . Femeile pot fi simptomatice dacă prezintă sindrom Turner sau în cazul cosanguinizării.hemofilia A:  crioprecipitat. . IX.  creşte timpul parţial de tromboplastină. .puncţia articulară arată hemosideroză sinovială.legate de tratament:  hepatită virală B.2.formele uşoare pot fi tratate ambulator. C şi HIV.sângerări care apar după traume minore. C. deosebit de grave sunt cele de la nivelul SNC).deficit de vitamina K.boala von Willebrand. Evoluţie. . cele severe necesită internare. .  HIV. . Tablou clinic: . formele medii şi severe cresc mortalitatea de 2-6 ori. Diagnostic diferenţial: . Sex: femeile sunt în general asimptomatice. pot afecta orice organ (frecvent sângerări intraarticulare. mai mare decât 25% boală asimptomatică).sângerările intraarticulare repetate pot duce la fibroză articulară cu anchiloză. datorată deficitului de factor VIII (hemofilia A) sau de factor IX (hemofilia B). Factori de risc: istoric familial pozitiv. . 105 . Complicaţii: . Hemofilia Definiţie: reprezintă o tulburare genetică a coagulării transmisă X-lincat.probe de laborator:  scăderea factorului VIII (hemofilia A). Etiologia: boală genetică transmisă X-lincat.activităţile zilnice vor fi restricţionate proporţional cu deficitul de factor VIII.se vor efectua anual teste hepatice şi teste pentru depistarea hepatitei B. Severitatea bolii depinde de cantitatea de factor coagulant prezentă (sub 1% boală severă.sângerările apar după ore sau zile de la traumatism. dar se va încerca păstrarea unei vieţi normale. IX (hemofilia B). a examenului clinic şi a examenelor paraclinice.se vor evita administrarea de aspirină şi medicamente care conţin acid acetil salicilic. . Diagnostic pozitiv: se face pe baza simptomatologiei. . Tratament: .dezvoltarea unor inhibitori ai factorului VIII (10-20% din cazuri). Explorări paraclinice: .deficitul altor factori ai coagulării.10. prognostic: în forma uşoară durata de viaţă nu este influenţată.  creşte timpul de coagulare.4. . dar transmit boala copiilor lor de sex masculin. afectând răspunsul la transfuzii.trombocitopatii. .

materii fecale) și pregătește pacientul și instrumentarul pentru puncția biopsică.- factor VIII concentrat.în poliglobulie se reduce cantitatea de carne. legume verzi și fructe.prin condițiile din salon trebuie să asigure prevenirea infecțiilor intercurente. cu glucoză 5% (Citosulfan. plasmă.în caz de hemartroză.tratamentul antihemoragic – vitaminele C. pulsul. respirația. lactat.în perioadele febrile – regim hidric. modificate de boală: . urină. Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu boli hematologice Asistenta:  asigură repausul la pat al pacientului în saloane liniștite.  recoltează produsele pentru examene de laborator (sânge. călduroase: .  administrează tratamentul prescris: .5. în tubul perfuzorului. hidrozaharat.  acid traxenamic. K și tratamentul hormonal prescris.sesizează apariția accidentelor transfuziei.transfuzia de sânge integral sau a derivatelor lui (masă eritrocitară.  10.repausul la pat este obligatoriu pentru pacientul febril. cu transpirații abundente și a celor care prezintă vărsături. . tensiunea arterială. pentru evidențierea ascarizilor în scaun.  asigură alimentația pacientului în funcție de nevoile sale cantitative și calitative. 106 .  factor IX concentrat. inhibitori ai fibrinolizei:  acid epsilo-aminocaproic. în funcție de gravitatea cazului. evitând contactul soluțiilor cu tegumentele.  sesizează apariția elementelor hemoragice și informează medicul  aplică comprese reci pe articulație în cazul hemartrozei.  supraveghează eliminările prin scaun și urină. intraspitalicești. dispneic.tratamentul citostatic intravenos sau în perfuzii intravenoase. . între mese sau în timpul mesei. bazate pe carne (viscere). adinamic. . având în vedere rezistența scăzută la infecții a pacienților cu boli hematologice.în anemii – alimente bogate în fier. în cazul pacienților gravi. vitamine. . .  face bilanțul ingesta/excreta în cazul pacienților febrili. suc gastric. Mileran. .  asigură prevenirea escarelor de decubit.preparate de fier pe cale orală (soluții. hemofilia B:  plasmă proaspătă liofilizată.preparate de fier pe cale parenterală. la intervale de timp. . articulația să fie relaxată. plasmă anti-hemofilică). Vincristin). a hematuriei nocturne. Leukeran. tablete. . concentrat de factor VIII. prin mijloacele cunoscute.  asigură igiena tegumentelor și mucoaselor. . consemnând datele în foaia de temperatură. prin injecții intramusculare profunde. granule). după prepararea extemporanee a unor citostatice se vor injecta direct. luminoase. calciu.  monitorizează temperatura.

-

sesizează efectele secundare ale administrării citostaticelor – anorexie, grețuri, vărsături, diaree; susține psihic pacientul în perioada în care se produc modificări ale schemei corporale (căderea părului); menajează psihicul pacientului, devenind suportul lui moral; are în vedere că majoritatea bolilor sunt incurabile (susține pacientul în stările lui terminale); ia legătura cu kinetoterapeutul care învață pacientul mișcările pe care le poate face în cazul artrozelor cauzate de hemartroză; pregătește preoperator și îngrijește postoperator pacientul căruia i se aplică tratament chirurgical (splenectomie, extirparea ganglio-nilor sau tratament ortopedic).

11. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT
Definiţie: sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronică determinată de scăderea secreţiei de insulină şi/sau de reducerea sensibilităţii la insulină a diverselor ţesuturi (insulinorezistenţă). Cuvântul „diabet” provine din greaca veche („diabet” = a se scurge ca printr-un sifon) şi se referă la poliuria marcată a acestor pacienţi.

Etiologia
Clasificarea etiologică a diabetului zaharat (Comitetul de Diagnostic şi Clasificare ADA 1997, OMS 2000) I. Diabetul zaharat tip 1 (distrucţie de celule beta ce duce la deficit absolut de insulină) A. Autoimun B. Idiopatic II. Diabet zaharat de tip 2 (în care predomină fie insulinorezistenţa, fie deficitul secreţiei de insulină, după caz) III. Alte tipuri specifice A. Defect genetic al funcţiei celulei beta = diabetul de tip adult al tânărului (MODY = maturity onset diabetes of the young). B. Defecte genetice ale acţiunii insulinei: insulinorezistenţă tip A etc. C. Boli ale pancreasului exocrin: pancreatită cronică, pancreatectomie, fibroză chistică, hemocromatoză, pancreatopatie fibrocalculoasă, altele. D. Endocrinopatii: acromegalie, sindrom Cushing, hipertiroidism, altele. E. Diabet indus de droguri şi substanţe chimice: glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, diazoxid, diuretice tiazidice, α-interferon, altele. F. Infecţii: rubeolă congenitală, citomegalovirus, altele. G. Forme rare de diabet imun indus: sindromul „bărbatului rigid” (”stiffman” syndrome), anticorpi antireceptori de insulină, altele. H. Alte sindroame genetice asociate cu diabetul zaharat: sindrom Down, sindrom Klinefelter, sindrom Turner etc. IV. Diabetul zaharat gestaţional V. Scăderea toleranţei la glucoză (STG=IGT=impaired glucose tolerance): glicemia à jeun <126 mg% + glicemia la două ore (TTGO) între 140 şi 200 mg%. VI. Alterarea sau modificarea toleranţei la glucoză à jeun (AGJ sau MGJ=IFG= impaired fasting glucose): glicemia à jeun între 110 şi 125 mg%.

107

De menţionat, că toate cifrele se referă la dozarea glucozei din plasmă venoasă, cu glucozoxidază. În sângele capilar şi venos, glicemia à jeun este mai redusă cu aproximativ 11-15% decât cea dozată în plasma venoasă, pe când glicemiile postprandiale nu diferă semnificativ.

A. Etiologia DZ de tip 1: - Predispoziţia genetică (sunt implicate gene ale sistemului HLA); - Autoimunitatea (apariţia în plasmă a anticorpilor anticitoplasma celulelor insulare-ICA, anticorpii antiinsulinici-IAA, anticorpii antidecarboxilaza acidului glutamic-antiGAD); - Factorii de mediu (infecţiile virale: virusul urlian, virusul cito-megalic, virusul rubeolei congenitale; substanţe chimice: pentami-dina; alimentaţia: laptele de vacă introdus în alimentaţia sugarului înainte de luna a IV-a). B. Etiologia DZ tip 2: - Predispoziţia genetică (mai importantă decât în DZ de tip 1); - Obezitatea (în special cea intraabdominală, cu un raport al circumferinţei abdomen/bazin crescut); - Stresul psihic; - Malnutriţia intrauterină. Tablou clinic: - Polidipsia (senzaţie de sete imperioasă, însoţită de uscăciunea gurii); - Poliuria (diureză peste 2000 ml/24 de ore); - Scăderea ponderală; - Polifagia (ingestia anormal de mare de alimente); - Astenia, scăderea forţei fizice şi intelectuale; - Semnele complicaţiilor infecţioase şi degenerative (vulvovaginita, gangrena). Explorări paraclinice:  probe de laborator: - glicemia a jeun recoltată din plasmă ≥126 mg/dl, la două determinări în zile diferite; - glicemia recoltată din plasmă în orice moment al zilei ≥200 mg/dl, la două determinări în zile diferite; - glicemia ≥200 mg/dl la două ore după administrarea a 75 g glucoză oral (testul de toleranţă la glucoză oral – TTGO).  criterii pentru interpretarea glicemiei à jeun.
Valoarea glicemiei <110 mg/dl 110-125 mg/dl Observaţii normal Glicemie bazală modificată „impaired fasting glycemia”, este necesar TTGO pentru încadrare diagnostică DZ

≥126 mg/dl

 criterii pentru interpretarea glicemiei după două ore de la ingerarea a 75 g de glucoză în cursul TTGO.
108

Valoarea glicemiei după două ore <140 mg/dl 140-200 mg/dl ≥200 mg/dl

Observaţii normal Scăderea toleranţei la glucoză DZ

Diagnostic pozitiv este susţinut de: prezenţa simptomelor evocatoare şi/sau glicemia à jeun ≥126 mg/dl, la două determinări în zile diferite, şi/sau prezenţa simptomelor evocatoare şi/sau glicemia recoltată în orice moment al zilei >200 mg/dl, la două determinări în zile diferite, şi/sau prezenţa simptomelor evocatoare şi/sau glicemia la două ore în cursul TTGO >200 mg/dl. Diagnostic diferenţial: Diagnosticul diferenţial al poliuriei se face cu poliuria din: diabetul insipid, insuficienţa renală cronică cu poliurie compensatorie, hipe-raldosteronismul primar (sindromul Conn), boli psihice (dipso-mania); - Diagnosticul diferenţial al glicozuriei se face cu: lactozuria din sarcină, alte melliturii din bolile congenitale tubulare. Evoluţie. Prognostic DZ este o boală cronică a cărei evoluţie este grevată de apariţia compli-caţiilor cronice şi/sau acute. În DZ de tip 1 administrarea insulinei exogene este indispensabilă pentru supravieţuire, în lipsa sa pacienţii decedează. Complicaţiile acute: - metabolice:  cetoacidoza diabetică,  coma diabetică hiperosmolară,  acidoza lactică. - infecţioase:  „cvasi-specifice” diabetului zaharat (micozele, pielonefrita emfizematoasă, colecistita emfizematoasă);  nespecifice (urinare, respiratorii, cutaneo-mucoase). Complicaţiile cronice: - degenerative:  microangiopatia (retinopatia, nefropatia),  macroangiopatia (cardiopatia, arteriopatia, boala vasculară cerebrală),  polineuropatia,  cataracta,  paradontopatia,  necrobioza lipoidică. - infecţioase (urinare, respiratorii, cutaneo-mucoase). Alte complicații: - Leziuni buco-linguale: sunt datorate scăderii pH-ului bucal din cauza hiperglicemiei, asociată leziunilor microangiopatice şi tisu-lare (glicozilarea proteinelor).
109

semnele clinice pot să lipsească (bolnav aparent sănătos). . .halenă de acetonă. Lichenul plan retrocedează cu succes după corticoterapie. cetoză şi acidoză. tahicardie. Etiologia Elementul determinant al cetoacidozei diabetice este deficitul grav de insulină ce determină hiperglicemie. cetonurie (prezenţa corpilor cetonici în urină). Complicaţiile acute metabolice 1. Apare cel mai frecvent în DZ de tip 1.- - - Paradontopatia: apare frecvent la diabetici. CETOACIDOZA DIABETICĂ Definiţie Este o complicaţie severă care implică obligativitatea triadei compusă din hiperglicemie.semne digestive (greţuri.poliurie. scăderea tonusului muscular. . dureri abdominale intense – „pseudoabdomen acut”). între 250-300 mg/dl. De asemenea. polidipsie. CO2 total între 15 şi 11 mEq/l. Cataracta: apare la vârste sub 40-50 ani.deshidratare uşoară. reducerea până la abolire a reflexelor osteotendinoase). 110 . Lichenul plan bucal: poate afecta mucoasa jugală posterioară. de obicei. în prezenţa factorilor favorizanţi (infecţii severe. . . . cetoză (creşterea producţiei şi concentraţiei corpilor cetonici în sânge) şi acidoză.respiraţie Kussmaul (semn al acidozei). edentaţia poate conduce la tulburări de masticaţie şi implicit la tulburări de nutriţie şi dezechilibru glicemic.pH între 7. Tablou clinic şi biologic:  Stadiul de cetoză: .  Stadiul de precomă diabetică: .pH>7. tendinţă de scădere a tensiunii arteriale).semne de deshidratare (limbă uscată. dar este posibilă şi în DZ de tip 2. CO2 total normal sau moderat scăzut. vărsături. astenie.stare generală influenţată. Necrobioza lipoidică: afecţiune dermatologică relativ rară. a gingiilor sau se poate localiza pe faţa dorsală a limbii.facies palid sau vultuos.20. oligurie. . iar tratarea ei este importantă deoarece apariţia unor granuloame dentare poate menţine un dezechilibru metabolic prelungit.31. . Tablou clinic Este în funcţie de cele trei stadii ale cetoacidozei diabetice. Există forme keratozice şi forme eritro-buloase erozive. globi oculari hipotoni. . infarct miocardic acut etc). regiunea buzelor.glicemia este cuprinsă. dezorientare şi somnolenţă. .semne neurologice (astenie accentuată.30 şi 7. . scădere ponderală. . tegumente uscate cu pliu cutantat persistent.glicozurie (prezenţa glucozei în urină).

.coma hiperglicemică hiperosmolară.45%). dar abordate în paralel:  Refacerea deficitului de apă şi electroliţi prin perfuzii intravenoase cu soluţii având o osmolaritate adaptată situaţiei (deficitul de apă în coma diabetică este cuprins între 5 şi 10 litri şi trebuie refăcut rapid): . . . . . inert. intoxicaţii exogene – etanol. în ordine prioritară. 111 ..20. apoi mai lent. . prognostic: în lipsa tratamentului specific.Ulterior (atâta timp cât glicemia este mai mică de 250 mg/dl). 250 ml/oră până la atingerea necesarului hidric.bolnav flasc.semne digestive marcate.stare generală intens alterată (această stare este considerată o adevărată „furtună metabolică”). . . Evoluţie.Soluţie izotonică de ser fiziologic (NaCl 0. .deshidratare intensă. cetoză. soluţii de glucoză izotonă 5% sau hipertonă (10%) tamponate cu insulină . . coma cedoacidotică este letală. adică 500 ml/oră în următoarele 4 ore şi ulterior.  Stadiul de comă diabetică: .Combaterea tulburărilor potasiului reprezintă un obiectiv esenţial al terapiei şi se realizează folosind soluţii de clorură de potasiu (KCl 7. .pH<7.osmolaritatea plasmei este crescută (din cauza deshidratării şi hiperglicemiei).hiperglicemie >700 mg/dl.semne clinice identice cu cele din precoma diabetică.hiperglicemie între 400 şi 700 mg/dl.tulburări electrolitice. dar mult mai intense.coma hipoglicemică.9%) până când valoarea glicemiei scade sub 250 mg/dl. cu/fără pierdere de cunoştinţă.diselectrolitemie – falsă hiperpotasemie.coma mixtă diabetică şi lactică. KCl 7. Diagnostic diferenţial: . . acidoză).45% nu se administrează în prima oră şi în cazul în care potasemia > 5. metanol. CO2 total <10 mq/l. .Ritmul perfuziei este lent la început 1 litru în prima oră şi doi litri în următoarele două ore (dacă starea hemo -dinamică o permite). antigeluri).respiraţie Kussmaul impresionantă. .leucocitoză. Diagnostic pozitiv: se face pa baza simptomatologiei. hipernatremie (în realitate capitalul de K+ şi Na+ este scăzut). . .Soluţii macromoleculare sau plasmă în cazurile însoţite de şoc hipovolemic .5 mmol/l. . retenţie azotată. . . Tratamentul: are următoarele obiective. a examenului clinic şi a datelor biologice (triada caracteristică: hiperglicemie.come acidotice de altă orgine (uremică.come neurologice (frecvente la diabetici).

De asemenea. legume. hiperhidratarea. Deşi această cantitate ar normaliza bicarbonatul. necesarul caloric şi lichidian se asigură pe cale parenterală (perfuzii intravenoase) cu soluţii de ser fiziologic 0 .Dacă în prima oră glicemia nu scade cu 75-100 mg/dl se dublează doza infuzată orar.9%. se recomandă un regim alimentar „de cetoză”. fiind necesară intervenţia unei alte persoane pentru rezolvarea situaţiei. 10% tamponate cu insulină cu acţiune scurtă/rapidă. COMA HIPOGLICEMICĂ Definiţie Valori ale glicemiei sub 65 mg/dl şi pierderea stării de conştienţă sau incapacitatea pacientului de a acţiona coerent pentru restabilirea nivelului normal al glicemiei. hipopotasemia. . alcătuit doar din glucide (minim 250 gr zilnic) şi lipsit de proteine şi lipide. cartofi fierţi. .1. NovoRapid. glucoză 5%.v. Combaterea hiperglicemiei pentru care se utilizează doar insuline cu acţiune scurtă (Actrapid. doar acestea putând fi administrate intravenos. hipoglicemia. . precum cele cu acţiune intermediară şi lentă.Administrarea bicarbonatului de sodiu se efectuează cu prudenţă şi numai dacă pH <7. Acidoza scade contractilitatea miocardului. 2. se va administra insulină cu acţiune scurtă pe cale subcutanată la interval de şase ore şi se va trata cauza precipitantă. Exemple de alimente permise (alimente ce conţin un procent majoritar de glucide) sunt griş. Apidra).  Evitarea complicaţiilor terapiei. paste făinoase fierte.15 u/kgc în bolus i. orez fiert. Când toleranţa digestivă se reia. . şi 0.Calea de administrare intravenoasă este de elecţie în cetoacidoză. Dacă toleranţa digestivă este scăzută (vărsături). accidentul vascular cerebral). alcaloza metabolică. aceasta putând cauza edemul cerebral.prăbuşire prea rapidă a glicemiei nu este de dorit. . Dintre factorii predispozanţi ai cetoacidozei diabetice amintim infecţiile cu orice sediu şi stresul medical (de exemplu infarctul miocardic acut. 112 .Necesarul de bicarbonat se calculează după formula: Baze exces (Rezerva alcalină normală – Rezerva alcalină reală) X Greutatea X 0. .1 u/kgc/oră în perfuzie.35= mmol NaHCO3 (bicarbonat de sodiu). . în practică se administrează doar 1/3 din ea. pâine.Doza iniţială de insulină scurtă/rapidă este de 0.  Tratamentul factorilor predispozanţi este obligatoriu şi implică în primul rând diagnosticul acestora. Humulin R.  Combaterea acidozei se realizează folosind bicarbonatul de sodiu.Nu se vor folosi niciodată alte tipuri de insulină. Insuman Rapid) şi rapidă (Humalog. Tratamentul cetozei: depinde de toleranţa digestivă a pacientului Dacă pacientul se poate alimenta. Tratamentul rău condus al precomei şi comei cetoacidozice poate determina complicaţii precum: edemul cerebral. se întrerupe perfuzia şi se procedează precum mai sus. fructe. produce vasodilataţie periferică şi creşte rezistenţa la insulină. deprimă sistemul nervos central şi centrul respirator.

tulburări de vorbire. . Tablou clinic: .autocontrolul glicemic.efort fizic mai mare decât cel obişnuit. . Diagnostic pozitiv: se face pa baza simptomatologiei şi a valorii glicemice (sub 65 mg/dl). tremurături.medicaţie antidiabetică (antidiabetice orale. se poate administra şi glucoză 10% până la revenirea stării de conştienţă. agitaţie psihomotorie. confuzie.ingestie de alcool. comă. fiind considerată efect advers al terapiei antidiabetice. .regimul alimentar. convulsii. palpitaţii. . .transpiraţii. . . Tratamentul diabetului zaharat Obiectivele tratamentului: . Tratament: .înceţoşarea vederii.cantitate prea mică de glucide la masă. diabeticul în comă hipoglicemică poate deceda prin decerebrare. . Obiectivele tratamentului DZ Parametru Glicemia à jeun (mg%) Glicemia postprandială (2 ore) (mg%) HbA1c (%) Control bun (risc scăzut) <110 <140 <7 Măsuri terapeutice: .pierderea stării de cunoştinţă.interval prea mare între injecţia de insulină şi masa cu glucide. Diagnostic diferenţial: se face cu comele hiperglicemice.supradozajul insulinei sau al medicaţiei antidiabetice orale.suprimarea simptomelor.nealimentarea. . .somnolenţă. . Dacă nu avem la îndemână soluţie de glucoză 33%. 113 . . insulină). senzaţie de foame.prevenirea complicaţiilor.obţinerea unui control glicemic foarte bun.probe de laborator: glicemia sub 65 mg/dl. Explorări paraclinice: .soluţie de glucoză hipertonă (33%) intravenos până la revenirea din această stare. tulburări de concentrare. Evoluţie.exerciţiul fizic. Apare în următoarele cazuri: .Etiologia Coma hipoglicemică este descrisă la pacienţii cu DZ trataţi cu insulină (în special) sau cu antidiabetice orale. . . prognostic: Dacă nu este depistat la timp.glucagon 1-2 mg intramuscular (creşte glicemia deoarece eli-berează glucoză din glicogenul hepatic).

aproximativ 150-250 g. infecții moderate sau severe). AVC.ingestia unei cantităţi mari de fibre alimentare (30 g zilnic). Principiile generale ale alimentaţiei în DZ sunt: . clinic și psihologic al pacienților . aspartam.apa este permisă în cantitatea ce satisface senzaţia de sete.DZ de tip 2 cu infecţii asociate. diabet zaharat de tip 1 (indicație absolută). a hiperglicemiei simptomatice si cetoacidozei Indicații – insulina se va administra în următoarele situații: a. .  Tiazolidindione: Pioglitazonă (Actos).8 g/kgc/zi. Minidiab). intra. .alcoolul şi fumatul sunt interzise. Meguan. .episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic. repartizate în 5-6 mese. .aportul proteic să fie limitat la 0.evitarea hipoglicemiilor severe.proporţia de glucide: 50-60% din necesarul caloric zilnic.glicemice orale combinate cu dieta nu ating obiectivele terapeutice. în cursul şi după intervenţiile chirurgicale. . cafeaua se poate consuma în cantităţi mici Medicaţia antidiabetică: Medicaţia antidiabetică este indispensabilă în DZ de tip 1 (insulina) şi necesară în DZ de tip 2 care nu se echilibrează doar cu dietă corect indicată şi respectată de către pacient.Generaţia a II: Glibenclamid (Maninil). diabet zaharat de tip 2: .atunci cand dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiper. Contraindicaţii de antidiabetice orale: . el trebuie individualizat şi adaptat fiecărui caz în parte. Obiective: .  Meglitidine: Repaglinidă (Novonorm).promovarea și menținerea stării de bine.și postoperator când se suspendă medicația orală 114 .Generaţia I: Tolbutamid. Gliclazid (Diaprel MR). b. . . . .Regimul alimentar (RA) în DZ: RA este obligatoriu.  Biguanide: Metformin (Siofor.cantitatea de lipide să nu depăşească 30% din necesarul caloric zilnic. Gluquidonă (Glurenorm). . Administrarea insulinei la bolnavii cu diabet zaharat Definiție: insulina este medicamentul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet zaharat tip 1 și controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creștere) dintre pacienții cu diabet zaharat tip 2 și gravide cu diabet gestațional. ciclamaţi).pre-. Glipizid (Glucotrol.Înainte. Indicaţii de antidiabetice orale: DZ de tip 2 care nu se echilibrează cu dietă şi exerciţiu fizic. Tipuri de medicamente antidiabetice orale:  Derivaţi de sulfoniluree (sulfamide antidiabetice): . .Sarcina (efect teratogen). .restricţia consumului de zaharoză (zahărul va fi înlocuit cu edulcorante – zaharină. Glucophage).DZ de tip 1.  Inhibitori de alfa-glucozidază: Acarboza (Glucobay). Glimepirid (Amaryl).

Insuman Comb. Insuline lente: Ultratard. Humulin lente. Mixtard 30. Insuman comb 25 si Insuman comb 25 Optiset etc.Flaconul integru și/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30°C la întuneric. Dacă timpul este depășit. . nu mai mult de 28 de zile. acționând în mai puțin de 10 minute. 4. nu se administrează. se pierde valabilitatea. Lantus Optiset. Humulin. Se păstreaza de regulă la frigider între 2-8°C. 2. Humulin R.. . . e) Precauții generale 1..Insulinum Glulizina: Apidra. Novorapid. Mixtard 30 Novolet. cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situații de urgență metabolică pentru că se pot administra i.Insuline umane (producator AVENTIS PHARMA): cartușe sau pen-uri cum sunt Insuman basal Optiset.Insuline umane (producător LILY France SAS): Humulin M3. nu în congelator sau aproape de acesta. 3. Humalog. clar. a) Tipuri de insulină 1. hiperglicemie osmolară). b) Forme de prezentare .Tipul de insulină e ales în funcție de toleranța pacientului. cartuș de 3 ml. diabetul zaharat gestațional care nu se rezolvă prin dietă d. c. 115 . Insuman basal. 2. Insuline intermediare (cu acțiune prelungită): Monotard. Se face de către medic individualizat. insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent. turbid. fără flocoane. cartușe sau pen-uri. Huminsulin Long. cartușe de Insulatard Penfill.Administrarea insulinei se face conform schemei stabilite de medic. acesta instruiește pacientul cum să-și ajusteze dozele în funcție de conținutul de carbohidrați din dietă. . Dacă nu se omogenizează.în cazul contraindicațiilor preparatelor orale (insuficiență hepatică și renală). d) Stabilirea dozei și tipului de insulină. Insuline premixate (cu actiune rapidă și intermediară): Mixtard.Insuline umane (producator NOVO NORDISK): flacoane de Insulatard. cartușe de 3 ml și pen-uri de suspensie injectabile. .Insulin Lispro (producator Eli Lilly): Humalog Pen.Insulinum Aspart (producător NOVO NORDISK ): Novomix 30-Flexpen. Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziție orizontală și rulare blândă între palme de 30-40 ori. Prezența flocoanelor presupune schimbarea flaconului.v. . Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect limpede. Humalog Mix 25 Pen. urgențe hiperglicemice (cetoacidoza.În vederea administrării. Actrapid Penfill sau stilouri injectoare (pen-uri) preumplute ca Actrapid Novolet. flaconul se scoate din frigider cu 60 de minute înainte și nu se încălzește înainte de administrare. . c) Păstrarea insulinei. Insulinum Glargine (producător AVENTIS PHARMA): Lantus. Humulin N. Agitația în poziție verticală produce bule și imperfecțiuni la dozare. Humulin basal.reacții adverse a unor preparate orale. Insuline rapide: Actrapid. . Humalog Mix 50 Pen etc. Insulatard. . .

 aerul se elimină corect. 16 mm) în funcție de regiune. copii.Hipoglicemia – pacientul trebuie sa aibă asupra lui 15 g hidro-carbonați (3 bucăți de zahăr) pentru astfel de situații.Rotația locului de injectare este importantă pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia sau lipoatrofia). celelalte vor fi interpretate și evaluate de medicul specialist. normoponderali.Alegerea locului în funcție de tipul de insulină:  pentru insulinele rapide – abdominal – cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului.Lipodistrofia hipertrofică – creșterea în volum a țesutului adipos nevascularizat.Exerciţiul fizic crește rata absorbției prin creșterea fluxului sanguin. ceea ce încetinește mult absorbția insulinei. . 116 3. . traumatisme.  nu se schimbă direcția acului și se folosesc ace adecvate (6.Insulinele rapide sunt singurele insuline ce se folosesc în situații de urgență metabolică.c.Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite și nici tipuri diferite de insulină.Dacă sângerează sau iese lichid. intrând în acțiune în mai puțin de 10 minute. injectarea se face în zona deltoidiană și coapsă într-un unghi de 45°. boli infecțioase. zona în care absorbția e cea mai rapidă. . .m. .Cu excepția hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul. Dacă este necesar se folosesc seringi separate. 12. masarea zonelor. alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.Edemul insulinic – apare la pacienții noi descoperiți din cauza retenției hidrosaline la începutul tratamentului cu insulină. în stări febrile. și i. eritem pruriginos sau dureros.  insuline intermediare: coapsă. .Reducerea durerii este posibilă dacă:  soluția se injectează la temperatura camerei.Alergia generalizată – de la urticarie până la șocul anafilactic. ca: .  zona se spală sau se dă cu alcool și se așteaptă evaporarea și trebuie ca aceasta să fie relaxată. plajă) favorizează absorbția mai rapidă și glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme.v. noduli. mai frecventă la femeile tinere. intervenții chirurgicale și sunt singurele care se pot administra pe cale i.Lipodistrofia atrofică – diminuarea țesutului adipos subcutanat la locul administrării insulinei. . . f) Precauții speciale . dar și pe cale s. .Expunerea la frig încetinește absorbția. injectarea se face înțepând sub un unghi de 90°. . .  pătrunderea în piele se face rapid. . de asemenea expunerea la căldură (baie.  în regiunea abdominală sau fesieră. fesă. .  pentru pacienții slabi. 8.Alergia locală – edem. g) Supravegherea pacientului Este importantă deoarece pot apare complicații. se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbția insulinei.

Mişcări anormale: . Aprecierea stării neurologice Manifestări de dependenţă (semne şi simptome) .Diplegie – paralizia părţilor similare ale celor două jumătăţi ale corpului.Mişcări coreice (involuntare. . . hemoragii intracraniene. . . scleroză în plăci). boli sistemice. dezordonate bruşte rapide). . 117 .12. Tulburări de sensibilitate Subiective: Parestezie: .Paraplegie – paralizia părţii inferioare a corpului. urechii sau sinusurilor.Ticuri (mişcări clonice involuntare ale ochilor. .Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor. . Paraliziile se datoresc fie leziunii căii piramidale.Hipoestezie – diminuarea sensibilității. inflamaţia meningelui. Sistemul nervos periferic – nervii cranieni + nervii spinali.Tremurături (boala Parkinson.Tetraplegie – paralizia celor 4 membre.Hipertonie – exagerarea tonusului muscular.Mers stepat – leziuni ale nervului motor periferic.senzații de înțepătură. boală Basedow. . fie neuronului motor periferic.Monoplegie – paralizia unui singur membru.Mişcări atetozice (involuntare lente).Hiperestezie – accentuarea anormală a sensibilității pielii – până la senzația dureroasă. Durere: . . poate avea mai multe cauze: tumori. . . alcoolism.Spasme şi crampe (tetanie.Hipotonie – diminuarea tonusului muscular. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI NEUROLOGICE Sistemul nervos central – encefal + măduva spinării.Paralizie – absenţa completă a forţei musculare. braţului.Pareză – diminuarea forţei musculare. dilatarea vaselor cerebrale. piciorului). .Convulsiile (epilepsie. .Anestezie – pierderea sensibilității. hipoxie cerebrală.amorțeli. . . gurii.Hemiplegie – paralizia unei jumătăţi de corp.furnicături. tetanos). Obiective: . în stadiul de recuperare. .Mers talonat. .durerea de cap.Mers cosind în hemiplegie. Tulburări ale ortostatismului şi mersului: . hipertensiune intracraniană). traumatisme craniene. . .Mioclonii (contracţii involuntare bruşte ale unui muşchi sau grup de muşchi). . ale ochiului. tumori cerebrale. .

.reflexul tricipital (Tendonul tricepsului.  Vărsăturile: . inextensibilă.afazie – pierderea capacității de a se exprima corect verbal sau în scris sau de a înțelege limbajul vorbit sau scris. .afonie – pierderea vocii. . Îngijirea pacienților cu hiper tensiune intracraniană (HTIC) Orice mărire a volumului cutiei craniene produce creșterea presiunii intracraniene.Hiporeflexia – diminuarea reflexelor. . în vecinătatea olecra-nului).apare la 90% dintre pacienți.reflexul palatin (atingerea mucoasei palatine). după traumatisme cranio-cerebrale. .anartria – imposibilitatea de a articula cuvintele. Se cercetează Reflexele osteotendinoase: .reflexul faringian. . Reflexe cutanate: . . Culegerea datelor Manifestări de dependență în HTIC (semne și simptome):  Cefaleea: .nu cedează la antialgice.dizartria – dificultate în articularea cuvintelor.reflexul achilian (Tendonul achilian). rigidă. tumori cerebrale).Areflexia – abolirea reflexelor.reflexul rotulian (Tendonul rotulian).1. . poate apărea prin: . . la plica cotului).reflexul cutanat plantar – semnul Babinski. Reflexe mucoase: . .Tulburări ale reflexelor O mișcare reflexă este o contracție musculară involuntară provocată printr-un stimul. 12.reflexul bicipital (Tendonul bicepsului. deoarece cutia craniană este închisă.HTIC poate fi de cauză vasculară – distensia pasivă a vaselor – în cazul hipertensiunii arteriale paroxistice. 118 .Prezența de LCR în exces = hidrocefalie (după meningite. .reflexul cornean. hemoragii subarahnoidiene.Hiperreflexia – exagerarea reflexelor.reflexul pupilar la lumină. .se ameliorează după vărsături.explozive (în jet).reflexul cutanat abdominal. Tulburări de limbaj: . Reflexe vegetative: . . . . HTIC izolat.

cianoză. hipocalcemie.  Aplic comprese reci pe frunte. olfactive.insuficiență renală.  Mențin un mediu bine luminat. care pot alina durerea. .faza prodromală poate apărea cu câteva ore sau cu câteva zile înaintea crizei.anoxie cerebrală. hiponatriemie.limitez consumul de lichide.mioclonii la nivelul unui segment.2. Îngrijirea pacienților cu tulburări comițiale – epilepsie Cauzele În epilepsia boală (epilepsia esențială): . Intervenții În cazul în care pacientului îi este permisă întoarcerea. În epilepsia secundară sau simptomatică: . Tulburări vegetative: .durează 15-20 secunde. îl învăț să expire când le execută.tulburări genetice. după care apar:  convulsiile clonice – durează 1-2 minute. infecții. mișcarea în pat.inegalitate pupilară (midriază unilaterală).tumorile cerebrale. 119 .oprirea respirației. administrez lichide intravenos (manitol. soluții de glucoză hipertone (20-50%). clipitul pleoapelor. care cuprinde: Aura epileptică: .convulsie tonică.  Îi mențin orientarea prin a-i explica tot ceea ce fac. urmată imediat de: . .  Monitorizez echilibrul hidric: . Pierderea conștienței. hipoglicemie. . anxietate. .  Semnul pupilei: . Culegerea datelor:  Manifestări de dependență (semne și simptome):  Criza majoră (grand mal) cuprinde următoarele faze: .boli metabolice sau intoxicații. halucinații vizuale.bradipnee.  La indicația medicului: îi administrez oxigen înainte și după aspirație. . corticoizi sau soluții clorurate izotone.traumatismele cranio-cerebrale.  Asigur menținerea oxigenării creierului. . 12. . . auditive. AVC.bradicardie.monitorizez eliminarea. .criza propriu-zisă.

să-și amelioreze depresia.să știe să-și urmeze medicația.este un semn clar al bolii. Îndepărtez obiectele tari. Introduc între dinți. spumă abundentă la nivelul gurii. . podea). Ridic barele laterale de protecție. Așez persoana în poziție orizontală (pe pat. Intervenții În cursul crizei: Nu las niciodată persoana singură. din jur. capului. Obiective pe termen lung: .să fie protejat de traumatisme. Asigur igiena corporală.să i se asigure funcționalitatea căilor respiratorii.3. Aspir secrețiile. . leziuni. pentru a preveni lezarea. În caz de hiperpirexie – împachetări reci. . Verific eventualele leziuni sau limba mușcată. trebuie inclusă și familia.să i se reducă crizele ca frecvență și ca intensitate. 120 . Întorc corpul sau capul într-o parte. .să nu-și muște limba. o batistă rulată. centura. în legătură cu folosirea medicamentelor și importanța trata-mentului între crize. După criză: Monitorizez funcțiile vitale. căptușesc patul. În caz de hipotermie – sticle cu apă caldă. În educația pacientului. pe partea laterală. Culegerea datelor Tremurul . un obiect moale (de cauciuc sau orice alt material textil). mobile. Obiective imediate: . Verific permeabilitatea căilor respiratorii. mişcări violente anarhice ale membrelor. Curăț cavitatea bucală. . 12. Îngrijirea pacientului cu boală Parkinson Afecțiune neurologică care atinge centrii cerebrali resposabili de controlul și coordonarea mișcărilor (substanţa neagră). Desfac cravata. Unul dintre cele mai importante aspecte ale intervenției este de a schimba atitudinea pacientului față de boală.să-și amelioreze adaptarea psiho-socială. gulerul. muşcarea limbii.

înnotul. Manifestări de dependență (semne și simptome): Simptomele din HTIC: .mersul. . .să facă pași mari. deosebim: . 121 .edem papilar.să meargă ținându-se drept.tulburări vegetative. care dispare în timpul mișcărilor voluntare. . .scăderea memoriei. tulburări de echilibru și coordonare.vărsături. . când se plimbă. - 12. fără pernă. .Angiomul – tumoră a vaselor de sânge.Meningiomul – apare în învelișurile meningelui. grădinăritul.cefalee. . . . .monopareze (monoplegii).Neurinomul – tumoră de nervi cranieni (neurinomul acustic).tulburări psihice. Intervențiile asistentei Planifică: . Îngrijirea pacienților cu tumori cerebrale Tumorile pot fi benigne sau maligne. . .Gliomul – reprezintă cam jumătate din tumorile cerebrale. sau în poziție de decubit ventral. Simptome în funcție de localizarea tumorii  lobul frontal: . .tulburări de personalitate.să forțeze balansarea membrelor superioare și să-și ridice picioarele în timpul mersului. .tremurătura parkinsoniană este o tremurătură de repaus. astfel. .să-și țină mâinile la spate. .depresie. hemipareze (hemiplegii) de partea opusă leziunii. Tumorile cerebrale sunt numite după țesuturile în care apar. .să facă exerciții de mers în ritm de muzică.4. .program zilnic de exerciții fizice. Asistenta sfătuiește pacientul: .schimbare de comportament. .exerciții de extensie și flexie a membrelor.în perioadele de odihnă.tulburări vizuale. bicicleta ergometrică. apare în orice parte a țesutului conjunctiv. să se culce pe un pat tare.

Memoria este un proces de întipărire.Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene. pentru a le evita sau combate.  Iluziile sunt percepţii deformate ale obiectelor. Cogniţia este un proces de extragere şi prelucrare a informaţiei despre stările lumii exterioare şi ale propriului nostru eu. convalescenţi. Percepţia reprezintă o funcţie complexă a cunoaşterii realităţii obiective. greutate. . este un proces de cunoaştere fără a avea un caracter senzorial. olfactive (un tufiş poate fi perceput ca un animal fioros). păstrare.  Hipomnezia = scădere a memoriei. la surmenaţi. ale cauzelor ce le determină. Senzaţia stă la baza proceselor de cunoaştere şi reprezintă reflectarea unei însuşiri a realităţii obiective (formă.Gândirea este reflectarea generalizată a fenomenelor şi a elementelor lumii obiective precum şi a legăturilor interioare dintre acestea. fie în totalitatea lor. chiar muzica. zgomote obişnuite. ale condiţiilor în care apar. Ele pot fi vizuale (false recunoaşteri). a trăit. 13. la care contribuie şi experienţa anterioară. recunoaştere şi reproducere a ceea ce omul a perceput. semiologia psihiatrică urmăreşte separat:  tulburările produse în sfera cognitivă şi a afectivităţii. Atenţia poate fi diminuată în oligofrenie şi stări delirante sau exagerată în manie. care determină o neclaritate în perceperea lumii exterioare (de exemplu în obnubilare).  Hipoestezia este scăderea excitabilităţii. auditive. conservare. fie separat. ca scârţâitul unei uşi. Noţiuni de semiologie psihiatrică Deşi psihicul constituie un tot armonios pentru studiul didactic. .13. întâlnită în stările de surmenaj. culoare. ale mecanismelor şi măsurilor de tratament curativo-profilactice ce se impun.  tulburările produse în sfera voinţei şi sfera motivaţională. datorită acestui fapt. Este întâlnită în episoadele maniacale sau în delir. gust. 122 . Hiperestezia constă în exagerarea perceperii excitaţiilor din afară (de exemplu. păstrată în memorie. depresie. ce constă într-o exagerare patologică a proceselor de fixare şi conservare. creşterea. a făcut sau a gândit în trecut. recunoaştere şi reproducere a memoriei. Tulburările de percepţie se referă la scăderea. NOȚIUNI DE BAZĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI PSIHIATRICE Psihiatria are drept obiectiv studiul totalităţii manifestărilor patologice ale activităţii psihice.  Amnezia = abolirea proceselor de fixare. miros) în psihicul uman şi se realizează prin analizatori. când bolnavul percepe o serie de elemente în exces. . Se întâlnesc în schizofrenie sau în diverse psihoze. deformarea acesteia sau perceperea fără obiect. devin neplăcute). sunt reflectate mai clar în conştiinţă. neuroastenie.1. care.  Halucinaţiile sunt percepţii fără obiect.  Hipermezia = tulburare a memoriei. nevrotici.

logoreea desemnează un flux de cuvinte rapid şi incoerent (se observă în stările maniacale). Sunt caracteristice pentru nevroza obsesivo-fobică.  Afectivitatea cuprinde totalitatea trăirilor noastre. Tulburările de conştienţă variază de la îngustarea câmpului conştienței până la pierderea acesteia (comă). Formele afective sunt: dispoziţia. posttraumatici şi epileptici.  123 . psihopatia psihastenică. plăcute sau neplăcute.depresia psihică întâlnită în melancolie. Tulburările de vorbire în bolile psihice apar modificări importante în felul de a vorbi al bolnavilor: .  Sentimentele se pot modifica în bolile psihice. surori). senti-mentele şi pasiunile.  Stupoarea este o stare mai accentuată de tulburare a conştienţei.  Ideile obsesive apar împotriva voinţei individului. printr-un exagerat potenţial afectiv. psihopaţi. în unele stări depresive şi în debutul schizofreniei. Strigătele. copii. sunt impenetrabile la contraargumente. extaz. encefalopaţi. Tulburările de scris se întâlnesc în schizofrenie sau la deliranţii cronici. ele creează o stare de tensiune. unde se întâlnesc inversiunea sentimentelor (ură pentru părinţi. fraţi. mai ales în schizofrenie. se întâlneşte frecvent în sindroamele maniacale. în care bolnavul reacţionează numai la stimuli puternici. prin acestea înţelegem orice reflectare greşită a realităţii. Ele se întâlnesc la nevrotici. de anxietate. care le recunoaşte caracterul parazitar. în gândirea bolnavului. Emoţiile puternice se reflectă patologic prin panică.  Bradipsihismul = se caracterizează printr-o încetinire a procesului de gândire. deşi deseori nu mai sunt conforme cu trăirile corespunzătoare momentului. Mutismul unor bolnavi duce la suspendarea comunicării verbale. cuvintele nemaiavând nici un sens. dar fără legătură între noţiuni) şi până la salata de cuvinte în care destrămarea este avansată. Există tulburări de coeziune ale gândirii de diferite grade. care domină conştiinţa bolnavului. fugitive sau durabile. intensă şi de durată. unde are intensitatea unei dureri morale.  Anxietatea este o stare de aşteptare dureroasă. o stare de dispoziţie pozitivă. exprimate prin alterări ale grafismului. schizofrenie.  Ideile prevalente apar ca o reacţie aparent logică la o situaţie reală şi care ulterior. care apare în excitaţia maniacală.  Starea comatoasă corespunde suspendării totale a stării de conştienţă. demenţă). la verbigeraţie (un debit verbal mărit. emoţiile. ritm ideator accelerat. Se vorbeşte de o labilitate emoţională. luptă împotriva bolnavului.- - - - Fuga de idei = este exagerarea ritmului ideativ. ca în demenţa aterosclerotică: râsul sau plânsul nemotivate se întâlnesc în schizofrenie. dispoziţia poate fi exagerat crescută – euforia. de la incoerenţă (bolnavii vorbesc absurdităţi. ocupă o poziţie dominantă. mai intense sau mai puţin intense. dragoste pentru persoane necunoscute sau fictive. este întâlnit în stările de stupoare melancolică.  Ideile delirante. exprimîndu-se corect). Tulburările de dispoziţie pot fi negative . manierism sau stereotipii. cu treceri repezi de la râs la plâns. confuzie. este o gândire superficială. vociferările sunt semne ale agitaţiei (manie. instabilă şi poate da concluzii eronate. bolnavul neavând o atitudine critică şi neputând sesiza caracterul lor patologic. schizofrenie etc.

reprezentând stereotipii. la epileptici. comă.insulinoterapia constă în producerea unei stări de şoc hipo-glicemic prin injectarea de insulină. . manganismul. analgezic. Catatonia constă în păstrarea îndelungată a unei poziţii incomode (într-un picior cu o mână ridicată în sus). a membrelor. terapia prin dans etc. dar cu bune rezultate. stimulante). ca în melancolia stuporoasă. excese de administrare a unor substanţe cu efect euforizant. urmărind reinserarea în societate. cuvinte.2. Există o lungă serie de metode terapeutice în psihiatrie. însă la indivizi cu tare organice. demenţă. oligofrenie. Necesită o supraveghere permanentă şi atentă de către asistentă. ingestie cronică de băuturi alcoolice. stimulant. inhalarea voluntară a unor substanţe chimice utilizate în industrie (saturnismul. antipsihotice. . Negativismul este refuzul de a îndeplini solicitări impuse. 13. antiparkinsoniene. obnubilare. reabilitarea bolnavului psihic. Coma se produce prin administrarea unor doze crescânde de insulină. . sub influenţa altor persoane. sulfura de carbon). ca în schizofrenia catatonică. neconcordantă.psihoterapia este metoda prin care se acţionează asupra bolnavului prin mijloace psihice:  ergoterapia este terapia prin muncă. la epuizaţi. cu etiologie toxică: intoxicaţii alimentare accidentale sau voluntare. Beţia patologică apare la ingerarea unor cantităţi mici de alcool. hipnotice. Alcoolismul acut sau beţia simplă începe de la o alcoolemie de 0. Pacientul poate comite 124 . fără randament. oligofrenii. antiepileptice. Se întâlneşte în excitaţia maniacală. Pacientul este apoi scos din această stare prin injecţii de glucoză 40%. la secţia de psihiatrie se utilizează următoarele categorii de medicamente psihotrope (anxiolitice. Cantitatea de zahăr administrată trebuie să fie dublă faţă de numărul de unităţi de insulină. demenţă. nedusă la bun sfârşit. Se întâlneşte tot în schizofrenia catatonică. la traumatizaţi cranio-cerebral. sculptură. Catalepsia sau flexibilitatea ceroasă constă în posibilitatea de a păstra o atitudine a corpului. Patologia psihiatrică Psihozele toxice sunt boli psihice. Constă în producerea unui acces convulsiv. Metode speciale folosite în terapia bolilor psihice În mod obişnuit. tulburări de conştiență. nesocotind glucoza introdusă intravenos. ca: meloterapia (terapia prin muzică). cu ajutorul unui curent electric slab.- - - Hiperbulia este o activitate multiplă. se dau 100200 g zahăr diluat în ceai. 13. logoree şi evoluează progresiv până la tulburări psihice mari. iar imediat ce poate înghiţi. vorbire disartrică. euforie. anti-depresive.3. Abulia este lipsa oricărei activităţi. Se întâlneşte în schizofrenie. hipnotic. impusă. agresivitate. introdus prin electrozi aşezaţi pe tâmplele bolnavului. intoxicaţiile cu oxid de carbon. terapia prin pictură. sau repetarea unor gesturi.8% cu tulburări psihice maniacale.terapia electroconvulsivantă sau electroşocul este o metodă mult discutată. Sugestibilitatea este o slăbire a proceselor voliţionale.

modul de alimentaţie. . gândirea. Durează câteva zile şi se încheie printr-un somn. teme alimentate de halucinaţii auditive.Încă de la prima internare va lua măsuri de preluare a obiectelor tăioase. brici. la care se adaugă o serie de tulburări ale funcţiilor organelor interne. de multe ori. care generează idei de persecuţie. apar halucinaţiile auditive neplăcute. ca şi funcţiile de evacuare. brichete etc. briceag. lamă de ras.Cu ocazia dezbrăcării. Alcoolismul cronic totalizează tulburările psihice ce apar la indivizii ce consumă un timp îndelungat cantităţi mari de alcool. hematoame sau leziuni mai profunde de pe suprafaţa tegumentelor. tactile. observaţie foarte atentă pentru a preveni eventualele crize periculoase ale bolnavului. cu teme de gelozie. ca o necesitate imperioasă şi irezistibilă de a bea.Trebuie să manifeste o atitudine de bunăvoinţă şi înţelegere faţă de pacient. poate deveni agresiv. urmat de o puternică senzaţie de disconfort. îmbăierii bolnavului. anxietate. olfactive şi a halucinaţiilor vizuale având caracter terifiant. numită şi psihoza polinevritică se caracterizează prin tulburări de memorie. . . Capacitatea de muncă. 125 . memoria. alteori devine brusc melancolic şi se poate sinucide. psihoza alcoolică Korsakov. dau informaţii eronate sau deloc. demenţa alcoolică este stadiul final al alcoolismului cronic. Rolul asistentei: . Episodul este urmat de amnezie lacunară. autoacuzare. obişnuite la toate secţiile de spital. epilepsia alcoolică: pot apărea crize comiţiale. răbdare. puerilism. atenţia. vizuale. . vizuale. care puteau fi provocate de însuşi bolnavul sau să îl fi lezat în momente de inconştienţă sau stare convulsivă. Alcoolismul periodic numit şi dipsomanie alcoolică. Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu afecţiuni psihice Bolnavii îngrijiţi în spitalele de psihiatrie nu sunt responsabili pentru atitudinea şi faptele lor. delirul paranoid alcoolic este caracterizat prin apariţia de idei delirante. apatie. ameninţătoare. persecuţie. 13. afectivitatea scad treptat până la realizarea demenţei.Trebuie să manifeste mult tact. . de aceea comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie să fie cunoscut de personalul de îngrijire. asistenta trebuie să fie atentă la eventualele subfuziuni sanguine. întrucât bolnavii. Acest tablou psihotic se caracterizează prin prezenţa iluziilor tactile.În afară de supravegherea obişnuită a funcţiilor somatice. constă în ingerarea periodică de alcool. acolo unde creierul prezintă un prag convulsivant scăzut.Trebuie să respecte demnitatea umană a bolnavului psihic pentru a-i putea câştiga încrederea. chibrituri. ca un raptus.crime. la secţiile de psihiatrie trebuie urmărit cu atenţie consumul cantităţilor de lichide. ce survine brusc. halucinoza alcoolică Wernicke: pe fondul unei conştiențe păstrate. indiferenţă.4. delirium tremens este declanşat de întreruperea bruscă a alcoolului sau de un traumatism cranio-cerebral.

Sunt cunoscute tot atâtea toxicomanii. halucinaţii vizuale. tumorile occipitale dau agnozii. din care bolnavul sau familia lui poate avea prejudicii materiale sau morale. Capacitatea lor de apărare contra infecţiilor este mai scăzută. necesitatea administrării de haşiş. În zilele de vizită se acordă o atenţie deosebită aparţinătorilor care. vânatul şi trebuie atenţionaţi. care. astenie sau stare de excitaţie maniacală. Este foarte important ca bolnavii să fie serviţi numai cu doze unice de medicamente. confuzie mentală. Asistenta dacă observă astfel de intenţii sau insistenţe din partea oricărei persoane. Asistenta răspunde pentru integritatea corporală a bolnavilor pe care-i îngrijeşte. pot avea efecte grave. reflectă faptul că intenţia de sinucidere s-a concretizat în conştiinţa lui. . de euforie. deci asistenta trebuie să supravegheze modul cum se îmbracă atunci când părăsesc patul. Tulburările psihice în tumorile cerebrale tumorile frontale determină o stare de dispoziţie crescută. pe care le înghit în faţa asistentei şi dacă este posibil să se controleze cavitatea bucală a bolnavului pentru a evita adunarea medicamentelor neconsumate cu scop de sinucidere. La bolnavii trataţi cu inhibitori de monoaminooxidaze. O grijă deosebită trebuie acordată păstrării medicamentelor din secţie. pe cale orală sau injectabilă. cocainomania. olfactive. tulburări de echilibru. devenind astfel dependent de acesta.- - - - Tratamentul medicamentos aplicat la aceşti bolnavi poate să producă scăderea tensiunii arteriale. deoarece aceste medicamente au interacţiuni periculoase cu aceste alimente determinând creşterea tensiunii arteriale cu apariţia de hemoragii subarahnoidiene. Dacă bolnavul depresiv în mod brusc devine euforic. dacă nu sunt descoperite din timp de personalul de îngrijire. tumorile temporale pot determina stări crepusculare. să le pretindă şi să obţină iscălituri pe contracte sau alte acte antedatate. chibrituri. Printre vizitatorii bolnavului psihic pot exista indivizi inconştienţi. tumorile parietale se însoţesc de tulburări senzitive. trebuie să le aducă la cunoştinţa medicului. ca după externare să nu consume vin roşu sau bere. se interzice consumul extractelor de carne şi drojdie. halucinaţii gustative. iar până la sosirea acestuia să interzică continuarea tratativelor. peşte afumat şi sărat. în neştiinţă de cauză aduc bolnavilor lame de ras. Asistenta trebuie să supravegheze cu atenţie deosebită saloanele cu bolnavi agitaţi sau cu tendinţă de sinucidere. în mod repetat. se numeşte toxicomanie sau narcomanie. curele de pantaloni. Toxicomaniile: necesitatea imperativă a individului de a-şi administra un medicament. profitând de starea de dezorientare a bolnavului. asistenta poate şi trebuie să culeagă informaţii privind comportamentul bolnavului. câte toxice există.avitaminoza B1 se poate manifesta pe plan psihic prin tulburări neuro-astenice. care nu pot fi accesibile bolnavilor. 126 . Stând în permanenţă cu bolnavul. apraxie. morfinomania. Astfel avem: alcoolomania. brichete.avitaminoza B12 realizează sindromul neuro-anemic cu somno-lenţă. mers greoi. heroinomania. tumorile bazei creierului dau mutism akinetic. ameţeli. Tulburările psihice în avitaminoze . rău intenţionaţi care. pe care le va comunica ulterior medicului.

cu debut depresiv. tulburări respiratorii sau psihice. care poate surveni imediat sau după un interval de la remisiunea accesului maniacal sau a altui acces depresiv.  boala Pick debutează mai devreme decât Alzheimer. delir. Psihozele senile  boala Alzheimer începe după 60 de ani. Caracteristic este faptul că pacienţii. tulburări de gândire. sunt conştienţi de bolile lor şi de multe ori în stare depresivă se sinucid. de atenţie. apariţia unei senzaţii neplăcute. tulburări de comportament. vâjâituri în urechi. lipsa de imbold în activitate sunt simptome ce precedă uneori tabloul melancolic. uneori neinteligibile. stau pe marginea patului. cu păstrarea în memorie a datelor achiziţionate. ameţeli. contrast. Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei. bolnavul este logoreic. răspunzând monosilabic la întrebări. continuitate. scăderea capacităţii de lucru. ideaţia încetinită. Este mai frecventă la femei decât la bărbaţi. spre deosebire de cei care suferă de psihoze şi demenţe senile. dezorientare. confabulaţii. iar simptomele sunt tulburări de memorie. inversiuni afective. Dispoziţia tristă. bolnavii nu mai recunosc denumirile obiectelor. pierderea iniţiativei. prin tulburări nevrotice: cefalee. tulburări digestive. cu capul plecat pe piept. trist. Ritmul ideator creşte ca un torent. cu scăderea funcţiilor intelectuale. În faza de stare. idei delirante. tulburările afective domină tabloul psihic. cu mâinile încrucişate. abulic. 127 . euforia: bolnavul este într-o exagerată bunădispoziţie. vesel. cu lipsa poftei de mâncare. expansiv sau chiar aspect demenţial. pe acest fond pot apărea halucinaţii. cântă. tulburări catatonice. Bolnavii vorbesc în şoaptă. instabilitatea sau labilitatea emoţională. aceleaşi cuvinte. care se numesc simptome semnal. Tulburările psihice în ateroscleroza cerebrală Ateroscleroza cerebrală debutează lent. astenie. adică nu are iniţiativă şi nici plăcere de a fi activ. Schizofrenia Este o boală caracterizată prin disocierea funcţiilor psihice. exploziv sau precedat de simptome prodromale: indispoziţie. apărând o creştere a tonusului afectiv. debutează prin tulburări de memorie. confuzionale. senzaţie de furnicături sub pielea capului. Pe acest fond pot apărea sindroame depresive. este o boală care atinge cu predominanţă sfera afectivităţii. Accesul depresiv. Treptat se instalează tulburări de memorie. dansează.Toate acestea cedează la administrarea vitaminei care a lipsit un timp mai îndelungat din alimentaţie. halucinaţii. paranoid-halucinatorii.  demenţa senilă se caracterizează prin scăderea progresivă şi globală a funcţiilor psihice. Poate apărea brusc sau lent. ritm. manifestată clinic prin accese periodice de manie sau melancolie sau prin alternarea acestor două forme de boală. îmbrăcând aspectul unei nevroze. Accesul maniacal poate debuta brusc. repetă mereu aceleaşi fraze. melancolicul este abătut. cu mimica exprimând o adâncă durere morală. intră repede în relaţii cu cei din jur. schimbând subiectul prin asociaţii repezi (fuga de idei) care se realizează prin rimă. numit şi melancolie. este o altă manifestare a psihozei periodice. insomnie. În perioada de stare. Psihoza maniaco-depresivă Cunoscută sub numele de psihoză periodică.

Parafrenia Este de fapt delirul cronic sistematizat halucinatoriu şi este considerată o formă particulară de schizofrenie. Bolnavul. revendicativi. abstracţie sunt lente. Nevroza obsesivo-fobică: cunoscută sub numele de psihastenie se caracterizează prin apariţia în câmpul ideator al bolnavului. alegându-şi locul şi căutând să nu-şi provoace leziuni prin cădere. Paranoicii sunt foarte activi. dubii. Funcţiile psihice. a unor certuri sau din dorinţa de a atrage atenţia celor din jur asupra sa. analiză. a obsesiilor şi fobiilor. Cauza principală a nevrozei astenice este suprasolicitarea îndelungată. timizi.  debilii mintali se pot prezenta fie inhibaţi. gălăgioşi. ţipete. sunt de persecuţie. de elaborare a delirului. însă cuvintele sunt greoi pronunţate. Oligofreniile Cuprind acele boli psihice caracterizate prin dezvoltări incomplete din punct de vedere psihic. în urma unui conflict. 128 . Din cauza sugestibilităţii crescute. instabili. sunt păstrate. fie excitaţi. intră în aşa-numita criză de isterie. a unei contrarieri. dând naştere frecvent la conflicte. Temele delirante dezvoltate. cu lentoare ideativă. pot fi antrenaţi uşor în acţiuni cu caracter antisocial. Nevroza isterică (isteria): crizele isterice se dezlănţuie în diferite condiţii stresante. după ce psihicul a ajuns la dezvoltare normală. needucabili. intelectuale. care duce la epuizare. invenţie. sinteză. oboseală patologică a funcţiilor psihice. Funcţiile superioare de integrare. nesiguranţă. agresivi. limbajul scris este imposibil. luptând contra lor. La început scoate un ţipăt caracteristic. care sunt rezultatul unor regresiuni globale psihice. Paranoia Este o psihoză caracterizată printr-un delir cronic. raţionamentul.  imbecilitatea cuprinde forme de oligofrenie parţial recuperabile. în general. în care nu se întâlnesc halucinaţii.  idioţia se prezintă sub două aspecte: idioţii de gradul I. reversibilă după tratamentul instituit. Bolnavii recunosc pe cei care-i îngrijesc şi pot să-şi însuşească unele deprinderi elementare. apatici. faţă de care bolnavul are atitudine critică. Nevrozele Nevroza astenică: trepiedul simptomatologic este: astenie. de sistematizare şi stadiul final care poate duce la demenţă. idioţii de gradul II: limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al unui copil de 1-2 ani. gelozie. Criza poate dura de la câteva minute. stagnări sau dezvoltări lente ale funcţiilor superioare ale creierului. ca atenţia. Debutează în jurul vârstei de 40-45 de ani şi evoluează în patru faze: de incubaţie. irecuperabili. cade. de paranoici. sistematizat. limbajul nedezvoltat se reduce la sunete nearticulate. nu pot face deducţii şi nu au discernământ. Trebuie diferenţiate de demenţe. de mărire şi descoperire. uneori imposibile. Psihastenia se desfăşoară pe un fond afectiv anxios. debilii mintali neputând cântări valoarea reală a faptelor. dar conştiența este păstrată. cefalee. bolnavul fiind frământat de teamă. până la câteva ore. procesomani. memoria. insomnie. Aceşti bolnavi au deja format un limbaj verbal.

9. Borundel C. fascicula II-a. LITO UMF Timișoara. 2009. Essentials of Medical/Surgical Nursing. ed.. Medicină Internă. 8.. Editura Medicală. 1997. Ediția a VII-a. ed. Lippincott. Editura Medicală.. București. 10. Morariu F. Chiru G. Editura Viața Medicală Românească. București.. Moldoveanu M. Williams&Wilkins. Tehnica îngrijirii bolnavului. (sub red). Geriatrie și Geropatologie pentru asistenți medicali.. București. Stroescu V. (sub red). Medicală. Tratat de Nursing. a II-a. Saunders Company. București. Chiru F. 11.Bibliografie 1. De Wit S. București. Titircă L. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali. 1998. București. 3. 6. 2004. Editura ALL. București.B. 2011. 4. 2001. București. Frances Fisch Bach. W. Ed. Gherasim L. Manual of Laboratory&Diagnostic Test 7th Edition. 2003. Manual de Medicină Internă pentru Cadre Medii. Editura Medicală. 7.. Bolile cardiovasculare şi metabolice. Marcean C. 13. Gulie E. Mozes C. Bucureşti. Editura Viața Medicală Românească. Editura Cison. Stanciu M. 2003. Editura Bic All. Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului – ediție adăugită și revizuită. 12. a II-a. 2. 2002.. Esențialul în Reumatologie. 2009. și colab. Editura Ex-Ponto. 129 . Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos. Ionescu R.. 2011. 2003. 2000. Romoșan I.. 14. Tratat de Patologie Medico-Chirurgicală – Medicină Internă pentru Stomatologie. 5... Titircă L. 2007. Publisher. Asociația de Nursing: Udman F. București. Constanța. Editura Medicală Amaltea...C. Proceduri de Nursing / partea a II-a. Bazele Farmacologice ale Practicii Medicale.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.