Camil Petrescu, unul dintre scriitorii nostri moderni, teoretizeaza cel dintai la noi, pe marginea romanului modern, explicandu

-si maniera in eseul Noua structura si opera lui Marcel Proust. Astfel, scriitorul afirma necesitatea unei alte structuri epice, derivate din sincronizarea literaturii cu filozofia si stiinta. De asemenea, refuza caracterul clasic ca pe o conventie, precum si structura clasica de roman; e primul la noi care analizeaza efectele negative ale autoritatii auctoriale. C. Petrescu scrie proza analitica de factura subiectiva, caracterizata de autenticitate (ilustrarea realitatii prin propria constiinta: Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic) si de substantialitate (literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, cunoasterea, adevarul etc.) Realist de o cu totul alta factura, reflexiv in comparatie cu M. Sadoveanu (liric), cu L. Rebreanu (obiectiv) si cu H. P. Bengescu (analitic), scriitorul se dezvaluie ca un observator lucid al romanului. Luciditatea este trasatura dominanta a lui C.Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili luciditatea, nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste. Scriitorul marturiseste: eu nu pot vorbi onest decat la persoana I, naratiunea la persoana I (perspectiva actoriala), foloseste timpul subiectiv care aduce in prezent fapte, ganduri, totul fiind subordonat fluxului constiintei, sau memoriei involuntare (discursul nu se desfasoara ordonat, cronologic, guvernat de timpul exterior, ca in proza traditionala, ci frant, corespunzator unui alt timp, cel interior, al momoriei). Alte trasaturi ale romanului camilpetriscian sunt: relativismul (reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect); anticalofismul (impotriva scrisului frumos, limbajului analitic, imagini intelectuale, figurile de stil se rezuma la epitete si comparatii, dar fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie C. Petrescu). La baza romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi stau niste exercitii nuvelistice (Romanul Capitanul Andreescu si Proces verbal de dragoste si de razboi), ce s-au cristalizat in forma definitiva in anul 1930. Tema o constituie drama intelectualului lucid, insetat de iubirea absoluta, dominat de incertitudini, salvandu-se prin constientizarea unei drame mai puternice, a razboiului. Romanul este structurat in doua parti, reflectate si in titlu Ultima noapte de dragoste (drama geloziei) si Intaia noapte de razboi (drama razboiului). Prima noapte este o fictiune, iar a doua reflecta o experienta traita de scriitor, care a fost ofiter in armata romana, in timpul primului razboi mondial. Cele doua parti urmaresc drama lui Stefan Gheorghidiu, in ipostaze diferite: viata si moartea, si se incheaga ca o unitate compozitionala bazata pe introspectie, notatie scurta, precisa, de jurnal. Actiunea incepe intr-o seara din vara anului 1916, cand Gheorghidiu, concentrat de cateva luni, se afla la Piatra Craiului, in munte, cu regimentul sau. O discutie la popola ofiterilor ne intampina in romanul lui C. Petrescu, ca si in Padurea spanzuratilor. Aceasta discutie este intrerupta de o retrospectiva (cap.al II-lea al IV-lea), ce constituie un verisabil roman, si in care aflam ce intamplari s-au petrecut in cei doi ani si jumate in care au precedat concentrarea eroului: in ce imprejurari s-a casatorit, despre mostenire, etc. Dar ultima scrisoare ma cheama <> la Campulung pentru sambata sau cel mai tarziu duminica.

Femeia aceasta este pentru Gheorghidiu unica: nu exista pentru mine decat femaia aceasta. De acum problemele sufletesti nu vor mai ocupa decat un colt al tabloului. capitolul care incheie prima parte cuprinde ceva mai putin de doua zile: sambata si duminica. in schimbul unei rente lunare. iar drama personajului este declansata de iluzia ca a descoperit femeia ideala. pentru ca noua situatie materiala facilitateaza instrainarea celor doi. duminica seara. cu rochia de culoarea caisei. Viata a devenit pentru el o tortura continua. Gheorghidiu observa si analizeaza comportarea sotiei sale in societate. Isi urmeaza sotul la seminarii nu pentru ca are inclinatii pentru speculatiile filozofice. Nae Gheorghidiu. Daca retrospectiva a condensat mai bine de doi ani din viata eroului. Drama eroului este mai degraba. cu care crede ca Ela il inseala. incredintata spre administrarea celuilalt unchi. decat drama geloziei. Gheorghidiu este absorbit de marele eveniment. are o ordine a sa interioara. drama setei de certitudine. Gheorghidiu va patrunde in societatea mondena care. Unicitatea o inalta pe Ela la nivelul arhetipului feminin. dar. care-l situeaza. ca si propria sa existenta. treptat. precum si imposibilitatea de a trai in conformitate cu ideea. Spre surprinderea tuturor. dar pe care le dispretuieste. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior. fac din el un inadaptat. ea va cadea in prozaic. care ii lasa o avere considerabila. incercand sa-l traga si pe Gheorghidiu in prozaic. femeia se dovedeste o fiinta mediocra. Ela este atrasa de viata mondena. Dar pentru a-i face pe plac Elei. Prin urmare. subiectul romanului se organizeaza in jurul dramei de constiinta a personajului. care analizeaza lucid gesturile sale. precum si atractia ei pentru un oarecare Gregoriade. il simtim in pragul nebuniei. la cateva ore dupa declansarea razboiului. inca de la inceput. dar si pe cele ale celorlalti. avand rude bogate. Lumea lui este cea a speculatiei filozofice si a idealului absolut. panda. Daca joi seara. observa eroul trezise in femeia mea porniri care dormitau latent. cearta. de dans si-si obliga sotul sa o urmeze in aceasta lume. care raporteaza dragostea. . in timpul scenei de la popota. Stefan Gheorghidiu este un intelectual cu aspiratii si sentimente unice. Gheorghidiu se dedica studiuluui filozofiei cu aceiasi pasiune cu care avea sa iubeasca o colega de universitate. Asa incepe drama erotica a sotului. traind din greu impreuna cu familia sa. Sunt doua zile foate bogate in evenimente (drumul la Campulung. Traieste intr-o lume propice. de moda. care il iubeste cu pasiune si care este interesata si de filozofie ori de stiintele spirituale. intr-un alt plan opus majoritatii. care cauta dovezi ale infidelitatii sotiei. sotia sa. de excursiile in grup. blonda cu ochi mari albastrii. vii ca niste intrebari de clestar. ci pentru ca acesta sa nu flirteze cu colegele. generata de incertitudinea in iubire. Student sarac. avand nevoie de certitudine.Aceasta este fraza care incheie paranteza epica si-l readuce pe lector la seara discutiei de la popota. iar nepotrivirea dintre aceasta ordine si cea a lumii exterioare. Gheorghidiu devine mostenitorul unchiului Tache. la absolut. Eroul este acum eliberat de grijile materiale si se poate dedica in exclusivitate studiului filozofiei. intoarcerea fortata la unitate) chinuitoare pentru Ghiorgidiu.

incapabil de a fi prevazut. Izvorate dintr-o experienta directa. in plan moral personajul nu este infrant. urmarind sa lumineze viata interioara a insului. in literatura noastra sustinea G. experienta razboiului l-a ajutat sa redimensioneze drama erotica. anularea constiintei. coplesitoare. a doua parte a romanului ilustreaza drama razboiului.nicitatea punctului de vedere perspectivismul introspectiva monolog interior . drama sa erotica ii apare infima. eroul este mobilizat si participa la luptele din zona Rucar-Bran si de pe Valea Prahovei. de la obiectele de pret la cartide la lucruri personale. Pentru care razboiul este drama personalitatii. Adica tot trecutul. Aceasta este experienta care il face pe Gheorghidiu sa priveasca zambind scrisoarea anonima. degradarea fizica si psihica. a frontului. In raport cu ce i se intampla pe front. Unele le aud la cativa pasi.faptele trecute si prezente sunt subordonate memoriei involuntare . buzele-i ard. Stefan Gheorghidiu ramane acelasi intelectual lucid. etc.fiecare moment (vizitele la Anisoara.. prin care era instiintat ca Ela il inseala. ci traieste intens o experienta consumata in intregul ei. dorind sa traiasca plenar fiecare moment: n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc. cuprins de panica. lasandu-i intreaga avere si tot trecutul. Petrescu il deruitizeaza. dar nu fuge. iar aceste pagini constituie tot ce s-a scris mai subtil. reflectii. incerca din nou TEHNICI NARATIVE . Gheorghidiu isi va dimensiona corect drama numai in urma celeilalte experiente . la amintiri. sub o madona crezuta autentica. adica o alta realitate in care La atac nu se pornea cu discursuri si soldatii nu chiuiau de bucurie cand primeau ordin de lupta. Clasificarea s-a produs si in el. lozincile patriotarde la moda. mai exact. sa lipseasca ea din intregul meu suflet. onest. ca nu a putut intui de la inceput adevarul constatat ulterior cu o uimire dureroasa: eu descopeream acum treptat. Spaima innebunitoare in fata mortii. paginile despre razboi urmaresc sa inregistreze adevarata drama a celor de pe front. . impresii. pe care C. Partea a doaua este construita dupa jurnalul de campanie al autorului. In final se desparte de Ela. care se confruntat cu realitatea frontului. excursia la Odobesti. Asadar. reprezinta adevarata fata a razboiului. personajul analizeaza si compara drama razboiului cu drama sentimentala datorita careia era capabil sa dezerteze de pe front.acronia suprapunerea planului discursului cu cel al actoriei Gheorghidiu = personaj mediator . originalul: un peisaj si un cap strain si vulgar. as mai putea inca. Il framanta faptu ca s-a inselat. nu ramane un simplu observator al acesteia. Si Stefan Gheorghidiu este coplesi de teama. Tehnicii introspectiei psihilogice ii i-a loc acum cea a jurnalului construit din fapte. Calinescu. Intelectual lucid. Si cu intelegere superioara a vietii rosteste apoi: I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa. acum sufletul se zbate in incertitudinea momentului urmator. intrebarile chinuitoare: picura in suflet. altele in mine. e marea experienta (Exploziile se succed organizat. Asadar. La intrarea Romaniei in primul razboi mondial. Razboiul e marea incercare a vietii lui Gheorghidiu. mai frumos despre razboi.analepsa (rememorarea accidentala a unui eveniment anterior . depersonalizarea. Nu pot gandi nimic). exista inca dorinta de a mai incerca atingerea idealului: M-am inselat o data.naratiunea la persoana I (perspectiva actoriala) imprima textului un caracter subiectiv.) fiind inregistrat prin ecoul lui in constiinta personajului chinuit de incertitudine.

in prima parte. iar planul iubirii descendent (climax. planul razboiului si conflictul exterior sunt gradate ascendent. monologul interior (ca forma de autoanaliza): . il transforma intr-un inadaptat ce refuza relativitatea logicii. mai ales ca autorul imprumuta eroului ceva din propria-i personalitate. convins ca H. iar neconcordanta dintre lumea interiara si ordinea lumii exteriare face imposibil modul de a trai in conformitate cu ideea. Este un personaj rotund. derivate din sincronizarea literaturii cu filozofia si stiinta. deopotriva. un autentic spirit modern (E. Student sarac. CARACTERIZAREA PERSONAJULUI C. ca dramaturg.in a doua parte. care neaga recunoasterea stiintifica. creand o legatura puternica intre narator si lectori. siguranta in situatii asemanatoare. excursia la Odobesti sunt inregistrate prin ecourile lor in constiinta personajului chinuit de incertitudine. Petrescu. avand rude bogate. in timp ce alti barbati manifestau ingaduinta. Viata exterioara a personajului este determinata de ordinea interiara a acestuia. dar si ca poet si publicist ori ca romancier. Refuza caracterul clasic. Simion). ce-si dezvaluie viata sufleteasca si pe calea analizei lucide sau prin confesiune.fata de povestirea initiala) . eroul clocoteste de durere si de furie. Aspiratia spre adevar. Dar romancierul nu este strain nici de principiul din gandirea filozofica a lui Husserl. ca sa para vesel. retinand din realitate esenta ideala prin intuitia esentei. ca eseist.. Din acest moment insa. Stefan Gheorghidiu este un intelectual cu aspiratii si sentimente unice. opus planului majoritatii.antiteza . se instraineaza. Gheorghidiu se dedica studiuluui filozofiei cu aceiasi pasiune cu care avea sa iubeasca o colega de universitate. scriitorul neaga posibilitatea cunoasterii realitatii exterioare. scriitorul sporeste drama emotionala. e primul scriitor de la noi care analizeaza efectele negative ale autoritatii auctoriale si care afirma necesitatea unei alte structuri epice. dar pe care le dispretuieste. vizitele la Anisoara. Toate gesturile femeii. Chinuit launtric . vor primii o avere care le va deschide celor doi intrarea spre lumea mondena. anticlimax). spre puritate si perfectiune ii particularizeaza structura sufleteasca. in ipostaze esentiale. o natura reflexiva. Din acest moment predomina ca modalitate de caracterizare directa. Bergson: Nu putem cunoaste nimic abolut decat rasfragandu-ne in noi insine. inclinat spre speculatia filozofica si estetica. Romanul este alcatuit din doua parti ce urmaresc drama lui Stefan Gheorghidiu. ridicol si deplasat. cel dintai la noi. Dupa ce tinerii se vor casatorii. decat intorcand privirea asupra propriului nostru continut sufletesc. care-l situeaza intr-un alt plan. apropieriile de domnul G. vii ca niste intrebari de clestar. se afirma. planul iubirii si conflictul interior gradate ascedent . incepe sa se ocupe cu superioritate de tinuta sotului ei. pe marginea romanului modern si-si explica maniera in eseul Noua structura si opera lui Marcel Proust. ce promoveaza teatrul de idei. simtind ca este de prisos. complex. viata devine pentru erou o tortura continua. Marturisind ca eu nu pot vorbii onest decat la persoana I. pentru ca Ela se schimba. rabdare. Astfel. Scriitorul teoretizeaza. ca pe o conventie si constructia clasica de roman.gradatia . blonda cu ochi mari albastrii. traind din greu impreuna cu familia sa.

suspiciunea i-a anulat setea de incertitudine (sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata). ca nu a putut intui de la inceput adevarul constatat ulterior cu o uimire dureroasa. pentru ca doar el apartine lumii pure. reflectii. A doua parte a romanului completeaza experienta vietii eroului cu cea a razboiului. Eroul traieste o experienta definitiva care il ajuta sa redimensioneze corect drama sa erotica. topind in ea idealul feminin. fiind construita dupa jurnalul de front al scriitorului. eroul nu ramane un simplu observator. iar memoria sa a reintrat in maniera proustiana (intamplari trecute). Pana la depersonalizare. dar si cautand dovezi ale infidelitatii Elei. a lui. Acum. dorind sa se cunoasca in toate ipostazele si sa isi verifice eul. Ambii vor sfarsii in infrangere. care l-au determinat sa se introspecteze si sa se analizeze lucid. adica in experienta traita: i-a lasat Elei totul. (Constantin Ciopraga In timpul primului razboi mondial isi intrerupe studiile si se inroleaza in armata. il implica si pe cititor in launtrul dramei colective si individuale. precum G. Stefan Gheorghidiu. protagonistul romanului este surprins in diverse ipostaze: indragostit si fericit. Gheorghidiu nu a fost nici o secunda gelos. marsaluiesc greu. s-a angajat in fluxul memoriei. Drama lui Gheorghidiu este drama tuturor celor aflati pe front. ci faptul ca s-a inselat. degradare fizica. care si-a pierdut atributele umanitatii. torturati de ideea ca urmatoarea confruntare ar putea fi ultima. Adica tot trecutl. onest. la amintiri. fara nici o mistificare. confruntat cu realitatea cruda a razboiului. Stefan Ghiorghidiu ramane acelas intelectual lucid. Asadar. care asteapta neincrezatori soarele de maine. Armamentul lipseste. aflat pe front. distrugerea ordinii interioare a individului. aspiratia catre puritate si perfectiune. Razboiul este demitizat si inseamna pentru personaj spaima cumplita in fata mortii. intaia noapte de razboi”. dar ideile lor pastreaza nostalgia atitudinii. Stefan Ghiorghidiu nu a putut sa construiasca o relatie durabila cu Ela si nici cu cei din jur. nesemnificativ acum cand sufletul se zbate in incertitudinea momentului urmator. toata experienta acumulata in acest razboi. ordinele contradictorii produc panica omenirii. . dar nu si dorinta de a faurii o alta lume. luptator pe front dar si generos si indiferent. in care compromisul nu exista. prin care se lumineaza viata interioara a insului drama erotica va fi dimensionata corect numa dupa experienta dramatica a frontului. ci isi noteaza constatarile. eroul. de la obiectele de pret la carti de la lucruri personale. tehnicii introspectiei psihologice ii ia locul cea a jurnalului construit din fapte. Gheorghidiu intelege ca numai acolo in fata mortii si a cerului inalt poti cunoaste oamenii. Pe Ela a iubit-o cu pasiune. ci a suferit din iubire. capul dur si gol Dupa cum singur marturiseste. lasandu-i femeii pe care a iubit-o tot trecutul. iar ceea ce-l framanta este nu atat certitudinea in care se zbate. dar mai ales psihica. unde participa la cateva campanii militare. impresii. a ideilor. ca si eroii lui Cannes. care sa relationeze cu absolutul si care sa nu isi gaseasca radacinile in trecut. constituind o buna parte a materiei romanului „Ultima noapte de dragoste. Spirit lucid. In concluzie. D. si pana la anularea personalitatii nu mai e decat un pas.Mi-era pielea uscata. ce nu poate fi prevazut. Ladima din romanul Patul lui Procust apartine aceleiasi literaturi a singuratatii.

scriitorul insusi marturisind: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele. dorind sa aduca ceva nou in literatura romana. deci. Parerea autorului este ca „un scriitor e un om care exprima in scris cu o liniara sinceritate ceea ce a simtit. fara compozitie si chiar fara caligrafie. dreptatea. din mine insumi nu pot iesi a…i. indoieli. concept. acestea fiind in special intelectuali analitici si autointrospectivi. . demnitatea. aceea a omenirii care traieste tragismul unui razboi. in care pericolul mortii este unul iminent. reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect. in articolul intitulat „Noua structura si opera lui Marcel Proust”.” Ceea ce aduce nou Camil Petrescu in literatura romana este conceptul de autenticitate. In volumul „Teze si antiteze”. adevarul. exact. care ilustreaza imaginea razboiului tragic. mandria ranita. preferand si sustinand formula literara a jurnalului. totul este. intrucat actul de creatie este un act de cunoastere. Scriitorul se declara impotriva scrisului frumos de unde reiese anticalofilismul. „cata luciditatea atata constiinta si deci atata drama”. gelozia. de originalitate. cunoasterea. Romanul este structurat in doua parti cu titluri semnificative. hipersensibili. in schimb cea de-a doua porneste de la o experienta traita. a confesiunii. orgoliul umilit. Un alt concept promovat de catre Camil Petrescu este substantialismul.. Naratiunea se face la persoana I.” Personajele lui Camil Petrescu au ca trasatura dominanta luciditatea. „ca intr-un proces verbal”. eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai”. preluand de la Marcel Proust mai multe elemente. intransigenti si inflexibili moral. . noul roman trebuie scris prin armonizarea desavarsita a literaturii cu filosofia si psihologia epocii. ce se noteaza precis. sau chiar obiectelor neinsufletite. romanul insemnand. subordonat memoriei involuntare. acele categorii morale absolute. un alt element care sta la baza conceptiei lui Camil Petrescu despre roman. si „momente autentice de simtire” in roman. decat rasfrangandu-ne in noi insine. dominat de atitudinea care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice. Fara ortografie. si „Intaia noapte de razboi”. Autenticitatea este asociata cu ilustrarea realitatii prin propria constiinta. ceea ce i s-a intamplat in viata. Camil Petrescu isi exprima parerea in legatura cu creatia literara. romanul fiind alcatuit pe baza unui jurnal. ceea ce gandesc eu. norme morale. Luciditatea „nu omoara voluptatea reala. ceea ce inregistreaza simtirile mele. conform caruia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea.. scriitorul folosind timpul subiectiv care aduce in prezent ganduri. lui si celor pe care i-a cunoscut. ce surprind doua ipostaze existentiale: „Ultima noapte de dragoste”. de descoperire si nu de inventie: „nu putem cunoaste nimic absolut. a carui aspiratie catre autenticitate confera originalitate poeziei. vitalitate teatrului. care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta. Pluriperspectivismul. continutul meu psihologic”. Prima parte este fictiune. ci o sporeste”. experienta interioara: „sa nu descriu decat ceea ce vad. ceea ce aud. tinut din timpul in care scriitorul a participat la primul razboi mondial.Tema romanului surprinde drama intelectualului insetat de absolutul sentimentului de iubire. aceasta fiind esenta noului in creatia literara. ceea ce a gandit. fapte trecute. asadar. ceva care sa ii confere un statul de autenticitate. In conceptia lui Camil Petrescu.

el simtindu-se astfel magulit: „cred ca si acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. cat si in planul tragediei razboiului. Tache. in vara anului 1916. iar intre personajele lui Camil Petrescu si cele ale lui Stendhal se poate constate o apropiere. sfarsind prin: „Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. declansata de discutia de la popota. Apoi. confirmandu-se astfel principiul estetic conform caruia poti vorbi sincer numai despre tine.” Iubirea lor se naste si din orgoliul lui Gheorghidiu. acesta se hotaraste brusc: „Daca maine seara nu-mi dau drumul pentru doua zile. in sensul de a simti ca traiesti. sotia sa. si toata lumea il admira pentru ca era iubit de aceasta fata. Ideea literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. Gheorghidiu nareaza retrospectiv faptele in jurnal. aceasta discutie in contradictoriu ilustreaza pluriperspectivismul. intitulat „La Piatra Craiului. Desi aceste opiniii erau sustinute cu argumente rationale. Stefan Gheorghidiu. din punctul de vedere al inzestrarii acestora cu energie. zbuciumandu-se intre incertitudine si certitudine. iubirea. inseamna a incerca senzatii puternice”. care este „mai curand un proces de autosugestie”. Alcatuit pe baza unui jurnal de campanie. aceea a razboiului. proaspat locotenent. studenta la litere. simtita cu intensitate si dominata de incertitudini. romanul este unul in care timpul obiectiv evolueaza paralel cu timpul subiectiv. Prin memorie involuntara. privind anchetarea de catre tribunal a unui barbat care isi ucisese sotia surprinsa in fragrant delict de adulter. la popota. aducand in prezent (in timp subiectiv) experienta sa erotica: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala. in preajma implicarii Romaniei in primul razboi mondial. Ca modalitate estetica moderna a prozei romanesti.” La inceput casatoria merge bine. In plan subiectiv. Fiindu-i refuzata cererea. cand oamenii se afla la granita dintre viata si moarte. constituindu-se intr-un monolog liric deoarece eroul se destainuie. In acest prim capitol. contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. el primeste o insemnata mostenire de la acesta. era o fata foarte frumoasa. La moartea unchiului lui Stefan. incepe o discutie aprinsa in legatura cu un articol din presa. Gheorghidiu isi dezvaluie propriile trairi si conceptii despre iubire. interventia lui Stefan Gheorghidiu este una exploziva si surprinzatoare pentru ceilalti. atat in plan erotic. pentru ca fiecare opinie in ce priveste acest caz este corelata cu trasaturile fizice si morale ale sustinatorului parerii respective. Romanul incepe cu prezentarea personajului principal. Autorul stapaneste arata portretistica. dezertez”. in munte”.” Aceste discutii despre iubire minimalizeaza intensitatea si superioritatea sentimentului in conceptia eroului si ii declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii. intrucat Ela. desi duceau o existenta modesta. despre trairile si receptarile proprii. se analizeaza cu luciditate. memoria involuntara aduce in cautare certitudini privind sentimentul de iubire. personajul narator se refera cu ironie la incompetenta sistemului de aparare militara a tarii.Romanul este scris la persoana I. Viata . forta interioara si loialitate: „A trai. care isi pierde din intensitate in fata unei drame complexe. iubirea era ceea ce conta. in numele careia incearca din rasputeri sa obtina o permisia ca sa plece la Campulung pentru a se intalni cu sotia.

Aici primeste un bilet de la ea. Pleaca cu locotenent-colonelul. de fapt. insa fara a-i cere nici o explicatie. Serviciul de recunoastere este mediocru. Stefan nu inceteaza sa o iubeasca. asa ca „ce importanta mai au pentru mine lamuririle ei?”. dar constientizeaza faptul ca poate muri in noaptea aceea pe front. pana cand acesta il vede in oras pe domnul G si din nou i se certifica banuiala conform careia cei doi erau amanti si se hotaraste sa-i omoare pe amandoi. Gheorghidiu cautand sa se impace cu ea. confirmandu-si astfel banuielile in legatura cu infidelitatea Elei. iar incapacitatea conducerii militare „ignoreaza un principiu esential al razboiului: niciodata nu trebuie sa desfasori in campul tactic mai multe trupe decat inamicul”. cu capitolul intitulat „Ultima noapte de dragoste”. prin care il cheama la Campulung. mai ales. Din acest momet in sufletul si mintea eroului se duce o lupta intre certitudini si incertitudini. Gheorghidiu descopera o realitate dramatica. Totul culmina cu lipsa Elei de acasa pentru o noapte. La inceputul intalnirii dintre cei doi totul merge bine. cand aceasta apare. Desi divorteaza de ea. A doua zi Romania intra in primul razboi mondial. care erau total dezorganizati pentru ca nimeni. romanii fug la intamplare. dar se intoarce mai devreme si pentru ca nu o gaseste acasa iii cere divortul. mult mai dramatice. doar ca nu-si pune planul in aplicare pentru ca este chemat de urgenta in armata. ajunge la Campulung pentru a-si vedea fosta sotie. nu exista nicaieri o cale de scapare de sub ploaia de gloante. nu credea ca Romania va mai intra in razboiul care incepuse cu doi ani in urma. Exploziile se succed organizat. pe care il prezinta drept un „dandy cu reputatie usuratica”. „Cartea a doua„ a romanului incepe cu capitolul „Intaia noapte de razboi”. el fiind aproape. care ii relateaza acestuia diferite intamplari despre Grigoriade. cand acestuia i se pare ca Ela cocheteaza cu domnul G. astfel ca aranjeaza ca ea sa petreaca vara la Campulung. aceea a razboiului la care Gheorghidiu participa efectiv. marsuri istovitoare. nu atacuri vitejesti. Pentru o clipa. iar pentru Ela viata mondena capata o mare importanta. cu care oamenii se afla fata in fata in fiecare clipa. concentrat in armata la Dambovicioara. Camil Petrescu creeaza pagini antologice prin imaginile de apocalips. noapte in care Gheorghidiu ar fi trebui sa fie plecat. iminenta permanenta a mortii.cuplului se schimba. Incep astfel sa apara primele probleme in casnicie. luptand pentru eliberarea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. ca acelea din capitolul „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. cauta orice prilej pentru a fi in preajma ei si pana la urma teoria lui cu privire la infidelitatea sotiei sale nu se mai bazeaza pe fapte concrete. alaturi de fortele aliate si Gheorghidiu este numit „varful avangardei” ce urma sa intre in lupta. Notatiile din jurnalul de campanie reflecta acum o experienta trita direct. el primeste cu greu invoire. Stefan Gheorghidiu suferind o criza de gelozie la plecarea la Odobesti. Astfel se incheie cartea intai. care ilustreaza o imagine de groaza a militarilor. foamete si. Adevarate deprindere din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale. nu strigate neinfricate de eroism. . Gheorghidiu intentioneaza sa fuga la Campulung sa-i ceara explicatii Elei. un barbat monden. ci ordine date anapoda de catre conducatorii militari. in timpul obiectiv al petrecerii faptelor.

deziluzie si neputinta. de certitudini.. iar intre noi abia daca firul de ata al gandului intamplator”. Un alt element de arta narativa este naratiunea la persoana I. insetat de absolut.. romanul estre structurat in doua „carti”. de la inceput « Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu . reprezentand ripul intelectualului lucid. e traita sub semnul incertitudinii. care se simte acum detasat parca de sine si de tot ce a fost intre el si Ela: „Acum totul e parca din alt taram. spune intr-una. aratandu-se excesiv de grijulie. analitic. caci vede idei. doar ca acum totul ii este indiferent. Gheorghidiu sufera nu numai din orgoliu. care devine constient ca „o iubire mare e mai curand un proces de autosugestie”. cu o constiinta unica. nu-i pasa daca Ela are sau nu o relatie cu acesta. la amintiri. fara sa reuseasca. inflexibila. de la obiecte de pret la carti. Maniera proustiana a fluxului memoriei. intelectualului lucid. Stefan Gheorghidiu este personajul principal al romanului.care cade cu inversunare peste ei. intalnirile de dupa divort si alte evenimente semnificative. se dedlubeaza: „MA chinuiam launtric ca sa pot sa par vesel..»”. asadar. Adica tot trecutul”. de reflectare asupra existentei lui . fiecare gest. ca oricand ar fi putut „gasi alta la fel”. necinstita in care incearca sa se implice. Stefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. este reflectata prin selectionarea acele fapte care vor aduce la optiunea finala. prin care spiritul se descopera si se marturiseste: „Un roman de adancire a sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui * de pret”. prima carte fiind alcatuita din 6 capitole. Ranit si spitalizat.. El traieste. El traieste drama singuratatii. Monologul interior. cantarind fiecare vorba. Elemente ale artei narative sunt echilibrul si simetria compozitiei. Prima experienta de cunoastere.Si eu ma simteam imbecil si ridicol. razboiul ocupa definitiv planul constiintei eroului. frumos si adevar. ca mod de exprimare a trairilor launtrice. se intoarce la Bucuresti. lipsa Elei pentru o noapte de acasa. ca un blestem. este hipersensibil. care nu se potriveste cu societatea mediocra. de adevar. „silabisind taraganat. El ii daruieste Elei casele de la Constanta. care altadata m-ar fi innebunit de emotie si de placere”. astfel ca din intreaga poveste de dragoste au fost selectionate mostenirea primita de Gheorghidiu. Un soldat. „absolut tot ce e in casa. In corespondenta Stefan gaseste o scrisoare anonima care-l avertizeaza ca nevasta lui il insala cu Grigoriade. constiinta. Gheorghidiu. biletelul gasit abia peste cateva luni. criza de gelozie de la plecarea la Odobesti. scriitorul considerand scrisul ca pe un act de eliberare existentiala. iar a doua din 7. cu luciditate. cochetariile Elei cu domnul G. bani. fiind impresionat doar de bine. analitic si reflexiv. unde este primit de Ela cu „o serie de demonstratii. Gheorghidiu are o fire onesta. „cartea intaia” si „cartea a doua”. timpul exterior (obiectiv) si cel interior (subiectiv) coincid.. el diseca si analizeaza cu luciditate acest nou comportament al Elei. In conditiile frontului. Isi da seama. dar si ca se sileste sa-si ascunde chinurile. fara simtul realitatii si naiv ca un predestinat «coarnelor»” Ca toate personajele camilpetresciene. El sesizeaza la un moment dat schimbare in comportament a Elei si fiind o fire reflexiva si pasionala. de la lucruri personale. iubirea. in lumea ideilor pure..

sobrietate. fraza scurta si nervoasa. ilustrand foarte bine conceptia teoretica despre roman a autorului. Un alt aspect este faptul ca figurile de stil de rezuma la comparatii si epitete. fara stil si chiar fara caligrafie”. aprofundarea nuantelor sufletesti sunt caracteristice jurnalului si se regasesc foarte bine in textul romanului. dar „fara ortografie. este analitic si intelectualizat. fara compozitie. . Claritatea limbajului analitic.individuale (afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta) este un alt element specific prozei de analiza psihologica. Stilul lui Camil Petrescu se caracterizeaza prin claritate. faptul ca limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful