D A CI A

Publicaþie lunarã editatã de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

magazin
Director fondator: Dr. Napoleon Sãvescu Nr. 18 - decembrie 2004

KOGAION,
de la mit la realitate

Al VI-lea Congres
Internaþional
de Dacologie
Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i ºterge memoria: îi distrugi cãrþile, cultura, religia, istoria ºi apoi
vine altcineva îi va scrie alte cãrþi îi va da altã religie, altã culturã îi va inventa o altã istorie (de origine latinã ori slavicã dupã
momentul politic). Între timp poporul începe sã uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita ºi mai repede:
limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturalã. Noile
forme istorice vor aduce elemente ºi simboluri noi de adoraþie care le vor îndepãrta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual
vor rãmâne undeva la un etaj inferior al cunoaºterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiþii, impresii, fragmente, nume de
localitãþi, munþi ºi ape, fãrã un înþeles aparent. Formele vechi care cândva, au ocupat valenþa transcedentalului vor fi
deplasate de formele noi care vor dicta componenþa ºi funcþiile «noului popor» aºa cum s-a întîmplat cu noi.

Dr. NAPOLEON SÃVESCU

 cmyk
COLOR
nr.18 ianuarie 2005
SUMAR
EDITORIAL
Noi nu suntem
urmaºii Romei –
Dr.Napoleon Savescu
pag.2
KOGAION, DE LA MIT
Geto-dacii popor LA REALITATE
de referinþ㠖
Prof. Viorica
Enãchiuc pag. 6 Au trecut 6 ani decând titlul unei
cãrþi avea sã scuture prãfuitele con-
cepþii despre naºterea poporului ro-
Aºezãrile dacilor- mân.Mitul tradiþionalei încruciºãri din-
Costeºti – tre cuceritorii romani ºi femeile dace,
având ca rezultat plãmãdirea neamului
Vladimir Brilinsky
românesc, avea sã se clatine pericu-
pag. 8
los, atunci când, cu pasiune dusã la
extrem,cu rãbdare ºi cu dãruire, doc-
torul Napoleon Sãvescu avea sã-ºi in-
Plãcuþele de tituleze rezultatul muncii sale de o via-
plumb de la Sinaia þã, pe cât de simplu pe atât de grãitor
– Adrian „NOI NU SUNTEM URMAªII RO-
Bucurescu pag. 12 MEI“.Astfel suna titlul unei cãrþi, care
avea sã stârneascã un munte de con-
troverse. Istoricii tradiþionaliºti au sã-
Reprezentãri rit ca arºi la auzul unor astfel de cu-
statuare ale lui vinte considerate o erezie, încã de pe
Decebal – „vremea roºie“, când istoria era ridi-
catã la rang de troc politic.Munca lor
Dr.Leonard
de o viaþã se vedea ameninþatã de noi-
Velcescu pag. 14
le dar atât de vechile teorii ale realei
origini a poporului român. Alþi istorici
care avuseserã curajul sã cârteascã în
Cine sunt Basarabii acele vremuri despre originea prepon-
– prof Maria Ciornei pag. 18 derent dacicã a poporului român ºi care
fuseserã pedepsiþi pentru îndrãznealã,
Unirea Bucovinei cu patria mam㠖 rãsuflau uºuraþi ºi priveau cu încrede-
pr.Cezar Vasiliu pag. 22 re acest demers. Destul de repede, în
jurul ideii cã noi nu suntem urmaºii
Comoara lui Romei s-au strâns oameni de diferite
decebal – prof. categorii sociale, pregãtiþi în speciali-
Gligor Haºa
taþi diferite, cu vârste diferite, cu toþi
având în comun respectul faþã de ade-
pag. 24
vãrata istorie a neamului ºi aºa cum
minunat spune doctorul Nick Stoian,
Transilvania inima eternei Daco – faþã de spaþiul de genezã a poporului
Românii pag. 27 nostru dac. Aºa s-a nãscut ideea orga-
nizãrii Congreselor de dacologie.Orga-
Zamolxis primul legiuitor al geþilor nizate anual, de cinci ani încoace, la în-
– Carolus Lundius pag. 31 ceput mai timid ºi cu inerentele scã-
pãri ale oricãrui lucru nou, congresele
DACIA
magazin
Vladimir Brilinsky
au devenit de la o ediþie la alta tot mai
puternice ºi mai credibile, onorate de
nume de prestigiu ale istoriografiei
româneºti ºi strãine.S-au numit pe rând
Sarmisegetusa 2000, Burebista 2001,
Nicolae Densusianu 2002, Tãrtãria
2003 ºi Civilizaþia Dunãreanã- Rã-
dãcini 2004. Trei monumente de re-
ferinþã ale istoriei noastre, Statuia re-
gelui Burebista, bustul lui Nicolae Den-
suºianu ºi monumentul scrisului de la
Tãrtãria, au rãmas pentru mai târziu
mãrturii ale respectului pe care orga-
nizatorii congreselor l-au avut ºi îl au
faþã de realele valori ale istoriei noas-
tre.Anul acesta este rândul Kogaionu-
lui sã-ºi dea numele congresului cu
numãrul 6. Muntele Sfânt al dacilor a
stârnit multe controverse ºi va mai
stârni mult timp de-acum încolo.Sfin-
xul din Bucegi, Muntele Godeanu, Cea-
hlãul, Vârful Gugu,sau chiar Sarmise-
getusa sunt numai câteva locaþii care-
ºi disputã dreptul de proprietate asu-
pra Kogaionului. La fel ºi rolul acestui
Munte Sfânt în spiritualitatea dacicã
este diferit în pãrerile unora sau altora.
Si probabil aceste divergenþe vor
continua.Important este însã ca dez-
baterea de idei sã rãmânã departe de
patimi ºi cât mai aproape de cerceta-
rea ºtiinþificã pluridisciplinarã. Acesta
este dezideratul Congresului Interna-
þional de Dacologie Kogaion 2005 .
Beneficiind de o echipã organiza-
toricã, faþã de ediþiile anterioare infu-
zatã puternic de tinereþe ºi entuziasm,
cu un colectiv ºtiinþific onorant ºi com-
petent, cu participãri din toate colþurile
lumii,congresul acestui an se vrea un
nou moment de referinþã în descope-
rirea istoriei pierdute a dacilor.
1
DACIA
magazin
Istoria neºtiutã a românilor
NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI
CUCERIREA SUMERULUI (IRAKULUI) DE CÃTRE
CARPATO-DUNÃRENI
De la noi a început scrisul!
Aceiaºi pelasgi, arieni, carpato-da-
nubieni nu numai cã au cucerit toatã
Europa ºi au populat-o, dar s-au risi-
pit spre Rãsãrit pãtrunzând prin nord-
vestul Chinei (vezi mumiile de la Ta-
rim Bassin), continuându-ºi drumul
pânã în insulele Japoniei, ori coborând
în sudul Asiei ºi cucerind India (vezi
mãcelul de la Mohendjo-Harappa).
Faptul cã au cucerit Anatolia (vezi
poporul hittit), Asia Micã (ramanii tro-
ieni), nordul Africii (ga-ramanii) nu
înseamnã cã ei s-au oprit aici.
Faptul cã au cucerit Sumerul,
Mesopotamia, (zona Irakului de azi),
aducând cu ei prima scriere, cea pic-
tograficã, a fost confirmat ºi prin des-
coperirea celor trei tãbliþe de lut de la
Tãrtãria – pe râul Mureº, în anul 1961.
În anul 1877 un diplomat francez,
Ernest de Sarzec, viceconsul în portul
Basra din Capul Golfului Persic, va
descoperi o civilizaþie uitatã acolo, pe
teritoriul Irakului de azi. Cu un servi-
ciu plictisitor, obosit de cãlãrit, vânat
de pãsãri ori alte animale sãlbatice,
Sarzec, care îºi crease un „apetit“ ar-
heologic prin serviciile avute în Egipt
ºi Etiopia, este anunþat de un director
al unui oficiu poºtal francez de exis-
tenþa în zona numitã Tellon, cam la
155 de mile sud-est de Bagdad, a unor
inscripþii antice ciudate pe cãrãmizi,
împreunã cu corpul unei statui uma-
ne. Sarzec, intrigat ºi având probabil
spiritul aventurierului gata de orice,
va fugi pânã la Tellon, va angaja lo-
2
calnici ºi sãpãturile vor începe, „ui-
tând“ sã-ºi anunþe superiorii francezi
ori sã cearã permisiunea autoritãþilor
otomane locale. El îºi va face o colec-
þie personalã de figurine, cilindri, pe-
ceþi, tablete cu inscripþii ciudate pe care
„harnic“ le va transporta în Franþa
pentru a le vinde muzeului Louvre în
anul 1881 pentru suma de 130.000
franci. Chiar dacã experþii muzeului
nu au realizat pe moment ce achiziþi-
onaserã, ei îºi vor da seama mai târ-
ziu. Aveau în mâinile lor obiecte ce
aparþineau unei societãþi mai vechi ca
cea babilonianã ori assirianã care îi
urmase. Ei aveau în mâinile lor civili-
zaþia sumerianã, veche de 6.000 de
ani. Exhumarea civilizaþiei sumeriene,
carpato-danubiene, gãsirea unor tãbli-
þe de lut care se fapt reprezentau o
întreagã bibliotecã a antichitãþii, va
deschide o uºã spre trecutul îndepãr-
tat al omenirii. Dar ce era cel mai im-
portant la aceºti sumerieni era faptul
cã ºtiau sã scrie. Aparent aceºti su-
merieni au sosit în douã etape în acel
spaþiu dintre fluviile Tigru ºi Eufrat,
suprapunându-se peste o populaþie
aºa-numitã presumerianã, negroidã
descoperitã în urma sãpãturilor lui
Leonard Woolley, în 1929. Ei, sume-
rienii, aveau o legendã despre Potop
unde eroul principal Ziu-Sudra hotã-
rãºte sã se aºeze pe pãmântul „Dil-
mun“, de unde rãsare soarele, indi-
rect arãtând cã el venea dinspre apus.
Legenda acestui potop ºi a eroului sãu
Ziu-Sudra (cuvânt arian compus; Zeul
Sudra), a fost gãsitã în templul de la
nr.18 ianuarie 2005
• Dr. Napoleon Sãvescu
Nippur, printre 35.000 de tãbliþe de
lut, având înscrisã aceastã poveste.
Meritul de a le fi descifrat i-a revenit
lui Sir Henry Rawlinson, în 1880. Le-
genda Potopului ºi a supravieþuitoru-
lui lui va fi preluatã dupã câteva mii
de ani de predecesorii lui semitici ba-
bilonieni ºi asirieni. Supravieþuitorul
Potopului se va numi Ut-Napishtim,
care îi va spune povestea lui Gilga-
mesh.
Potopul descris de Ziu-Sudra se
presupune cã s-a întâmplat în anul
4250 î.d.H. Mai avem ºi versiunea Hi-
bru, a Potopului, „preluat㓠(ca sã nu
zicem furatã) din legendele Mesopo-
tamiei, pe care o gãsim în Biblie. Dar,
ca ºi la sumerieni, gãsim legenda Po-
topului ºi la… vedici. Astfel, în Book
III, Brahmanism, Ch.I, The Early Ve-
dic Religion, p.189, în Sata Patha-Brah-
mana, gãsim cea mai timpurie descrie-
re a Potopului, unde Manu, un OM
sfânt, a fost anunþat de cãtre un peº-
te despre potopul care va mãtura toa-
te animalele ºi toþi oamenii de pe Pã-
mânt. El, Manu, va construi o corabie
pe care se va salva de Potop. Aceasta
îl va purta dincolo de munte, iar când
Potopul va dispare, El va fi singurul
supravieþuitor, singurul OM lãsat pe
Pãmânt. O fiicã se va naºte, în mod
misterios ºi, în final, lumea va fi re-
populatã cu fiii lui Manu (vezi
www.talkoriginis.org/faqs/faqmeritt/
flood.html). Aºa cã mitul Potopului
apare la început la vedici ºi sumeri-
eni, fiind „împrumutat“ de babilonieni,
evrei ºi creºtini. ªi dacã ne luãm dupã
nr.18 ianuarie 2005
Biblie, Potopul a avut loc în 2000
î.d.H., când piramidele egiptene exis-
tau deja. De ce oare Potopul nu le-a
afectat, nu a lãsat nici o urmã pe ele!
Dar sã revenim la Tartaria ºi la origi-
nea poporului cuceritor al Sumerului.
Cam la 20 km de Tãrtãria se aflã
colina Turdaº. Îmi amintesc, copil fi-
ind, când tatãl meu fãcea mãsurãtori
topografice în acea zonã, sãtenii fiind
foarte mândri de secretele ºi mistere-
le locurilor. Când sãpãturile arheolo-
gice pãreau cã luaserã sfârºit, ºi cã
nimic nou nu mai era de gãsit în zona
Tãrtãriei, iatã cã deodatã se descope-
rã, în stratul cel mai de jos al colinei,
o groapã umplutã cu cenuºã. Pe fun-
dul acesteia se gãseau douã statuete
ale unor idoli strãvechi ºi uitaþi, o brã-
þarã din scoici marine ºi trei tãbliþe de
lut, micuþe, acoperite cu niºte „mâz-
gãlituri“. Alãturi de acestea se gãseau
oasele dezmembrate ºi arse ale unui
adult. Surpriza nu a fost numai la gã-
sirea acestor lucruri, ci dupã cerceta-
rea acestor tãbliþe cu carbon radioac-
tiv C14. Tehnica utilizãrii C14 pentru
datarea unor obiecte arheologice
aparþine profesorului american Willard
Libby de la Universitatea din Chica-
go, pentru care a primit ºi Premiul
Nobel. Metoda lui este destul de pre-
cisã, având o eroare de numai +50-
100 de ani. Astfel tãbliþele cu scrierea
pictograficã au fost evaluate ca apar-
þinând anilor 5300-5200 î.d.H., însem-
nând, de fapt, mai mult de 700 ani
vechime, aparþinând culturii carpato-
dunãrene Vincea-Turdaº.
Trebuie sã menþionãm ºi numele
descoperitorului acestor tãbliþe – dl.
Nicolae Vlasa. Dupã pãrerea cercetã-
toarei americane Matija Gimbutas ele
au „revoluþionat concepþia privind
apariþia scrisului fiind considerate pri-
mul mesaj scris în istoria omenirii, cu
1.000 de ani înaintea „primelor“ tã-
bliþe scrise sumeriene. Faptul cã Eu-
ropa a început la noi, în Balcani, nu
mai este un secret pentru nimeni, faptul
cã prima roatã s-a descoperit tot pe
teritoriul nostru carpato-danubian (în
zona Ungariei de azi) de asemeni nu
este ceva nou, dar cã prima scriere
apãrutã în lume ne aparþine tot nouã,
carpato-danubienilor, pentru unii a fost
mult prea mult. Nu este simplu sã ri-
dici vãlul a 7000 de ani ºi sã spui: De
la noi a început Europa sã existe. De
la noi a început scrisul în lume; noi
suntem adevãraþii pãrinþi ai Europei
de azi.
Tãceau martorii strãvechiului ri-
tual, al adultului ars lângã doi idoli,
dar vor tãcea ºi inscripþiile de pe tã-
bliþe? Poetul rus Andrei Nadirov din
Leningrad, orientalist de pregãtire, a
scris, având o imaginaþie ºi inspiraþie
unicã, o frumoasã ºi sensibilã poezie:
„O timp strãbun – a ta stihie
S-a potolit gonind prin hãu,
Strig: unde eºti tu Tãrtãrie?
Prin vremuri n-aud rãspunsul tãu.
Se-ascunde gându-n depãrtare
Deºertul uitãrii, mut
Dar a-nviat a ta chemare
În micul ºi-mpietritul lut.
El a sosit ca ciocârlia
Solia fraþilor pre-daci
Monumentul ridicat în anul
2003 de Fundaþia Dacia
Revival International la
Tãrtãria cu prilejul celui de-al
IV-lea Congres Internaþional
de Dacologie
DACIA
magazin
Nu, n-ai pierit în veºnicia
Care-i ucide pe cei dragi
Aud iar glasul Tãrtãriei
Un colþ de val e deºtrãmat
ªi caut a ei slavã vie
Ce încã nu a rãsunat“
Sã-i mulþumim poetului rus, An-
drei Nadirov, ºi nu numai lui. Sã nu-l
uitãm pe arheologul rus V. Titov care
crede cã scrierea primitivã din þãrile
Egeene (Mãrii Tracice) îºi are origi-
nea în Balcanii mileniului IV d.H. ºi
nu a apãrut sub influenþa îndepãrtatei
þãri Sumer, dintre cele douã râuri, Ti-
gru ºi Eufrat. În cartea sa „De la Tãr-
tãria la Þara Luanei“ dl. Paul Lazãr
Tonciulescu (de unde am luat ºi tra-
ducerea poeziei de mai sus) spune „ºi
pe deasupra este cunoscut cã creato-
rii culturii balcanice Vincea, în mile-
niul V î.d.H, au trecut prin Asia Micã
în Kurdistan ºi Huzistan, unde în acea
vreme se stabiliserã pre-sumerienii“.
Academicianul bulgar Vladimir I.
Georgiev, într-un interviu publicat în
revista „Magazin istoric“ #3/1972
despre originea scrisului: „Mesopo-
tamia sau sud-estul Europei“, face
urmãtoarele precizãri: „tãbliþele de la
Tãrtãria sunt cu un mileniu mai vechi
decât monumentele scrierii sumerie-
ne. Dcaã în toate cele trei cazuri (n.n.
– tãbliþele de pe Mureº – Tãrtãria ºi
cele din Bulgaria de la Karanovo ºi
Gracialniþa) este vorba de scris, atunci
se impune o concluzie surprinzãtoa-
re: avem de-a face cu cea mai veche
scriere din lume“.
Din nou trebuie sã le mulþumim
savanþilor ruºi, respectiv lui Boris Pte-
rov care în anul 1975 a publicat în
nr.12 al revistei „Tehnica Tineretului“
ºi în volumul „Tainele veacurilor“,
Moscova, 1975, p.171-179 – artico-
lul „Cuvintele vii ale Tãrtãriei“, în
care traducea scrierea ideograficã de
pe tãbliþa rotundã, pornind de la echi-
valentele sumeriene.
Dar au fost ºi alþii ca sumerogul
german Adam Falkenstein care a scris
cã Tãrtãria ar fi apãrut sub influenþa
3
 cmyk
DACIA
magazin
Sumerului!!!
Ori altul ca M.C. Hood care susþi-
nea c㠄negustorii sumerieni“ au vi-
zitat pe vremuri Transilvania (?!) ºi
cã tãbliþele acestora au fost copiate
de „bãºtinaºi“. Toate ar fi fost bune,
dar, cum poþi copia ceva ce nu existã
încã, scrierea sumerianã apãrând
1.000 de ani mai târziu, iar carbonul
radioactiv C-14 putând face „greºeli“
numai de +/-50-100 de ani.
Alþi „specialiºti“ ºi mai puþin in-
spiraþi au legat scrierea de la Tãrtãria
de cea cretanã, dar aceasta din urmã
va trebui sã mai aºtepte 2.000 de ani
pânã sã aparã! Sumerologul rus Bo-
ris Petroiv redã un tabel asemãnãtor
celor de la Tãrtãria pe care-l voi com-
pleta cu anii apariþiei lor.
Un alt sumerolog rus, A. Kifisin, a
publicat în aceeaºi revist㠄Tehnica
Molodioji“ noi date precum ºi o har-
tã special întocmitã, privind influenþa
pe care au exercitat-o asupra lumii
antice, ºi în special asupra vechii Ela-
de, Egiptului, Sumerului ºi Chinei,
cultura carpato-dunãreanã. Dacã com-
parãm harta acestuia cu acea a lui
Gordon Childe „The Aryans – The
History of civilization“ 1993 – Bar-
nes & Noble, p.176-177, vedem cã
alþii trebuie sã ne descopere istoria
formidabilã pe care o avem, dar refu-
zãm sã o cunoaºtem.
Cercetãtoarea americanã Marija
Gimbutas considerã cã apariþia aces-
tei culturi aparþinând Neoliticului for-
meazã vechea culturã europeanã, pe
Unul din cele mai vechi alfabete de pe teritoriul nostru este cel al plutaºilor de pe Bistriþa, aºa cum ni-l
prezintã Nicolae Densusianu în memorabila sa lucrare Dacia Preistoricã.
4
COLOR
care o situeazã între 7.500-3.500 î.d.H.
cu o populaþie „pre indo-europeanã“
ºi care cunoaºte apogeul dezvoltãrii
sale între anii 5.000-4.000 î.d.H.
Acelaºi A. Kifisin spune cã apari-
þia pe neaºteptate, într-o formã pe
deplin dezvoltatã, a scrierii sumerie-
ne la sfârºitul mileniului IV î.d.H., in-
dicã faptul cã ea trebuie sã se fi for-
mat în altã parte (pe teritoriul nostru
– n.a.).
În nr. 8/1980 a revistei „Convor-
biri literare“ Ariton Vraciu, în artico-
lul intitulat „Limba ºi scrierea traco-
dacilor“ spune c㠄semne identice
celor de la Vincea au fost descoperite
la Troia“. Aºa cã, oricât ar apãrea de
paradoxal, inventatorii scrierii sume-
riene nu au fost sumerienii ci carpa-
to-danubienii din zona Transilvaniei.
Dar sã vedem cum au fost inter-
pretate scrierile pictografice de pe tã-
bliþele Tãrtãriei.
1.Simbolul de doi þapi având între
ei un spic ar reprezenta bunãstarea
obºtei care se ocupa de agriculturã ºi
creºterea animalelor.
2.A doua tãbliþã, cea împãrþitã în
linii orizontale ºi verticale, avea în fie-
care sector zgâriate diferite imagini
simbolistice, care au fost considerate
„totemuri“. Dacã comparãm desene-
le de pe tãbliþa noastrã cu cele de pe
vasul ritual gãsit la Dejamet-Nasra,
vom remarca similitudinea dintre ei.
Pe cea sumerianã gãsim un animal
(un ied?), un scorpion, un cap de om
sau zeu, un peºte, o construcþie ciu-
nr.18 ianuarie 2005
datã ºi, în sfârºit, o pasãre. Inscripþia
trebuie cititã circular, în jurul gãurii
tãbliþei ºi în sensul invers acelor de
ceasornic. Totemurile tãbliþei #2 de la
Tãrtãria sunt aranjate în aceeaºi ordi-
ne. Sã fie o simplã coincidenþã grafi-
cã? Sã nu uitãm cã semnele enigma-
tice scrierii proto indiene de la Harap-
pa sunt similare cu cele din Insula
Paºtelui, scrierea Kohau-Rongo-Ron-
go. Nu cumva toate acestea au o ori-
gine comunã, iar rãspunsul este fap-
tul cã avem de-a face cu migrarea
carpato-dunãreanã în diferite etape ale
vieþii peste tot în lume?
3.A treia tãbliþã de la Tãrtãria, cea
rotundã, se pare cã este de excepþie.
Ea a fost identificatã ca scriere su-
merianã, având scrise pe ea urmãtoa-
rele:
„4.NUN.KA.SA.UGULA.PI.I-
DIM.KARA.I“ tradus ar însemna: „De
cãtre cele patru conducãtoare(,) pen-
tru chipul Zeului ªaue (,) cel mai în
vârstã (preot suprem) (în virtutea)
adâncei înþelepciuni (,) a fost ars“. La
sumerieni, în cinstea marelui zeu ªaue,
preotul suprem când îºi termina anii
de conducere era ars.
În documentele de la Djamet-Nas-
ra se menþioneazã cele patru surori
preotese care se aflau fiecare în frun-
tea unui grup tribal. Aºadar, la Tãrtã-
ria s-a gãsit trupul unui sacerdot, preot
al cultului zeului ªaue, ars.
Ce legãturi sã avem noi cu acest
cult, dar cu acest straniu zeu ªaue?
Ce cautã el pe meleagurile noas-
 cmyk
nr.18 ianuarie 2005
tre cu 1.000 de ani înainte de a-ºi face
apariþia în Summer (Mesopotamia –
zona Irakului de azi?).
Dar, cum se spune, cine cautã gã-
seºte. Sã vedem ce putem noi gãsi
acasã, în Ardeal! Azi, numele lui se
gãseºte peste tot în zona adiacentã
Tãrtãriei ºi numai acolo. Acelaºi pro-
digios scriitor, P.L. Tonciulescu, pu-
blicã ºi o hartã cu titlul „Urmele zeu-
lui ªaue“, din care menþionez:
Pe Valea Mureºului, la sud de Tur-
daº, gãsim satul ªãuleºti.
La nord de Tãrtãria, tot pe malul
stând al Mureºului, avem satul ªeuºa;
Mai la nord întâlnim ªeulia de
Mureº, tot înspre nord gãsim satul
ªauºa, comuna Ungheni (fosta ªauºa
de Câmpie) (aºa le place urmaºilor
carpato-danubieni, românii de astãzi,
sã schimbe unele nume de comune,
sate, care pentru ei nu mai au nici un
interes!)
În dreptul satului ªeulia de Mureº
pe partea dreaptã, se varsã în Mureº
râul Luduº, care are afluent pârâul
ªaulia.
Între izvoarele Criºului Repede ºi
ale pârâului Cãpuºu (afluent al Some-
ºului Mic) avem satul ªaulia.
În judeþul Bihor, comuna Nojorid,
avem satul ªauaeu.
ªi, dacã ne deplasãm spre Bistri-
þa-Nãsãud, lângã comuna Uriu gãsim
satul Ili-ªua.
Pe valea râului ªieu, între izvoare
ºi confluenþa cu Someºul Mare, „plo-
u㓠cu tot felul de variante ale nume-
lui marelui zeu „sumerian“ (?) ca:
ªieut, ªieu-Mãgheruº, ªieu-Maghe-
ruº-Vale, Cristur-ªieu, ªieu-Odorhei,
ªieu Sfântul ºi tot aºa pânã sus în
Nord, spre Tisa.
Descoperim nume româneºti fãrã
sens care, în antichitate, 7.000 de ani
în urmã, îºi aveau sensul lor. Aºa cã,
teoria neºtiinþificã lansatã de unii cer-
cetãtori sumerieni privind originea
sumerianã a tãbliþelor de la Tãrtãria,
„copiate“ ori „uitate“ de un negustor
sumerian rãtãcit prin Transilvania
COLOR
Elemente de scriere datate în perioade ºi locuri diferite
acum 7.000 de ani, cu 1.000 de ani
înaintea naºterii Sumerului, este ero-
natã (ca sã spunem frumos). Faptul
cã în Ardealul nostru zeul Sumerului,
ªaue, a fost la el acasã cu o mie de
ani înainte de a apare în Mesopota-
mia – Sumer, nu face decât sã arate
migrarea carpato-danubienilor spre
acele locuri. Este ciudat faptul cã ei,
sumerienii, ºtiau sã prelucreze aurul,
metal care nu se gãseºte în aceastã
zonã. În schimb, îl gãsim (sau mai bine
zis, îl gãseam) din belºug la noi aca-
sã. Tracii au fost cei mai mari meº-
teri aurari ai antichitãþii. Tot ei, sume-
rienii, au introdus roata ºi carul, gãsi-
te în Europa pe teritoriul Daciei, ca
fiind plecate de aici.
Sumerienii, precum cealaltã ramu-
rã carpato-danubianã-arianã, care va
cotropi India, erau albi, adorau ca zeu
pe ªaue, în timp ce populaþia cotropi-
tã, negroid㠖 vor fi numiþi „Sag-gig“
capete negre, avea ca zeiþã pe „Gula“.
Dar sã vedem dacã, de acum 7.000
de ani mai putem gãsi cuvinte ase-
mãnãtoare, româno-sumeriene: agar-
ogor, annu-timp (an), ap-apa, ara – a
strivi, aradu-sclav (argat), bahar-olar
(pahar), Bau Bau – soþia regelui rãz-
boiului, buluuh – a pleca în grabã (bu-
luc), butuk-rupturã (butuc), dur –
cetate de piatrã, hidu – paznic de
noapte (haiduc), la-la, lu-ai lui (lu),
DACIA
magazin
maru – amar, nu-nu, sa – a sa, sala-
tu– a înºela, suti – a pune mâna pe
ceva, a lua, a ºuti, ussuru – a elibera,
a uºura, zu – tu. Sã-i mai mulþumim
o datã d-lui Tonciulescu pentru infor-
maþiile de mai sus.
Dupã cum vedem, realitãþi de acum
7.000 de ani se mai pãstreazã în lim-
baj, toponimie ºi hidronimie.
Incinerarea morþilor, asemãnãtoa-
re la daci ca ºi la sumerieni, probabil
a lãsat expresia „mort-copt“. Perso-
nal, cred cã a sosit timpul sã ne repu-
nem istoria noastrã în locul ei, sã le
spunem în ºcoli copiilor noºtri cine
sunt ei ºi cine le sunt strãmoºii, sã fie
mândri de neamul de care aparþin. Este
o crimã socialã sã nu le dãm români-
lor ceea ce le aparþine. MÂNDRIA DE
NEAM ºi cea mai frumoasã, bogatã
ºi plinã de demnitate istorie pe care
un popor a cunoscut-o cândva. A so-
sit timpul sã nu ne mai lãsãm jefuiþi
material ºi, în special, spiritual. Este o
adevãratã ruºine sã þi se recunoascã
de cãtre savanþi strãini calitatea de lea-
gãn planetar de civilizaþie iar tu,
dac-român, sã-þi declari dependenþa
culturalã de focare târzii latine, gre-
ceºti, ori slave.
Domnilor istorici, a sosit timpul
adevãrului, a sosit timpul sã le dãm
românilor înapoi istoria lor milenarã
ºi mândria de neam!
5
DACIA
magazin
GETO-DACII POPOR DE REFERINÞÃ AL ANTICHITÃÞII
Pentru a pune în evidenþã pe sca-
ra valorilor istoriei universale cultura
materialã ºi spiritualã a geto-dacilor,
este necesar un studiu complex asu-
pra modului de producþie în cea de-a
doua epocã a fierului; pânã în prezent,
studiile de specialitate nu au fãcut
decât referiri asupra unor factori com-
ponenþi ai bazei tehnico-materiale a
societãþii geto-dacice, cum ar fi gene-
ralizarea metalurgiei fierului ºi a roþii
olarului. S-a mers de cele mai multe
ori în explicarea termenului „civiliza-
þie“ pe tradiþia conservatoare, care
considera cã aceasta este evidenþiatã
în primul rând de „cultura oraºelor“.
Cu alte cuvinte, civilizaþia unui popor
depinde de numãrul ºi fastul oraºe-
lor. Prof. G. Thomson, pornind de la
Monede dacice de tip Koson descoperite în marea lor majoritate în
zona Munþilor ªurianului, presupunându-se cã emitentul lor ar
putea fi unul dintre urmaºii direcþi ai regelui Burebista, probabil
Coson Cotiso.
6
criteriul producþiei de mãrfuri, consi-
derã cã se poate atribui termenul ci-
vilizaþie pentru întreaga epocã a fie-
rului, ridicându-se împotriva acelor
istorici care, studiind problemele de
istorie a societãþii omeneºti unilateral,
aruncã întunericul asupra multor va-
lori materiale ºi spirituale. John Des-
mond Bernal, fizician ºi filozof englez,
apreciazã atitudinea lui G. Thomson
ºi subliniazã faptul cã forma exterioarã
ºi structura social-economicã s-au
dezvoltat împreunã, deci rezultatul
acestei dezvoltãri comune poate fi
definit ca civilizaþie.
Unii arheologi, studiind compara-
tiv aspectul exterior al aºezãrilor geto-
dacice ºi greceºti, fãrã a aprofunda
comparativ esenþa modurilor de pro-
nr.18 ianuarie 2005
Prof. Viorica ENÃCHIUC
ducþie a societãþilor, au ajuns la con-
cluzia eronatã cã civilizaþia geto-dacã
ar fi inferioarã civilizaþiilor greacã,
sud-tracicã ºi romanã.
Textele antice nu confirmã o ase-
menea ipotezã, notând chiar aprecieri
privind organizarea popoarelor din
jurul Pontului. Platon (423-347 î.e.n.)
în LEGILE, VII, 804, referindu-se la
educaþia de care ar trebui sã benefi-
cieze femeile din Grecia, se întreabã
dacã n-ar fi mai bine ca acestora sã li
se statorniceascã prin lege aceleaºi
porunci ca ºi bãrbaþilor, aºa cum în
vremea sa se întâmpla în jurul Pontu-
lui, unde femeilor sarmatide li „s-a
rânduit, ca ºi bãrbaþilor, sã ia parte nu
numai la cãlãrie, ci chiar la mânuirea
arcurilor ºi a celorlalte arme, exerciþii
pe care le fac ºi ele deopotrivã cu bãr-
baþii“. Tot de o asemenea educaþie au
beneficiat ºi femeile geto-dace, altfel
nu s-ar explica scena nr.23 de pe Co-
lumna lui Traian, unde acestea pãzesc
prizonieri romani. Acest fapt se dato-
reazã unei suprastructuri generatã de
o bazã tehnico-materialã existentã,
deoarece Platon se exprimã clar cã nu
e vorba de o tradiþie, ci de o rându-
ialã existentã. Tot datoritã unor stu-
dii unilaterale asupra monetãriei geto-
dacice, nu s-a reuºit sã se efectueze
decât o descriere detaliatã a emisiuni-
lor ºi catalogarea lor, precum ºi evi-
denþierea urmãtoarelor observaþii:
- Monedele geto-dacice sunt con-
siderate imitaþii dupã emisiunile
macedonene, greceºti sau romane;
unii cercetãtori sunt de acord cã aces-
tea ar fi fost bãtute în sudul Dunãrii,
iar alþii în nordul Dunãrii, ca urmare a
faptului cã s-au descoperit câteva ti-
pare de monede în jud. Dolj. Începu-
nr.18 ianuarie 2005
tul emisiunilor geto-dacice este con-
siderat a fi în sec. IV î.e.n., dupã pã-
rerea cercetãtorilor V.Pârvan, C. Pre-
da ºi M.Gramatopol, ºi în sec. III
î.e.n., dupã C. Daicoviciu, I. Winkler,
Bucur Mitrea. V. Pârvan este de acord
cã monetãria geto-dacicã funcþionea-
zã ºi în timpul domniei lui Burebista,
iar ceilalþi cecetãtori emit ipoteza în-
cetãrii emisiunilor geto-dacice în ju-
rul anului 80 î.e.n.
- Cronologia monedelor s-a efec-
tuat þinându-se seama de tipurile ºi
greutatea monedelor, dupã C. Pre-
da, sau tehnica baterii, privind re-
lieful, înalt, mijlociu, sau gravura apla-
tizatã, dupã I.Winkler.
- S-a subliniat faptul cã teritorial
s-a putut stabili circulaþia anumitor
tipuri monetare ce confirmã existen-
þa mai multor uniuni de triburi care
le-au emis.
- Cât priveºte reprezentãrile din
câmpul monedelor, s-au emis urmã-
toarele ipoteze: acvila este reprezen-
tatã dupã monedele lui Filip al III-lea
Arideul ºi Alexandru Macedon; ful-
gerul, tridentul, caduceul, fãclia, ramu-
ra ºi cununa sunt imitaþii dupã mone-
de de tip Filip al II-lea, rozeta dupã
tetradrahmele de Tassos, iar roata,
cercul ºi lyra dupã monedele celtice;
reprezentarea leului, mistreþului sau a
diferitelor pãsãri este un obicei celtic;
tãieturile asupra monedelor sunt un
model grecesc, iar contramãrcile re-
prezintã influenþe greceºti sau celti-
ce; se consemneazã ºi existenþa unor
monograme (X, B, D, E, K, M, P, T,
YV, F, etc.) sau cifre romane (II, III,
IIII), fãrã a se specifica o anumitã
semnificaþie; globulele ºi semnele de
tipul „S“, „C“ sunt considerate repre-
zentãri ornamentale.
- Cercetãtorii au ajuns la conclu-
zia cã tehnica de realizare a monede-
lor geto-dacice este „mai puþin per-
fecþionatã decât cea clasicã greco-ro-
manã“, deºi se admite cã într-o pe-
rioadã mai târzie geto-dacii cunoºteau
ºi tehnica de batere a monedelor suba-
erate ºi argintate; se subliniazã întot-
deauna faptul ca de cele mai multe
ori imaginile de pe reversul ºi aversul
monedelor erau executate stângaci ºi
cã geto-dacii nu ºtiau sã foloseascã
corect negativul, fapt consemnat de
unele cazuri când se constatã inver-
sarea legendei ºi a sensului miºcãrii
calului.
- Cele mai controversate ipoteze
s-au emis asupra monedelor de tip
KOSON: se admite ipoteza cã aceste
monede ar fi fost bãtute de Brutus
pentru regele dac KOSON, deºi se
remarcã faptul cã monedele avute în
discuþie diferã de cele romane; unii
cercetãtori considerã cã aceste mo-
nede s-au bãtut în sud, iar majorita-
tea sunt de acord cã s-ar fi bãtut în
Munþii Orãºtiei, folosindu-se aurul de
la Abrud ºi Roºia, iar stângãcia cu care
au fost realizate confirmã ideea cã
acestea nu s-au putut realiza în sudul
Dunãrii, la Koseia; se emite ipoteza
cã regele Cotiso ar fi acelaºi cu regele
Koson, combãtutã de majoritatea spe-
cialiºtilor. Unele semne din câmpul
monedelor care nu au putut fi identi-
ficate ca semne de scriere greceºti au
fost considerate ornamente, susþinân-
du-se cã geto-dacii nu suportau câm-
pul nedecorat.
- Sunt contestate ipotezele emise
de Nicolae Densuºianu ºi G. Severea-
nu, potrivit cãrora semnele care no-
Monede dacice de tip Hunedoara, care alcãtuiesc categoria cea mai
numeroasã de descoperiri monetare în zona podiºului dintre
Retezat ºi Apuseni, îndeosebi la Rãduleºti, Bozeº ºi Sãlaºul de Sus.
DACIA
magazin
teazã cercul solar, crucea, X-urile,
triunghiul, ar fi semne de comunicare
ce trebuiesc puse în legãturã cu zeita-
tea solarã (N. Densuºianu considera
semnele menþionate de origine localã
ºi Severeanu de origine celticã).
- Se identificã pe teritoriul Dobro-
gei monede de argint ºi bronz care au
consemnat pe Rv. numele regelui, dar
numai monedele de argint ale regelui
Koson sunt considerate a fi ale unui
dinast geto-dac, pe când celelalte –
emisiuni ale regilor Kanites, Tanusa.
Acest fapt a fost posibil pentru cã
nu s-a þinut cont cã inventarea mone-
dei consemneazã actul de trecere de
la economia gentilicã la cea bãneascã,
ceea ce aduce dupã sine distrugerea
obiceiurilor statuate din timpuri ime-
morabile, iar tezaurizarea ei contribu-
ie la afirmarea puterii anumitor gru-
puri sau indivizi ai societãþii ce neso-
coteau drepturi care mai înainte erau
obligatorii pentru toþi membrii comu-
nitãþii. Deci, prin caracterul ei anonim
ºi general, moneda aduce în prim plan
drepturi fãrã obligaþii, determinând
concentrarea puterii în mâna celor
bogaþi, fapt care, dupã Bernal, îi adu-
ce pe cei sãraci într-o stare de datorie
cronicã….
7
 cmyk

DACIA
magazin nr.18 ianuarie 2005

AªEZÃRILE DACILOR
CETATEA COSTEªTI
Vladimir Brilinsky

Se ºtie cã dacii erau oameni ai rea din localitatea imediat urmãtoare, bunã vizibilitate este cea sud-esticã,
munþilor. Deosebit de pricepuþi în arta Costeºti. Aici valea se strâmteazã spre Valea Grãdiºtei pânã la Godea-
militarã ei au ºtiut sã-ºi aleagã strate- brusc cãpãtând pe alocuri accente de nu.
gic locurile cele mai bine protejate trecãtoare, de pas, rareori depãºind De departe este cea mai îngrijitã
exploatând la maxim avantajele na- 100 de metri cu firul apei cu tot. ºi mai bine conservatã cetate din toa-
turale pe care munþii le ofereau. Lan- În acest loc geniul militar dacic a te câte se cunosc descoperite în com-
þul aºezãrilor dacice, cuprins între ales locul a ceea ce noi îi spunem as- plexul Munþilor ªurianului. Aici, mâna
Mureº la nord, Jiu la sud, Strei la vest tãzi cetatea Costeºti. Situatã pe dealul de gospodar a Eugeniei Zgãvârdean,
ºi cu îndrãznealã se poate spune Ci- Cetãþuie la o cotã de 561 de metri, custode al cetãþii, se cunoaºte pe tot
bin la est, reprezintã fãrã îndoialã cetatea nu beneficiazã numai de o înal- locul. De generaþii întregi, înaintaºii sãi,
nucleul de bazã al statului dac în pe- þime apreciabilã cu pante abrupte greu locuind în acelaºi loc, pe una din plat-
rioada de înflorire maximã a acestu- accesibile, dar ºi de o vizibilitate per- formele care înconjoarã cetatea, ºi-au
ia. În acest adevãrat dispozitiv genis- fectã spre valea Mureºului ºi dincolo, transmis misiunea ca acest impresio-
tic complexul cetãþilor ºi aºezãrilor spre latura sudicã a patrulaterului au- nant monument al antichitãþii sã arate
dacice din Munþii ªurianului ocupã un rifer al Munþilor Apuseni. La fel de potrivit valorii ºi importanþei sale.
loc aparte, dar nu se- Drumul
parat de restul terito- spre cetate se
riului amintit. desprinde spre
Firul Apei Ora- dreapta din dru-
ºului, în amonte bote- mul principal ce
zat al Grãdiºtei, proba- duce spre Sar-
bil legendara Sarge- misegetusa Re-
þia, udã de-alungul vãii gia, dupã apro-
pe care o strãbate poa- ximativ 1500
lele a numeroase aºe- de metri de la
zãri ºi cetãþi situate de ieºirea din satul
o parte sau de cealal- Costeºti.Tra-
tã. versând Apa
Pornind din Grãdiºtei,dru-
Orãºtie, urmãm firul mul coteºte la
acestei ape aproxima- dreapta ºi, dupã
tiv 16 kilometri. Pãrã- alþi 500 de me-
sind satul Ludeºti ºi tri o curbã
continuând în amonte strânsã tot la
se poate observa o în- dreapta anunþã
gustare tot mai pro- Scara monumentalã de acces la turnul–locuinþã,construitã din ºi începutul ur-
nunþatã a vãii, care se dale de calcar, fiind prevãzutã pe margini cu canale de drenaj. cuºului spre ce-
continuã pânã la ieºi- tate.Când ab-
8
nr.18 ianuarie 2005
rupt, când domol, dupã vreo 15 mi-
nute de mers întins drumul tãiat în
versantul nord-vestic ne duce lângã
gospodãria familiei Zgãvârdean. De
aici dupã ce se domolesc câinii ºi se
dã bineþe cum se cuvine, pânã în vâr-
ful cetãþii mai este o aruncãturã de
bãþ. Una singurã, dar cea mai grea pe
o pantã care cadoriseºte copios plã-
mânii cu un aer binecuvântat.
Este greu de precizat, aºa cum
recunosc ºi specialiºtii, datarea exac-
tã a construirii ºi amenajãrii acestei
cetãþi. Certã este însã perioada pre-
mergãtoare domniei lui Burebista, pre-
cum ºi cea contemporanã cu acesta.
Volumul imens de piatrã fasonatã
de calcar specific acestei perioade,
folosit la construcþiile civile, militare
dar ºi la cele de cult, respectiv la sanc-
tuare, vorbeºte de la sine despre in-
tervalul mare de timp în care s-a de-
sãvâºit lucrarea. Dealul Cetãþuia abun-
dã, pe diferite niveluri, de terase tãiate
în versant pe toate laturile sale, terase
care au servit la construirea atât a ele-
mentelor de cult cum ar fi sanctuarele,
cât ºi a celor de tip civil ºi militar.
Pe pantele de est, sud ºi vest,
pante relativ mai uºor accesibile a fost
construit un val de pãmânt care se
pare cã la vremea respectivã avea mai
bine de 350 de metrii ºi o înãlþime ce
depãºea 3 metri, val cu rol de fortifi-
caþie a cetãþii.
Se poate spune pe bunã drepta-
te cã cetatea Costeºti gãzduieºte ex-
trem de importante ºi bine conserva-
te elemente de arhitecturã dacicã, aºa
cum în nici o altã aºezare nu se pot
întâlni. În interiorul cetãþii, pe platoul
cel mai înalt, se remarcã douã con-
strucþii de dimensiuni impresionante,
în comparaþie cu toate celelalte ele-
mente asemãnãtoare descoperite în
arealul Munþilor ªurianului.
Ele au fost botezate turnuri-locuin-
þe, datã fiind înãlþimea care se presu-
pune cã ar fi avut-o. Atât la aceste
Turn–locuinþã din partea de nord a cetãþii, ale cãrui ziduri sunt
construite în tehnica murus Dacicus.
construcþia cât ºi cele patru turnuri
pe care le putem vedea în partea de
sud-est a cetãþii, apare foarte vizibil
tehnica de construire a zidurilor cu-
noscutã sub numele de „murus Da-
cicus”, tehnicã în care erau construi-
te douã ºiruri paralele de blocuri de
calcar, distanþate între ele. Acest spa-
þiu dintre ele era umplut cu pãmânt
ºi, pentru ca zidul sã nu se dãrâme
datoritã marii cantitãþi de pãmânt, se
folosea coada de rândunicã o tehnicã
pe care o întâlnim ºi astãzi la construc-
þiile localnicilor din zonã. În fapt,
aceastã coadã de rândunicã reprezenta
o incizie pe partea superioarã a blo-
curilor de calcar, ºi de o parte ºi de
alta a zidurilor, largã spre exterior ºi
mai îngustã spre interior, locaº în care
se fixau bârne de lemn care nu per-
miteau deplasarea zidului din cauza
presiunii pãmântului. Cu timpul, aces-
te bârne putrezeau, dar pãmântul din-
tre ziduri se tasa aºa de bine încât re-
prezenta un adevãrat liant.
Un alt element de construcþie de-
osebit de impresionant îl reprezintã
scara monumentala din partea de
DACIA
magazin
sud-est a cetãþii, care duce la primul
turn-locuinþã, o scara construitã din
lespezi masive de calcar prevãzutã de
ambele pãrþi cu canale de drenaj .
Pânã în acest moment arheolo-
gii au identificat în aºezarea Costeºti
patru sanctuare, care atât prin forma
lor cât ºi prin dimensiuni se deose-
besc de cele de la Sarmisegetusa. Ele
au forma unor aliniamente de tam-
buri de calcar. Toate cele patru sanc-
tuare au tamburii de dimensiuni apro-
piate, diferenþa fãcând-o doar eroziu-
nea la care au fost supuºi de intem-
perii. Cu un diametru de aproximativ
60 de centimetri ºi cu o înãlþime de
aproximativ de 30 de cm ele sunt gru-
pate în aliniamente la dimensiuni ega-
le, câte 60 în fiecare sanctuar. Cu toa-
te cã trei dintre aceste sanctuare sunt
în afara cetãþii ºi doar unul în interior,
se presupune cã între cele douã rãz-
boaie de cotropire a Daciei, deci dupã
102, dacii au demontat tamburii celui
din interior pentru a-i folosi la întãri-
rea valului de pãmânt care avea rol
de protecþie.
Dupã cum se apreciazã de spe-
9
DACIA
magazin nr.18 ianuarie 2005
cialiºti, din pãcate suntem încã depar-
te de a avea o confirmare arheologicã
asupra elementelor arhitecturale care
sã dea posibilitatea reconstituirii sanc-
tuarelor. Propuneri de reconstituire
s-au fãcut, unele cu mai mult, altele
cu mai puþin suport ºtiinþific, fireºte
au apãrut ºi speculaþii, mai mult sau
mai puþin fondate. Probabil însã cã
numai cercetãrile pluridisciplinare mi-
nuþioase beneficiind de tehnici moder-
ne ºi fãcute în echipe adevãrate,vor
desluºi aceste taine.
Pânã atunci va trebui sã ne mul-
þumim la a visa, a presupune, ºi a in-
tui. Peste toate acestea însã, rãmâne
frumuseþea inegalabilã a acestui loc,
misterul care îl înconjoarã ºi invitaþia
de a vizita cetatea Costeºtilor, veritabi- Sanctuarul de pe terasa de sud-est a cetãþii conceput ca un
la poartã spre împãrãþia lui Zamolxis. aliniament de plinte de calcar.

Parte din sistemul de fortificaþie al cetãþii Costeºti, format din valul de pamânt ºi zidul unui turn de
observaþie pe latura sudicã a cetãþii.
10
nr.18 ianuarie 2005
Dacã doriþi sã aveþi în biblioteca
dumneavoastrã cele douã cãrþi NOI NU
SUNTEM URMAªII ROMEI de Dr. NAPO-
LEON SÃVESCU ºi ZAMOLXIS PRIMUL
LEGIUITOR AL GEÞILOR, puteþi trimite o
comandã la adresa - Daniela Gridan, Piaþa
Dacã doriþi un abonament la
DACIA MAGAZIN
Trimiteþi prin mandat poºtal suma de
250 000 lei pe adresa Daniela Gridan
2700 Orãºtie Piaþa Victoriei 20.
Veþi primi începînd cu luna urmãtoare
douãsprezece numere ale publicaþiei
noastre Vã rugam sã specificaþi pe
mandat adresa poºtalã corectã la care
doriþi sã primiþi revista.
DACIA
magazin
Victoriei nr.20, Orãºtie jud. Hunedoara sau
la telefon 0254 223853, specificând adresa
poºtalã exactã. Veþi primi cãrþile la adresa
indicatã ºi la veþi achita prin ramburs poºtal
la preþul de 130.000 exemplarul, plus taxele
poºtale.
În fiecare seara de luni de la orele
12 puteþi asculta pe Radio România
Actualitãþi emisiunea Noapte
Albastra al carei realizator Marian
Megan va invitã la rubrica deja
consacratã PERSOANA ÎNTÂI.Veþi
putea fi în legãturã directã cu New
York-ul de unde doctorul Napoleon
Savescu vã va aduce ultimele noutãþi
din lumea dacilor.Alãturi de domnia
sa ºi de invitaþii pe care îi va
avea,veþi putea patrunde în direct în
aceastã lume fascinantã a dacilor.
11
DACIA
magazin
O CRONICÃ A POPORULUI DAC PE PLÃCUÞE DE PLUMB
TÃBLIÞELE DE PLUMB DE LA SINAIA
Despre originea ºi istoria
plãcuþelor de plumb se ºtiu
prea puþine lucruri. În cel mai
bun caz existã controverse
susþinute de diferiþi istorici
care le-au dat atenþie de-alun-
gul timpului. Pânã la aflarea
adevãrului legat de aceste
plãcuþe, traducerea, interpre-
tarea sau tãlmãcirea lor este
un lucru care intereseazã mai
mult. În premierã, inginerul
Dan Romalo, dupã o muncã
asiduã de zeci de ani, publicã
Zamolxis, Fãt Frumos
LAFTUS ION CERESE ALTON
SON GERTI ROT COCON LIO-
ZE YAMOLXSYO. DESO LYS CA-
DYN O CATYRE ACEZATO AMO
SAAGETO RA SCHZTO. DAEN
SZOSA GENIOCLO COPO VISI-
CA JYOS.
Traducerea: S-a luptat Divinul cu
tâlhari mulþi, fiul viteaz, frumosul co-
con vestit, Zamolxis. Se spune cã a
plecat din sat pe un catâr aºezat ºi a
fost sãgetat de Scyþi.
Fermecãtoarea prezi-
cãtoare Genucla capul Pisicii a
scufundat.
Lexic:
LAFTUS- „s-a luptat; s-a rãz-
boit“. Cf. rom. a lupta; lobodã;
liftã.
ION- „divinul“. Cf.alb. hyjni
“zeu ;divinitate“ ; geto-dac.
KOG-A-ION.
CERESE- „cu tâlhari“ .cf. rom.
a cerºi; gioarsã; CERSIE- loc.
În Dacia
ALTON- „mulþi; mari“. Cf. lat.
12
un volum intitulat Cronicã Apo-
crifã pe plãci de plumb, apãrut
la editura Arvin Press în 2003,
volum în care prezintã tradu-
cerea plãcuþelor odatã cu cla-
sificarea acestora. În luna mai
2004 la Academia Românã, Drd.
Aurora Petan susþine o comu-
nicare publicã în care face o
istorie a plãcuþelor, anunþând
începerea unui studiu siste-
matic aplecat asupra acestora.
La congresul de dacologie din
luna iunie, reputatul lingvist
Altus „înalt; mare; rom. a altoi.
SON- „fiul“. Cf. engl. son „fiu“ ; co-
pil“ rus. sîn ‚“fiu“.
GERTI- „viteaz“ ; rãzboinic“. Cf. rom.
a(se) certa; joardã; jordie.
ROT- „frumos; rumen“. Cf. got.
rauths „ roºu“; rom. a râde.
COCON- „cocon“.
LIOZE- „vestit; vrednic“. Cf. lat. laus
„ laudã; elogiu“.
ZAMOLXSYO- „Zamolxis“.
DESO- „se zice cã“. Cf. rom. zis.
LYS- „a plecat; a pãrãsit“. Cf. rom.
nr.18 ianuarie 2005
ADRIAN BUCURESCU
Adrian Bucurescu, autor prin-
tre altele a volumelor „Dacia
Secret㓠ºi „Dacia Magicã“
prezintã în plenul lucrãrilor
traducerea a douã dintre
aceste plãcuþe. Continuând
cu consecvenþã, în acest nu-
mãr, Dacia Magazin publicã
traducerile în tãlmãcirea lui
Adrian Bucurescu. Toate a-
ceste traduceri vor fi reunite
în volumul „Tainele tabliþelor
de la Sinaia“ în curs de apari-
þie la editura Arhetip.
DACIA MAGAZIN
laº; leº; a lãsa.
CADYN- „din sat“. Cf. rom. cãtun.
O CATZYRE- „pe un catâr“.
ACEZATO- „aºezat“
AMO SAAGETO- „ºi a fost sãgetat“.
RA SCHYTO- „de Scyþi“.
DAEN- „ fermecãtoarea; încântãtoa-
rea“. Cf. rom. doinã; tainã.
SYOSA- „prezicãtoare; prevãzãtoa-
re“. Cf. alb. sy „ochi“; rom. saºiu.
GENIOCLO- „Genucla“ – soþia lui
Boerovisto.
COPO- „capul“.
VISICA- „pisicii“. „Pisic㓠era
una dintre poreclele lui Boe-
rovisto, aºa cum apare ºi în
alte texte de la Sinaia.
JYOS- „ a scufundat“. Cf. alb.
zhyt „a scufunda“; rom. jos.
Notã: Dupã ce ucigaºii i-au
tãiat capul lui Boerovisto, Ge-
nucla s-a dus la râul Naparis
„Divinul“ ºi i-a scufundat ca-
pul lui Boerovisto în apã. Aºa
se spune ºi într-un alt text de
la Sinaia.
nr.18 ianuarie 2005 DACIA
magazin

LUPTELE DIN DOBROGEA

TYOR NATO DYO OROE- VYSYCA- „Pisicã“; Lynx – o PORTO- „a plecat; s-a dus; a
LIU DA SOVA CHYREN VY- poreclã a lui Boerovisto. mers“. Cf. rom. a purta; a se purta.
SYCA AYO JEOT. DYON ªIM AYO- „a fost“. cf. Rom. îi (vb.) DEGYO-„D(I)egyo; Conducã-
ªIT TE UTI POF SON SUYU. JEOT- doborât; coborât . cf. Alb torul“. Cf. rom. toiag. Era fiul cel
PORTO DEGYO PATELA PAN- zhyt „a se scufunda“. mare al lui Boerovisto, moºtenitor
TEDA TO SONTA DAPYGYU. DYON- „domnul: nobilul: rãzboi- al Munteniei ºi Vrancei. Diegio se
MATO DAVU ÞOPA DA VYE. nicul; viteazul“. Cf. rom. a dãuna; numea ºi fiul cel mare al lui Dece-
Traducerea: doinã; tainã; tãun. bal.
Tyor, fiul domnului Oroeliu, de ªIM- „cel (mai) mare“. Cf. alb. PATELA- „la rãzboi. Cf. Rom.
neamurile regelui Pisicã a fost do- shume „mult; foarte“. bãtaie; bãtãlie; poterã.
borât. Domnul cel Mare, mânios, de ªYT- „mânios“. Cf. Alb. cyt „a PANTEDA- „convins; ascul-
la Apa Divinã s-a ridicat. A plecat sâcâi; a aþâþa“; rom. ciudã. tând. cf. alb pandeh „a crede ,a în-
Degyo la rãzboi, convins de condu- TE UTI- de la apã. Cf. alb. ujt chipui, bindes „convingãtor, persua-
cãtorul Dapyx. Mai-marii þãrii l-au „apã“; rom. ud. siv“; i bindur „convins; ascultãtor;
rugat sã vinã. POF- divinã; sfântã; proaspãtã; supus.“
Lexic: „neânceputã“. Cf. rom. popã; puf. TO SONTA – „de conducãto-
TYOR- „Tyor; Taurul“- fiul re- Apa Divinã era râul Naparis, pe rul“. Cf alb sundoj „a domina“
gelui Roles. al cãrui mal drept se înalþã cetatea DAPYGYU- „Dapygyu; Da-
NATO-„ fiul“ . Cf. lat. natus „fiu; Helis, reºedinþa celui mai mare fiu pyx“. cf. rom. dibaci; Dabija.
copil“. al lui Boerovisto, D(i)egio. Dapyx era nepot al lui Boerovis-
DYO- „domnului“. Cf . lat. deus SON- „s-a; pe sine“. to, ºi moºtnise Dobrogea Mijlocie.
„zeu; persoanã importantã“. SUYU-„ridicat“. Cf. rom. a sui. M AT O -
OROELIU- „mai-marii“. Cf.
„Oroeliu; Roles; Vul- alb. i madh
turul. Cf . sl. orilu
„mare“.
„vultur“. Roles, ce
DAVO- „þã-
domnea în Cadrilate-
rii“ . cf. Alb. dhe
rul Dobrogei, era
aliat al Romanilor. „pãmânt“.
DA SOVA - „ de ÞOPA- „au
neamurile: de fami- chemat“. Cf.
lia“. Cf. got. sebja „ rom. a þipa.
familie“ ; rom. sobã DA VYE-
(reg.) „casã“. „sã vinã“. Cf.
CHYREN- „re- rom. sã vie; alb.
gelui: împãratului. vij‚ „a veni“.
Cf. rom. coroanã;
crai.

13
DACIA
magazin
«REPREZENTÃRI» ST
STAA TUA RE
ALE REGELUI DECEBAL
Pentru prima datã, o posibilã iden-
tificare a regelui Decebal a fost datã
de Emil Panaitescu [1] , în anul 1923,
care considera cã un bust (începutul
sec. II d. Hr.) de nobil dac conservat
la Muzeul Vaticanului reprezinta su-
veranul dac. Aceastã încercare de a
demonstra  ca «portretul» lui Dece-
bal ar fi reprezentat ¥i în ronde-bos-
se este de talie ¥i nu lipsita de interes
[2].
Aceastã sculpturã a fost descope-
ritã în cursul anului 1822, în Forul lui
Traian de la Roma, de cãtre guvernul
francez, care a întreprins sapaturi ar-
heologice cu autorizaþia Papei Pio VII.
Bustul ºi gâtul au fost restaurate;
Fig. 1. Bustul de la Braccio
Nuovo din Muzeul (Tapae);
Vatican (foto autorul).
14
înãlþimea totalã este de 1,05 m, nu-
mai capul mãsoarã 0,60 m; bustul-
suport este modern, ca ºi o parte din
sprânceana stangã, parte din barbã.
Expresia acestui personaj este natu-
ralã, realistã, privirea dreaptã, pãtrun-
zãtoare ºi agerã, dându-i aspectul unui
bãrbat cu o mare hotârare de sine. El
poartã barbã scurtã, îngrijitã, mustaþã
bine «desenatã», pomeþii uºor proe-
minenþi, nasul este drept, nãrile rela-
tiv largi, arcadele ºi sprâncenele sunt
mari, arcuite, bine proporþionate cu
restul, gura este potrivitã, buza de jos
este puþin mai groasã decât cea de sus,
forma bãrbiei este ovala, disimulatã
de barba sa. Toate aceste caracteris-
Fig. 2. Columna lui Traian
« scena » XXIV detaliu dupa Florea
Bobu Florescu, Die Trajanssäule,
Bukarest-Bonn, 1969
nr.18 ianuarie 2005
dr.Leonard Velcescu
tici îi dau înfãþiºarea unui om inteli-
gent ºi cult. Capul este acoperit de
bonetã dacicã (pileus), cu moþul
aplecat înainte. Acest impozant bust
este pãstrat în galeria numitã «Brac-
cio Nuovo», în Muzeul Vaticanului
din Roma, sub numãrul de inventar
127 (fig.1).
Comparând, acest bust de la Va-
tican cu «portretele» lui Decebal de
pe basoreliefurile Columnei lui Tra-
ian, asemãnãrile sunt evidente. Dar,
trebuie totuºi þinut cont cã nu toate
aceste reprezentãri de pe Columnã
sunt în stare bunã. Dintre figurile lui
Decebal de pe Columnã, cea mai bine
conservatã, pentru un mai bun stu-
diu de observare, este aceea din
«scena» XXIV – confruntarea de la
Tapae, care, dupã toate probabilitã-
þile, l-ar reprezenta pe regele Dece-
bal [3]. Figura nobilului dac de la Brac-
cio Nuovo prezintã multe asemãnãri
cu profilul de la Tapae: forma capu-
lui, forma frunþii, forma sprâncene-
lor,  urechea, perciunii, pomeþii, na-
sul, gura, barba (fig. 2).
Dintre numãrul însemnat de sta-
tui reprezentând personaje dace, o
altã sculpturã (începutul sec. II d. Hr.)
de nobil dac, având o staturã ºi o
nobleþe impresionante, mi-a atras în
nr.18 ianuarie 2005 DACIA
magazin
relativ bunã fiind legat de corp tre cele douã sculpturi ºi felul de a
printr-un gât modern. Nobilul poartã purta cãciula (pileus) prezintã simili-
cãciula dacicã (pileus), chipul sau este tudini. Observând mai în detaliu, se
încadrat de o barbã puþin alungitã. Cos- vede cã pliurile formate de cele douã
tumul sãu, specific dacic, înveºmântã cãciuli sunt aceleaºi, iar pãrþile neaco-
personajul cu o mantie lungã ce-i de- perite (ale capetelor), în spate ºi la
pãºeºte genunchii, prinsã pe umãrul frunte, sunt egale ca suprafaþã ºi dis-
lui drept cu o fibulã în formã de disc, tanþã. Pe urmã, forma urechilor, a
pantaloni largi, legaþi în jurul glezne- sprâncenelor uºor arcuite ºi puþin în-
lor cu ajutorul ºireturilor de la «opinci» cruntate, proeminenþa pomeþilor, lun-
(opinca  încãlþãminte la Daci). gimea ºi forma nasului, gurile înca-
Aceasta statuie este menþionatã drate de mustãþile ºi bãrbile «tunse»
pentru prima datã pe la începutul se- în acelaºi fel.
Fig. 3. Statuia din Giardino di colului al XVI-lea la Roma, în colecþia Se poate deci constata cã asemã-
Boboli la Florenta (foto autorul). din Palazzo Valle-Capranica. Pe urmã, nãrile între cele douã «portrete» sunt
în 1584 ea a fost cumparatã, cu co- atât de mari încât nu pot trece neob-
mod deosebit atenþia. Ea face parte lecþia de antichitãþi a cardinalului Del- servate. Prin urmare, se poate afirma
din aºa zisa categorie de statui mo- la Valle, de cãtre cardinalul Ferdinan- cã cele douã capete de nobili daci
numentale ce imortalizeazã figuri de do de Medici. Aceste antichitãþi au sculptate în marmurã, respectiv cel al
Daci, în porfir roºu-viºiniu care se fost, bineânþeles, expuse în Villa Me- statuii din Giardino di Boboli la Flo-
gãsesc la Florenþa. dici, ºi fãrã îndoialã, printre acestea renþa ºi cel al bustului de la Vatican,
Mai precis spus, statuia care ne se gãseau de asemenea ºi acest nobil ne prezintã în fond una ºi aceeaºi per-
intereseazã impodobeºte astãzi una dac. Dupã unele mãrturii, în anul 1785 soanã.
dintre cele mai frumoase ºi cunos- [5] sau în 1788 [6] sculptura intrã în Aceastã identificare devine ºi mai
cute grãdini (ce aparþine palatului colecþia din Palazzo Pitti, ca apoi în interesantã prin faptul cã un al treilea
Pitti) din Florenþa ºi Italia, numi- anul 1819 [7] ea sã fie adusã în Giar- cap al unui nobil dac (începutul sec.
tã Giardino di Boboli [4] (fig. 3). dino di Boboli. Toate aceste însem- II d. Hr.), din marmurã albã, conser-
Aceastã sculpturã strãjuie împreunã nãri nu ne transmit deloc data ºi locul vat la Museo dell’ Opera di Santa
cu o alta, reprezentând tot un Dac, unde a fost descoperitã statuia. Maria del Fiore de la Florenta, ase-
dar cu capul descoperit (un coma- Din punct de vedere compoziþio- mãnãtor celorlalte douã (Muzeul Va-
tus), de o parte ºi de alta a aleii care nal, sculpturã de la Florenþa se asea- ticanului ºi Giardino di Boboli la Flo-
porneºte de lânga marele portic al mãnã cu Dacii din porfir roºu de la
parcului din imediata vecinãtate a Muzeul Luvru din Paris [8]. În ceea
palatului Pitti. ce priveºte datarea, analiza stilisticã
Statuia este sculptatã în porfir ºi analogiile, susþinute ºi de o serie de
roºu-viºiniu închis cu o granulaþie informaþii istorice, indicã perioada
destul de mare (feldspat), albã ce- aproximativã cuprinsã între anii 107
nuºie, capul ºi partea inferioarã a ºi 115 d. Hr. [9]
braþelor sunt din marmurã, creân- Privind cu multã atenþie capul
du-se astfel o frumoasã ºi armonioa- sculptat al nobilului dac de la Floren-
sã «simbioza» între porfir ºi mar- þa, am constatat o mare asemãnare
mura albã. Înãlþimea ei totalã este de cu cel conservat la Muzeul Vaticanu-
aproximativ 2,20 m. În decursul tim- lui, din sala numitã Braccio Nuovo, nr.
pului, i-au fost fãcute o serie de re- 127. Comparând cele douã «portre-
staurãri ºi completãri: la cap, partea te», am observat cu o mare uimire cã
inferioarã a braþelor pânã la încheie- trãsãturile lor se aseamãnã foarte Fig. 4. Cap de nobil dac
tura mâinii, ºi la vârfurile de la pi- mult, pentru a nu spune cã sunt chiar conservat la Museo dell’Opera
cioare. Capul se prezintã într-o stare identice: forma capului la fiecare din- di Santa Maria del Fiore din
Florenþa (foto autorul).

15
DACIA
magazin nr.18 ianuarie 2005

Fig. 5, I-IV. Detalii: (I) Roma, Columna lui Traian, «scena» XXIV (dupã Florea Bobu Florescu); (II) Muzeul
Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto autorul); (III) Florenþa, Giardino di Boboli (foto autorul); (IV)
Florenta, Museo dell’ Opera di Santa Maria del Fiore (foto autorul).

renþa), a fost semnalat în anul 1992

de Gabriella Capecchi. LocYul unde a
fost descoperitã aceastã sculpturã este
necunoscut. În anul 1587 este sem-
nalatã pe faþada de la Santa Maria del
Fiore la Florenþa. Dimensiunea capu-
lui de la nivelul bãrbiei pânã la vârful
cãciulii (pileus) este de aproximativ
0,45 m (fig. 4).
Chiar dacã aceastã operã anticã
este foarte deterioratã, datoritã fap- Fig. 5. Detalii : (V) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto
tului cã a fost expusã timp înde- autorul) ; (VI) Floren¥a, Giardino di Boboli (foto autorul) ; (VII)
lungat la exterior, se pot vedea încã Florenta, Museo dell’Opera di Santa Maria del Fiore
trãsãturile ei care sunt asemãnãtoa- (dupa Gabriella Capecchi).
re cu cele ale sculpturilor de la sculptate trei statui de nobili daci personaj este un foarte important
Muzeul Vaticanului ºi de la Giardi- reprezentând unul ºi aceiaºi per- nobil dac, însuºi regele Decebal.
no di Boboli [10] soanã, lucru nemaiîntâlnit pânã Ipoteza noastrã ar fi una din cele
În aceastã situaþie, se poate acum? Rãspunzând la aceastã în- mai plauzibile explicaþii ale enigmei
pune întrebarea: de ce oare au fost trebare se poate deduce cã acest (fig. 5, I-XI).

Fig. 5.Detalii : (VIII) Roma, Columna lui Traian, « scena » CXLIV (dup¥ Florea Bobu Florescu) ; (IX)
Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto autorul) ; (X) Florenta, Giardino di Boboli (foto autorul) ;
(XI) Florenta, Museo dell’Opera di Santa Maria del Fiore (foto autorul).
16
nr.18 ianuarie 2005 DACIA
magazin

17
DACIA
magazin
Cine sunt Basarabii
Istoria consemneazã prezenþa acestei familii în puþine
documente, dinainte de Evul Mediu.
Existenþa ei e legatã, prin ascendenþã, de unul din mi-
turile fundamentale ale istoriei universale, ºi anume de cel
al lui Pelasgus, Munteanul nãscut din Pãmânt Negru.
Pausania spune c㠄dupã cum povestesc arcadii, cei
mai vechi locuitori ai Eladei, considerã pe Pelasgos cel
dintâi om nãscut pe pãmânt“.
Era din neamul Titanilor, ºi acest lucru s-a pãstrat în
memoria colectivã a daco-românilor – pelasgi.
Este considerat ºi de N. Densusianu (Dacia Preistori-
cã) „patres progenitores“ adicã primul strãmoº, de ace-
laºi sânge. Pelasgus este la originea neamului titanilor.
Cuvântul „titan(o)s“- are în rãdãcinã pe acela de
„tatã“- titanii devenind „tãtâni“, asimilaþi, mai târziu cu
„tãta(â)ri“, prin fenomenul fonetic numit rotacism.
Acest termen îl întâlnim ºi în „Codicele Voroneþean“ ºi
în „Dumer(n)eca 7 a Sfinþilor tãtari“, adicã a sfinþilor pã-
rinþi ºi n-are nici o legãturã cu populaþia de origine asiaticã.
Pelasgos era numit ºi Uranus-adicã Cerescul, Divinul,
Alesul. Nu întâmplãtor se spune despre el cã vine din pã-
mânt negru – el însuºi primind denumirea de Cel Negru.
Dacã neamul Basarabilor îºi are rãdãcinile atât de adânc
în timp, sã-l urmãrim în istorie .
Plutarh (Opere. tom I-784), vorbeºte de unul din cei 7
iniþiaþi ai antichitãþii, despre filozoful schyþilor, Anachar-
sis, fiul lui Niuru—în greceºte Niuros, în limba pelasgã
Niurus, adicã Negru, la rândul sãu rege.
Deºi acest cuvânt s-a pãstrat în hidronimul Nera, l-am
descoperit, cu surprindere, fiinþând pânã astãzi, ca deri-
vat, într-o hore (doinã) din Þara Lãpuºului.
„Tremes-a’mpãratul carte/ La fetile de pe sate/ Sã nu-ºi
facã rochii-n flori/ Cã nu le-au rãmas feciori / Sã-ºi facã
rochii nerâie/ C-au murit feciori o mie“.
Sã vedem care este legãtura între Basarabi ºi titulatu-
ra miticului Pelasgus.
Basarabii sunt reprezentanþii aleºi, de sânge albastru(-
negru), ai lui Saturn (zeul, fiul lui Pelasgus), acelaºi cu
Ianus, Cel cu doua feþe, cu Zalmocsis-Stãpânul Vieþii ºi al
Morþii ºi mai târziu cu Dumnezeu.
Ei îºi au rãdãcinile în Þara Neagrã cu munþi maiestu-
oºi pe care o identificãm cu Dacia, Pelasgia hiperborea-
nã, primordialã, cu centru de iradiere în Carpaþi.
18
nr.18 ianuarie 2005
Prof. Maria Ciornei
Suceava
Toþi Basarabii-daci voevozii daco-români, erau, ca ºi
în perioada de primordialitate, reprezentanþii castei sacre,
sacerdotale-regale, a iniþiaþilor.
Aceastã conºtiinþã a aleºilor, a iniþiaþilor, au pãstrat-o
voevozii români pânã în sec. al XIX-lea.
Lexemul basarab este alcãtuit din - ba(n) ºi sarab. Având
în vedere cã aceºtia erau iniþiaþi în tainele cerului ºi ale pã-
mântului, conducãtori de neamuri nobile, admitem cã ban -
este cel bogat, ºi istoria consemneazã pe aceºti conducãtori
regionali, cei mai bogaþi, iar sarab - înseamnã cel negru,
din neamul negru, adicã a celor aleºi, nobili.
Cuvântul sarab dã, prin aferezã, termenul arab, care
în limbaj popular înseamnã negru.
Basmul lui Ion Creang㠄(H)arap Alb“ are sigur filon
popular, ºi nu e o întâmplare cã eroul principal, este de
stirpe regeascã. Nu se pune nici o clipã în discuþie, dupã
cum se vede, rasa neagrã din Africa.
Homer (Odis., IV-84) aminteºte de arimii de la Dunã-
re, sub numele de erembi-arambi, care sunt, desigur (s)a-
rabii, cei negri, despre care am vorbit.
Iniþial negru -aºa cum s-a vãzut, însemna o funcþiu-
ne, ce reprezenta pe Marele Creator–cum afirmã Vasile
Lovinescu (Dacia Hiperboreanã).
Timpul a reþinut semnificaþia primordialã, dar a adãu-
gat ºi noi sensuri noþiunii de negru, reprezentând culoa-
rea neagrã, ca un element din simbolisticã, þinând de cei
nobili, sau de însemnele sacerdoþilor regi .
Mult mai târziu culoarea pare a se fi desacralizat, spu-
nem pare, pentru cã memoria colectivã a pãstrat în mituri
nealterate, dar încifrate, semnificaþiile primordiale fiind
percepute ca elemente caracterizatoare, de identificare.
Stemele Principatelor pãstreazã simboluri ale cãror
culoare e negrul – Valahia are în stemã trei capete de negri,
iar Moldova cuprinde în stema ei douã chei încruciºate,
având fiecare douã capete de negri.
Simbolul saturnian al culorii aratã persistenþa denumi-
rii pânã în timpurile moderne.
Aceste simboluri trimit la numele conducãtorilor lor ºi
conþin informaþii despre fondatorii acestor þãri, aceºtia fi-
ind din stirpea cea mai nobilã de pe pãmânt, descinzând
din titanul - tãtânul cum spune N. Densusianu în „Da-
cia Preistoricã“, adicã strãmoºul.
Toþi întemeietorii de þarã ºi urmaºii lor imediaþi, sau
nr.18 ianuarie 2005 DACIA
magazin
mai îndepãrtaþi purtau numele de Negru Voievod sau de iesc în apropiere de Câmpulung atribuie schitul Cetãþuia
Basarab(ã) Voievod. legendarului Negru Vodã-bisericuþa din stâncã fiind de fapt
De altfel antichitatea avea conºtiinþa nobleþei ºi supe- mult mai veche-consideratã de unii cercetãtori fãrã vâr-
rioritãþii lor. Nu întâmplãtor Ptolemeu numeºte râul Jiu, stã. Sigur este cã primii Basarabi au gãsit aici un punct
Arabon patamos. strategic ºi chiar o fortãreaþã, un posibil loc de refugiu, în
Mai aproape de zilele noastre, etimologul Bezsanov care puteau sã se adãposteascã împreunã cu familiile.
confirmã, prin afirmaþiile sale, cele spuse mai sus, cãci Sarabii cu tiarã, adicã regii ºi marii preoþi se recrutau
„poeziile populare ale sârbilor ºi ale bulgarilor,ca ºi ale în antichitate din rândurile nobilimii dace, ce, la daci, purta
ucrainenilor, populaþii înconjurãtoare României, vorbesc numele de tarabostes.
de români numindu-i arabi, iar þinutul lor Þara arabilor“. Vom încerca sã convingem cã Dacia n-a fost niciodatã
Dupã retragerea romanã ºi venirea barbarilor, dacii, în pãrãsitã de masa covârºitoare a populaþiei ºi cã nu existã
frunte cu nobilii ºi cu iniþiaþii sacerdoþi, s-au adãpostit în pete albe în istoria noastrã, aºa cum au susþinut ºi încã
munþii de nepãtruns ºi sãlbatici ai Carpaþilor. mai susþin unii istorici, nu de puþine ori, tendenþios.
Viaþa capãtã alt curs. Locuitorii Daciei aparþin unor Istoria nu admite segmentarea ei. Ea este continuã,
organizãri economice sociale ºi religioase gentilice. Dis- dar nu liniarã; parcursul ei admiþând ºi desfãºurarea în
pare viaþa citadinã, chiar ºi o ocupaþie de baza – agricultu- zigzag ºi în spiralã. Numai ignoranþa admite aceste pete
ra. albe.
Putem sã ne închipuim pe dacii cei mari ºi negri, trãind Dacã documentele aºa-zis „scrise“ nu vorbesc, fie cã
într-un timp mitic, arhaic ºi încremenit, revenind la înde- ele nu existã, fie cã nu s-au gãsit încã, în schimb existã
letnicirea primar㠖 oieritul. altfel de documente certe, dar scrise în alt mod, consem-
Tradiþiile strãvechi daco-pelasge s-au manifestat în nând evoluþia istoricã.
continuare însã. Un document important este limba, dar ei i se adaugã
Înconjuraþi de pãduri necuprinse de ochiul omenesc ºi elementele construcþiilor existente pânã astãzi, care trimit
neatinse de mâna omeneascã, locuitorii Daciei au ieºit din la semne arhetipale, ce se gãsesc nu numai pe case ºi pe
istoria cursiv㠖 au rãmas porþi, dar ºi pe ii ºi pe fote, ori
într-o Dacie Felix, originarã, pe ceramicã ºi pe covoare.
eternã. Nu în ultimul rând
Dupã ce s-au retras po- amintim mitologia, cu miezul
pulaþiile barbare, dacii au re- ascuns între straturile poveºtii,
luat firul existenþei fãrã sin- ca document de excepþie, în fe-
cope. Astfel, când în secolele nomenul cunoaºterii.
al XIII-lea ºi al XIV-lea prin- Rãmâne numai sã putem in-
cipatele Moldovei, Valahiei ºi tra în interiorul simbolului ºi sã-
al Transilvaniei devin o reali- l putem decodifica.
tate istoricã, tradiþiile ºi nor- Aºadar, noi considerãm ba-
mele legislative se transmit sarabii (negri) una din verigile
neatinse, ca pe timpul lui Ler din lanþul aºa-zisei discontinui-
Împãrat, spune Vasile Lovi- tãþi a vieþii dacilor, timp de o mie
nescu (Dacia Hiperboreanã). de ani.
În momentul când desca- Aºa cum am mai spus, regii
lecã în locurile de unde au ple- ca ºi Marele Preot, în general
cat cândva, aduc cu ei orga- iniþiaþii, se recrutau din rândul
nizarea stabilã, cunoscutã din celor numiþi tarabostes, nobili
timpuri imemoriale, mitice, în daci.
care rolul principal îl au Ba- Considerãm cã aceºti tara-
sarabii, sarabii cu tiarã adicã bostes sunt Basarabii de mai
nobilii, regii supranumiþi negri târziu-întemeietorii þãrilor
Sunt amintiþi în documen- româneºti. Sã nu uitãm cã
tele istorice mai mulþi voie- ei sunt aleºii, deci de sânge
vozi, începând cu legendarul albastru, ca ºi în antichitate,
Negru Vodã întemeietorul Va- ºi în primordialitate, repre-
lahiei. Basarab I Întemeietorul zentanþii castei sacre.
ªi astãzi locuitorii ce trã- Vechimea ºi continuitatea

19
DACIA
magazin
folosirii termenului a dus la evoluþii spectaculoase, ului-
toare.
Lexemul tarabostes a dezvoltat forme care incitã la
meditaþie ºi reconsiderare a unor atitudini ºi pãreri.
Evoluþia foneticã a tremenului este diferitã.
Cuvântul tarabostes admite forma pelasgã de singu-
lar cu terminaþia atestat㠖vezi Decebalus –în –us rezultã
forma tarabostus. Având în vedere o pronunþie în grai
local, se ajunge la forma barabustus.
Terminaþiile cuvintelor, în procesul de evoluþie fireas-
cã a limbilor, cad ºi ajungem la lexemul barabustu. Le-
gea comoditãþii în vorbire impune forma barabusu; prin
anagramare devine basurubu, ºi prin atracþia lui u de a,
se ajunge la cuvântul Basarab. Deci urmãrim fluent evo-
luþia foneticã (tarabostes-tarabustus – barabusu-ba-
surab(u) - Basarab.
Aceastã evoluþie vorbeºte de la sine ºi ne face sã înþe-
legem cã retragerea în munþi nu a însemnat ºi uitarea.
Tot tarasbostes-Basarabii conduceau în noile con-
diþii obºtea, aceasta îi recunoaºte în aceastã posturã de
conducãtori, cãci ei ºi-au pãstrat poziþiile economice, po-
litice ºi religioase, datoritã prestigiului ºi a averii lor.
Dar sã mergem mai departe.
Acelaþi cuvânt b(t)arabostus stã la originea termeu-
lui sarab care are urmãtoarea evoluþie, dupã aceleaºi legi
fonetice, prezentate mai sus – tarabostus – sarabosus –
sarabus - sarab.
Aºa cum am arãtat mai sus, existã o evoluþie paralelã;
din basarabus prin descompunere se ajunge la ba(n) ºi
sarab; ban(ul) fiind conducãtorul unei regiuni, cel mai
bogat ºi sarab „neam ales,cel mai vechi“. Dintre sarabii
cu tiarã-sarabos tereos-se consacrau regii ºi sacerdoþii de
rangul cel mai înalt.
Cu timpul cuvântul tarabo(u)stus a cãpãtat noi
accepþiuni, prin lãrgire de sens. Termenul e format din
tara ºi bostus-bosus- bos(u). Cuvântul t(i)ara poate fi
întâlnit ºi cu forma greacã tereos – deci coroanã ºi,
prin extensie, desemnând domeniul peste care domneº-
te bos-ul, - însemnând, în sensul cel mai strict, cel cu
putere mare. De altfel, cuvântul bos - a dezvoltat ºi
forma bos-b. Tot cuvântul t(i)ara, ca parte componen-
tã a termenului t(i)arabosus „conducãtorii cu coroa-
nã“, a dezvoltat un alt lexem - de la forma pelasgã
tiaranus, care dã, prin cãderea terminaþiei finale s, for-
ma tiaranu ºi se ajunge la tiranu-tiran „cel cu drept
de viaþã ºi de moarte asupra supuºilor“.
E, dupã cum se vede, un atribut al regilor.
Acelaºi cuvânt tara, component al lexemului tara-
bost(u)es stã la originea termenului þarã, adic㠄spa-
þiul, pãmântul“ peste care domneºte bos(t)us „condu-
cãtorul“, ºi apoi, prin derivare, de la þarã se ajunge la
þãran.
Puterea de influenþã ºi vechimea extraordinarã a cu-
20
nr.18 ianuarie 2005
vântului taraboste(u)s se vede ºi prin aceea cã este ºi
etimonul pentru termenul Burebista.
Urmeazã sã demonstrãm.
Tarabostus (forma pelasgã cu terminaþia us) admite
– cum am arãtat, termenul, în graiul vorbit firesc, de
barabus(t)u ºi de aici formele – burubustus - buru-
bistus –Burebistus; aceasta e forma originarã pelasgã,
Burebistas este numele regelui în limba greacã.
De altfel, istoricii antici îl numesc pe marele con-
ducãtor dac, cu fonetisme uºor schimbate, datoratã fe-
nomenului numit „alunecarea de sunete“, când Burebis-
tas, când Buerebistas sau Boerebistas.
Întãrind ideea cã lanþul continuitãþii existenþei daci-
lor – pelasgi - hiperboreeni a fost neîntrerupt pe aceste
meleaguri, putem merge mai departe ºi sã justificãm afir-
maþia cã daco - românii au pãstrat în limba lor fapte
nume, tradiþii esenþiale neschimbate, doar evoluþia limbii
a impus –aparent alte denumiri – aºa cum am arãtat.
ªi iatã din nou un exemplu; Burebistas-Buerebis-
tas are în radical cuvântul buer- boier, clasa din care
s-a ridicat marele rege.
Prolificul termen tarabost(u)es a format o familie
de cuvinte, ce exprimã o realitate istoricã uluitoare, prin
adevãrul ºi concreteþea sa: de la tarabostus s-au for-
mat cuvintele: 1.sarabii, 2 sarabii cu tiarã 3 Basarab,
4 Burebista, 5, boier 6 þarã, 7 þãran (prin derivare).
Sã încheiem rotund demonstraþia care a rãspuns la
întrebarea: Cine sunt Basarabii?
Tarabostes sunt nobilii daci, din care se trag sarabii
cu tiarã, sau tiranii care au dat un nume de rege vestit
în antichitat, Burebista ºi pe neamul cel mai vechi ºi
nobil al Basarabilor, al Negrilor (Arabilor) întemeie-
tori ai þãrilor româneºti, susþinuþi de boieri, conducând
o þarã, sprijiniþi de þãrani.
Dacii nobili, tarabostes ne fac sã ne gândim la un
arc peste timp - un pod care a legat existenþa noastrã de
miticul Pelasgus cel Mare, de rãdãcinile lumii, a cãror
existenþã o simþim pânã astãzi, cãci ei se aflã ºi în topo-
nime - Basarabii Dobrogei sau în Basarabi, unde s-a
nãscut sfântul Dimitrie cel Nou, în sudul Dunãrii, îl aflãm
în numele unui þinut .ºi anume al Basarabiei, în hidroni-
me în oronime nenumãrate ca ºi în antroponime, care
conþin lexemul negru identificat cu basarab.
ªi demersul nostru ar putea continua amintind de
numeroºii voievozi cu titlul de Negru Vodã, sau Basarab
Vodã, dar nu aceasta ºi-a propus subiectul nostru.
Istoria are mijloacele ei de a consemna toate, rãmâne
numai s-o ascultãm ºi cu inima, cãci în ea stã lumina
minþii iscoditoare, ce vibreazã la sonurile profunde, mai
aspre sau mai melodioase ale timpului. Numai vibrând,
cu adevãrat, în cãutarea rãdãcinilor noastre, vom putea
descoperi adevãruri ce par atât de ascunse, pentru cã
sunt prea aproape de noi.
nr.18 ianuarie 2005
MULT E DULCE ªI FRUMOASÃ LIMBA CE-O VORBIM
Legãturi
Dacã în epoca trecutã era doar pomenitã etnogeneza
limbii române în liceu, azi, încã din gimnaziu, se fac presi-
uni asupra conºtiinþei copiilor noºtri. ªi astfel toþi terme-
nii bine selectaþi ca exemple sunt doar de origine strãinã,
de te mai întrebi a cui limbã o vorbim. La televizor frec-
vent se continuã aceeaºi politicã, de a ne învãþa cã limba
ce o vorbim este formatã din împrumuturi. La fel se în-
tâmpla ºi la 1843, atunci când Aaron Florian a spus: ”În-
ceputul ce ai este necunoscut, numele ce porþi nu
este al tãu, nici pãmântul pe care locuieºti... începu-
tul ni s-a tãgãduit, numele ni s-a prefãcut, drepturi-
le ni s-au cãlcat în picioare numai pentru cã n-am
avut conºtiinþa naþionalitãþii noastre, numai pentru
cã n-am avut pe ce sã ne întemeiem ºi sã ne apãrãm
drepturile.”
Trãim vremuri în care conºtientizãm la nivel planetar
cã numeroase teorii ce pãreau sigure sunt înlocuite cu
altele, mai profunde. Oare pruncii au uitat limba milenarã
a mamei lor, ºi au preluat rapid limba latinã de la niºte
veterani nelatini cuceritori a unei pãrþi din teritoriul geto-
dacilor? Aºa ne sugereazã cu îndãrãdnicie cei care, dintr-
un complex de inferioritate sau din neºtiinþã, au iniþiat sau
acceptat un sistem etimologic aflat în dezacord profund
cu realitatea. Acelaºi lucru îl constata ºi Robert Charroux
despre strãmoºii sãi, celþii. Pânã ºi primul cuvânt din lume,
mamã, este legat de cãtre autorii DEX-ului de latinescul
mamma, care înseamnã þâþã. Ca ºi cum pânã la cucerirea
unei pãrþi din Ardeal ºi a unei pãrþi din Oltenia, populaþiile
tracice, germanice, celtice ºi scitice din spaþiul Carpato-
Dunãrean se nãºteau prin inginerie geneticã, fãrã mame.
Aceastã obsesie de a cãuta cu orice preþ o etimologie se
pare cã are legãturã ºi cu lipsa de credinþã. Polarizarea
lumii a început în ziua în care Dumnezeu a spus „Sã fie
luminã”. Atunci dualismul a devenit creator ºi generator
de progres. Într-un cult monoteist existã doar întregul.
De aici o singurã limbã, cea a lui Dumnezeu, iar celelalte
sunt graiuri determinate de modul de viaþã ºi tradiþia co-
munitãþilor umane, de modul de percepere a cuvântului
divin. Douã mari popoare înrudite cu noi ne pot oferi o
datã aproximativã asupra vechimii cuvântului mumã sau
mamã. Numele zeiþei Mut este rãdãcina termenului egip-
tean pentru „mamã”. Aceastã zeiþã ne duce în urmã cu
peste 5.000 de ani. Conform unor savanþi, acum peste
10.000 de ani un cataclism sau un conflict ideologic (dupã
DACIA
magazin
Camelia Tripon
mine) a dus la despãrþirea populaþiilor de la Marea Nea-
grã. Atunci arienii au pornit spre actuala Indie. Acum mai
bine de 10.000 de ani, indoeuropenii rosteau cuvântul
mamã în limba sacrã a hinduºilor, sanscrita (unde pentru
mamã se foloseºte Mãtr, cu nominativul Mãtã). Cu ace-
eaºi rãdãcinã ca în egipteanã, MUT, se formeazã arhaicul
MUMà ºi germanul MUT’TER sau englezescul MOTHER.
Autorii francezi remarcã: sanscritul „MÃTR” este „cf. grec,
alld. russe, ect.” Autorii DEX-ului poate peste douã seco-
le vor descoperi limba sanscritã, pe care Mihai Eminescu a
studiat-o încã de acum o sutã treizeci de ani. Atunci vor
afla cã toþi europenii în sânul familiei spun mamã astfel: în
francezã maman, în englezã mam(m)a sau mammy, în
germanã mama’, în greacã mamma; numai pentru spa-
nioli mama înseamnã þâþã ca ºi pentru latini, care pentru
mamã folosesc mater. Poate cã atunci când teoriile etimo-
logice se vor perfecþiona nu va mai fi necesarã nici explica-
þia ridicolã de transformare a silabei gu în b - pentru a ieºi
„pasienþa” faptului cã românii, provensalii ºi locuitorii Sar-
diniei spun limba în loc de latinescul lingua.
Limba, gras, greu sunt termeni care cofirmã vechi-
mea ºi legãturile de rudenie cu neamuri ce azi sunt în
extremele continentului european, dar care au avut odatã
aceeaºi MUMÃ cu noi, cu egiptenii ºi hinduºii, ºi aceeaºi
limbã care exista dinaintea Turnului lui Babel, adicã înain-
te ca oamenii sã se fãleascã cã-l pot ajunge în creaþie pe
însuºi Dumnezeu. Limba, când este încãrcatã cu iubire,
oferã ºansa de a fi înþeleasã de toate nemurile; de aceea
aº vrea ca iubirea sã purifice neamul nostru de rãul cu
care unii ne întunecã istoria. Noi ne-am format, ca ºi alþi
europeni, pe fondul genetic ºi lingvistic al primilor locui-
tori ai Europei – care au vorbit indoeuropeana.
Atâta timp cât în þara asta mai existã un copil care
ridiculizeazã afirmaþiile specialiºtilor, spunând „Pânã au
venit slavii, dacii n-au fãcut agriculturã, dacã plug
vine din slavã?” încã n-am dispãrut. Încã mai putem de-
monstra cã ºi în germanã existã pflug ºi pfluger pentru
plugar, ºi în în englezã existã plough(plug), ploughman
(plugar), to plough(a ara) - ca o dovadã vie a locuirii
nemurilor germanice în spaþiul geto-dac, precum bastanii
din sec.III îHr. ºi burii care au fost aliaþii lui Decebal în
101. Cu aproape o mie de ani înaintea apariþiei slavilor în
istorie, geto-dacii aveau legãturi cu popoare germanice
despre care putem spune ne erau rude apropiate.
21
DACIA
magazin
Dacia de ieri ºi de azi
UNIREA BUCOVINEI CU PATRIA MAMÃ
Acum 86 de ani, la 28 noiembrie
1918, a avut loc proclamarea unirii
Bucovinei cu România, moment isto-
ric important în fãurirea statului naþi-
onal unitar român, alãturi de unirea
Basarabiei la 27 Martie ºi a Transil-
vaniei la 1 Decembrie 1918.
Bucovina, în traducere «Pãdurea
de fag», este numele dat Þãrii de Sus
a Moldovei lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt
de cãtre austrieci în 1775. Dupã pa-
cea de la Kuciuk-Kainargi din 1774,
în rãzboiul ruso-turc început în 1768,
austriecii ca recompensã cã-i ajutase
pe turci ceruserã o «rectificare de
frontierã în sudul Galiþiei», necesarã
trecerii din Transilvania, în Galiþia nou
anexatã. Astfel, contra bani grei ºi
daruri scumpe, Turcia ceda Austriei
un «coridor» care cuprindea nu o fâ-
ºie îngustã de teren, ci întreg þinutul
Cernauþilor, cea mai mare parte din
þinutul Sucevei, vechea capitalã a
Moldovei, cu mausoleul descãlecãto-
rilor de la Rãdãuþi ºi mormântul lui
ªtefan de la Putna.
În zadar protestarã boierii ºi cle-
rul, în frunte cu domnitorul Grigore
Ghica, ucis de turci la 1 Octombrie
1777 ; timp de 144 de ani acest teri-
toriu românesc a rãmas sub ocupaþie
strãinã, pâna în anul de graþie 1918.
Austria a nesocotit sistematic drep-
turile limbii române, a stingherit dez-
voltarea culturalã ºi a spoliat bogãþiile
provinciei. Mulþi patrioþi bucovineni
au fost nevoiþi sã emigreze.
Timp de zece ani, Bucovina a stat
sub administraþie militarã, iar în 1786
a fost înglobatã Galiþiei. Abia prin con-
22
stituþia austriacã din 1849 a fost des-
pãrþitã de Galiþia ºi declaratã provin-
cie autonomã a Casei de Austria. În
1860 Bucovina ºi-a ales o Dietã, cu
stemã ºi drapel propriu. Bucovina era
reprezentatã în Parlamentul vienez
prin deputaþi români.
Faþã de Viena, fruntaºii politici
bucovineni au avut o politicã protes-
tatarã, începând cu episcopii Dosof-
tei Herescu ºi Isaia Bãlãºescu, cu fra-
þii Hurmuzache, cu mitropolitul Silves-
tru, cu dr. Gheorghe Popovici ºi Ian-
cu Flodor ºi întreaga generaþie a Uni-
rii. La baza politicii bucovinene a stat
ideea naþionalã, care - apãratã de ge-
neraþiile mai tinere - ºi-a gãsit cea mai
elocventã expresie în votul unanim al
Congresului Naþional de la Cernãuþi
din 28 Noiembrie 1918, Unirea cu
România.
Învãþãmântul secundar se predã
într-o serie de licee, în germanã, de
exemplu, Cernãuþi (1808) - cu cate-
dra româna în 1848 a lui Aron Pum-
nul ; Suceava (1860), Rãdãuþi (1872).
Preoþimea se pregãtea la Institutul Te-
ologic din Cernãuþi, înfiinþat de epis-
copul Isaia Bãlãºescu în 1827, cu limba
de predare latina, iar - din 1848 - ro-
mâna. Acest institut s-a transformat
în facultate de teologie în 1875, cu
ocazia creãrii Universitãþii din Cernã-
uþi, cu facultãþile teologie orientalã,
drept ºi filozofie. Astfel, tinerii nu mai
luau drumul Vienei, ci studiau acasã.
Românii bucovineni au început
opoziþia faþã de politica de desnaþio-
nalizare a guvernului austriac. O pri-
mã acþiune a fost manifestaþia stu-
nr.18 ianuarie 2005
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu.
Canada
denþeascã de la Putna din 1871, cu
ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfin-
þire. Au participat personalitãþi ca Mi-
hai Eminescu, Mihail Kogalniceanu,
Vasile Alecsandri, viitorul istoric A.D.
Xenopol ºi Ciprian Porumbescu.
Bucovinenii au salutat independen-
þa de stat a României din 10 Mai 1877,
voluntari dintre ei participând la rãz-
boiul din 1877-1878. Exista o serie
de asociaþii academice ca «Arboroa-
sa», «Junimea», «Bucovina», «Mol-
dova» sau «Dacia», alãturi de socie-
tãþi politice, «Concordia» (1885), cu
«Gazeta Bucovinei» (1892).
În 1905 se întemeiazã Partidul
Naþional Român, iar din 1906 reapa-
re «Gazeta Bucovinei», sistatã în
1897. Din 1907 se introduce votul
universal direct ºi secret, exercitat de
barbaþi în vârstã de peste 24 de ani.
Bucovina, aflatã la graniþa celor
douã imperii, habsburgic ºi þarist, a
devenit în 1914 - o datã cu declanºa-
rea razboiului mondial - teatrul unor
operaþiuni militare. La 2 septembrie
1914, cazacii generalului Pavlov ocu-
pã Cernãuþii, iar în Octombrie austrie-
cii reocupã provincia. La 17 iulie 1916,
Ion I.C. Bratianu semna la Bucureºti,
cu ministrii Rusiei, Franþei, Angliei ºi
Italiei, o convenþie prin care garanta
integritatea teritorialã a României ºi
reunirea Bucovinei, Transilvaniei ºi
Banatului la Regat.
În August 1916, România intrã în
Rãzboi de partea Antantei, dar în De-
cembrie 1916 armata româna este ne-
voitã sã se retragã în Moldova, ina-
micul ocupând douã treimi din terito-
nr.18 ianuarie 2005
riul þãrii, inclusiv Bucureºtiul. Habs-
burgii vor dezlãnþui o adevãratã pri-
goanã împotriva românilor bucovi-
neni, mulþi luând drumul exilului. Ei
au alcãtuit la Bucureºti. Comitetul re-
fugiaþilor bucovineni, condus de isto-
ricul Ion Nistor. La 9 Iunie 1917 are
loc primirea oficialã, în Piaþa Unirii din
Iaºi, a primelor detaºamente de vo-
luntari bucovineni ºi transilvãneni.
La 22 Octombrie 1918, profeso-
rul Sextil Puºcariu ºi alþi patrioþi bu-
covineni scot primul numãr al ziaru-
lui «Glasul Bucovinei», difuzat în Ve-
chiul Regat, în Transilvania ºi în Ba-
sarabia.
La 27 Octombrie 1918 se reuneº-
te la Cernãuþi. Adunarea Constituan-
tã sub preºedenþia lui Dionisie Bejan,
care hotãrãºte «unirea Bucovinei cu
celelalte þãri româneºti într-un stat
naþional independent». Adunarea a
ales un Consiliu Naþional compus din
50 de membrii, care la rându-i insti-
tuie un guvern alcãtuit din 14 secre-
tari de stat, condus de Iancu Flodor.
Noul guvern cere ajutorul armatei
române... Astfel la 9 Noiembrie 1918,
Divizia a 8-a, condusã de generalul
Iacob Zadic, intrã în Bucovina, iar
douã zile mai târziu intrã în Cernãuþi,
rezervându-se o primire entuziastã. De
acolo, ea ajunge pânã la vechea gra-
niþã a Bucovinei de la Ceremus, Cola-
cin ºi Nistru.
La 11 Noiembrie 1918, a avut loc
un schimb de telegrame între Consi-
liul Naþional ºi Regele Ferdinand pri-
vind eliberarea Bucovinei. A doua zi,
Consiliul voteazã «Legea fundamen-
talã din 12 Noiembrie 1918 asupra
puterilor Þãrii Bucovina», prin care
îºi asumã înteraga putere în Bucovina.
Consiliul Naþional, completat cu
12 fruntaþi dintre refugiaþii bucovineni,
hotãrãºte convocarea la 28 Noiembrie
1918, a Congresului General al Bu-
covinei pentru «stabilirea raportului
politic al Bucovinei faþã de Regatul
României».
Marea zi pentru Bucovina sosise.
La 28 Noiembrie 1918, în sala de mar-
morã a Mitropoliei Ortodoxe din Cer-
nãuþi, 74 de membri ai Consiliului
Naþional au început lucrãrile Congre-
sului, alãturi de 7 delegaþi germani, 6
polonezi ºi 13 din comunele ucraine-
ne. Erau de faþã ºi reprezentanþii Ba-
sarabiei în frunte cu Pan Halippa. Cu
o searã înainte, tricolorul românesc
fusese abordat ºi pe clãdirea Univer-
sitãþii.
Preºedintele Consiliului Naþional,
Dionisie Bejan, a rostit cuvântul de
salut, din care citãm : «Întruniþi as-
tãzi în acest mãreþ lãcaº, care este ºi
trebuie sã ramânã simbolul unirii în
credinþa cu Dumnezeu ºi în neamul
nostru, salut cu neþãrmuitã dragoste
pe reprezentanþii viteazei armate ro-
mâne, care la ordinul M.S. Regelui
Ferdinand I ne-a întins mâna de aju-
tor în clipele de cea mai grea cum-
pãnã. Salut cu aceeaºi dragoste pe
reprezentanþii fraþilor noºtri din Ba-
sarabia, Transilvania ºi Ungaria. Vã
salut pe voi, fruntaºii neamului ro-
mânesc din Bucovina, care aþi venit
cu inima însufleþitã din tuspatru un-
ghiuri ale þãrii, ca sã aºezaþi piatra
fundamentalã care sã clãdeascã trai-
nic ºi de neclintit România Mare.
Implor harul ceresc ºi binecuvânta-
rea dumnezeiascã asupra hotãrîrilor
ce veþi lua».
ªeful guvernului, Iancu Flodor,
dãdu apoi citire «Declaraþiei de Uni-
re», care preciza cã «de la fundarea
Principatelor Române, Bucovina,
care cuprinde vechile þinuturi ale
Sucevei ºi Cernãuþilor, a fãcut parte
din Moldova, care în jurul ei s-a în-
chegat ca stat; cã în cuprinsul hota-
relor acestei þãri se gãsesc vechiul
scaun de domnie de la Suceava, grop-
niþele de la Rãdãuþi, Putna ºi Suce-
viþa, precum ºi multe alte urme ºi
amintiri scumpe din trecutul Moldo-
vei ; ca fiii acestei þãri (. . .) au apã-
rat, de-a lungul secolelor fiinþa nea-
DACIA
magazin
mului lor împotriva tuturor încãlcã-
rilor din afarã ºi a cotropirii pagâ-
ne; ca 144 de ani poporul bucovi-
nean a îndurat opresiunilor unei câr-
muiri strãine care îi nesocotea drep-
turile naþionale; ca în 1774, prin vi-
cleºug Bucovina a fost smulsã din
trupul Moldovei ºi cu de-a sila ali-
pitã coroanei habsburgice ; ca 144
de ani, bucovinenii au luptat ca niº-
te mucenici pe toate câmpurile de
luptã ale Europei pentru gloria Aus-
triei; cã a sosit ceasul ca Þãrile Ro-
mâne dintre Nistru ºi Tisa sã formeze
un singur stat unitar(...) hotãrîm
Unirea necondiþionatã ºi pe vecie a
Bucovinei, în vechile hotare pâna
la Ceremus, Colacin ºi Nistru, cu
Regatul României» (Ion Nistor, «Is-
toria Bucovinei», ed. Humanitas, Bu-
cureºti, 1991, pag. 396-397).
Ion Nistor a facut o amplã expu-
nere a motivelor istorice ale acestei
declaraþii de unire, care a fost adop-
tatã în unanimitate. Votul Congre-
sului a fost adus la cunoºtinþa Rege-
lui Ferdinand printr-o telegramã, care
a raspuns cu urmãtorul mesaj: «Sa-
lut cu nespusã bucurie actul mareþ
prin care Congresul General al Bu-
covinei, ca expresiune a voinþei în-
tregului popor al acestui vechi pã-
mânt românesc, a hotãrît unirea com-
pletã a Bucovinei cu Regatul Român.
Din adâncul sufletului mulþumesc
Proniei divine cã mi-a îngãduit ca,
sub domnia mea, fiica rãpitã acum
144 de ani sã se reîntoarcã la sânul
þãrii-mamã, aducând noi forþe pen-
tru propaºirea neamului. În aceste
clipe înãlþãtoare, gândul meu se în-
dreaptã cãtre oamenii patrioþi, care
cu toate suferinþele îndurate în cur-
sul vremurilor, au ºtiut sã þinã vie în
inimile poporului memoria lui ªte-
fan cel Mare ºi Sfânt ºi sentimentul
naþional, pregãtind astfel, fãrã
ºovaire ºi însufleþiþi de un patriotism
cald, ziua binecuvântatã de azi. Cu
adâncã recunoºtinþã primesc, dar, în
23
DACIA
magazin
numele poporului meu, întruparea
Bucovinei la Regatul Român, asigu-
rând populaþia Bucovinei cã în mine
va gãsi mereu un sprijin tare ºi o dra-
goste pãrinteascã»
Congresul a ales o delegaþie de 15
persoane care, a doua zi, la 29 No-
iembrie, a prezentat, la Iaºi, Regelui
Ferdinand Actul Unirii. Duminicã 1
Decembrie 1918, Suveranii români au
dat o masã de galã la Palatul Regal
din Bucureºti, în timpul cãreia a sosit
ºi telegrama de la Alba Iulia vestind
unirea Transilvaniei cu România.
Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Þara
a fost adus la cunoºtinþa guvernelor
din Viena, Paris, Londra, Roma ºi
Washington.
La 31 Decembrie 1918 apare De-
cretul-lege privitor la unirea Bucovinei
cu România, cu urmãtorul cuprins :
«Bucovina, în cuprinsul graniþelor sale
istorice, este ºi rãmâne de-a pururi
unitã cu Regatul României». Semna
Regele Ferdinand I ºi Ion I.C. Brãtia-
nu, preºedintele Consiliului de miniºtri
ºi ministru al afacerilor externe.
Tratatul de pace cu Austria, înche-
iat la 10 Septembrie 1919, preciza cã
Austria renunþa la fostul Ducat al
Bucovinei în favoarea României, iar
Camera ºi Senatul român au ratificat
la Bucureºti, la 31 Decembrie 1919,
Unirea Bucovinei cu Þara. Prin recu-
noaºterea Unirii de cãtre Congresul
de pace de la Paris ºi prin includerea
ei în Constituþia României din 1923,
memorabilul act al Unirii Bucovinei cu
România din 28 Noiembrie 1918 a
rãmas definitiv.
Istoricul Ion Nistor a fost numit
administrator al Bucovinei, cu rang de
ministru. El a sosit la Cernãuþi la 5
Aprilie 1919, luând parte la slujba de
Sf. Paºti sãvârºita de Mitropolitul Vla-
dimir Repta în catedrala mitropolita-
nã. A convocat un consiliu pentru al-
cãtuirea programului de guvernare,
care a luat hotãrîrea reintroducerii lim-
24
bii române ca limbã oficialã în admi-
nistraþie, justiþie ºi ºcoalã.
La 24 Octombrie 1920 s-a inau-
gurat Universitatea româneascã din
Cernãuþi, în prezenþa Familiei Regale.
Reorganizarea universitãþii s-a fãcut
cu ajutorul profesorilor de teologie,
în frunte cu Vasile Tarnovski, noul
rector devenind Ion Nistor.
Dupã votarea Constituþiei Româ-
niei Mari din 1923, Bucovina s-a in-
tegrat cu totul în viaþa politicã ºi ad-
ministrativã a Regatului Român.
Biserica Bucovinei ºi-a pãstrat
mitropolia la Cernãuþi, cu episcopia
sufraganã a Hotinului, cu reºedinþa la
Bãlþi. Noul mitopolit a fost Nectarie
(1924-1935), urmat de Visarion Puiu
(1935-1940) ºi de Tit Simedrea
(1940-1945). Pentru promovarea ar-
tei s-a înfiinþat Teatrul Naþional ºi
Conservatorul de muzicã ºi artã dra-
maticã din Cernãuþi.
Din nefericire, epoca de pace a
Bucovinei avea sã fie de scurtã dura-
tã. Urmare a ultimatumului dat de ruºi
din 27 Iunie 1940, armata roºie a ocu-
pat Bucovina de Nord, ocupaþie care
a durat pâna la 5 Iulie 1941, când tru-
pele române izgonirã pe invadatori din
Bucovina. Generalul Calotescu este
desemnat de cãtre Mareºalul Anto-
nescu ca guvernator militar al Buco-
vinei, iar autoritãþile civile ºi bisericeºti
se reîntorseserã la Cernãuþi.
În August 1944 ruºii ocupã din
nou Bucovina, iar la 12 Septembrie
România a fost obligatã sã semneze
la Moscova «Convenþia de armisti-
þiu» cu guvernele Naþiunilor Unite, prin
care nordul Bucovinei, cu Cernãuþii, a
rãmas sub stãpânire sovieticã. Trata-
tul de pace de la Paris din 10 Februa-
rie 1947 a ratificat aceastã nedreptate
istoricã.
Bucovina, þara fagilor, a dat nu-
meroase personalitãþi, ca istoricii
Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul
ºi Ion Nistor; juriºti ca Gh. Popovici
nr.18 ianuarie 2005
ºi Teodor ªtefanelli; entomologul
Constantin Hurmuzachi; folcloristul
Simion Florea Marian; scriitorii Ira-
clie Porumbescu ºi Constantin Mo-
rariu, poetul Dimitrie Petrino, picto-
rul Epaminonda Bucevski sau com-
pozitorul Ciprian Porumbescu, alãturi
de profesorii de teologie Eusebiu Po-
povici sau Vasile Tarnavski., precum
ºi marii sãi Ierarhi Isaia Bãlãºescu,
Silvestru Morariu, Nectarie Cotlarciuc,
Visarion Puiu sau Tit Simedrea.
Plecându-ne cu pioºenie în faþa
celor care acum 86 de ani au realizat
Unirea Bucovinei cu Patria-Mamã,
încheiem cu cuvintele unui fiu al Bu-
covinei, poetul Vasile Posteucã :
«Dacã ne luãm rãgazul sã poposim
un pic pe pragul cernit al Þãrii Fa-
gilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este
o carte deschisã a durerii ºi mãririi
neamului nostru. Bucovina, cu Put-
nele, Suceviþele, Voroneþurile ºi Cos-
minele ei, este însãsi inima istoriei
noastre. Cãci Bucovina nu este o
graniþã, ci vatrã. Inima unui neam.
Leaganul unei istorii. ºi vatrã, ini-
ma, nu poate fi datã numanui nicio-
datã. Ea poate fi încãlcatã, pusã-n
lanþuri ºi þinutã, pânã ce dreptatea
Providenþei vine ºi-i trânteºte pe asu-
pritori la pãmânt. ªi ziua aceasta a
restaurãrii dreptãþii în lume va veni!
(. . .) Credem prea mult în viitorul de
aur al Neamului, ca sã nu profeþim
învierea bisericilor lui ªtefan cel
Mare ºi împlinirea din nou a geogra-
fiei româneºti. Avem nevoie de aceas-
tã integritate geograficã pentru a ne
da mãsura în istorie ºi a dãrui lumii
înnebunite de materie ºi dominaþie
lumescã o spiritualitate nouã, în sens
profund creºtin ºi omenesc (. . .) Sã
ne oprim o clipã în loc ºi sã ascul-
tãm chemarea pãmântului cu mânãs-
tiri de fagi. Sã auzim glasul criptei
de la Putna la 28 Noiembrie» («Cu-
vântul Românesc», Nov 1992,).
 cmyk
nr.18 ianuarie 2005
COMOARA LUI DECEBAL
Epilogul, tristul epilog al rãzboa-
ielor daco-romane, a devenit un sce-
nariu mereu adãugit sau ciuntit de is-
torici, cu insistenþã pe comoara lui
Decebal, dusã la Roma. Din pãcate,
izvoarele scrise sunt laconice în lipsa
însemnãrilor medicului Crito ºi a jur-
nalului împãratului, „De bello daci-
cum“, care s-a pierdut. Scenele de pe
Columnã, spre final, aratã cã se dau
lupte în jurul unor cetãþi, care pot fi
din Munþii Orãºtiei, dar ºi din alte pãrþi
ale Daciei. Am mai afirmat în ton cu
istorici probi cã pe o razã de peste 50
km pãtraþi nu s-au gãsit arme ºi mor-
minte (sau urne), cã un strateg de ta-
lia lui Decebal nu se putea lãsa îm-
Celebra ºi multcomentata scenã a sacrificiului regelui Decebal de pe Columna de la Roma.
color
presurat la Sarmizegetusa Regia ºi cã,
dacã tot s-ar fi întâmplat, nu ar mai fi
putut ieºi din cetatea asaltatã din toa-
te pãrþile. Posibilitatea unei ieºiri se-
crete, care mai aprinde imaginaþia, nu
este confirmatã de cercetãri, cercetãri,
care, e drept, nici nu s-au prea fãcut,
aºa cum nici cealaltã parte a comorii,
constând în obiecte de cult, din aur ºi
argint, ascunse de Vezina într-o peº-
terã, nu a fost cãutatã de... teama de a
nu fi gãsitã. Scena sinuciderii, ilustra-
tã pe Columnã, cea în care capul ºi
mâna dreaptã ale marelui rege sunt
înfãþiºate lui Traian la Ranistorum
(Orãºtie?), inscripþia de pe stela fu-
nerarã a lui Tiberius Maximus, des-
DACIA
magazin
Prof. Gligor Haºa
coperitã la Gramini, în Grecia, confir-
mã, totuºi, cã ultimele lupte s-au pur-
tat în acest amfiteatru de rãzboi, între
Mureº, Strei, Râul Sebeº sau Râul
Mare al Cugirului. Aici, undeva, se aflã
Peºtera Sacrã a unui ºir de sacerdoþi
ca Zamolxis, Deceneu, Scorilo, Vezi-
na. ªi, de ce nu s-ar putea afla în ea
sau în alta, din sistemul carstic Po-
nor-Ponorici, Cioclovina, urnele cu
cenuºa morþilor?!
Ce este certificat prin izvoare epi-
grafice ºi scrierile istoricilor antichi-
tãþii:
1. Decebal a preferat sã-ºi ia zilele
decât sã fie umilit în urma carului de
triumf al lui Traian la Roma;
25
DACIA
magazin
2. Cã scena nu se putea petrece
departe de teatrul rãzboiului ºi de ce-
tatea (castrul) unde se regrupau tru-
pele romane ºi unde era cartierul ge-
neral al împãratului;
3. Cã scena de pe Columnã, ba
chiar ºi cea gravatã pe stela de la Gra-
mini, înfãþiºeazã o apã mare, de tre-
cut cu luntrea, apã curgãtoare (vezi
esenþele lemnoase simbolizate pe
metopã: arin, salcie, plop) care nu
poate fi alta decât Mureºul (A se citi
fragmentul „Ultimul drum al lui De-
cebal“);
4. Cã gestul sinuciderii regelui dac
a fost greºit interpretat, acesta fiind un
sacrificiu voluntar adus zeilor pentru
ca aceºtia sã izbãveascã neamul, gest
similar cu al regelui Vercingetorix;
5. Cã de teama rezistenþei ºi re-
voltelor, Traian dã dispoziþii sã fie dis-
trus ansamblul fortificaþiilor din jurul
capitalei dacice ºi sã se construiascã
o altã capitalã, la loc deschis, în De-
presiunea Haþegului; dacii sunt siliþi
sã pãrãseascã munþii, aºa cum mãr-
turisesc scenele de pe Columnã, ºi sã
coboare la val, încât curând strãve-
chile vetre de locuire ºi civilizaþie vor
fi uitate (Prin graba strãmutãrii ne
explicãm noi atâtea comori ºi atâþia
mii de cosoni intraþi pe mâna cãutã-
torilor de vreo trei secole încoace ºi
mai ales astãzi);
6. În mâinile romanilor au cãzut
imense bogãþii: Dio Cassius vorbeºte
de comorile lui Decebal ascunse sub
Oare comoara aparatã de Decebal cu atâta dibãcie sã fie reprezentatã doar de monedele de aur ºi de
argint descoperite de cãutãtorii de comori sau ea va apãrea în toatã mãreþia ei dezlegând enigme ºi
stârnind patimi?
26
râul Sargeþia (care nu poate fi Streiul,
aºa cum greºit bat monedã pe ipote-
zã istoricii care cunosc doar din lec-
turi munþii Orãºtiei cu apele lor). Dupã
Criton, comoara adusã de Traian din
Dacia se ridica la cinci milioane livre
de aur ºi o cantitate dublã de argint,
pe lângã podoabe de preþ. Cu bogãþii-
le aduse din Dacia, Traian va relua
campania de cuceriri în Asia ºi de con-
solidare a puterii la Dunãre; o sutã
douãzeci ºi trei de zile la Roma s-au
organizat serbãri cu lupte de gladia-
tori ºi fiare sãlbatice, ba chiar ºi ade-
vãrate bãtãlii navale cu echipaje alcã-
tuite din comandanþi. Sã adãugãm la
acestea cât au putut agonisi, prin jaf,
ofiþerii ºi soldaþii romani!; cã cetãþe-
nii Romei au fost scutiþi un an de im-
pozite, primind ºi un premiu de câte
650 de dinari de persoanã. O pradã
hunicã sau gingishanicã, din care s-a
înfruptat Roma!
Despre comoara nedescoperitã
vorbesc aceeaºi istorici: obiectele de
cult, podoabele ºi veºmintele ascunse
de marele preot Vezina într-o peºterã.
Probabil cã ºi acestea vor fi fost fabu-
loase. Despre soarta Marelui Preot nu
mai dã ºtire nici un izvor. Probabil cã,
ascuns dimpreunã cu alþi sacerdoþi în
aceeaºi peºterã sacrã, a supravieþuit
rãzboiului ºi au sfãtuit ºi îndrumat în
tainã neamul; dacã nu vor fi ajuns la
Dacii Mari din Maramureº sau la Cos-
tobocii ºi Carpii de seminþie dacicã din
Bucovina ºi Moldova. Dacã ne gân-
nr.18 ianuarie 2005
dim la legendele cu nepoþii lui Decebal
ºi Dochia, la desele atacuri ale dacilor
liberi asupra noii provincii romane, aºa
s-a întâmplat. Dinastia regilor daci a
supravieþuit. În vremea lui Atila (sec.V
e.n.), cronica rãzboiului crimhildic vor-
beºte despre un falnic rege al dacilor
rãsãriteni, Pieporus, ºi despre Rum-
nuc, care însoþeºte un falnic alai de
cãlãreþi la nunta regelui hun cu frumoa-
sa Ildicã. Probantã ºi probatorie ar fi
ºi ipoteza conform cãreia aceastã par-
te de comoarã strãmoºeascã îºi mai
aºteaptã norocosul descoperitor în zona
carsticã a Cetãþelor Dacice, nu departe
de Sarmizegetusa Regia. În romanul
„Comoara lui Decebal“, autorul aces-
tui volum a închipuit, pornind de la iz-
voare ºi tradiþii orale, un astfel de sce-
nariu. Cu peste zece ani în urmã, între
Ponorici ºi Cioclovina, câþiva tineri
speologi din Hunedoara au descoperit,
întâmplãtor, o mare peºterã, simþind cã
din pãmântul acoperit cu lespezi de
piatrã se prelinge un aer foarte rece.
Ce s-a mai întâmplat? Ce se întâmplã
cu mai toate la noi! S-a turnat dop de
fontã ºi s-a închis intrarea (de teama
jefuitorilor). Oare câte zeci de astfel
de peºteri, printre care ºi Peºtera Sa-
crã, nu îºi aºteaptã cercetãtorii? Pe cei
adevãraþi, nu pe cei care îºi spun isto-
rici ºi speologi ºi care încep, elaborea-
zã ºi finalizeazã cercetãrile în... birou!
Poate cã eu nu voi mai fi atunci când
se va exclama: scriitorul a avut drep-
tate.
nr.18 ianuarie 2005
TRANSILVANIA,
INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNII
Teama, gândul cã marea
majoritate a populaþiei Transil-
vaniei, românii autohtoni, îºi
doreau unirea cu patria mamã,
cu Principatele Unite surori,
Moldova ºi Þara Româneascã,
i-au fãcut pe austrieci sã cedeze ºi sã
accepte înglobarea acestui teritoriu
strãvechi românesc Ungariei, în anul
1867.
Transilvania îºi menþinuse de-a lun-
gul secolelor autonomia ºi caracterul
preponderent majoritar românesc, in-
diferent dacã suzeranitatea asupra aces-
tui teritoriu a aparþinut fostului regat
al Ungariei, desfiinþat în 1526, a Tur-
ciei între 1526 ºi 1699, pânã la pacea
de la Carlowitz, sau a Austriei, Curþii
de la Viena, respectiv monarhiei Habs-
burgice din 1699 pânã în 1867.
Expresia popularã de „supus aus-
triac“ a reflectat de fapt starea de sub-
ordonare a Principatului Transilvaniei
cãtre Austria.
Ungurii, popor migrator de secole
din Asia, conduºi de Arpad (889-907)
pãtrund în Câmpia Panonicã în anul
896 e.n.
Incidentul pomenit de Anoninus,
din cauza unor râvnite teritorii în
Transilvania, îi pune în conflict cu
Menumorut, diferend care se încheie
prin cãsãtoria fiului lui Arpad cu fata
lui Menumorut, la începutul sec. X.
Este greu de crezut cã fata de îm-
pãrat se putea cãsãtori cu prinþul no-
mad ce-i fusese hãrãzit, fãrã ca nunta
sã nu fi fost oficiatã ºi la bisericã.
Numai cã în zonã, biserica era subor-
donatã Constantinopolului, Imperiu-
lui Bizantin – Roman de rãsãrit.
De remarcat tonul omenos cu
care Menumorut se adreseazã lui Ar-
„Sã priveascã Ardealul lunei i-e ruºine
Cã a robit copiii pe sub mâini streine“.
M. Eminescu (Horia, 1867)
pad într-o scrisoare, consemnatã în
cronica lui Anoninus, înainte de înce-
perea conflictului: „Spuneþi lui Arpad,
ducele Ungariei, domnului vostru:
datori îi suntem ca un amic, cu toate
cã-i sunt necesare fiindcã e un om
strãin ºi duce lipsã de multe. Terito-
riul ce l-a cerut bunei voinþe a noas-
tre nu îl vom ceda niciodatã, câtã vre-
me vom fi în viaþã“.
Dar, dupã încuscrire, invazia un-
garã a continuat în Ducatul lui Glad
dintre Mureº ºi Dunãre ºi în Ducatul
lui Gelu (Gelou dux Blachorum) din-
tre porþile Meseºului ºi izvoarele So-
meºurilor, dovadã a existenþei unor
formaþii statale care cuprindeau peri-
metrul minelor de sare ºi de aur în
funcþiune, anterior nãvãlirii proaspe-
þilor sosiþi în Transilvania.
Dar ºi Simon de Keza menþionea-
zã existenþa românilor în Panonia, atât
înainte de venirea hunilor, cât ºi dupã
dispariþia acestora din istorie.
Suplimentar, acelaºi Simon de
Keza, referindu-se la secui, afirmã:
„De aceea amestecându-se cu Blackii
(românii) se zice cã se foloseau de
literele lor“.
Dupã ce s-au aºezat între Dunãre
ºi Tisa, având spatele asigurat, ungu-
rii se reped cu violenþã, cruzime ºi
brutalitate în hoarde, spre occident,
semãnând groazã, spaimã ºi oroare
peste tot pe unde au trecut.
Jefuitori ºi feroci (dupã Halphen)
timp de 56 de ani, din 889 pânã în
DACIA
magazin
Dan Ion Predoiu
955, ungurii organizeazã 33
de raiduri dezastruoase în
apusul Europei, în Lombar-
dia, Bavaria, Saxonia, West-
falia, Franconia etc.
În 955, Otto I, fiul lui
Henric Pãsãrarul, se pregãteºte intens
ºi-i aºteaptã, la întoarcere, dintr-o in-
cursiune de pradã, la Lechfeld, nu de-
parte de Ausburg, unde îi bate, îi zdro-
beºte, le captureazã conducãtorii pe
care-i executã, ºi îi risipeºte punând
capãt forþei care iniþia incursiunile de
pradã.
Astfel, împuþinaþi, au fost obligaþi
sã devinã sedentari ºi sã-ºi organize-
ze o viaþã paºnicã în Câmpia Pano-
niei, chiar creºtinându-se la Constan-
tinopol.
Groaza incursiunilor ungare a dãi-
nuit mult în conºtiinþa populaþiilor din
teritoriile pe unde aceºtia au prãdat,
au ucis, au jefuit.
Se pare cã la aceea datã Panonia
era situatã la graniþa zonelor de influ-
enþã a celor douã Biserici predomi-
nante: de la Roma ºi de la Constanti-
nopol. Conflictele dintre cele douã
„Biserici“ erau la acea datã în toi ºi
creºtinarea iniþialã a ungurilor la Bi-
serica de la Constantinopol a trezit
pizma, invidia ºi ranchiuna celor de la
Roma care fac oferte generoase re-
gelui ªtefan I (997-1038) al unguri-
lor pentru a trece, din punct de vede-
re religios, de partea lor.
Toate acestea s-au petrecut înain-
te de marea schismã de la 1054.
Succesul pe care Biserica de la Roma
nu l-a avut timp de peste ºase secole cu
populaþiile urmaºe ale dacilor, dupã re-
cunoaºterea oficialã a creºtinismului de
la începutul sec. al IV-lea, le-a surâs
27
 cmyk
DACIA
magazin
acum cu noi veniþii, doritori de mãri-
re, de fapt ºi de privilegii.
Informaþia scoasã la luminã din
negura istoriei abia în zilele noastre, de
cãtre cercetãtorul ungur Csallany Des-
zo, în 1972, cuprinsã în scrisoarea Pa-
pei Silvestru care îl dojenea pe regele
ªtefan al Ungariei „cã supuºii sãi folo-
sesc o scriere «dacicã», de la dreapta
la stânga, în alfabetul vulgar al localni-
cilor“, este plinã de semnificaþii.
Documentul, mãrturia, referinþa în
sine, confirmã faptul cã nici pânã la
ceea datã, de cumpãnã între milenii,
papalitatea nu se consolase cu
gândul cã localnicii, urmaºi ai da-
cilor, refuzaserã în continuu afi-
lierea ºi subordonarea lor cãtre bi-
serica de la Roma.
Oastea ungarã sub Bela al
IV-lea (1235-1270), din dinastia
arpadianã, este nimicitã de tãtari la
Mohi în anii 1241 ºi 1242, dar ace-
laºi rege viteaz îl înfrânge pe îm-
pãratul german Frederic de Baden-
burg (1212-1250), în anul 1246,
de la care Bela al IV-lea îºi recupe-
reazã pãrþile de vest ale Ungariei
la care atentase Frederic.
Carol Robert de Anjou (1308-
1342) instaureazã dinastia „An-
gevian㓠însã dorinþa-i de mãrire
îi este retezatã de Basarab I
(1310-1352), domnul Þãrii Ro-
mâneºti, în 1330, la Posada, dupã
ce, în prealabil, lui Basarab I îi
fusese respinsã o ofertã de pace.
În calitate de conducãtor al
cruciaþilor, Sigismund de Luxem-
burg, regele Ungariei (1387-
1437), este înfrânt de turci în
1387, la Nicopole, atunci când
acesta a refuzat sã ofere condu-
cerea ostilitãþilor lui Mircea cel Bãtrân
(1386-1418) domnul Þãrii Româneºti.
Sigismund de Luxemburg este
bãtut, în 1395 de domnul Moldovei
ªtefan I Muºat (1394-1399).
Rãscoala þãrãneascã de la Bobâl-
na, din 1437, determinã înfiinþarea unei
„uniuni frãþeºti“ între unguri, saºi ºi
secui, la Cãpâlna, sub denumirea de
„Unio trium nationum“, fãrã români,
28
COLOR
pe care înþeleg în acest fel sã-i pedep-
seascã pentru rãscoalã. La acea datã
Iancu de Hunedoara era în ascensiu-
ne politicã.
Din momentul în care la conduce-
rea Ungariei, în 1446, a venit dinastia
româneascã a corvinilor, ungurii au
înregistrat momente de mare glorie.
Iancu de Hunedoara este numit gu-
vernator al Ungariei între 1446-1453.
Cu toate cã Iancu de Hunedoara
venise la conducerea Ungariei de pe
postul de voievod al Transilvaniei (din
1441 pânã în 1446) el nu înglobeazã
Iancu de Hunedoara -
Guvernator al Ungariei
1441-1446
acest teritoriu Ungariei, care rãmâne
sã fie cârmuit pe mai departe de vo-
ievozi autonomi.
Între 1458 ºi 1490 domnia lui
Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hune-
doara, asigurã apogeul Regatului Un-
gar. Deºi în 1467, la Baia, este înfrânt
de cãtre ªtefan cel Mare (1457-1504),
domnul Moldovei, Matei Corvin, dupã
ce îi bate pe cehi în rãzboiul dintre
nr.18 ianuarie 2005
1468 ºi 1478, ia în stãpânire Mora-
via, Silezia ºi Lusacia. Matei Corvin
ocupã chiar Viena în 1485, dupã rãz-
boiul cu împãratul german Frederich
al III-lea (1440-1489), purtat între anii
1481 ºi 1485.
Chiar ºi în perioada domniei de
mare glorie a lui Matei Corvin, de 32
de ani, când la conducerea Transilva-
niei se perindã zece echipe de voie-
vozi autonomi, principatul nu intrã în
componenþa regatului ungar.
La numai 36 de ani dupã domnia
lui Matei Corvin, decãderea regatului
ungar îi face sã nu mai fie în sta-
re sã reziste atacurilor turceºti
cãrora le fãcuserã faþã, cu atâta
ardoare, Iancu de Hunedoara ºi
fiul sãu Matei Corvin.
Ca urmare, anul 1526 este
fatal pentru Ungaria. Armata un-
garã, deºi ajutatã de austrieci, este
zdrobitã de turci la Mohacs, re-
gele Ludovic al II-lea (1516-
1526) este ucis în luptã, iar Buda
ocupatã.
Moartea regelui Ludovic al
II-lea, permite casei de Habsburg
de la Viena sã vinã, sã se instale-
ze ºi sã preia conducerea Unga-
riei. Numai cã Ungaria este îm-
pãrþitã la acea datã în trei pãrþi de
nord, de centru ºi de sud, iar Ca-
sei de Habsburg îi revine numai
fâºia de Nord.
Pãrþile „Centralã ºi de Sud ale
Ungariei ajung paºalâcuri turceºti,
iar Buda devine capitalã de paºa-
lâc“.
Turcii se instaleazã în zonã
pânã în 1699, iar Ungaria este
desfiinþatã ca stat ºi rãmâne stri-
vitã sub turci ºi apoi sub austrieci
timp de trei secole ºi jumãtate. Ca o
dovadã cã nimeni nu a considerat
Transilvania ca parte integrantã a
Ungariei, Transilvania ºi regiunile de
nord-vest ale Transilvaniei (denumi-
te Partium) devin principat autonom
sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Unirea celor trei þãri româneºti
fãcutã de Mihai Viteazul (1593-1601),
gãseºte Ungaria împãrþitã în douã pa-
 cmyk COLOR

nr.18 ianuarie 2005 DACIA

magazin
ºalâcuri turceºti, iar zona de nord pre- da de aspru / prelung ºi cu durere / ani, început cu rãscoala antigermanã
luatã de Viena. Furtuna sã vã smulgã / nu are aºa din Boemia.
Ca urmare, problemele lui Mihai putere. // Eu plec de-aici spre Nordul Transilvania este aliatã în coaliþia
Viteazul priveau numai relaþiile lui cu învãluit în ceaþã / Iar tu rãmâi cu bine, antihabsburgicã cu Franþa, Suedia,
împãratul Rudolf al II-lea (1576- O, Dacie Mãreaþã!“ Danemarca ºi cu principii protestanþi
1612) de la Viena, interesat în a zdrun- Sã fi fost acest poem sursa supli- germani sprijiniþi de Olanda, Anglia ºi
cina autoritatea Turciei ºi nicidecum mentarã de documentare ºi de inspi- Rusia. Împotriva Vienei, a blocului
cu Ungaria, ºtearsã din istorie la mo- raþie pentru principele Transilvaniei Habsburgic (spanioli ºi austrieci) uniþi
mentul respectiv. Gabriel Bertlen (1613-1629), care în cu principii catolici germani.
Împãratul Rudolf al II-lea, urmã- 1627, la nici 30 de ani de la momen- În anul 1643, la Alba Iulia, se în-
rindu-ºi interesul, mediazã o împãcare tul unirii celor trei principate româ- cheie un tratat între Transilvania, Su-
între Mihai Viteazul ºi Gheorghe Bas- neºti, vorbitoare de limbã românã? edia ºi Franþa prin care Principatul
ta, comandantul trupelor imperiale, dar Poarta Otomanã se opune. Dar Transilvaniei primeºte subsidii pen-
acesta, dupã victoria de la Gorãslãu independenþa ºi chiar ostilitatea faþã tru întreþinerea armatei în vederea lup-
împotriva lui Sigismund Bathory, omul de Viena de la acea datã este confir- tei împotriva Imperiului Habsburgic.
turcilor, pune la cale uciderea lui Mihai matã ºi de faptul cã Transilvania par- În 1648, la încheierea rãzboiului
Viteazul, la Câmpia Turzii, marcând ticipã, ca stat independent, în perioa- de 30 de ani, Principatul Transilva-
încã o datã nesfârºitul ºir al înºelãtorii- da 1618-1648, la rãzboiul de 30 de niei participã, ca stat suveran, în în-
lor la care au fost supuºi românii de-a
lungul secolelor, atunci când au contat
pe buna credinþã a altora.
ªi totuºi poporul român a avut
parte ºi de înþelegere, bunãvoinþã ºi
cinstire din partea unor oameni de
înaltã culturã din Europa.
Este cazul lui Martin Opitz (1597-
1636), german din Silezia, poet, uma-
nist ºi istoric, considerat astãzi „pã-
rintele poeticii germane moderne“,
care în anii 1622-1623 a activat ca
profesor la Alba-Iulia la Colegiu Su-
perior, înfiinþat de principele Gabriel
Berthlen. Aici, Martin Opitz scrie po-
emul ZLATNA, publicat la Strasbourg
în 1624.
Martin Opitz îi vede pe români (pe
valahi) ca fiind urmaºi ai dacilor. Po-
emul, þinut ascuns peste douã secole,
este semnalat de M. Kogãlniceanu în
1841 ºi tradus de G. Coºbuc în 1888,
în „Tribuna“ ºi apoi de Mihai Gavril,
în 1997, sub forma unei cãrþi cu note
ºi comentarii. Versurile sunt scrise cu
uimitoare duioºie, admiraþie ºi cãldu-
rã: „Valahul ce trãieºte / în munþii lui
departe / Nu ºtie de-a cetãþii / pierza-
nii ºi pãcate // Valahul om de cinste /
iubeºte brazda care / I-aduce rodul
dulce / ºi-aleasa desfãtare // O Lisa-
bon, iubite / pe unde am fost umblat /
þinut ca Zlatna noastrã / sã vãd nu Hartã din secolul 10 în care apare Dacia ocupând spaþiu din
mi-a fost dat. // Sunteþi ca o pãdure / Câmpia Panoniei ºi în imediata apropiere a Insulei Margareta
(Budapesta de astãzi) insulã formata de braþele bãtrânului Istru
cu rãdãcini adânci / ce prinsã în clean-
(Dunãrea de astãzi).
þuri / abrupte ºi de stânci / ºi-or cât ar
29
DACIA
magazin
cheierea Pãcii Westfalice.
Ca document istoric de mare im-
portanþã, Mitropolitul Varlaam publi-
cã, în 1645, cartea care se cheamã
„Rãspunsul împotriva catehismului
calvinesc“, în a cãrui prefaþã autorul
afirmã explicit unitatea de neam a ro-
mânilor din Transilvania cu cei din
Þara Româneascã ºi Moldova, confir-
mând de fapt punctul de vedere con-
firmat, cu peste o sutã de ani în urmã,
în 1536, de Nicolae Olahus la Bruxel-
les, primul învãþat care a afirmat în scris
în lucrarea „Ungaria“ existenþa, reali-
tatea ºi evidenþa „unitãþii de neam ºi
de origini a muntenilor, a moldoveni-
lor ºi a transilvãnenilor“.
În perioada rãzboiului de 30 de ani,
principi mai importanþi ai Transilva-
niei au fost Gabriel Berthlen, din 1613
pânã în 1629, ºi Gheorghe Rakoczi I,
din 1630 pânã în 1648.
Sub Gheorghe Rakoczi al II-lea
(1648-1657), vãduva lui Gheorghe
Rakoczi I, pe nume Suzana Larantffy,
înfiinþeazã în anul 1657 ºcoala româ-
neascã Fãgãraº.
Tot în anul 1657, principele tran-
silvan G. Rakoczi al II-lea încheie cu
domnul Þãrii Româneºti, Mihnea al
III-lea, la Târgu-Mureº, un tratat de
alianþã în condiþii de deplinã egalitate.
În 1659 principele Acaþiu Barcsau
scuteºte pe preoþii ortodocºi români
din Transilvania de obligaþia de a da
dijma ºi nona din cereale ºi vite, scu-
tire reconfirmatã în 1663.
Sinodul de la Alba Iulia din 1675,
al Bisericii Ortodoxe din Transilvania,
hotãrãºte sã suspende pe preoþii care
nu slujeau în limba românã, ci în sla-
vonã. De unde rezultã cã în acea pe-
rioadã era susþinut românismul din
Transilvania cu toatã rezonanþa strãi-
nã a numelor de principi.
Poate cã nu este lipsit de interes
sã se consemneze cã, la 1685, istori-
cul român Miron Costin (1633-1691),
în „De neamul Moldovenilor“, inse-
reazã pãrerea istoricului sas L. Topel-
ltinus cum cã saºii din Transilvania
sunt urmaºii direcþi ai dacilor, confu-
zie preluatã din „Getica“ lui Iordanes
30
nr.18 ianuarie 2005
(sec. VI) care, sub codul
get-got, a atribuit istoria
geþilor cãtre goþi. Eroarea
a fost corectatã abia în
1853 de cãtre lingvistul ºi
filologul german Iacob G.
Grimm (1785-1863).
Astãzi se ºtie cã saºii
au venit în Transilvania în
sec. al XII-lea unde au în-
fiinþat „ºapte oraºe“, „Sil-
benburgen“, aºa cum este
ºi astãzi denumitã Transil-
vania de cãtre vorbitorii de
limbã germanã.
Între 1683 ºi 1699 se
desfãºoarã în cea mai
mare parte, pe teritoriul
Ungariei, rãzboiul austro-
turc. În acea perioadã, în-
cep acþiunile de preluare a
suzeranitãþii Transilvaniei
de cãtre Imperiul Habs-
burgic. Una dintre cãile
prin care Viena încerca sã
atragã de partea sa pe ro-
mânii din Transilvania a Nicolaus Olahus (Nicolae
fost aceea de a acorda fa- Valahul)
cilitãþi românilor care tre-
ceau la religia greco-catolicã patro- cãtre mirenii – inclusiv þãrani – care
natã de Papa de la Roma. vor accepta Unirea cu Roma.
Astfel, în 1691, Împãratul Leo- Dar aceastã înlesnire nu se res-
pold I (1658-1705) promulgã o „Di- pectã, nu se acordã ºi nu se aplicã
plomã Leopoldinã“, în care se speci- niciodatã, prevederii în sine opunân-
ficã faptul c㠄Principatul Transilva- du-i-se nobilimea de origine ungarã,
niei este subordonat direct împãra- sãseascã sau secuiascã.
tului“, care acordã drepturi celor pa- Pentru o mai bunã coordonare a
tru religii recepte: catolicã, calvinã, provinciei de cãtre Curtea de la Vie-
luteranã ºi unitarianã. În 1697 Sino- na, din 1712 titlul „Mare Principe al
dul ortodox de la Alba Iulia, sub mi- Transilvaniei“ a fost preluat de îm-
tropolitul Teofil, acceptã Unirea cu pãrat, care la acea datã era Carol al
Roma. În 1699, dupã pacea de la III-lea de Habsburg (1712-1740).
Carlovitz, în care atât Ungaria, cât ºi Ultimul principe al Transilvaniei
Transilvania sunt cedate de cãtre a fost Francisc Rakoczi al II-lea
Poarta Otomanã Habsburgilor, împã- (1704-1711).
ratul Leopold I dã prima „Diplomã
Leopoldin㓠în care recunoaºte cle-
rului unit din Transilvania aceleaºi
privilegii de care beneficia ºi clerul
catolic.
În 1701, împãratul Leopold I dã
a doua „Diplomã Leopoldin㓠care
extinde drepturile „preoþilor uniþi“ ºi
nr.18 ianuarie 2005 DACIA
magazin

ZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILOR

CAROLUS LUNDIUS

De ce trebuie sã auzim de la Carolus Lundius despre Zamolxis ca fiind cel care a dat lumii primele legi
scrise? De ce nici unul din istoricii noºtri nu-l pomeneºte? Oare de ce suedezii se mândresc cu ce noi refuzãm sã
ne mândrim?Când oare istoria noastrã în loc sã înceapã cu înfrângerea noastrã ,cu sfârºitul nostru ca stat,cu
înfrângerea lui Decebal, va începe cu istoria Daciei ºi a regilor ei ?
Iatã de ce ne facem o datorie de onoare în a publica în serial întregul volum ZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL
GEÞILOR.
Prima ediþie a acestui volum sub titlul Zamolxis Primus Getarum Legislator, scrisã de Carolus Lundius a
apãrut în Suedia, în anul 1687. Am gãsit-o rãtãcitã într-un anticariat din Upsala-Suedia, de unde am cumpãrat-o la
un preþ mare, încredinþând-o spre traducere doamnei Maria Criºan . Dr. NAPOLEON SÃVESCU

(Continuare din numãrul trecut)
Rezumat Cap. III, 1-2§1.
Existã unii care resping vechi-
mea legilor noastre, iar în frun-
tea acestora se aflã Coringius
(Hermann Conring - 1606-
1681– fondatorul istoriei drep-
tului german; lucrarea lui de
bazã este De origine juris ger-
manicii (Despre originea drep-
tului germanic), 1643, n.t.).
Principalul lui argument este cã
Goþii (Geþii) la acea vreme nu
ar fi avut litere. Acest motiv este
evident fals, deoarece folosirea
literelor gotice (=getice) în pa-
tria noastrã este strãveche. Lex
Attinis, lex lata pe care o de-
monstreazã Messenius. Grecii ºi
alte popoare au luat litere (al-
fabetul) de la Geþi. La Herodot
ºi Diodor gãsim opinii directe
despre  rãspândirea acestor lite-
re §2. Alt argument al lui Con-
ringius - o panã mai uºoarã.
§1. Sã vã fie clar pentru toþi, cã
cei pe care Antichitatea i-a numit cu o
veneraþie aleasã Geþi, scriitorii i-au
numit dupã aceea, printr-o înþelege-
re  unanimã, Goþi. În acest sens, a fost
un mare numãr de scriitori, dintre cei
mai diferiþi, iar eu nu i-am enumerat
chiar pe toþi. Goþii (Geþii) au întrecut,
în glorie ºi fapte, toate neamurile ºi
toate naþiunile, pânã în ziua de azi; cei
mai mulþi, relatând despre rãzboaiele
ºi bãtãliile dus  de Goþi (ºi Geþi), rã-
mân înmãrmuriþi ºi plin de admiraþie
faþã de ei. Niciodatã nu s-au scris atâ-
tea opere literare ºi istorice, niciodatã
nu s-au promulgat atâtea legi civile ºi
sacre - sunt fãrã egal în lume! De-
spre toate acestea ne stau mãrturie
atâtea genuri literare grãind despre
acele vremuri strãvechi. De aici, ºi
tocmai fals judecatul Andreas Bureus
(Descript. Sueon. Polit., p. m 20),
ale cãrui cuvinte, urmãrite punct cu
punct, constatãm cã nu se abat de la
adevãr: „Cã vechimea legilor noastre
vestgotice s-ar cuveni sã fie socotitã
din perioada în care goþii au plecat de
aici sau puþin dupã aceea, este depar-
te de orice dubiu, cãci ne stã mãrturie
prezenþa Goþilor în Grecia ºi Tracia,
unde se stabiliserã“. Cu el alãturi sau
cel puþin pe acelaºi teren va fi aºezat
ºi strãlucitul Hermannus Conringius
(De orig. Jur. Germ., c. V). ªi aceas-
tã disputã, aratã dupã cum se instru-
menteazã: dacã s-a recurs numai la
jocuri ridicole, ceva arme, aparat sce-
nic, trecând peste cele serioase; pe
acele Herculeene le-a trecut  cu vede-
rea, le-a înlãturat pe datã. De aici ºi
prima reclamaþie, ba încã foarte ve-
hementã. Fãrã îndoialã cã înainte de
Wulfila, acestea au fost literele runi-
ce pe care le-au folosit popoarele
nordice; iar lui Wulfila nici nu i-ar
fi trecut prin minte sã inventeze alte
caractere noi, dacã Goþii se foloseau
deja de cele runice (dar aºa cum
aflãm din cartea lui Bonaventura Vul-
canius, De literis et lingua Geta-
rum sive Gothorum, Lyon, 1597 ºi
din cea a lui Johannes Magnus, Got-
hus, Historia de omnibus Gotho-
rum Sueonumque regibus, Roma,
1554, carte în care s-a publicat, pen-
tru prima oarã, atât alfabetul getic, cât
ºi legile lui Zamolxis, Wulfila s-a fo-
losit de alfabetul getic ca sã-l creeze
pe cel gotic în care a tradus apoi Bi-
blia cunoscutã sub numele de Codex
argenteus, n.t.). Aºadar, Goþii nu ar
fi avut, la acea vreme, alfabet ºi nici
legi scrise. Acestea s-au nãscut de la
Wulfila încoace, adicã cam în jurul
anilor 460. Conringius se sprijinã ºi
pe relatãrile lui Soganienus (istoric
grec din sec. V, n.t.) în care în a sa
Istorie ecleziasticã (VI, 37), îl lau-
dã pe Wulfila pentru meritul de a fi
fost cel dintâi inventator al alfabe-
tului gotic ºi care a tradus în acest
alfabet ºi Biblia. ªi apoi, printr-o
micã evitare, adaugã nãvalnic: „Desi-
gur Wulfila nu a fost primul care a
gândit ºi pus la punct literele gotice,
ci numai le-a dezvoltat ºi adaptat pe
cele greceºti, descoperindu-le pe f ºi
Q“. La fel ºi Claudius, comentatorul
Analelor lui Tacitus (XI, 14), care ar
fi descoperit trei litere noi ºi le-a  adã-
ugat în numãrul celor vechi latineºti,
litere care, zice el, sunt foarte necesa-
re. Despre formele acestora, a se ve-
dea Vertranius. Lucru sigur este cã
folosirea alfabetului fonetic de cãtre
Geþii din patria noastrã (i.e. Suedia)
dateazã imediat dupã Potop, alfabet
descoperit pe niºte pietre splendide de
o mãrime considerabilã, aºa cum ne
relateazã foarte limpede Joannes Mag-
nus (Historia omnibus Gothorum
31
 cmyk
DACIA
magazin
Sueonumque regibus, Roma, 1554,
c. I, cap. 7, tot aici sunt publicate ºi
Legile lui Zamolxis, n.t.): De adãugat,
din acelaºi motiv, legea celui dintâi
Attin pe care o evidenþiazã Messenius
din Cronicile lui Joannes Martinus ºi
care sunt în deplinã concordanþã cu
cele mai vechi codexuri de legi naþio-
nale: aceastã lege  de o mare bogãþie
s-a elaborat în secolul al XVIII-lea de
la Facerea Lumii. De ce? Pentru cã se
dovedeºte, socoteºte Stiernhielmius cã
limba greacã este aceeaºi cu cea care
a fost a vechilor Goþi (adicã Geþi). ªi,
ca sã nu te îndoieºti de nimic, literele
acestei limbi, ca ºi ale celorlalte de alt-
fel, au fost luate de la Geþi (Nu numai
Lundius, dar ºi M. Criºan susþine ace-
laºi lucru  în toate comunicãrile pre-
zentate la congresele internaþionale din
acest an, Târgoviºte, Constanþa, Bu-
cureºti, deja publicate, n.t.). ªi, cel mai
apropiat de spiritul meu, ºi ca sã nu
rãmânã nimic neclar în privinþa litere-
lor acestei limbi care toate provin de
la geþi - ca de altfel în cazul tuturor
celorlalte alfabete, vezi ce spune Cl.
Rudbeckius în Atlantice, unde acest
adevãr este dovedit cu o forþã cu to-
tul aparte. Dar ºi Cl. Salmasius o spu-
ne clar ºi direct cã primii oameni care
au populat Grecia ºi sunt ºi autori ai
limbii eline au fost cei veniþi din re-
giunea nordicã ºi sciticã. ªi la fel stau
lucrurile ºi în alte privinþe (ca sã nu
vorbesc nimic aici de Palamede ºi Si-
monide) - fãrã un motiv întemeiat  foarte firesc ca lucrurile sã stea cum
probabil vei obiecta ºi vei persista în
asta: cã acesta ar fi fost Cadmus, care
cel dintâi ar fi adus literele din Fenicia
în Grecia, prin aceasta însã nu se poate
nega cã primele litere nu au apãrut la
popoarele nordice, dupã cum estimea-
zã mai sus pomenitul Rudbeckius.
Cãci pe drept cuvânt, bãtrânul Hero-
dot (V, 58) mãrturiseºte clar cã Gre-
cii, înainte  de a folosi literele aduse
de la fenicieni de Cadmus, le-au adus
niºte îmbunãtãþiri (le-au adaptat gra-
iului lor). Metarruqmizw, adic㠄ajus-
tez“, „adaptez“, „corectez“; metarruq-
misante, zice Herodot, sfewn oliga,
adicã operând unora din ele simple
modificãri;  sfewn este ionic folosit
în loc de autwn = „lor înºiºi“ / „acelo-
raºi“; interpretarea popularã este mai
puþin reuºitã: „dupã ce au operat niº-
te schimbãri pe ici, pe colo, au înce-
32
put sã le foloseascã“. Cam în acelaºi
chip s-a exprimat ºi Diodor din Sici-
lia (V,  p. 235,  Edit.  Laur.  Rho-
dom.):  „ouk   ex   arh   eurein,   sã se cadã de acord în privinþa acelui
alla   tou   tupou  twn grammatwn
metaqeinai  monon“ („nu  ei -Feni-
cienii - au fost primii care le-au in-
ventat, ci primii care le-au folosit“).
ªi înseºi literele, din respect pentru
adevãr, þi-l aratã, cãci sunt destul de
convingãtoare. În aceastã privinþã,
chiar ºi Tacitus ( Annal. d.l. XI, c.
13, la final) cu totul justificat, amin-
teºte cã literatura greacã nu este ab-
solutã ºi imuabilã. Dupã pãrerea
multor teologi, Fenicienii ar fi luat li-
terele de la Iudei, iar iudeii de la Moi-
se. Poziþionarea nu este de negat:
Pãmântul ºi axa lui care înclinã spre
rãsãrit se sfârºesc cu Arabia; la sud
se aflã Egiptul; la apus, fenicienii ºi
marea; la nord, lateral, de-a lungul
Siriei, dupã Tacitus ( Hist., lib. V, c.
6, Annal., l.d. XI, c. 14; vezi ºi Eu-
pol. Lib. de regibus, Clement. Strom.,
lib. I, Horn De convers Ind., lib. I, c.
4). Cel care afirmã totuºi cã literele
feniciene au pãtruns în Grecia prin
Egipt, susþine ºi vanitatea egiptenilor,
cãci se poate prea bine ca inventatorii
literelor sã fie unii, iar grecii sã le fi
primit de la alþii (în cazul de faþã, ge-
þii, iar grecii nu le-au primit direct de
la ei, ci prin intermediul fenicienilor
sau egiptenilor; dar cum geþii locui-
serã deja Grecia în Antichitate, era
au fost arãtate mai sus; apoi, într-un
al doilea val, sã fi fost aduse ºi de
Cadmus, n.t.).
§2. Totuºi, rãmâne ferm pe ace-
eaºi poziþie Conringius, susþinând cã
înainte de sueoni ºi goþi, danii (i.e. Da-
cii din Dacia de Vest, azi Danemarca,
n.t.) au fost aceia care s-au folosit, cei
dintâi, de legi scrise: „cãci se obiºnuia
ca primii autori ai legilor sã laude regii,
pe Valdemar I ºi pe Valdemar II la al
cãror nume se mai adãuga ºi adjecti-
vul Scanicae ºi Sialandicae, cum a fost
cazul legii promulgate în anul 1163, sub
Valdemar I, ºi Cimbricae (în legile noas-
tre figureazã sub numele de Jutarum,
„Dacia de Vest“), cazul legii promul-
gate în 1240, sub Valdemar II ºi aceste
legi erau, în mare parte, întocmite dupã
modelul jurisdicþiei saxonice, dupã cum
relateazã Arnoldus Huitfeldius, Mare-
nr.18 ianuarie 2005
le Cancelar al regelui Daniei“. (Praef.
Leg. Prov. Fion.). Dar încãpând pe
mâini neexperimentate, a fost simplu
drept (legi), aºa cum s-a putut vedea,
fie cã a fost vorba de corectori prin-
ciari, fie de autori prea zeloºi care s-au
situat deasupra regilor, lãudaþi mai sus
de cãtre Conringius. Dar la început nici
nu era nevoie de un consens, cãci prin-
tre altele, ºi prin diferitele chipuri de a
pleda ºi prin acordarea de termeni spa-
þiaþi, în darea hotãrârilor în procese
având ca temã cultul profan al zeilor,
acestea erau primite din partea celor
cu putere de discernãmânt sau aplau-
dând sau respingând zgomotos hotã-
rârea (Nu am certitudinea înþelegerii
corecte a frazei, n.t.). Iatã cã este o
întreprindere grea sã fac o incursiune
în istoria strãveche a unui popor foar-
te cultivat, la care au fost legi de tipul
celor pomenite. ªi ceea ce þine separat
de scani (scandinavi) cu siguranþã cã
sunt foarte asemãnãtoare cu cele ale
goþilor, pentru cã din simpla compara-
re a legilor, socot cã se clarificã totul
destul de bine, care, aºa cum sunt, sunt
cenzurate prin erudiþia acestor legi. ªi
nici nu este de mirare, cãci mai de mult
Scania a fost o parte a Regatului, a fost
cãmara Goþiei (un adevãrat dulap unde
se pãstrau alimentele pentru goþi). Re-
gele Amundus /Slemme/ a fost cel care
a separat Goþia de celelalte þãri, prin
graniþe. Vezi ºi fragmentele de legi ca
anexã la legile vestgotice: Am gamble
Wästgiotha Kämärken emillan Sweri-
ge och Danmarck („Despre graniþele
vechi ale Goþiei de Vest cu Sueonia ºi
Dania“). Cât priveºte legile Danilor
(Dacilor de Vest), închipuieºte-þi o în-
grãmãdire de cuvinte alandala (în text
este verbotenus, cuvânt care nu figu-
reazã în Quicherat, n.t.), fiindcã distin-
sul Conringius cam aºa înþelege (lucru
cu care nu poþi fi de acord fãrã a roºi);
poate  tocmai de aceea nu este urmã-
rit cu seriozitate, cãci chiar ºi în legã-
turã cu sueonii ºi goþii, în faþa cuvinte-
lor clare despre legi, încrederea în au-
tori este de neînvins ºi prin permanenþa
foarte sigurã a unor documente de ar-
hivã se poate sigur trage o concluzie
trainicã fãrã nici, o ºovãire.
(Continuare în numãrul urmãtor)
5 948394 040019 07