Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

1. Mulţimea numerelor reale
1.. Scrierea în baza zece:

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d
a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unităţilor;

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 = = a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001
e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor. 2. Fracţii -Fracţii zecimale finite: a, b = -Fracţii zecimale periodice:-

ab ; 10

a, bc =

abc ; 100

ab − a abc − a ; a, (bc) = ; 9 99 abc − ab abcd − ab mixte: a, b(c ) = ; a, b(cd ) = ; 90 990
simple: a, (b) =

3.. Rapoarte şi proporţii

a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0; = = k, n ∈ Q* , b b b⋅ n
k se numeşte coeficient de proporţionalitate ; Proprietatea fundamentală a proporţiilor:

a c = ⇒a⋅ d = b⋅ c b d
4. Proporţii derivate:
⎧ ⎪ ⎪ a c ⎪ = ⇒ ⎨ b d ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ b d sau = a c a = a ± b c a a + c = b b + d d c a b sau = = b a c d c a ± b c = sau ± d b a a − c = sau sau b b − d ± d d a2 c2 . = 2 b d 2

2

5. Sir de rapoarte egale:

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )
proporţionale ⇔

a a + a 2 + a 3 + .... + a n ; a1 a = 2 = ......... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n sunt direct

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers
proporţionale

a a1 a 2 = = .. = n = k . b1 b2 bn

⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Proprietăţi:
⎧ ⎪ a, ⎪ ⎨ 0, ⎪ ⎪− a, ⎩ a〉0 a = 0 a 〈0
2. 4. 6. ;

a

def

1. 3. 5. 7. 8. 9. 10.

a ≥ 0, a = −a,

∀a ∈ R ; ∀a ∈ R ;
;

a = 0, a = b,

⇔ a = 0; ⇔ a = ±b ;
;

a ⋅b = a ⋅ b

a a = b b

a − b ≤ a±b ≤ a + b
x = a, ⇒ x = ± a,

a〉 0 ;

x ≤ a, x ≥ a,

⇔ x ∈ [− a, a],

a〉 0 ; a〉 0 .

⇔ x ∈ [−∞,− a] ∪ [a,+∞],

7. Reguli de calcul în R
2 2

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ; 2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ; 3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3

4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
2

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ; 8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) . 8. Puteri cu exponent întreg

a n def
1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0; 2. a m + n = a m ⋅ a n 3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b
n n n

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a
n factori

5. ( a m ) n = a m ⋅ n 6. a − n =
n

1 ,a ≠ 0 an

an ⎛a⎞ 7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0 b ⎝b⎠ 8. a m = a n ⇔ m = n.

4.

am = am−n ; a ≠ 0 n a

9. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi 1. 2. 3. 4. 5.

a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R

a ⋅b = a ⋅ b a b = a ,b ≠ 0 b
n

an = ( a )n = a 2 , a± b = a + a2 − b a − a2 − b ± 2 2

unde a²-b=k² .

4

x+ y 2 Media geometrică m g = x ⋅ y
Media aritmetică m a = Media ponderată m p =

10. Medii

p⋅x+q⋅ y ; p, q − ponderile p+q 2 2 xy Media armonică m h = . = 1 1 x+ y + x y 2 xy ≤ x+ y
11. Ecuaţii

Inegalitatea mediilor

xy ≤

x+ y 2

b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0 a
x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ; a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 = − b ± b 2 − 4ac . 2a

a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1)
12. Procente p % din N =

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2

.

p ⋅N 100

5

D=

S ⋅ p⋅n …. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei 100 ⋅ 12

sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă . Cât la sută reprezintă numărul a din N. x % din N =a ⇒ x = 13. Partea întreagă

a ⋅ 100 . N

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1) 2. [x ] ≤ x < [x ] + 1

[x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1 4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R 5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z 6. Dacă

{x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dacă x ∈ R ⇒

[[x]] = [x] ∈ Z [{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}
1⎤ [x] + ⎡ ⎢ x + ⎥ = [2 x ] , ⎣ 2⎦
∀x ∈ R

8. Identitatea lui Hermite

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R 10. Prima zecimală, după virgulă, a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

6

3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a. a. (n − 1) a12 + . 14.2.. ( ) 12. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r 1< ⇒ > . ≥ 2 a2 + b2 6. c ∈ R 2 2 ( ) a 2 + b2 + c2 1 ≥ (a + b + c ) ∀ a. 2 ⎝ 2 ⎠ a a a+r . b ∈ R ⎝ 2 ⎠ a+b 2 ≥ ab ≥ . Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0. c ≥ 0 3 2 ≥ 2(a1a2 + . ∀ a. < = k ...1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1 2. ∀r > 0.. ≥ a+b 8. n a + .. + a n ) .. c ∈ R 3 a+b+c 3 10. b. b > 0. ∀ n ∈ N 2 a n + bn ⎛ a + b ⎞ 13.k −1 k + k −1 2 k 1 1 > = k +1. a a 1 1 4. a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0. + an 9. c ∈ R a2 + b2 5. ≥⎜ ⎟ . a > 1 ⎛a+b⎞ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a. b > 0 1 1 2 + a b 7. + a 2 1 ( ( 2 n ) ≥ (a 2 ) 1 + . a + b + c ≥ a + b + c ∀a.. ∀n ∈ N . b. b. b..a1an + a2 a3 + .k . ∀r > 0 b b b+r 7 . a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a.. + an −1an ) 11. 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m. n ∈ N 1 1 3. 2 k k + k +1 1..

. ± a n ≤ a1 + . b. n 21. 16. xn < 0 si ∏ i =1 n xi = k constant ⇒ x1 + .. 18. + pn 8 . 1 1 1 1 1 = ≤ = − 2 n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n 1 1 1 1 < = − n! (n − 1)n n − 1 n 20. Dacă x1 ...15. c pot fi lungimile laturilor unui triunghi a = y + z .. i = 1... y.. ⎜ ⎟ ⎝b⎠ ≥ 1 a ≠ b ∀ a.x n e maxim când x1 = . a −b * dacă şi numai dacă ∃ x. m ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1...x npn este maxim când x1 x x k = 2 = . c = x + y... a ± b ≤ a + b . n ∈ Z . Dacă. b ∈ R sauC .. 17. = x n = .. + x n = k = constant atunci x 2p1 ⋅ x 2p1 .. + x n e n minimă atunci când x1 = . xn ≥ 0 si x1 + . pi ∈ N * . + a n .. b ∈ Z . z ∈ R+ a. a1 ± a 2 ± . in R sau C . 25.. b... a.. b > 0 . + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 . a.. n ⎛a⎞ 22.. x n ≥ 0 si x1 + .. c ∈ R+ a+b b+c c+a + + ≥ 6.. m.. b = x + z. a − b ≤ a − b in R sau C .... a. = xn = k. Numerele pozitive a. n = . Dacă x1 .i * ⇒ 23.. 26. n p1 p2 pn p1 + .. 19. c a b 24.. x1 ... x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a..

Teorema lui Jensen: f ( x1 ) + f ( x2 ) ⎛ x1 + x2 ⎞ ⎟ ≤ (≥ ) 2 ⎝ 2 ⎠ f ( x1 ) + ... 30.. + a1 an ≤ n a1 . i = 1. + an ⎝ a1 ⎞ 2 ⎟ ⎟ ≥ n . + an )(b12 + . 2 + . (Ι interval) si f ⎜ ∀xi ∈ Ι ... ai aj 31. Inegalitatea mediilor n 1 1 + . β ⎞ α ⎛ a1β + ..... n 29..a n ≤ a1 + .... β ∈ R. ∀ ai ≥ 0. ⎠ egalitate când ai = aj . bi ∈ R. + anbn ) ∀ai . + a n ⎝ 2 1 2 n ⎞ a1 + . ⎜ ⎜ ⎛ a + . n.. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz. ∀i. ∀ai .. bi bj 2 1 2 (a α α ⎛ a1 + .. + an ⎟ ⎜ ⎟ ≥⎜ n ⎠ ⎝ 1 ⎞β ⎟ ⎟ .Inegalitatea lui Bernoulli: (1 + a )n ≥ 1 + na. + a n ⎟ ⎟ ≥ n ⎠ 1 2 33.. ⎠ 1 ⇓ 32. + bn2 ) ≥ (a1b1 + . + an ⎜ ⎜ n ⎝ α .. + a n )⎜ ⎜ ⎛1 1 + .... j = 1. n. 9 .. x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ ) n n ⎠ ⎝ Dacă f : Ι → R. i = 1. + a n ..27. ∀n ∈ N .α ≥ β . 28. + xn ⎞ ∀x1 .. (a1 + a 2 + .... Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = . + f ( xn ) ⎛ x + .. a ≥ −1. n. bi ∈ R+ .

A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B≠B×A A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B) A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B) 10 . A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) B 11. A Ø=A 5.3. Operaţii cu mulţimi. (A B)= (A B)= ( A)=A A A B B (A B) 9. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: A (B C)=(A B) (A C) 7. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei: A A=A A A=A A Ø=Ø 4. A E. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C 2. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei: A B=B A A B=B A 3. 1. A.B E. A\B= 10. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: A (B C)=(A B) (A C) 6. 8.Mulţimi.

p ‫ך‬p =F . p q = q p 8. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p). ‫ך(ך‬p)=p 9. Relaţiile lui de Morgan 1. (p q) r = p (q r) (p q) r = p (q r) 11. ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q . p ⇒ q ‫ך‬p q.12. p ‫ך‬p =A 10. p A = p . p (q r) = (p q) (p r). p q = q p . ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q. p F = p p F = F 11 . 3. 6. ‫ך‬p p = F. 5. ‫ך‬p p=A. p A=A 7. 4. 2. p (q r)=(p q) (p r).

…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri. ∀n ∈ N Orice şir are o infinitate de termeni.. definită prin f(n)=a n Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general .. (bn ) n sunt egale dacă a n = bn .4.2.6.. a3 .şirul numerelor pare 2. unde a1 .1. Două şiruri ( a n ) n .5. Şiruri Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0.…. Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R . a3 sunt termenii şirului iar indicii 1.4.…….. a 2 . b) cu ajutorul unei formule a n =2n c) printr-o relaţie de recurenţă. a n +1 = a n + 2 Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi : 5. Un şir poate fi definit prin : a) descrierea elementelor mulţimii de termeni.. a1 .. a n Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 ..3.3. Progresii 1.5. 12 .…….2.. a 2 .. reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir. 2.6. ai . i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.4. un şir de numere reale este dat în forma a1 .4...8.. a 2 ..5.

an. 9. x4 = u + 3v. Termenul general este dat de : an = a1 + (n −1)r 4.2. Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi: an+1 = an + r.v ∈ ℜ . x3 = u + v . a1 + 3r .v ∈ ℜ . 1. x2.……. Trei numere x1. ∀n ≥1 2. ∀ u. x3. Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi : ak + an−k+1 = a1 + an 5. x2 = u – v . Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 .a2. Suma primilor n termeni : Sn = (a1 + a n ) ⋅ n 2 6. a m − a n = (m − n )r x2 = u 7. a1 + r . x2. a1. a1 + 2r . an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔ an = a n −1 + a n +1 2 3. Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r. 8. … an-1. x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v x3 = u + v ∀ u. Patru numere x1. x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v. Dacă ÷ ai ⇒ ak ak +1 〈 ak +1 ak + 2 13 . numit raţia progresiei aritmetice.

. bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi ⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1 n −1 3. 7. … bn-1.. 1. b1 ⋅ q. x2. v ∈ R*+ 14 . x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 = u v x1 = x2 = u x3 = u ⋅ v .b2. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q .. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q. Patru numere x1.. ∀u . x3. Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q 4. b1. numit raţia progresiei geometrice.4. Şirul termenilor unei progresii geometrice : b1 .. bn.. ∀ n ≥ 1 2. b1 ⋅ q 2 . v ∈ R*+ 8. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice : Sn 1− qn = b1 ⋅ 1− q 6. x4 se scriu în progresie geometrică astfel : u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u . Trei numere x1.b1 ⋅ q n .. Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn 5. x2.

2) Funcţia ƒ este surjectivă.dacă ∀ x. ƒ(x)=y. IV. dusă printr-un punct al lui B. III. Funcţii I. dacă orice paralelă la axa 0x.5. 1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă . funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1. 1A: A→A prin 1A(x) =x.y ∈A. intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct. ∀ x ∈ A. Fie ƒ: A→B.dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y.are o singură soluţie. există cel puţin un punct x ∈A. intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul.î. 3) Funcţia ƒ este surjectivă.î. daca ƒ(A) =B. II. 15 . a. dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B. x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y). 1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. dacă ∀ y ∈ B. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y. 1)Funcţia ƒ este surjectivă. 3) Funcţia f este injectivă.pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x. 1) Funcţia ƒ este injectivă. dusă printr-un punct al lui B. dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct. 2) Funcţia ƒ este injectivă. 2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a. 2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y) 3) ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

atunci g o ƒ este bijectivă. două funcţii.atunci 6) g o ƒ este descrescatoare. atunci g o ƒ este periodică. atunci ƒ este injectivă si g surjectivă.din ƒ o u =ƒ o v. atunci ƒ = g. 10) VI. Dacă g o ƒ este injectivă. Funcţia ƒ este surjectivă. 1) Dacă ƒ si g sunt surjective. Dacă ƒ este periodică. atunci g o ƒ este injectivă. 9) Dacă ƒ este impară si g pară.atunci g o ƒ este surjectivă. Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare. Fie ƒ: A→ B si g:B→C.atunci g o ƒ este 4) (strict) crescatoare. Dacă g o ƒ este bijectivă. rezultă u=v. 2) Dacă ƒ si g sunt bijective. atunci g este surjectivă. din u o ƒ = v o ƒ.v: X→A. atunci g o ƒ este pară. daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. atunci g o ƒ este pară. atunci g o ƒ este 5) (strict) descrescatoare. 7) Dacă ƒ este pară. 8) Dacă ƒ si g sunt impare. Dacă ƒ. VII. Dacă ƒ si g sunt monotone.v :B→Y. Dacă ƒ si g sunt injective.Y mulţimi oarecare. Dacă g o ƒ este surjectivă. atunci ƒ este injectivă. dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. rezultă u=v 16 . Fie ƒ: A→B si X. 3) Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare. atunci g o ƒ este impară.g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ. Fie ƒ:A→B si g: B→C. două funcţii.V. de monotonii diferite. Funcţia ƒ este bijectivă.

i. B ⊂ E. Atunci ƒ este injectivă <=> este surjectivă.B ⊂ E. 17 . Fie ƒ : E → F. atunci ƒ este constantă. b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B). 1. 3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B). ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}.B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B). 1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A. 2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E. atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a. B ⊂ E. c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B). IX. atunci 1)ƒ injectivă <=> (∃) g : F →E (surjectivă) a. Fie ƒ: E → F. astfel încât ƒ(A)=B. 2) ƒ surjectivă <=>(∃) g : E→F (injectivă) a. atunci a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B). ∀ A.atunci ƒ este injectivă. XI. g o ƒ=1E.atunci ƒ-1 este impară.i. 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară.VIII. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A. d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B). 1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă. 2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă. ƒ o g =1F 3) ƒ bijectivă <=> inversabilă.Fie ƒ: E→ F si A.i. Fie ƒ : E → F si A⊂ E. X.

d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B). b. f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − 2a ⎠ 4a ⎝ Δ⎞ ⎛ b Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − . ∀x ∈ R . 18 .2.− ⎟ . 2 a. c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B). x1. Δ⎞ ⎛ b .Fie ƒ: E → F si A. b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B). unde ⎝ 2a 4a ⎠ Δ = b2 − 4ac a〉 0 f este convexă.B ⊂ F atunci a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B). f ( x) = ax 2 + bx + c.− ⎟ . e) ƒ-1 (F) = E.punct V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ de minim. ∀x ∈ R . Funcţia de gradul al doilea Forma canonică a funcţiei f:R→R. Δ〈0 . c ∈ R. a ≠ 0 este Δ b ⎞ ⎛ .x2 ∈ C f(x) >0.

+∞). x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. ∀x ∈ (−∞. x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0. b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. f(x)<0. ∀x ∈ R .+∞) . ∀x ∈ ( x1 .Δ = 0 . 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .− ⎟ funcţia este strict descrescătoare. x1 ] ∪ [ x 2 . funcţia este strict crescătoare 2a 19 . x 2 ) b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞.

x1=x2 ∈ R f(x) ≤ 0. ∀x ∈ R .− ⎟ .+∞) 20 . ∀x ∈ [ x1 . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0.x2 ∈ C f(x) <0. f(x)<0. x1 ) ∪ ( x 2 . Δ⎞ ⎛ b . ∀x ∈ (−∞. x1.punct de V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ maxim Δ = 0 . x 2 ] .a<0 funcţia este concavă Δ 〈0 . ∀x ∈ R .

Atunci: 1. 4. conjugatul lui z1 5. 3.+∞). z=a+ib=Re z+Im z OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE Fie z1 = a + ib. NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ ⎧ ⎫ C = ⎨z z = a + ib. . z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d. funcţia este strict descrescătoare. z 2 = c + id . a. b ∈R. z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d = 2 +i 2 2 z2 c +d c +d2 1 b a 6. z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c). 2. 2a 6. = 2 −i 2 2 z1 a + b a + b2 21 .− ⎟ funcţia este strict crescătoare.b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ). 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− . z1 = a − ib. NUMERE COMPLEXE 1. i2 = −1⎬ ⎩ ⎭ .mulţimea numerelor complexe.

4k +2 3. i i 1. z n = z n 8. i = = −i . 1 −1 1 −n 5. z = 0 ⇔ z = 0 4. i 4k 4 k +1 6. 2. i = n . z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 5. n par ⎪ = (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨ ⎪− i n . n impar ⎩ n n n PROPRIETĂŢILE MODULULUI z = a 2 + b 2 . i = i. ‚-‚ dacă b negativ 22 . z ≥ 0. ECUAŢII: z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z z2 = a + ib ⇒ z1. z2 ≠ 0 z2 z2 z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 7.PUTERILE LUI i = 1. z ∈ C . z ⋅ z = z 2 3.2 = ±⎢ ±i 2 2 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ‚+’ dacă b pozitiv. 2. complexe 1. i = −1 . i −n ⎧i n . 4 k +3 4.modulul nr. i = −i .2 = ± a + ib ⇒ ⎡ a + a2 + b2 2 2 ⎤ a a b − + + ⎥ z1. z = z z1 z1 = . 6.

ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1. III ( a . b) ∈ I ( a . a ρ = z = a + b se numeşte raza polară a lui z 2 Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) . 2 = −b±i −Δ daca 2a Δ〈0 NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ GEOMETRICĂ Forma trigonometrică a numerelor complexe: z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) . si exista k ∈ Z a.i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 ) z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 ) 23 . b ) ∈ IV ϕ = arctg b + kπ . ⎪ ⎪ k = ⎨1. 2 = − b ± b 2 − 4ac 2a daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau x1. z1=z2 ρ 1 = ρ 2 . ⎧0. b ) ∈ II . ⎩ 2 (a. ⎪ ⎪ 2.

f(x)= a x . k ∈ 0.∞). f: R→ (0. x.1 1 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )] z1 ρ 1 z2 ρ2 = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ 1 z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ).b ∈ (0.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2 Proprietăţi: Fie a. FUNCTIA EXPONENTIALĂ Def. y ∈ R ⇒ 24 . a ≠ 1 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2 Dacă a ∈ (0. n ∈ R ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ n z = n ρ (cos 1 + i sin 1 ). a. a〉 0. b ≠ 1. n − 1 1 1 n n n n 7. ∞ ).

a. a〉 0. a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. a ≠ 1. ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a f ( x ) = a g ( x ) .1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 25 .a x ⋅a ⋅b y x y = a = a x+ y x (a a a (a ) x y )x ⋅a y = a x⋅y = a x x− y . a f ( x ) = b g ( x ) . b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b 4. a. a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) 3. a f ( x ) = b. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei exponenţiale. b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b 2. Inecuaţii a>1. 5.a ≠ 0 x x a ⎛ a ⎞ ⎜ ⎟ = b ⎝ b ⎠ 0 a = 1 a − x . b〉 0. a〉 0. nu se defineste a x pentru Tipuri de ecuaţii: 1.a ≠ 0 a x a 〈 0 .b ≠ 0 = 1 .

∞). m ∈ R ⇒ Proprietăţi: a y = x 〉 0 ⇒ y = log a a x a log log x ⋅ y = log x = log y a a x + log a y a x − log y 26 .FUNCTIA LOGARITMICĂ Def: f:(0. c ≠ 1.x>0 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2 Dacă a ∈ (0. b. a. x. a〉 0.∞) →R. y ∈ (0. ∞ ).b c ∈ (0.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2 Fie a. a ≠ 1 . f(x)= log a x .

log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. g 〉 0. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) 3. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice. log log log b log b . ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a = 1.1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 27 . Tipuri de ecuaţii: 1. log a a b m = m log b a a b a a b = c c c a 1 log x = a a log x = log b b = c log a 1 = 0. log g ( x ) Inecuaţii a>1.log log a log a a m = m. 5. f . f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b 2. a . log f ( x ) g ( x) = b. log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b 4.

. nb 0 1 n (1’) Proprietăţi: 1. Newton a extins-o şi pentru coeficienţi raţionali.... Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 .. BINOMUL LUI NEWTON În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a găsit următoarea formulă pentru dezvoltarea binomului (a+b)n..2b+…. C n .8.. TEOREMĂ: Pentru orice număr natural n şi a şi b numere reale există relaţia: n n k n−k k (a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +.. Numărul termenilor dezvoltării binomului (a+b)n este n+1..... n=2k 28 .. Este necesar să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al acelui termen. C n se numesc coeficienţii binomiali ai dezvoltării... Deşi formula era cunoscută încă din antichitate de către matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123).. Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>….. +C nb n a ⋅b + (1) Numerele C n .....+(− 1 )kC +(− 1 )nC n a ⋅b +........ Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar coeficientul binomial este C41 =4. +C . Pentru (a-b)n avem următoarea formă a binomului lui Newton: k n−k k n n (a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −.>Cnn daca n este par. Dacă n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvoltării este Cnk şi este cel mai mare. Dacă n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari...... .

Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>….. k =0 n (4) 4.. Relaţia de recurenţă între termenii succesivi ai dezvoltării este următoarea: Tk + 2 n − k b = ⋅ Tk +1 k + 1 a (5) 5.1 .. egal depărtaţi de termenii extremi ai dezvoltării sunt egali între ei.. Cn = Cn (2) k n−k 3....... Pentru a=b=1 se obţine n 0 1 2 n n n n n (6) ceea ce înseamnă că numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n .. Coeficienţii binomiali din dezvoltare. k =0. C +C +C +...2.+C =(1+1 ) 29 . n=2k+1.. Termenul de rang k+1 al dezvoltării (sau termenul general al dezvoltării) este Tk+1 =Cn an−k ⋅bk .. . 2.>Cnn daca n este impar.. n (3) k ⇒ Formula binomului lui Newton scrisă restrâns are forma: (a + b )n = ∑ C n k a n − k b k ..

y). vectorii care au aceeaşi direcţie. acelaşi modul şi sensuri contrare: . mulţimea tuturor segmentelor orientate care au aceeaşi direcţie.direcţie. . Se numeşte vector. Definiţie: Se numesc vectori egali. o pereche ordonată de puncte din plan.y0). dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă cu aceasta.normă). acelaşi sens şi acelaşi modul.sens.modul(lungime. indicat printr-o săgeată de la originea A la extremitatea B. Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 .AB = BA . dat de lungimea segmentului AB.9. .modulul vectorului AB unde A(x0. Observaţii: Orice vector AB se caracterizează prin: . Vectori şi operaţii cu vectori Definiţie: Se numeşte segment orientat. B(x. Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B. Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau după regula paralelogramului: 30 . aceeaşi lungime şi acelaşi sens cu ale unui segment orientat.

În caz contrar se numesc necoliniari. Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. v = λ ⋅ u . vectori necoliniari Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a. ∀λ ∈ R Daca λ ≠ 0. λ ⋅ v are direcţia şi sensul vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 . vectori coliniari Teoremă: Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare. v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v . 31 .i.λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0.

( ) 32 . Baza i. Definiţie: Fie XOY un reper cartezian.0). ( ) B(0. Considerăm punctele A(1. b . Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. C sunt coliniare ⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra. direcţiile axelor şi sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY. α . x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 . AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari. Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci ∃x.i. β se numesc coordonatele vectorului v în baza a. B.i.Punctele A. Vectorii a şi b formează o bază. Ei au modulul egal cu 1.1). AB = λ ⋅ AC . Oricare ar fi vectorul v . există α . Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor de coordonate. j se numeşte bază ortonormată. y ∈ R a. β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b .

Atunci: 1) u + v are coordonatele (x+x’. atunci: AB = rB − rA 33 .yA v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Teoremă: Fie u ( x. y=yB. y ' ) . α ∈ ( .xA. y ). Atunci: π π α ∈ [0. y ). ∀u. ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0. y ' ≠ 0.y+y’). 2 Vectori de poziţie. i ⋅ i = j ⋅ j = 1. y ' ) sunt coliniari x y ⇔ = = k . u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u. 3) u ( x. λ y’). v( x' . u ⋅ u = u ≥ 0. π ] ⇒ u ⋅ v〈0 u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0. v( x' . π ].v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB. rB sunt vectori de poziţie. u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0. cos α = x ⋅ x'+ y ⋅ y ' x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2 2 2 Fie u ( x. Dacă rA . 2) ∀λ ∈ R. v( x' . x' . λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’. y ' ) nenuli. y ). ⇔ xy '− x' y = 0. i ⋅ j = 0. x' y ' 4) Produsul scalar a doi vectori nenuli. v). α ∈ [0.

10. Funcţii trigonometrice
Semnul funcţiilor trigonometrice:

Sin: ⎢ −

⎡ π π⎤ , → [− 1,1] ⎣ 2 2⎥ ⎦

⎡ π π⎤ arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥ ⎣ 2 2⎦

Cos: 0, π → − 1,1

[

] [

]

arccos:[-1,1] → [0, π ]

34

Tg: ⎜ −

⎛ π π⎞ , ⎟→R ⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞ arctg:R→ ⎜ − , ⎟ ⎝ 2 2⎠

Reducerea la un unghi ascuţit
Fie u ∈ (0,

π

2

) Notăm sgn f= semnul funcţiei f; cof = cofuncţia lui f

π ⎧ sgn f (k ± u ) ⋅ sin u, k = par ⎪ ⎛ π ⎞ ⎪ 2 sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru ⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar ⎪ 2 ⎩
celelalte;

π ⎧ sgn f (k ± u ) ⋅ f (u ), k = par ⎪ ⎪ 2 În general, f ( k ± u ) = ⎨ 2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar ⎪ 2 ⎩ π

35

Ecuaţii trigonometrice

Fie x un unghi, a un număr real şi k ∈ Z .

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ( − 1)
k +1

arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ
arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z
Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi funcţie a aceluiaşi unghi; Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2 x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0 Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori; Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x; Ecuaţii de forma:

a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = −

c ⇒ a

c x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ a

a sin x + b cos x ≤

a2 + b2

Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii trigonometrice se pot pierde soluţii;

36

sin α 2 1 − sin α tgα 1 cos α = ± . 2 2 1 + cos α 1 − cos α α α cos = ± . tg (α − β ) = . sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α . 5. 1 + tg 2α 1 + tg 2α cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β . ctgα + ctgβ ctg (α − β ) = =± 1 − cos 2 α ⇒ cos α tg 2α + 1 = 1 . 4. α cos α . sin α = ± . 2. tg (α + β ) = 1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ ctgα ⋅ ctgβ − 1 . sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α . 15. 2 2 2 2 α α 1 − cos α 1 + cos α . 12. 6.FORMULE TRIGONOMETRICE 1. 7. sin α = ± 1 − cos α 2 α ∈ R tgα = ± 3. sin 2 α = . ctg 2α = . ctg = ± tg = ± 2 1 + cos α 2 1 − cos α 2 ctg α − 1 2tgα . sin = ± . sin 2α = 2 sin 11. sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α . ctgα − ctgβ 10. cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β . cos 2 α ctg (α + β ) = ctgα ⋅ ctgβ + 1 . tgα + tgβ tgα − tgβ . cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α 1 + cos 2α 1 − cos 2α cos 2 α = . 14. tg 2α = 2 2ctgα 1 − tg α 37 . 13. 8. 9.

α 2 α 19. 2 α ctgα = 1 − tg 2 2tg α 2.16. tg α 2 = sin α 1 − cos α = = 1 + cos α sin α 2tg 1 + tg α 2 . 2tg 1 − tg α 2 . α 2 2 3 sin 3α = 3 sin α − 4 sin α . 3 3tgα − tg 3α tg 3α = 1 − 3tg 2α ctg 3α − 3ctgα . 2 cos α = 1 − tg 2 1 + tg α 2. ctg 3α = 3ctg 2α − 1 1 ctg 18. 2 2 α sin a + sin b = 2 sin a+b a−b ⋅ cos 2 2 a−b a+b sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos 2 2 cos a − cos b = −2 sin a+b a−b ⋅ sin 2 2 a−b a+b cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos 2 2 sin( a + b) cos a ⋅ cos b tga + tgb = tga − tgb = sin( a − b) cos a ⋅ cos b sin(b − a ) ctga − ctgb = sin a ⋅ sin b ctga + ctgb = sin(a + b) sin a ⋅ sin b 38 . sin α = 2 . tgα = 17. cos 3α = 4 cos α − 3 cos α .

sin a ⋅ cos b = sin( a + b) + sin( a − b) 2 cos a ⋅ cos b = sin a ⋅ sin b = cos(a + b) + cos(a − b) 2 cos( a − b) − cos( a + b) 2 arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ) arcsin x+arccos x= π 2 1 π arctg x+arctg = x 2 arctg x +arcctg x= π 2 arccos(-x)= π -arccos x 39 .

şi θ = m(〈 d . Dreptele d şi d’ sunt paralele Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’. Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală): y − y1 y=mx+n. B(x2. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0.b’.y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0 2. b ≠ 0. x y 5. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’.y0) şi o direcţie dată( are panta m) y-y0=m(x-x0) 4.c’ ≠ 0. unde m = tgϕ = 2 este panta x 2 − x1 dreptei şi n este ordonata la origine. ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN 1. Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d) Punctul M(x0.y2): y − y1 x − x1 = y 2 − y1 x 2 − x1 3. Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1. d ' ) a b c Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠ a ' b' c ' 40 . Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1.y1). Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1. a.11. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’ ⇔ m=m’şi n ≠ n’. a b 6. Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este m − m' tgϕ = 1 + m ⋅ m' 7.

AB|| CD ⇔ ∃α ∈ R*. a ). B(x2. B(x2.a b c = = a ' b' c ' a b Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔ a ' b' ab’-ba’ ≠ 0. Dreptele AB şi CD sunt paralele.y2) este AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) 2 2 Distanţa de la un punct M0(x0. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare.y2). Dreptele d şi d’ coincid ⇔ cos θ = v ⋅ v' v ⋅ v' = a ⋅ a ' +b ⋅ b ' a 2 +b 2 ⋅ a ' +b' 2 2 unde v (−b .y1). C(x3. a. Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare. d ( M 0 . h) = a2 + b2 41 .y4) în plan.y1) şi B(x2. Fie punctele A(x1.y3). d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0 8. C(x3. D(x4. a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor d şi d’.y3) să fie coliniare este: y 3 − y1 x − x1 = 3 y 2 − y1 x 2 − x1 9.y1). Distanţa dintre punctele A(x1.î AB = α CD sau mAB=mCD.y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c .y2). v' (−b' . AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 Condiţia ca punctele A(x1.

a)(x0 . C ( O . b) respectiv O(0.x2) + ( y.y1). 0) si raza „r” (x .a)² + (y + b)² = r² . x² + y² = r² 3. y0) (x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv (x .b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m² 5.a) + (y . Ecuatia normala a cercului 42 .12. Ecuaţia cercului de centru: O(a.y1)(y . CONICE 1. numit centru se numeşte cerc.0) : y = mx ± r 1 + m² O(a. Ecuaţia cercului de diametru A(x1.b) = r² 6.b)(y0 .x1)(x . Ecuaţia tangentei după o direcţie O(0.y2) = 0 4. y ) | OM = r } 1. B(x2.CERCUL Definiţie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal depărtate de un punct fix. y2) (x . r ) = { M ( x . Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. Ecuaţia generală a cercului A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0 2.

x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu O(-m; -n) şi r² = m² + n² - p 7. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0,y0) x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0 8. Distanta de la centrul cercului O(a, b) la dreapta de ecuaţie y = mx + n este d(0,d) =

| ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c | sau ( d = ) m² + 1 a ² + b²

9. Ecuaţiile tangentelor din punctul exterior M(x0, y0) I. Se scrie ecuaţia 4 şi se pune condiţia ca M să aparţină cercului de ecuaţie 4. II. y - y0 = m(x - x0) x² + y² = r² , Δ =0 2. ELIPSA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma distanţelor la două puncte fixe, constantă, se numeşte elipsă.

F,F’- focare, FF’ distanţa focală E= {M ( x, y ) MF + MF ' = 2a} MF,MF’- raze focale 1. Ecuaţia elipsei

43

x² y ² + =1 , a ² b²

b² = a² - c²

2. Ecuaţia tangentei la elipsă y = mx ± a ² m² + b² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0) la elipsă b² x0 x ⋅ x0 y ⋅ y0 + =1 , m=− ⋅ a² b² a² y0 4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) la elipsă VAR I Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M să aparţină elipsei de ecuaţie 2 de unde rezultă m VAR II Se rezolvă sistemul y – y0 = m(x-x0) , x² y ² + = 1 cu conditia Δ = 0 a ² b²

3. HIPERBOLA

Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă la două puncte fixe este constantă, se numeşte hiperbolă

44

H: = { M(x,y) | |MF – MF’| = 2a } y=±

b x --ecuaţia asimptotelor a

1. Ecuaţia hiperbolei

x² y ² − = 1 , b² = c² - a² ; a ² b²
Daca a = b => hiperbola echilaterală 2.Ecuaţia tangentei la hiperbolă y = mx ± a ² m² − b ² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0)

x ⋅ x0 y ⋅ y 0 − =1 , a² b²

m=

b² x0 ⋅ a² y0

4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) VAR I. Se scrie ecuaţia 2 si se pune condiţia ca M să aparţină hiperbolei de ecuaţie 2, de unde rezultă m. VAR II. Se rezolva sistemul y - y0 = m(x - x0)

x² y ² − =1 a ² b²
4. PARABOLA

,

cu Δ = 0

Definiţie: Locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, (numit focar) şi o dreaptă fixă (numită directoare), se numeşte parabolă.

45

Ecuaţia tangentei la parabolă y = mx + P 2m 3.P: = { M(x. 1. y) | MF = MN } (d): x = − p ( locul geometric al punctelor din plan de unde putem 2 duce tangente la o parabolă).y0 = m(x .x0) y² = 2px cu Δ = 0 46 . Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. y0) y·y0 = p(x + x0) 4. Ecuaţia parabolei y² = 2px 2. Ecuaţia tangentei în M (x0. Se rezolvă sistemul y . Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M ∈ (ecuatia 2) => m VAR II. y0) VAR I.

MATRICE. a b c d = a⋅ d −b⋅ c. DETERMINANŢI. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. a b c d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d g h i Proprietăţi: 1. atunci determinantul matricei este nul. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. 47 . 2. 4. Adunarea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎜ ⎟+⎜ ⎜c d ⎟ ⎠ ⎝z t ⎠ ⎝c+ z d +t ⎠ ⎝ ⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ ⎟ a ⋅⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎜z t ⎟ ⎠ ⎝ a ⋅ z a ⋅t ⎠ ⎝ Înmulţirea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎜ ⎟⋅⎜ ⎜c d⎟ ⎠ ⎝ z t ⎠ ⎝c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎠ ⎝ T ⎛a c ⎞ ⎛a b ⎞ Transpusa unei matrice ⎜ ⎟ ⎜b d ⎟ ⎟ =⎜ ⎜c d ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2. 3.13. ALGEBRA LINIARĂ 1.

8. Factor comun ' '' a⋅x u a⋅ y v a⋅z r x u y v z p r b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n 48 .5. a2 b2 c2 11. 6. 10. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. Determinantul Vandermonde: 1 1 1 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) . Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a. a 0 0 b c 0 = a⋅c⋅ f d e f 12. 7. 9. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale. atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f . Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’.

r ∈ N. n) . 49 . s (C ) . Rangul unei matrice Fie A ∈ M m . Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero. Definiţie: ∈ M n (C ) . Stabilirea rangului unei matrice: Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli. j → A−1 ) 3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 . Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B.3. determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. n (C ). A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0. Teorema: Fie A ∈ M m. 1 ≤ k ≤ min(m. Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A. Atunci orice minor de ordinul k . Definiţie: Fie A ≠ Om . Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. 1 2) A−1 = ⋅ A* det A ( A→A τ → A* = ((−1)i+ j dij)i. n (C ) . 1 ≤ r ≤ min(m. Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane). Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice. B ∈ M n . n o matrice .( A este nesingulară). s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B). Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică.

......Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie..Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele (respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii).... 50 . Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte.............matricea coeficienţilor necunoscutelor.... a1n b1 ⎞ ⎟ ⎜ Matricea A = ⎜ ..... m ...... ⎪a x + a x + . ⎟ se numeşte matricea extinsă ⎟ ⎜a ⎝ m1 . ⎛ a11 . 4.... i = 1.. Definiţie: Un sistem de numere α1 .... 1 ≤ j ≤ n .. Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + ....... amn bm ⎠ a sistemului. + a1n xn = b1 ⎪ sau (1 ⎨....α 2 ........... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 ∑ n j =1 a ij x j = bi Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m .. Definiţie: ........ ...Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie..α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ ∑a j =1 n ij α j = b i .... ...Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie.

A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = n 1 ⋅ ∑ aij ⋅ bi ..numărul de necunoscute. n .Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii. Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli. r -rangul matricei coeficienţilor. B ∈ M n (C ) . I II m=n=r m=r 〈 n Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau Δ≠0 III n=r 〈 m Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli 51 . n. Rezolvarea matriceală a unui sistem Fie A. Notăm cu m-numărul de ecuaţii. Δ Teorema lui Kronecker. det A i =1 Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 . j = 1. atunci sistemul AX=B are o soluţie unică Xi= Δi .Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.

r 〈 m Sistem compatibil nedeterminat sau Sistem incompatibil Există cel puţin un minor caracteristic nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli Există cel puţin un minor caracteristic nenul Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0 52 .Sistem incompatibil IV r 〈 n.

an 53 ... Un punct x ∈ D care nu e punct de acumulare se numeşte punct izolat... ∀n ≥ k ∈ N Definiţia 3: Fie a ∈ R..ε .. a1 . Orice şir are o infinitate de termeni... Definiţia 2 : Două şiruri a n este termenul general al sunt egale (a n )n∈N ... ∀n ∈ N sau a n +1 − a n ≥ 0. Puncte de acumulare.. şirului (a n )n∈N .sau a1 . a+ ε) ⊂ V. Definiţia 1 : Se numeşte şir . Şiruri convergente Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia ⎯ ⎯→ a sau unui număr finit şi scriem a n ⎯n →∞ lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului .. o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an .14. 2. (bn )n∈N ⇔ a n = bn . atunci limita sa este unică... a 2 ... Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale. sau a n +1 ≥ 1. SIRURI DE NUMERE REALE 1.... a3 .. o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a. Definiţia 4: Fie D ⊆ R. Atunci: (a n )n∈N este monoton crescător ⇔ a n ≤ a n +1 .{α }) ≠ Ǿ. Teorema 1: Dacă un şir e convergent ... Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R.. a 2 . Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D. Vecinătăţi.{ α } ⇔ V ∩(D. Notăm (a n )n∈N : a 0 ..

(a n )n∈N (a n )n∈N (a n )n∈N este stict crescător ⇔ a n 〈 a n +1 . ∀n ∈ N a n +1 − a n ≤ 0. an este strict descrescător ⇔ a n 〉 a n +1 . fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite. an sau este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 . β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β . Teorema 5: Lema lui Cesaro: Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent. sau a n +1 ≤ 1. Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton. OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită. Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔ a n +1 − a n 〈 0. 54 . ∀n ∈ N sau a n +1 − a n 〉 0. Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent. Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită. sau a n +1 〉1 . Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi * nemărginit atunci lim a n = +∞ n→∞ ⇒ lim 1 =0 . sau încât a n ≤ M sau ∃ M ∈ R astfel ∃α . ∀n ∈ N sau a n +1 〈1 . Un şir an descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de 0. Dacă un şir are limită infinită + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este divergent. Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este convergent. an Definiţia 6.

dacă a〉 0 ∞ =⎨ ⎪0. n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n . n . şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n ⎯ ⎯→ a →∞ şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n ⎯ ⎯→ ∞ →∞ 55 . 1−∞ . 0 = 0. an − bn .a ∈ R. a+∞=∞. b n ⎯n ⎯ ⎯→ b .ab a b . lim( a n ⋅ bn )=lim a n . a n ⎯n →∞ →∞ Dacă operaţiile a+b. a·∞=∞ . ±∞ 1∞ . ∞ ∞ = ∞. ∞ ⎧ ⎪∞. ∞ −∞ = 0. 0·(±∞). (bn )n∈N şiruri care au limită: ⎯ ⎯→ a . ∞+(-∞)=-∞.3. Teorema 8: Dacă a n − a ≤ bn Dacă a n ≥ bn ±∞ . ∞0.α ⋅ an . an ⋅ bn .a>0. Operaţii cu şiruri care au limită Teorema 7: Fie (a n )n∈N .a<0. a au b sens atunci şirurile . lim a n bn lim ită lim a n lim a n = bn lim bn = (lim a n ) lim bn lim (log a a n ) = log a (lim a n ) lim k a n = k lim a n Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ .lim bn . a b an + bn . ∞·(-∞)=-∞. an n au bn lim( a n + bn )= lim a n +lim bn . a·∞=-∞. -∞·(-∞)=∞. a+(-∞)=-∞. dacă a〈 0 ⎩ a Nu au sens operaţiile: ∞-∞.

+ a p = ⎨ n→∞ ⎪ ⎩ − ∞ . Dacă a n ⎯n ⎯ ⎯→ a ⇒ →∞ Dacă a n ⎯n ⎯ ⎯→ 0 ⇒ →∞ Teorema 9: Dacă şirul iar (bn )n∈N este un şir mărginit.. →∞ convergent la zero.. →∞ a n ⎯n ⎯ ⎯→ 0 . a0 〉 0 lim a 0 n p + a1n p −1 + . Limitele unor şiruri tip ⎧ ⎪ 0 ...1) ⎪ ⎪1.. dac ă q = 1 n lim q = ⎨ n→∞ ⎪ ∞ . dac ă q ∈ ( − 1. dacă p〉 q şi 0 〉0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞. dacă p〉q şi 0 〈0.Dacă a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n ⎯ ⎯→ −∞ →∞ a n ⎯n ⎯ ⎯→ a . dacă p = q p p −1 b a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + .+ a p ⎪ ⎪ 0 =⎨ lim q q −1 a + . + bq n →∞ b0 ⋅ n + b 1⋅n ⎪∞.. dac ă q 〉1 ⎪ ⎪ ⎩ nu exist ă .. atunci şirul produs a n ⋅ bn este convergent la zero. ⎪ b0 ⎩ 56 . a0 〈 0 ( ) ⎧ ⎪0.... dacă p〈q ⎪ a0 ⎪ ... (a n )n∈N este 4. dac ă q ≤ − 1 ⎧ ⎪∞ ..

lim ⎜ ⎜ ⎟ x n ⎝ ⎠ n ⎠ ⎝ n→∞ x n →∞ xn =e lim (1 + xn ) xn = e x n →0 lim 1 lim sin xn =1 xn x n →0 arcsin x n =1 xn lim tgx n =1 xn x n →0 x n →0 lim arctgx n =1 xn lim ln(1 + xn ) xn =1 x n →0 x n →0 a xn − 1 = ln a lim xn x n →0 lim (1 + xn )r − 1 xn =r x n →0 lim e xn xn p =∞ lim ln x n xn p =0 x n →∞ x n →∞ 57 ..71..n ⎛ 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎟ 1 + lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2....

Dacă lim f(x) =l atunci x → x0 3.15.g:D ⊆ R → R . x0 ∈ D un punct de acumulare. Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) Proprietăţi: 1. î. lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x) x → x0 . atunci această limită este unică. x → x0 x → x0 x → x0 58 . lim f ( x) = l . Fie f. LIMITE DE FUNCŢII Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga ( respectiv la dreapta) în punctul de acumulare x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. (respectiv lim f(x) = l d ). x → x0 x〈 x0 x → x0 x〉 x0 Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R . lim f(x)= l s . Dacă lim f(x) există. Dacă Reciproc nu. ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există lim f ( x). ⇒ lim f ( x) = 0 lim f ( x) = 0 x → x0 4. x → x0 x → x0 2.

l1 l2 atunci: 1. x→x0 x→x0 f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l 7.î. g ( x) ≤ M . ⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 Dacă 8. l1 ⋅ l2 . Dacă şi ⇒ lim f ( x) = −∞. OPERAŢII CU FUNCŢII Dacă există lim f ( x) = l1 . Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a. 2. l1 − l2 .5. x→x0 6. l1 2 . 1 . lim g ( x) = l2 şi au sens operatiile l l l1 + l2 . lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 . Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi ∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l . limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2 59 . f ( x) ≥ g ( x) f ( x) ≤ g ( x) şi lim g ( x) = +∞ lim g ( x = −∞ ⇒ lim f ( x) = +∞.

lim f ( x) g ( x ) = l1 2 5.1) q=1 ∞. nu există. dacă q>1 dacă q ≤ −1 60 . dacă dacă q ∈ (− 1.3. 1.lim f ( x) = l1 P(X)=a0xn + a1xn-1 + ……………..a0 ≠ 0 n lim P( x) = a0 (±∞) x⎯ ⎯→ ±∞ x⎯ ⎯→ ∞ lim q = x 0.+an .lim f ( x) l1 = g ( x) l 2 l 4.

⎪ b0 ⎩ a>1 a ∈ (0. dac ă p 〈 q ⎪ a0 ⎪ ... dac ă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞ .1) ⎯→ ∞ x⎯ lim a lim a x =∞ =0 a ⎯→ −∞ x⎯ x lim ax = 0 x ⎯→ ∞ x⎯ ⎯→ −∞ x⎯ lim a ⎯→ 0 x⎯ =∞ a ⎯→ ∞ x⎯ lim log lim log x=∞ x = −∞ lim log ⎯→ 0 x⎯ x = −∞ x=∞ ⎯→ ∞ x⎯ a lim log a x⎯ ⎯→ 0 lim sin x =1 x tgx =1 x u x lim ( ) sin u ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim u x lim ( ) tgu ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim lim arcsin x =1 x arctgx =1 x 1 x u x lim ( ) arcsin u ( x ) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 u x lim ( ) arctgu ( x ) =1 u(x ) ⎯ ⎯→ 0 1 u x x⎯ ⎯→ 0 lim (1 + x ) =e ⎯→ 0 u x ⎯ lim (1 + u(x )) ( ) = e ( ) 61 .. + a p ⎪ ⎪ 0 = lim ⎨ q q −1 a0 + .. dac ă p = q p p −1 b a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + . + bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x ⎪∞ .... dac ă p 〉 q şi 0 〈 0.⎧ ⎪0...1) a>1 a ∈ (0..

⎛ 1⎞ ⎜1 + ⎟ = e lim x⎠ ⎯→ ∞ ⎝ x⎯ x ⎛ 1 ⎞ ⎜ lim ⎜1 + u ( x ) ⎟ ⎟ u(x ) ⎯ ⎯→ ∞ ⎝ ⎠ u(x ) =0 x⎯ ⎯→ 0 lim lim lim ln (1 + x ) =1 x a x −1 = ln a x u x lim ( ) ln (1 + u ( x )) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 au( x) − 1 = ln a lim u (x ) ⎯→ 0 u(x ) ⎯ (1 + x )r − 1 = r x x⎯ ⎯→ 0 (1 + u (x ))r − 1 = r lim u (x ) ⎯→ 0 u(x ) ⎯ u (x ) =0 lim u(x ) u(x ) ⎯ ⎯→ ∞ a k xk =0 lim x x⎯ ⎯→ ∞ a x⎯ ⎯→ ∞ lim ln x =0 xk u x ⎯ ⎯→ ∞ lim u (x ) ( ) ln u (x ) k =0 62 .

funcţia putere xa. există o vecinătate U a lui x0. ld (x0 ) finite. funcţia exponenţială ax. tg x. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0). Fie f : D ⊂ R → R.. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului). cos x. FUNCŢII CONTINUE DEFINIŢIE. • Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie. astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există. Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f.an .. DEFINIŢIE. Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c. DEFINIŢIE. x = x0 63 . . PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE DEFINIŢIE.16.. funcţia logaritmică log f(x). dar ≠ f(x0). x0 se numeşte punct de continuitate.punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ). funcţia raţională f(x)/g(x).. funcţia identică x. f(x) = ⎨ ⎧ f ( x).. funcţiile trigonometrice sin x. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) . Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒ f: D ∪ { x0} →R. Acesta poate fi: . funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + .se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. funcţia radical n f ( x) .. ctg x. x ∈ D ⎩l .

b) astfel încât f(c) = 0.b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului ( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a.injectivă Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile.g:D→R sunt continue în x0 ( respectiv pe D) atunci f+g. PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL LEMĂ. α ∈ R. f sunt continue în x0 ( respectiv pe D).surjectivă f . atunci g•f e continuă în x0 ∈A.continuă f(I) =J . • Dacă f este strict monotonă pe [ a. T2.b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o rădăcină în intervalul ( a. f este strict monotonă ⇔ f: I →J . Reciproca nu e valabilă.este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0. αf. Dacă f. b). g ≠ 0. OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE T1. f•g. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0 Orice funcţie continuă comută cu limita.f/g. fg. T3. 64 . Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B. Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f ( x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D).

T2. TEOREMĂ.î. Atunci f este continuă. T3. a.î. 65 . J ⊂ R intervale. Dacă f :I → R are P. ( Reciproca e în general falsă). f(c) = λ.b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a). ⇔ ∀ a. care nu se anulează pe acest interval păstrează semn constant pe el. f( I) e interval. I. Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa f-1 e continuă şi strict monotonă. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui Darboux. DEFINIŢIE. Fie f : I → R.D.D. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă pe acest interval.b). Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a. atunci ⇒ f( I) e interval. O funcţie continuă pe un interval. f(b)) sau λ ∈ ( f(b). Orice funcţie continuă pe un interval are P. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE T1. f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a.STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII PROP.

DERIVATE FUNCŢIA DERIVATA C x xn xa ax ex 1 x 0 1 nxn-1 axa-1 a x lna ex 1 x2 n .17.2 sin x 1 1− x2 66 .n+1 x 1 - 1 xn x n x 2 x 1 n n x n −1 sin x cos x tg x ctg x arcsin x cosx -sinx 1 cos 2 x 1 .

v’.u’ + uv. uv-1.lnu f(x)= ax + b cx + d f’(x)= a c b d ( cx + d ) 2 REGULI DE DERIVARE (f.arccos x arctg x arcctg x lnx log a x (uv)’ = - 1 1− x2 1 1+ x2 1 1+ x2 1 x 1 x ln a v.g)’=f’g+fg’ (χf )' = χf ' ⎛ f ⎞ f ' g − fg ' ⎜ ⎜g⎟ ⎟= g2 ⎝ ⎠ −1 ' 0 ' ( f ) ( f ( x )) = 1 f ( x0 ) ' 67 .

f ( x ) ≥ f (a )) .2.)(d. (a. ∀ x ∈ Ι. f (b). 1.(vezi desenul f (a ) < f (c ) ).Punctele de extrem ale unei funcţii. • a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă f ( x ) ≤ f (a )(resp.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de extrem. f (d)) -puncte de minim 68 . STUDIUL FUNCŢIILOR CU AJUTORUL DERIVATELOR Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile . (c.18. fără a avea în a cea mai mare valoare din interval. Definiţie.1. Obs. un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V. • Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem.O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local). f (c)) -puncte de maxim (b.(vezi desenul). Fie Ι un interval şi f:Ι → R. f (a)). Obs. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al funcţiei f .

f ( x ) = x. Obs.atunci f ' ( x0 ) = 0 . Ex.3. • Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare) pentru ca derivata într-un punct să fie nulă. Obs.TEOREMA LUI FERMAT Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct 0 de extrem.1. Reciproca T.(se pot găsi funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem). f ( x0 )) este paralelă cu OX. Obs. O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se anuleze este : 69 . Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai în punctele de extrem. • Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice . Interpretare geometrică: • Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 . (dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca f ' ( x0 ) ≠ 0 ). Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului este esenţială. lui FERMAT nu este adevărată. Punctele de extrem se găsesc printre acestea.2.

Fie f : I → R. 3. a. Dacă: 2. Consecinţa 2. INTEPRETAREA GEOMETRICA Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval cu axa ox . atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a. a. atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă Consecinţa 1. [a.TEOREMA LUI ROLLE. b ∈ I.î f ' (c ) = 0. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află cel mult o rădăcină a funcţiei. b ) . a < b. a < b. b]. f (a ) = f (b ). b ∈ I. TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite) Fie f : I → R. b ) a. Dacă: 1. f este derivabilă pe (a. f este continuă pe [a. b].I (interval. f este continuă pe [a. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află cel puţin o rădăcină a derivatei. b] 70 . 1.

î să avem f (b ) − f (a ) = f ' (c ). în care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle. atunci există cel puţin un punct c ∈ (a. f este derivabilă pe (a. b ) a.a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care nu coincide cu extremităţile). b−a unghiular f ' (c ) dar f (b ) − f (a ) f ' (c ) = b−a Obs. f : (0.3) f ( x ) = ⎨ ⎧1. • Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general. b ).1. x ∈ (0.3) 71 . Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval.atunci ea este constanta pe acest interval. f (b ) − f (a ) tangenta la grafic în M are coeficientul.1) ∪ (2.1) ⎩2. tgα = Consecinţa 1. b−a INTERPRETAREA GEOMETRICĂ Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia eventual. x ∈ (2. Expl.2.

Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe I. ETAPELE REPREZENTĂRII GRAFICULUI UNEI FUNCŢII 1. x ∈ ⎛ ⎜ π⎟ ⎪ ⎝2 ⎠ ⎩ Consecinţa 3. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie : 72 . f : i → R. 2. Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 . 2 ⎟ ⎪ ⎠ ⎝ . x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R . f − g = c. g (x ) = ⎨ π ⎞ ⎪tgx − 1. Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0. c ∈ R • Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale. Consecinţa 4. Expl. − Consecinţa 5. f ( x ) = tgx ⎧ ⎛ π⎞ ⎪tgx + 1. ⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ). Intersecţia graficului cu axele de coordonate : Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x.f{0}} {dacă punctul 0 aparţine domeniului de definitie} 3.0}.Consecinţa 2. x ∈ ⎜ 0. proprietatea e falsă în general. Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I. Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă printr-o constantă. Domeniul de definiţie. Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I.unde x este o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}.

b. 4. c.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant. unde a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi x → ±∞ există în R. analog şi pentru m = lim x x →∞ x →∞ -∞. 6. dacă există cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de inflexiune ale graficului c. Tabelul de variaţie.Se calculează f’’ b. Calculul lui f’. c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n.Studiul primei derivate : a. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0. Astfel. 73 . Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f. funcţia eate concavă. unde f ( x) ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R .pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe cele pe care f’’<0. Trasarea graficului. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant. 8. infinită.Asimptote : a. 5. b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0.Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la ± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la capetele intervalului.Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei .Studiul derivatei a doua : a. 7.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0.

Definiţia 1. b) F’(x) =f(x). G= ⎨ 3 3 ⎪x + 2 ⎪ ⎩3 F. Fiind dată o primitivă F .19. f(x) = x² ⎧ x3 +1 ⎪ x3 ⎪3 F= . Proprietăţi. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R. ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de intervale). F’ =f. F derivabile ⇒ F ( x ) = F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I ⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 . ∀ x ∈ I. ∀ x ε I. dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I. rezultă că f are Proprietatea lui Darboux. F sunt primitive atunci F . Dacă două primitive ale funcţiei f. Contradicţie cu T 1. Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux . Fie I un interval din R.{0 }. atunci orice primitivă F a ⇒ f admite o infinitate de primitive. x ε I.1 OBS 3. PRIMITIVE Primitive. c= constantă 1 2 1 2 ' 1 2 1 2 1 2 0 2 sunt F a unei funcţii. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux. Demonstraţie : Dacă ' 1 ' F .1 Fie f : I → R. G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . ⇒ F ( x) − F ( x) = c . Fie f: I → R. Teorema 1. atunci există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c. c= constantă 74 . Se spune că f admite primitive pe I F se numeşte primitiva lui f. lui f are forma F = F0 + c . OBS 2.F 1 2 : I → R sunt OBS 1.

} 75 . Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive. rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie. Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive.f(x) ∀ x ∈ R .F P.D P C D OBS 4. Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f ( x ) dx. Definiţia 2. (αf)(x)=α. Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci f nu admite primitive. în 1675. Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile : (f+g)(x) =f(x)+ g(x) . OBS 5.α constantă C= { f : I → R / f ∈ R} ∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui f .

αf admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile: ∫(f+g) =∫f +∫g. R(sin x.-cos x)=-R(sin x. 2) f admite primitive.g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue. R(-sin x.-cos x) atunci tg x=t. ∫f =∫f +C Formula de integrare prin părţi. fg’ admit primitive şi are loc relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x). În acest caz se pot face substituţiile: 1. Dacă funcţia este impară în sin x. Dacă funcţia este impară în cos x. Teoremă: Fie I. f’g. atunci funcţiile f+g. Integrarea funcţiilor trigonometrice Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi. 2.cos x)=-R(sin x.g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R. ∫αf=α∫f. iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt ' = Fo ϕ + C 5.cos x) atunci cos x=t. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x. α ≠0.1 Dacă f.J intervale din R şi ϕ : I → J . Teorema 1. f : J → R . atunci funcţiile fg.) Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive. 3.∫ f’(x)g(x)dx Formula schimbării de variabilă (sau metoda substituţiei). functii cu proprietat ile : 1) ϕ este derivabilă pe I. 76 .Teorema 1.cos x) atunci sin x=t. fie metoda substituţiei.2 Dacă f. (Fie F o primitivă a sa. α≠0.

x n +1 + C n +1 3. ax + C a dx = ln a x 77 . PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE 1. sin 2 x = 1 − cos 2 x 2 cos 2 x = 1 + cos 2 x 2 Integrarea funcţiilor raţionale Definiţie: O funcţie f:I→R . se numeşte raţională dacă f ( x) . Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1. g ( x) ≠ 0. ∫ x n dx = c∈R 2. 0 ≤ grad r<grad g şi deci R(x)= R( x) = f ( x) r ( x) = q( x) + .g sunt funcţii polinomiale. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x . ∫ ∫ x α +1 x dx = +C α +1 α 4. ∫ cdx = c ⋅ x + C . I interval.cos x.4. unde f. cos 1+ t2 1+ t2 unde t = tg x 2 5. atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒ f=gq+r. g ( x) Dacă grad f ≥ grad g.2. x ∈ I . Pentru g ( x) g ( x) ca suma de functii R ( x ) se face scrierea rationale simple .atunci se utilizează substituţiile universale: sin x = 2t 1− t2 x = .3.

1 a −x 2 2 dx = arcsin 78 . x +a 2 2 14. ∫e ∫ x dx = e x + C 6. 1 x −a 2 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + C x +C a 15. 10. 1 1 x dx = arctg + C 2 a a +a 1 1 x−a +C dx = ln 2 −a 2a x+a 1 dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C 12. ∫ sin xdx = − cosx + C ∫ cos ∫x ∫x ∫ ∫ ∫ 2 xdx = sin x + C 11. 1 dx = ln x + C x 1 2 7.5. ∫ cos 1 2 x dx = tgx + C 9. ∫ sin x dx = − ctgx + C 8. 2 13.

∫ x x2 − a 2 dx = x2 − a 2 + C 20. 25. x2 + a2 dx = 22. ∫ ∫ ∫ ∫ x a −x 2 2 dx = − a 2 − x 2 + C x 2 2 a2 x + a + ln x + x2 + a2 + C 2 2 x 2 2 a2 x − a − ln x + x2 − a2 + C 2 2 21. 1 1 dx = 2 2 2 2 (x + a ) a ∫ (x ∫ x2 + a2 − x2 2 + a2 ) 2 +C = 1 a2 ∫ 1 1 dx − 2 2 2 x +a a ⎛ −1 x ⋅⎜ ⎜ 2 x2 + a2 ⎝ ( ) ⎞ ⎟ ⎟ dx ⎠ ' 79 . x 2 a2 x 2 a − x dx = a − x + arcsin + C a 2 2 2 2 24. ∫ ∫ ∫ tgxdx = − ln cos x + C ctgxdx = ln sin x + C x x2 + a 2 dx = x2 + a 2 + C 19. x2 − a2 dx = 23.16. 18. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C ∫ ( ax 1 1 1 ⋅ + C dx = − n n −1 a + b) ( n − 1 )( ax + b ) 1 1 ∫ 26. 17.

1 ⎪ 2a 2a ∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨ 1 ⎪ dx. 1 m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx 2 ax + bx + c 2 Ax + B dx = + bx + c ∫ 80 .1 ⎧ dx. ∫ ax ∫ ax 2 ax + b dx = ln ax 2 + bx + c + C 2 + bx + c m ( 2 ax + b ) + n dx = ax 2 + bx + c 29. Δ〈0 ⎪∫ b 2 −Δ 2 ) ] ⎪ a[( x + ) + ( 2a 2a ⎩ 28. Δ〉 0 ⎪∫ ⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ] 27.

.”Tabele şi formule matematice”.1983.D. Rogai. Bucureşti. pentru clasele 9-12”. E.. Gh.1980. Bucureşti.Arno Kahane. E.” Memorator de Matematică-Algebra. 1958.C. 1996.2006.P.C.C.Bibliografie: . Beju. Niţă.E. I. Stănescu: Matematică-Manual pentru clasa a X-a-Algebră”.E. Editura tehnică. Editura Tehnică.D.Luminiţa Curtui. . Bucureşti. I. Năstăsescu. Bucureşti.1984. Editura Booklet. Beju:”Compendiu de matematică”.. 81 . .„Mică enciclopedie matematică”. editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. . . 1982.Editura tehnică. C Niţă. Năstăsescu. Rizescui:”MatematicăManual pentru clasa a IX-a”. Bucureşti. Complemente de matematică. .P.

. + 2007 ) 3 3 3 Rezolvare: 1 3 3 2008 − 1 1 1 1 + + + .Dacă a − =7. după formula 2 3 3 3² 3 1 + X + X ² + .Aflaţi X din X...... Din egalarea termenilor asemenea între ei rezultă : ab=2 şi 2a2+3b2=14 rezultă: a=1 şi b=2.3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+ 1 1 1 + 2 + ... + X n = ⇒ X ⋅3 2008 X n +1 − 1 X −1 = [3 2008 2 3 2008 2 − 1] ⋅ 2008 ⇒X = 3 3 3 −1 82 . + 2007 = ⋅ 2008 .. să se calculeze a4 + 4 .. a 1 a2+ 2 =51 procedând analog se obţine a 1 1 a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 .Să se determine numerele întregi a şi b astfel încât 4 6 + 14 = a 2 + b 3..... Rezolvare: Ridicăm la puterea a doua expresia dată: 4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 .Probleme propuse şi rezolvate 1. a a Rezolvare: 1 Ridicăm la puterea a doua relaţia dată: ( a − )2=49. a a 3...... 1 1 2...

4.Se dă numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5 Să se arate ca x² = 4 Să se calculeze (X+2)2007 Rezolvare: a) 83 . Ştiind că a = 3 − 1 să se calculeze partea întreagă a b a ² + b² numărului a ² − b² Rezolvare: a = 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1. Să se calculeze: 2a − 3 3−a unde a = 7 − 11 − 4 7 Rezolvare: 11 − 4 7 = 11 + 3 11 − 3 − = 7 −2⇒ a = 2 2 2 2 2− 3 3− 2 = (2 2 − 3 )( 3 + 2 ) = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1 3− 2 5. b = 1 ⇒ b = = 5+2 3 3+ 2 3 = 9 − 12 (5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) = ( ( 3 +1 ² +1 ) = 3+ 2 3 + 1)² − 1 3 + 2 3 +1+1 3 +1−1 = 15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3 = = 3 −3 −3 ⎡ 4 3 − 3⎤ ⎥ =1 ⎢ 3 ⎦ ⎣ 6.

... + 21003 + 1 − 1 = = 1 + 2 + 22 + .............. x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0 66b a ........ Am adăugat şi am scăzut 1... + 2 ⎟ = ⎠ ⎝ = 2 1 + 2 + 22 + ................. să se calculeze b a 223 − 9b Rezolvare: 66b 66 66 1 = = = a = b 2007 ⇒ b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10 7......... + 2 2007 .. Rezolvare: S= = ( 2+ ( 23 + 25 + . + 21003 + ) 2 + 1 − 1.. = 2007 . + 21003 ) )( 2 +1 −1 = ) 84 ..... + 22007 + ) 2 4 2006 ⎞ +⎛ ⎜ 2 + 2 + .. Dacă 8.... 1004 ( = [(2 ) − 1]( + 2 + 22 + 23 + .Să se calculeze suma S= 2 + 2 2 + 2 3 + .x = (1 − 5 )² − (1 + 5 )² = 1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4 b........

Determinati n ∈ Z astfel încât Rezolvare 14 − 6 5 + 6 − 2 5 ∈ Z. 2 85 . n 5 −1 = 3 − 5 + 5 −1 n (3 − 5 ) 2 + n ( 5 −1 ) 2 = 3− 5 + n = 2 ∈ Z ⇔ n ∈ {− 2.2} n 11.Calculaţi: E = Rezolvare: 4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350 ( ) 4+2 3 = 7−4 3 = 4+2 4−2 + = 3 +1 2 2 7 +1 7 −1 − = 2− 3 2 2 (2 ) − (3 ) 4 17 51 3 17 50 < 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350 ( ) = 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.4= 1± 2 3 . Să se rezolve ecuaţia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6 Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: (2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6 Notam 4x2 –4x-8=t ⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3 ⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1.−1.2= 1 ± 11 2 4x2 –4x- 8=3 ⇒ x3.9.1. 10.

din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3 86 . restul nu sunt reale A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0 A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o (A+3)(A²-3A+6)=0 A=-3 13. Se dă ecuaţia: x² + 18x + 1 = 0.3A + 18= 0 . Rezolvare : Fie A = 3 x1 + 3 x 2 . Se cere să se calculeze 3 x1 + 3 x 2 . unde x1.18 x1+x2=1 (Relaţiile lui Viete) A³. x2 sunt soluţiile ecuaţiei .12 .4) intersectează axa OY în punctual A si OX în punctual B. Soluţia reală a acestei ecuaţii este A = -3 .unde 0 este originea sistemului. Rezolvare : Scriem ecuaţiile dreptelor AM si MB (1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB (2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3) m Aflam coordonatele lui A: . a) să se scrie ecuaţia dreptei AB b) să se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt perpendiculare . Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3. Se ridică la puterea a treia A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A Cum x1 + x2= .din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m Aflam coordonatele lui B: .

3). C(6. 3−0 3 A M(3.6). c) ecuaţia dreptei BC.y) mijlocul lui AB 4M + 3 4 − 3m 2x − 3 ⇒X = ⇒x= . f) ecuaţia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300 cu axa OX. e) ecuaţia înălţimii din A pe BC şi lungimea sa .drepteiAB ) 3 ⇒ panta dreptei AB este m = − .-2). 87 . b) coordonatele centrului de greutate. Se dau punctele A (2.y = 2 2 4 2x − 3 ⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒ 4 ⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec.4) O B 14. Se cere: a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa .Fie P(x. B(-4. 4 Panta dreptei OM este evident 4−0 4 = ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB. d) ecuaţia medianei AM şi lungimea sa.

3 3 ⎝3 3⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia dreptei BC se scrie folosind formula: y − y1 x − x1 = ⇒ y 2 − y1 x 2 − x1 y−3 x+ 4 = ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0 10 −5 1 (forma generală a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normală). Rezolvare: a) Aplicând formula distanţei pentru cele trei laturi ale triunghiului AB = (x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 obţinem: AB = 3 5 . 2 2 e) Fie AD înălţimea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare ceea ce înseamnă că produsul pantelor este egal cu -1. Se verifică cu reciproca teoremei lui Pitagora că triunghiul este dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A. ) ⇒ 2 ecuaţia medianei este: x−2 y−6 = ⇒ 11x-2y-10 =0. ⎟ . 2 1 d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1. G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ . Cum 88 . Pentru calculul lungimii 1− 2 1 −6 2 medianei AM se poate folosi faptul că într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din ipotenuză: BC 5 5 ⇒ AM = = .AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 . BC = 5 5 . b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula: ⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞ ⎛4 7⎞ .g) ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu BC. h) ecuaţia bisectoarei din A şi lungimea ei i) aria triunghiului ABC. altfel se poate aplica formula distanţei.

12 10 ⇒ AE = . Pentru a calcula lungimea 2 6 −2 −6 7 7 bisectoarei ne putem folosi şi de formula A 2 AB ⋅ AC cos 2 care este utilizată de obicei când se AE = AB + AC cunoaşte măsura unghiului a cărei bisectoare se calculează. 7 i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dată de formula A = AB ⋅ AC = 30 . 3 f) y-6= (x-2). Pentru calculul înălţimii (într-un triunghi dreptunghic) este convenabil să aplicăm formula: AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5 AD = = = . BE AB 3 Din teorema bisectoarei k= = ⇒ k= . BC 5 5 5 Altfel. ⎟ . 2 panta dreptei BC este − 89 . 2 2 h) Fie AE bisectoarea unghiului A.Folosindu-ne EC AC 4 de raportul în care un punct împarte un segment rezultă ⎛2 6⎞ coordonatele lui E ⎜ . Rămâne să 2 scriem ecuaţia dreptei care trece prin A şi are panta 2 : y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecuaţia înălţimii din A.1 ⇒ panta lui AD este 2. Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în 3 condiţiile în care panta este tg300 1 1 g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC . Atunci ecuaţia bisectoarei este: ⎝7 7⎠ x−2 y−6 = ⇒ 21x-7y=0. trebuia rezolvat sistemul format din ecuaţiile dreptelor BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D.

Să se rezolve ecuaţia: x 2x x x 3 3 2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1 90 . Sa se rezolve ecuaţia : x x 3 ⎞ ⎛ 4 4 ⎟ ⎜ 2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ 2005 + 2005 ⎟ + 1 ⎝ ⎠ Rezolvare : Ecuaţia dată este echivalentă cu : x x x 2 4 x ⎛ ⎞ 4 ⎟ 2006 = ⎜ 2005 + 1 ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Ridicăm la puterea x x x x 1 ⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 4 x (x ) Din monotonia funcţiei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict crescătoare ⇒ ecuaţia (x ) are soluţie unică ⇒ x = 4 x 16 . h) = . a2 + b2 15.Se va insista pe faptul că dacă triunghiul nu ar fi fost dreptunghic ar fi trebuit să se calculeze distanţa de la A la dreapta BC adică tocmai lungimea înălţimii iar aceasta s-ar putea face mai simplu folosind formula : Distanţa de la un punct M0(x0.y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c d ( M 0 .

Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: x x 3 3 2007 = (2006 + 1) . Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007. p = 3 ______ 3 10 < abcd < 104 . Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p . Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre. 91 . p = 4 (*) 10p-1 ≤ N < 10p . Rezolvare: 102 < abc <103 . unde p reprezintă numărul de cifre ale lui N. Ridicăm la puterea 1/3 => x x 3 3 2007 = 2006 +1 => x x 3 3 2007 – 2006 =1 (*) Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3 17.

+ 111 . unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + .⎛a b ⎞ 18... Să se arate că matricea A = ⎜ ⎟ ∈ M 2 (Z ) e ⎜c d ⎟ ⎠ ⎝ inversabilă .. + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + .. u (b ) = 6 u (c ) = 6 92 ... 11 2006 ori de 1 d = 2006 Rezolvare : 2005 A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5 u (d ) = 6 ⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0.

3 2 3 − 12 . Să se calculeze: a) b) 98 − 44 − 50 + 99 . ⎜ 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠ ⎝ 5 −1 93 . 1. ( 287 − 358 − 358 ) : 1620. ( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 .Probleme . )]} 12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6 − + . 2 3 3 2 6 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 − ⎟:⎜ ⎟ . 3 2 3 3−2 2 ⋅ 2 c) d) e) f) g) h) i) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ { [ ( 3 − 2 2 : 22. (7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ). NUMERE REALE. (520 + 330 − 520 ) : 914. APLICAŢII.sinteze I.

2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ).5 şi b = 46. 2 2 2 2 2 2 16 x16 25 y 24 .5 94 . q) r) s) t) u) v) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ). Dacă a=2006. 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 . 3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) . arătaţi că 3. Să se calculeze numărul a + a + a 〈 2007. 2− 3 2+ 3 2+ 3 + 2− 3 2− 2− 3 3− 2 + . a 2 − b 2 pentru a = 242. (3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) . 3+ 2 2+ 2+ 3 3+ 2 − 2 ( ) ( ) ( 2 )( 3− 2. ) 2. ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎜ − + ⎟ ⎜ ⎟: 3 2 32 2 2 ⎠ ⎝3 2 ( ) −1 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2.2007. m) n) o) p) (3 − 7 ) + (2 − 7 ) .j) k) l) 6561 + 1225 − 5184 . 2+ 3 2− 3 + .

41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1. 12. Să se ordoneze crescător numerele: 2 . + 2 999.. Să se arate că expresia ( ) 5 e pătrat perfect. Dacă b a ⋅ 499 + 3b 6. a) 5n + 7 ∈ R − Q b) 5n + 13 ∈ R − Q 2n 11..4.... Să se afle numerele întregi x pentru care ∈ Z.. ∀n ∈ N b) 2 ⋅ 9 n +1 +4 n+ 2 ⋅3 2n ∈ N .. 6 6 ... a 3b = 1996 . x+5 a) 3 5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2 9+4 5 +3 9−4 5 =3 3 15. Arătaţi că numărul a = 1. ) 2 ( ) b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 . Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: 13.. Comparaţi numerele: a= ( 5− 3 + ) 2 ( 3− 5 +2 ) 2 ( 5 + 3 +46− 5 . Să se afle x ştiind că 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ . 5. a〉 0. calculati .. E= b= 2a − b ∈Q a + 2b stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5 7 − 1 − 11 − 4 7 8. 9..41 − 2 7. Să se aducă la o formă mai simplă expresia: E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 . Care număr este mai mare: 10*. 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + . ⋅ 31 + 32 ∈ Q. Să se arate că: a) 2 sau 3 3 2 . Să se verifice egalităţile: b) 3 16. ∀n ∈ N . Să se arate că: a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q. 95 . 17. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor: 3. 2x − 4 14.

PROGRESII ARITMETICE c) a1 = 1.15..5 −3 2 2− 2 − 3 2+ 2 − 3 a) 3 1 .. a15 = ? b)a8 = 40.. 5 . a9 = ?.... d) . − 9 . Fie (a n )n o progresie aritmetică. b) 3 1 2−3 3 1 2 +1 . 1 2+ 3 + 1 4 + 15 + .b. a 2 . b) a 1 ...c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1. a5 = 13... a 20 = −20.3 a) a1 =-3 . Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea: 2 −2 6 ≤3 2... a19 = ? 5. 2+ 3+ 5 nu este un număr raţional.. − 2 . 3.. Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n a) a n =3n+1 .. Să se demonstreze că 1. b) a n = 3 + (-1) n c) a n = n + n + 1 2 4.. r= 0.. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n : a) a1 . Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă : II.21. . r=5 b) a1 =7 . )( )( ) 21.27. Dacă se dau doi termeni ai progresiei să se afle ceilalţi : a )a3 = 7.. Fie (a n )n o progresie aritmetică ....... + 1 2n + 4n 2 − 1 20. a 2 .. e) 18. Fie a. c) 3 1 9 +3 5 .. Se dau : 96 .. a11 = ? d )a 2 = −5.. a 7 = ?. a9 = ?..r=2 2. a10 = ? c)a 6 = 2. a10 = 36... Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2 19. a9 = −125.. a 7 = ?..3 . Să se demonstreze că: (a 2 +1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q .

11. b) Sn= 7n-1 . Să se afle primul termen şi raţia. Sn =3 n 2 2 .5 se cere a 19 c) a10 = 131. ÷ ai . Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2.5 9. r = −1. 12.a )a1 = −2. r = 0.Cunoscând Sn să se găsescă : a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n . Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică. Să se calculeze S50. 2 ÷ ai . Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă : a )a5 = 27. Este progresie aritmetică un şir pentru care : a) Sn = n -2n . 97 . a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16. a100 = 7.5 se cere a 12 b) a1 = 3. a1 ⋅ a5 = 28 e) S10 = 8S 5 . S30 =900 . a 27 = 60 b)a 20 = 0. S10 = 100. r = −3 se cere a1 6. . Sn = n2 − n. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general. c) Sn = -4 n +11. r = 12 se cere a1 d) a 200 = 0. a 60 = −92 c)a1 + a 7 = 42. b) x n =10-7n. 4 2 b) a1 = ?. r = −5 c)a1 = 5.5. a100 =150 a)a1 =10 8. S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 . a) x n =2n-5 . 10. Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică. a3 + a 4 + a5 = a12 + 2 7. r= ? dacă Sn = 2 n 2 +3n .

d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ ……. 16. c b) 2 2 2 ÷ a 2 + 2bc. Dacă numerele a. b 2 . b) a a+b b . b 2 + 2ca. b .c .. Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică : a) (a+b)² . c − ab ⇔ ÷a. x − 2 13. b) x 2 + 2. c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+….d3 ⇒ ÷a 2 . x+3 .+x =280 .a) x-3. x ≠ 0.b .+(x+28) = 155 . Fie (a n )n o progresie aritmetică.+(x+25) = 338 . . .18. c sunt în progresie aritmetică. b−c c−a a−b ÷ a3 a2 3 b2 3 c2 d2 . (3x ) .4 − 2 x + x 2 2 c) x + 2 .. c 2 + 2ab ⇔ ÷ c) 1 1 1 .. Să se arate că : 1 1 1 n −1 + + . . . Să se demonstreze : a) ÷ a − bc...x2 +1 = 0 18. a²+b² . x ≠ −1.x2. b − ca. b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1 .c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1. a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n 17. b) 1+3+5+….. b+c c+a b+a 2 2 2 aritmetică atunci numerele a .b. e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100. 9. .. 14. d 2 bcd acd abd abc 98 . c) x +1 2x x( x + 1) 15. ∀n ≥ 2 .+x = 169 . Să se arate că dacă numerele 1 1 1 sunt în progresie . (a-b)² .. + = . b.. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1+7+13+…. Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1. c 2 . .

c) 1. n c) Sn = 3 + 1 n a.... q = 5 b) b1 = −24. b5 = 24 . b8 = −10 . q = 3 2. bn +1 = 1 bn 5 5.î. b2 .24.. 4.... bn +1 = −3bn a) b1 = 2. q = e) b1 = 1. 2 2 7. Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă : a) b1 = 6. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n : a) b1 . b12 .−135.III.225. b+x.5. b9 .. b) b1 . să se găsească b7 .5 1 2 d) b2 = 0. x .. PROGRESII GEOMETRICE 1. b3 ..54. Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin : b) b1 = 4.. bn +1 = 3bn c) b1 = 9...6 − x . Să se determine x geometrică : b) Sn = 2 − 1 . numerele următoare să fie în progresie b) 2 x . 2 4 a) a+x. Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice (b n ) n dacă : 99 .36.. x . Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n a) b3 = 6. b6 . 3. q = 2 c) b2 = −10. 6. c+x ...32 .. b10 b) b5 = 10... bn +1 = 2bn d) b1 = 10.. b2 .……………. Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este : a) Sn = n² -1 .81. q = −0..

. b5 a⋅3 b a ⋅ b2 1 2. LOGARITMI 1...... x ≠ 1 2007 b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ......100 ⋅ 22007 2007 9. + (1 + x ) = 0. x ≠ 0 IV..3 g) 7+77+777+…. Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2 7 ab 6 .....7777…7(de n ori 7) h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 2 2 + 4 ⋅ 23 + . 2 3.... + 22008 1 1 + 3 + .........33333…...a) ⎨ ⎧b2 − b1 = −4 ⎩b3 − b1 = 8 2 3 b) ⎨ ⎧b3 − b2 = 12 ⎩b4 − b2 = 48 2008 c) ⎨ ⎧b6 = 25 ⎩b8 = 9 8..x 3 2 = 0.. b) E= 4 c) E= a3 . − 2008 2 2 e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1) f) 3+33+333+……. Să se calculeze expresiile: a) 11 100 ...... Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga..... Să se rezolve ecuaţiile : a) 1 + x + x + x + .. 25 log 121 4.. + 2008 2 2 1 1 + 3 − ..Să se calculeze sumele : a) 1 + 2 + 2 + 2 + . + 2 b) 1 − 2 + 2 2 1 1 + 2 22 1 1 d) − 2 2 2 c) − 23 + ..lgb-3 lg3... Să se arate că log26+log62>2.

c ∈ R * + − { 1}... Să se arate că dacă a. y.z. Să se arate că dacă x. 6.. Să se arate că expresia: E= log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z log 3 x + log 3 y + log 3 3 z este independentă de valorile strict mai x. z sunt în progresie geometrică atunci log a x. b. + 1 log n 1 + log n 2 + . log c z sunt în progresie aritmetică.c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2 1 1 = + log b x log a x log c x ∀a. log b y. + log 3 n + . ⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠ d) log 5 (log 3 (log 6 216)) e) log 2 (log 5 (log 3 243)) f) c) E=log225-log2 ⎛ ⎜ log 5 125 − log 3 3 9 64 log 8 2 + log 2 2 g) 49 log 7 3 + log 3 81 5.. 101 . x〉 0 9.1 log 4 b) 7 49 20 ⎞ ⎛ 4⎞ ⎟ + log 2 ⎜ ⎟ .. + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .. + log n n 8...y.Să se calculeze suma: 31+log3 7 − 2 log 4 121 1 1 + log 2 1 + log 2 2 + .b.. Să se calculeze expresiile: a) E= mari ca 1 ale variabilelor log 2 24 log 2 192 − . log 96 2 log12 2 b) E= 7.

∫ (x 5 +5 x )dx 1 )dx ex 2 ∫⎜ ⎝ ⎛ 5 + 4x ⎞ ⎟ dx x ⎠ 12. ∫ 17. dx x2 + 2 1 19. ∫ x(x-1)(x-2)dx 1 4. ∫ (3 x + 3 )dx x x ⎛ 5 3 2 ⎞ ⎟ 6. cos x 102 . ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 5. 1. ∫ x ( x − 1) 3 dx 9. ∫( e x + 11. x 2 + 4dx 4 − x 2 dx x2 + 3 14. ∫ 18. cos 2 x 1+ x dx 21. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x ⎠ ⎝ 10. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii. ∫ dx 2 sin x. ∫ 15. ∫ (x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx 1 13. 2.PRIMITIVE 1. ∫ 16. 20. ∫ 1− x ∫ ∫ ∫ dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3 1 dx sin x . ∫ (2 x − 3 x + 45 x dx ) 7. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 3. ∫ ⎜ ⎜5 − 3 + ⎟dx x x⎠ ⎝ x 5 3 ⎞ ⎛ 8.

∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x) 6. ∫ dx 16 x 2 + 4 2 ∫ 4x 2 ∫ 25 − 9 x ∫ 1 1 2 dx dx 4x + 9 1 9. ∫ cos(ln x)dx x2 2 13. ∫ dx 11. 3. ∫ dx sin 2 5 x 1 13.. ∫ ∫ 5x + 3 dx 8. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi: 1. ∫ tg 4 xdx 14. ∫ x ⋅ e dx 2 2 2x x +1 x + 1 ⋅ e x dx ln(1 + x 2 + 1)dx ∫ x ln( x − 1)dx x −1 16. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx 15. ∫ dx cos 2 3 x 2 1 11. ∫ ln(1 + )dx x 9. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 4. dx 3x 22. ∫ ln 2 xdx 2 8.2. ∫ x ln dx x +1 −x 18. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx 3⋅ 2x + 2 ⋅ ex 24. ∫ dx x 2 7. 1. 1 1 dx − 16 1 10. ∫ ln xdx 4. ∫ x 2 2 ) ∫( 19. ∫ x ⋅ e dx 2 −x 103 . 9 − 16 x 2 dx 12. 5. 17. ∫ ln 3 x dx x2 ln 2 x 10. ∫ x ⋅ e dx 2 x 23. ∫ dx 2x ∫ x ⋅ e dx 20. ∫ 3 cos 3 xdx 7. 12. 2. 2.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse. ∫x 1 ln xdx ∫ x ln xdx 1 ∫ x ln xdx 2 3. ∫ sin(ln x)dx 14. ∫ 4 sin 4 xdx 6. ∫ 3 4 x dx 5. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 21. ∫ 2ctg 2 xdx 3.

9 2 7 k k +1 n 7.∫ e ⋅ sin xdx 27. ∫ x ⋅ cos xdx 32. ∫ x 10. ∫ x(2 x − 1) dx 5. ∫ 2 x dx e +1 e x dx 11. ∫ x(5 x − 3) dx 6. ∫ x ⋅ sin xdx 31. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx 46. 47. ∫ x (x + 1) dx 2. x x 2 2 26. ∫ e ⋅ sin 2 xdx 29. ∫x⋅ 45. ∫ e − x 1− x2 ⋅ sin 2 xdx dx 40. ∫ e x ⋅ cos xdx 28. ∫ e x dx 12. ∫ x ⋅ cos xdx 34. ∫ sin x 2 2 2 2 41. ∫ x ⋅ sin xdx x dx 37. ∫ x ⋅ cos xdx x dx 38. ∫ (ax + b ) dx 3. x 2 2 39. ∫ x 2 − 9dx 4 − x 2 dx ∫ x ln xdx x 2 − 2x + 5 dx ex n 3. ∫ x ⋅ sin xdx 33. ∫ x ⋅ cos 2 xdx 36. ∫ cos x 25. ∫ x ⋅ sin 2 xdx 35. ex ∫ e x + 1dx ex 9. Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei 1. 8. ∫ cos 2 (ln x)dx 44. e2x ∫ e x − 1dx 104 . ∫ x ⋅ 43. ∫ arcsin x dx x2 42. ∫ x (x + 1) dx 9 2 3 6 x ∫ x ⋅ 7 dx 2 ∫ (2 x − 1) dx 4. ∫ x ⋅ arcsin x ∫ e ⋅ cos 2 xdx 30.

∫ dx 4 x(1 + ln x ) 1 33. ∫ x(2005 + ln x) 2006 35. ∫ dx x2 +1 1 32. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. ∫ x 1 − x dx 15. 21. ∫ 2 x dx e −1 14. ∫ dx x ln x dx ( ) 1 + ln x dx x 1 dx 37. 16. 28. ∫ x x + 2dx 20. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 3. ∫x 25 x − 1dx 2 ∫ 2 x + 5dx 17. 27. ∫ 4 dx x +1 1 31. ∫ dx 2 x ln x + 8 1 34. (1 − x )2 dx x x 1 2 4x + 2x − 3 x 29. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx 2. 23. ∫ dx 2 x 3 − ln x − x + 3x + 4 x 30. ∫ x 3 x 2 + 2dx 38.e3x 13. ∫ x − 6 x − 7 dx 3 2 ∫ ∫ ∫ ∫ 22. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx 105 . ∫x 1 x2 −1 dx 4. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. ∫ ∫ ∫ ∫ ln x dx x x ln xdx ln x dx x x−2 x 3 x 1 2 dx dx 26. 25. 24. ∫ 3 36 . 3 4 19. 3 2 x + 5dx − x 2 − x + 2dx ∫ x 1 + x dx 18.

8. ∫ 19. ∫ 13. 4. 1 dx −9 1 8. ∫ (x + 1)(x + 2) x2 ∫ x 2 − 2 dx x2 ∫ x 2 + 1 dx dx (x − 1)(x − 2) 1 1 ∫ x(x + 2) dx 106 . ∫ dx sin x 2 14. 5. 9. 7. dx ∫ x + 4 dx ∫x 2 x 6. ∫ (tgx + tg x )dx 3 6. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x (arctgx )2006 dx 1 dx 20. ∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 3 dx 1 − 3x 1 2. ∫ cos 3 xdx sin x 13. ∫ x 2 + 4 dx 1 dx 10. ∫ dx cos 2 x − 4 15. ∫ 1 − cos x 11. ∫ arcsin x 2 dx 1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x 1 dx 17. ∫ 1+ x2 1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006 1 − (cos x ) 1 16. ∫ 1− x sin 2 x dx 2 dx 5. ∫ 1 + sin ∫ 1 x cos x 2 x dx sin 3 x ∫ cos x dx x dx 9. ∫ 18. ∫ 2 x + 1 dx ∫ (2 x + 3) 11. ∫ sin 3 xdx 12. ∫ 2 3x + 5 1 dx 12.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale: 1. 1 2005 2x + 3 3.5. ∫ 1 cos x dx 10. 7.

∫ (x − 1) x 10 dx x2 ∫ x 6 + 4 dx 107 . 29. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx 24.1 dx − 3x + 2 1 dx 16. ∫ 2 x − 5x + 6 x +1 22. ∫ dx 1+ x4 ∫ 2x 2 27. ∫x 2 15. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5 5x − 2 21. ∫ (x − 1) x3 12 dx 28. ∫ 1 + x8 14. ∫ 2 3x + x + 1 4x − 3 dx 18. ∫ 2 dx x − 2x + 5 6x − 2 19. ∫ 6 dx x −3 2x 25. ∫ 1 4 x + 4 3 x dx 26. 1 dx − x −3 1 17. ∫ 2 2 x − 3x + 1 3x − 2 dx 20.

Sec. 6 î. de elipsă. teoremă. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales. Aristotel (384-322 î.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru.e.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat. tangentă la o curbă. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim.e. 18 î. Sec. Sec.e.e. sau denumirile de paralelogram. număr compus. sec. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru. Apolonius din Perga(262-200 î. 4 î. numere relativ prime.ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE Sec.n).n. 5 î. metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene” 108 . tetraedru.n. Matematicianul grec Euclid(330-275 î.e.e. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire.e. hiperbolă. 3 î. unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice. numere prime perfecte. A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi.e.n.e. normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale.e. silogism.n. prismă. Eratostene din Cyrene(275-195 î.n. parabolă şi noţiunile de focare.n) a introdus noţiunile de semidreaptă.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din Alexandria (în 323 î. poliedru. puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă.

c.m. Arhimede(287-212 î.n) precursor al calculului integral.d. fiind interpretate ca datorii.rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero. iar mai târziu de Niccolo Tartaglia în 1530. matematician indian. acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie Sec. a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze.m. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în Europa numerele negative.în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui Euclid” pentru aflarea c. tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative. Sec. deşi promisese autorilor lor să nu le divulge. 1202. şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta.este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian Bhaskara(1114-1185).Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero. 1150. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos. a două numere întregi 85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”. 109 .e. pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale. 1228.Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară. 1515. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo Cardano(1502-1576) în lucrările sale. precum şi sistemul de numeraţie zecimal.

este introdusă noţiunea de variabilă de către Rene Descartes(1596-1650).este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”. „Combinaţiones”. definiţia derivatei.este dată teorema lui Ceva de către Ceva Giovani(1648-1734).este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis). a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”. 1637. 1640. „Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în 1696. cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său). 110 .1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete. a lui Pierre Fermat(1601-1665). descoperit abia în 1920. reducând problemele de geometrie la probleme de algebră. = 0 şi a ∞ 0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă 1670. tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial. reguli de integrare.este introdusă denumirea pentru cicloidă de către Galileo Galilei (1564-1642). 1678.matematicianul englez John Wallis(1616-1703) 1 1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile = ∞.inventarea logaritmilor naturali de către John Neper(1550-1617). 1692. 1679. 1614.în „Varia opera mathematica” apărută postum. 1654. 1656.începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal.

1729.crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis Clairaut(1713-1765)..este dată „Legea numerelor mari” de către Jacques Bernoulli.arcsinx. de către matematicianul englez Isaac Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried Leibniz(1646-1716). cosx. 1747 este enunţată problema celor trei corpuri de către Clairaut. caracterizată de inegalitatea (1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli). 1711.este descoperită curba numită lemniscată.introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut.este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746.relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735. 1746.. punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli.. 1696-1697. n 2 3 1739. 1735. 1733.577215.. 1731.introducerea calculului variaţional.sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice (Jacques Bernoulli) 1694. 1705. sinx.realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex.1690.. 111 . + − ln n) =0. n→∞.utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate.Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta 1 1 1 e= lim(1 + + + .este propusă denumirea de integrală de către Jacques Bernoulli(1654-1705) 1692.

acesta a introdus şi funcţia ϕ ( n ) . Monge). 1755.este dată formula creşterilor finite. 112 . 1767.a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G.este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval.introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler. 1785. f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue. 1771.crearea mecanicii analitice de către Joseph Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange.demonstrarea iraţionalităţii lui π de către Heinrich Lambert(1728-1777).indicatorul lui Euler. 1797.demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către D’Alembert. Monge). Monge. 1750. 1766. sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”. de către Joseph Fourier(1768-183).a fost dată ecuaţia planului tangent(G. 1768. 1796. precum şi notaţiile e.au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G.introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783).începutul creării geometriei descriptive de către Gaspard Monge(1746-1818). 1765. i.sunt puse bazele calculului variaţional de către Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler. 1780. 1775.Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui Cramer.

este introdusă notaţia pentru integrala definită ∫ f ( x)dx . a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor. de către Fourier. 113 . Monge). Jean Poncelet şi Karl Feuerbach.Augustin Cauchy(1789-1857). 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii. 1816-1835. modul al unui număr complex. fondatorul analizei matematice moderne. criteriu care-i poartă numele. 1822 introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich Bessel. cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei. a introdus noţiunile de afix. a b este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss. cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles Brianchon . transpoziţie. 1812. 1807-.introducerea noţiunii de raport anarmonic de Chasles Michel(1793-1880).]. a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale. 1820.este introdusă seria hipergeometrică de către Carl Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german.. numere conjugate.au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G.1798. atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme. este introdus simbolul [. pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre (1752-1833). fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez Jean Poncelet.

definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss . a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru.Abel introduce integralele ce-i poartă numele. 1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss. 1839introducerea noţiunii de integrale multiple(Dirichlet). 1841descoperirea invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864).este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel. W. funcţia Dirichlet. demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859). 1840. 114 . 1831. 1825. matematician englez.este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste Galois(1811-1832).1823-1831. 1828 sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss. 1834. Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie. Niels Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor.începutul creării primei geometrii Bolyai(1802-1860) neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski. referitor la integralele 1837.introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele.este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897).introducerea noţiunii de factor de discontinuitate. 1830. 1827.

este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest Kummel(1810-1893). 1845.sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J. 1853. 1851. definind şi 115 .„Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev.introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii.introducerea segmentelor orientate AB de către Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor. lui datorându-se studiul integralei definite. numită geometria sferică. 1858. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice. de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897).crearea calculului matriceal de către Arthur Cayley(1821-1895) matematician englez . 1843. 1852.Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) . creatorul algebrei booleene. Sylvester). 1854. 1846.este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană. 1847 este introdus calculul logic de George Boole.Legea numerelor mari – Cebâşev. 1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C. introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866).descoperirea cuaternionilor de către William Hamilton (1805-1865). introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert.

1878. mulţime închisă.rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley. mulţime densă. mulţime bine ordonată. introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind. produs cartezian. tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul. 1893.. 1882Ferdinand Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3.Charles Hermite(1822-1901) demonstrează 1 transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2. (un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali). Weber.. 1899 -axiomatizarea geometriei de către David Hilbert.idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime.introducerea denumirii de inel de către Hilbert(1862-1943).este dată denumirea de subgrup de către Sophus Lie(1842-1899).. 1897. ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă..141592... sensul de astăzi. intersecţie.. mulţime numărabilă. distributivă şi în care orice element e inversabil. asociază conceptului de corp. 1874-1897. 116 ..718281. n →∞ n 1874. 1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către Dirichlet.H. punct izolat. 1873. 1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912).. reuniune. punct de acumulare.crearea teoriei mulţimilor de către Georg Cantor(1845-1918). El a introdus noţiunile de mulţime deschisă.

este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie Pompeiu(1873-1954). 1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983). 1950 -este introdusă noţiunea de Δ . 1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge. 1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda Schulz-Mihoc.este introdusă denumirea de funcţională de către Jacques Hadamard (1865-1963).1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D. având două milioane de cifre. 1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore Moisil(1906-1973). 1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român Dan Barbilian(1895-1961). 117 . 1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975). 2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931. unul din fondatorii analizei funcţionale. 1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975). 1905. 1910. obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea.derivată de către Dan Barbilian.Hilbert). de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov.

Istoria matematicii.1974/ 1981. Mihăileanu. Neculai Stanciu.1.Caleidoscop matematic.. Editura Rafet. 1: N.vol2. Bucureşti 118 . Bucureşti. 4. Editura Niculesu. 2: Vasile Bobancu.vol. 100 de probleme rezolvate.BIBLIOGRAFIE. Mică enciclopedie matematică. Editura Tehnică.Editura Ştiinţifică şi enciclopedică. 3.

...................................................................................103 Primitive......................................................................................98 Derivate..... ............................................................................................59 Binomul lui Newton............................................................................................................................................................................42 Mulţimi......................................................47 Funcţii....................37 Inegalităţi....................................................................... Operaţii cu mulţimi.....................................128 Istoricul noţiunilor matematice.....................117 Probleme.........................................................................................5 Sinteze matematice Mulţimea numerelor reale........................50 Numere complexe.........109 Probleme propuse şi rezolvate......................65 Funcţii trigonometrice.................................................................................................93 Funcţii continue....................................Cuprins Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie..........................................................82 Şiruri de numere reale....................77 Algebră liniară....................sinteze..143 119 ...........................................72 Ecuaţiile dreptei în plan............................................ 45 Progresii......63 Vectori şi operaţii cu vectori.......56 Funcţia exponenţială şi logaritmică...................................88 Limite de şiruri............69 Formule trigonometrice................101 Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor......75 Conice...............................

120 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful