P. 1
Curs 6 Contul de Profit Si Pierdere

Curs 6 Contul de Profit Si Pierdere

|Views: 5|Likes:
Published by sicavelicu

More info:

Published by: sicavelicu on Nov 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2013

pdf

text

original

Bilantul Contabil

Contul de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere reflectă performanța financiară a întreprinderii. Mai precis, contul de profit și pierdere explică formarea rezultatului unui exercițiu financiar, prin prezentarea detaliată a fluxurilor pozitive și negative de avere denumite venituri și respectiv cheltuieli. Veniturile reprezintă creșteri de beneficii economice viitoare care vor conduce la creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate în urma tranzacțiior cu proprietarii (de exemplu aporturile). Veniturile pot lua forma: - creșterilor de active sau - la scăderilor de datorii. Cheltuielile reprezintă scăderi în beneficiile economile viitoare care vor conduce la scăderi ale capitalurillor proprii, altele decât cele rezultate în urma tranzacțiior cu proprietarii (de exemplu retrageri de capital) Cheltuielile pot lua forma: - scăderilor de active sau - la creșterilor de datorii. Criterii de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor Un flux de beneficii viitoare (pozitiv sau negativ) este recunoscut ca un venit, respectiv o cheltuială în contabilitate dacă satisface definiția veniturilor/cheltuielilor și încă două criterii suplimentare (ambele referitoare la beneficiile economice viitoare): 1. Creșterea/Scăderea de beneficii economice viitoare trebuie să fie probabilă. 2. Creșterea/Scăderea de beneficii economice viitoare trebuie să poată fi evaluată/măsurată în mod fiabil. Aceste două criterii sunt însă subiective și deci greu de aplicat în practică. De aceea, practica a definit în timp alte criterii care, în cele mai multe dintre cazuri, concordă cu criteriile teoretice dar în plus dau o formă operațională, aplicabilă, principiilor de recunoaștere. Astfel, ca principiu general: Veniturile - sunt recunoscute la momentul vânzării - sunt evaluate la nivelul prețului net (fără reduceri comerciale) de vânzare exclusiv TVA

Bilantul Contabil
Cheltuielile - sunt conectate la venituri în perioada în care acestea (veniturile) au fost realizate; - corespund consumurilor sau expirării de resurse economice; Practic, se admite că, în cele mai multe dintre cazuri, la momentul vânzării fluxurile de beneficii economice viitoare sunt evaluabile în mod fiabil și suficient de probabile pentru a face obiectul înregistrării în contabilitate. Pentru a exemplifica principiul anterior, să presupunem că la 18.12.N o întreprindere cumpără cu plata imediată 100 bucăți mărfuri în valoare de 20 RON bucata. La 13.01.N+1 75% din mărfurile achiziționate au fost vândute la un preț de vânzare de 22 RON bucata. Date fiind aceste informații, întreprinderea va recunoaște la data de 13.01.N+1 un venit din vânzarea mărfurilor în valoare de 22×75=1.650 RON. Tot la 13.01.N+1, întreprinderea recunoaște o cheltuială (cheltuieli privind mărfurile) în valoare de 75×20=1.500 RON. Practic, prin acest procedeu: Costul de achiziție (de 20 RON) al fiecărei bucăți a fost conectat la prețul său de vânzare (22 RON); Această conectare s-a efectuat doar pentru bucățile de marfă vândute (75%×100=75 bucăți); Restul bucăților de marfă se află în stoc și vor genera la rândul lor venituri însă doar la momentul vânzării.

Desigur, există și o serie de excepții de la acest principiu general de recunoaștere a veniturilor și conectare a cheltuielilor la venituri. Cele mai importante dintre acestea vor fi prezentate ulterior în cadrul acestui curs. Din considerente informaționale (pentru a furniza mai multă informație utilizatorilor) veniturile și cheltuielile înregistrate de o întreprindere fac obiectul unor clasificări în cadrul contului de profit și pierdere. În funcție de clasificarea cheltuielilor de exploatare, practica distinge două categorii de cont de profit și pierdere: Cu cheltuielile de exploatare clasificate după funcțiuni: Costuri de producție/desfacere/administrație

Acest tip de cont de profit și pierdere este specific contabilităților anglo-americane. Cu cheltuielile de exploatare clasificate după natură: cheltuieli cu materii prime, materiale, energie electrică, mărfuri, etc

Acest tip de cont de profit și pierdere este specific contabilităților continental europene – inclusiv România. Un cont de profit și pierdere cu cheltuielile de exploatare clasificate după funcțiuni are următoare formă (prezentăm doar partea aferentă veniturilor și cheltuielilor de exploatare):

Bilantul Contabil
Cifra de afaceri -Costul produselor/mărfurilor vândute = Marja brută -Costuri de desfacere -Costuri de administrație = Rezultatul exploatării Restul contului de profit și pierdere este asemenea contului de profit și pierdere cu cheltuielile clasificate după natură (prezentat mai jos). Pe de altă parte, un cont de profit și pierdere cu cheltuielile de exploatare clasificate după natură are următoarea formă: + Venituri din exploatare - Cheltuieli de exploatare (clasificate după natură) = Rezultatul activităților de exploatare (Profit/Pierdere) + Venituri financiare - Cheltuieli financiare = Rezultatul activităților financiare (Profit/Pierdere) Rezultatul activității curente (Profit/pierdere din exploatare +/- Profit/pierdere financiară) + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare = Rezultatul activităților extraordinare Rezultatul brut (Rezultatul activității curente + rezultatul extraordinar) - Cheltuieli privind impozitul pe profit = Rezultatul net al exercițiului Rezultatul pe acțiune Întrucât aceasta este varianta de cont de profit și pierdere prevăzută de reglementările actuale de contabilitate în țara noastră, vom detalia fiecare din categoriile prezente în structura de cont de profit și pierdere de mai sus, explicând și exemplificând cele mai importante elemente.

Bilantul Contabil
Veniturile din exploatare includ: 1. Cifra de afaceri 2. Venituri aferente costului stocurilor de produse și producției în curs 3. Venituri din producția imobilizată 4. Alte venituri din exploatare Cifra de afaceri - Veniturile aferente vânzărilor rezultate din activitățile care constituie obiectul de activitate al întreprinderii. Venituri din vânzarea mărfurilor – activitatea comercială Venituri din producția vândută – activitatea de producție Venituri din vânzarea produselor finite Venituri din vânzarea produselor semifabricate Venituri din studii și cercetări Venituri din vânzarea produselor reziduale Venituri din prestări servicii Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii Următoarele două categorii ale veniturilor din exploatare (veniturile aferente costului stocurilor de produse și producției în curs și veniturile din producția imobilizată) se constituie drept excepții de principiul general de recunoaștere al veniturilor enunțat mai sus. Aceste venituri sunt: - recunoscute la momentul obținerii (prin fabricație) produselor finite sau imobilizăril or – si nu la momentul vânzării !!! - evaluate la nivelul costurilor efectuate pentru a fabrica bunurile respective (produsele finite, imobilizări) - și nu la nivelul prețului de vânzare !!! Pentru exemplificare, vom considera cazul veniturilor din producția stocată (veniturile aferente costului stocurilor de produse și producției în curs). Exemplu – Să presupunem că în decursul perioadei, o întreprindere a înregistrat următoarele cheltuieli: Cheltuieli cu materiile prime (toate aferente producției) Cheltuieli cu materialele consumabile (60% aferente producției) Cheltuieli salariale și asimilate (80% aferente producției) Cheltuieli cu energia electrică (75% aferente producției) 20.000 u.m. 15.000 u.m. 40.000 u.m. 30.000 u.m.

Bilantul Contabil
Cheltuieli cu amortizările (90% aferente producției) 50.000 u.m.

La sfârșitul perioadei, întreprinderea a înregistrat obținerea de produse finite 128 bucăți la costul de producție de 1.000 u.m. pe bucată. De asemenea, la sfârșitul perioadei s-a constatat existența unor stocuri de producție în curs de execuție, stocuri care vor trebui evaluate. Întreprinderea nu dispunea de producție în curs de execuție la începutul perioadei. Costuri de producție Cheltuieli cu materii prime Cheltuieli cu materialele consumabile Cheltuieli cu salariile și asimilate Cheltuieli cu energia electrică Cheltuieli cu amortizările Total 20.000 9.000 32.000 22.500 45.000 128.500 Costuri de desfacere și Total administrație 20.000 7.000 15.000 8.000 40.000 7.500 30.000 5.000 50.000 26.500 155.000

Tot la sfârșitul perioadei, întreprinderea vinde 100 bucăți produse finite pentru un preț de vânzare de 1.300 u.m./bucată. Se cere: Să se determine veniturile recunoscute în cursul exercițiului și să se întocmească și prezinte contul de profit și pierdere (partea aferentă exploatării) cu cheltuielile clasificate după funcțiuni și apoi cu cheltuielile de exploatare clasificate după natură. Ideea pe care se bazează recunoașterea veniturilor din producția stocată este că toate cheltuielile de producție (128.500 în cazul nostru) se produc pentru a produce produse finite și producție în curs de execuție (evident și semifabricate sau produse reziduale însă nu este cazul în acest acest exemplu). Cu alte cuvinte, valoarea produselor finite și a producției în curs fabricate în timpul perioadei trebuie sa fie egală cu suma cheltuielilor de producție. Deci: Costul produselor finite fabricate + Costul producției în curs = Total cheltuieli de producție 128 bucăți×1.000u.m./bucată + Costul producției în curs = 128.500 u.m. Putem deci calcula costul producției în curs de execuție ca 128.500 – 120.000 = 500 u.m. Pe parcusul perioadei, întreprinderea își va înregistra cronologic toate cheltuielile enumerate în tabelul de mai sus. La momentul obținerii produselor finite (noi am considerat în acest exemplu că produsele finite sunt obținute la sfârșitul perioadei însă o asemenea presupunere nu este necesară, produsele finite putând fi obținute și pe parcursul perioadei) întreprinderea își va înregistra un venit (venituri din producția stocată) egal cu costul de producție al produselor obținute în acest caz, 128.000 u.m. De asemenea, la sfârșitul perioadei, întreprinderea va evalua costul producției în curs de execuție (așa cum am procedat mai sus). Constatarea producției în curs de execuție și contabilizarea ei la nivelul costului va genera un venit (din nou venituri din producția stocată) egal cu costul producției în curs (500 u.m. în acest caz). Practic, venitul total din producția stocată este de 128.500 u.m. (128.000 aferent produselor finite și 500 u.m.aferent producției în curs) și este egal cu totalul costurilor de producție aferente perioadei.

Bilantul Contabil
La momentul vânzării, întreprinderea va înregistra venituri (venituri din vânzarea produselor finite) de 100 bucăți×1.300u.m./bucată = 130.000 u.m. (a se observa că venitul este evaluat la nivelul prețului de vânzare conform principiului enunțat mai sus). Totodată, întreprinderea va trebui să conecteze costul de producție (1.000 u.m./bucată) la prețul de vânzare al produselor (1.300 u.m./bucată) pentru a determina profitul. Astfel, întreprinderea își va înregistra o cheltuială în valoare de 100 bucăți×1.000u.m./bucată = 100.000 u.m. (costul produselor vândute – tuturor celor 100 bucăți vândute). Întrucât însă obținerea de produse finite a fost asociată unui venit, ieșirea prin vânzare a produselor finite determină nu doar creșteri la venituri din vânzarea produselor finite dar și diminuări ale veniturilor din producția stocată. Practic, atunci când obține produse finite întreprinderea asociază obținerea lor cu un venit – venituri din producția stocată – iar când vinde produsele finite, întreprinderea renunță la acest venit pentru un venit mai mare – venitul din vânzarea produselor finite. Astfel, în urma vânzării, întreprinderea își va spori veniturile cu 130.000 u.m. (venituri din vânzarea produselor finite) dar își va diminua veniturile din producția stocată cu 100.000 u.m. (costul de producție al celor 100 de bucăți vândute). Ea va prezenta următoarea situație a veniturilor: Venituri din vânzarea produselor finite Venituri din producția stocată (128.500 – 100.000) 130.000 u.m. 28.500 u.m.

Contul de profit și pierdere cu cheltuielile clasificate după natură: Informații Cifra de afaceri Venituri din vânzarea produselor finite Venituri din producția stocată Total venituri din exploatare -Cheltuieli cu materiile prime -Cheltuieli cu materialele consumabile -Cheltuieli cu energia electrică -Cheltuieli cu salariile și asimilate -Cheltuieli cu amortizările Total cheltuieli de exploatare Rezultat din exploatare Valori 130.000 28.500 158.500 (20.000) (15.000) (30.000) (40.000) (50.000) 155.000 3.500

Același rezultat de exploatare poate fi prezentat și într-un cont de profit și pierdere cu cheltuielile de exploatare clasificate după funcțiuni: Informații Cifra de afaceri Venituri din vânzarea produselor finite -Costul produselor vândute = Marja brută -Cheltuieli de desfacere și administrare Rezultat din exploatare Valori 130.000 (1.00.000) 30.000 (26.500) – calculate în tabel 3.500

Bilantul Contabil
După cum se poate observa, în contul de profit și pierdere cu cheltuielile clasificate după funcțiuni, veniturile din producția stocată nu sunt recunocute în contul de profit și pierdere. Alte venituri din exploatare Reprezentative pentru această categorie sunt: Venituri din vânzarea activelor (imobilizate); Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși; Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități; Venituri din donații primite; Venituri din subvenții pentru investiții; Venituri din ajustările privind deprecierea activelor

Exemplu privind veniturile din vânzarea activelor imobilizate și veniturile din ajustările pri vind deprecierea activelor – exemplul poate fi folosit și pentru cazul cheltuielilor privind vânzarea activelor imobilizate La data de 01.01.N o întreprindere vinde un utilaj pentru un preț de vânzare de 58.000 u.m. La acea dată, întreprinderea prezenta următoarea situație în raport cu utilajul vândut: Valoare de intrare -Amortizări cumulate -Ajustări privind deprecierea = Valoare netă contabilă 120.000 u.m. (60.000)u.m. (2.500)u.m. 57.500 u.m

La data vânzării utilajului, întreprinderea își va înregistra: - Venituri din vânzarea activelor imobilizate - 58.000 u.m. (prețul de vânzare) - Cheltuieli privind cedarea activelor imobilizate- 60.000 u.m. (reprezentând valoarea neamortizată – costul rămas neamortizat 120.000 u.m. – 60.000 u.m.) De asemenea, întrucât utilajul nu se mai află în entitate, ajustările înregistrate în bilanț în perioadele precedente vor trebui eliminate. Aceasta se realizează prin reluarea lor la venituri. Întreprinderea își va înregistra deci venituri din ajustările privind deprecierea activelor în valoare de 2.500 u.m. Cu alte cuvinte, profitul realizat de întreprindere în urma cesionării utilajului este dat de 58.000 + 2.500 (veniturile) – 60.000 (cheltuiala) = 500 u.m. Acesta reflectă exact diferența dintre prețul de vânzare 58.000 u.m. și valoarea netă contabilă de 57.500 u.m.

Bilantul Contabil
Trebuie menționat că reglementările contabile actuale prevăd înregistrarea la venituri/cheltuieli doar a surplusului/pierderii rezultat(ă) din vânzare (în acest caz doar diferența – negativă – dintre 58.000 prețul de vânzare și 60.000 u.m.). Această practică este des întâlnită în contabilitățile anglo -americane, însă în România, întreprinderile continuă să înregistreze veniturile și cheltuielile din cedarea activelor în mod separat (așa cum am arătat mai sus).

Exemplu privind veniturile din subvențiile pentru investiții O întreprindere cumpără un utilaj în valoare de 100.000 u.m. 40% din costul de achiziție este suportată printr-o subvenție pentru investiție (40.000 u.m.). Utilajul este amortizat liniar pe o perioadă de 10 ani. Așa cum am văzut la prezentarea bilanțului, subvenția pentru investiții va fi înregistrată la venituri înregistrate în avans și, pe măsura amortizării utilajului, va fi virată la venituri (venituri din subvenții pentru investiții). Astfel, în primul an, amortizarea este de 100.000/10 = 10.000 u.m. iar partea din subvenție virată la venituri va fi de 4.000 (40%×10.000). Cheltuielile din exploatare: 1. Cheltuieli privind stocurile (câteva exemple) Cheltuieli cu materii prime și materiale Cheltuieli cu materialele nestocate Cheltuieli cu energie electrică și apă Cheltuieli privind mărfurile

2. Cheltuieli cu serviciile prestate de terți (câteva exemple) Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile/chiriile/asigurări Cheltuieli cu colaboratorii Cheltuieli cu protocol reclamă și publicitate etc

3. Cheltuieli cu impozite și taxe 4. Cheltuieli cu personalul Salarii și indemnizații Cheltuieli cu asigurările sociale

5. Alte cheltuieli de exploatare Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător Pierderi din creanțe

Bilantul Contabil
Despăgubiri, amenzi și penalități Cheltuieli privind activele cedate (au fost exemplificate la venituri privind activele cedate)

6. Cheltuieli cu amortizarea 7. Cheltuieli cu ajustările privind deprecierea activelor 8. Cheltuieli cu provizioanele

Exemplu privind cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu ajustările privind deprecierea activelor. La 31.12.N-1 o întreprindere achiziționează un utilaj în valoare de 120.000 RON. Managerii estimează o durată de utilizare de 10 ani. Utilajul este amortizat după metoda liniară. Valoarea reziduală estimată la sfârșitul celor 10 ani este 0. La 31.12.N valoarea de piață a utilajului era de 105.000 u.m. La 31.12. N+1 valoarea de piață a utilajului era de: a.) 91.000 u.m. b.) 94.000 u.m. Anul N Amortizarea anuală = 120.000 u.m./10 ani= 12.000 u.m./an Amortizare cumulată la 31.12.N = 12.000 u.m Valoare neamortizată = 120.000 – 12.000 = 108.000 u.m. Valoare de piață = 105.000 u.m. Pierdere de valoare potențială = 3.000 u.m. Extras din bilanț Informații Valoare de intrare -Amortizări cumulate -Ajustări privind deprecierea = Valoare netă contabilă În contul de profit și pierdere: Amortizarea anuală se înregistrează în contul de profit și pierdere ca o cheltuială – cheltuieli cu amortizarea 12.000 u.m. Ajustările privind deprecierea se înregistrează în contul de profit și pierdere ca o cheltuială – cheltuieli cu ajustările privind deprecierea 3.000 u.m. Valori 31.12.N 120.000 (12.000) (3.000) 105.000 u.m.

Bilantul Contabil
Anul N+1 caz a.) Amortizarea cumulată la 31.12.N+1 = 12.000+12.000 = 24.000 u.m. Valoare neamortizată = 120.000 – 24.000 = 96.000 u.m. Valoarea de piață = 91.000 u.m. Pierdere de valoare potențială = 5.000 u.m., însă, o pierdere de valoare de 3.000 u.m. a fost deja înregistrată în exercițiul N. Aceasta înseamnă că întreprinderea trebuie să mai înregistreze doar o ajustare suplimentară de 2.000 u.m. (5.000 – 3.000) Extras din bilanț Informații Valoare de intrare -Amortizări cumulate -Ajustări privind deprecierea = Valoare netă contabilă În contul de profit și pierdere: Amortizarea anuală se înregistrează în contul de profit și pierdere ca o cheltuială – cheltuieli cu amortizarea 12.000 u.m. Ajustările privind deprecierea se înregistrează în contul de profit și pierdere ca o cheltuială – cheltuieli cu ajustările privind deprecierea 2.000 u.m. Valori 31.12.N 120.000 (12.000) (3.000) 105.000 u.m. Valori 31.12.N+1 (caz a.) 120.000 (24.000) (5.000) 91.000 u.m.

Anul N+1 caz b.) Amortizarea cumulată la 31.12.N+1 = 12.000+12.000 = 24.000 u.m. Valoare neamortizată = 120.000 – 24.000 = 96.000 u.m. Valoarea de piață = 94.000 u.m. Pierdere de valoare potențială = 2.000 u.m., însă, o pierdere de valoare de 3.000 u.m. a fost deja înregistrată la sfârșitul exercițiului N. Aceasta înseamnă că întreprinderea trebuie să reducă ajustarea înregistrată anterior cu 1.000 u.m. O astfel de reducere va genera recunoașterea unui venit în contul de profit și pierdere. Extras din bilanț Informații Valoare de intrare -Amortizări cumulate -Ajustări privind deprecierea = Valoare netă contabilă Valori 31.12.N 120.000 (12.000) (3.000) 105.000 u.m. Valori 31.12.N+1 (caz b.) 120.000 (24.000) (2.000) 94.000 u.m.

Bilantul Contabil
În contul de profit și pierdere: Amortizarea anuală se înregistrează în contul de profit și pierdere ca o cheltuială – cheltuieli cu amortizarea 12.000 u.m. Reducerile ajustărilor privind deprecierea se înregistrează în contul de profit și pierdere ca un venit – venituri din ajustările privind deprecierea 1.000 u.m.

Exemplu privind cheltuielile cu provizioanele și veniturile din provizioane În cursul exercițiului N, o întreprindere ajunge în litigiu cu un client. La 31.12.N, litigiul nu este încheiat, estimându-se că întreprinderea va pierde procesul trebuind să plătească despăgubiri de 3.000 u.m. La 31.12.N+1, litigiul nu este încheiat despăgubirile eventuale fiind estimate la 3.200 u.m. La 31.12.N+2, din nou procesul nu este încheiat, despăgubirile fiind estimate la 3.100 u.m. În cursul exercițiului N+3 litigiul este finalizat, întreprinderea trebuind să plătească efectiv 3.150 u.m. Așa cum am văzut la prezentarea bilanțului, provizioanele reprezintă datorii cu scadență și sau valoare nesigură. În pofida impreciziei legată de evaluare, provizioanele se înregistrează totuși în contabilitate în virtutea principiului prudenței. Înregistrarea provizioanelor în bilanț și ajustarea ulterioară a valorii lor pentru a încorpora cele mai noi informații se reflectă și asupra contului de profit și pierderi prin recunoașterea unor cheltuieli/venituri din provizioane. În cazul nostru, întreprinderea va trebui ca la 31.12.N să înregistreze un provizion pentru litigii. Valoarea provizionului la sfârșitul celor 3 ani precum și impactul ajustării valorii provizionului în timp sunt prezentate în tabelul de mai jos: Informații Valoare provizion pentru litigii (estimată) 31.12.N 31.12.N+1 31.12.N+2 Decursul exercițiului N+3 3.100 u.m. -100u.m. -3.100 3.150

3.000 3.200 u.m. u.m. Cheltuială cu provizionul(+)/Venituri din 3.000u.m. +200 u.m. provizioane(-) Chetuieli cu despăgubirile

În anul N (la 31.12) întreprinderea recunoaște provizionul (datoria incertă ca valoare și scadentă dar probabilă ca producere) pentru cea mai bună estimare de 3.000 u.m. Aceasta va conduce la înregistrarea unui provizion în bilanț și a unei cheltuieli cu provizioanele în contul de profit și pierdere. Ulterior, an de an, ea ajustează această valoare încorporând ultimele informații despre litigiu (informații care se reflectă în valoarea estimată a despăgubirii ce urmează a fi plătită). Astfel, la 31.12.N+1, valoarea provizionului trebuie mărită la 3.200 iar aceasta se realizează înregistrând un supliment la cheltuieli cu provizioanele de 200 u.m. În anul N+2, datorită revizuirii estimărilor, provizionul trebuie diminuat la valoarea de 3.100 u.m. Aceasta se realizează înregistrând un venit de 100 u.m. în contul de profit și pierderi la venituri din provizioane. În cele din urmă, în decursul exercițiului N+3 întreprinderea își înregistrează cheltuiala (certă) cu despăgubirile de 3.150 u.m. în timp ce provizionul, rămas fără obiect, este anulat prin reluare la venituri (deci la anularea provizionului întreprinderea își înregistrează din nou venituri din provizioane de 3.100 u.m. – ultima valoare estimată a provizionului). Trebuie remarcat că dacă ultimele estimări ale întreprinderii ar fi fost corecte (3.150u.m.) atunci profitabilitatea exercițiului N+3 nu ar fi fost afectată,

Bilantul Contabil
întrucât cheltuiala cu despăgubirea de 3.150 u.m. ar fi fost perfect compensată de venitul din provizioane de 3.150 u.m. Venituri și cheltuieli financiare Venituri și cheltuieli generate de activitățile financiare. - finanțare (contractare de credite și împrumuturi etc) și - investiții (achiziții de imobilizări financiare) Venituri financiare: - Venituri din imobilizări financiare (dividend); - Venituri din investiții financiare pe termen scurt; - Venituri din creanțe imobilizate (dobânzi) - Venituri din investiții financiare cedate - Venituri din dobânzi - Venituri din sconturi obținute - Venituri din diferențe de curs valutar. Cheltuieli financiare: - Pierderi din creanțe legate de participații; - Cheltuieli privind investițiile financiare cedate - Cheltuieli privind investițiile financiare cedate - Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate - Cheltuieli privind dobânzile - Cheltuieli privind sconturile acordate - Cheltuieli din diferențe de curs valutar. Exemplu privind veniturile din imobilizări financiare O întreprindere achiziționează 75% din acțiunile unei alte întreprinderi. La sfârșitul exercițiului, întreprinderea achiziționată declară dividende în valoare totală de 200.000 u.m. Întreprinderea investitor își înregistra: O creanță privind dividendele care urmează să fie încasate 150.000 u.m. (0.75×200.000) în bilanț;

Bilantul Contabil
Un venit – venituri din imobilizări financiare - 150.000 u.m. în contul de profit și pierdere

Exemplu privind veniturile din investiții financiare pe termen scurt La 01.10.N o întreprindere achiziționează 2.000 acțiuni la un cost de achiziție de 1.5RON/acțiune deținute în vederea re-vânzării ulterioare. La 21.10.N întreprinderea vinde acțiunile pentru un preț de vânzare unitar de: a.) 1.7 RON/acțiune b.) 1.4 RON/acțiune În cazul a.) întreprinderea își va înregistra un venit de (1.7-1.5)RON/acțiune×2.000 acțiuni=400 u.m. A se observa că în acest caz, venitul este asociat cu profitul, fără a se mai evidenția separat fluxurile brute (pozitive – prețul de vânzare de 1.7×2.000 și negative - costul investiției 1.5×2.000) În cazul b.) întreprinderea își va înregistra o pierdere din investițiile financiare pe termen scurt cedate în valoare de (1.5-1.4) ×2.000. La fel ca mai sus, se înregistrează doar pierderea netă, fără a se mai evidenția separat fluxurile brute (pozitive – prețul de vânzare de 1.4×2.000 și negative - costul investiției 1.5×2.000). Exemplu privind veniturile din creanțe imobilizate O întreprindere acordă la 01.01.N un împrumut pe termen lung (4 ani) în valoare de 300.000 u.m. unei alte întreprinderi. Rata anuală a dobânzii este de 5%, dobânda fiind plătibilă anual, în timp ce principalul (300.000 u.m.) urmează a fi rambursat la sfârșitul celor 4 ani. Dobânda încasată în fiecare din cei 4 ani va reprezenta un venit din creanțe i mobilizate – valoarea venitului este de 0.05×300.000 =15.000 u.m. Exemplu privind cheltuielile cu dobânzile O întreprindere contractează un împrumut bancar pe termen lung (8 ani) în valoare de 250.000 u.m. rata anuală a dobânzii este de 10% iar dobânda este plătibilă anual, în timp ce valoarea creditului este rambursabilă integral la sfârșitul contractului. Dobânda anuală de 0.1 ×250.000 = 25.000 u.m. reprezintă pentru întreprindere un cost al finanțării și se înregistrează deci la cheltuieli financiare – cheltuieli cu dobânzile. Exemplu privind veniturile din sconturi obținute și cheltuielile privind sconturile acordate O întreprindere cumpără fără decontare imediată materii prime la un preț de 100.000 u.m. (ignorăm TVA). Decontarea este prevăzută să aibe loc peste 90 de zile însă furnizorul acordă un scont de decontare în primele 10 zile de 2% din valoarea comenzii. Întreprinderea client acceptă această ofertă și plătește suma de 98.000 u.m. la 10 zile după achiziție. Diferența de 2.000 u.m. va fi înregistrată de întreprinderea client ca un venit financiar – venituri din sconturi obținute. Ea reprezintă un venit, întrucât întreprinderea client plătește mai puțin decât era

Bilantul Contabil
prevăzut. De asemenea, este un venit financiar întrucât plata anticipată poate fi de fapt asociată cu o operațiune financiară prin care întreprinderea client finanțează întreprinderea investitor. Trebuie remarcat faptul că în contabilitatea întreprinderii furnizor, suma de 2.000 u.m. va reprezenta o cheltuială financiară respectiv cheltuieli privind sconturile acordate (scontul acordat este interpretat ca un cost al finanțării și generează deci o cheltuială financiară pentru furnizor). Exemplu privind veniturile și cheltuielile din diferențe de curs valutar La 01.11.N o întreprindere se aprovizionează cu materii prime de la un furnizor extern. Valoarea materiilor prime este de 5.000 Euro. La 25.11.N, întreprinderea vinde unui client extern mărfuri la un preț de 7.000 Euro. Cursul de schimb RON/Euro la 01.11.N era 4.2RON/Euro, la 25.11.N era de 4.3RON/euro și 31.12.N era de 4.4 RON/Euro În ceea ce privește datoria față de furnizor: La data tranzacției 01.11.N aceasta este înregistrată la cursul de la data tranzacției 4.2RON/Euro; La 31.12.N, datoria trebuie actualizată la cursul de la data închiderii. Diferența de curs valutar generează o creștere a datoriei față de furnizor și se înregistrează ca o cheltuială financiară – cheltuieli din diferențele de curs valutar (4.4-4.2) RON/Euro × 5.000 Euro = 1.000RON

Creanța față de client: La data tranzacției 25.11.N aceasta este înregistrată la cursul de la data tranzacției 4.3RON/Euro; La 31.12.N, creanța trebuie actualizată la cursul de la data închiderii. Diferența de curs valutar generează o creștere a creanței față de clientul extern și se înregistrează ca un venit financiar – venituri din diferențele de curs valutar (4.4-4.3)RON/Euro × 7.000 Euro =700RON

Veniturile și cheltuielile extraordinare sunt venituri și cheltuieli cu caracter: - nerepetitiv și - neobișnuit Exemplu: Pierderi din calamități

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->