You are on page 1of 84

Introducere

Viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, avutul public şi privat, ordinea publică şi altele, reprezintă valori fundamentale a societăţii; iar formarea, desfăşurarea şi dezvoltarea normală a relaţiilor sociale, legate de ocrotirea lor juridică nu este posibilă fără combaterea cu fermitate a tuturor faptelor ce duc la atingerea acestor valori. Omorurile sunt mai grave infracţiuni săvîrşite contra persoanei. Pericolul social sporit al acestor infracţiuni constă în faptul că ele atentează la cea mai supremă valoare viaţa omului, pierderea căreia este irecuperabilă. !nsă, cu părere de rău, aceste infracţiuni se săvîrşesc mai ales după destrămarea sistemului totalitar, şi aceste sc"imbări petrecute în societatea noastră, realizări obişnuite pe linia consolidării democraţiei şi făuririi statului de drept, impun crearea unui cadru legislativ şi organizatoric, menit să contribuie la prevenirea şi combaterea eficace a criminalităţii. #e aceea în acest conte$t problema descoperirii omorurilor şi pedepsirea celor vinovaţi este permanent importantă şi actuală, care şi preocupă pe savanţii din domeniul juridic, care în lucrările sale încearcă de a face careva investigaţii în domeniul cercetării şi descoperirii a astfel de infracţiuni cum sunt omorurile %&. '())*+,-., /. 0(1-., 2. 345678-., 0. 9(:;8-., <. 0-)-=*.,>, 9. 07?-=*@, Amilian Btancu, C". Da"arac"escu ş.a.E. #eoarece omuciderea prezintă o infracţiune cercetarea căreia este însoţită de mari dificultăţi, acest fapt este condiţional în mare măsură de multitudinea de versiuni elaborate cu această ocazie, rezultate din diversitatea de împrejurări, motive de comitere a omorului, lipsei a martorilor oculari ai infracţiunii, a urmelor omorului care se modifică şi se alterează rapid, precum şi reproducerea în unele cazuri de către infractor, a străinilor de fapt artificiale cu scopul de a îndrepta anc"eta pe o cale falsă. #e aceea, pe parcursul cercetării omorurilor se foloseşte întregul arsenal te"nicoFcriminalistic şi metodicoFştiinţific aflat în dotarea organului de urmărire, pot obţine succese în descoperirea infracţiunilor de omor, persoanele ce efectuează anc"eta posedă deprinderi suficiente de a contacta cu oamenii, simţ de observaţie, calităţi de a evalua corect ansamblul de date şi informaţii, obţinute în cursul cercetării cauzei, precum şi cunoştinţele profunde în psi"ologie, o înc"ipuire clară a procedeelor tactice, privind efectuarea unor acţiuni de anc"etă, măsurilor investigativFoperative.

 #at fiind faptul că omuciderea este cea mai gravă infracţiune contra persoaneiG şi la etapa actuală, numărul acestor infracţiuni este în creştere în Hepublica Ioldova, aceasta şi miFa determinat opţiunea alegerii anume a acestei teme pentru teza de licenţă, în care pe baza literaturii e$istente în acest domeniu şi pe baza unor date statistice privind cercetarea omorurilor şi situaţiei criminogene în Hepublica Ioldova am încercat să e$pun în lucrare principalele momente privind acţiunile de anc"etă efectuate la etapa iniţială de cercetare a omorurilor, începînd de la caracteristica criminalistică a omorurilor, versiunile de anc"etă şi planificarea cercetării cauzelor acestui gen de infracţiuni; etapele procesuale, cercetarea la faţa locului, stabilirea şi ascultarea martorilor, căutarea şi interogarea bănuitului şi învinuitului; perc"eziţia şi terminînd cu utilizarea e$perţilor ca surse procesuale de stabilire a împrejurărilor omorului.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA CERCETĂRII CAUZELOR DE OMOR
1. CARACTERISTICA CRIMINALISTICĂ A OMORURILOR:
#in infracţiunile împotriva persoanei cel mai mare grad de pericol îl au omorurile, şi care îşi găsesc reglementare în %articolele JJFKL M.P. al HIE. #escoperirea acestor infracţiuni este însoţită de greutăţi considerabile şi de un mare volum de lucru din partea organelor de cercetare. #eci putem spune că dosarele de omor sunt cele mai complicate şi multe din ele rămîn nedescoperite. Monstituţia Hepublicii Ioldova obligă organele de stat, organizaţiile obşteşti şi persoanele cu funcţie de răspundere, de a păzi şi ocroti drepturile şi libertăţile cetăţenilor precum şi viaţa şi sănătatea lor. %Nrt. OL a M. HI statul garantează fiecărui om dreptul la Viaţă şi la integritate fizică şi psi"icăE. Monform datelor statistice în HI în OPPP au fost înregistrate %QRSKTE de crime, iar în OPPS ritmul lor a crescut constituind %QKQLRE de crime. #eci dinamica crimelor a crescut în OPPS cu J,U faţă de anul OPPP. #in toate crimele înregistrate omorurile cu tentativele constituiau în OPPP %QTKE şi în OPPS %LSSE, din ele au fost descoperite în OPPP %RL,PVE, iar în OPPS %RK,JVE. #upă aceste udate vedem că ani la rînd în HI un număr însemnat de omoruri rămîn nedescoperite. !n OPPS au fost săvîrşite omoruriG 1. de către minori OL 2. de persoanele în stare de ebrietate UT 3. de persoane ce au comis anterior crime RJ 4. de persoane în grup LL 5. de persoane ce nu muncesc şi nu învaţă OLU 6. pe străzi, în parcuri RS. Heieşind din aceste date cele mai multe infracţiuni îndeosebi %omoruriE sunt săvîrşite de persoanele ce nu muncesc şi nu învaţă şi de cele în stare de ebrietate.W Moeficientul acestui an este de SO omoruri la SPP.PPP de locuitori. Dilnic în HI se săvîrşesc SPP de infracţiuni dintre care SFO omoruri. Ceneralizarea practicii penale ne arată că omorurile intenţionate sunt pregătite din timp,

W



 minuţios este aleasă metoda înfăptuirii intenţiei criminale, la fel şi ascunderea faptului omorului sau nimicirea urmelor lui. %A.G mascarea omorului ca fiind sinucidere sau accident, tăinuirea cadavrului, dezmembrarea cadavrului ş.a.E. !n toate cazurile descoperirii semnelor unei morţi violente a persoanei ş.a. clarificării circumstanţelor şi cauzelor survenirii ei, este necesar de a se conduce de regulile metodicii criminalistice de cercetare a omorurilor. !n cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o importanţă primordială se atribuie c"estiunii dacă această crimă a fost ascunsă sFau avea caracter evident. Omorul evident are loc atunci cînd el este săvîrşit de o persoană în prezenţa altor persoane sau în lipsa lor, ce se soldează fie cu reţinerea persoanei vinovate la locul faptei, fie că el singur sFa autodenunţat la organele de anc"etă fără încercări de a ascunde fapta comisă şi vinovăţia sa.S Omorurile cu caracter evident în majoritatea cazurilor apar în rezultatul certelor, bătăilor din gelozie, stare de afect sau în cazul depăşirii limitelor legitimii apărări. #eseori ele sunt comise fără circumstanţe agravante şi de obicei sunt urmări a unor conflicte, sau ca urmare a conduitei nesatisfăcătoare în stradă sau în locuri publice, în stare de ebrietate s.a.m.d. Prin omor ascuns se înţelege omorul săvîrşit în lipsa altor persoane. infractorul de regulă se pregăteşte din timp pentru comiterea omorului, iar după săvîrşirea lui întreprinde măsuri în privinţa tăinuirii urmelor şi a partinităţii sale la această crimă. Nşa omoruri sunt săvîrşite deseori din intenţii acăpărătoare, se$uale, la fel în cazul jafurilor, tîl"ăriilor. Omorurile ascunse după mecanismul lor de săvîrşire se pot împărţi în patru categoriiG a) omoruri fără înscenarea %fără mascareaE sinuciderii, unui accident sau altor evenimente şi acţiuni pentru a îndrepta cercetarea pe urme greşite; b) omoruri cu înscenarea sinuciderii, unui accident sau altor evenimente şi acţiuni, pentru a îndrepta cercetarea pe urme greşite; c) omoruri cu încercări de a îngreuna stabilirea personalităţii victimei %dezmembrarea cadavrului, desfigurarea feţii, nimicirea capului cadavruluiE; d) omoruri cercetate în cazurile lipsei cadavrului victimei %în cazurile ascunderii, tăinuirii a însăşi faptului omoruluiE.O
  O   
S

 Mlasificarea omorurilor în ascunse şi evidente primite c"iar din momentul intentării dosarului penal de a alege o direcţie corespunzătoare la cercetarea acestor infracţiuni. %victimăE. circumstanţele. Btudierea personalităţii lui este o parte componentă al activităţii anc"etatorului ce cercetează. !n sistemul XomorY se include nouă elementeG ucigaşul. opinia publică etc. Alementele infracţiunii. locul. antecedente penale. faptul morţii. ori nimicirea luiE şi identificarea personalităţii victimei. ce caracterizează personalitate. timpul. Nceste date nu constau numai din date autobiografice ci orice informaţie despre victimă pe plan de serviciu. ori o combinare între legături reciprocă şi condiţionarea reciprocă. la fel şi reflectarea acestor elemente în caracteristica criminalistică a infracţiunii sunt unite între ele prin cone$iuni legitime ce reprezintă prin sine raporturi. !n cazul omorului evident anc"etatorul după efectuarea cercetării locului infracţiunii şi a cadavrului concentrează toate silinţele în vederea relevării dacă corespund dispoziţiile învinuitului şi a martorilor cu imaginea obiectivă a celor săvîrşite. despre sumele acestora şi unele calităţi corespunzătoare acestor semne. Nstfel de date ne permit de a determina victimitatea. metoda. analiza lor şi fi$area în acte procesuale corespunzătoare. împrejurările săvîrşirii omorului. #eterminînd un element. comportamentul.Q A$istă de asemenea diferite legături între aceste elemente %A$G legături cauzale dintre rezultat. !n cazul omorului pe ascuns ca sarcină primordială a cercetării apare stabilirea circumstanţelor evenimentului şi a persoanei vinovate %iar uneori în cazul desfigurării feţei pătimaşului sau dezmembrării cadavrului. anc"etează infracţiunea ce include colectarea datelor. anc"etatorul primeşte informaţie despre alt element sau cîteva elemente. Btructura caracteristicii criminalistice a omorurilor ar trebui să corespundă structurii infracţiunii însăşi. starea sănătăţii. Wntercone$iunile între Xverigile lanţuluiY întrFatît sunt de importante şi esenţiale încît   Q . ori nimicirea pătimaşului sau dezmembrării cadavrului. !n cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o însemnătate esenţială o au datele despre pătimaş. stabilirii motivelor omorului şi a datelor. !nsemnătatea practică a acestor legături este foarte mare. ori o condiţionare reciprocă. adică moartea victimei şi anumite acţiuni ale ucigaşuluiE. coparticipanţii la omor. scopul şi motivul omorului. modul de viaţă. Me caracterizează personalitatea celui vinovat şi a victimei şi a altor circumstanţe ce au condiţionat săvîrşirea omorului. victima omorului. obşteşte.

dezmembrări ale cadavrului sau prin nimicirea cadavrului. de obicei nu are necesitatea de a aplica. !ntrebarea Xcine este ucigaşulY necesită legătura ei cu întrebarea care este scopul şi motivul omorului. paznicii. vecinii. omul ei de viaţă. comercianţii. este aleasă victima corespunzătoare. însă totuşi e$istă anumite categorii de oameni care mai deseori pot nimeri în Xsituaţii periculoaseY. dacă infractorul sFa "otărît să acţioneze prin metoda şi în condiţiile preferate de el în care sFa deprins să săvîrşească omorurile. astfel numai LPV din victimele omorului premeditat le constituie familiştii. perfecţionează metoda săvîrşirii omorului corespunzătoare calităţilor specifice victimei. antreprenorii etc.    L . ucigaşii din cercul persoanelor apropiate deseori încurcă de a ascunde însăşi faptul omorului prin înscenări. Mînd un om concret trebuie să devină victimă. Haporturile între aceste două persoane deseori determină alegerea de către infractor a unei metode de omor şi metodei tăinuirii lui. \egături strînse e$istă între victima omorului metoda săvîrşirii omorului şi împrejurările infracţiunii. timpului şi împrejurărilor convenabile pentru săvîrşirea infracţiunii. #in intenţii acăpărătoare săvîrşesc omoruri persoanele pentru care omorul este mijlocul atingerii scopului criminal sau este o metodă de tăinuire a infracţiunii acăpărătoare. !nainte de toate. acestea sunt persoanele care în baza îndatoririlor de serviciu profesionale sau obşteşti sunt împuternicite de a ocroti ordinea publică şi private ori alte bunuri şi valori materiale care sunt ocrotite de legeG colaboratorii de poliţie. de a aranja o înscenare de sinucidere sau de a recurge la desfigurarea e$teriorului victimei. Zn om necunoscut XstrăinY. rudele. infractorul alege corespunzător locul. temînduFse că dacă se va descoperi infracţiunea atunci vor fi bănuite de săvîrşirea crimei în primul rînd. O însemnătate mare are o legătură între ucigaş şi victima omorului. SRV divorţaţii şi LV văduvii şi văduveleL. folosi unele otrăvuri de concentraţie puternică. #in motivul de răzbunare săvîrşesc omoruri coparticipanţii la infracţiune. la descrierea elementelor caracteristicii criminalistice a omorului este foarte greu de a le descrie pe fiecare în parte de celelalte elemente %A$G ucigaşul nu poate fi caracterizat ca XucigaşY ca ceva abstract de scopul şi motivul omoruluiE. timpul şi alte condiţii. încasatorii. [i invers. [i invers. deprinderilor. cunoscuţii. Ma victimă a atentării criminale poate depinde orice persoană. casierii. restul fiind persoane necăsătorite şi anume QTV celibitarii şi femeile nemăritate. la fel determină alegerea locului.

anc"etatorul are posibilitatea de determina concret scopul şi motivul omorului. ce dau posibilitatea de a omorî de la distanţe mari. mai ales atunci cînd.a. iar luînd în consideraţie metoda şi împrejurările omorului pate mai concret de a stabili cercul de persoane care puteau să săvîrşească omorul. Wdentificînd personalitatea victimei şi stabilind comportamentul ei înaintea şi în momentul omorului. arogant şi uşuratic care acţionează asupra comportării infractorului sau se e$primă printrFo opunere activă ucigaşului ce în mare măsură sc"imbă XmecanismulY infracţiunii. cîrpe.T !n toate cazurile trebuie de relevat şi de ţinut în seamă comportamentul victimei deoarece el nu rareori este provocat. Ma instrument şi mijloace se utilizează următoareleG armă cu înălţător optic. [i în cele din urmă o categorie aparte de victime o formează persoanele care mai mult decît altele necesită o tutelă şi apărare din partea bărbaţilor domnişoarele tinere şi c"iar fetiţele minore. datorită comportamentelor lor relaţiile apropiate de la care se aştepta o viaţă fericită se transformă în ceva contrar. adică totalitatea procedeelor. Nceasta este caracteristic pentru cazurile de omor în sectoarele lucrărilor de   T . Ietoda omorului. armelorE infractorii recurg la diferite acţiuni în dependenţă de condiţiile locului săvîrşirii omorului %A$G îngroapă cadavrele în locurile unde sunt efectuate lucrări de construcţie. !ntre personalitatea. lamă. piatră. diferite unelte şi instrumente %topor. instrumentelor. văi etc. ce uşor se implică în certuri şi scandaluri. narcotice ş. otrăvuri. !n scopul ascunderii omorului şi a urmelor lui %cadavrului. automobilul. pistoale cu tobe de eşapament. cuţit de bucătărie ş. comportamentul infractorul şi victimă permanent e$istă anumite raporturi determinate. \atura specifică a genului dat de infracţiuni constă în multitudinea de metode de săvîrşire a omorului şi multitudinea de instrumente şi mijloace folosite. foarfece.E. ce recurg la cunoştinţe uşuratice. mijloacelor. \a o altă categorie se atribuie persoanele cu un comportament brutal şi arogant. beţeE.E. arbalete ce funcţionează fără zgomot. gaz natural. legate de alcool.a. unele obiecte care ocazional au nimerit sub mînă %fier de călcat. săvîrşirii şi ascunderii omorului este un element de bază atît a infracţiunii însăşi cît şi a caracteristicii criminalistice a omorului. !n a treia categorie se includ persoanele care sunt în conflict în legăturile amoroase sau casnice. substanţe e$plozive. arme albe. opus acelora ce se aştepta. funii etc. păduri. la fel şi efectuarea unor acţiuni cu ajutorul acestora în vederea pregătirii.

!n aşa cazuri el. de a înscena cauzarea unei morţi din imprudenţă. legăturile cărora cu victima sunt bine cunoscute de către cei ce îi înconjoară. accidentare.R Iultitudinea metodelor de tăinuire a urmelor omorului pot fi clasificate în două grupe mariG 1. le aruncă în rîuri. bE de a nimici urmele apartenenţei sale al infracţiunea dată. unei morţi accidentare sau consideră că el nFo să poată să e$plice cauza întîlnirii lui cu victima în un anumit loc sau a apariţiei victimei în apartamentul lui. Băvîrşind acţiuni în vederea ascunderii infracţiunii. \a aşa metode recurg infractorii. f) de a ascunde motivele adevărate ale omorului. păduri sau cînd infractorul dispare de mijloc de transport. înscenarea săvîrşirii infracţiunii de altă persoană sau săvîrşirii în altă localitate deseori constă în modificarea împrejurărilor obiective R  . e) de a nimic sau tăinui mijloacele cu care a fost săvîrşit omorul. îmbrăcămintea şi obiectele personale ale victimei. ucigaşul urmăreşte în primul rînd aşa scopuri cum sîntG a) de a ascunde în general faptul acuzării morţii violente victimei. sinucidere sau a unei morţi naturale. ori nimicesc cadavrul %îl ardE. deseori. dorind să tăinuească faptul infracţiunii. dE de a complica identificarea personalităţii victimei. c) de a crea împrejurări false %c"ipurile infracţiunea a fost săvîrşită de altă persoanăE. cîmpuri. !n aceste cazuri infractorii deseori îngroapă cadavrele. Nscunderea faptului omorului se întîlneşte atunci cînd infractorul nu are posibilitatea de a efectua înscenarea sinuciderii. rudele victimei ori la fel şi persoanele în locuinţele cărora a nimerit pătimaşul ocazional sau a fost atras intenţionat în aceste. de către membrii familiei. dezmembrează cadavrului şi fără a fi observat le transportă în diferite localităţi. construcţie capitale. de rude. la fel şi de unii cunoscuţi. nimicesc documentele. !nscenarea sinuciderii. locuinţe. unei morţi accidentare sau unei morţi naturale. iazuri. încearcă să se sustragă de darea lămuririlor în privinţa circumstanţelor survenirii morţii pătimaşului şi de a îndrepta bănuielile în săvîrşirea acestei infracţiuni. care au fost cu victima în relaţii prietenoase sau apropiate. !nscenarea se aplică în scopul esc"ivării de la răspundere.

a. Mele mai multe omoruri %LQVE se săvîrşesc între orele SJ. îmbrăcăminte. Zrmele şi alte probe materiale pe cazurile de omor repede se modifică. !n privinţa înscenării sinuciderii la fel pot mărturisi şi lipsa instrumentelor. pete de sînge. d) necorespunderea poziţiei cadavrului cu leziunile corporale. în privinţa cărora fac trimitere vinovatul sau martorul. uşor se distrug şi repede dispar ce esenţial complică procesul cercetării. la fel şi relevarea. urme de picioare. ]iind descoperite fi$ate şi ane$ate la dosar ele deseori formează materialul de bază care este utilizat în cadrul cercetării acestor infracţiuni.PP.U !n dependenţă de caracterul infracţiunilor contra vieţii persoanelor. c) modificarea împrejurărilor la faţa locului ori nimicirea urmelor. vătămările şi modificările de pe el.d. determinarea legăturii lor cu infracţiunea concretă. #atele statistice indică că aproape jumătate din toate omorurile se comit în zilele de odi"nă a săptămînii sîmbătă.PP OL. starea îmbrăcămintei. morţii accidentare sau înscenării morţii fireşuri pot arăta aşa semne cum suntG a) imposibilitatea săvîrşirii de către victimă a anumitor acţiuni. leziuni corporale. de dinţi ş. depistarea unei scrisori false cu ultimul cuvînt al victimei ş.PP cînd se săvîrşeşte fiecare al LFlea omor. !n caracteristica criminalistică a omorurilor se atrage atenţia şi la aşa elemente cum sunt timpul şi locul săvîrşirii infracţiunii. duminică cea mai criminogenă este duminica. fi$ării şi e$aminării criminalistice a acestor obiecte.E. la fel şi răspîndirea informaţiei mincinoase despre plecarea pătimaşului în altă localitate sau despre alte circumstanţe ale dispoziţiei lui. b) e$istenţa urmelor de luptă sau autoapărare pe "aine şi pe cadavru la faţa locului. ale locului comiterii omorului. Nsupra înscenării sinuciderii. nimicirea sau falsificarea urmelor de mîini. cel mai intensiv interval OS. de metodele săvîrşirii lor şi mijloacelor aplicate la locul săvîrşirii infracţiunii rămîn diferite urme şi corpuri delicte %cadavrul victimei. de degete mîinelor.a. studierea cauzelor apariţiei circumstanţelor negatorii. mijloacelor cu ajutorul cărora putea fi comisă sinuciderea. picioare. #e aceea sarcina anc"etatorului este de a efectua operativ şi calitativ acţiunile iniţiale de anc"etă îndreptate în vederea depistării.J   J    U .m.PPFOL.

E #upă cum demonstrează analiza din ultimii ani. calităţi persoanele. Omorurile intenţionate sunt săvîrşite atît prin impulsurile. Ma elemente ale caracteristicii criminalistice sunt încăG motivul omorului şi comportamentul ucigaşului după săvîrşirea omorului. \ocul săvîrşirii omorului permite de a stabili şi fi$a urmele. #eseori ele sunt săvîrşite din motive "uliganice sau acăpărătoare în rezultatul e$istenţei vrajbei ori geloziei sau stării de afect condiţionată de certuri sau de alte condiţii. Nceasta se reflectă asupra diferitor împrejurări ale mecanismului săvîrşirii omorului.K !n cazul dezmembrării cadavrului ca loc de săvîrşire a omorului deseori serveşte locuinţa infractorului sau victimei. Btabilirea timpului este necesar pentru organizarea măsurilor operative de investigaţie în vederea găsirii şi reţinerii infractorului. localizarea leziunilor corporale şi caracteristica lor etc. Omorurile pot fi săvîrşite atît cu intenţie directă cît şi cu intenţie indirectă şi la fel în urma neglijenţei criminale sau imprudenţa. mai ales din Husia. care arată la mecanismul săvîrşirii lui. mijloacele şi personalitatea infractorului. care pot fi stabilite în cadrul e$aminării locului săvîrşirii faptei %A$G locul şi timpul comiterii omorului. cercul lui de cunoscuţi. mijloacele folosite. sunt frecvente şi omorurile la comandă JV. antecedentele penale. majoritatea din ei fiind migraţi din localităţile rurale a Ioldovei %RPVE. îndemnurile care la moment au acţionat asupra psi"icului infractorului cît şi din impusurile care de mai înainte au "otărît infractorul de a săvîrşi infracţiunea. !n M"işinău adesea se comit omoruri în familie. Nici se comit crime grave concentrînduFse nucleul elementelor criminale. Iotivele omorului uneori sunt legate de teama infractorului de a fi demascat în săvîrşirea altor infracţiuni.a.E. şi în alte cazuri. \a etapa actuală nu numai economia influenţează asupra creşterii criminalităţii îndeosebi a omorurilor în ţară dar şi legislaţia în vigoare fiind    K . urmele tîrîrii lui ş. !n ce priveşte locul infracţiunii. valul criminalităţii cuprinde societatea noastră. !n toate sferele de activitate se resimte creşterea infracţiunilor grave şi periculoase. verificării alibiului. din numărul total de infracţiuni înregistrate în Hepublică fiecare a treia revine capitalei. ori de a determina circumstanţele negatorii %lipsa sîngelui sub cadavru. \a elementele caracteristicii criminalistice se atribuie şi datele despre infractorG informaţii despre modul de viaţă. despre legăturile lui cu victima. iar fiecare al QFlea din fostele localităţi rurale. Mirca S^Q din victimele omorului nu sunt băştinaşi.

SP    SP . Zn alt motiv ca colaboratorii organelor de urmărire penală nu sunt remuneraţi la timp şi conform necesităţii. imperfectă.

care nu au suport în datele dosarului cauzei. variante concrete ce ar duce la descoperirea infracţiunii. Versiunile particulare cuprinde toate versiunile bazate pe date reale obţinute pe cale procesuală sau rezultate realizate cu prilejul cercetării faptei în cauză %revizie. naturalăE. tipice şi concrete. nivelul de certitudine. arată la   SS . forma de vinovăţie. se emit presupuneri. pe baza datelor administrate în cauze. se înaintează următoarele versiuniG omor. Mlasificarea versiunile în versiuni de anc"etă. operative. înlesnit sau favorizat săvîrşirea infracţiunii. rolul lor fiind. despre participanţi. ele stabilesc dacă a comis o faptă penală ori este vorba de un alt eveniment %A$G în cazul descoperirii unui cadavru. operative şi a e$portului judiciar. e$pertiză. acţiuni operativeE. versiuni de anc"etă. Versiunile tipice ele se elaborează la etapa incipientă de cercetare. VERSIUNILE DE ANCHETĂ ŞI PLANIFICAREA CERCETĂRII CAUZELOR LEGATE DE OMOR Maracterul şi conţinutul activităţilor de anc"etă pe dosarele de omor în măsură considerabilă se determină de situaţia de anc"etă la momentul intentării dosarului penal. ]iind elaborate la etapa iniţială de cercetare. mobilul şi scopul urmărit. cauzele şi împrejurările ce au determinat. Versiuni concrete sunt versiunile înainte la determinarea unor condiţii specifice. 2. !n astfel de situaţii. atunci cînd în situaţia unui deficit de informaţie sunt imposibile versiunile particulare. sinucidere. accident. !n dependenţă de volum. moarte. asupra modului de comitere şi acoperire. Versiunea este rezultatul unui proces comple$ de analiză în cadrul căruia.SS ]iind rezultatul unui proces comple$ de cunoaştere a realităţii versiunea permite stabilirea unei concordanţe cît mai depline între presupunerile şi e$plicaţiile pe care întrFun anumit moment le dă organul de urmărire penală şi ceea ce sa petrecut în realitate. subiect. deci. organele de urmărire penală elaborează versiuni. direcţionarea activităţilor care se desfăşoară în cauză. _otodată trebuie să se bazeze pe date concrete fiind inadmisibilă elaborarea unor versiuni fanteziste. a e$pertului judiciareG Versiunile generale se referă la fapta în cercetare luată în ansamblu. versiunile se pot clasifica respectiv în versiuni generale şi particulare. se dau diferite e$plicaţii referitoare la natura şi conţinutul faptei. cînd faptul sau totalitatea de fapte comportă diferite e$plicaţii.

accident sF au moarte naturală. apoi se înfăptuieşte în practică în forma unei sisteme de acţiuni pentru găsirea şi cercetarea şi aprecierea probelor. #escoperirea unui cadavru cu semne de moarte violentă. pe baza ei fiind imposibil de a desprinde concluzii cu o valoare certă pentru cauză pînă cînd nu a fost verificată şi confirmată sFau înlăturată de rezultatele obţinute prin verificări. valoarea versiunilor nu trebuie supraapreciată. atunci cînd nu este clară cauza morţii. dar în circumstanţe ce pot mărturisi despre moartea violentă. avînduFse în vedere faptul că ele nu reprezintă dec`t e$plicaţii provizorii. Versiunea înaintată la început avea tangenţă cu omor intenţionat sau sinucidere. anc"etatorul penal poate înainta presupuneri privind survenirea morţii în rezultatul omorului. sinuciderii.SO #esigur.SL   SQ   SL   SO .KJ la XValea IorilorY pe malul lacului a fost găsit un cadavru a unui bărbat necunoscut. #eci în cazul depistării unui cadavru cu semne de moarte violentă. la fel între cercetarea preliminară şi e$pertiza şi activitatea operativă de investigaţie. de piciorul căruia era legat o bucată de metal. 3. Wnformaţia primară ce se conţine în una din aceste situaţii de anc"etă este suficientă pentru formularea unor versiuni generale de anc"etă. #ispariţia persoanei în cazul cînd sunt date ce permit de a presupune omorul ei. #escoperirea unui cadavru cu semne evidente de omor. deoarece pe corpul persoanei erau urme %o stea. subiectul ce le înaintează şi la înfăptuirea controlului. Nceastă legătură prealabil se reflectă în plan. Mauzele de omor cuprind diferite şi multiple situaţii de anc"etă. oarecare din ele rămînînd o simplă presupunere. #escoperirea unui cadavru fără leziuni corporale evidente şi fără factori evidenţi de traumare. cu toată importanţa pe care o prezintă pentru corecta planificare a urmăririi penale. Binuciderea a fost e$clusă. Mele mai frecvente suntG 1. tăiată pe pieptE. 4.SQ \a SP. ce dovedea omor prin sc"ingiure. 2.SS. la fel acordă la planificarea cercetării de a determina legătura logică dintre unele etape aparte a procesului penal.

de picioare. a urmelor de spargere şi a altor urme ce apar la săvîrşirea nu numai a omorului. !n procesele penale intentate în cazurile morţii violente. 2) la categoria a doua de versiuni se referă presupunerile privind modul săvîrşirii şi tăinuirii omorului. a cadavrului pot servi drept bază pentru înaintarea versiunilor privind mecanismul omoruluiG a instrumentului de omor şi stării în care se află victima în momentul cauzării leziunilor. stării îmbrăcămintei. Afectuarea acţiunilor de anc"etă primară şi a investigaţiilor operative de cercetare dau posibilitatea de a concretiza versiunile generale prin înaintarea unui şir de versiuni particulare. !n dependenţă de caracterul informaţiei primare. despre comportamentul ei. localizarea direcţia şi forma urmelor de sînge pe obiectele mediului înconjurător. #eoarece omorurile premeditate. a motivelor. de transport.. instrumentele de spargere etc. Hănile de pe mîinile şi umerii cadavrului. Nstfel. a urmelor de sînge şi a altor urme tipice pentru modalitatea respectivă de săvîrşire a omorului. poziţiei cadavrului. ci şi la majoritatea celorlalte infracţiuni. se camuflează de persoane cointeresate sub cazuri necriminale. de regulă. bazate pe cercetarea urmelor de mîini. versiunile particulare pot fi grupate în O categoriiG 1) la prim categorie se referă versiunile anc"etatorului privind circumstanţele ce au precedat sau însoţit omorul care au fost înaintate pe baza cercetării urmelor nespecifice omorului. urmează să fie luată în consideraţie şi versiunea privind înscenarea lui. despre relaţiile cu alte persoane din sfera de activitate socială.ST Ma bază pentru formularea acestor versiuni servesc datele primite în rezultatul cercetării locului faptei. fragmente de "aină a infractorului pot mărturisi despre lupta ce a avut loc între dînşii. căile şi metodele de pătrundere la locul săvîrşirii faptei. părul strîns în pumnii cadavrului. leziunilor corporale. de rînd cu celelalte versiuni despre cele întîmplate. a personalităţii făptuitorului. în numărul versiunilor privind cauza morţii urmează să fie inclusă şi verificată versiunea privind determinarea victimei la sinucidere. aceste versiuni pot fi completate prin presupuneri despre survenirea ei în rezultatul unei afecţiuni sau morţi subite. !n cazurile cînd cauza morţii este neclară. caracterul şi localizarea leziunilor corporale. cînd nu este e$clusă sinuciderea %părţii vătămateE. datelor despre personalitatea victimei. Nici se referă versiunile privind numărul infractorilor. #epistarea unui   ST . în timpul efectuării cercetării penale. bumbii. şi de serviciu.

_otodată în practica organelor de urmărire penală şi a organelor de anc"etă penală au loc cazuri. !n legătură cu aceasta. de alte date caracteristice pentru o perioadă anumită a zilei.SR !n cazurile otrăvirilor în numărul versiunilor privind infractorul potenţial se include şi presupunerea privind săvîrşirea infracţiunii de către o persoană apropiată victimei ce avea posibilitatea pe neobservate şi fără suspecţii din partea victimei săFi dea acesteia otravă. cinismul cruzimea. Bcopul controlului de a stabili cauzele dispariţiei. anc"etatorul elaborează mai multe versiuni concomitent asupra faptei săvîrşite. stabilirea locurilor potenţiale de aflare a ei. !n cazul depistării semnelor înscenării unui caz necriminal. dar şi însuşi moartea nu a fost stabilită. _otalitatea versiunilor în timpul     SU    SR . Nstfel de situaţii apar pe dosarele de omor în lipsa cadavrului. căutarea datelor ce mărturisesc faptul că persoana dispărută nu este în viaţă. declaraţia de dispariţie a persoanei urmează să fie supusă unui control strict şi dacă apare necesitatea. \ipsa urmelor de spargere a încăperii în cazul cînd sunt date despre un mod de viaţă înc"is al victimei şi despre numărul limitat de vizitatori permit de a presupune că omorul a fost săvîrşit de o persoană cunoscută victimei. lipsa unor lucruri de preţ ale victimei despre motive de acaparare. Versiunile privind timpul săvîrşirii omorului se înaintează şi ţinînduFse cont de starea încăperii şi a unor obiecte de uz casnic. cadavru decapitat sau mutilat sau cu alte leziuni ce dovedesc intenţia infractorului de a complica identitatea cadavrului.SU ]iind imposibil la începutul cercetării cauzei de a da o corectă şi unică lămurire asupra faptei. cînd nu numai că nu este clară cauza. se înaintează versiunea privind săvîrşirea omorului de către o persoană ce menţine relaţii strînse cu victima. buzunarele scoase ale îmbrăcămintei. de îmbrăcămintea victimei. ce conţine semnele infracţiunii. #ispariţia persoanei poate servi ca temei pentru intentarea procesului penal numai în concordanţă cu datele ce permit a presupune că persoana a fost omorîtă. batjocora cadavrului despre săvîrşirea infracţiunii de către o persoană bolnavă psi"ic. permite de a presupune că omorul a fost săvîrşit de cineva din anturajul victimei. pot fi incluse şi organele de urmărire penală.

Se procedează astfel. bazat pe datele obţinute din primele investigaţii. care este confirmată de rezultatul tuturor verificărilor întreprinse. este necesar să se continue verificările pînă la stabilirea cauzelor contrazicerilor şi la înlăturarea lor. privite în ansamblul său. Be cunosc următoarele reguli la verificarea versiunilorG − toate problemele ce decurg din versiunile elaborate trebuie să fie planificate şi verificate multilateral. cît şi obţinerea tuturor datelor necesare confirmării sau infirmării lor.SK Planificarea urmării penale reprezintă una din activităţile ale organului de urmările în cercetarea unei fapte concrete. întrucît numai în acest fel se pot obţine rezultate concludente în cauză. se referă la acelaşi fapt ori aspect. pentru a se asigura atît operativitatea cercetărilor.SJ Versiunile se verifică atît prin activităţi de urmărire penală cît şi prin măsuri operative şi de altă natură. ea cuprinde momentele principale ale activităţii de urmărire penală ce se va desfăşura în viitor. #eşi planificarea urmăririi penale cuprinde mai multe activităţi. adică cele care au acelaşi obiect. ea reprezintă totuşi un proces unic. rămînînd una singură. se verifică paralel şi nu consecutiv. − dacă pentru verificarea unei versiuni. − versiunile perechi. − verificarea poate fi considerată terminată numai atunci cînd au fost înlăturate toate versiunile perechi. este necesară efectuarea mai multor activităţi. obiectiv şi complet a cauzei căutarea concomitent a probelor în diferite direcţii ce la rîndul lor permit soluţionarea contrarie a probelor şi cercetarea lor detaliată. trebuie planificate şi întreprinse toate măsurile ce se impun.OP SJ     OP   SK . care trebuie să fie riguros planificate. Monturată la sfîrşitul proces de gîndire. în vederea stabilirii adevărului în cauză. − atunci cînd pe parcursul verificării se obţin rezultate contradictorii. respectiv pentru lămurirea problemelor care decurg din aceasta. în care activităţile respective se întrepătrund şi se completează reciproc. planificării asigură cercetarea sub toate aspectele.

inclusiv locul. (nchetatorul va aprecia forţele şi mi'loacele de care dispune la moment. vinovăţia şi responsabilitatea acestuia. reprezintă a treia regulă. care să fie realizabile. !" al #. − specificarea termenilor de realizare a activităţilor de urmărire penală. scopul urmărit. deoarece se aplică de fiecare dată indiferent de natura cauzei. individualitatea persoanelor implicate. Principiul mobilităţii cunoscut şi sub denumirea de principiul dinamismului.$. Alaborarea versiunilor implică. de particularităţile acesteia. Pentru fiecare sarcină în plan se vor prevedea activităţi de urmărire penală. modul şi împre'urările în care s a activat. respectiv. circumstanţele agravante şi atenuante ale faptei. Într o cauză penală. Planificarea activităţii de urmărire penală se desfăşoară potrivit anumitor reguli.$. !n caz contrar. se cer dovedite fapta şi împre'urările de fapt. ce au contribuit de principii. !n activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de planificareG 1) Planificarea cercetării unei fapte penale în ansamblu cuprindeG − determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de natura faptei şi prevederile legale. a sarcinilor activităţii de cercetare. planificarea trebuie să se efectueze individual pentru fiecare caz în parte. precizarea persoanelor concrete învestite cu efectuarea acestora. Be cunosc următoarele principii a planificării activităţii de urmărire penalăG Principiul individualităţii presupune că la realizarea unui plan de anc"etă să se ţină cont de natura şi specificul infracţiunii avute în cercetare. planul va avea un caracter abstract. potrivit căreia planul de cercetare penală trebuie să fie adaptabil la situaţiile modificabile ale cercetării cauzei. art. prevederea în plan a activităţilor realizabile din punctul de vedere al posibilităţilor de care dispun la moment teoria şi practica criminalistică şi organul respectiv. ireal şi deci va fi inaplicabil. stabile în baza unei vaste practici de anc"etă penală. afară de formularea presupunerilor. al %&. Ntîta timp cît infracţiunea reprezintă un eveniment individual prin mijloacele şi metodele de comitere. alte fapte şi împre'urări în măsură să influenţeze răspunderea şi stabilirea pedepsei. un proces de analiză logică în vederea determinării problemelor necesare a fi clarificate pentru confirmarea sau infirmarea acestor. Principiul realităţii are în vedere în primul rînd intuirea sarcinilor care decurg obiectiv din versiunile elaborate şi în rîndul al doilea. potrivit. situaţia sau faza la care sFa ajuns în cercetarea acesteia. dar . făptuitorul. timpul. caracterul şi gravitatea acestora. pre'udiciile. împrejurările de timp şi de loc în care sFa activat.

şi de specificul activităţii al urmăririi penale. rezidă în faptul că el să cuprindă toate elementele planificării menţionate mai susG versiunea. efectuarea cercetărilor medicoFlegale criminalistice.   OS . în cazul reţinerii bănuitului interogarea lui. măsurile de cercetare planificate de anc"etator la etapa iniţială sunt supuse scopului de stabilire a personalităţii victimei şi locului săvîrşirii infracţiunii. !n plan se prevădG cercetarea părţilor cadavrului şi locului de depistare a lor. pe data de /0 iunie).. identificarea cadavrului. )ermenii efectuării activităţilor prevăzute în plan pot fi stabiliţi cu apro*imaţie. cercetarea şi reţinerea îmbrăcămintei acestuia. operaţiile şi activităţile de urmărire.*. urmărirea infractorului. depistarea şi interogarea martorilor asistenţi. efectuarea măsurilor de înregistrare. care poate avea cele mai diverse forme de la o sc"iţare a activităţilor ce urmează a fi efectuate. indiferent de forma planului. +. problemele ce urmează a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune. îndreptarea spre descoperirea şi fi$area urmelor şi reţinerea ucigaşului. 3) Planificarea activităţii de urmărire penalăG activitatea de planificare le materializează întrFun plan scris. specificare ordinii şi a timpului efectuării. în prima 'umătate a lunii iunie) sau în mod precis +bunăoară la ora . Monţinutul planului acestor activităţi este în funcţie de natura cauzei. termenele şi persoanele e$ecutate. a forţelor şi mijloacelor necesare. Nstfel în cazul depistării unui cadavru cu semne de moarte violentă.în aprilie. Monţinutul concret al planului de cercetare întrFo măsură considerabilă depinde de situaţia de anc"etă concretă ce sFa format la momentul întocmirii lui. Znica cerinţă care trebuie respectată. şi posibilităţile folosirii lor în mod eficient. înaintarea lui spre identificare.OS Bpecificul planificării cercetării penale a omorurilor constă în folosirea pe larga a cunoştinţelor speciale în timpul anc"etei preliminare. căutarea celorlalte părţi a cadavrului. efectuarea e$perienţei medicoFlegale. !n aceste cazuri ca acţiuni primare se planifică cercetarea la faţa locului şi a cadavrului. 2) Planificarea operaţiilor tacticeG determinarea scopului. prin a căror efectuare se prevede verificarea versiunilor şi determinarea împrejurărilor faptei. scopul anc"etatorului la etapa iniţială a cercetării penale efectuarea în termeni ma$imali scurţi a măsurilor de investigare operativă şi a acţiunilor de anc"etă. !n cazul depistării unor părţi a cadavrului dezmembrat.

Planul de cercetare în aşa situaţii se întocmeşte ţinînduFse cont de rezultatele controlului anterior a declaraţiilor despre dispoziţia persoanei. în planul de cercetare pot fi incluse cercetarea încăperii şi a locului de muncă a persoanei dispărute. a lipsei de date despre locul săvîrşirii infracţiunii. îndreptate spre stabilirea personalităţii bănuitului şi a victimei. măsurilor îndreptate spre studierea personalităţii persoanei dispărute. organizarea cercetării cadavrului.   OO . proceseleFverbale de interogare a rudelor şi cunoscuţilor lui.OO Planificarea cercetărilor penale pe dosarele penale în legătură cu dispoziţia unei persoane se efectuează cu luarea în consideraţie a intervalului de timp între săvîrşirea infracţiunii şi momentului intentării procesului penal. efectuarea măsurilor de investigare operativ. !n dependenţă de circumstanţele faptei. despre personalitatea infractorului.

metodelor şi motivelor săvîrşirii lui. _emeiuri pentru intentarea dosarului penal pot fiG − depistarea cadavrului cu semnele unei morţi violente. şi în baza sesizărilor parvenite de la martorii săvîrşirii omorului nu formează o comple$itate deosebită. b) organizarea bine determinată a conlucrării cu colaboratorii poliţiei criminale în vederea efectuării acţiunilor operative de investigaţie. − descoperirea nemi'locit de către organele de cercetare penală. d) analiza datelor iniţiale.   OQ . 3. c) utilizarea eficientă a mijloacelor te"nicoFştiinţifice şi ajutoarelor specialiştilor %e$pertul medicoFlegal. War în alte cazuri a depistării cadavrului c"estiunea în privinţa intentării dosarului penal poate fi soluţionată numai după efectuarea cercetării locului unde a fost descoperit cadavrul şi stabilirea e$istenţei semnelor morţii violente. e) atragerea populaţiei în vederea căutării infractorului. la fel şi posibilităţilor e$pertizei judiciare. Etapa iniţială a cercetării omorurilor: IUNILOR DE OMOR Nctivitatea anc"etatorului în vederea stabilirii circumstanţelor omorului. − dispariţia persoanei în circumstanţele ce indică posibilitatea omorîrii ei. Healizarea acestei activităţi necesită respectarea unor condiţii stricte ce reiese din specificul acestor infracţiuniG a) cercetarea imediată şi calitativă a locului infracţiunii şi a cadavrului. personalităţii victimei şi a ucigaşului la etapa iniţială.OQ Boluţionarea problemelor în privinţa intentării dosarului penal în cazurile depistării cadavrului cu semnele unei morţi violente sau ale unor părţi a lui la fel. elaborarea versiunilor de anc"etă şi verificarea multilaterală a lor. timpului. anchetator sau procuror a indicelor infracţiunii. la fel şi de la persoanele pătimaşe care au rămas în viaţă. descoperirea şi e$aminarea diferitor probe materiale. − informaţia parvenită de la martorii omorului. de regulă este legată de verificare multor versiuni. ETAPELE CERCETĂRII INFRAC !. − autodenunţarea. criminalistulE. metodelor şi circumstanţelor omorului.

vînzarea bunurilorE. Aste necesar de a stabili lipsa circumstanţelor indicate şi de a releva semnele ce dau temei pentru a face concluzii în vederea faptului că dispariţia persoanei poate să aibă legătură cu omorul ei ori sinucidere. acţiunile iniţiale de anc"etă şi acţiunile operate de investigaţie bine determinate în mod organizat şi calitativ sunt baza descoperirii lor şi identificării infractorului. d) găsirea la locul de trai a unor obiecte personale şi documente de strictă necesitate. cunoscuţi a unor scrisori din numele celui dispărut însă scrisul nu coincide cu scrisul persoanei dispărute. !n cazul parvenirii informaţiilor despre dispoziţia persoanelor sau despre accidente. deoarece sesizarea despre dispoziţia persoanei nu dă dovadă că ea a fost ucisă sau a decedat în condiţii necunoscute.OL #upă intentarea dosarului penal şi la începutul cercetării lui sarcina de bază a anc"etatorului este e$aminarea. Ma temeiuri pentru a face concluzii în privinţa dispoziţiei persoanei şi presupunerii posibilităţii uciderii ei pot fiG a) lipsa motivelor pentru dispoziţia persoanei. relevarea şi fi$area urmelor şi altor probe mai ales a celora. !n orice situaţie care se formează la începutul cercetării omorurilor. f) primirea de către rude. !n practică sunt cazuri cînd omul pe neaşteptate pentru cei ceFl înconjoară pleacă în altă localitate sau se ascunde de rude şi cunoscuţi din unele motive legale. b) stabilirea temeiurilor pentru a bănui unele persoane în cointeresarea lor ca persoana dispărută să fie ucisă. e) informaţii despre unele ameninţări în adresa celui dispărut din partea unor persoane concrete sau relatările celui dispărut cunoscuţilor despre teama că se va întîmpla ceva cu el. de regulă. de către cel dispărut în cazurile permutării benevole dintrFo localitate în alte %A$G concedierea de la serviciu. decizia în vederea intentării dosarului penal. studierea circumstanţelor cazului.   OL . c) nerealizarea pînă la capăt a unor acţiuni de obicei obligatorii. scoaterea de al evidenţă. se primeşte după verificarea lor preliminare. care repede îşi sc"imbă caracterul sau dispar complet.

la etapa iniţială a cercetării omorurilor pot fi următoarele situaţii tipiceG    OT . metoda. !n acest conte$t. ") percheziţiile corporale. !n cazul pricinuirii leziunilor corporaleG !) interogarea pătimaşului. Ncţiunile iniţiale de anc"etă sunt efectuate cu scopul colectărilor datelor iniţiale despre infractor. ") e*pertiza medico legală. ") cercetarea la faţa locului. Vorbind despre acţiunile iniţiale de anc"etă în literatura de specialitate se are în vedere acele acţiuni oportune. !n aşa fel. timpul săvîrşirii infracţiunii. %) interogările bănuiţilor. anc"eta în calitate de acţiuni iniţiale de anc"etă vor fiG !) reţinerea persoanei bănuite în flagrant delict sau cu lucrurile sustrase asupra lui. #) percheziţiile la domiciliu. adecvate încăperii cercetării a unei sau altei categorii de infracţiuni. intentate din iniţiativa organelor de cercetare. %) numirea e*pertizei medico legale. #) ascultarea martorilor. #) ascultarea martorilor. legate de abuzul funcţiilor de serviciu. $) acţiunile operative în vederea descoperirii infracţiunilor. adică acelor date ce asigură elaborarea unui plan desfăşurat de cercetare. $) ridicările de obiecte şi alte bunuri. pe dosarele privind sustragerile. !n cazul omuciderilor ca acţiuni iniţiale sunt considerateG !) cercetarea la faţa locului. numărul şi consecutivitatea acţiunilor iniţiale de anc"etă variază în dependenţă de caracterul evenimentului cercetat şi de circumstanţele lui concrete. în baza cărora a fost intentat dosarul penal. $) cercetarea îmbrăcămintei victimei. ainînd cont de unele circumstanţe ale cazului aproape toate acţiunile de anc"etă practic pot fi iniţiale.OT Buccesul descoperirii şi cercetării infracţiunilor depinde foarte mult de faptul de rapid sunt organizate şi efectuate acţiunile iniţială de anc"etă. %) identificarea victimei. !n dependenţă de datele iniţiale.

sinuciderilor ş. #acă după aceste părţi ale cadavrului a fost identificată victima.a.)OR !n cazul descoperirii cadavrului cercetarea. #) sunt informaţii despre dispoziţia persoanei +sesizarea rudelor). cercetare la fel începe cu cercetarea locului unde au fost găsite.d. interogarea martorilor. !) este depistat cadavrul unei persoane necunoscute cu semnele unei morţi violente. sînt înaintate toate versiunile posibile în privinţa circumstanţelor cazului şi cauzelor lui. sunt îndreptate în mod primordial la căutarea tuturor membrelor. %) sesizarea din partea instituţiilor medicale în privinţa acordării unui a'utor medical pătimaşilor vii +în cazul tentativei de omor. îmbrăcămintea obiectele personale. atunci   OR . !n cazurile depistării unor părţi ale cadavrului dezmembrat. #acă victima este necunoscută atunci în cadrul efectuării cercetării la faţa locului se stabilesc datele despre personalitatea eiG sînt e$aminate şi fi$ate detaliat semnele e$teriorului cadavrului. relevarea tuturor circumstanţelor cazului şi stabilirea cercului de persoane bănuite de săvîrşirea infracţiunii. sînt efectuate măsuri operative de investigaţie.a. Ncţiunile operative de investigaţie. părţilor ale cadavrului. !n baza datelor colectate.m. organizarea căutării altor părţi ale cadavrului. de regulă. $) autodenunţarea infractorului +imediat sau peste un oarecare termen după comiterea omorului). în dependenţă de rezultatele ei şi de împrejurările locului faptei se poate efectua c"estionarea cetăţenilor în vederea identificării pătimaşului. personalitatea pătimaşului şi participanţilor la infracţiune este stabilit planul verificărilor. se organizează prezentarea lui spre recunoaştere ş. #upă cercetarea cadavrului. stabilirii persoanelor care au dispărut fără veste în localitatea dată. Ai pot mărturisi despre unele semne individuale ale infractorului şi despre alte circumstanţe ale săvîrşirii omorului. ce sunt efectuate paralel cu acţiunile de anc"etă. se începe cu cercetarea la faţa locului. O însemnătate esenţială are interogarea martorilor oculari a infracţiunii sau pe acei care primii ai depistat cadavrul. ") sunt depistate unele părţi ale cadavrului dezmembrat fără careva informaţii despre cele întîmplate. e$aminarea medicoFlegală a fragmentelor găsite în scopul primirii informaţiei despre personalitatea victimei.

îndreptate la lămurirea circumstanţelor şi cauzelor dispariţiei. este necesar de a stabili locul ei de trai.OU Mercetarea în legătură cu primirea sesizării despre dispariţia persoanei începe. sinucidere sau vătămarea integrităţii corporale. sau întrFo stare gravă. interogarea persoanei care a fost indicată de victimă ca fiind infractor. !n aceste scopuri sînt efectuate interogările persoanelor ce au depus cererea şi a altor persoane care lFau cunoscut. cauzele posibile ale dispariţiei lui sa în privinţa locului unde poate acesta să se afle. cercetarea locului omorului şi a cadavrului. la fel se e$aminează scrisorile. etc. cu elaborarea versiunilor de anc"etă. !nceputul anc"etării dosarelor atentate în legătură cu tentativa de omor. legăturile cu rudele. #e aceea acţiunile iniţiale de anc"etă şi consecutivitatea lor în aceste cazuri sunt determinate în dependenţă de starea sănătăţii pătimaşului. îşi are specificul sau în legătura cu faptul că pătimaşul a rămas în viaţă sau poate fi pe pat de moarte. !n afară de aceasta.   OU . se efectuează cercetarea apartamentului li a locului de muncă ale celui dispărut. efectuarea cercetării locuinţei ei şi la fel a locului unde a fost văzută victima în viaţă. sînt ridicate fotografiile care pot fi folosite pentru căutarea şi identificarea lui. interogarea martorilor oculari. determinării locului aflării ei ori a locului depistării cadavrului. Wndependent de situaţia ce sFa format la începutul cercetării circumstanţelor omorului. în privinţa modului lui de viaţă. agendele personale. reţinerea şi interogarea celor bănuiţi. !n cazurile autodenunţării însăşi a ucigaşului ca acţiuni de bază ale anc"etatorului sau ale organelor de cercetare penală sunt perc"eziţia corporală şi a domiciliului acestuia. !n dependenţă de rezultatele interogării pătimaşului sunt înaintate anumite versiuni concrete şi se efectuează careva acţiuni de anc"eta pentru verificarea lorG cercetarea locului faptei. #) primirii informaţiei necesare despre victimă şi ucigaş. !n dependenţă de datele strînse în procesele efectuării acestor acţiuni de anc"ete sînt înaintate versiunile şi este întocmit planul cercetării de mai departe a acestei infracţiuni. ") stabilirea martorilor. acţiunile iniţiale de anc"etă şi activităţile operative de investigaţie trebuie să fie planificate în aşa mod ca ele să contribuie laG !) stabilirea datelor despre mecanismul şi cauzele săvîrşirii infracţiunii. şi în afară de aceasta este numită e$pertiza medicoFlegală a cadavrului. de regulă. adică este în stare să fie interogat sau nu.

în această perioadă are destulă informaţie despre rezultatele cercetării este cointeresat direct în cercetarea acestui caz. $) care sunt cauzele şi condiţiile ce au condiţionat săvîrşirea omorului.E b. !n aşa dependenţă de felul omorului şi metoda săvîrşirii lui la această etapă sînt concretizate şi alte circumstanţe care formează obiectul probaţiunii. bazate pe datele stabilite în procesul cercetării. este posibilă efectuarea operaţiunii tactice Xidentificarea cadavruluiYG prezentarea spre recunoaştere. în momentul punerii sub OJ OK   . #) în ce condiţii a fost ea săvîrşită. de acţiunile infractorului în vederea ascunderii lui şi alte circumstanţe. dacă este ele nFau fost stabilite la etapa iniţială de cercetare şi în privinţa lor nFau fost colectate toate probele necesare. numirea e$pertizei medicoFlegale. Atapa ulterioară a cercetării începe. dacă ei sunt stabiliţi. ") dacă au ost coparticipanţi. este condiţionată de specificul situaţiilor de anc"etă efectuate în scopul verificării lor şi de caracterul măsurilor operative de investigaţie. %) posibilitatea întocmirii unui plan bine determinat ale acţiunilor de anchetă.OJ !n dependenţă de felul omorului. în baza datelor cercetării la faţa locului şi interogării martorilor. la etapa iniţială de cercetare poate apărea necesitatea de a efectua şi alte operaţiuni tacticeG %A$G stabilirea locului săvîrşirii infracţiunii. Montinuarea etapei ulterioare în fiecare caz de omor aparte. $) posibilitatea elaborării versiunilor de anchetă. după punerea sub învinuire a persoanei bănuite şi interogate ei. reţinerea infractorului cînd el este stabilit şi identificat. F cînd datele cercetării locului găsirii cadavrului arată la faptul că acest loc nu este locul cauzării morţii. de obicei. efectuarea reconstrucţiei sculpturale a portretului după craniu. Etapa ulterioară a cercetării omorurilor Barcinile de bază a etapei ulterioare a cercetării omorurilor sunt de a stabiliG !) dacă această infracţiune a fost săvîrşită de persoana care a fost stabilită ca bănuită în comiterea omorului. elaborării şi efectuării unor operaţiuni tactice în baza sarcinilor cercetări situaţiei create. !n cazul descoperirii sc"eletului cadavrului sau a unor părţi a lui.OK #eoarece bănuitul. urmărirea infractorului după Xurme fierbinţiY cînd faptul omorului este cunoscut imediat după săvîrşirea lui şi infractorul nu putea să fugă departe.

să fie critic verificate la fel ca şi depoziţiile în care el nu recunoaşte vinovăţia sa. Be întîlnesc cazuri cînd în cadrul coinciderii recunoaşterii învinuitorului cu versiunea învinuirii. de un grup de persoaneE. Hecunoaşterea învinuitului în săvîrşirea omorului poate fi ca probă. !nsă sunt cazuri cînd învinuitul recunoscînd vinovăţia în comiterea omorului. ce conţine careva informaţii noi despre circumstanţele omorului. cînd depoziţiile lui conţin aşa date despre anumite circumstanţe careFi pot fi cunoscute numai lui %în legătură cu comiterea infracţiunii dateE şi se adeveresc de anumite probe concrete. Bituaţiile tipice condiţionat de poziţia bănuitorului suntG !) el recunoaşte complet vinovăţia sa. în privinţa recunoaşterii săvîrşirii omorului. învinuire el conducînduFse de interesele sale personale. acţiunilor în vederea ascunderii faptului omorului şi a urmelor săvîrşirii lui. #upă recunoaşterea neadevărată al infractorului se poate ascunde ponegrirea persoanei nevinovate. pricinilor lui trebuiesc analizate pe calea colaborării versiunilor corespunzătoare. incluse de anc"etator în baza acesteia. face trimitere la faptul că omorul a fost săvîrşit din imprudenţă sau în stare de afect. O atenţie deosebită trebuie îndreptată în privinţa aflării motivelor omorului. !n cazurile indicate depoziţiile bănuitului sînt fi$ate şi sunt minuţios verificate. încercarea infractorului de a ascunde alte infracţiuni. metodei săvîrşirii lui. #e aceea recunoaştere învinuitului. neagă e$istenţa intenţiei. anc"etatorul consideră că scopul cercetării infracţiunii date este atins şi limitează acţiunile de mai departe numai la consolidarea acestor depoziţii. batjocora faţă de pătimaş. îşi alege o poziţie determinată faţă de cele comise şi faţă de învinuirea înaintată. ") recunoaşte parţial vinovăţia. ce confirmă versiunea învinuirii numai în cazul. F înregistrarea audio pe bandă magnetică sau verificare depoziţiilor la faţa locului %învinuitul în prezenţa martorilor asistenţi arată cum a fost săvîrşită infracţiunea. acţiunilor în vederea ascunderii faptului că omorului şi a . !n primul caz %după punerea sub învinuire bănuitul recunoaşte complet vinovăţia sa deseori depoziţiile bănuitului coincid cu versiunea învinuirii şi datele faptice. #) nu recunoaşte vinovăţia sa. Ietoda cea mai importantă de verificare a depoziţiilor învinuitului. este interogarea lui minuţioasă şi detaliată. acţiunile lui sunt fi$ate cu ajutorul înregistrării videoE deoarece acest lucru contravine legii şi nu este admisibil. cauzelor. !n procesul interogării trebuiesc relevate toate circumstanţele ce se includ în obiectul probaţiunii.

QP #eseori se întîlnesc situaţii. urmelor săvîrşirii lui. de a clasifica însemnătatea lor. ori indică la un posibil accident. e$cluderii din depoziţii a lacunelor şi necorespunderilor. \ămuririle bănuitului pe aceste întrebări trebuiesc detaliat fi$ate. !n aceste cazuri e important de a detaliza întrebările pe fiecare fapt negat sau confirmat de infractor şi la fel de a pune întrebările ca răspunsurile la ele să poată fi verificate. !ntrebările trebuie să fie puse în aşa mod ca răspunsurile date la ele să fie posibile de a fi verificate. confruntarea. cum ar fiG e$perimentul judiciar. cînd şi cu ce   QP . cînd învinuitul recunoaşte parţial vinovăţia sa şi contestă pretenţia intenţiei sau altor circumstanţe ce agravează vinovăţia lui. iar apoi verificate cu ajutorul efectuării altor acţiuni de anc"etă. sinucidere. cînd bănuitul nu numai neagă vinovăţia sa în comiterea omorului. cînd lFa văzut pe el ultima dată etc. în astfel de cazuri este necesar de a atrage atenţia asupra ine$actităţilor în depoziţii. #acă învinuitul face trimitere la alibi. depoziţiile infractorului trebuie minuţios fi$ate şi verificate critic. iar în cazurile prevăzute de lege. !n procesul interogării învinuitului. este necesar în cadrul interogării de a clarificaG cînd. dacă este necesar de a clarifica anumite întrebări "otărîrea cărora necesită efectuarea anumitor cercetări specifice. de a prezenta anumite probe materiale. biologice sau medicoFlegale. O atenţie deosebită la interogarea a astfel de bănuiţi trebuie de atras atenţia la necorepunderea dispoziţiilor cu datele faptice care constituie baza versiunii vinovăţiei lui. de a numi corespunzător e$pertiza medicoFlegală sau psi"iatrică. cercetate. Zneori pentru a demasca învinuitul în comiterea omorului este necesar de a efectua cîteva interogări care pot fi îmbinate cu alte acţiuni de anc"etă. \a interogarea bănuitului în aşa cazuri este important de a afla dacă îl cunoaşte pe pătimaş. !n situaţia. ci şi faptul informării lui în privinţa omorului. prezentate lui spre recunoaşterea şi ane$ate la dosar. la fel şi descoperirea depoziţiilor mincinoase. Zneltele săvîrşirii infracţiunii şi alte corpuri delicte găsite în urma numirii lor de infractor la fel pot fin îndreptate spre efectuarea e$perţilorG criminalistice. care erau relaţiile dintre ei. Persoanele numite de infractor trebuiesc găsite şi interogate iar probele materiale găsite. unde şi în legătură cu ce fapt el se află în localitatea menţionată. verificare depoziţiilor la faţa locului. !nvinuitul trebuie să fie e$aminat în scopul depistării pe corpul şi "ainele lui a urmelor infracţiunii. _actica interogării în aceste cazuri trebuie să contribuie la primirea răspunsurilor concrete şi adevărate. soartei pătimaşului.

necontestînd faptul aflării lui la locul infracţiunii. \a verificarea alibiului trebuie de ţinut cont de faptul că uneori c"iar persoana nevinovată apare să facă greşit trimitere la alibi. ce sunt indicaţi de ei. interogării martorilor. cît timp sFa aflat el acolo. în prezenţa lor.    QS . dacă îl cunoaşte pe pătimaş. în ce raporturi era cu el ş. Aste necesar de a stabili concret. !n afară de aceasta este necesar de a clarifica dacă se află această persoană la locul infracţiunii. depind foarte mult de poziţia procesuală concretă luată de către bănuit după înaintarea ordonanţei de punere sub învinuire.QS !n aşa fel. ce cunoaşte despre circumstanţele omorului. XVerificare alibiului învinuituluiY. XMăutarea metodelor şi mijloacelor săvîrşirii infracţiuniiY. susţine că ea a fost săvîrşită de altă persoană. transport sFa deplasat el acolo. e$perimentului judiciar şi numirii e$pertizelor. !n mod analogic verificate depoziţiile ce susţin faptul că omorul a fost săvîrşit de un infractor necunoscut. situaţiile ce se formează la etapa ulterioară a cercetării omorurilor. Ncest fapt tot trebuie minuţios verificat. Zneori persoana învinuită de săvîrşirea omorului. Persoana asupra căreia arată învinuitul ca fiind ucigaş trebuie stabilit şi interogat. Zneori însăşi bănuitul indică martorii pentru confirmarea alibiului său.a. cu ce sFa ocupat. !n dependenţă de rezultatele interogării versiunile de anc"etă se concretizează şi se verifică. Barcinile de bază a operaţiunilor tactice la această etapă sîntG verificarea versiunilor corespunzătoare şi colectarea probelor pentru demascarea completă a celor vinovaţi. Ncestea suntG XMonstatarea motivelor omoruluiY. efectuării confruntărilor. cu cine sFa întîlnit şi cu ce sFa ocupat întrFo perioadă strict determinată. cine şi pe cine a văzut acolo. !n cazurile indicate depoziţiile învinuiţilor şi bănuiţilor pot fi verificate pe calea cercetării la faţa locului. care precis nu ţine minte unde a fost. Verificarea minuţioasă a acestor depoziţii permite de a confirma sau nega alibiul învinuitului. [i de aceea pentru consolidarea versiunii învinuirii nu este de ajuns contestarea alibiului. !n unele cazuri concrete la etapa ulterioară a cercetării omorurilor pot fi efectuate şi alte operaţiuni tactice. ce rezultă din circumstanţele cazului şi situaţia de anc"etă formată. că învinuitul anume în acest timp sigur se afla la locul săvîrşirii infracţiunii. X#escoperirea unor probe ce confirmă informarea infractorului despre circumstanţele omoruluiY.

P. locul faptei nu tot timpul trebuie să coincidă cu locul săvîrşirii infracţiunii. Nstfel. Hezultatul criminal şi alte urmări ale infracţiunii pot fi descoperite nu numai în locul unde a fost săvîrşită infracţiunea. precum şi pentru ascultarea martorilor oculari. Capito u II. determinării situaţiei de ansamblu. Mu prilejul cercetării la faţa locului. al descoperirii. a modului şi împrejurărilor în care sFa comis fapta penală. în anumite cazuri cu participarea unor specialişti competenţi în materie şi se înc"eie cu un procesFverbal de cercetare %art.E. cu care deseori începe cercetarea infracţiunilor. fi$ării şi ridicării urmelor create cu ocazia săvîrşirii infracţiunilor.P. STJFSTK M. obiectelor şi documentelor în vederea descoperirii urmelor infracţiunii. a victimelor sau c"iar a făptuitorilor. ci şi în alte localităţi. Wnfluenţa criminală urmează după sine anumite modificări în lumea înconjurătoare. potrivit art.P. A$aminarea locului faptei este una dintre cel mai iniţiale acţiuni de anc"etă..QQ #e aceea. Nctul de asistenţi. a urmelor şi obiectelor ce prezintă interes pentru cauzăQO cercetînd locul infracţiunii anc"etatorul este dator să fi$eze toate cele descoperite în aşa mod ca apoi toţi participanţii procesului penal şi judecata să se poată convinge despre obiectivitatea şi comple$itatea datelor faptice stabilite în procesul cercetării la faţa locului. organul de anc"etă penală efectuează la faţa locului cercetarea locului faptei şi a împrejurimilor acestuia. Ac!iuni e procedura e e"ectuate a etapa ini!ia # de cercetare a cau$e or de o%or 1. desene. a încăperilor. sc"iţeE de reproducere şi fi$are a tabloului locului respectiv. adică cu locul unde nemijlocit a avut loc atentatul criminal. ce se realizează de obicei la începutul urmării în scopul cunoaşterii nemijlocite a locului faptei.P. \a cercetarea   QQ    QO . \ocul faptei reprezintă spaţiul %teren desc"is sau încăpereE în perimetrul cărora sunt descoperite anumite urme ce mărturisesc despre săvîrşirea unei infracţiuni. CERCETAREA LA FA A LOCULUI ŞI E&PERTIZA CADAVRULUI Mercetarea la faţa locului este una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală. legea prevede efectuarea diverselor lucrări %fotografii. STU al M.

Mu cercetarea la faţa locului debutează cercetarea actelor de omor. în cazul infracţiunilor de omor. segmentul de drum ori încăperea în care a fost descoperit cadavrul. deci pot e$ista mai multe locuri ale faptei care necesită efectuarea acţiunii de anc"etă după cum este cercetarea la faţa loculuiQL. precum şi împre'urimile acestora. Orice îndreptare în timp a activităţii de investigare este în defavoarea cercetărilor ulterioare a cauzei. cercetarea la faţa locului constituie o activitate de anc"etă iniţială.QR !n primul rînd. prin noţiunea de Xloc al fapteiY se înţelege următoareleG – porţiunea de teren. al căror caracter penal urmează a fi stabilit. infracţiunilor. între timp. de munca ş. – locul unde a surveni moartea victimei. precede în timp alte acte de urmărire penală. inclusiv împre'urimea acestuia.a. la locul faptei pot surveni modificări de natură să ducă la pierderea parţială sau totală a mijloacelor materiale de probă. deoarece. de obicei. în situaţia în care acesta nu coincide cu locul agresiunii. – locul unde s a consumat epizodul principal al faptei.1! Nstfel percepută cercetarea la faţa locului constituie o seamă de elemente caracteristice. furt.E. schelet. părţii din aceasta. tîl"ărie. precum şi locul pe unde l a părăsit. – locul unde a fost abandonată victima ori cel în care cadavrul a fost dezmembrat. Afectuarea acestei activităţi la etapa iniţială de cercetare se impune de necesitatea obţinerii de date probante de natură să conducă la orientarea investigaţiilor. în sensul că. precum şi a tot felul de accidente %de circulaţie.QU !n rîndul al doilea. care o disting de alte activităţi procedurale desfăşurate cu prilejul cercetării unei cauze penale. Healizarea neîntîrziată a cercetării este o condiţie indispensabilă fi$ării şi e$aminării urmelor şi a altor surse materiale de probă.    QR  QU   QL QT . – căile de acces folosite de făptuitor pentru a pătrunde în cîmpul infracţiunii. cercetarea la faţa locului este o activitate imediată şi insubstibilă. !n general.

sinteză. a stării şi poziţiei obiectelor ce constituie ambianţa locului faptei. făptuitor. Pe de altă parte. #esfăşurarea acesteia presupune realizarea unor acte de studiu bazate atît pe forma empirică. implicit. împiedicarea acestora de a comite alte fapte antisociale. cît şi pe cea raţională de cunoaştere. importanţa ei fiind dată şi de faptul că rezultatele ei condiţionînd însăşi finalitatea investigaţiilor efectuate în cauză. pe perceperea nemijlocită de către organul respectiv a consecinţelor actului ilicit. versiuni cu privire la infracţiune. bănuitul sau învinuitul pot oferi organului de urmărire date cu privire la situaţia de la faţa locului. fi*area. cercetarea la faţa locului prezintă o importanţă şi sub aspectul prevenirii şi descoperirii operative a infracţiunilor şi făptuitorilor. ridicarea şi interpretarea urmelor şi mi'loacelor materiale de probă. pe bună dreptate. victima. #ar aceasta nu pot substitui constatările bazate pe date obţinute prin contact direct.QJ !n fine.QK Practica judiciară ne dovedeşte că cercetarea la faţa locului este una din cele mai comple$e activităţi desfăşurate de organele de urmărire penală. este necesar să fie cunoscute totodată principalele sarcini şi obiective ale acestei activităţiG – e*aminarea şi fi*area ambianţei de la locul săvîrşirii infracţiunii. de sesizare a factorilor de răspundere. de alarmare. de a lua măsuri eficiente de pază. comparare. împre'urări ale faptei. – căutarea. tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi. analiză. cercetarea la faţa locului. relevarea.    LP  QJ QK . Mert e ca cercetarea la faţa locului este o activitate de neînlocuit. deoarece martorii. ]ormularea unor constatări reale privind situaţia de la observarea directă a ambianţei locului respectiv pînă la e$aminarea obiectelor ce o constituie prin măsurare. asigurînd identificarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă şi pe această baza. în literatura de specialitate reprezintă o activitate investigaţională. – obţinerea informaţiei utile pentru a elabora măsuri investigativ operative. după cum se susţine. precum şi fi*area procesuală a acestora.LP Bubliniind importanţa cercetării la faţa locului ca activitate de neînlocuit în descoperirea şi stabilirea unor infracţiuni sau altor categorii de fapte al căror caracter penal nu poate fi determinat de la început. rîndul al treilea. descriere.

acţiunile desfăşurîndu se într o ordine bine stabilită şi într o anumită succesiune. a obiectelor.LO Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului: Zna din condiţiile determinate privind realizarea cu succes a cercetării la faţa locului rezidă în pregătirea acestei activităţi. – cercetarea la faţa locului trebuie efectuată în mod organizat. înlesnit sau au favorizat săvîrşirea infracţiunii. determinarea spaţiului în care sF a produs fapta. Pentru ca cercetarea la faţa locului să se soldeze cu obţinerea celor mai bune rezultate este necesar să fie respectate următoarele reguli tactice generaleG – cercetarea la faţa locului să se efectueze fără întîrziere pentru a nu se produce modificări şi pentru a se evita deteriorarea sau dispariţia unor urme. încăperi. măsurile de pregătire în vederea cercetării la faţa locului se desfăşoară în două etapeG /) pînă la deplasarea la faţa locului. )otodată. Potrivit prevederile tacticii criminalistice. cu minuţiozitate. – caracterul obiectiv şi complet al cercetării la faţa locului este o altă cerinţă de ordin tactic2 care se realizează în practică prin e*aminarea locului unde s a produs evenimentul fără a se anticipa vre o versiune.E. descoperirea. !n ce priveşte utilizarea mijloacelor te"nicoFcriminalistice din dotare este necesar să se aibă în vedere particularităţile locului faptei în fiecare caz. fără a se omite vre un amănunt. a mi'loacelor materiale de probă precum şi pentru valorificarea operativă a datelor care oferă posibilitatea urmării şi prinderii făptuitorului. observarea şi e$aminarea locului faptei în ansamblu. evitîndu se comentariile şi aprecierile subiective sau concluziile care nu au o bază reală. ") după sosirea la locul faptei. e$aminarea şi ridicarea urmelor şi obiectelor mijloace materiale de probă. – determinarea cauzelor şi condiţiilor ce au determinat. fi$area rezultatelor cercetării la faţa locului. cercetarea locului faptei trebuie efectuată în mod complet. mediu subacvatic etc. precum şi condiţiile în care se va efectua această activitate %spaţiu desc"is.3/ Mercetarea propriuFzisă la locul fapteiG orientarea în teren în zona locului faptei.LQ   LO  LQ  LS .

– asigurarea prezenţei martorilor asistenţi. – încredinţarea părţilor. vizeazăG Obţinerea informaţiei operative privind situaţia de la faţa locului.33 !mprejurările de fapt de la faţa locului adeseori impun aplicarea anumitor cunoştinţe de specialitate întrFun domeniu sFau altul. – stabilirea mi'loacelor tehnice criminalistice necesare.P. cu martorii oculari şi victima infracţiunii. adică atunci cînd organul de cercetare o consideră utilă. !n atare situaţii legea %art. Se va identifica persoana care face sesizarea. pentru care se efectuează deplasarea. verificarea acestora şi completarea lor potrivit cerinţelor şi particularităţilor cazului. \a cercetarea cadavrului legea prescrie participarea medicului legist sau a altei persoane capabile săFl aprecieze %art. STJ M. locul unde s a produs. asigurarea reprezentării învinuitului +inculpatului). Wmediat după sosirea la locul faptei. conducătorul ec"ipei de cercetare va obţine informaţii utile pentru desfăşurarea ulterioară a activităţii de cercetare. \a sediul unităţii. luarea măsurilor necesare pentru asigurarea pazei locului faptei. nemodificarea acestuia. e*ceptînd cazurile în care este necesară salvarea victimelor sau înlăturarea unor pericole. – mobilizarea celorlalţi membri ai echipei.P. reţinut în situaţia cînd se impun aceste măsuri.P.E. STK M. PrintrFun contact de comunicare cu persoanele care au sosit primele la locul comiterii faptei. pînă la începerea cercetării propriuFzise. – organizarea deplasării urgente la faţa locului. în majoritatea cazurilor. iar dacă va fi cazul şi a altor specialişti. dacă este necesar se vor începe precizări cu privire la natura faptei sesizate. interiorul deplasării. se vor efectua următoareleG – primirea sesizării privind evenimentul ce s a produs cu date e*acte şi complete. care.LT !n celelalte cazuri participarea specialistului la cercetarea locului faptei se face la necesitate.P.   LT   LL . anterior deplasării. organul însărcinat cu realizarea acestei activităţi va proceda la anumite acte de pregătire.E prevede participarea la efectuarea actului procedural a persoanelor competenteFspecialiştilor din diverse domenii.

LR #acă la faţa locului se află persoane care au suportat vătămări fizice. incendiilor. asigurarea intangibilităţii locului faptei. astfel că în perimetrul lui să fie cuprinse în întregul cîmpul infracţional şi zonele din ambianţa acestuia. cînd se impune studierea căilor de acces şi de retragere a făptuitorului de la locul faptei. pornind de la principiul că salvarea vieţii persoanei este un obiectiv mai important dec`t alte interese. \a   LJ  LK  LR LU . a constatărilor proprii făcute din primele observări asupra locului faptei. a accidentelor rutiere. !n baza informaţiilor obţinute ca rezultat al contactului cu persoanele prezente la faţa locului. !n cadrul acestei operaţiuni se va verifica corectitudinea acţiunilor efectuate de către persoanele care au sosit primele la faţa locului cu privire la acordarea ajutorului medical persoanelor victime. ori primii ce au observat locul faptei sau cei ce duc o viaţă comună cu pătimitul. situaţie cu care ne confruntăm frecvent în cadrul cercetării infracţiunilor violente.E. balconul. este indicat să fie lărgit spaţiul locului ce urmează a fi e$aminat. !ntrFo casă pe pămînt cercetarea se va e$tinde atît asupra încăperilor de locuit cît şi asupra tuturor construcţiilor au$iliare %garajul. protejării şi conservării urmelor şi mijloacelor materiale de probă. organul de urmărire penală va preciza spaţiul ce trebuie cercetat. !n cazul în care măsurile respective nu au fost luate anterior ajungerii ec"ipei de cercetare la faţa locului se va dispune efectuarea neîntîrziată a acestora. inclusiv cele ce vizează cercetarea faptei penale. ca să includă toate zonele şi obiectele care ar conţine urme ale infracţiunii. Odată ajuns la faţa locului anc"etatorul trebuie să ia anumite măsuri pentru omiterea persoanelor de la locul faptei. inclusiv bucătăria. trebuie să fie preîntîmpinată de organul de cercetare să se afle la locul cercetării faptei. îndeosebi cei ce cunosc modul de viaţă şi situaţia de trai a victimei.LJ #acă întrFun apartament la bloc a fost descoperit un cadavru cu semne de moarte violentă. sarcina imediată va fi acordarea asistenţei medicale.LK !n calitate de martori asistenţi pot fi orice persoane ce nu sunt interesaţi în cauza dată. grajdul etc. beciul. blocul sanitar etc. #acă la această etapă incipientă a activităţii ec"ipei de cercetare "otarele locului infracţiunii nu pot fi stabilite cu certitudine. vor fi cercetate toate încăperile. e$ploziilor. Iartorii asistenţi sunt de obicei persoanele ce trăiesc în apropiere de locul cercetat. Persoanele care sunt martori oculari al săvîrşirii faptei. urmărirea şi reţinerea făptuitorului.LU #elimitarea spaţiului ce urmează a fi cercetat.

specialistul c"inolog va proceda la prelucrarea urmelor sau a obiectelor purtătoare de urme olfactive cu ajutorul cîinelui dresat.P. TP  . e$aminînduFse cu atenţie fiecare pătrat %de observare generală a locului fapteiE. foloseşte aparatura de specialitate la cercetarea urmelor invizibile. pentru e$aminarea lor în laborator. organul de urmărire penală va pătrunde la locul faptei pentru a lua cunoştinţă de componenţa şi în funcţie de constatările făcute va stabili punctul de plecare în desfăşurarea activităţii de cercetare.E Nlte operaţii de pregătire efectuate la faţa loculuiG Pînă la cercetarea la faţa locului. STUFSTK M.TP Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa locului: Mercetarea locului faptei şi a cadavrului se efectuează conform art. ca persoană cu cunoştinţe de specialitateG stabileşte dacă moarte victimei este reală. foloseşte magnetofonul pentru înregistrarea unor declaraţii. alegerea martorilor asistenţi trebuie de ţinut cont ca ei să nu fie interesaţi în cauza şi să fie obiectivi în privinţa declaraţiilor date cu privire la infracţiunea dată.G !n unele din oraşele Husiei. Mel mai important la faţa locului este e$pertul criminalist care contribuie la descoperirea şi protejarea urmelor. băuturi alcoolice şi alte substanţe suspective pentru cercetarea lor în condiţii de laborator. face toaleta cadavrului. %A$. organizarea activităţii de observare asupra persoanele prezente şi culegerea de informaţii în paralel cu cercetarea la faţa locului. #in perspectiva tacticii criminalistice. recoltează alimente. fotografiază şi filmează locul faptei.P. interpretează urmele descoperite. #acă este necesar. \ocul faptei se împarte în pătrate. !n cazul omorului la faţa locului va participa mediculFlegist. Peste un timp sFa descoperit ca infracţiunea a fost săvîrşită de acest martor asistent. strînge şi sigilează probele biologice. în localul unui cinematograf a fost omorît un paznic. \a acest gen de operaţii se referă şi stabilirea modalităţilor de legătură între membrii ec"ipei în vederea asigurării operative a sc"imbului de informaţii. beluarea în consideraţie a acestui fapt poate aduce la urmări negative. cercetarea la faţa locului se desfăşoară în două faze succesiveG 1. \a cercetarea locului faptei a fost invitat în calitate de martor asistent un lucrător al acestui cinematograf care în timpul cercetării pe furiş a luat şi a ascuns ciocanul ce era obiect al infracţiunii şi pe urmă la aruncat în altă parte.

iar în cazul imobililor se specifică încăperile şi ordinea în care vor fi cercetate. 2. pentru a se cunoaşte e*act în ce împre'urări au servit aceste modificări. – este necesară determinarea concretă a modificărilor propuse înainte de sosirea echipei de cercetare şi e*aminarea acestora în raport de tabloul general al locului faptei.). întins în mai multe încăperi se recomandă să fie împărţit pe sectoare.TO Nceste O faze a cercetării locului faptei se mai numesc dinamică şi statică. cînd se efectuează cercetarea la faţa locului trebuie de căutat arma. Mercetarea locului faptei prin deplasarea în spirala de la centru spre margini şi invers %de cercetare detaliată a ambianţei luiE. adică din locul aflării cadavrului spre periferiile zonei locului cercetat şi nicidecum invers. drumul de retragere etc.TS Mercetarea la faţa locului pe cauzele de omor trebuie de început cercetarea de la centru spre margini. obiectele. să se e*ecute din e*teriorul perimetrului acestui loc fotografii de orientare. \ocul faptei cînd este un loc desc"is şi foarte vast sau dacă este în interiorul unui imobil. !n dependenţă de caracterul leziunilor corporale găsite pe cadavru. orientarea topografică a locului faptei în raport cu punctele cardinale. sc"ija. fără o modifica poziţia lor.TL   TO   TQ  TL   TS . Faza statică: Iarc"ează primul contact al ec"ipei de cercetare cu zona în care a fost săvîrşită fapta. căile de acces la locul faptei. !n această fază urmele. schiţă şi fotografii ale obiectelor principale.TQ Be măsoară distanţele dintre obiectele principale sau dintre acestea şi este unul dintre locurile de accesG – se recomandă ca înainte de a se pătrunde în locul săvîrşirii faptei. străzile. localităţile din apropiere. gloanţele. clădirile. – se vor culege date şi se vor lua note pentru întocmirea procesului verbal de cercetare şi a schiţei de plan +date şi note cu caracter general cu privire la caracteristicile de reliefate terenului. !n loc desc"is demarcarea se face prin jetoane. toate mijloacele materiale de probă sunt cercetate în nemişcare %staticE.

fiind permisă deplasarea sau sc"imbarea poziţiei lor. sunt ameninţate cu sc"imbarea detaliilor individuale ori c"iar cu distrugerea lor. de multe ori. prin natura lor sau datorită împrejurărilor concrete.TR !n această fazăG – – – – se fac mula'e ale urmelor de adîncime. de căutare şi fi$are a urmelor. !n această fază a cercetării locului faptei se e$aminează doar acele urme care. ambalarea şi transportarea lor. Ntare urme pot fi cele create în zăpadă. se e*aminează cadavrul victimei în prezenţa şi cu a'utorul medicului legist care se deplasează la faţa locului cu echipa de cercetare. fi$area şi ridicarea urmelor şi altor obiecteFmijloace materiale de probă %e$aminarea în condiţii de iluminare speciale şi TT TR   . noroi. în sensul că obiectele pot fi privite şi e$aminate din toate părţile. la aprecierea modului săvîrşirii infracţiunii. precum şi la alegerea celor mai potrivite metode de cercetare în faza dinamică. !n acest fel activităţile tactice din faza statică desc"id posibilitatea trecerii la faza dinamică a cercetării locului faptei. modul de formare a lor. _ot cu această ocazie se procedează la ridicarea. în vederea e$aminării de către specialişti în condiţii de laborator. Pentru acestea se iau măsuri imediate de depistare a întinderii lor. se e*trag gloanţe din perete sau din alte obiecte. Mercetarea dinamică are un caracter comple$ deoarece pentru efectuarea ei sunt antrenaţi toţi membrii ec"ipei şi sunt folosite în general toate mijloacele te"nice criminalistice din dotare pentru descoperirea. _ot în această fază urmele descoperite se fi$ează fără a le mişca din poziţia în care se află prin descriere şi fotografie. astfel încît prin procedeul de fi$are să se evidenţieze şi raporturile dintre ele. aspectului şi stării în care se află. sol afînat care îşi pot pierde detaliile. urmele ajută. #in acestea rezultă că în faza statică a cercetării la faţa locului se desfăşoară o activitate multilaterală de percepere generală a locului faptei de reţinere în acelaşi timp şi a particularităţilor sale. se transplantează urme digitale pe peliculă folio.TT Faza dinamică: !n această fază se efectuează cercetarea la faţa locului în mişcare. de e$aminare prin mijloace adecvate naturii. ]iind fi$ate în acest fel. nisip.

fiecare dintre aceste sectoare reprezentînd terenul pe care se află toate urmele şi toate obiectele mijloace materiale de probă legate între ele. sub diferite ung"iuri. – inspectarea împre'urimilor limitrofe locului cercetat în vederea descoperii modificărilor produse de făptuitor. %fibre de ţesătură. vopseaE. modul şi direcţia în care trebuie să se desfăşoare cercetarea. salivă. ]iecare sector se cercetează mai întîi static şi apoi dinamic. prafuri. – stabilirea persoanelor ce pot furniza informaţii privind circumstanţele faptei şi personalitatea făptuitorului.TJ O sarcină aparte a acestei faze de cercetare la faţa locului este punerea în evidenţă conservarea urmelor materie %pete de sînge.   TJ   TK   TU . Aste de precizat că împărţirea în cele două faze statică şi dinamică. urme. !n cazuri mai comple$e. particule de sticlă.TK Mercetarea la faţa locului trebuie să fie însoţită de activităţi operative de natură să contribuie la reţinerea făptuitoruluiG – observarea comportamentului celor ce manifestă interes e*agerat faţă de activitatea desfăşurată de organul de cercetare la faţa locului în vederea selectării persoanelor eventual cointeresate în rezultatele ei. părE. în timp ce uşa încăperii era încuiată cu c"eia dinăuntru.E. metal.G la faţa locului a fost descoperit un cadavru cu plăgi tăiate profund. %A$. este indicat că cercetarea la faţa locului să se efectueze asupra Xsectoarelor principaleY. fără ca în jur să fie vreFo urmă de sînge. cînd se apropia sau se depărta de locul faptei +arme. iar ferestrele înc"ise şi fără urme de forţareE. ridicarea obiectelor purtătoare de urme etc. determinate de neconcordanţa dintre situaţia de fapt şi evenimentul presupus că sFar fi produs din absenţa unor urme sau obiecte care în mod normal ar fi trebuit să e$iste la faţa locului. măsurarea distanţelor dintre obiecte. lemn. are un caracter convenţional deoarece în practică apar situaţii cînd în una din faze trebuie să se efectueze activităţi caracteristice celeilalte faze. !n baza datelor obţinute în faza de observare organul de cercetare înainte de toate va determina punctul de plecare. locuri de popas). tratarea cu spraiuri. se încearcă să se clasifice aşa numitele împrejurări negative.TU Mu prilejul cercetării în faza dinamică. de ţesuturi.

din vecinătatea imediată a acestuia. sau părţi din acestea.RS Regulile privind e aminarea cadavrului: Monform art. !n aşa caz unele parcele ale locului pot rămîne nee$aminate. Mredem însă că această metodă de cercetare este mai puţin comodă în comparaţie cu cercetarea pe părcele. diferite obiecte.P. Be va acorda atenţie terenului de sub cadavru pe care se pot descoperi urme. !n confirmare se vor efectuaG 4cercetarea strictă a restului de teren delimitat ca loc al săvîrşirii faptei. – modelarea în baza datelor obţinute în cadrul cercetării la faţa locului. 4cercetarea dinamică a restului de teren. #upă aceasta se va efectua cercetarea dinamică a cadavrului sau altor mijloace materiale de probă din apropierea acestuia.P. al HI e$aminarea e$terioară a cadavrului la locul unde a fost descoperit se face de anc"etatorul penal în prezenţa martorilor asistenţi şi cu participarea unui specialist în domeniul medicinii judiciare sau a unui alt medic. a modului de operare în scopul identificării făptuitorului după acest indice din cartoteca corespunzătoare de evidenţă criminalistică. poziţia acestuia în raport cu anumite RP RS   . următoarele aspecteG – locul unde s a descoperit cadavrul +se*ul. STK a M. vîrsta). lărgind cu fiecare cerc raza cercetărilor. uneori c"iar obiectul vulnerant toate acestea fiind de mare valoare pentru cercetarea ce se efectuează.50 !n literatura criminalistică des se poate întîlni sugestii privind cercetarea la faţa locului indicînd că poate fi făcută mai efectiv activînd după formă de spirală sFau în cercuri concentrate. deoarece "otarul dintre partea cercetată şi necercetată a părţilor locului se evidenţiază foarte slab şi mai ales cînd pămîntul este tare. !n caz de necesitate pentru e$aminarea cadavrului se atrag şi alţi specialişti. atunci acest "otar practic nu poate fi depistat şi este invizibil pentru cercetarea efectuată. dacă primul nu poate participa. Mercetarea propriuFzisă a locului faptei trebuie să înceapă cu cercetarea statică a cadavrului şi a porţiuni de teren. a urmelor şi obiectelor de pe acesta. Madavrul se e$aminează reţinînduFse pentru procesulFverbal de cercetare.

Participarea mediuluiFlegist la cercetarea cadavrului nu este e$pertiză medicoFlegală. forma. însă el poate săFşi e$pună presupunerile lui în privinţa momentului survenirii morţii. – se măsoară dimensiunile acestora pentru a se vedea dacă corespund taliei cadavrului. alte urme constatate pe cadavru. dimensiunile coloraţia etc. locul unde sunt situate. poziţia victimei înainte de atentat. referitoare la semnele de violenţă +număr. genul şi caracterul crimei. datele care rezultă din e*aminarea e*terioară a cadavrului. tăieturi sau înţepături recente. zona corpului.). însă ele vor fi de ajutor în procesul verbal şi verificarea versiunilor. unde sunt situate. semnele particulare +natura lor. putrefacţia).RQ #upă e$aminarea e$teriorului cadavrului se va e$amina îmbrăcămintea cadavruluiG – se e*aminează articolele de uz vestimentar şi încălţămintea. – se stabilesc şi se reţin caracteristicile fiecărui articol de îmbrăcăminte +modul de confecţionare. urme de tîrîre. începînd cu cele de la e*terior. STK a M. lividităţile cadaverice. trunchiului şi membrelor). !n cadrul cercetării anc"etatorul pune anumite întrebări mediculuiFlegist în privinţa unor circumstanţe. de aceea medicul nu dă nici o concluzie la întrebările puse de anc"etator. datele care rezultă din e*aminarea îmbrăcămintei şi încălţămintei cadavrului. forma. Nceste presupuneri nu se include în procesulFverbal.P. murdărie.P.5" #in dispoziţia art. părţi descompuse.). emblema. aspectul etc. dacă prezintă rupturi. felul materialului. după scoaterea îmbrăcămintei. dacă corespund setonului şi se*ului victimei. prezenţa fenomenelor cadaverice +răcirea şi deshidratarea cadavrului. – se reţine poziţia şi ordinea acestora pe cadavru. pătate cu diferite substanţe. rigiditatea cadaverică. al HI nu înseamnă că anc"etatorul poate impune efectuarea cercetării sub dictarea lui.   RQ  RO . culoarea. arderi. – – – – – puncte fi*e +se notează poziţia capului. monograme).

anc"etatorul va avea în vedere la fi$area obiectivelor şi alte cazuri pe care leFa rezolvat şi care prezintă unele asemănări cu cel în care efectuează cercetarea la faţa locului. este în măsură să fi$eze problemele pe care trebuie să le rezolve medicul legist din e$aminarea e$ternă a cadavrului şi prin autopsie. – starea nasturilor. tatua'e.natura materialului. e*istenţa diferitor urme. modelul. Ndeseori după rezultatele analizei preliminare a stărilor de fapt.53 Nnc"etatorul fiind în posesia datelor de la locul faptei. a cadavrului   RT   RL . – dacă victima este încă în viaţă. #e aceea. cu precizarea că trebuie să se ţină seama de unele particularităţi. deformări. modul de e*aminare a îmbrăcămintei şi încălţămintei este asemănător. gradul de uzură a unor urme de violenţă sau a altor urme. conţinutul lor 4din care se pot ridica probe. o sarcină de mare urgenţă în cauzele privind depistarea cadavrului este stabilirea celora ce sFa întîmplat în realitate. 6acă e*aminarea nu se poate efectua la locul faptei +starea gravă a sănătăţii). Pe lîngă datele pe care le cunoaşte despre cazul respectiv.RT Ioartea unei persoane poate fi consecinţa nu numai a unei infracţiuni. – în caz cînd identitatea victimei nu se cunoaşte e*aminarea cadavrului se face cu multă minuţiozitate folosindu se elemente ale 7portretului vorbit8.mărimea. mărimea. fire de păr. în prezenţa anchetatorului. intervenţii chirurgicale vechi. dar şi a unui eveniment cu caracter necriminal. forma. a fermoarelor. – la e*aminarea ciorapilor se au în vedere. Se vor recolta. medicul legist va purcede la e*aminarea acestuia. aceasta se va face în putinţa medicului la unitatea sanitară unde a fost transportată victimă. amputaţii. starea acestora. gradul de uzură..e*istenţa a unor urme de apărare. a constatărilor rezultate din e$aminarea îmbrăcămintei cadavrului. culoarea. – la încălţăminte. secreţii pentru e*amenele biocriminalistice etc. culoarea materialului din care s a confecţionat. ca +e*. 9u se omite descrierea unor cicatrice vechi. – se verifică buzunarele. aspectul dinţilor. #înd făptuitorul este prins imediat după comiterea faptei. de luptă).sînge. proteze. a informaţiilor provenite de la diferite persoane.

2. ]ără semne de violenţăG a) moarte subită %cînd lipseşte diagnoza îmbolnăviriiE. b) moarte pe neaşteptate %dacă în cursul aflării în stare bolnăvicioasă nu sFau înregistrat simptoame periculoase pentru viaţăE. care au încercat a acorda victimei primul ajutor medical pînă la sosirea ec"ipei de cercetare. 2. b) moarte accidentală. !n acest conte$t voi vorbi de modificările de modificările cadaverice care au loc în urma survenirii morţii. poziţiei lui. precum şi a ambianţei înconjurătoare se pot face concluzii apro$imative despre cauzele morţii. b) otrăvire. !!. că seama infracţiunii putea fi modificată şi de persoanele. b) îmbolnăvire a organelor de respiraţie. #eci anc"etatorul descrie în procesul verbal prezenţa fenomenelor cadaverice. Mu semne de violenţăG a) vătămări mecanice. Nceste modificări suntG – răcirea cadavrului +după instalarea morţii temperatura scade mai repede sau mai încet. c) acţiunea temperaturii. :elul morţii1.la temperatura scăzută la cadavre de volum mic răcirea este . #ategorii morţiia) cu semne de violenţă. #e aceea specialistul criminalist trebuie să ia în consideraţie modificările apărute cu această ocazie ca să nu le considere ca urme primare ale infracţiunii. fapt de asemenea pus în balanţa de participanţii la această acţiune procesuală. !n medicina legală este acceptată următoarea gradaţieG !. bu trebuie de scăpat din vedere.arietatea morţii1. . b) fără semne de violenţă. !!!. ]ără semne de violenţăG a) îmbolnăvire a sistemului cardioFvascular. pe semnele cadaverice care se produc la ţesuturi şi organe în primele OL ore după deces. electricităţii. Mu semne de violenţă %influenţa e$terioarăEG a) omor.

Se observă bine pe pupilile ochilor. după care apar din nou. În zonele cu leziuni traumatice pielea se usucă. $ergamentarea se produce atît în zona în care leziunea epidermului s a produs în timpul vieţii +contuzii. $rin secţionare. 6upă deces. culoare care. ducînd la deshidratarea care începe în zonele cu epiderm subţire 4 buze. )rebuie de reţinut că e*aminarea atentă a modificărilor – – – – . În acest timp. petele cadaverice +lividităţile) +încep să se formeze la " 1 ore după moartea persoanei. Se observă mai întîi pe abdomen pata verde de putrefacţie. mai rapidă. încetînd circulaţia se reduce lichidul în ţesuturi). În unele morţi subite lividităţile apar mai rapid 4 o oră după deces). pe timp călduros. plăgi). deshidratarea +după moarte. la 5 < ore şi mai mult aceste pete capătă o culoare pală prin apăsarea cu degetul. :actorii mediului e*tern influenţează apariţia rigidităţii la o temperatură mai ridicată rigiditatea se instalează rapid. dacă se întoarce cadavrul petele cadaverice se formează din nou pe părţile declive ale corpului. corneea devenind opacă. apoi muşchii gîtului. la temperatură obişnuită la un adult temperatura corpului scade cu un grad pe oră). 6upă /< "0 ore acestea se fi*ează definitiv şi nu şi mai schimbă nici coloritul şi nici locul. Începe la cîteva ore de la moarte. iar temperatura scăzută întîrzie apariţia ei. membrele inferioare. Se instalează complet după "3 ore şi se menţine pînă la trei zile după care dispare treptat. iar în timpul iernii apare mult mai tîrziu 3< . musculatura corpului devenind rigidă. În medie. pe timp călduros devine evidentă după circa "0 ore. putrefacţia şi descompunerea cadavrului +constă în descompunerea substanţelor proteice sub influenţa microorganismelor. apoi brună. în urma cercetării circulaţiei sangvine. pergamentîndu se. cît şi din cauza lovirii cadavrului în timpul transportului sau din cauza manevrelor de reanimare. dar o menţine timp mai îndelungat). (ceastă reducere se accentuează prin evaporare. 6e precizat că devin rigizi mai întîi muşchii faciali. rigiditatea cadaverică +încep să se instaleze la / 3 ore după moarte. capătă culoare galbenă." ore sau chiar la cîteva săptămîni). prin acumularea sîngelui în vasele din zonele declive. înseamnă că lezarea traumatică a fost postmortală. dacă se constată că lipsesc hemoragiile. vîrful degetelor. iar pielea capătă treptat o coloraţie verzuie. e*coriaţii. devine evidentă după culoare care. trunchiul. scrot. membrele superioare. În urma deshidratării greutatea corpului scade.

faciale şi a altor membre. diametrul leziunilor de formă rotundă.WW ]iecare leziune se descrie aparte şi în modul consecutiv se aratăG a) caracterul leziunii %ec"imoză. transversale şi longitudinale. e) forma marginilor ei. e$coriaţie. pentru a determina dacă nu e$istă fle$ibilitatea nenaturală ale oaselor craniale. între leziune şi un anumit punct sau linie a corpului. mai ales cu corpuri contondente. Hezultatele e$aminării se înscriu în procesulFverbal al cercetării la faţa locului. plaga contură se produce prin lovirea sau comprimarea ţesuturilor. A$coriaţia %zgîrieturaE este o leziune superficială care uneori interesează şi dermul. plagă. iar după cîteva ore capătă culoare albăstruie. apoi celelalte părţi ale lui. poziţia iniţială a celui decedat şi eventual 4 schimbările de poziţie. f) starea ţesuturilor tegumentare în jurul marginilor %ec"imozele. Iedicul legist e$aminează capul victimei. d) forma leziunii. c) măsurile leziunilor. b) localizarea ei concretă şi distanţa %în cmE. Ac"imoza este la început roşie. fiind totdeauna de origine traumatică.   RU   RR W . plăgi înţepateFtăiate despicate %importante pentru stabilirea obiectului vulneratE "ematomul e$tradular şi subdural. "ematomE. dacă sunt murdare de cevaE. \eziunile corporale se e$aminează de medicul legist în prezenţa anc"etatorului care pe lîngă faptul că va lua cunoştinţă în mod direct e$istenţa acestora.55 Mercetarea cadavrului se sfîrşeşte cu e$aminarea leziunilor de pe corpul victimei. #uloarea şi intensitatea petelor cadaverice oferă uneori indicii în legătură cu cauza morţii. Mel e$tradular se formează între duraFmater şi os. cînd sîngerează formînd cicatrice. Iai pot fi întîlnite plăgi înţepate.RU !n ce priveşte felul leziunii sunt necesare unele precizări ec"imoza %vînătaiaE este rezultatul unui traumatism superficial care produce un revărsat sangvin în ţesutul celular subcutanat cu păstrarea integrităţii tegumentelor. cadaverice poate oferi date cu privire la momentul cînd a surveni decesul +data morţii). le va putea cunoaşte şi interpreta în mod corect pentru a clarifica de la început unele probleme de care depinde rezolvarea cazului.

!n aceste cazuri sunt   RK   W  RJ . ca mai apoi să nu apară dubii în privinţa unui obiect ce figurează în dosar este acela care a fost găsit în cadrul cercetării şi unde se afla în momentul descoperirii. semnele lor generale şi individuale sunt desc"ise prin proporţii concrete. zăpadă sau fragmente de construcţii %incendii. e$plozii etc. #acă cercetarea la faţa locului este efectuată de doi sau mai mulţi anc"etatori. al HIE procesulFverbal se întocmeşte în cadrul acţiunii de anc"etă sau imediat după terminarea ei.RJ !n practică de obicei se aplică fotografierea cadavrului din patru părţi stăruind ca a$a obiectului să fie îndreptată sub un ung"i de LTd raportat la a$a longitudinală a cadavrului.E se fi$ează tot în aşa felG pînă şi după scoaterea cadavrului. \a fotografierea cadavrelor în stare de putrefacţie sau arse şi care se observă cu greu pe fondalul mediului înconjurător trebuie să fie suficient luminat iar pe unele detalii ale decedatului se fi$ează indicatorul confecţionate din "îrtie albă sau alte materiale bine conturate. stabilite în cadrul cercetării pot săFşi piardă valoarea. ]orma de bază a fi$ării rezultatelor cercetării este procesul verbal întocmit de anc"etator şi iscălit de toţi participanţii acestei acţiuni procesuale. avînd un anumit sens concret.P. Fi area rezultatelor cercetării: Mele mai importante probe. !n aceste cazuri e$plozia la fotografiere se măreşte de la OFQ ori comparativ cu condiţii obişnuite de fotografiere. cematomul subdural este un revărsat sangvin sub duraFmater. ]iecare circumstanţă. ]otografierea cadavrului mascat cu noroi frunze. vreascuri se efectuează mai întîi în starea în care a fost acoperit. dacă ele nu vor fi fi$ate întrFo strictă corespundere cu legea procesuală. pe urmă fiecare în parte. care la rîndul lor se fotografiază aparte cadavrele acoperite cu pămînt. orice obiect trebuie să fie văzut de martori asistenţi din momentul descoperirii lor.P. ce se îndepărtează unul de la altul şi unui şi aceeaşi martori asistenţi nu pot să urmărească acţiunilor concomitent. Părţile cadavrului dezmembrat se fi$ează mai întîi în anturajul lor. originea fiind totdeauna o leziune traumatică puternică. WW Obiectele găsite în cadrul efectuării cercetării. SST M.RK Monform %art. atunci e necesar de a c"ema şi alţi martori asistenţi pentru cercetarea sectoarelor diferite.

US #e regulă procesulFverbal de cercetare la faţa locului constă din partea introductivă.UP c) procesulFverbal trebuie să fie redactat întrFun limbaj îngrijit. clar şi accesibil. d) procesulFverbal trebuie să reprezinte constatările făcute cu prilejul cercetării la faţa locului în succesiunea în care organul judiciar a subordonat activitatea de cercetare a locului faptei. actul procesual în cauză trebuie să satisfacă anumite cerinţe ce decurg din legislaţia procesualFpenală în vigoare şi anumeG a) să reproducă în mod obiectiv împrejurările de fapt de la faţa locului. Prin conţinutul său. ulterior consemnînduFse faptele şi împrejurările stabilite în urma e$aminării detaliate. întocmite procese verbale aparte iscălite de anc"etatori şi acei martori asistenţi care au participat la cercetarea acelui sector. procesulFverbal întocmit la faţa locului se înscrie printre cele mai semnificative surse de informaţii probante. #in această perspectivă. _rebuie categoric evitare formulele de tipul Xprobabil căY. amplasării şi topografiei lui. Xapro$imativ eY. Xnu departe de eY. urmele şi obiectele descoperite şi ridicate pentru a fi folosite în procesul de probaţiune. #eclaraţiile victimei şi ale altor persoane implicate se consemnează în procesulFverbal. construcţiilor dubioase sau cu multiple interpretări. ProcesulFverbal înc"eiat de către organul de urmărire penală cu ocazia realizării activităţii de cercetarea. Aste contraindicată utilizarea termenilor ambigui. _ermenii ştiinţifici de circulaţie redusă se vor utiliza doar în situaţia în care nu pot fi înlocuiţi cu termenii adecvaţi de circulaţie largă. b) să se prezinte complet şi fidel situaţia de la faţa locului. #in acest punct de vedere este indicat ca în procesulFverbal să se insiste asupra tabloului de ansamblu al locului. procesulFverbal trebuie să ofere posibilitate celor ce îl vor studia săFşi imagineze cu uşurinţă locul şi împrejurările în care a avut loc fapta ilicită. descriptivă şi înc"eiereG a) partea introductivă cuprindeG UP US   . să asigure reconstituirea acestora. #escrierea locului faptei trebuie să se desfăşoare de la consemnarea datelor obţinute la faza de observare generală a lui. evitînduFse categoric interpretările şi deducţiile subiective. iar în situaţii critice. precum şi asupra tuturor modificărilor ce constituie consecinţe ale actului infracţional. ProcesulF verbal trebuie să prezinte o descriere imparţială a locului faptei în starea în care se află în momentul sosirii ec"ipei de cercetare.

 – – – – – data şi locul efectuării cercetării; temeiul cercetării la faţa locului; cine a participat +anchetator, organ de poliţie, martori asistenţi); unde s a efectuat; condiţiile de timp în care s a efectuat cercetarea;

b) partea descriptivăG – caracteristica generală a locului faptei +amplasarea limite raportul faţă de repere fi*e etc.); – ambianţa locului faptei +duşumea, tavan, sole, mobilier 4 în încăperi; şosea, copaci, rîuri, diverse obiecte şi repere 4 în teren deschis); – obiectul cercetării +cadavrul, urmele şi alte obiecte mi'loace materiale de probă 4 cu identificarea stării şi poziţiei lor, locul unde au fost găsite, dimensiuni, caracteristici, cum au fost fi*ate sau dacă au fost ridicate); – împre'urările negative constatate; c) în înc"eiereG – – – – – ora începerii şi ora terminării cercetării; urmele şi alte mi'loace materiale de probă ridicate; mula'e şi fotografii e*ecutate precum şi alte mi'loace de fi*are folosite; transplantări de urme digitale şi palmare; obiecţii ale martorilor asistenţi.."

Ma ane$e la procesulFverbal de cercetare la faţa locului servesc sc"iţa locului faptei, fotografiile şi negativele fotografice, mulaje şi alte mijloace de fi$are. "c#iţa locului faptei: /) Bc"iţa sau planul locului faptei completează procesulFverbal şi se întocmeşte pe baza măsurărilor făcute în timpul cercetării.WWW Aste indicat că în timpul cercetării locului faptei şi după efectuarea măsurărilor să se facă şi croc"iorile în creion al sc"iţei, care ulterior să fie trecute pe curat. !n teoria şi practica criminalistică sunt validate două variante te"nice de întocmire a sc"iţei locului faptei. Prima, relativ simplă, numită desenFsc"iţă sau sc"iţă simplă, care prevede fi$area grafică a tabloului de la faţa locului, a elementelor spaţiale şi a obiectelor din perimetrul său, fără a se respecta strict dimensiunile reale ale acestora. \imitele spaţiale de la locul faptei, mărimea obiectelor şi a distanţei
UO W

 

 dintre ele, în măsura în care prezintă interes pentru cauză se vor consemna prin cifre, constituind valorile măsurărilor efectuate pe parcursul activităţii de cercetare. #eci aceasta a fost SE Bc"iţa simplă. ") Bc"iţa la scară presupune reprezentarea locului faptei, a obiectelor, ce constituie ambianţa acestuia şi a distanţei dintre ele la un anumit grad de micşorare faţă de dimensiunilor lor reale. Bcara la care se întocmeşte planulFsc"iţă se determinată de la caz la caz în funcţie de dimensiunile şi distanţele cu urmează a fi fi$ate grafic. Nstfel, planulFsc"iţă al încăperilor mici şi medii, al mijloacelor de transport etc., de obicei, se efectuează la scara de S G TP sau S G SPP, ceea ce înseamnă că un centimetru măsurat pe planulFsc"iţă este egal, respectiv, cu TP sau SPP cm de la faţa locului. !ntrFo încăpere spaţioasă %unitate de producţie, gară feroviară, aeroport ş.a.E, planulFsc"iţă poate fi conceput la scara de S G TPP sau c"iar de S G SPPP. #e menţionat că datorită procedurii oarecum satisfăcute, planulFsc"iţă sau sc"iţa la scară are o aplicabilitate redusă, oferinduFse prioritate desenului sc"iţă. !n practică se utilizează trei procedee de întocmire a desenului sc"iţăG /) în proiecţie orizontală; ") în proiecţie verticală; 1) sc"iţa desfăşurată a încăperii. #esenulFsc"iţă în proiecţie orizontală cunoscut şi sub formula de Xdesen în plan orizontalY este cea mai eficientă şi cea mai frecvent aplicată formă de fi$are grafică a locului faptei. Al poate fi aplicat în toate cazurile de cercetare a încăperilor, uneori la fi$area unei secţiuni de stradă, ogradă sau a altor locuri desc"ise. batura avantajoasă a acestui procedeu rezidă în redarea pozitivă a poziţiei şi a legăturii dintre elementele constitutive ale locului faptei, dintre obiectele purtătoare de urme din perimetrul lui. #esenulFsc"iţă în verticală în cazul în care situaţia de la faţa locului reclamă fi$area unor elemente de construcţie a încăperii %scara, locul de trecere dintrFo odaie în alta etc.E , sc"iţa în proiecţie orizontală poate fi completată de o sc"iţă realizată în proiecţie verticală. #eci, pentru reprezentarea urmelor şi a obiectelor corp delict de pe suprafeţele verticale ale obiectelor de construcţie %pereţiE şi a mobilierului amplasat nu departe de pereţi, se procedează la sc"iţarea grafică în proiecţie orizontală a suprafeţelor verticale şi la inversare tavanului, adică se aplică procedeul numit desfăşurare în desen a încăperii sau metoda cutiei desfăşurate. !n desenulFsc"iţă desfăşurat al unei încăperi partea centrală o constituie planul ei orizontal.

 Planurile pereţilor şi ale tavanului încadrează partea centrală din cele patru părţi sau c"iar şi mai multe. Bc"iţa locului faptei întocmită în legătură cu realizarea cercetării la faţa locului poate fi suplimentată de o serie de sc"iţe au$iliare, după cum urmeazăG – schiţa unor porţiuni din spaţiul locului faptei prin care se urmăreşte redarea într o formă mărită a anumitor zone, considerate deosebit de importante; – schiţa obiectelor principale de la faţa locului, respectiv a cadavrului şi obiectelor ce l încon'oară, obiectelor forţate în cazul pătrunderii prin spargere într o încăpere închisă, a mi'loacelor de transport defectate în urma accidentului rutier ş.a.; – schiţa în detaliu, desenul obiectelor cu semnificaţie probantă deosebită sau al urmelor infracţiunii. Schiţa de detaliu, presupune demonstrarea elementelor caracteristice ale obiectelor şi urmelor descoperite, fapt care reclamă realizarea ei la scara de / - / sau chiar la o mărime mai avansată dec=t cea naturală o obiectului sau urmei..1 Nplicarea fotografiei judiciare şi a altor mijloace de fi$are a locului fapteiG ]otografierea se efectuează la începutul sau pe parcursul cercetării la faţa locului pînă la modificarea stărilor obiectelor fi$ate.WV \a cercetarea omorurilor sunt efectuate următoarele tipuri de fotografii judiciareG – de orientare 4 are ca scop fi*area în întregime a locului faptei în raport cu obiectele încon'urătoare +se fi*ează puncte de reper cu a'utorul cărora se poate identifica zona în care s a săvîrşit fapta); – panoramică 4 se efectuează în scopul reproducerii nemi'locite a locului faptei cu toate obiectele situate în el. >ocul central în aşa cadru trebuie să l ocupe cadavrul. 6acă e*istă cîteva cadavre atunci fotografia panoramică trebuie să fi*eze localizarea fiecăruia din cadavre şi toate obiectele aflate lîngă ele; – de nod 4 fi*ează sectorul locului faptei ce are o însemnătate esenţială pentru caz, în particular locul aflării cadavrului, la fel locurile unde se află urmele importante..3 Madavrele cu identitate necunoscută se fotografiază ţinînd cont de aceleaşi reguli stabilite pentru fotografia infractorilor. Be ţine cont de locul unde a fost descoperit
  UL  
UQ W

 cadavrul va fi fi$at de fotografiile locului faptei %de nod, orientare, panoramică, ale urmelor şi de detaliuE; cadavrul se va fotografia în starea în care a fost descoperit. Aste important ca la faţa locului să se fotografieze cît mai repede posibil cadavrul fără ca posibil de descompunere a acestuia progreseze şi care ar avea ca efect tumefierea feţei şi sc"imbarea culorii pielii. !n afara leziunilor cauzatoare de moarte, se vor fotografia modificările survenite după deces, cum ar fi modificările produse de condiţiile climaterice nefavorabile, leziunile provocate de diferite obiecte etc. Be vor e$ecuta fotografii de detaliu a semnelor particulare e$istente pe cadavru %anomalii, cicatrice, pete "epatice, starea danţului, pavilioanele urec"ilorE punînduFse lîngă ele o riglă de măsurat, surprinzînduFse totodată şi reperul anatomoFtopografie din imediata vecinătate. !n timpul fotografierii leziunilor, urmelor şi semnelor particulare ale cadavrele, trebuie să colaboreze permanent cu medicul legist respectînduFi indicaţiile.UT Madavrele îng"eţate se fotografiază în starea în care au fost găsite, cît şi după dezg"eţarea lor. \a cadavrele dezmembrate se e$ecută cîte o fotografie pentru fiecare segment, apoi o fotografie de ansamblu, dacă e posibil, pentru a evidenţia dispunerea segmentelor respective în spaţiu, precum şi a eventualelor bălţi de sînge. !n cazul fragmentelor de cadavru este necesară fotografierea din R planuriG din faţă, spate, lateral dreaptă, lateral stîngă, planul inferior şi superior, segmentul de corp, fiind dispus în poziţie anatomoFtopografică.UR !nregistrarea videomagnetică permite verificarea imediată a plenitudinii şi e$actităţii cu care sFau făcut constatările principale în procesulFverbal de cercetare la faţa locului. !nregistrarea videomagnetică se realizează în ordinea desfăşurării activităţii de cercetare şi, ca şi cazul fotografiei judiciare, presupune înregistrării de orientare, sc"iţă ale obiectelor principale şi ale detaliilor. #eoarece aplicarea la faţa locului a aparaturii de filmare sau înregistrare videomagnetică impune anumite cunoştinţe te"nice speciale, este indicat că această activitate să fie pusă pe seama specialistului şi totodată, să nu fie scăpată de sub controlul persoanei cu funcţii de conducere din ec"ipa de cercetare la faţa locului. \a cercetarea locului comiterii infracţiunilor grave ca şi a accidentelor cu consecinţe de proporţii, se practică, de asemenea, aplicarea mijloacelor de fi$are sonoră a căror utilitate în cadrul acestui act procedural se manifestă două planuri distincteG ca mijloc de fi$are în prealabil a informaţiei oferite organului sosit la faţa
  UR 
UT

UU Znii autori socot etapa cercetării la faţa locului Xfi$area rezultatelor cercetării locului fapteiY o socot ca o etapa ce face parte din cele O etape de cercetare a locului faptei %de observare generală şi de cercetare detaliată a ambianţei luiE. #upă cercetarea la faţa locului. va fi organizată cercetarea acesteia şi se vor administra în regim procesual probele indispensabile soluţionării pe cale judiciară a cauzei. Npreciere rezultatelor cercetării la faţa locului se impune. anc"etatorul este prezent la autopsia medicoFlegală a cadavrului. #acă datele obţinute în urma cercetării semnalează comiterea unei infracţiuni. !n situaţia în care cu prilejul aprecierii rezultatelor cercetării la faţa locului se constată că spaţiul respectiv a fost cercetat incomplet şi trebuie de găsit alte urme.UJ E pertiza medico-legală a cadavrului A$pertiza medicoFlegală are următoarele obiecteG cadavrele. înainte de toate de necesitatea determinării naturii juridice a faptei. materialele cadaverice. #e regulă. Mu ajutorul acestei e$pertize se rezolvă în general trei genuri de întrebări ce se referă la victimă.    V  UU UJ .V ordonanţa trebuie să conţină informaţia despre circumstanţele stabilite în cadrul cercetării şi întrebările asupra cărora trebuie săFşi e$pună concluziile e$pertul. urmele de secreţie lăsate de organismul omului precum şi feţele vii ale bănuitului sau învinuitului. Nceasta îi da posibilitateaG – să obţină mai rapid informaţia despre cauza morţii. locului de către persoanele care au perceput fapta sau consecinţele acesteia şi ca mijloc de fi$are a constatărilor făcute pe parcursul efectuării cercetării locului faptei. la fel şi copia procesuluiFverbal de e$aminarea a cadavrului. precum şi pentru verificarea unor noi versiuni se va proceda la o cercetare repetată la locul faptei. !n afară de aceasta e$pertului i se îndreaptă ordonanţa privind numirea e$pertizei %şi nu o simplă scrisoare cu rugămintea de a face autopsia cadavrului şi stabilirii cauzei morţiiE. anc"etatorul este obligat să asigure transportarea cadavrului la morga pentru cercetarea medicoFlegală. e$pertul poate face mai eficient cercetarea cadavrului. la circumstanţele omorului şi la infractor. #ispunînd de aceste informaţii despre amănuntele cazului.

cădere de la înălţime. pentru ca posibilităţile e$pertizei să fie folosite la ma$im şi nici o circumstanţă esenţială să nu rămînă nee$aminată şi neapreciată în concluziile e$pertului.JP !ntrebările puse de anc"etator e$pertului rezultă din rezultatele e$aminării cadavrului la faţa locului şi din alte date de fapt stabilite în dosar. fire de păr.) care pot fi utile pentru cercetare în cadrul e*pertizei medico legale. cutia toracică. localizarea. atunci ce fel de leziuni.m. urină ş. cît şi în unele alte cazuri. – care leziuni au fost produse în timp ce victima mai trăia. concluziile în privinţa survenirii morţii din cauza traumei de accidentul rutier.a. care este dictat de e$pert şi scris de ajutorul te"nic.d. ci după un anumit timp de la efectuarea autopsiei. consecutivitatea aplicării lor. _oate faptele stabilite se fi$ează în raport. \a acestea se referăG – care este cauza morţii. – să ridice obiectele descoperite la autopsie +gloanţe. #acă disecţia a fost incompletă. Monţinutul multor întrebări adresate e$pertului depinde de faptul cu ce fel de date despre moartea victimei dispune anc"etatorul. Ale necesită o concretizare e$actă. !n acelaşi timp e$istă un şir de întrebări cu caracter general care sunt adresate e$pertului în fiecare caz de efectuare a e$pertizei medicoFlegale a cadavrului. bu se permite nici un fel de abatere de la această regulă.   JP   UK . – sînt oare pe corpul victimei leziuni. dacă da. Aste inadminisibil ca concluziile să nu fie notate imediat. abdomenul. – să prezinte e*pertului unele întrebări adăugătoare pe parcursul e*aminării sau să atragă atenţia e*pertului asupra necesităţii efectuării unor cercetări pentru soluţionarea acestor întrebări. \a e$aminarea cadavrului este obligatorie disecarea lui în Q părţiG craniul. înecului. se face disecţia coloanei vertebrale.. – cu cel fel de obiect sau instrument s au produs leziunile +obiectul vulnerant).? A$aminarea cadavrului include cercetarea e$ternă şi internă. – să urmărească după aceea să fie luate mostre +sînge. şi care după. părţi ale armei) care sunt supuse e*aminării şi ane*ării la dosar în calitate de probe materiale. cît şi microcorpuri luate de sub unghii.

ce cantitate şi cu cît timp înainte de survenirea morţii a fost consumat. – e*istă oare necorespunderi între leziunile corporale şi hainele deteriorate ale victimei după caracter şi localizare. atunci care era termenul gravidăţii şi dacă nu au fost încercări de a întrerupe sarcina. atunci ce altceva. nefolosind posibilităţile largi ale e$pertizei medicoF legale. – e*istă oare semne ce indică faptul că a fost schimbată poziţia cadavrului pînă la sosirea echipei operative. – care din leziuni a fost mortală. – dacă sunt unele indice ale bolii venerice. alcoolemieE. !n cazul comiterii unui omor victima căreia este un copil sau un prunc este necesar de a stabili pe cale generală părinţii copilului. – cît sînge a pierdut victima. – dacă victima nu era însărcinată. – e*istă oare semne ce fac posibilă presupunerea că moartea a survenit nu la locul unde a fost descoperit cadavrul. – grupa şi tipul de sînge ale victimei. – puteau oare leziunile să fie produse de însăşi victima. – cît timp a trecut de la momentul morţii pînă la cercetarea cadavrului de medicul legist la faţa locului. – dacă sunt lezate organele genitale. – e*istă oare alcool în sînge şi dacă. JS  . caracterul leziunilor.</ #esigur. însă o serie din întrebările enumerate mai sus poartă totuşi caracter obligatoriu. dacă da. care este stadia alcoolemiei. da. – în ce poziţie faţă de ucigaş se afla victima în momentul producerii leziunilor. nu în fiecare caz apare necesitatea formulării acestor întrebări. – dacă nu leziunile corporale au constituit cauza morţii. dacă a fost deflorată şi cînd. – dacă e*istă semne ale efectuării unui act se*ual înainte de moarte. în ce constau ele. \a studierea cadavrelor femeilor este necesară formularea următoarelor întrebăriG – dacă ducea victima viaţa se*uală. #e aceea nu este de ajuns de la se limita la O sau Q întrebări puse e$pertului %în privinţa cauzei şi timpului morţii. – cît a durat hemoragia.

<" !n cazul ridicării cadavrului din mediul acvatic apar următoarele întrebăriG – dacă moartea a survenit în apă sau victima a fost aruncată în apă. e$pertului i se înaintează următoarele întrebăriG   JO . fracturi ale osului hioid şi cartilagiilor laringiene cu caracter vital. – dacă şanţul de strangulare corespunde tipului de laţ găsit la faţa locului şa dacă sub acesta se constată sau nu infiltrate sanguine. atunci la a fost rezultatul înecului sau a unei alte cauze. – care este caracterul şanţului de strangulare +orizontul. cu dreapta s au cu stînga. fiind de'a moartă. – dacă moartea a survenit pînă la căderea victimei în apă. – caracterul leziunilor corporale. – dacă e*istă pe gît leziuni caracteristice pentru strangularea cu mîna. – care din leziunile corporale au fost pricinuite pînă la survenirea morţii şi care după. dacă da. gură). în special în 'urul gurii şi nasului şi care este originea lor. de supt hemoragiile în ţesuturi vor fi mai constante şi intense). şi care anume. – cît timp s a aflat cadavrul în laţ. atunci s a produs strangularea cu ambele mîini sau numai cu una. !n cadrul e$aminării cadavrelor descoperite spînzurate sau cu frîng"ie pe gît se pun astfel de întrebăriG – a fost oare gîtul strangulat de laţ în timpul vieţii sau laţul a fost îmbrăcat pe gît după moarte. – cît timp s a aflat cadavrul în apă. – dacă în afară de şanţul de spînzurare e*istă şi alte leziuni corporale. fără întreruperi. – dacă se poate e*clude posibilitatea survenirii morţii în urma sufocării orificiilor respirării +nas. uniform imprimat. dimensiunile). !n cazul morţii produse de arma de foc. – dacă sunt careva leziuni în regiunea feţei. localitatea. se cere descrierea caracterului lor +originea. atunci de ce a fost condiţionată. – dacă moartea a survenit în apă.

gustul şi culoarea substanţei to*ice. – dacă se constată orificiul de ieşire a proiectilului. ce cantitate a pătruns în organism. – dacă corpul pe corpul victimei se constată leziuni produse de împuşcare. alte leziuni 4 au fost produse în timpul vieţii sau după moartea victimei. – în caz afirmativ 4 care este orificiul de intrare a proiectilului. !n cazul suspectării otrăvirii victimei prin utilizarea unor agenţi c"imici se efectuează următoareleG – dacă a fost produsă moartea în urma otrăvirii şi dacă da. – dacă nu este otrăvită victima cu acel to*ic la care arată martorul sau care a fost descoperit la domiciliu. descrierea acestuia şi ce concluzii pot fi făcute. apariţia semnelor cadaverice şi ce se deprinde din e*aminarea acestora. atunci cu a'utorul cărei substanţe to*ice. – dacă moartea s a datorat acţiunii glonţului sau proiectilului tras cu arma de foc şi în caz afirmativ. forma şi caracteristicile acestuia. pe ce se întemeiază această concluzie. – să se e*aminează şi să descrie canalul dintre orificiul de intrare şi cel de ieşire. atunci corespund oare simptoamele bolii relevate înaintea morţii cu simptoamele caracteristice acestei boli. – putea oare victima singură să înfăptuiască împuşcătura ce a condiţionat moartea. – dacă victima înainte de moarte era bolnavă. în ce zona a corpului este situat şi ce concluzii se desprind din e*aminarea acesteia de la care s a tras cu arma. – pe ce cale sau în ce mod s a realizat pătrunderea to*icului în organism. – care este natura to*icului. !n cazul morţii în urma leziunilor corporale produse de obiecte contondente şi tăioase se formulează întrebărileG . unde este situat. – dacă leziunile produse prin împuşcare 4 eventual. – cît timp se păstrează to*icul în organele interne ale victimei şi e posibil de a l descoperi acolo. – ce leziuni se constată la cercetarea cadavrului. efectele acestuia asupra organismului. – data pătrunderii to*icului în organism şi cînd s a produs decesul. – putea oare victima să atragă atenţia la mirosul.

baioneta. avînd la bază mai mult de SP grupe distincte. cui poate săFi aparţină. a porţiunii gîtului ţinînd seama de caracteristicile particulare. atunci care este forma lor. atunci care din ele a produs rana mortală. Nlbuminele din grupele specifice se utilizează de asemenea la analizele comparative a salivei. cuţit etc. dacă da. atunci care este forma. – direcţia din care agresorul a lovit victima. ciobul. Be$ul purtătorului de salivă precum şi a subiectului după firele de păr căzute sau smulse.JL    JQ JL . – dacă rănile au fost produse de obiectele contondente. unei persoane mature sau a unui copil. – cu ce forţă s au aplicat loviturile. lăţimea.<1 !n ultimii ani sFa dezvoltat posibilităţile e$pertizei biologice şi în deosebi e$pertiza firului de păr. Btabilirea vîrstei persoanei %în viaţă sau a cadavruluiE se efectuează după metoda reng"enoscopiei coloanei vertebrale. care sunt argumentele acestei constatări. – cu ce tip de obiect contondent sau tăios s a produs leziunea. – alte probe ce decurg din natura şi specificul faptei. sticlă. spondeloartozului şi a altor boli. Nstăzi putem căpăta date despre densitate şi albumine care se conţin în cavitatea firului de păr. diametrul îndoiturilor acroaminale. A$pertul ajută anc"etatorul de a determina raportul învinuitului la săvîrşirea infracţiunii prin determinarea grupei generice a salivei sudorii. prin intermediul căruia se stabilesc parametrii. – dacă plăgile sunt provocate de mai multe obiecte. – a fost produsă leziunea cu obiectul prezentat e*pertizei sau cu alt obiect. – dacă rănile au fost produse de obiecte tăietoare înţepătoare +cui. urinei şi alte secreţii depistate la faţa locului. \a determinarea setului unor fragmente de cadavru se întrebuinţează metoda asteometriei.). lungimea. greutatea lor. sîngele căruia a fost supus e$aminării. se poate stabili cu ajutorul e$pertizei medicoFlegale. mărimea. Ietodele contemporane permit e$perţilor de a stabili setul persoanei. inclusiv şi de prezenţa atio"ondrozului. !n urma unei astfel de e$pertize deseori putem identifica stăpînul firului de păr. lungimea ma$imală.

!n cazul în cazul concluziile e$pertului nu sunt întemeiate sau e$istă îndoieli cu privire la e$ecutarea lor. #es"umarea cadavrului se face în faţa anc"etatorului penal.P. #acă cercetarea medicoFlegală repetată este justificată. a martorilor asistenţi şi a medicului specialist în domeniul medicinii judiciare. #acă cadavrul a fost înmormîntat. el este ridicat din pămînt %se efectuează des"umareaE în baza unei ordonanţe eliberate de anc"etator %art. RT al M. anc"etatorul poate recurge la interogarea e$pertului. des"umarea este obligatorie. c"iar şi după cîţiva ani de la data înmormîntării. se poate dispune efectuarea unei contrae$pertize de către un alt e$pert sau de mai mulţi e$perţi.JT Pentru a clarifica unele momente neclare sau care trezesc careva suspiciuni în privinţa temeiniciei concluziilor.P. al HIE. Pentru efectuarea des"umării este necesară autorizarea în scris din partea organelor administraţiei sanitare locale.P. Monform art. Hezultatele acestor acţiuni pot releva unele informaţii importante. c"iar dacă modificările cadaverice îngreunează efectuarea disecţiei repetate. mai ales după cîteva luni de la înmormîntare. Nprecierea raportului include de asemenea discutarea c"estiunii folosirii de către e$pert a tuturor metodelor ştiinţifice contemporane de cercetare.P. \a efectuarea unei e$pertize suplimentare ori a contrae$pertizei poate participa şi primul e$pert. Zneori contrae$pertiza este legată de necesitatea efectuării repetate a disecţiei cadavrului. al HI dacă persoana care efectuează cercetarea penală. JT  . iar în caz de necesitate şi în prezenţa altor specialişti. STK al M. !n afară de aceasta este necesar de a verifica dacă nu sunt necorespunderi între procesul verbal de cercetare la faţa locului şi partea descriptivă a raportului e$pertului şi de a clarifica dacă sunt întemeiate concluziile e$pertului şi nu contravin celor însemnate în partea descriptivă. $precierea rezultatelor e pertizei medico-legale a cadavrului ]ăcînd cunoştinţa cu concluziile medicoFlegale ale e$pertului anc"etatorul trebuie să le aprecieze critic. anc"etatorul penal sau procurorul nu sunt de acord cu concluziile e$pertului din motivul că acestea nu sunt destul de clare sau complete se poate dispune efectuarea unei e$pertize suplimentare de către acelaşi e$pert sau de către altul.

Nscultarea acestui martor este efectuată nemijlocit de anc"etator sau poate însărcina organul de cercetare penală pentru efectuarea acesteia. încotro ea se îndreaptă şi cu cine. Munoştinţele ce le are în legătură cu fapta sunt obţinute prin intermediul perceperii nemijlocite sau din alte surse. deşi uneori. din felurite cauze obiective şi subiective. Btabilirea martorilor care trebuie audiaţi în primul rînd se înfăptuieşte ţinînd cont de împrejurările şi circumstanţele săvîrşirii omorului. #acă se constată că această persoană dispune de o anumită informaţie despre cazul în cauză atunci lucrătorul operativ anunţă anc"etatorul despre acest fapt. colegii de lucru. !nsă cu ajutorul acţiunilor de investigaţie apar posibilităţi adăugătoare de a efectua interogările iniţiale în timpul optimal şi consecutivitate necesară. căutarea acestor martori se face dintrFun cerc mare de oameni. ultimele intenţii. care majoritatea din ei nu dispun de nici o informaţie. ce poartă caracterul acţiunilor de investigaţie. Nudierea fiecăruia dintre ei. legături. este un lucru foarte ineficient şi ia mult timp. adică audierea în primul rînd a acelor persoane a căror depoziţii pot avea o însemnătate esenţială pentru cercetarea de mai departe a acestor infracţiuni. ocupă un loc însemnat în suita mijloacelor de probă utilizate în procesul penal. !n cazul lipsei informaţiei despre persoanele care dispun de anumite date despre cele întîmplate. #e obicei acestea sunt nişte convorbiri scurte neoficiale. ne interesează în cauză. !n aceste cazuri în cercul de persoane considerate ca martori intră următoriiG a) martorii oculari ai infracţiunii. STA'ILIREA ŞI ASCULTAREA MARTORILOR Iartorul în procesul penal este persoana care are cunoştinţe despre infracţiunea şi de obicei. 2. b) persoanele care în timpul corespunzător au văzut lîngă locul săvîrşirii omorului nişte persoane suspectate. fiind de cele mai multe ori de real folos la stabilirea stării de fapt şi la descoperirea infractorilor. oglindesc doar parţial realitatea. conflicte. c) rudele. JR  .JR !n cadrul cercetărilor omorurilor un lucru foarte important îl constituie stabilirea şi interogarea martorilor. e) persoanele care primii au descoperit cadavrul. #eclaraţiile martorilor. d) persoanele care au văzut victima înainte de omor şi pot e$plica. #e aceea iniţial se efectuează c"estionarea populaţiei. prietenii. Btabilirea martorilor se înfăptuieşte pe calea anc"etării penale.

!n cazurile descoperirii cadavrelor în pădure sau în cîmp lucrătorii poliţiei determină toate persoanele care se aflau nu departe de la locul faptei. Principala sarcină care stă în faţa anc"etatorului la interogarea martorilor este de a obţine date cît mai complete despre persoana. Mînd omorul este săvîrşit întrFo casă tipFbloc. !n acest scop se verifică la fel şi agendele personale cu care victima întreţinea relaţii în ultimul timp. culegătorii de mure sau ciuperci. centrelor populate sunt c"estionaţi şoferii autove"iculelor şi localnicii care puteau să se fi aflat lîngă aceste traseuri şi puteau să vadă infractorul venind ducînduFse la locul faptei. Ai sunt audiaţi în privinţa posibilei întîlniri a victimei sau cu persoana care putea să săvîrşească omorul. dacă omorul a fost săvîrşit în stradă. ciobenii. Npoi. #acă omorul a fost săvîrşit în momentul începerii sau terminării sc"imbului de lucru a instituţiei. întreprinderii din acest raion atunci martorii posibili trebuiesc căutaţi printre lucrătorii acestei întreprinderi. Persoanele care au descoperit cadavrul precum şi martori oculari pot fi ascultaţi încă din momentul cercetării locului faptei.JU $scultarea martorilor Nscultarea martorilor. vecinii. !n acest sens JU  . lucrătorii poliţiei stabilesc şi c"estionează persoanele care puteau să se afle aici în timpul dat în legătură cu e$ecutarea funcţiei de serviciu sau în legătură cu modul de a petrece timpul. cu ajutorul lor trebuiesc stabilite şi persoanele cu care victima întreţinea relaţii amicale. turiştii. organizaţii. !n cazul omorurilor săvîrşite lîngă traseuri în afara oraşelor. \ucrătorii poliţiei asigură stabilirea la fel şi a persoanelor apropiate ale victimei. Problemele ce se cer clarificate ori verificate prin depoziţiile acestor persoane diferă de la caz la caz. !nsă nu trebuie de limitat numai cu aceasta. a persoanelor care au descoperit cadavrul şi a rudelor victimei este o activitate care se cere realizată cu ma$imă urgenţă. dar în mare măsură martorii sunt întrebaţi despre tot ceea ce cunosc în legătură cu victima. autorul omorului şi modul în care sFa săvîrşit infracţiunea. #e aceea eficient efectuarea c"estionării locatarilor tuturor apartamentelor din această scară.a. Wniţial e cel mai facil de a stabili legăturile formale ale victimei rudele. Nceştia pot fi lucrătorii agricoli. distracţie. ucigaşul putea fi văzut în ascensor sau pe scări. care a cauzat moartea. intime ş. !nainte de toate sunt c"estionate persoanele ce se găseau la locul faptei. colegii de lucru.

obiectele ce se găseau la persoana în cauză. Meilalţi martori pot fi întrebaţi dacă cunosc ceva în legătură cu intenţia unei anumite persoane de a săvîrşi omorul. martorilor oculari li se vor cere date referitoare la identitatea ori la semnalmentele e$terioare ale acesteia. inclusiv despre persoane care au ameninţatFo. Iorari Veaceslav care în concordanţă cu alte probe au recunoscut săvîrşirea infracţiunii. #upă semnalmentele descrise de martori. sau dacă au auzit pe cineva afirmînd %A$. !n legătură cu autorul infracţiunii. în curînd a fost reţinut #ascaliuc Won. sau despre eventualii duşmani pe care îi avea victima. viciile. iluminare ş. murdare de sînge.KP !n acest conte$t mai departe vor fi e$aminate categoriile de martori care vor fi ascultaţi de către anc"etator şi întrebările formulate fiecăruia din aceste categorii.JJ \a SP. – cine a fost ucis. pot oferi date privind pasiunile. atunci care e persoana respectivă.PJ.G că a scăpat de duşmanul săuE. M"işinău a fost depistat cu semne de moarte violentă cadavrul cetăţeanului Wonaşco Vladimir. relaţiile cu membrii familiei. \a ascultarea martorilor oculari în rînd cu altele ce necesită e$plicaţii se vor pune următoarele întrebăriG – cînd şi în ce fel de circumstanţe martorul a nimerit la locul săvîrşirii omorului. – în ce condiţii +distanţa.) el a urmărit cele întîmplate. dacă nu. legăturile e$traconjugale.KJ în casa de pe str. în ce relaţii erau martorul cu victima. atunci care sunt semnele aspectului e$terior.   JK   KP   JJ . #acia a or. Petrecînd investigaţii pe acest dosar în aceiaşi zi vecinii au observat că doi tineri sFau reţinut cam mult în apartamentul victimei. se clarifică faptul dacă martorul cunoaşte persoana care a cauzat moartea. ori avea interes sFo ucidă.JK Hudele şi prietenii mai apropiaţi ai victimei. încercînd să evite contactul cu alte persoane sau să ascundă ceva. dacă martorul cunoaşte. Nstfel utilizarea informaţiei difuzată de martori a contribuit la stabilirea şi demascarea infractorilor.a. #espre persoanele bănuite se mai pot pune întrebări privitoare la faptul dacă au văzut tulburate. se clarifică faptul dacă martorul cunoaşte adresa de la domiciliu sau de la serviciu a infractorului necunoscut. – cine a săvîrşit omorul.

a zis ceva despre ucigaş. în particular dacă a fost schimbată poziţia cadavrului şi locul aflării lui. – cine şi ce a întreprins pentru salvarea vieţii victimei. – cine a mai fost prezent la faţa locului înainte de omor. cîţi ucigaşi erau. petele de sînge. – cine mai era prezent cu el acolo. e*istenţa sau lipsa rigidităţii cadaverice. dacă cunoaşte aceste persoane. – dacă martorul a depistat pătimaşul de'a fiind mort atunci care era poziţia cadavrului şi semnele survenirii morţii +temperatura corpului. ce zicea. în virtutea cărui fapt martorul se afla la faţa locului. – a opus victima rezistenţă şi dacă da în ce a constat opunerea ei. – era viu încă pătimaşul în acel moment. cine anume. îmbrăcămintea. – ce obiecte au fost luate de la victimă la ucigaşi. ce puteau şi ce trebuiau să vadă aceste persoane. în ce părţi ale corpului. ]aţă de martorii care ultimii lFau văzut pe pătimaş înainte de moarte se înaintează aşa fel de întrebări cum suntG – – – – . \a ascultarea martorilor care primii au descoperit victima muribundă sau cadavrul ei. ce cuvinte a pronunţat victima înainte de moarte. din ce parte. – ce modalităţi au fost introduse în ambianţa locului faptei pînă la sosirea anchetatorului. încălţămintea fiecăruia din ele. pe ce fel de transport ei au sosit. – ce s a întîmplat după comiterea omorului. dacă au fost şterse urmele. putea oare ca comportamentul ei să fi fost motivul omorului. – dacă era cunoscută victima omorului. anc"etatorul vă formula următoarele întrebăriG – cînd. cum se numeau unul pe altul. cînd. în momentul săvîrşirii şi după. – cu ce era înarmat fiecare ucigaş. – care au fost acţiunile fiecăruia. care obiecte de unde au fost luate în mîini şi de cine. care sunt semnalmentele. petele cadaverice etc.). – ce comportament avea victima înainte de omor. în ce consecutivitate şi cu ce au fost efectuate loviturile. – ce fraze. în ce legături era cu ele. – cu ce transport şi în ce direcţie au plecat ucigaşi. care a fost consecutivitatea sau au sosit toţi odată. – despre ce discutau între ei sau cu victima.

– ce făcea această persoană. încotro vroia să plece victima. – pe cine el a văzut acolo. care au văzut în apropiere de locul faptei unele persoane care posibil. – ce făcea. celor care primii au descoperit cadavrul la fel şi acelor martori care au văzut persoane bănuite în apropiere de locul faptei. lucruri. obiecte etc. Nstfel de sc"emă va servi ca ane$ă la procesul verbal. colegilor. îmbrăcămintea fiecăruia). – cu cine pătimaşul discuta permanent sau des. !n cadrul audierii martorilor oculari. Mu ajutorul sc"emelor martori redau împrejurările de la faţa locului. . ocupaţii. idealurile. – în ce relaţii sunt martorul cu pătimaşul. cercul intereselor. semnalmentele. – în virtutea căror fapte martorul se afla în acel loc şi în acelaşi timp cînd victima a fost văzută de el. instrumente. în ce împre'urări martorul l a văzut ultima dată pe pătimaş.). cîţi oameni. – cine mai era împreună cu victima. – intrau oare în cercul persoanelor cunoscute pătimaşului anumite persoane care ţineau ură faţă de el. distracţiile. încotro se îndrepta sau îşi e*prima intenţia. situarea şi direcţia acţiunilor tuturor persoanelor ce figurează în depoziţii şi alte detalii. – pe cine a mai văzut martorul în locul dat sau prin apropiere înainte de a se întîlni cu victima sau după întîlnirea. – ce ţineau ei în mîini sau ce aveau ei cu dînşii +arme. unde. au legătură cu omorul i se pun întrebărileG – cînd. – cînd. Prin audierea martorilor din cercul rudelor. tendinţa faţă de alcool. care sunt semnalmentele acestei persoane. planurilor. în ce timp aveau loc discuţiile. ce relaţii erau între ei sau ce se petrecea între ei. în ce timp. în ce timp şi cu cine martorul se găsea în apropiere de locul comiterii omorului. Iartorilor. cunoştinţelor victimei se relevăG – ce fel de caracter avea victima. în ce direcţie mergeau aceste persoane. este binevenită întocmirea sc"emelor. pe ce se bazau aceste discuţii. încotro se îndreptau. prenumele. împreună sau cîte unul +numele. unde. de ce fapte a fost condiţionată această ură şi cît de serioasă era.

obiecte giuvaere etc. de la martori trebuie de aflat unde se poate găsi asemenea obiecte. cuvînt în cuvînt. – cînd. SOL şi SQK al M. #acă. SLP al M. – cui îi era de folos moartea pătimaşului.P. martorul cere săFşi scrie depoziţiile cu mîna proprie. #acă procesulF verbal este scris pe cîteva pagini. facînduFse menţiune după aceasta în procesulFverbal. în care el a fost ucis. KS V   . al HIE. pe cît e posibil.P. la cererea lui i se citeşte de anc"etatorul penal. înainte de semnătura martorului. #acă este necesar. unde şi cu cine l a văzut martorul pe pătimaş. Iartorul are dreptul să ceară să se facă adăugiri sau îndreptări care trebuie să fie trecute în mod obligatoriu în procesul verbal. – contacta pătimaşul cu persoane impulsive care nu şi puteau stăpîni emoţiile de supărare.P. se înscriu întrebările pure martorilor şi răspunsurile lui. SLP M. !n cazul cînd sunt presupuneri că de la pătimaş. – cum dorea pătimaşul să şi petreacă ziua.P. al HI.KS ]i$area rezultatelor audierii martorilor se efectuează prin întocmirea procesuluiF verbal de ascultare a martorilor. obiecte de îmbrăcăminte din stofe de coloraţie neobişnuite. martorul semnează fiecare în parte %art. cine sunt ei.P. – cum erau îmbrăcaţi. al HI procesul verbal al ascultării martorilor se întocmeşte conform prevederilor articolelor SST. după asasinarea lui au fost luate anumite obiecte de natură rară %obiecte de anticariat.E. Nceste date trebuiesc pentru căutarea obiectelor sustrase. #epoziţiile martorilor se înscriu la persoana întîa şi.VW #upă terminarea ascultării. – ce obiecte de preţ le avea la el pătimaşul. procesulFverbal se dă martorului ca săFl citească sau. – care sunt caracteristicile individuale ale acestor obiecte. trebuie să i se dea această posibilitate. făcînduFse menţiune despre aceasta în procesulFverbal. #upă citirea procesuluiFverbal martorul se adevereşte că depoziţiile lui au fost înscrise just. Monform art. pătimaşul şi persoanele ce erau împreună cu el.P. după ce a terminat depoziţiile.

KO Nctivitatea organelor de cercetare penală în vederea căutării ucigaşului reprezintă o activitate complicată şi multilaterală. #acă datele iniţiale dau temei pentru diferite versiuni. "otărîrea în privinţa componenţei grupului de căutare pentru îndeplinirea acestei sarcini se determină reieşind din versiunea de anc"etă despre penalitatea infractorului. modul cum a părăsit locul faptei. Iăsurile ce se iau. Iînat de tendinţa esc"ivării de la răspundere penală ucigaşul este în stare de a săvîrşi noi infracţiuni grave. precum şi dacă se descoperă urme care pot fi valorificate în acest scop. dacă martorii de la care se culeg primele informaţii pot furniza date privind semnalmentele infractorului. mai ales a unui înarmat. operaţiunile. ce are aptitudinea de a soluţiona întrebarea. posibila folosire de el a transportului şi e$istenţa la el a armei. direcţia plecării lui după săvîrşirea omorului. paralel cu cercetarea la faţa locului. Iăsurile operative de urmărire se vor lua numai în situaţia cînd deplasarea la faţa locului sFa efectuat imediat după comiterea faptei. pentru urmărirea şi prinderea infractorului prezintă unele particularităţi în cazul infracţiunilor de omor. 3. semnalmentele. încercuirea. Mînd este necesar poate fi folosit şi cîinele de urmărire. fără a risca cu vieţile omeneşti ale lucrătorilor operativi cît şi ai altor cetăţeni şi a infractorului. procedurile căreia în mare parte sunt identice cu procedeele efectuate în cadrul cercetării diferitor genuri de infracţiuni. căutarea se înfăptuieşte simultan în diferite direcţii folosind diferite procedee tactice. !n cadrul cercetării omorurilor la etapa efectuării următoarelor procedee operativeG urmărirea. capcanele şi măsurile de baraj. Ncestea vor fi luate pe baza furmelor fierbinţif ce se efectuează de organele de poliţie. îmbrăcămintea ucigaşului. \a căutarea ucigaşului. Nstfel de versiuni se bazează pe informaţia preliminară despre timpul săvîrşirii infracţiunii. Măutarea ucigaşului este o activitate de răspundere şi deseori periculoasă. KO   . Nlegerea procedeelor pentru căutarea ucigaşului. este nevoie de combinaţia curajului şi îndrăznelei cu prudenţa raţională. Ma conducător al grupului operativ de căutare a ucigaşului este numit un lucrător cu e$perienţă. locul presupus unde el poate să se afle. PROCEDURA DE CĂUTARE ŞI INTEROGARE A 'ĂNUITULUI ŞI (NVINUITULUI Principalul subiect al raporturilor de drept ce ia naştere cu prilejul declanşării unui proces penal este autorul actului prevăzut de legea penală.

cartier în oraş etc. Molaboratorii poliţiei înarmaţi se aliniază în jurul acestui sector în aşa fel ca să nu să se scape din vedere şi apoi toţi simultan în ordine de lanţ se mişcă spre mijloc. la "otarele sectorului. !n dependenţă de circumstanţe capcane se creeazăG a) la locul săvîrşirii infracţiunii sau descoperii cadavrului contînd pe faptul că ucigaşul se va întoarce în scopul căutării anumitor obiecte pierdute de el sau pentru a nimici urmele. Be ia în vedere la fel şi e$istenţa şi starea drumurilor şi mijloacelor de transport. acest sector este supus încercuirii. dacă infractorul va iaşi din încercuire. pot apărea întrFun loc anumit. Procedeele efectuate de grupul operativ pentru căutarea infractoruluiG %rmărirea această măsură se întreprinde cînd sunt temeiuri de a presupune că de la momentul săvîrşirii omorului infractorul nFa avut posibilitate să fugă departe. 'apcana reieşind din datele despre faptul că ucigaşii sau alte persoane ce au favorizat la săvîrşirea infracţiunii. pădure. #irecţia urmării se determină ţinînd cont de datele iniţiale.. la fel dacă se presupune că participanţii la săvîrşirea omorului sFau dispersat în diferite direcţii. urmele. e$teriorul ucigaşului. Iembrii grupului operativ trebuie să fie înarmaţi şi făcuţi cunoştinţă cu semnalmentele celui căutat. marginile lanului. !n unele cazuri este posibilă şi interceptarea oportună trimiterea grupului operativ în întîmpinarea sau de a se pune în calea mişcării infractorului. atunci urmărirea se efectuează de cîteva grupuri operative. &ncercuirea dacă sunt date că ucigaşul se ascunde în un anumit loc concret %lan. b) la locul unde sunt ascunse obiectele de preţ sustrase de la victimă. #upă posibilitate în cadrul grupului operativ este inclus şi lucrătorul cu cîinele operativ folosit nu numai pentru căutarea urmelor ci şi pentru reţinerea şi dezarmarea ucigaşului. . în cadrul c"estionării pietonilor şi şoferilor maşinilor care posibil lFau putut fi văzut. variantele rutelor pe care el le putea alege. Pentru cazul. cu scopul reţinerii lor se organizează capcana adică crearea în acest loc a unui post de observaţie secret. pădurii se lasă puncte de santinelă. !n cadrul urmăririi calea parcursă de ucigaş se concretizează după urmele lăsate de el. pas cu pas încercuind locul.E. felul autove"iculului de ajutorul căruia sFa folosit infractorul. tăinuire a cadavrului etc. obiectele pierdute sau aruncate. #acă datele despre direcţia plecării infractorului nu sunt bine determinate şi este imposibil de a e$clude una sau altă direcţie. !n multe cazuri este eficientă includerea în acest grup şi a martorilor cărora li este cunoscute semnalmentele. cîmp.

d) la locul de trai a infractorului. uneori ei afirmă că persoana recunoscută pătimaş în realitate este viu. \a interogatoriu bănuitul poate să se recunoască vinovat de săvîrşirea omorului sau parţial ori poate să nege complet vinovăţia sa. !n dosarele intentate în temeiul dispoziţiei unei persoane concrete sau în legătură cu descoperirea unui cadavru neidentificat. Mel ce se recunoaşte vinovat. sau depăşind limitele legitimei apărări sau din imprudenţă. #e aceea interogarea bănuitului este elementul de importanţă e$clusivă la verificarea versiunilor despre vinovat. !n rînd cu lucrătorii poliţiei judiciare aceste măsuri sunt înfăptuite de colaboratorii poliţiei rutiere. gănuitul nu numai dispune de informaţii ci şi este cointeresat în rezultatele procesului penal şi reprezentarea despre interesele sale corectă sau greşită în mare măsură condiţionează alegerea de el a anumite poziţii concrete.KL Zneori bănuitul dă depoziţii false din cauza că nu ştie de ce fel de probă dispune anc"etatorul. !n cazul recunoaşterii complete a vinovăţiei conţinutul depoziţiilor coincide cu versiunea învinuirii. spune că a săvîrşit omorul întrFo stare de afect ce a fost condiţionată de comportamentul "uliganic al victimei. c) la locul vizei de reşedinţă a rudelor şi a altor persoane cunoscute ale infractorului. Iăsurile de baraj include folosirea şi crearea posturilor şi grupurilor de patrulă la toate gările %feroviare. Ai primesc informaţia despre semnalmentele. parţial neagă circumstanţele agravante ale omorului. lămuririi legăturilor cu cel căutat şi apartenenţa la omor. ce ar adeveri vinovăţia atunci poate fi absolvit de răspundere penală. !n cazul apariţiei la locul capcanelor a unor persoane necunoscute se iau măsuri în vederea identificării lor. despre caracterul violent al morţii ori indică că cauza morţii a fost sinucidere sau accident ori că omorul a fost săvîrşit de o altă persoană. posturile militare etc. aeroE acelei localităţi în care a fost săvîrşit omorul. auto.KQ #espre vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane concrete la cercetarea omorurilor o informaţie mai adevărată. dacă e posibil şi fotoportretul persoanei căutate şi reţin persoanele suspecte. Wnterogarea în calitate de învinuit nemijlocit premerge înaintarea ordonanţei de   KL  KQ . deseori. însăşi această persoană. $cţiunile de bara( esenţa acestor măsuri constă în supraveg"erea rutelor de care se poate folosi infractorul. Persoanele ceFşi ascund vinovăţia sa în comiterea omorului deseori neagă faptul că este informat despre soarta pătimaşului.

!nsă o astfel de poziţie o iau şi cei vinovaţi. pentru a îndemna persoana vinovată de a da depoziţii adevărate este oportun includerea bănuitului la e$aminarea probelor. SQO M. SPT al M. însoţite de alte acţiuni de anc"etă pentru verificare depoziţiilor date. ce legături au avut. metoda. al HI. !nvinuitul sau bănuitul faţă de învinuirea adusă poate să aibă atitudinea diferităG a) să nege vinovăţia sa. d) să recunoască vinovăţia şi să facă declaraţii nesincere. forma vinovăţiei şi motivele omorului. c) să recunoască parţial vinovăţia. Wnterogarea învinuitului şi bănuitului se efectuează conform art. \a interogarea bănuitului anc"etatorului îi arată consecutiv   KR  KT . al HI bănuitului trebuie i se spună înainte de interogare. #eseori pentru a demasca o persoană ca fiind vinovată de comiterea omorului.P. b) să recunoască vinovăţia.P. unde se afla în momentul săvîrşirii omorului. ce doresc să se sustragă de la răspundere. !n aceste condiţii este posibilă interogarea persoanei date în calitate de martor.P. ce ştie despre circumstanţele omorului. trebuie mai multe interogări. !n afară de aceasta. în ce măsură trebuie concretizat în învinuirea formulată timpul şi locul săvîrşirii infracţiunii. împrejurărilor de fapt pe dosarul dat.KT Monform art. datele despre pătimaş şi alte circumstanţe ce dau temei pentru calificarea anumitor acte conform acelui articol din codul penal care este indicat în ordonanţă. !n cadrul interogatoriului anc"etatorul află dacă cel interogat cunoaşte victima. cînd şi unde lFa văzut ultima dată pe pătimaş. punere sub învinuire în care sunt indicate locul.KR Particularităţile interogării şi verificării depoziţiilor în cazul negării vinovăţiei begarea vinovăţiei este poziţia legală a persoanei care este greşit bănuită sau învinuită de comiterea infracţiunii. la fel şi contradicţiile în depoziţiile sale şi contradicţiile dintre depoziţiile lui cu alte materiale ale dosarului. !ntrebările pot atinge datele faptice ce au servit temei pentru versiunile în privinţa vinovăţiei celui interogat. Wnterogarea bănuitului este una din mijloacele de stabilire a datelor.P. #ificultate specifică în dosarele de omor o prezintă soluţionarea întrebării. ce infracţiune i se impută. timpul. Versiunea despre vinovăţia unei persoane concrete în săvîrşirea omorului poate apărea încă în momentul cînd materialul dosarului nu dau temeiuri pentru reţinerea ei sau atragerii ei în calitate de învinuit.

Nstfel de depoziţii este o versiune ce este supusă unei verificări minuţioase. #acă prezenţa lui se adevereşte. cui îi aparţineau cărţile etc. efectuează confruntări. ce fel de relaţii erau între persoana bănuită şi pătimaş. de e$emplu. #acă persoana dată invocă alibiul atunci anc"etatorul le verifică. şi ei vor confirma acest lucru. cu ce se ocupa el acolo. bănuitul afirmă. care pur şi simplu sFa memorizat unde a fost şi cu sFa ocupat în timpul corespunzător. se află ea oare în timpul corespunzător la locul faptei. Nstfel de trimitere necesită o verificare minuţioasă. !n rînd cu aceasta trebuie dovedit că vinovatul real sFa aflat la locul săvîrşirii omorului. ascultă şi fi$ează depoziţiile date de bănuit în privinţa acestor probe. !n aşa fel pentru confirmarea versiunii de învinuire nu este de ajuns numai respingerea trimiterii la alibi ca fiind neconfirmată. că în momentul săvîrşirii omorului. iar dacă au venit împreună atunci în ce loc sF au întîlnit înainte de aceasta. !n cazul cînd bănuitul face trimitere la alibi este nevoie de al interoga pe întrebările. cînd şi în ce consecutivitate sFau adunat ei acolo. asigură bănuitului prezenţa la petrecerea acţiunilor de anc"etă în vederea verificării depoziţiilor. Zneori poate face trimitere la alibi şi persoana nevinovată. cu ce scop el se găsea în acel loc. !n cazul trimiterii la alibi fals în depoziţiile diferitor persoane se întîlnesc contraziceri esenţiale şi aceste persoane pot demasca în minciuni la confruntările petrecute de anc"etator. pe întrebările ce ţin de unde se efectua jocul. #acă este vorba despre o persoană cunoscută. el juca în cărţi cu prietenii. deoarece este posibilă o înţelegere între cel bănuit cu martorii. dacă îmbrăcămintea acestei persoane conţine anumite urme de sînge etc. bănuiţii fac trimitere la unii martori sau documente. Zneori persoană vinovată de omor. izolaţi unii de alţii. probele ce dovedesc vinovăţia lui. îi e$plică esenţa şi însemnătatea lor. în ce perioada de timp. e nevoie înainte de toate de a verifica. Zneori pentru a confirma alibiul. cine şi în ce era îmbrăcat. Aste necesar de a colecta datele faptice ce ating următoarele întrebăriG corespund oare depoziţiile bănuitorului despre mecanismul săvîrşirii omorului cu urmele de la faţa locului. cînd. atunci fiecare din ei trebuie să fie interogaţi. de cine a fost însoţit el plecînd în acea localitate. pe cine el a întîlnit acolo. Verificarea acestor depoziţii în mod detaliat permite de a adeveri sau respinge alibiul. KU  . la interogatoriu afirmă că omorul a fost săvîrşit în prezenţa lui de altă persoană. ca ei să dea depoziţii mincinoase.KU #acă. trebuie de concretizat care este rolul lui în acest caz.

în afară de bănuit putea să se afle la locul faptei în timpul corespunzător. în mersul căreia anc"etatorul lămureşte întrebările ce priveşte toate circumstanţele dosarului inclusiv şi în privinţaG apariţiei motivelor şi intenţiilor comiterii omorului. Hecunoaşterea. urmelor de pe îmbrăcăminte. ce conţine date noi pentru dosar. ascultări martorilor. Hespectarea primei condiţii se atinge prin interogarea minuţioasă. sunt supuse unei verificări critice minuţioase. ce permite de a îndrepta dosarul în judecată. Prin intermediul efectuării cercetării la faţa locului.KJ Particularităţile interogării şi verificării depoziţiilor în cazul recunoaşterii vinovăţii !n recunoaşterea învinuitului unii anc"etatori văd rezultatul de succes al cercetării. ca şi depoziţiile învinuitului ce neagă vinovăţia sa. locului. – – – – ]iecare întrebare este detaliată în aşa fel ca răspunsurile la ele să conţină indicările directe sau indirecte la metodele şi sursele verificării lor. !nsă acest lucru nu este corect şi poate duce la survenirea unor greşeli serioase în practica de anc"etă. anc"etatorul relevă cine. \a fel se verifică depoziţiile în privinţa comiterii omorului de persoana necunoscută. timpului şi altor circumstanţe atacării pătimaşului. – măsurilor întreprinse de el pentru nimicirea acestor urme şi despre alte acţiuni cu scopul ascunderii apartenenţei lui la omor. Hecunoaşterea neverificată poate duce la autoînvinuire nedreaptă. Nstfel. şi în al doilea rînd de a primi confirmările datelor şi din alte izvoare. e$pertizelor. anc"etatorul lăsînd recunoaşterea vinovăţiei neverificate riscă foarte mult. localizarea ei după omor.KK Pentru ca recunoaşterea vinovăţiei să devină probă. de a conţine informaţii care puteau fi cunoscute celui interogat numai în legătură cu săvîrşirea infracţiunii %dar nu din materialele dosarului care iFau fost arătateE. ce cu adevărat confirmă versiunea învinuirii. ea trebuie să corespundă cel puţin la două condiţiiG în primul rînd. specificul şi semnele armei comiterii infracţiunii. cine anume putea fi cointeresat în comiterea acestui omor etc.   KK   KJ . încălţăminte şi pe corpul celui interogat apărut în legătură cu omorul.

#eseori învinuiţii dau depoziţii false. studiile. acţiunile lui în vederea ascunderii urmelor infracţiunii. #eclaraţiile învinuitului se e$pun în procesulFverbal la   SPS   SPP . ce ar intensifica activitatea legăturilor asociative. SQQ M. să nu conţină e$puneri neprobante. îi prezintă probe materiale. luna şi anul naşteriiE. \a ele se referăG dorinţa de a ascunde complicii infracţiunii din cauza fricii de ei sau din alte motive. trebuie de clarificat cauza dării acestor mărturii.SPS Monform art. !nvinuitului i se propune de a mărturisi minuţios în privinţa părţii faptice a cazului. care trebuie să cuprindă datele referitoare la persoana învinuitului %numele de familie. Wnformarea bănuitului despre toate detaliile ce se referă la omor. prenumele şi numele după tată. \a interogarea învinuitului.P. funcţia sau ocupaţia. el nu putea să aibă cunoştinţă despre aceste circumstanţe. !nsă pot fi şi alte pricini ale falsităţii depoziţiilor. fotografii şi alte materiale ale dosarului. care complet sau parţial îşi recunoaşte vinovăţia. clar şi bine înţelese. Pentru acordarea ajutorului învinuitului în vederea reamintirii unor fapte uitate de el. al HI roi de cîte ori anc"etatorul îl interog"ează pe învinuit se întocmeşte procesFverbal. sc"eme. Prin formularea întrebărilor adăugătoare de concretizare anc"etatorul obţine depoziţii detaliate pentru a urma verificarea lor. că neparticipînd la omor.SPP Wnterogarea învinuitului ce şiFa recunoscut vinovăţia sa este îndreptată la relevarea datelor obiective care ar putea ajuta la verificarea depoziţiilor date. domiciliul. locul de muncă. planuri. Persoanele numite de învinuit trebuiesc interogate. #acă învinuirea este înaintată în legătură cu săvîrşirea de învinuit a mai multor epizode atunci el dă depoziţii pe fiecare epizod în parte. motivele şi scopurile infracţiunii săvîrşite. dacă a mai fost condamnat precum şi alte date care se vor dovedi necesare în legătură cu împrejurările pricinii. %iar pentru minori ziua. pentru a atenua răspunderea penală pentru fapta comisă. anul şi locul naşteriiE. mai ales ameninţări. cetăţenia. naţionalitatea. găsite obiectele indicate de el şi cercetate prin numirea e$pertizei. anc"etatorul pune în faţa lui anumite întrebări adăugătoare de ajutorare. !ntrebările puse învinuitului trebuie să fie puse corect.P. situaţia familială. poate servi ca dovada a vinovăţiei lui numai cu condiţia că este stabilit.

se consemnează întrebările pure învinuitului şi răspunsurile lui.VWW #upă terminarea interogatorului procesulFverbal se dă învinuitului ca săFl citească sau la cererea lui. făcînduFse despre aceasta menţiune în procesulFverbal. #upă citirea procesuluiFverbal învinuitul confirmă că declaraţiile au fost scrise just şi apoi semnează fiecare pagină. cuvînt cu cuvînt dacă e necesar. persoana întîia şi pe cît e posibil. V  . i se citeşte de către anc"etator personal.

întrF SPO SPQ   . potrivit legii %art. cînd necesitatea efectuării perc"eziţiei a apărut pe neaşteptate la petrecerea acţiunilor de anc"etă. descoperirii persoanelor aflate în căutare şi a cadavrelor ascunse. dar cu înştiinţarea ulterioară a procurorului în termen de OL ore despre efectuarea perc"eziţiei.SPO Nstfel.P. obiecte de preţ care sunt obţinute pe calea infracţională. !n acest caz procurorului i se trimite o copie de pe ordonanţa de perc"eziţie cu o scrisoare de însoţire în care sunt indicate motivele ce au servit drept temei a deciziei despre efectuarea imediată a perc"eziţiei şi se comunică rezultatele ei. cînd pătimaşii sau martori indică direct la persoana care a săvîrşit infracţiunea sau la locul unde se ascunde infractorul sau corpurile delicte.P. cînd infractorul este reţinut îndată după săvîrşirea infracţiunii. \egea a oferit anc"etatorilor şi lucrătorilor organelor de cercetare penală un şir de drepturi la petrecerea perc"eziţiei însă aceste drepturi trebuie folosite raţional. iar procedură de obţinere a sancţiunii de la procuror ar cere mult timp. dar şi o obligaţie a persoanei ce efectuează cercetarea penală. Nnume de aceea efectuarea perc"eziţiei. Perc"eziţia poate fi efectuată fără sancţiunea procurorului.G pentru a preîntîmpina comiterea unei infracţiuniE. cînd locul de ascundere a infractorului şi a corpurilor delicte sunt stabilite în rezultatul cercetării operative a infracţiunii.E. 4. este nu numai un drept. poate fi efectuată fără sancţiunea procurorului. PERCHEZI IA LA ETAPA INI IALĂ DE CERCETARE A CAUZELOR DE OMOR Perc"eziţia este o activitate tactică desfăşurată de către organele judiciare în scopul descoperiri şi ridicării obiectelor. în situaţia în care e$istă date suficiente pentru a bănui că întrFun loc sau asupra unei persoane se găsesc obiecte purtătoare de urme ale infracţiunii.SPQ !n procesul efectuării perc"eziţiei pot fi depistate şi ridicate uneltele de săvîrşire a omorului. bunuri. documente şi alte materiale de natură să servească la stabilirea împrejurărilor faptei penale. precum şi în vederea descoperirii persoanelor care ascund de răspunderea penală. organul de urmărire penală dispune efectuarea unei perc"eziţii în scopul depistării şi ridicării acestora. Perc"eziţia este o acţiune de anc"etă de neamînat şi în cazuri cînd ea nu suferă amînare. cînd necesitatea de a o efectua a apărut pe neaşteptate %A$. SLJ M. cu condiţia e$istenţei temeiurilor suficiente. documentelor sau a diferitelor valori ce prezintă importanţa pentru cauza cercetată. precum şi alte lucruri care au însemnătate pentru dosarul e$aminat.

inclusiv . precum şi căutarea infractorului. microparticule de organism omenesc +muşchii. cămin. . Bcopul efectuării perc"eziţiei este depistarea corpurilor delicte. oase. scrisori. a cadavrului sau a părţilor lui. alte locuri). – instrumente şi materiale asemănătoare cu cele care au fost folosite pentru confecţionarea armelor artizanale găsite la faţa locului. alte lucruri pe care le avea în ziua omorului în cauză. iar în cauzele de omor acest scop este depistarea corpurilor delicte.). – substanţa otrăvitoare +cu efect puternic) în cauzele privind otrăvirea victimei. c"ipul. scrisori în adresa victimei cu ameninţări. o parte din perete proaspăt văruit. ce mărturisesc relaţiile proaspete între victimă şi bănuit. mitralii. – urmele de sînge. încălţămintea. umede. alt cuţit. Aste important ca după ascultarea bănuitului să i se ridice obiectele vestimentare aflate pe dînsulG "ainele. care puteau fi folosite în calitate de unealtă a infracţiunii. resturi de obiecte arse în sobă. pe o movilă de gunoi în grădină. – fragmente de obiecte ce coincid printr o linie de frîntură unică cu părţile găsite la faţa locului. – podea sau fragmente din ea proaspăt vopsit sau schimbate.i zilnice care direct sau indirect mărturisesc implicaţia bănuitului în omor. precum şi la următoarele lucruriG – mi'loacele tehnice. O atenţie deosebită proaspăt spălate. acte. cartuşele. – urme de ardere a unor lucruri +funingine. o corespundere completă cu dispoziţiile Monstituţiei HI privind drepturile fundamentale ale cetăţenilor. particule de oase. – cadavrul sau părţile lui. deteriorate ale perc"eziţionatului. a însuşi infractorului. scrisoarea falsă din numele victimei sau anonimă îndreptată pentru a crea impresia că omorul în cauză este planificat sau comis de o persoană străină victimei. a uneltelor infracţiunii. – documente. – obiecte ale victimei. casete etc. cuţite de vînătoare sau finlandez. fibre de păr). sume mari de bani în cazul unor salarii a victimei. accesoriile lor +arma de foc. podea sau spălată într o odaie cînd celelalte sunt murdare. substanţă cranială.

Pregătirea în vederea efectuării perc"eziţiei reclamă realizarea de către organul de urmărire penală a unor măsuri preliminare de natură să atribuie acestei activităţi o desfăşurare organizată şi eficientă.. ediţii tipografice sau imagini cu caracter pornografic. este oare izolată încăperea. – determinarea personalităţii persoanei percheziţionate. Nstfel de obiecte pot fiG arme de foc. ce urmează să fie ridicate pot fi ascunde nu numai la bănuit). #acă perc"eziţia urmează a fi efectuată pe termen. că obiectele. e$istenţa clădirilor. – studierea planificării încăperilor./03 !n afară de aceasta în cadrul perc"eziţiei urmează a fi ridicate obiectele care în conformitate cu Modul Mivil al HI pot fi procurate doar conform permisiunilor speciale. bilete de transport. 'etoane. precum şi alte metode de preţ sau diamante. \a pregătirea efectuării perc"eziţiei se efectuează următoarele măsuriG – determinarea persoanelor la care se va efectua percheziţia. substanţe e$plozibile. Hezultatul reuşit al perc"eziţiei întrFo măsură mare este determinat de calitatea pregătirii. păstrarea şi realizarea cărora se pedepseşte conform codului penal. nu folosesc oare locatarii semnalele convenţionale prin lovituri +bătaia) în uşă sau fereastră). referitor la care e$istă o interdicţie sau limitare specială. fotografii etc. atunci în procesul pregătirii se stabileşte caracterul localităţii. unde au ieşire ferestrele. substanţe nocive şi narcotice. vegetaţiei. amplasarea precisă a porţiunii de teren cercetate. – studierea locului unde va fi efectuată percheziţia. aurul e$tras sin subsol. trebuie de cercetat legăturile lor +luînd în consideraţie. care ar crea impresia că victima este în viaţă. particularităţile solului. natura zăvoarelor şi a sistemei de semnalizare +este oare sonerie. chitanţe. muniţii.   SPL . – culegerea informaţiei despre locul unde va fi efectuată percheziţia.

Practica ne demonstrează că efectuarea e$pertizei în orele de dimineaţă este mai preferabilă. precum şi pe calea operativă.d. perc"eziţia trebuie să se petreacă îndată cum apare necesitatea de a o efectua. totodată trebuie de prevăzut posibilitatea sc"imbării e$teriorului lor. – martorii asistenţi. relaţiile în familie şi cele cu vecinii. trebuie de reieşit din datele primite despre persoana la care urmează de a efectua perc"eziţia. obişnuinţe. trebuie de studiat regimul de lucru a organizaţiilor. de regulă. cu e$cepţia cazurilor ce nu suferă amînare. \uînd decizia referitor la timpul viitoarei perc"eziţii. reprezentanţilor organizaţiei căreia i sFa cauzat prejudiciu.a. #atele referitoare la persoana la care sFa decis de a efectua perc"eziţia sunt acumulate pe calea e$aminării materialelor dosarului penal. profesia lui. volumul.G e$pertul a făcut concluzie despre tipul instrumentului cu care sFa produs spargereaE. informaţia de orientare. numărul %cantitateaE. despre caracterul obiectelor căutate. forma. – persoana ce urmează a fi percheziţionată sau membrii maturi ai familiei lui. instituţiilor. semnele distinctive. Aste culeasă. totodată cerinţa şi principiul de bază faţă de viitoarea perc"eziţie este caracterul neaşteptat. componenţa familiei. numărul %cantitateaE. e$teriorul lor. #atele obţinute pot ajuta la conturarea mai precisă a planului perc"eziţiei. raporturilor cu cei de la serviciu. pătimaşilor. ocupaţii în timpul liber. de la care deseori depinde reuşita perc"eziţiei. Wnformaţia despre obiectele căutate poate fi primită în rezultatul interogării martorilor. modul de viaţă. !n cadrul pregătirii către perc"eziţie se "otărăşte întrebarea privind componenţa grupei operative şi se repartizează obligaţiunile între participanţii ei. e$istenţa mijloacelor de transport. întreprinderilor respective. semnele distinctive. totodată trebuie de prevăzut posibilitatea sc"imbării e$teriorului lor. ordinea de zi. preferinţe. !nsă aici nu trebuie de uitat că legea ne obligă de a desfăşura perc"eziţia ziua. forma. sau reprezentanţii organului puterii publice locale ori a secţiei de e*ploatare . !n acest caz se culege informaţia referitoare la personalitatea perc"eziţionatului. cercetării la faţa locului. de volumul lucrătorilor de căutare. #e regulă. a vilelor ş. în sens că participanţii la perc"eziţie o petrec cu forţe proaspete. concluziilor e$perţilor %A$. #acă perc"eziţia se va efectua în încăperea de serviciu. volumul. Participanţii obligatorii a perc"eziţiei suntG – anchetatorul sau persoana ce efectuează cercetarea penală. de asemenea.m. Momponenţa şi numărul participanţilor la perc"eziţie depind. modul lui de viaţă. legăturile.

mutarea obiectelor. prevăzînd totodată refuzul probabil de a permite intrarea în încăpere. Molaboratorii de poliţie sunt atraşi pentru a acorda ajutor în căutarea. în calitate de specialişti pot fi mediciiF legişti. efectuează munca de ambalare a corpurilor delicte. c"inologi. utilizează aparate de căutare. precum şi rezistenţa armată. reprezentanţi ai obştimii necointeresaţi în rezultatul cazului dat. păzirea locului de perc"eziţie. pentru cercetarea solului şi a substanţelor fărîmicioase. !n caz de necesitate anc"etatorul poate invita să participe la perc"eziţie specialişti. _rebuie de luat cu sine trusa criminalistică sau de a avea mijloace pentru pătrunderea în încăpere şi desc"iderea depozitelor. săparea solului. ce participă la perc"eziţie poate la comanda anc"etatorului să folosească cîinele pentru depistarea persoanei ascunse. precum şi reprezentanţii ale altor profesii. ceară roşie. folosesc la petrecerea perc"eziţiilor te"nica criminalistică şi operativă pe care o au la dispoziţie. Pentru căutarea obiectelor căutate se folosesc atît mijloace te"nice simple în formă de nuia metalică ascuţită. urmărirea. !n procesul pregătirii către perc"eziţie de asemenea se "otărăşte problema referitor la înzestrarea grupei operative cu mijloace te"nice. consultează anc"etatorul. efectuarea perc"eziţiei corporale. unde de stabilit posturi. #acă sunt temeiuri de a presupune că la perc"eziţie vor fi depistate obiecte furate. verificarea locurilor greu accesibile şi păzirii reţinutului. sau reprezentantul organizaţiei în încăperea căreia sau pe teritoriul căreia se petrece percheziţia. cît şi aparate speciale acţiunea cărora se bazează pe . personalitatea persoanei perc"eziţionate şi a altor circumstanţe concrete trebuie de ales metoda de pătrundere în încăperile perc"eziţionate. Bpecialiştii care participă la perc"eziţie colaboratorii subdiviziunilor criminalistice. fotografiază ascunzişurile şi obiectele ridicate. ceFi de făcut cu persoanele care pot sosi în timpul perc"eziţiei. Aste necesar de a pregăti materialele de ambalaj. a locuinţei. pătimaşi. ce de făcut în cazul sunetelor de telefon din timpul perc"eziţie. lucrători te"nici din numărul de drujinari. \a ele se referăG aparate de iluminare. atunci pătimaşii sau reprezentanţii lor pot fi atraşi la recunoaşterea lor. lucrători ai serviciilor de comunicaţii. formularele procesulFverbal a perc"eziţiei. felinare cu acumulatoare. deoarece o iluminare bună este o premisă a lucrului rezultativ. !n anumite cazuri de omor. ruletă pentru efectuarea măsurilor cu scopul de depistare a ascunzişelor. Aste necesar de a gîndi cum de organizat poza locului de perc"eziţie. !n dependenţă de genul infracţiunii. M"inologul. spagat. Njutorilor te"nici din rîndul reprezentanţilor obştimii poate fi încredinţat lucrul în vederea păzirii încăperii perc"eziţionate. colaboratori ai poliţiei. "îrtiei de copiat etc. după comportamentul perc"eziţionatului. lupă etc. învinuiţi.

spermă.a. Zn detector metalic special dă posibilitate de a găsi obiecte din metale negre şi colorate ce se găsesc în ascunzătoare. tapetelor. terenurilor. el este practic neefectiv. după ce se efectuează aşa numita sondare electromagnetică a solului cu ajutorul detectorului de metale şi mine. Ztilizarea detectorului de mine este efectiv în teren %cîmpE. grăsime. însă acest aparat dă rezultate pozitive doar în cazurile atingerii sondei de cadavru sau de părţile lui. folosirea cărora permite depistarea armelor corodare. care permite de a efectua radierea în încăperi întunecate.   SPT . Mu ajutorul detectorului metalic pot fi depistate diferite obiecte metalice unici. ele au criptoscop. ceea ce poate mărturisi despre e$istenţa în pămînt a masei cadaverice în stare de putrefacţie.a. în raze ultraviolete.SPT Pentru depistarea cadavrelor îngropate sau a porţiunilor lor se foloseşte un aparat special ce depistează gazele din pămînt. în încăperi însă din cauza perturbaţiilor create de diferite obiecte metalice ce se află în pereţi. Pentru depistarea aurului în lingouri şi în produse industriale la perc"eziţia încăperilor. ce funcţionează de la surse de electricitate obişnuite. transformatoarele electronice optice. Hezultatele bune dă utilizarea ascensorului magnetic la începutul perc"eziţiei pentru curăţirea terenului de obiecte metalice. fîntîni. precum şi la e$aminarea corporală. a urmelor de sînge şi spermă ş. mijloacelor de săvîrşire a infracţiuniiE în lacuri. a realipirii de tapete. se utilizează aparatele ce se bazează pe folosirea în procesul perc"eziţiei a părţii invizibile a spectrului instalaţiile Hoentgen mobile. care indică la locul aflării cadavrului în stare de putrefacţie. iluminatoarele ultraviolete şi aparatul pentru căutarea cadavrelor. poate fi utilizat un aparat deosebit. !n cazuri necesare pot fi utilizate instalaţiile Hoentgen mobile. gunoişte sunt utilizate cu succes detectori magnetici. Pentru căutarea obiectelor metalice %urmelor. !n acest scop sunt utilizate lămpile ultraviolete portative. petele ş. !n anumite cazuri în procesul perc"eziţiei poate apărea necesitatea cercetării prealabile a obiectelor şi documentelor depistate. proprietăţile cîmpului electromagnetic %detectorii electroniciE şi aparatele ce acţionează de la magnet permanent %ascensoare magnetici şi detectori metaliciE. realipire a fotografiilor. Pentru depistarea cadavrelor şi părţilor lor în pămînt. !n momentul de faţă este propusă o sondă electrică. care acţionează selectiv numai asupra aurului. precum şi urmelor de sînge.. Mu ajutorul ascensorului magnetic pot fi depistate produse din metale negre. care la o distanţă de fV cm fi$ează sc"imbările intensităţii curentului.

STR M.SPR ProcesulFverbal reprezintă principala sursă de fi$are a rezultatelor acestei complicate activităţi procedurale.. Al trebuie să corespundă după formă şi conţinut cerinţelor prevăzute de lege %art.P. Potrivit prevederilor art. SST M. principalul mijloc de fi$are a rezultatelor perc"eziţiei este procesulFverbal.P. desene şi cu alte materiale ilustrative. care se întocmeşte în mod obligatoriu.VWWW SPR V   .P.E. #acă la efectuarea perc"eziţiei sFau aplicat mijloace te"nice de fi$are sau sFa procedat la sc"iţarea în întregime sau parţială a locului perc"eziţionat. procesulF verbal va fi întregit cu fotografii.P. indiferent de acestea. înregistrări videomagnetice.

4identificarea victimei. 5. pot fi desprinse unele date referitoare la vîrsta şi talia individului. Nceasta presupune efectuarea unui e$amen comparativ. la a căror rezolvare concisă direct e$aminarea criminalistică a mijloacelor materiale de probă %corpuri delicte. RR al M. că toate aceste probleme îşi găsesc rezolvarea numai în abuza e$pertizei criminalistice. #acă e$pertului i se pune la dispoziţie numai urma. se va putea stabili dacă aceasta aparţine aceleiaşi grupe sangvine cu cea a cadavrului. mai ales după e$aminarea urmelor biologice. _otodată se poate proceda la analiza fizicoFc"imică a substanţelor conţinute în urmă. însă. microurme ce urmeazăG 4identificarea autorului. a identificării victimei şi a agentului vulnerant. a altor obiecte folosite în comiterea infracţiunii.P. !n ipoteză omuciderilor nu se poate susţine.SPU #intre numeroasele genuri de e$pertize criminalistice efectuate la omucideri cele mai frecvente suntG E pertiza dactiloscopică serveşte în primul rînd la identificarea autorului omorului după urmele digitale lăsate la locul faptei. între urmele descoperite şi amprentele digitale ale persoanelor suspecte sau amprentele din cartoteca dactiloscopică. tipul de desen papilor. #e pildă.P. 4identificarea instrumentelor şi substanţelor vulnerate. cînd ne aflăm practic pe terenul unei e$pertize comple$e criminalistice şi medicoFlegale. vec"imea şi modul de formare. aceasta poate stabili cu destulă precizie mîna de la care provine %dreapta sau stîngaE. al HI se impune şi necesitatea efectuării şi altor e$pertize judiciare ce servesc la stabilirea adevărului. dacă conţine suficiente elemente de individualizare. la starea de îngrijire a mînilor. 4stabilirea modului şi a împre'urărilor în care s a desfăşurat agresiunea. #acă urma sFa format în condiţii propice. sau dacă vec"imea urmei corespunde cu timpul scurs de la moartea victimei. SPU  . a celorlalţi participanţi la săvîrşirea omuciderii. DISPUNEREA ALTOR FELURI DE E&PERTIZE !n marea majoritate a omuciderilor. pe lîngă e$pertiza medicoFlegală obligatorie în condiţiile prevăzute de art. în ipoteza unei urme digitale formate prin depunerea unui strat de sînge. inclusiv pe corpul victimei. Printre problemele centrale.

a tipului antropologic mecanismului de formare în ipoteza urmelor de dinţi. Pentru identificare. E pertiza urmelor de picioareG ermite identificarea creatorului urmei pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului. la se$. a alergat. prin comportarea cu amprentelor ce pot fi descoperite la locuinţa sau la locul de muncă aflate pe diverse obiecte ale victimei. printrFun e$amen comparativ cu amprentele luate de la persoanele suspecte. pe alte căi în acelaşi scop. ca şi în cazul urmelor lăsate de mîini. de asemenea. datorită deformării lor rapide prin procesele patologice ce au loc la nivelul tegumentului. E pertiza urmelor lăsate de instrumentele vulnerante G se efectuează împreună cu mediul legist şi e$pertul criminalisti . cărarea de urmă formată de autor în cîmpul infracţional. prin natura împrejurărilor se conjugă cu e$pertizele serologice. E pertiza urmelor de dinţi )i de buzeG face parte din e$aminările care. Wdentificarea victimei este altă problemă. fie ale ciorapului sau încălţămintei. O urmă de dinţi formată în condiţii bune permite identificarea persoanei prin comportarea modelelor obişnuite e$perimental. sau prin care pot fi verificate rezultatele obţinute. care se prezintă sub forma muşcăturilor descoperite pe corpul victimei sau al agresorului. #acă e$amenul comparativ nu este posibil datorită insuficienţei detaliilor caracteristice sau lipsei modelelor de comparaţie se pot totuşi obţine date referitoare la modul de formare a urmei. iar în lipsa acestora. ultima destinată eventualei reconstituiri a fizionomiei după urma de muşcătură. este necesar să se procedeze la amprentarea cadavrului. vîrstă şi talia apro$imativă a persoanei. Alementele preţioase de individualizare oferă. serveşte la stabilirea se$ului şi vîrstei apro$imative. după cum urma a fost formată de piciorul gol ori încălţat. dacă e posibil. dacă aceasta a mers normal. reamintim necesitatea e$aminării imediate. este posibilă stabilirea grupei sangvine sau a naturii substanţei aflate pe buze în timpul atingerii de obiect. pe lîngă identificarea persoanei care a format urma. după care să se facă verificarea în cartotecă dactiloscopica sau. care se poate rezolva prin intermediul e$pertizei dactiloscopice. Heferitor la urmele de buze. a încercat să nu facă zgomot mergînd pe vîrful picioarelor. ]ireşte că identificarea se realizează.

purtătoare de urme biologice. E pertiza urmelor de spermă )i a firelor de păr G oferă date de ordin calitativ.SPK #e asemenea foarte important ca la recoltarea şi ambalarea probelor %nu numai a celor biologiceE să se procedeze cu multă atenţie. în condiţii care să nu permită alterarea lor. în saci ori pungi de plastic. Nnaliza urmelor de secreţii. întrFun caz la e$amenul nevrotic a două cadavre. _otodată. este posibilă stabilirea de date referitoare la timpul şi împrejurările în care a fost săvîrşit omorul. pe de altă parte studierea urmelor principale şi secundare e$istente pe îmbrăcămintea victimei. în scopul stabilirii direcţiei şi distanţei de la care sFa tras. a firelor de păr. e$pertiza balistică reclama aceeaşi strînsă cooperarea dintre e$pertul criminalistic şi mediul legist. Pentru reuşita acestui gen de e$pertiză este necesară respectarea strictă a regulilor de ridicare şi e$pediere urgentă la laborator a petelor biologice. E pertiza biocriminalisticăG este una dintre cele mai importante e$pertize judiciare efectuate în cazul omuciderilor. frecvent întîlnite la faţa locului. iar altul la care decesul a survenit SPJ SPK   . un bărbat care sFa sinucis aruncînduFse în faţa trenului. agresorul şi împrejurări în care a fost săvîrşit omorul.G grupa sanguină. cum sînt. preveninduFse o confuzie prin inversarea acestora %#e pildă. tipul de "emoglobină. a impurităţilor depistate în ea. precum şi indicii privind unele dintre circumstanţele comiterii infracţiunii. a resturilor de ţesături moi.SPJ A$pertiza urmelor de sînge permite stabilirea unor elemente de ordin calitativ. regiunea anatomică din care provine se$ul persoaneiE. Prin caracterul său comple$. E pertiza balisticăG vizează două direcţii principaleG pe de o parte identificarea sau stabilirea după tub şi după glonţ a categoriei armei cu care sFa tras. a formei petei care indică distanţa de la care a scăzut şi poziţia corpului. pe baza interpretării victimei urmei. %A$.   entificarea instrumentului vulnerant. cum ar fi ambalarea unor obiecte ude. furnizează indicii valoroşi privind victima.

gazînduFse pe studierea ţesuturilor de păr. e$emplul tipic fiind cel al scrisorilor de ameninţare. A$pertiza grafică se impune în situaţiile în care la locul faptei sau la locuinţa victimei sînt descoperite înscrieri din al căror conţinut se pot desprinde date referitoare la faptă. greutatea şi proprietăţile corpului. #acă e$istă temeiul de a presupune că cadavrul neidentificat a fost transportat la distanţă mare şi pe încălţămintea şi îmbrăcămintea lui sunt microurma de sol. Pentru cunoaşterea c"estiunii privitoare la locul şi data producerii îmbrăcămintei aflate pe cadavru se poate numi e$pertiza merceologică. datorită into$icării acute cu alcool. originea lor este stabilită prin e$pertiza biologică în comple$ cu e$pertiza medicoFlegală. Zn rol esenţial în stabilirea c"ipului vital al asasinatului se joacă e$pertiza antropologică. SSP   . îmbrăcăminte. inclusiv cu privire la persoana autorului. încălţăminte. e oportun de a numi e$pertiza pedologică. sFau inversat probele biologice. e$pertul antropolog poate răspunde la c"estiunea cărei rase umane aparţinea decedatul. cestea ce a dus la confuză şi la formularea iniţială de versiuni false cu privire la cauza morţiiE. forma oaselor craniului ţinînd cont de lungimea. care poate răspunde la întrebările pe ce tip de sol a călcat victima ultima dată sau pe ce teren a fost întins cadavrul pînă la transportarea lui la locul unde a fost descoperit.SSP A$istenţa şi izvorul unor microcorpuri situate pe piele. ce este efectuată în comple$ cu cea medicoFlegală.

mai frecvent acest gen de infracţiuni se săvîrşesc cu aplicarea armelor albe şi uneltelor găsite întîmplător la faţa locului. nemijlocită şi directă. studierea cărora permite de a face concluzii despre faptul infracţiunii şi despre persoanele ce au legătură cu infracţiunea săvîrşită. dacă el a operat singur sau în grup. ce modalitate de acoperire a infracţiunii a fost aplicată. dacă cineva din ei este recidivist. !n procesul efectuării acesteia anc"etatorul e$aminează nemijlocit locul unde au fost găsite anumite arme şi alte probe. Buccesul descoperirii şi cercetării infracţiunilor de omor depinde de faptul cît de rapid şi operativ sînt organizate şi efectuate acţiunile procedurilor de anc"etă la etapa iniţială de cercetare a acestui gen de crime %cercetarea la faţa locului. motivele şi scopurile omorului etc. Iajoritatea infracţiunilor cauzatoare de moarte violentă se comit în condiţii de casă. ce unelte şi mijloace au fost folosite. cine este victima. !n acest conte$t. care sunt indicii calificativi ai omorului. violuri de persoane în stare de ebrietate. efectuarea e$pertizei medicoFlegale reprezintă un alt moment al elucidării unor probleme privind moartea violentă la care din motive . cine este autorul. ceartă. rolul fiecăruia. ascultarea martorilor. \a cercetarea omorurilor se stabilesc şi se dovedesc următoarele circumstanţeG dacă a survenit cu adevărat moartea persoanei. tăl"arii. #upă cercetarea la faţa locului. e$pertiza medicoFlegalăE. din motive de gelozie. &nc'eiere Wnfracţiunile contra vieţii. denumite omoruri. precum şi fi$area de către anc"etator a tuturor împrejurărilor locului infracţiunii. unde sFa produs omorul şi unde sFa depistat corpul cadavrului. sunt cele mai periculoase infracţiuni contra persoanei. căutarea şi ascultarea infractorului. trebuie de menţionat faptul că cercetarea la faţa locului este una dintre cele mai iniţiale acţiuni de anc"etă cu care de obicei începe cercetarea infracţiunilor de omor. ce constă în e$aminarea imediată. Mercetarea la faţa locului este o acţiune de anc"etă de urgenţă primordială. Pericolul sporit al acestor crime constă în faptul că în urma omorului survine cea mai grea şi mai iremediabilă consecinţă F moartea părţii vătămate.

după studierea raportului de e$pertiză. S. O ultimă acţiune de anc"etă este căutarea şi ascultarea infractorului şi a martorilor oculari şi a persoanelor care primii au descoperit cadavrul sau ultimii au observat decedatul are o mare importanţă pentru descoperirea omorului. fiindcă deseori în cazul descoperirii unor cadavre dosarele sunt intentate de către anc"etator. !n literatura de specialitate din domeniul metodicii cercetării omuciderilor am întîlnit o astfel de idee ca efectuarea e$pertizei medicoFlegale înaintea inte"tării dosarului penal. aceste dosare sînt clasate. nu sFa putut răspunde din primul moment.                   . iar apoi. pentru ca anc"etatorul să ştie concret cauza morţii victimei.