pagina 1 din 33

Peter Kelder – Ochiul renayterii
Din partea traducàtorului în loc de prefa(à
"Aceasta – e o mare tain:
pe cât de mult ar fi încercat s fie distrus corpul uman
de timp sau boal, intemperii sau supraîndestulare,
îl va renate cuttura Ochiului Ceresc,
i-i va întoarce tinereea i statea,
i fora vieii mai mare o va avea”…
Cartea lui Peter Kelder este unica sursá în care se contine inestimabila informatie despre
cele cinci practici rituale tibetane, care ne oferá cheia de la poarta unei tinereti imperceptibil de
lungi, a sánátátii si a unei uimitoare forte vitale. Pe parcursul a mii de ani informatia despre ele a
fost pástratá, în cea mai mare tainá, de cátre cálugárii unei mánástiri izolate în munti.
Au fost descoperite în 1938, atunci când a fost publicatá cartea lui Peter Kelder. Dar
Occidentul nu era pregátit sá asimileze o astfel de informatie, deoarece abia începea sá cunoascá
realizárile fantastice ale Orientului. Acum, la sfârsitul secolului XX, dupá ce uraganul informatiei
practice si teoretice despre cele mai diverse sisteme ale stiintelor ezoterice din est a scuturat
planeta, aducând revelatii fantastice si deschizând o nouá paginá în istoria gândirii omenesti, a
apárut insistenta necesitate de a trece de la teorie si filozofie la implementárile practice, alegând
cele mai efective si neobisnuite metode. Fiecare zi ajutá de a ridica válul la tot mai multe si mai
multe aspecte ale cunoasterii ezoterice, dezváluind omenirii, prin fiecare pas parcurs în aceastá
directie, noi si noi grandioase perspective de cucerire a spatiului si a timpului. De aceea nu este de
mirare cá lucrarea lui Peter Kelder iarási a iesit la suprafatá din nefiinta uitárii si cá a sosit timpul
ei.
De ce? În ce constá originalitatea ei? Doar practicile descrise pe paginile ei nu ne dau
senzatia de ceva complicat, precum afirmá însusi autorul, ci dimpotrová sunt accesibile oricárui
om…
Din ce cauzá aveam nevoie de atâtia ani pentru a accepta lucruri atât de simple si evidente?
Totul constá în faptul cá nu se descriu simple exercitii fizice de recuperare, dar si actiuni
rituale, care întorc înapoi cursul timpului intern. Chiar si acum, dupá ce am vázut atâtea minuni,
constiinta noastrá nu poate accepta aceasta. Dar este necesar sá constatám: metoda functioneazá si
functioneazá anume în acest mod! Bazându-se pe ce? Incredibil! Pe lucruri atât de elementare…
De necrezut!
Dar sá nu facem concluzii grabnice, deoarece sacramentalul „tot ceea ce este genial este atât
de simplu” nu a fost anulat de nimeni. Si unicul criteriu al adevárului în cazul dat (precum si în
orice alt caz) poate fi doar practica. Acei care o vor încerca, se vor convinge singuri cá metoda
functioneazá. Oare e chiar atât de important sá stim pe ce se bazeazá? Comoara fárá de pret a
strámosilor este destáinuitá pentru fiecare din noi. Absolut inofensivá. Accesibilá oricui.
Inacceptabil de misterioasá în simplitatea sa. Trebuie doar sá întinzi mâna si sá iai. În fiecare
zi…Câte zece-douázeci minute…Si gata…Oare e atât de complicat?
Probabil nu este atât de important dacá colonelul Bradford a fost un personaj real sau Peter
Kelder a inventat aceastá istorie doar pentru a ne relata, într-o formá captivantá, despre practicile
unice, transmise lui de cátre învátátorul tibetan. Desigur, multumim enorm autorului pentru acele
câteva ore plácute, pe care le vom petrece citind povestirea lui, dar aceastá multámire nu se poate
compara cu nimic dacá ne gândim la gratitudinea pe care o simtim pentru el, pentru darul lui –
informatia practicá despre „Ochiul renasterii”, un izvor infinit al tineretii si al vitalitátii, care ne
este accesibilá datoritá cártii lui.
P. Kelder – Ochiul renayterii
Cartea Întâi
Taina anticà a lama tibetani
Povestirea lui Peter Kelder
despre incredibila descoperire
a infinitului izvor al tinereii, fcut, în munii Tibetului,
de ctre colonelul armatei britanice
Sir Henry Bradford.
Primul capitol
Fiecare om ar dori s triasc mult, dar nimeni nu dorete s îmbtrâneasc.
-Johnatan Swift
S-au întâmplat toate câtiva ani în urmá.
Sedeam pe o bancá din parc, citind ziarul de seará. Un domn în etate s-a apropiat si s-a
asezat aláturi. Dupá aspect, avea cam saptezeci de ani. Pár cárunt si rar, umeri adusi în fatá, avea un
baston si mergea cu pasi târâti. Cine putea intui cá, din acel moment, viata mea se va schimba în
mod radical?
În scurt timp am intrat în vorbá. Am aflat cá interlocutorul meu este un colonel în rezervá al
armatei britanice, si a slujit, de asemenea, pentru o perioadá de timp, si în corpul diplomatic regal.
Pe parcursul anilor de exercitiu militar, acest domn a vizitat toate colturile posibile si imposibile
ale lumii. În aceastá zi, Sir Henry Bradford (asa se prezentase) mi-a povestit câteva istorii
captivante din viata sa pliná de aventuri, cu ajutorul cárora m-a delectat enorm.
Luându-ne rámas bun, am stabilit o nouá întâlnire si curând relatiile noastre amicale s-au
transformat în prietenie. Aproape în fiecare zi má întâlneam cu colonelul la mine sau la el acasá si,
pâná noaptea târziu, sedeam în fata semineului, ducând pe îndelete discutii pe cele mai diverse
teme. Sir Henry era o personalitate remarcabilá.
Într-o seará de toamná, sedeam, ca de obicei, în fotoliile adânci din salonul vilei sale
londoneze. Afará se auzeau murmurul ploii si suieratul pneurilor autovehiculelor de dupá gardul
forjat. Mai trosnea si focul din semineu.
Colonelul tácea, dar simteam în comportarea sa o careva încordare interná. De parcá vroia
sá-mi zicá ceva foarte important pentru el, dar nicidecum nu se putea hotárî de a-mi dezválui taina.
Astfel de pauze în discutiile noastre se întâmplau si mai înainte. De fiecare datá simteam o
curiozitate, dar nu îndráznisem, pâná în acea zi, sá-l întreb direct cere este motivul nelinistii sale.
Acum însá am simtit cá nu era vorba doar de un simplu secret referitor la trecutul lui. Colonelul
dorea, vádit, sá îmi ceará un sfat sau sá-mi propuná ceva. Si atunci am zis:
- Stimate Henry, am observat deja demult cá aveti ceva, ce nu vá dá pace. Si eu desigur,
înteleg cá e ceva foarte, foarte important pentru Dumneavoastrá. Dar, de asemenea, pentru mine e
evident faptul cá, nu stiu din ce cauzá, doriti sá aflati care ar fi párerea mea despre aceastá
problemá ce Vá frámântá. Dacá Vá retin doar anumite dubii privitor rationalitatea faptului de a má
consacra pe mine, om stráin, în aceastá tainá (cáci sunt sigur cá în spatele tácerii Dumneavoastrá se
ascunde o tainá), puteti avea încredere în mine. Despre ceea ce îmi veti povesti, nu va afla nici un
suflet viu. Cel putin pâná în momentul în care Dumneavoastrá însusi nu má veti ruga sá povestesc
cuiva. Si dacá Vá intereseazá párerea mea sau dacá aveti nevoie de sfatul meu, fiti sigur cá voi face
tot ce îmi stá în putere sá Vá ajut. Aveti cuvântul meu de gentilom.
Colonelul a început sá vorbeascá pe îndelete, alegând cu seamá cuvintele:
- Vezi Pete, nu e doar o tainá. În primul rând, nu e taina mea. În al doilea rând – nu stiu cum
s-o abordez în mod adecvat. Si în al treilea rând, dacá aceastá tainá va fi dezváluitá, ea poate sá
pagina 3 din 33
schimbe directia vietii întregii omeniri. Totodatá, o va schimba atât de radical, cá nici cele mai
îndráznete fantezii nu ar pute sá o reflecte.
Sir Henry a tácut un timp.
- Pe parcursul a câtiva ultimi ani ai serviciului meu militar, - continuase el dupá pauzá, -
aveam în subordine o unitate amplasatá în muntii din nord-estul Indiei. Prin oráselul în care se
gásea unitatea mea, trecea un drum – calea anticá a caravanelor, care duce din India în regiunile
interne, de pe podisul ce se întindea dupá lantul de munti principal. În zilele de piatá, de acolo, din
îndepártatele colturi ale regiunilor interne, în oráselul nostru sosea o multime de oameni. Printre ei
erau si locuitorii unei localitáti pierdute în munti. Ca regulá, acesti oameni veneau într-un mic grup
– opt, zece persoane. Uneori între ei erau si lama – cálugári montani. Mi s-a povestit cá acel sátuc
din care veneau acesti oameni se aflá la douásprezece zile depártare. La aspect, toti erau foarte
puternici si rezistenti, de aceea am ajuns la concluzia cá pentru un european nu prea obisnuit cu
expeditiile prin muntii sálbatici, o cálátorie în pártile acelea ar fi o peripetie complicatá, iar fárá
ghid – practic imposibilá, si calea doar într-o directie ar tine nu mai putin de o luná. Întrebasem
locuitorii oráselului nostru si pe alti veniti din munti unde se aflá, cu exactitate, locul de unde vin
acesti oameni. De fiecare datá ráspunsul era acelasi: „Întreabá-i pe ei personal”. Si imediat urma
sfatul de a nu încerca sá o fac. Se spunea cá oricine începea sá se intereseze, în mod serios, de
acesti oameni si de sursa legendelor legate de locuri provenientei lor, mai devreme sau mai târziu,
dispárea în mod misterios. Si, în ultimii douá sute de ani, nimeni din cei dispáruti nu s-a întors viu.
„Alergátorii muntilor” – Lung-gom-pa sau „Admiratorii vântului” – solii sau cáráusii de marfá
tibetani – povesteau, din când în când, despre proaspetele oase omenesti roase de animalele
sálbatice în unul din îndepártatele defileuri, nu se cunostea dacá acest fapt era într-adevár explicatia
acelor misterioase disparitii sau nu. Se spunea cá din orásel, în ultimii douázeci de ani în acest mod
au dispárut nu mai putin de cincisprezece persoane, dar au fost gásite doar cinci-sase schelete.
Chiar dacá erau oasele celor dispáruti, nu se stia unde se gásesc celelalte persoane.
Colonelul a mai tácut un timp, apoi mi-a relatat taina ce înconjura venitii acelei localitáti
muntoase îndepártate, tainá, pe care locuitorii altor regiuni o cunosteau doar din legenda transmisá,
în soaptá, din gurá în gurá si însotitá de priviri furisate.
Conform acestei legende, undeva în acele tinuturi era o mánástire în care locuiau lama si
detineau secretul izvorului infinit al tineretii. În mánástire ar fi existat ceva, ce povestitorii numeau
„Ochiul Ceresc” sau „Ochiul Renasterii”. Cel care se posta în fata „Ochiului” avea norocul de a
descoperi taina izvorului infinit al tineretii. „Aceastá mare táinuire existá, cáci pe cât n-ar fi de
distrus de timp si boalá, intemperii sau supraîndestulare, corpul omenesc, va renaste prin „Ochiul
Ceresc” si va regási, astfel, tineretea si sánátatea, si o mai mare putere a vietii.” Astfel glásuia
legenda. Povesteau chiar, cândva, foarte demult, cam cu trei sute – patru sute de ani în urmá erau
bátrâni pe care lama acelei mánástiri îi luau cu ei si care apoi se întorceau în orásel întineriti, la
aspect având vârsta ca cei de cel mult patruzeci de ani
Lama acelei mánástiri detineau, din vechi timpuri, secretul izvorului infinit al tineretii.
Ziceau, cá pe acei care ajungeau în mánástire, cálugárii îi consacrau în taina izvorului. Dar sá
ajungi încolo nu era asa de simplu.
Ca si majoritatea oamenilor, colonelul Bradford a început sá simtá povara anilor atunci
când a trecut de patruzeci de ani. Cu fiecare an simtea cum se apropie bátrânetea, corpul începe sá
asculte tot mai putin si nu era departe ziua fatalá când va trebui sá se conformeze cu victoria
definitivá a ramolirii bátrânesti asupra corpului si mintii care i-au slujit cu o mare fidelitate. Nu e
de mirare cá legenda stranie despre izvorul tineretii i-a stârnit cel mai viu interes. Nefiind
incomodat de fricile reverentioase caracteristice localnicilor în fata tabuului traditional, el a întrebat
pe toti care puteau furniza careva detalii, punând, cap la cap, fárâme împrástiate de informatie si,
încetul cu încetul, ajungând la concluzia cá în spate se ascunde ceva veridic. Se apropia ziua
demisiei lui Sir Henry. Într-o zi de piatá colonelul s-a decis sá se adreseze direct unui lama din
munti – unul din acei veniti din locurile îndepártate – întrebând despre acel locas unde se afla
izvorul tineretii. Dar acela nu i-a putut ráspunde nimic clar, deoarece nu cunostea nici un cuvânt în
englezá, iar colonelul cunostea doar dialectul din partea de sud al principalului lant muntos.
Localnicii care cunosteau acel dialect montan, pe care colonelul îi lua ca tálmácitori, se întorceau si
plecau fulgerátor, imediat ce se aducea vorba despre izvorul tineretii. Iar din frânturile de date pe
care Sir Henry reusea sá le afle din acea discutie, nu reusea sá stabileascá o localizare precisá a
mánástirii. Însá la sfârsitul convorbirii munteanul l-a scrutat pe colonel cu o privire atent-detasatá si
foarte clar a rostit câteva cuvinte, de la care párul ulteriorului tálmácitor s-a ridicat în sus. Cel din
urmá s-a fácut sur la fatá, s-a ghemuit si a fácut o tentativá de a se amesteca în multime (toate astea
se întâmplau în mijlocul pietii ce se afla la marginea oráselului). Colonelul a reusit sá-l prindá de
mânecá, l-a tras spre sine si a întrebat:
- Ce a zis lama?
- El zis, cá zis lama Kî despre tu… - în sfârsit a stors din sine tálmácitorul speriat.
Colonelul s-a întors ca sá-l întrebe pe muntean cine e lama Kî, dar acela demult dispáruse în
multime.
Înarmându-se cu straniul nume al necunoscutului lama precum o cheie, colonelul a început
cu entuziasm o nouá cercetare. Dar dacá pâná atunci localnicii, relativ usor, începeau discutiile
despre izvorul tineretii, acum, de îndatá ce auzeau numele magic „lama Kî”, demonstrau o reactie
identicá cu cea a tálmácitorului speriat pâná la moarte.
Si iatá cá a sosit acea zi de vará când colonelul si-a luat demisia. Un alt ofiter a preluat
conducerea unitátii si în dimineata urmátoare Sir Henry urma sá plece în Anglia pentru a primi o
nouá numire – slujirea în corpul diplomatic regal. Seara colonelul a plecat sá se plimbe prin
împrejurimile de lângá orásel. A dorit sá admire, pentru ultima datá, un apus deasupra muntilor,
rámânând doar el si cerul înstelat. Când s-a întunecat de tot, Sir Henry s-a culcat la pámânt. A
privit îndelung cerul si nici nu a sesizat când a adormit. Deodatá a auzit în somn un glas, care a zis
lent într-o englezá corectá:
- Lama Kî-Niam este trimisul lácasului. El conduce spre mánástire pe cei alesi. El a aflat
despre tine si te va tine minte. Sá nu ai fricá de timp si sá te întorci.
Surprins, colonelul s-a trezit. Stelele licáreau. Oráselul dormea linistit la poalele colinei
înconjurate de máretii si întunecatii munti.
- Si atunci ferm am decis ca, în ziua când má voi pensiona definitiv, má voi întoarce
în India si voi face tot posibilul ca sá gásesc izvorul tineretii si sá dezválui taina „Ochiului
renasterii”, - si-a sfârsit povestirea colonelul. – De atunci aceastá idee nu îmi dá pace si îmi pare,
cá, în sfârsit, a sosit timpul sá o realizez. Din câte ati observat, nu existá nici o tainá strasnicá pe
care trebuie sá o pástrati. Eu si Dumneavoastrá nu suntem munteni, ci niste gentilomi destul de
inteligenti. Doar cá vroiam sá Vá povestesc toate acestea pentru a Vá propune sá mergem
împreuná în cáutarea izvorului infinit al tineretii. Iar nehotárârea mea se explicá prin aceasta: má
îndoiesc mult de faptul cá veti avea o atitudine serioasá fatá de tot acest misticism. Întelegeti-má
corect, nu Vá voi cere insistent de a participa – sá numim lucrurile pe nume – la aventura mea, de
aceea cuvântul dat de Dumneavoastrá nu Vá va obliga la nimic. Doar dacá dispuneti de timp si Vá
intereseazá, îmi veti face o mare plácere dacá má veti însoti în aceastá cálátorie.
Colonelul avea pe deplin dreptate. Desigur prima mea reactie fatá de povestirea lui a fost o
reactie tipicá fatá de astfel de subiecte, caracteristicá oricárui om care gândeste rational si nu am
ezitat sá îmi exprim imediat reflectiile privitor la imposibilitatea existentei unui astfel de fenomen,
precum e izvorul tineretii. Pur si simplu, nu puteam sá îmi imaginez ce ar putea fi aceasta. Însá Sir
Henry mi-a insuflat întotdeauna senzatia unui om deosebit de întelept si atât de mult credea în
faptul relatat, încât nici nu puteam sá má îndoiesc de veridicitatea atitudinii proprii fatá de
povestirea lui. La un moment dat, chiar mi-a apárut dorinta de a-l însoti pe colonel, dar cântárind
toate pro si contra si conferind acea importantá, pe care pe acele vremuri o prezenta cariera mea în
ascensiune, am preferat sá refuz. Totusi nu am tentat sá îl conving sá rámâná. Chiar de încercam sá
o fac, sunt sigur cá asfi suferit esec. Intentia lui Sir Henry era intentia unui militar obisnuit sá îsi
asume toatá responsabilitatea pentru orice pas si pentru fiecare decizie.
Peste douá sáptámâni colonelul a plecat.
Amintindu-mi de el, uneori simteam regrete cá nu l-am însotit la aceastá expeditie. Pentru a
scápa de acest sentiment din interior, fáceam un efort de a má autoconvinge cá este imposibilá
existenta izvorului tineretii.
- Prostii, - îmi ziceam, - oare poate o persoaná sá amágeascá bátrânetea? Doar este un
proces natural si niciodatá, nici într-o parte a pámântului, timpul nu a curs înapoi. Trebuie doar sá
ne conformám si sá îmbátrânim frumos. Doar existá bátrâni cu aspect plácut, bátrânetea cárora e
minunatá.
pagina 5 din 33
Dar, undeva în adâncul sufletului, totusi un gând nu má lása în pace: Si dacá e posibil?
Dacá izvorul infinit al tineretii existá? Dacá cineva a reusit sá întoarcá timpul înapoi? Doamne, e
aproape imposibil sá îti imaginezi asa ceva.
Doream atât de mult ca „Ochiul renasterii” sá nu fie doar o legendá frumoasá si colonelul
Bradford sá reuseascá sá dezváluie taina lui.
* * *
Au trecut trei ani. În vâltoarea preocupárilor cotidiene gândurile despre colonel si visul lui
au trecut pe al doilea plan. Dar odatá, întorcându-má din birou acasá, am gásit prin corespondenta
mea un plic. Imediat am recunoscut scrisul colonelului.
L-am deschis cu nerábdare si am citit scrisoarea. În textul lui se întrezárea o sperantá
amestecatá cu disperare. Sir Henry scria cá s-a lovit de o multime de lacune supárátoare, si cá
cercetarea lui mergea foarte încet, dar acum, în sfârsit, îi pare cá a rámas doar un pic pâná va atinge
scopul. Cáci, la scurt timp, se va înfátisa în fata „Ochiului renasterii”. Pe plic nu era nici o urmá de
adresá a emitentului, dar m-a bucurat însusi faptul cá colonelul este în viatá.
Urmátoarea scrisoare de la colonel a sosit dupá multe luni. Deschizând-o, am observat cá
mâinile îmi tremurau. Scrisoarea continea, într-adevár, o veste fantasticá. Sir Henry nu doar a gásit
izvorul tineretii, dar el se întorcea în Europa si aducea „Ochiul renasterii” cu sine! În scrisoare mi-a
scris cá va sosi aproximativ peste jumátate de an.
Deci, din ziua când m-am vázut cu colonelul ultima datá au trecut mai mult de cinci ani.
Necontenit, îmi puneam întrebári de acest gen:
- Cum e astázi Sir Henry? Oare i-a schimbat conceptia despre viatá „Ochiul renasterii”? A
reusit oare bátrânul colonel sá opreascá timpul intern si sá „frâneze” procesul de îmbátrânire? Oare
când va apárea, va fi la fel cum l-am vázut în ziua despártirii noastre? Sau poate va fi mai în vârstá
nu cu cinci si ceva ani ci doar cu un an-doi?
În final, am primit ráspunsuri nu doar la acele întrebári ale mele dar si la multe altele care
mai înainte nici nu puteau sá îmi treacá prin gând.
Într-o seará, când sedeam în singurátate în fata semineului, a sunat telefonul intern. Când
am ráspuns, usierul mi-a comunicat:
- A sosit colonelul Bradford, domnule.
Am tresárit pe neasteptate, un val de entuziasm m-a înábusit si am exclamat:
- Sá urce imediat!
În câteva secunde s-a auzit soneria apartamentului meu, am deschis larg usa, dar, cu párere
de ráu ... în fata mea státea un gentilom zvelt, în floarea vârstei, absolut necunoscut. Observându-
mi nedumerirea, s-a interesat:
- Nu m-ati asteptat?
- Nu, Sir. Adicá, asteptam, dar nu pe Dumneavoastrá – am ráspuns eu pierdut. – Probabil,
domnul care urmeazá sá soseascá la mine încá urcá scárile.
- Mda, dar eu, sincer sá Vá spun, má asteptam la o primire mult mai cálduroasá, - a zis
vizitatorul pe un ton de parcá am fi fost multi ani prieteni – priviti mai atent, oare chiar e necesar sá
má prezint?
Má urmárea, primind o váditá plácere cum nedumerirea din ochii mei s-a transformat în
surprindere, surprinderea în mirare, si, în sfârsit, definitiv uimit, am exclamat:
- Henry?! Dumneavoastrá?! Imposibil!!!
Trásáturile fetei acestui om, într-adevár, aveau ceva comun cu colonelul Bradford, dar nu
cu acel pe care îl cunosteam, dar cu acel care a început, în calitate de cápitan, cariera sa militará
multi-multi ani în urmá! Probabil, asa aráta, dupá párerea mea, pe atunci – un domn înalt, cu umerii
lati, sub un costum gri deschis, ce-i státea impecabil, se putea ghici o musculaturá puternicá, o fatá
virilá bronzatá, pár întunecat des, atins doar la tâmple de cáruntie. Atitudinea degajatá, miscárile
moi si usoare, nici un baston – nimic din acel bátrân obosit de viatá pe care îl cunoscusem cândva
în parc.
- Sunt eu, eu, - a ráspuns colonelul si a adáugat, - si, dacá nu má lásati imediat sá intru în
salon, voi crede cá manierele Dumneavoastrá în acesti ani s-au schimbat vizibil. În ráu.
Nemaiputând sá má retin, l-am cuprins bucuros pe Sir Henry si, pâná a ajunge în fata
semineului si a se aseza în fotoliu, l-am asediat imediat cu o multime de întrebári.
- Asteptati, asteptati, - râzând a protestat el, - opriti-vá, inspirati adânc si ascultati. Vá
promit Pete sá Vá povestesc totul fárá ocolisuri, doar cá toate luate rând pe rând.
Si el si-a început povestirea.
* * *
Ajungând în India, colonelul imediat a plecat spre acel orásel, unde cândva se disloca
unitatea lui. Dupá douá decenii multe s-au schimbat. Trupele engleze nu mai erau acolo. Dar piata
si zilele de iarmaroc au rámas. Ca adineaori, în orásel soseau de pe drumul cel mare oameni, si ca
si înainte, pe deasupra muntilor, plutea duhul legendei despre mánástirea misterioasá, care
pástreazá taina izvorului tineretii, despre lama în vârstá de douá sute de ani, care la aspect aveau nu
mai mult de patruzeci de ani, despre disparitiile misterioase si scheletele gásite în defileurile din
sálbáticie.
Dupá aproape douázeci de ani colonelul începea totul de la capát – întrebári, contacte,
eforturi de a-i convinge pe localnici sá-l ajute în realizarea propriei aventuri. Organizase, una dupá
alta, expeditii în regiunile montane, dar totul era în zadar. O datá a încercat sá urmáreascá pe acei
lama care soseau la piatá, atunci când se întorceau acasá. Dar s-a adeverit cá era imposibil – lama
cunosteau la perfectie muntii, erau foarte vigurosi si mergeau atât de repede, încât unui bátrân de
saizeci de ani îi era imposibil sá tiná pasul cu ei.
Convorbirile directe cu ei esuau, se fáceau cá nu îl înteleg, cu toate cá negociau cu
localnicii destul de vioi. Adevárat cá fiecare vorbea în dialectul sáu, dar se întelegeau între ei de
minune. În urma celor întâmplate, colonelul a hotárât cá nu alesese o linie de comportament
corectá. Dar întelegea cá este deja târziu sá dea înapoi, dupá atâtea cercetári, în toate împrejurimile
s-a zvonit despre bátrânul alb care cautá izvorul tineretii. Din aceastá cauzá îsi continua, în mod
metodic, cercetarea începutá.
Erau momente, când îi párea cá totul este pierdut, si chiar dacá în spatele legendelor despre
„Ochiul renasterii” existá careva fenomen real, tibetanii nu vor accepta niciodatá ca un bátrân
european sá pátrundá în inima tainei lor. Dar îsi aminti visul vázut în ultima noapte pe vârful
colinei. Cuvintele ce le auzise atuncea sunau foarte clar în urechile lui. Însá colonelul nu avea
deplina certitudine cá acel vis ar fi fost ceva mai mult decât un simplu vis. Si Sir Henry se aruncá
cu forte noi si, deja a câta oará, începea totul de la capát. Peste trei ani de apropiere, continuá si
înceatá, i-a apárut senzatia cá este urmárit de cineva. Acest sentiment straniu nu îl lása nici în
momentele când era absolut convins cá se aflá în depliná singurátate. Anume atunci mi-a scris
prima scrisoare. Iar, dupá câteva zile, s-a întâmplat evenimentul care a pus capát incertitudinii.
Era o zi primáváraticá de piatá si dimineata colonelul a plecat spre corturile de la periferie
pentru a câta oará sá întrebe lumea despre „Ochiul renasterii”.
Mugeau iacii, pe tonalitáti diverse strigau ceva negustorii, cumpárátorii colindau printre
corturi, cercetând vesela, háturile, armele si alte márfuri. Colonelul mergea încet prin piatá,
scrutând publicul. Deodatá a simtit o împunsáturá moale în spate. S-a întors dar aláturi de el nu a
vázut pe nimeni. Însá la douázeci de metri a vázut un lama înalt, care îl privea insistent. Întâlnindu-
se cu privirile, colonelul iarási a simtit împunsátura, dar de aceastá datá în interior. Era o senzatie
de neperceput – de parcá puterea privirii lui lama prin ochi pátrundea în interiorul corpului lui Sir
Henry si acolo exploda într-o loviturá mutá si moale. Lama i-a fácut semn colonelului.
- Am venit dupá tine, - a comunicat el într-o englezá destul de decentá, atunci când Sir
Henry s-a apropiat. – Mergem.
- Asteaptá, trebuie sá îmi iau câte ceva din lucrurile mele.
- Am eu tot ceea de ce poti avea nevoie în timpul cálátoriei. Când te vei întoarce, îti vei
regási toate lucrurile în perfectá ordine. Stápânul hotelului va avea grijá de ele.
Cu aceste cuvinte Kî-Niam – acesta era chiar el – s-a întors si a plecat. Schiopátând si
sprijinindu-se pe baston, colonelul l-a urmat.
Nimeni din oamenii ce îi înconjurau nu s-a întors, nimeni nu a privit în urma lor. Colonelul
avea senzatia, cá din momentul când privirea lui s-a întâlnit cu cea a lui lama, pentru cei din jur el a
dispárut – ei pur si simplu au încetat s-l observe, de parcá explozia privirii lui lama în interiorul
corpului colonelului l-a înváluit într-un ecran netransparent pentru perceperea omeneascá.
Colonelul simtea – totul ce el cunostea, toate relatiile cu care era obisnuit, toate, ce incorporau
importanta socialá si experienta de viatá a personalitátii (cum se considera el însusi) au rámas în
afará, dupá acest ecran invizibil, acolo, între forfota zilei de piatá.
pagina 7 din 33
Iar în interior – în interior se afla ceva neputincios, lipsit de un punct de sprijin, acel ceva
care urma sá-l învete de la început cum sá tráiascá. El îl urmá supus pe lama, de parcá prin aceasta
s-ar fi prins de firul subtire al ultimei sperante.
Au mers întreaga zi. Când a amurgit, colonelul a observat mirat cá nici nu prea obosise.
Întunericul i-a prins la intrarea într-un defileu îngust.
- Vom înnopta aici, - a declarat Kî. Acestea erau primele lui cuvinte, rostite pe parcursul
unei zile de cálátorie. – Iatá acolo deasupra treptei este o pesterá. În ea este apá si mâncare.
Ambii au urcat panta. Pestera nu era adâncá, dar foarte confortabilá. În fundul ei, într-o
lespede, era cioplit ceva de forma unui pat. Lama Kî a fácut focul si într-un castronas, pe care l-a
scos dintr-o fisurá adâncá, a fiert niste ovás. Apa a luat-o dintr-o gropitá, situatá lângá peretele
pesterii.
Când colonelul a mâncat, lama Kî a coborât din pesterá si a rupt de pe fundul defileului un
mánunchi de iarbá mirositoare, a însirat-o pe patul din piatrá si i-a zis colonelului sá se culce. Când
acela s-a întins în pat, lama Kî l-a învelit grijuliu cu mantaua lui din stofá asprá arsá de soare de
culoare sofran-aurie.
- Vorbesti nu chiar asa de ráu în engleza – a zis colonelul.
- Am avut timp sá învát, - spuse evaziv Kî – Si nu doar engleza.
- Si demult duci oamenii spre locas? – s-a interesat colonelul.
- Demult.
- Dar cine a fost lama Kî pâná la tine?
- Nimeni.
- Da, dar am auzit cá lama Kî venea dupá cei alesi si trei sute de ani în urmá.
- Venea.
- Deci cine era lama Kî-Niam pâná la tine?
- De ce insisti cu aceastá întrebare?
- Doar nu puteai fi tu...
- De ce?
- Tu esti foarte tânár! La aspect nu ai mai mult de patruzeci de ani. Trei sute de ani în urmá.
Chiar si datoritá izvorului tineretii.
Si aici colonelul a mutit. A început sá înteleagá.
- Dormi, - i-a zis lama Kî, - mâine te voi trezi la rásárit.
Apoi el s-a apucat sá facá niste exercitii. Colonelul nu putea sá îl vadá în întuneric,
adormind, doar auzea respiratia lui ritmicá.
Dimineata Kî a fiert niste bob de munte, a hránit colonelul si, dupá aceea, au continuat
cálátoria. La întrebarea colonelului, de ce lama nu mánâncá nimic, acela a ráspuns: „Lama
niciodatá nu mánâncá pe parcursul cálátoriei”. Seara colonelul nu a putut sá-l studieze pe lama la
lumina focului ce se stingea. Iar în ziua precedentá de cálátorie acela nu si-a scos niciodatá
mantaua sa cu glugá. Acum însá colonelul avea ocazia sá-l vadá pe lama Kî fárá manta. Purta
cizme moi din piele neprelucratá de iac, pantaloni usori de bumbac si un pieptar rosu dintr-o stofá
stranie. Pielea de culoarea máslinei netedá si elasticá, liniile ideale ale corpului musculos si uscátiv
au fácut asupra colonelului o impresie cutremurátoare. Punându-si mantaua peste umár, lama pásea
usor pe pietre si tácea. Colonelul notá cu uimire cá nu îi este atât de greu sá îl urmeze pe lama.
Desigur, acela mergea încet, însá nu într-atât ca Sir Henry cu bastonul sáu sá îl poatá urma cu o
astfel de usurintá. L-a întrebat pe lama care ar fi cauza.
- Acesta este lucrul meu – de a conduce bátrânii peste munti la izvorul tineretii. Acum
puterea mea este puterea ta. Dar sá te întorci vei putea si singur.
- Sá má întorc? Dar oamenii zic, cá de acolo nu se întoarce nimeni?!
- Oamenii? Prea mult asculti ce zic oamenii...nu se întorc aceia care doresc sá rámâná. Însá
tu apartii unei alte lumi si, fárá îndoialá, vei decide sá te întorci.
- Si má vor lása?
- Ai auzit povesti îngrozitoare? Te-au chemat ca sá te învete. Dar sá pleci sau sá rámâi – e
alegerea ta. Nimeni nu tine pe nimeni, nu ademeneste pe nimeni prin siretlicuri sau nu-i fugáreste
în locas cu forta. Tu ai cáutat si ai fost destul de insistent, înseamná cá, într-adevár, ai nevoie de
aceasta, ti-ai asumat ráspunderea sá te schimbi si esti pregátit sá mergi pâná la capát. Si e deja de
competenta noastrá privelegiul de a te înváta cum sa parcurgi aceastá cale....
- Sá má învátati modalitatea? Vrei sá spui cá „Ochiul Renasterii” e...
- Vei vedea. Toate la timpul sáu.
- Spune-mi te rog, cum crezi, voi reusi sá învát?
- Si de ce nu? Sau tu nu esti ca ceilalti oameni?
- Si de voi înváta eu, voi putea înváta si pe altii?
- Mai întâi învatá. Cu toate cá, dacá e sá fim sinceri, noi mizám pe aceasta foarte mult.
Pâná în seará nu a fost pronuntat mai mult nici un cuvânt. Au înnoptat într-o pesterá micá,
asemánátoare cu prima. Probabil datoritá sutelor de ani de trecere a bátrânilor peste munti, practica
a fost cizelatá pâná la cele mai mici detalii. Colonelul adormea, ca si în noaptea precedentá, sub
sunetul respiratiei ritmice al lui lama fácând exercitii. Si iatá cá într-o zi, deja era mijlocul verii, ei
au ajuns.
Peste douá ore dupá ce au pornit dimineata la drum, defileul, pe fundul cáruia mergeau de-a
lungul unui râulet de munte, a început sá se lárgeascá si spre miazá-zi au ajuns într-o vale îngustá.
Râuletul în acest loc se lárgea, se bifurca si fácea câteva bucle. La un cot al lui, colonelul a vázut
un mic sátuc, compus aproximativ din cincisprezece-douázeci de case mici cu acoperisuri plate, pe
jumate îngropate în coasta înaltá. Din sat spre poduletul de peste râu cobora o cárare. Pe alt mal
cárarea trecea valea si brusc urca în sus, ascunzându-se în pádurea deasá ce acoperea coasta înaltá.
Mai sus, acolo unde pádurea ceda locul stâncilor de piatrá golase, se vedea ceva asemánátor cu o
scará ce ducea spre peretii mánástirii, care se amplasa partial în constructiile compuse din bucáti de
piatrá cioplitá, si partial în încáperile sápate direct în stânci, ferestrele întunecate ale cárora se
cáscau deasupra prápastiilor stâncoase.
- Iatá cá am si ajuns, - i-a zis colonelului lama Kî. – Mai departe vei merge singur. Vezi
cárarea? Te ridici pe ea direct la mánástire. Acolo te vor primi.
- Si tu? Tu unde locuiesti? Oare nu în mánástire? – s-a mirat Sir Henry.
- Locuiesc peste tot, - a ráspuns lama Kî-Niam, arátând cu in gest larg peste înaltii munti
albastri ce înconjurau din toate pártile valea.
Si, sub vázul surprinsului colonel, a început sá se facá transparent si în ceva timp s-a topit în
inertul aer curat si cristalin al muntilor.
Sá zici cá Sir Henri era socat, e ca si cum nu ai zice nimic. Pentru a-si reveni dupá impresia
lásatá de modalitatea atât de excentricá a lui lama Kî-Niam de a zice „la revedere”, i-a fost necesar
nu mai putin de un sfert de orá.
Restul drumului i-a luat colonelului toatá ziua pâná în seará. Cárarea urca în sus atât de
abrupt si aproape peste fiecare 100 de picioare bátrânul era fortat sá se opreascá pentru a se odihni.
În sfârsit, când în vale a pogárât, îndesindu-se, amurgul mov, colonelul s-a apropiat de peretele
mánástirii si a bátut la o usa joasá din cherestea.
***
- Exact din acea zi m-am adâncit pâná peste cap într-o stranie si, în multe de neînteles
pentru un european, viatá, într-o mánástire din Tibet pierdutá în muntii sálbatici si de netrecut, - îsi
continuá povestirea colonelul. – Totul ce am vázut acolo mai curând semána cu o inventie ciudatá
decât cu o realitate apartinând acestei lumi. Practicile acelor lama tibetani, cultura lor, felul de trai,
indiferenta lor totalá pentru toate ce veneau din „lumea mare”, o izolare depliná în lumea lor micá,
în care nimic nu se schimba de-a lungul veacurilor – toate acestea sunt greu de perceput pentru o
persoaná cu o mentalitate din occident.
În mánástire tráiau nu chiar asa de putini oameni, dar nici bárbati, nici femei bátrâni
colonelul nu a vázut printre ei. Chiar din primele zile ale stationárii lui acolo i s-a lipit temeinic
respectabila poreclá de „Strávechiul Domn”. Multi ani au trecut din ziua când lama au vázut prin
pártile lor pe cineva atât de bátrân ca Sir Henry.
- Iar pentru unii din ei faptul cá omul se poate transforma în asa hodorog, pe care o
prezentam eu atunci, era o descoperire veridicá, - povestea colonelul. – Primele douá sáptámâni má
simteam ca un peste pe uscat. Má miram de toate câte le vedeam, si deseori mai cá nu credeam
propriilor ochi.
pagina 9 din 33
Má pomenisem cá noaptea eu pot dormi linistit un somn veridic si profund, iar dimineata sá
má simt energic si perfect odihnit. Cu fiecare zi fortele mele se máreau, si foarte curând am început
sá utilizez bastonul doar când mergeam în excursii prin munti.
- Si iatá cá într-o frumoasá dimineatá am trecut printr-o a doua mare zguduire din cele mai
importante douá din viata mea. Prima a fost socul disparitiei supranaturale a lui lama Kî. Iar a doua
iatá care a fost:
În acea zi mi s-a permis pentru prima datá accesul în arhiva manuscriselor vechi. La capátul
celei mai lungi sáli am vázut o oglindá, probabil unica din acea regiune. Iar eu pâná atunci nu îmi
vedeam imaginea din oglindá deja pe parcursul a multor luni. Cu o mare curiozitate m-am îndreptat
spre ea. Imaginati-vá însá mirarea mea când am vázut în oglindá ceva de necrezut si, din punctul de
vedere al unui om civilizat, ceva imposibil. Priveam imaginea mea din oglindá, dar nu má vedeam
pe mine, ci o persoaná mai tânárá ca mine cel putin cu cincisprezece ani! Atâtia ani aveam speranta
cá izvorul tineretii existá cu adevárat, si iatá cá acum vedeam în fata mea confirmarea fizicá a
realitátii lui!
Bucuria si entuziasmul care m-au cuprins în acel moment erau imposibil de descris în
cuvinte. Iar în zilele ce au urmat, starea mea a mai trecut prin schimbári dramatice. Am dat jos
complet, de pe umerii mei, complet greutatea bátrânetii. Acum nimeni nu má numea „Strávechiul
Domn” si toti lama má tratau ca pe un egal al lor, care fapt, sincer, má flata.
Aici povestirea colonelului a fost întreruptá. Au sunat la usá. Cu o oarecare supárare am
deschis usa. Erau prietenii mei – sot si sotie. Întotdeauna eram bucuros sá comunic cu ei, dar, de
data aceasta, vizita lor m-a cam iritat. Am încercat totusi sá nu-mi afisez emotiile si foarte amabil
le-am prezentat pe Sir Henry. Am discutat un pic, apoi colonelul s-a ridicat si a zis:
- Rog sá má scuzati, însá trebuie sá má retrag, deoarece astá seará am o întâlnire de afaceri.
Lângá usá s-a întors si a zis:
- Dacá nu aveti nimic împotrivá, Peter, as dori sá Vá invit mâine sá luám prânzul la mine.
Vá promit cá, dacá acceptati, Vá voi povesti despre „Ochiul renasterii” si cealaltá parte care nu am
reusit sá Vá relatez astázi.
Ne-am înteles asupra locului si a orei întâlnirii, apoi colonelul a plecat. Când m-am întors,
sotia prietenului meu s-a interesat:
- Câti ani are prietenul Dumneavoastrá, Pete? Este fermecátor, însá e atât de tânár, cáci e
imposibil sá fie ofiter in rezervá. Cu atât mai mult colonel...
- Dar câti ani credeti cá are?
- Pái, la aspect nici mácar patruzeci. Cu toate cá... din discutia noastrá cu el, as conclude cá
nu poate avea mai putin de patruzeci.
- Nu mai putin, aceasta la sigur, - evaziv am cázut de acord si am schimbat subiectul
discutiei pe o altá temá.
Nu vroiam sá repet istoria incredibilá despre „Ochiul renasterii”, cel putin pâná când
colonelul nu îmi va dezválui-o pâná la capát.
În urmátoarea zi, dupá prânzul din restaurant, eu si colonelul am plecat la el si, în detalii,
mi-a povestit despre izvorul infinit al tineretii.
*.*.*
- Când m-am instalat în mánástire, în primul rând, mi-au
explicat cá corpul omenesc are nouásprezece centri energetici,
numiti „vârtejuri”, - continuase povestirea întreruptá colonelul.
– sapte din ei sunt de bazá, iar ceilalti douásprezece sunt
secundari. Acesti vârtejuri reprezintá niste formatiuni puternice
ale câmpurilor, invizibile ochiului, dar existente în mod veridic.
Amplasarea vârtejurilor secundare corespunde amplasárii
articulatiilor membrelor: sase vârtejuri secundare superioare
corespund pozitiei articulatiilor umerilor, articulatiilor coatelor,
1.1-2
si a încheieturilor mâinilor; cele sase vârtejuri secundare posterioare corespund articulatiilor
bazinului, genunchilor si gleznelor cu tálpile (Des. 1.) Când picioarele omului sunt amplasate
lateral formând un unghi de deschidere inferior a 90°, vârtejurile genunchilor formeazá un vârtej
mare, care, datoritá continutului de energie concentratá în el, este aproape identic cu cel a
vârtejurilor de bazá. Si, deoarece o persoaná obisnuitá foarte rar se aflá în situatia când sunt
necesare miscári intense de amplitudá mare, efectuarea „spagatului” si alte exercitii de acest fel,
vârtejurile genunchilor aproape întotdeauna formeazá un vârtej, forma spatialá a cáruia se schimbá,
continuu, în concordantá cu miscárile corpului. De acea uneori vârtejului genunchiurilor este
atribuit la cele de bazá ca unul suplimentar, al optulea, si se vorbeste nu despre nouásprezece
vârtejuri ci despre optsprezece.
Pozitionarea centrilor celor sapte vârtejuri principale este
urmátoarea: primul cel mai de jos– la baza corpului, al doilea – la acelasi
nivel cu cel mai înalt punct al organului sexual, al treilea – un pic mai jos
de ombilic, al patrulea – la mijlocul cutiei toracice, al cincilea – la nivelul
bazei gâtului, al saselea – între sprâncene în regiunea celui de al treilea
ochi, pe când cel de al saptelea – reprezintá un con cu baza mai largá
îndreptatá în sus si pozitionat pe crestetul capului (Des. 1.1- 2). Într-un
corp sánátos, aceste vârtejuri se rotesc cu o vitezá mare, asigurând cu
„praná” sau „forta etericá” pentru toate sistemele organismului uman.
Însá, când functionarea unuia sau a mai multor vârtejuri este perturbatá,
fluxul pranei slábeste sau se blocheazá... Pe scurt, tulburarea circulatiei
pranei este exact ceea ce noi numim „boalá” sau „bátrânete”.
- La o persoaná normalá, - continuá colonelul, - frontierele externe ale vârtejurilor ies foarte
mult în afara corpului. La cele mai puternice si dezvoltate în multe privinte persoane, toate
vârtejurile se contopesc într-un câmp de formatiune densá ce se roteste formând la aspect un
gigantic ou energetic. (Des. 1 – 1.3).
La un om obisnuit tot are
aspectul unui ou. Doar cá densitatea
câmpului este diversá – centrul
vârtejurilor, dupá densitate, este diferit
la periferie. (Des. 1 – 1.4).
Da, la un individ bátrân si
bolnav, aproape toatá energia
vârtejurilor este concentratá lângá
centrul lor si deseori nu ies în afara
corpului. (Des. 1 – 1.5). Cea mai
rapidá si radicalá metodá de restabilire
a sánátátii si tineretii constá în redarea
vârtejurilor caracteristicile lor
energetice normale. Pentru a o face,
existá cinci exercitii simple. Mai exact
sunt sase, dar al saselea este deosebit si eu vá voi povesti despre el separat. La moment ne oprim
asupra celor cinci exercitii, fiecare actionând benefic, însá plinátatea efectului se atinge doar din
îndeplinirea sistematicá a tuturor cinci. De fapt, nu sunt doar simple exercitii, nu în zadar lama le
numesc „miscári rituale”. Acestemiri rituale si compun simplul sistem
al antrenamentului eteric, numele cáruia este „Ochiul renasterii”. Acum
vá voi povesti despre toatemirile rituale pe rând.
Prima Miycare Ritualà
- Prima micare ritual, - continuá Sir Henry povestirea sa, - e
foarte simplá. Se efectueazá cu scopul de a oferi rotirii vârtejurilor un
moment aditional de inertie. Mai simplu vorbind, cu ajutorul primei
miri rituale ca si cum am accelera vârtejurile, conferindu-le vitezá si
stabilitate.
pagina 11 din 33
- Pozitia initialá pentru prima micare ritual: stati în picioare drepti cu mâinile întinse
lateral orizontal la nivel umerilor. Având deja aceastá pozitie, începeti rotirea în jurul propriei osiei
pâná veti simti o usoará ametealá. Este foarte importantá si directia în care vá rotiti – de la stânga la
dreapta. Cu alte cuvinte, dacá ati fi in centrul unui cadran de ceas aflat pe podea si cu fata în sus, v-
ati roti în direc(ia acelor de ceasornic. (Des. P¡ - 1). Femeile se rotesc în aceeasi directie.
Pentru marea majoritate de adulti e de ajuns sá se roteascá de cinci ori în jurul osiei sale
pentru a simti ametealá. Din aceastá cauzá, lama recomandá pentru începátori sá se limiteze doar la
trei ori. Dacá, dupá efectuarea primei miri rituale, veti simti nevoia de a vá aseza sau culca,
pentru a scápa de ametealá, în mod obligatoriu ascultati-vá aceastá necesitate naturalá a corpului
vostru. Eu, la început, procedam anume în acest mod.
- În perioada de început a efectuárii mirilor rituale este important sá nu supradozati. Sá
fiti atenti ca sá nu treceti acea limitá, dupá care o usoará ametealá trece în una mai puternicá si e
acompaniatá de usoare accese de greatá, deoarece practica urmátoarelor miscári rituale poate duce
la vomá. Practicând toate cele cinci miri rituale, veti observa cu timpul cá puteti sá vá rotiti în
prima parte tot mai mult si mai mult fárá a ajunge la o ametealá evidentá.
- În afará de aceasta, pentru a „îndepárta” limita ametelilor, puteti folosi metoda larg
aplicatá în practicá de cátre dansatori si sportivii patinajului artistic. Înainte de a începe rotatia,
fixati privirea pe un punct imobil direct în fata voastrá. Începând rotirea, nu luati privirea de la
punctul ales pe cât e posibil. Când însá, din cauza rotirii capului, punctul fixárii privirii va pleca din
câmpul vostru de vizualizare, întoarceti rapid capul anticipând rotirea corpului, si, pe cât e posibil
de repede, iarási „prindeti” cu privirea acel punct imobil. Aceastá metodá de lucru cu utilizarea
punctului de reper permite de a îndepárta considerabil limita ametirii.
- Când îmi exercitam serviciul militar în India, permanent má mira cum puteau asa zisii
„dervisii dansatori”sá se roteascá fárá oprire, ore întregi, într-un dans straniu religios. Cunoscând
prima micare ritual mi-am amintit douá momente destul de importante: primul – dervisii
dansatori se roteau permanent în aceeasi directie, de la stânga la dreapta, dupá acele ceasornicului,
si al doilea – toti ei aveau un aspect puternic si tânár – nu se puteau compara cu persoanele de
aceeasi vârstá.
- Am întrebat pe unul din învátátorii lama din locas dacá are vreo legáturá practica
dervisilor dansatori cu miscárile rituale. Mi-a ráspuns cá dervisii folosesc în practica lor acelasi
principiu, însá l-au dus pâná la absurd. Ca rezultat a hipersolicitárii vârtejurilor prin actiunea
corpului, la un anumit moment apare o tulburare serioasá. Are loc ceva asemánátor cu o „explozie
interná”, ce are actiuni destul de malefice asupra corpului. Dervisii explicá aceastá „explozie” ca pe
o „iluminarea psihicá” – ceva de genul unei
iluminári religioase dar în majoritatea cazurilor
aceasta este o eroare, deoarece starea ce rezultá are
foarte putine tangente cu „iluminarea adeváratá”.
- Spre deosebire dedervii, lama, în practica
lor, nu se rotesc niciodatá pâná la completa epuizare,
efectuând miscarea nu de sute de ori, ci doar zece-
douásprezece ori, exact atâtea ori cât e necesar, în
fiecare caz, anume pentru stimularea vârtejurilor.
Cifra maximalá de rotatii pentru o singurá datá însá
nu trece de douázeci si una de ori.
A doua miycare ritualà
- Imediat dupá prima miscare ritualá, -
continuá Sir Henry Bradford, - se efectueazá a doua
micare ritual, care umple vârtejurile cu fora
eteric, márind viteza lor de rotire si conferindu-le
stabilitate. Efectuarea ei este si mai simplá decât
prima. Pozitia initialá a celei de a doua miscári
rituale este culcat pe spate. Ar fi optim sá stati culcat
pe un covor gros sau pe ceva destul de moale si cald.
Lama utilizeazá covorasele pentru meditare. Este o rogojiná groasá din fibre vegetale si lâná de iac.
Scopul principal al covorasului este de a izola corpul de ráceala podelii, cu toate cá lama utilizeazá
covorasele si în timpul practicilor de meditatie pentru a sedea confortabil, de aici vine si denumirea
de „covoras pentru meditatie”. Lama acordá rolul principal în special meditatiilor, folosind „Ochiul
renasterii” doar ca mijloc pentru a mentine corpul în formá si asigurându-i acea imensá energie,
care e necesará pentru o meditatie efectivá.
- A doua miscare ritualá se efectueazá astfel: întindeti mâinile de-a lungul corpului cu
degetele unite strâns lipite de podea si ridicati capul lipind cu putere bárbia de piept. Apoi ridicati
picioarele drepte vertical în sus, fiind atenti de a nu rupe bazinul de la podea. Dacá puteti, ridicati
picioarele nu doar vertical în sus ci si spre voi pâná în momentul când simtiti cá bazinul se ridicá de
la podea. Scopul principal – sá nu îndoiti picioarele în genunchi. Apoi, încet, întoarceti la podea
capul si picioarele. Relaxati toti muschii si repetati micarea încá o datá.
- În aceastá micare ritual o mare importantá o are coordonarea miscárilor cu respiratia.
La început expirati pentru a scoate tot aerul din plámâni. Pe parcursul ridicárii capului si a
picioarelor urmeazá sá faceti o liná inspiratie foarte profundá si completá, în timpul coborârii lor –
tot o astfel de expiratie. Dacá ati obosit si ati decis sá vá odihniti un pic între repetári, stáruiti-vá sá
pástrati acelasi ritm al respiratiei, ca si pe parcursul miscárilor. Cu cât mai profundá este respiratia,
cu atât mai înaltá este eficacitatea practicii.
- Unul din lama îmi povestea cá a venit în mánástire foarte bolnav si slábit si nu putea ridica
nici un pic picioarele drepte de la podea. Din aceastá cauzá a început prin ridicarea picioarelor
îndoindu-le în genunchi si abia de putea ridica capul de la podea. Treptat a reusit sá ridice coapsele
cu genunchii în sus, însá gleznele rámâneau în jos. Apoi, datoritá antrenamentului zilnic, a învátat
sá îndrepte picioarele îndoite si sá strângá bárbia la piept, la scurt timp, a reusit sá ridice în sus
vertical picioarele perfect drepte (Des. P¡ - 2).
- Si în genere, acest lama má surprindea. Când îmi povestea despre pátaniile lui de la
începutul practicii, el avea aspectul unui etalon al tineretii virile si al puterii, cu toate cá stiam, ca
vârstá era cu multi-multi ani mai în vârstá ca mine. Dar, sincer vorbind, în admirarea mea fatá de
acest om nu era acea fractiune de uimire indescriptibilá ce o aveam fatá de lama Kî. Dupá lama Kî,
sá má uimesti cu tineretea si puterea sau supraomenescul unui bátrân era practic imposibil. Acelasi
lama, despre care vá povesteam, periodic se distra prin acea, cá ducea jos în sátuc fructe din livada
mánástirii pentru a le schimba pe lapte de iac. În mánástire aveau capre, dar acest om prefera
laptele de iac. Si alti lama îl preferau. Pe semne, altitudinea de la nivelul márii, unde se afla valea
noastrá, nu era chiar asa de mare, deoarece în mica grádiná, cultivatá de lama pe terasa de jos a
mánástirii, acoperitá cu un strat gros de pámânt fertil adus din luncá, cresteau pomi fructiferi
scunzi, ce reuseau peste vará sá dea o roadá destul de buná. De obicei, lama încárca cu fructe un
cos mare (în el încápeau nici mai mult nici mai putin de o sutá de livre de mere márunte si pere) si
cu un pas cadentat cobora în jos pe cárare. În sat dádea merele si aranja în cos câteva ulcioare grele
cu lapte, apoi, tot atât de cadentat, se ridica înapoi în mánástire. Dupá câteva luni de trai în
mánástire, în momentul când pentru prima datá m-am decis sá îl însotesc într- o astfel de plimbare,
am fost nevoit sá má opresc nu mai putin de zece ori pentru a-mi trage rásuflarea. E si adevárat,
mai târziu am fost si eu în stare sá fac plimbári în sus si în jos cu aceeasi usurintá, dar aceasta e o
altá poveste.
A treia miycare ritualà
- A treia micare ritual trebuie efectuatá imediat dupá primele douá. Si, la fel ca si primele
douá este foarte simplá. Pozitia initialá este de a sta pe genunchi, îi depártati unul de altul la nivelul
bazinului, astfel ca coapsele sá fie situate strict vertical. Palmele le amplasati pe partea posterioará
a muschilor coapsei exact sub fese. Apoi aplecati capul înainte, lipind bárbia de piept. Aruncând
capul înapoi în sus, bombati cutia toracicá si încovoiati coloana vertebralá înapoi, sprijinindu-vá un
pic cu mâinile de coapse, dupá ce vá întoarceti în pozitia initialá cu bárbia lipitá de piept. Un pic vá
odihniti, si dacá e necesar repetati de la început. Aceasta este a treia miscare ritualá a „Ochiului
renasterii”(Des. P¡ - 3).
pagina 13 din 33
- Ca si a doua miscare ritualá, a treia cere o sincronicitate a miscárilor cu ritmul respiratiei.
La început faceti o expiratie la fel de profundá si completá ca la exercitiul doi. Îndoindu-vá înapoi
urmeazá sá inspirati, iar întorcându-vá
în pozitia initialá – sá expirati.
Profunditatea respiratiei are o
importantá majorá, deoarece anume
respiratia este veriga de legáturá între
miscárile corpului fizic si dirijarea
fortei eterice. Din aceastá cauzá în
timpul efectuárii exercitiilor „Ochiul
renasterii” se cere o respiratie cât mai
profundá si completá. Cheia unei
respiratii profunde si complete este în
expiratie. Dacá expiratia este fácutá
complet, la fel de completá va fi si
inspiratie ce urmeazá natural.
- Am avut ocazia sá urmáresc
cum aproximativ cincizeci de lama efectueazá simultan practicá „Ochiul renasterii”. Ca atentia sá
nu fie distrasá de la procesele interne ce se petrec în corpul eteric, ei îndeplineau toate miscárile
rituale, în afará de primul, cu ochii închisi.
- Deja de mii de ani, lama au descoperit, cá omul poate gási în interiorul sáu ráspunsurile la
toate misterele de neînteles ale existentei. Si unica metodá veridicá este practica, deoarece începând
cu un anumit nivel de complexitate al organizárii materiei lumii, intelectul devine neputincios - nu
are mijloacele necesare pentru perceperea întregii complexitáti si totodatá a întregii simplitáti chiar
si a lumii astrale, nemaivorbind deja de multele lumi de rang mai înalt.
- Totul, din ce este creatá aceastá lume în care tráim, îsi are originea în chintesenta noastrá
interná, de aceea viata reprezintá întotdeauna propria noastrá creatie. Doar alegerea noastrá
defineste cum se vor constitui circumstantele, doar datoritá dorintelor noastre si deciziilor, luate sau
neluate, se formeazá acele situatii în care noi ne aflám. Pentru majoritatea oamenilor din occident,
predispusi sá creadá cá totul depinde de niste forte ale lumii externe imposibil de controlat prin
propria noastrá vointa, aceastá conceptie este incomprensibilá si inacceptabilá. Însá lama considerá,
cá e viceversa, vointa personalá a omului este, într-adevár, atotputernicá. Totul depinde de nivelul
„cunostintei practice” pe care o detine omul. Dar cunotina practic este nu doar informatia, dar
mai exact cunoasterea a ceea cum sá conduci constientizat vointa proprie în manifestarea ei nu doar
în aceastá lume, ci si în alte lumi mult mai „fine”. Acum, printre oameni, se propagá eronata idee
de a confunda cunoasterea cu informatia si informatizarea. Poti poseda gratios, în masá, informatia
intelectualá, dar, de fapt, necunoscând nimic, adicá fárá a poseda capacitatea de aplicare a
cunostintesor. Poti cunoaste, neacumulând multimea de informatie, adicá manipulând, în mod
practic, vointa personalá pe toate nivelele de manifestare a existentei.
- Un exemplu notoriu reprezintá starea fizicá a corpului. Majoritatea oamenilor din
occident, inclusiv fiziologii profesionali, savantii si intelectualii superinstruiti sunt ferm convinsi de
ireversibilitatea proceselor de îmbátrânire si imposibilitatea restabilirii corpului. Însá practica
tuturor lama, ai cáror restabilire este doar etapa primará în dezvoltarea fiintei omenesti,
demonstreazá opusul convingerilor intelectualilor. Deci avem de a face cu o iluzie, totul constá în
capacitatea utilizárii mecanismelor ce oferá omului accesul la conducerea constientizatá a vointei
personale.
- Lama, si în particular locuitorii mánástirii, unde se pástreazá cunoasterea despre „Ochiul
renasterii”, efectueazá, la nivel astral si eteric, un lucru imens, orientat spre bunástarea omenirii.
Deoarece nivelele mai fine sunt si mult mai înalte, având, prin urmare, un caracter regent pentru
nivelurile mai brute sau mai joase, schimbárile neînsemnate efectuate la nivelele eterului si în
special la nivelele astrale, provoacá schimbári globale esentiale la nivel fizic, cu toate cá cer
aplicarea a unei mai mici energii decât ar fi necesará pentru schimbárile corespunzátoare
nemijlocit la nivel fizic fárá aplicarea fortei, ce apartine nivelurilor mult mai înalte.
- Într-o zi lumea va urma sá se trezeascá uimitá si sá
admire rezultatele lucrului máret, fácut de adeptii
învátáturilor tainice (printre care se numárá si lama tibetani)
în colaborare cu altii, cu forte la moment necunoscute
omenirii.
Va sosi clipa, când deasupra planetei oamenilor se
va aprinde rásáritul unei epoci noi, va fi clipa nasterii unei
noi omeniri. Va apárea noul om, care îsi va controla vointa
si care va înváta prin actiunile ei constiente sá descopere
imensul potential ascuns în propriile forte, trecând prin
durere si suferinte pentru a eradica rázboaiele si lipsurile
din practica acestei planete
*
.
- Ne asteaptá încá multe încercári, deoarece asa zisa
„omenire civilizatá” se aflá acum în necuprinsele adâncuri
ale întunericului si ale celor mai întunecate vremuri
dintotdeauna, însá ne sunt rezervate cele mai bune destine
si viitorul nostru este vázut plin de glorie si de bucuria
ascensiunii spre culmile spiritului. Si fiecare persoaná, care
va decide sá facá mácar cel mai mic pas cátre dezvoltarea si
descoperirea constiintei proprii, un pas cátre întelegerea
propriului suflet, va contribui cu micul sáu ajutor la
generala evolutie a inteligentei omenesti, apropiind victoria
întregii omeniri în crâncena luptá pentru o nouá calitate a
constientizárii.
- Toate acestea sunt spuse de mine doar pentru a
sublinia: practicarea mirilor rituale ale „Ochiului
renasterii” nu e doar un simplu antrenament fizic si un
mijloc de autoîntremare, ci si ceva mult mai global – unul din instrumentele de stápânire a vointei.
A patra miycare ritualà
- Atunci când pentru prima datá am început a patra micare ritual, - povestea colonelul, -
îmi párea foarte complicatá. Însá, peste o sáptámâná de antrenamente, o executam cu aceesi
usurintá de care dádeam dovadá la efecturea exercitiilor precedente.
- Pentru executarea celei dea patra miri rituale, asezati-vá pe podea, întindeti picioarele
în fatá cu tálpile pozitionate în párti la nivelul umerilor. Îndreptând coloana vertebralá, puneti
palmele cu degetele unite între ele pe podea, în párti, lângá fese. Degetele mâinilor trebuie sá fie
îndreptate înainte. Aplecati capul în jos, lipind bárbia de piept.
- Apoi dati capul pe spate, pe cât e posibil în sus si în urmá, si ridicati trunchiul în fatá pâná
la pozitionarea lui pe orizontalá. În faza finalá, coapsele si trunchiul trebuie sá se afle pe acelasi
plan orizontal, iar gambele si mâinile – sá fie pozitionate vertical, precum piciorusele unei mese.
Atingând aceastá pozitie, pentru câteva secunde încordati toti muschii corpului, apoi relaxati-i si
reveniti la pozitia initialá cu bárbia lipitá de piept (Des. P¡ - 4). Apoi – repetati totul de la început.
- În aceastá miscare punctul cheie este respiratia. Initial, expirati. Ridicându-vá si, dând
capul pe spate, efectuati o inspiratie liná si adâncá. În timpul încordárii muschilor – retineti
*
Cred ca este important sà (inem cont de faptul cà cartea „Ochiul Renayterii” a fost scrisà de P. Kelder înaintea
celui de-al doilea ràzboi mondial.
pagina 15 din 33
respiratia, iar când coborâti la pozitia initialá – expirati complet. În timpul odihnei dintre repetári –
mentineti acelasi ritm al respiratiei.
- Înainte de a pleca din mánástire, - continuá povestirea sa colonelul, - lama-învátátorii mi-
au spus, cá trebuie sá transmit învátátura primitá acelor persoane care vor dori sá se familiarizeze
cu ea, dar, nici într-un caz, sá o nu transform într-o sursá de îmbogátire proprie. Este exact acelasi
lucru pe care mi l-a spus si lama Kî. Din aceastá cauzá am hotárât sá cálátoresc un timp prin India,
si, ca probá, sá ofer în câteva orase mari lectii de practicare a „Ochiului renasterii” – pentru doritori
indieni sau chiar englezi. Chiar din primele zile ale predárii mele am avut de înfruntat, cu primii
mei ucenici, o problemá care îmi párea de nerezolvat pe atunci. Elevii englezi si americani, care
erau aproximativ cincisprezece la numár, au început sá má întrebe, cât îmi datoreazá pentru studii.
Când le-am spus cá sunt un om cu o stare financiará destul de satisfácátoare si tin aceste lectii nu
pentru a câstiga bani, câtiva din ei au încetat sá mai viná la mine. Cei care au rámas însá nu au
contenit sá îmi ceará sá fixez márimea costului de studii. Un domn în etate mi-a explicat, cá, luând
lectii la mine gratis, se simte dator si acest fapt îi provoacá permanent o senzatie de disconfort
intern. Conform tuturor aparentelor, aceeasi senzatie o simteau si ceilalti ucenici ai mei. Eram într-
o profundá confuzie si nu îmi imaginam cum sá rezolv aceastá problemá, când, într-o zi,
plimbându-má seara de-a lungul râului, am vázut pe un învátátor-yoghin indian înconjurat de
ucenici. Si atunci m-a luminat o idee: iatá pe cine trebuia sá întreb cum traditia solutioneazá astfel
de probleme. Datoritá unuia dintre ucenici, care si-a oferit ajutorul de translator, m-am adresat cátre
guru – astfel sunt numiti în India învátátorii-yoghini – si l-am rugat sá má ilumineze. „Vád în fata
mea ochii unui om întelept, - mi-a ráspuns guru, - si nu înteleg de ce nu poti gási solutia unei
probleme atât de simple. Dascálii tái ti-au dat instructiuni de a nu transforma aceastá învátáturá în
sursa unei îmbogátiri, dar oare ei ti-au interzis de a primi plata pentru învátarea celora care simt
necesitatea interioará de a achita costul lectiilor? „Guru-varta” si „guru-dakshina” – astfel numesc
cei întelepti mulumita, pe care ucenicii recunoscátori o aduc învátátorului, rásplatind în acest mod,
cel putin simbolic, pentru tot ceea ce el le dá. Si dacá învátátorul nu primestemulumita, atunci el
ori procedeazá incorect, ori dá de înteles ucenicului cá, în careva fapt, nu i-a justificat încredere si
urmeazá sá plece. Lasá fiecare sá aducá ceea ce doreste, în acea cantitate pe care o considerá justá.
Astfel, ei vor înceta sá sufere din cauza senzatiei de a fi dator, satisfácându-si necesitatea de a te
multámi corespunzátor posibilitátilor lor si acelei importante pe care o are pentru ei învátátura ce le
voi oferi. Vezi, totul e foarte simplu. Aceasta este traditia si nu e necesar sá o încalci. Dacá
consideri cá ai dreptul de a da oamenilor ceea ce posezi, trebuie sá le acorzi acelasi drept si lor. În
caz contrar, va apárea o nedreptate si fiecare nedreptate are, în aceeasi másurá, un efect malefic
asupra karmei profesorului si a karmei ucenicului. Or, putini sunt predestinati de a fi binefácátori,
iar karma de a fi binefácátor în mod merituos este apanajul celor alesi. L-am multámit pe guru si,
cu o mare usurare, m-am îndreptat spre camera mea din hotel. Din acea zi problema achitárii nu am
mai avut-o. Am adus în clasá o vazá, în care orice doritor putea pune atât cât considera de cuviintá.
Si nimeni, nici chiar eu, nu stia cine si cât a pus în ea. Iar banii pe care mi-i aduceau ucenicii îi
utilizam achitând chiria pentru încáperea în care tineam lectiile.
- Sá ne întoarcem însá la cea de-a patra micare ritual, - a zis Sir Henry. – În grupele mele
erau multi bátrâni, care, nu stiu din ce cauzá, considerau, cá, dacá ei nu vor putea chiar de la
început sá facá integral cea de-a patra micare ritual, nu vor reusi niciodatá nimic. Eram pus în
situatia de a irosi o multime de timp si efort pentru a-i convinge de a încerca sá facá asa cum
reusesc. Atunci când ei, pur si simplu, au început sá se apropie maximal de forma doritá, succesul
nu a întârziat sá soseascá si peste o luná de practicá, nimeni nu mai avea probleme în efectuarea
celei de-a patra miri rituale.
- Îmi amintesc cum în Kalkuta o grupá era compusá, aproximativ douá treimi, doar din
bátrâni. Majoritatea din ei nu doar ca nu puteau ridica trunchiul orizontal în cea de-a patra miscare
ritualá, dar abia de putea sá-si dezlipeascá fesele de la podea. Ceilalti membri ai grupului – bárbati
si femei de vârstá medie si tinerii – efectuau aceastá miscare ritualá cu usurintá, cea ce îi jena foarte
mult pe bátrâni si îi fácea sá se simtá inferiori. La urma urmei, am fost nevoit sá divizez grupul în
douá si sá predau separat bátrânilor. Chiar la prima lectie a „grupului vârstnic” am mentionat cá nu
este esentialá efectuarea perfectá a miscárii, ci regularitatea încercárilor insistente. Le-am
comunicat cá eu pot efectua cincizeci de repetári a celei de a patra miscári rituale si nu simt nici cea
mai micá oboseala, ceea ce am si demonstrat imediat pentru a le înlátura orice dubiu. Si apoi am
mai adáugat cá eu, când am început însusirea acestui exercitiu, aveam aceeasi problemá ca si
oricare dintre ei. Si ei m-au crezut. Din acea zi, aceastá grupá a devenit una dintre cele mai bune în
ceea ce priveste viteza de ameliorare a rezultatelor.
- Unica diferentá între tinerete si bátrânete, sánátate si boalá constá în diferenta regimului
de functionare a vârtejurilor. Este suficient sá readuci vârtejurile în ordine si bátrânul iarási va
întineri.
A cincea miycare ritualà
- Deci am ajuns si la a cincea micare ritual, - anuntá colonelul. – Pozitia initialá
reprezintá sprijinirea corpului culcat si încovoiat. Corpul se sprijiná pe palme si pe buricele
degetelor de la picioare. Genunchii si bazinul nu ating podeaua. Vârfurile degetelor, lipite, ale
mâinilor sunt orientate strict înainte. Distanta dintre palme este putin mai largá de nivelul umerilor.
Distanta dintre tálpi, de asemenea.
- Începem miscarea prin
ridicarea capului, insistând de a-l da
pe spate. Apoi trecem într-o pozitie a
corpului, care are aspectul unui
unghi ascutit, cu vârful orientat în
sus. Simultan, miscând gâtul, lipim
bárbia de piept. Fiti atenti ca
picioarele sá rámâná drepte, iar
mâinile drepte si trunchiul sá fie în acelasi plan. În aceastá pozitie copul
pare a fi îndoit în jumátate din zona bazinului. Si atât. Dupá aceasta, ne întoarcem în pozitia initialá
– sprijin culcat si încovoiat – si executám totul de la început (Des. P¡ - 5).
- Dupá o sáptámâná de practicare, aceastá miscare devine cea mai simplá dintre toate cele
cinci. Dupá ce vá obisnuiti cu ea, atunci când reveniti la pozitia initialá, sá încovoiati spatele înapoi
cât mai mult posibil, dar nu din contul regiunii lombare, ci îndreptând umerii si bombând la maxim
pieptul. Sá nu uitati însá ca genunchii si bazinul nu trebuie sá atingá podeaua. Suplimentar,
introduceti în exercitiu si o pauzá în timpul cáreia încordati maximal toti muschii în ambele pozitii
– cea initialá si cea de vârf.
Schema respiratiei la cea de-a cincea miscare ritualá este un pic neobisnuitá. Începeti cu o
expiratie profundá când stati sprijinit culcat si încovoiat, faceti o inspiratie adâncá, pe cât e posibil,
atunci când vá „puneti” corpul în jumátate. Reusiti sá faceti o respiratie, asa numitá, paradoxalá.
Când vá întoarceti în pozitia initialá, faceti o expiratie completá. Atunci când vá opriti în punctul
initial si cel de vârf, pentru a face pauza cu încordarea muschilor, retineti respiratia pentru câteva
secunde, corespunzátor dupá inspiratie si dupá expiratie.
- Oriunde, unde am predat miscárile rituale „Ochiul renasterii”, - continuá povestirea sa Sir
Henry, - la început le numeau exercitii izometrice. Partial este adevárat, deoarece unul din
aspectele actiunii lor constá în extinderea corpului, redându-i elasticitate si márind tonusului
general al muschilor. Dar scopul principal nu constá în aceasta. Efectul-cheie al „Ochiului
renasterii” se manifestá în actiunea lui asupra caracteristicilor dinamice ale vârtejurilor corpului
fin.
- Într-o persoaná tânárá si sánátoasá, caracteristicile dinamice ale tuturor celor sapte
vârtejuri sunt identice si corespund armonios cu acele ale vârtejurilor secundare. În corpul fin al
unei persoane obisnuite de vârstá medie, vârtejurile principale se rotesc divers, armonia între ele
fiind dezechilibratá. Despre o armonie între vârtejurile principale si secundare în acest caz deja nici
nu mai poate fi vorba. De fapt, aceasta este cauza principalá a dereglárii procesului schimbului de
substante ce duce la dezechilibrul sárurilor si la diverse afectiuni ale articulatiilor. Dezacordul
ulterior în caracteristicile dinamice ale vârtejurilor si pierderea lor de energie duce la dezvoltarea în
organismul fiintei umane a unor patologii serioase si provoacá îmbátrânirea pártii fizice.
* * *
Colonelul a tácut. Párea cá povestirea lui a luat sfârsit. Atâta timp cât vorbea, în mintea mea
s-au acumulat o multime de întrebári, pe care am si început sá le pun, profitând de tácerea lui.
pagina 17 din 33
- De câte ori e necesar de a repeta fiecare miscare ritualá? – a fost prima mea întrebare.
- La început, - ráspunse colonelul, - vá recomand sá efectuati fiecare miscare de trei ori
consecutiv o datá pe zi. Pástrati acest ritm pentru o sáptámâná. Apoi, fiecare sáptámâná, adáugati
câte douá repetári. Astfel, pe parcursul celei de a doua sáptámâni efectuati câte cinci repetári ale
fiecárei miscári rituale, pe parcursul celei de a treia – câte sapte, pe parcursul celei de a patra – câte
nouá si astfel pâná când veti ajunge la repetárile zilnice de douázeci si una de ori /21/. Dacá
efectuarea tuturor exercitiilor într-o asa cantitate creeazá dificultáti, puteti sá le divizati în câteva
runde si sá le efectuati în douá sau chiar trei episoade. Dar fiecare episod trebuie în mod obligatoriu
sá includá toate cele cinci miscári rituale strict în ordinea corespunzátoare. A schimba ordinea
miycàrilor rituale „Ochiul renayterii”, precum yi a le distribui în timp este interzis. Spre
exemplu, în loc de un antrenament matinal, sá zicem, de douázeci si una de repetári ale fiecárei
miscári, puteti face douá – una de dimineatá si alta de seará, efectuând, de exemplu, zece repetári
dimineata si unsprezece seara. Sau trei antrenamente, a câte sapte repetári fiecare, dimineata, la
amiazá si seara.
- Deseori apar probleme legate, în special, de efectuare a primei miscári rituale – rotirea în
jurul propriei osii. Dacá vá veti ciocni de ele, sá nu disperati si sá nu vá grábiti. Faceti atâtea rotatii,
câte rezistati. Va trece ceva timp si veti înváta, fárá careva dificultate, sá efectuati toate cele
douázeci si una de rotatii prescrise. Un ucenic de-al meu a avut nevoie de un an pentru aceasta.
Celelalte patru miscári rituale nu îi cauzau probleme, de aceea le efectua de douázeci si una de ori,
iar prima o deprindea treptat. Asupra rezultatelor nu a avut nici o influentá, iar peste un an a reusit
perfect sá se roteascá în jurul osiei sale atâtea ori câte era necesar.
- Existá persoane care nu sunt capabile sá se roteascá nici mácar o datá în jurul osiei lor,
deoarece au aparatul vestibular foarte slábit. În acest caz, se recomandá de a efectua, pe parcursul
primelor patru – sase luni, celelalte patru miscári rituale, începând cu a doua, iar prima - de omis.
Iar dupá expirarea acestui termen – treptat se încearcá de a executa si prima miscáre.
- În ce perioadá a zilei este mai eficient antrenamentul? – am întrebat.
- Dimineata sau seara. Cel mai bine – la rásárit si la apus. Dar dacá aveti mult de lucru si nu
reusiti sá vá treziti pâná la rásárit, nu disperati. Puteti efectua partea matinalá a miscárilor rituale
atunci când vá este mai comod, important sá o faceti pâná la amiazá, deoarece dupá amiazá începe
partea de seará. Dar la acest regim se trece treptat, începând cu o rundá completá de miscári o datá
pe zi – dimineata sau seara. Dupá ce practicati „Ochiul renasterii” a câte douázeci si una de ori
odatá pe zi, pe parcursul a minim patru luni, puteti începe cu a doua rundá, începând cu trei ori si
exact ca la început, márind cu douá repetári în fiecare sáptámâná. Desigur, puteti sá nu vá opriti la
efectuarea a douázeci si una de repetári, ajungând la treizeci si sase, saptezeci si douá sau chiar
pâná la o sutá opt/108/, însá pentru aceasta trebuie sá aveti o motivatie foarte serioasá, deoarece, în
acest caz, nu se va trata deja doar de grija pentru propria sánátate, ci de o practicá de dezvoltare
spiritualá.
- Sunt oare importante în aceeasi másurá toate cele cinci miscári rituale? – m-am interesat.
- Desigur, - ráspunse colonelul. – Una fárá alta nu functioneazá atât de eficient. Cum deja
am mentionat, în cazuri exceptionale, temporar se poate exclude prima miscare, dar celelalte patru
se efectueazá doar împreuná. Însá si prima trebuie sá fie însusitá cât mai curând. În cele mai
exceptionale cazuri, se poate exclude din antrenament una din cele patru miscári finale. Dar numai
atunci când nu existá vreo posibilitate de a o efectua, dar si aceasta sá fie temporar. Cu stáruinta
corespunzátoare în efectuarea a celorlalte exercitii posibile, si acea miscare care páreaimposibil,
la început, cu timpul, va putea fi realizatá.
- Un alt moment important: nici într-un caz nu acceptati supraefortul si oboseala! Ele pot
duce doar la rezultate negative. Toate miscárile vor fi efectuate în corespondentá cu propriile
posibilitáti, conform reusitei, treptat márind-le numárul si apropiindu-le de forma idealá. Timpul si
rábdarea, în acest caz, sunt aliati fideli. Nu am avut încá ucenici care nu ar fi putut, în final, dupá
multe antrenamente, sá ajungá la practicarea exercitiilor în forma desávârsitá.
- Ei bine, - am zis, - dar dacá din anumite motive persoana nu poate efectua deloc una din
cele cinci miscári rituale. De exemplu, în urma unei traume a coloanei vertebrale sau din cauza
pierderii bratului ori piciorului?
- Am avut si astfel de cazuri. Desigur, dacá existá o careva posibilitate de a trece obstacolul,
de exemplu inventând un dispozitiv special sau fiind ajutat de cineva, este de dorit sá fie aplicate si
practicate toate cele cinci miscári. Însá, dacá e ceva iesit din comun si nu existá o altá solutie, se
efectueazá doar ce e posibil. Cáci se stie: „Ochiul renasterii” este o metodá foarte puternicá si
eficientá si, de aceea, chiar anumite párti ale ei functioneazá separat. Aceastá afirmatie poate fi
demonstratá si pe exemplul dervisilor dansatori. Dacá cei tineri trádeazá, aparent, semne de
epuizare din cauza cantitátii excesive de rotatii, atunci cei mai în vârstá, mai temperati în
practicarea rotatiilor, ating o imensá fortá, rezistentá si vitalitate. Prin urmare, chiar si practicarea
doar a unui element al miscárii rituale „Ochiul renasterii” poate fi beneficá. Fiecare sá facá partea
maximá din ce îi este accesibil, neajungând la epuizare, si totul va fi perfect.
- Iar dacá o persoana mai practicá si un alt tip de sport sau de antrenament fizicopsihologic
– cáci „Ochiul renasterii”, pe câte înteleg, se referá la o asemenea categorie de metode practice –
urmeazá sá-l continue sau este fortatá sá-l abandoneze? Oare „Ochiul renasterii nu actioneazá în
contradictie cu alte tipuri de practici?
- Nici într-un caz, - a ráspuns cu fermitate Sir Henry. – Dacá practicati si altceva –
continuati spre binele vostru. „Ochiul renasterii” doar vá va ajuta si mai mult, márind, în mod
considerabil, eficacitatea antrenamentelor voastre de bazá. Chiar si lama utilizeazá aceastá practicá
ca pe una auxiliará. Pentru ei „Ochiul renasterii” este un fel de bazá energeticá pentru practicile
meditative si antrenamentele mult mai complexe si sofisticate. În lácas soseau oameni simpli si
lama nu doar din sud-vest, de unde venisem si eu, dar si din nord, din est – de pretutindeni. Si unii
din lama aduceau cu ei practicile lor personale – arte martiale foarte complexe, diverse tehnici de
yoga tibetaná, printre ei erau si pictori, erau si copiatori de manuscrise... Toti erau bineveniti în
mánástire, toti erau instruiti, si tuturor „Ochiul renasterii” le ajuta sá atingá noi înáltimi în arta lor
personalá. Sunt convins, orice sistem construit armonios contribuie la mentinerea tineretii si a
fortelor. Iar datoritá practicii „Ochiul renasterii”, la acestea se adaugá si corectia caracteristicilor
dinamice ale vârtejurilor.
- Gânditi-vá Henry, nu ati omis nimic? – rugasem eu.
- Probabil mai sunt douá lucruri care pot avea însemnátate. Vá amintiti, mentionasem cá în
intervalul dintre repetárile miscárilor rituale trebuie sá continuati sá respirati în acelasi ritm ca si în
timpul practicii. Dar dacá nu simtiti dificultáti, intervalele între repetárile aceleiasi miscári rituale
nu au rost, efectuati miscárile ca pe un continuu episod. Însá, între fiecare douà miycàri rituale,
pauza este necesarà. Si nu doar o simplá pauzá. Trebuie sá stati în picioare drepti, puneti mâinile
pe talie si efectuati câteva respiratii line complete, urmárind atent, între timp, senzatiile care apar în
corp si concentrând atentia pe partea corpului care se aflá în abdomen la nivelul ombilicului. Mai
devreme sau mai târziu, veti simti neapárat curgând prin corp în timpul inspiratiei fluxurile de
praná. Iar peste un timp, probabil veti începe a vedea vârtejurile. Respirând în pauzele dintre
miscári, încercati, în timpul expirárii, sá vá relaxati la maxim si sá simtiti cum prana „deterioratá”,
împreuná cu finele blocaje întinate si bolnávicioase, iese din corp, fiind eliminatá de fluxurile
pranei „proaspete”, care soseste în corp în timpul inspiratiei.
- Al doilea moment, care poate fi de mare ajutor: procedurile cu apá de dupá practicarea
„Ochiului renasterii”. Cel mai bine e sá faceti un dus cald sau doar un pic rácoros. S-ar putea, la fel,
sá vá frecati întregul corp cu un prosop înmuiat în apá caldá si apoi sá vá stergeti complet pentru a
vá usca. Dupà practicare este strict interzis duyul ràcoritor sau cu atât mai mult cel cu apà
rece. $i încà un moment: niciodatà sà nu face(i baie cu apà rece sau duy, stropiri sau ytergeri
pânà în momentul, când frigul pàtrunde adânc în corp, deoarece toate acestea vor distruge
considerabil structura etericà pe care o restabileyte practicarea miycàrilor rituale. Nici înainte
de antrenament, nici dupá, nici în altá perioadá. Si chiar dacá pâná la antrenament sau în altá
perioadá procedurile scurte si superficiale cu apá rece pot fi folosite pentru o generalá cálire a
corpului, atunci imediat dupá antrenament ele sunt strict interzise, deoarece pot declansa schimbári
patologice, care, având arsenalul vostru accesibil de mijloace la îndemâná, pot deveni ireversibile.
De acea, dacá nu aveti posibilitatea de a primi, imediat dupá antrenament, proceduri cu apá caldá,
asteptati ca corpul sá se ráceascá si, doar dupá cel putin o orá de pauzá, sá vá folositi de apa rece.
Eram încântat de toate cele spuse de Sir Henry, dar scepticismul caracteristic unui om
intelectual având mentalitatea occidentalá nu îmi dádea pace, din când în când soptindu-mi cu
neîncredere de undeva din adâncul constiintei:
pagina 19 din 33
- Nu domnule, ceva aici nu se leagá. E imposibil sá fie atât de simplu.
Iatá de ce nu am putut sá má abtin si sá nu întreb:
- Pentru Dumnezeu, scuzati Henry, însá nu má lasá senzatia, cá totusi îmi ascundeti ceva.
Oare sá fie într-adevár totul atât de simplu?
- Ceva mai simplu nu existá, Vá asigur, Pete. E necesar doar sá practici sistematic miscárile
rituale, începând cu trei repetári ale fiecárei si treptat ajungând la douázeci si una pe zi. E
acceptabilá o omitere nu mai mare de o datá pe sáptámâná, nici într-un caz mai multe. Dacá însá o
cálátorie sau o altá cauzá va întrerupe practicarea mai mult de douá zile pe sáptámâná, toate
rezultatele atinse vor fi în pericol. În cazul unei pauze de duratá, apare riscul ca corpul
dumneavoastrá sá înceapá a se degrada cu o vitezá mai mare decât cea pe care o aveati înainte de
începerea practicii.
- Spre fericire, marea majoritate a celor care încep a practica „Ochiul renasterii”, la scurt
timp observá cá nu doar e util, dar si foarte plácut. Senzatia mobilizárii, a puterii si a disponibilitátii
de a înfrunta cu toate fortele necesare orice problemá, îl inspirá atât de mult pe cel ce practicá
miscárile rituale, întrucât el asteaptá cu nerábdare momentul rezervat pentru urmátoarele exersári.
Si, la urma urmei, pentru efectuarea celor cinci miscári rituale în volumul lor complet sunt necesare
doar cincisprezece - douázeci de minute! Iar o persoaná bine antrenatá le face toate în doar opt –
zece minute! Si dacá ziua voastrá este într-atât de aglomeratá cu afaceri, si nu puteti sá gásiti nici
aceste câteva minute, atunci, pur si simplu, sculati-vá putin mai devreme si culcati-vá un pic mai
târziu. Aceasta nu vá va schimba cu mult ritmul, doar câteva minute…
- Cele cinci miscári rituale, despre care v-am relatat, sunt destinate restabilirii rapidá a
sánátátii si tonificarii generale a organismului. Dar schimbarea aspectului vostru
exterior depinde de un sir întreg de factori. Cred cá exemplul meu este destul de
convingátor pentru a demonstra cá, totusi, o astfel de metamorfozá este posibilá. Or, la
exterior, par de douá ori mai tânár decât sunt în realitate. E adevárat?
Nu i-am ráspuns nimic în fata evidentei.
- Pái, - continuá colonelul, - nu e nici un secret, unii au înfátisarea de bátrân la patruzeci, iar
altii par tineri si la saizeci. Factorii-cheie sunt reprezentati de starea psihologicá si deintenia de a
rámâne tânár. Dacá dumneata însuti, uitând de vârsta voastrá cronologicá, vá simtiti tânár, vârsta
voastrá biologicá va începe sá se „ajusteze” determinárile autoconstiintei voastre, si cei din jur vá
vor percepe ca pe o persoaná tânárá. Începând a practica „Ochiul renasterii”, am fácut totul ce a
fost posibil pentru a înlátura complet din constiinta mea propria imagine a unei persoane bátrâne si
ramolite. În loc de aceasta, mi-am format imaginea interná proprie a unui gentilom în floarea
vârstei. Apoi am suplimentat aceastá formá mentalá cu un continut energetic, exprimat prin
intermediul unei intenii inflexibile de a fi tânár si puternic. Intenia a márit puterea voinei. Iar
rezultatul – iatá-l, îl aveti în fata ochilor.
- Pentru multi, o astfel de transformare a autoconstiintei este una dintre cele mai grele
sarcini, deoarece majoritátii oamenilor le este extrem de greu sá se rupá din lanturile schemelor
mentale deja formate. Credeti-má, existá atâtea fiinte omenesti, care nu o pot face nici sub
amenintarea mortii. Nu le ajunge energie pentru a-si forma intenia. Au fost învátati de a crede
ferm cá trupul omenesc este programat sá îmbátrâneascá, sá se ramoleascá si sá piará. Practicarea
„Ochiului renasterii” le oferá energia necesará. Pe neasteptate pentru ei însisi, încep sá se simtá tot
mai energici si mai energici. $i încep a crede în posibilitatea renayterii. Iar în continuare: totul
tine de tehnicá. Atitudinea fatá de vietá începe radical sá li se schimbe, iar, peste un timp, si cei din
jur încep sá perceapá aceste persoane într-o perspectivá diversá. Când o astfel de persoaná aude:
„O, domnule, arátati atât de tânár!” sau „Doamná, sunteti încântátoare”, ultimele obstacole din
calea metamorfozei sunt distruse praf, iar intenia devine inflexibilá si, în lumea oamenilor, nu
rámâne nimic inaccesibil voinei acestei persoane.
- Si atât? – má interesasem.
- Nu, nu e totul, - pe aceeasi tonalitate si cu un zâmbet misterios, mi-a ráspuns colonelul. –
Am pomenit doar despre doi factori. În realitate sunt trei.
- A-a-a, - m-am amintit eu, - nu mi-ati povestit încá despre cea de-a sasea miscare ritualá.
Chiar la început, dacá nu má însealá memoria, ati mentionat despre ea, asa e?
Exact! A sasea miscare ritualá reprezintá cel mai important factor pentru cei care au intentia
de a-si schimba aspectul si de a aráta mai tineri decât sunt în realitate. Acest exercitiu este cunoscut
în yoga indianá sub denumirea „Uddiana-bandha”. Neapárat Vá voi povesti despre el, doar cá nu
acum.
Capitolul doi
i nu poate fi liber acel, care este sclavul trupului su
- Lucius Annaeus Seneca
Au trecut aproximativ trei luni din ziua întoarcerii lui Sir Henry Bradford din India. În acest
rástim s-au întâmplat multe evenimente. Eu însumi am început sá practic „Ochiul renasterii”
imediat din ziua în care colonelul mi-a povestit despre el. Rezultatele nu s-au lásat de asteptat.
Eram foarte multumit. Aproape tot timpul colonelul era ocupat cu organizarea afacerilor sale,
restabilirea relatiilor care se întrerupseserá în timpul lipsei sale, si cu crearea unei afaceri noi, cáci
acum forte pentru a munci avea în exces. Din aceastá cauzá, dupá acea memorabilá zi, când am
descoperit esenta „Ochiului renasterii”, nu ne-am mai vázut destul de mult timp. Când în sfârsit Sir
Henry m-a sunat, începusem cu entuziasm sá-i povestesc cât de vizibil s-a schimbat, doar dupá
câteva sáptámâni de practicare, starea mea energeticá si statutul psihologic. De asemenea, i-am
comunicat cá sunt mult mai mult decât multámit de rezultate si chiar si ultimele fárâme de îndoialá
au dispárut, fárá urmá, din constiinta mea.
Eram într-atât de însufletit, încât jinduiam neapárat sá împártásesc minunatul secret al
izvorului tineretii cu toti cei cárora acestá experientá putea fi de ajutor. De aceea, la sfârsitul
convorbirii noastre, i-am pus colonelului urmátoarea întrebare:
- Ascultati, Henry, care ar fi atitudinea Voastrá fatá de propunerea de a profesa însusirea
miscárilor rituale „Ochiul renasterii” pentru doritori, aici, în Londra?
- Nu e rea ideea, - a ráspuns el, - cu mare plácere m-as apuca de aceasta, dar cu respectarea
a patru conditii. Prima, în grup sá fie aproximativ un numár egal de femei si de bárbati, care, pe cât
e posibil, sá reprezinte toate straturile societátii – de la sfera de actiune a profesionistilor
intelectuali de rang înalt pâná la cea a casnicelor si a muncitorilor necalificati. Desigur, ar fi bine
sá implicám si pe cineva din aristocratie, dar má tem cá, initial, aceasta va fi destul de complicat,
mai ales tinând cont de compozitia atât de pestritá a grupului. În al doilea rând, grupul sá fie
compus din persoane cu o vârstá nu mai micá de cincizeci de ani. Partea de sus a limitei de vârstá
nu se fixeazá: dacá veti reusi sá gásiti un bátrân centenar, as fi foarte fericit. Desigur, practica
„Ochiul renasterii” este beneficá, indiscutabil, si pentru cei tineri, însá doresc ca prima grupá sá
aibá o valoare indicativá, din aceastá cauzá insist sá se respecte cea de-a doua conditie. Si apoi, cei
tineri mai au timp la dispozitie, nu atât de mult pe cât cred ei, dar… În al treilea rând, numárul
membrilor grupului sá nu depáseascá cincisprezece persoane. Si a patra, sá nu existe o taxá fixá.
Acel care va dori sá achite studiile, sá pláteascá atât cât va considera de cuviintá. Dacá suma
acumulatá nu va acoperi cheltuielile de închiriere a localului, voi compensa eu din mijloacele mele
diferenta, cáci, slavá Domnului, le am îndeajuns.
Sincer vorbind, a treia conditie a colonelului m-a deceptionat un pic. Deja îmi imaginam o
salá spatioasá, pliná de o multime de lume, practicând cu zel „Ochiul renasterii”. Sá schimb ceva
însá nu am putut si am acceptat toate cele patru conditii ale colonelului.
De curând am reusit sá formez un grup ce corespundea tuturor acelor cerinte care le
înaintase Sir Henry si cursurile au început. Chiar de la început am înteles cá ideea noastrá e sortitá
succesului. Colonelul tinea câte o lectie de initiere pe sáptámâná si dádea „temá pentru acasá”
fiecárui membru al grupului conform posibilitátilor sale individuale. Deja peste douá sáptámâni mi
se páruse cá observ semne vádite de ameliorare a situatiei la câtiva membri ai grupului. Colonelul
însá cerea ca noi sá nu discutám între noi rezultatele obtinute, si, din aceastá cauzá, nu aveam
posibilitatea de a-mi verifica veridicitatea. Dupá o luná de exersári, colonelul a pus capát acestei
incertitudini. El a propus sá organizám ceva asemánátor cu o sedintá de grup, în cadrul cáreia
fiecare sá aibá oportunitatea de a-si împártási propriile observári si de a primi ráspunsuri la
întrebárile care-l preocupá.
pagina 21 din 33
Toti membrii grupului, fárá exceptii, relatau despre váditele îmbunátátiri ale stárii sánátátii
si ale tonusului. Aspectul exterior al multora s-a schimbat spre bine. Dar cel mai mare progres l-a
avut cel mai în vârstá dintre ucenicii colonelului: un bátrânel plácut si uscátiv de saptezeci si cinci
de ani. La a zecea sáptámâná, toti membrii grupului efectuau toate cele cinci miscári rituale în
cantitatea depliná – a câte douázeci si una de ori. Toti sustineau cá se simt nu doar mai sánátosi, dar
si mai tineri. Unii sustineau, în glumá, cá nu mai ziceau nimánui câti ani au într-adevár. În legáturá
cu aceasta mi-am amintit cum cineva, chiar la începutul lectiilor, îl întrebase pe colonel câti ani are
si acesta a ráspuns cá preferá sá nu discute despre vârsta sa pâná la sfârsitul celei de-a zecea
sáptámâni de exersári. Termenul indicat de cátre Sir Henry a sosit, iar el continua sá tacá si sá nu
dezváluie membrilor grupului vârsta sa. Eu însá mi-am luat un aer, de parcá nu am nici cea mai
vagá idee despre aceasta. Atunci cineva a propus sá se facá un fel de concurs: sá scrie fiecare pe o
bucatá de hârtie câti ani crede cá are colonelul, iar apoi adevárul va fi afisat si se va vedea a cui
ipotezá a fost cea mai corectá. Asa si am fácut si, în momentul când Sir Henry a intrat în salá, toate
hârtiutele cu cifrele presupuse au fost deja colectate.
Când i-am povestit colonelului ce am întreprins, el a rugat:
- Fiti amabil, Pete, dati-mi acele foite mie. Este destul de interesant ce impresie
obiectivá îsi formeazá oamenii despre vârsta mea. Iar apoi voi anunta tuturor câti ani am în
realitate.
A luat hârtiile si a început sá citeascá în glas cifrele. Cu fiecare variantá nouá, expresia fetii
colonelului se fácea tot mai multumitá. Toti membrii grupului au decis: colonelul are circa
patruzeci sau un pic mai mult de patruzeci de ani.
- Deci, doamnelor si domnilor, consider de datoria mea sá vá exprim cea mai profundá
recunostintá pentru complimentele atât de plácute la adresa mea, - a zis colonelul, terminând
citirea presupunerilor. – Si deoarece ati fost cu totii sinceri cu mine, voi fi nevoit sá vá plátesc cu
aceeasi monedá si fárá ocolisuri sá vá destáinui – anul acesta împlinesc saptezeci si trei.
În salá a coborât o liniste mortalá. Un bátrân de saptezeci si trei de ani care párea sá fie de
douá ori mai tânár? Inacceptabil! Dupá ceva timp, când a trecut starea de soc primará, au început sá
curgá suvoi întrebárile.
- Cum asa, de ce rezultatul atins de Dumneavoastrá este atât de diferit în comparatie cu ce
am obtinut noi? – acesta era sensul majoritátii din ele.
- Întâi de toate, - ráspunse colonelul, - nu uitati cá practic „Ochiul renasterii” nu doar un
singur an, iar voi toti îl exersati doar de zece sáptámâni. Chiar si urmând acest regim al exersárilor
care îl aveti acum, peste doi ani veti vedea schimbári mult mai esentiale. Dar nu e tot. Cáci nu vá
povestisem despre practicarea „Ochiului renasterii” pâná la sfârsit. Cunoasteti cele cinci miscári
rituale, care restabilesc sánátatea si forta vitalá. Aduc, de asemenea, schimbári evidente în aspectul
persoanei, permitându-i sá arate mai tânárá decât este în realitate. Dar, pentru a aduce corpul într-o
stare perfectá si pentru a-l întineri considerabil, mai existá si a asea micare ritual. Pâná acum nu
v-am povestit nimic despre ea, deoarece fárá însusirea preventivá a celor cinci si obtinerea
rezultatelor considerabile dupá practicarea lor, efectuarea celei de-a sasea miscári rituale este fárá
sens.
- Si, în afará de aceasta, practicarea celei de-a sasea miscári rituale nu dá rezultate fárá
anumite restrictii, destul de semnificative, legate de modul de viatá si, în particular, de viata
sexualá. Odatá ce a început practicarea celei de-a sasea miscári rituale si a introdus schimbárile
necesare în comportamentul cotidian, persoana trebuie sá respecte pentru totdeauna acest stil de
viatá. La fel ca si în cazul primelor cinci miscári rituale, pauza nu trebuie sá depáseascá o zi.
Încetarea practicárii în acest caz are urmári foarte rapide si chiar distructive. Din aceastá cauzá nu
vá voi povesti acum despre cea de-a sasea miscare ritualá, dar vá voi propune sá vá gânditi, pe
parcursul unei sáptámâni, la avertizárile mele. Acei care se vor hotárî sá continue învátátura pot sá
viná la lectia urmátoare. Pentru cei care doresc sá se limiteze la cele cinci miscári rituale, cursul de
studii a luat sfârsit.
Peste o sáptámâná în sala de exercitii au apárut cinci persoane. Colonelul zise cá pâná la
capát doreste sá meargá o treime din grup – este foarte bine, în India niciodatá nu a avut un indice
atât de înalt.
În continuare ne-a explicat cá miscarea ritualá suplimentará rearanjeazá si schimbá starea
energiei sexuale a persoanei. Si, ca rezultat, nu doar mintea, ci si tot corpul se schimbá calitativ.
Adevárul este cá pentru aceasta trebuie sá limitezi rational ceea ce majoritatea oamenilor doresc sá
limiteze cât mai putin posibil – viata sexualá.
Apoi Sir Henry ne-a povestit cum se efectueazá cea de-a sasea miscare ritualá a practicii
„Ochiul renasterii”.
A yasea miycare ritualà
- Partea majorá din energia liberá a unei fiinte omenesti obisnuite, - explicá colonelul, - este
reprezentatá de energia sexualá – energia sferei de reproducere. Marea majoritate de oameni cu
usurintá o cheltuieste, în timpul actului sexual, pentru propria plácere. Iatá de ce deseori, când
apare necesitatea de a folosi energia liberá în scop de apárare sau în lupta pentru supravietuire, ea
nu mai existá în organism. Si acolo, unde avem o atitudine mai rationalá a omului fatá de forta
vitalá, organismul câstigá cu usurintá boala. În caz contrar, el pierde lupta cu ea, fiind fortat, în
scopul depásirii factorilor fatali, sá micsoreze forta unor funcii vitale si importante, dar nu critice
în acel moment, compensând, astfel, pe baza energiei lor, insuficienta celei cheltuite irational.
Conditionate de aceasta, tulburárile si greselile functionale se acumuleazá treptat. Când însá
cantitatea lor trece in calitate, ele se ancoreazá si se fixeazá în codul genetic. Irationala si nedemna
utilizare, fatá de fiintele constiente, a propriei energii este principala cauzá a marii majoritáti de
nenorociri personale si interumane, deoarece toate acestea se rásfrâng negativ nu doar în plan fizic,
ci si în plan psihic, nu doar asupra indivizilor în parte, ci si asupra întregilor natiuni. La sigur, nici
nu poate fi vorba despre rearanjarea si transformarea calitativá a energiei libere – sexuale – atunci
când este irositá în mod necontrolat. Persoanele îyi fixeazà singure limita pe care nu o pot
depàyi în dezvoltarea. Din prostie sau dintr-o neînteleasá nebunie iresponsabilá, oamenii benevol
se agatá de partea lor animalicá, condamnându-se la o dependentá înrobitá fatá de aceastá parte
joasá a propriei naturi.
- Pentru a deveni „supraom” – si de fapt aceasta este unica si normala demná calitate a vietii
unui om adevárat – e necesar de a înváta cum se economiseste energia sexualá, de a o concentra în
corp si a o „transmuta”, orientând-o din cel de-al doilea vârtej în toate celelalte, si în special – în
ultimele douá de sus. Dar prin aceasta sá avem grijá sá nu lipsim cel de-al doilea vârtej complet de
energia liberá, deoarece din el energia pleacá, automat, si în cel mai de jos – primul vârtej,
responsabil de constructia carcasei corpului fizic - aparatului locomotor, adicá a oaselor, a
muschilor si a tendoanelor. Energia liberá trebuie sá fie repartizatá armonios între vârtejuri, în mod
natural „împletindu-se” în rotatiile lor. Pentru a ajunge la aceasta, este necesará respectarea unor
anumite reguli ale abstinentei sexuale, despre care vom vorbi mai târziu.
- A ridica forta vitalá în sus e simplu. Dar pentru a o face, trebuie sá o aveti. Aceasta explicá
cauza principalá a esecurilor, care pe parcursul a sute de ani îi urmáreau în Orient pe multii
cáutátori ai „elixirului nemuririi”. Cáci, în traditiile occidentale ale ordinelor religioase, exista
practica abstinentei fortate – inhibarea agresivá în sine a dorintei sexuale. Încercând în acest mod
de a supune energia sexualá, adeptii pur si simplu distrugeau bazele vitalitátii corpului. Existá doar
o singurá cale de a poseda cel mai puternic si nárávas aspect al puterii din om – energia lui sexualá,
care se manifestá prin pasiunea iubirii – cea mai de netrecut din dorintele umane, maximal de a o
dezvolta si apoi de a o transmuta. Nici inhibarea, nici favorizarea ei nu duc la nimic. Prima nu
permite puterii de a se dezvolta, a doua – o împrástie fárá rost. Si în primul, si în al doilea caz,
omul rámâne în pierdere, deoarece îsi iroseste posibilitatea de a acumula energia liberá si a o aplica
constient.
- Transmutarea fortei sexuale lama o efectueazá
prin intermediul celei de a sasea miscári rituale. Se
practicá doar atunci când în corp se simte prezenta dorintei
sexuale, care semnalizeazá despre prezenta unei cantitáti
suficiente de energie liberá. Cea de-a sasea miscare ritualá
constá în urmátoarele: stând drept în picioare faceti o
inspiratie adâncá, contractati sfincterul anal, sfincterul
vezicii urinare, încordati muschii bazinului si pártii de jos
a peretelui abdomenului, iar apoi rapid vá înclinati,
pagina 23 din 33
rezemati mâinile în solduri si intensiv expirati prin gurá producând sunetul „Ha-a-a-a-ah-h-h”,
stáruiti-vá sá eliminati din plámâni tot aerul, inclusiv si pe cel asa numit restant, dupá aceasta
trageti cât mai tare abdomenul din contul ridicárii încordate în sus a diafragmei si relaxárii peretelui
din fatá al abdomenului si vá îndreptati. Bárbia pe parcursul acestei miscári trebuie sá fie lipitá de
gropita suprasternalá, palmele se aflá pe talie. Mentinând pozitia cu abdomenul tras în interior cât
mai mult timp posibil – atâta timp pe cât vá permite retinerea respiratiei, relaxati diafragma, ridicati
capul si inspirati adânc foarte calm (Des. P¡ - 6). Restabilind respiratia, repetati. De obicei, pentru
a redirectiona energia liberá si a „dizolva” dorinta sexualá apárutá, sunt de ajuns trei repetári. De
dorit sá nu efectuati mai mult de nouá repetári ale celei de-a sasea miscári rituale într-o singurá
datá.
- Ca antrenament, cea de-a sasea miscare ritualá se face o datá pe zi într-o singurá rundá cu
nu mai mult de nouá repetári. Însusirea se face treptat, începând cu trei repetári si adáugând
sáptámânal câte douá. „Implementarea” practicá a acestui exercitiu este posibilá oriunde si oricând
cu conditia ca stomacul si intestinnul sá nu fie prea plin si, de asemenea, ca sá fie prezent semnalul
corporal al dorintei sexuale ivite. Mai mult ca atât, cel care a însusit miscarea a sasea ritualá,
efectueazá calm cu usurintá o expiratie pe deplin completá fárá a se apleca si fárá a atrage atentia.
Iatá de ce practicarea transformárii energiei sexuale în fortá vitalá este valabilá oriunde si oricând,
în orice moment, când se atestá aparitia în corp a dorintei sexuale.
- Existá doar o singurá diferentá între un om obisnuit sánátos, puternic, inteligent si un
supraom, care detine puterea magicá si capacitatea de a utiliza dupá propria dorintá calitátile
speciale ale constientizárii, ce-i deschide calea în perceperea lumilor paralele. Ea constá în
atitudinea complet opusá fatá de propria energie liberá. Un om obisnuit o lasá în vârtejurile de jos
în forma energiei sexuale, care îsi cautá iesirea în sexul de dragul plácerii, prin aceasta irosindu-se
permanent. Astfel, cât de înalt ar fi potentialul energetic al unui om obisnuit, el este determinat în
general deputerea caracteristicii animalice, incapabile de a schimba calitativ caracterul aparentelor
fiintei umane. Pentru a ridica constientizarea la un nivel mai înalt si de a dezvolta trásáturile pur
umane prezente în ea, e necesar de a stoca mult mai multá energie decât poate încorpora în sine un
complex compus din cele douá vârtejuri de jos. A o face e posibil doar printr-o singurá metodá –
ridicând energia liberá din centrii de jos în sus si eliberând astfel pe cele mai de jos pentru
acumularea unei noi „portii”. Ridicând fortele, caracteristicile ei se schimbá, ea devine mai finá
datoritá schimbárii caracteristicilor frecventelor. Frecventele caracteristice fortei libere pompate
din ea si prezente în vârtejul al doilea, se máresc. Datoritá acesteia „portia” de energie ce se ridicá
ca si cum se comprimá si „pomparea” energiei în sus deschide în fata fiintei omenesti perspective
de perfectionare într-adevár de neimaginat.
- Deseori, povestind despre izvorul tineretii, mi-l amintesc pe dl Leon, care a plecat într-o
inadmisibil de îndepártatá si riscantá cálátorie si s-a întors cu nimic. Asa si nu a gásit izvorul
tineretii nici în Himalaia, nici în Tibet, nici în China, nici în alte regiuni exotice. Însá putea sá îl
gáseascá fárá a iesi din Paris. Si cum deja ne e cunoscut (asa e?) izvorul nesecat al tineretii noastre
este în permanentá cu noi. Si sunt necesare doar oarecare cunostinte si o anumitá discipliná pentru
a ne înváta cum sá-l utilizám

.
- Totodatá e necesar sá tinem minte urmátorul lucru: pentru ca izvorul tinere(ii sà devinà
un aspect veridic al fiin(ei noastre, este absolut necesar de a ob(ine în corp apari(ia unei
dorin(e sexuale active yi puternice. Încercarea de a transmuta energia liberà, care e pu(inà
sau nu e deloc, duce la inevitabila autodistrugere. De aceea unei persoane care nu sesizeazà o
necesitatea acutà în satisfacerea sexualà practicarea celei de-a yasea miycàri rituale îi este
strict interzisà. Mai întâi de toate, trebuie sá obtineti o restabilire a unui înalt potential sexual prin
intermediul celor cinci miscári rituale si doar dupá aceasta sá treceti la transformarea în fiinte
supraomenesti.

O descriere destul de generalà, însà care ne oferà o anumità percepere despre esen(a proceselor ce au loc. E
necesar sà adàugàm, nu e vorba despre procese lineare, toate transformàrile, inclusiv yi ridicarea vibra(iilor, au
loc în ordin exponen(ial sau prin interdependen(e graduale. Din aceastà cauza „volumul” energetic sumar al
celor cinci vârtejuri superioare e cu mult, practic la infinit, mai mare decât a celor douà de jos.
Dar mai existá încá un moment, care explicá de ce nu sunt asa de multi supraoameni. De ar
fi fost totul atât de simplu, atunci ei ar fi trebuit sá misune în jur pe aceastá planetá, nestiind
unde sá aplice fortele lor dezlántuite. Nu observám însá asa ceva. Care e cauza? Explicatia
constá în faptul cá a atinge un stadiu nou prin intermediul transmutrii energiei sexuale e
posibil doar în cazul când interesul pentru sex estecomplet epuizat. Aici, nici într-un caz,
nu trebuie sá gresiti, amágindu-vá sau supraestimând starea proprie. Doar acel, care într-
adevàr a epuizat pentru sine sexul ca aspect al cunoayterii existen(ei umane, poate sà
efectueze cu succes trecerea într-un nou stadiu al conytientizàrii. Însá acela, pentru care
relatiile sexuale încá mai prezintá un anumit interes ca sursá a plácerii sau ca un aspect
neexplorat pâná la sfârsit al pártii animalice a vietii omenesti, nici într-un caz nu are voie sá
utilizeze careva practici de transmutare. Autoamágirea aici este mortalá, deoarece inevitabil
va duce la aceea cá energia liberá redirectionatá nu va fi asimilatá de vârtejurile de mai sus
si, în loc de a dezvolta armonios fiinta omeneascá, doar va acutiza lupta sa interná si
conflictele interne, care mai devreme sau mai târziu vor distruge inevitabil psihicul
individului din interior, impunându-l sá piará din cauza bolilor fizice incurabile sau
distrugând trásáturile umane ale constiintei lui cu ajutorul tulburárilor psihice si aruncându-l
în vâltoarea infernalá ale propriilor pasiuni animalice. Aici e foarte importantá maxima
puritate cristaliná interná si maxima sinceritate cu sine însusi. Acel care doreste sá treacá
limita, trebuie sá cunoascá spre ce se îndreaptá. Si trebuie sá stie cá niciodatá nu va putea sá
se întoarcá de acolo înapoi.
- De acea vreau, încá o datá, sá vá avertizez: de însusirea celei de-a sasea miscári rituale se
poate apuca acel care simte cá a epuizat complet pentru sine tot ceea ce poate oferi sexul si,
prin urmarre, nu mai are nevoie de el. Nici într-o formá: aparentá, táinuitá sau mediatá de
alte manifestári psihologice.
- Pentru marea majoritate a oamenilor normali, refuzarea, în mod natural, a activitatátii
sexualá, este pur si simplu inadmisibilá. Din aceastá cauzá, foarte, foarte putini pot practica cea de-
a sasea miscare ritualá. Uneori, în unele situatii, practicarea primelor cinci miscári schimbá, cu
timpul, ordinea prioritátilor, si, posibil, unii vor putea trece acel hotar în dezvoltarea propriei
constiinte, dupá care se aflá libera alegere. Dacá aceasta se întâmplá, urmátorul pas va fi luarea
deciziei de a schimba propria viatá. Hotárârea se ia o singurá datá. Pentru totdeauna. Nici o ezitare,
nici o privire înapoi

.
Capitolul trei
Pentru a lungi viaa scurteaz raia
- Benjamin Franklin
Pe parcursul a zece sáptámâni Sir Henry a încetat sá mai frecventeze consecutiv toate
lectiile si venea doar atunci când apárea vreo întrebare care cerea explicatii din partea lui. Una din
întrebári a fost cea despre alimentatie. În una din zile am invitat colonelul sá viná si sá ne ilumineze
privind tot ce e permis de mâncat, ce nu e de dorit, ce e interzis, în ce cantitáti si în care perioadá a
zile e mai bine sá ne alimentám s.a.m.d.
- În mánástire nu existau probleme legate de alegerea produselor alimentare, - începuse
colonelul. – Însási orânduirea vietii din mánástire garanta cá fiecare din locatarii ei sá se
alimenteze în mod optimal. Fiecare lama face o parte din lucrul comun. Împreuná produc totul ce e
necesar pentru viatá. Utilizeazá, în másura posibilitátilor, tehnologii cât mai primitive. Chiar si
pámântul este afânat manual. Lama ar fi putut utiliza sapa sau plugul, dar ei considerá cá contactul
direct cu pámântul este mult mai important decât înalta eficientá a muncii.
- Lama sunt preponderent vegetarieni. Dar nu de tot. Utilizeazá în alimentatie lapte si
produse lactate si, din când în când, si ouá în cantitáti reduse. Însá carnea mamiferelor, pásárilor si
cea de peste ei nu mánâncá.

Exact ca în poveste – de te întorci, pieri. Doar acel care este capabil sà facà un astfel de pas, poate sà mizeze cà
va deveni maestru – veritabilul posesor al puterii, în fa(a càreia e deschisà orice cale, yi voin(a càruia nu
cunoayte înfrângeri. Fiecare pas al acestei persoane duce, inevitabil yi permanent, spre succes, indiferent ce ar
face sau ce scopuri yi-ar propune. Dar oricare, chiar yi cea mai micà abatere sau un singur gând la o privire
înapoi, chiar yi o micà dorin(à de a se întoarce pentru a privi înapoi, îl poate distruge pentru totdeauna.
pagina 25 din 33
- Lama nu fac exces în alimentatie – pur si simplu nu au posibilitatea de a alege. Produsele
întrebuintate de ei sunt întotdeauna naturale si integrale, dar la o mâncare lama consumà doar un
tip de produse. Este foarte important. Niciodatá la o trapezá lama nu amestecá produsele care sunt
din diverse categorii. Dacá dimineata mánâncá terci din orz, atunci dejunul sáu se va limita doar la
acel terci. Dacá sunt bobi de munte – atunci doar bobi, dacá fructe – atunci doar fructe, legume
crude – atunci doar legume crude, legume fierte – atunci doar legume fierte, lipii din fáiná de orz,
atunci doar lipii din fáiná de orz fácute pe apá.
- De la sine înteles, sunt departe de a vá propune sá vá limitati astfel propria ratie. Chiar nici
nu insist ca sá excludeti din ea carnea si pestele. Dar vá sugerez sá nu amestecati la luarea unei
mese produsele ce sunt din diverse categorii. Ca exemplu, vá propun sá folositi în mâncare
carbohidratii, legumele, fructele separat de carne de vitá, de pasáre si peste. Dacá doriti, puteti
combina câteva tipuri de carne. Utilizarea untului, ouálor, cascavalului cu carne nu vor aduce o
mare dauná, e admisibil si a bea un pic de ceai sau cafea, însá nu combinati, nici într-un caz, toate
acestea cu ceva dulce sau feculent – bomboane, budincá, prájituri.
- Uleiurile vegetale si untul se combiná cu orice tip de mâncare. Laptele se combiná cel mai
bine cu carbohidratii. Cafeaua sau ceaiul nu trebuie combinate cu produsele lactate, adaosul de
lapte sau friscá le transformá în otravá, însá adaosul unei cantitáti mici de zahár nu dáuneazá atât
de mult.
- Pe parcursul perioadei petrecute în mánástire am aflat lucruri interesante despre
întrebuintarea în mâncare a ouálor. Oul întreg este mâncat de un lama doar dupá ore lungi de
muncá fizicá grea. Dar nu mai mult de un ou pentru o singurá datá. Si le fierb moi. În schimb, din
când în când (în medie o datá pe zi), fiecare lama mánâncá un gálbenus de ou crud. Albusul îl fierb,
îl fárâmiteazá si îl dau la gáini. La început credeam cá lama irosesc un produs alimentar atât de
pretios, dar apoi mi-au explicat, cá dupá párerea lor, albusul de ou se asimileazá în corpul omenesc
doar atunci când tesutul muscular necesitá o alimentatie intensá. În gálbenusuri însá se contin
substante importante, care, într-o cantitate micá, trebuie sá pátrundá continuu în organism.
- O mare importantá lama acordá ceremoniei de luare a mesei. La ei nu se obisnuieste sá se
mánânce în grabá si sá se vorbeascá la masá. În timpul mesei ei sunt întotdeauna concentrati si
tácuti. Se considerá, cá mestecarea minutioasá a mâncárii are o importantá majorá în asimilarea ei.
De aceea, ei se conduc de principiul: „Mâncarea solidá – sá o beai, mâncarea lichidá – sá o
mesteci”. Îmi spuneau cá e necesará crearea unei obisnuinte de a mesteca orice mâncare pâná la
consistenta unei paste lichide omogene, care sá se prelingá, aproape de sine státátor, prin esofag în
stomac când este efectuatá miscarea de înghitire.
- Ca báutura este perceputá doar apa curatá, pe care o beau încet cu înghitituri mici. Orice
alt lichid, chiar si ceaiul verde si cu atât mai mult laptele, nu este considerat báuturá ci mâncare,
asupra cárora se rásfrâng aceleasi reguli de mestecare.
- Când am întrebat despre ceai sau cafea, mi s-a spus cá fiecare decide singur pentru sine, sá
le întrebuinteze sau nu, bazându-se pe reactiile propriului organism. Dacá reactia nu este chiar
plácutá, este necesar de a le exclude din ratie. Dar, în orice caz, a adáuga lapte sau friscá în ceai si
cafea e interzis. Învátátorii mei considerá cá utilizarea báuturilor tonifiante, precum ceaiul sau
cafeaua, uneori este justificatá, însá e important ca utilizatorul lor sá fie untor si sá poatá exact
depista si, ce este si mai important, evidentia, din întregul spectru al puterilor, acel tip de energie pe
care aceste produse o introduc în sistemul fin al organismului omenesc. Atunci existá posibilitatea
unei constiente repartitii a energiei si evitarea pierderii ei de sub control. Cu párere de ráu, în
majoritatea cazurilor, aceastá conditie nu este îndeplinitá, utilizatorul ceaiului si al cafelei nu are
nici o idee despre ce se întâmplá si cum sá distribuie optimal rezultatul. Iatá de ce, mai devreme
sau mai târziu, dependenta de cafea si de ceai forte se rásfrânge distructiv asupra functionárii
umane a constiintei si a corpului.
Capitolul patru
Un organism bolnvicios slbete mintea.
- Jean Jacques Rousseau
Colonelul Bradford se pregátea sá plece în Statele Unite si, înainte de plecare, ni s-a adresat
pentru ultima datá.
Státea în fata noastrá – zvelt, puternic si tânár. Când l-am întâlnit pentru prima datá dupá
întoarcerea din Tibet, a produs asupra mea impresia unui om perfect în toate privintele. Si nu în
zadar se zice cá perfectiunea nu are limite. Acum aráta si mai impresionant.
- Mai întâi de toate, - spuse Sir Henry, - as vrea sá cer scuze doamnelor care se aflá aici,
deoarece ceea ce intentionez sá spun se adreseazá în mare másurá domnilor. Nu are nici o legáturá
cu însemnátatea celor cinci miscári rituale, care sunt la fel de benefice atât pentru femei, cât si
pentru bárbati. Dar, deoarece eu fac parte din reprezentantii sexului masculin, din aceastá cauzá
existá unele momente specifice, care as dori sá le împártásesc în special bárbatilor.
- Mai întâi de toate, vorba e despre vocea bárbáteascá. Cu totii ati auzit nu odatá timbrul
înalt tremurátor al bátrânilor. Existá o legáturá directá între tonalitatea vocii si starea individului.
Ridicarea tonalitátii si aparitia tremurului în glas atestá, unilateral, distrugerea corpului slábit.
Permiteti-mi sá vá explic din ce cauzá.
- Între vârtejul al doilea – cel sexual – si cel de-al cincelea – al gâtului - existá o legáturá
directá. Desigur, toate vârtejurile sunt interconectate nemijlocit si sunt reprezentate unul prin altul,
însá conexiunea acestor douá este deosebitá. Din aceastá cauzá tremurul si ridicarea tonalitátii vocii
masculine este indicatorul direct al slábirii celui de-al doilea vârtej. Pentru a readuce în normá
caracteristicile dinamice ale vârtejului doi si cinci, este îndeajuns de a practica cele cinci miscári
rituale. Însá existá si posibilitatea accelerárii acestui proces. Tot de ce este nevoie pentru aceasta e
vointa. E necesar doar de a pronunta toate sunetele pe o tonalitate joasá, mai suculentá si pliná pe
cât e posibil. Pentru acei, a cáror voce deja a suferit schimbári considerabile din cauza vârstei,
aceasta poate deveni o veritabilá provocare. Iar rezultatele practicii merita ca ea sá fie acceptatá.
Constient, timbrul jos al vocii foarte curând va schimba caracterul curgerii proceselor vibratiilor,
legate de rotirea celui de-al cincelea vârtej. Vârtejul va deveni mai complet si va începe sá se
roteascá mai rapid. În consecintá, se vor schimba inevitabil si caracteristicile celui de-al doilea
vârtej. Lama utilizeazá acest principiu în lucrul cu mantrele. De fapt, relevant nu este atât
continutul mantrei cât structura vibratiilor ei. Iatá de ce nu e prea important ce veti alege ca sunete
de antrenament, este important principiul – faceti efortul de a obtine un rásunet jos si plin si o
rezonantá a vocii în cap si în cosul pieptului. Apropo, femeile, ale cáror voce cu vârsta devine mai
joasá si grosolaná, pot utiliza aceastá metodá, dar viceversa, pentru a întoarce vocii rásunetul înalt
tineresc si sonor.
- Mii de ani în urmá au fost descoperite caracteristicile vibratiilor perfecte ale mantrei
„OM”. Atât bárbatii, cât si femeile pot beneficia enorm în urma repetárii ei corecte. Bárbatii trebuie
sá le pronunte cu un timbru cât mai jos, iar femeile, cu unul cât mai înalt. De dorit, ca repetarea sá
fie fácutá de câteva ori în fiecare dimineatá. E foarte bine, dacá aveti posibilitatea de a repeta
„OM”, de asemenea, câteva ori ziua si seara
- Pentru a pronunta corect mantra „OM”, inspirati maximal profund si apoi expirati încet
scotând cu vibrare sunetul „O-O-O-O...”, la sfârsit el trece pe scurt timp în „U-U-U-U...”,
concomitent ridicându-se din cosul pieptului spre gât, iar apoi se transformá într-un lung „M-M-M-
M...”, vibratiile cáruia trec cât mai sus posibil în mijlocul capului. Se pot efectua multe unde lungi
ale sunetului „OM” doar dintr-o singurá expiratie. Acest exercitiu simplu armonizeazá
caracteristicile dinamice ale tuturor celor sapte vârtejuri principale. Si pe parcurs nu e necesar de a
ne lása pasionati nici de însusi procesul cântárii mantrei, nici de încárcátura ei semanticá, deoarece
însemnátatea principalá constá în caracteristicile vibratiilor mantrei si în ceea ce ea ne permite sá
facem cu glasul.
- Cu aceasta, probabil, se sfârseste tot ceea ce intentionam sá vá povestesc despre vârtejurile
eterice ale corpului uman si cele mai simple metode de a lucra cu ele. Ne-a rámas sá discutám doar
un singur aspect al practicii „Ochiul renasterii”, care însá are o însemnátate deosebitá.
pagina 27 din 33
- Imaginati-vá ca s-ar putea lua un bátrân ramolit, „extirpând” personalitatea lui din corpul
în degradare si sá îl „plantám” într-un corp tânár si sánátos, care are vârsta de, sá zicem, douázeci si
cinci de ani. Vá asigur cá, în noul corp, bátrânul va rámâne tot bátrân. Si dependenta de slábiciunea
lui va distruge foarte repede noul corp.
- Majoritatea oamenilor care îmbátrânesc, plângându-se de incomoditatea care le cauzeazá
bátrânetea, mint cu neruyinare, în primul rând lor însisi. Le place sá fie bátrâni si umili, le place
sá-si încurajeze slábiciunile personale, le place sá le fie milá de ei însisi. Si acel care, într-adevár,
vrea sá rámâná tânár, trebuie sá gáseascá curajul de a-si recunoaste acest fapt. Iar apoi sá refuze
definitiv atitudinea fatá de sine si comportamentul caracteristic bátrânetii. Nu a si-o imagina, ci a o
refuza categoric. Momentul-cheie în toate acestea este intentia. Atât timp cât reîntoarcerea tineretii
pentru voi este un vis irealizabil, o asa zisá poveste frumoasá din rândul visurilor dulci, sunteti
sortiti esecului. Imediat ce veti începe ayti cá totul este realizabil si veti putea sá vá formati în sine
o intentie de a obtine rezultatul, prima înghititurá din izvorul nesecat al tineretii va fi fácutá. În
continuare – actioneazá tehnica. V-am învátat cea mai simplá metodá de realizare a acestei intentii.
Cum se stie deja, cele mai efective chestii întotdeauna sunt foarte simple. Din aceastá cauzá, totul
ce se cere din partea voastrá – e practicarea continuá.
Inten(ia inflexibilà si practicarea insistentá fac minuni. Deoarece noi suntem, cu totii, fiinte
divine veridice, capabile de orice avânt.
"Capitolul pierdut"
Editia originalá din 1939 a cártii lui Peter Kelder „Ochiul renasterii” sfârseste cu finalul
capitolului patru. Cu toate acestea, dupá opt ani, în 1947, textul cártii a fost revázut si suplimentat
prin adáugarea capitolului cinci cu denumirea „Mantram – Magia Constiintei”, dar, din motive
necunoscute, nici o copie a publicatiei din 1947 nu s-a pástrat si doar în 1994 o carte a fost gásitá
printre hârtiile personale ale autorului.
În publicatia datá, pentru prima datá, sunt incluse toate schimbárile care au fost fácute în
publicatia din 1947, incluzând capitolul cinci, acel capitol, care, odatá descoperit, a fost numit
„Capitolul pierdut”.
Capitolul Cinci: Mantram – Magia Conytiin(ei
"Tot ce ia natere în cap,
se bazeaz pe Contiin
i e modelat tot de Contiin."
Päli Canon. 500-250 î. e. n.
Tipurile manipulàrilor corporale
Dându-si seama o datá despre existenta a unora sau a altor senzatii, ce însotesc trecerea prin
corp a fluxurilor de praná, omul învatá treptat sá le observe si sá-si gáseascá miscárile proprii,
individuale, si manipulárile, cu ajutorul cárora e posibil de a le directiona si a le fortifica. Anume
pe baza unor astfel de observári ale diferitor actiuni fizice si ale urmárilor lor bioenergetice au fost
elaborate multiple stiluri si scoli de exersári psihofizice, precum cele orientale, la fel si cele
occidentale. Pentru ca ele sá ia forma traditiilor stabilite yoghine, dao si ale altor tipuri de practici,
au fost necesare milenii. Însá datoritá stocárii cantitátii imense de informatie si a selectiei
minutioase a celor mai efective cái, ca urmare, s-au format tehnici care actioneazá impecabil si, în
urma unei utilizári corecte, duc la rezultatul exact planificat. Cu ele ne vom întâlni în cartea datá.
Acum însá sá cercetám procedeele cele mai elementare, ce ne permit sá „umplem” formele
exercitiilor cu senzatiile fluxurilor de praná. Toate manipulárile descrise mai jos trebuie îndeplinite
având coloana vertebrala strict în pozitie verticalá.
1. Înainte sá încercati de a efectua
manipulárile descrise mai jos, se recomandá de
a „fixa” aspectul corporal al atentiei pe punctul
asa numitului al „treilea ochi” – trikuta, care
este una din principalele adhare – „deschiderea
corpului fin”. Prin aceste deschideri este
efectuat schimbul de praná al omului cu mediul
înconjurátor. Pentru a fixa atentia pe trikutá,
amplasati buricele degetului mare al mânii
drepte în asa mod pe mijlocul fruntii, încât
degetele mânii cu palma deschisá spre fatá sá fie
îndreptate în jos. Apásând cu degetul fruntea,
faceti o rotatie pe un arc de o sutá optzeci de
grade schimbând pozitia palmei în directia indicatá de degete. Neatingând fruntea cu celelalte
degete, reveniti la pozitia initialá. Repetati de 3-9 ori (Des. 0-1)
2. Micarea rotativ încordat a umerilor înainte i înapoi. Pentru a atinge efectul maximal,
e de dorit sá efectuati, rapid si puternic, câteva cercuri într-o directie. Miscarea trebuie sá fie
încordatá, amplitudinea ei – maximá. Observati senzatiile care apar în regiunea crestetului capului,
fetei, cefei, gâtului, suprafetei spatelui, a pártii din fatá si din spate a soldurilor. Efectuând miscarea
datá cu umárul drept sau stâng consecutiv, puteti intensifica fluxurile pranei
în partea corespunzátoare acorpului. Pentru o mai mare eficacitate, miscárile
umerilor trebuie fácute sincronizându-le cu o inspiratie moale dar destul de
intensivá dupá o completá expiratie. Relaxati-vá si urmáriti atent senzatiile
care apar în corp.
3. Miri rotative cu ochii. Retinând respiratia relaxatá la o semi-
expiratie sau la o incompletá inspiratie, rotiti, cu insistentá, ochii dupá si
contra acelor de ceasornic, atingând la maxim periferia câmpului vizual.
Faceti trei-nouá cercuri în fiecare directie (Des. 0-2). Pe parcurs, urmáriti
senzatiile care apar în interiorul si pe suprafata capului, în partea de sus a
spinárii, în umeri, mâini si picioare.
[Cei bolnavi de glaucom sau cu predispozi(ia spre tensiunea intraocularà ridicatà, trebuie sá
manifeste o deosebitá atentie. Ar fi mai indicat de a lása încercarea acestei metode pâná atunci,
când cu ajutorul practicilor descrise în capitolele acestei cárti, boala va fi învinsá. Dând dovadá de
o váditá insistentá si încredere în sine, acele timpuri vor veni destul de repede. Pâná atunci, puteti
efectua celelalte metode descrise aici.]
Relaxati-vá si urmáriti senzatiile ce apar în corp.
4. Inspiraia întretiat. Lipiti vârful limbii de gingia de sus un pic mai sus de baza dintilor
din fatá. Aduceti ochii la mijloc si ridicati-i în sus, de parcá ati încerca sá vá uitati la mijlocul
fruntii proprii. Fixati atentia pe linia imaginará, ce trece de la rádácina nasului spre crestetul
capului. Expirati un pic de aer, inspirati si opriti respiratia, urmárind senzatiile. Inspirati încá un pic
si iar opriti-vá. Repetati pâná când plámânii se vor umple la maximum. Încet expirati si relaxati-vá,
urmárind senzatiile.
[Cei bolnavi de hipertensiune yi boli ale inimii trebuie sá fie extrem de atenti cu aceastá
metodá]
5. Blocarea limbii. Pozitia ochilor si atentia fixatá exact ca în metoda precedentá. Respiratia
liberá. Deplasati încet vârful limbii pe cerul gurii de la dintii din fatá pâná la cerul gurii moale cât
mai adânc spre gâtlej si înapoi. Urmáriti, pe parcurs, senzatiile din interiorul capului si ale pártii
superioare a corpului. Aceastá metodá este una din cele mai eficace. Si e absolut inofensivá.
Toate aceste metode sunt foarte simple si se calificá în categoria celor neconditionat active.
Dacá dupá numeroase încercári rezultatul dorit nu este atins, nu disperati. Cauza poate fi
impuritatea excesivá a canalelor corpului energetic, în urma cáreia fluxurile de praná sunt foarte
slabe si nu sunt percepute de organele de simt. Dar ele existá, în caz contrar corpul nu ar putea sá
tráiascá. În aceastá situatie, urmeazá sá începeti practicarea sistematizatá conform metodelor
0-2
pagina 29 din 33
descrise în aceastá carte, din când în când revenind la încercárile de a înváta sesizarea fluxurilor de
praná cu ajutorul unuia sau al mai multor metode propuse mai sus. Ajungând la un anumit nivel de
curátenie al corpului fin, succesul va sosi neapárat.
În afará de aceste metode descrise mai sus, existá o multime de alte miscári simple si
manipulári, ce permit sesizarea fluxurilor de praná si a învátá cum acestea sá fie utilizate.
La moment însá memorizati urmátoarele:
Eficacitatea unui exerci(iu „plin”, adicà a acelui pe parcursul efectuàrii càruia omul
simte fluxurile de pranà, este cel pu(in cu un nivel mai înalt decât un exerci(iu „gol” – a
formei goalei ce corespunde miscárii „sportive” a corpului, lipsite de continutul psiho-energetic.
O abordare corectá a însusirii si a efectuárii formei clasice a oricárui exercitiu oriental, mai
devreme sau mai târziu, întotdeauna inevitabil, duce la descoperirea, de cátre practician, a sensului
sáu veridic si a naturii sale energetice, transformându-se dintr-un procedeu de antrenament fizic
într-un mijloc de dirijare a constiintei. La acest nivel, potentialul de támáduire al metodelor
traditionale ale antrenamentului psihofizic este, într-adevár, fantastic.
Acel care a învátat sá redistribuie conform propriei vointe prana în sistemul corpului fin,
primeste în mâinile sale cea mai puternicá armá de luptá cu bolile, deoarece îmbogátirea
intentionatá cu praná a locurilor bolnave si generalele „exersári cu praná” ale organismului sunt în
stare sá facá minuni chiar si (pare) în cele mai disperate cazuri.
____________________________________
Din când în când, noi primeam mesaje scurte, dar interesante de la colonelul Bradford.
Fácea lectii în grup, ici si colo prin întreaga lume, si nu se retinea mult timp nicáieri. Odatá am
primit o scrisoare destul de lungá. Continea informatie nouá si ne era adresatá nouá.
Titlul scrisorii „Mantram – Magia Constiintei” ne-a stârnit o oarecare curiozitate, deoarece
cuvântul Mantram era necunoscut multor din noi, cu toate cá unii îsi aminteau cá au vázut deja
acest cuvânt prin presá. Scrisoarea colonelului relata:
„Este o deosebire între cuvinteleMantra si Mantram. Ambele sunt luate din sanscritá de la
cuvântul ce înseamná Instrumentul Gândului. Deosebirea este doar cá Mantram semnificá
instrumentul gândului, iar Mantra este fárá sunet.
Totul constá în faptul, constientizati aceasta sau nu, cá vá creati si vá formati viata voastrá
prin gândurile voastre. Toate lucrurile, care devin parte a realitátii voastre fizice, la început sunt
create în constiinta voastrá, Din, asa numita, materie primará: gând. Si utilizând puterea acestuia, a
Instrumentului Gândului, puteti utiliza Mantram, formându-vá viata asa cum doriti sá o vedeti.
“Acum, pentru a utiliza Mantram în propriul beneficiu, trebuie sá vá întelegeti, mai întâi,
natura constiintei si mecanizvele ei functionale. În zilele noastre notiunea de Subcontiin este
utilizatá foarte des, dar rareori se stie ce înseamná aceasta. În loc de subconstient, lama
întrebuinteazá cuvântul care s-ar traduceSupra-contiin – constiintá de un ordin mai înalt. Lucrul
supraconstiintei constá în a prelua gândul (sau formatiunea gândului), care reprezintá energia
primará, si a-i da formá fizicá în lumea materialá.
Despre aceasta putem scrie o multime de cárti, dar acum trebuie sá tineti minte un lucru
important:
Supraconstiinta voastrá este o slugá care arde de nerábdare sá vá îndeplineascá oriceordin
în forma unui gând. Atunci când creati o idee, dati deja un ordin. Sluga voastrá o îndeplineste prin
materializarea ei în lumea fizicá, acolo unde gândurile devin obiecte si evenimente ale vietii
voastre. Realitatea fizicá este oglinda gândurilor voastre. Schimbati-vá gândurile si veti putea
schimba imaginea din oglindá. Cu alte cuvinte, vá veti schimba viata.
Acest lucru, foarte simplu pentru multi oameni, devine o adeváratá piatra de încercare.
Ei ne relateazá cazurile nefaste sau chiar tragice din viata lor si refuzá sá creadá cá ei însisi
au putut sá le creeze prin propriile gânduri. Dar, dacá ei ar urmári cu atentie sirul propriilor
gândurilor, ar vedea cá gândurile negative înfruntá pe cele pozitive. Într-un anumit moment vá veti
spune „Vreau sá fiu fericit!”, dar în urmátorul moment veti aduce mii de cauze de a fi nefericit:
munca pliná de stres, timpul urât de afará, chinurile cu facturile, obezitatea, vecinii gálágiosi,
întârzierea la o întâlnire, si asa mai departe. Deci, atunci când vá puneti directiva de a fi fericit,
gândurile voastre lucreazá extra-program la crearea situatiei exact inverse.
Iar Mantram este acea metodá, pe care o puteti utiliza pentru consolidarea gândurilor
voastre si ridicarea lor la nivelul celor mai înalte si benefice dorinte. Pentru a începe utilizarea
acestui instrument puternic, trebuie sá clarificati mai întâi ce trebuie sá „vá livreze viata”. Iatá un
exercitiu foarte simplu care vá va ajuta sá o faceti. Vá va lua doar câteva minute, asa cá, vá
recomand sá-l repetati lunar. Asezati-vá si alcátuiti o listá a lucrurilor pe care le visati/doriti.
În listá nu trebuie sá fie lucruri carear fi trebuit sá le doriti. Enumerati visurile/dorintele
voastre, incluzând totul ce vá vine în minte în acest moment.
Acum verificati cu atentie lista si întrebati-vá CE poate sá vá ofere realizarea visurilor
(dorintelor) voastre enumerate. Exact ACEASTA si trebuie sá fie scopul vostru. Scrieti aceste
realizári sau înfáptuiri tot aici, în listá.
De exemplu, dacá ati scris, „Vreau un serviciu bun”, semnificá probabil, cá doriti într-
adevár tot ceea ce poate oferi un serviciu bun. Poate doriti sá primiti satisfactia creativá, punând
aptitudinile si talentul vostru în serviciul societátii. Poate ati dori sá lucrati într-o atmosferá caldá si
prietenoasá.
Ceea ce doriti sá primiti, trebuie sá fie exprimat în emotii. Emotiile sunt fructele dulci si
amare ale tráirilor vietii. Ele si sunt recompensa pe care noi ne stráduim sá o primim în aceastá
viatá. Atunci când veti párási aceastá lume, veti lása toate bunurile materiale, însá emotiile voastre
vá vor însoti permanent. Asa deci alegeti cu atentie ce ati dori sá aveti ca tovarás permanent de
drum.
Acum revedeti lista voastrá de dorinte si realizári. Cititi totul, de sus în jos, si cât timp faceti
aceasta, cáutati douá-trei cuvinte sau fraze care ar uni toate astea. La început ar párea imposibil.
Dar cum numai veti cerceta mai atent, veti vedea grupuri de dorinte si realizári care, la prima
vedere, nu se aseamáná, dar sunt toate îndreptate spre un scop comun. Divizati dorintele voastre în
douá, trei grupuri de acest fel si gásiti cuvântul sau fraza care include în sine totul. De exemplu,
dacá doriti o casá mai buná, o masiná scumpá si haine noi, scopul comun din toate acestea reiese
de a fi Bunstarea si Belugul.
Acum ar trebui sá aveti o imagine clará a dorintelor voastre fundamentale, asa cá adunati-le
toate împreuná si formulati-le într-o listá succintá. Ea trebuie sá fie scurtá, precizá si sá aibá un
caracter pozitiv. De exemplu, „Eu doresc Fericire, Putere si Prosperitate, imediat!” Si veti primi.
Când lista este pronuntatá cu voce, ea se transformá în Mantram, sau explicând mai clar, în
instrumentul, care îl puteti utiliza pentru a pune Supraconstiinta în actiune.
A dori Putere este o dorintá buná, aceasta poate sá vá aducá sánátate, rezistentá si energie
corpului vostru fizic. Iar, la nivel mental, aceasta vá va oferi puteri pentru a deveni maestrul
propriei vieti. Ordinul vostru „imediat” comunicá Supraconstiintei când doriti ca aceasta sá se
întâmple: ACUM. Ea dá ordin Supraconstiintei de a actiona imediat, implementând dorintele
voastre în viatá.
Acum aveti Mantram si îl puteti utiliza fárá mari dificultáti. Simtiti puterea propriei voci si
vorbiti astfel, de parcá ordonati unu spirit magic sá îndeplineascá tot ceea ce doriti. Trebuie doar sá
pronuntati în glas Mantram, cu ferma convingere cá totul se va îndeplini. Doar atât!
pagina 31 din 33
Pronuntati Mantram-ul vostru înainte de somn, noaptea si dimineata când vá treziti.
Stráduiti-vá ca repetarea Mantram-ului, la intervale egale de timp pe parcursul întregii zile, sà
devinà o obiynuin(à. Puterea Mantram-ului se máreste dacá îl veti pronunta cu convingere fermá
în fata oglinzii, privind în imaginea propriilor ochi. Pe parcursul întregii zile, urmàri(i atent ce
vorbi(i yi ce gândi(i. Fiti perseverenti, nu admiteti gânduri negative sau cuvinte care pot intra în
conflict cu ordinile date Supraconstiintei. Aceste gânduri pot neutraliza puterea pozitivá a
Mantram-ului. Atunci când le observati, opriti-vá, inspirati adânc si revocati gândurile si cuvintele
negative, din nou pronuntând Mantram-ul cu ferma convingere. Desigur, puteti sá fiti în prezenta
altor oameni si nu puteti, pe neasteptate, sá ziceti „Eu doresc Fericire, Putere si Prosperitate,
imediat!” În acest caz, v-as recomanda sá folositi Mantra. Trebuie doar sá repetati Mantra în gând,
creând imaginile cuvintelor în constiinta proprie. Mantra care nu e alimentatá de puterea vocii nu e
atât de efectivá ca un Mantram pronuntat, dar, cel putin, tot va aduce un rezultat bun. Indiferent de
faptul dacá folositi Mantram sau Mantra, important e sá memorizati urmátorul lucru: atunci când
ordonati Supraconstiintei voastre, trebuie sá vá concentratii doar pe rezultatul final. Niciodatá nu
încercati sá dictati Supraconstiintei modul în care trebuie sá-si înfáptuiascá minunile sale.
Supraconstiinta este mult mai desteaptá si ingenioasá decât vá puteti imagina. Dacá a început ceva,
nu va ceda niciodatá si nu va abandona ce a început, deoarece cunoaste cá existá zeci de mii de cái
de a atinge rezultatul dorit. Dacá, prin gândurile proprii si prin ideile preconcepute, veti încerca sá
indicati Supraconstiintei cum sá-si efectueze lucrul, doar îi veti limita posibilitátile si veti înnoda
puterea Magiei care ar putea fi în completá în desfásurare. Supraconstiinta noastrá reprezintá un
lucru minunat: ea obtine o mare satisfactie, lucrând la realizarea tuturor dorintelor noastre.
Visurile, dorintele – sunt o putere foarte mare si atunci când le folositi pentru a pune
Supraconstiinta în actiune, ea va fremáta de plácere, implementând visurile voastre cordiale în
modul cel mai neasteptat.
Încá un lucru pe care trebuie sá îl stiti – zona Supracontiinei nu analizeazà gândurile
voastre pânà a începe implementarea lor. Ea nu face diferentá între durere si plácere, îndurerare
sau succes, tristete sau bucurie. Mai exact, Supraconstiinta nu are sentimente sau emotii plácute sau
neplácute. Scopul ei este de a transforma gândurile sau programarea mentalá în materie. Toate
gândurile si stárile emotive, bune si rele. Supraconstiinta nu ar fi putut sá îsi exercite functia dacá
mai întâi de toate ar fi trebuit sá analizeze gândurile voastre, si cele bune, si cele rele, vesele sau
triste, veritabile sau inutile.
Vá dezválui deci un secret uimitor, care poate permite fiecáruia sá obtiná tot ce viseazá:
Schimba(i gândurile voastre (programarea voastrà mentalà), yi và ve(i schimba via(a. Dacá vá
gânditi la ceva minunat, la ceva ce vá provocá emotii pozitive, Supraconstiinta voastrá va inunda
viata cu toate aceste lucruri, în locul tuturor lucrurilor si evenimentelor neplácute din viata voastrá.
Supraconstiinta este un lucru neobisnuit, dar ea nu poate folosi gândurile care nu sunt
alimentate cu vizualizári. Prin urmare, pentru eficacitate, Mantram-ul vostru trebuie sá sune pentru
vouá însivá cu un sens plin de însemnátate. Ca sá fiti convinsi, cá este asa, trebuie sá tineti cont de
douá lucruri:
Prima: este important ca Mantramul vostru sá vá urmeze în miscárile evolutive. Atunci
când simtiti cá, în rezultatul cresterii personale, scopurile voastre s-au schimbat, introduceti
schimbárile necesare si în Mantram-ul vostru, care le va oglindi.
Doi: Mantram-ul vostru trebuie spus în limba pe care o posedati la perfectie (sau în limba
materná). Aduc acest exemplu, deoarece unii învátátori orientali ráspândesc Mantrame care sunt
bune pentru oamenii orientali sau pentru cei care vorbesc limbile orientale. Însá aceste Mantrame
sunt inutile pentru oamenii care nu înteleg aceste limbi. Chiar dacá vi se explicá sensul acestor
cuvinte, ele sunt doar o aberatie pentruSupracontiina voastrá si, ca rezultat, scopul nu va fi atins.
Cu toate acestea existá o exceptie. Un cuvânt deosebit, venit din orient, are un efect magic
asupra Supraconstiintei si, totodatá, asupra creerului si a sistemului nervos central. Cuvântul OM.
Ceea ce îl face deosebit nu e cuvântul în sensul sunetului, si nici ceea ce înseamná. Pretiozitatea
este în vibratia tonalitátii. Toti acei care vor folosi OM în contextul vibratiei, vor beneficia
indiferent de limba pe care o vorbesc. Succesul va depinde doar de gradul de pregátire a persoanei
pentru a primi vibratii de o astfel de putere si înáltime. Utilizarea lui OM, o voi numi al yaptelea
ritual, poate duce persoanele, pregátite pentru aceasta, sá obtiná rezultate exceptionale. Cu o
intonatie corectá, frecventa vibratiei are un puternic efect stimulator asupra glandei pineale –
epifizei, care este conectatá cu cel de-al saptelea centru superior (Sahasrara). Iar, dacá viata voastrá
personalá nu este concentratá asupra planului superior, nu trebuie sá începeti stimularea Epifizei.
Exact ca si seminta care nu poate creste pe un teren arid, astfel si vibratiile de un nivel
superior nu pot sá se dezvolte într-o constiintá care nu este pregátitá pentru a le primi. Nu încercati
sá practicati al saptelea ritual pâná când primele cinci nu au sistematizat componentele fizice si
mintale. Vibratiile voastre trebuie sá fie destul de înalte, în sensul cá deja nu mai întrebuintati
droguri, alcool si tutun. Pregátindu-vá de al saptelea ritual, tineti cont de dietá. Ea nu trebuie sá
continá grásimi si substante care contin zahár, deoarece zahárul este várul alcoolului. Amidonul tot
e dáunátor dacá nu este mestecat minutios. Dacá amidonul a trecut, cu bine, prima parte a
procesului digestiv în cavitatea bucalá, atunci în cantitáti mici nu este dáunátor. Îndeosebi de
importantá este márirea cantitátii de apá pe care o folositi. O persoaná de talie medie trebuie sá bea
3 litri de apá purá. Dacá sunteti de talie mai micá sau mai mare, beati corespunzátor mai putin sau
mai mult. Nu începeti sá beti imediat toatá aceastá cantitate. Máriti cantitatea apei utilizate treptat
timp de 60 zile. Apa nu doar cá va ajuta sá curete organismul vostru de impuritáti, ea este de
asemenea si un conductor perfect al electricitátii si al vibratiilor sonore. Utilizati cantitatea maximá
de apá timp de minim o luná, si doar dupá aceasta vá puteti permite sá începeti al saptelea ritual,
asteptând rezultate bune. Pentru practicarea ritualului stati pe podea sau asezati-vá într-un fotoliu
comfortabil. Relaxati-vá total, dar nu vá gârboviti. Îndreptati si tineti sus bárbia voastrá, astfel încât
coardele vocale sá nu fie incomodate de nimic. Ati putea chiar si sá vá culcati pe spate pe un pat
rigid sau pe podea, dacá doriti, însá nu puneti nimic sub cap. Altfel, capul va veni în fatá si va
strânge coardele vocale.
Sunetul OM se pronuntá exact ca în cuvântul POM. Pentru a obtine intonatia corectá la
pronuntarea acestui sunet magic, începeti cu o inspiratie adâncá, dar nu umpleti plámânii pâná la
limitá. Apoi cu o voce pliná scoateti sunetul O-O-O... Maxilarul vostru sá fie deschis pe jumátate.
Buzele sá fie rotunjite, limba trasá si sá se afle în partea de jos a gurii, dar un pic ridicatá la
rádáciná. Mentineti sunetul O-O-O timp de 5 secunde. Apoi, continuând sunetul, închideti si
relaxati maxilarul si buzele, relaxati limba, aducând-o în pozitie platá, concomitent formând
sunetul M-M-M... si mentineti-l pentru 10 secunde. La sunetul O-O-O, sá simtiti rezonanta în piept,
iar la sunetul M-M-M, rezonanta sunetului trebuie simtitá în nas. Dacá totul este fácut corect, douá
sunete formeazá o consonantá într-un sunet pozitiv O-O-O-M-M-M-M...... Când terminati, relaxati-
vá, faceti 1-2 inspiratii profunde, înainte de a începe iar. Repetarea exercitiului trei-patru ori
consecutiv este deajuns. Nu exagerati, dacá simtiti o usoará ametealá sau o slábiciune, opriti-vá.
Dupá un interval de o orá repetati încá de câteva ori. La început sá nu repetati ritualul mai mult de
10 ori pe zi, chiar dacá nu simtiti slábiciune sau ametealá. Stimularea intensá a epifizei nu este
recomandatá începátorilor. Va fi mai bine dacá nu veti pronunta Mantram pe parcursul celui de al
saptelea riual. Ritualul trebuie îndeplinit atunci când constiinta este linistitá si liberá de gânduri. Cu
toate acestea puteti combina cu succes ritualul cu Mantra: atunci când pronuntati O-O-O... pe
parcursul a 5 secunde mentineti constiinta voastrá în liniste si pace, apoi când treceti la sunetul M-
M-M... pe parcursul a 10 secunde repetati mantra voastrá în gând de câteva ori. Mantra trebuie
pregátitá din timp si poate fi identicá cu Mantram-ul vostru. Mantra se pronuntá în gând, sub formá
de ordin, cerând executarea scopurilor voastre principale. Verificati ca mantra sa nu continá
gânduri negative si cuvinte care ar putea anula puterea pozitivá a mantrei voastre.
Este un ritual foarte puternic prevázut pentru adulti. Persoanelor mai tinere de 21 ani nu li
pagina 33 din 33
se recomandá de a practica cel de-al saprelea ritual. Aceastá practicá îsi manifestá cel mai puternic
efectul asupra persoanele care au atins vârsta când întelepciunea începe sá se maturizeze în inimá.
În general, la persoanele vârstnice progresul ridicárii vibratiilor se manifestá mult mai
puternic decât la tineri. Acest rezultat se explicá prin faptul cá ei nu sunt distrasi de iluziile lumii
materiale, unde satisfactiile zboará atât de rapid, ca si frunzele uscate purtate de vânt. Ei stiu cá
darurile adevárate ale vietii se aflá nu în exterior,ci în lumea din interiorul nostru.
Înteleptii antichitátii – Oamenii Luminii/ Iluminatii (probabil e vorba despre o civilizatie
anticá) - foloseau al saptelea ritual pentru ridicarea vibratiilor constiintei si ale corpului fizic. De
asemenea, aceastá tehnicá era folositá de ei în cálátoriile prin alte lumi. Efectuând la fel, veti merge
înainte pentru obtinerea tineretei constiintei, tineretei corpului însotiti de darul întelepciunii. În
încheiere, vá invit sá ráspundeti chemárii si sá începeti totul imediat. Chiar dacá ati obtinut un
progres enorm si ati realizat multe, nimic nu se compará cu ce vá asteaptá, atunci când veti începe
cálátoria în interiorul vostru (autocunoasterea). Începând aceasta càlàtorie yi vàzând toate acele
lucruri minunate, care se aflà doar la distan(a unei mâni întinse, nimic nu và va face sà và
întoarce(i înapoi.
Cu plàcere,
Colonelul Bradford