Anul III, nr.

31 august 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins:

Copilul în mijlocul ispitelor

Valorile educaþiei s-au îndepãrtat mult de valorile creºtine. Ce putem face pentru a-i înarma pe copii în faþa ideilor pe care le impune societatea? (pag. 10)

„Nu existã gimnasticã mai bunã decât metaniile“
Rugãciunea trupului, necunoscutã multora dintre noi, are efecte surprinzãtoare. (pag. 8)

Brâncovenii, o familie de mucenici
Familia martirã a Brâncovenilor ocroteºte de veacuri Þara Fãgãraºului. (pag. 2)

“Dacã voi, ca ucenici, veniþi la duhovnici cu credinþã, credinþa voastrã va face din noi prooroci”
(pag. 5)
umanitãþi. Cât de actual este cuvântul Ce este actuala crizã mondialã? Este in-

Editorial de Pr. Iosif Ciolan

Criza mondialã sau provocarea Sfântului Apostol Petru, care spune în- tersectarea voinþei marelui orator al lumii tr-una din epistolele sale cã "diavolul urlã acesteia - diavolul - cu visele pe care acesta "Fetei Morgana" ca un leu cãutând pe cine sã apuce"! ni le-a inoculat. A urlat pânã acum arãtânÎn arta oratoriei existã o metodã numitã "captatio benevolensis" sau captarea atenþiei. Oratorul foloseºte aceastã metodã pentru a atrage atenþia auditoriului asupra sa, dar mai ales asupra mesajului pe care doreºte sã-l transmitã. Pentru a fi sigur cã cei care îl ascultã vor avea întreaga atenþie îndreptatã spre mesajul sãu, oratorul trebuie fie sã prezinte o idee care sã dea naºtere unui sentiment de speranþã, de bucurie, de exaltare, fie sã transmitã o idee care sã ºocheze, sã creeze un sentiment de fricã, de teamã, de panicã. În ultima vreme se încearcã impunerea unui sentiment de fricã, de teamã, de panicã. Este crizã mondialã. O crizã financiarã. O teribilã crizã economicã. Canalele de televiziune, în unanimitate rãspândesc aceastã idee. Întreaga mass-media bombardeazã conºtiinþa liniºtitã a întregii În una din melodiile hip-hop, care se adreseazã în special tinerilor, se dã ºi rãspuns de ce existã aceastã crizã financiarã. Ce ne spun hip-hoperii? Ne spun cã "E foame de bani, e foame de bani, bãieþi. Ce fel de bãieþi sunteþi?" Cu alte cuvinte, nu este lipsã de bani, ci existã o avidã foame de bani. Iar dacã nu ai aceastã foame nu faci parte din grupul “bãieþilor adevãraþi”. Este realã sau nu aceastã crizã economicã mondialã? Pãrerea mea este cã aceastã crizã este de fapt "Fata Morgana" zilelor noastre. "Fata Morgana" este un concept, dar este ºi o realitate. Mulþi au crezut vreme îndelungatã cã este vorba de o simplã halucinaþie a celor care cãlãtoresc prin deºert. Astãzi însã s-a dovedit ºtiinþific cã nu este o halucinaþie psihicã personalã, ci o iluzie opticã realã. Aceastã reflexie este de fapt o realitate virtualã care apare datoritã intersectãrii unor realitãþi materiale: nisipul, orizontul, cãldura. du-ne un nivel înalt material pe care îl putem dobândi. Iar dupã ce iluzia a fost creatã, ne înspãimântã spunându-ne cã nu putem pãstra ceea ce nu am avut niciodatã. În contradicþie cu el, Dumnezeu ne spune cã ancorarea prea adâncã în lumea aceasta este deºertãciune ºi cã trãind doar pentru lumea aceasta totul este "vânare de vânt". De ce criza actualã creeazã o panicã atât de mare? Pentru cã sunt mai mulþi cei care audiazã glasul marelui orator diabolic decât glasul binecuvântat al lui Dumnezeu, care nu împrãºtie panicã, fricã sau teamã, ci bucurie, pace ºi liniºte. Crizã existã. Iar ea este Fata Morgana. Este o iluzie opticã ºi auditivã a unei nefericiri pe care ne-o provocãm noi. Este criza spiritualã a omului care se ascunde de Dumnezeu ºi de glasul Lui. Eu vã doresc ca în acest deºert al vieþii sã-L redescoperiþi pe Dumnezeu înainte ca "Fata Morgana" sã vã fure minþile.

CMYK

2

Trecut ºi prezent în Bisericã
Bucureºti. Pe piatrã se poate distinge stema Þãrii Româneºti, precum ºi vulturul cu crucea în cioc. În mod discret, evlavioasa doamnã a aºezat deasupra criptei o candelã de argint, cu o frumoasã lucrãturã, tot în stil brâncovenesc, care atesta cã acolo odihnesc "oasele fericitului Domnu Io Constantin Basarab Voievod" ºi cã doamna nãdãjduieºte ca tot aici "sã i se odihneascã oasele". Lumina candelei mormântului a acoperit taina inscripþiei timp de douã veacuri, fiind pe neaºteptate, aceºtia descoperitã abia în 1914. s-au trezit în surghiun la În preajma sãrbãtorii Kutahia, în Caucaz, unSfinþilor Martiri Brâncoveni, de au stat trei ani, fiind preoþi ºi credincioºi ai biseapoi trimiºi în þarã. ricii ,,Sfântul Nicolae" din FãDe-acum, doamna gãraº, ctitorie brâncoveneasMaria va face tot posicã, lãsãm sã picure o lacrimã bilul sã aducã în þarã pe amintirea sfinþilor, dar ºi a trupul soþului. Abia în doamnei Maria, nu mai puþin anul 1720 va reuºi acest Mormântul Sfinþilor încercatã de un destin tragic. lucru. L-a aºezat, nu în Brâncoveni ºi candela mormântul pregãtit din aºezatã de Doamna Maria Ne gândim la ei ca la o famivreme de domnitor la Hurezi, ci sub o les- lie ºi împreunã ocrotitori ai neamului pede de marmurã albã, cu chenar floral, românesc. Pr. Marcel Dobrea

brâncovenesc, de la Brâncovenii, o familie de mucenici specific Sf. Gheorghe Nou din biserica Se împlinesc anul acesta, în ziua de Sfânta Marie, 295 de ani de la pãtimirea Sfinþilor Brâncoveni. În miercurea Sãptãmânii mari a anului 1714, când Însuºi Domnul a fost vândut, Sfântul Constantin aflã de trãdarea cãreia i-a cãzut victimã. În Vinerea Mare, împreunã cu fiii sãi Constantin, ªtefan, Radu ºi Matei ºi cu sfetnicul Ianache, începe drumul Golgotei. κi lasã profetic trãdãtorii în mâna lui Dumnezeu ºi porneºte înlãnþuit spre Stambul. Imediat, în locul lui este numit domn ªtefan Cantacuzino, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, vãr primar cu Brâncoveanu. El, împreunã cu tatãl sãu, l-a lucrat la turci. Dar Dumnezeu nu i-a rãbdat nici pe ei ºi în zorii zilei de 7 iunie 1716, ambii au fost spânzuraþi la Constantinopol. La Stambul, Brâncovenii sunt întemniþaþi ºi supuºi unor chinuri inimaginabile, pânã în ziua de 15 august - praznicul Adormirii Maicii Domnului, când doamna Maria îºi serba ziua numelui, iar domnitorul împlinea 60 de ani. Uciderea celor ºase a fost de o cruzime care i-a îngrozit ºi pe turci. Constantin Brâncoveanu a fost silit sã priveascã descãpãþânarea celor patru fii ºi a sfetnicului Ianache, pentru ca apoi sã-ºi afle ºi el, în acelaºi mod, sfârºitul. Trupurile martirizate au fost târâte pe uliþi ºi apoi aruncate în apele Bosforului, iar capetele purtate în prãjini ºi înfipte la poarta seraiului, unde au stat trei zile. Pe ascuns, creºtini milostivi au cules din valuri trupurile sfinþilor ºi le-au îngropat în tainã, în insula Halchi. În acest timp, doamna Maria se gãsea închisã cu fetele, cu ginerii ºi cu nepoþelul de ºapte luni, scãpat ca prin minune de la moarte, în temniþa Fornetta. Cu multã durere a primit vestea sfârºitului tragic al celor dragi ei. Printre lacrimi, ºi-a fãgãduit cã nu va avea liniºte pânã nu va duce în þarã trupurile soþului ºi ale copiilor. Ca sã poatã împlini acest gând, doamna Maria trebuia sã fie liberã. Cu multã dibãcie, a luat legãtura, în temniþã fiind, cu niºte prieteni ai familiei din þarã, care au fãcut rost de 50.000 de galbeni, bani împrumutaþi cu o dobândã uriaºã, ºi au plãtit vizirului preþul rãscumpãrãrii. Dar neîmpãcaþii duºmani din Þara Româneascã, Cantacuzinii, au dat aceluiaºi vizir 40.000 de galbeni, obþinându-i promisiunea trimiterii în exil a membrilor familiei Brâncoveanu rãmaºi în viaþã. Astfel,

Biserica Sfântul Ilie din Oraºul Victoria ºi-a sãrbãtorit hramul
Credincioºii ortodocºi de pretutindeni l-au sãrbãtorit în data de 20 iulie pe Sfântul Ilie Tesviteanul, prorooc al Vechiului Testament ºi mare fãcãtor de minuni. În aceastã zi, biserica "Sfântul Ilie" din Oraºul Victoria s-a îmbrãcat în haina bucuriei sãrbãtoririi hramului, bucurie care se putea citi pe feþele tuturor celor prezenþi. Praznicul a început încã de cu searã, în ajunul sãrbãtorii credincioºii luând parte la slujba privegherii. Împreunã cu pãrintele Adrian Magda, parohul nostru, au fost alãturi de noi ºi pãrintele Ion Tãrcuþã din Ucea de Jos ºi pãrintele Marius Corlean din Bucium. A fost o searã plinã de lumina rugãciunii ºi a frumuseþii duhovniceºti. Cinstirea adusã sfântului a fost încununatã de Dumnezeiasca Liturghie în dimineaþa zilei de 20 iulie, biserica fiind frumos împodobitã cu numãrul mare de credincioºi prezenþi, nu doar din oraº, ci ºi din parohiile învecinate (ºi nu numai) ºi cu mireasma rugãciunii ºi a florilor aduse în dar. Dumnezeu ºi Sf. Ilie ne-au învrednicit tot de prezenþa a trei împreunã slujitori, pe lângã pãrintele paroh fiind acum

pãrintele Cornel Codrea ºi pãrintele Mihail Fogoroº, împreunã cu care ne-am rugat, cerând ajutorul lui Dumnezeu ºi ocrotirea Sfântului Ilie. Ca în zi de sãrbãtoare a parohiei, la sfârºitul Sfintei Liturghii am putut asculta concertul de pricesne interpretate cu emoþie sfântã de patru doamne ale cântecului românesc: Mariana ªandru, Viorica Cerbu, Mioara Greavu ºi Eugenia Gheban. S-au bucurat împreunã ºi cerul ºi pãmântul… Precum Sfântul Ilie a reuºit, prin credinþã ºi curajul demn de urmat, sã întoarcã poporul evreu de la închinarea la zei la cinstirea adevãratului Dumnezeu, nãdãjduim ºi noi ca prin rugãciunile sale sã ne îndrume pe calea cea adevãratã a vieþii veºnice. Teodora Huºtiu, Victoria

Eveniment
Crucea este simbolul fundamental al locaºului de cult. De la punerea temeliei catedralei din Fãgãraº ºi pânã la aºezarea crucii de pe cupolã, ca semn al biruinþei, a fost un drum lung ºi anevoios. Înãlþarea crucii pe catedrala Þãrii Fãgãraºului a fost un moment pe care l-am aºteptat zi de zi, cu multã nãdejde ºi bucurie, pe parcursul anilor ridicãrii acestui impresionant locaº de cult pentru ortodoxia fãgãrãºeanã. Atunci când crucea este înãlþatã, înseamnã cã jumãtate din lucrare este terminatã. DIMENSIUNI ºI MATERIALE DE Materialul din caEXCEPÞIE. Crucea care vegheazã acum re este construitã cruFãgãraºul este în formã de treflã, în stil cea e þeavã de inox ortodox bizantin, ºi este constituitã din îmbrãcatã în tablã de douã pãrþi: una vizibilã, cu o înãlþime de inox titanizat, culoa7,50 m, ºi una care nu se vede din exterior rea aurului, ºi este fabricat în momentul de pentru cã rãmâne sub acoperiº, cu o faþã doar în douã locuri din lume. Condimensiune de 1,50 m. Ea este montatã pe form cercetãrilor savanþilor chimiºti, aceaso structurã de rezistenþã solidã: un stâlp de ta are o durabilitatea calitativã sigurã. fier beton, turnat, de 40/20 cm diametru ºi Braþul orizontal al crucii are dimensiun stâlp de fier beton pe exterior, de 70/50 unea de 4,70 m, lãþimea de 50 cm ºi grocm. Este ancoratã din patru pãrþi cu patru simea de 35 cm. În centru, între braþe, cruancore, simbolizând cele patru puncte car- cea are un cerc ornamental cu sãgeþi, ce simdinale, întreg mapamondul pe care Hristos bolizeazã razele soarelui, cãci Hristos Domîl cheamã la mântuire prin jertfa Sa. nul este pentru noi "Rãsãritul Cel de Sus".

3
Crucea a fost

cu Înãlþarea Crucii catedralei fãgãrãºene fãcutã,din materialul adus strãinãtate, la Mapason Braºov. A costat 10 000 de euro, fiind donatã de domnul Dorel Piticaº, patronul firmei Blach Dom. A fost transportatã de la Braºov cu o platformã însoþitã de un echipaj de poliþie, având nevoie de aprobãri speciale pentru gabarit depãºit. ZI DE ÎNÃLÞARE. Ziua cea mare a înãlþãrii crucii pe catedrala Fãgãraºului a fost vineri, 17 iulie, când Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, alãturi de Pãrintele Ilarion Urs, stareþul Mãnãstirii Brâncoveanu, ºi un sobor de preoþi, a fost în mijlocul nostru pentru a o sfinþi. Au mai fost prezenþi atât donatorul Dorel Piticaº, cât ºi reprezentanþi ai autoritãþilor locale, în frunte cu domnul primar Sorin Mãnduc. Procedura înãlþãrii a fost una destul de complicatã, în acest sens fiind nevoie de o macara adusã special pentru acest lucru. Fiind o lucrare de biruinþã a credinþei noastre strãmoºeºti, nu se putea sã nu avem ºi ispite. Din cauza unei pene de curent am fost nevoiþi chiar sã o dãm jos o datã, apoi a intrat foarte greu în stâlpul de rezistenþã, însã pânã seara la Vecernie a fost înãlþatã ºi ancoratã. Lucrarea însã nu se terminã aici. Urmeazã încã 4 cruci pe turnurile mici, cu o dimensiune de 2,5 m (cam a treia parte din crucea mare) ºi alte 8 cruci pe cupole (cu dimensiunea de 1 m), dar ºi îmbrãcarea tuturor cupolelor în tablã de inox titanizat. Fiind o lucrare costisitoare, nãdãjduim ca Dumnezeu sã deschidã ºi inima altor oameni darnici, pentru a vedea catedrala în toatã strãlucirea ºi mãreþia ei. Pr. Protopop Ioan Ciocan ricii, Sf. Liturghie se va oficia afarã, pe podiumul pregãtit special în faþa catedralei. Vã rugãm, pe cei care aveþi, sã vã îmbrãcaþi în frumoasele noastre costume populare, pentru a ne împodobi nu numai sufleteºte, ci ºi trupeºte, la acest mare praznic. Vã aºteptãm cu drag! Pr. Protopop Ioan Ciocan

O bisericã nouã l a H ã l m e a g

Cunosc satul Hãlmeag pentru cã fac parte din cercul de preoþi care merg acolo de trei sau patru ani pentru a sluji Sfânta Tainã a Maslului. La fiecare vizitã îmi veneau în gând cuvintele Mântuitorului: "Nu te teme, turmã micã..." O bisericã micã ºi relativ puþini credincioºi. Puþini, dar inimoºi. Pãrintele Lucian Streza, din ªercaia, care se ocupã ºi de serviciile religioase este Hristos... Început bun s-a fãcut. Nu vreau sã mai adaug decât cã am de la Hãlmeag, a avut bunul, mãreþul ºi responsabilul gând sã construiascã împre- fost dupã trei sãptãmâni din nou la Hãlunã cu autoritãþile locale ºi credincioºii de meag ºi nu micã mi-a fost mirarea când acolo o bisericã nouã. Zis ºi fãcut. S-au am vãzut cã zidurile noii bisericii au fost fãcut formele, s-a bãtut fundaþia ºi iatã cã deja ridicate. ªi iarãºi mi-au venit în cap lucrurile au fost pregãtite pentru rugãciu- cuvintele: "Nu te teme, turmã micã...", nea arhiereascã de punere a pietrei de "cãci unde voieºte Dumnezeu se biruieºte temelie. Seara plãcutã de 5 iulie 2009 s-a rânduiala firii". Pr. Ciprian Bîlbã bucurat la Hãlmeag de un aer festiv. Aºteptat de o mulþime rea Sfinþilor Martiri Brâncoimpresionantã de credincioºi veni, care vor fi numiþi cu aceasdin sat ºi de prin împrejurimi, Dragi locuitori ai Þãrii tã ocazie ocrotitori spirituali ai de preoþi, oficialitãþi locale ºi Fãgãraºului, întregii Þãri a Fãgãraºului, deci nu numai, Înaltpreasfinþia Sa Duminicã, 16 august, sun- ºi ai dumneavoastrã. Dr. Laurenþiu Streza a venit teþi invitaþi sã vã alãturaþi preEvenimentul va fi prezidat ºi s-a rugat pentru reuºita oþilor din parohiile dumnea- de Preafericitul Pãrinte Daniel, acestui proiect. A stropit cu voastrã ºi sã participãm împre- Patriarhul Bisericii Ortodoxe apã sfinþitã în cele patru laþuri unã la o mare ºi dublã sãrbã- Române, care va fi întâmpinat ale locaºului de închinare ºi a toare: sfinþirea catedralei din la ora 9 cu trãsurã, cai ºi dezvãluit, printre altele, cã Fãgãraº ºi intrarea sub ocroticãlãreþi. Dupã sfinþirea bisepiatra cea din capul unghiului

Invitaþie

4

Eveniment
istoricã durã. Însoþitã de jocul autentic românesc, prezentarea a cãpãtat expresia energiei ºi dinamismului cu care bucuria ºi veselia româneascã ne-a obiºnuit întotdeauna ºi pretutindeni. Apoi, ca dupã o simetrie necãutatã, înainte de agapa organizatã la cãminul cultural din localitate, sãtenii l-au primit pe Înaltpreasfinþitul Laurenþiu cu simbolurile generozitãþii româneºti: pâine ºi sare. Nu mult dupã ce Înaltpreasfinþia Sa i-a chemat pe râuºoreni la Sfânta Împãrtãºanie, dezvãluind astfel rostul de adâncime al prezenþei sale în mijlocul lor, aceºtia l-au invitat la masa ospitalitãþii specifice neamului nostru. PREGÃTIRI PENTRU O NOUà SFINÞIRE. ªi, ca un semn al continuitãþii istorice cu neamul, de dinaintea noastrã ºi de dupã noi, pãrintele paroh a fãgãduit: "Astãzi credincioºii noºtri se închinã cãlãuziþi de aceleaºi nãzuinþe ºi idealuri comune, înaintea aceluiaºi altar strãbun. Roadele acestei unitãþi nu au încetat sã se arate ºi am convingerea cã, prin împreuna noastrã lucrare, vom mai putea agonisi multe izbânzi în ogorul Domnului ºi vom reuºi sã pregãtim ºi biserica de sus cu cele necesare, ca peste doi-trei ani sã ne putem bucura încã o datã de prezenþa Înaltpreasfinþitului Laurenþiu cu ocazia sfinþirii bisericii". Dumnezeu sã va audã, pãrinte, ºi sã vã cãlãuzeascã împreunã cu credincioºii dumneavoastrã spre împlinirea acestor gânduri cinstitoare de neam ºi demne de urmat de cãtre noi, cei mai tineri. Pr. Ciprian ºi Mihaela Bîlbã

„Aceasta este ziua...“
De acum înainte, luna lui Cuptor va avea o însemnãtate aparte pentru credincioºii satului Râuºor. Ziua de 5 iulie 2009 va rãmâne în conºtiinþa lor ca mãrturie a binecuvântãrii dumnezeieºti. SFINÞIREA BISERICII "SF. CUV. PARASCHEVA". Deºi aprig încercatã de bizara alianþã politico-religioasã de la 1700, care i-a dezbinat pe sãteni pânã în 1948 în douã comunitãþi, ortodoxã ºi greco-catolicã, istoria locului îºi scrie, dupã trei secole, încã o paginã sãrbãtoreascã a unitãþii de credinþã ºi simþire consfinþite de Pãrintele luminilor. Încã de când s-a mijit de ziua, râuºorenii au purces degrabã sã-ºi aranjeze treburile gospodãriei. Totul era învãluit de emoþia întâlnirii: mitropolitul de la Sibiu putea sã aparã dintr-un moment într-altul. ªi inevitabilul mult dorit s-a produs. Alaiul de întâmpinare format de preoþi, oficialitãþi ºi credincioºi l-au primit cu bucurie sfântã pe cel ce avea sã le încununeze duhovniceºte eforturile de ani ºi ani. Dupã Slujba de sfinþire a locaºului de cult închinat Sfintei Cuvioase Paraschiva, Sfânta Liturghie a fost slujitã de Înalt Prea Sfinþia Sa Dr. Laurenþiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului, în prezenþa preoþilor comunei Mândra ºi a celor veniþi din Þara Fãgãraºului ºi chiar din Braºov, a invitaþilor speciali ºi a unei frumoase comunitãþi de credincioºi ºi fii ai satului care au venit sã se roage ºi sã se bucure împreunã de acest eveniment unic. Cu aceastã ocazie, toþi au aºteptat clipa de graþie, poate unicã în viaþã unora, când au pãºit dincolo de catapeteasmã, în Sfântul Altar. Sfinþii hieratici ºi zvelþi de pe pereþii locaºului, parcã aflându-se mai mult în cer decât pe pãmânt, pãreau cã-i invitã pe toþi, prin privirile lor de-o sobrietate pãrinteascã, în cel mai sfânt ºi exigent loc din bisericã. Ceea ce a adus un plus de distincþie sãrbãtorii a fost inspiraþia organizatorilor de a amenaja curtea bisericii în vederea oficierii Sfintei Slujbe în aer liber. Mâna Tatãlui ceresc s-a fãcut astfel simþitã ºi prin palele uºoare de vânt ce rãcoreau feþele entuziaste ale rugãtorilor, prin noriºorii care, pe alocuri, cerneau valurile de cãldurã ºi luminã. Deloc nepotrivit, Prea Cucernicul Preot paroh Nicolae Andrei

Vasu ºi-a început cuvântul de mulþumire cu stihul: "Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul ca sã ne veselim ºi sã ne bucurãm într-însa". TRADIÞII ROMÂNEºTI. Dupã momentele de rugãciune, a cãror importanþã de prim ordin a fost pusã în luminã de Înaltpreasfinþia Sa, a urmat o paradã a costumelor populare româneºti de facturã fãgãrãºeanã. S-a subliniat astfel ºi la nivel cultural, încã o datã, moºtenirea preþioasã a unitãþii tradiþiei pe care sãtenii din Râuºor au învãþat s-o pãzeascã într-o lecþie

Glas de toacã la Victoria
Biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena" din oraºul Victoria a gãzduit marþi, 7 iulie, cea de a 5-a ediþie a Festivalului Internaþional de bãtut toaca intitulat "Cântecul care zideºte". Dupã întâlnirea participanþilor în centrul oraºului ºi prezentarea în faþa Primãriei a unui moment folcloric, s-a purces la o impresionantã paradã a portului popular pânã la bisericã, unde a avut loc, pentru circa douã ore, concursul propriu-zis. Aici, concurenþii - copii de grãdiniþã ºi elevi pânã la clasa a VIII-a - ºi-au demonstrat mãiestria ºi bucuria de a bate toaca de lemn, care prin cântul ei cheamã ºi încântã creºtinul spre cele sfinte. Aceleaºi mânuþe dibace care dãdeau viaþã ºi sunet lemnului, au primit daruri ºi premii prin strãdania ºi grija pãrintelui paroh Octavian Smãdu.

La acest binecuvântat regal au participat 80 de copii din diferite zone ale þãrii, dar ºi din Ucraina, Franþa ºi îndepãrtata India, copiii ucraineni fiind însoþiþi de consulul acestei þãri în România. Dupã premierea tuturor concurenþilor a urmat o masã festivã la un restaurant din apropierea bisericii. Cu imaginea ºi amintirea acestui frumos festival ºi cu ecoul de toacã dorim sã ne reîntâlnim ºi anul viitor, dar ºi la mai mulþi ani. Pr. Gherasim Frãþilã

CMYK

5 Dacã voi, ca ucenici, veniþi la duhovnici cu credinþã, credinþa voastrã va face din noi prooroci
Cuvânt de pateric
Ascultarea = cãutarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic
Cât de departe trebuie sã meargã ascultarea celui din lume faþã de duhovnicul sãu? Pãrintele Rafail: Ascultarea nu este o disciplinã. În dreapta slãvire, în Ortodoxie, ascultarea este o tainã. Iertaþi-mã, fraþi teologi, Biserica noastrã nu reduce Tainele la ºapte. Sunt nenumãrate Taine, chiar dacã ºapte, ba opt ar trebui sã numim taine de cãpãtâi. Care-i a opta? Dacã Nunta-i o Tainã, atunci cãlugãria nu-i ºi ea o Tainã? Dar bun, hai sã zicem ºapte Taine de cãpãtâi, dar multe sunt Tainele Bisericii. Oriunde este vorba de viaþã duhovniceascã, este vorba de viaþã tainicã, o numim misticã (mistic = tainic). Ascultarea este acea tainã în care omul cautã voia lui Dumnezeu pentru el însuºi, în care omul poate afla ºi poate rãmâne în voia ºi proniile lui Dumnezeu. ªi asta se face prin duhovnic. Nu existã o mântuire a monahului ºi o mântuire a mireanului, cã altfel ar fi dat Hristos alte porunci ºi altã Evanghelie pentru monahi ºi pentru mireni, pentru femei ºi pentru bãrbaþi ºi aºa mai departe, pentru chinezi ºi pentru români. Avem o Evanghelie, adicã buna vestire a învierii din morþi, ºi aceleaºi porunci, pentru lumea întreagã. Deci ºi mireanul e acelaºi om ca Adam, ca ºi Eva, ca ºi mine, monahul. Avem nevoie de aceeaºi înþelegere a voii lui Dumnezeu. Ascultarea este acea cãutare a voii lui Dumnezeu în care trebuie sã intri. Ce gândeºte Dumnezeu? Cine sunt eu? Un mirean de la Bucureºti zicea: aº vrea sã ºtiu cine sunt eu ºi ce vrea Dumnezeu cu mine. Asta-i întrebarea de cãpãtâi ºi pe linia aceasta este ascultarea. Domnul, Fãcãtorul meu, trebuie sã-mi spunã cine sunt ºi ce vrea cu mine, adicã ce rol am de jucat, ca sã zicem aºa, în aceastã istorie, în plus de cum sã-mi gãsesc fiinþa cea adevãratã, mântuirea mea. Deci, ascultarea de duhovnic, dacã o înþelegeþi drept, nu înseamnã orizontalism între tine ºi duhovnic. Este vorba de cãutarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic ºi asta-i înþelegerea dreaptã ºi taina aceasta se sãvârºeºte în felul ãsta: tu, ca ucenic, ca cel care te duci la duhovnic, fie sã te spovedeºti, fie sã ceri sfat, cere întâi Domnului în taina inimii tale; de câte ori te vezi pãcãtos, spune Domnului: uite, Doamne, cã sunt pãcãtos, iartã-mã, vindecã-mã! ªi cere iertare, iar când te duci la duhovnic cere-I ca prin preoþia duhovnicului, prin lucrarea tainicã pe care a lãsat-o Biserica, Taina Spovedaniei, sã þi se ierte pãcatele ºi nãdãjduiesc cã de vei face astfel, ºi ºtiu cã dacã o vei face în Duh ºi adevãr, cât de puþin, de la fiecare spovedanie o sã ieºi mai mult sau mai puþin zburând. Acest zbor nu este doar o stare psihologicã, cã te simþi psihologic uºurat, ci într-adevãr se întâmplã în Duh o uºurare, de care dã, Doamne, sã ai parte acum ºi în veci!

Cere mai întâi îndrumare lui Dumnezeu
Dacã te duci pentru un sfat, întâi lui Dumnezeu sã-i ceri îndrumare: Doamne, sã fac asta sau sã fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu! ªi când simþi oarecum, în rugãciune, în viaþa ta, cã vine momentul, du-te la duhovnic cu gândul la Dumnezeu, cu atenþia cãtre Dumnezeu, ºi atunci spune-i duhovnicului problema ta ºi pândeºte de la el primul cuvânt. Dumnezeu atotputernic e blând, e acea adiere de glas subþire pe care a auzit-o proorocul Ilie ºi de care s-a impresionat mai mult decât de cutremur, de uragan, de foc. Adierea de glas subþire, care e mai rapidã decât toþi dracii dacã lucrãm prin ascultare. Nu întreba pe duhovnic mai departe, primeºte acel prim cuvânt, e cuvântul tãu, duhovnicul nu þi-l poate explica, este dialogul tãu intim cu Dumnezeu. Dacã aºa l-ai cerut de la Dumnezeu, în felul ãsta îl vei primi de la duhovnic. De ce sã nu cârteºti, de ce sã nu te împotriveºti? Fiindcã riºti sã lepezi cuvântul lui Dumnezeu. Ba chiar în momentul când îi spui: pãrinte, explicã-mi mai bine, ai rupt firul cu Dumnezeu, ai închis telefonul ºi acuma vorbeºti cu aparatul de plastic, dacã-i vorba de telefon, acuma vorbeºti cu duhovnicul ca om. Asta sã nu faci! Primeºte cuvântul cu credinþã, cere blagoslovenie ºi tu vei înþelege acel cuvânt fãcându-l.

Rugãciunea ucenicului face din duhovnic prooroc
Unul din chipurile ascultãrii sunt cei zece leproºi. Hristos le-a spus un cuvânt foarte indiferent. Cei zece leproºi au stri-

Pãrintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, este cunoscut credincioºilor prin cartea "Celãlalt Noica", rod al pelerinajului pe care l-a fãcut în anul 1993 în România împreunã pãrintele Symeon, pe atunci fiind amândoi monahi în Mãnãstirea "Sfântul Ioan Botezãtorul" din Essex (Anglia). Pãrintele Rafail s-a stabilit de mai mulþi ani în România ºi trãieºte ca sihastru în Munþii Apuseni. gat: Mântuitorule, miluieºte-ne ºi pe noi! ªi le-a zis: duceþi-vã ºi vã arãtaþi preotului. Pãi, n-avea niciun sens cuvântul acesta, fiindcã ce poate sã-mi facã mie preotul, în primul rând. În al doilea rând, Moise a rânduit cã dacã te-ai curãþit de leprã sau þi se pare cã te-ai curãþat, du-te la preot ºi el te va cerceta ºi dacã te va gãsi curãþit te va înscrie din nou în societate. Dar ei erau încã leproºi. ªi ce-au fãcut? S-au întors ºi au fãcut ascultare, fãrã sã judece, fãrã sã cârteascã. De ce s-au vindecat? Era puterea dumnezeiascã care era conþinutã în acea poruncã, pe care ei, fãcând ascultare, ºi-au însuºit-o. Aia i-a înviat din morþi, aia i-a curãþit, aia trebuie sã cãutaþi voi, ucenicii; iar voi, duhovnicii, trebuie sã învãþãm lucrul ãsta, sã cerem de la Dumnezeu cuvânt, sã nu rãspundem din mintea noastrã. Zicea Sfântul Serafim: când rãspundeam din mintea mea erau greºeli; ºi Sfântul Siluan zice: greºelile pot fi mici, dar pot fi mari. Deci noi, duhovnicii, trebuie sã ne rugãm lui Dumnezeu ca Dumnezeu în inima noastrã sã punã cuvânt. ªi trebuie sã ne nevoim, sã desluºim acel cuvânt. Dar nãdãjduim cã pânã vom ajunge ºi noi sã desluºim acel prim cuvânt, dacã voi, ca ucenici, veniþi la duhovnici cu credinþã, credinþa voastrã va face din noi prooroci. Dacã tu vii cu inima aºa, cu rugãciune la Dumnezeu ºi cu deschidere, tu vei face din duhovnicul tãu un prooroc pentru tine, de fiecare datã când vei veni în aceastã ascultare la duhovnicul tãu. Multe s-ar putea zice, cer Domnului sã le zicã în inima voastrã, ºi fraþi duhovnici, ºi cei care vã duhovniciþi.

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor
Deofiinþã cu Tatãl ºi cu Fiul
Toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi au aceeaºi fiinþã dumnezeiascã ºi sunt egale între ele, deci Duhului I se cuvine aceeaºi cinstire ca ºi Fiului ºi Tatãlui. Când ne închinãm Tatãlui ºi Fiului, ne închinãm ºi Duhului Sfânt, când îl preamãrim pe Tatãl, Îl preamãrim ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt. care ni se comunicã atunci când primim Sfintele Taine ºi în special Taina Sfintei Împãrtãºanii.

Simbolul de credinþã (VIII)
Dacã în primele ºapte articole din simbolul de credinþã am fost familiarizaþi cu învãþãtura de credinþã despre primele douã Persoane ale Sfintei Treimi, Dumnezeu-Tatãl ºi DumnezeuFiul, în articolul al optulea aflãm cine este Duhul Sfânt.

Articolul al VIII-lea
"ªi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaþã fãcãtorul, Care din Tatãl purcede, Cel ce împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul este închinat ºi mãrit, Care a grãit prin prooroci."

Fiul se naºte din veci, Duhul purcede din veci
În prima parte a Crezului am aflat cã Dumnezeu-Fiul are însuºirea de a-ºi avea existenþa din vecie, prin naºtere din Tatãl, iar acum aflãm cã Duhul Sfânt îºi are existenþa tot din vecie, dar prin purcedere din Tatãl. Deci, în limbaj teologic spunem cã Fiul se naºte, iar Duhul Sfânt purcede. În încercarea de a-i ajuta pe credincioºi sã aibã o minimã înþelegere a acestei taine (pentru cã tainele nu pot fi cunoscute prin efortul raþiunii umane), Sfinþii Pãrinþi au fãcut urmãtoarea analogie: Fiul se naºte din veci din Tatãl, iar Duhul purcede din veci din Tatãl, aºa cum îndatã ce existã focul, existã ºi lumina ºi cãldura lui.

Cel care ne aduce inspiraþia
În limbajul profan de multe ori întâlnim afirmaþii de genul "m-a inspirat muza mea", "am avut o muzã bunã" etc. Pentru creºtini nu existã "muze", ci doar inspiraþia Duhului Sfânt, care este o Persoanã concretã ºi lumineazã mintea rugãtoare, aºa cum s-a întâmplat cu proorocii cãrora le-a descoperit cele viitoare ºi i-a luminat în activitatea lor. Duhul Sfânt i-a luminat ºi pãzit pe sfinþii scriitori ai Sfintei Scripturi pentru a înþelege adevãrurile dumnezeieºti descoperite ºi pentru a le scrie fãrã greºealã. Biserica îºi începe întotdeauna rânduielile de rugãciune cu invocarea Duhului Sfânt prin rugãciunea "Împãrate Ceresc", iar credincioºii sunt îndemnaþi sã cheme Duhul Sfânt în toate lucrãrile pe care le fac, fie fizice, fie intelectuale sau duhovniceºti. Pr. Adrian Magda

Duhul este cel ce dã viaþã
În cartea Facerii, al doilea verset din capitolul întâi ne spune cã la început pãmântul era "netocmit ºi gol", iar "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2). Aceasta se petrecea pe când nu exista nici o formã de viaþã în materie, iar "purtarea" Duhului pe deasupra materiei are tocmai acest sens de a pune viaþã în materie. Mântuitorul Însuºi a fãcut precizarea clarã cã "Duhul este Cel ce dã viaþã" (Ioan 6, 63). Noi avem viaþã duhovniceascã în Duhul Sfânt prin harul

"Îmbrãcaþi-vã cu toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta împotriva uneltirilor diavolului." (Efeseni 6, 11)
Multe sunt uneltirile lui, multe cãile lui, prin care încearcã sã punã piedicã celor mai trândavi! De aceea trebuie sã cunoaºtem bine uneltirile lui, ca sã scãpãm de laþurile lui ºi sã nu-i lãsãm nicio portiþã de intrare. Sã ne pãzim bine limba, sã punem strajã ochilor, sã ne curãþim mintea ºi sã fim totdeauna gata de luptã, ca ºi cum ar nãvãli asupra noastrã o fiarã sãlbaticã ce încearcã sã ne vatãme. Pentru asta ºi Sf. Pavel, sufletul acela care a ajuns pânã la cer, dascãlul neamurilor, limba întregii lumi, cel care a fãcut ºi a gândit totul pentru mântuirea ucenicilor sãi, dupã ce a spus "îmbrãcaþi-vã cu toate armele lui Dumnezeu", a adãugat iarãºi, pentru a ne întãri din toate pãrþile ºi a ne face nebiruiþi, grãind aºa: "Staþi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevãrul ºi îmbrãcându-vã cu platoºa dreptãþii, ºi încãlþaþi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pãcii. În toate luaþi pavãza credinþei, cu care veþi putea sã stingeþi toate sãgeþile cele arzãtoare ale vicleanului. Luaþi ºi coiful mântuirii ºi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6, 1417). Ai vãzut cã ne-a înarmat toate mãdularele? ªi, ca ºi cum ar fi avut de gând sã ne trimitã la luptã aºa, mai întâi ne-a încins cu cingãtoarea, ca sã ne fie uºor drumul, apoi ne-a dat platoºa, ca sã nu fim rãniþi de sãgeþi; apoi ne-a asigurat picioarele ºi, în sfârºit,

ne-a întãrit din toate pãrþile cu credinþa. Aceastã armurã, spune Sf. Pavel, va putea stinge ºi sãgeþile cele aprinse ale vicleanului. Dar care sunt sãgeþile diavolului? Poftele cele rele, gândurile cele necurate, patimile cele pierzãtoare, mânia, invidia, gelozia, ura, urgia, pofta de bani ºi toate celelalte pãcate. Pe toate acestea, spune Sf. Pavel, va putea sã le stingã sabia Duhului. Dar pentru ce spun sã le stingã? Va putea chiar sã taie capul vrãjmaºului. Ai vãzut cum a întãrit Pavel pe ucenicii lui? Ai vãzut cã i-a fãcut mai tari ca fierul pe cei ce erau mai moi decât ceara? Pentru cã lupta noastrã nu este împotriva sângelui ºi trupului, ci împotriva puterilor celor netrupeºti, de aceea nici nu ne-a dat arme trupeºti, ci toate sunt duhovniceºti ºi aºa de strãlucitoare, încât acel demon viclean sã nu poatã suferi nici strãlucirea lor. Înarmaþi dar cu niºte arme ca acestea, sã nu ne temem de luptã, nici sã fugim de încãierare, dar nici sã ne trândãvim! Dupã cum, dacã suntem treji, demonul acela viclean nu biruie nicicând puterea armelor noastre - ºi dacã voim putem sã-i facem netrebnice armele lui -, tot aºa, dacã ne trândãvim, armele nu ne sunt de niciun folos, pentru cã duºmanul mântuirii noastre privegheazã necontenit ºi face orice împotriva mântuirii noastre. Sã ne înarmãm, dar, de pretutindeni! Sã fim cu luare aminte la cuvintele pe care le rostim; sã ne ferim de faptele care pot sã ne vatãme; ºi, odatã cu înfrânarea de la bucate ºi cu celelalte fapte bune, sã fim darnici ºi cu cei sãraci, cunoscând câtã rãsplatã ne stã înainte dacã ajutãm pe cei nevoiaºi. Sf. Ioan Gurã de Aur

7 „Mi-am spus cã depresiile sunt pentru cei slabi de înger“
Trup ºi suflet
În mod inexplicabil, la un moment dat El mi-a rãspuns. Mai târziu am aflat cã de Când m-am hotãrât sã fac avortul aveam 20 de ani ºi o mulþime de motive: trupul meu a început sã reacþioneze la fapt am avut douã fetiþe gemene ºi a fost lucruri îngropate de mult în trecutul meu. groaznic. Am strigat cãtre Dumnezeu: "De nu eram cãsãtoritã prietenul meu era student ºi nu dorea copilul Totul a ieºit la ivealã cu o forþã neobiº- ce aflu asta abia acum? E prea greu pentru  studiam la o ºcoalã de asistente medicale nuitã. În fiecare noapte simþeam cã mã mine ºi nu foloseºte la nimic!" Rãspunsul lupt cu moartea. Aveam atacuri de panicã, Lui a fost foarte blând ºi simplu: "Ca sã-mi nu doream sã fiu o victimã Era la începutul anilor '70. Fiind vorba însoþite de palpitaþii foarte puternice care ceri iertare pentru doi copii." Am plâns de trupul meu ºi de viaþa mea aveam tot durau câteva minute. Aveam senzaþia cã mult atunci… Putea El oare sã mã ierte pendreptul sã fac avort. Un copil ar fi fost pe mã sufoc ºi ajungeam leoarcã de transpi- tru cei doi copii pe care i-am ucis? Câtã raþie. În fiecare noapte mã simþeam la un rãbdare ºi dragoste are Dumnezeu pentru atunci o piedicã în viaþa mea. Tocmai eram în stagiu la ginecologie pas de moarte. I-am spus soþului meu cã noi ºi cât de preþioasã este fiecare viaþã ºi am vãzut pentru prima datã cum se face într-o dimineaþã mã va gãsi moartã, dar el omeneascã! Le-am dat ºi nume celor douã un avort. Trupul copilului era deja prea nu avea cum sã mã ajute. fetiþe: Melody ºi Harmony. Aceastã expeTimp de 18 ani am avut aceste stãri ºi rienþã a fost ca un cadou oferit de Dummare pentru a folosi metoda prin aspiraþie, aºa cã medicul a fost nevoit sã-l zdrobeas- am obosit sã mã lupt cu ele. Nici nu mi-a tre- nezeu când ele ar fi împlinit 20 de ani. cã mecanic. Plângea în timp ce fãcea a- cut prin cap cã îºi au rãdãcina în avortul fãApoi a început o perioadã în care mi-am ceastã operaþie, cãci avea ºi el copii acasã. cut cu atâta timp în urmã. Pentru mine acea jelit fetele ºi am început sã experimentez În final, împreunã cu asistenta, a trebuit sã problemã a fost îngropatã ºi uitatã demult. iertarea lui Dumnezeu. Mi-am cerut ierÎn situaþia disperatã în care mã gã- tare ºi de la copiii mei pentru cã i-am lipverificãm dacã toate membrele copilului seam, mi-a mai rãmas doar Dumnezeu, sit de surorile lor. au fost chiuretate. În aceeaºi perioadã trebuia eu însãmi aºa cã am strigat cãtre El dupã ajutor. Iar Marianne, 42 de ani, mamã a 4 bãieþi sã iau o decizie cu privire la sarcina tr-o singurã fiinþã. mea. Din momentul în care am asisCând vedem aceasta, tat la avort mi s-a împietrit inima ºi înþelegem cã, din moîmpreunã cu prietenul meu am luat mentul fertilizãrii pâdecizia sã fac avort. Copilul avea 10 Dr. Adaºevic, sunteþi un cunoscut spe- nã la moarte, fiinþa umanã este aceeaºi. sãptãmâni. Inima îi bãtea deja, se cialist în obstretricã ginecologie din Belgrad, Aþi încetat avorturile. Vreun fapt concret a acunoºtea sexul ºi i se puteau lua dar din 1988 nu mai faceþi avorturi. Ba vut influenþã asupra deciziilor dumneavoastrã? amprentele de la degete. Dar pe chiar aþi devenit un mare adversar al lor. S-a întâmplat când cineva dintre rudele atunci eu nu ºtiam toate acestea. Pregãtiþi întemeierea "Asociaþiei pentru mele a venit cu logodnica lui. Când am înAparent, toate problemele mele protecþia vieþii umane ºi a familiei". Însã, ceput sã fac acest avort, la început am scos o s-au rezolvat dupã avort! Mi-am vreme de 6 ani aþi efectuat aproximativ mânã ce a cãzut pe faþa de masã care era plinã spus cã depresiile sunt pentru cei 60.000 de avorturi. Odatã chiar aþi afirmat: de tincturã de iod ºi mâna a început sã se slabi de înger, iar eu le voi învinge "Am ucis un oraº ca Smeredvo". miºte, deoarece un nerv a cãzut în tincturã ºi cu siguranþã! Cred cã oraºul Smeredvo are mai puþini astfel a dat comandã mâinii sã se agite. ÎnaAm absolvit ºcoala de asistente cetãþeni, aproximativ 45.000. Am ucis fãrã sã inte de a-mi continua lucrul am gãsit ceva pe medicale ºi timp de 3 ani m-am ºtiu ce fac! Dar am înþeles cã nu am dreptul sã dibuite ºi mi-a trecut prin minte: "Nu mi-ar simþit foarte bine. Nu am avut nici ucid, nici ca soldat, nici ca ginecolog, ºi cu plãcea sã fie un picior". De fapt, era un piun fel de complicaþii post-avort. atât mai puþin ca "ucigaº plãtit", care aºteaptã cior. Mi-am concentrat toatã atenþia sã nu cadã Apoi m-am cãsãtorit ºi am devenit dupã colþ. Am înþeles cã este vorba de o fiinþã în alcool. Dar, în acel moment, ceva s-a rãsmamã. Abia atunci am înþeles ce umanã ca ºi mine. Dupã "legea creºtinã" n-am turnat ºi câteva instrumente au cãzut cu zgotransformãri profunde se produc în dreptul sã ucid fiinþa umanã, nãscutã sau ne- mot. Am tresãrit ºi am scãpat piciorul, care a cãorganismul femeii la naºtere. nãscutã. În viaþa umanã existã schimbãri can- zut pe masã ºi nervul a atins alcoolul. Acum titative ºi calitative. Una din- ºi piciorul se miºca. Am continuat ºi am prins În þãrile europene avortul este permis, cu o limitã tre schimbãrile calitative din nou ceva. Era inima, care zvâcnea. maximã a sarcinii care variazã între 12-24 sãptãmâni. este înceMi-aduc aminte cã o asistentã m-a întreputul vie- bat dacã mã simt rãu. În faþa mea zãcea inima, þii umane, care miºca. Vedeam miºcãrile piciorului ºi prin uni- mâinii, care se contractau. Numai cu vreo rea a douã zece minute înainte, pe ecranul ecografului celule, mas- vãzusem totul funcþionând… Din acel moculinã ºi fe- ment m-am cutremurat ºi am înþeles cã avormininã în- tul este într-adevãr ucidere!!! Copil avortat la: 8 sãptãmâni 11 sãptãmâni 22 sãptãmâni Fragment dintr-un interviu cu Notã: Imaginile pot pãrea ºocante, ele se adreseazã însã celor care afirmã cã la aceastã vârstã copilul Dr. Stoian Adaºevic, Belgrad nu este decât "un ghem de celule". Pentru pãrinþii ai cãror copii ar putea pune întrebãri în legãturã cu

"În cabinetul meu am ucis un oraº ca Smeredvo, fãrã sã ºtiu ce fac."

ele, sfatul psihologului este sã le daþi un rãspuns cât mai simplu, adecvat vârstei, care sã conþinã neapãrat ideea cã astfel de lucruri sunt accidente. Copiii nu trebuie þinuþi sub un clopot de sticlã, iar acestea sunt adevãruri ale lumii în care trãiesc; în plus, copiii suportã adevãrurile mai bine decât adulþii.

www.avort.net

8

Fii tânãr cu Hristos

„Nu existã gimnasticã mai bunã decât metaniile“
Cea mai potrivitã metodã de întãrire a metanii urmeazã bucurie mare, uºurare, de zi cu zi, se liniºtesc ºi dorm mult mai muºchilor abdominali o constituie metani- pace în suflet, iar trupului nu-i va mai bine. ile. Nu râde, aºa este! Când cineva face rãmâne nici un singur mãdular nefolosit ºi Sã faceþi la rugãciune câte metanii metanii folosul este dublu, ºi pentru sufle- nepus la lucru. Pãrintele, pentru a accentua puteþi, chiar dacã obosiþi. Când rugãciunea tul ºi pentru trupul celui care le face. Sufle- importanþa metaniilor, spunea cã, dupã e însoþitã ºi de jertfã, devine mai eficientã tul se foloseºte pentru cã, prin metanii, cere cum ne aratã Evanghelistul, Hristos Însuºi ºi mai plãcutã lui Dumnezeu, sfãtuia iertare ºi milã Domnului, iar trupul, pentru a fãcut metanii când Se afla în grãdina pãrintele. cã, astfel, îºi întãreºte muºchii abdominali Ghetsimani, cãzând cu faþa la pãmânt ºi Pãrintele Porfirie ºi se fortificã. Îþi recomand sã faci cât mai apoi ridicându-Se. Metaniile fac bine ºi Antologie de sfaturi ºi îndrumãri multe metanii. Începe cu un numãr redus, sufletului ºi trupului. De aceea apoi adaugã altele în fiecare zi, pânã ajungi asceþii nu pãþesc cu una cu douã în punctul în care sã simþi cã poþi rezista. infarcte ori alte boli de inimã, Însuºi organismul ne înºtiinþeazã limitele întrucât, prin metanii, arterele ºi rezistenþei lui ºi, atunci, stabilim numãrul vasele de sânge se pãstreazã excede metanii în funcþie de rezistenþã. lent, iar sufletul se liniºteºte, spulApoi, deºi nu e obligatoriu, putem berând supãrãrile. Metaniile nu menþine constant numãrul de metanii în sunt de la om, ci descoperire dumfiecare zi. Aceasta depinde de numeroºi nezeiascã, ºi nefericit este omul factori, ca dispoziþia sufleteascã, oboseala, care nu a aflat taina lor. Cei ce fac starea de sãnãtate etc. Important este în- metanii noaptea, înainte de a ceputul, pe de o parte, iar pe de altã parte, adormi, alungã din minte grijile e importantã ºi pocãinþa care trebuie sã însoþeascã metaniile, pocãinþa pentru multele noastre sã facem în momentele noastre fierbinþi de pãcate, pentru care trebuie sã ne rugãciune. E bine sã luãm binecuvântare Metaniile sunt, cu adevãrat, un dans cerem iertare de la Domnul cu duhovnicesc. Sunt rugãciunea trupului smuls de la pãrintele pentru numãrul lor, ca sã fim toatã puterea sufletului ºi a trupu- inerþiei ºi moleºelii specifice delãsãrii în robia ocrotiþi de nãvala diavolului mândriei care stã lui. Dacã putem, sã zicem în timp pãcatului sub toate formele lui. Ele sunt una sã ne înghitã pe toþi, ºi dupã ce am pornit pe ce facem metaniile: Doamne, din lucrãrile tainice prin care, acest miracol Calea mântuirii! Iisuse, miluieºte-mã! Aºa este cel psiho-biologic, umilit ºi batjocorit de pãcat, Metaniile mari duc miºcarea trupului mai mai bine. ªi Domnul nu numai cã este ridicat la demnitatea lui de Templu al departe. Dupã ce ne închinãm stând în picioane va auzi, dar ne va ºi ierta, Duhului Sfânt! Metaniile sunt mici ºi mari. În re, ne aplecãm înainte, ducem ambele mâini la întrucât cerem iertarea nu doar cu metaniile mici, stãm în picioare în faþa lui podea îndoind coatele ºi ne sprijinim în palmebuzele, ci ºi cu trupul ºi din tot Dumnezeu ºi ne însemnãm (adicã devenim le aºezate în dreptul umerilor. În acelaºi timp, sufletul, indiferent dacã acesta e semne vii) cu Sfânta Cruce, mãrturisind cã îndoim genunchii pânã ajungem cu ei la podea aproape de Hristos ori prins în numai prin ea ºi prin jertfa Celui ce S-a rãstig- ºi atingem ºi fruntea de pãmânt. În aceastã pomrejele pãcatului. Cãci Hristos nu nit pe ea pentru noi, suntem iarãºi fãpturi ver- ziþie, trupul nostru imitã cãderea Mântuitorului S-a rãstignit pentru credincioºi ºi ticale, suntem iarãºi axa care uneºte cerul cu sub cruce pe Drumul Golgotei ºi formeazã el oameni fãrã patã, ci pentru ne- pãmântul, vãzutul cu nevãzutul ºi pipãitul cu însuºi o cruce! Apoi, imediat, împingem cu credincioºi ºi pãcãtoºi ca noi. nepipãitul... Apoi ne aplecãm în faþã ºi palmele în podea, îndreptãm genunchii ºi ne Prin metanii, ºi trupul par- atingem pãmântul cu vârful degetelor de la ridicãm armonios în picioare. Semnificaþia ticipã la rugãciune, rezultând ast- mâna dreaptã, mãrturisind, fãrã cuvinte, cã miºcãrilor este, cred, grãitoare de la sine ºi, vei fel unitatea sufletului cu trupul, suntem din þãrânã fãcuþi ºi cã adesea am cãzut vedea, acel canal de comunicare pentru înþeelement care este esenþial în exis- iarãºi în ea. Apoi ne ridicãm, mãrturisind prin lesuri mult mai adânci ºi mai mângâietoare tenþa, forma ºi tãmãduirea bolilor. aceasta cã am primit darul Învierii, darul decât aº putea eu formula prin cuvinte. ªi pe Nu existã gimnasticã mai bu- Rãscumpãrãrii ºi, iatã, iarãºi suntem scarã la acestea le repetãm, de cele mai multe ori de 40 nã decât metaniile. Dupã ce ne-am cer cu mila Celui Ce S-a rãstignit pentru ca de ori, dar ºi de atâtea ori de câte avem canon fãcut cruce îngenunchem, atin- Învierea Lui sã devinã înãlþarea noastrã. ªi sau pravilã sã facem. Încet, încet, respiraþia se gem pãmântul cu fruntea, apoi ne iarãºi repetãm, pentru cã iarãºi cãdem, ºi iarãºi pliazã pe miºcãrile trupului ºi devine ºi ea ridicãm, fãcând aceasta iar ºi iar, ne ridicãm, spunând mereu, în timp ce ne rugãciune! Bãtãile inimii vor intra ºi ele în ritîn timp ce sufletul suspinã în faþa însemnãm cu Semnul Crucii: "În Numele mul închinãrii, cântând cu recunoºtinþã o adelui Dumnezeu, rostind rugãciunea Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh!" sau: vãratã odã a bucuriei de a fi, în sfârºit, folositã vameºului: Dumnezeule, milostiv "Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh!" pentru a da Slavã Domnului ei, Celui ce Se fii mie, pãcãtosului! Sau orice altã Facem atâtea închinãciuni câte sunt indicate în sãlãºluieºte în tainã, de la Botez, în adâncul ei rugãciune pe care ne va lumina cartea de rugãciuni, sau câte ne-a dãruit pãrin- atât de necunoscut celui ce o are! Duhul Sfânt sã o rostim. Dupã tele prin canon sã facem, sau câte ne dã Duhul Maica Siluana Vlad

Invitaþie la dans...

CMYK

Pas în doi

9

Te cãsãtoreºti cu o familie
"Nu te cãsãtoreºti cu o persoanã, ci cu o familie" - este o expresie care transmite un adevãr important. Oricât "îºi va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu femeia sa", în alipirea aceasta fiecare vine cu un set de obiceiuri - fel de a gândi, mânca, dormi, sãrbãtori, glumi ºi relaþiona - care au fost cultivate timp de mulþi ani în familia lui/ei. Cãsãtoria este fuziunea, ºi în acelaºi timp ciocnirea, a douã culturi. Fiecare purtãm cultura familiei noastre în noi. Relaþia permanentã cu familiile noastre de origine exercitã o subtilã (ºi câteodatã nu chiar aºa de subtilã) presiune din exterior. Iatã câteva reguli de care trebuie sã þineþi seama pentru a putea depãºi aceste probleme:

Puterea vorbei
De foarte multe ori aruncãm cuvinte pe care mai târziu le regretãm. Câteodatã furia ne face sã ne pierdem cumpãtul ºi sã reacþionãm iraþional, împroºcând cu vorbe care îl rãnesc profund pe celãlalt ºi ne afecteazã relaþia de cãsnicie. Vorbele grele vin uºor la gurã atunci când furia dominã raþiunea, dar efectul lor în sufletul celui de lângã noi este foarte profund. De îndatã ce trece furtuna, ne pare rãu. Am fi vrut sã nu spunem ce am spus, mai ales cã nici mãcar nu e chiar aºa, furia având ºi acest efect de a ne face sã exagerãm lucrurile. Este însã prea târziu… Dacã nu putem schimba lucrurile deja înfãptuite, cu siguranþã putem schimba ceea ce urmeazã sã se întâmple. În astfel de situaþii, când existã discuþii în contradictoriu ºi cel puþin unul dintre soþi este furios, psihologii ne recomandã sã numãrãm pânã la 10, cu scopul de a oferi câteva secunde de calmare ºi de a angaja creierul în altã activitate, pânã ce tensiunea se domoleºte puþin. Este o soluþie care chiar funcþioneazã. Vã propun însã o alternativã mult mai eficientã: chemaþi-L în acele clipe pe Dumnezeu, spunând din toatã inima: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi, pãcãtoºii!", chemând în ajutor harul pe care l-aþi primit în Taina Cununiei. Repetaþi aceastã scurtã rugãciune de câteva ori ºi veþi simþi cum puterea rãului slãbeºte la invocarea prezenþei Domnului, furia se domoleºte ºi raþiunea îºi recâºtigã drepturile. Pune, Doamne, strajã gurii mele ºi uºã de îngrãdire împrejurul buzelor mele. (Ps. 140, 3) Natalia Corlean

- În primul rând, respectaþi cultura familialã a fiecãruia. Nu putem discuta eficient dacã nu ne respectãm reciproc familiile. Nu vã criticaþi unul altuia familia ºi, cu toate acestea, ascultaþi ceea ce fiecare dintre voi apreciazã sau gãseºte dificil raportat la ea. Deºi cãsãtoria este într-un fel un transplant, sau o altoire a ceea ce suntem, trebuie sã respectãm locul în care s-au dezvoltat rãdãcinile. O familie este un hibrid care este împlinit atunci când exprimã caracteristici ale ambelor linii, genetic ºi cultural. - În al doilea rând, fiþi de acord cã noua voastrã familie este pe primul plan. Asta

înseamnã cã "Familia mea întotdeauna a fãcut aºa" nu ar trebui sã devinã un refren. Ajutaþi-vã partenerul sã înþeleagã ceea ce preþuiþi la vechile obiceiuri ºi cum anume acestea pot îmbogãþi viaþa voastrã actualã de familie. - În al treilea rând, fiþi deschiºi cãtre familiile voastre, dar aveþi grijã la limite. Familiile noastre de origine ne pot îmbogãþi într-un mod excelent propria viaþã de familie. Fie cã e vorba de o nevoie urgentã de ajutor cu mutatul, sau de îngrijitul copiilor dupã operaþia unui frate, sau mutarea unui pãrinte în vârstã la voi acasã, a-þi exprima mulþumirea faþã de familie este frumoasa expresie a conexiunii care aratã copiilor noºtri importanþa familiei. Fãrã sã rupem legãtura cu acei membri ai familiei care ne fac probleme, trebuie sã ne ferim într-un mod compãtimitor ºi responsabil de contactele distructive ºi nesãnãtoase pe care aceºtia le au cu noua noastrã familie. - În al patrulea rând, iertaþi ºi vindecaþi orice ranã ºi nedreptate care vi s-a fãcut în familia de origine. Nici unii dintre noi nu suntem pãrinþi sau familii perfecte. Paul Ruff

De ce se despart atât de multe cupluri în ziua de azi?
Divorþul devine, acum, din ce în ce mai des, o etapã finalã a motiv este cã noi cãsãtoriei. De ce s-a ajuns aici? De ce nu mai avem rãbdare în nu ne cãsãtorim ca cãsãtorie ºi de ce se despart atât de multe cupluri în ziua de azi? sã facem o familie, ci pentru cã ne DACà PORNIM FÃRà DUMpotrivim, pentru cã ne simþim atraºi. NEZEU, NU PUTEM FACE FAÞà FAAtracþia trupeascã este prima care treMILIEI. Vreau sã spun cã de-a lunce, apoi atracþia sufleteascã, emoþiile gul timpului am ajuns, în legãturã cu sunt mai statornice, dar trec ºi ele. Treacest subiect, la douã explicaþii. buie sã avem în vedere când ne cãsãPrima dintre ele este faptul cã noi am torim valorile intelectuale, muzica, cãrþi, ajuns la capãtul rãbdãrilor. Trãim vremuri filme ºi nu în ultimul rând chiar relaþia dude pe urmã ºi am moºtenit sânge încãrcat hovniceascã. Trebuie sã ne punem anude pãcate. În vremea comunismului puþini mite întrebãri, sã vedem cum rãspundem oameni se mai spovedeau, iar din acest amândoi la ele: Ce facem cu postul, cu viamotiv pãcatele au rãmas la noi, nu le-a mai þa, cum ne creºtem copiii. Dacã nu ne gânridicat nimeni. Ca sã facã faþã prigoanei, dim cine-i omul cu care ne întâlnim, o sã creºtinii au preferat sã-ºi facã fiecare pro- avem surprize, vom descoperi la el lucruri priul mod de comuniune cu Dumnezeu. ºi atitudini pe care nu vi le-aþi fi imaginat. N-au mai mers la bisericã, nu s-au îmDUMNEZEU ÎÞI Dà PUTERE Sà POÞI pãrtãºit, iar pãcatele n-au fost ridicate; IUBI. Apoi noi nu înþelegem ce se întâmacesta este motivul pentru care nu mai plã în Taina Cãsãtoriei. Prin Taina Cãsãavem rãbdare, suntem fãrã Dumnezeu în toriei, prin slujba care se face la nuntã, noi. Dacã pornim fãrã Dumnezeu, nu Dumnezeu îþi dã putere sã poþi iubi. Roaputem face faþã familiei. Omul se cãsã- gã-te pentru cel lângã care eºti: "Doamne toreºte cu tot neamul, sã nu credem cã ne binecuvânteazã-l pe…..". Aºa primim cãsãtorim doar cu persoana pe care o dragoste ºi aducem puterea lui Dumnezeu alegem, ci ne cãsãtorim cu tot neamul, sã în viaþa noastrã. nu credem cã dacã tatãl e beþiv sau nu mai Maica Siluana Vlad, în cadrul ºtim cum, acest lucru nu ne poate afecta. conferinþei "Creºtinul de astãzi, între ATRACÞIA TRECE REPEDE. Al doilea confuzie ºi dumirire", Tg. Mureº

CMYK

10

Educaþie creºtinã
zul celui mai neînsemnat gând despre lumea de dincolo - sunt diverse forme ale implantãrii ateismului. Cunoscând ce anume vrea lumea sã facã cu noi, trebuie sã ne împotrivim. Dar vai, dacã urmãreºti viaþa familiilor ortodoxe în lumea de azi ºi cum perpetueazã ei Ortodoxia lor, se creeazã impresia cã aceastã luptã cu lumea mult mai des este pierdutã, decât câºtigatã... MUZICÃ, LITERATURÃ, ARTÃ, ISTORIE. ªi totuºi, nu trebuie sã vedem lumea din jur ca pe un rãu absolut. Noi trebuie sã fim destul de înþelepþi, ca sã folosim în scopurile noastre tot ce e pozitiv în ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nicio legãturã cu Ortodoxia, pot fi folosite în interesele educaþiei ortodoxe. Copilul care de mic este deprins cu muzica clasicã, care s-a dezvoltat sub influenþa ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, în mãsura în care sunt supuºi cei care au crescut fãrã nicio educaþie muzicalã. O bunã educaþie muzicalã, dupã cuvintele stareþilor de la mãnãstirea Optina, curãþã sufletul ºi-l pregãteºte pentru primirea impresiilor duhovniceºti. Copilul deprins cu literatura bunã, drama, poezia, care a simþit influenþa ei asupra sufletului, care a primit o satisfacþie autenticã, nu va deveni un adept iraþional al televiziunii moderne ºi al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul ºi îl abat de la calea creºtinã. Copilul care s-a învãþat sã vadã frumuseþea picturii ºi sculpturii clasice nu se ademeneºte uºor de pervertita artã contemporanã, nu va fi atras de producþiile dezgustãtoare ale reclamei ºi cu atât mai mult ale pornografiei. Copilul care ºtie câte ceva despre istoria lumii, ºi mai ales despre cea creºtinã, despre cum au trãit ºi au gândit oamenii, prin ce hãþiºuri au trecut îndepãrtându-se de Dumnezeu ºi poruncile Lui, ºi ce viaþã minunatã ºi demnã au dus atunci când I-au fost credincioºi Lui, va putea judeca corect despre viaþa ºi filozofia timpului nostru ºi nu-i va urma orbeºte pe "învãþãtorii" veacului acestuia. În lupta noastrã împotriva duhului lumii acesteia putem ºi trebuie sã folosim ceea ce poate sã ofere lumea mai bun, ca sã mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun în lume, dacã avem destulã înþelepciune sã vedem aceasta, indicã spre Dumnezeu ºi Ortodoxie.

Copilul în mijlocul ispitelor
Valorile educaþiei contemporane s-au îndepãrtat mult de valorile creºtine. Care sunt provocãrile prin care trece o familie care vrea sã îºi educe copiii creºtineºte ºi ce putem face pentru a-i înarma pe copii în faþa ideilor pe care le impune societatea, ne spune Pãrintele Serafim Rose: "ZEIºORUL" FAMILIEI. Oricine va priDe peste tot se aude chemavi contemporaneitatea noastrã din perspec- rea: trãieºte ziua de azi, desfãtiva unei vieþi normale, pe care au dus-o oa- teazã-te, relaxeazã-te, simte-te menii în vremurile dinainte, nu poate sã nu bine. Iar subtextul este altul, rãmânã mirat de cât de departe de normã a mult mai întunecat: uitã de devenit viaþa acum. Noþiuni ca autoritate ºi Dumnezeu ºi de orice altã viaþã ascultare, bunãcuviinþã ºi amabilitate, în afarã de aceasta, alungã din suflet orice comportare în societate ºi în viaþa particu- teamã de Dumnezeu ºi cinstire a sfinþeniei. larã - toate s-au schimbat brusc, s-au întors NU TOT CE SE ÎNVAÞà LA ºCOALà ESTE cu capul în jos. Aceastã viaþã anormalã poa- BUN. Dar ce pot face pãrinþii pentru a-i ajute fi caracterizatã ca stricatã, alintatã. Din ta pe copii sã înfrunte ispitele lumii? Zilnic pruncie copilul este ca un zeiºor de fami- noi trebuie sã fim gata sã înfruntãm influlie: poftele lui sunt satisfãcute, dorinþele enþa lumii printr-o educaþie creºtinã sãnãîndeplinite, e înconjurat de jucãrii, dis- toasã. Tot ce cunoaºte copilul la ºcoalã tretracþii, comoditãþi, nu este învãþat ºi educat buie sã fie controlat ºi corectat acasã. Nu în conformitate cu regulile stricte de purta- trebuie sã gândim cã ceea ce profesorii îi re creºtinã, ci i se creeazã condiþii sã se dez- dau copilului este pur ºi simplu folositor volte în acea direcþie în care îl poartã por- sau neutru: cãci chiar dacã el îºi însuºeºte nirile sale... Poate cã aceasta nu se petrece cunoºtinþe ºi îndemânãri folositoare (iar în toate familiile ºi nu întotdeauna, însã se cea mai mare parte a ºcolilor contempoîntâmplã aºa suficient de des pentru a de- rane eºueazã ruºinos chiar ºi în aceasta), veni o regulã a educaþiei contemporane a lui i se vor preda ºi multe pãreri ºi idei copiilor, ºi pânã ºi pãrinþii care au cele mai greºite. Aprecierea de cãtre copil a mubune intenþii nu pot evita aceasta cu zicii, istoriei, artei, filozofiei, ºtiinþei ºi, desãvârºire. Chiar ºi când pãrinþii încearcã desigur, a vieþii ºi religiei trebuie sã vinã în sã-ºi creascã copilul în severitate, rudele ºi primul rând din familie ºi Bisericã, altminteri copilul va cãpãta o educaþie vecinii se vor strãdui sã facã invers. Devenind matur, un astfel de om e firesc greºitã. Pãrinþii trebuie sã supravegheze ce cã se va înconjura pe sine cu lucrurile spre învaþã copiii lor ºi sã repare aceasta acasa, care a fost deprins de mic: comoditãþi, dis- menþinându-se pe o poziþie sincerã ºi retracþii, jucãrii pentru cei mari. Viaþa se umple levând numaidecât aspectul moral, care de o continuã goanã dupã distracþii, care lipseºte cu desãvârºire în instruirea laicã. Pãrinþii trebuie sã ºtie ce muzicã ascultã sunt atât de lipsite de orice importanþã, încât dacã un vizitator din secolul XIX ar privi copiii lor, ce filme privesc (ascultând ºi emisiunile noastre televizate cele mai popula- privind împreunã cu ei, dacã este necesar), re, parcurile de distracþii, reclamele, filmele, ce limbaj aud ºi ce limbaj folosesc ei înºiºi muzica - aproape orice aspect al culturii con- - ºi la toate acestea sã dea o notã creºtinã. TELEVIZORUL, EDUCATORUL NOSTRU. temporane - s-ar gândi cã a nimerit într-o societate de nebuni care au pierdut orice con- În casele în care nu existã destulã bãrbãþie pentru a arunca televizorul pe geam, acestact cu realitatea cotidianã. MESAJUL: "UITà DE DUMNEZEU!". În ta trebuie supravegheat cu asprime, urzilele noastre, dacã încercãm sã ducem o mãrindu-se evitarea influenþei otrãvitoare viaþã creºtinã, noi trebuie sã conºtientizãm pe care o exercitã chiar în casã asupra cã lumea din jur încearcã sã supunã sufle- tinerilor acest principal mesager al ideilor tul nostru ei - ºi în religie ºi în viaþa lumeas- ºi pãrerilor anticreºtine. Loviturile tãioase ale lumii împotriva cã omul se confruntã azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispitã permanentã, ba Ortodoxiei sunt îndreptate în primul rând în chipul omniprezentei muzici de fundal, asupra copiilor. ªi îndatã ce la copil s-a ba în chipul indicatoarelor ºi a reclamelor format o atitudine greºitã, problema edude pe strãzile oraºelor. Chiar ºi în familie, cãrii lui în spirit creºtin devine de douã ori televizorul deseori devine un conducãtor mai anevoioasã. tainic al casei, care dicteazã valorile conCultul personalitãþii ce ni se impune, temporane, opiniile, gusturile. relaxarea, indiferentismul, desfãtarea, refu-

Dialoguri
Pãrinte, Lucian Blaga spunea cã "veºnicia s-a nãscut la sat". Care este specificul omului de astãzi de la þarã? Secularizarea se opune veºniciei, iar secularizarea în zilele noastre a pãtruns ºi pãtrunde tot mai mult ºi la sat. Acum câþiva ani se ºi vehicula prin mass-media cã diferenþa dintre sat ºi oraº trebuie sã disparã. ªi odatã cu avantajele care vin, de ordin material, sã zicem, vin ºi dezavantajele de ordin sufletesc. Pentru cã oamenii sunt prinºi de valul acesta al celor materiale ºi fiecare doreºte sã îºi îmbunãtãþeascã condiþiile de trai trupesc ºi sã-ºi aducã tot felul de uºurinþe în viaþa de zi cu zi, dar se îndepãrteazã încet-încet de Dumnezeu ºi de Bisericã. În satul nostru, cel puþin, încã este o viaþã duhovniceascã bunã, dar se dilueazã pe zi ce trece. Prin ce se exercitã cele mai mari influenþe ale societãþii asupra oamenilor? Pãi odatã aº zice cã prin tehnologie. Pânã acum câþiva ani aici nu aveam televiziune prin cablu, iar lumea era foarte liniºtitã. Înainte aveau un singur program, mai prindeau eventual încã unul prin antenã specialã. Acum omul se duce acasã ºi butoneazã telecomanda pânã adoarme, fãrã sã-ºi mai facã rugãciunile. ªi se întâmplã ºi duminica sã nu vinã la bisericã, pentru cã se uitã la televizor? Da, am întâlnit ºi astfel de cazuri, când omul mi-a spus: "Nu am venit la bisericã, dar am urmãrit slujba la televizor". Care nu e nicicum acelaºi lucru. Nu-i totuna sã stai în bisericã în faþa lui Dumnezeu sau sã asiºti la o slujbã în faþa televizorului, stând într-un fotoliu cu cafeaua lângã tine. Una e sã participi la slujba realã, ºi alta sã participi la o slujbã din lumea virtualã... Apoi internetul, cu pãrþi bune ºi mai puþin bune, pãtrunde tot mai mult, ºi la noi ºi în alte sate, atrage tinerii în faþa calculatorului, îi însingureazã, îi face sã caute lucruri pe care cei cu doar câþiva ani mai mari nici nu le gândeau la vârsta lor. Iar apoi chiar bunãstarea materialã. Aproape de casa parohialã existã un bar, iar seara este plin de tineri. Am mai discutat ºi cu pãrinþii, ºi cu bunicii, zic: "Au bani, din asta se duc seara sã stea la bar!" ªi dacã au bani fumeazã, sunt încântaþi de alcool… Tinerii sunt tot mai axaþi pe plãcerile imediate. Dar mai demult cum era? E adevãrat cã oamenii aveau o viaþã mult mai ordonatã spiritual, sau e doar un mit? Nu, nu e un mit. Satul ªinca Nouã s-a format din 88 de familii care au plecat în masã din ªinca Veche, unde au rãmas 4 familii, pentru cã nu au vrut sã accepte greco-catolicismul. Faptul cã oamenii aceºtia ºi-au pãrãsit aºezarea pentru a-ºi pãstra credinþa… nu e un mit, e o realitate clarã! ªi au construit în acele vremuri aceastã bisericã în care ne aflãm, care are la interior 10 m înãlþime, 25 lungime ºi 11 lãþime. O bisericã monumentalã, cu mijloacele de atunci, prin eforturi considerate chiar ºi azi supra-omeneºti. Se duceau cu cãruþele ºi iarna cu sãniile, 20 de km, pânã la Perºani; ºi fãceau un drum pe zi. O cãruþã aducea un bloc de piatrã într-o zi. Fãceau niºte jertfe aproape de neînchipuit pentru noi. Le spun de multe ori oamenilor: Noi nu suntem vrednici de aceºti strãmoºi! Am mai face azi aºa ceva? Sã pleci ºi sã laºi tot, pentru credinþã? Azi omul cât poate adunã, nu lasã… Discutam ºi cu domnul primar, care îmi zicea: Pãrinte, îþi dai seama cã atunci biserica asta trona într-un sat de case de lemn? În vremea aceea singura casã de piatrã era casa parohialã, ridicatã în paralel din cãrãmida care nu era conform standardelor pentru bisericã ºi era refuzatã de constructori, dar în rest nu existau decât case de lemn. Pentru cã oamenii dãdeau tot ce aveau mai bun Bisericii. Dacã ar fi sã ridicãm astãzi o bisericã ca aceasta, cu toate mijloacele tehnice, nu am mai putea. Iar asta a fost ridicatã în doi ani, pãrinte! Da, într-adevãr impresionant! Obiceiurile de sãrbãtori se mai pãstreazã? Da, din fericire se mai pãstreazã, însã din pãcate puþin denaturate. De exemplu se întocmeºte ceata de feciori, dar au obiceiul de a colinda ºi în ziua de Crãciun în timpul Liturghiei, lucru nepotrivit. Cum Îl vesteºti pe Hristos în timp ce Hristos Se aflã în bisericã ºi te aºteaptã acolo? Iar oamenii care ºtiu cã la ora respectivã ajunge ceata pe la ei stau ºi îi aºteaptã acasã, în loc sã vinã sã se întâlneascã la bisericã cu Hristos Cel Nãscut pentru noi. Un alt lucru nepotrivit este faptul cã au schimbat ora de joc. În loc sã înceapã jocul dupã-masa, sã participe satul întreg la aceastã bucurie, se începea la 9-10 seara, ºi se face un fel de discotecã de noapte. Dupã mai multe insistenþe s-a modificat ºi se începe la 7 seara, dar tot e destul de târziu. Tinerii merg acolo (ºi e normal sã meargã!), dar dacã toatã noaptea stau în muzica aceea puternicã ºi mai depun ºi efort, nu mai vin a doua zi la bisericã, pierzând un lucru extraordinar. Dar pãrinþii lor vin la bisericã?

11

„Ispitele sunt mai mari, mai diverse ºi mai perfide“
Nume: Pr. Sorin Suciu Data ºi locul naºterii: 11 februarie 1966, Fãgãraº Studii: Liceul Radu Negru din Fãgãraº (1980-1984), Facultatea de Teologie "Andrei ªaguna" - Sibiu (1994-1998). Familia: cãsãtorit cu doamna preoteasã Mariana (asistent farmaceutic), au trei copii: Sorina (10 ani), Daniel (8 ani) ºi Ana-Maria (6 ani). Parohia în care slujeºte: ªinca Nouã, din 1999. Ei, de aici pleacã problema. Se pare cã aici, în sat, în timpul comuniºtilor a fost un exces de zel din partea liderilor, interzicându-se copiilor sã vinã la bisericã. ªi dacã unii totuºi veneau, erau scoºi în faþa ºcolii ºi mustraþi public ca o mare ruºine. Acest lucru pe unii i-a întãrit, dar pe alþii i-a îndepãrtat. Iar copiii de atunci sunt astãzi pãrinþi. Se mai schimbã unii dintre ei, dar destul de puþini. Sunt însã ºi oameni care se schimbã ºi îºi dau seama de folosul pe care îl au. De exemplu mi-a zis cineva: "Pãrinte, vã mulþumesc cã aþi insistat ºi am postit tot postul, aºa m-am simþit de bine! ªi de acuma înainte o sã încerc sã þin toate posturile." Sau de curând mi-a zis o femeie: "Pãrinte, aºa-s de fericitã acuma în fiecare duminicã, deºi mã doare piciorul, viu la bisericã. ªi îmi pare tare rãu de timpul în care n-am venit!" Credeþi cã sunt diferite vremurile de astãzi? Este mai greu sã te mântuieºti acum decât în secolul de trecut, de exemplu? Eu cred cã ispitele sunt mai mari, mai diverse ºi mai perfide! Diavolul a devenit foarte perfid ºi se implicã în a ne ispiti în moduri diferite, uneori cu lucruri imperceptibile ca pãcate! Dacã nu vin la bisericã, oamenii ajung sã facã pãcate foarte mari fãrã sã ºtie ce fac, pentru cã este permis de lege. De exemplu legea spune cã se poate face avort între cutare ºi cutare sãptãmânã de sarcinã. ªi dacã omul priveºte unidirecþional, zice: "E ceva perfect legal!" Nu poþi sã zici cã greºeºti dacã mergi de aici pânã în Braºov pe dreapta. Pentru cã asta-i legea, sã mergi pe dreapta! Aºa vãd ºi ei… E destul de complicat, ºi probabil cã o sã fie ºi mai complicat, dar Dumnezeu ne-a promis cã o sã fie cu noi pânã la sfârºitul veacurilor. Interviu realizat de Pr. Marius Corlean

Dragi copii, în perioada care urmeazã avem douã sãrbãtori închinate Maicii Domnului. Mai întâi, în 15 august, Adormirea Maicii Domnului, iar în 8 septembrie Naºterea Maicii Domnului. Poate vã mai aduceþi aminte când, într-un alt numãr, v-am povestit despre Buna-Vestire, când îngerul Gavriil i-a dat Fecioarei Maria vestea cea bunã cã Îl va naºte pe Domnul Hristos. Maica Domnului a fost mereu lângã Fiul ei, chiar ºi dupã ce a crescut. Ea L-a urmat mereu, pânã când a fost rãstignit pe Cruce. Înainte sã moarã, Domnul Iisus l-a rugat pe Sfântul Apostol Ioan sã aibã grijã de Mama Sa. De aceea, în tot restul vieþii ei, Maica Domnului a locuit în casa lui Ioan. Aici era vizitatã de Sfinþii Apostoli ºi ceilalþi ucenici, ºi se rugau împreunã. Astfel s-a format Biserica, în care Maica Domnului era foarte importantã. De aceea, când a murit, Apostolii au venit din toatã lumea pentru a-ºi lua rãmas bun de la cea care era acum Mama lor, a tuturor. Pe drumul spre cimitir, fariseii au pus un grup de oameni sã rãstoarne sicriul. Însã când s-au apropiat Dumnezeu i-a orbit pe toþi, iar unuia dintre ei, care ajunsese la sicriu, i-au cãzut mâinile, rãmase lipite de acesta. Îl puteþi vedea ºi în icoana pe care o aveþi de colorat. Vãzând ce i s-a întâmplat, omul a crezut imediat în Dumnezeu ºi ºi-a cerut iertare, iar Dumnezeu l-a vindecat. La moartea ei, Maica Domnului a fost ridicatã la cer de cãtre Fiul ei, Domnul Hristos, dar ne-a promis cã rãmâne mereu cu noi ºi ne ajutã ori de câte ori îi cerem ajutorul, pentru cã ea este ºi Maica noastrã, a tuturor. întru credinþa în Domnul, ºi unde nãdãjduim sã ne întâlnim cu toþii, bunici, Pentru a-i implica activ pe copii în pãrinþi, prieteni ºi nepoþi, în bucuria veºnicã. trãirea sãrbãtorilor închinate Maicii 2. Nici un praznic nu e deplin fãrã Sf. Domnului, vã oferim din nou câteva idei Împãrtãºanie. Spovediþi-vã cu toþii (dade activitãþi practice: cã nu sunteþi primii care trãiþi ceea ce 1. Povestiþi-le copiilor istoria sãrbãtorii sau citiþi-o împreunã cu ei, în propovãduiþi, educaþia nu are nicio bazã) funcþie de vârstã; priviþi icoana praznicu- ºi pregãtiþi-vã ºi trupeºte cu o perioadã lui, discutaþi cu copiii ºi recunoaºteþi per- de post, în funcþie de vârsta copiilor. Possoanele prezente în ea. De Adormirea tul copiilor nu trebuie sã fie neapãrat ca Maicii Domnului prãznuim moartea ºi al adulþilor, ci sã inducã ideea de abstiridicarea la cer a Nãscãtoarei de Dumne- nenþã temporarã de la ceva care îþi place (dulciuri, desene animate etc.). zeu. Este o bunã ocazie de a insufla copi3. Învãþaþi sã cântaþi sau repetaþi "Cuilor atitudinea creºtinã faþã de moarte. În vine-se cu adevãrat", troparul prazHristos moartea nu este un sfârºit, ci un început al vieþii veºnice, iar aceastã sãr- nicului sau alte cântãri închinate Maicii Domnului, potrivite cu vârsta lor. bãtoare ne demonstreazã bucuria ºi slava 4. Mergeþi împreunã cu copiii fie la noii vieþi de care au parte cei care adorm

Maica Domnului

Colþul pãrinþilor

florãrie, fie pe câmp, fie în propria grãdinã. Implicaþi-i în alegerea ºi pregãtirea unor buchete pe care sã le duceþi la bisericã, pentru a împodobi icoana Maicii Domnului. 5. Împodobiþi împreunã ºi acasã icoana Nãscãtoarei de Dumnezeu pe care o aveþi la colþul de rugãciune. Puteþi face ºi mici bucheþele de flori pe care copiii sã le ofere vecinilor în cinstea sãrbãtorii. 6. În programul de rugãciune din aceastã perioadã introduceþi câte o rugãciune specialã închinatã Maicii Domnului, spusã eventual chiar de cei mici. 7. Verset de memorat: "fericiþi sunt cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãzesc." (Luca 11, 28)

CMYK

Mãrturisitori ai Ortodoxiei

13

Sfântul Cuvios David, copilul Înaintemergãtorului
þinutul lui natal. Dupã ce numãrul trecut am vorbit despre Sf. Ioan Rusul, ale cãrui MÃNÃSTIREA SCHIMsfinte moaºte se aflã pe insula Evia din Grecia, rãmânem aici pentru a-l BAREA LA FAÞÃ. Lângã cunoaºte ºi pe Sf. Cuvios David, începãtorul vieþii de obºte din aceastã Robies, cuviosul a aflat parte a Greciei. un loc potrivit pentru COPILUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZÃ- înþelesul de pãrinte duhovnipustnicie, aproape de o TORUL. Cuviosul David s-a nãscut în 1519 cesc) ºi bãtrân. De aceea, i-a rãbisericã veche a Schimîn localitatea numitã astãzi Kiparisi. mas numele de David cel bãtrân. bãrii la Faþã a MântuiVIEÞUIREA ÎN ATHOS ºI Pãrinþii lui, Hristodul ºi Teodora, formau torului, adãpostindu-se o familie de preot împodobitã cu darul SIHÃSTRIA DIN ARTA. Duhovîntr-o peºterã. A devenit evlaviei. Încã de mic îºi însoþea tatãl la nicul Acachie a hotãrât sã îl cunoscut ºi a ajutat prin bisericã ºi stãtea timp îndelungat sã se ducã pe ucenicul iubit în poveþe ºi rugãciune pe roage în faþa icoanei Sfântului Ioan Bo- Muntele Athos. Cuviosul Damulþi dintre creºtini. În tezãtorul. Spunea cã în Sfânta Bisericã îi vid a vieþuit mai mulþi ani în Sfinte Davide, copile al cinci ani de vieþuire, cuplace cel mai mult "tronul lui Iisus Hris- Mãnãstirea Marea Lavrã, untos, ochii Maicii Domnului ºi aripile Sfân- de a fost supus la mai multe în- Înaintemergãtorului, dã-ne viosul David a strâns în cercãri ºi la mare invidie din ºi nouã ceva din frumuseþea jurul lui 6 tineri ºi, astfel, tului Ioan Botezãtorul". La vârsta de 3 ani, David a dispãrut de partea fraþilor împreunã vieþu- ta duhovniceascã, din mirul a închegat o obºte. Dorinacasã. Pãrinþii l-au cãutat îndelung, dar nu itori. În aceastã vreme, pãrin- virtuþilor tale, din dragostea þa lui era aceea de a zidi o l-au gãsit. Singura lor nãdejde s-a îndrep- tele Acachie a plecat la Con- ºi credinþa ta în Domnul nos- mãnãstire. De aceea, le-a tat cãtre rugãciune ºi au hotãrât sã meargã stantinopol pentru a lua bla- tru Iisus Hristos. Ajutã-ne ºi spus fraþilor cã au nevoie la bisericã. Nu micã le-a fost mirarea când goslovenie de la Pãrintele pa- nouã sã iubim mai mult vir- de 2 lucruri - de apã ºi de l-au zãrit pe copil în faþa iconostasului. triarh. Datoritã severitãþii, cul- tutea ºi sã ne nevoim mai bani, dar cã banii vor veni Tatãl l-a întrebat: turii ºi sfinþeniei sale, pãrin- mult împotriva rãului ºi a mai uºor, pentru cã mulþi credincioºi vor ajuta, de- Ce faci aici, copilul meu? Cum ai tele Acachie a fost numit mi- pãcatului. Amin. oarece mãnãstirea va fi ajuns aici? Unde ai fost atâtea zile? Nu tropolit de Navpact ºi Arta. loc de scãpare în vremuri grele. Apa, însã, te-ai temut? Acesta l-a chemat pe cuviosul David la - Cum sã mã tem, când Sfântul Ioan reºedinþa mitropolitanã din Arta, unde era o problemã. Sfântul David s-a rugat: era lângã mine ºi mã þinea de mânã? Era cuviosul a început sã se nevoiascã într-un "Doamne, fã o minune! Dacã aici, în acest viu, aºa cum este în icoanã. El m-a adus colþ din subsolul mitropoliei, colþ pe care munte, va izvorî apã, vom face o mãnãsaici ºi, când am ajuns în faþa icoanei lui, a l-a prefãcut în sihãstrie. În localitatea Arta, tire. Pe lângã toate minunile pe care Le-ai intrat în ea. Apoi mi-a spus: sâmbãtã va cuviosul a fost hirotonit preot, a devenit fãcut, mai poþi face o minune micã, ca sã veni tatãl tãu ºi va sãvârºi aici Sfânta sfãtuitorul mitropolitului ºi duhovnicul Te lãudãm ºi prin asta, zidind aici sus o Liturghie. De aceea, nu m-am întors aca- celor care erau propuºi pentru hirotonie. mãnãstire". A doua zi, când s-a urcat pe sã, pentru cã vã aºteptam pe voi. Are un MÃNÃSTIREA VERNICOVA. Pentru cã munte, exact în locul unde cu o zi mai chip atât de dulce ºi de dragostea lui mi pãrintele David dorea sã-i trezeascã din înainte arãtase cu toiagul lui, dintr-odatã a amorþirea sufleteascã pe preoþi ºi pentru cã izvorât apã. Bãtrânul David a plecat cu s-a umplut inima. PLECAREA DE ACASÃ. Copilãria ºi-a îi mustra deseori, mitropolitul Acachie a unul dintre fraþi sã adune bani pentru petrecut-o învãþând Scrierile Sfinte ºi aju- hotãrât sã îl trimitã egumen la mãnãstirea ridicarea mãnãstirii, au gãsit înþelegere tându-ºi pãrinþii la treburile câmpului. La Vernicova. Aici pãrintele David a devenit în multe locuri ºi au ajuns pânã în Rusia. vârsta de 15 ani a plecat de acasã, deoare- foarte cunoscut, iar în momentul în care Aceastã peregrinare a durat 2 ani, timp ce "glasul pe care îl aºteptam s-a auzit în- slujea Sfânta Liturghie, faþa i se lumina ºi în care monahii din þarã au strâns ºi ei o lãuntrul meu ieri searã în vremea Ve- i se umplea de lacrimile smereniei. Aici a parte din banii necesari. În câþiva ani mãnãstirea a fost ziditã, cerniei. L-am întrebat ºi pe Sfântul Ioan cunoscut ºi mucenicia. În acea vreme, Botezãtorul ºi nu mi-a rãspuns în clipa turcii stãpâneau Grecia Centralã ºi copiii obºtea formatã ºi vestea despre dragostea, aceea, dar am vãzut în ochii lui cã este de grecilor ortodocºi erau luaþi de cãtre aceº- mângâierea, învãþãtura Cuviosului David acord. ªi nu mã mai îndoiesc deloc acum, tia ºi educaþi în credinþa islamicã. Câþiva ºi a obºtii sale s-a rãspândit peste tot; iar deoarece în noaptea care a urmat mi s-a copii, ce se aflau în grija unui turc din lo- minunile acestui sfânt sunt nenumãrate. arãtat în vis, spunându-mi: David, sã pleci calitatea Livadia, au evadat, iar cel care a Toþi pelerinii ortodocºi care se bucurã de mâine dupã Sfânta Liturghie, ca sã apuci fost gãsit vinovat a fost stareþul David. A întâlnirea cu bãtrânul David, ale cãrui sã-l întâlneºti pe viitorul tãu povãþuitor". îndurat timp de mai multe zile chinuri în- sfinte moaºte se aflã în mãnãstirea pe care ÎNTÂLNIREA CU PÃRINTELE ACACHIE. grozitoare, cu mâinile ridicate în sus de a ctitorit-o, primesc în inimi blagoslovePrimul lui duhovnic, pãrintele Acachie, cãtre turci; câþiva creºtini au auzit de chinu- nie, luminã ºi credinþã puternicã în Duml-a povãþuit întru credinþã, ascultare ºi dra- rile lui ºi au dat mulþi bani guvernatorului nezeu. Prãznuirea Sfântului Cuvios David goste, dar cu multã asprime duhovniceas- pentru ca acest cuvios sã fie eliberat. Pe se face în data de 1 noiembrie, ziua adorcã. Pentru cã fratele David era foarte se- drumul de întoarcere cãtre mãnãstire i-a mirii sale, ºi reprezintã al doilea hram al rios ºi avea autoritate, monahii din obºte venit gândul de a nu mai merge acolo, aºa Mãnãstirii Schimbarea la Faþã din insula l-au numit la vârsta de 20 de ani stareþ (în încât a plecat spre nord ºi a ajuns în Evia, Evia. Eufemia Toma

CMYK

14

Psihoterapie ortodoxã
cadã în deznãdejde, vãzând cã nu scapã imediat de ea, este cã lupta împotriva ei ºi biruirea patimii nu-l duc de îndatã pe om la starea opusã, adicã la bucurie. Cheia de trecere spre bucurie este trecerea de la tipul de tristeþe izvorât din patimi la fericita întristare, singura care-l poate duce la adevãrata bucurie. Ce este fericita întristare? În vreme ce, aºa cum am vãzut, tristeþea ca patimã constã în mâhnirea omului din pricina lipsirii de desfãtare trupeascã, sau a pierderii bunurilor materiale, sau a neîmplinirii plãcerilor simþurilor, sau a jignirilor, fericita întristare este o tristeþe virtuoasã, care înseamnã mai înainte de toate mâhnirea fiinþei umane de a se fi înstrãinat de Dumnezeu, de a fi departe de El, de lipsirea de bunãtãþile duhovniceºti, spirituale. Pe lângã aceasta, omul se îndurereazã din pricina stãrii sale decãzute ºi a pãcatelor lui, ajungând astfel prin plângerea pãcatelor (ºtiute ºi neºtiute) la fericita întristare. În al doilea rând, tristeþea virtuoasã stã în mâhnirea pentru aproapele, înstrãinat ºi el de Dumnezeu, lipsit de bunãtãþile cele duhovniceºti, ºi întristarea pentru greºelile ºi neputinþele lui. Aceastã formã a tristeþii este deosebit de importantã, pentru cã þine de purtarea fireascã a creºtinului sã se întristeze pentru pãcatele ºi neputinþele aproapelui ºi sã se roage pentru el. Sfinþii Pãrinþi pun faþã în faþã în mod constant cele douã forme de tristeþe, arãtând cât de lipsitã de rost ºi de temei este cea dintâi, adicã întristarea dupã lucrurile care atrag patimile, ºi cât de câºtigaþi suntem dacã dobândim cea de-a doua formã de tristeþe, folositoare ºi de preþ pentru viaþa noastrã duhovniceascã ºi pentru lucrarea mântuirii. Nu trebuie deci nimicitã orice formã de tristeþe din suflet, ci numai cea care este o manifestare pãtimaºã a sufletului nostru. Cu cât se mâhneºte omul mai mult pentru pãcatele sale ºi se smereºte înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult se deschide harului dumnezeiesc. Dupã “Terapeutica bolilor spirituale” Jean-Claude Larchet A consemnat Pr. Marius Corlean

Tãmãduirea tristeþii
Tãmãduirea de tristeþe este extrem de importantã. De ce? Pentru cã tristeþea, lãsatã sã se hrãneascã din puterile sufletului nostru, îl seacã pe acesta de energie ºi îl împinge pânã în prãpastia deznãdejdii. Ne întoarcem deci la aceastã patimã cu scopul de a vorbi ºi despre cãile de prevenire ºi de vindecare. În numãrul trecut am vãzut cã existã trei cauze ale tristeþii. Fiecãreia îi corespunde o lucrare de tãmãduire.

Tãierea voii
O primã cauzã a tristeþii am vãzut cã este lipsa împlinirii unei plãceri, a unei dorinþe. Prevenirea, care este un pas mult mai simplu decât eforturile de tãmãduire ulterioare, constã într-o lucrare foarte simplã: tãierea voii proprii - adicã renunþarea conºtientã la dorinþele ºi plãcerile trupeºti nefolositoare ºi neataºarea de bunurile materiale. Pentru cã demonul tristeþii se aºazã exact în locul spre care vede cã suntem atraºi cel mai mult. Tot în acest context al ataºamentului de bunurile materiale se situeazã ºi slava deºartã, despre care am vorbit deja într-un numãr trecut. Tristeþea gãseºte ºi în legãturã cu aceastã patimã teren de manifestare, fiindcã omul stãpânit de slavã deºartã se întristeazã atunci când nu primeºte onorurile ºi cinstea pe care le aºteaptã, sau nu se mulþumeºte doar cu cinstirile primite. ªi în acest caz, soluþia de prevenire este aceea de a socoti ca nimicuri toate onorurile ºi cinstirile omeneºti ºi de a cãuta sã fim plãcuþi lui Dumnezeu, nu oamenilor.

CONTACTUL CU CEILALÞI NE SCOATE LA IVEALÃ PATIMILE. De asemenea, foarte important de reþinut este faptul cã amintirea jignirilor, resentimentelor, ranchiuna ºi în general toate urmãrile mâniei au tendinþa sã se dezvolte în chip ascuns, sporind ºi întãrindu-se sub efectul imaginaþiei, rãspândindu-se ca veninul ºi otrãvind sufletul în întregime. Astfel cã, în virtutea acestor aspecte, Sfântul Ioan Casian aratã cã trãirea în societate nu este vãtãmãtoare; din contrã, este de mare folos, fiindcã prin legãturile cu oamenii, bolile sufletului se pot descoperi ºi, fiind mai des puse la încercare, se pot vindeca mai repede. Sfinþii Pãrinþi îndeamnã nu numai sã nu ne supãrãm pe cei care ne jignesc, ci chiar sã-i socotim adevãraþi binefãcãtori, iertându-i, arãtându-le bunãvoinþã ºi iubire ºi lepãdând ranchiuna faþã de aceºtia, pentru cã prin ei fiind vãdite bolile noastre sufleteºti, putem sã cãutãm cãile ºi leacurile de vindecare a lor.

Spovedania deasã
Tristeþea inexplicabilã ºi nemotivatã am vãzut cã este iscatã în majoritatea cazurilor de cãtre diavol, aici fiind a treia cauzã. În acest caz nu existã un remediu anume, ci se indicã o grijã generalã a omului faþã de starea sa. Ce se recomandã este descoperirea gândurilor ºi a stãrii sufleteºti unui bun pãrinte duhovnic. Trebuie obligatoriu evitatã închiderea în sine, pentru cã rãmânând cu gândurile, acestea vor produce tot mai multe pagube în mintea ºi sufletul nostru. De asemenea, ºi cei care avem în preajmã oameni suferind de tristeþe trebuie sã luãm aminte la urmãtorul sfat: tristeþea este o ranã a sufletului care trebuie spãlatã cu apa binefãcãtoare a cuvântului plin de blândeþe.

Iertarea aproapelui
MÂNIA κI ARE CAUZA ÎN NOI, NU ÎN CE NE FAC CEILALÞI. Mânia - dorinþa de rãz-

bunare, care neîmplinitã duce la tristeþe, este cea de-a doua cauzã. Sfinþii Pãrinþi au arãtat cã pricina tristeþii omului nu stã în cei împotriva cãrora ne-am mâniat, nici în cei care ne-au jignit ºi cãrora le purtãm ranchiunã, ci în noi înºine. ªi de aceea a înceta orice relaþie cu persoanele în cauzã nu poate fi o metodã de vindecare. Dimpotrivã, menþinerea legãturii ºi comunicarea cu cel care ne-a întristat ajutã la vindecare, fiindcã înfrunþi toate aspectele tristeþii. În singurãtate, sau ocolind persoanele care ne provoacã aceastã stare, existã riscul ca rãdãcina tristeþii ºi motivele penDe la tristeþea pãtimaºã la tru care se declanºeazã sã rãmânã mai 'fericita întristare' mult sau mai puþin cunoscute, ele contiCe trebuie avut neapãrat în vedere, nuând sã acþioneze ºi sã-l þinã pe om în pentru ca cel care luptã cu tristeþea sã nu întristare.

15 Iaurtul pregãtit în casã, simplu ºi bun Iaurt cu c i o c o l a t ã ªtiaþi cã iaurtul nu este doar un produs necesar pentru o alimentaþie echilibratã, º i c o m p o t d e p e r e ci ºi o sursã foarte beneficã pentru sãnãtate? Originar din Orientul Mijlociu, iaurCu Dumnezeu în casã
tul a ajuns în Europa prin Balcani, Turcia ºi Bulgaria fiind þãrile în care iaurtul ("yogurmark" în turceºte) a devenit un aliment de referinþã. Beneficiile iaurtului sunt multiple: el conþine proteine (necesare pentru întreþinerea sistemului muscular), calciu (indispensabil pentru formarea ºi consolidarea sistemului osos), vitaminele D (ce fixeazã calciul), A (necesarã pentru creºtere ºi pentru îmbunãtãþirea vederii) ºi B (indispensabilã pentru sistemul nervos ºi muscular). Bacteriile Lactobacillus bulgaricus ºi Streptococcus thermophilus din iaurt participã la reînnoirea florei intestinale ºi acþioneazã asupra tranzitului intestinal. Întotdeauna mi-a plãcut sã mãnânc iaurt. La început natural, apoi 850 ml lapte integral cu fructe ºi arome natu- 1 iaurt natural rale diverse, în funcþie 3 linguri lapte praf de anotimp sau de pro- 5 linguri miere dusele din cãmarã. 1 pumn de nuci decoIaurtul se face din jite, tãiate bucãþi mici lapte ºi din ferment lactic. Doar atât. Nu Amestecaþi foarte amidon, nu gelatinã. Iaurtul obþinut este bine laptele cu iaurtul, conform reþetei de mai ieftin ºi mai curat, iar plãcerea de a iaurt, apoi cu restul ingredientelor. Vãrsaþi oferi celor dragi un iaurt fãcut în casã amestecul în borcane de iaurt ºi daþi la cald. este, bineînþeles, extraordinarã. Ce fel de fermenþi? Un iaurt natural. Ingrediente: Toate ingredientele trebuie sã fie la Ce fel de lapte? Orice fel de lapte, temperatura camerei. foarte proaspãt, care trebuie neapãrat sã fie Ce puteþi sã mai adãugaþi? fiert înainte de utilizare. - Lapte praf. Câteva linguri amestecate în lapte vor face ca iaurtul sã devinã mai cremos, mai dens. - Fructe. Folosiþi dulceþuri, compoturi 850 ml lapte sau fructe fierte în puþin zahãr. Aciditatea integral fructelor proaspete distruge fermenþii. 1 iaurt natural - Arome. Vanilie, lãmâie, portocale. 3 linguri lapte praf 5 linguri sirop Metode : Pregãtiþi iaurtul, cona) Cu ajutorul unei maºini de fãcut form reþetei de iaurt iaurt (iaurtierã). Este metoda cea mai simplu, apoi adãugaþi siropul ºi laptele simplã. Aproape toate mãrcile produc astpraf. Puneþi în borcane ºi daþi la cald. fel de maºini: Seb, Severin, Moulinex etc. Gãsiþi astfel de maºini pe Internet sau în
850 ml lapte integral 1 iaurt natural 3 linguri lapte praf 2 pere 2 linguri apã 1 lingurã miere 100 g ciocolatã rasã

Iaurt cu n u c i º i miere

Decojiþi perele ºi tãiaþi-le bucãþi mici. Puneþi-le pe foc cu cele douã linguri de apã ºi lãsaþi-le sã fiarbã pânã se înmoaie. Adãugaþi mierea ºi amestecaþi uºor. Striviþi bucãþile cu o furculiþã. Lãsaþi compotul sã se rãceascã. Puneþi câte o lingurã de compot în fiecare borcan. Amestecaþi laptele cu iaurtul, conform reþetei de iaurt, ºi cu laptele praf. Vãrsaþi acest amestec peste compot. Puneþi borcanele la cald 8 ore. Presãraþi ciocolatã peste iaurt când serviþi. magazine ºi supermarketuri din strãinãtate. Preþul lor variazã între 30 ºi 70 de euro. b) Pe foc. Vãrsaþi jumãtate din lapte într-o cratiþã ºi puneþi laptele pe foc. Stingeþi focul imediat ce laptele a început sã fiarbã. Amestecaþi-l cu cealaltã jumãtate de lapte. Temperatura laptelui trebuie sã se situeze între 37oC ºi 40oC. Sub 37oC iaurtul nu se prinde. Peste 45oC iaurtul se separã de lapte ºi se transformã în brânzã. Aºteptaþi 5-10 minute ºi adãugaþi iaurtul. Amestecaþi bine cu o lingurã de lemn. Vãrsaþi amestecul în borcane sau într-un recipient din plastic ºi astupaþi-le. Puneþi borcanele pe calorifer, sub pãturi sau la soare, într-o oalã cu apã fierbinte acoperitã cu o pãturã etc. Lãsaþi iaurtul sã se facã timp de 8-10 ore. Nu miºcaþi deloc recipientul. Iaurtul se pãstreazã în frigider. Reþetele oferite vã dau numai câteva idei. Majoritatea ingredientelor se pot înlocui fãrã nicio problemã. Folosiþi-vã imaginaþia! Irina Dufraise www.invatsagatesc.blogspot.com BINE DE ªTIUT: Fasolea uscatã nu mai face gãrgãriþe, dacã punem în vasul unde o þinem sare grunjoasã. Orezul, fãina ºi griºul nu vor mai face acarieni dacã punem în ele douã-trei castane sãlbatice ºterse bine, dar nespãlate. Roºiile se pot congela crude, necurãþate. La utilizare se introduc în jet de apã caldã ºi se decojesc. Mihaela Bîlbã

Iaurt cu s i r o p d e trandafir

Principiile unei alimentaþii sãnãtoase (4)
Numãrul obezilor a crescut enorm în ultimele decenii. Una dintre cauze este abuzul alimentar, omul contemporan consumând o cantitate de alimente mult mai mare decât necesarul organismului. Continuãm sã vã prezentãm principiile alimentaþiei sãnãtoase bazându-ne pe sfaturile domnului prof. dr. Pavel Chirilã. ABUZUL ALIMENTAR. Un proMâncatul în grabã (sãrind peste mastiverb francez spune cã "omul mãnâncã o caþie ºi digestia bucalã), E-urile din alitreime din porþie ca sã trãiascã el însuºi ºi mente, rafinarea, alimentele de serã, douã treimi ca sã trãiascã doctorii". tratãrile termice, fizice ºi chimice agreCetãþenii þãrilor aºa-zis dezvoltate sive, semipreparatele care nu mai au sunt în procent mare supraponderali. nevoie de masticaþie etc. sunt practici din Acestea sunt ºi þãrile unde obiceiurile ali- cauza cãrora întârzie senzaþia de saþietate mentare s-au depãrtat cel mai mult de la ºi care au contribuit mult la aportul hrana naturalã. exagerat (nesãbuit) de alimente.

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Mare Mucenic Dimitrie“ din Gura Vãii
Aºezat la poalele Munþilor Fãgãraº, între Recea ºi Breaza, satul Gura Vãii se înalþã pe "o uºoarã culme de lut", "de-a lungul unui pârâu de munte, umbrit de arini", dupã cum consemna Nicolae Iorga. Localitatea este locul naºterii lui Ion Gavrilã-Ogoranu, lider al miºcãrii de rezistenþã anticomunistã din Munþii Fãgãraºului, dar ºi al altor luptãtori anticomuniºti, ºi a avut de-a lungul timpului oameni dârzi ºi credincioºi.

Istoria vieþii religioase
Satul este pentru prima datã atestat documentar în sec. al XVI-lea, numele lui fiind vreme de secole Netotu; abia în timpul regimului comunist denumirea a fost schimbatã în Gura Vãii. Pr. paroh Locuitorii au fost la început ortodocºi, Bogdan Dîngã ca toþi românii din Ardeal. Trecând mai întâi prin acþiunea de calvinizare la care au fost supuºi de cãtre autoritãþi, iar apoi prin presiunile de catolicizare, satul a devenit greco-catolic în jurul anului 1700. Localnicii au avut o perioadã în care s-au întors la Ortodoxie, apoi iarãºi au îmbrãþiºat uniatismul, rãmânând astfel pânã în 1948 când, asemenea roþii care se întoarce, s-au reîntors în Biserica Ortodoxã forþaþi de regimul comunist. Dupã 1990, când au dobândit libertate religioasã, au rãmas însã fideli Bisericii strãmoºeºti. necesari pentru a cumpãra un alt clopot. Biserica Locaºul de cult nu este pictat. El a fost În sat a existat mai întâi o bisericã din zugrãvit în 1943, pãstrând ºi astãzi molemn, pe locul numit pânã astãzi Dealul delul de cer înstelat, iar icoanele de pe cabisericii. În anul 1866 a fost ziditã biserica tapeteasmã au fost realizate de pictorul actualã, de mari dimensiuni, care poartã Ioan Cãzilã. hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie. LocaÎn ultimii ani exteriorul bisericii a fost ºul de cult, cu fundament de piatrã ºi ziduri renovat, ferestrele au fost schimbate cu de cãrãmidã, a fost ridicat cu contribuþia geamuri de tip termopan, iar acoperiºul a sãtenilor. fost înlocuit cu þiglã metalicã. Din istoria bisericii a fost consemnat Mãnãstirea faptul cã, în 1917, autoritãþile maghiare au dispus confiscarea clopotului mare ºi topiªi la Gura Vãii, ca în mai toate satele rea lui pentru a fi folosit la fabricarea tu- "de sub munte", a existat o mãnãstire. Ca nurilor. Sãtenii emigraþi în Statele Unite în ºi celelalte aproape 200 de mãnãstiri din acele timpuri au aflat însã despre aceastã Ardeal, ea a fost distrusã la ordinul genemare durere a satului ºi, dupã încheierea ralului Buccow, constituind o piedicã în Primului Rãzboi Mondial, au trimis banii impunerea greco-catolicismului în rândul
Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 Preºedinte fondator: Pr. protopop Ioan Ciocan Redactor ºef: Natalia Corlean www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov

românilor. Înainte de a fi arsã din temelii, comandantul însãrcinat cu acest ordin a permis cãlugãrilor sã pãstreze cãrþile, icoanele ºi mobilierul. O parte dintre ele se aflã ºi astãzi la biserica din sat.

Rezistenþa anticomunistã
Aºezarea, astãzi liniºtitã ºi adesea parcã pustie, nu lasã sã se ghiceascã luptele ºi suferinþele care au animat-o în secolul trecut. Pãrintele paroh Bogdan Dîngã ne-a vorbit însã despre mândria pe care o au sãtenii pentru istoria lor. În lucrarea sa "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc", Ion Gavrilã Ogoranu prezintã o listã cu persoanele implicate în rezistenþa anticomunistã, dintre care cele mai multe (29) sunt din satul sãu natal, Gura Vãii. Pe lângã aceºtia au mai fost mulþi alþii care i-au sprijinit moral ºi material pe luptãtori, dar ºi care i-au trãdat ºi au colaborat cu Securitatea fie pentru avantaje materiale, fie pentru cã au fost constrânºi. Satul Gura Vãii a dat ºi un numãr mare de intelectuali, în frunte cu Ion Gavrilã Ogoranu, care prin activitatea lor au fãcut cunoscut chiar ºi peste hotare numele localitãþii lor natale. Natalia Corlean
Corecturã: Amalia Dragne Tehnoredactor: Natalia Corlean

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com ISSN 2065 - 765X

CMYK