Dr. ec.

Radu Mihai CRIŞAN

AUTOAPĂRARE PSIHICĂ CUM SĂ DEVII IMUN LA MANIPULARE
din lucrarea: Radu Mihai Crişan, SPRE EMINESCU. Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, ediţia a III-a revizuită, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 318-333)
Deturnarea sistemului de învăţământ şi arta fortificării psihice individuale

(Textul integral al anexei

BUCUREŞTI 2005

Editura Cartea Universitară

Str. Prof. Ion Bogdan, nr.11 A, sector 1, Bucureşti Tel.: 021-211 01 54; Fax: 021-211 58 47 e-mail: cartea.universitara@pcnet.ro, www.carteauniversitara.ro Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RADU I. MIHAI Autoapărare psihică: cum să devii imun la manipulare / Radu Mihai I. Crişan. –
Bucureşti : Cartea Universitară, 2005 ISBN 973-731-172-8 159.922.27

ISBN 973-731-172-8

2

Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în îmbrăcăminte de oi, şi pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. Matei, VII, 15

3

ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul. îndepărtând ce se spune despre el. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este.Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Seneca. Aceasta-i eroarea care ne înşală. Epistolae 4 . şi să cercetăm ce este. Să apreciem fiecare lucru. dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. priveşte-l gol: să lepede averea. să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei. că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este. nu ce e numit.

contemplaţia şi rugăciunea. cultura.Învăţământul este menit să creeze personalităţi organice. Rupt de tradiţie şi de mediul în care a trăit. 5 . şcoala creează tipul omului universal . meditaţia. Îi stă în putere să se autoredreseze individual.de nicăieri şi de peste tot. economia. Acestea sunt conştiente că viaţa este un sistem de interdependenţe multiple şi îşi pun. munca. din proprie voinţă. lipsit de viziunea globală asupra lumii şi a existenţei. viaţa în slujba unui principiu moral supraordonator. Orice bandă politică îl poate manipula. utilizând pârghii precum: gândirea. Ancorarea profundă în spiritualitatea şi experienţa neamului lor le ajută să reacţioneze eficient în faţa dificultăţilor. gimnastica. fără ca el să bage măcar de seamă. cinstea. chiar şi atunci când se ivesc pe neaşteptate. acest om este incapabil să facă faţă neprevăzutului. Acum însă.

Acesta comentează: “Idealul educaţiei e să dezvolţi ceea ce există ca înclinaţie în om şi să nu încerci a-i da însuşiri ce nu1 se găsesc. 208 3 ibidem. dacă erai creştin.n. Idei asupra problemelor actuale.n.) orice fel de oameni. 3 Nicolae Iorga. acolo învăţai rugăciunile. învăţai să citeşti. Omul era pregătit pentru o viaţă spontanee. 139 ibidem. Profesorul trata orice chestiune voia. “Şcoala are datoria de-a ajuta societatea. “Evul mediu – bazat pe iniţiativa individuală şi pe cea colectivă – avea nevoie de (îngăduia pe n. În acel Ev Mediu. care trebui cunoscute şi înălţate. şi nu de a-i sta în cale. care se uneau de la sine: nu-i trebuia un om tip. Fiecare şcoală trebui să iasă din (să reflecte n. pag. iar studentul îl asculta numai dacă îl interesa (conţinutul prelegerii n.) . acolo ţi se dădea lecţia de catehism. Meşteşugar voiai să te faci. şi aşa cum voia el. pag. ca să ajungă la forma pe care s-o servească şcoala”2.O investigare. pag. ca punct de plecare în însăşi fiinţa lui” . 211. să scrii. amănunţită. Apoi Universitatea: aceasta era un învăţământ absolut liber.n.) nevoile societăţii. 139 1 2 6 . îl alegeai ca profesor pe meşterul cel mai bun. a procesului istoric ce a condus la deprecierea învăţământului românesc este întreprinsă de Nicolae Iorga. Biserica te creştea ca pe fiul ei. de-a merge mână-n mână cu ea.

a înlăturat toate formele mai vechi de învăţământ. ei îi trebuia să creeze tipul revoluţionarului. Şcoala primară n-a existat până la revoluţia franceză. cu aceeaşi neîmpăcată ură căreia i-au căzut jertfă atâtea din aşezămintele capabile încă de viaţă ale vechii Francii. Pentru a crea individul ascultător ca un soldat. îmbina mecanic oameni croiţi (educaţi n. şcoala publică. bun contribuabil. Şcoala lui făcea un fel de automat în mâna puterii centrale. vremea stăpânirii monarhilor. bun ostaş şi. De aceea. astfel. fără îngăduinţa varietăţilor individuale. Vine apoi Napoleon. comună tuturora şi gratuită. pe urmă. Dar învăţământul acesta nu mergea până jos. ci cetăţeni luptători. avea nevoie de anumiţi oameni. Suveranul modern avea nevoie de buni supuşi. revoluţionarii au înţeles să facă nou în toate. pe care statul poate să-i întrebuinţeze pentru scopurile sale. 7 .n. dând contemporanilor ceea ce le trebuia pentru a nu fi oameni de curte şi de lume. omul cu credinţă faţă de suveran. admirabilă prin puterea şi regularitatea ei aproape militară. Erau doar anume (câţiva n.) trebuia să fie un fel de fabrică de produs oameni. mai ales.n.) pe acelaşi tip.A venit. voind să stăpânească lumea în toate. Revoluţia franceză. care-i permiteau să fie pusă în mişcare de un singur om. făcu din tot sistemul său politic o imensă maşină. Creatori fără rezerve. care. Ea (instituţia şcolii n. Se creează. ca şi cea sovietică.) călugări care învăţau pe aceia care doreau. Toate erau aşa întocmite ca să pregătească pe bunul cetăţean.n.

care trebuia să primească. Toate ştiinţele se inspiră reciproc. Şeful enormei cazărmi şcolare e rectorul de Academie. în mod deliberat. Totodată. în Universitate şi în licee. mai ales. mai grave… Spre pildă a scopului ascuns ce stă la baza formulării. le îngreunează acestora posibilitatea folosirii cunoştinţelor dobândite într-un domeniu la mai profunda înţelegere.Napoleon creă şcoala-cazarmă. trebui s-o compari şi s-o apropii de toate celelalte 8 . pag. atât a problematicii celorlalte domenii. ea păgubeşte şi progresului general al cunoaşterii stiinţifice. de o întreagă oaste disciplinată de profesori. Aşadar. fără nici 4 5 ibidem. Progresul unei ştiinţe determină progresul celorlalte ştiinţe şi invers. confirmându-se ori infirmându-se una pe cealaltă. întrucât.neevidenţiind. corelaţiile organice existente între diferitele ramuri de ştiinţă -. cuprinsă într-o construcţie de nemiloase linii drepte. a vreunui text legislativ. care dispune. după cum relevă Ştefan Odobleja: “Fiecare ştiinţă este o porţiune a unui tot care este ştiinţa în general. a substratului anumitor fenomene social-politice şi economice dintre cele mai sensibile şi. astăzi. Când vrei să studiezi o ştiinţă. inspectori etc4”. deopotrivă. la care venea studentul numai dacă îi plăcea cugetarea profesorului. într-un anume mod şi nu în altul. cât şi. iar acesta să plece de la monarhul singur. un singur impuls. nelegate între ele5. 213 Maniera didactică utilizată în transmiterea conţinutului lor informaţional către subiecţii supuşi educării . 212. poate chiar a vreunui articol de Constituţie ori de tratat internaţional. în toate treptele ei. în timp ce “universitatea medievală era o şcoală de cugetare personală. universitatea este o şcoală de specialităţi.

translaţii. care nu cunosc. pag. ceea ce au pretenţia să te înveţe” . analogii. ştiinţe. ci peste ea şi.un fel de spirit comun şi (mai mult n. ce gesturi va face în fiecare moment. Craiova. Idei asupra problemelor actuale. de multe ori. 206 9 . 139 7 ibidem. 107-110 6 Nicolae Iorga. pag. pag. S-a creat tipul omului abstract. Şcoala fiind în afară de viaţă. omul care ştie dinainte unde va fi aşezat. comparaţii. 1978. 138.n. 8nici pe departe. imitaţii. decât generalizări. lipsită de energie şi de entuziasm. Cele mai miraculoase descoperiri ale ştiinţei pure şi ale tehnicii nu sunt. dacă “şcoala de odinioară era contactul dintre cineva care vrea să înveţe şi cineva care ştie”7. De aceea. lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona. o umanitate împuţinată şi strâmbată”6. De aici a ieşit (rezultat n. astăzi (ca să înveţi n.. adesea. învăţându-te să nu ţii cont de nimic ce e dincolo de casta cultă. poate. aceste creaţiuni au un scop care nu e în societate. adaptări la un domeniu oarecare a ideilor şi procedeelor unui alt domeniu”. Psihologia consonantistă şi cibernetica. împrumuturi.) eşti silit. în afară (rupt n.) de orice tradiţie şi de orice împrejurări în care ar avea de trăit. chiar împotriva ei.). duce la o şcolarizare formală a omenirii.n. pag.n. 207 8 ibidem. Editura Scrisul românesc. apropieri.n. să te duci la tot felul de imbecili cu atestate. Ştefan Odobleja.) o umanitate scăzută.n.). omul pentru care neprevăzutul n-are nici o importanţă (incapabil să facă faţă oricărei schimbări neaşteptate a condiţiilor sale de existenţă n.

adică.n. progresiv.n. “a vieţii proprii. I. iar “ceea ce lipseşte omului modern ca să fie om 12 întreg. “se creează acum. 113 11 ibidem 12 ibidem 13 ibidem 14 ibidem.speculându-i cu abilitate lipsa stilului. orice aventurier sau orice bandă politică se poate face stăpânul ei”9 . 205 Mircea Eliade.n. oricine poate abuza.) de tradiţie. după cum se exprimă Mircea Eliade. “adevărurile11nu preţuiesc nimic atunci când le posezi izolate” . omul care e de nicăieri şi de peste tot. în afară (înstrăinat n. a “armonizării lor într-o viziune globală asupra lumii şi a existenţei”13… Mai mult. intrată în tipicul şcolii. este tocmai intuiţia ierarhiei. prin activism personal. iar de societatea aceasta nenorocită. pag. însă. adică. Profetism românesc.) adunate”10… Căci. Editura Roza Vânturilor. faptul că fiecare fiinţă umană are posibilitatea de a-şi înfrânge. ele nu numai că “nu au valoare izolată. un tip de om universal. pentru o lume neorganică. 173. vol. Bucureşti. 1990. această slăbiciune.) de mediul în care a trăit. ierarhice si ritmice a adevărurilor (informaţiilor fiabile n. pag. pag.Aşa. omul în afară (rupt n. dar ajung de-a dreptul primejdioase când încerci să compensezi cu unul singur absenţa celorlalte”14. 114 9 10 10 . În acest sens. a cosmizării” . Îmbucurător este. o serie de semeni ai ibidem.

prin “propria noastră gândire. cinstea. aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă (după caz: necunoaştere.n. ne reamintesc că dispunem. De la actele şi vorbele noastre. reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. Obişnuit cu adevărul. Cel mai puternic instrument de autoapărare individuală împotriva agresiunilor manipulatorii. vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact.) continuă a materiei noastre mentale. reflectarea la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre. de ce au procedat aşa şi nu altfel. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne va face mai înţelepţi. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor. ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire. ce au vrut ei să zică etc.noştri. gimnastica. economia. filosofice. meditaţia. rugăciunea. mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna.n. Mircea Eliade. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea din ea. Gândind mereu la probleme abstracte. munca. de pârghii precum: gândirea.n. este “fabricarea şi subtilizarea (rafinarea n.) josnice ne vor provoca neplăcere. printre care Scarlat Demetrescu. relevă Scarlat Demetrescu.) a 11 . ignorare ori încălcare n. bineînţeles nelimitativ. cultura. încât ideile banale sau (cele n. contemplaţia. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Mihai Eminescu şi Petre GeorgescuDelafras.

Editura Emet. prin inducţie sau prin deducţie. în loc să ne pierdem vremea fără vreun folos. în mod legic.naturii omeneşti şi a legilor naturii. cea mai frumoasă. colţ de stradă –. o deosebită atenţie întreţinerii şi potenţării acestui filtru. Spiritul se va ascuţi. pe care ţinem să-l realizăm zi cu zi. sau să mergem la o bibliotecă.) situaţiile şi împrejurările cele mai complexe”15. şi să urmărim cu 15 Scarlat Demetrescu. mai strălucitoare. Oricine îşi poate da seama că. întrevedem sau descoperim adevărul în(. de apucăturile rele ale semenilor noştri. în permanenţă. Prin ajutorul culturii. încât. şi ne deprinde să ne ocupăm numai de ceea ce vedem că este folositor. 1998. pertinenţa raţionamentelor este condiţionată de fiabilitatea filtrului informaţional al gândirii care le efectuează. a vieţii noastre. ea ne arată calea pe care trebuie să mergem şi ne-o luminează cu raze din ce în ce mai clare. subiniază Petre Georgescu-Delafras. este mai bine să stăm acasă. cine ştie pe unde – poate prin cine ştie ce cafenea. întrucât. Ea ne arată rostul vieţii. într-o asemenea măsură. înălţător. fie el oricât de slab la minte. trebui să acordăm. ne învaţă să fugim de ale noastre proprii. Ea ne îndepărtează. ne făurim încă din vreme un ideal. pag. de asemenea. Din tainele vieţii şi ale universului. 49 12 . şi care formează partea cea mai bună. cârciumă. Dar. În acest sens. „cultura are o influenţă binefăcătoare asupra oricărui om. Oradea.

înainte de toate. în sensul de “a nu citi cărţile (pe cele n.n. nu numai un mijloc de informare sau de contemplaţie estetică”17. pag. Editura Humanitas.) un mijloc de alimentare spirituală continuă. trebuie. care ne mai îndulcesc viaţa. Aşadar. în care se găsesc articole destul de variate şi de instructive”16.n. care ne dau (bună n. “lectura ar putea fi (poate fi n. precum şi cărţi literare. 86.) dispoziţie sufletească. 1937. şi de a nu citi pe cele bune la timp nepotrivit (adică. 120 13 . Ediţia a III-a. sociale. ar fi de ajuns pentru ca să obţinem o cultură demnă de luat în seamă.atenţie filele unei cărţi care ne interesează. pentru a putea beneficia . am întrebuinţa numai una singură pentru lectură. Bucureşti. Însă. ce ne dau învăţăminte ştiinţifice. 87 17 Mircea Eliade.) lecturilor se face foarte simplu: ne simţim (ne-am 16 Petre Georgescu-Delafras.. 2001. după cum pledează şi Mircea Eliade.) proaste sau mediocre. Sunt atâtea cărţi interesante. pe zi. Verificarea (selectarea n.n. 50 de conferinţe radiofonice. pag. Tari şi slabi. Editura Cugetarea. etc. să ştim să triem tipăriturile cu care intrăm în contact.).n. care ne descreţesc fruntea. Bucureşti.în condiţiile înspăimântătoarei eterogenităţi calitative a informaţiilor cuprinse în puzderia de tipărituri din timpul zilelor noastre – de binefacerile ei. Dacă din două ore libere cât avem. Apoi sunt o sumedenie de reviste ieftine. de regulă. cel puţin. atunci când suntem insuficient de maturizaţi pentru înţelegerea pertinentă a lor n.n.

151. să înţelegem? Majoritatea semenilor noştri citesc. Lectura nu ajunge o artă decât în clipa când ştie să prevadă valorile şi să distingă emoţiile estetice. care costă şi bani şi timp. ca şi oricare altă activitate a spiritului omenesc. cărţile esenţiale pe care trebui să le cuprindă o bibliotecă personală fiind puţine la număr”18.) mai vii. prin truismele filosofice şi limba literară lipsită de orice valoare. pag. Şi. ca să afle lucruri noi. depăşind stadiul diletant.) mai bogaţi (sufleteşte şi/sau informaţional n. prin mediocritatea analizelor. ca să ştie cât mai multe lucruri. decât prin puterea sa de a prevedea erorile şi mediocrităţile. dăunătoare. Dorinţa aceasta este 18 ibidem. în care se află majoritatea oamenilor? Prin ce mijloc lectura începe să ne înveţe să gândim. după o anumită carte? Asta e întrebarea care trebui să şi-o pună fiecare. uneori. acele sute de cărţi mediocre. abstracte şi inerte. care nu ne emoţionează şi nici nu ne îmbogăţesc. “Problema capitală este deci: prin ce metodă lectura ajunge o funcţie organică. seci şi. mai umani. s-ar putea citi cărţile bune.n. şi prin virtutea de a economisi timpul. 172 14 . şi arta lecturii nu ajunge o artă nobilă. În locul acestor cărţi.n. Se recunosc prin fluviul lor mediocru de fapte nesemnificative. prin personajele ireale. în cel mai bun caz. sau s-ar putea descoperi cărţi uitate.simţi n. de asimilare şi nutriţie. Este cu desăvârşire inutil să citim acele sute de cărţi care nu ne spun nimic. 154. Asemenea cărţi se recunosc repede: după zece sau douăzeci de pagini.

evenimentele mari. izbutim să ajungem la un grad mai înalt de cultură ibidem. să te înalţe sau să te fecundeze. întotdeauna. “dacă.n. în istorie. de a lumina riturile” . Dacă socotim cărţile fundamentale ca un izvor nesecat de energie mentală. pag.). dar e fatală la mijlocul vieţii. cărţi care ne îndeamnă. a lecturii. Trebuie descoperite. fără ştirea noastră. Iar. pag. la maturitate. 122 19 20 15 . Nu ne este îngăduit să lăsăm nefolosite asemenea prodigioase izvoare de energie. lectura ajunge o problemă serioasă atât pentru individ. de o carte” . pag. “prin mici sforţări. precum şi că “funcţia primordială. să-ţi vină în ajutor. Te ataşezi de cărţi pentru nesfârşitele forţe spirituale care stau între coperţile lor. sunt făcute.n. de a aminti memoriei scurte şi limitate a omului. după cum precizează Petre Georgescu-Delafras. este aceea de a stabili contacte între om şi Cosmos.) un ferment spiritual de mare putere… Să ne amintim că. la examen (evaluare n. o 21 vastă experienţă colectivă. cu atât mai mult cu cât ”cartea este (şi n. cât şi pentru societate. 175. cărţi care ne ajută nu să ştim .excelentă la începutul educaţiei. 176 ibidem. mistică. la gândire. de către 20oameni entuziasmaţi de o idee. la reflecţie personală. 178 21 ibidem. Nu ne este îngăduit să trecem prin viaţă nefolosind energia condensată în cărţi”19. de multe ori. ci să înţelegem. gata. atunci.

presupunând că ar fi mic deocamdată. ne procură adevărata fericire. 16 . pentru ca să ne înălţăm cât mai sus.n. am făcut ceva. Munca. Chiar dacă se întâmplă să nu ne vedem idealul îndeplinit pe de-a-ntregul. până la a face oricât de puţin. că munca este condiţiunea de căpetenie pentru păstrarea sănătaţii şi a vieţii. este distanţă mare. trebuie să ne bucure. mare de tot.intelectuală. Niciodată munca bine chibzuită şi folositoare nouă înşine şi societăţii întregi nu rămâne nerăsplătită. căci numai aşa facem ceva trainic. Şi acest progres. Prin muncă. trebuie să muncim cât mai mult. mai temeinic. totuşi vom fi făcut un progres destul de simţitor. atunci pricepem. De la a nu face nimic. să muncim pentru binele semenilor noştri. să muncim pentru luminarea creierului nostru. în definitiv (prin rezultatele pozitive pe care ni le aduce n. Înălţarea noastră să ne-o facem singuri. căci. în sfârşit. mulţi lucrători au ajuns la situaţii bune şi onorabile.). trebuie să ne mândrească. Totul să facem noi înşine. cu o deplină conştiinţă a faptelor noastre. care se poate vedea numai comparându-l cu starea în care ne găseam mai înainte. Şi. Trebuie să ne deprindem să nu aşteptăm de la nimeni nici un ajutor. prin muncă mulţi inculţi – oameni din popor – au devenit îndrumători ai omenirii. pe care o căutăm zadarnic aiurea. şi că numai prin muncă continuă ne putem vedea idealul îndeplinit… Să muncim pentru perfecţionarea meseriei noastre.

pentru că niciodată nu mergem cu cheltuiala mai departe de suma de bani ce o avem”22.. e păcat să nu facă economii… Spiritul de economie îl schimbă pe om cu totul: îi dă tărie. X. 25 17 . dacă aceasta nu a fost cinstită. în sfârşit. că abia îşi pot duce viaţa de azi pe mâine. să fim economi! Economia este cea mai mare bogăţie. “Natural că nu toţi pot face economii. acest din urmă e bogat. după cum atât de plastic ni se adresează Mihai Eminescu: “Dintre cel ce câştigă 10 şi cheltuieşte 11. Ediţie critică întemeiată de Perpessicius.Nu mă-ndoiesc că toată lumea înţelege că munca trebui să fie cinstită. în toate aspiraţiile noastre. îi dă speranţe. 18 decembrie 1877. Bucureşti.cit. pag. iar cel dintâi e sărac”23. Cinstea să ne călăuzească în toate cuvintele noastre. Căci. în Opere. mijlocul real de a face. întreprinderi 22 23 Petre Georgescu-Delafras. vol. îi dă. Dar cei care au un prisos. oricât de mic. nobil. pag. Ilustraţii administrative. şi cel ce câştigă 2 şi cheltuieşte 1. mai târziu. Să nu pierdem din vedere nici acest sfat pe care îl auzim adeseori: Să fim economi! Da. Este chiar o zicătoare: mai bine sărac. Timpul. a fi curat la suflet şi. A fi cinstit însemnează a avea un caracter frumos. 1989. a merita toată stima celor cu care intrăm în contact. Editura Academiei Române. Nu ne putem bucura cu adevărat de fructul unei munci încordate. dar cu faţa curată. fiindcă mulţi câştigă atît de puţin. op. în toate faptele noastre. astfel. 87-89 Mihai Eminescu.

) să numărăm printre mijloacele de întărire individuală încă ceva: gimnastica (exerciţiile fizice n. Şi mai ştim că. astfel. ne fortifică corpul.n. Şi tocmai acest lucru ne trebuie mai mult decât orice.n. “ar trebui (trebui n. economie. să avem banul nostru. să nu uităm niciodată acest vechi sfat: să fim economi! Cultură. e de o mie de ori mai bine! De aceea.) tot organismul. mulţi dintre noi. la aer curat. dar această gimnastică nu se potriveşte cu (este net inferioară ca efecte pozitive în comparaţie cu n.n.. muncă. op. în loc să alergăm la cămătari. întăreşte musculatura. 89-90 18 .) aceea pe care am face-o în linişte. nu vom avea prilejul24să ne plângem de prea multe amărăciuni în viaţă” . Şi apoi.comerciale ori industriale.). câte cazuri neprevăzute nu ni se prezintă în viaţă când avem absolută nevoie de o sumă oarecare de bani? Nu e mai bine ca. pus deoparte. să fie veşnic prezente în mintea noastră – ele să fie adevăratul nostru crez – şi să fim siguri că. şi să fim. Câte puţină gimnastică pe zi. Este ştiut că. niciodată. într-un timp când nu supărăm pe nimeni şi când nimeni nu ne supără. Ştim că o minte sănătoasă nu poate fi decât întrun corp sănătos. facem o bună gimnastică chiar în timpul lucrului.n. De asemenea. totdeauna liniştiţi? Da.cit. dimineaţa sau seara. cinste. e mai bine. de la cari să cerem bani-împrumut cu dobânzi oneroase. ne înzdrăveneşte (înviorează n. aproape 24 Petre Georgescu-Delafras. pag.

întotdeauna. pentru ca să fim oameni întregi”25. Pentru că.91 Mircea Eliade. pag. oamenii moderni îşi limitează viaţa mentală la probleme mondene. pierdute în reverie”26. Ceasurile pe care modernii le petrec fără să se gândească la asemenea lucruri sunt. un prea mic număr dintre ei cunosc într-adevăr ce înseamnă acest lucru. continuă Mircea Eliade. vagi. el notează: “Meditaţia este un exerciţiu spiritual foarte puţin practicat în lumea modernă. pag. 90. asistând cum îi trec prin faţa ochilor fel de fel de imagini. În acest sens. Deşi atâţia oameni vorbesc de meditaţie şi teme de meditat. la fapte şi preocupări prea strâns legate de lumea trecătoare. deci. Să ne folosim. ci pentru ca să dăm corpului nostru o mai mare rezistenţă. nu pentru ca să devenim atleţi. adică într-un “automatism mental în care – spre deosebire de imaginaţie şi fantezie. în general. aproape toate atenuate. unde iniţiativa o are mintea umană – omul e pasiv. obscure. Totodată. asociaţii mentale nefertile care ne stăpânesc şi ne 25 26 ibidem. 132 19 . buna dispoziţie pentru orice fel de activitate e în strânsă legătură cu soliditatea corpului şi cu buna dispoziţie a stomacului. descompuse. 50 de conferinţe radiofonice. şi de acest mijloc de întărire fizică. de cele mai multe ori. un preţios aport la întărirea rezistenţei psihice îl constituie meditaţia. spectator.

sunt şi foarte mulţi care cred că meditează pentru că se gândesc la anumite probleme. ca să nu vedem limpede şi continuu realitatea… Noi ştim cu ce artă ne păcălim pe noi înşine. realităţile esenţiale pe care el le uită prea des. în sensul că. Noi ştim ce extraordinară plasă de iluzii ţesem în faţa ochilor noştri. A te gândi la o chestiune politică. dar meditaţia este cu totul altceva.împiedică să fim trezi (lucizi n. Obiectele meditaţiei pot fi numeroase.) ale vieţii noastre”27.n. a gândi. mai mult sau mai puţin esenţiale. a reflecta chiar la un subiect general – cum ar fi liniile de dezvoltare istorică a unui popor – nu înseamnă a medita. dar funcţia ei rămâne aceeaşi: de a aminti omului legile de fier care îl conduc. 126. spunându-ne că viaţa nu cunoaşte legi. omul se aşează faţă în faţă cu realitatea. Prin meditaţie se înţelege numai acel exerciţiu spiritual prin care omul încearcă să se apropie de marile realităţi.n. de realitatea morţii sau a nimicniciei vieţii omeneşti. adică a căuta să înţelegi cauza unui lucru. prins de vâltoarea lumii şi antrenat în durerile şi ambiţiile ei trecătoare. A medita este un lucru responsabil.) chiar şi în marile împrejurări (cumpene n. prin meditaţie. a studia un aspect al problemei sociale. Gândirea este un exerciţiu mental foarte dificil şi foarte nobil. Înseamnă. fie 27 ibidem. sau legea sa de dezvoltare. sau valoarea lui obiectivă. pur şi simplu. pag. 127 20 . bunăoară. “După cum sunt o sumă de oameni cărora li se pare că meditează – în timp ce doar visează treji -.

dar cea mai obişnuită confuzie este între fericire şi 21 . cu mult mai tare decât dorinţa noastră de bine… Găsim atâtea lucruri de făcut.n.n. şi bucurii –. Dar nu ne dăm seama că sunt iluzii decât când. deodată. suntem puşi faţă în faţă cu realitatea. cu desăvârşire singuri. Fiecare om şi-a făcut atunci făgăduieli solemne. Plasa iluziilor este mai tare. Dar toţi cunoaştem. că va fi mai puţin nepăsator faţă de sufletul lui. departe de lumini (amăgiri sclipitoare n. şi dureri. ne zbatem. atâtea munci de împlinit – trecem prin atâtea pasiuni. singuri. cât de repede am uitat asemenea ceasuri revelatorii.că plăcerea este singura morală posibilă. falsitatea vieţii pe care o vieţuim. nici înclinare de a gândi puţin şi la fiinţa noastră sufletească. Cu asemenea iluzii trăim. cu asemenea iluzii încercăm să ne resemnăm. la fericirea noastră. cumplita ei irealitate mai ales. şi să nu înţelegem. din trista noastră experienţă. Fericirea se confundă. sau mai ştiu eu ce. departe de lume. încât nu mai avem nici timp. şi entuziasme. Asemenea întâmplări străbat în viaţa fiecărui om. în lumea modernă. chiar. şi revolte. cât de repede am uitat şi solemnele noastre făgăduieli. cel puţin o dată în viaţa noastră. atâtea probleme de dezbătut. cu adevărata realitate. Nu se poate ca să nu rămânem. cu nenumărate erezii (abateri de la verticalitatea morală n. cumplita ei mediocritate.) şi oameni. printr-o întâmplare oarecare. că-şi va dedica o cât de mică parte din timpul şi eforturile sale. încercăm să învingem – şi. pentru nutrirea şi luminarea acestui suflet.) şi simulacre.

îmbelşugarea. aproape de natură. de obicei. adevăratul sens al existenţei dincolo de plasa iluziilor. în somul inert al nopţii. nu vor întâlni. chiar dacă se realizează mai bine în singurătate. înainte de a se pregăti pentru somn. Lucrul esenţial este să medităm. adică să ne reculegem. Nu avem nici măcar cinci minute ca să medităm. cadrul nu îi este indispensabil. oamenii care caută. confortul.confort. să ne amintim. niciodată. trecem direct din patimile. şi noi 22 . care îi pătrunde legile. adică. dacă.n. să ne regăsim. care îşi cunoaşte. omul ar rămâne numai câteva minute singur şi ar avea curajul să privească drept realitatea… Noi. să ne amintim că moartea ne poate surprinde în orice clipă. muncile şi reveriile zilei. în deplină linişte. fericirea… Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate. pe care fiecare dintre noi o întrezăreşte câteodată. în adevărata realitate. stăpânirea a cât mai multe şi mai scumpe lucruri. adevăratul sens al vieţii. în orice decor – căci.) deci exerciţiul spiritual prin care omul se întoarce în realitate. cu orice preţ. De aceea. Meditaţia este tocmai tehnica prin care omul se poate apropia de realitate în orice condiţiuni. dincolo de micile aranjamente logice şi morale ale fiecăruia dintre noi … Gândiţi-vă câte lucruri încurcate s-ar simplifica şi câte dureri obscure ar fi înlăturate. din ambiţiile. în fiecare noapte. să cunoaştem adevărata condiţie umană. mai ales. dar pe care fiecare dintre noi o uită neiertat de repede. să luăm contact cu realitatea. sufletul… Meditaţia ar fi (este n.

obosit. negativ. 161 28 29 30 23 . luminos. şi visul nocturn al trupului… Prin meditaţie ne amintim că suntem oameni.) sau disponibilitate determinată din incapacitatea de a acţiona”32.n-am făcut nimic. nevrotic.n. fertil”31. îndeamnă fiinţa umană la “lene intelectuală . de a “ne împăca cu lumea din afară şi cu sufletul nostru”29.n. pag.) distracţie cheamă pe alta. pag.n.etern vagabondaj (mental n. consumându-l în distracţii cu ritm bolnăvicios. 146 32 ibidem. şi această demnitate este tocmai înţelegerea (de către noi a n. Omul e dator să-şi dea seama de viaţa lui. 135 31 ibidem. “Numai animalele trăiesc fără conştiinţa vieţii lor. O (astfel de n. pag. febril. să caute “a trece peste fragmentul de timp care îl deprimă. Meditaţia este o foarte bună chemare la ordine. pag. este un interval real între cele două mari perioade de vis – visul cotidian al iluziilor şi patimilor. ibidem. şi. în care se simte inert. că există o demnitate a speciei umane. pentru creşterea şi luminarea sufletului nostru. de condiţia umană – nu numai să lupte pentru îmbunătăţirea acestei vieţi”30. înainte ca el să se simtă stimulat. mai grav. 159 ibidem. pag.) sensului existenţei noastre”28. dar absolut nimic. 132-136 ibidem. adică fiecare distracţie îşi epuizează virtutea înainte ca omul să fi depăşit timpul negativ.

Un alt exerciţiu spiritual benefic este contemplaţia. Într-un cuvânt. contemplaţia. Prin contemplaţie. al morţii. Este adevărat că nu-mi pot cunoaşte prin anticipaţie propria mea moarte. Aşadar. căci atât esenţa operei de artă. observa că oamenii mor lângă mine. Dar pot foarte bine cunoaşte moartea altora. a acestor realităţi ultime. exerciţiul contemplaţiei ”nu este altceva decât cunoaşterea reală. prin care omul ia cunoştiinţă de anumite realităţi dincolo de simţuri. contemplaţia ar fi (este n. prin care conştiinţa noastră poate cunoaşte anumite obiecte care nu ne sunt date (cognoscibile n. bine precizată. pe lângă care omul trece. omul înţelege global marele miracol al Vieţii.) un instrument de cunoaştere. orb şi surd”33. adică. experimentală. şi această observaţie o pot transforma în experienţă. Căci funcţiunea contemplaţiei este tocmai această trăire. prin el îşi aminteşte de celălalt mare miracol. concretă. îl ajută să cunoască realităţile ultime. 137 24 . cât şi esenţa lui Dumezeu nu sunt obiecte care ne cad nemijlocit sub simţuri.n. Ca şi celelalte exerciţii spirituale. O experienţă pe care o pot transforma în contemplaţie. pag. pot. O experienţă care se deosebeşte hotărât de toate celelalte experienţe cotidiene ale omului. restaurează echilibrul interior al omului.n. ea. îi aminteşte care e adevăratul sens al existenţei. “Termenul contemplaţie se referă la o experienţă concretă. această experimentare a 33 ibidem. de obicei.) imediat prin simţuri.

viaţa. de la experienţa de fiecare zi a vieţii. aceste milioane de fapte. ne apropiem de o realitate fragmentată sau ne însuşim adevăruri limitate. la înţelegerea concretă a realităţii morţii. de a scoate pe om din milioanele de fapte şi miile de adevăruri care îl înconjoară şi a-l pune faţă în faţă cu realitatea adevărată şi simplă. atâtea funcţiuni. din sociologie. şi al căror număr nu se va sfârşi niciodată.Adevărurilor Mari. sau a vieţii. moartea. indivizibilă. Prin contemplaţie. din biologie. bunăoară. încât s-au creat câteva duzini de ştiinţe ca să le adune. cum sunt. Exerciţiul numit contemplaţie are tocmai rolul de a chema la ordine. Nu ştim niciodată totul despre o asemenea realitate. milioane de fapte culese din ştiinţele naturale. alte mii şi alte zeci de mii. zilnic. din istorie. atâtea fapte. să le coordoneze. după cum se poate ridica de la faptul morţii unei persoane scumpe. luăm contact cu fiinţa noastră totală. Contemplaţia este singurul exerciţiu spiritual care se referă nu la probleme şi la adevăruri. Oricâte adevăruri am aduna asupra omului. la înţelegerea concretă a sensului vieţii. Problema capitală a 25 . concretă. ci la fiinţa totală a omului. la care se adaugă. să le explice. din economia politică. nu putem spune: Acum cunosc tot despre om sau despre viaţă! Sunt milioane de fapte adunate până acum asupra vieţii. Sunt atâtea aspecte. nu epuizează această gravă realitate : viaţa omului. Prin celelalte mijloace de cunoaştere. nu putem epuiza aceste realităţi. Şi totuşi. sau a morţii. dragostea. Prin contemplaţie omul se poate ridica.

condiţia umană. Faptele sunt infinite. ci încercând să-i pătrunzi sensul esenţial. singurătatea. S-a observat. ca unitate. iubirea sau moartea constituie un fapt.) nu-l găsim prin nici o ştiinţă.n.omului este căutarea sensului existenţei. ci lămurindu-ţi. sensul existenţei umane. nu se poate obţine decât prin contemplaţie… Nu înţelegi viaţa cercetând milioanele de fragmente care o alcătuiesc. de către nenumăraţi gânditori. şi colecţionarea lor nu se poate termina niciodată. marea deosebire dintre fapte şi fapt. istoria sau economia politică. experimentală. ţie însuţi. viaţa noastră întreagă este un asemenea fapt. decât cunoaşterea a un milion de fapte… Marea realitate a vieţii este viaţa ca fapt. tăcerea. concretă. îl întâlnim mai rar. Contemplarea faptului este mult mai fertilă. Sunt întrebări pe care nu le poate ocoli nimeni: Cine sunt? Ce sens are viaţa pe Pământ? De ce m-am născut? Asemenea întrebări şi le-au pus oamenii (încă n. Răspunsul la aceste întrebări nu-l putem afla cercetând milioanele de fapte şi miile de adevăruri care ne înconjoară. realitatea întreagă şi indivizibilă. conştiinţa lui morală. Nu poţi înţelege omul studiind antropologia. şi la ele trebuie să răspundă fiecare ins în parte. Înţelegerea globală. De aceea se 26 .n. însă. Şi răspunsul (la ele n. Faptul. ci contemplând faptul direct. Meditaţia. valoarea speciei umane chiar depind de asemenea întrebări. Demnitatea omului. contemplaţia.) de la începutul istoriei. sunt exerciţii spirituale pe care nu le mai practică aproape nimeni astăzi. pentru creşterea noastră sufletească.

întâlnesc astăzi atâţia oameni care nu ştiu de ce trăiesc. la dragoste şi la moarte – la aceste trei 34 35 ibidem. Omul modern trăieşte prea mult înconjurat de fapte şi adevăruri abstracte. majoritatea oamenilor nu mai cresc. Asemenea oameni au o viaţă sufletească pipernicită şi bolnavă. în timp ce creşterea organică a omului (dezvoltarea trupului omenesc n. pag. chiar. De atunci. Contemplaţia are tocmai acest rol de a transforma adevărurile universale în experienţe concrete.n. Dacă oamenii s-ar gândi mai des la viaţă. pag. Aceasta din cauza unei insuficiente nutriţii spirituale. 122 27 . nu se mai dezvoltă. nu numai piperniciţi sufleteşte” . în ignorarea exerciţiilor spirituale care relevă omului adevăratul sens al existenţei. Iar “cauza acestei grave insulte aduse demnităţii umane o găsim în necunoaşterea adevărurilor simple. universale. câteva scheme mentale. care nu înţeleg ce înseamnă sensul existenţei. 137-141 ibidem.) este continuă. “un fenomen general: că. Constatăm. Aceasta încă n-ar fi prea grav. Dar se întâmplă şi altceva. Omul rămâne toată viaţa cu câteva superstiţii logice. prin care se încăpăţânează să judece lumea şi spiritul”35. ea neterminându-se decât odată cu moartea biologică – creşterea spirituală a sa se opreşte în jurul vârstei de 16 ani. Sunt foarte mulţi oameni bolnavi34în jurul nostru.

mai uman act al vieţii religioase. este rugăciunea. caracterizate prin “reintegrarea sufletului omenesc în sfera superioară a unei vieţuiri fără umbre şi fără scăderi”39. ce-l putem obţine. 1924. 10 36 37 38 28 . Fapte şi orientări creştine. fără îndoială. 109 ibidem. prin utilizarea acestui mix de metode autofortificatoare. a acelei organizări sociale spiritualizate. 113 39 Grigore Cristescu.este trăirea sentimentului de dependenţă. fiecare dintre noi. ibidem. lumea contemporană ar fi. Craiova. ne face familiari cu fulgerele Luminii. pag. potrivit lui Grigore Cristescu. marea ei neputinţă şi arzătoarea ei speranţă… Ea este cel mai pur şi. setea de mântuire – adică de împăcare a omului cu el însuşi şi cu Firea…În rugăciune se rezumă drama condiţiei umane.ne dezvăluie acelaşi Mircea Eliade . pag. 108. adică. “Ea .realităţi decisive şi esenţiale 36 –. luminează omului lucrurile lui Dumnezeu. pag. este actul de abdicare a omului în faţa unei puteri nevăzute. pag. altfel” . în acelaşi timp. face loc în suflet să primim pe Dumnezeu. 141 ibidem. înălţarea sufletului către Dumnezeu. ajută să 38 crească credinţa şi nădejdea în Lumea Binelui” . Un extraordinar potenţator al efectului benefic. actul lui de subsumare unei divinităţi”37… Rugăciunea îndelungată şi arzătoare “hrăneşte înţelegerea noastră spirituală. Editura Ramuri.

Iar ea. surprinsă. Aceleaşi legi cosmice determină viaţa umană şi pe cea extraumană. el trăieşte numai într-un mediu social. 33. pag. în doar două fraze tulburător de dense: “Fenomenele vieţii omeneşti sunt o parte integrantă din ritmica universală. Bucureşti. biologic şi spiritual totodată. pe Pământ. o reontologizare a sa”40. O stabilire a legăturilor cu realitatea. având ca izvoare “resorbirea artificialităţilor şi reîncadrarea în realitate”42. 1997.conceptualizează Vasile Băncilă a trăit multă vreme într-un mediu socio-cosmic. Ceea ce se impune e o recosmizare a omului. ca şi în 40 Vasile Băncilă. 34 42 ibidem 29 .) Sufletul omenesc trebuie să-şi ceară drepturile până în cele din urmă. Acesta e mediul natural. umanitatea. 34 41 ibidem. de către Vasile Pârvan. mediului său actual îi sunt caracteristice îngustimea intelectualafectivă şi instinctualitatea primar-senzuală n. va conştientiza din nou magnifica realitate a ritmurilor cosmice. Editura Anastasia. Prin transformarea de către din ce în ce mai mulţi dintre noi a mixului acţional enunţat în mod de viaţă.“Omul .n. funcţia logosului – vor reapărea în chip firesc în umanitate”41. sănătos. pag. funcţia religioasă. mai grav. Astăzi însă. şi încă într-o societate unilaterală sau de extracte epidermice (şi. “funcţiile majore ale omului – funcţia morală. Filosofia vârstelor.

49 44 Dumitru Constantin-Dulcan. în măsura în care. de mobilizare fizică. 1992. dar relativ detaliată. Fără această suprapunere de planuri – începând de la particulele subatomice. biochimie. pag. O formulare identică. de ineluctabile legităţi. Bucureşti. în Univers”43.) invizibile se suprapun: orice acţiune în plan verbal. Bucureşti. Editura Teora. negentropică”44. de reacţii chimice. trecând prin chimie. ne este oferită de Dumitru Constantin Dulcan: “Toate planurile existenţei vizibile şi (a celei n. Univers – nimic nu există. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Legea fundamentală a Universului o constituie corelarea armonioasă a tuturor acestor planuri. pag. 1920.n. afectiv. fizic sau pur informaţional. a substanţei informaţionale a acestor gânduri. va fi mai profundă: “Din viaţă 43 Vasile Pârvan. Inteligenţa materiei. Soluţia prevenirii lor constă în respectarea legii armoniei prin controlul conştient al întregii conduite. fiziologie. informaţie. utilă. depuse în faţa eternităţii de către Valeriu Popa. care trebuie să aibă o finalitate în exclusivitate pozitivă. după părerea mea. se traduce obligatoriu în termeni de energii. Idei şi forme istorice. gradul nostru de autodisciplină va creşte. cibernetică. 292. 293 30 . înţelegerii cât mai profunde a lor. Şi. solidarizarea noastră cu următoarele mărturii. Editura Cartea Românească.viaţa lumilor nesfârşite. de atomi. organic sau funcţional. Orice distorsiune la nivel de acţiune sau numai de gând implică boala şi suferinţa.

Prin credinţă şi ştiinţă. 2002. Sanda Ştefan. când plecăm din viaţă ne reîntâlnim cu noi. astăzi doar cu mijloace care ne înconjoară şi.n. se înregistrează undeva în finitul (determinabilul.extrasenzoriale. 15 46 ibidem. vorbă. senzorial. pag. trebuie să ajungem la convingerea că nu suntem independenţi. ci dependenţi. 8 45 31 . de la gând. pag. modul de dependenţă faţă de Ceva sau de Cineva. asta e toată averea ta. fiind direct răspunzători pentru tot ce am făcut”46. Ăsta e bagajul cu care pleci sus. dar mâine cu procedee tehnice ale căror rezultate vor putea fi observate. faptă. Raluca Dumitrache. gest. de către oricine n. Tipografia Everest 2001. Tot ceea ce facem.) nu rămâi decât cu cunoştiinţele ştiinţifice acumulate din toate domeniile şi cu faptele de iubire morală. va fi demonstrat mâine”45. Bucureşti. privire. --------------- * * -------------- Valeriu Popa. Dăruim lumină şi iubire pentru vindecarea sufletului şi a trupului.

Urmează-Mi şi lasă morţii să îngroape pe morţii lor”*. Piatra pe care n-au luat-o în seamă clăditorii.„Bărbatul cuminte şi-a clădit casa pe piatră. De la Domnul a fost ea. 24. *Matei VII. 42. aceasta a fost făcută pentru cap de unghi. XXI. VIII. 22 32 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful