Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară?

Curs # 01

CE ESTE PSIHOLOGIA JUDICIARĂ?

CUPRINS Ce este şi ce nu este psihologia judiciară? Obiectul de studiu al psihologiei judiciare Metodologia psihologiei judiciare Scopul şi obiectivele psihologiei judiciare Beneficiarii cunoştinţelor de psihologie judiciară Preocupări sau arii tematice clasice pentru psihologia judiciară Contribuţia altor discipline în conturarea domeniului psihologiei judiciare Criminologia Criminalistica Dreptul penal şi dreptul de procedură penală Medicina legală Dreptul execuţional penal (penitenciar) Psihologia generală Psihologia socială Psihodiagnosticul * * * Psihologia judiciară este un domeniu de cunoaştere relativ tânăr, în plină expansiune şi din ce în ce mai popular în toată lumea (Arrigo, 2000). Datorită impactului mass-media, artei cinematografice şi romanelor poliţiste, atât disciplina propriu-zisă cât şi experţii-practicieni în psihologie judiciară sunt înconjuraţi de o anume „aură a senzaţionalului şi misterului”: identificarea şi captarea criminalilor în serie după indicii şi probe vagi, pătrunderea în intimitatea minţii unor psihopaţi sexuali, duelul psihologic şi arta hărţuirii unor criminali evadaţi – iată doar câteva subiecte care sunt reiterate la infinit în diferite combinaţii şi care creionează pentru populaţie „masca mediatică” a psihologiei judiciare (puteţi urmări, în calitate de mostre de astfel de produse media, de exemplu, mini-serialele „CSI – Investigaţii” sau „Cracker – psihologia crimei”). De facto, psihologia judiciară nici pe departe nu se reduce la studiul crimelor extreme şi criminalilor senzaţionali, la fel cum nu toţi practicienii ce beneficiază de cunoştinţele acestei discipline sunt criminalişti. În spatele preocupărilor spectaculoase, inoculate publicului larg, se află multe subiecte de rutină, abordate în baza cunoştinţelor din cele mai diverse arii ale ştiinţelor juridice şi ştiinţelor psihologice. La rândul lor practicienii care folosesc cunoştinţele reunite sub 1
Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

pe bună dreptate. ca rezultat al observării comportamentului care poate fi urmărit nemijlocit. În acest sens. producerea şi soluţionarea conflictului individului cu norma juridică (în special cu normele penale şi civile). Ar trebui să explicăm puţin definiţia propusă mai sus. scopul şi obiectivele psihologiei judiciare. am putea să-l definim. ca fiind studiul particularităţilor vieţii intrapsihice şi al comportamentului persoanelor implicate în prevenirea. Va urma o trecere în revistă. foarte succintă. metodele de cercetare de care face uz. să începem abordarea acestei materii. pentru început. pentru început. I. geneza. Pentru psihologi studiul proceselor psihice se realizează indirect. într-o manieră pretenţioasă. În speranţa că „baia de remarci reci” nu a anihilat total interesul pentru psihologia judiciară. Obiectul de studiu al psihologiei judiciare Dacă e să analizăm obiectul de studiu al psihologiei judiciare. psihologia judiciară nu întruneşte pe deplin criteriul unei discipline ştiinţifice autonome. orice profesor are tendinţa să-şi prezinte „marfa” – disciplina academică şi materia cursului – ca fiind importante. Dorin NASTAS Universitatea „Al. În opinia noastră. Deşi există o varietate foarte mare de norme juridice investigate 2 Autor: Conf. Să analizăm pe rând obiectul psihologiei judiciare şi metodologia acesteia. se prezintă “argumentele autonomiei obiectului şi metodei ştiinţifice”: se consideră. că orice disciplină ştiinţifică autonomă există doar în virtutea faptului că are un obiect de studiu propriu si o metodologie ştiinţifică distinctă. implicaţi de cele mai multe ori în activităţi de rutină. Dr. studenţii sunt persuadaţi printr-o serie de construcţii ideatice. nici sub aspectul obiectului de studiu şi nici sub aspectul metodologiei de cercetare a acestuia. Cuza” Iaşi . uneori foarte abstracte şi sofisticate. Conflictul individului cu norma juridică se produce atunci când o persoană „încalcă legea”: face ceva ce este interzis de conţinutul normelor juridice sau nu face ceea ce reglementările juridice îi cer expres să facă (vezi şi Cadrul 1 pentru exemple). Este important să remarcăm faptul că acest suport de curs nu este nici pe departe o prezentare exhaustivă a psihologiei judiciare. beneficiarii direcţi şi indirecţi ai cunoştinţelor reunite sub cupola acestei discipline. incitante şi eventual utile pentru cursanţi. Ce este şi ce nu este psihologia judiciară? În mod normal. În acest scop. Noi însă intenţionăm să facem tocmai contrariul: să dezminţim faptul că psihologia judiciară este o ştiinţă autonomă. Înţelegem prin viaţa intrapsihică totalitatea proceselor psihice – cognitive. * * * În acest curs intenţionăm să oferim. Cu ce se începe în mod normal? Cutuma nescrisă spune că pentru început este necesar a se sublinia importanţa teoretică şi autonomia ştiinţifică a disciplinei. o scurtă prezentare a disciplinei sub aspectul caracteristicilor specifice care o individualizează. Vom discuta despre obiectul de studiu al psihologiei sociale. a unor teme sau probleme principale de care se preocupă psihologia judiciară. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? cupola psihologiei judiciare sunt mult mai diverşi. de regulă. ci o încercare de creionare a unui număr infim de mic de probleme care constituie conţinutul tematic al acesteia. afective şi motivaţionale – inaccesibile observaţiei directe. Să examinăm acum ultima parte a definiţiei propuse.

. Ţinând cont de aceste caracteristici. dreptul muncii. am putea formula obiectul de studiu al psihologiei judiciare şi prin frazări relativ mai simple. Pen. Dr. dreptul administrativ. producerea şi soluţionarea conflictului individului cu norma juridică. 244). anchetatori. sechestrul asupra autoturismului şi persoana B sustrage de sub sechestru autoturismul şi îl foloseşte din nou în scopuri personale. în cursul următor. Desigur. sau. drama judiciară. în baza hotărârii legale. studiul aspectelor psihologice prezente în drama judiciară. ocazional pot apărea complicele sau instigatorul. suntem în situaţia în care creditorul (persoana B) încalcă prevederile Codului Civil care interzice folosirea bunului amanetat (vezi C. conform codului penal românesc infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la o lună până la un an sau cu amendă (vezi C. eventual. dreptul afacerilor etc. faţă de delictele civile. şi. art. Dorin NASTAS Universitatea „Al. deşi. De facto. în cazul unui proces civil. mai metaforic. experţi. într-o mai mică măsură. avocatul. În cazul de faţă persoana B comite un delict civil. un autoturism. poliţişti. importante şi omniprezente norme juridice sunt normele civile şi normele penale. cele mai numeroase. O să revenim asupra acestei „viziuni dramaturgice”. prin intermediul prevederilor codului civil. psihologia judiciară se ocupă cu precădere de aspectele psihologice legate de încălcarea normelor penale. adică încalcă legea civilă. gardieni publici. având diferite roluri în această „dramă judiciară”. se pedepsesc: în cazul dat. sau învinuit / inculpat.). va comite un delict penal – o infracţiune. I. presupun o răspundere juridică personală (individuală) pentru nerespectarea lor. 216). procurorul. de genul: studiul aspectelor psihologice în procesul înfăptuirii justiţiei sau studiul aspectelor psihologice în contexte legale. mai multe persoane: făptaşul propriu-zis (în termeni legali acestuia i se mai spune pârât. îi interzice să facă. 1693). Civ. poate mai puţin exacte. de aspectele psihologice legate de încălcarea normelor civile. cu anumite excepţii. 3 Autor: Conf. De data aceasta delictul penal (infracţiunea) se comite prin omisiune sau nesocotire a ordinului care se cuprinde în Codul Penal: lucrul găsit trebuie restituit proprietarului sau predat autorităţilor. Infracţiunile. art. Pen. completul de judecători.. Exemplu de infracţiune penală prin non-acţiune / inacţiune Dacă persoana C găseşte un telefon mobil şi în termen de 10 zile nu-l predă autorităţilor sau persoanei care l-a pierdut comite o infracţiune penală care se regăseşte în Codul Penal cu titlul „însuşirea bunului găsit” (vezi C. să-i fie restituite şi daunele care le-a suferit din cauza uzurii la care a fost supus autoturismul. iar persoana B foloseşte autoturismul în interese personale. Aceste norme reglementează cele mai importante aspecte ale vieţii umane şi. prin faptul că face ceva ce aceasta. asupra conflictului omului cu legea. Cuza” Iaşi . dreptul internaţional. Dacă.. Cadrul 1: Exemple de conflicte a omului cu legea În conflictul individului cu norma juridică participă. martori. în cazul unui proces penal). Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? sistematic de diferite ramuri de drept (de exemplu. ca şi garanţie pentru creditul obţinut. dreptul constituţional. Persoana C riscă să fie pedepsită prin închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă. după ce executorul judecătoresc aplică. dreptul transporturilor. art. geneza. Exemplu de delict civil prin acţiune Dacă persoana A lasă drept amanet persoanei B. Această faptă a creditorului îi dă dreptul debitorului (persoanei A) să se adreseze instanţei de judecată pentru ca bunul amanetat să fie pus sub sechestru judecătoresc şi ca. drama individului care încalcă legea. gardienii din instituţiile penitenciare etc. Toate aceste categorii de persoane sunt implicate în mod diferit în prevenirea. am putea să le numim personaje dintr-o dramă.

I. „Psihologia judiciară este o disciplină auxiliară care studiază implicaţiile psihologice în procesul înfăptuirii justiţiei” (Ceterchi & Craiovan. sau altfel spus. „Psihologia judiciară se defineşte ca acea disciplină distinctă formativ-aplicativă şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept. p. în vederea obţinerii cunoştinţelor şi a evidenţei legităţilor psihologice apte să fundamenteze obiectivarea şi interpretarea corectă a comportamentelor umane cu finalitate judiciară sau criminogenă” (Mitrofan. E normal să ne întrebăm de ce atunci mai există psihologia judiciară? Ei bine. Iarăşi. Zdrenghea şi Butoi. al cărui obiect îl constituie studiul şi înţelegerea aprofundată şi nuanţată a personalităţii individului uman implicat în procesul judiciar” (Mitrofan. Definiţii posibile pentru ceea ce este psihologia judiciară „Psihologia judiciară este o ramură a psihologiei care cercetează implicaţiile psihologice ale activităţii judiciare” (Prună. Dorin NASTAS Universitatea „Al. Pentru anumite teme clasice pentru psihologia judiciară cum ar fi personalitatea infractorului. ele nu urmăresc decât demonstrarea valenţelor aplicative ale cunoştinţelor de psihologie socială fără o analiză detaliată a elementelor legale. personalitatea anchetatorului. Să ne aducem aminte faptul că. 4 Autor: Conf. „Psihologia judiciară poate fi definită ca disciplină formativ-aplicativă şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept. psihologia socială se ocupă de viaţa psihică şi comportamentul individului în contexte sociale. 9). Cuza” Iaşi . 3. obiectul de studiu central este personalitatea şi atunci asistăm la o particularizare a obiectului de studiu specific psihologiei personalităţii. 1973. A analiza comportamentul şi viaţa intrapsihică a unui individ în contexte legale presupune de fapt un obiect de studiu particularizat pentru … psihologia socială aplicată. de cele mai multe ori o să remarcaţi că spre final. 6. Zdrenghea şi Butoi. cât şi psihologilor care au mai puţină tangenţă cu instituţiile judiciare” (Brodsky. 5). veţi găsi frecvent un capitol care se întitulează „Psihologia socială aplicată în contexte legale”. depunerea mărturiei etc. „Ceea ce reuneşte diverşi practicieni ai psihologiei judiciare este interesul comun pentru studiul 4. 2. Nr. obiectul de studiu al psihologiei judiciare se suprapune peste cel al psihologiei sociale aplicate. Zdrenghea şi Butoi. 5. în cadrul secţiunii consacrate psihologie sociale aplicate. 1992. suntem nevoiţi să constatăm că psihologia judiciară nu are un obiect de studiu autonom. având ca obiect studierea nuanţată a persoanei umane implicată în drama judiciară. p. Cum contextele legale reprezintă un caz particular de contexte sociale. 7. 82). 1992. se adresează tuturor categoriilor de specialişti care participă la înfăptuirea justiţiei şi ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii” (Mitrofan. trebuie să precizăm că acesta nu este autonom. 16). p. 3). personalitatea victimei. p. 1992. Mai mult decât atât. dacă o să analizaţi manualele de psihologie socială de limbă engleză. „Psihologia judiciară. fără a ţine cont de contribuţia cunoştinţelor acumulate în ştiinţele juridice. 5). capitolele de psihologie socială aplicată în contexte legale sunt limitate prin scopul lor: de regulă. Dr. „Cunoştinţele de psihologie judiciară sunt adresate atât celor ce administrează justiţia şi care beneficiază de serviciile psihologice. ca ştiinţă şi practică. p. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? După ce am oferit câteva posibile variante de definire a obiectului de studiu al psihologiei judiciare (pentru completări urmăriţi şi analizaţi alte definiţii din Tabelul 1). 1992. 1.

în momentul în care trecem la analiza metodologiei ne confruntăm. simbolică) şi impactul acesteia asupra diferitor grupuri (criminali. examinarea şi prezentarea probelor pentru nevoile procesului judiciar” (Haward. „Mulţi sunt de părere că domeniul psihologiei judiciare este cel al studiului elementelor legale şi psihologice prezente în sistemul de înfăptuire a justiţiei penale / civile şi sistemul preocupat de problema sănătăţii mentale. Cuza” Iaşi . psihologia judiciară are drept scop descrierea. la intersecţia acestor discipline şi sisteme se află o serie de probleme şi preocupări sociale care necesită o atenţie specială şi examinare detaliată din parte unor practicieni formaţi în mod adecvat” (Arrigo. Dorin NASTAS Universitatea „Al. Am putea completa afirmaţia de mai sus precizând că psihologia judiciară apelează şi la metode specifice unor discipline juridice cu o pondere semnificativă în elaborarea cunoştinţelor ce constituie conţinutul disciplinei. 2000. eventual. sexuală. p. gardieni) în scopul identificării. după cum am văzut anterior. chiar. sublinierea noastră). 1992. 21). al eliminării durerii intrapsihice. explicarea şi predicţia vieţii intrapsihice şi comportamentului persoanelor în contexte legale. Scopul şi obiectivele psihologiei judiciare Ca şi orice disciplină ştiinţifică. de promovarea bunei înţelegeri între oameni în diferite contexte” (Arrigo. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? violenţei de orice natură (fizică. 1981. prin consecinţă. Tabelul 1: „Parada definiţiilor” oferite pentru disciplina psihologie judiciară Am putea aduce şi alte argumente pentru a arăta că obiectul de cercetare al psihologiei judiciare se suprapune parţial peste anumite preocupări ce ţin de alte ramuri ale ştiinţelor psihologice şi. Fără îndoială. a conflictelor interpersonale şi dezordinii / tulburărilor sociale” (Arrigo. 1995. p. 2000. 10. reducerii şi. „Psihologia judiciară este prezentă în orice activitate profesională şi demers de cercetare unde sunt folosite simultan cunoştinţe juridice şi cunoştinţe psihologice” (Gudjonsson. Zdrenghea şi Butoi. scopul psihologiei judiciare constă în descrierea. „Psihologia judiciară este preocupată în egală măsură de investigarea modalităţilor de a face faţă crimei şi victimizării cât şi de prevenirea acestor fenomene sau. aplicativă. Altfel spus. adaptând o serie de metode de cercetare şi diagnoză ale psihologiei” (Mitrofan. explicarea şi predicţia obiectului său de studiu. p. I. Dr. cu eclectismul acesteia. Metodologia psihologiei judiciare Dacă obiectul de studiu al psihologiei judiciare. xvi). psihologia judiciară îşi structurează un sistem metodologic propriu. 2000. victime. 9. de unele ramuri ale ştiinţelor juridice. p. 55). xvi). p. 7. psihică. şi mai bine. Am putea adăuga aici faptul că psihologia judiciară reprezintă studiul ambelor discipline (dreptul şi psihologia) şi sisteme (înfăptuirea justiţiei şi sănătatea mentală) exact în acel context în care ele converg. După cum afirmă şi autorii celui mai cunoscut manual de psihologie judiciară în limba română „ca ramură practică. 8. 5 Autor: Conf. nu este perfect autonom. poliţişti. 11. xvi). dar credem că demonstraţia oferită până acum este suficientă. „Psihologia judiciară este o ramură a psihologiei aplicate care se ocupă de colectarea.

teoretico-explicative. psihologia socială şi psihologia personalităţii în urma testării acestora în cadrul specific al activităţii judiciare. oferirea asistenţei psihologice sub forma expertizelor de specialitate organelor judiciare pe parcursul procesului penal. anchetatori. procurori. În categoria obiectivelor practic-aplicative putem indica: • • • • • • • • elaborarea unei metodologii specifice de cercetare a realităţii psihice din domeniul judiciar. 5 şi 6 din Tabelul 1). Însă nu toate cunoştinţele psihologice pot fi ancorate explicit în prevederi legale. executori judecătoreşti etc. 1992). oferirea unor date utile pentru susţinerea unor modele ştiinţifice elaborate de psihologia generală. Dorin NASTAS Universitatea „Al. I. cât şi în perioada post-detenţională. poliţişti. Printre obiectivele teoretice am putea enumera în special următoarele: • • • • • organizarea şi îmbogăţirea aparatului teoretico-conceptual cu care operează. în formularea normelor de drept material şi. oferirea asistenţei psihologice infractorilor. psihologia socială şi psihologia personalităţii. ajutarea efectivă a organelor judiciare pentru stabilirea adevărului şi aplicării legii: în acest sens psihologia judiciară are un rol important în evitarea comiterii unor erori judiciare datorate unor cauze psihologice. oferirea pentru uzul organelor judiciare a unor cunoştinţe pertinente şi utile privitoare la procesele psihologice în sistemul judiciar. judecători. Cunoaşterea particularităţilor funcţionării 6 Autor: Conf. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? Obiectivele psihologiei judiciare pot fi împărţite în două categorii: obiective teoretice şi obiective practic-aplicative (Mitrofan. în codurile de procedură penală şi civilă. Zdrenghea şi Butoi. validarea unor modele conceptuale. elaborarea unor modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihologice şi a comportamentelor asociate acestora în contexte legale. identificarea legităţilor şi regularităţilor specifice fenomenelor psihice din domeniul judiciar. mai ales. Cuza” Iaşi . elaborate de psihologia generală. atât pe perioada detenţiei. O serie de cunoştinţe psihologice acumulate de psihologia judiciară sunt incorporate şi prezente implicit în însăşi doctrina juridică. (vezi şi definiţiile 3. contribuirea prin mijloace specifice la elaborarea şi organizarea unor măsuri şi programe de acţiune socială pentru preîntâmpinarea fenomenului infracţionar. Dr. asigurarea funcţionalităţii aparatului teoretico-concepţional elaborat. Beneficiarii cunoştinţelor de psihologi judiciară Cunoştinţele de psihologie judiciară sunt utile şi indispensabile în primul rând pentru persoanele care au în atribuţiile lor directe păstrarea ordinii publice şi înfăptuirea justiţiei: gardieni publici. contribuirea la elaborarea unor programe de recuperare a infractorilor şi verificarea eficienţei unor astfel de programe aşa cum sunt aplicate de către instituţiile specializate.

Dorin NASTAS Universitatea „Al. a unei individualizări mai exacte a responsabilităţii şi. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? psihologice a individului în contexte legale permite magistraţilor să poată realiza o apreciere mai justă a unui caz particular pentru care norma juridică nu oferă decât indicaţii şi soluţii arhetipale. 1979). acestea din urmă sunt mai degrabă experimente judiciare având valoare de probă. psihologul trebuie să fie gata să realizeze experimente judiciare menite deopotrivă să îmbogăţească cunoştinţele psihologice şi să rezolve probleme judiciare. „statistician” sau „consilier”. Atunci când se impune. In calitate de „experimentator” psihologul îndeplineşte sarcini care. Dacă pentru jurişti psihologia judiciară presupune o redescoperire a importanţei abordării nuanţate a speţelor cu care se confruntă. de regulă. considerate sub aspectul pragmatic al relevanţei aplicative în contexte legale. credem că surprinde contribuţiile pe care ar trebui să le aibă un psiholog în justiţia noastră. odată cu aceasta. este îndeplinit. În bună parte acest rol se suprapune cu rolul psihiatrilor acreditaţi în calitate de experţi judiciari. fapt care cere ca psihologul să posede cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru a aplica cunoştinţele şi legităţile funcţionării psihice la necesităţile problemelor legale. unul din fondatorii psihologiei judiciare în Marea Britanie. respectiv. pentru psihologi ea oferă o primă nuanţare şi sistematizare a cunoştinţelor deja acumulate. propune un model al rolului psihologului în procesul judiciar. să crească şi ponderea contribuţiilor aduse de psihologi pentru prevenirea şi combaterea cât mai eficientă a comportamentelor ilicite. de exemplu. experimente realizate special pentru a soluţiona un caz particular (Gudjonsson & Satori. Mai mult decât atât. Howard (1991) face trimitere. la o serie de experimente asupra percepţiei şi memoriei. • Rolul de „clinician”. de altfel şi cel mai frecvent. în calitate de asistenţi sociali pentru serviciul de probaţiune acreditat pe lângă tribunale. Analizând rolul de experimentator al psihologului. În acest rol psihologul intervievează clientul şi realizează un psihodiagnostic care poate 7 Autor: Conf. Cunoştinţele de psihologie judiciară sunt utile şi pentru acei psihologi care intenţionează să ocupe posturi care. Cuza” Iaşi . apar în sistemul judiciar: la ora actuală psihologii pot să fie angajaţi în cadrul poliţiei. Autorul menţionat distinge două categorii de experimente: • cele realizate independent de necesităţile concrete ale unei speţe. în special. Ne aşteptăm ca numărul posturilor în sistemul judiciar accesibile psihologilor. însă de data aceasta. depăşesc competenţele psihiatrului. de regulă. tot mai multe posturi sunt oferite în cadrul serviciului de reeducare prezent în cadrul instituţiilor penitenciare. Aflându-se în acest rol psihologul analizează comportamentul uman preponderent prin intermediul metodei experimentale şi mai puţin prin interviul clinic. El descrie în detaliu patru roluri principale pe care le pot juca psihologii într-un proces judiciar: „experimentator”. 1983). astfel de experimente sunt menite să asigure o mau bună cunoaştere a funcţionării psihismului în contexte legale şi. a pedepsei aplicate. mai ales în ultimul timp. Dr. Aceste roluri sunt relevante deopotrivă pentru procesele penale şi procesele civile. sugerând psihologului genul de asistenţă pe care trebuie să-l ofere. Deşi acest model nu se suprapune exact peste realitatea românească. psihopedagogilor. asistenţilor sociali să crească în continuare şi. de psihologi clinicieni. credem că interesul manifestat de magistrat (din păcate încă insuficient!) faţă de aspectele psihologice ale unui caz e o garanţie a unei analize mult mai aprofundate şi atente a tuturor circumstanţelor care au determinat comiterea unui delict şi. în final. 1990). „clinician”. I. experimentele realizate asupra identificării infractorului de către martorii oculari (Loftus. Lionel Haward (1981.

ea este situată la intersecţia a mai multor discipline. Psihologia judiciară caută şi încearcă să ofere răspunsuri şi soluţii practice pentru o serie de întrebări importante precum cele enumerate mai jos: • Care sunt factorii determinanţi ai comportamentului infracţional? 8 Autor: Conf. examinează psihologii ce depun mărturie într-un proces. beneficiind din plin de realizările acestora. ci mai curând o disciplină sintetică / de sinteză. se caută informaţii suplimentare de la alte persoane pentru a întregi examinarea psihologică propriu zisă. I. cel puţin la noi în ţară. fapt care duce la o mai mare prudenţă şi acurateţe în realizarea acestora. Bineînţeles că toate temele de psihologie judiciară îşi au originea în nevoile pragmatice ale specialiştilor implicaţi în prevenirea infracţiunilor. rolul de „consilier”. În general. ar trebui să precizăm că. Pe lingă caracterul de disciplină sintetica (de sinteză) ea are şi un caracter pronunţat aplicativ. În acest rol psihologii sunt rugaţi. care poate şi trebuie să fie în primul rând aplicativă sau pragmatic orientată. Se poate întâmpla ca evaluarea psihologică a clienţilor să fie repetată de mai multe ori. o evaluare psihometrică detaliată (aplicarea unor teste de inteligenţă. Dorin NASTAS Universitatea „Al. În evaluarea finală urmează a fi consultate şi considerate rapoartele de examinare anterioare. ori de câte ori este posibil. teste de personalitate) şi culegerea datelor despre comportamentul persoanei (Gudjonsson. Preocupări sau arii tematice clasice pentru psihologia judiciară De-a lungul timpului în psihologia judiciară s-au conturat o serie de domenii de cercetare distincte. pe moment. teste de funcţionare neuropsihologică. aplicativ al psihologiei judiciare este mai curând un deziderat decât o stare de fapt). înfăptuirea justiţiei. în dreptul anglo-american raporturile de expertiză psihologică prezentate de o parte în proces sunt recenzate şi chestionate de psihologul-expert al părţii adverse. La noi încă nu s-a ajuns la o astfel de performanţă. Natura investigaţiilor depinde de necesităţile cazului. psihologii fiind foarte rar invitaţi în calitate de experţi în procese judiciare. ca sa fim întru totul oneşti. caracterul pragmatic. În ce sens? Foarte simplu: sintezele pe care le face sunt orientate preponderent spre scopuri pragmatice (dar. printre care se regăsesc şi psihologi. Ca să concluzionam: psihologia judiciară este o disciplina de sinteză (nu o “ştiinţă autonomă”). 1985). recuperarea şi reinserţia socială a infractorilor. printre altele. Acest rol este îndeplinit în comun de către statisticieni şi alţi specialişti. Rolul de „statistician” se referă la estimarea producerii unor anumite evenimente sau comportamente. să se pronunţe asupra probabilităţii de recidivă. asupra şanselor ca o persoană ce suferă de un anume deficit mintal să poată să se întreţină sau să locuiască independent în societate (Howard. 1981). Ultimul rol în modelul lui Howard (1981). de exemplu. constă în a oferi sfaturi judecătorului asupra genului de întrebări pe care este bine să le adreseze atunci când. psihologia judiciară nu este o ştiinţă autonomă (din punct de vedere al obiectului şi metodelor de cercetare). În plus. Dr. Cuza” Iaşi . Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? include. să fim oneşti. preponderent din domeniul ştiinţelor juridice şi psihologice. * * * Ei bine. de exemplu. mai exact. inclusiv cele oferite de instituţiile şcolare şi medicii psihiatri.

Interacţiunea poliţiei cu adolescenţii dificili şi găştile de adolescenţi. 1992). 9 Autor: Conf. Cauzele agresivităţii umane. Personalitatea infractorului recidivist. Familii dezorganizate şi criminalitatea. Opinia publică şi atitudinile diferitor grupuri faţă de poliţişti. Ancheta judiciară. Interacţiunea poliţiştilor cu populaţii minoritare. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? • • • • • • • • • • Care sunt mecanismele psihologice şi psihosociale implicate în pregătirea şi realizarea activităţii infracţionale? Care sunt factorii determinanţi şi mecanismele psihologice ce duc la recidivarea activităţii infracţionale? Care sunt caracteristicile personalităţii criminale şi în ce măsură se poate opera cu tipologii de criminali? Cum şi în ce măsură se poate realiza un portret psihologic al infractorului în baza probelor ce indică modalităţile de operare în timpul comiterii crimei? Care pot fi contribuţiile aduse de cunoştinţele de psihologie judiciară pentru a facilita aflarea adevărului în procesul penal / civil (care este psihologia martorului. I. Personalitatea infractorului / criminalului. care sunt mijloacele şi strategiile psihologice eficiente pentru ascultarea inculpatului şi martorilor etc. luarea deciziilor şi folosirea forţei de către poliţişti în timpul misiunilor de patrulare şi intervenţie. Personalitatea poliţistului. Violenţa în familie. Medierea conflictelor familiale de către poliţişti. Printre cele mai frecvente teme de psihologie judiciară se numără următoarele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Cauzele fenomenului infracţional. Programe de compensare şi reabilitare a victimelor. Dorin NASTAS Universitatea „Al. Formarea abilităţilor de comunicare şi rezolvare a conflictelor în rândul poliţiştilor. Medierea dintre victimă şi agresor. Exerciţiul autorităţii. infractori. Dr. Constatarea la locul faptei şi refacerea crimei.)? Care este structura şi mecanismele psihologice ale comportamentului disimulat? Care sunt limitele şi utilitatea psihodiagnosticului în prevenirea infracţiunilor şi identificarea infractorului? Care este eficienţa diferitor modalităţi de pedepsire a infractorilor? Cum ar trebui tratate diferite categorii de infractori pentru a se obţine o recuperare cât mai eficientă a acestora? Care sunt factorii care contribuie la adaptarea sau neadaptarea deţinuţilor la condiţiile mediului penitenciar? (Mitrofan. justiţie. Personalitatea anchetatorilor. Stresul personalului din închisori. Personalitatea victimei. Procesul de victimizare. Zdrenghea şi Butoi. Stresul poliţiştilor. Cuza” Iaşi . care sunt limitele psihologice ale mărturiei. Construirea profilului criminalului.

Proba cu experţi psihologi. al încălcării acestora şi al reacţiei sociale împotriva acelora care încalcă legile” (Sutherland & Cressey. Violenţa în închisori. interdisciplinară. Fidelitatea mărturiilor depuse de copii / adolescenţi. I. Instrumente de evaluare judiciară şi teste psihologice judiciare. este firesc sa ne îndreptăm pentru început atenţia în direcţia disciplinelor juridice. Sutherland – criminologia reprezintă “totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice referitoare la criminalitate ca fenomen social” şi se ocupă de „studiul proceselor elaborării legilor. Contribuţia altor discipline în conturarea domeniului psihologiei judiciare Ţinând cont de faptul că psihologia judiciară este o disciplină de sinteză. Cuza” Iaşi . Expertiza psihiatrică a responsabilităţii. cu preponderenţă. Responsabilitatea copiilor şi adolescenţilor. p. Executarea pedepsei privative pentru diferite categorii de persoane. vom contura succint principalele discipline juridice şi psihologice care contribuie la conturarea domeniului specific al psihologiei judiciare. Criminologia Conform opiniei părintelui criminologiei americane . Deoarece psihologia judiciară se ocupă. Mai întâi de toate am ales să analizăm setul de discipline orientate spre înfăptuirea justiţiei penale. 1966. criminologia este o ştiinţă de sinteză. 22). de momentele psihologice ale înfăptuirii justiţiei. Monitorizarea electronică a condamnaţilor. Regimul de detenţie. Dr. Definirea sănătăţii mentale. Capacitatea de a fi parte în proces. Dorin NASTAS Universitatea „Al. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? • • • • • • • • • • • • • • • • • Selectarea juraţilor (pentru sistemul de drept anglo-american ce lucrează cu curtea de juraţi). Executarea pedepselor în comunitate / alternative etc. Reabilitarea diferitor categorii de infractori. *** Având în vedere caracterul de sinteză interdisciplinară a psihologiei judiciare. Viaţa sexuală a deţinuţilor. Mărturia judiciară. H. Estimarea riscului recidivării. Relaţiile deţinutului cu familia. La fel ca şi psihologia judiciară.E. Sindicatele de deţinuţi. Economia subterană în închisori. Comportamentul auto-agresiv şi suicidar printre infractorii încarceraţi. mai ales a justiţiei penale. 10 Autor: Conf. se impune în continuare să examinăm succint care sunt acele discipline ştiinţifice care contribuie cel mai mult la elaborarea corpului de cunoştinţe ce alcătuiesc conţinutul psihologiei judiciare.

ea conţine o serie de recomandări asupra modului în care se planifică activitatea de urmărire 11 Autor: Conf. I. p. 34). etc. o ştiinţă care studiază “conduita infractogenă din punct de vedere al genezei şi trecerii de la potenţial la act criminogen ca fenomen sociopsihologic” (p. Dorin NASTAS Universitatea „Al. Ea spune organelor de urmărire penală. Aceste cunoştinţe ne pot ajuta în înţelegerea unui caz concret. Astăzi predomină o abordare multifactorială / pluridisciplinară asupra criminalităţii. a celor de tactică penală şi a mijloacelor necesare aplicării lor pentru descoperirea.23). Obiectul acestei discipline a fost înţeles destul de diferit: • la început (părintele criminologiei este considerat a fi medicul militar Cesare Lombroso. prin oferirea unor cunoştinţe ce ajută magistraţii în individualizarea corectă a formei şi intensităţii pedepsei. criminalistica este o disciplină orientată pragmatic. a unei drame judiciare prezente aici şi acum. fixarea şi examinarea urmelor infracţiunii. În opinia lor criminologia este “ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii. deviantul (ceea ce implica o sinteză a cunoştinţelor despre ereditate. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? Nistoreanu şi Păun (1996) consideră că “obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social. la ora actuală. victima şi reacţia socială împotriva criminalităţii” (p. Cuza” Iaşi . cercetării infracţiunii şi prevenirii lor” (Ciopraga. aici şi acum: ea este orientată preponderent spre o corectă stabilire a vinovăţiei şi justa încadrare a faptei. cele doua discipline sunt frecvent confundate nejustificat!). p. Criminalistica Criminalistica reprezintă „ştiinţa care are ca obiect studiul metodelor tehnico-ştiinţifice. urmăririi şi identificării infractorilor. este orientată spre o finalitate macrosocială: de a contribui la elaborarea unei concepţii. criminalul. psihologie şi psihiatrie). Mitrofan. În mod concret. a unei politici de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional la nivel social. datorită asemănărilor în denumiri. criminalistica este o disciplină cu un obiect de studiu mult mai bine definit (atenţie. Să analizăm puţin această definiţie. infracţiunea. dar cu un obiect de preocupare mult mai restrâns decât cel al psihologiei judiciare. psihologia judiciară însă urmăreşte scopul de a ajuta participanţii implicaţi în drama judiciară concretă. 11). reflectată de altfel şi în definirea obiectului de studiu. 1996. Criminalistica este compusă dintr-o sumă de cunoştinţe acumulate pe parcursul descoperirii şi cercetării infracţiunilor. 1996. cum să procedeze corect în cercetarea infracţiunilor descoperite. celebru în special pentru tratatul “Omul criminal”) obiectul criminologiei a fost infractorul. Cu ce se ocupă criminalistica ? Comparativ cu criminologia despre care tocmai am discutat. ulterior accentul s-a deplasat spre fapta antisocială / infracţiune (cu o accentuare a analizei sociologice si din punct de vedere al psihologiei sociale). infractorul. • • Criminologia. un alt accent a fost pus asupra criminalităţii ca fenomen social (cercetări de statistică infracţională). Dr. La fel ca şi psihologia judiciară. 7). Zdrenghea şi Butoi (1992) consideră criminologia ca având un obiect de studiu mulat mai restrăns. în scopul prevenirii şi combaterii acestuia” (Nistoreanu şi Păun. pornind de la cunoştinţele practice acumulate. Ne vom referi la cunoştinţele de criminologie atunci când ne vom interesa mai îndeaproape de cauzele criminalităţii în general.

Dreptul penal şi dreptul de procedură penală Denumirea de „drept penal” (în engleză „criminal law”) este folosită de către jurişti şi persoanele care au tangenţă cu mediul legal cel puţin sub două accepţiuni (Giurgiu. drepturile şi libertăţile acesteia. 1996): • pentru a desemna o ramură specifică a dreptului. independenţa. uneori i se mai spune doctrina penală. Dreptul penal exista pentru a oferi un mijloc organizat de luptă împotriva criminalităţii la nivelul statului. reconstituirea unei infracţiuni. unitatea şi indivizibilitatea statului. am putea defini criminalistica ca fiind o disciplină juridică care studiază modalităţile de organizare a activităţilor de urmărire penală necesare identificării infracţiunilor şi infractorului. mai exact. dreptul procesul penal. se regăseşte în legi şi acte normative. art. „adică acele norme care reglementează în general lupta împotriva criminalităţii prin intermediul mijloacelor de represiune penală” (Loghin & Toader. a efectuării confruntării. Criminalistica conţine o serie de recomandări practice pentru tactica ascultării persoanei vătămate. cum se realizează percheziţia personală şi a locuinţelor. codul penal conţine principalele categorii de acţiuni şi inacţiuni care sunt interzise. care reuneşte sistemul normelor juridice penale în vigoare (care se aplică la ora actuală pe teritoriul unei ţări). Codul penal este principala lege penală şi este alcătuit din două părţi: partea generală şi partea specială. o ramură distinctă a ştiinţelor juridice care studiază normele penale. I. oricărei persoane fizice care are capacitate penală. • Dreptul penal pozitiv poate fi definit ca fiind „ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială şi combatere a criminalităţii. inclusiv dreptul penal român. pentru a desemna o ştiinţă. cum se face cercetarea la faţa locului. cum. conţin norme juridice clare. 1996.. Partea generală cuprinde normele penale generale. criminalistica se preocupă de modul în care se realizează constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza criminalistică. Cuza” Iaşi . a prezentării pentru recunoaştere. persoana. 1). prin determinarea acţiunilor sau inacţiunilor care constituie infracţiuni şi a sancţiunilor ce le sunt aplicabile” (Giurgiu. Aceste norme stabilesc scopul legii penale. îmbinând respectul legii cu experienţa descoperirii şi cercetării infracţiunilor şi cu acele cunoştinţe ştiinţifice necesare identificării infracţiunii şi reţinerii făptuitorului. 1997. Desigur. Aceste acţiuni sau inacţiuni interzise mai sunt numite în limbajul juridic fapte penale. Ele reprezintă conţinutul obiectiv al infracţiunilor. Această disciplină vine însă să explice cum activităţile prevăzute şi reglementate de legea penală se vor realiza în concret. p. 7). toate activităţile menţionate mai sus sunt activităţi pentru care dreptul penal. p. proprietatea şi întreaga ordine de drept” (C. Pentru a proteja valorile sociale. de regulă. condiţiile în care 12 Autor: Conf. De asemenea. a modului în care trebuie ascultat învinuitul sau inculpatul. În final. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? penală. alte legi. Dr. Orice drept material. 7). Finalitatea normelor penale este de a proteja cele mai importante valori sociale precum „suveranitatea. si mai ales. Dorin NASTAS Universitatea „Al. modul de aplicare a acesteia. cu această ocazie trebuie să se facă ridicarea de obiecte şi înscrisuri. uneori pentru a se sublinia această accepţiune a denumirii se foloseşte precizarea că este vorba despre un drept penal material. Pen. reglementează aspectele generale legate de infracţiune.

art 17). Cuza” Iaşi . infracţiuni contra proprietăţii. în final. Partea specială a codului penal cuprinde descrierea principalelor infracţiuni precum şi pedepsele ce se aplică pentru comiterea acestora. integrităţii corporale şi sănătăţii. cu participarea părţilor şi a altor persoane. La fel ca şi în cazul dreptului penal denumirea „drept de procedură penală” are două accepţiuni: cea de drept material şi cea de doctrină. Persoana respectivă urmează să fie identificată. Pentru a lăsa cât mai puţin loc subiectivismului în procesul de înfăptuire a justiţiei penale şi a se evita erorile judiciare. Dacă e să ne referim la dreptul de procedură penală în sens material. 13 Autor: Conf. fiecare etapă a acestui proces trebuie să se desfăşoare după reguli clare. Astfel. etc. în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni. În acelaşi timp normele penale în vigoare se reflectă şi influenţează viaţa intrapsihică şi comportamentul individului. Infracţiunile sunt definite ca acele fapte (acţiuni sau inacţiuni) care constituie pericol social. să se stabilească responsabilitatea acesteia. persoana în cauză intră în conflict cu legea penală (comite efectiv sau este suspectată că a comis o infracţiune) şi se impune ca să se înfăptuiască un act de justiţie socială. infracţiuni de fals etc. infracţiuni privitoare la viaţa sexuală. p. suportând eventual. Dreptul penal şi dreptul procedural penal ne arată care sunt conduitele considerate infracţiuni şi modul în care conflictul omului cu legea se rezolvă în cadrul procesului penal. I. infracţiuni contra demnităţii). Dorin NASTAS Universitatea „Al. Prima categorie de infracţiuni este alcătuită din infracţiuni contra siguranţei statului. Dr. Ori de câte ori conduita umană corespunde unei descrieri prezente în partea specială a codului penal (corespunde unei infracţiuni). în funcţie de atingerea adusă valorilor sociale sau pericolul pe care îl creează pentru valorile apărate de legea penală. să fie supusă unui proces de judecată care îi va stabili vinovăţia sau nevinovăţia. La rândul său procesul penal poate fi definit ca fiind „activitatea reglementată de lege. genul de pedepse ce se pot aplica şi limitele generale ale acestora. infracţiuni contra libertăţii personale. urmărind conţinutul normelor de drept. Urmează în ordinea descreşterii importanţei valorilor sociale protejate următoarele categorii de infracţiuni: infracţiuni contra persoanei (ele includ infracţiuni contra vieţii. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? persoana îşi angajează răspunderea penală şi modul cum se stabileşte această răspundere penală. Infracţiunile în partea specială a codului penal sunt organizate pe categorii. pedeapsa stabilită de instanţa de judecată. astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală” (Neagu.. sunt săvârşite cu vinovăţie şi sunt prevăzute de legea penală (C. Ele constituie cele mai grave fapte penale şi respectiv sunt pedepsite cu o severitate maximă. acesta poate fi definit ca reprezentând ansamblul normelor juridice care reglementează modul în care se înfăptuieşte justiţia în procesul penal. 1997. De ce sunt importante şi cu ce contribuie dreptul penal şi dreptul de procedură penală pentru constituirea cunoştinţelor de psihologie judiciară? Dacă e să ne readucem aminte. 2-3). desfăşurată de organele competente. obiectul psihologiei judiciare presupune identificare şi cunoaşterea aspectelor psihologice implicate în procesul înfăptuirii justiţiei (în special al justiţiei penale). Pentru a însuma şi organiza toate normele de desfăşurare a unui proces penal există o altă ramură de drept şi anume dreptul de procedură penală. Psihologii judiciari sunt interesaţi şi de clarificarea impactului acestor norme asupra cetăţenilor în sensul asigurării şi respectării normelor şi prevenirii comportamentelor antisociale. ne putem da seama în care momente ale înfăptuirii justiţiei penale şi în ce mod funcţionarea psihologică a individului şi comportamentul acestuia are o influenţă majoră asupra procesului penal. Pen.

fiind completate de prevederile Legii privind executarea pedepselor (Legea 23 din 1969 cu toate modificările ulterioare) şi Regulamentul privind executarea pedepsei privative de libertate. infractorul trebuie să suporte o pedeapsă penală. O parte din aceste norme se regăsesc în cuprinsul codului penal şi codului de procedură penală. Pedepse complimentare (interzicerea unor drepturi cum ar fi dreptul de a alege şi a fi ales. Medicina legală poate fi definită ca acea disciplină medicală care se ocupă cu constatarea unor stări de fapt în legătură cu viaţa. Expertiza psihiatrică a părţilor se realizează de o categorie specială de medici – medici psihiatri – care. Există şi alte situaţii în care medicul legist trebuie să se pronunţe. de asemenea. integritatea corporală şi sănătatea unei persoane. I. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? Medicina legală Unele infracţiuni presupun o atingere. colaborează cu acestea. Pedepse accesorii (interzicerea unor drepturi particulare. Art 53): 1. dreptul de a exercita o profesie. cum ar fi. să decidă şi aplicarea celorlalte categorii de pedepse. Pentru ca să se realizeze o justă încadrare juridică a faptei (pentru a se stabili corect ce fel de infracţiune a fost comisă). La ora actuală există trei categorii de pedepse în dreptul penal românesc (C. Dacă aţi frunzărit codul penal. Pen. de exemplu. Psihiatrii constată gradul de sănătate. în vederea stabilirii responsabilităţii şi vinovăţiei penale. cele mai multe norme de drept penal execuţional se referă la modul în care se execută pedeapsa cu închisoarea şi detenţia pe viaţă. În conformitate cu codul penal pedeapsa penală „este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului” şi are drept scop „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni” (C. Dreptul execuţional penal (penitenciar) Dacă o persoană este găsită vinovată pentru comiterea unei infracţiuni şi decizia instanţei de judecată rămâne definitivă. de tutore sau curator. o daună adusă integrităţii corporale sau sănătăţii unei alte persoane. gradul de sănătate mintală. după caz. Însă pentru anumite situaţii deosebite sau în cazul infractorilor minori se pot aplica şi alte sancţiuni penale: se pot aplica măsuri de siguranţă sau măsuri educative. Executarea pedepsei este o ultimă etapă a procesului penal şi la fel ca şi etapele anterioare – urmărirea penală şi judecata – nu putea fi lăsată fără o reglementare detaliată asupra modalităţilor şi particularităţilor de derulare. Cuza” Iaşi . 14 Autor: Conf. 2. Pen. Pedepsele sunt principalele sancţiuni penale. dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul autorităţii de stat. Bineînţeles. necesitatea constatării cauzei morţii. Pedepse principale (detenţia pe viaţă. urmând ca instanţa de judecată.. Dr. închisoare şi amenda). probabil că aţi remarcat faptul că majoritatea infracţiunilor sunt pedepsite cu amendă sau închisoare. 52). pentru militari se aplică pedeapsa de degradare militară). Dorin NASTAS Universitatea „Al. El intervine şi atunci când se impune constatarea prezenţei urmelor unei agresiuni sexuale. 3. special prevăzute de lege). deşi nu funcţionează în cadrul institutelor de medicină legală.. este necesar ca să se pronunţe un medic legist. art. drepturi părinteşti. de data aceasta. stări de natură să atragă după sine consecinţe legale.

În concepţia legislaţiei penale infractorul minor aflat în astfel de circumstanţe are nevoie.. 15 Autor: Conf. Oancea (1996) defineşte dreptul execuţional penal (penitenciar) ca fiind „ansamblul normelor juridice privind modul şi mijloacele de executare a sancţiunilor de drept penal. de cele mai multe ori. Dreptul execuţional penal (penitenciar) se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de drept penal. iar cei care au vârsta între 14 şi 16 ani împliniţi la data săvârşirii infracţiunii răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta penală cu discernământ (C. o restrângere a libertăţii. pedepsele nu sunt cel mai indicate. Ele sunt sancţiuni penale ce se aplică postdelictum. În raport cu pedepsele.). Dr. au un conţinut specific. 7). art. internarea medicală. Deşi uneori aceste măsuri se dispun şi cu privire la o persoană care a săvârşit o infracţiune şi căreia. La fel ca şi în cazul măsurilor de siguranţă şi măsurile educative comportă un moment coercitiv. i s-a aplicat o pedeapsă. o privare de un drept. o muncă impusă. de cele mai multe ori. obligarea la tratament medical. în scopul asigurării unei influenţe educative eficiente a celor care execută pedeapsa. În continuare o să ne oprim succint asupra principalelor ramuri ale psihologiei care contribuie la constituirea domeniului psihologiei judiciare. Faţă de minorii care comit fapte penale codul penal a prevăzut o categorie specială de sancţiuni penale – măsurile educative. ci numai o faptă prevăzută de legea penală. Pentru psihologia judiciară dreptul execuţional penal oferă informaţii pentru o analiză a implicaţiilor psihologice ca urmare a modul în care sunt aplicate sancţiunile penale. Pen. Cuza” Iaşi . sancţiuni (de exemplu. altfel spus. Scopul aplicării măsurilor de siguranţă constă în „înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală” (C. nu sunt încă pe deplin formaţi ca şi persoane. şi prin aceasta sunt măsuri de constrângere. anume sunt restrictive de drepturi. a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi a apărării ordinii de drept” (p. internarea într-un centru medical-educativ). interzicerea dreptului de a se afla într-o anume localitate etc. pentru îndreptare şi corijare. Mai mult decât atât. Pen. La rândul lor psihologii angajaţi în cadrul instituţiilor penitenciare pot propune programe de reeducare şi sugestii de modificare a reglementărilor de executare a pedepselor privative. Pentru astfel de minori în caz de comitere a infracţiunii. de multe ori condiţiile de dezvoltare pe care le au în familie nu sunt de natură a le oferi o educaţie corespunzătoare. ele se iau împotriva unei persoane care nu a săvârşit o infracţiune. De altfel minorii sub vârsta de 14 ani nici nu răspund penal. Se consideră că infractorii minori sunt încă în perioada de dezvoltare psihosomatică şi cunoaştere a vieţii sociale. concomitent. Măsurile educative sunt de două categorii: măsuri morale (mustrarea sau libertatea supravegheată) şi măsuri privative de libertate (internarea într-un centru de reeducare. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? Măsurile de siguranţă se iau împotriva persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală şi în situaţia în care aceste persoane prezintă pericol social. mai mult de educaţie şi învăţământ. *** Anterior am prezentat pe larg o serie de ramuri de drept (material) care contribuie esenţial pentru informarea psihologilor asupra diversităţii universului juridic şi pentru indicarea celor mai importante momente legale ce trebuie analizate sub aspectul implicaţiilor psihologice. în sensul în care implică.. 111). măsurile de siguranţă sunt mai uşoare. I. adică după ce s-a comis fapta prevăzută de legea penală. art 99). lucru care nu se poate face fără o temeinică cunoaştere a dreptului execuţional penal. un element sancţionar. Dorin NASTAS Universitatea „Al.

De altfel. Dr. de exemplu. Cuza” Iaşi . măsurarea personalităţii. distorsiunea memoriei etc. în estimarea nivelului judecăţii morale. Despre relaţiile psihologiei judiciare cu alte discipline psihologice. Psihologia socială Psihologia socială este la fel de influentă şi prezentă în discursul psihologiei judiciare. Cunoştinţele şi instrumentele de psihodiagnostic pot fi aplicate pentru o paletă largă de funcţii psihice şi comportamente care sunt relevante pentru procesele penale şi civile: în măsurarea inteligenţei. conform opiniei unor autori. Astfel de domenii ale psihologiei sociale precum comportamentul agresiv. Specificul psihologiei generale rezidă în faptul că ea analizează „anatomic” viaţa intrapsihică a individului. Psihologie judiciară Curs: Ce este psihologia judiciară? Psihologia generală Psihologia generală oferă „materie primă” pentru toate ramurile psihologiei. I. analizează erorile în depunerea mărturiei de către martorii oculari şi de bună credinţă (se discută despre limitele atenţiei. 16 Autor: Conf. a stării neuropsihologice. Psihodiagnosticul Credem că e de la sine evidentă şi legătura dintre psihologia judiciară şi psihodiagnostic. Orice ramură a psihologiei porneşte în discursul său de la noţiunile fundamentale de psihologie generală. a gradului de sugestibilitate interogativă. care contribuie la dezvoltarea psihologiei judiciare. funcţionării sociale. *** Am indicat doar cele mai relevante ramuri ale psihologiei. Pe parcursul anilor au fost elaborate şi o serie de instrumente destinate special nevoilor psihodiagnosticului judiciar: teste de abilitate şi credibilitate a martorilor în cadrul procesului penal. procese afective şi procese motivaţionale. distingând trei categorii de procese psihologice: procese cognitive. teste de anticipare a gradului de pericol social. comportamentul de ajutorare sau cel al atribuirii sociale sunt de o relevanţă imediată pentru psihologia judiciară. Să nu uităm că însăşi frazarea obiectului psihologiei judiciare – studiul proceselor psihologice în context legal – ne sugerează importanţa psihologiei sociale. majoritatea cercetărilor psiho-legale (autorul foloseşte acest termen pentru a se referi la cercetările de psihologie judiciară) sunt realizate de psihologi sociali sau psihologi specializaţi în psihologie generală (Kapardis. etc. teste de minciună. Psihologia judiciară utilizează implicit noţiunile de psihologie generală atunci când. Mai mult decât atât. tehnici pentru identificarea atitudinii criminalilor faţă de victime. interesul psihologilor sociali pentru aplicarea cunoştinţelor sale în contexte legale este evident din simpla frecvenţa cu care manualele de psihologie socială găzduiesc capitole special dedicate acestui subiect. cum ar fi psihologia personalităţii sau psihologia dezvoltării.). vom discuta în mod special în alte cursuri. Dorin NASTAS Universitatea „Al. 1999).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful