Proprietăţi mecanice

Proprietăţile mecanice reflectă comportarea metalelor şi aliajelor sub acţiunea unor forţe exterioare de natură mecanică.

 Structura metalului, care reprezintă modul de distribuţie a atomilor,
cât şi forţele de legătură dintre atomi pot influenţa profund caracteristicile mecanice.  Studiul caracteristicilor mecanice se efectuează conform standardelor, pentru fiecare metal în parte, în laboratoare de specialitate, cu ajutorul aparatelor speciale de încercări mecanice. Prin încercări mecanice se studiază modul de comportare al unei epruvete (piesă de probă) din materialul studiat până cand aceasta se rupe. Se înregistrează valorile parametrilor caracteristici pe timpul încercării. Se analizează felul ruperii cât şi aspectul ruperii. Concluzie: Prin încercări mecanice se stabilesc caracteristicile mecanice ale tuturor materialelor care apoi sunt menţionate în STAS-urile de materiale.
III.3.22.

1. REZISTENŢA MECANICĂ
► Materialele sunt apreciate după rezistenţa lor mecanică, adică după capacitatea de a suporta încărcări apreciabile fără a se înregistra deformaţii considerabile. ► Comportarea materialelor la solicitări mecanice poate fi explicată prin deformarea structurii cristaline. Observăm din următoarea succesiune de imagini cum se deplaseaza atomii metalului când acesta e supus unei solicitări.

Cristalul iniţial

Deformare elastică

Încercările mecanice de rezistenţă urmăresc în principal determinarea comportării la solicitările simple de:  întindere (tracţiune), compresiune  forfecare  încovoiere  răsucire (torsiune).

Creşterea deformării elastice şi apariţia alunecării atomilor la limita de elasticitate

Deformare plastică prin forfecare

Deformare plastică prin rotirea unor grupe de atomi faţă de planul de deformare (maclare)

Dacă un corp este supus simultan la minimum două solicitări simple, atunci corpul este solicitat la solicitări compuse. III.3.23.

înregistrând continuu variaţiile de lungime L. L = L-Lo Aplicarea unei forţe exterioare F determină apariţia în epruvetă a unor reacţiuni numite tensiuni normale. până în momentul ruperii. Alungirea relativă: .3. care se calculează cu relaţia: [N/mm²] Fiecărei tensiuni îi corespunde o anumită alungire care se calculeaza astfel:  L = Lo  = ·100 [%] Aparat de încercare la tracţiune III.24.ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE Încercarea la tracţiune se execută aplicând unei epruvete o forţă axială crescătoare.

3.CURBA TENSIUNE . rezultă curba caracteristică a materialului. tensiunile normale fiind proporţionale cu deformaţiile ceea ce se exprimă prin legea lui Hooke: e p =E· p e Domeniul elastic  σ .Limita de proporţionalitate până la care materialul prezintă o comportarea elastică proporţională.Limita elastică reprezintă tensiunea la care alungirea specifică remanentă atinge o valoare prescrisă.DEFORMAŢIE  Prin reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii în raport cu alungirea.alungire.modulul de elasticitate longitudinal  este constanta de material  este factor de proportionalitate. numită şi curba tensiune-deformaţie. p .  se măsoară în [N/mm²]. e.25. conform legii lui Hooke. III. . Prima parte a curbei caracteristice este o linie dreaptă. deformaţia elastică E .tensiunea normală  se măsoară în [N/mm²] ε .

Limita de curgere remanentă  reprezintă raportul dintre tensiunea normală căreia îi corespunde o alungire remanentă prescrisă c =0. măsurată în [N/mm²].Limita de rupere este tensiunea maximă pe care o poate suporta materialul încercat fără să se rupă şi reprezintă rezistenţa la rupere a materialului.26. p e c r .Domeniul plastic: curgerea. ruperea  Dincolo de limita elastică. este alungirea la curgere.forţa maximă de rupere So – secţiunea transversală iniţială a epruvetei. r r = Fmax So r unde: Fmax . III. este alungirea la rupere. deformaţia epruvetei creşte fără ca forţa de întindere să crească sensibil.3. materialul “curge”.Limita de curgere aparentă r c e p c reprezintă raportul dintre sarcina corespunzătoare unei alungiri neproporţionale prescrise şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei. La o anumită valoare a forţei de întindere.2%.2 . . deformaţiile cresc mai repede decât tensiunile. c0. c .

Influenţa materialului barei se evidenţiază în formulele de calcul prin modulul de elasticitate. scurtarea specifică ε şi umflarea transversală specifică t. FLAMBAJUL La barelor subţiri. Flambajul este fenomenul pierderii stabilităţii elastice a unui corp. orientate către interiorul piesei. Fenomenul este periculos .27. În timpul încercării măsurându-se forţa aplicată epruvetei şi scurtarea acesteia  L= Lo-L. Rezistenţa la compresiune – este proprietatea corpurilor solide de a se opune deformării sub acţiunea a două forţe axiale de sens contrar. tuburile cu pereţi subţiri supuse la compresiune se verifică suplimentar la stabilitate. do  t= d do . deformaţiile ce apar sunt foarte mari şi ruperea se produce la o creştere foarte mică a sarcinii aplicate. Fenomenul de flambaj se poate produce atât în domeniul elastic cât şi în domeniul plastic.3. L F L Lo La solicitarea de compresiune se obţin tensiuni normale F = Lo  de sens opus celor de la întindere. III. adică flambaj.ÎNCERCAREA LA COMPRESIUNE Încercarea la compresiune a unei epruvete cilindrice având lungimea şi diametrul egale cu 20 mm se efectuează pe o presă. fie prin efortul unitar critic de flambaj.

 Prin încercările de întindere şi compresiune se stabileşte astfel şi rigiditatea unui material. cele din oţel sunt mai rigide decât cele din aluminiu.28.RIGIDITATEA Condiţia de rigiditate a unei bare drepte cere ca valorile alungirii l sau deformaţia  să fie cât mai mici faţă de lungime. În legea lui Hooke  = E · deducem lungirea L. respectiv modul de rigiditate la compresiune. deoarece modulul de elasticitate longitudinal este mai mare la oţel decât la aluminiu.  înlocuim = F/A şi = L/L. care poartă numele de modul de rigiditate la întindere.3. .  Pentru bare având aceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni. III. L = F·L E·A Din această relaţie se observă că variaţia de lungime a barei este invers proporţională cu produsul E·A.  Observăm de asemenea că sunt mai rigide barele cu lungimi mai mici şi secţiuni mai mari.

Se execută exclusiv din materiale tenace: • Elementele de rezistenţă a unui ciocan de forjă • Recipienţii de gaze sub presiune mare FRAGILITATEA Fragilitatea. So-Sr Z= · 100 [%] So TENACITATEA Tenacitatea este proprietatea materialelor de avea deformaţii plastice mari înainte de rupere.3. .29. deformaţia epruvetei se concentrează într-un singur loc. Pentru piesele solicitate prin şoc sau la vibraţii se evită folosirea materialelor fragile.GÂTUIREA LA RUPERE Pentru aprecierea proprietăţilor mecanice ale unui material. opusă tenacităţii. Gâtuirea la rupere se notează cu: So este aria secţiunii iniţiale a epruvetei Sr este aria secţiunii la rupere Gâtuirea la rupere măsoară tenacitatea materialului încercat. pe epruvetă apare o gâtuire şi în acest loc se va produce ruperea. de mare importanţă este gâtuirea la rupere. La o valoare mai mare decât rezistenţa la rupere. este proprietatea materialelor de a se rupe fără a avea deformaţii mari. III.

Rezistenţa la forfecare . în secţiunea A acţionează forţele tăietoare T care produc tensiuni tangenţiale: T  A = T A T Rezistenţa de rupere la forfecare .se calculeaza prin raportul dintre forţa de rupere şi aria secţiunii.30. de sens contrar şi dispuse perpendicular pe axa corpului. .ÎNCERCAREA LA FORFECARE Neglijând efectul încovoierii. III. T Aparat de încercare la forfecare T Click aici pentru răspuns. egale ca mărime.se obţine efectuând o încercare cu astfel de solicitare până la rupere. Asamblare prin nituire Identificaţi poziţia secţiunii de forfecare a nitului. la foarte mică distanţă una fata de alta. .3.este proprietatea corpurilor solide de a se opune acţiunii momentane a două forţe paralele. de o parte şi de alta a unei secţiuni.

iar cele din partea concavă se scurtează (compresiune). numit moment încovoietor.ÎNCERCAREA LA ÎNCOVOIERE O bară dreaptă este solicitată la încovoiere atunci când sarcinile ce I se aplică sunt forţe care se află în plane ce trec prin axa barei. Axa barei se deformează .3. fibrele din partea convexă se lungesc (întindere).31. . Rezistenţa la încovoiere este proprietatea corpurilor solide de a se opune deformării sub acţiunea unor forţe sau cupluri de forţe care se află în planul care trece prin axa barei. În fiecare secţiune a barei iau naştere reacţiuni situate în planul de acţionare a forţelor: o forţă tăietoare şi un cuplu Mî. Aparat pentru măsurarea deformaţiilor la încovoiere T Identificaţi elementul solicitat la încovoiere Click aici pentru răspuns. III.

.  Rotirea relativă a două secţiuni transversale ale barei   are ca efect apariţia unor tensiuni tangenţiale aflate în  planul acestor secţiuni. situată una faţa de alta la o distanţă egală cu unitatea. Se determină apoi. III. mărimile: tensiunea tangenţială τ şi lunecarea specifică γ.3. se măsoară în [daN/mm²] . tensiunile tangenţiale  .32.modul de elasticitate transversal care este constantă de material şi exprimă deformaţia materialului la solicitare. În baza legii lui Hooke . Se măsoară momentul de răsucire aplicat probei şi unghiul de torsiune al acesteia. =G· G. care se calculează cu relaţia: = r ·  [rad· mm] r . din planul secţiunii transversale.raza barei masurată în [mm]  . sunt proporţionale cu lunecarea specifică .ÎNCERCAREA LA TORSIUNE O bară dreaptă de secţiune circulară sau inelară este solicitată la răsucire pură dacă asupra ei acţionează la extremităţi două cupluri Mt situate în planuri perpendiculare pe axa barei.unghiul de rotire specifică a celor două secţiuni.lunecarea specifică. se măsoară în [rad] Studiul proprietăţile mecanice la forfecare pură se efectuează în mod obişnuit prin încercarea la răsucire a unui tub cu perete foarte subţire.

REZISTENŢA LA TORSIUNE Aparat de încercare la torsiune Rezistenţa la torsiune este proprietatea corpurilor solide de a se opune deformării sub acţiune a două cupluri de răsucire Mt situate în planuri perpendiculare pe axa barei. Identificaţi elementele solicitate la torsiune din imaginile alăturate. III. .3.33. Click aici pentru răspuns.

TORSIUNE 7 4 FORFECARE TORSIUNE 2 ÎNCOVOIERE 5 FORFECARE 8 TORSIUNE 3 COMPRESIUNE ÎNCOVOIERE ÎNTINDERE 6 ÎNCOVOIERE Click aici pentru răspuns. 9 III.EXERCIŢII 1 Identificaţi solicitările din imagini.3. .34.

. ÎNTINDERE FORFECARE 3 TORSIUNE TORSIUNE Click aici pentru răspuns. 4 III.EXERCIŢII 1 2 Identificaţi solicitările din imagini.35.3.

Acestea sunt cu atât mai mari cu cât mărimea deformaţiei produse de solicitare este mai mare.3.36. Se pot obţine deformaţii elastice pentru oricare tip de solicitare a corpurilor executate din materiale elastice. Fenomenul care corespunde acestei porţiuni se numeşte curgere aparentă. 3. Componentele plastice ale acestor deformaţii se menţin şi după eliminarea totală a solicitării. reprezentând deformaţiile remanente. PLASTICITATEA Plasticitatea este proprietatea materialelor de a nu mai reveni la forma şi dimensiunile iniţiale după încetarea acţiunii solicitării care a produs deformarea. . până la anumite nivele de solicitare.2. Proprietatea de elasticitate o au doar unele dintre materiale. La unele materiale se observă pe curba caracteristică σ = f(ε) o porţiune dreaptă orizontală care corespunde unor deformaţii relativ mari la o solicitare constantă. III.proprietatea metalelor de a se deforma sub acţiunea forţelor exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile lor iniţiale după ce solicitarea care a produs deformaţia şi-a încetat acţiunea. deformaţiile corpurilor sunt parţial elastice şi parţial plastice. În cazul depăşirii limitei de elasticitate. ELASTICITATEA Elasticitatea . iar mărimea solicitării reprezintă limita de curgere aparentă σc.

Instalaţia de încercare este prevazută cu un dispozitiv de reglare a sarcinii de lucru pe care o micşorează pe măsură ce creşte deformaţia eprivetei. cu atât deformaţia prin fluaj creşte mai rapid. Pe baza acestei încercari se stabileşte limita de fluaj. . FONTĂ III.3. Metoda relaxării studiază experimental variaţia în timp a eforturilor unitare prin menţinerea constantă a deformaţiei piesei. fiind proprietatea opusă plasticităţii.37. Pentru piesele solicitate prin şoc sau la vibraţii se evită folosirea materialelor fragile. Tenacitatea materialelor depinde de natura lor şi felul solicitării care pot fi de două feluri: statice şi dinamice. Pe baza calculului la fluaj (curgere lentă) se dimensionează cazanele cu aburi care lucrează la presiuni şi temperaturi înalte.. Cu cât temperatura este mai ridicată . Un material tenace se va rupe deci numai după deformaţii plastice specifice mari. ceea ce reduce deformaţia la valoarea constantă prescrisă.FLUAJUL Fluajul este fenomenul de deformare lentă şi continuă a materialelor sub acţiunea sarcinilor. Ca măsură a tenacităţii dinamice s-a introdus mărimea numită rezilienţă Fragilitatea este proprietatea unor materiale de a nu permite practic deformaţii plastice până la rupere. OŢEL Tenacitatea este proprietatea materialelor solide de a acumula o energie mare de deformaţie plastică până la rupere.

38. REZILIENŢA Rezilienţa reprezintă capacitatea unui material de a suporta solicitări prin şoc.3. MATERIALE TENACE (rezistă la şocuri puternice) metale tenace : fier. Criteriul uzual de apreciere a tenacităţii sau fragilităţii metalelor îl asigură rezultatele încercărilor de rezilienţă. Ea este determinată de proprietatea acestora de a acumula energie de deformaţie mare înainte de a se rupe. . oţel călit Rezilienţa se determină la materialele din care se fac piese şi scule supuse la şocuri (loviri) în timpul utilizării lor: roţi dinţate. aluminiu.4. cupru MATERIALE FRAGILE (se rup la şocuri mici) aliaje fragile: fontă. III. plumb. etc. matriţe. Rezilienţa depinde de tenacitatea materialelor. poansoane.

3. Încercarea constă în ruperea unei epruvete prismatice. prevăzută cu o crestătură în formă de U sau V în zona de mijloc.39.DETERMINAREA REZILIENŢEI Rezilienţa se determină cu pendulul de rezilienţă Charpy. Se ridică pendulul la o anumită înălţime. . Se constată că după ruperea epruvetei pendulul se ridică la o înălţime mai mică decât cea iniţială. Se lasă apoi să cadă liber lovind epruveta în partea opusă crestăturii. Diferenţa dintre energia potenţială iniţială a pendulului şi cea finală reprezintă energia de rupere (Erupere). Pendulul Charpy Schema de principiu Erupere KCU = [J/m 2] S K – rezilienţa C – pendul Charpy U – forma crestăturii epruvetei S – secţiunea de rupere III.

DURITATEA Duritatea este proprietatea materialelor de a se opune pătrunderii în masa lor a unor corpuri străine care tind să le deformeze suprafaţa.5.40. DURIMETRU aparat pentru măsurarea durităţii Durimetru portabil III.3. .

piramidă. .METODE DE DETERMINARE A DURITĂŢII 1. 3. con).METODA ROCKWELL HRC 3.40.33. HRB 2.METODA VICKERS HV 3. METODA BRINELL HB Se folosesc mai multe metode de determinare a durităţii care diferă prin forma corpului de penetrare (sferă.

DURITATE HB 100 80 60 40 20 0 Litiu Plumb Aluminiu Cupru Fier Titan 3. . aplicată timp de 30 secunde.DURITATEA METALELOR Duritatea metalelor se determină utilizând in general duritatea Brinell 2 HB=F/s [daN/mm ] unde: F. s.41.aria amprentei Exemplu de notare şi citire a durităţii: 270HB/5/750/30 – duritate Brinell de 270 HB.forta de apăsare. determinată cu o bilă de oţel cu D=5mm şi o forţă F= 750 daN.

Cifrele de duritate HB şi HV sunt egale în intervalul 50-350 daN/mm2.43. HRC.DURITATEA METALELOR Între cifrele de duritate (HB. iar între cifrele de duritate HB şi HRC se poate scrie 10 HRC = 1HB în intervalul 25-60 HRC. DURITATE PE SCARA MOHS 12 10 8 6 4 2 Al Ag Au Zn W Ca K Diamant Cu Mg Na Pt Sn Pb Cr Fe 0 III. . Pentru a asigura pieselor o valoare optimă a durităţii se folosesc şi alte scale de măsură: Mohs. HV) există corespondenţă.3. Share etc.

STRIVIRE . ce-şi transmit presiunea pe o arie de dimensiuni relativ mari. as Se numeşte strivire solicitarea între suprafeţe a două corpuri în contact. Presiunea de contact se consideră uniform repartizată pe diametrul găurii. transmiterea sarcinilor între două corpuri are loc prin intermediul unei suprafeţe . Pe suprafeţele de contact eforturile unitare cresc mai încet decât forţa şi depind de caracteristicile elastice ale materialelor. III. se are în vedere şi presiunea de contact as dintre nit şi gaură.3. deci printr-o presiune de contact ce tinde să strivească suprafaţa corpurilor pe zona contactului.44. Identificaţi suprafeţele solicitate la strivire din imaginile alăturate. as este rezistenta admisibila la strivirea a materialului mai putin rezistent dintre cele doua aflate in contact. La stabilirea diametrului nitului în practică.Eforturi unitare de contact În majoritatea cazurilor practice. .

cu atât mai mici cu cât numărul ciclurilor de solicitare este mai mare. .3. III. Se obţine de asemenea ca efect al vibraţiilor. În timpul mişcării fibrele axelor trec ciclic prin poziţii care corespund modificării sensului solicitării. În cazul oţelurilor se observă că sub un anumit nivel de solicitare nu se produce fenomenul de oboseală. Se produce în cazul axelor de rotaţie sub acţiunea greutăţilor proprii precum şi a altor forţe care nu-şi modifică sensul. Se constată că piesele cu solicitări variabile se pot rupe la nivele de solicitare mai mici decât rezistenţa de rupere statică.6. OBOSEALA MATERIALELOR Mî Mî Arbore cotit Oboseala este un fenomen de reducere a rezistenţei de rupere în cazul solicitărilor repetate de un număr mare de ori.45.

precum şi de forma ciclului de solicitare.46. Ea se determină prin încercări de oboseală.REZISTENŢA LA OBOSEALĂ Rezistenţa la oboseală este mărimea maximă a solicitării pentru care piesele au o durabilitate nelimitată.3. . Efectul maxim de oboseală se obţine în cazul ciclurilor alternant simetrice de solicitare. Mărimea rezistenţei la oboseală depinde de tipul solicitării. Maşină specială de încercare la oboseală III.

lagăre 6 – roată de antrenare în mişcare de rotaţie III.rulmenţi 3 – epruvete 4 – dispozitiv de prindere a epruvetelor 5 .3. .47.Maşină pentru încercare la oboseală prin încovoiere rotativă 1 – greutăţi 2 .

Deformarea permanentă sub acţiunea forţelor exterioare. . C. Rezistenţa metalelor de a se opune solicitărilor mecanice: întindere.Proprietăţile mecanice ale metalelor Faceţi corespondenţa dintre cele două coloane. Rezilienţă 6. Rezistenţă mecanică 4. Rezistenţă la oboseală D. încovoiere. Proprietatea metalelor de rezista timp îndelungat la eforturi repetate.48. Duritate 5. Deformarea temporar sub acţiunea forţelor exterioare. Plasticitate Propoziţii caracteristice A. B. E. Rezistenţa metalelor de a se opune pătrunderii unui alt corp la suprafaţa lor. Elasticitate 3. 2.3. Click pe fiecare propoziţie caracteristica pentru verificare. F. forfecare. PROPRIETĂŢI MECANICE 1. Rezistenţa metalelor la şocuri. răsucire. III.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful