P. 1
analiza-electorala.pdf

analiza-electorala.pdf

|Views: 9|Likes:
Published by anonim
nb
nb

More info:

Published by: anonim on Nov 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/03/2014

pdf

text

original

Sections

  • Cursul 1
  • Cursul 2
  • Cursul 3
  • Cursul 4
  • Cursul 5
  • Cursul 6
  • Cursul 7
  • Cursul 8
  • Cursul 9
  • Cursul 10
  • Cursul 11
  • Cursul 12
  • Cursul 13
  • Cursul 14
  • Cursul 15

alfred bulai

analiza electorala si marketing electoral
suport curs ID
postuniversitar

Cuprins
1. 2. 3. Votul - fenomen social Votul si implicatiile sale sociale Procese de baza care intervin în definirea situatiei electorale 4. 5. 6. 7.
8.

Metodele de cercetare a rea litatii sociale Votul si cercetarea electorala la nivel empiric Votul si cercetarea electorala la nivel teoretic Definirea situatiei electorale Electoratul Tranzitia; De la electoratul socialist la cel prezent Axele sistemului electoral

9.

10. Tipologia electoratului 11. Stabilitate si dinamica electorala 12. Convergenta românesc 13. Comunicarea politica în campania electorala 14. Promovarea în campania electorala; între ideologiei si imagine 15. Dincolo de comunicarea politica - Actiunile de campanie si divergenta în sistemul electoral

2

Cursul 1

Votul - fenomen social

Acest prim curs îsi propune sa va initieze în problematica votului, acesta fiind analizat în acest context din perspectiva dimensiunii sale sociale. Am putea considera votul la modul general ca un tip special de institutie sociala, chiar daca el nu reprezinta o constanta a vietii sociale. Indiscutabil votam relativ rar si cu toata „febra” sociala din jurul sau, votul este aparent episodic în viata noastra. Acest caracter specific nu îl face însa mai putin impor tant sau mai putin social. Pe de alta parte votul se bazeaza pe un mecanism social cu mult mai general, el fiind un tip de alegere sociala.

Este indiscutabil ca problematica votului poate fi studiata din mai multe perspective si la fel de cert este faptul ca cea politica este prevalenta în literatura dedicata votului si electoratului. Analiza pe care o vom prezenta noi tine cont de pluralitatea acestor abordari, în special de cea politica, însa noi propunem ca sistem referential al analizei dimensiunea sociala. Cele mai multe dintre abordarile politice ale votului sau mecanismului electoral au o dimensiune prioritar descriptiva si empirica, multe dintre acestea propunând în mod tacit chiar valori ideologice utilizate în interpretarea datelor sociale. Este cert ca o neutralitate axiologica absoluta nu este posibila în nici un fel de abordare dedicata problematicii votului sau a mecanismelor electorale. La fel de normala este în analiza stiintifica abordarea descriptiva si cu atât mai mult cea empirica. În cele ce urmeaza, dincolo de ideea unui alt sistem de raportare la aceasta problematica, vom propune însa o abordare si o interpretare strict teoretica a votului. Desi nu multe, au aparut în ultimii ani în România diverse lucrari sau articole dedicate votului, electoratului sau mecanismelor electorale. Cele mai multe dintre acestea leaga în mod esential votul de sistemul politic, de faptul ca democratia din România este sau nu reala ori eficienta, ca ea s-a maturizat sau nu, functie de modul în care electoratul se comporta ca electorat. Se pune astfel accentul pe ideea ca votul este

3

un element esential al definitiei sistemului politic democratic, iar grija majora a analistilor este aceea de a identifica mai degraba deficientele votului si implicit ale compor tamentelor electorale ale populatiei. Dincolo de conjunctura specifica dezvoltarilor teoretice de la noi si în literatura occidentala, cu o istorie cu mult mai impresionanta, sunt foarte numeroase analizele de acest tip. Mai mult, acestea se concentreaza, cele mai multe, asupra prezentului, orizontul temporal extinzându-se arareori si atunci doar pâna la granitele modernitatii si într-un fel asa si este normal deoarece la un prim nivel al analizei, esentialmente unul politic, votul nu poate exista în afara modernitatii. Aceasta pentru simplul motiv ca alegerea conducatorilor si implicit legitimitatea lor, de tip popular, nu exista în afara modernitatii. Legitimitatea premoderna este una de drept divin si nimeni nu conduce în numele populatiei sau macar al unor categorii ale populatiei. Votul în acceptiunea sa contemporana nu are astfel nici un sens. Mutatia esentiala în sistemele politice moderne a fost tocmai aceasta schimbare radicala a legitimitatii conducerii societatii. Revolutiile burgheze au reclamat toate dreptul de a conduce, dar mai înainte de toate de a schimba, eventual de a distruge vechea ordine, în numele poporului. Acesta, cu o oarecare nerusinare si lipsa de cucernicie specifica aceleiasi modernitati, s-a pus în locul Divinitatii. Dumnezeu a murit! Traiasca Poporul! Dincolo însa de principiul legitimarii, o problema practica s-a impus imediat în toate aceste societati. Si cine poate vorbi si conduce în numele poporului? Alegerea conducatorilor prin vot s-a impus relativ rapid ca una dintre cele mai simple solutii. Exista indiscutabil în acest proces o evolutie care are propria temporalitate. Au existat, pe de alta parte sisteme de tipul votului si înaintea modernitatii, doar ca ele se legau nu de populatie, ci de persoanele reprezentative care puteau alege si eventual fi alese. Averea, functia ecleziastica, meritele militare si desigur originea familiei erau principalele criterii care te puteau promova în functia de alegator si de regula doar pentru pozitii de conducere care tineau de structuri de „ordinul al doilea”. Votul unitar, omogen si egal cu sine însusi este creatia exclusiva a modernitatii. Este votul universal al egalitatii, dar mai ales al egalizarii indivizilor. În fata urnelor toti suntem egali si democratia moderna se pare, pâna în prezent cel putin, nu poate functiona altfel. Din aceasta perspectiva sistemul politic în modernitate, dat fiind tipul de legitimitate pe care îl reclama, nu poate exista fara elementul sau bazal votul. 4

Dincolo de acest nivel al analizei, trebuie sa observam ca votul, la modul general, asa cum am precizat mai devreme, nu este altceva decât un tip de alegere sociala în care membri unei comunitati sau ai unei categorii de populatie îsi exprima o opinie sau o optiune pentru o persoana, o solutie sau o idee. Din acest punct de vedere, alegerea sociala despre care vorbim este cu mult mai generala. Ea exista în oricare societate si nu apartine doar sferei politicului. Formele de manifestare sunt foarte diverse. Trebuie sa spunem ca alegerea sociala se afla într-o relatie opusa, dar si complementara cu ritualul. Acesta din urma este cel care asigura constanta si eficienta anumitor actiuni comunitare si care nu lasa pentru acestea libertati de optiune sau alegere. Alegerea sociala presupune deci posibilitatea reala de a putea opta liber între diferite variante. Din acest punct de vedere alegerea sociala este intern legata de acele tipuri de societati, sau particular comunitati, care tolereaza un regim cognitiv al comunicarii. Este vorba de acele societati în care comunicarea cognitiva si cunoasterea teoretica sunt precumpanitoare. Ele permit indivizilor sau grupurilor sa poata identifica variante alternative si sa aleaga între ele. Ne referim însa cu deosebire la alegerile de tip social, deci exprimate prin mecanisme sociale si nu individuale. Acesta este motivul pentru care în Grecia clasica putem gasi asemenea tipuri de mecanisme sociale si tot din acest motiv democratia ca si ideea de vot s-au impus în lumea greaca. Din ceea ce am spus pâna acum rezulta ca ale gerea sociala este nu numai posibila, ci si obligatorie atunci când în cadrul unei paradigme comunicationale cognitive oamenii definesc situatia în care se afla în termenii unor variante qvasiechivalente. Acestea impun alegerea ca solutie a declansarii actiunilor sociale. Mecanismul care sta la baza acestui tip de actiune sociala, produsa în baza analizarii unor variante alternative, este acela al definirii situatiei, iar în cazul particular al votului, asa cum o sa vedem, avem de a face cu definirea situa tiei electorale. Chiar daca apartine prioritar modernitatii si chiar daca forma de baza pe care o îmbraca este una politica, votul la nivelul sau constitutiv este întotdeauna un fenomen social sau, utilizând un concept clasic, un “fapt social total”. Aceasta nu însa doar pentru ca la modul general el este un tip de alegere sociala, ci si pentru particularitatile sale definitorii, cele care îi confera caracterul de fapt social total. Dimensiunea sa comunicationala este astfel un prim argument.

5

Comunicare sociala si vot. Orice sistem electoral functioneaza doar daca se bazeaza pe trei mari tipuri de procese de comunicare sociala. În primul rând procese de comunicare între membri comunitatilor, în al doilea rând, procese de comunicare persuasiva cu rol de suport al votului (de tipul propagandei electorale sau comunicarii politice) si în al treilea rând procese de comunicare determinate chiar de actul votului care, la modul general, este tot un act de comunicare. Votul poate fi privit ca un proces în care se colecteaza si se transmit informatii, informatii care prin mediatizarea lor la nivelul sistemului electoral produc, asa cum o sa vedem într-o tema viitoare, efecte spectaculoase asupra electoratului, altele decât cele de ordin politic. Votul ca act de alegere sociala presupune cu necesitate din partea celor care au calitatea si dreptul de a alege, un proces de autoreflexivitate fata cu cel putin doua momente esentiale în derularea actului de alegere. Primul este dat de definirea problemei care este propusa si care defineste universul alegerii. Al doilea este momentul definirii solutiilor problemei, solutii care reprezinta termenii alegerii respective. Pentru ca votul sa functioneze eficient este necesar ca aceste procese sa fie operante pentru toti ale gatorii si mai mult, definirea problemei si a solutiilor sa se faca în termeni similari. Pentru a exista o asemenea situatie este necesar însa, ca între alegatori, mai general la nivel comunitar sau societal, sa existe procese de comunicare care sa asigure , prin schimburi si negocieri de semnificatii, definitii comune, atât pentru probleme, cât si pentru tipurile de solutii acceptate. Alegerea nu se poate face decât între optiuni finite, iar în practica, numarul acestora este foarte redus, pentru ca actul alegerii sa fie operant. Este astfel necesar, ca toti alegatorii sa defineasca la fel problema, ca si solutiile care definesc termenii alegerii. Aceasta situatie dezirabila si definita aici ca ideala este conditionata fundamental de comunicarea sociala. O prima regula empirica o putem evidentia în baza celor mentionate. Ea spune ca sistemul electoral functioneaza cu atât mai eficient cu cât comunicarea sociala este mai importanta în comunitate. În conditii ideale procesele de comunicare pot asigura necesarul de comunicare care sa permita ca toti indivizii sa opereze cu aceiasi definitie, atât pentru problema, cât si pentru solutii. În aceste conditii, dupa cum o sa aratam, vorbim de vot tipic, iar situatia electorala este una de tip ideal. Al doilea tip d e procese de comunicare sunt cele care sunt definite în special în registrul propagandei electorale. Acest tip de comunicare poate fi privit, în alti 6

o semnificatie persuasiva care se poate referi la comportamentele/atitudinile pe care receptorii ar trebui sa le aiba în contextul particular respectiv. potential. tocmai datorita dimensiunii obligatorii sociale a comunicarii. cunoasterea. Cognitivul se refera la componenta strict informationala a comunicarii si implicit la sistemul cognitiv al emitatorilor /receptorilor. iar în al doilea rând. ea determina anumite tipuri de actiuni sociale. Cu alte cuvinte. respectiv recepteaza mesaje de acest tip. actiuni care au atributul de social. care primesc astfel de mesaje si. în ce constau componentele cognitiva si persuasiva ale comunicarii. Distingem doua functii fundamentale pe care comunicarea le -a îndeplinit si le îndeplineste în orice societate. de exemplu: “Mâine are loc întâlnirea cu noul director”. functia cognitiva. ca o comunicare de la actorii politici catre electorat. la un nivel mai general. permitând astfel. implicit. chiar sumar. Prima este functia persuasiva. în functie de tipul de limbaje sau de mijloace utilizate. 7 . în persuasiv sau cognitiv. aceste dimensiuni putând fi privite într-o perspectiva denotativa sau conotativa. înainte de toate. responsabila pentru procesele de structurare a raporturilor sociale.termeni. nu avem de a face doar cu simple denotatii sau conotatii. Raporturile dintre cognitiv si persuasiv nu sunt însa unele statice si nu pot fi reduse doar la o dialectica a conotativului si denotativului în comunicare. cea persuasiva si cea cognitiva. în timp ce a doua. Ambele componente sunt prezente practic în orice proces de comunicare. Pentru a putea analiza acest tip de comunicare. ci cu orientari de facto ale comunicarii catre persuasiv sau cognitiv. ea privind circulatia informatiilor si implicit modificarea sistemului cognitiilor indivizilor care emit. constituie un factor esential al determinarii profilului culturii unei societati. poate transmite simultan doua tipuri de semnificatii. are un rol informational. Persuasivul se refera la acea componenta a comunicarii care vizeaza determinarea sau modificarea atitudinilor/ comportamentelor emitatorilor. în primul rând datorita unor particularitati ale limbajelor si ale mijloacelor de comunicare. Votul între persuasiv si cognitiv Este firesc sa ne concentram atentia mai întâi asupra procesului comunicational ca atare si sa vedem. Unul si acelas i mesaj. deoarece se transmite o informatie si. În primul rând una cognitiva. Aceasta “centrare” a comunicarii. câmpul cunoasterii receptorului(rilor) se poate mari. este necesar sa insistam asupra celor doua dimensiuni fundamentale ale comunicarii.

la nivel general. Ritualurile asigura în primul rând eficienta activitatilor sociale fundamentale pentru viata comunitatii. ritualizarile într-o forma mai slaba.comportamentale. În toate situatiile se urmareste formarea unor atitudini si declansarea unor comportamente specifice. în aceleasi situatii. care nu pot fi surprinse în afara unor elemente categoriale. se impun indivizilor prin socializare comunicationala. la acest nivel. respectiv pe baza unor mijloace de comunicare. În cadrul ritualului. scopul fundamental este acela de a determina la receptori anumite reactii atitudinal . în mod conventional. prin asocierea permanenta a semnelor persuasive cu comportamentele la care ele se refera. În sfera 1 Desemnam prin aceeasta sitagma. actiunile prototip presupuse de acestea si semnalele utilizate pentru a desemna/declansa aceste actiuni. Ne putem întreba cum functioneaza comunicarea la acest nivel? În primul rând cu ajutorul a doua elemente esentiale: ritualurile. Acestea evident nu pot fi decât referenti ai semnificatiilor presupuse. face ca eficienta acestora sa devina deosebita. fie ca este vorba de cuvinte. În ritual se atribuie semnificatii (în primul rând persuasive) diverselor semnale utilizate în comunicare. ritualurile pot sa asigure învatarea eficienta a acestor comportamente si. tipul de comportamente sau de reactii presupuse de un mesaj persuasiv. la un nivel bazal. din acest motiv. se asigura stabilitatea semnificatiilor persuasive într-o comunitate. Cele mai importante functii ale ritualurilor sunt însa cele de factura comunicationala. dezvoltându-se la participanti o tensiune psihica necesara activitatii vizate de ritual. Repetarea acelorasi comportamente. fie ca este vorba de comunicarea politica de tipul propagandei. Cu alte cuvinte. fie ca este vorba de comunicarea dintre indivizi sau grupuri. Pe de alta parte. Semnificatiile semnelor. Din acest motiv sintagma are un continut relativ si conventional 8 . În primul rând este vorba de impunerea comunitara a semnificatiilor semnelor utilizate într-o comunitate si de asigurare a universalitatii comunitare a acestor semnificatii. comportamente simbolice sau oricare alt tip de limbaje. acesta realizând "încarcarea energetica” a participantilor. de regula. Ritualurile asigura legatura între semnificatiile persuasive. planul conotativ fiind cel definit de dimensiunea cognitivului. chiar si atunci când se transmit informatii. marcata. psihice si fiziologice. Un alt aspect este legat de rolul motivant al ritualului.Este evident ca procesele de comunicare din zona electorala au o proeminenta componenta persuasiva. de transformari interne. procesul de socializare este imposibil de conceput în afara unor cadre ritualice. Din aceste motive putem considera ca sfera denotativului este data de semnificatiile persuasive1.

îl detine ritualul. 9 . desi centrate în zona persuasivului. Functiile majore si pentru acest tip de comunicare sunt tot persuasive. fie indirect. Al doilea element esential care conditioneaza direct comunicarea persuasiva îl reprezinta mijloacele de comunicare. ca orice asemenea tip de potentare reprezinta. reprezinta un tip de comunicare. fie în cel al caracteristicilor spatio-temporale. dar evident intervin aici o serie de procese psiho-sociale care conditioneaza forma în care functioneaza acest tip de proces comunicational. Principala functie a mijloacelor de comunicare este aceea de a realiza o anumita potentare a parametrilor sau caracteristicilor unui proces de comunicare. Pâna acolo este necesar ca elec torii. tipul particular de comunicare care le utilizeaza. fie în planul intensitatii persuasive. cât si utilizarea unor mijloace de comunicare performante. concret sau abstract. Toate aceste tipuri de comunicare. comunicarea mediatizata. Mijloacele de comunicare reprezinta orice element. ca si în baza matricei atitudinal-valorice personale sa -si construiasca mai întâi o “imagine” despre scena politica si sociala. Tocmai din acest motiv mai trebuie sa adaugam ca actul votului. În capitolu l dedicat comunicarii politice vom detalia toate aceste aspecte. Pentru moment retinem doar o prima concluzie în ceea ce priveste mecanismul electoral: Dimensiunea persuasiva a comunicarii politice presupune în mod necesar atât o dimensiune ritualica obligatorie a activitatilor politice. fie direct. Evident însa. În acest moment suntem interesati sa relevam dimensiunea comunicationala a votului doar pentru a oferi un argument în plus ideii ca votul este un fenomen social. informatiile fiind stocate si retransmise o perioada practic nelimitata de timp. rolul central în acest proces. Potentarea caracteristicilor unui proces de comunicare are loc în principal în plan spatial (o anume difuziune a mesajului) si temporal. si totodata. Nu dezvoltam aceste probleme în acest moment deoarece am rezervat un curs special pentru aceasta.persuasiva cel putin. ca si în mentinerea stabilitatii semnificatiilor persuasive. nu conduc direct la comportamente de vot. si o afirmare a persuasivului. Acestea însa. care mediaza circulatia semnificatiei cognitive si persuasive între emitatori si receptor cu scopul de a mari performantele emisiei. în sine. Este un tip mediat de comunicare si desigur totodata un feed-back în raport cu comunicarea politica de tipul propagandei. în baza comunicarii persuasive sau cognitive. nici pe departe nu se reduc la ceea ce traditional numim mass-media.

pe de alta parte. Problema nu trebuie sa mai fie câtusi de putin definita identic pentru subiecti. De modul în care ei îsi definesc aceasta situatie depinde în cea mai mare masura tipul de optiune pe care si-l exprima. în mod mai mult sau mai putin particular.într-un cuvânt despre situatia în care se afla. situatiile electorale sunt neproblematice. pentru altii este un tip de sanctiune. iar asumarea lor se face atât la nivel imagistic (ca imagine a unui actor politic. Alegi unul din doi oameni. Nemultumirea fata de actorii politici votati a fost în toate analizele efectuate una foarte mare (cel mai adesea mai multe de jumatate dintre subiecti unei investigatii). membri acesteia sa faca o optiune în raport cu câteva variante de solutii posibile ale unei probleme. Ea presupune existenta unei probleme care prezinta un numar finit de solutii între care electorii trebuie sa opteze. Aparent. optiunile sunt perfect echivalente si au aceeasi probabilitate de a fi selectionate de catre un anume subiect. Fiecare elector îsi defineste într-un mod propriu situatia electorala ceea ce înseamna o anume definitie a problemei. Problema electorala. Votul presupune o asemenea situatie în care alegatorii opteaza. Alegerea în sine are semnificatii deosebite pentru oameni. situatie electorala. adica pentru o anumita personalitate sau grupare. Dincolo de dimensiunea sa obiectiva situatia electorala are si un nivel subiectiv la care este definita. La un nivel strict tehnic lucrurile sunt relativ simple. În realitate solutiile nu sunt nici pe departe gândite ca alternative posibile. cât si ideologic prin concepte cheie care definesc o 10 . spre exemplu. a solutiilor concepute ca posibile si reale si. sau dintre câtiva. Situatia electorala ca tip de situatie sociala. Solutiile propuse. a semnificatiilor asociate termenilor implicati. La nivel social lucrurile se complica însa. asa cum o sa vedem). ca si solutiile sale posibile. sunt arareori cele definite ca singurele posibile si pe care subiectii le gândesc ca fiind termenii reali în care se solutioneaza problema data. Aceasta situatie o vom denumi de acum înainte. În cercetarile calitative pe care le-am efectuat de a lungul multor ani. de catre subiectii care fac alegerea. bineînteles. sunt clar formulate. de regula afirmativ. mai putin de 10% din cei investigati gândeau ca personalitatile sau partidele pe care le votasera reprezentau exact ceea ce ei doreau sa aleaga. pentru unii este un tip de suport pentru anumiti actori. Orice proces de alegere sociala presupune ca la nivelul unei anumite colectivitati. poate sa reprezinte o obligatie de a te conforma sau un gest de dizidenta etc. alegi un partid din cele câteva care ti-se ofera ca termeni ai alegerii.

Emil Constantinescu sau Ion Iliescu au fost alternative similare cu Nutu Anghelina sau Nicolae Militaru în 1996? Sau PDSR. în 2000? La nivel obiectiv lucrurile stau relativ simplu. ci pur si simplu asa functioneaza oricare sistem electoral. În realitate. dar si de genul: “ nu este buna. exista o tendinta centrala în definitiile situatiilor electorale. schimbare. cu mult mai simple deoarece se alege între persoane. La nivel subiectiv situatia electorala este un construct. buna. PNL. optiunile electorilor nu pot fi interpretabile. stabilitate.. si care sunt concepte centrale în definirea actiunilor politice sau electorale. “sunt un fel de hoti astia cu privatizarea”. cu Partidul Democrat Crestin etc. aceasta tendinta. acest caz ideal de convergenta totala nu poate exista si de aceea putem vorbi întotdeauna de un indice al divergentei definitiilor date situatiei electorale în orice sistem electoral real. coruptie. ca oamenii ies beti de acolo”. ca înseamna ca vom trai mai bine”. problemele sunt. Oamenii care au facut investigatii pe teren stiu ca întrebari aparent foarte simple precum: “Ce parere aveti despre privatizare? cu raspunsuri preformulate de genul: “este foarte buna. eventual partide.. al pensionarilor. sau cel putin par. ea are o definitie în mintea fiecarui elector ceea ce face ca presupozitia ca toti oamenii aleg exact între aceleasi variante sa fie doar partial adevarata. Variantele prezentate sunt precis formulate si perfect echivalente. Nu este vorba de o deficienta a unui mecanism. precu m privatizare.. ci doar masurate. patriotism etc. Desigur. ca si cum fiecare elector are o cu totul alta definitie a situatiei electorale si votul ar însemna o excursie în turnul Babel. Evident. eventual. dar la noi nu este posibila. poate sau nu sa se identifice cu 11 .. Într -o situatie ideala de vot exista o convergenta totala între definitiile situatiilor electorale ale alegatorilor si. au sensuri extrem de diferite.anume orientare. Avem de fapt de a face cu definitii diferite ale privatizarii. Nu este cazul sa interpretam cele spuse pâna în prezent. Numai ca acest proces de definire a situatiei electorale presupune astfel si probleme de semantica electorala deoarece aceste concepte ideologice au întelesuri extrem de diferite. Dar putem sa garantam ca în ochii electoratului. ”este bine. în cazul votului. între definitia obiectiva si cea subiectiva a situatiei. ceea ce înseamna ca evident comparabilitatea statistica a rezultatelor este foarte îndoielnica. PD ori PRM au fost comparabile cu Partidul automobilistilor. uneori contradictorii. Cel mai stângace operator de teren într-o ancheta sociologica a putut constata cu usurinta ca termeni dealtfel destul de uzitati.” atrag raspunsuri si comentarii extrem de diverse de genul: “este buna. modul în termeni statistici.

poate reprezenta un comportament tip. mai mult. Distinctia este esentiala pentru radiografierea mecanismului electoral si are un rol mai degraba analitic. irationali sau incompetenti. în baza carora sa ajuns la optiunile respective. cert este însa ca ea reprezinta o anumita normalitate sau o anume atitudine care. ci pur si simplu un tip special de votanti. cu Vadim în frunte. trece destul de neobservat si este citabil cu un sens anecdotic. Câti dintre electori gândesc la fel sau similar însa? Prima reac tie este sa spunem ca extrem de putini. subiectul în cauza a încercat sa argumenteze ca era vorba într-adevar de taranistii pe care-i stiam si de senatorul Corneliu Vadim Tudor. eventual prin vot. sunt aceste definitii identice? Care era distinctia dintre CDR si partidele componente în definitia situatiei electorale data de electori în 1996 sau în 2000? Care este distinctia dintre Guvern si partidul/partidele aflate la putere? La un nivel rational putem argumenta si gasi un raspuns pentru fiecare dintre aceste întrebari. însa evident distinctia pe care o facem nu are în sine nimic valorizant. Putem distinge astfel votanti tipici si votanti atipici. în timp ce al doilea pe cel al divergentelor aparute la nivelul definitiilor situatiilor electorale. Votul tipic si votul atipic. Nu este neaparat un vot mai bun decât celalalt si nici mai important. Votul tipic si votul atipic Într-una din anchetele întreprinse de noi unul dintre subiecti ne-a declarat ca-i sustine pe taranisti care. Exista însa aceste raspunsuri pentru toti electorii? Probabil ca o buna parte se apropie de un mod unitar de definire a situatiei electorale. O alta parte însa utilizeaza definitii înalt divergente ceea ce face ca votul lor sa fie atip ic. Ce înseamna acest lucru? Ca desi în sens tehnic ei exprima un vot absolut similar cu al celorlalti. Legatura pe care noi nu o vedeam. La prima vedere un asemenea episod. au fost foarte diferite si avem motive sa credem ca nu exista în realitate o echivalenta între voturi. Ei nu sunt ineficienti. Acesti votanti sunt atipici pentru ca au definitii divergente cu ale majoritatii în ceea ce priveste situatia electorala. În acest sens distingem doua tipuri de vot. care s-a întâmplat aproape oricarui cercetator care a facut investigatii de teren. ci cu unele mult mai putin vizibile? Ce distinctie fac oamenii între formatiunile liberale de exemplu. exista pentru subiectul nostru extrem de clar. Si nu 12 . Dar daca nu mai operam cu situatii atât de “spectaculoase”. definitiile situatiilor electorale.datele obiective ale situatiei electorale. Aceasta pentru ca este relativ spectaculos. vor sa scoata tara din criza. Primul defineste spatiul de convergenta al câmpului electoral.

caci în practica ei îsi defineau situatia electorala nu numai diferit. Am întreprins la doua saptamâni dupa alegeri mai multe interviuri de grup cu subiecti din diferite categorii sociale.este neaparat sa fi atipic din incompetenta. pentru aceasta categorie de subiecti. la modul general. la fel de usor. promisiunile. au fost extrem de reduse. la ceea ce ei pot sau nu asigura ca vor face si nu la o anume sustinere politica. Intelectualii pot fi. ca si despre biografia profesionala sau despre calitatile gospodarilor candidati. ceea ce ei pot sa realizeze. Ei îsi definisera destul de convergent situatia electorala. de muncitori. acolo unde alegatorii ar trebui sa se uite la calitatile umane si profesionale ale candidatilor. o categorie predispusa spre vot atipic. Una dintre acestea o reprezenta intelectualii. În realitate. despre sloganuri. Diferentele dintre acestia. Celelalte categorii. Aproape toti subiectii din aceasta categorie au argumentat foarte serios ideea depolitizarii votului în alegerile locale. ci si din prea multa competenta. adesea cu mare finete. De ce am putea considera votul lor atipic? Pentru ca ei în realitate au constituit singura categorie. Una din problemele pe care le -am studiat a fost si aceea a modului în care subiectii îsi reprezentau votul pentru primar. Avem de a face indubitabil cu un anume tip de definire a situatiei electorale. la întrebari concrete despre programele si promisiunile electorale. ca si multe informatii despre calitatile acestora. Vom mai reveni asupra acestor rezultate. în aceasta privinta. functionari si de pensionari. cel putin declarativ. Iata spre exemplu cazul alegerilor locale din Bucuresti în 1996. au relevat. biografiile principalilor candidati. uneori si posibilitatile reale . Divergentii erau cei din prima categorie care doar la un nivel declarativ puteau fi asimilati definitiei modale. “Primarul trebuie sa fie gospodar mai întâi si nu politician”. modul în care ei construiau un tip de justificare rationala pentru acest tip de vot. aceasta categorie a dat pe de departe cele mai putine si mai vagi raspunsuri. calitatile lor umane si sa fie putin influentati de aspectul politic. Rezultatele pot fi considerate reprezentative pentru ceea ce numim vot atipic. Declarativ lucrurile stateau perfect. am selectat în grup doar cercetatori si profesori din învatamântul superior. ca si pentru optiune ca atare. Dorim însa în acest moment sa 13 . dintre cele investigate. ci chiar exact în maniera pe care declarativ o criticau. despre continutul clipurilor electorale. si pentru a nu exista rezerve anecdotice fata de posibilele întelesuri ale termenului. spre exemplu. Alegatorii ar trebui sa cunoasca mai bine ceea ce candidatii se angajeaza sa faca. care nu facea asa. tocmai pentru ca. ei pot “sari” din tiparele majoritare ale definirii situatiilo r.

14 . cu atât mai mult ei sunt receptivi doar la anumite tipuri de informatii neglijând sau respingând altele. ei erau pe de departe cei mai putin informati (sau poate mai corect. respectiv proportia votantilor atipici într-un sistem electoral. Nu este vorba de cine întelege corect si cine nu. ignorând astfel informatii si cunostinte care pot fi relevante în întelegerea respectivei realitati. respectiv de modul în care functioneaza comunicarea cognitiva în cadrul definirii situatiilor. date fiind competentele indubitabile la nivel cognitiv si implicit la nivelul cunoasterii de tip rational. cei care retinusera cel mai putin)? Raspunsul nu poate fi foarte simplu. stiind foarte multe despre viata politica sau despre electorat. Este interesant de stiut care este indicele divergentei. Dar de ce este importanta aceasta distinctie între votul tipic si cel atipic? Pentru ca. ei ajung prea putin sa recepteze feed-back-ul acestuia. asa cum o sa aratam. Este vorba de modul în care este gestionata informatia. în acest caz a aparut ceea ce s-ar putea numi efectul de intelectual. Cel putin indicatorii utilizati în masuratorile statistice. cu cât subiectii sunt mai angajati atitudinal valoric. cine se raporteaza rational si cine afectiv la vot. dar cu siguranta el trebuie sa graviteze în jurul problematicii definirii situatiei electorale. orice analiza a mecanismului electoral trebuie sa porneasca de la analiza modului în care subiectii definesc o situatie electorala. ca si la accesul si consumul de informatii. Acest efect apare si în cadrul comunicarii politice de tipul propagandei. în cadrul procesului subiectiv al definirii situatiei electorale se opereaza cu statuari de probleme si solutii care reclama un anumit tip de comunicare care este considerata valida sau performanta. par a indica acest lucru. În general consideram ca intelectualii reprezinta una din categoriile cele mai informate în raport cu viata politica si sociala. intelectualii sau oricare subiecti care se comporta la fel. privitori la c onsumul cultural. când anumiti actori politici comit exact aceeasi eroare. Stiind foarte mult ei afla foarte putin am putea spune . adica construiesc “teorii” despre realitate. În realitate. De ce însa. În orice asemenea proces. Potrivit acestuia. Mai mult.atragem atentia asupra unui alt aspect important care tine de definirea situatiei electorale si care este implicat în acest exemplu. tind sa nu recepteze informatiile privitoare la realitatile sociale pentru care ei au deja teorii explicative. si care sunt sferele de semnificatie ale conceptelor ideologice implicate în sustinerea optiunilor. ci este vorba de modul în care oamenii îsi definesc situatiile sociale impuse de alegerea de tip electoral. Care este definitia modala a situatiei electorale. privitor la exemplul precedent.

o bstructioneaza sau chiar sanctioneaza deviantele de la paradigma.Dar cum se construieste definitia modala. Mai mult. Ce este efectul de intelectual? 9. De ce votul are o dimensiune sociala? 2. În fapt se opereaza cu o definire oficiala a situatiilor electorale la nivel de probleme si de solutii. ÎNTREBARI: 1. Intervin însa si o serie de alte procese piho-sociale sau pur psihologice. Ea evident uniformizeaza câmpul social definind o paradigma obligatorie de actiune. Gândim si ne raportam la realitate. preformulata de catre puterea legitima. în general. De ce este votul un tip de alegere sociala? 3. Ea se refera la faptul ca institutia votului universal functioneaza pe ideea uniformizarii totale a votantilor în sistemul electoral. conform psihologiei cognitive. În ce consta dimensiunea persuasiva a comunicarii? 8. Care sunt procesele de comunicare care stau la baza votului? 4. În primul rând este vorba de polarizare. proces de aceasta data pur social. am putea conveni. Lucrurile sunt bune sau rele. reprezinta definitia obiectiva a situatiei electorale. corecte sau incorecte. În general numai dupa ce cautam extremele descoperim si nuantele. în termeni polari. si anume uniformizarea. acesta fiind singura modalitate de a construi semnificatii comune pentru toti termenii implicati în definirea situatiei electorale. Polarizarea se bazeaza totodata si pe un alt proces esential în constructia definitiei modale. utile sau ineficiente etc. Acest proces cu siguranta ca simplifica perceptia situatiilor electorale reducând zecile de nuantari la un numar redus (în mod normal polar) de solutii. În ce consta dimensiunea cognitiva a comunicarii? 7. Voturile sunt interschimbabile si pot fi exprimate doar în varianta standardizata. societatea. Ce est e votul atipic? 6. Ce est e votul tipic? 5. respectiv votul tipic? Evident ca pentru a ajunge la o dimensiune modala trebuie sa existe un amplu proces de comunicare. Aceasta. Ce este situatia electorala si care este mecanismul definirii ei 15 .

induce si efecte perverse. iar pe de alta. mai general. Regula absenteismului. Cei mai multi dintre subiecti. Uniformizarea da votului putere. maselor largi ocazia exprimarii publice a unor probleme. ca si a caracteristicilor specifice implicite. în general. desi. Nu însa la 2 în analizele pe care le-am efectuat am vrut sa testam acest tip de orientare atitudinala catre vot printro întrebare care s-a dovedit petinenta pentru a distinge artitudinea fata de absenteismul electoral Am întrebat subiectii ce ar face daca în ziua votului ar avea bolnava la pat o ruda foarte apropiata. care nu au admis aceasta posibilitate si au argumentat ca pot gasi solutii pentru a vota. Unii subiecti au considerat clar ca nu ar merge la vot.Cursul 2 Votul si implicatiile sale socia le În cursul anterior am prezentat o serie de caracteristici ale votului din perspectiva analizei dimensiunii sale sociale. iar altii. ca de altfel si caracteristicile politice ale votului contemporan. dar integrabile în doua categorii. Putem distinge între cele conjuncturale. ca cei mai multi dintre votanti considera ca cei care vor sa voteze pot sa evite aspectele conjuncturale 2. precum si aceea a votului în societatea moderna. date de factori mai mult sau mai putin accidentali sau independenti de subiecti. situatiile atipice. si cauzele de tip structural. Orice fel de uniformizare sociala. ar fi de remarcat. insatisfactii. iar elitelor. Am mentionat în încheierea cursului anterior faptul ca tendinta spre votul tipic. politicienilor maiestrie în arta manipularii. de devalorizare a importantei acestuia. În cele ce urmeaza ne vom ocupa doar de ultima categorie. Acesta din urma are numeroase cauze. Care sunt însa motivele structurale? Uniformizarea pe de o parte. Raspunsurile au fost foarte diverse. 16 . însa au considerat ca daca vrei cu adevarat sa votezi poti sa o faci. conduc spre uniformizare. Primul produs al uniformizarii îl reprezinta absenteismul. chiar si cei care au declarat ca nu ar merge la vot în situatia propusa de noi au semnalat ca nu ar face un efort pentru ca nu ar merita si nu pentru ca ar fi imposibil sa voteze. adica spre o conditie absolut obligatorie pentru acest mecanism.

Dar ca sa fie si mai grav el este identic cu al oricarui alt alegator. Dar pentru ca sistemul electoral sa functioneze eficient mai este necesar ca în definitiile situatiilor electorale alegatorii sa considere votul într -un registru normativ imperativ. Acest crunt adevar este mascat percep tiei noastre tot printr -un mecanism social. În realitate însa. si deci si cu al unui tânar de 18 ani care voteaza prima data. ci chiar un indicator al modernitatii. Din acest motiv cei nemultumiti îsi redefinesc disonanta în termenii lipsei de importanta a votului exprimat. Legile statistice sunt cele care ne pot explica de fapt aceste rezultate. putini sunt cei care se pot ridica împotriva acestei institutii. Pare paradoxal. Cu alte cuvinte ei trebuie sa considere votul ca fiind important si ca având semnificatie pentru ei. Cu alte cuvinte votul dumneavoastra. O atitudine strict rationala a unei persoane care are. nu prea conteaza.000000066. De ce disonanta? Pentru ca orice persoana care abordeaza votul rational si care se percepe inegala. Votul unei persoane în sistemul nostru electoral poate influenta real alegerile cu o probabilitate de 0. în general. Si în cazul acestora un om rational si cu simt sociologic stie ca sansa de a câstiga este practic nula.categorii întregi de populatie si cel mai adesea nu în forma declarativa directa. în fapt superioara altor categorii. în fata urnei. În al doilea rând. ca act individual. Oarecum avem aici situatia oricarui joc de noroc de tip “loto”. Aceasta pentru ca unei parti semnificative dintre electori i se confirma întotdeauna optiunile exprimate. De ce votam totusi o mare parte dintre noi? În primul rând pentru ca actiunile noastre nu sunt decât într-o mica masura rationale si de asemenea foarte putini dintre noi percep cu adevarat puterea reala a unui vot. Cum se poate realiza acest lucru? În primul rând actul votului poate fi privit ca o obligatie. Tocmai pentru ca institutia votului universal este mai mult decât un simplu precept politic. dar si cu al unei batrâne de 90 de ani care nici nu stie foarte exact cine candideaza si nici. “imaginatie sociologica” conduce imediat la absenteism. numarul voturilor este semnificativ si nu voturile individuale ale electorilor. nu poate valoriza votul ca având o semnificatie deosebita. cum ar spune Wright Mills. Sunt necesare deci doua componente. de ce se afla ea acolo. Una normativa care sa 17 . el poate exprima un acord sau o sanctiune în raport cu anumite teme electorale sau chiar cu anumite personalitati. dar atitudinea electorala rationala este mai degraba aceea de a nu participa la vot decât aceea de a vota. derivata dintr -un cod normativ.

asa cum a rezultat din anchetele calitative pe care le-am coordonat pe parcursul multor ani. daca acestia sunt de acord cu ele sau nu. În fapt orice aspect care are relevanta pentru un subiect poate actiona ca si tema electorala pe baza principiului asocierii .dea valoare intrinseca votului si o alta legata de diferitele asociatii pe care votantii le dau actului lor. Cei care pun în fata electoratului propriile probleme sunt tocmai aceia care pierd în oricare alegeri. temerile. Cu alte cuvinte un actor politic are sanse de reusita nu atât punând probleme electoratului. Pare mai complicat. de anumite asociatii prezente în definitiile pe care le dau electorii situatiei electorale. pentru moment. care sa fie asociate problemelor unui numar cât mai mare de electori si nu conteaza decât secundar. într-o forma strict afirmativa. În realitate însa. Aceasta ar putea fi numita legea vizibilitatii întrucât ea stipuleaza ca într-un sistem electoral este mai important sa fi vizibil decât 18 . anumite precepte normative imperative în raport cu votul. pot exista si alegatori care sa voteze pentru ca un actor politic sa ajunga la putere si sa-i reprezinte. Uneori conteaza la fel de putin chiar si faptul ca esti pentru sau împotriva unei solutii particulare. adica situatia definita uzual ca normala. angoasele si dorintele acestuia. Nu este important doar sa afirmi problemele electoratului. Am putea spune ca si o concluzie la cele afirmate ca succesul electoral se bazeaza fundamental pe propunerea unor teme electorale. cât mai ales afirmând problemele. Comportamentul de vot este determinat. de regula. care astfel este validat sau infirmat. Trebuie sa spunem ca aceste teze au si un corolar. actul votului are un foarte redus orizont temporal. În unele dintre cursurile urmatoare vom argumenta aceste te ze. dar exprimat simplu ar trebui sa spunem ca actul votului are semnificatie pentru un subiect în masura în care avem urmatoarele elemente: • • • atitudine slab rationala fata de acesta. Ceea ce nu conteaza decât foarte putin este chiar solutia concreta data acestor probleme. care. ca si anumite asociatii pe care votantul le face între problemele sale si un actor politic. ci sa fi si radical în formularea lor. Problema este asociata unui actor politic. Desigur. par paradoxale. în functie de pozitia acestuia fata de problemele percepute de catre electori.

fie datorita sentimentului frustrant dat de caracterul uniformizator al acestuia. În asemenea cazuri sau asemenea zone. Cei care însa se afla în afara conditionarilor prezentate de noi. prin cresterea indicelui de convergenta. Altfel spus cei care îsi definesc diferit de varianta modala situatia electorala au probabilitati mult mai mari de a absenta de la vot. 19 . cu atât absenteismul va fi mai mare. La modul general însa. Regula absenteismului. dar si asupra acestor lucruri vom reveni. Acesta este motivul pentru care la nivelul comunitatilor slab stratificate. slab conturata sau pusa între paranteze. daca luam în calcul si uniformizarea ca fiind generatoare tot de vot atipic. pentru a iesi primul în cursa. sau în societatile în care stratificarea sociala de vine. ar stipula atunci faptul ca exista o legatura directa între divergenta definirii situatiilor electorale si absenteismul existent în sistemul electoral respectiv. ci de absenta barierelor de comunicare între straturi. Desigur. absenteismul la urne scade dramatic. fie ca o consecinta a unei atitudini rationale. daca avem de a face cu comunitati locale. • Dar în aceeasi masura cu cât este mai stratificata si eventual polarizata o societate. cu blocaje de comunicare între straturi. Evident ca toti acesti “votanti” sunt atipici în sensul practicarii unor definitii divergente ale situatiei electorale. votantii atipici sunt primii candidati la absenteism. De ce absenteaza oamenii de la vot? Cine recunoaste si cine nu acest lucru? Ce cauze reale de tip structural exista si care sunt motivatiile declarate de catre subiecti? Iata alte câteva întrebari asupra carora vom reveni în cadrul cursurilor viitoare. În realitate este vorba de cei care au indici mari de divergenta în definirea situatiilor electorale. trebuie sa ti seama si de tendinta centrala a asteptarilor electoratului. absenteismul poate fi coborât pâna la câteva procente. problematica fiind departe de a fi epuizata. pe termen lung sau doar temporar. Aceasta este amplificata atunci când electorii au un sentiment al inutilitatii votului. cu atât se reduce absenteismul.în acord cu alegatorii. în contexte de criza. neavând asociate probleme personale în raport cu actorii politici si nici un simt al obligatiei de a vota sunt evident votanti atipici si ei au o tendinta majora de absenteism. Nu este însa vorba neaparat de o absenta reala a stratificarii. De aici doua consecinte: • Cu cât comunicarea la nivel grupal si comunitar este mai eficienta într-o societate.

componenta care îi da o forta persuasiva ridicata. dar exista pe de alta parte si votanti atipici care sunt. Ei totusi voteaza pentru ca trebuie sa faca acest lucru. aparent cel putin. Daca apelam la un exemplu dat de datele produse de sondajul postelectoral desfasurat în luna decembrie 1996. predispusi la absenteism. superconstiinciosii. Exista însa votanti care îsi exprima singura “optiune” pe care o au pentru ca trebuie sa faca acest lucr u. Nu se poate însa exagera. În marea majoritate a cazurilor aceste voturi ritualice se exprima fata de putere. ci o participare ritualica la un eveniment social. si 20 . Când avem de a face cu un astfel de vot si care ar putea fi procentul din populatia României care voteaza astfel? Vom trata aceste probleme si în alte cursuri. persoane cu indici ridicati de divergenta în definirea situatiei electorale. Într-un sens tare nici nu mai avem de a face cu un vot. aceleasi tipuri de probleme si de solutii. ci cu un ritual. Exista persoane care merg la urne pentru ca toata lumea merge. iunie si septembrie 1997. are loc la intervale relativ bine stabilite. care opteaza pentru singura solutie pe care o percep la nivelul definitiei situatiei electorale. Nu arareori cei care câstiga în cursa electorala se dovedesc tocmai cei care au stiut cum sa inoveze si sa iasa din rutina. Este cel mai adesea doar un conformism fata de putere care se savârseste ritualic. în particular. pentru ca trebuie sa-si exprime opiniile. campaniile electorale aduc pe perioade relativ mari de timp aceleasi personaje. la aceste întrebari în acest moment trebuie sa facem mai întâi câteva precizari. aceleasi tipuri de manifestari. fie este suport pentru un actor politic. Exista si nou si deosebit si mai putin obisnuit sau normal în viata politica si. De fapt într-o masura foarte mare votul are o importanta deosebita în societate tocmai datorita faptului ca are aceasta componenta ritualica. în lunile martie. Acesta este votul ritualic . “asa trebuie sa facem”. care motiveaza propriul comportament prin norme. Uneori nici nu are loc o alegere. iar votul lor.Dimensiunea ritualica a votului Exista pe de o parte votanti atipici. pentru a raspunde totusi. Nu trebuie sa existe o simpatie sau o apreciere reala pentru aceasta. fie este un vot reactiv fata de anumiti actori. subiecti care de regula nu îsi pot justifica nici votul si nici necesitatea acestuia. Votul în sine are o dimensiune ritualica. acelasi tip de mesaje. votantii ideali. În realitate ei nu percep variante alternative. ca si rezultate barometrelor realizate la cererea Fundatiei pentru o Societate Deschisa. se desfasoara tehnic întotdeauna la fel. chiar sumar. în spatiul electoral.

Putem considera în acest caz.5% 46. Tabelul 2.Dep Decembri e 1996 Martie 1997 Barometru Iunie 1997 Barometru Sept. Între datele sondajelor exista o foarte importanta diferenta.1% 4. Date comparative ale optiunilor reale si declarate ale electorilor de la alegeri pâna în iunie 1997 Formatiune Alegeri nov 1996 Senat Alegeri nov 1996 C. s-a desfasurat la aproximativ doua saptamâni dupa al doilea tur de scrutin. 1997 Barometru CDR USD PDSR (PSD) PRM Suma diferite procentelor 30.7% Datele pe care le prezentam sunt foarte interesante si vor fi amplu analizate si într-un alt curs. pentru ca discrepantele nu indica în acest caz evolutia posibila a unor opinii dupa un anume interval de timp.7% 47% 7% 21% 10% 29.6% 30.1. Asa cum arata datele. iar întrebarea la care au raspuns subiectii se refera la modul în care acestia votasera cu câteva saptamâni în urma. Daca continuam analiza datelor vom observa ca. fie ca intervievatii au mintit. de tip barometru difera substantial de datele alegerilor pe care le consideram. desi întrebarile au o structura 21 . bineînteles.9% 21.4% 51% 6% 29% 4% 35.8% 26.4% 2.5% 20. Problema nereprezentativitatii nu se poate pune pentru ca esantionul pe care s-a lucrat a fost verificat pe mai multe variabile sociodemografice de baza si a fost astfel validat. în decembrie 1996. ancheta desfasurata în decembrie ridica si o problema de ordin moral.5% 26. ca cele reale.comparându-le cu datele reale ale alegerilor putem obtine câteva concluzii interesante privitoare la votul de conformitate si implicit la cel ritualic.2% 13.7% 42% 7% 25% 8.5% 4.6% 6. De fapt problema este cu mult mai spectaculoasa decât pare la prima vedere. observam ca datele cercetarilor sociale. ci faptul ca respondentii respectivi au mintit atunci când au raspuns.7% 13. în timp ce sondajele tip barometru aveau o întrebare clasica privitoare la intentia de vot în conditiile unor alegeri desfasurate în viitorul imediat ( daca duminica viitoare ar fi alegeri…). Cercetarea pe care am condus-o.2% 23. Pentru moment. fie ca sondajul este total nereprezentativ.

Situatia pare identica si pentru USD (alianta PD – PSDR). Pentru primele patru cele mai importante formatiuni politice diferentele procentelor merg între aproximativ 25 % si 35 %. Cum se schimba însa opiniile politice? Cum se 22 . Datele prezentate sunt semnificative din mai multe puncte de vedere. doar ca aici lucrurile par a sta exact invers. este relativ constant pe toata perioada înregistrând doar usoare cresteri. sunt în puternic dezacord cu rezultatele alegerilor. Datele pe care le prezentam contrazic total aceste tipuri de analize cu care în general presa ne -a obisnuit.5%.9 la 6. Numai ca noua luni dupa alegeri situatia nu pare sa se schimbe. Imediat dupa alegeri o parte din v otantii sai nu îsi recunosc votul exprimat. Daca CDR pare sa fi crescut în primul an. De fapt nu pierde. ele sunt totusi destul de asemanatoare si toate. în primul rând. PDSR (PSD). USD obtinând 6-7%.diferita. În primul rând discrepantele pe care le-am mentionat. În primul rând remarcam ca aproape toate schimbarile de opinii comparativ cu cele exprimate în ale gerile din noiembrie s -au produs imediat dupa alegeri si nu în evolutia ulterioara. ca aceste schimbari ale optiunilor sunt conditionate de evolutia opiniilor politice datorate guvernarii si exercitarii în general a puterii. În mod traditional analistii considera. CDR are de exemplu practic aceleasi procente în decembrie 1996 si în iunie 1997. USD pare sa fi pierdut aproape jumatate din alegatori. Cresterea se datoreaza în primul rând activitatii si vizibilitatii politice cu totul deo sebite a domnului Corneliu Vadim Tudor în anul 1997. în special în momentele mai dure ale reformei initiate de coalitie. observam la o analiza de detaliu. de crestere a încrederii în CDR pe durata aplicarii unor reforme dure este falsa. ci pur si simplu o parte din votantii USD nu mai declara imediat dupa publicarea rezultatelor alegerilor ca au votat cu aceasta formatiune. Încrederea a crescut în principal ca redefinire a votului exprimat si nu ca intentie de vot si asta imediat dupa alegeri si nu mai târziu. de 4%. el revine aproximativ la acelasi procent. Prin urmare teza analistilor din perioada respectiva ca existase o situatie paradoxala. pe atunci principalul partid de opozitie. nu sunt un rezultat direct al guvernarii ele fiind în linii generale aceleasi înca dinaintea desfasurarii actului guvernarii. scazând de la 13. PRM are un statut mai curios. USD “pierde” jumatate din votanti la doua trei saptamâni dupa alegeri. dar si pe fondul unei activitati în general modeste a restului opozitiei. înca trei sondaje din 1997. si au facut-o si în 1997. în martie pentru ca mai apoi sa creasca aproape dublu în urmatoarele luni.

a scazut în acelasi scurt interval de timp. Revenind asupra diferentelor semnalate în exemplul anterior. Bunul simt al cunoasterii comune. influenta pe care o exercita administrarea puterii în procesul de erodare se produce doar mediat prin astfel de mecanisme. Motivatia este una a conformitatii. USD nu a câstigat. Erodarea actorilor politici care se afla la putere nu este decât foarte slab pâna la insignifiant conditionata de actul administrarii puterii. este contrazis cu vehementa. doar doi sunt uzual luati în calcul. Dealtfel. Am putea însa la fel de bine sa ne întrebam. Sociologic însa ei nu au câstigat. în baza procesului de polarizare de care am amintit de mai multe ori pâna acum. iata. ca si de mecanismele sistemului electoral. de ce USD-ul. pentru ca. ca exista o proportie de o cincime pâna la o patrime de alegatori care declara în sondaje altceva decât au votat sau vor vota. nu pot sa câstige doi competitori. Mecanismele prin care timpul actioneaza asupra alegatorilor sunt mult mai complexe. Pentru electorat. trebuie sa atragem atentia. Nu este însa vorba doar de o declaratie conjuncturala în fata unui operator de interviu. Cum se produce însa acest proces al erodarii si care este cauza sa? Primul factor al erodarii puterii este dat de gestionarea si perceptia timpului în mecanismul definirii situatiei electorale. ci doar a ajuns la putere. pentru ca aceste tendinte se mentin cel putin sase luni dupa alegeri. O parte din sustinatorii sai nu vor sa 23 . Cu siguranta ca din punct de vedere politic si ei au câstigat alegerile si. Cu alte cuvinte cel putin 25% dintre subiectii chestionati într-un sondaj au o probabilitate foarte mare de a vota altfel decât declara. si vom trata si aceasta problema în mod separat. în general. ci au pierdut. ele tin de legi ale psihologiei si psihologiei sociale. ci foarte adesea este vorba de o redefinire a votului ca atare. ca si CDR. Timpul este primul vector care dicteaza si mai putin actiunile concrete presupuse de guvernare. nu a primit si el un bonus de conformitate de la electorat.erodeaza puterea? Raspunsul la aceste întrebari este relativ socant si formeaza un paradox. ci. Daca ne întoarcem la datele din tabelul prezentat mai devreme vom vedea ca imediat dupa alegeri prima formatiune câstigatoare creste cu aproape 17 procente în câteva saptamâni în timp ce toate celelalte scad. mai mult. De ce se produce acest efect? Pentru ca cel putin 17 % din populatie si-a redefinit votul imediat dupa alegeri. si ei au trecut din opozitie la putere. dictata de dorinta de a fi declarativ de partea puterii. fata de acelasi exemplu. care a ajuns la guvernare.

Milioane de români mergeau la vot desi. Pe de alta parte. PD.accepte aceasta pozitie si nu mai sustin public optiunea de la urne. am relevat constant faptul ca marea majoritate a categoriilor sociale au un respect special pentru putere. dat fiind ca nu putem avea date certe despre scrutinurile socialiste 4 investigatia este prezentata pe larg într-un curs viitor 24 . Dar atunci de ce mergeau? De frica? Este un raspuns pueril când este vorba de milioane de oameni. Am analizat nu atât raspunsurile. Dincolo de acest tablou si. trebuie sa spunem ca votul si în socialism era un fenomen social foarte important. într-o forma sau alta. sau ca alegerile erau falsificate. cât de 3 Este vorba de o aproximare evident. ca si în toate tarile din aceasta zona. Dimensiunea ritualica a votului. în afara unor studii reale din acea perioada. stabilitatea electorala a USD în fapt a singurului partid important din aceasta fosta alianta. indiferent de cine era acesta. Mai mult. cât mai ales tipul si timpul de reactie la situatia definita. votul era exprimat chiar si pentru personalitatile marcante ale statului totalitar si ne referim la familia Ceausescu în primul rând. dincolo de voturile anulate sau false. În investigatiile calitative pe care le -am coordonat pe o perioada mare de timp. stiau ca nu conta prea mult optiunea lor. Aceasta pentru ca votul avea o semnificatie ritualica si puterea comunista a stiut sa conduca destul de bine acest proces. Rezultatele au aratat ca o mare parte din categoriile investigate au retineri deosebite si chiar blocaje în raport cu persoana Presedintelui. asa cum vom vedea. o parte a electoratului vota chiar cu liderii comunisti si asta cel mai probabil fara s a-i simpatizeze neaparat. Este foarte usor sa consideram ca oamenii nu votau în realitate asa cum se declara. Nu era vorba atât de domnii Constantinescu sau Iliescu. ce este drept. Desigur. nu mergeau la vot toti cei care erau raportati statistic ca participanti. cu referinta speciala la cea p rezidentiala. este foarte mica si concura la o asemenea evolutie postelectorala. În unele din interviurile realizate am lansat astfel o problema care privea o situatie ipotetica în care Presedintele Constantinescu sau Iliescu discuta 20 de minute cu subiectii în locuinta acestora 4. Pe de alta parte votul de suport al puterii avea o plaja de actiune extrem de mare si consideram ca a ramas si în prezent unul foarte important. Este vorba de experienta socialista. despre care am vorbit mai devreme. Populatia vota aproximativ în aceleasi limite ale absenteismului si înainte de 19893. si care determina în general conformitatea are însa si o traditie istorica importanta în România. dar totusi erau foarte numerosi. Mai mult.

ca si al altor tipuri de votanti. nu ar fi putut decât cel mult sa-l felicite si nimic altceva. Ce sunt votantii de conformitate? 5. Presedintele era „prea mare” pentru cei mai multi dintre subiecti. Toti acesti electori sunt în mod normal votanti de conformitate . Cum poate fi studiat votul de conformitate? 6. iar despre comportamentul lor de vot. si chiar daca acestia erau profund nemultumiti nu cons iderau ca aveau dreptul sa-l traga la raspundere pe Presedinte. vom discuta într-un curs dedicat tipologiei electorilor . de dialog cu Presedintele. Ce reprezinta redefinirea votului? 25 . acolo unde vom propune mai multe tipuri de analize. ca si de tipologii ale electorilor. Care sunt cauzele absenteismului? 2.autoritatea pe care o conferea functia detinuta. ÎNTREBARI: 1. de criterii. pentru ca desi ei considerau ca aveau foarte multe probleme si chiar certe atitudini critice fata de Presedinte. La ce se refera dimensiunea ritualica a votului? 4. declarau ca în situatia respectiva. La ce se refera regula absenteismului? 3. La unii subiecti se semnalau adesea chiar atitudini contradictorii. Cum se erodeaza actorii politici? 7.

valorice în baza carora evenimentelor sau actorilor li se acorda o anumita importanta sau o anumita legitimitate. de regula opusi sau doar complementari. Politicianul y este bun sau corect în timp ce ceilalti nu. Exista 26 .Cursul 3 Procese de baza care intervin în definirea situatiei electorale Definirea unei situatii electorale este. ceilalti în aceasta situatie ne mai contând. reprezinta modalitatea principala în care se definesc situatiile electorale. în fapt refuzul nuantarilor. O anumita actiune electorala este perfect justificata sau este o mârsavie si cu siguranta ca putem continua. respectiv opozitie. Partidul x si toate celelalte sau doar partidul y. normal. În definirea situatiei electorale intervine întotdeauna un efort de schematizare si de tipologizare. un proces subiectiv si individualizat. Polarizarea în termeni valorici. Evident ca dupa ce polarizam realitatea încercam mai apoi sa-i gasim si nuantarile de care avem nevoie. Ele sunt datorate faptului ca o serie de mecanisme si conditionari de tip psiho-social actioneaza în toate aceste procese de definire a situatiilor electorale. conditionarile functioneaza obligatoriu în termeni polari. Raportarea la realitatea sociala nu numai ca se face pe baza unor conditionari atitudinal . Ea tinde sa fie privita în doi termeni. În cele ce urmeaza vom insista doar asupra a trei dintre acestea: Polarizarea. Atribuirea si Centrarea pe putere. Este vorba de tendinta de a reduce aceasta realitate la doua dimensiuni valoric opuse. Cu toate acestea exista o serie de caracteristici comune tuturor acestor procese. Valorile si atitudinile extreme. dar mai mult. În spatiul electoral polarizarea înseamna în primul rând simplificarea realitatii sociale. fiind un proces psihologic fundamental pe baza caruia noi ne raportam la realitate. Procesul de polarizare este însa unul cu mult mai general. efort care functioneaza într-o dimensiune valorica prin polarizarea realitatii sociale. cu ajutorul caruia putem construi în fond concepte si opera cu ele. Partidul x doreste schimbarea în timp ce ceilalti nu o doresc.

cel mai adesea fara optiuni clar conturate. Implicarea dimensiunii valorice face automat posibila polarizarea. independent de o dimensiune rationala. Numai ca aceste persoane. Asa cum o sa vedem în capitolul dedicat comunicarii politice. Raportarea la realitate este însa arareori rationala sau rationalizanta atunci când este vorba de definirea situatiilor electorale. La modul general atribuirea priveste asumarea unei relatii cauzale privitoare la anumite 27 . Deducem de aici o regula de baza a constructiei definitiei electorale. Ecuatiile sociale. În acest mod mesajele neutre vor fi deplasate obligatoriu spre capetele scalelor de apreciere sau pur si simplu nu sunt receptate. ceea ce înseamna ca cele mai multe ecuatii care definesc situatiile electorale admit o singura necunoscuta. se pot desprinde o serie de concluzii foarte importante fata de tipurile si eficienta propagandei si mai general a comunicarii politice. Cu alte cuvinte. altfel destul de complicate. ca electori. În primul rând faptul ca subiectii implicati valoric -atitudinal în mod deosebit au o perceptie înalt polarizata asupra realitatii si pot recepta mesajele politice doar în acesti termeni. Este un alt proces esential pentru definirea situatiei electorale si într-o oarecare masura corelat cu cel de polarizare. la o analiza rationala situatiile electorale capata foarte multe nuantari. La nivelul comunicarii politice. dar nu si doua necunoscute. de la un eveniment la altul. Efectele polarizarii si im plicit ale “atitudinii” nerationale în definirea situatiei electorale sunt cu atât mai mari cu cât subiectul în cauza este implicat valoric . adica o singura variabila explicativa. democrati si criptocomunisti. corupti si cinstiti etc. reprezinta categoria acelora caracterizati de un slab activism. catre doar unul din capetele spectrului. cu atât mai mult cu cât subiectul în cauza este mai profund marcat de anumite valori în perceptia acestei realitati. La modul general avem de a face cu o evidenta. spre exemplu. La extrema opusa persoanele care nu se implica valoric în d efinirea realitatii electorale. Desigur. ceva exprimabil matematic printr-o formula simpla de genul y=x -1. însa pentru zona politicului consecintele sunt multiple. distingem câteva aspecte extrem de importante.atitudinal mai mult .de asemenea reformisti si conservatori. caci cel mai adesea una din variabile se explica prin cealalta. fiind opusa ei. accepta nuantarile si eventuale discursuri de tip rational (sau doar în forma rationala. Atribuirea si erorile de atribuire. poate fi vorba foarte bine si de sofisme). Constructiile de tip rational nu au pertinenta decât daca sunt în consonanta cu polarizarea. sunt reduse la ecuatii simple având doar doua variabile. realitatea este perceputa printr-o prisma care distorsioneaza imaginea. Cu alte cuvinte realitatea va fi mai polarizata în perceptia unui individ.

ale actorilor politici care sunt 28 . cautam semnificatii si totodata presupunem anumite conexiuni de tip cauzal pentru actiunile la care suntem martori. Eroarea fundamentala de atribuire. daca presupunem ca aceasta carte va place dupa parcurgerea primelor pagini. a mintit autorul în cuprins sau prefata. a cumparat. sa le numim structurale. nu veti cauta o cauza interna a comportamentului de cumparare. iar daca nu reuseste era în general de asteptat. atunci veti considera ca ea a fost cumparata datorita unor interese intelectuale normale si totodata deosebite ale dumneavoastra. ati avut ghinion si va picat un subiect dificil. ca ati fost foarte bine pregatit în timp ce daca esuati. iar daca aveti o parere proasta despre carte atunci considerati mai degraba ca prietenul dvs. actioneaza si în acest caz particular al definirii situatiei electorale si face chiar parte integranta din acest proces. va recomandat-o un coleg etc. Daca însa constatati ca nu va place si ca va plictiseste. în mod normal. va pacalit “nesimtitul” ala de vânzator. sau externe si le vom numi conjuncturale. tindem sa atribuim cauze interne comportamentelor valorizate negativ si externe atunci când acestea sunt valorizate pozitiv. examinatorul a avut ceva cu dumneavoastra. prietenul dvs. Spre exemplu. o cumpara altcineva. în timp ce atunci când aceste comportamente sunt ale altora. El este la fel de valabil însa si în situatiile mai speciale sau mai deosebite. Procesul de defin ire a situatiilor electorale presupune atribuirea unor cauze tuturor acestor comportamente sau actiuni sociale. evaluarea comportamentului de cumparare al acestui alter este opusa.. La modul general aceste cauze pot fi interne. va durut burta etc. Daca cartea pe care presupunem acum ca ati citit-o. Orice situatie electorala presupune cu necesitate si raportarea la anumite comportamente având semnificatie politica sau la actiuni ale actorilor sociali. Am dat un exemplu banal pentru ca acest efect se produce cotidian. În raportarea noastra la realitatea înconjuratoare. În cazul nostru eroarea fundamentala de atribuire se refera la atribuirea unor cauze de tip structural pentru actiunile evaluate pozitiv. deci valorizati p ozitiv comportamentul de cumparare al ei. ci una externa. eroarea fundamentala de atribuire se refera la faptul ca noi atribuim cauze interne pentru propriile comportamente valorizate pozitiv si cauze externe pentru cele valorizate negativ. În psihologia sociala. considerati.o. Daca va place considerati ca oarecum întâmplator sau pentru ca a fost sfatuit de cineva. a ales-o pe masura aprecierilor si gustului sau. Daca un coleg reuseste a avut însa pur si simplu noroc.comportamente sau actiuni ale unui individ sau ale unui grup social. Daca reusiti spre exemplu la un examen foarte important pentru dumneavoastra.

mai mult decât atât. cele mai utile cuvinte cheie utilizabile în discursurile electorale desi. Se studiaza cele mai bune sloganuri. Un mesaj politic sau pur si simplu o actiune a unui actor este receptata cu totul diferit în diversele sectoare ale spatiului social. care potrivit matricei valorice personale si pe baza informatiilor. ci si adesea opuse. cauzele sunt de natura structurala daca sunt evaluate negativ si conjuncturale daca sunt apreciate ca fiind pozitive. ca aceste doar doua al ternative nu sunt niciodata echivalente. iar diferentierile sunt date tocmai în procesele de definire a s ituatiilor electorale. Cu alte cuvinte se comite ceea ce am putea numi “eroarea variantelor echivalente” . cele mai bune argumente. Potrivit acesteia. datorita procesului de polarizare. iar comunicarea în acest cadru este puternic influentata de aceasta eterogenitate. iata ca atribuirea face ca actiunile actorilor politici sa fie judecate printr-o noua deformare. Acum trebuie sa spunem. Cele mai multe dintre lucrarile dedicate propagandei si comunicarii politice pleaca de la un postulat ascuns acela al omogenitatii spatiului politic (electoral).sustinuti si conjuncturale pentru cele evaluate negativ. politic. alege între mai multe alternative echivalente. în timp ce pentru actiunile actorilor politici considerati adversari. toate acestea functioneaza extrem de diferit în diversele sectoare ale câmpului social. Un alt postulat. Acest proces de atrib uire. blocând înca o data mesajele din anumite “sectoare” ale câmpului social. Daca potrivit polarizarii scena politica era privita doar în termeni de alb si negru. în termenii unor diferentieri nu numai majore. Orice definire a situatiei sa face doar prin centrarea pe o alternativa din cele oferite de câmpul politic. în mod evident. a mesajelor de tip electoral sau ma i general. electorul este o fiinta impartiala. De ce sunt importante toate aceste lucruri? Pentru ca spatiul politic sau electora l nu este nici pe departe omogen. Potrivit polarizarii însa. dar care si el exista în subtextul numeroaselor lucrari mentionate este si acela al impartialitatii electorului în raport cu spatiul politic. desi modelata atitudinal-valoric. Centrarea pe putere sau opozitie. constituie un al doilea factor perturbator care intervine în definirea situatiei electorale. Am aratat mai devreme ca aceste multe variante echivalente sunt în practica doar doua. tendinta este de a defini un singur actor având 29 . iar implicarea valorica bloca practic mesajele policrome. adica centrarea pe putere (cei care detin puterea înaintea votului) si pe opozitie (cu referire la actorul politic din opozitie cel mai semnificativ pentru subiect). la fel de ascuns. Uzual centrarea pe o alternativa se face în termenii electorali cei mai simpli.

Prima categorie este a activilor. pot fi mai multe formatiuni sau actori politici de ambele parti ale baricadei. Mai mult. tot conventional. presupune o referentialitate a unuia din cei doi termeni. individualiste iar doua. data de formatiunea pe care ei o sustin. Categoria a doua este aceea a celor care reactioneaza fata de 30 . el nu are nici macar aceleas i caracteristici în oricare zona a sa. este la modul general fie pozitiva fie negativa. Matricea relatiei centrare . Un elector poate sa se centreze în procesul de constructie a definitiei situatiei electorale fie pe putere fie pe opozitie. în timp îndelungat. în practica politica. Aceasta înseamna ca orice mesaj politic sau actiune de tip electoral. tendinta este aceea ca viata politica sa se conformeze acestor procese subiective ale definirii situatiilor electorale. respectiv opozitie. respectiv opozitiei si de aici o simplificare a vietii politice pe care o savârseste orice electorat. urmând legea lui Thomas. Cu alte cuvinte întregul proces al definirii situatiei electorale si al stabilirii unei optiuni de vot. Fig. Raportarea la scena politica si în aceasta situatie însa. sau pur si simplu un anume eveniment. a celor care se centreaza doar pe formatiunea politica pe care o simpatizeaza si pentru care eventual voteaza. Pentru ei câmpul social nu are decât o singura dimensiune. respectiv opozitia.rol de a reprezenta puterea.1. va fi receptat complet diferit în functie de tipul de centrare al electorului receptor. Din aceste motive electoratul refuza sa faca distinctii importante la nivelul structurilor componente ale puterii. sa le spunem. mai mult. se desfasoara pornind de la centrarea pe o anumita pozitie fata de putere. Din nou spatiul electoral nu este omogen dar. Daca tinem cont si de faptul ca atitudinea generala fata de actorii politici. la nivelul realitatii politice prin reducerea numarului formatiunilor politice centrale la doua. adica prin transpunerea simplificarii de la nivelul definirii situatiei.orientare a votului Centrare pe putere vot pentru putere vot pentru opozitie Activul multumit Reactivul nemultumit Centrare pe opozitie Reactivul multumit Activul nemultumit Rezulta asadar patru tipuri.3. potrivit polarizarii. Doua sunt. desi evident. sociale. atunci putem considera patru cazuri sau modele teoretice ale definirii situatiilor electorale.

sa avem si votanti centrati multiplu sau pur si simplu care sa aiba în acelasi timp atitudini pro si contra fata de cele doua tipuri de forte. cea pentru care optam. Acestia sunt votanti reactivi. Pentru a completa acest model. Ei sunt de regula si absenteisti. cel mai adesea. trebuie sa mai introducem alte doua categorii. în definirea situatiei electorale. Nici acestia nu sunt extrem de activi. tipurile cadru sunt cele patru prezentate în matricea din figura 1. Aceasta categorie este din punct de vedere politic extrem de importanta pentru ca ea reprezinta principala categorie care poate fi persuadata eficient în campania electorala. votul lor este o reactie înainte de toate fata de adversari. dar destul de des asa ne si reprezentam lucrurile. electorii inactivi care. Nu numai ca pare logic. fiind dezinteresati de vot. În realitate. adica cei care se raporteaza. atât la putere. Pe de alta parte ambivalenta este în practica un rezultat al efectului moral al declararii optiunii . va fi însa analizata în alt context. dar cunoastem si ne raportam si la fortele sau forta adversa. potrivit proceselor mentionate. Din acest punct de vedre ei sunt întotdeauna votanti conjuncturali sau de campanie. cât si la opozitie. Adversarul meu poate fi puterea si atunci votez cu opozitia pentru ca îmi este frica ca cei de la putere vor ramâne acolo sau poate fi opozitia si sustin atunci puterea pentru ca nu am încredere în opozitie. Aceasta impartialitate însa nu opereaza decât în conditii limitate si în special la indivizii cu un foarte mic activism electoral. Totusi ei au un minim activism care îi face sa fie 31 . avem aproape mereu pretentia ca stim foa rte exact ce ne propune una din fortele politice. Situatiile de ambivalenta se întâlnesc mai ales în legatura cu nemultumirea fata de toate fortele politice percepute pe esicherul politic si mai putin în constructia unor optiuni de vot. pentru activitatea unora din formatiunile politice. dar cei mai multi dintre electori se raporteaza dupa modelul acesteia. A doua categorie pe care trebuie sa o introducem în ecuatie o reprezinta electorii centrati multiplu.formatiunea sau formatiunile care sunt percepute ca alternative la cea pe care ei o sustin. dat de faptul ca exista pentru unele formatiuni politice. Pe de o parte. grupuri de electori care nu au curajul asumarii publice a optiunii electorale. dar si importanta. extrem de interesanta. nu sunt centrati pe nici una din fortele politice. Prima întrebare care se poate pune este daca nu este posibil sau poate mai normal. în baza celor formulate mai devreme. dar pot fi si votanti care îsi exercita acest drept pe baza influentelor exercitate asupra lor în campanie. Este clar ca exista si forme intermediare. Aceasta problema. Mai întâi.

primele doua nivele ale figurii reprezinta electoratul stabil care de regula voteaza asa cum a hotarât cu mult timp înaintea campaniei electorale. sa mentina si sa confirme si optiunile celor stabili.3.receptivi si interesati de actiunea politica. Acestia sunt cei care pot hotarî rezultatul alegerilor ei fiind categoria care.orientare a votului Centrare pe putere vot pentru putere Activul multumit Centrare pe opozitie Reactivul multumit Stabili vot pentru opozitie vot pentru putere sau opozitie sau absenteism vot pentru putere sau opozitie sau absenteism Reactivul ne multumit Activul nemultumit Inactivul Instabili Activul ambivalent Din punctul de vedere al unei campanii electorale. nu sunt convinsi de nici o formatiune politica. Campania trebuie. Fig. Centrarea multipla se datoreaza în general faptului ca acestia sunt nemultumiti atât de putere cât si de opozitie. Urmatoarea figura prezinta forma completa a tipologiei electorilor din punctul de vedre al centrarii lor politice. 32 . Ultimele doua categorii sunt cele care pot fi influentate real în campanie si din acest punct de vedere ele sunt importante pentru strategia electorala a oricarui partid. baleiaza între diverse formatiuni. Propaganda din campanie are slabe sanse de reusita în ceea ce îi priveste. Problema este ca ai nevoie de cel putin doua tipuri de campanii. Si aceasta categorie reprezinta o tinta extrem de importanta a propagandei electorale pentru ca acesti electori sunt destul de rar absenteisti si pot fi influentati relativ usor de o comunicare politica persuasiva în timpul campaniei electorale. cu siguranta.2 Matricea complexa a relatiilor dintre centrare . de cele mai multe ori ei fiind fosti sustinatori ai unei formatiuni de care au fost dezamagiti sau pur si simplu. Luând în considerare aceste ultime precizari atunci vom putea avea un model sintetic care va îngloba alaturi de cele patru categorii prezentate înca doua. cel mai adesea. Nu trebuie sa se crea da ca o campanie ar avea ca public tinta doar aceste ultime doua categorii.

Explicati matricea centrare – vot 7. ar fi nevoie de câte o campanie distincta pentru fiecare din categoriile prezente în figura doi. ÎNTREBARI: 1. La ce se refera eroarea variantelor echivalente? 5. În fapt. Prezentati cazurile în care procesul centrarii pe opozitie sau putere nu are loc 33 . La ce se refera eroarea fundamentala de atribuire? 3. Care sunt implicatiile polarizarii în definirea situatiei electorale? 2. mai precis de strategii de campanie diferite pentru practic sase categorii. Cum functioneaza mecanismul centrarii în cadrul votului? 6. Ce influenta are atribuirea în mecanismul votului? 4.pentru electorii stabili. respectiv cei instabili.

Este necesar insa. Avem astfel variabile discrete si variabile continui. Masurarea se refera la anumite caracteristici ale respectivului fenomen. in timp ce o populatie. O caracteristica masurabila. barbat. Un grup poate sa fie ca racterizat de exemplu de o variabila discreta cum este sexul (poate lua la nivelul unui grup sa a unei populatii doar doua valori.Cursul 4 Metodele de cercetare a realitatii sociale Nu ne propunem in cadrul acestui curs decât o trecere in revista a metodelor esentiale specifice cercetarii de tip social si implicit oricarei analize electorale. 34 . Metodele. Intr-o maniera discreta. Orice demers de analiza la nivelul electoratului are nevoie sa apeleze la metode care sa garanteze stintificitatea demersului de cunoastere a realitatii sociale. femeie). poarta numele de variabila. cum este cea a profesorilor de gimnaziu. adica poate lua diverse valori. împreuna cu tehnicile lor aferente. pot fi regasite în diverse lucrari de specialitate ca si în alte cursuri din programul dumneavoastra de învatamânt. fenomen sau produs social. sau dimpotriva putând lua intr-un interval dat orice fel de valoare. moderata. mare. Exista doua moduri in care pot varia aceste valori. Masurare si scalare Orice proces sau fenomen social trebuie sa fie masurat. Asa cum ii spune si numele ea poate varia. in cadrul disciplinei noastre. mica sau foarte mica pentru un anumit lucru) care pe un interval sa spunem de la 1 la 5 poate lua orice fel de valori. poate fi caracterizata de o variabila atitudinala (preferinta de exemplu foarte mare. evaluat pentru a fi cunoscut. caracteristici care pot sa aiba valori diferite si tocmai din acest motiv este nesesara masurarea. specifica unui proces. sa prezentam succint conceptele si termenii de baza ai metodologiilor de cercetare sociala. adica luând doar anumite valori date pe un anumit interval.

Spre exemplu “aprecierea” unei anumite actiuni întreprinsa de Guvern poate avea urmatoarele valori: absolut de acord. Înaltimea pe care o poate avea o populatie data este indiscutabil scalabila pe un interval. 1. Inutile pentru ca in baza legilor statistice si al calcului probabilitatilor se pot elabora esantioane. adica grupuri de subiecti dintr-o populatie. Scala reprezinta o distributie de valori. masina de spalat. dar de principiu prin selectie aleatoare. chestiona sau intervieva un numar foarte mare de persoane. de acord. care sa fie reprezentative pentru întreaga populatie studiata. Prin urmare fata de scalele ordinale ele propun un continuu intre cele doua valori polare (maxim si minim) pe care le poate lua o variabila. Scale nominale. 2. 3. Sunt scale in care valorile pe care le poate lua o variabila sunt ordonabile dupa un anumit criteriu si prin urmare scala prezinta ordonat aceste valori. in sensul ca înaltimea unui membru din populatie poate avea orice fel de valoare intr -un interval dat. Pe de alta parte. frigider etc) poate forma o asemenea scala. Daca o anum ita variabila care caracterizeaza o populatie poarta numele de 35 . si presupune alegerea prin diverse tehnici. Spre exemplu lista de bunuri pe care cineva le are in gospodarie (telefon. zero). ordine sau ierarhie intre valorile pe care le poate lua o variabila.Valorile pe care le poate lua o variabila pot fi considerate intr-o distributie ordonata si atunci vom spune ca ele formeaza o scala. Este cazul de exemplu al vârstei (variabila are un punct natural de pornire. deloc de neglijat. Scalele pot fi in principiu de patru tipuri. Esantionarea In stiintele sociale se lucreaza insa rar cu populatii întregi. Scale ordinale. Aceasta deoarece este greu sa poti observa. Scale de interval. dezacord. autoturism. Scale de proportii. Sunt scale de tip ordinal. Sunt scale care nu presupun nici un fel de relatii de succesiune. care privesc masurarea unor variabile de tip continuu. Asa cum se observa intre valorile pe care le poate lua variabila pe care o putem numi “achizitii” sau “dotari casnice” nu exista nici un fel de ordonare sau ierarhie. inve stigarea unei întregi populatii implica costuri uriase si in mare parte inutile. dezacord total. Sunt in fapt scale de interval in care exista un punct natural de pornire a distributiei. 4. Metoda poarta numele de esantionare. a unui anumit numar de subiecti care pot fi investigati in locul întregii populatii.

Alaturi de acestea.5%. exista si metode calitative de cercetare. Pentru un esantion de 1000 de persoane aceasta limita este de aproximativ +/. ci evaluarea lor. metode in cadrul carora obiectivul central nu este numararea unor caracteristici standardizate. pentru ca estimeaza. adica se defineste un interval limita in care se înscrie valoarea parametrului in raport cu estimatia data din analiza esantionului. masurata la nivelul esantionului. aceeasi variabila. asa cum o sa vedem. valoarea parametrului. atunci când volumul esantionului devine egal cu volumul populatiei. Precizia esantioanelor nefiind data de volumul populatiei insemana cu un esantion de o anumita dimensiune are aceeasi precizie fie ca este elaborat pentru populatia României fie pentru populatia Chinei. in anumite limite de încredere. adica valoarea unui anumit parametru este cuprinsa in realitate oriunde in intervalul de +/-5% fata de estimator. Este evident ca limita devine 0 doar intr-un singur caz. La cu rsurile de statistica si de metodologie vor fi prezentate si detaliate aceste aspecte. Este vorba de metodele de cercetare de tip cantitativ. Principalele metode de cercetare utilizate in sociologie si in stiintele sociale Esantionarea (cel putin cea probabilista) se utilizeaza insa cu precadere doar pentru un anumit grup de metode de cercetare. a) Ancheta sociologica b) Observatia c) Experimentul d) Analiza documentelor sociale An Ancheta sociologica este cea mai raspândita metoda de cercetare si nu arareori ea este identificata cu cercetarea sociala. de care am vorbit mai devreme. si nu de volumul populatiei. La un esantion de circa 400 de persoane acest interval este de aproximativ +/. Metodele cantitative sunt insa pe de departe cele mai clar consacrate in cercetarea sociala si de aceea cu ele vom începe. Aceasta deoarece rezultatele anchetelor 36 . ne garanteaza ca alegerea aleatoare a unui anumit numar de persoane ne produce un anumit grad de încredere in datele obtinute de la subiectii din esantion si se produce astfel o estimatie a parametrului (a valorii variabilei la nivelul populatiei). Aceste limite ale estimarii sunt date de regula in sistemul +/-n%. Valoarea acestui proc ent este dependenta in principal de numarul subiectilor din esantion.parametru.3 %. Din cele prezentate rezulta un lucru aparent paradoxal. poarta numele de estimatie. Cu alte cuvinte legile statistice.

punând uneori întrebari de clarificare care nu erau trecute in grila. dar si profesionalismul lui trebuie sa fie mai ridicat. pentru ca el trebuie intr -o masura mult mai mare sa se implice in procesul coordonarii si sustinerii investigatiei. adica la care nu exista variante prestabilite de raspuns. Nu orice fel de opinii ale oamenilor au statut de opinii publice. Instrumentele de lucru sunt practic similare. poate fi de tip structurat. Sondajele de opinie sunt utilizate mai mult ca niste simple “termometre” pentru a lua “temperatura” populatiei in anumite probleme arzatoare si de actualitate. cu siguranta ca se pot contura opin ii cu caracter public fata de aceasta masura. se utilizeaza chestionare administrate unor esantioane reprezentative pentru anumite populatii. In principal exista doua procedee care sunt utilizate in cadrul anchetei. mai mult decât atât se încearca estimarea opiniilor care au caracter public si nu doar a opiniilor personale. este sondajul de opinie . 37 . caz in care avem de a face cu o metoda strict calitativa de investigatie. care utilizeaza ca instrument chestionarul si intervievarea. Daca un anumit subiect nu este de actualitate el nu reclama opinii care sa aiba caracter public. Sondajul de opinie este centrat insa doar pe întrebari care vizeaza opiniile subiectilor.sociologice sunt relativ des facute publice. Libertatea operatorului de interviu este mai mare. in functie de cit de structurata este grila de interviu. de reorganizare a unor servicii proprii. Este vorba de procedeul chestionarii. iar cetatenii îsi exprima anumite pozitii fata de acea problema atunci putem spune ca opiniile lor au un caracter public. iar întrebarile unui astfel de chestionar. atunci o întrebare privind favorabilitatea populatiei fata de respectiva decizie nu poate masura o opinie cu caracter public. semistructurat. Cu alte cuvinte atunci când o problematica se afla in dezbaterea publica. sa zicem majorarea pretului la anumite produse care sunt de larg consum. tocmai pentru usurinta cu care ele pot fi interpretate si utilizate. Este evident ca interviul. care utilizeaza ca instrument ghidul de interviu. adica care au variante prestabilite de raspuns si in care subiectul nu poate face altceva decât sa aleaga un raspuns din cele oferite in chestionar. Evident distinctia este nauantabila. spre deosebire de grila de interviu. decizie care nu vizeaza interesul larg. Grila de interviu foloseste prioritar întrebari deschise. sau nestructurat. focalizata pe o problematica limitata. in astfel de conditii. In principiu chestionarul. si care este confundat adesea cu ancheta. întrebari închise. Daca Guvernul ia insa o decizie strict tehnica. nu pot masura ceea ce nu exista. Un tip special de ancheta. iar sondajul de opinie asta îsi propune sa masoare. are marea majoritate a întrebarilor. Daca Guvernul ia o anumita decizie de interes public.

Exista posibilitatea ca grila sa fie extrem de precisa si sa descrie un numar extrem de mare de comportamente. Avem de a face cu o metoda evident strict cantitativa in care esential este sa identificam cantitativ anumite tipuri de comportamente. In sociologie observatia îsi propune. analiza comportamentelor verbale si nonverbale pe care oamenii le au in diferite situatii. insa tocmai acest lucru poate face ca identificarea si notarea lor sa fie disfunctionala. Se pune insa problema daca aceasta 38 . Observatia propriuzisa consta tocmai in notarea ordinii si a numarului de comportamente de un anumit tip pe care le -am prevazut in grila. comparativ cu ancheta. Observatia sociologica. Observatia structurata are doua mari neajunsuri. Cu alte cuvinte ne putem oricând întreba daca ce s-a masurat corespunde exact cu ce se dorea a fi masurat. fidelitatea. Ea este indiscutabil cea m ai veche metoda de cercetare stiintifica.Sunt utilizate de asemenea pe scara larga in campaniile electorale pentru a surprinde dinamica preferintelor electorilor. Este posibil de exemplu ca in grila noastra sa nu surprindem exact un anumit tip de comportament. Precizia observatiilor este extrem de mare si deci putem spune ca fidelitatea masurarii respective este si ea mare. Observatia sociologica Observatia sociologica este o metoda de cercetare care este preluata direct din metodologiile de cercetare ale stiintelor naturii. adica cu corectitudinea masuratorii. in functie de modul in care se desfasoara si se înregistreaza datele. poate fi: • • • observatia structurata observatie nedistorsionanta observatie participativa Observatia structurata poarta acest nume pentru ca in cazul ei se utilizeaza in mod obligatoriu o grila de observatie (protocol de observatie). iar observatorul care aplica grila sa nu poata identifica corect un anumit gest. se refera la precizia unei masuratori. Primul se leaga de ceea ce tocmai am prezentat. si se afla de multe ori in metodologie intr -o relatie inversa cu validitatea. structurata) diferitele tipuri de comportamente pe care vrem sa le observam. care era focalizata pe analiza atitudinilor si opiniilor indivizilor. Acesta este un instrument relativ simplu in care sunt trecute (intr-o forma organizata. Pentru a observa comportamentele cuiva este necesar sa fii intrun anume gen de contact cu aceea persoana. Aceasta caracteristica.

Din interior. de situatii si de indivizi unde avem deja o anumita cunoastere prealabila care ne face capabili sa construim o grila care sa structureze observatia. cum ar fi antropologia. Daca vreau sa studiez comportamentul nonverbal al profesorilor in timpul predarii si asist evident la ore.prezenta a observatorului nu influenteaza comportamentele celui observat. tind sa îsi modifice comportamentele. un astfel de observator este capabil sa identifice si sa inteleaga diversele comportamente. cu atât mai putin alte tipuri de comportamente. Observatia participativa rareori este utilizata ca atare. atunci se pune problema daca nu cumva in realitate profesorul are anumite comportamente. Pentru a înlatura un asemenea neajuns a fost propusa metoda observatiei nedistorsionante. nu in ultimul rând. ca si cercetare participativa . ca si produsele culturale ale grupului in cauza. utilizarea lor fara stirea subiectilor ridica si probleme de ordin deontologic. treptat. in alte stiinte sociale. intr-o perioada de timp destul de mare. tocmai pentru ca cineva l observa. Daca dorim sa cercetam de exemplu un grup deviant (care se abate de la normele consacrate in societate) este posibil sa nu stim la ce tip de comportamente ne putem astepta in anumite situatii. El poate face acest lucru declinindu-si sau nu calitatea de observator. adica acel gen de observatie in care subiectul participa direct la activitatile grupului. Mai mult. ci participând la 39 . pereti speciali cu oglinzi semitransparente sau un sistem de televiziune cu circuit închis. pentru ca observatorul nu doar va observa. Principiul este simplu si rezida in utilizarea unor instrumente speciale cum ar fi aparatura de înregistrare audio sau video. Este evident ca aceste procedee nu pot fi folosite oricând si oriunde. Exista insa domenii de cercetare in care acest lucru nu este posibil. unde se studiaza comunitati total diferite de cele in care traim noi. atunci când se stiu observati. Pentru o gama relativ larga de subiecte de cercetare observatia nedistorisionanta poate fi insa utilizata cu succes. Asa cum am spus ea poate fi utilizata doar pentru acele tipuri de domenii. s-ar putea sa nu întelegem nici macar limba. adica numai observatia in sine. noi sau doar modificate. adica care nu distorsioneaza comportamentele celui observat. In astfel de cazuri se poate utiliza observatia participativa. O a doua problema pe care o ridica observatia structurata este aceea a limitarii posibilitatii ei de utilizare. ele ca atare pot sa fie vizibile si. comunitatii pe care o studiaza. in realitate aceasta metoda este regasita intr-o maniera mai complexa. Din experienta cotidiana stim ca practic întotdeauna oamenii.

Era vorba de nivelul iluminarii atelierelor respective. Experimentul O metoda speciala care deriva direct din observatie si care mai este numita si observatie provocata. este experimentul. In principiu se încearca observarea si implicit masurarea unei variabile care caracterizeaza un anumit proces. pentru ca ce se observa in final. putem spune ca experimentul se studia pe sine. Se poate realiza insa si in mediul in care subiectii.viata grupului sau a comunitatii in cauza. Cea mai importanta observatie. intr-o situatie controlata de experime ntator in care controlul presupune in fond manipularea unui factor (variabila independenta) pentru a observa modul in care variaza caracteristicile pe care le urmarim si care poarta numele de variabile dependente (pentru ca depind de variabila independenta). variatiile variabilei dependente erau datorate exclusiv variatiilor de la nivelul mediului. caldura. devenind mai atenti din aceasta cauza si având implicit un randament mai bun. laboratoare. evident el va realiza. etc. de nivelul zgomotelor. fenomen sau comportament. îsi desfasoara in mod obisnuit activitatea. Cercetarea participativa ne -a condus din nou in domeniul investigatiilor de tip calitativ. efectul Howthorne. Rezultatele au fost paradoxale. (toate variabile independente). Acest efect disturbator poarta un nume special. Cercetatorul american a dorit sa faca la uzinele amintite un experiment in care se cerceta modul in care productivitatea muncii (considerata variabila dependenta) era influentata de diferiti factori de mediu. Aceasta dupa numele uzinelor unde a fost descoperit la începutul secolului trecut de catre unul dintre pionierii sociologiei industriale. Experimentul presupune in mod normal conditii speciale de realizare. Numai ca si orice scadere a acelorasi variabile conducea la acelasi efect. aparatura de înregistrare etc. asupra careia insistam in mod special se leaga de efectul disturbator pe care îl produce experimentul însusi. lumina) ducea la cresterea productivitatii muncii. De fapt. In realitate muncitorii respectivi reactionau la schimbarea pur si simplu a mediului. Orice crestere a variabilei independente (zgomot. care erau produse tocmai de experiment. Adica pur si simplu participarea la experiment ii facea pe oameni mai atenti si mai eficienti. daca se schimba 40 . interviuri nestructurate cu acei membrii. cel putin. de temperatura. ea fiind o metoda eminamente calitativa si deci implicit astfel este si observatia particpativa. insa trebuie sa reamintim ca sunt in general valabile toate comentariile pe care le-am facut deja in cadrul observatiei structurate si a celei nedistorsionante. De altfel. grupurile studiate. Elton Mayo.

fise medicale. Analiza documentelor sociale Un tip special de metoda care ne permite sa studiem in stiintele sociale nu doar prezentul. certificate de nastere. datele înregistrate este posibil sa fie intr-o anumita masura expresia tocmai a metodei de investigatie utilizate. Unitatile de analiza clasice sunt: spatiul sau timpul (lungimea textelor dintr-un ziar sau timpul de emisie dedicat anumitor probleme spre exemplu). memorii etc) Principala tehnica de analiza a acestor documente este tehnica analizei de continut. cv-uri. ca si la observatia structurata de altfel. temele (sunt propozitii care exprima anumite idei fata de un subiect dat.) 41 . “Comunismul este de vina pentru starea natiunii” etc. De acest efect trebuie sa tinem cont in orice tip de investigatie sociala in care observatorul poate influenta. Documentele sociale pot fi: • • • publice (exemplu. etc. cuvintele (se presupune cuantificarea aparitiilor anumitor cuvinte. acte de proprietate. Ea a fost lansata in perioada interbelica si s-a utilizat masiv atât pentru a investiga fenomenele politice din URSS (fata de care exista o blocada comunicationala). “Monarhia a distrus cultura romaneasca”. oficiale (acte. hotarâri de divort. Concluzia care poate fi trasa este aceea ca in orice experiment. dincolo de experiment. de deces. scrisori. ziare. de exemplu de câte ori apare cuvântul dreptate intr-un program electoral). Analiza continutului pleaca de la ideea exprimarii cantitative a anumitor unitati de analiza pe care le identificam intr-un anumit document. Evident acest tip de analiza este posibil de realizat fata de documentele sociale ale oricarei societati.nivelul luminii sa zicem. dupa o perioada de timp se ajungea relativ rapid la randamentul dinaintea schimbarii respective. (dam câteva exe mple tot din domeniul comunicarii politice: “monarhia este singura solutie pentru România”. in special de Marea Britanie. cel putin prin prezenta sa comportamentul subiectilor pe care ii studiaza. ca si produsele culturale ale societatilor trecute. carti). cit si in al doilea razboi mondial.) personale (autobiografii. emisiuni tv/radio. ci si procesele si fenomenele. inclusiv contemporane. este analiza documentelor sociale.

In fine ultimele doua tipuri de investigatii complexe pe care le prezentam se leaga de analiza temporala a unor procese sociale. asupra aceleiasi populatii. Cu toate acestea el este un tip mult mai complex de investigatie in care se pot realiza si experimente (sau pot fi parti ale unor experimente). in care se pot reunii mai multe metode simultan. Un alt tip de investigatie. pe o anumita perioada de timp. de exemplu. putem realiza interviuri. se pot face analize de documente (asupra continutului comunicarii membrilor in cadr ul focus grupului etc). care implica utilizarea mai multor tipuri de metode alternative sau complementare. care pe o perioada de mai bine de un deceniu a reflectat in fapt schimbarile din societatea americana. se pot aplica teste. Se pot efectua insa si analize de documente la fel de bine. Putem utiliza chestionare. Este vorba de analiza longitudinala si de studiul panel. adica de interviu de grup. derivat din ancheta este focus grupul. Toate metodele si tehnicile aferente utilizate au insa acelasi obiectiv de cercetare. articolul. o singura comunitate pe care o consideram reprezentativa. Exista de asemenea un alt tip de investigatie complexa. Putem studia de exemplu modul in care s-au format relatiile de munca intr-o comunitate industriala mica studiind cu diverse metode. putem sa facem observatie participativa etc. studiind personajele feminine dintr-un serial ca Dallas. Putem spre exemplu studia evolutia rolului femeii in societatea americana. este vorba de studiul de caz. La limita este un tip de ancheta.personajele Sunt utilizate ca unitati de analiza in special in analiza unor produse culturale care implica sau accepta interpretari prin prisma unor analize de personaj. etc. cu aceleasi instrumente de investigatie. editorialul. In cadrul ambelor se pot aplica orice fel de metode. itemul Este in fapt un tip special de produs care este analizat ca atare. Un astfel de tip de investigatie este cercetarea participativa pe care am amintit-o deja si in cadrul careia se utilizeaza atât observatia cit si ancheta pe baza de interviu. intr-un anumit interval de timp pentru a analiza dinamica unui anumit proces sau fenomen. Diferenta dintre cele doua tipuri de investigatii este aceea ca in cadrul analizei longitudinale se utilizeaza acelasi instrument de cercetare 42 . Tipuri speciale de investigatii Nu putem încheia aceasta scurta prezentare fara a aminti câteva tipuri speciale de investigatii. Studiul de caz se realizeaza evident asupra unui singur caz care este considerat reprezentativ pentru o problematica data. ideea fiind aceea de a utiliza aceeasi metoda.

Ce este ancheta sociologica si care sunt principalele tipuri de ancheta? 5. in timp ce in cazul panelului se utilizeaza acelasi instrument in raport cu exact acelasi esantion. Care sunt principalele tipuri de scal e? 4. Care sunt principalele tipuri de investigatii complexe in cercetarea sociala? 43 . Ce este un experiment sociologic? 8.(chestionar. INTREBARI: 1. Ce sunt variabilele si câte tipuri de variabile exista? 2. Care sunt avantajele si dezavantajele diferitelor tipuri de observatie? 7. pe o anumita perioada de timp. Ce este analiza documentelor si care sunt principalele tipuri de unitati de analiza a continutului documentelor? 9. grila de observatie etc) aplicat unor esantioane similare decupate la nivelul aceleiasi populatii. Ambele tipuri de investigatii sunt utilizate in analiza dinamicii proceselor sociale si evident sunt extrem de utile pentru analiza sociala. Ce este esantionarea? 3. Care sunt tipurile de observatie sociologica? 6.

44 .

45 . evident. desi votul este un act individual. declaratiile politicienilor. nu are legatura cu un demers de tip stiintific. De abordarea simtului comun mai întâi. Aceasta pentru ca fiecare dintre noi avem capacitatea. el are în mod cert o dimensiune sociala. O cercetare stiintifica asupra votului. ci doar consideram ca ceea ce acestia din urma fac. în mod expres. La un capat avem anchetele si sondajele realizate de specialisti. Aceasta cunoastere este un construct la care contribuie experienta personala a fiecaruia. ca si în alte domenii de investigatie. ne spun ei. Uneori. a electoratului si a mecanismelor sociale care fac ca un sistem electoral sa functioneze. Întradevar taranii au tendinta de a vota altfel decât orasenii. Este limpede pentru toti. într-o forma indirecta. tinerii sau cei cu studii superioare tind si ei sa aiba comportamente de vot specifice. ale anchetelor sociologilor. de abordarea „eseistica” specifica unora dintre analistii sau jurnalistii de la noi. Si în acest caz. ca si.Cursul 5 Votul si cercetare electorala la nivel empiric Votul este un act individual si secret. informatiile din presa sa u în general din mediile de informare si opinie. iar în al doilea rând. moldovenii altfel decât banatenii. de regula mediatizate. uneori chiar profesionale. granita dintre cunoasterea comuna si cea stiintifica este greu a fi controlata. rezultatele. Fiecare este singur în cabina de vot si nu sunt foarte multi cei care îsi fac publice. Si cu toate acestea stim foarte des pe cine simpatizeaza cei din jurul nostru. ca diversele categorii sociale. la nivelul simtului comun. au tendinta de a avea anumite tipuri distincte de comportamente de vot. la celalalt experientele individuale ale oricaruia dintre noi. rezultatele alegerilor trecute. sa cunoastem realitatea imediata. presupune sa ne îndepartam de doua lucruri. optiunile politice. alteori deducem singuri. ci si mecanismele psiho-sociale care stau în spatele acestuia. Aproape toata lumea intuieste ca. Si unii si ceilalti au ambitia sa cunoasca si sa înteleaga nu numai votul. Nu refuzam dreptul cuiva de a lansa opinii despre vot sau electorat.

Daca dorim sa întelegem însa mai mult. în final. investigatiile asupra sistemelor electorale pot sa fie punctate si în alt registru. care se centreaza în special pe relatia dintre actorii politici si voturile pe care ei le obtin. pe care trebuie sa si-l asume si sa îl depaseasca. ci sa si explicam. Exista cercetari care se opresc la identificarea datelor si la semnalarea unor regularitati empirice. istoric cel putin. norme si “jocuri” de procente care se manifesta tendential într -un siste m electoral. Nu exista însa un tablou al cercetarilor electorale atât de simplu pe cât pare la prima vedere. ai reprezentarii reale a electorilor sau ai normalitatii unui sistem electoral. care presupune un prag de 5% pentru admisia în Parlament si care presupune în mod 46 . spre sociologia comunicatiilor atunci când ne preocupa comunicarea politica. Într-o asemenea ordine de idei conteaza în primul rând procentele obtinute de formatiunile politice si jocul acestora în sistemul electoral. într-o maniera empirica si relativa desigur. ea mergând spre psihologia sociala atunci când este vorba de studiul comportamentelor electorale si al dinamicii atitudinale a grupurilor si comunitatilor. atunci trebuie sa construim o teorie în baza careia. ai climatului democratic. nu numai sa descriem. analize de tip politic. Indiferent ca sunt empirice sau teoretice. putem distinge între abordarile empirice si cele teoretice. o anumita “întelegere” a comportamentelor electorale de un anumit tip si. si eventual sa oferim. Jocul procentelor ca si jocul politic sunt principalele tinte ale acestor tipuri de abordari. spre cercetarile de tip culturalist sau spre cele antropologice daca ne intereseaza prevalenta factorilor culturali etc. Toate aceste atribute specifice unui mecanism electoral sunt conditionate de catre tipul de sistem electoral pe baza caruia au loc scrutinurile care furnizeaza procentele respective. de ce nu. Nivelul teoretic presupune pe cel empiric.Perspectiva sociologica este cea pe care noi o invocam în acest curs si care constituie baza referentiala a abordarii pe care o propunem. o serie întreaga de indicatori. la relevarea unor reguli. Putem calcula astfel. la un nivel general. În primul rând. sa oferim eventuale predictii ale evolutiei sistemului electoral. Exista înainte de toate. Tipuri de abordari în cercetarile electorale. Chiar si perspectiva sociologica este extrem de nuantata. Pentru a ne preciza mai exact pozitia teoretica si metodologica vom încerca sa ne referim la câteva dintre aceste orientari si tipuri de abordari ale mecanismelor electorale. la surprinderea regulilor si schemelor de comunicare politica. la descrierea eventuala a fenomenelor. Într-un sistem electoral ca al nostru.

Din punct de vedere politic rationamentul este corect. J. De exemplu limita de 20% ar privi partidele politice si nu aliantele. De exemplu.obligatoriu distribuirea voturilor ca si modalitatile de anulare a acestora. Ele au în spate adeseori. electoratul nu face asemenea distinctii. multi electori ne stiind nici macar care este componenta politica exacta a aliantei. în timp c e doar 37% dintre acestia au putut numi corect una sau doua formatiuni membre. ca si testul dublei rasturnari a lui Huntington precum si alte asemenea “ legitati” similare. în dinamica si în fundamentarea sa nu are relevanta în asemenea analize. Limitele sunt definite strict normativ si. a fost de 57 %. în baza ordinii lis telor electorale. Asemenea regularitati electorale ale normativitatii “democratice”. înalt discutabil. De exemplu la alegerile din 1996 mai mult de jumatate din votantii care au declarat optiunea pentru CDR nu cunosteau nici una din formatiunile componente ale aliantei. Cu alte cuvinte din totalul electorilor a contat real doar optiunea a 57% dintre acestia. 47 . cât pur si simplu voturile exprimate. nu atât optiunile. din acest motiv. desigur în baza datelor furnizate de istoria sistemelor electorale. În aceeasi maniera se pot stabili anumite praguri ale “normalitatii” unui sistem electoral democratic. Potrivit unui asemenea prag. în 1996 (când procesul de admisie era de doar 3%) desi au participat la vot circa 71% din cei înscrisi în listele electorale. nu cu mult mai mult decât în alegerile din 1992 când acest procent a fost de 53.6%. putem calcula care este suportul electoral real în populatie al alegerilor. la nivel social însa. pentru ca mandatele sunt distribuite. Astfel. sunt în fond regularitati definite la un nivel empiric si totalmente normativ. PNTcd si PDSR (PSD) au obtinut peste 20 % din voturi. Alianta este privita de o parte a sustinatorilor sai ca un partid singular. uneori chiar mandatele primite în Parlament. al celor corect exprimate si al celor “irosite” pentru formatiuni care nu obtin pragul si ale caror procente sunt redistribuite. Votul. definit normativ desigur. partidelor componente si nu aliantei. în fapt din mandate. Blondel stabileste un prag de minim 20% dintre sufragii care trebuie sa existe pentru cel putin doua partide politice pentru a avea de a face cu un sistem multipartid “pur” si implicit un sistem electoral democrat real. putem calcula spre exemplu sustinerea reala a fortelor politice luând în calcul pe de o parte procentul voturilor real exprimate. ponderea voturilor “utile” adica exprima te pentru câstigatori. sistemul electoral românesc a trecut într-o asemenea stare pentru prima data doar în urma ale gerilor din 1996 când doua formatiuni.

În fapt. inclusiv asupra mesajelor vizuale. a sloganurilor sau. analiza tematica. Si cu toate acestea nu putem avea un proces asemanator celui de tip economic Aceasta pentru ca. de „continuitate” de „eliminare a coruptiei”. Te poti focaliza asupra analizei continutului mesajului politic. sau chiar un actor politic precum domnul Adrian Nastase sau Theodor Stolojan.Pornind de la aceeasi sfera de interes. care pentru noi ar fi tocmai comportamentul de vot. nu devin proprietari si nici nu detin macar un drept de uzufruct asupra acesteia. dar cu alte instrumente. “aranjati” si mai apoi prin publicitate electorala. Din acest punct de vedere putem sa vorbim si de o marfa care se ofera pe piata. mesaj care presupune idei. cautata pe piata. functioneaza pâna la ceea ce ar putea fi actul vânzarii. Se schimba aceasta marfa pe dezirabilitati poate pe “vise” am putea sa spunem. poate sa impuna o “marfa”. vânduti ca si marfuri. electorii nu primesc o marfa. o oferta ca si o cerere electorala. fie sub forma cuvintelor cheie. Acest tip de investigatie se centreaza. nu se schimba pe nimic concret. atât la nivelul ofertei concurentiale a actorilor politici. la un nivel superior. în principal cantitative si cu privire la texte ce tin de comunicarea verbala. votul. Paralelismul. altfel seducator ca orice paralelism. o serie de analisti care studiaza doar un tip de aspect al tabloului electoral si anume cel al comunicarii politice. pot fi dublate de analize calitative. ca si unele nevandabile. în realitate. actorii politici care pot fi “pregatiti”. Evident ca toate aceste analize. cât si la nivelul cererii electoratului. care poate fi atât mesajul electoral ca atare. marfurile nu-si schimba valoarea si în fapt nu circula. s-au impus începând în special cu perioada interbelica. fie ca o recunoaste fie ca nu. asumari de responsabilitati si totodata exprimarea unor dezirabilitati. în alte situatii. asa cum poate fi ideea de “schimbare obligatorie”. nu atât pe demers. Exista marfuri care se cauta. Tendintele pietei trebuiesc analizate permanent. cu propaganda si cu actiunile politice de campanie. acestia nu pot deveni subiect al proprietatii. fie ajungând pâna la analiza de discurs si pr obleme de semantica electorala. fie ca este vorba de actori politici. Cum îi poti determina pe oameni sa te voteze? Cum îi convingi sau cum îi neutralizezi împotriva influentelor altora? Modalitatile de analiza sunt destul de multe. cât mai ales pe procedeu. fie ca este vorba de idei. oricum pe anumite sperante de reprezentativitate. pentru ca. Exista o piata politica. Moneda lor. Ca oricare piata si cea politica are regulile ei care trebuie sa fie cunoscute si valorificate. cât si. Nu este cazul sa insistam 48 . Publicitatea. Comunicarea politica se întâlneste. În acest mod însa ne apropiem foarte mult de marketingul electoral. mai general comunicarea politica.

ne spun într-o manierea aproximativa si cu o precizie relativa. capabile sa treaca dincolo de exprimarea unor opinii asupra unor probleme de interes public. reprezinta o modalitate absolut minimala de cunoastere sociala. acestia au fost chemati. Este vorba de momentul votului. pentru ca s -a votat deja. si managerii de campanie stiu acest lucru. Aceste tipuri de investigatii reprezinta pasul decisiv pentru a intra în mod indubitabil pe teritoriul cunoasterii stiintifice a mecanismului electoral. În aceasta serie de tipuri de investigatie sociala ar mai trebui sa precizam ca inclusiv momentele în care se desfasoara anchetele sunt relevante. sunt necesare investigatii mult mai complexe. care au fost factorii care i -au influentat etc. lucruri pe care la scurt timp le vom cunoaste în termeni precisi. ci dimpotriva. Cu toate acestea un management eficient de campanie electorala nu se poate opri la sondajele de opinie. În primul rând este 49 . Dimensiunea empirica a cercetarii electorale Orice clasificare a cercetarilor electorale se desfasoara tinând cont de un reper temporal obligatoriu. Studiile serioase asupra mecanis melor electorale nu se pot lipsi de investigatiile postelectorale. pentru a realiza sondaje de opinie. ci vrei sa stii de ce oamenii au votat într-un anume fel. adica de dorinta legitima a actorilor politici si a specialistilor de campanie de a optimiza performantele si de a eficientiza comunicarea actorilor politici implicati în cursa electorala. cele în care nu doresti sa afli cum se va vota. Sunt necesare anchete sociologice. Mai exact distingem trei momente în care avem tipuri posibile de investigatii electorale. Ele sunt de asemenea foarte atractive pentru presa. Ele se realizeaza din motive dictate cel mai adesea de managementul electoral. utilizate în principal pentru a anticipa tendintele optiunilor exprimabile sau pentru a urmari reactiile populatiei la anumite evenimente sau mesaje electorale. nu ne spun niciodata lucruri extraordinare.în acest moment. asa cum s-a remarcat destul de des. Ceea ce trebuie sa retinem este dimensiunea pragmatica a majoritatii acestor abordari. Ele au utilitatea lor în campanie. Mai mult. obiectivul final fiind acela al câstigarii acestei întreceri. care în mod normal le comanda precumpanitor. si platiti sa nu uitam. care continua sa ramâna si astazi prioritara. Într-o prima forma. În aceasta perspectiva au fost utilizate. analize longitudinale sau studii panel. cele care au specific preelectoral. aproape permanent în ultimele sase sapte decenii studiile realizate de cercetatorii sociali. cum au receptat ei mesajele actorilor politici. Sondajele de opinie.

analiza de produse electorale (afise. Fig. Principalele momente electorale si tipurile de investigatii pe care ele le presupun Momentul I Preelectoral Momentul II Vot si Momentul III postelectoral Cercetari calitative. Anchete cantitative si calitative Exprimarea votului la nivel national local.) ancheta cantitativa post-electorala Dintr-un alt punct de vedere. pliante. În subsidiar aceste cercetari au întotdeauna si vocatia prognozei. profilele electorale ale acestora. Exista diferente din acest punct de vedere. Spre exemplu la alegerile locale din 2000. oficiale analiza discursurilor actorilor politici.vorba de un moment preele ctoral. focus grup analiza de continut asupra si analiza re zultatelor etc. din punct de vedere metodologic. Un al doilea moment. mecanismele de absenteism etc. clipuri video si audio etc. împreuna cu momentul mediatizarii rezultatelor (rezultate exit pool si publicare oficiala) reprezinta un alt moment distinct al unei investigatii electorale. mai multe tipuri de investigatii care se pot realiza. Exit pool.1. Pe de alta parte anumiti vectori de nivel national pot influenta alegerile la nivel local. 5.1. Este vorba de cercetarile care se fac imediat dupa exprimarea votului si care urmaresc sa analizeze mecanismele care au conditionat votul. modul în care au fost interpretate si validate mesajele electorale. la fel de important. Ar mai trebui sa mentionam ca în afara de aceste doua momente oarecum logice în raport cu punctul referential al votului. pentru ca cercetarile cantitative de nivel national sunt slab relevante pentru alegerile locale. caracteristicile electoratului etc. în sensul ca ele sunt masiv finantate tocmai pentru valoarea lor de predictie. anchetele electorale pot sa se focalizeze atât pe alegerile locale. cât si pe cele generale. Pentru fiecare dintre aceste momente avem asa cum se poate observa în figura 2. îl reprezinta momentul postelectoral. care urmareste în general sa obtina pozitionarile diferitilor actori politici. 50 . publicarea interviuri. mediei scrise si audiovizuale. trebuie sa spunem ca a cesta din urma.

Constructia instrumentelor de investigatie Orice investigatie empirica îsi propune sa culeaga informatii care sa poata avea calitatea de date sociale.campania din Bucuresti a domnului Traian Basescu si ascensiunea rapida a acestuia a influentat în mod pozitiv electoratul ne-bucurestean. Studiul metodelor de cercetare sociala s-a realizat în cadrul unor cursuri speciale si din acest motiv nu insistam asupra lor. În cele ce urmeaza vom insista asupra modelelor teoretice care stau la baza constructiei unor astfel de instrumente de cercetare.1995 51 . COMALP . Vom prezenta modelul teoretic al primei cercetari postelectorale nationale desfasurate de noi în 1997 5: Fig. 5.2 Modelul teoretic al instrumentului de cercetare utilizat în ancheta nationala postelectorala Nivel I Nivel ÎI Nivel III RESURSE ÎNCREDERE COMPORTAMENT DE VOT TRECUT VALORI IMAGINE DEFINIRE SITUATIE RATONALIZARI LUAREA DECIZIEI EVENIMENTE IDENTITATE ELECTORALA CONSUM CULTURAL/ MEDIA DEFINIRE CÂMP POLITIC 5 Acest model a fost elaborat împreuna cu profesorii Dumitru Sandu si Vintila Mihailescu el preluând totodata structura esantionului utilizat în cercetarea condusa de profesorul Sandu. iar din cercetarile noastre a reiesit ca Traian Basescu desi candidat la Primaria Bucurestiului a constituit un vector important al influentarii optiunilor catre PD pentru o mare parte din electoratul local al altor localitati. Pentru aceasta este nevoie de o serie de instrumente de cercetare care sunt elaborate în cadrul normativ al unor metodologii speci fice de investigatie. adica este vorba despre acele informatii care sunt relevante pentru cercetarea sociala.

Un astfel de model teoretic se poate elabora pentru orice fel de instrument de investigatie. toleranta. si în ce masura aceasta a influentat votul. Ultima componenta se refera la identitatea electorala a votantilor. temerile si sperantele pe care le au în legatura cu viitorul. componenta rationalizari se refera la tipurile de “rationamente” pe care electorii le fac atunci când voteaza. a doua se refera la luarea deciziei si natura acesteia în preajma alegerilor. si deci si în cazul unei grile de interviu sau de focus grup si în cazul unei grile de analiza de continut sau a unei analize de discurs.Dupa cum se observa si în figura. În fine o ultima componenta este data de câmpul evenimentelor care pot influenta optiunea de vot. A doua o reprezinta componenta imagine. Al treilea nivel este format din trei componente. cel al elementelor care pot caracteriza punctul de plecare al oricarui act d ecizional de acest tip. etnicitate. atitudinea fata de reforma. actorii politici. relationale. Separat de resurse ne -a interesat consumul cultural al electorilor. am încercat sa construim un instrument de investigatie pornind de la un model ipotetic al conditionarii comportamentului de vot. încercând sa surprindem ce imagine au avut la nivelul electorilor. valori religioase etc. cu referinta speciala pe consumul mass media. Prima o reprezinta comportamentele de vot trecute. acceptarea riscului. iar ultima se refera la definirea câmpului politic din punctul de vedere al electorilor. mai apoi o componenta valorica în care am inclus modernitatea actionala. resursele economice. ce perceptie a u despre câmpul politic. Orice model teoretic care sta la baza constructiei unui instrument de culegere a datelor are reprezinta în mod obligatoriu si un punct de plecare al modelului teoretic 52 . institutii. în care includem în mod special dezbaterile televizate finale. socio-demografice etc. asupra aliantelor politice prezente sau viitoare etc. de status. Acest model ipotetic nu reprezinta altceva decât structura pe baza careia se poate construi un instrument de cercetare de tipul chestionarului. Luam în considerare deci. deschiderea la schimbare. Definirea situatiei se refera la modul în care oamenii îsi definesc situatia în care se afla. evident cu notele de specificitate aferente. În fine. adica perceptia asupra convergentelor si divergentelor electorale. Am distins astfel un prim nivel. Din acest punct de vedere prima componenta o reprezinta încrederea institutionala si cea în personalitati. rationalitatea. Al doilea nivel se refera la procesele de natura subiectiva în cadrul carora sunt asimilate componentele primului nivel si în baza carora se fundamenteaza un anume comportament de vot..

1985 53 . în special pentru publicul larg. Ea poate sa fie facila si atractiva. ÎNTREBARI: 1. Atunci când este vorba de un joc al procentelor care dinamizeaza comentariile si dezbaterile politice sau civice atractivitatea fata de datele brute ale cercetarilor sociale devine foarte mare. În ce constau studiile postelectoale? 4. editura Stiintifica si enciclopedica. Abordarea empirica nu este însa suficienta în cercetarea sociala. care este interesat de datele sociale empirice. Aceasta pentru ca chiar fundamentarea teoretica a instrumentului are întotdeauna la baza un nucleu referential teoretic dat de un tip de abordare teoretica pe care ne o asumam chiar înaintea oricarei investigatii.al mecanismului electoral. Construiti itemi de chestionar pentru cel putin una din casetele modelului prezentat în figura 2. Care sunt nivelele posibile de constructie a unui model teoretic pentru un chestionar postelectoral? 6. În ce constau studiile preelectoale? 3. Ele sunt doar materia prima a analizelor si interpretarilor teoretice.2. Proiectati modelul teoretic al unui chestionar aplicabil într-o cercetare postelectorala 7. Spre exemplu noi am utilizat în model un concept precum cel de definire a situatiei electorale. 6 vezi pentru detalii suplimnetre Lazar Vlasceanu. În cursul urmator vom prezenta din acest motiv problematica teoretica a cercetarilor electorale. Din punct de vedere al unei analize stiintifice aceste date sunt departe de a constitui finalul investigatiilor. Care sunt momentele centrale ale investigatiilor de tip electoral 2. Care sunt metodele utilizabile într-o cercetare electorala? 5. concept care ne trimite la un tip de paradigma de cercetare sociologica6. Proiectati modelul teoretic al unui chestionar aplicabil într-o cercetare preelectorala 8. Metodologia cercetarii sociologice.

cei sociali.Cursul 6 Votul si cercetarea electorala la nivel teoretic Relevarea mecanismelor electorale si întelegerea modului lor de functionare nu poate avea loc decât daca trecem dincolo de universul empiric si încercam sa construim un model teoretic al proceselor electorale. pentru 54 . Modelul pe care îl propunem este conditionat doar de o singura categorie de factori. sa dam o dimensiune ideala sistemului electoral. Aceasta o vom trata. care evident intervin în sistem. Componentele p olitice ne intereseaza doar ca posibile elemente constitutive ale campaniilor electorale si numai din punctul de vedere al comunicarii politice si al modalitatilor de influentare a atitudinilor si comportamentelor de vot. în mod uzual. ceilalti. Am precizat într-un curs anterior ca aceste procese de comunicare nu influenteaza atitudinal si comportamental electorii într-o modalitate directa. un sistem electoral functioneaza pe baza unor procese de comunicare politica si cu ajutorul unei infrastructuri creata de putere si prin care populatia cu drept de vot (electorii) îsi exprima o anumita optiune dintre cele preformulate. sunt considerati doar factori secundari si posibil de a fi ignorati. tot de catre ea. Pentru a putea construi un model teoretic este necesar sa simplificam si. Acesta ne permite sa trecem de granita descriptivului si sa intram pe coordonatele explicatiei si întelegerii. libera de factori decizionali individuali. în aceeasi masura. Totul se desfasoara prin intermediul definirii situatiei electorale. Mecanismele electorale pe care dorim sa le surprindem se refera tocmai la acele modalitati prin care se construiesc atitudini si se determina anumite comportamente de vot la nivelul populatiei pe baza caracteristicilor acestei populatii ca si cu ajutorul proceselor de comunicare politica. Pe de alta parte în modelul pe care îl propunem. Potrivit modelului nostru. sistemul electoral îl consideram a avea o functionare ideala.

cu referinta expresa la electorat. mai corect spus poate. Modelul teoretic al mecanismului electoral. Altfel spus.3. ca o “cutie neagra”. o axa temporala în care distingem patru momente ce au un statut special. modelul pe care îl propunem pleaca de la posibilitatea de a considera o dubla axa a determinantilor în cadrul unui mecanism electoral. iar pe de alta parte. Câmpul evenimentelor Resurse economice Resurse status Resurse comunicare Resurse mediu Orientari valorice Reprezentari sociale Normativitate de de de Actori politici Mass Media Societate civila Campanie electorala actiuni de campanie Comunicare politica imagine ideologie ____________perceptii______________ Publicare Rezultate VOT Real Vot redefinit Definirea situatiei electorale Intentie de vot to tn tn+1 Asa cum se observa. ale unui sistem electoral. care nu are o precizare exacta si care se refera la caracteristicile obiective si subiective. urmând sa analizam mecanismul definirii situatiei electorale într-un paragraf separat. Exista un moment nedefinit. cel de pâna la t o.moment. unul obiectiv si altul subiectiv . Acesta din urma nu apare ca atare în schema noastra pentru ca el este 55 . social si individual. Ele se refera la totalitatea elementelor constitutive sistemului. acumulate în timp. si în care judecam întregul tablou. aceste acumulari constituie datele de plecare. Figura 2. pe care le vom denumi generic “resurse”. Pe de o parte avem doua planuri.

ale pozitiei în grup etc. sex. Este evident ca oamenii sunt extrem de diferit informati în legatura cu viata sociala. Direct prin comunicarea politica. definit prioritar din perspectiva veniturilor realizate de acestia. Acestea se refera la trei tipuri distincte de elemente care conditioneaza functionarea întregului mecanism electoral.2737 0. actorii politici adresându-se în mod expres anumitor categorii economice de electori. adica la acel nivel care intereseaza cercetarea electorala. iar aceste diferentieri informationale au influenta asupra optiunilor de vot. la nivelul definirii situatiei electorale într-o dubla maniera. În al doilea rând.1934 0. relevati de sondajul national postelectoral din 1997 au fost: Media populatiei PNT-cd PD UDMR 0. Din acest punct de vedere electorii se diferentiaza pe o scala a bunastarii (sau saraciei daca vrem sa ne raportam invers). induce si anumite orientari valorice si atitudini care actioneaza tendential pe anumite coordonate în cadrul procesului de definire a situatiei electorale. Unele dintre cele mai importante resurse valorificabile de catre orice elector le constituie resursele de comunicare. Primul se refera la resursele informationale . un anumit statut economic influentând calitatea ca si stilul de viata. Nivelul resurselor economice influenteaza comportamentul de vot. De exemplu. la un nivel indirect. direct si indirect. adica la cunostintele electorilor în raport cu evenimentele electorale sau doar valorificabile în plan electoral.3677 0.2889 0. ale pozitiei în comunitate. Statusurile luate de noi în calcul sunt fie atribuite.4381 0. vârsta.1818 0. ca si prin consumul de bunuri si servicii. Mai putem identifica totodata si resurse care tin de pozitia sociala a electorilor si le vom n umi resurse de status. materiale la modul general. adica referitoare la statutul economic al electorilor. economica sau politica. Mai general avem deci anumite conditii de viata care caracterizeaza diversele categorii de electori.0689 PUNR PRM CDR PDSR (PSD) 0. anumite mesaje electorale sunt codate în mod ostentativ în acest registru.integrat în planul subiectiv al definirii situatiei. si obligatoriu subiectiv. adica al constructiei optiunii de vot.1171 56 . coeficientii informarii politice a sustinatorilor principalelor formatiuni politice. Resursele sunt în primul rând economice. fie dobândite si ne gândim la statusurile profesionale.

dar ea exista cu siguranta. Aceasta este interna si nu tine de metodologia de investigatie. valoarea unui asemenea coeficient ar trebui sa mearga spre tendinta centrala. Observam ca CDR are practic un coeficient apropiat de coeficientul mediu de informare al întregii populatii si este normal pentru ca orice formatiune care câstiga se bazeaza pe o majoritate. Este interesant de subliniat însa. Din lista în cauza observam. Aceasta deoarece gradul informarii populatiei nu p oate avea niciodata o valoare foarte mare.Coeficientii au valoare de estimatori ai unor tendinte si desigur ar trebui sa lucram pe esantioane mult mai mari pentru a fi extrem de precisi în functia lor comparativa. Alaturi de UDMR. nu poate câstiga alegerile. Este greu de cuantificat aceasta influenta. asa cum este de asteptat ca. pentru ca ele se bazeaza pe votul unor mase mari de oameni care preseaza obligatoriu spre diminuarea coeficientului de informare. partide ca PAC. Formatiunile câstigatoare în alegeri nu pot avea coeficienti de informare politica mari. deci. Pe de alta parte trebuie sa spunem ca CDR-ul a obtinut un coeficient foarte mic din doua motive. de mai multe ordine de marime si exprima atitudini diferentiate ale electorilor în raport cu informatia politica. . Deducem asadar ca o formatiune politica care îsi promoveaza o strategie de campanie care se adreseaza sau recupereaza exclusiv elitele “informate”. în campania electorala. el este un indicator al sanselor reduse de acces la putere. cei mai putin informati politic 7 au fost sustinatorii UDMR. Cu toate acestea observam ca diferentele sunt mari. el actioneaza alaturi de multi altii. Spre exemplu. extrem de putin informati au fost si votantii PDSR (PSD). Primul este acela ca o parte semnificativa a celor care au sustinut ca au votat cu CDR au votat în realitate altfel sau nu au votat (circa 20%) si prin urmare acestia au influentat valoarea coeficientului. PL93 sau PS au avut coeficienti mai mari decât ai tuturor partidelor care au intrat în Parlament. Mult mai importanta este a doua cauza. Probabil ca ei au venit dintr-o “zona” de vot cu coeficienti mici de informare. Altfel spus formatiunile care. 7 coeficientul informarii politice exprima raspunsul la mai multi itemi de chestionar privitor la componenta unor aliante si conducerea unor formatiuni politice. vizeaza populatia cu coeficienti de informare cât mai apropiati de medie au si sansele cele mai mari sa câstige alegerile. ca cel putin în sens negativ. Printre cei mai informati politic se afla votantii PD ai PRM si ai PNT-cd. relativa sau absoluta si. Evident gradul informarii nu reprezinta un factor unic al conditionarii votului. asa cum o sa vedem.

are un efect persuasiv diferit în functie de toate aceste conditionari. aceste cognitii sunt “întarite” datorita “câmpului“ valoric specific acelei persoane. tehnologica sau mediatica. Ca resursa economica personala un elector poate fi considerat bogat. Prin urmare acelasi mesaj politic este validat si. de data aceasta fara a mai avea o dimensiune individuala. dar el poate sa traiasca într-un mediu care sa fie. poate fi tensionat. doar de acest plan strict cognitiv al comunicarii politice. În fine. Un alt tip de resurse. Mai mult. Câmpurile cunoasterii si ale credintelor sunt diferite însa de la un individ la altul. o componenta politica si vorbim atunci de mediul politic si de vecinatatile politice. sarac. respectiv. tot din punct de vedere economic. ca si o componenta economica. Corespondenta. cu semnificatiile ei ecologice. Din acest motiv vorbim si de resurse persuasive si ne referim la capacitatile electorilor de a recepta si de a transmite mesaje persuasive. în acelasi fel. în practica. conflictual sau dimpotriva. care se refera la existenta si la abilitatea de a utiliza mijloace de comunicare. corelate si complementare resurselor prezentate si resurse de tip mediatic. Este vorba de o dimensiune care presupune o componenta teritoriala. Este clar ca nu toti cei care recepteaza informatii politice sunt si influentati de catre acestea. Acestea din urma se refera la mediul în care actioneaza un elector potential si nu la resursele directe ale acestuia. Ceea ce este mult mai importat este faptul ca electorii se comporta diferit în functie de mediul în care se afla chiar daca au resurse individuale asemanatoare.Optiunile nu sunt direct influentate însa. Mediul politic. ci si de unul persuasiv. aceasta este o situatie destul de rara. În analiza societatii românesti de tranzitie profesorul Dumitru Sandu 58 . de exemplu distinctia rural/urban. îl constituie resursele de mediu. iar pe de alta parte. asa cum am spus. Cu alte cuvinte un mesaj receptat pentru a fi validat persuasiv trebuie sa fie consistent cu un “câmp” de cunoastere anterioara si cu anumite credinte ale subiectului în cauza. Acestea presupun pe de o parte capacitatea indivizilor de a recepta mesaje care sa îi influenteze atitudinal sau/si comportamental si respectiv de a difuza la rândul lor mesaje care sa determine la alti subiecti asemenea modificari atitudinal / comportamentale. care sunt date de caracteristicile ecologice ale sistemului electoral. mai trebuie sa spunem ca exista. poate fi de tip bipartid sau multipartid. De ce sunt unii influentati mai mult si altii mai putin? În primul rând pentru ca fiecare individ are un sistem de cognitii care este preexistent oricarui mesaj electoral. în forma absoluta. între planul individual si cel al mediului nu este una obligatorie.

În cadrul acestuia o componenta semnificativa o constituie. Din punctul nostru de vedere ele reprezinta un mediator al 8 v. El se afla în câmpul evenimential. Rolul pe care ele îl joaca este desigur complex si exista nenumarate teorii care încearca sa explice relatia dintre mass media si societate. chiar când ne raportam expres la un sistem electoral. În cadrul acestei componente temporale trebuie sa distingem prezenta la nivel social a trei tipuri de elemente constitutive. si totodata reprezinta modalitatea principala prin care actorii politici stabilesc legatura comunicationala cu electoratul. mai degraba decât doar de resursele individuale 8. Dumitru Sandu “Sociologia Tranzitiei” p. Cele doua momente nu se identifica însa. În strânsa corelatie cu ele se afla reprezentarile sociale pe care oamenii le au despre anumite institutii. Actorii politici pot fi institutionali. atunci când este vorba de personalitati. este conditionata prioritar de relatia dintre resursele individuale si cele de mediu. ca atitudinea fata de reforma. ca si despre sistemul electoral si despre vot ca atare. În abordarea pe care o propunem am considerat a fi actori institutionali toate partidele si aliantele înscrise în cursa electorala.remarca astfel.114-123 59 . cu evenimentele în fapt. care ghideaza subiectii si îi fac sa filtreze si sa îsi reprezinte în moduri specifice realitatea sociala. Personalitatile politice. preced întotdeauna perioada campaniei propriu-zise. Este vorba de actorii politici. Tot la acelasi capitol al resurselor. trebuie sa remarcam ca mai exista cel putin alte trei tipuri care functioneaza prioritar în registrul subiectiv. Al doilea moment temporal este unul precis si real si nu unul nedefinit ca primul. care reprezinta actori individuali ai sistemului. cea care se refera la sistemul normativ care ghideaza atitudinal si comportamental electorii în cadrul sistemului electoral. fata de traditionalism sau modernism. au fost considerati în primul rând candidatii prezidentiabili. adica al actiunilor sociale. despre anumite probleme sociale. campania electorala. Este vorba de orientarile valorice . Mass media intervin în raporturile pe care noi le avem cu lumea. mass media si societatea civila. din punctul nostru de vedere. atunci când vorbim de partide sau formatiuni politice sau individuali. în primul rând pentru ca actiunile politice. precum si liderii cei mai importanti ai partidelor (indiferent de natura candidaturii acestora). Derivat din planul valoric avem si normativitatea sociala .

în timp ce populatia investigata în sondaje declara ca este informata despre evenimentele politice de la cunostinte.2% din ziare. iar pe de alta parte o anume imagine pe care acesta o capata prin activitatea mediilor. dar si liderii importanti ai societatii civile pot sa joace rolul de moderator în comunicarea politica. Aceste institutii functioneaza cu resurse economice relativ importante.7% si 3. Societatea civila. 60 ..7% pentru cercetarea din 1997. în egala masura. Aceasta deoarece 88% din electori declara ca sunt informati despre viata politica din mass media.4% de la radio si 63. prieteni sau familie într-o masura incomparabil mai mica. de catre institutiile media. respectiv 4. referitoare la actiunile de campanie.8%. Pe de o parte simpla aparitie în media. joaca un rol important în mecanismul electoral pentru ca ea poate constitui un mediu politic care sa favorizeze sau sa temporizeze diversele mesaje politice. ci constituind o sursa de sine statatoare. si o alta comunicationala. Campania electorala este întotdeauna o rezultanta a activitatilor dezvoltate de actorii politici. marsuri si mitinguri etc. al fundatiilor si institutiilor publice neguvernamentale. Iata ca nu numai jurnalistii. una actionala. Oricare tip de campanie presupune doua mari componente. 16. Din punctul nostru de vedere societatea civila este data în principal de sistemul organizatiilor neguvernamentale. Una dintre acestea o constituie media ca atare care poate sa întretina sau sa propuna o anume imagine unui actor independent de alte surse. independent sau la cererea acestora. vizite în teritoriu. Imaginea este construita din multe componente si o sa analiza m separat acest lucru. care se suprapune în mare masura celei dintâi si care se refera la pro cesele prin care se lanseaza mesaje politice electoratului. Cum actioneaza de regula acest factor în sistem? În primul rând prin rolul de mediator al mesajelor politice. Liderii marcanti ai societatii civile reinterpreteaza mesaje si evenimente politice inducând anumite semnificatii care au rol persuasiv la nivelul comunicarii politice. Conteaza însa. care confera aproape singura vizibilitate unui actor politic. 2.6% de la televizor. iar de multe ori membri reprezentativi ai acestora sunt implicati activ în sustinerea publica a unor formatiuni politice sau în sustinerea unor idei politice. adica nu preluând si amplificând mesaje politice. adica 8.3. alte doua lucruri. ultimul element al schemei prezentata în figura 2. ca si a actiunilor sociale dezvoltate la nivelul societatii civile.mesajelor p olitice având un rol crucial în cadrul sistemului nostru electoral.

ci la ceea ce preiau institutiile media si mai ales la ceea ce recepteaza electorii. una de imagine si o alta ideologica. ele au în principiu aceeasi structura. între zona imaginii si cea a ideologiei. Este cert ca imaginea se refera în primul rând la reprezentarile pe care le au oamenii despre o anumita personalitate sau o anumita formatiune si ea functioneaza deci. bineînteles din punctul de vedere al eficientei acestei comunicari. Acestia sunt “sensibilizati” de asemenea concepte cheie ca si. sau pur si simplu 61 . Publicarea rezultatelor. Imaginea este indiscutabil un construct mental care nu poate fi operant la nivel cognitiv în afara unor categorii. contextele particulare electorale impunând un anumit tip de importanta uneia din cele doua componente. Cert este ca. iar în procesul de comunicare se lanseaza astfel doar anumite concepte sau sintagme cheie pe care le vom denumi generic concepte ideologice. prelucreaza acest model teoretic. în mod normal. În comunicarea politica avem de fapt vehiculate asemenea tipuri de concepte ideologice si arareori mesaje complexe. iar acest incubator al optiunilor si comportamentelor de vot merita o analiza mult mai detaliata. ca “schimbarea în bine”. propune o anumita conceptie cu valoare ideologica. indiferent de componentele imagine sau ideologie. Ideologia. Tabloul nostru nu se opreste însa aici deoarece. la un nivel formal. sub forma unor reprezentari sociale. Pâna la aceasta analiza ar mai trebui sa spunem ca urmatorul moment temporal al modelului nostru este cel definit în schema din figura 2. îmbraca întotdeauna forme teoretice. Chiar daca ele functioneaza sintagmatic. Comunicarea politica.Comunicarea politica. Se poate pune totusi problema unui anume primat al ideologicului sau al imaginii în comunicarea politica. ca orice sistem coerent de idei privitoare la conducere. în general. desi nu se si exprima ca si teorie întotdeauna. la rândul ei. Acestea fac posibila puntea.3. “Fermitate”. cu tn si care este momentul exprimarii votului. comunicarea politica este principalul determinant al definirii situatiei electorale. si totodata imprecizia diferentierii. “egalitate” sau “schimbare” sunt asemenea tipuri de concepte. de imaginile asociate acestora. Granita dintre imagine si ideologie este greu de precizat. Orice actor politic. imediat dupa alegeri au loc importante reconstructii si redefiniri care sunt parte integranta a aceluiasi mecanism electoral. “forta si echilibru” sau “tara fara hoti”. Problema nu are desigur un raspuns universal. care au o forta ideologica deosebita. “stabilitate”. presupune doua componente majore. Nu ne referim desigur la ceea ce lanseaza actorii politici.

evolutia politica postelectorala face ca electorii sa-si reconsidere definitiile situatiilor electorale cu care au operat. Cum? În primul rând prin redefinirea importantei votului. În fond aceasta este o posibila aplicatie a “spiralei tacerii” propusa de Noelle -Neumann în sensul în care dupa alegeri vorbim întotdeauna de minoritari. Conditia de baza este aceea ca subiectul sa nu fi fost implicat prealabil în mod public la cote ridicate în sustinerea 62 . “acesta nu este atât de important”. inclusiv anumite încalcari ale jocului politic de catre cei care au câstigat. individul respectiv negând optiunea exprimata si reorientindu-se catre cei care au câstigat. fiind perceputa optiunea respectiva ca fiind gresita tocmai pentru ca nu a fost validata de rezultatul alegerilor. pentru ca îsi re definesc votul în conformitate cu majoritatea. de afirmarea publica a altor optiuni. evident ale câstigatorilor. care oricum au fost mai buni. numiti în diverse lucrari si votanti de conformitate . Acest fenomen se produce si daca este vorba de o întrecere sportiva sau de orice fel de competitie. Într-o forma mult mai profunda este reconsiderat chiar votul exprimat. De ce terapeutice? Pentru ca. sunt întotdeauna ai puterii. asa cum am precizat în capitolul precedent. Pe de alta parte redefinirea se produce si în forma retinerii de a declara sau a recunoaste public modul în care s -a votat. multora dintre noi le este rusine sa declare ca au ales un pierzator. Acesti votanti. Într -o forma mai atenuata se considera ca daca actorii cu care s-a simpatizat nu au câstigat este din vina lor si poate este mai bine ca au câstigat ceilalti. “s -au furat alegerile”. credem ca nu este vorba doar de o pastrare a tacerii în privinta optiunilor. cu cât un elector a fost mai angajat în sistemul electoral. Ori disonanta cognitiva care apare trebuie rezolvata într-un fel. Trebuie sa spunem ca de fapt. cu atât el va fi mai frustrat daca rezultatele alegerilor vor fi altele decât cele corespunzatoare propriei optiuni. O alta asemenea solutie este aceea a redefinirii optiunii ca atare. în multe situatii. am putea spune ca o parte a acestora se deplaseaza în tabara majoritarilor. O parte semnificativa a acestora (mai mult de jumatate în mod uzual) sunt în situatia în care optiunea lor nu a fost validata. În realitate. iar procedeele amintite sunt doar câteva dintre solutii. fie se poate recunoaste transant ca s-a pierdut lupta si este de remarcat ca si acest procedeu poate avea nuante terapeutice. Acestia îsi vor reconsidera situatia electorala initiala. prin atribuirea esecului unor factori externi. care în raport cu majoritarii tind sa nu îsi mai afirme public optiunile. ci. Mai mult decât atât.

desi nu au fost la vot. ci si pe cei care. este vorba de un vot teoretic si nu de unul exprimat. este pur si simplu mai util. acela de a vota. iar în an umite conditii se poate ajunge la procente mult mai mari. Pe de alta parte. Asa cum am aratat deja în primele cursuri. sustinând probabil cel mai adesea ca au votat cu câstigatorii. si atunci nonvotantii a u tendinta de a declara ca apartin acestei majoritati.20% din subiecti au declarat ca au votat desi nu au facut-o. În ce constau resursele economice si de status în analiza teoretica a mecanismului electoral? 2. Spirala tacerii si redefinirea votului 8. Care este raportul dintre imagine si ideologie în mecanismul electoral? 5. Procentele sunt însa semnificative. În alegerile generale din 1996 circa 17 . pentru ca este evident ca majoritatea are un comportament valorizat ca fiind prosocial. Ce reprezinta procesul de redefinire a importantei votului? 7. Vorbim astfel despre un vot redefinit care se contureaza în primele saptamâni de dupa alegeri. proportia celor care îsi redefinesc postelectoral optiunea exprimata la vot este undeva între un sfert si o treime din populatia electorala. Aceste procese exista în oricare sistem el ectoral. ÎNTREBARI: 1. declara totusi ca au participat. El poate fi reliefat doar prin sondajele postelectorale.optiunii în cauza. dupa încheierea alegerilor si publicarea rezultatelor. din foarte multe puncte de vedere. Care sunt conditionarile ecologice (de mediu) ale mecanismului electoral? 4. Care este nivelul subiectiv al modelului teoretic al mecanismului electoral? 9. Incluzând aic i nu doar pe votantii de conformitate. Care este rolul mass media si al societatii civile în mecanismul electoral? 6. Desigur. sa fi sustinut câstigatorii si nu pe cei pierzatori. în mod normal cel putin 15% din totalul electorilor îsi redefinesc în diferite forme optiunea initiala. Cum poate fi masurat procesul de redefinire a votului? 63 . Trebuie sa spunem ca presiunea conformitatii actioneaza si în acest caz. într-un sondaj postelectoral. puterea tinde sa urce în scara aprecierilor foarte rapid. Rezultatul este acela ca. Care sunt si cum functioneaza resursele de comunicare în analiza teoretica a mecanismului electoral? 3.

Am precizat în primele cursuri ca acest proces. Definirea situatiei electorale. 64 . Puterea politica este cea care defineste la nivel obiectiv situatia electorala. în mod ideal la nivel obiectiv. în definirea situatiei electorale.Cursul 7 Definirea situatiei electorale Am vorbit în primele cursuri de aceasta componenta a mecanismului electoral si este acum cazul sa insistam asupra ei. Încercam sa facem un pas înainte în analiza teoretica a mecanismului electoral si sa deschidem astfel cutia neagra de care aminteam în cursul precedent. conditionarile acestei alegeri si eventual reglementeaza competitia presupusa de jocul politic. dar care poate avea un corespondent obiectiv. puterea nici nu ar trebui sa formuleze asemenea optiuni dezirabile. poate fi înteleasa ca un proces prin care electorul îsi defineste problema electorala. decât sa confirme regula. universul alegerii. Problema electorala presupune reprezentarea universului alegerii. modalitatea de functionare a sistemului. Exceptiile nu fac bineînteles. variantele de solutii ale acesteia si implicit preferinta pentru cel putin una dintre acestea. Nu este câtusi de putin necesar si am spune nici macar dezirabil ca situatia electorala sa fie definita de catre electori în termenii definirii ei obiective. votului. este unul subiectiv. Ea stabileste regulile. întelegerea rolului pe care subiectul trebuie sa-l aiba. al definirii situatiei electorale. ca termeni ai precizarii situatiei electorale. în general la nivel politic. Sugerarea unor optiuni se poate face doar prin componenta comunicationala a campaniei electorale si nu la nivel de statuare a situatiei electorale. ca si o anume reflexivitate asupra mecanismului electoral ca atare. la un nivel minimal. În ceea ce privesc optiunile. Acesta din urma se refera la dimensiunea pe care o da puterea.

Cineva poate trai foarte prost si sa perceapa propria stare. ca fiind acceptabila sau chiar buna. O situatie poate fi obiectiv benefica pentru un subiect. Perceptia indivizilor despre respectivele realitati poate fi cu totul alta. iar la polul opus. În interiorul “cutiei negre” a mecanismului definirii subiective a situatiei electorale putem distinge câteva componente esentiale ale acestui proces. de ordin valoric -atitudinal. În primul rând distingem zona perceptiva. poate fi utila sau dezavantajoasa. La nivel subiectiv însa poate sa apara o cu totul alta apreciere. ca o prima zona a contactului comunicational cu lumea. Dincolo de un efect de fatada sau de posibile erori ale operatorilor. Orice asemenea proces functioneaza în cadrul acestor câmpuri intercorelate. 65 . la extrema.Doi factori majori influenteaza procesul definirii situatiei electorale: • • Resursele subiectilor comunicarea politica. Este vorba de faptul ca perceptiile noastre asupra realitatii sunt conditionate esential de factori psiho-sociali. ”foarte bine”. Exista un nivel obiectiv întotdeauna al aprecierii indivizilor si al comportamentelor si actiunilor lor. fenomenul este cu mult mai profund. care nu au aproape nimic în gospodarie. inclusiv electorale. care dau semnificatii speciale acestei realitati. oameni cu stare mate riala foarte buna declara ca sunt nemultumiti de aceasta. la o întrebare de genul “Cum apreciati starea materiala pe care o aveti?” raspund cu “bine” sau. Exista însa în acelasi timp un plan subiectiv al perceptiei informatiilor exterioare. Operatorii de teren nu o data asista la asemenea scene în care oameni aflati în mare nevoie. Aceasta componenta perceptiva este indispensabila oricarui proces de definire a situatiilor. de exemplu.

poate fi unul reactiv.3. unul în care sunt furat sau îmi exprim liber opiniile etc. iar împreuna cu factorii pusi în miscare. Primul element constituie un factor autoreflexiv. lipsit de importanta. care actioneaza în procesele decizionale.7. Este vorba de conceptia asupra votului si de asteptarile subiectilor. În oricare din conditii aceasta autoreflexivitate influenteaza actul decizional al stabilirii optiunii si al declansarii comportamentului de vot.Fig.Schema definirii situatiei electorale Câmpul comunicational perceptii asteptari obiective asteptari subiective conceptie despre vot imagine definirea problemei si a solutiilor optiune de vot vot exprimat ideologie Câmpul resurselor intentie de vot Asa cum se poate observa si din schema propusa. Cu alte cuvinte indivizii au o anumita imagine asupra mecanismului la care sunt parte si nu conteaza câtusi de putin daca ea este corecta sau nu. 66 . ritualic. obligatoriu. Votul poate fi unul de suport de exemplu. perceptiile se pot forma numai pe baza receptarii unor mesaje si prin actiunea factorilor personali care tin de resursele indivizilor. actul decizional privitor la vot. în fapt asupra mecanismului electoral poate influenta întregul proces al definirii situatiei electorale. În acest tablou însa mai intervin cel putin alte doua elemente intercorelate. Aceasta conceptie asupra votului.

Dincolo de evidenta ca electorii. sa le zicem obiective . avem asteptari subiective. Orice asemenea definire se face doar prin raportarea la un orizont temporal. în efortul de rationalizare a actului decizional. Pe de alta parte. este clar ca ei întotdeauna au prioritar un orizont de timp. ceea ce nu s-a mai întâmplat însa în 2000. domnii Ion Iliescu si Emil Constantinescu. la un nivel subiectiv. atunci 67 . anticipam o greva. Dintr-o alta perspectiva acest tablou poate fi acela al rationamentelor electorale. asa cum o sa vedem. în aceeasi masura. pentru multi electori. acesta nefiind perceput la nivel „obiectiv„ ca si competitor. în raport cu realitatea sociala si care sunt un produs al cunoasterii acesteia fiind un fel de predictii ale simtului comun. dar nu implica decât mediat subiectul. asteptari. reprezinta orizontul obiectiv si subiectiv. si ca rezultat pe de alta parte al comunicarii politice. Acestea au un caracter obiectiv atunci când ne referim la cunoasterea acestei realitati. în realitate. ne asteptam sa se mareasca preturile sau sa cada Guvernul. orice subiect îsi proiecteaza anumite asteptari în raport cu votul sau/si cu realitatea sociala. pot sa priveasca spre orice punct de pe axa temporala. nu concureaza pentru fotoliul prezidentiabil. Prin urmare avem pe de o parte. ne exprimam anumite dezirabilitati în raport direct sau mediat cu propria persoana. asteptarile obiective au fost cu mult limitate fata de cele subiective. La nivelul primelor. conditionate subiectiv ambele. desi la nivel subiectiv au fost cu mult mai multi. pot sa se afle în contradictie. în mod evident.Asteptarile electorilor. Electorii tind sa stabileasca o demarcatie între competitorii reali si cei care. La alegerile prezidentiale din 96. pentru multi electori nu au existat decât doi nominalizati la fotoliul prezidentiabil. mai structurat sau nu. o anume declaratie sau. Distinctia o facem totusi pentru ca cele doua tipuri de asteptari. de exemplu. care sunt produsul direct al dorintelor subiectilor si nu un rezultat neaparat al cunoasterii realitatii. Ele au conotatiile subiective ale acestui tip de cunoastere. Aceasta pentru ca. ca si componenta a definirii situatiei electorale. Poate exista deci o asteptare subiectiva si o alta obiectiva. privitor la viitor. Putem dori foarte tare ca liderul x sa câstige fotoliul prezidentiabil. Dorim sa traim mai bine. asteptam sa se schimbe o anumita situatie particulara sau pur si simplu dorim sa câstige cei care consideram ca ne reprezinta. Exista o oarecare granita a impreciziei determinarii acestor doua tipuri de asteptari. dar sa stim ca acest lucru nu este posibil. atunci când voteaza. Spre exemplu în 1996 aproximativ jumatate din votantii PRM nu au votat cu Corneliu Vadim Tudor la presedintie. în care subiectii definesc o situatie electorala.

posibil ca vor face o alegere similara si la vot. si. si mai general. cel mai adesea. Din acest motiv. Este vorba de producerea unor imagini ale diverselor “obiecte” ale realitatii sociale . care la acest nivel functioneaza uzual prin intermediul conceptelor ideologice. nu pot sa surmonteze un asemenea handicap. fac sa se conceapa un numar foarte restrâns de solutii. cât si solutiile acesteia. Asa cum am mai aratat. Procesul definirii situatiei electorale este unul care reclama o anume temporalitate. ca si de anumite conceptii ideologice. pâna la exprimarea reala a votului. situatia electorala. metodologic. acest mecanism este mult mai complicat si nu poate fi substituit de un simplu efort de imaginatie. La limita ei aleg un simplu nume de actor politic. cea care este în masura sa ne ofere informatii despre modul în 68 . subiectii nu si-au definit situatia în care sunt pusi ca situatie electorala. atât problema electorala. Aceasta pentru ca statistic sunt combinate si calculate optiuni individuale. Problema care poate sa apara este aceea a corectitudinii si a valorii predictive deficitare a unei asemenea investigatii. Solutia surmontarii unei asemenea limitari metodologice o poate constitui doar analiza de tip calitativ. O întrebare chiar banala. Acest tablou nu poate fi complet daca nu ne referim la produsul proceselor de comunicare politica care apare la acest nivel. Aceasta exista numai în masura în care a fost definita problema electorala. asa cum am vazut. putem vorbi de o intentie de vot. Problema clasica este aceea ca niciodata nu au loc alegerile duminica urmatoare si deci. care nu disting cu o fidelitate satisfacatoare pe cei care si-au definit deja problema sau. de cei care nu au realizat acest lucru. definirea solutiilor reprezinta deja un pas enorm în actul decizional pentru ca raportarea în termeni polari.când domnul Corneliu Vadim Tudor a intrat în ultima parte a campaniei pe axa centrala electorala. care nu sunt în realitate identice. Într-un asemenea sondaj. iar în unele cazuri una singura. O parte a acestora. ca si act simplificator. centrate pe sondaje sau chiar anchete. alegerea unui nume de personalitate sau partid reprezinta un act foarte simplu si se poate realiza chiar si fara o definire a situatiei. pe diverse considerente contextuale. Prin intermediul tuturor acestor elemente se pot defini. O parte sigur nu vor repeta optiunea pentru ca la alegeri ei vor vota în functie de modul în care îsi definesc situatia electorala. intentia de vot este studiata prin sondaje de opinie. Partea proasta a lucrurilor este aceea ca. de genul “Daca ar avea loc alegeri duminica viitoare cu cine ati vota?” induce tipuri variate de situatii în care se pot pune subiectii. Studiile de tip cantitativ.

care subiectii îsi definesc optiunile, ca si mai general situatia electorala în care se afla. Doar asa putem întelege de ce multi electori, desi critica sistematic un anumit lider sau o anumita formatiune, pot vota totusi la fel de sistematic cu acestia sau de ce un actor politic foarte apreciat în sondaje poate sa obtina la alegeri mult mai putine voturi. Simpatia sau aprecierea unui actor politic nu înseamna si compo rtament de vot în favoarea acestuia. Extrem de des putem întâlni situatii în care un lider politic poate fi caracterizat extrem de favorabil, dar nu ca fiind si un posibil ocupant al unei anumite pozitii politice, de primar sau de Presedinte spre exemplu. Rezultanta procesului despre care vorbim o constituie formularea unei optiuni în termenii care au fost definiti prealabil. Aceasta optiune poate fi însa foarte diferita, inclusiv aceea de a refuza sa faci o alegere si de a nu te prezenta astfel la vot. La un nivel obiectual stabilirea unei optiuni se traduce în performarea unui comportament de vot adica în exprimarea votului.

Votul ca act decizional Dintr-o perspectiva diferita de cea în care am facut analizele precedente, votul poate sa para chiar si pentru un nespecialist ca o chestiune de decizie. Este vorba de actul de alegere a unei alternative politice. Modelul prezentat a încercat sa contureze mecanismele care fac posibila decizia de vot. Daca încercam sa privim lucrurile în aceasta forma atunci ne putem întreba ce fel de act decizional este acela al alegerii unei optiuni de vot. Este un act rational sau unul nerational? Pentru ultimul termen nu dam sub nici o forma o semnificatie peiorativa. Este alegerea una rationala sau una afectiva? În modelul nostru nu apar însa acesti termeni. Exista rationamente electorale? Sunt determinabile comportamentele de vot în registru afectiv? Este evident ca raspunsul la aceste întrebari nu este simplu. Aceasta în primul rând pentru ca întrebarile nu au un singur raspuns, care sa aiba forta transarii realitatii, în primul rând pentru ca ele sunt relativ imprecis formulate. Insistam asupra lor pentru ca în forme diverse ele se regasesc în multe tipuri de analize dedicate problemelor electorale. Ce înseamna în fond un rationament electoral? Probabil ceva de genul: “Îl aleg pe x pentru ca cei mai multi îl vor alege” sau dimpotriva, ”îl aleg pe y pentru ca putini îl vor vota si risca sa nu intre în Parlament” sau, pur si simplu, aleg forte diferite pentru Camera Deputatilor, Senat si Presedintie pentru ca sa nu apara un monopol de putere” si foarte usor se pot gasi si alte exemplu. 69

În alte cuvinte întrebarea este aceea privitoare la ce gândesc oamenii atunci când voteaza. Dar în acesti termeni ideea de rationament el ectoral este valabila doar la modul operational si metodologic, de exemplu pentru a distinge anumite tipuri de întrebari de altele într-un chestionar. La modul concret si real ea nu functioneaza. Toti oamenii gândesc atunci când voteaza. Exista o anume explicatie în termeni rationali, chiar daca nu întotdeauna exista si o sustinere logica corecta. Ideea ca unii ar vota fara sa gândeasca nu este decât o simpla acuza politica si nimic mai mult. Toti oamenii au semnificatii cognitive în raport cu votul, cu optiunea pe care o fac. Chiar daca aceste explicatii pot fi extrem de simple “daca îl votez pe asta o sa fie bine” ele au toate o sustinere de tip rational. Pe de alta parte conditionarea afectiva functioneaza interdependent, aproape în toate situatiile. Este clar ca un candidat îmi poate placea în timp ce altul îmi este antipatic. Pe unii îi pot simtii aproape, pe altii nu. În special în cazul personalitatilor, spectrul afectiv tinde sa fie o componenta importanta a actului de decizie. Întrebarea care se poate pune este aceea a locului pe care toti acesti factori afectivi, respectiv rationali îl au în modelul propus de noi. Daca actul deciziei poate fi în linii mari circumscris momentului constructiei optiunii, începând desigur cu actul definirii problemei si solutiilor, locul factorilor rationali sau afectivi este mai greu de precizat. În realitate, asa cum am precizat, nu putem avea un univers rational, respectiv unul afectiv în sine, independent de alti factori determinanti. Toti factorii pot fi cuprinsi în “cutia neagra” a definitiei situatiei electorale. Pentru a întelege însa toate aceste raporturi de conditionare implicate este necesar sa insistam asupra unui aspect mai general. Exista doua nivele la care se pot judeca lucrurile. În primul rând exista planul real al comportamentelor si deciziilor concrete si în al doilea rând unul declarativ, al justificarilor si rationalizarilor, de regula post facto ale optiunilor. Pentru orice actiune sociala oamenii pot da o definitie rationala a factorilor cauzali care au condus la comportamentele implicate, iar atunci când am vorbit de atribuire am aratat cum functioneaza acest proces. Aceasta nu înseamna ca actiunea este rationala. În termeni weberieni adecvarea mijloacelor la scopuri reprezinta temeiul unei actiuni rationale. În realitate însa, dincolo de exemplele oferite pedagogic si care nu au valoare explicativa, ci doar descriptiva, situatia este mult mai complexa.

70

Din punctul nostru de vedere nici o actiune sociala nu are temei rational. Temeiul actiunilor sociale îl constituie, fie normativitatea, fie comunicarea persuasiva. Motivatia actiunilor sociale nu poate sa se gaseasca în registru rational cognitiv. Acesta poate doar descrie realitatea, dar nu sa o si schimbe. Actionam datorita unei normativitati care ne impune registre actionale în anumite situatii sau datorita unor mesaje persuasive primite direct sau mediat. Faptul ca omul rational al modernitatii opereaza cu justificari de tip rational pentru actiunile sale nu schimba situatia. În realitate atât inginerul care construieste un pod, cât si capitanul care se scufunda cu propriul vas sunt autorii unor actiuni la fel de non-rationale desi nu de acelasi tip. Utilizarea corecta a unor mijloace pentru a îndeplini o actiune nu constituie câtusi de putin temeiul actiunii respective, ci doar o garantie a reusitei, a eficientei ei. Chiar daca cineva alege mijloacele cele mai bune pentru a îndeplini o actiune, nu din acest motiv actioneaza. Chiar daca privim altfel, sugerând un alt exemplu, daca cineva, revenind la vot, voteaza pentru formatiunea x pentru ca daca vin ceilalti la putere ar putea avea mari probleme, actiunea concreta a votului nu are un suport rational, ci doar rationalizant. Cu alte cuvinte actul alegerii este produsul unor procese complexe, de factura normativa si persuasiva si nu al unui rationament. Analiza însa nu trebuie sa o purtam la acest nivel, individual, pentru ca pe noi ne intereseaza cu adevarat doar dimensiunea sociala, actiunile de acest tip si nu cele individuale. În primul caz, comportamentele pot avea si o baza instinctuala, la nivel social neputând vorbi decât în manifestarile colective violente de o asemenea conditionare si atunci doar într-o forma relativa. Ce înseamna toate aceste lucruri? Nimic altceva decât faptul ca în realitate, chiar daca sunt prezente analizele rationale si nu doar rationalizarile post facto, ele nu constituie decât o componenta a cunoasterii comune prezenta la nivelul oricarei definitii a situatiei electorale si nimic altceva. Rationamentul poate aj uta la procesul de cunoastere asociat celui de definire a situatiei electorale, dar nu conduce la optiunea de vot. Cu alte cuvinte schema decizionala este cu mult mai complexa nefiind vorba de rational si de afectiv, ci de mai multi factori care conditio neaza procesul alegerii. Este vorba de componente atitudinal valorice, de perceptii, de asteptarile obiective determinate la nivelul cunoasterii comune, de cele subiective, care sunt conditionate valoric si, de ce nu, si afectiv, de conceptiile privitoare le vot, ca si de normativitatea care reglementeaza sistemul electoral. În fapt, întregul proces de definire a situatiei 71

Pentru François Mitterrand. dar el ne poate place si pentru ca 72 . cele mai în vârsta. De la Ernest Dichter. Desigur ca la limita. la nivel actional sau comunicational de comunicarea politica. atractivitatea fizica chiar. Dar este foarte greu de crezut ca imaginea acestuia nu are si semnificatii atitudinal valorice sau normative. a devenit unul indispensabil sferei politice. atât timp cât corespondenta nu înregistra aceleasi valori si pentru populatia masculina. Chiar si în exemplul francez este greu de a distinge suportul pentru o anumita imagine. anumite t eme sau idei. La alegerile din 1965 din Franta populatia feminina a votat în corelatie semnificativa cu vârsta. Votul. iar cu generalul DeGaulle. La nivelul imaginii sunt implicate. femeile tinere. acest concept. este un tip de feedback al comunicarii politice. cea a afectivului este mult mai nuantabila. Folclorul postdecembrist privitor la sustinerea feminina a domnului Petre Roman este unul care are precedente în sisteme electorale cu experiente mult mai semnificative. de ordin ideologic chiar. la nivel strict individual. Este clar ca nu indicatorul vârsta era cel mai important. Iar toate aceste elemente functioneaza prin intermediul mecanismului definirii situatiei electorale. prin studiile sale dedicate promovarii produselor cosmetice a reusit sa monetizeze termenul de imagine. si din acest motiv nu putem vorbi doar de o componenta afectiva a imaginii actorului politic. de identificare si autoidentificare. dar nu ele pun în miscare mecanismul electoral. de data acesta din perspectiva comunicationala. sa ne placa. Rationalizarile sunt un tip de produs al acesteia. În modelul nostru am vorbit de imagini pentru ca ele sunt de fapt produsul real cu care se opereaza. cât si de încredere. cineva poate vota doar pe baza unor considerente afective. Liderul x poate sa arate foarte bine. Imaginea unei personalitati sau chiar a unei institutii presupune însa mai multe componente si nu doar pe cele legate de aspectul exterior sau de conditionarile afective induse subiectilor receptori. Nu trebuie sa exageram însa. dar el nu este un produs pur nici în realitate si nici într-un sistem electoral. “pentru ca actorul politic x îmi place”. opereaza în sistemul electoral. El poate fi privit ca si act de comunicare si oricum este generat. atât componente valorice si afective. de normativitatea sociala si evident conditionat de resursele electorilor. Aspectul conteaza întotdeauna.electorale este o componenta a cunoasterii comune specifica fiecarui individ. Este clar ca afectivul. cel care în perioada interbelica. Daca problema rationalului pare a fi destul de precis precizata. de cel pentru aspectul fizic al unei persoane.

cu atât mai mult pentru una de tip sociologic. Care sunt solutiile în mecanismul de finirii situatiei electorale? 6. Metodologic el constituie unul din termenii majori ai oricarei investigatii. Ce sunt asteptarile obiective? 4. ÎNTREBARI: 1.reprezinta un model social al virilitatii sau fermitatii. Ce sunt asteptarile subiective? 5. În fond analiza electorala nu poate fi centrata decât pe electorat. Consideram doar ca din punct de vedere social ele functioneaza în cadrul unor mecanisme mai complicate. Din aceste motive. Nu respingem aceste componente si nici nu le minimalizam în cadrul mecanismului electoral. Pentru a trece la aceasta dimensiune procesuala legata de mecanismul care pune sistemul electoral în functiune este necesar sa coborâm (sau sa urcam) la nivelul empiric si sa încercam sa analizam mult mai profund fiecare din termenii principali ai modelului. Care sunt factorii majori care influenteaza definirea situatiei electorale? 3. pentru ca nu dorim o analiza psihologica sau de nivel individual. Modelul pe care l -am prezentat nu este înca unul functional. Ori nu putem porni aceasta analiza fara a studia însusi universul investigatiei. Ori aceste din urma determinari sunt conditionate social si nu pot fi disociate de preferintele pur afective. al liderului corect sau al luptatorului etc. În modelul propus ei apar în maniere diferite. Actorii sunt prezenti ca atare în timp ce electoratul este prezentat într-o maniera indirecta prin “cutia neagra” a definitiei situatiei electorale. Electoratul însa constituie elementul deopotriva central si referential pentru orice analiza a unui sistem electoral. În cursul urmator vom analiza din acest motiv electoratul. Am încercat sa prezentam doar componentele. dar nu si modul în care ele pot functiona. nu operam cu termenii de “rationament” sau de “afectivitate” la nivelul sistemului electoral. Orice sistem electoral presupune doi actori principali: Electoratul si evident actorii politici. Simpatie versus comportament de vot 7. Ce reprezinta procesul de definire a situatiei electorale? 2. Votul ca act decizional 73 . comunicarea politica sau pe actorii politici.

8. Rationament si rationalizare electorala 9. Care este nivelul afectiv si cel rational al comportamentului electoral? 74 .

Pe de alta parte. chiar când încearca sa fie cât de cât obiective. Cel mai adesea totul se reduce la controlul politic. societatea de tip socialist a fost extrem de putin analizata stiintific. cum ne place sa spunem. anumite caracteristici extrem de generale si de regula de bun simt. De la electoratul socialist la cel prezent Nu poti întelege elementele definitorii ale electoratului prezent. fara a cunoaste exact datele de la care am plecat? A fost sistemul electoral socialist. tranzitia postcomunista. Multele lucrari aparute. De fapt nici nu credem ca o analiza stiintifica. Este foarte greu sa vorbesti despre un sistem electoral care nu a fost niciodata studiat stiintific din interior si. la cenzura. si evident în perioada tumultoasa a debutului deceniului zece. Mai general însa. Mecanismul votului si constructia electorala îsi au originea în regimul politic socialist. mai ales.Cursul 8 Electoratul Tranzitia. spre exemplu. prezinta sumar. la dirijismul economic. Sistemul electoral socialist. la destul timp dupa ce el nu mai functioneaza. daca nu încerci sa te raportezi într-o perspectiva cronologica si constitutiva la sistemul electoral ca atare. doar o simpla formula politica lipsita de un continut social. fie au preluat tezele de aceasta factura. La limita. dat fiind continutul ideologic extrem. în acest fel. am putea considera ca nu a existat vot si nici un mecanism electoral real în socialism si atunci 75 . impregnat în orice analiza asupra trecutului. în occident în primul rând. obiectiva ar fi putut exista în primii ani de dupa schimbarile politice din Est. analistii sociali din aceste tari. dupa schimbarile de la sfârsitul deceniului trecut. Dar putem analiza oare dezvoltarea prezenta sau. fie au încercat sa priveasca mai degraba la ceea ce urma si mai putin la ceea ce a fost. la absenta drepturilor omului si totul prezentat de regula într-un registru de tipul “asa nu este bine”.

a delegarii publice a responsabilitatilor este o valoare centrala inoculata populatiei în acea perioada. Se alegeau sefii de clase la scoala sau responsabilii pentru diverse alte lucruri. Votul a fost un element definitoriu al societatii socialiste si el nu poate fi redus ca fenomen social la cenzura sau control politic. imediat dupa Revolutie. dominate este drept de alegerile pentru functiile centrale politice. nici macar formale. Desigur. De la organizatiile de pioneri si pâna la cea mai umila întreprindere. Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste. în dimensiunea sa sociala. Electorii alegeau real între acestia în foarte multe cazuri. ca sistemul functiona diferit comparativ cu societatile democratice liberale. Alegerile. Competitia nu exista real în primul rând pentru ca cei care concureaza sunt deja selectati de putere. sunt precedate de campanii de propaganda extrem de active. cu atât votul era mai controlat de reprezentantii puterii. votului politic o pozitie cu totul deosebita. Nu este însa nici pe departe adevarat. nu se pune problema unei competitii. sociologic este mai important faptul ca ideea alegerii reprezentantilor. Dar chiar si celelalte componente ale unui mecanism electoral sunt prezente si functioneaza. De fapt conteaza putin acest aspect. si nu doar la cel politic. pretins nepolitic. Faptul ca nu se respecta ceea ce oficial se declara nu este decât un element consonant cu discrepanta mai generala între ideologie si activitatea politica. se alegeau si liderii de sindicat si reprezentantii în diverse consilii. care functioneaza într-un context de control politic totalitar. de regula. votul este prezent în cele mai diverse situatii.practic putem considera ca în 1990 plecam de la zero. la nivel de propunere valorica consacra votului si. nu era prezent întotdeauna acest control. populatia a încercat sa-si asume 76 . Este evident ca. cu cât urcam pe scara ierarhica. se alegeau chiar si cei care nu ar fi trebuit în mod normal sa fie alesi. nu credem ca sunt acelea legate de calitatile nedemocratice sau de disfunctionalitatile evidente ale sistemului. Cele mai importante aspecte ale acestui tip de sistem electoral. La nivelele bazale însa. Cert este însa. Pe liste erau prezenti. Democratia socialista. Un anumit gen de competitie exista totusi atunci când avem de a face cu alegerile pentru Marea Adunare Nationala. exista la mai multe nivele. ci acelea legate de câmpul valoric si modelele culturale pe care el le promoveaza la nivelul populatiei. Nici macar acest control nu trebuie absolutizat. Iata de ce. mai multi candidati propusi din partea unui organism. specifica oricarui regim comunist. pentru aceste functii. mai particular. Nu este vorba doar de organizatiile politice. În primul rând votul.

Cam în aceeasi perioada s-au 77 . democratia socialista. în realitatea revolutionara televiziva. dupa 1990. ci. în foarte scurt timp. ca nu s-au schimbat decât initialele care facilitau o noua circulatie a elitelor. s-a nascut un nou partid politic. Oarecum. teroristii doar. în numeroase cazuri. aproape pentru toata lumea. Frontul Salvarii Nationale. Desigur nu oficial. mult mai important. Pe de alta parte. asa cum o indica denumirea. în mintile oamenilor. În teritoriu s-au organizat imediat consilii locale si astfel. Iesirea din socialism În Decembrie 1989. nu puteai avea reprezentativitate nationala. dar si legitimarea tuturor celor care ieseau în fata în zilele respective. scoli si fabrici au loc. Aproape de la sine s-a impus o noua forta ce parea a reprezenta pentru toti solutia viitoare. cetatenii si-au asumat total rolurile de electori în diverse structuri sociale. doar prin aparitia la televizor. roluri promise de mult timp si doar acum posibil de pus în practica. Este firesc ca cel putin în primii ani de dupa Revolutie populatia sa încerce sa activeze în principal modelele culturale socialiste. Acesta. Mai 1990. Iesirea din aceste modele s-a produs lent si într-un fel nici pâna astazi procesul nu s-a încheiat. erau cei care mai reuseau sa capteze atentia. FSN era clar un înlocuitor al PCR-ului pentru cei mai multi. parea. Nu era nici un moment în acele zile prea clar ce fel de structura are si nici cine l-ar conduce. Începea sa se vorbeasca de Consiliul Frontului Salvarii Nationale. cei mai multi dintre români au devenit democrati potrivit modelului de democratie pe care l -au avut decenii în minte.tocmai aceste modele. Ele vor fi în aceasta perioada mai degraba împlinite decât depasite. o abandonare totala a modelelor culturale propuse de regimul trecut. Probabil ca nu prea era important acest lucru pentru cei multi. populatia a încercat sa se raporteze la vot potrivit unor asemenea modele. Nu întâmplator astfel. în al doilea an dupa 1989. alegeri pentru desemnarea organizatiilor de “baza” ale FSN. Mai mult. în institutii. conta doar debarcarea lui Ceausescu si a camarilei sale. La scurt timp a aparut o nuantare. nici nu este posibila si probabil nu întotdeauna de dorit. desigur. puternic mediatizat. Ochii erau tintiti aproape exclusiv pe clanul Ceausescu. au aparut miscari pentru “detronarea” diversilor lideri. a fi legat de toti care apareau pe micul ecran. dar nepuse real în practica. el aparea ca fiind legitimat. promovate declarativ de catre puterea comunista. pentru câ teva saptamâni. Parea. poate tocmai pentru ca. În primul si partial. Au început chiar sa fie alesi directorii întreprinderilor.

dupa toate probabilitatile. Cert este ca. Mitingurile împotriva puterii iau amploare la sfârsitul lunii ianuarie. Unul din vicepresedintii CFSN. adica cei cu care luptam. Ea este formata în cea mai mare parte din populatia 78 . a stat în spatele acestei manifestari. este vorba de câteva mii de oameni. Pentru prima data se aude clar si distinct lozinca “Jos comunismul”. Ca a organizat-o sau ca a avut proasta inspiratie sa i se alature este greu de stiut. foarte putini luându-le în serios. Acestea sunt. se afla în puscarie sau în Ghencea. care înteleg totul: este o lovitura de stat! Idee care va mai fascina câtiva ani societatea civila si lumea politica. sunt fara îndoiala cele mai vizibile în acele momente. lumea iese în strada. Dintre celelalte partide. La 12 ianuarie 1990 s-a produs un prim eveniment semnificativ pentru istoria electoratului din România. la nivel national. ca si Partidul Social Democrat din România. Apar imediat si contramanifestatiile. dar da claritate pentru altii. Aceasta pentru ca nu exista nici un fel de idee de opozitie sau mai bine spus opozitia era fosta putere si nimeni în acele saptamâni nu parea sa aiba curajul sa o sustina public. O prima manifestatie împotriva noii puteri. Opozitia.reînfiintat. De data aceasta în spatele actiunilor se aflau sau doar pretind acest lucru. sau pur si simplu au aparut primele partide politice oficiale . CD. si scandeaza împotriva puterii constituite. si mai ales mineriadele. o minoritate absolut nesemnificativa statistic în acele momente. dupa modelul Revolutiei. iar pe de alta parte câteva formatiuni legate direct de evenimente la Timisoara si Bucuresti. Dumitru Mazilu. mai apoi Partidul National Liberal. Contestatarii sunt. însa mai mult ca si curiozitati ale Revolutiei.în masura în care putem vorbi de un asemenea caracte r în acele momente. Sunt redusi rapid la tacere. Ce vor ei? Nu prea conteaza. Aceasta din urma devenise deja mult mai vizibila si avea un lider în persoana lui Ion Iliescu. Ce cauta în strada? Pr ezenta lui Dumitru Mazilu printre contestatari sporeste confuzia pentru unii. Ceea ce a fost important cu adevarat este tocmai faptul ca este momentul în care începe sa se impuna ideea unei alte opozitii decât cea de tip militar (teroristii. cele istorice. securistii) sau decât cea data de fosta putere comunista. adica crestin democrat. aceasta fiind în realitate prima manifestare clar definita si definibila ca anticomunista. Partidul National Taranesc cu un nou sufix. Multe dintre acestea nu s-au înregistrat oficial sau au fost înregistrate cu mult mai târziu si din acest motiv este greu de a mai gasi izvoarele fluviului partidelor politice în România postdecembrista. partidele istorice. pe de o parte partidele considerate istorice. Telespectatorii revolutionari nu prea întelegeau mare lucru. Oamenii se ridica rapid împotriva acestor pucisti.

semnificativa. a aparut chiar în noaptea de 22 Decembrie. dintre cei care îsi exprima public nemultumirea. Cert este ca. Ei au participat doar prin simpla prezenta la evenimente. Multi dintre locuitorii oraselor mari au petrecut în zilele Revolutiei multe ore în strada sau în diverse institutii. trebuie cumva sa-i iei locul si. cât si ca organism legislativ prin CFSN. un profesor universitar foarte tânar pe atunci. Guve rnul este condus de o personalitate în formare. Ei au simtit. În mintea tuturor reprezentarea sociala a Revolutiei nu poate fi foarte diferita de ceea ce a însemnat Revolutia socialista. Aceasta deoarece FSN actioneaza atât ca partid. În orice miscare revolutionara pentru multi indivizi apare o frustrare relativa. cei care au ajuns primii în diverse cladiri importante ne conduc acum. ca daca lupti cu puterea si o si învingi. Zvonul ca noua putere s-a impus ca rezultat al “crosului”. cei mai multi nu au legaturi directe cu nici un partid. S-a nascut o noua formatiune cu caracter legislativ marindu-se si mai mult confuzia. cel putin în cartile de istorie asa scria. evident. ca ar fi trebuit recompensati. Nu putem spune însa simplu partide de opozitie pentru ca de la 1 februarie 1990 scena politica s-a complicat. având iluzia ca ei cu adevarat lupta cu fosta putere comunista. la care se mai ad auga reprezentantii minoritatilor si ai unor asociatii precum Asociatia Fostilor Detinuti Politici. sau pur si simplu în locuri care s -au dovedit mai apoi importante. în mod logic si normal. în mod formal. Exista deci nemultumiti naturali care se întorc împotriva noii puteri. Cei mai multi dintre acestia nici nu au avut arme si nici nu au luptat cu cineva. În felul acesta dispar. partidele de opozitie sau altfel spus. în noile structuri nu poate fi loc pentru toata lumea. Ce alte experiente ar fi putut exista? Dar era atunci normal. data de orizontul de asteptari extrem de mare si rezultatele benefice obtinute pentru indivizi. Sunt oameni care au ajuns prea târziu la Televiziune sau la Comitetul Central. Numai ca. Pe de alta parte mai exista o populatie însemnata nesatisfacuta data fiind defazarea acesteia în raport cu evenimentele. Oricum el nu era decât expresia raportarii si identificarii evenimentelor cu o revolutie socialista.frustrata a Revolutiei si nu de sustinatori ai unor forte politice. Noua structura are un rol legislativ si poarta numele de Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN) si este format jumatate din membri FSN si jumatate din reprezentanti ai noilor partide. La acestia se adauga si simpatizantii noilor partide atunci când acestea nu racoleaza ca si membri asemenea nemultumiti. sunt puse într-un creuzet comun care creeaza impresia unei forte comune. 79 .

Cine sunt vinovatii pentru aceste rezultate? O prima tentatie este cea “revolutionara” de a nu accepta regulile. ci mai degraba un gen de “emanatie” a Revolutiei. Aparitia CPUN -ului este indiscutabil un foarte mare pas înainte. în general sustinatorii opozitiei. Alegerile din luna mai vor constitui o serioasa lectie aplicata de catre electorat opozitiei politice adica celei mai mari parti a partidelor înscrise în cursa electorala. televizate în direct cele mai multe.23%. atât pentru FSN. ci si lumea lui Caragiale. MER cu 2. Multi dintre ei fiind absolut convinsi de vic torie înaintea scrutinului.12%. de opozitie.31% voturi.05% urmând alte noua formatiuni cu mai putin de un procent. Desigur ca pentru multi. Puterea poate fi rasturnata doar prin perseverenta si prin capacitatea de rezistenta. fata de ea. Rezultatele alegerilor din mai 1990 vor confirma acest lucru.56%. Cu toate acestea oamenii încep sa se obisnuiasca cu ideea ca multi sunt cei care lupta pentru putere. Partidul Socialist Democratic Român cu 1. ca sa folosim un cuvânt în voga pe atunci. Acestea atât la nivel parlamentar. Ea a fost o campanie utila. Poate nu pentru asa putini însa. urmând UDMR cu 7. au renascut nu numai partidele politice. caci aproape toata perioada respectiva a reprezentat o campanie. dar mai ales pentru Presedintele CPUN. un model revolutionar de actiune extrem de facil. dar în primul rând partidelor istorice. cel care se impune acum în fata publicului ca un foarte abil si priceput politician. PNT-cd cu 2. reprezentant al PNT-cd (4. deruta provenind din procentele derizorii pe care le au obtinut reprezentantii acestor formatiuni. odata cu el si sedintele sale.64%.69%. dar si cu ideea totodata de campanie electorala. Revolutia din decembrie a impus o schema. Nimeni nu le poate lua în serios însa atâta vreme cât rezultatele sunt atât de transante. PNL cu 6.41%. FSN-ul câstiga majoritatea absoluta obtinând 66.23%).Petre Roman si nu este declarat a fi un Guvern de partid. Multi se debusoleaza. Sunt aduse tot felul de acuze privind frauda electorala si cu siguranta ca au fost si multe nereguli. De ce aceste rezultate? Pentru unii.60%) si a lui Ion Ratiu. Acest model era deosebit de simplu. Unde? 80 .83% PER cu 1. PDAR cu 1. ele erau perfect anticipabile. sunt cu totul derutati. domnul Ion Iliescu. altii prefera sa continue modelul “luptei” revolutionare. mai clarvazatori sau doar mai tematori. cât si prezidential au fost invalidate de catre cea mai mare parte a populatiei. AUR (viitorul PUNR) cu 2. cât si pentru restul lumii. Domnul Ion Iliescu câstiga fara drept de replica cursa prezidentiala cu peste 85% voturi în fata domnilor Radu Câmpeanu. Pe de alta parte altii. seful PNL (10.

urmeaza venirea minerilor la Bucuresti si riposta extrem de dura a acestora. În iunie se încheie prima etapa a evolutiei postdecembriste a electoratului Român. De ce se încheie o etapa? Pentru ca se iese definitiv din socialism. adica între cei care “înteleg” ce se întâmpla si continua lupta. “cei mai redusi dintre toti”. Nu întâmplator au fost utilizati minerii. dar nu au curajul sa o arate si sa o exprime. De fapt. atunci pâna la urma puterea si în primul rând slujitorii ei vor ceda. Aceasta distinctie va fi prezenta mult timp în societatea româneasca si va constitui un important suport tematic electoral. provocate în mod indiscutabil în cea mai mare parte de putere si în nici un caz de cei care au fost acuzati atunci de acest lucru. ca si a majoritatii bucu restenilor în raport cu cei care pareau a nu fi sustinatorii noii puteri. mai putin cei etichetati ca fiind comunisti. primele categorii afectate de evenimente în realitate. de catre o parte a elitei societatii civile ca si de cea mai mare parte a presei. pentru ca ei nu stiau ce-i democratia. si a evidentei imaturitati a electoratului românesc. cât mai ales o mascare si o deformare a realitatii. ci cel al evenimentelor din 13-15 iunie. Ideea era aceea ca majoritatea populatiei. este în fapt împotriva puterii. ca cele întâmplate în 14 si 15 iunie au fost expresia manipularii exercitate de putere. în unele cazuri violent chiar. în strada în primul rând. dupa evenimentele de la Târgu Mures. Acest model este aplicat în practica de o parte importanta a sustinatorilor opozitiei. Nu asa se petrecusera lucrurile în Decembrie? Pentru cei mai multi da. Daca unii au însa acest curaj si vor putea rezista suficient timp în strada. ideea Revolutiei socialiste paleste în fata democratiei. cel putin doi ani dupa Revolutie. Treptat se contureaza o distinctie. capul de afis al ziarelor. între “clarvazatori” si “orbi”. Nu în ultimul rând. care va deveni o adevarata falie în timp. si cei care nu îsi dau seama ca Revolutia a fost “furata”. momentul de cotitura în evolutia electoratului în acele momente l-a reprezentat nu momentul alegerilor. ceea ce era în mare parte adevarat.Unde altundeva decât în strada. iar comunistii cu un alt chip au ramas la putere. acolo unde cel putin la televizor parea a se desfasura spectacolul si acolo unde îi sta bine unei revolutii sa se afle. dincolo de 81 . Daca ne întoarcem la prima parte a lui 1990. care era de asta data legitima. S-a afirmat atunci. au trecut la acte de salbaticie. Prin aceste tipuri de declaratii sau doar afirmatii se încerca atât o culpabilizare a puterii proaspat instituite. Dupa tulburarile din 13 iunie. Un produs l a reprezentat fenomenul Piata Universitatii care în primavara lui 1990 a sustinut pe de departe. Se impune în fine ideea luptei politice si a respectului pentru regulile jocului electoral.

Ei respectau regula jocului democratic. o mare parte a populatiei Bucurestiului s-a implicat în evenimentele din 14-15 si nu de partea celor ”buni”. de gospodine. ci cumva antirevolutionara. Acest teritoriu nu este parasit. Prima mare manifestatie de acest tip este cea din 82 . Maturizarea are loc. ca sa preluam termenul. nu este vorba de mine ri. Ce învata ei? Sa accepte rezultatul unor alegeri. sa se debaraseze de utopiile socialiste revolutionare. Acest aspect a fost tot mai putin. iar în unele cazuri acestia din urma au fost mai “exigenti” decât minerii. Era mai simplu de a reprezenta ca dusman de moarte o categorie foarte departata si oarecum intrusa în viata cetatii. lasat sa ajunga la suprafata. Poate mai important. ci de cei “buni”.diversii “civili”. Alegerile si lupta electorala tind sa fie treptat mult mai importante decât lupta de strada. modelul socialist începe sa se stinga cu adevarat. Desi minerii au fost indiscutabil actorii principali. socialismul murise cu adevarat. care avea vocatia de a o reprezenta si în care intrau si ziaristii de regula. Ideea de revolutie de tip socialist a murit în acele zile si a fost nevoie de destule bâte pentru aceasta. Ce faceau în fond minerii si bucurestenii? Îsi aparau voturile. care îi ajutau pe mineri cu mult profesionalism. Erau manipulati? Cu siguranta! Evenimentele au avut o logistica cu mult mai vizibila si m ai stângace decât cea intuibila în Decembrie 1989. Manifestarile de strada se impun sub o noua lozinca nu numai nerevolutionara. sloganul cel mai des utilizat de demonstranti. Minerii au fost sustinuti de cei mai multi dintre bucuresteni. Lucrurile stau oarecum pe dos. dar pentru sustinatorii frenetici ai opozitiei. De acum noile miscari de strada se vor dori nonviolente si nonrevolutionare. Despre ce este vorba? În primul rând despre maturizarea. Problema este ca. care are loc la nivelul unei parti cel putin a electoratului. Nonviolenta devine tema centrala. Acest aspect conteaza mai putin. Regulile jocului democratic sunt învatate sau poate acceptate nu de cei “rai”. dupa evenimente. ci tocmai de elita opozanta despre care am vorbit. Aparau niste rezultate si nu încercau nedemocratic sa le schimbe. în realitate. nu ei au fost cei mai importanti în schimbarile care vor urma. Important este ca din acel moment opozitia face primul dus rece si permite astfel ca jocul politic sa demareze cu sanse sensibile pentru un climat democratic. sau de muncitorii bucuresteni. Da. însa el nu mai constituie treptat atuul forte al miscarilor opozitiei. De ce? Pentru simplu motiv ca era extrem de frustrant pentru elita de opozitie a societatii civile.

penuria de resurse. fost prim-secretar în partid ul comunist.iar pe de alta parte partide si personalitati necunoscute. cum nu mai avusese 83 . care se afla înca arestat. Procentul de 2. care ne obtinuse eliberarea nu? . Electoratul începe sa se raporteze diferit la evenimente. trebuie îndepartat. Extremismul ca formula a comunicarii politice. puteau sa ne sperie. în acel moment. Puterea prezenta persoane cu un capital de imagine extraordinar pentru moment. dar nu o societate în care traisem decenii. doar fusese prim-secretar nu?.15 iulie 1990 de solidaritate fata de unul din liderii cei mai importanti ai Pietei Universitatii. Marian Munteanu. cele istorice. Domnul Ion Iliescu este acuzat aproape pentru un singur lucru. un lider serios si chibzuit. De ce aceste rezultate atât de nete în favoarea FSN-ului si în defavoarea opozitiei? Nu dorim sa intram în amanunte pentru care nu avem suficiente date. pentru cea mai mare parte a românilor. dar trebuie sa facem câteva precizari. a constituit un alt motiv al nevalidarii. pe de o parte. Tematica electorala fusese indiscutabil gresita. mai precis activist. care era extrem de legata de Revolutie. si mai mult. aberatiile din ultimii ani ai puterii comuniste. Ea asigura democratia reala iar comunistii. comunismul mai general. Sa revenim putin asupra rezultatelor. Dar nici imaginea formatiunilor nu era comparabila. Ion Iliescu. poate. În primul rând comunicarea politica. Acesta fiind în realitate. ca si condamnarea lor legitima si permanenta au facut ca o parte tot mai semnificativa a electorilor sa-si tempereze entuziasmul si abnegatia sustinerii partidelor si sa intre într-o anumita normalitate.56% fiind elocvent prin el însusi. pentru ca facuse. Începe sa se caute tot mai mult dialogul la nivelul societatii civile si poate acesta este înca un argument în favoarea celor afirmate. unul din atuurile cele mai importante ale domniei sale. Si de ce ar fi trebuit sa ne sperie de fapt comunismul? Nu. o formatiune care probase ca poate face ceva. care nu facusera nimic. de bani si de bunuri. dictatura lui Nicolae Ceausescu. cele mai reprezentative pentru presa. care ne acuzau ca nu am fi democrati în timp ce noi eram foarte multumiti ca suntem. ca si stilul de campanie al opozitiei au fost extrem de deficitare. Opozitia a mer s practic pe o singura tema majora. Avem deci. indiscutabil. care speriau exasperant cu comunismul o populatie care într-o proportie de mai mult de jumatate nu cunoscuse nici un altfel de tip de sistem. un Prim Ministru dragut. ca a fost comunist. Manifestarile extreme din iunie. promovat în special de reprezentantii PNT-cd.

Votul se conturase mai mult ca un vot reactiv si era oarecum normal pentru ca. cei care doreau ca puterea sa fie schimbata cu orice pret (reactivi nemultumiti) si îsi legau sperantele de toti cei care pareau a avea aceste resurse. legislatia extrem de permisiva privitoare la înfiintarea partidelor politice9 a facut sa apara tot felul de partide hilare. în general multi oameni destul de tineri si oricum mult mai simpatic i decât cei cu care eram obisnuiti. În fine. de care nu prea aveam de ce sa fim legati. În primul rând erau cei care sustineau conducerea. La nivelul publicului ele capata o anume reprezentativitate. multe necunoscute. În realitate se evidentiaza tot mai mult o categorie de electori care nu prea mai vor sa se angreneze în lupta dintre cei mari si vehementi. într-o societate care nu prea stia bine ce este ecologia obtin împreuna un numar extrem de mare de voturi. a celor care nu sunt atât de angajati sau au început sa fie mai putin angajati în lupta celor care pareau a fi cei mari. o generatie octogenara. altele cu vocatii nonpolitice manifeste cum sunt partidele ecologiste care. peste o suta în primii ani dupa Revolutie 84 . aceste ultime exemple sunt anecdotice si nu reprezentative. în special dupa conflictele din 15 martie 1990 de la Târgu Mures. În concluzie. Este vorba de un partid etnic. fiind în general nemultumiti de toate taberele. alteori conduse de persoane cu certificate medicale psihiatrice. de altfel campania electorala a opozitiei nu fusese decât tot una reactiva. pentru ca ele socheaza si eclipseaza pe cei mai putin vizibili. nu rareori personalitati venite. uneori de familie. În realitate extrem de putini votau într-adevar cu opozitia. Acestia si-au îndreptat voturile spre partide noi. Într-adevar. 9 Aceasta presupunea un minim doar de 251 de membri pentru înfiintarea unui partid si de aici o explozie a partidelor. al maghiarilor. de opozitie în general. în al doilea rând. Ce prezenta opozitia? Partidele istorice. tot mai mult un alt pol al sistemului electoral (fata de cel oarecum normal FSN-restul lumii) si anume polul etnic. care sunt însa cei mai multi. Mai mult. reîntoarse din strainatate. persoane depasite în general de vremuri. cei mai multi dintre noi neauzind niciodata înainte de ei. în multe cazuri cu puternice resentimente si refulari. nu au facut decât sa minimalizeze si mai mult imaginea partidelor. fiind multumiti de aceasta (activii multumiti).niciodata România. Se promiteau doar lucruri pe care românii erau destul de siguri ca le aveau deja (democratia reala) si se atacau cei aflati la putere. Mai exista o categorie. s-a conturat. în primul rând. electoratul s-a raportat în cea mai mare parte într-o maniera extrem de simpla în raport cu scena politica.

domnul Petre Roman. la celalalt pol aflându-se o organizatie culturala. Posibilul conflict interior a fost semnalat de presa. si presa din anul 1991 reliefeaza acest lucru. Aceasta va determina demisia Guvernului si formarea unui nou cabinet. Pentru prima data opozitia iese victorioasa. În majoritatea oraselor mari. cea care avea sa debarce primul Guvern legitim si mai ales pe primul Prim Ministru de dupa revolutie. în special în Banat si Transilvania opozitia câstiga. condus la început de un personaj extrem de popular si antrenant al CPUN-ului. condus de fostul ministru de finante. Exista. De fapt FSN-ul era un conglomerat care reunea oameni de conceptii destul de deosebite. iar mai apoi un partid. o permanenta competitie între Guvern si Parlament. dar si în multe alte localitati. cât si ale FSN-ului. Theodor Stolojan. între primul ministru Petre Roman si anumite fractiuni ale FSN -ului parlamentar. UDMR. redenumit ulterior PUNR. Apar chiar tensiuni între anumiti ministri si parlamentarii FSN. AUR Alianta pentru Unitatea Românilor. Conflictele devin tot mai putin conciliabile ajungând ca în septembrie un conflict initial fara perspectiva deosebita sa degenereze într-o noua mineriada.care preia denumirea unei formatiuni vechi a comunistilor ma ghiari Uniunea Democrata a Maghiarilor din România. mai întâi Vatra Româneasca. 85 . În septembrie 1991 are loc ultima mineriada în Bucuresti. domnul Radu Ciontea. cel putin pentru posibilitatile de moment ale opozitiei. ca si de zvonurile din societate cu mai multe luni înainte. Teritorial. uneori chiar detasat. ambele partide graviteaza în zona Transilvaniei. Cei mai multi dintre ei erau de buna credinta. Primele alegeri locale din România postdecembrista au avut loc în februarie 1992. pe de alta parte. Acesta a fost totodata începutul marii schisme a puterii: ruperea FSN. însa conceptiile lor nu se întâlneau mai ales la nivelul mentalitatilor si modalitatilor de actiune. Februarie 1992: O sansa pentru opozitie. domnul Adrian Severin. Pentru a lamuri lucrurile si pentru a vedea care era aceasta opozitie victorioasa trebuie sa ne întoarcem cu un an înainte. de “tehnicieni”. acolo unde preiau o parte atât din voturile opozitiei. de generatii diferite si totodata cu politicieni având interese foarte diverse. Creditul avea sa fie însa în multe cazuri prea mare. în primul rând cele în jurul ministrului pentru relatia cu Parlamentul. Ea primeste practic un cec în alb.

Cert era însa un singur lucru. mai degraba politicienii opozitiei fac acest lucru. Amuzant este ca o parte a opozitiei face greseala domnului Iliescu si îi saluta pe mineri. ca menajati ai puterii. În realitate ele au fost extrem de diferite. Daca. El a cautat sa salveze aparentele si în primele luni dupa demisia cabinetului nici el si nici domnul Roman nu au avut reactii foarte dure. Minerii. Ea a fost speculata rapid de aripa considerata “conservatoare” din FSN si astfel al doilea om ca putere din FSN era îndepartat de cercul puterii. continutul manipulator al celei de a doua este mai mult decât evident. ci de inabilitate politica. pe de alta parte. din iunie 1990 si din septembrie 1991 sunt prezentate de regula împreuna. Politica de reforme a domnului Roman. adeseori confundate si oricum considerate ca similare. perceputi. din toamna lui 1990 chiar. O parte din vina o poarta desigur cabinetul care nu a fost în stare sa solutioneze o problema care. începuse sa creeze deja nemultumiri si deci suporterii neconditionati ai puterii începusera sa sacada numeric. cereau acum drepturi mai mari sau mai multe. Schisma plutea în aer desi nu se recunostea acest lucru. ci interese de casta. La modul general miscarea numai poate fi gândita în nici un fel ca un sprijin al societatii civile pentru impunerea regulilor jocului democratic. desi evident ca acum era mult mai putin cazul. cea de a doua reprezinta un evident recul. Venise rândul acesteia de a trece prin seisme importante.Cele doua mari mineriade. În primul rând. rezultatul unor alegeri. parea rezolvabila. Populatia nu se mai solidarizeaza cu minerii. cel putin în faza sa initiala. Nu putem sa vorbim totusi de o autentica lovitura de stat. prima marcase istoric o despartire si un pas înainte. poate putin justificat. Cele doua mineriade au fost extrem de diferite si au si jucat roluri opuse. Am putea chiar. strict profesionale. cel putin la început. sarjând. prin încheierea unei etape. Nu a fost vorba de intransigenta. Populatia nu se simte alaturi de ei. a fost destul de putin conturata. ca puterea de monolit palea. Nu se mai apara niste interese generale. tipic electorale si democratice. sa spunem ca ele se afla cumva la antipozi. ci ca o modalitate de rasturnare de la putere a unui Guvern care era totusi legitim. Miscarea nu mai poate avea tangente de nici un fel cu un suport democratic. 86 . Pozitia lui Ion Iliesc u. Ea nu se simte nici alaturi de putere care nu face front comun în fata minerilor inducând astfel multe confuzii. la nivel general. cum au declarat politicienii în cauza mai târziu.

Este clar ca domnul Iliescu avea multi simpatizanti. nefericit pentru ei. cei din jurul domnului Iliescu. pasagerii intra în deruta cu mult mai devreme de la pri mele semne ale naufragiului. consecinte extrem de neplacute. dar si domnul Roman. Acesti pasageri. foarte mult timp. iar rezolvarea conflictului a fost amânata pentru dupa alegeri. de conflict intern. În acest climat intervin alegerile locale din 1992. cu studii medii sau superioare. avem dimpotriva o inducere treptata a ideii de lipsa de stabilitate. Evident ca precizarile pe care le facem au o sustinere si o argumentatie de tip statistic nefiind vorba de caracterizari absolute 10. “Plecarea” grupului Roman avea sa fie si o “fuga a tinerilor si a intelectualilor din partid”. ca si în regiunile de “dincolo de munti” se întâmpla lucruri similare. Succesul nu întârzie sa apara. câtiva ani mai târziu. UDMR-ul. Acesta are însa avantajul de a fi reprezentantul CD. 10 În acest sens se pot consulta barometrele de opinie publica care au fost comandate de Fundatia SOROS si realizate in principal de CURS si IMAS în perioada 1994-1996 87 . pierde alegerile pentru fotoliul de Primar General în fata unui necunoscut. Ea a pare tot mai mult ca un pol consistent si totodata puternic al opozitiei. asa cum o sa vedem ca s-a întâmplat si la alte alegeri. imaginea unitara a opozitiei a determinat o sporire a gradului de încredere în aceasta. numiti probabil nejustificat “conservatori”. câteva sunt esentiale. Între timp opozitia parea sasi sporeasca rândurile sau cel putin sa creeze imaginea unitatii.Alegerile locale bateau la usa. Cazimir Ionescu. Paralel. Acest profil electoral va deveni un fel de amprenta pentru aceasta grupare si se va pastra. adica al opozitiei unite. Desi scufundarea vaporului FSN se va produce mai târziu. Crin Halaicu. Care sunt motivele? Desigur multe. Ceilalti. Se înfiintase Conventia Democrata care cuprindea cele trei partide istorice. În Bucuresti. În primul rând. dar sunt în general din generatii mai vârstnice si ei atrag în special simpatizanti cu studii inferioare ca medie celorlalti. la nivelul puterii. precum si alte formatiuni si asociatii mai putin importante. fuga care va avea. avusese un procent semnificativ de simpatizanti tineri sau de vârsta medie. În numeroase alte localitati. un reprezentant de seama al FSN -ului si al zilelor Revolutiei. FSN-ul. însa în logica sistemului electoral românesc. Cei mai multi dintre acestia se puteau identifica cu generatia de politicieni care gravitau în jurul domnului Roman. Se poate spune ca alegerile sunt pierdute de catre FSN. în forma initiala. în special în orasele medii si mari. sunt mai multi.

Cert este ca orientarile valorice de baza. În primul rând ei tind. precum si mai general atitudinile pe care le putem considera moderne sau traditionale. Daca revenim la simpatizantii initiali ai FSN. În realitate lucrurile nu stau chiar asa. însa erau si persoane cu mult mai conservatoare din acest punct de vedere. Acesta. este evident ca printre acestia erau si persoane deschise spre noile valori promovate în societate. constituie elemente de baza ale diferentierilor la nivelul electoratului si nu neaparat temele ideologice lansate public. Acestia din urma se vor transforma în electori conjuncturali asa cum îi numim noi. poate parea 88 . Sa fie de partea uneia din cele doua tabere sau sa se îndeparteze de amândoua. dar mai ales acuzele reciproce între actorii politici. sau fata de schimbare în general. Schisma a produs însa si redefiniri firesti ale situatiei. Orientarea catre statul minimal nu este nici pe departe la fel de puternica comparativ cu atitudinea fata de democratie sau economia de piata. erau posibile doar doua solutii. Structura electoratelor fortelor politice nu este chiar atât de înalt corelata cu doctrina politica afisata de aceste formatiuni si cu ceea ce ele cred ca ar reprezenta electoratul propriu. Mai important este un alt aspect legat de aceasta schisma. catre stat minimal sau catre economie de piata. În afara unui conflict intern vizibil oamenii se puteau simti reprezentati de diversii politicieni FSN. în perioada lui 1990-1991 nu sunt nici pe departe integrabili într-o matrice simpla. Ea a distrus ceea ce reprezenta cu adevarat partidul FSN. Populatia asimileaza dupa 1990 destul de rapid valori democratice. are caracteristici usor distorsionante. cel putin decla rativ noile teme ideologice par sa se impuna într-o maniera generala si la un nivel cu totul deosebit. În realitate cea mai mare parte a sustinatorilor FSN au preferat sa graviteze în jurul domnului Iliescu sau sa renunte la o angajare politica expresa. dincolo de cadrul declarativ sau de cel al asumarii unor noi valori politice. catre stat minimal sau maximal. la nivele mai profunde ale orientarilor valorice nu mai înregistreaza aceleasi schimbari radicale. ca si atitudinea fata de risc. În fapt optiunile asumate de parti importante ale populatiei sunt putin omogene fiind puternic influentate de presiunile sociale si politice. În fapt acestea preexistau pentru ca simpatizantii FSN. fara mari probleme. vin sa complice si sa mareasca confuzia electoratului.electorii simpatizanti FSN. încep sa paraseasca încet corabia. gama acestora fiind destul de generoasa. Aceeasi populatie însa. Pe de alta parte. Pentru electori. Miscarile politice. natural sa se împarta în tabere. întregul electorat. Proportia din populatie este mult prea mare.

Schimbarea. Revolutia din decembrie. a aurei de care vorbeam. este radicala. Un urias eveniment. Noul partid. A aparut chiar ceea ce am putea numi “rusinea de a fi FDSN-ist”. creeaza un nou partid de nuantare “filologica” introducând în denumire un “democratic” acuzator în fond la vechiul partid. A câstigat domnul Roman. ni se poate parea curios acum. Presedintele Conventiei. El pastreaza partidul. Cele doua partide care apar în urma sciziunii vor pierde aceasta aura. pe care le -am putea numi partide de “program” în care liderul este sustinut în special pentru ca a fost propus de partid si nu pentru calitatile sale personale. nu poate sa mai fie la fel de reprezentativ. relatia fiind prioritara pe directia Iliescu . credeam noi pe atunci.FDSN si nu invers. Este vorba de pierderea prestigiului social al formatiunilor respective. în primul rând pentru FDSN. Ea a fost o “bomba” cu efect întârziat. pentru capitalizarea mostenirii. Desi. cel putin asa ni se parea noua atunci. mai târziu “PDSR -ist” De ce? În primul rând pentru ca foarte rapid cele doua formatiuni vor cauta sa scape tocmai de obiectul fundamental al litigiului denumirea partidului. si alta este sa sustii un partid format de o personalitate politica. FDSN va câstiga detasat alegerile demonstrând ca personalitatea lui Ion Iliescu a fost tot timpul cu mult mai importanta. Era si cazul necunoscutului profesor Emil Constantinescu. Domnul Iliescu. La polul opus se afla partidele si formatiunile de relatie inversa. îl legitimase. iar nu mult mai 89 . Ea nu a explodat imediat si chiar i-a pacalit pe liderii si sustinatorii celor doua partide. Schisma a mai avut un rezultat extrem de important. Lupta deschisa a debutat imediat dupa alegerile locale. pentru electorat. ca partid. cel putin pentru câteva saptamâni ai sustinut-o frenetic sau chiar aparat-o în momentele haotice si periculoase. Era cazul pe atunci al Conventiei Democratice.curios . Ele vor fi. ale Revolutiei. prioritar partide de personalitati si asa vor ramâne pentru foarte mult timp. Acesta. era un partid “istoric” cu un profil autentic de formatiune politica. În jurul lui Iliescu erau intr-adevar destui politicieni si mai ales destui simpatizanti. mai precis numele acestuia. aparent de unul singur. ambele. el nu era si nu a fost nici un moment un partid de personalitati. Ea a produs efecte vizibile doar peste câtiva ani si atunci destul de dramatice. Nici un alt partid nu putea avea aceasta “aura”. Domnul Roman prefera denumirea de partid democrat adaugând pentru o vreme o paranteza amintind de un defunct FSN. sustinatorii FDSN sunt qvasipermanent si sustinatorii lui Ion Iliescu. Una este sa sustii oarecum natural si legitim forta care. în toate sondajele din perioada citata. Este de semnalat faptul ca aproape constant.

cu acelasi aplomb. Care este distinctia? Votul public este cel în care votantii sustin public optiunile lor. mai ales în medii ostile. Aceste acuze reciproce au fost picatura care a umplut paharul. îsi exprima deschis preferintele. participa eventual la manifestari politice ale respectivelor partide. Mai mult. Acesti votanti au de regula lozinca “las ca va arat eu voua la vot” si la alegerile generale din 1992 au aratat. aparent minore.tinerii si intelectualii. vor înceta treptat sa mai sustina. ci doar în fata urnelor. Proportia mare de votanti privati are în timp efecte negative si asupra imaginii unui partid. S-au facut doar câteva încercari în campanie. Acest lucru ar fi trebuit sa puna pe gânduri politicienii PDSR. neconfirmându-se public. ei nu au avut nici un miting sau manifestatie de amploare în nici un oras mare al României desi. Votul privat este cel care nu este exprimat public. În toata perioada la care ne referim. Problema este ca un partid nu poate functiona doar prin asemenea tipuri de votanti privati. cei doi lideri. Mai mult. Era deci tot mai greu sa afirmi public simpatia pentru PDSR. optiunea lor. Ceea ce s-a realizat a fost doar o consfintire clara a rupturii de aura pe care prima forma tiune. cea pentru partid devine tot mai mult una privata. numeric. ci unul privat. au cei mai multi simpatizanti. Ambele schimbari. În timp acestia. de “urna” am putea spune. Noul partid al domnului Iliescu începe sa se erodeze pe de alta parte în urma alegerilor. formatiunea respectiva. dar renunta si el repede la ele. spre exemplu. prin preluarea si exercitarea puterii. reprezentantii celor doua formatiuni. a functionarilor si a celor din sfera serviciilor. Ele se suprapuneau extrem de multor acuzatii pe care le facuse deja opozitia politica ca si cea mai mare parte a presei. si doar partial reusite. constant. încep treptat sa intre într -un foc încrucisat al acuzelor reciproce ceea ce va crea efecte perverse negative la nivelul electoratului. Desi simpatia pentru Ion Iliescu ramâne una manifestabila public pentru foarte multi. cu o parte din aura fostului partid. Masa mare si linistita voteaza cu PDSR (între o cincime si un sfert din populatia electorala) numai ca acestia nu au un vot public. s-au facut sub semnul modernizarii partidelor. În realitate includem aici si clasa medie. a avut -o. Aceasta evident pentru acele categorii sociale care devenisera extrem de putin reprezentate de noua formatiune . FSN. Domnul Roman ramasese pe de alta parte cu denumirea. o parte din reprezentantii partidului intrasera înca dinainte de 1992 în colimatorul presei pentru tot felul de 90 .târziu si FDSN îsi redefineste originile propunând o alta denumire PDSR (Partidul Democratiei Sociale din România).

în termeni relativi. Evident acestia din urma sunt preferati în final.afaceri caracterizate ca dubioase. în primul rând de reprezentantii CD. exercitiul democratic pare sa joace feste tocmai acelora care îl propovaduiesc cel mai mult. ci la sistemul politic ca atare. Partidul nu este acceptat pe esicherul politic. cei mai putini simpatizanti stabili. oricum apropiate universului cetateanului. în acel moment. Se voteaza în unele situatii persoane foarte cunoscute. doctorul Caius Traian Dragomir. si asta pentru mai multi ani. Ea va avea în practica. vazând în acest partid un concurent mult prea puternic. Pe de alta parte. El are pe scena politica. ideea ca cineva poate sa treaca chiar si peste noapte de la putere în opozitie si ca acesta este în fapt jocul democratic. Tematica electorala utilizata de acestia. Nu ne referim atât la electoratul partidului. nemaifiind aceea doar legata de lupta de apostolat împotriva comunismului. din nou. În alegerile locale ei nu mai 91 . personalitati care s-au impus în localitatile respective si fara sprijinul unor partide. De o anume “frica” de noua formatiune care este cotata initial ca mult mai periculoasa decât era în realitate. La aceasta situatie a contribuit si decizia ca în alegerile generale din 1992 sa nu participe pentru cursa prezidentiala domnul Roman. Acest lucru va marca negativ activitatea partidului am spune chiar pâna în 1996. Opozitia traditionala (în primul rând CD) refuza o perioada mare de timp chiar si dialogul. prin Conventia Democrata. iar CD a reusit sa propuna în unele situatii mai multi. Cel mai important aspect disfunctional este însa altul. Opozitia foarte greu accepta. o pozitie foarte ciudata. asa cum multi simpatizanti sperau în mod firesc (dupa modelul celorlalte partide cel putin). Aceasta pendulare a partidului între zona din vecinatatea puterii si cea de autentica opozitie va determina o fluctuatie extrem de mare a simpatizantilor acestei formatiuni. Se cer oameni gospodari si nu politicieni. dar nu este recunoscut nici ca partid al opozitiei. pentru noul PD o alta problema se ridica. Alegerile locale sunt evident altceva decât alegerile generale. Unul îl constituie cel legat de tematica electorala vehiculata în comunicarea politica. care g raviteaza constant în jurul a 7-10 %. ci un ilustru necunoscut. mai exista si ale motive ale înfrângerii FSN. Cel mai probabil este vorba si de un alt fapt. Daca este însa sa n e reîntoarcem la alegerile locale trebuie sa semnalam ca în afara de imaginea de partid intrat în deriva si de imaginea de formatiune puternica si unita a opozitiei. atasati partidului. ca si pentru presa si o parte a populatiei. Daca pentru FDSN optiunea publica pare tot mai rar sa fie prezenta. Nu este un partid al puterii aflându-se cel mai adesea pe pozitii clar ireconciliabile.

personalitati de prima marime. Este vorba de Partidul Socialist al Muncii. ca si continuator al PCR si de Partidul România Mare. pentru doi trei ani. mult mai prost decât în 1989. a disputei FDSN-CD. economic cel putin. Promit mai mult si. Dincolo de munti lupta se da pe doua axe si nu doar pe una singura. Prima este aceea generala. dar s-a impus totusi ideea ca dramatismul acelor zile din decembrie nu prea avea legatura cu Ceausescu. al doilea pe gazetarul si poetul Corneliu Vadim Tudor.utilizeaza exclusiv discursul simplist si abrutizant al luptei anticomuniste. Primul este condus de un fost Prim Ministru al regimului comunist. cum remarcase presa occidentala imediat chiar dupa procesul sau. a doua este cea etnica. Saptamânalul România Mare condus de Eugen Barbu si de Corneliu Vadim Tudor a reusit sa-si formeze. Doua formatiuni se vor impune. Ceausescu facuse si lucruri bune si nu putine. se bazeaza pe o elita locala mai consistenta. devenind într-un timp relativ scurt unul dintre cei mai reprezentativi politicieni din România postdecembrista. Ei se desprind în primul rând din aripa sustinatorilor FSN. vazut initial. asa cum o sa vedem. Aceasta ultima formatiune nici nu prea este un partid în adevaratul sens al cuvântului. la sfârsitul lui 1991 se traia. Nu parea deloc justificat si oricum nu în acord cu asteptarile noastre sa traim mai prost decât în vremea lui Ceausescu. Ilie Verdet. avându-l alaturi pe extrem de controversatul poet Adrian Paunescu. oricum multe din cele rele le uitasem deja. dar si de simpatizanti. Ambele partide au în conducere politicieni importanti. Negarea absoluta si radicala a regimului Ceausescu avea sa fie acum. cât mai ales Corneliu Vadim Tudor sunt extrem de redutabili oratori. Asa au început sa apara tot mai multe tendinte nostalgice la nivelul electoratului. extrem de mult în perioadele care vor urma. Mai mult. Numarul nemultumitilor crescuse destul de mult. imaginea dulce a Revolutiei glorioase fusese destul de terfelita de catre presa. atât Adrian Paunescu. poetul si gazetarul se arunca în politica. mai nuantata. ceea ce îi va ajuta. ca si de unii politicieni. mai ales în orasele medii si mari. revendicând aceasta plaja electorala. Primii doi ani de guvernare creasera probleme semnificative populatiei. Evident ca nu trebuie sa uitam un alt aspect. printr-un discurs radical. ca o victima a unor procese staliniste. Continutul etnic -national al temelor electorale. ca si factorii de aceasta natura sunt mult mai importanti la aceste 92 . Pe de alta parte. Momentele tulburi nu au fost clarificate. Dupa o usoara crester e a nivelului de trai în prima parte a lui 1990. Acesta apare tot mai mult ca un sacrificat. mai putin critica si absolutista. în mod normal. În acest fel. o categorie numeroasa de cititori. Apar astfel nostalgicii.

si aici avem sustinatori ai Conventiei sau 93 . aceasta tematica este potentata în mod cu totul deosebit. PUNR-ul nu este la putere. De fapt Conventia are în aceste zone un handicap legat de prezenta UDMR-ului în structurile sale si mai ales de politica ochilor închisi. în realitate este. Harghita si Covasna. câstiga fotoliul de primar un personaj necunoscut în acel moment. o stapâneste foarte bine si câstiga astfel alegerile locale din Cluj. PUNR-ul apare ca un partid atasat puterii. Ei au tendential studii medii sau superioare. El va juca un rol deosebit în alegerile prezidentiale din septembrie acelasi an. în Transilvania. electoratele lor fiind înalt reactive.alegeri. în care. are caracteristici destul de diferite de cele ale sustinatorilor puterii. ca tendinta. etichetat de catre unii. dar mai ales dispute trecute sau mai recente. au un nivel de trai bun. dar mai ales au o conceptie liberala fata de rolul statului în economie. Ele duc o lupta politica înalt corelata. În plan local. Ei au. De fapt nu a fost atât o simpatie a Conventiei pentru UDMR. dar care va “soca” în câteva luni electoratul românesc. desi cu o politica autonoma. Astfel. în al doilea rând. Conflictele din Transilvania. exista anumite traditii industriale si urbane mai puternice. extremist. electoratul refuzând nuantarile prea complicate. în diverse evenimente sau declaratii dure ale unor radicali maghiari partenerii de coalitie nu aleg cele mai bune mijloace de reactie. forma pe care o stapâneste destul de bine. În realitate profilul electorilor acestui partid îi diferentiaza major de cei ai formatiunilor aflate la putere sau în sfera puterii. în CD. Stilul sau este indiscutabil unul socant. Este vorba de Gheorghe Funar. Pe de alta parte electoratul din Transilvania. În orasele în care exista minoritati. domnul Funar. în special din Mures. adica în opozitie. declaratiile si actiunile unor radicali maghiari. inima miscarii PUNR. extrem de occidental. dar mult mai putin continutul. un nivel economic mai ridicat si. Partea proasta a lucrurilor este ca UDMR-ul va intra. PUNR si UDMR. în forma. decât la cele generale. în primul rând. fac ca actiunile PUNR sa capete o forma la fel de radicala. cât o abilitate a politicienilor acestei formatiuni. conteaza în primul rând cele doua partide pe care le-am putea numi “partide pereche”. Cele doua partide nu pot sa se afle decât în tabere opuse. locale. de ce PUNR-ul corespundea mult mai bine dorintelor electorilor români din aceasta zona. reactionând reciproc la actiunile politice. Iata deci. superior simpatizantilor puter ii. Desigur. În alegerile din municipiul Cluj. dar nu poate admite nici opozitia din cauza atractiei acesteia pentru UDMR. Aceasta forma.

Care sunt caracteristicile electoratului din Transilvania în prima parte a deceniului trecut? 94 . Cum pot fi explicate rezultatele alegerilor din Mai 1990? 4. În multe situatii însa aceasta ultima polaritate a fost mai putin importanta decât cea etnica. ÎNTREBARI: 1. Absenta unei legislatii corespunzatoare. Cum pot fi caracterizate alegerile din mai 1990? 3. toamna electorala. uneori chiar subminarea activitati lor de catre puterea centrala. cu conflicte interne majore si fara structuri stabile de partid. Perioada parea prea lunga pentru opozitie. oricum nu la nivelul investitiei de încredere a electoratului. Ce este si cum se explica „rusinea de a fi PDSR-ist”? 7. spectaculoase prin rezultat. Ce este votul public si votul privat? 8.ai FSN. Miza cea mare o constituia desigur. Cum si de ce au aparut nostalgicii în structura electoratului? 9. care îmbatata de succes astepta cu nerabdare marea victorie. au facut ca activitatea la nivel local sa nu fie la fel de spectaculoasa. a experientei în administratie a celor noi alesi. Cum functiona sistemul electoral în socialism? 2. Alegerile locale. importante în perioada care va urma. nu se dovedesc însa în aceeasi masura. care ar fi trebuit sa vina de la sine în toamna si prea scurta pentru cei de la putere. Doar la sapte luni dupa alegerile locale urmau alegerile prezidentiale si cele parlamentare. Cum a fost depasit modelul revolutiei socialiste? 5. care erau divizati. Cum pot fi caracterizate primele alegeri locale din România? 6.

Desi opozitia se pregatea de doi ani pentru aceste alegeri. rezultatele sunt cu mult sub asteptari. Sa ne gândim 95 . din nou de domnul Ion Iliescu. Cert este ca ceea ce ea realizeaza este mult prea putin în raport cu asteptarile. De ce? În primul rând pentru ca a înteles foarte putin din ceea ce electoratul doreste si spera fata de politicieni. Pe de alta parte.Cursul 9 Axele sistemului electoral Primele alegeri parlamentare constitutionale au avut loc în septembrie 1992. sa obtina majoritatea. Aproape nimic cu adevarat semnificativ. Este o drama pentru opozitie. care la nivel central controla în fond resursele. De ce? Ar trebui. acuzele cele mai multe aduse puterii fiind de ordin ideologic. printre care si Bucurestiul. Cel putin în anumite orase. acolo unde câstigase. este abandona t pentru acelasi discurs predominant anticomunist. puterea va fi câstigata de un partid care aparuse doar cu cinci luni înainte. Este drept si cu un serios “ajutor” din partea puterii. ceea ce tematic si programatic fusese bun. Fotoliul de Presedinte este câstigat. nu a reusit sa se impuna. sa vedem ce facuse opozitia între timp. Numai ca daca orientarea sau trecutul de tip comunist al unor lideri ai puterii puteau sa ne sperie poate cât de cât în 1990. concentrarea în mesajul politic pe problemele oamenilor si comunitatilor. PDSR (FDSN) a câstigat 28% din voturi si împreuna cu celelalte forte care gravitau ideologic sau conjunctural în jurul sau vor reusi si prin redistribuirea voturilor. la nivelul comunicarii politice de campanie. dupa înca doi ani chiar ca ne lasa indiferenti. pentru a raspunde. În primul rând la nivel local. desi nu la fe l de detasat. ea începe sa se si erodeze prin atacurile care apar acum si în raport cu ea. dat fiind pragul electoral de 3%. Mai mult. Ea pierde aproape 20 de procente între februarie si septembrie.

la fel. majoritatea populatiei în acel moment. Electorii. iese din Conventie. o sa vedem. cu atât mai mult cu cât. Pe de alta parte. domnul Constantinescu. degenerate chiar la stadiul de razboaie civile. domnul Emil Constantinescu i . La toate acestea se mai adauga un element esential. exista si sustinatori conjuncturali. si total divergent în raport cu dorintele si asteptarile electoratului. Si a avut perfecta dreptate. Radu Câmpeanu critica atitudinea monarhista a taranistilor. Se cade de fapt în pacatul dintâi. lucru care nu interesa. Unde nu a avut dreptate? Atunci când a crezut ca partidul sau este mai important decât celelalte. cu siguranta. Pe de alta parte nici optiunea prezidentiala pentru Emil Constantinescu nu este prea agreata. care în 1990 încercase sa spuna în principal un singur lucru: ca el ne va aduce democratia. Ori aceste tablouri generale se schimbasera radical. data fiind apartenenta UDMRului la Conventie. putini l-au mai luat în serios dupa marea surpriza dar si rusine de a nu intra în Parlament tocmai partidul pe care-l conducea. ca si altele. În al doilea rând. În realitate el sesizase doua din handicapurile majore ale Conventiei. PNL. atât în Republica Moldova cât si în fosta Iugoslavie existau conflicte inter-etnice de tip militar. Cel mai important partid al Conventiei Democrate. al discursului politic nerealist.a calcat pe urme domnului Ion Ratiu. se lanseaza mai multe minute în sir într-o discutie despre ce înseamna de fapt nomenclatura. în afara sustinatorilor fideli. În primul rând unitatea opozitiei pare sa se clatine. extremist în continut. ca si prezenta UDMR-ului în Conventie. Adica imaginea unitatii opozitiei. potrivit alegerilor din 1990. Presupozitiile domnului Câmpeanu. perioada respectiva nu fusese una lipsita de tensiuni. Astfel. au trecut destul de 96 . era adevarat ca în acea perioada accesul Conventiei la anumite segmente ale electoratului era complet blocat. Acestia se orienteaza pe piata electorala si sunt influentati în primul rând de tablourile generale pe care le ofera partidele si nu atât de oferta ideologica. Sa nu uitam totodata ca în zona. PNL. Schimbarea radicala a imaginii obtinute atât de greu la sfârsitul lui 1991.doar la aspectul extrem de amuzant ca în dezbaterea televizata dinaintea celui de al doilea tur de scrutin al prezidentiabilelor. prin liderul sau de atunci. Atitudinea duplicitara în privinta monarhiei evident nu poate cadea bine într-o tara cu peste 90% republicani convinsi si cu puternice traditii antimonarhiste în ultimele decenii. El doreste propriile locuri în Parlament si nu vrea ca diverse formatiuni fara perspectiva sa se înfrupte din aura partidului. e drept nu si în forma. destul de putini comparativ cu votantii reali. considerându-le ca handicapuri majore ale aliantei. prefera partide puternice capabile sa-i poata reprezenta cu adevarat.

singura vizibila: iesirea din Conventie (care devenise ulterior din România . cel putin asta doresc. care logic nu pot decât sa câstige credite. Evident ca surpriza neintrarii PNL-ului în Parlament a fost una de proportii. Cu alte cuvinte ori creste ori scade. ca u n partid care intra într-o alianta ori primeste ori pierde voturi. iar domnia sa nu. Teoretic. Greseala care se face constituie o eroare fundamentala pe care o fac foarte multi politicieni. putem vorbi si de o egalitate a celor care apreciaza si a celor care sunt împotriva aliantei. Din punctul de vedere al aliantelor trebuie sa spunem ca. mai ales tinând cont ca partide cotate infim înainte la bursa electorala si absolut noi. la modul general. egalitate care ar reduce variatiile la zero. Aceasta este întrucâtva o evidenta. reusisera sa intre în Parlament. România Mare. ele introduc o simplificare întotdeauna. Ea priveste algoritmul de compunere al aliantelor electorale. numai ca am putea judeca si exact invers. De ce a pierdut opozitia 20 de procente între februarie si septembrie? Pentru ca a iesit PNL din cadrul ei. atât de hulit. si deci alte tipuri de reactii ale electorilor. În Camera Deputa tilor a reusit sa intre chiar si micutul partid al agrarienilor domnului Surdu (PDAR). sau partidul de “ziar”. Pe de alta parte aliantele actioneaza tendential în sens pozitiv pentru partidele mici. Bonificatia apare ca tendinta a multor electori de 97 . în timp ce partidele cu nuclee slabe tind sa creasca atunci când se afla în aliante. tocmai pentru ca starea normala a unui partid nu este în alianta. Cum a fost posibil sa nu între PNL în Parlament? Ziaristii. Numai ca acesta este un caz de probabilitate redusa. Ambele asertiuni sunt partial adevarate. dar niciodata nu îi la sa indiferenti. ci în afara. chiar daca apropiata. desi partial s-au adeverit. fie negativ. Intrarea într -o alianta presupune de fapt o alta componenta identitara. Aceasta pentru ca intrarea în alianta influenteaza electorii. pentru simplul motiv ca cei pe care îi criticase se aflau în Parlament. precum PSM-ul.CDR). Un alt factor care influenteaza acest proces îl reprezinta nucleul de stabilitate al partidelor. Partide cu nuclee de stabilitate mari (procentul sustinatorilor permanenti) tind sa piarda procente în aliante cu exceptia cazului când ele sunt axa centrala a aliantei. Din acest motiv ele primesc uzual o bonificatie din partea electoratului care apreciaza orice simplificare a pietei electorale. În realitate lucrurile sunt mai complexe. Trebuie sa spunem deci. atunci. dar nici o data nu le pastreaza identic. fie pozitiv. dar si reprezentanti ai societatii civile. a sistemului electoral. si în sens negativ pentru partidele mari.neobservate. au gasit o explicatie simpla.

a vota, asa cum am precizat în primele cursuri, în mod polar, pentru putere sau pentru adversarii acesteia, preferându-se orice structura care se erijeaza în mod clar ca fiind una din cele doua componente. Este clar însa ca puterea doar în cazuri rare se afla în situatia de a fi formata din forte diferite sau conflictuale, cum a fost cazul la alegerile locale din februarie 1992. Opozitia se afla în mod normal în situatia de a lupta dispersat împotriva puterii. Din acest motiv orice alianta la nivelul opozitiei actioneaza pe principiul bonificatiei atunci când asa cum o sa vedem ea se afla pe o axa electorala. Problema care ramâne pentru o alianta este doar aceea de a sugera ca ea este mai puternica decât celelalte. O asemenea disputa a avut loc spre exemplu, în preajma alegerilor din 1996 si a îmbracat forma luptei pentru mentinerea sau schimbarea pragului electoral de 3%. Ea merita sa ne retina un moment atentia. Prima miscare a fost a opozitiei care sustinea ideea unui prag de intrare în Parlament mai mare, pentru a minimaliza sansele partidelor mici din arcul puterii (în principal PRM si PSM). Opozitia nu avea sustinatori care sa riste în cazul unui prag de 5% sau chiar 6%, UDMR-ul având un procent garantat în jur de 7%. La scurt timp însa, Conventia a realizat ca ar putea pierde chiar ea alegerile. Si nu datorita pragului, cât jocului politic care ar fi fost generat. Ea fusese slabita în iarna lui 1996 de iesirea unor formatiuni importante, PL93 si PAC, formatiuni care la ridicarea pragului electoral ar fi fost presate în mod deosebit de a intra într-o alta alianta, si aceasta nu prea putea fi decât cea formata de PD-PSDR numita USD. O asemenea alianta marita cu alte doua partide desprinse din CDR cu siguranta ca ar fi putut primi o bonificatie suficient de mare pentru a intra în competitie reala cu CDR. Asa ca lupta politica a fost redefinita si Conventia în acord cu puterea a optat tot pentru pragul de 3%. Cele doua partide mai mici, desprinse din CDR, au preferat sa ramâna independente si astfel au ramas în afara Parlamentului. Este cazul însa sa revenim în 1992. Jocul procentelor prezentat a aratat cum procentele obtinute de un partid, într-o alianta, difera în realitate de cele pe care le-ar putea obtine în afara acesteia. Aceasta tendinta este cu mult mai semnificativa în situatiile în care alianta este una reprezentativa. Ori CDR era pe de departe cea mai importanta alianta politica din România. Partidele componente se bucurau împreuna de bonificatia pe care o acorda electoratul acestui statut. Multi votanti CDR erau votanti de opozitie, si nu votanti de partid. Cu alte cuvinte ei simpatizau orice formatiune puternica care lupta împotriva puterii si nu neaparat cu un anume partid. O parte din electori însa, nu simpatizeaza cu nici un partid component. Ei voteaza 98

simplu cu CDR. Daca luam ca referinta principalele sondaje pe care le-am amintit, între 1995 si 1997, procentul celor care se afla în aceasta situatie variaza undeva între 25% si 40%. În fapt aproximativ o treime din sustinatorii constanti ai CDR sunt votanti exclusivi ai aliantei. Este foarte greu însa a preciza chiar si pentru cei din celelalte doua treimi daca se considera sustinatori ai partidelor componente (în primul rând PNT-cd si PNL) chiar si în conditia în care acestea ar iesi din cadrul aliantei. Mai mult, aproximativ 50% din cei care au declarat ca au votat cu CDR nu au putut oferi numele nici unui partid din cadrul aliantei. Este cert ca aceasta din urma este mult mai importanta pentru majoritatea electorilor, comparativ cu partidele componente. Iata de ce nu numai PNL, ci si oricare partid din CDR, în afara aliantei risca sa coboare dramatic. PNL a fost formatiunea care a facut gestul fatal. Oricare însa dintre ele ar fi patit exact acelasi lucru. Imaginea de unitate care se zdruncina, a CDR-ului, a fost însotita în contrareplica de imaginea puterii care îsi regrupeaza fortele si care apare din nou ca fiind stabila. Am spus mai devreme ca sciziunea a distrus traditia fostului FSN, aura revolutionara care captase multe sute de mii de oameni. Nu este însa mai putin adevarat ca sciziunea a avut si o latura pozitiva: ea a facut sa dispara si esecurile primei puteri legitime din România. Modalitatea a fost una hilara pentru politicienii opozitiei. Reprezentantii celor doua noi partide, atât PD cât si PDSR, se întreceau în a face acuzatii la adresa celor care au condus si de a sublinia ca ei nu au fost la putere. Partidul domnului Iliescu a aruncat toata responsabilitatea pe umerii domnului Roman, considerând, mai mult, ca Guvernul domnului Stolojan este unul intermediar si tehnocrat si prin urmare ei si partidul lor nu puteau fi decât acuzatori, în timp ce, pe de alta parte, sustinatorii domnului Roman au considerat ca ei au început reforma, dar prin lovitura de stat, au fost alungati si de aici toate dezastrele economice care au urmat. Opozitia nu prea a înteles acest joc la timp. Tematica electorala lansata de ea a bagatelizat aceste explicatii, acuzând de comunism, neocomunism si de antireformism si pe unii si pe ceilalti. Ceea ce nu întelesese opozitia era faptul ca electoratul crezuse în buna masura si pe reprezentantii PD(FSN) si pe cei ai FDSN. Mai mult, de fapt lucrurile nici nu erau departe de adevar. În realitate unitatea de monolit disparuse cu adevarat, nici unul din partide nu mai era cu adevarat reprezentantul primei puteri legitime din România. Unele personalitati politice da, dar partidele ca atare nu. Acestea nici nu mai erau partide revolutionare, ci partide de personalitati si nu mai puteau fi legate astfel direct si neconditionat de trecut. Nici de Revolutie, dar nici de 99

guvernarea postdecembrista. Iata principalul motiv pentru care puterea guvernase fara sa se erodeze la nivelul pe care îl scontase opozitia. Cele doua noi partide obtinând împreuna mai mult de dublul procentelor Conventiei. Ele nu s -au mai aflat însa niciodata de aceeasi parte a baricadei. Cei care vor decide structura viitoarei configuratii politice vor fi altii. Câteva partide mici, dar care împreuna vor putea asigura FDSN-ului majoritatea parlamentara, PUNR, PRM si PSM vor forma un triumvirat vreme de aproape patru ani, care va garanta stabilitatea puterii pentru FDSN (PDSR). Axele principale ale sistemului electoral Ar trebui sa spunem ca odata cu alegerile din 1992 scena politica s-a simplificat radical. Au fost retinute doar patru categorii de forte politice. În primul rând o axa politica centrala data de cele doua formatiuni principale, PDSR si CDR, o axa etnica data de UDMR si PUNR, doua partide de coloratura socialista si cu un anume radicalism, destul de asemanatoare ca sustinere electorala, în anumite limite, asa cum o sa vedem, PRM si PSM si în fine o forta medie “de jumatatea clasamentului” care nu are griji privind pragurile electorale, dar care nu este suficient de puternica pentru a conduce. Ea poate miza doar pe aliante, iar în 1992 acest lucru nu s-a dovedit posibil. Este vorba de PD (FSN). Acest tablou va ramâne aproape neschimbat si în 1996 cu doar doua mici nuantari, în 1992 mai obtinusera câteva locuri, doar în Camera, si reprezentantii PDAR, iar în 1996 nici ei, dar nici reprezentantii PSM nu mai obtin locuri. Cele patru zone electorale ramân însa aceleasi. Trebuie sa ne oprim tocmai din acest motiv asupra lor. Prima “zona” a sistemului electoral este aceea a axei centrale PDSR (PSD) CDR. Ea cuprinde fortele politice principale, singurele care pentru moment pot constitui centre gravitationale ale sistemului electoral. Ele constituie termenii polarizarii electorale de baza. Împreuna ele obtin aproape juma tate din numarul voturilor (peste 48%) electorilor în 1992. Din punct de vedere politic este o disputa neechilibrata pentru ca avem pe de o parte un partid si pe de alta parte o alianta. De fapt pentru electori distinctia aceasta nu exista. Cei doi poli sunt perfect compatibili pentru ca efectul de polarizare reduce pâna la zero diferentierile interne ale CDR-ului. Structura electoratelor celor doua formatiuni, potrivit cercetarilor din perioada

100

În primul rând tema anticomunismului nu avusese succes cu doi ani înainte si deci era putin probabil sa aiba acum în 1992. La nivelul discursului politic tematica principala a PDSR-ului este aceea a stabilitatii. a asigurarii macrostabilitatii economice. a linistii în tara. Desi este destul de greu de estimat. ca si sondajul postelectoral din 1996. precum problema caselor nationalizate. dar în primul rând. Noi am luat în calcul si cercetarea efectuata de catre Catedra de Sociologie a Universitatii Bucuresti. 11 Aceste date se regasesc în anchetele sociologice întreprinse in perioada 1992-1996. În cadrul aliantei CDR. au un nivel mediu sau ridicat de viata. Circa 4 -5% din votantii CDR oreprezinta electorii radicali care. dat fiind ca nu toti electorii percep clar componenta politica a aliantelor. Circa o treime sustin diverse alte partide sau formatiuni ale Conventiei. COMALP 1995. preferintele electorilor se orienteaza în primul rând catre PNT-cd. reaparând la suprafata tema anticomunismului si a acuzelor de antireformism si conservatorism fata de putere. sunt în general mai tineri. Acestea au fost în general prost selectionate sau cel putin prost lansate si vehiculate. Din cadrul procentelor obtinute de CDR aproximativ 10 -15 % o formeaza uzual simpatizantii PNT-cd. ceea ce e ste mai important. 101 . Electorii PDSR provin în general din comunitati rurale.respectiva. desi au încredere în aceasta alianta. în acelasi timp în care s-au vehiculat si alte subiecte care erau destul de delicate. a corijarii si a îndreptarii dezastrului facut de fosta putere (cu referire evident la PD). în special din zona Moldovei si o parte a vechiului Regat.11 este destul de diferita. Electorii CDR se afla în mare parte la polul opus pe toate aceste variabile. au studii medii sau superioare. Acuzele însa s-au facut de regula la modul general si din nou prioritar pe teme ideologice. Ei sunt predominant aflati în orase. de fapt. Evident ca tematica a fost nefericit aleasa. desi aceasta pentru multi electori nu o reprezenta PDSR-ul. a revenirii monarhiei. îndeobste în orasele mari. ei au atitudini pozitive fata de economia de piata si statul minimal. a fostei nomenclaturi etc. Ei au tendential studii medii sau inferioare. estimam ca aproximativ o treime o reprezinta atât cei care voteaza CDR si simpatizeaza si cu PNT-cd. cât si cei care nu sustin clar nici un partid component al aliantei. Tematica lansata în discursurile politice ale CDR a gravitat în continuare în acuze la adresa fostei puteri. Câteva procente dintre acestia au preferinte pentru partide care. Datele provenite din cercetarea COMALP pot fi regasite si în lucrarea lui Dumitru Sandu. sustin în mod clar ca nu au încredere în nici un partid politic (din CDR sau din afara). nu mai sunt în Conventie. Sociologia Tranzitiei. au un nivel scazut de trai si în general atitudini negative fata de statul minimal si economia de piata.

de schimbare lenta. a temperarii entuziasmului reformator al primului Guvern. Cea de factura etnica. În fond PDSR -ul promitea o schimbare. dorita declarativ de aproape toata lumea. au normal. Despre una dintre acestea am vorbit deja. acestia nu au chiar atâtea optiuni. Evident ca în plan strict electoral ea este determinata de compozitia etnica teritoriala. includerea UDMR în structurile opozitiei unite a determinat ca un partid corelat. Numai ca. din Ardeal în special. PDSR -ul a avut câstig de cauza. Ca si caracteristici sociodemografice o mare parte a lor sunt mai aproape de suporterii Conventiei decât ai PDSR.Pe de alta parte tematica lansata de PDSR a fost una care a avut o receptare în general buna. Preferintele pentru cele doua partide ne intereseaza destul de putin. mai putin socanta si dureroasa. de reactie. cel putin în viziunea presei. Daca etnicii maghiari voteaza în marea majoritate cu UDMR-ul. Este vorba de axa PUNR UDMR. Este a doua polarizare importanta a sistemului electoral românesc. Din acest motiv celelalte zone electorale devin extrem de importante. care evident socase un electorat care avusese putine asteptari de înrautatire a situatiei din tara. Marile fraude care se produsesera în România postdecembrista. au facut ca electoratul sa încline serios catre aceasta promisiune de reforma linistita. PUNR-ul sa acapareze o parte importata a electoratului românesc din aceste regiuni. cu puternice traditii urbane si industriale. Tot o tendinta de sorginte istorica este aceea a traditiei luptei pentru afirmarea spiritului national. cu o anumita deschidere “istorica” spre modele culturale occidentale. cel putin în aceea perioada. mai multe posibilitati de optiune. Cu toate acestea nici el si nici CDR-ul nu pot obtine o majoritate absoluta. Asa cum am aratat. Este bine stiut ca zona Transilvaniei este una mai bogata. mai ales pentru UDMR care are un electorat foarte disciplinat si care voteaza evident pe principiul apartenentei etnice. Aceasta traditie de lupta pentru afirmarea valorilor nationale este una din mostenirile si valorile centrale ale culturii românilor transilvaneni. în primul rând ale intelectualitatii. în aceste zone. În timp ce 102 . Evident este vorba de o anumita tendinta. Ea a actionat îndeosebi “dincolo de munti”. românii. marile disfunctionalitati aparute în viata sociala si economica în primii doi ani dupa 1990. pentru zonele de conflict sau cu susceptibilitate a pericolului de conflict inter-etnic. numai ca ea trebuia sa fie suficient de putin sau poate chiar deloc. a asigurarii linistii într-o tara care trecuse prin mari tensiuni în ultimii ani si mai ales care se afla înconjurata de tari aflate în razboi civil. prezenta în Transilvania cu mult mai puternic decât în oricare alte zone ale tarii. dureroasa. dincolo de aparente. Tema stabilitatii.

de stânga am putea spune. dupa disparitia sa. succesul în alegeri al PSM a fost conditionat în buna masura de campania de atac. PUNR-ul va obtine un neasteptat 7. date fiind acuzele publice care i se aduceau. Daca succesul PRM se poate atribui în proportii extrem de mari comunicarii politice. Ea are o orientare de stânga. o sa 103 . Una dintre acestea este a celor cu atitudini puternic conservatoare.UDMR-ul a obtinut un scontat procent de 7. Aceasta pentru ca. total disproportionata. Evident ca opozitia. mai ales împotriva PSM. Aceste partide ocupa o zona aproximativ similara. ceea ce într-un fel a ajutato. întâi aripa tânara . PSM si PRM. Eticheta aplicata datorita celor doi lideri principali ai partidului. fostul Prim Minis tru comunist Ilie Verdet. interesele aproape ale tuturor categoriilor sociale. Prima a fost mult timp etichetata public ca si continuatoare a PCR. Ele. dorindu-se si chiar încercându-se. nu putea sa si-o asume. în afara unor temeiuri cât de cât legale. orice legatura cu zona de stânga sau de extrema stânga a esicherului politic. scoaterea acestuia în afara legii. nu foarte mica. Adrian Paunescu. Treptat. si care la doi ani de la evenimentele din Decembrie au început deja sa se poata manifesta public. Surpriza cea mai mare a constituit-o ascensiunea extrem de rapida si spectaculoasa a proaspatului lider al partidului. apoi si noul partid FDSN (PDSR) a contestat. mai mult. ideologic în pr imul rând. extrem de puternica. Ea fusese lasata libera si era normal sa apara formatiuni care sa o revendice. Aceasta a promovat complet nejustificat imaginea celor doua partide prin acuze sustinute pe perioade mari de timp. Lupta întregii opozitii. care parea pentru electorat. recunoscut pentru orientarea sa comunista. cu nuantari populiste. Era normal sa apara atunci formatiuni care sa reprezinte aceste categorii. Ei se concentreaza în jurul a doua formatiuni. a populatiei sa ramâna ancorata în aceasta zona atitudinal -valorica. dar în plus lanseaza si un bogat suport tematic national (sau nationalist). acum în 1992. cu micul partid PSM (si într-o oarecare masura cu PRM) va face sa creasca rapid creditele acestora din urma. adeseori etichetati ca nostalgici ai vechiului regim. programatic.8 %.4%. FSN-ul a reprezentat initial. mai multe categorii de electori. Fostul FSN a produs la nivelul populatiei. ca si mai celebrul poet. dusa de opozitie. Pentru o tara care a trecut printr -o experienta socialista de aproape jumatate de secol si cu experiente totalitare pe o durata înca si mai mare este absolut normal ca o parte. A doua formatiune este însa cu mult mai surprinzatoare.PD. se vor bucura de suportul unor personalitati extrem de cunoscute si mai ales de o publicitate extraordinara facuta de opozitie. domnul Gheorghe Funar.

Prin natura istoriei sale atât de scurte si atât de bogate. În fine. nu s-a înscris în cursa prezidentiala. fiind singurul partid din România care experimentase atât pozitia puterii. PRM-ul. altii s-au îndreptat catre alte partide de opozitie si doar o mica parte au ramas alaturi. principalii artizani ai victoriei PDSR. el va pierde aura initiala a FSN ului. împreuna cu PUNR. ca si în cazul unei alte formatiuni. practic cu un partid nou înfiintat. poate din acest motiv în primul rând. într-o maniera diferita si cu victoria CDR în 1996. un al doilea produs electoral al FSN îl constituie noul FSN. acolo unde foarte multi dintre ceilalti aveau si înca mai 104 . cotate extrem de bine nu au reusit. Ele au în primul rând o forta deosebita la nivelul comunicarii politice. Este clar ca nu exista decât o singura personalitate cu adevarat reprezentativa în aceasta formatiune care a reusit. altfel spus partidul domnului Roman. liderul PRM. El va pierde însa si numerosi simpatizanti. va confirma si la alegerile din 1996. este la origine un partid de “ziar”. cât si a opozitiei.9% voturi în conditiile unei saracii evidente a resurselor de campanie. spre lauda lui. o lege electorala de baza spune ca cea mai buna solutie de campanie pentru un partid mic este sa reuseasca sa-i determine pe cei mari sa -l critice cât mai dur este posibil. mai mult. va reusi sa aduca în Parlament o formatiune care este destul de departe în realitate de forta pe care a capatat-o în acest fel. Aceste partide relativ mici din punct de vedere electoral sunt în realitate cu mult mai importante decât pare la prima vedere. Este vorba de domnul Ion Iliescu care îsi face un partid aproape peste noapte si câstiga alegerile cu el si al domnului Corneliu Vadim Tudor care. si alegerile au confirmat-o. prin arta sa orator ica înainte de toate. în 1992. Corneliu Vadim Tudor.detaliem în alt curs. am mai spus. sa intre în Parlament în timp ce alte partide. În alti termeni el este un exemplu de partid de comunicare politica. Partidul Democrat. în 1992. Decizia de a trimite în campania prezidentiala un necunoscut a determinat si ea o scadere a sustinatorilor care au interpretat negativ acest lucru. a reusit sa obtina 3. PRM-ul. Si istoria se va repeta. În special PRM si PSM vor fi. Si aceasta cu atât mai mult cu cât. când va fi cotat ca a patra personalitate politica din România. În 1992 doar doua personalitati au probat rolul de forte motrice pe care politicienii pot sau ar trebui sa-l joace în viata politica. Multi dintre sustinatorii fostului FSN au mers alaturi de Ion Iliescu. si va si recunoaste oficial acest lucru prin acceptarea noii denumiri. PNL. Am spus chiar mai devreme ca. el va ramâne cumva izolat pe scena politica.

Cu alte cuvinte influenta lor. Este extrem de direct si de afirmativ. profesorul Emil Constantinescu. o acceptai pentru ca ti se cerea. ca o iei ca o obligatie. Ceilalti trei sunt cu mult mai putin importanti si nici nu vor avea o semnificatie în lupta electorala. Campania prezidentiala din 1992 a adus în fata electoratului sase personalitati. oarecum surprinzatori. Tabloul campaniei a fost unul destul de simplu. ca depinde exclusiv de tine. Foloseste exasperant verbul a face la timpul viitor. De la început s-au impus în atentie tre i personalitati. Mircea Druc. este drept nu prea rafinat. asa cum a fost cazul în 2000 cu PRM si liderul acestuia Corneliu Vadim Tudor. cele care te obligau în comunism sa nu recunosti niciodata ca vrei sa conduci. un personaj controversat al CPUN-ului. cât de amarâta. de asemenea ele ar mai putea fi calificate si ca partide în primul rând de “impact” si nu de sustinatori. Era deci o rusine sa admiti ca vrei pur si simplu sa conduci. liderul PUNR. domnul Gheorghe Funar. absolut natural. El nu are inhibitiile sistemului totalitar. si pe fostul Prim Ministru al republici Moldova. speriindu-se sincer de amenintarea Funar. pe liderul PUNR. mult mai surprinzator.au probleme. cât influentarea sustinatorilor altor formatiuni. Astfel de formatiuni însa odata ce se pozitioneaza pe o axa electorala pot sa creasca spectaculos. Stilul de discurs al domnului Funar a socat pe toata lumea. Vom întelege mai bine acest mecanism daca vom insista pe primul caz în care actori politici secundari au jucat un rol central în lupa electorala si acest lucru s -a întâmplat în 1992. si pe de alta. Umorul sau atinge limitele lipsei de cuviinta. te scuzai. Este spontan. Pe Presedintele în exercitiu. În comunism pentru orice pozitie. Pare a nu avea nici un fel de scrupule si nici modestie. dar pentru multi acest lucru place. nu este una care vizeaza în primul rând achizitia de sustinatori. sugerai ca nici nu doresti. pe reprezentantul Partidului Democrat. critica permanent adversarii si are si un anumit gen de umor. Si vom începe cu acesta. Pentru aproape toata lumea era evident ca lupta reala se da între reprezentantul PDSR si cel al CDR. domnii Iliescu si Constantinescu. Anunta permanent ca el va fi Presedinte. Gheorghe Funar. Caius Traian Dragomir. care într-o anumita parte a campaniei au început sa se teama pentru locul al doilea. ca si a personalitatilor din fruntea lor. ca doresti puterea. A fost acest lucru mai putin evident poate tocmai pentru reprezentantii CDR. si pe alti doi candidati. domnii Ioan Mânzat. domnul Ion Iliescu. pe seful CDR. si sa ai „nerusinarea” sa consideri ca 105 . Pe de o parte.

În aceste conditii îsi pregateste o tactica care îi va fi extrem de potrivnica. domnul Funar este cât se poate de linistit.88% din voturi. decât de domnul Iliescu. Nu ne referim la un joc politic de culise. El îsi pregateste un discurs foarte critic la adresa acestuia însa. Domnul Funar a reusit sa submineze drastic campania adversarului domnului Iliescu. alta la cotidianul Adevarul. el este totusi mult prea “stilat” pentru a avea cea mai mica sansa în fata lui Gheorghe Funar luptând cu „armele” acestuia Lovitura va fi data în meciul decisiv. Emil Constantinescu. Cu alte cuvinte domnul Funar “joaca” pentru domnul Iliescu. Mai mult. era depasit se situatie si începuse sa-i fie mult mai frica de domnul Funar. Pe de alta parte stilul nici nu putea sa fie acceptabil pentru rectorul celei mai importante 106 . la disputa finala a celor sase de la Televiziunea Româna. Acuzele domnului Constantinescu. campania domnului Funar a avut însa si un alt gen de importanta. adica a sefului CDR. Una la Radio România Tineret. ca si în sport. îi pregateste atâtea surprize tactice încât pe alocuri domnul Constantinescu nu mai stie cu cine se lupta. obtinând 10. care are si nefericita inspiratie sa împrumute pe alocuri stilul candidatului PUNR. urmarita de 90% din populatia tarii. Dincolo de succesul reputat. Urmarea a fost aceea ca domnul Funar a ajuns. Numai ca el se comporta totusi ca orice electorat din lume si este sensibilizat puternic de aceste tehnici universale de persuasiune. Pe domnul Constantinescu îl desfiinteaza. surpriza. sa-l loveasca pe Funar. dar mai putin mediatizate. a treia personalitate politica din România. trebuia evident sa se concentreze doar pe disputa cu Ion Iliescu. care reactionase prost. în primul rând în Transilvania. o parte din electorat îl voteaza. Mai avusesera loc doua alte întâlniri finale în zilele dinainte. mult mai putin în ceea ce priveste continutul. ci pur si simplu la comunicarea politica de campanie. destul de probabil poate. Prima. Domnul Funar îl critica si pe Ion Iliescu. la disputa finala de la televiziune. Doua greseli de fapt. pare complet lipsita de sens. Greseala pe care o va face domnul Constantinescu va fi tocmai aceea de a-si risipii resursele si a începe sa-l atace pe domnul Funar. Pentru electoratul român acest lucru era straniu. A doua. însa mult mai putin si fara consistenta. Pentru acest stil însa. În ambele domnul Funar a fost extrem de dur cu domul Constantinescu. practic dintr-un necunoscut în urma cu câteva luni.esti cel mai bun pentru aceasta. Efectul ineditului potentând si mai mult rezultatul. în timpul dezbaterii televizate. sa anunti cu siguranta si emfaza ca numai tu poti fi câstigatorul. Campania domnului Gheorghe Funar a fost pe de departe cea mai “occidentala” în ceea ce priveste stilul discursului.

În 1990 nici domnul Câmpeanu si cu atât mai putin domnul Ratiu. Efectul însa a fost mai profund. Impresia care s -a creat a fost aceea ca domnul Constantinescu a renuntat sa se mai lupte cu campionul. nu au reprezentat pentru electorat competitori adevarati în cursa electorala. Paradoxal este faptul ca la acea dezbatere aproape nimeni nu a atacat pe Presedintele în exercitiu. PDSR este sprijinit de PUNR. numai ca acum ca si adversar real. În realitate se obtinuse cu mult mai mult. Desi polaritati se constituisera si în 1990. El va garanta stabilitatea politica si posibilitatea pentru PDSR de a conduce fara probleme deosebite. are si tensiuni interne semnificative. adica pe baza principiului organizarii axiale. Exista un arc al puterii care va ramâne aproape trei ani extrem de stabil. La fel CD intra pe o axa electorala. În primul rând opozitia intrase acum într-o cursa reala si fusese acceptata ca si competitor real. PD. iar atunci când a fost atacat. Ce obtinuse opozitia? La prima vedere nimic. Rolul axelor electorale în mecanismul votului Am insistat în mod deosebit pe anul electoral 1992 în acest curs pentru ca 1992 a fost momentul în care s-u consacrat cu adevarat axele electorale în sistemul nostru de vot. Noul tablou politic nu este mai favorabil decât cel dinainte. Cum se explica victoria FDSN (PDSR) în alegerile parlamentare din 1992? 107 . Aparent situatia dupa alegerile din 1992 nu este diferita de cea de dupa alegerile din mai 1990 daca ne gândim cel putin la opozitie. ca si de micile partide PRM si PSM. doar în 1992 sistemul nostru electoral va începe sa functioneze normal. Domnul Constantinescu a fost învins.universitati din România. arhitectul din umbra al Conventiei. Domnul Constantinescu s-a aflat pe o axa electorala centrala. Sistemul axelor electorale începuse sa functioneze. destul de clar. Ea nu are nici un aliat în Parlament. La polul opus. acesta nu a ripostat absolut deloc în mod direct. Chiar si PUNR se raporteaza polar pentru prima data fata de partidul minoritatii maghiare UDMR. Si atât timp cât a trait domnul Corneliu Coposu. ÎNTREBARI: 1. care în mod absolut cert era domnul Iliescu. nici nu pareau foarte posibile aliantele cu singura formatiune care mai era real în opozitie.

Ce diferente sunt între anul 1990 si 1992 din punct de vedere al rezultatelor obtinute de opozitie? 108 .2000? 7. În ce a constat problema pragului electoral în 1996? 5. Care sunt principalele motive pentru care PSM a intrat în Parlament în 1992? 4. Ce este un partid de comunicare politica? 8. Care sunt principalele motive pentru care PNL nu a intrat în Parlament în 1992? 3. Care sunt principalele axe electorale în perioada 1997.2. Care sunt principalele axe electorale în perioada 1992-1996? 6. În ce situatie rolul partidelor de comunicare politica de mici dimensiuni este major în mecanismul electoral? 9.

în România. dincolo de a fi în primele rânduri ale luptelor sociale. studentii. prin amploarea singulara în tarile foste comuniste. mai putin în dreapta.si posibilitatile imediate ale îndeplinirii lor. ei sunt în aproape toate societatile localizabili în zona stânga a spectrului politic. Ei se plasau evident într-o stânga politica si nu în revendicata parte dreapta a esicherului politic în care se autopozitionasera alaturi de opozitie ani de zile.Cursul 10 Tipologia electoratului Societatea româneasca în perioada 1992 -1996 a început sa se schimbe profund. Pretutindeni în lume studentii traiesc la nivele minime de confort. Iata ca în 1995. Pentru prima data studentii luptau pentru drepturile lor (sindicale în fond) si nu pentru obiective politice. una din categoriile cele mai critice si mai dispuse la schimbare. Nu aveam în realitate decât o intrare în normalitate. Paradoxul schimbarii.si ei sunt pe departe categoria cu cele mai mari aspiratii . Ruptura din 1989 a fost una brusca. Aceasta este una din cauzele majore ale dinamismului. nu a lasat prea multe sanse suporterilor reali ai valorilor comuniste sau doar “de stânga”. Marile miscari studentesti din toamna lui 1995 au fost un indicator al acestor schimbari. Studentii reprezinta oriunde. au aproape permanent un gen de frustrare relativa datorita conflictului dintre aspiratii . 109 . Din toate aceste motive ei sunt situabili si au fost permanent în mod normal. Radicalismul miscarilor opozitiei din primii ani a facut ca valorile politice ale trecutului sa fie public permanent contestate. într-o anumita “stânga revolutionara” a sistemului politic. ei revin acolo unde ar fi trebuit sa fie. Ea. o categorie care uzual acumuleaza frustrari importante. Fiind cea mai dinamica categorie sociala ei fac primii aceasta miscare. De fapt. si extrem de putin în centru. radicala si vio lenta. dar si a puterii si entuziasmului lor.

Peste noapte am ajuns suporteri ai puterii sau ai opozitiei. Cei mai multi dintre votantii din 1990 erau votanti care se centrau exclusiv pe putere. Mai mult. deci care sprijineau sau criticau puterea si care nu se raportau la alternative pe scena politica. imediat dupa Revolutie. continuatoarea regimului comunist. Multi români. pe de alta parte. numai daca erau rostite atrageau oprobiul si sanctiunile. pentru alti electori. unii lideri chiar o resping vehement. fiind acuzata tocmai pentru ca se împotriveste schimbarii. Multi simpatizeaza cu FSN. Multi ajunsesera la performante senzationale în ceea ce priveste comportamentul duplicitar.A aparut astfel un comportament duplicitar la categorii largi ale populatiei. dupa paradigma comunista a propagandei ideologice. nu puteau sa critice puterea decât din “dreapta”. si-au însusit noul model ideologic. Extrem de putini se raportau la alternativele politice care se conturasera în acele momente. Împartirea în doua tabere nu are însa la început un substrat legat direct de caracteristicile valoric -atitudinale ale electorilor. Aceasta putere era situata la antipozi. atât pentru ca este forta care este legata de Revolutie. Oficialii partidului nu îsi asuma întotdeauna deschis o asemenea filiatie. ea era dimpotriva. comunismul cu economia de piata. iar pe de alta parte. cu totii în cor trebuia sa declaram acelasi lucru. Totalitarismul a trebuit sa fie înlocuit cu democratia. nu putea sa o depaseasca. Daca dupa aceasta se hotara ca totusi nu este bine si noi ne redefineam pozitia si era nevoie sa o exprimam public. Am aratat în alt curs ca în acest mod o anumita “zona” electorala ramâ ne neocupata pe esicherul politic si noi partide aveau astfel cum sa o ocupe si sa îsi revendice un electorat important. Ea era pe de o parte forta “emanata” din Revolutie. câstigatorul scrutinului îl reprezinta aripa de “stânga” a Fostului FSN si nu aripa mai liberala. cât si pentru ca este etichetat ca un partid de “stânga”. cu liberalismul sau poate doar cu social-democratia. dar mai ales anumite principii au fost permanent negate si criticate. Numai ca asistam la o situatie curioasa. Daca în trecut partidul spunea ca “ceva” este bine. Aceste achizitii comportamentale au fost utile si dupa 1989. Comunismul. În 1996 succesul electoral va fi 110 . Acestea. Câtiva termeni cheie. Formatiunile etichetate uzual ca fiind de “stânga” încep sa fie tot mai acceptate si chiar ajung sa preia sau sa se afle în cercul puterii. pentru ca “stânga” nu parea sa fie legitima sau legitimabila. Alegerile din 1992 aveau sa confirme aceste orientari ale unor segmente ale electoratului românesc. adica care nu rupe totusi radical o traditie pe care marea majoritate a populatiei. socialismul au devenit un fel de “cuvinte urâte” care.

Electori si electorate Este firesc pentru oricine faptul ca oricare partid are anumiti suporteri care apreciaza si eventual voteaza pentru el. de la un scrutin la altul se reorienteaza. Oricum strategiile alese au fost în cele din urma gresite. ci al fortelor plasate uzual în dreapta. ceea ce a bulversat tocmai partidele care ar fi trebuit sa gestioneze acest gen de propuneri electorale. fireasca. fortele considerate permanent în “dreapta” PDSR -ului.atitudinal electoratul si-a schimbat opiniile. în timp ce altii. nu al partidelor etichetate ca fiind de stânga. Pentru a întelege însa un asemenea mecanism trebuie sa analizam la un nivel mult mai complex electoratul.într-un fel USD . În campania din 1992 FDSN (PDSR) a avut un mesaj electoral clar de “stânga”.artizanul unui prim fel poate de libera lism în România lui `90-`91. însa victoria opozitiei în 1996 a fost asigurata de faptul ca majoritatea electorilor au votat la fel ca în 1992. au lansat mesaje politice apropiate de asteptarile electoratului de “stânga”. în care protectia sociala si ideea sustinerii rolului semnificativ al statului în societate au fost elemente definitorii ale campaniei electorale. în primul rând PDSR. justificându-se acest gen de schimbare sau daca s-a întâmplat altceva? Cu siguranta s-au produs schimbari importante si la nivelul electoratului. sau sa propuna un alt gen de oferta. între comunicarea politica si actiunea politica. acela ca votantii de “stânga” pot aduce la putere atât fortele de “stânga”. Este clar ca unii sunt gata sa faca aproape orice le-ar cere partidul. dar si PSM sau PS. Partidele de stânga au fost învinse de o campanie de “stânga”. la fel cum altii pot fi extrem de critici fata de ceea ce partidul le pretinde. ultimele doua care nici macar nu pot ajunge în Parlament. asa cum este la fel de evident ca atasamentul fata de acesta este extrem de diferit între suporterii în cauza.însa. În campania din 1996. Ar mai trebui sa spunem ca exista 111 . adica o rotatie la guvernare. Întrebarea pe care putem sa ne o punem este daca valoric . Este desigur un paradox. În practica politica a guvernarii. Aparent avem o stare normala. În aceste conditii “stânga” nu putea sa faca altceva decât sa supraliciteze oferta CDR. partidul nu a fost perceput ca ducând politica propusa în campanie. care exista la majoritatea partidelor importante. adica CDR si . mai mult. cât si pe cele de “dreapta”. nu rareori alegând extremele. Este iarasi un lucru bine cunoscut faptul ca unii oameni voteaza la toate alegerile pentru aceleasi formatiuni. De fapt este vorba de o discrepanta.

Modelul cercurilor concentrice Activistii partidului Electori de încredere Electori de campanie Electori conjuncturali Potrivit unui asemenea model exista mai multe cercuri sau zone de sustinatori în relatie directa cu gradul “apropierii” acestora de partid. însa pot foarte bine sa nu fie. Aceasta tipologie a electoratului ne ajuta extrem de mult în analiza mecanismelor de alegere electorala.si votanti stabili. Acestia pot fi membri formatiunii în cauza. sa le zicem conjuncturali. ci si în profilul sociodemografic pe care acestia îl au. Exista o mare varietate de diferentieri între electori. Cel mai simplu model al electoratului unui partid sau al unei formatiuni politice este modelul cercurilor concentrice. un prim cerc al sustinatorilor.10.1. pentru ca. Exista astfel o zona centrala. care decid cu putin timp înainte. care este format din cei pe care îi putem numi activistii partidului. în functie de criteriile pe care dorim sa le luam în calcul. care decid cu foarte mult timp înainte cu cine vor vota si altii. Fig. ca si a intensitatii acestei legaturi. cel putin pentru unele din variabilele luate în calcul. diferentierile la nivelul sustinatorilor anumitor formatiuni produc o imagine pertinenta asupra formatiunilor în cauza. Principala lor caracteristica este aceea ca ei se implica activ în activitatile politice ale 112 . în tipul de relatie existenta între ei si formatiunea politica pe care o sustin. putem spune ca se pot identifica mai multe tipuri. Modelul cercurilor concentrice Prima problema care ne preocupa este aceea a definirii tipului de relatie existenta între electori si partide. În fapt. Puterea unei formatiuni nu sta cu siguranta numai în numarul votantilor sai.

dar s-au convins ca din oferta electorala nu pot face o alta alegere. u n nivel maximal al încrederii în formatiunile respective. sunt extrem de greu de aproximat. În multe cazuri apr ecierea fata de formatiune este conditionata de un factor exterior. Exista în fine o a treia zona sau un al treilea cerc. O personalitate politica sau culturala. deoarece ei voteaza constant cu formatiunea în cauza. Desi ei nu se implica real în viata partidelor sau în diferitele actiuni politice declansate de acestea. Dimensiunile procentuale ale acestei prime categorii de electori. ei voteaza neconditionat partidul. o actiune socanta la nivel local. Este vorba de votantii de campanie . Acestia sunt electori care au încredere deplina într-o anume formatiune. ci ei sunt totodata si “legati sufleteste” de formatiunile în cauza. dar sunt interesati de politica si se cred responsabili în a-si asuma roluri civice.formatiunii în cauza. aproape fara raportare la mediul politic. Disparitia acestui factor exterior putând pune în pericol aprecierile pozitive fata de formatiunea politica în cauza. ci si ca pot exista membri de partid care sa nu aiba acest activism si deci sa nu intre în aceasta categorie. Cert este ca ele statistic nu au relevanta în ponderea electoratului propriu si din acest motiv statistic includem aceasta categorie în urmatoarea. etc. Pot fi considerati si votanti “ideologici” pentru ca încrederea lor în formatiune se bazeaza înainte de toate pe un atasament cu substrat valoric si mai putin pe elemente exterioare. Ei nu sunt interesati sa desfasoare o activitate politica. Acestia sunt votanti care nu au o încredere obligatorie foarte mare într-un partid. Ca si electori ei au o mai mare stabilitate în optiuni decât alte categorii. deoarece la nivele locale o formatiune se poate dezvolta doar pe baza activismului acestor simpatizanti. În anchetele sociologice ei manifesta. Ei constituie forta vitala a unui partid. Desi sunt 113 . la factorii conjuncturali sau la campania electorala. Un al doilea cerc al electorilor este al votantilor de încredere . adeseori sunt critici în raport chiar cu actiunile politice ale partidului. de imagine sau de conjunctura. Ei au aceasta forta si acest activism pentru ca nu sunt numai votanti de încredere. instrumentele esentiale ale persuasiunii politice la nivel comunitar. Daca luam activismul ca o caracteristica definitorie trebuie sa recunoastem nu numai ca pot exista asemenea simpatizanti care sa nu fie si membri oficiali ai unei formatiuni. în mod obligatoriu. care sunt evident cei mai importanti “propagandisti”. Acest tip de electori sunt atasati partidului numai ca ei nu mai sunt niste votanti neconditionati. chiar si pentru cele mai importante formatiuni politice din România. Uneori au un demers rational pentru optiunile pe care le fac.

Între cele doua tururi de scrutin cei doi prezidentiabili ramasi în cursa s-au înfruntat în patru reprize la trei posturi de televiziune. Dintre toti electorii trebuie sa spunem ca în 1996. Dintre acestia doar 12% au declarat ca si-au schimbat optiunile în urma vizionarii emisiunilor tv. Raportându-ne însa la întregul electorat. Ei nu sunt votanti consistenti. între primul si al doilea tur sunt din nou influentati de rezultatele publicate în urma primului tur. Acestia se orienteaza doar în campaniile electorale asupra unor formatiuni si de regula doar în finalul acestora. În ultima saptamâna de campanie dezbaterile televizate între prezidentiabili au fost urmarite de 67% din electori. trei elemente. sunt influentati de aceste rezultate. sau la Presedintie cu reprezentanti ai altor formatiuni decât cele pentru care sa votat pentru Parlament. aproximativ 48% au declarat ca erau hotarâti asupra votului înaintea campaniei. Audienta acestor emisiuni a fost urmatoarea: 114 . alti 17% au declarat ca s-au hotarât la sfârsitul campaniei. respectiv 17% au declarat ca s-au hotarât chiar în preajma votului. si tot pentru prezidentiabile. Al patrulea cerc este cel al votantilor conjuncturali. ceea ce înseamna ca uzual ei voteaza diferit la cele doua camere. în primul rând de disputele directe din finalul acestora.caracterizati de o mai mica stabilitate în optiuni. la finalul campaniei sunt si mai impresionati de dezbaterile televizate finale. PRO TV si TVR1. circa 10% s-au hotarât la începutul campaniei (dupa o prima oferta a partidelor). În timpul campaniei ei sunt influentati de rezultatele publicate ale sondajelor de opinie. Ei se raporteaza strict reactiv la viata politica si sunt puternic influentati de propaganda din campanii. ei sunt extrem de numerosi. înseamna ca circa 8 -9% din electori sunt influentati de dezbaterile finale. În ceea ce priveste dezbaterea ele ctorala televizata trebuie sa spunem ca în 1996 s-au organizat mai multe asemenea întruniri în principal la trei posturi de televiziune: Antena 1. Un rol decisiv îl au pentru definirea optiunilor lor. Multi dintre acesti electori se decid chiar în ultimele moment e ale campaniei. în mod normal fiind numeric cea mai importanta categorie de electori ai unui partid. Despre rolul pe care îl joaca rezultatele publicate ale sondajelor preelectorale ne este greu sa vorbim pentru ca evident doar o parte din cei circa 40-45% dintre cei care sunt influentati de campania electorala.

1 Audienta dezbaterilor finale ale prezidentiabililor la principalele posturi de televiziune Antena 1 25% ProTV TVR 30% 61% Dintre cei care au urmarit emisiunile (cel putin una dintre ele) circa 10% au declarat ca si-au schimbat optiunea de vot. Prin urmare putem spune ca la nivelul electoratului din România circa 10% dintre electori sunt influentati de dezbaterile din finalul campaniei.Tabel 10. Este la fel de important si faptul ca aproximativ jumatate din electori sunt electori de încredere si activisti ai partidelor.2 Structura modelului cercurilor concentrice si estimarile acestora Activistii Electorii de încredere Electorii de campanie Electorii conjuncturali inclusi în categoria urmatoare 45-50% 30-35% 10-15% Este evident ca ne -am raportat prioritar la cei care voteaza. nu merg la vot din motive obiectiv e (sau accidentale). Dintre acestia activistii partidelor reprezinta totusi o minoritate. 115 . iar 4% declarând ca în urma vizionarii si-au schimbat optiunea avuta initial. care au declarat ca vizionarea dezbaterilor te levizate i-a influentat în directia renuntarii de a se prezenta la vot. dar numitorul comun îl reprezinta lipsa de interes fata de actul electoral. Restul invoca diferite alte motive. pâna la o treime nu voteaza. cea care poate fi câstigata sau pierduta în campanie. Raportându-ne la întregul electorat atunci aria de cuprindere a cercurilor de electori ar fi urmatoarea: Tabel 10. importanta fiind cealalta jumatate. pâna în zece procente. În procentele prezentate mai devreme exista integrati circa 1% din electori. Dintre cei care nu voteaza o parte. dar aproximativ un sfert din populatia cu drept de vot. Exista evident o asemanare importanta în comportamentul de alegere între cele doua scrutinuri. Aceasta diferentiere pentru managerii de campanie conteaza însa mai putin. asupra carora campaniile electorale nu actioneaza în directia redefinirii votului. 6% declarând ca nu erau decisi înainte.

ci si o componenta valorica ce exprima perceptia pentru electori a relatiei lor cu formatiunea. cel care îsi mentine aceeasi atitudine fata de formatiune cel putin un ciclu electoral. exprimat procentual reprezinta limita minima “garantata” a stabilitatii politice a unei formatiuni. Din electoratul formatiunilor parlamentare ponderea nucleelor de stabilitate sau de “încredere” este urmatoarea: Tabel 10. Cu alte cuvinte ne intereseaza ponderea din electoratul unui partid a celor care se considera deosebit de “legati sufleteste” de acesta. Acest electorat.Este important si un alt aspect. Datele prezentate au semnificatie la nivelul întregului electorat. Cel mai important este electoratul stabil. limita care ramâne constanta o perioada mare de timp. atunci putem defini limitele minime sub care formatiunile respective nu pot coborî într-un scrutin electoral. Daca plecam de la rezultatul alegerilor din 1996 si de la declaratiile postelectorale asupra acestora si luam în calcul procentele indicate în tabelul anterior. stabilitatea în timp a orientarii electorilor catre o anume formatiune. Pentru a efectua un asemenea demers vom lua în calcul nu doar o componenta temporala. Este oarecum de asteptat daca ne gândim ca PDSR (PSD) practic nu a înregistrat o cadere semnificativa din punct de vedere al preferintelor electorale. formatiunile politice însa difera substantial între ele în ceea ce priveste structura electoratului propriu.3 Ponderea electoratului stabil pentru principalele formatiuni politice parlamentare CDR PDSR (PSD) PD 23% 58% 4% UDMR PUNR PRM 55% 7% 12% Procentele reprezinta ponderi din electoratele proprii Se observa usor ca cele mai stabile formatiuni sunt PDSR (PSD) si UDMR. În cazul UDMR-ului explicatia este mult mai simpla având un vot de tip etnic. 116 . pierzând alegerile o singura data în 1996 mai degraba prin jocul rezultatelor sau al pierderii companionilor care îi asigurau majoritatea parlamentara. Vom avea deci doua tipuri de limite teoretice. sau de încredere.

Nu putem sa tragem concluzia de aici ca una din cele doua limite ar fi mai corecta. Celelalte formatiuni au indici foarte mici. Vom avea deci urmatoarele limite: Tabel 10.8% 2. Daca analizam datele atunci ne dam seama ca electoratul de maxima stabilitate din România. cel care îsi pastreaza sistematic optiunile si participa la toate scrutinurile.5% 1.5.8% Procentele reprezinta ponderi din totalul electoratului Se observa clar ca axa principala electorala era cea data de CDR si PDSR (PSD). la limita. deci în conditiile cele mai improprii.26% 0. Acest aspect nu este obligatoriu unul negativ. A doua limita este de regula mai ridicata deoarece ea face apel la caracteristicile si situatia prezenta în care se afla electoratul si automat ea asuma si perceptia victoriei unei anumite formatiuni. exprima mai degraba “istoria” votului pentru respectivul partid.4% 1. poate fi amenintat chiar de un prag de 3 %. În acest mod limita “prezenta” este mai mica decât cea “istorica”.4. acestea fiind si singurele formatiuni care nu îsi puneau problema pr agului electoral. Acesta este si motivul pentru care PDSR (PSD). UDMR. desi nu putem spune ca a pierdut semnificativ comparativ cu 1992 (în procente) el este totusi perceput ca fiind învins. Restul de doua treimi îsi modifica optiunile într-un ciclu electoral. este de circa o treime din totalul electorilor. Este interesant de semnalat ca. iar circa jumatate din electori îsi definesc votul doar în campanii. Ponderile maxime ale electorilor stabili ai formatiunilor parlamentare Formatiune CDR PDSR (PSD) PD stabilitate temporala stabilitate afectiva Formatiune UDMR PUNR PRM stabilitate temporala stabilitate afectiva 12 % 13 % 0. chiar si partidul etnic. Limitele electoratului minim al principalelor formatiuni politice în 1997 CDR PDSR (PSD) PD 18% 10.4% 0.3% Procentele reprezinta ponderi din totalul electoratului Prima coloana a tabelului defineste o limita minima într-o ordine temporala si ea. Din acest motiv putem calcula o medie aritmetica simpla a acestora.2 % 24% 8% 2.Tabel 10. Aceasta înseamna ca exista între 50 si 66 procente 117 .5% UDMR PUNR PRM 2.45% 0.17 % 0.5 % 0. din acest motiv.3 % 2.

Din acest punct de vedere PDul sau PRM au o pozitie net superioara. Spre exemplu PUNR-ul cu cel mai mic procentaj de stabilitate în 1997 avea rapid sa iasa de pe scena politica. 118 . în timp ce România Mare avea sa creasca spectaculos datorita comunicarii politice promovate în toata aceasta perioada. sa judecam dinamismul formatiunilor respective. Preluarea electorilor din aceasta zona s-a realizat însa diferit. iar pe de alta pare PRM preia electorat pe baza comunicarii politice pe care o realizeaza în special în 2000. Acesta a fost preluat partial de catre PNL si PRM. Este cert însa ca pe masura ce dorim sa utilizam si alte criterii vom nuanta acest model si vom construi chiar alte posibile tipologii. ele însele. Modelul cercurilor concentrice poate sa ne reprezinte corect structura electoratului unui partid în primul rând pe baza criteriului distantei sociale între partid si diversele categorii de sustinatori. la cresterea procentelor acordate liderilor formatiunilor în cauza. în manierea opusa. fiind în fapt mai dinamic prin faptul ca a obtinut un procentaj important în 1996. dar si CDR-ul se distanta de PDSR. Ce ne mai poate spune aceasta analiza postelectorala efectuata în 1996-1997 prin raportare la o perioada de un ciclu electoral? În primul rând ca Partidele cu stabilitate mica si care depind de comunicarea politica sunt pasibile de a pierde sau de a câstiga în functie de masura acestor performante. traditie sau ideologie si care contribuie. Electorate de partid si de personalitati O prima noua tipologie pe care am putea sa o utilizam ar fi tocmai aceea data de diferenta între partidele care sunt sustinute datorita unei sau unor personalitati de marca. dinamism care exprima întotdeauna abilitati speciale la nivelul propagandei si comunicarii politice. Pe de o parte PNL-ul preia electori prin „legitimarea” de continuator al partidului polar PDSR-ului.electorale care se disputa de catre formatiunile politice si se obtin prin actiuni ca si prin comunicare politica. Daca luam în calcul surplusul de procente pe care un partid l -a obtinut prin comparatie cu nivelul minim garantat atunci putem. care influenteaza decisiv votantii partidului si partidele care sunt preferate pentru propria lor imagine. Pe de alta parte CDR s-a autodizolvat în preajma alegerilor din 2000 lasând un pol al axei electorale liber.

Astfel. ca si liderul PDSR (PSD). respectiv 65% sunt electori care provin de la alte partide. Constantinescu 83% P.Optiunea pentru partide a votantilor prezidentiabililor Votantii lui: I. Tabel 10. din votantii domnului Roman doar 34 % au declarat ca au votat cu USD. Daca luam în calcul. Roman C. O situatie buna o are si liderul PRM. fiind credem evident faptul ca în realitate este extrem de greu sa poti distinge în cadrul unei analize cauzale între variabilele “partid” si “personalitate”. Nu este însa foarte simplu de facut o analiza. cu 49%. în cazul aliantelor cel putin. desi el are mai multi votanti care au declarat ca l-au votat.V. dat fiind faptul ca. Rezultatele obtinute pentru primul tur de scrutin de domnul Constantinescu. adica o dispersie mica a orientarii ideologice a electorilor. Cauza este data atât de faptul ca domnul Constantinescu utilizeaza credite ale 119 . în cazul liderului respectiv. domnul Iliescu cu 61%. într-o asemenea analiza. Datele din tabel ne arata care este orientarea politica a electorilor care au votat cu diversi prezidentiabili. Corneliu Vadim Tudor. semnifica faptul ca. lucrurile se prezinta destul de complicat. Plecam de la ideea ca un procent mare în tabel pentru membri propriei formatiuni.6. respectiv 31%.Distinctia cu care operam are o dimensiune teoretica semnificativa. Chiar daca la nivel individual acest lucru este greu de transat. respectiv sustinere externa de 46%. Semnificatia majora este data de spectrul politic de sustinere a unei personalitati. Iliescu CDR PDSR (PSD) USD PRM UDMR PUNR PSM Altii NR 18% 61% 4% 11% 9% - 5% 3% 34% - 2% 2% 49% - 2% 94 2% 2% 3% - 1% - 2% 4% 6% 5% 8% 4% 1% 5% - E.Frunda 45% 29% 6% - - “Altii” se refera la formatiunile care au obtinut scoruri subunitare. Tudor G. preferintele electorilor pentru anumiti candidati la Presedintie sau pentru diversi lideri politici si totodata preferinta pentru partidele a caror reprezentanti sunt acestia vom observa indici de corelatie între aceste voturi extrem de diferiti. creditele partidului sunt mai importante decât cele personale. sunt mai slabe. la unul statistic lucrurile se prezinta cu totul altfel.

7. Situatia cea mai buna o întâlnim în cazul liderului PDSR. singura. cât si datorita faptului ca. 1% 1% 4% 2% 6% 74 % 8% 20 % 25 % 12 % 10 % 5% 55 % 2% 6% 2% 1% 52 % 67 % - “Altii” se refera la personalitati care au avut procente subunitare. în care ne va interesa.Iliescu 11 % 81 % 21% 2% 21 % E. respectiv a pierdut 25% din voturile electorilor Conventiei. Explicatia prezentei unui decalaj în redefinirea optiunilor este data de faptul ca perceptia esecului este întotdeauna mai mare pentru personalitati decât pentru partide. Aceasta analiza o întregeste pe prima.Frunda Altii 2% 4% 2% 3% N. Doua situatii interesante le ofera liderii PRM si UDMR. Asteptarile noastre ar fi fost poate acelea ale unor procente foarte mari pentru vota ntii disciplinati ai acestor 120 . modul în care au votat pentru prezidentiabili diferitii electori ai formatiunilor politice: Tabel 10. Emil Constantinescu. în cazul domniei sale. pentru ca “deschiderea” spre câmpul politic. Ion Iliescu care a obtinut 81% din voturile sustinatorilor PDSR (PSD). chiar cu scoruri mici. Datele de mai sus permit sa analizam de aceasta data nu “deschiderea” catre “câmpul” politic. care a obtinut circa trei sferturi din voturile CDR. Observam astfel ca domnul Roman a primit extrem de multe voturi si de la alti electori si datorita faptului ca o parte absolut semnificativa dintre votantii USD nu l-a sustinut.CDR mai degraba decât ofera. O situatie buna o întâlnim si în cazul liderului CDR. nu este suficienta.R. redefiniri care sunt mai accentuate pentru personalitati decât pentru partide. Este vorba de capacitatea prezidentiabililor de a atrage votul unei parti cât mai mari din electoratul formatiunii care a propus respectiva candidatura. deci a pierdut doar 18% din voturile acestora. care daca intra în Parlament sunt partial considerate câstigatoare. Optiunea pentru prezidentiabili a votantilor formatiunilor parlamentare Votantii CDR PDSR USD UDMR PRM I. ci capacitatea de “închidere” a personalitatilor în cauza.Roman CVTudor G. sunt contabilizate si voturile produse de redefinirile electorale. aproximativ 41%.Consta ntinescu P. Daca dorim însa sa rafinam aceasta analiza vom folosi ca suport un tabel complementar.

Iata deci. aparent paradoxal o “pierdere” a unei jumatati din numarul electorilor propriului partid. Iata de ce un partid care nu arunca personalitati importante în lupta electorala. care ilustreaza un precept extrem de vechi care actioneaza însa si în mecanismul electoral. domnii Iliescu si Constantinescu. electori care sustin diverse partide. ca domnul Corneliu Vadim Tudor. el poate sa îl considere sau nu. dar si de ce. Aceasta este o exemplificare clara a legii polarizarii. De fapt. Uzual. (Doar domnul Roman a parut la un moment dat ca ar putea ameninta sa intre pe axa electorala centrala). cei mai multi dintre acestia au dorit pur si simplu ca votul lor sa fie util. dar care în exercitarea votului se conduc dupa un “rationament” potrivit caruia acorda votul unui candidat pe care îl considera competitor real si nu candidatului partidului pe care îl simpatizeaza. care pot fi chiar partide de personalitati. au considerat ca lupta pentru Presedintie se da doar între doi candidati. la 121 . De fapt liderii respectivi au obtinut o jumatate. respectiv doua treimi din voturile sustinatorilor propriilor partide. deci între doi competitori. capabila sa maximizeze sansele competitorilor. adica sa fie exprimat în raport cu axa pe care ei au perceput-o ca fiind centrala. un competitor real. nu pot fi suficiente. care sa creeze o anume perceptie electorilor. iar în situatia în care un elector simpatizeaza cu un candidat anume. Cei mai multi dintre electorii din România. Exista asadar. “Cel care are va mai primi pentru ca are. ele singure. iar în sondajele preelectorale are o cota extrem de ridicata.formatiuni. înregistreaza. Electorii nu se raporteaza la competitori în acelasi mod. Este nevoie si de comunicarea politica profesionala. Iata de ce personalitatile sunt extrem de importante pentru un partid. De fapt nu este atât vorba de pierderea sau câstigul real. deci nu îsi definesc situatia electorala în mod similar pentru toti candidatii. în 1996. Acest lucru nu se va mai repeta la un astfel de nivel în 2000 atunci când domnul Vadim Tudor avea sa intre pe axa electorala centrala si sa recupereze astfel o mare parte din voturile propriului electorat. O parte a acestora nu sunt considerati ca si competitori reali pe scena politica. desi are o cota mult mai buna decât partidul. lupta electorala este perceputa ca o disputa polara. iar cel care nu reuseste sa strânga suficient va pierde cel putin o parte din ce obtine”. Explicatia poate fi data de un tip de “rationament” pe care electorii îl fac în cadrul mecanismului votului. El este conditionat de faptul ca acest mecanism functioneaza pe principiul polarizarii si pe sistemul axelor electorale. cât de perceptia pe care electorii o au despre câstigatori si pierzatori.

din start. dar mai ales de PNL care nu va reusi nici macar sa mai intre în Parlament. rolul personalitatilor este unul vital pentru un partid. ele fiind rezistente. Într-o oarecare masura decizia de a nu propune proprii lideri sau pe cei mai importanti la prezidentialele din 1992 a facut ca cel putin doua partide sa piarda în mod deosebit. Formatiunile care au majoritar votanti de partid au o mai mare stabilitate. Electoratul minim si factorii de influenta asupra acestuia 8. mergând pâna la colapsul acestuia în anumite momente decisive. Ideal este deci ca o formatiune sa aiba ambele categorii de votanti. ele nici nu pot atrage un foarte important electorat. Cum se poate masura electoratul stabil? 6. pentru ca este perceput. Ce sunt si cum se masoara electoratele de personalitati? 10. cât si la pericolul pierderii personalitatilor respective. Este vorba de FSN care nu-l propune pe cel mai important dintre liderii sai. domnul Roman. Ce rol au personalitatile politice în mecanismul electoral? 122 . în primul rând unii de partid. Care sunt efectele si originile comportamentului duplicitar în privinta exprimarii opiniilor? 3. Ce sunt si cum se masoara electoratele de partid? 9. Asa cum o sa vedem însa. atât la capriciile electoratului. Cum pot fi analizate ponderile procentuale ale fiecarui cerc din modelul cercurilor concentrice? 5. pentru ca în sistemul electoral românesc ca si în multe alte locuri în lume. nu are sanse sa câstige. În ce consta modelul cercurilor concentrice? 4. ca fiind învins. ÎNTREBARI: 1.diverse nivele. Care este tipologia electoratului stabil? 7. iar mai apoi la acestia sa se adauge si votantii anumitor personalitati. Ce diferente ar putea fi între cele doua tipuri de formatiuni politice? În primul rând unele de ordinul stabilitatii. La ce se refera paradoxul schimbarii în alegerile din 1996? 2.

al PRM 12%. prin care au fost produse. Daca acestui model îi dam o dimensiune temporala vom avea si o a doua scala de apreciere în termeni de stabilitate si de dinamica. Am aratat în paragraful respectiv ca din votantii care au declarat ca au votat cu CDR în 1996 circa 23 % sunt cei care au declarat ca au votat la toate alegerile cu aceasta formatiune. Dar chiar si cu aceste dificultati putem totusi diferentia cele mai importante partide din punctul de vedere al tipului de stabilitate a electoratelor care le sustin. evident plecându-se de la datele pe care subiectii le furnizeaza în raport cu propriile lor comportamente de vot trecute. Este însa clar ca 123 . al UDMR-ului 55%. cel a l redefinirii sistemului politic. Ce semnificatie ar putea avea aceste diferente? În primul rând ar trebui spus ca ele sunt orientative si nu pot avea o relevanta semnificativa în afara limitelor demersului statistic. nu numai problema distantei sociale între partid si electori într-un anumit moment. acestia erau circa 58%. pentru ca electorii de încredere. în cazul PDSR. dar si metodologic. au comportamente de vot specifice la diferitele scrutinuri electorale.Cursul 11 Stabilitate si dinamica electorala. Modelul cercurilor concentrice a presupus o distanta sociala variabila între o formatiune politica si sustinatorii ei. în cazul PD doar 4%. care face ca analizele sa nu permita pentru moment o dimensiune mai mare de un mandat. de campanie sau cei de conjuncturali. Acceptând deci singura metodologie posibila. iar al PUNR-ului 7%. întâmpinam un important handicap. Acest gen de interpretari au fost efectuate în cursul precedent. Se pune deci. ci si într-o perspectiva temporala. Din punct de vedere metodologic stabilitatea optiunilor electorale poate fi exprimata doar prin constanta în vot a electorilor.

De ce a crescut si de ce a si scazut USD.la limita extrem de redus? În primul rând faptul ca acesta este un partid dinamic care poate sa urce. cât si partidul ca atare (în fapt alianta USD). Mesajul. atât liderul PD. si mai apropiat. cel mai probabil prin mutatii semnificative si eventuale repozitionari pe esicherul politic. Pe de alta parte PD a fost perceput ca un partid al Revolutiei. A fost la guvernare. ca un prim partid liberal prin politica sa din 1990 si 1991. când pentru cei mai multi dintre noi liberalizarea preturilor era un fel de liberalism. ca si domnul Roman. iar mai apoi din nou la guvernare. ori pentru sistemul electoral românesc. cresteri deosebite. dar si actiunile politice. Diversi factori conjuncturali pot avea firesc un efect extrem de important asupra formatiunilor în cauza. ci pur si simplu faptul ca formatiunea în cauza este extrem de dinamica si ca a trecut. înalt aplaudate sau contestate. pe când se numea FSN. Sa luam doua cazuri apropiate. în perioada respectiva. Nu trebuie însa sa consideram ca un procent mic al acestei categorii stabile ar însemna absenta totala a votantilor de încredere. În final. au anticipat chiar intrarea posibila a domnului Roman în turul al doilea al prezidentialelor. ca un partid social-democrat. analistii. Mai mult. Unul din 1996 si altul din campania din 2000. În primul rând acest partid a fost primul partid din România care a facut un ciclu electoral complet. au în special în lunile iulie si august si partial la începutul campaniei electorale pentru alegerile generale. Nu este asadar întâmplator faptul ca un partid precum PD are un electorat atât de putin stabil. atât domnul Roman. asa cum am aratat. Dupa campania locala din 1996. ca o alternativa de stânga în anumite privinte si am putea continua. aceasta situatie a fost destul de stresanta pentru multi electori. Ce poate sa însemne ca un partid are un nucleu de sustinatori stabili redus . Este vorba de partide care ar trebui sa aiba campanii electorale pertinente pentru a aduna sau doar a retine electorii. care nu are înca o experienta semnificativa în ceea ce priveste rotatia la guvernare. ca înaintea campaniei electorale locale. au facut ca putini electori sa se poata identifica întru-totul cu acest partid pe o perioada mare de timp. apoi în opozitie. care sunt date. dar si sa scada dramatic în optiunile electorale. cât si USD vor scadea semnificativ fata de aceste estimatii si vor obtine rezultate destul de asemanatoare cu cele obtinute în 1992 sau.exista anumite nuclee de stabilitate în jurul partidelor. de votantii de încredere si din activistii formatiunilor în cauza. atât de spectaculos? 124 .

Explicatia sta desigur, în structura electoratului acestui partid si într-o anumita masura este de asemenea si un efect al legii polarizarii. Campania dinaintea campaniei (între cele doua scrutinuri) a fost una reusita. USD, cu rezultate locale bune si chiar foarte bune în anumite zone ale tarii, pare din ce în ce mai puternic. El propune o alternativa reala pentru cei foarte multi, care nu mai sunt multumiti de PDSR dar, nu vad nici în CDR o alternativa reala. Alianta însa va gresi în strategia electorala cum va gresi si în continuare în primele luni dupa schimbarea puterii din România la sfârsitul lui 1996. Greselile din campanie vor fi oarecum estompate de catre rezultatul alegerilor din 1996. Desi practic partidul avusese rezultate asemanatoare cu cele din 1992, acum, prin jocul politic postelectoral, alianta domnilor Cunescu si Roman devine una câstigatoare. Domnul Roman ajunge Presedintele Senatului, iar numerosi lideri ai aliantei în structurile noului Guvern. Aceasta situatie ascunde în continuare greselile grave de strategie politica - si în primul rând electorala - pe care alianta le facuse sistematic din septembrie 1996 si pe parcursul aproape al întregului an 1997. Despre ce este vorba? Simplu spus, alianta a încalcat o lege electorala de baza, cea a polarizarii. Partidul a avut numerosi suporteri, în vara lui 1996, doar atunci când formatiunea ameninta serios (la nivelul perceptiei sociale) de a intra pe axa electorala centrala, preluând una din cele doua pozitii principale ale acesteia. Parea sa aiba sanse reale de a câstiga si oamenii au sustinut “noua” formatiune. Dar ce a facut USD-ul? Exact ceea ce electorii nu se asteptau într-o campanie electorala. Au preferat singuri sa iasa din aceasta polaritate de baza si chiar sa recunoasca ca nu este locul lor acolo. Din ratiuni poate altfel corecte, USD-ul a preferat o campanie nonreactiva, “corecta” cum au numit-o oficialii partidului, centrata pe probleme si nu pe atacuri, pe solutii si nu pe acuze la adresa altora. Cine le spusese liderilor USD ca asta doream noi electorii? Probabil consilieri de o îndoielnica competenta. În tabloul politic din toamna lui 1996 USD -ul a fost una dintre cele mai pasnice formatiuni, tocmai atunci când ei trebuiau sa fie cei mai duri si mai critici. Probabil ca în calcule au stat doua considerente majore. Mai întâi dorinta de a nu reactiona precum permanentul si istoricul de acum adversar, PDSR-ul, de a arata probabil un alt stil de propaganda. Mai grav însa, va actiona un al doilea factor. Statutul ambiguu al partidului pe scena politica româneasca. Am mai spus, PD-ul a avut câtiva ani un statut extrem de curios. Era acuzat foarte dur de putere, era polit ic clar împotriva acesteia numai ca celelalte partide de opozitie nu-i recunosteau acelasi 125

statut de opozant. Evident ca si o parte a electoratului se raporteaza mai mult ca la un partid adversar al domnului Iliescu, decât ca la un autentic partid de opozitie. Aceasta presiune a facut ca partidul sa comita cea mai importanta greseala. Daca în campania proprie s-a raspuns cât de cât unora din atacurile PDSR-ului, unele dintre acestea fiind foarte profesionale, nu s-a reactionat absolut de loc fata de CDR si liderii acestuia, chiar si atunci când acestia au facut diverse remarci critice la adresa USD. Teama de a nu ataca opozitia, pentru ca s-a dorit atât de mult sa se obtina acest calificativ, a inhibat probabil raportarile critice fata de CDR. Nu acestea p ot fi însa asteptarile electoratului, si atât timp cât electoratul stabil al acestei formatiuni are “dimensiuni” foarte reduse, scaderea spectaculoasa în preferinte avea sa vina. Absenta discursurilor critice, în special fata de CDR, a transformat USD-ul dintr-un partid rival, un competitor absolut îndreptatit la locul întâi, într-un simplu suporter al celor care se afla în arena principala. În loc sa accepte rolul principal pe scena politica, prin campania dusa, USD s-a apropiat doar de cel de “fan” al CDR. Acest tablou a capatat si mai multa consistenta dupa alegeri, desi evident a fost mascat de succesele politice ale negocierii postelectorale. La nivelul electoratului, Partidul Democrat a confirmat imaginea de sustinator al puterii, ocupând practic un rol cunoscut, acela pe care îl avusesera partidele mici în vechea administratie. Evident ca în aceste conditii este normal ca un partid sa scada ca popularitate întâmplându-se ceea ce s-a si întâmplat, PD ajungând în septembrie 1997 la doar 5% optiune de vot (la care mai putem adauga 2 procente specificate pentru USD), iar domnul Roman la 6%. Logistica propagandei USD a fost eronata în campania electorala din 1996 si a continuat sa fie si în 1997. Lucrurile se vor schimba abia la începutul lui 1998, când partidul, din nou într-o perioada foarte scurta, va creste spectaculos, în urma unei crize politice profunde pe care el a provocat-o în societatea româneasca. Al doilea caz asemanator, dar cu efecte opuse îl avem în anul electoral 2000. De data aceasta un alt partid sugereaza prin campanie si mesajele politice lansate ca este un adversar important în lupta electorala. Este vorba de PRM. De data aceasta posibilitatea de a intra pe axa centrala electorala a fost valorificata atât de liderul partidului, domnul Corneliu Vadim Tudor. Cât si de PRM. Acest proces s-a realizat mai mult, într-o perioada optima si anume nu înaintea campaniei, ca în 1996, ci chiar în timpul acesteia, în special în perioada ultimelor 10 zile de campanie, perioada care este una critica si implicit foarte importanta pentru propaganda electorala. Fenomenul 126

PRM a dus la o crestere spectaculoasa (dublul numarului de procente în ultima parte a campaniei) ca urmare exclusiva a actiunii principiului axelor electorale, în care PRMul s-a deplasat de pe axa electorala etnica pe axa electorala centrala.

Electoratul activ si electoratul reactiv. Daca ne aducem aminte de tipologia votantilor facuta din punctul de vedere al raportarii la putere sau opozitie, din primele cursuri, remarcam si o alta i mportanta diferentiere între diversele categorii de electori. Am spus atunci ca legea polarizarii este o lege electorala de baza, care simplifica perceptia si reprezentarea fiecarui sistem electoral. Aceasta lege face ca sistemul electoral sa fie structurat pe câteva axe posibile, având fiecare doi termeni extremi. Cea mai importanta axa fiind desigur aceea între putere si opozitie. Actiunea acestei legi este principala cauza a mecanismului potentator al aliantelor politice asa cum am vazut, dar, în aceeasi masura, si a oricaror partide care pot sa se pozitioneze clar ca unul din termenii extremi pe oricare din aceste axe. Acesta este si cazul partidelor de factura etnica sau al celor etichetate ca extremiste. Aceasta înseamna ca avem votanti care se orienteaza pe esicherul politic în functie de diversele polaritati pe care le recepteaza, în primul rând pe axa putereopozitie. Polaritatea introduce un nou element important si anume reactivitatea. Electorii pot asadar sa voteze activ sau reactiv. Ei deci pot sa se centreze exclusiv pe partidul în care au încredere, dar la fel de bine se pot centra si pe adversarul sau adversarii cei mai importanti ai acestuia. În modelul prezentat în paragraful anterior am considerat practic un singur tip de votanti, cei activ i. Modelul presupunea o raportare exclusiva la propriul partid. În realitate exista multi electori care voteaza strict reactiv. Acestia sunt foarte putin satisfacuti de oferta electorala a celor cu care voteaza, însa si-au exprimat votul pentru acea formatiune ca reactie fata de o alta, sau fata de un alt candidat. Butada posibila ar putea fi aceea “oricine, dar nu asta!” . Este întrucâtva un caz limita. În unele situatii optiunea pentru un partid sau personalitate are atât valente reactive, cât si active, problema fiind mai degraba cea a prevalentei unuia dintre acesti factori. Daca ar fi sa estimam ponderea votantilor activi si a celor reactivi ar trebui sa ne referim din nou la atitudinile negative în raport cu oferta electorala. Ne intereseaza însa în pr imul rând atitudinile negative fata de oferta alternativa pe aceeasi axa electorala. În mod normal aceasta ar trebui sa fie si cea mai consistenta atitudine 127

În cazul lui Petre Roman circa 30% se raporteaza negativ la E. În cazul votantilor lui Emil Constantinescu 33% sunt ostili fata de I. Roman. acesta fiind printre altele si un efect al campaniei electorale deficitare. Prin urmare. Paunescu. respectiv câte 5% fata de G. Funar. domnul Corneliu Vadim Tudor. Frunda si 11% fata de A. restul procentelor nefiind semnificative.negativa dintre toate. Electoratul doreste un singur candidat. fiind de fapt un indiciu ca nu ne aflam pe o axa centrala. 18% la G. în primul rând prin atitudinea ostila exprimata pentru formatiunile de pe axa centrala (considerate rivale). Constantinescu. daca acestia se afla în aceeasi zona a spectrului politic. Am prezentat-o într-un alt curs si ea spune ca un candidat singur este mai puternic decât mai multi. catre PDSR. În mod normal o analiza calitativa ar putea sa ne permita depasirea acestui nivel statistic în care putem estima electoratul reactiv. respectiv câte 9 % fata de E. Frunda si Gh. ca legea se refera inclusiv la partidele politice si nu numai la personalitatile care conduc aceste partide. circa 30 % si doar 4 % în raport cu domnul Constantinescu. Din electoratul care l -a votat pe Ion Iliescu 18% au o atitudine declarat ostila fata de Emil Constantinescu. În situatia celui de al patrulea clasat în cursa electorala. Frunda.V. Votantii reactivi sunt prezenti în numar mai mare la Emil Constantinescu decât la Ion Iliescu (avem reactivitate dubla pe axa centrala în cazul elector ilor lui Constantinescu). Am mai putea sa luam în calcul si un alt aspect. 8% fata de A. 10% fata de Gyorgy Frunda si câte 6% fata de Petre Roman si Adrian Paunescu. cu atât ei vor obtine 128 . Constantinescu si P. Cu alte cuvinte doua partide care functioneaza în regim polar vor avea un rezultat mai bun decât daca s-ar afla în afara unei axe electorale. doar daca se respecta o alta lege electorala de baza. Iliescu si G. Paunescu si C. Iliescu. Tudor. oricare partid se înscrie pe o axa a sistemului electoral si reuseste sa se impuna ca unul din termenii polari ai acesteia va primi o “bonificatie” electorala prin simplificarea tabloului electoral. Vom exemplifica acest tip de analiza asupra electoratului prezidentiabililor în 1996. În cazul PD-ului se poate observa usor ca atitudinile reactive au fost extrem de reduse si oarecum îndreptate doar într-o directie a axei centrale. Reactiile negative sunt prezente la apr oximativ câte 11 procente fata de I. Acest efect potentator se produce însa. si cu cât acestia sunt mai multi. si ar mai trebui sa spunem generalizând. personalitate sau partid într-o anumita parte a esicherului politic. atitudinile negative sunt mult mai dispersate.

Ori în masura în care ei nu sunt centrati pe o formatiune anume.individual mai putine voturi decât ar fi obtinut un candidat respectiv un partid. Ce înseamna ca o formatiune politica este dinamica din punct de vedere electoral? 3. mai multe partide socialiste sau social . un corolar al aceleiasi legi spune ca. INTREBARI: 1. Cum pot fi masurate stabilitatea si dinamica electorala a unei formatiuni politice sau a unei personalitati? 2. În astfel de conditii efectul potentator al aliantelor ar fi minimalizat sau chiar el ar putea sa induca efecte contrare. evident cu exceptia valorii minime care este zero. Daca toti electorii ar fi de tip activ. votul lor nemaifiind o reactie fata de adversari. Cum poate influenta sistemul axelor electorale dinamica electorala? 4. adica o scadere a procentelor obtinute. PUNR si putem gasi si alte exemple în istoria electora la postdecembrista. Explicatia unei asemenea situatii este data de faptul ca o parte semnificativa a electorilor sunt “reactivi” si nu activi. în perioada 1997-2000. singur. Si aceasta pentru ca. când domnii Theodor Stolojan si Mugur Isarescu se plasau în realitate în exact aceeasi zona electorala si si-au împartit nediferentiat voturile reactive fata de liderul PDSR Ion Iliescu. Aceasta înseamna ca mai multe partide liberale înseamna mai putin liberalism.democrate înseamna mai putin socialism respectiv social democratie. Acest tip de proces a influentat de altfel si campania electorala prezidentiala din 2000. o anumita “zona” a sistemului electoral. este cu atât mai bine reprezentata cu cât exista mai putine partide care o ocupa. deci ei voteaza cu o anumita formatiune ca reactie la actiunile si mesajele politice lansate de un alt partid considerat adversar. reactivitatea lor îi orienteaza nediferentiat catre partidele din zona perceputa ca polara formatiunii fata de care ei reactioneaza. Dar si PRM-ul a anihilat total. adica s-ar centra pe oferta partidelor pe care le sustin. Care este raportul dintre electoratul activ si cel reactiv? 129 . atunci aceasta lege nu ar mai actiona. partidul cu care o vreme a împartit aceeasi zona etnic-nationalista.

5.Stolojan si M. Care este rolul pozitionarii zonale multiple sau individuale în privinta eficientei campaniilor electorale? 6. pentru prezidentiale. Isarescu? 130 . între T. Cum a functionat competitia electorala din 2000.

Ele definesc convergenta si divergenta sistemului electoral. atunci vom descoperi mai multe tipuri de structuri. ci la cel al sistemului electoral ca atare. Votantii de rezerva îi denumim astfel pentru ca ei nu voteaza formatiunea respectiva dar. Daca de exemplu trecem de optiunea propriu-zisa a votului si ne raportam la doua situatii ipotetice. mai ales în perspectiva 131 . în foarte multe cazuri. datorita legii polarizarii în primul rând. într-o oarecare masura. pot fi consistente sau contradictorii. de respingerea totala a unor personalitati sau partide (exprimând actorii politici cu care nu s-ar fi votat în nici un caz). pentru surprinderea divergentei. sunt.Cursul 12 Convergenta si divergenta în sistemul electoral românesc Asa cum am precizat de mai multe ori pâna acum. Este evident ca actul propriu -zis al votului nu ne intereseaza în acest moment. sunt simpatizantii acesteia. sistemului electoral. obtinem un tablou al compatibilitatilor. Pe de o parte categoria votantilor de rezerva sau ascunsi. aproape orice elector are în realitate mai multe preferinte politice si nu una singura. Cu alte cuvinte este vorba de compatibilitatile si incompatibilitatile pe care electorii le percep în relatiile lor cu partidele. ori aceasta înseamna ca ei îsi reprezinta permanent adversari în raport cu care concep întreaga lupta electorala. date pe de o parte de comportamentul ipotetic de vot care ar fi fost exprimat daca partidul sau personalitatea cu care s-a votat nu ar fi existat (obtinând o a doua si chiar o a treia optiune) sau. În acest mod reusim sa estimam doua categorii de electori. iar pe de alta parte putem da o estimatie a votantilor reactivi. Daca este sa ne raportam nu la nivelul individual. dar si al disparitatilor. votanti reactivi. preferinte care. la nivel individual. Pe de alta parte am aratat ca electorii.

care ne ofera antipatiile si polaritatile fundamenta le ale sistemului electoral. este în masura sa ne sugereze un tip de orientare pe care o au electorii unui partid. Ei decid între acestea înaintea votului sau în alte situatii. Aceasta orientare este adeseori extrem de curioasa comparativ cu ceea ce oficialii partidelor cred.1.problema este ca acesti electori voteaza pentru o formatiune. Corelat cu acest câmp avem unul de divergenta.si un votant de încredere poate lipsi de la vot . ca a doua optiune formatiunile de pe axa orizontala. chiar daca voteaza constat cu un altul pe care îl simpatizeaza însa mai mult. Pe de alta parte aliantele politice ar trebui. pentru ca uneori. au o simpatie fata de un partid. Aceasta categorie de simpatizanti este importanta pentru ca ea defineste câmpul de contingenta al sistemului electoral. Acesti votanti de rezerva pot îndeplini real o asemenea functie si din acest motiv ei pot fi un rezervor important de sustinatori pentru un partid. Iata de exemplu câmpul de convergenta pentru fiecare din formatiunile parlamentare ilustrat de ancheta postelectorala din 1996-1997: Tabel 12. Simpatizantii formatiunilor de pe axa verticala simpatizeaza. Optiunile convergente ale electoratului Nr Simpatiz antii cdr pdsr usd prm psm ps punr altii din cdr altii NR 1 2 3 4 5 6 CDR PDSR USD UDMR PRM PUNR 16 30 39 11 7 13 14 10 11 7 24 15 6 16 5 9 6 5 7 9 18 17 11 18 31 43 27 27 31 36 29 8 11 7 11 14 Convergenta este exprimata de formularea unei a doua preferinte electorale. Al doilea vot.a ceea ce ar putea sa tina de accidental . care nu exista ca optiune reala posibila niciodata. 132 . si care chiar si în sondaje nu este uzual prezent ca alternativa. sa tina seama de aceste câmpuri de divergenta si convergenta ale sistemului electoral. dar simpatizeaza si altele pentru care ei pot sa fie considerati ca votanti ascunsi sau de rezerva. la rândul lor. ea este îndreptata chiar spre adversarii formatiunilor respective.

Optiunile divergente ale electoratului formatiunilor politice Nr. Câmpul de convergenta electorala ne permite analiza electoratelor partidelor ca electorate de rezerva.Iliescu P. Roman Corneliu Vadim Tudor Gheorghe Funar Nicolae Manoles cu Tudor Moho ra Alt ii 1 2 3 4 E. Simpatiz antii cdr PDSR prm psm udmr punr altii cdr din altii 1 2 3 4 5 6 CDR PDSR USD UDMR PRM PUNR 28 8 40 21 13 9 7 12 5 20 35 39 6 5 48 9 5 13 21 17 19 19 7 51 57 7 13 10 9 7 17 21 133 . Chestionând subiectii care au facut o optiune în legatura cu formatiunea sau candidatul pe care nu l-ar vota sub nici o forma vom obtine un câmp al divergentelor scenei politice din România. ca a doua optiune formatiunile de pe axa orizontala.Roman C. Tabel 12.3.V.Consta ntinescu I.2. În maniera inversa putem studia electoratele partidelor si din punctul de vedre al divergentelor acestora în raport cu scena politica.Putem sa calculam un asemenea câmp al contingentei optiunilor si pentru electorii prezidentiabililor.Optiunile convergente ale electoratului prezidentiabililor Nr Votantii Ion Iliescu E mil Constantin escu Petre.Tud or 21 18 10 32 28 21 49 31 - 6 13 13 35 7 6 5 10 19 32 13 9 21 Convergenta este exprimata de formularea unei a doua preferinte electorale. Simpatizantii formatiunilor de pe axa verticala simpatizeaza. Tabel 12.

Potrivit unui asemenea criteriu. imediat dupa alegerile din 1996. imediat dupa alegeri.Roman C.V. Constan tinescu Petre Roman Corneliu Vadim Tudor Gheor ghe Funar Adrian Paunescu Gyorgy Frunda Altii +NR 31 30 11 18 6 8 5 6 11 8 6 5 10 18 42 53 41 59 9 9 - 6 6 Convergenta si divergenta pot fi surprinse si într-o maniera diferita. respectiv neacceptabile urmatoarele tipuri de aliante politice ale formatiunii câstigatoare: Tabel 12. respectiv UDMR. alianta cea mai plauzibila în perceptia electoratului. Opiniile electoratului fata de o posibila alianta între CDR si celelalte formatiuni politice parlamentare în decembrie 1996 Alianta CDR cu USD PUNR UDMR PRM PDSR foarte buna 15 2 4 2 6 buna 52 40 39 37 33 proasta 10 24 25 24 21 foarte proasta 3 10 11 11 18 N. adica înaintea formarii aliantelor cu care s-a pornit guvernarea dupa alegeri. este alianta CDR-USD care este vazuta favorabil de doua treimi din electorat. se afla o posibila alianta cu PUNR.Iliescu P. prin acceptarea sau neacceptarea anumitor aliante la guvernare.Consta ntinescu I.Tudo r Ion Iliescu Emil.În cazul prezidentiabililor aceste divergente se prezinta astfel: Tabel 12.5. diferenta între opiniile favorabile si cele nefavorabile fiind aceeasi. la egalitate. Optiunile divergente ale electoratului prezidentiabililor N Votantii r 1 2 3 4 E. La o mare distanta.R. La o foarte mica distanta se afla si PRM. 20 24 21 26 22 Dupa cum se observa. electoratul considera ca fiind acceptabile.4. iar pe ultimul loc este apreciata 134 . înaintea oricaror discutii sau negocieri a aliantelor politice pentru guvernare. de 6 procente.

în sensul ca sunt marcati de puternice 135 .posibila alianta cu PDSR. internalizate de catre populatia electorala. În analizele calitative pe care le-am efectuat atât în acea perioada cât si dupa. Votantii puterii Nu putem încheia seria acestor posibile tipologii ale electoratului fara a reaminti o categorie de electori pe care am prezentat-o într -un curs anterior. Important este rezultatul acesteia. Exista desigur multe formatiuni. motivata de orientari valorice radicale si clar diferentiate. Este însa interesant ca si o posibila alianta cu principalul adversar. Exista electori care opteaza real pentru putere. Este de remarcat ca diferenta dintre favorabilitate si nefavorabilitate în acest caz este zero. În primul rând trebuie sa precizam ca avem doua astfel de categorii. PDSR. Aceasta situatie este explicabila partial pentru partidele mai mici.sau postelectorale în care acesti electori sunt cuprinsi ca subiecti. cea a puterii. care au dus în 1996 o campanie relativ echilibrata în raport cu CDR si chiar au recomandat candidatul CDR în turul al doilea (în cazul PUNR). Acesti subiecti ar putea fi considerati si traditionali. o idee clar afirmata a fost tocmai aceea ca “odata cu încheierea campaniei electorale politicienii ar trebui sa nu se mai critice reciproc si sa puna mâna sa lucreze împreuna” Este evident ca elemente bazale ale unei culturi democratice privitoare la viata politica si activitatea formatiunilor politice nu pare sa fie. Pentru unii electori conteaza însa numai o parte a acestei polaritati. Exista un anume gen de respect pentru acestia si în acelasi timp o dorinta de conformitate cu majoritatea. Motivatiile sunt multiple. oricare ar fi aceasta. schimbare. Este înain te de toate o reactie de conformism. Exista o serie de electori pentru care lupta politica înseamna destul de putin. O parte importanta a populatiei nu poate considera ca este normal sa fie pozitionata împotriva celor care conduc. Ce semnificatie are acest lucru? În primul rând aceea ca votul nu a avut dominant o conditionare ideologica. reformare a societatii. PRM sau PUNR. iar în aceasta categorie cu siguranta intra mai multe tipuri de electori. dar totul este reductibil la putere si opozitie. cât si în posibilele anchete sociologice pre. nu era privit a ca fiind deosebit de paguboasa. pentru moment. Altfel spus nu exista imediat dupa alegeri atitudini dominant negative fata de anumite aliante posibile. Pe de alta parte regasim aici un fond valoric remanent potrivit caruia unitatea nationala este un deziderat major si un obiectiv propriu al demersului de transformare. Si pentru ei scena politica este destul de simpla. evident atât la scrutinul electoral.

minerii considerându-se perfect îndreptatiti sa dea sfaturi Presedintelui. Ceea ce noi înregistram nu erau atât sfaturile ca atare. mai exact cu foarte slabe reactii de respingere. deoarece premisele unei atitudini democratice sunt indiscutabil acelea legate de considerarea autoritatilor ca egale restului cetatenilor. Cele doua grupuri fara reactii. care au avut un fel de reactie paterna fata de domnul Constantinescu. fara accente critice majore. Ei au evitat asumarea acestui 136 . cât genul de reactie pe care subiectii îl aveau în situatia în care fiind singuri cu Presedintele Constantinescu sau Iliescu pentru 20 de minute ar fi trebuit sa îi dea acestuia câteva sfaturi. construind o situatie ipotetica în care subiectii investigati erau pusi sa dea sfaturi Presedintelui României. Desi nu avem siguranta asupra modului în care ei au votat real în noiembrie 1996. tineri. simpatizanti ai noii puteri. un grup de pensionari. ca votasera în 1992 cu domnul Iliescu si cu PDSR. Respectul pentru autoritati fiind o coordonata esentiala a atitudinilor lor politice. ci o angajare atitudinala radicala. Într-o ancheta calitativa întreprinsa de noi în mediul rural în luna iulie 1997 am întâlnit de exemplu cazuri extreme. În cazul celorlalte categorii. Lipsa reactiei de respingere a fost însa prezenta în special la barbatii din grup. Aceasta reactie poate fi considerata ca surprinzatoare. declarat. erau marcati de un asemenea gen de schimbare atitudinala. A doua categorie a fost una profesionala si anume un grup de mineri intervievati în aceeasi perioada la o mina din Valea Jiului. Ei sunt în general putin informati si nu accepta jocul politic în datele sale competitive. functionari. dar mai ales tarani. din Bucuresti. pur si simplu ei si le redefinesc. în primul rând. Nici aici nu au existat probleme în a intra în jocul propus. toti au declarat însa. salariati cu studii medii din sectorul industrial mic si mijlociu. au fost. acest gen de perceptie nu a functionat. O posibila explicatie ar fi data de un anume gen de “constiinta muncitoreasca” împletita cu un puternic fond valoric al democratiei socialiste. Ei nu mint atunci când îsi exprima optiunile post -vot. Nu exista nici un fel de toleranta fata de fosta putere. În mai multe asemenea analize calitative ne -am propus de exemplu sa dam o apreciere acestei atitudini fata de autoritati. ci mai mult cu nuanta unor sfaturi “batrânesti”. care induc un respect deosebit fata de conducatori. în toate celelalte esantioane aceste reactii au existat. la nivelul u nei comunitati. Nu era doar o simpla simpatie. de tarani care aproape toti. Acum toti erau. dar nici fata de posibili alti adversari ai puterii de dupa 1996. însa de retinut. Subiectii au reactionat în primul rând cu un anume gen de blocaj în asumarea unui rol de critici directi ai puterii. Cu exceptia a doua categorii sociale în care în focus grupurile realizate subiectii nu au manifestat reactii de retinere deosebite.valori traditionale.

si o a doua categorie. în România. trebuie mentionat. ca le -ar place sa-l întâlneasca. atât în sondajele si în anchetele sociologice. în orice tip de societate. Este vorba de cei care îsi redefinesc public optiunile politice. Acest respect la unii electori însemnând chiar reorientarea propriilor optiuni politice. Ori în modernitate unul din examenele esentiale este tocmai cel electoral. Populatia. dar nu întotdeauna si la nivelul comportamentului real de vot. asa cum am spus mai devreme. mult mai opaca. Prin urmare cei care înving în alegeri sau în orice fel de competitie trebuie sa fie respectati. ori de câte ori sunt în situatia de a-si exprima optiunile. Exista. va avea cu mult mai multi admiratori si sustinatori decât a avut înainte. Evident ca aceasta categorie. ci doar posibilitatea ca ei sa poata sa îi sugereze acestuia ce ar trebui sa faca. A existat chiar o pauza de aproape un minut dupa care au început sa-l laude pe Presedinte si sa spuna ca nu pot ei sa îi dea sfaturi unui om atât de mare. Nu negând însa. capabili sa o reprezinte si sa o conduca. prin care orice personaj victorios. si asta chiar daca ei ar avea probleme. din totalul populatiei electorale avem circa 15-20% asemenea votanti. în cazul celor care înving pentru ca au fost preferati de cei mai multi. În mod normal astfel. Este vorba de cei care mint. prefera sa fie condusa de oameni puternici. În opinia noastra. cu atât mai mult ar trebui sa-i respectam. dealtfel destul de “invizibila”. dupa orice alegeri. Ei nu îsi redefinesc însa real optiunea politica. posibilitatea întâlnirii directe cu Presedintele Iliescu sau Constantinescu.rol. Acesti votanti ai puterii sunt principalii actori ai acestor mutatii. Desi si ei erau în vârsta si si-ar fi putut asuma un rol de “batrâni întelepti” nu au facut-o. este greu de surprins în investigatii si un analist foarte critic ar putea sa întrebe cum putem identifica o asemenea categorie. Chiar daca acesta se bazeaza doar pe 51%. Mai mult. noua sau tot cea veche. desi. O imagine clara a puterii este reliefata tocmai de succesul electoral. puterea creste si opozitia. nu toti acestia se si prezinta în mod obisnuit la vot. reactia negativa a fost extrema. imediat dupa batalie. În cazul taranilor despre care am vorbit. cât si în spatiul public. 137 . scade. Aceasta este o caracteristica general umana desigur. În primul rând datorita mecanismului prezentat de noi. dar nu vor putea decât sa-l felicite si în nici un caz sa -i dea sfaturi. Acesti electori sunt tot un gen de votanti de conformitate. el va fi întotdeauna mai profund. ci doar mesajul public prin care ei sugereaza orientarea politica pe care o au. în sistemul electoral se produc întotdeauna modificari postelectorale majore. Nu ar trebui sa uitam un alt aspect.

aceasta din urma fiind indiscutabil menajata în foarte multe situatii. Într-un fel poate normal. Acest efect este indiscutabil un efect mediatic. pentru motive însa întotdeauna exogene. Vina cea mai mare. comparativ cu perioada de dupa alegerile din 2000. Nu neaparat în forma unei campanii de presa. a mai actionat un factor de minimalizare a exprimarii publice a votului în perioada 1997-2000. imediat si remarci critice sau macar nuantari dubitative fata de noua putere. Este efectul de moralitate a optiunii . si posturile private de televiziune. la nivelul analizelor cantitative de tipul sondajelor de opinie este aproape imposibil. date de factori exteriori formatiunilor câstigatoare. în timp ce critica adresata puterii constituia un adevarat zgomot de fond permanent. ci mai degraba propunând o anume grila de receptare a realitatii politice. nu poate fi decât a fostei puteri care nu a realizat consecinta în timp a unei asemenea campanii. de partid corupt si corupator. au prezentat extrem de diferit fortele politice din România. puterea a fost cu mult mai criticata decât opozitia. Valoric însa. Presa. într-adevar. Este drept într-o maniera diferita în perioada 1997-2000. PUNR. de partid conservator si de rea credinta au fost aplicate PDSR-ului aproape constant ca un fel de eticheta generala a mesajelor mediatice. În general subiectii care fac parte dintr-o asemenea categorie critica ambele tabere politice de pe axa electorala. la fel cum eticheta de extremist si nationalist a fost aplicata partidelor din arcul guvernamental. În investigatii calitative se pot desprinde însa numeroase caracteristici ale unei asemenea categorii.Trebuie spus ca. Foarte putine demersuri critice au existat în realitate fata de opozitie. prin formularea de critici fata de anumite acte politice sau fata de personalitatile din aceasta tabara. Un semn de conformitate pentru ei este întotdeauna sugerarea autonomiei în raport cu cei pe care iau sustinut. într-o modalitate fals profesionala au încercat sa sugereze un gen de impartialitate prin demersuri critice la adresa o pozitiei întotdeauna însa punctiform. sau mai ales. mentionând ca au votat si ei cu cei noi. sugerând un gen de detasare de planul luptei directe. nu a fost 138 . dar partial chiar si în ultimii ani 2002-2003. Cei mai multi dintre ziaristi. desigur. în exprimarea altor tipuri de opinii si aprecieri ei sunt reprezentativi pentru categoria sustinatorilor fostei puteri în cazul ultimelor alegeri. Etichetele de partid neocomunist. Este vorba în primul rând de persoane care îsi dezvolta un gen de atitudine neutra în raport cu formatiunile politice. sau în termeni concreti de “rusinea” de a fi simpatizant al anumitor partide. un factor pe care l-am amintit deja. PRM si PSM. pentru domnul Vadim Tudor sau domnul Stolojan sau pentru PRM ori PNL. Ei fac însa. În cazul PDSR –ului o perioada mare de timp.

socante. în conditiile în care acestea s-au desfasurat normal. Efectul. în realitate ei pastrându-si optiunile initiale. Acest blocaj a fost performant pâna în anul electoral 2004 si pentru ca fortele de opozitie nu avusesera real probleme de acces în media pâna în 2000 si nu îsi dezvoltasera strategii în acest sens. Evident nu conteaza atât de mult ce fac. Memoria sociala functioneaza pe baza unor legitati generale ale memoriei umane. dupa o anumita perioada de timp de la alegeri. În aceasta ultima situatie avem categoria despre care am vorbit. Procesul acesta a demarat îna inte de 1992. Dupa un an apar câteva elemente noi. Mai bine de 90% din amintirile din armata 139 . În orice caz acestia sunt primii care se despart de noua putere în conditiile unor esecuri. însa el nu a avut influente majore în alegerile din acel an. Pe de alta parte responsabilitatea pentru anumite disfunctionalitati sau nerealizari poate fi tot mai greu transferata asupra vechii puteri dupa mai multe luni de la preluarea acesteia. si pastreaza acest supliment de forte electorale aproximativ un an. dar pozitive. Acestia îsi pot redefini la un moment dat optiunile. În special în z ona televiziunii acest efect a condus la estomparea aproape totala a imaginii traditionale negative a partidului si liderilor sai si totodata la blocarea accesului opozitiei la mediile importante de informare. dar sa voteze în continuare pentru partidul respectiv. Este greu sa precizam care ar putea fi procentul din populatie care îsi redefineste doar declarativ votul dupa alegeri si care sunt doar niste falsi sustinatori ai puterii. Ea este selectiva si introduce întotdeauna un filtru pozitiv. pe termen lung este distructiv pentru un partid. sau mai putin grav. cunosc foarte bine acest proces reliefat perfect de “povestirile din armata”. chiar putin semnificative. în special pentru cei din anumite medii rezidentiale sau profesionale. Tocmai datorita acestui handicap înregistrat pâna în 2000 PDSR (PSD) a avut o cu totul alta strategie de influenta si control al presei si al mediei dupa câstigarea alegerilor în 2000. el erodând partidul la nivelul celor mai importante categorii de simpatizanti. Cu timpul oamenii minimalizeaza experientele negative si le filtreaza prioritar pe cele deosebite. În general puterea câstiga simpatizanti în primele luni dupa alegeri. sa nu le mai declare public. Rezultatul a fost un gen de rusine a afirmarii publice a simpatiilor politice pentru reprezentatii puterii. În primul rând trece o perioada rezonabila de timp în care noii guvernanti puteau arata ceva. cât mai ales asteptarile pe care electorii le au în raport cu ei. Cei care au facut armata.competenta în cotracararea ei. sau sotiile lor.

Ei opteaza doar în conjunctura electorala pentru putere. si cei care nici macar nu au participat la vot. Acestia din urma sunt cei care îsi redefinesc optiunile în mod radical si nu le schimba decât o data cu schimbarea puterii. O parte însa a votantilor puterii nu au o asemenea vocatie. ajung pâna la o cincime din electorat si pot fi identificati în sondajele electorale prin diferenta procentuala a celor care spun ca au votat pentru putere si rezultatul real al voturilor. Mai mult. circa o treime. dar au declarat ca au votat. Noile formatiuni de pe scena politica îsi recruteaza uzual de aici electorii. avem toate motivele sa credem ca acestia sunt votanti de conformitate. Desi nu putem sa stim exact optiunile celor care nu au participat la vot. indiferent de faptul ca sunt de o categorie sau de alta. În contextul imediat urmator alegerilor ei îsi redefinesc optiunile p entru putere. în mod normal. Acest tip de electori au un statut special. atunci vom întelege ca este la fel de normal ca si persoanele care nu au mers la vot sa îsi redefineasca comportamentul si sa declare ca au participat. peste 90 % din subiecti ne -au declarat ca au participat la vot desi datele oficiale ne garanteaza un procent de aproximativ 76%. Daca ne aducem aminte de ceea ce am prezentat în cursurile anterioare. La acestia se adauga si cei care sustin ca au votat. Acestia sunt aproximativ 15% din electorat. Dupa circa un an referintele critice fata de fosta putere devin tot mai putin conturate. Ei influenteaza sondajele de opinie ca si anchetele post si preelectorale într-o masura 140 . În aceste situatii o parte din câstigul postelectoral al puterii tinde sa se piarda. Acesti votanti în România. îsi redefinesc votul imediat dupa alegeri. ceea ce este un aspect semnificativ. Si la nivelul memoriei sociale se întâmpla ceva similar. rezulta ca diferenta este data în principal de cei care pur si simplu au mintit în legatura cu comportamentul lor de vot. istorioare deosebit de hazlii si apropare deloc întâmplari sau experiente negative. în timp ce cele catre cea prezenta devin mult mai acide. si anume de faptul ca o parte la fel de semnificativa de electori. Votantii puterii sunt astfel analizabili si din perspectiva unei alte disjunctii. nu neaparat tot catre fostii simpatizanti. care au declarat voturi în favoarea formatiunilor percepute ca si câstigatoare. dar în realitate nu au facut-o. ei alimentând masa mare a nehotarâtilor. însa evident. iar în timp le schimba din nou. Dincolo de o eroare de esantionare de circa trei procente.cuprind întâmplari amuzante. aceea între votantii conjuncturali si cei “vocationali”. între cei care îsi redefinesc votul se afla integrati. În cercetarea întreprinsa de noi în luna decembrie 1996.

pentru ca exista un nivel subiectiv al votului. Dar în al doilea sau al treilea an? Este firesc sa ne întrebam când se produc si cum mutatiile în optiunile politice ale cetatenilor si cum astfel este posibila o rotatie a partidelor de guvernare. Timpul. psihologic. În conditii normale însa organizarea unor alegeri anticipate în primul an de guvernare nu poate produce mutatii semnificative în sistemul politic. Din datele prezentate în primele cursuri a reiesit ca circa sase luni dupa alegeri nu exista nici un fel schimbare radicala a optiunilor declarate. Am aratat în alt curs ca mai degraba decât actiunea politica este important timpul pur si simplu într-o asemenea ecuatie electorala. ca si schimbarile de opinii politice se datoreaza impactului direct al conditiilor de viata asupra acestora. Exista în acest gen de asertiune si o doza de adevar. ci de cele redefinite ulterior.mult mai mare decât influenteaza alegerile propriu-zise. în timpul acestei perioade de stabilitate. dat de mecanismele definirii situatiei electorale. având de a face cu ideea ca oamenii sunt în conceptiile lor direc t influentati de situatia economica si sociala în care se afla. dar exista si un stereotip de gândire “marxista”. cele care nu permit redefiniri ale propriilor optiuni într-un termen foarte scurt. mai general de “stânga”. dar care rar ajung sa si voteze si deci sa influenteze real sistemul electoral. Schimbare graduala versus schimbare brusca Pentru a raspunde la întrebarea anterioara trebuie sa luam în calcul diversele conceptii asupra schimbarilor opiniilor politice. rezultatele acestor alegeri ar confirma optiunile din sondaje. Nu trebuie însa sa consideram ca în conditiile unor alegeri anticipate reale. Cu alte cuvinte ei sunt aceia care declara frecvent în anchete o anume optiune. În general se acrediteaza ideea ca schimbarile de atitudini fata de personalitati. Cu alte cuvinte activitatea politica a puterii are implicatii benefice sau malefice asupra calitatii vietii si prin urmare o amenii vor reactiona în primul rând sub presiunea realitatii. Aceasta pentru ca cel putin un sfert pâna la o treime din electorat poate sa performeze alt comportament decât cel indicat. Mai mult. cu referinta expresa la electoratul puterii. Nu putem deci. cu mentiunea ca este vorba nu de optiunile reale de la alegeri. 141 . în realitate conteaza în mare masura si oferta care se contureaza pe piata electorala. În conditii normale sunt necesare cel putin noua luni pâna la un an pentru a se schimba semnificativ optiunile electoratului. evolutia ca si asteptarile populatiei fata de cursul evenimentelor.

sunt indispensabile constituirii opiniilor politice si inducerii pe temeiul acestora a unor comportamente concrete de vot. atunci vom vedea ca o parte semnificativa a electoratului îsi definitiveaza optiunea în cursul campaniei. chiar si cel care nu este principial de tip reactiv. conteaza pentru o formatiune masura în care ea se legitimeaza ca apartinând sau nu unei axe principale. atunci este important daca ea va fi perceputa ca apartinând axei electorale centrale. tradeaza mutatii semnificative. Mecanismul schimbarii opiniilor este mai complicat. Mecanismul prin care se genereaza anumite comportamente de vot înaintea si în timpul campaniei este legat de sistemul axelor electorale. Este nevoie de un interval de timp pentru ca efectul psihologic frustrant sa fie minimalizat. 142 . si în general întrun sistem electoral normal. pentru ca sa piarda serios doar în ultima parte a campaniei. cu atât mai mult în situatiile în care ne -am implicat serios în demersul electoral. ca si în lunile anterioare acesteia.sa ne contrazicem si sa ne invalidam un demers anterior. Iata de ce este posibil sa ne orientam spre formatiuni politice aparute postelectoral sau sa refuzam sa ne mai angajam în optiuni. Prin urmare. se construieste pe un mecanism de comparatie sociala bazat pe polarizare si din acest motiv axele electorale. Votul. Prin urmare ideea unei schimbari gradate poate fi pusa serios la îndoiala. Pe de alta parte sondajele preelectorale realizate în timpul campaniei. practic în ultimele sase luni dinaintea campaniei. nu exista nici un partid care sa aiba electori stabili într-o pondere care sa asigure succesul electoral. iar în masura în care aceasta vrea sa lupte pentru câstigarea alegerilor. ca si reprezentarile lor sociale. Ar parea deci ca în aceasta perioada se produc schimbarile majore si ca ciclul preelectoal ca atare nu joaca un rol prea important. O parte a electorilor formatiunilor sau personalitatilor politice au optiuni clar stabilite cu mult timp înaintea alegerilor si ele nu se schimba în campanie. pâna în vara cel putin. În 1996 de exemplu. Nu este însa vorba doar despre factorul timp. domnul Ion Iliescu a fost permanent în fruntea tuturor sondajelor. dar foarte rar sa ne reorientam spre partidele percepute ca rivale în alegeri. Prin urmare cei care înclina balanta în final sunt electorii de campanie si cei conjuncturali. Daca ne întoarcem la datele prezentate în paragrafele anterioare. Acest lucru pare sa se întâmple si cu electoratul prezidentiabililor. În România. electoratul de campanie si cu cel conjunctural sunt aproape jumatate din totalul electorilor. La o analiza mai detaliata trebuie sa spunem ca lucrurile stau doar partial asa.

sunt votanti de conformitate care pe masura evolutiei evenimentelor politice în campanie percep ca viitor câstigator al cursei electorale o alta formatiune decât cea aflata la putere. Am aratat 143 . În România votantii puterii sau de conformitate reprezinta între un sfert si o treime din electorat. fie au votat cu alte formatiuni. În special populatia din mediul rural are un vot de conformitate si în general populatia cu un nivel scazut de instructie. la fel. Aceasta deoarece o parte a acestei categorii si-a redefinit optiunea înaintea votului. ci si cei care chiar au votat cu puterea. atunci conteaza daca ei sunt perceputi ca si competitori reali sau nu si. În aceasta categorie nu intra însa doar cei care.Daca vom discuta despre actorii politici individuali. Prin urmare în masura în care un actor politic reuseste sa influenteze perceptia acestei categorii de electori si sa influenteze modul în care ei îsi definesc situatia electorala. daca ei sunt asimilati ca termeni ai unei axe electorale. Am vorbit despre votantii puterii într-o dimensiune postelectorala. În multe situatii schimbarile pot sa para bruste. de regula decât o singura axa electorala. O parte din cei. care se raporteaza le cei care par în final a intra în competitia principala. cât cu un proces în care actorii politici. polarizarea garantând ca sporul unei formatiuni va însemna o posibila pierdere pentru cealalta. institutionali sau nu. adica în campania electorala. cât si votantilor conjuncturali ca atare care se pozitioneaza Si ei doar fata de axa centrala. sunt raportati si pozitionati pe anumite axe electorale. pentru conformism politic. Este vorba însa nu doar de un profil demografic. Ei sunt extrem de multi la prima vedere pentru ca structura populatiei tarii este cea care este. asa cum a fost cazul în campania generala din 2000. ei fiind votanti care îsi redefinesc votul imediat dupa alegeri. Schimbarea poate fi spectaculoasa daca avem în vedere ca pe o axa electorala o diferenta de 5 -10 procente poate schimba balanta. cu referinta speciala la prezidentiabili. ci si de unul cultural. În acest tip de situatie nu avem însa. fie nu au fost la vot. având loc în câteva saptamâni sau chiar zile în perioada campaniei. Un procent absolut semnificativ pentru a influenta votul în sensul prezentat anterior. mai mare sau mai mica. de faptul ca anumite categorii sociale au o predilectie. Ele se datoreaza atât votantilor puterii sau de conformitate. Nu avem de a face atât cu o erodare a puterii. atunci actorul politic respectiv poate produce o schimbare importanta la nivelul acestui electorat. Astfel ei ajung sa îsi redefineasca propria optiune si sa o si traduca în comportament de vot la alegeri. aproximativ 50% dintre electorii care îsi formeaza o optiune de vot în timpul campaniei.

un anumit pr ofil atitudinal consonant cu principiile statului maximal si al controlului statal în economie. la noi. Acest tip de analiza descriptiva este însa departe de a constitui un demers serios de investigatie a mecanismului electoral. studiindu-se caracteristicile definitorii ale sustinatorilor diferitelor formatiuni sau personalitati politice. analizele care se fac nu sunt justificate decât pentru cel mult formatiunile de pe axa electorala centrala.ca anumite categorii. el este atractiv pentru analisti sau jurnalisti. Rezultatele sunt prezentate ca fiind elementele bazale ale unei investigatii de tip stiintific a electoratului. La polul opus electoratul CDR sau mai recent al PNL are un profil oarecum opus. mai ales în orasele mari. Profile oarecum similare se pot si sunt construite si pentru celelalte formatiuni politice importante. Acestea se concretizeaza în diferite profile pe care din punct de vedere socio-demografic le are elec toratul diverselor formatiuni sau personalitati. qvasitotalitatea esantioanelor care sunt investigate au între 1000 si 2000 de subiecti. luând în calcul si nonrespondentii. venituri medii sau mici. Acest gen de analiza este. Acestea implica în mod normal erori de esantionare de peste 5% si deci un 144 . foarte atractiv si interesant pentru jurnalistii si analistii. Pentru moment trebuie sa semnalam totusi faptul ca analiza unui sistem electoral nu se poate face decât pe baza analizei diferitelor tipuri de electorat ca si pe baza investigarii mecanismelor de definire a situatiilor electorale si aceasta în primul rând la un nivel calitativ si doar ulterior la unul cantitativ. atitudini favorabile economiei de piata si democratiei. Acest tip de analiza. dar de multe ori are putin de a face cu realitatea si. care tine de ceea ce s-ar putea numi marketing electoral. nu are valente teoretice explicative. Ni se spune astfel ca electoratul PDSR (PSD)-ului provine prioritar din mediul rural sau din cel urban mic. venituri mai mari. În practica. va fi detaliat într-un alt curs. pe de alta parte. În primul rând. Structura electoratului partidelor si prezidentiabililor Multe din abordarile sociologice ale electoratului se axeaza uzual pe analize de tip statistic ale structurii ele ctoratului din România. aflându-se în special în mediul urban. ca el are tendential un nivel educational mediu sau inferior. Desigur. au atitudini si implicit un respect diferentiat în raport cu institutii de referinta ale vietii politice. inclusiv profesionale. un nivel de ins tructie superior. strict metodologic. subesantioanele corespunzatoare principalelor formatiuni ajung la câteva sute de subiecti. în orice caz. ceea ce înseamna ca. care prezinta si comenteaza acest tip de date sociale.

Numai ca daca dorim sa construim un model teoretic al mecanismului electoral este nevoie sa plecam de la o altfel de analiza a electoratului. La ce pot servi ele într-un discurs teoretic? Aproape la nimic pentru ca cele care sunt clar conturate. pentru majoritatea actorilor politici subesantioanele simpatizantilor sunt sub o suta de membri si deci orice analiza de tip statistic. Desigur. Cum functioneaza votantii puterii în mecanismul electoral? 6. Problema pe care dorim sa o semnalam este aceea ca acest tip de analiza nu are valente teoretice explicative. ca si caracteristici tendentiale se pot observa în general si fara asemenea analize. ÎNTREBARI: 1. chiar daca poate fi atractiva. Întrebarea este deci cum si de ce se produce o asemenea diferentiere. Care sunt paternurile de schimbare electorala? 145 . În ce consta convergenta sistemului electoral? 2. precum cea propusa de noi în cursurile anterioare. ce semnificatii are acesta pentru ei si totodata si ce tip de factori perturbatori intervin în ecuatiile electorale. De fapt. este lipsita de sens. Dar ce se confirma în fond? O anumita tendinta a unor valori ale unor variabile care pot caracteriza un anume electorat. care vor vota altfel decât majoritate a din categoria respectiva. analizele succesive pe perioade mari de timp pot prin cumulare sa confirme aceste tendinte. Cum se poate mas ura divergenta sistemului electoral? 5. Nu vrem sa minimalizam acest tip de studii care. Chiar daca stim care sunt aceste tendinte tot nu putem sa garantam ca o anume categorie sociala voteaza într-un anume fel sau altfel spus întotdeauna în cadrul oricarei categorii sociale exista oameni. Din punct de vedere statistic aceste elemente nu ne intereseaza prea mult si oricum nu le putem asuma unui asemenea demers. Cu alte cuvinte acest gen de profil tine oarecum de cunoasterea comuna si în fond ar putea sa fie conceput si ca o consecinta fireasca a unui anumit tip de discurs si de actiune politica. În ce consta divergenta sistemului electoral? 4. ne intereseaza cum se raporteaza oamenii la vot. Cum se poate masura convergenta sistemului electoral? 3.nivel scazut al încrederii în datele obtinute. Care este tipologia votantilor puterii? 7. în mod indiscutabil pot sa aiba un rol descriptiv si chiar sa fie utile managerilor de campanie. Mai mult.

Care este si cum se masoara structura electoratelor formatiunilor politice? 10. Ce probleme metodologice ridica analiza profilului electoratelor personalitatilor si formatiunilor politice? 146 . Cum functioneaza procesul de schimbare a orientarilor politice ale electorilor? 9.8.

campaniile electorale pot fi reduse în cea mai mare parte a lor la aceasta. Experienta national-socialista din Germania interbelica este edificatoare în acest sens. al disputelor teoretice. În fapt. iata ca secolul XX anunta o schimbare radicala a filosofiei propagandei. daca ar fi sa-l parafrazam pe Thomas Mann. nu pot functiona fara comunicare politica. facând ca el sa fie tot mai putin preferat în lucrarile de specialitate. Daca secolul al XIX-lea fusese un secol al ideologiilor. propaganda si comunicare politica Nu numai la noi termenul de propaganda a capatat de -a lungul timpului o conotatie negativa. iar din propaganda politica un recital al comunicarii. care a reusit sa faca din lupta politica un s pectacol. Adolf Hitler a reprezentat. Marile manifestatii politice ale partidului national socialist din Germania au reprezentat un moment de cotitura în istoria propagandei politice. Cel care considerase ca un razboi se poate câstiga sau pierde prin propaganda. activitatea partidelor si indiscutabil sistemul electoral ca atare. fara a ne raporta si la relatiile dintre ei. Prin urmare nu putem studia un sistem electoral numai cu referinta la actorii sai. Campanii electorale. relatii care sunt date în principal de comunicarea de tip politic. Transformarea manifestatiilor de tip politic în spectacole de sunet si lumina sunt primele exemple ale noilor tendinte de afirmare a componentei persuasive si 147 . a fost. cei politici pe de o parte si electorii pe de alta. arhetipul artistului romantic. unul dintre cele mai reprezentative momente în istoria propagandei politice.Cursul 13 Comunicarea politica în campania electorala Viata politica a unei societati. în special a uneia democrate. indiscutabil. Peiorativizarea termenului s-a produs ca un efect al fortei extrem de mari pe care acest gen de comunicare persuasiva a avut-o si o are.

ca cineva vrea sa ne convinga de ceva. Propaganda deschisa. Propaganda politica presupune un demers prin care un actor politic încearca sa influenteze atitudinal si comportamental un anumit public tinta prin intermediul unor actiuni politice si prin comunicare. nu doar sa ne informeze. generate de actorii politici. Propaganda are în principal o dimensiune comunicationala. Câteva decenii mai târziu. atât în perioada interbelica. nu pot asigura neaparat eficienta unei actiuni de propaganda. Chiar si Hitler îsi asumase anumite principii de functionare ale noilor media. Ea presupune însa. a unui candidat sau a unei institutii. Ideea în sine. Ea înseamna întotdeauna mai mult. În timpul celui de al doilea razboi mondial activitatile de propaganda au înregistrat o atentie deosebita din partea ambelor tabere beligerante. Dupa razboi însa. si actiuni sociale diverse. În spatiul german scoala cinematografica a lui Franz Lang va fi luata ca reper pentru propaganda Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani. asumata politic si social. nu este una acceptabila fara rezerve. Propaganda presupune cu necesitate si actiuni de promovare a unei idei. 148 . Din acest motiv identificarea propagandei cu comunicarea politica nu este permisa decât pâna la un punct. singure. marcându-se astfel o alta etapa semnificativa în evolutia sa. cât si în timpul celui de al doilea razboi mondial. prin care acestia îsi pot realiza obiectivele. un nou mijloc de comunicare. termenul este asumat prioritar si monetizat în raport cu spatiul comunist facând ca acesta sa aiba tot mai mult conotatii peiorative. Cinematograful va fi unul din instrumentele intens utilizate. dar nu numai de germani. Pentru a vedea care ar putea fi criteriile de eficienta ale propagandei. plictiseala sau oboseala. ci sa ne determine sa si facem ceva. actiuni care nu pot fi reductibile la procese de comunicare. Aceste criterii. care devine un mod de a fi al vietii politice introduce întotdeauna în societate atitudini negative. indiferent de cine o pune în aplicare.imagistice a comunicarii politice. Propaganda are maximum de eficienta în doua conditii: • • Când este putin vizibila si nu este foarte manifesta sau declarativa Când nu se exercita continuu si deci nu determina astfel obisnuinta. ar trebui mai întâi sa lamurim câteva aspecte definitorii ale acesteia. mai degraba ele actioneaza limitativ atunci când nu sunt respectate cerintele respective. televiziunea avea sa marcheze clar si definitiv aceasta cotitura.

Cu toate acestea se prefera tot mai mult astazi termenul de comunicare politica celui de propaganda. materiale sau ideatice. sunt mai mult elemente ale practicii sociale. cum ar fi sociologia si psihologia comunicarii. Acest domeniu de specializare încearca în principiu sa îmbunatateasca relatia diferitelor organizatii. Comunicarea este un domeniu cu mult mai vast decât ar putea fi vreodata domeniul relatiilor publice. cel al relatiilor publice. Termenul provine din universul economic fiind utilizat initial în studiile de marketing si în publicitate. sociologia opiniei publice. problemele mai degraba se multiplica. 149 . Promovarea presupune actiuni speciale prin care se încea rca impunerea unui anumit produs sau a anumitor idei despre acesta. Din aceste motive continutul empiric al interventiilor si abordarilor în domeniul actiunilor de promovare prevaleaza în mod deosebit si de aici si dimensiunea aleatoare a multora din rezultatele înregistra te. psihologia sociala. Pentru a suplinii însa cu succes toate conotatiile se mai utilizeaza si termenul de promovare. iar daca actorul este institutional. cu publicul pe care ele îl deservesc. În prelungirea acestei optimizari aflându-se si interventiile care încearca sa impuna anumite produse. Iata de ce preferarea termenului de comunicare politica celui de propaganda nu reprezinta o optiune mult mai fericita. Specialistii acestora se bazeaza pe rezultatele cercetarilor teoretice din alte domenii. ea fiind definita mai mult într-un mod axiomatic decât în unul care sa aiba baze teoretice. ca si domeniul publicitatii în general. Lucrurile nu stau cu mult mai bine în privinta comunicarii politice. Acesta din urma. la nivel teoretic conceptual. acestui public. etc. În primul rând comunicarea politica este greu de diferentiat în raport cu celelalte genuri. ar putea fi privit ca un domeniu specific al comunicarii organiz ationale (între o institutie si publicul sau). domenii si specializari “tehnice” prin care se reuseste îmbunatatirea anumitor parametrii ai actiunilor social-economice. Relatiile publice. a publicitatii. aflat în conexiune cu acestea. de regula a imaginii actorilor politici. Daca actorul este o persoana atunci acest proces nu difera cu nimic de procesele de comunicare dintre oricare alti actori. El va fi preluat mai apoi de un domeniu relativ nou. Ele nu sunt însa domenii de cercetare stiintifica. Se elimina desigur dimensiunea peiorativa însa. economice sau nu. A spune ca avem comunicare politica în cazul în care sursa de comunicare este un actor politic si continutul mesajului este persuasiv nu spunem nimic esential. atunci avem un tip de comunicare organizationala.

Problema pe care o punem este deci aceea a modalitatilor prin care se poate diferentia comunicarea politica de alte tipuri de comunicare. La nivelul emitatorilor / receptorilor nu putem marca o asemenea diferenta pentru ca simpla calitate de actor politic. am aratat. ca si comportamente corelate si consistente c u aceste atitudini. Se utilizeaza mijloace de comunicare. a atitudinilor si comportamentelor . care. nu diferentiaza transant si permanent între mesajele provenind de la actorii politici si cele provenite de la alte surse. nu reprezinta un temei suficient. Un miting sau o 150 . Definitia este una operationala si o vom accepta pentru moment. într-un prim pas. ca definitie de lucru. care nu este omogen. ca. al planului cognitiv al comunicarii. dar în al doilea se utilizeaza comunicarea interpersonala dintre liderii de opinie si grupurile lor de apartenenta. relatia de comunicare persuasiva este mediata în doua trepte. în influentarea publicului. a mijloacelor de comunicare. unui actor politic. în realitate. Aceasta înseamna ca în comunicarea politica intervine întotdeauna o asemenea dubla conditionare. cu aproape jumatate de secol în urma. Daca suntem restrictivi atunci am putea sa ne referim la mesajele politice ca fiind cele care urmaresc construirea unor atitudini favorabile pentru un actor politic si nefavorabile pentru adversarii acestuia. iar publicul. având doar functia de receptor. care indiferent de sursa are un rol în procesul definirii situatiei electorale. sau în favoarea.Lazarsfeld si Katz ne-au aratat. dar si a publicului propriu-zis. Comunicarea politica ar fi astfel procesul prin care se vehiculeaza mesaje cu rolul de a forma atitudini favorabile pentru un (unii) actor(i) politic(i) si nefavorabile pentru adversarii acestuia(ora). Am putea încerca o diferentiere la nivelul mesajului. Chiar daca o acceptam. Si aceasta definitie este destul de restrictiva si nu cuprinde cu adevarat toate aspectele posibile ale procesului de influentare a populatiei de catre.influentarea. Aceasta pentru ca actiunile de promovare. nu vom reusi sa ne canalizam decât pe un sector al problematicii. urmaresc acelasi lucru . Nu este surprins de exemplu rolul informatiei propriu -zise. în teoria comunicarii în doi pasi. evident. nestructurat. tot persuasive. ca si comportamente corelate si consistente cu aceste atitudini. Care ar fi însa mesajul politic? Unul persuasiv cu privire la influentarea atitudinala si comportamentala a publicului în raport cu un actor politic sau cu un eveniment politic? Nu prea putem atunci diferentia între aceste mesaje si altele. evident nu pot decât artificial sa fie subsumate comunicarii politice. în general.

constructia de imagine pe de alta. plictiseala sau oboseala. constituie cele doua componente de baza ale definirii situatiei electorale. 151 . obisnuinta putând sa determine o crestere a aprecierii favorabile fata de referentii presupusi de mesaj. respectiv a procesului de constructie a imaginii actorilor politici. Am spus mai înainte ca exista doua cerinte bazale pentru ca propaganda. analiza de continut asupra produselor (mesajelor) mediatice. minimalizând efectele secundare de tipul celor mentionate. Prima este responsabila de zona “ideologiei” a doua de cea a “imaginii”. cu o perisabilitate mai mare sau mai mica. depasita de regula doar în punctul initial. nu si în cel final. tipul de mijloace de comunicare utilizate. Est e vorba de analiza discursului actorilor politici. O modalitate qvasiperfecta de a realiza aceste deziderate cu eficienta persuasiva foarte mare o reprezinta campania electorala. ca si analiza imaginilor. Statuarea de drept a acestei perioade mareste permisivitatea populatiei fata de actiunile de propaganda. dar nu se reduc la acestea. în care actorii politici îsi intensifica actiunile de propaganda într-un context social si mediatic favorabil. Repetarea continua a unui mesaj poate duce la o acceptare treptata a acestuia. Aceasta reprezinta o perioada stabilita oficial înaintea unui scrutin. sa nu fie continua pentru a nu determina obisnuinta. daca exista si care este istoricul ideologic si de imagine al actorilor implicati si putem continua. conteaza de asemenea tipul de mesaje lansate. sa fie eficienta. considerate normale tocmai prin recunoasterea publica si acceptarea necesitatii acestei perioade. Chiar si conditiile prezentate de noi pot fi amendate de cercetarile dedicate problematicii persuasiunii. celelalte sunt strict comunicationale si chiar exista metode si tehnici bine puse la punct pentru analiza lor. Din punct de vedere metodologic. Discursul politic pe de o parte. eventual comunicarea politica. Ea realizeaza ambele conditii. Publicitatea în fond. exista situatii. iar pe de alta parte ea are un orizont temporal limitat. pentru diversi electori unul acceptabil sau neacceptabil. Cu exceptia ultimului domeniu. în al doilea rând.manifestatie au desigur componente comunicationale. Pe de alta parte. asa cum am aratat î ntr-un alt curs. se bazeaza în primul rând pe un asemenea efect. atunci când se discuta despre comunicarea politica se remarca câteva domenii de cercetare specifice acesteia. Nu trebuie însa sa credem ca lucrurile sunt atât de simple. dar ele sunt totusi actiuni sociale. Ea nu trebuie sa fie manifesta si. Orizontul de timp poate fi. conteaza daca mesajele sunt transmise în special pe canal auditiv sau vizual. Pot fi generate de procese de comunicare persuasiva.

potrivit modelului.1. Actorul politic intra în ecuatia comunicarii politice cu un anumit capital electoral. fie ca este vorba de un lider al acesteia. iar pe de alta parte este vorba de electorat. Cu toate acestea cele doua conditii ramân fundamentale cu toate exceptiile ce pot fi enuntate. de actiunile adversarilor care vizeaza activitatea unui anume actor politic luat ca referinta si de institutiile mediatice. Figura 13. atât pozitive. ostentatia persuasivitatii mesajului. care poate fi privit drept capital ideologic si de imagine. Este vorba de actiunile de campanie. pe de o parte actorul politic. trebuie mai întâi sa prezentam o schema generala a unei campanii si sa insistam mai apoi asupra componentelor bazale ale acesteia. Emitatorul si receptorul. putând avea un temei real sau nu.1. alteori estompat sau chiar anulat. fie personalitatile propriu-zise. Acest capital are desigur valente. sursa si destinatarul. îi constituie. Altfel spus un anumit partid are asociate la nivel de cunoastere comuna si de reprezentari sociale.este drept rare. fie ca este vorba de formatiunea politica. Pentru a putea analiza acesti factori ca si tipurile de campanie posibile. Modelul tridimensional al unei campanii electorale. Actori Politici (institutionali) (personalitati) Adversari politici Ideologie Electorat Structurat Actiuni de campanie Imagine pe nivele capital electoral Institutii media Actiuni sociale Asa cum se observa si în figura 6. necorelat 152 . cât si negative. fie el institutional. exista trei elemente distincte care actioneaza ca si factori bazali în campanie. Aceasta schema poate fi gândita si ca schema a comunicarii politice si a actiunilor de promovare. reusesc sa potenteze forta persuasiva a acestuia. anumite etichete ideologice si anumite caracterizari valorice. Exista multe variabile care conditioneaza eficienta unei campanii electorale si vom insista asupra fiecareia. El uneori trebuie sa fie amplificat. nu este bun sau rau în sine. în care declararea caracterului persuasiv. Capitalul electoral al unui actor politic. dar exista.

dar ea poate fi elaborata si pentru elemente abstracte.si poate fi analizata . ideologica mai întâi. Dupa cum se observa exista trei coordonate ale interventiilor în cadrul campaniei electorale. mai avem si o dimensiune legata de actiunile sociale si comportamentele colective care se urmaresc a fi generate la nivelul comunitatilor în vederea potentarii influentei campaniei electorale. si în fine. Imaginea este cea a actorului politic. Atât atributele cât si conotatiile atasate sunt întotdeauna relative la un anumit tip de electorat. Ceea ce înseamna ca respectivul capital electoral trebuie valorificat în campanie în corelatie cu caracteristicile diferitelor tipuri de electori. 153 . eventual de întreaga populatie. electoratul este întotdeauna puternic structurat si din acest motiv îl putem gândi organizat nivelar. rigid. Una. el fiind si cel care le aloca. acesta poat e avea imaginea unui om cinstit. la limita. Ea poate fi privita si ca ansamblu al reprezentarilor sociale care exista la nivelul unei populatii în le gatura cu un anumit obiect al atentiei publice. cu un anume actor politic.cu un anumit tip de electorat. Asa cum am aratat deja. Actiunile de campanie urmaresc astfel sa promoveze în termeni accesibili si publici o anumita doctrina. În acelasi timp aceste actiuni de campanie urmaresc si construirea. O imagine poate fi analizata prin prisma unor calificative valorice care sunt asociate de catre anumite segmente ale populatiei. puternic. Sa le ana lizam pe rând. Componenta ideologica se refera la ideile de baza pe care actorul respectiv le formuleaza în raport cu stilul si tipul de guvernare pe care îl propune. extremist. care se refera la ideile politice de baza cu care partidul opereaza si pe care doreste sa le promoveze. populist. conotatii de tip evaluativ. Imaginea reprezinta. Aici includem temele electorale majore pe care o formatiune sau un candidat le propun el ectoratului ca si conceptele ideologice despre care am vorbit deja. o alta de imagine si o sa vedem la ce se refera ea. în final. anumite calificative de identificare acordate de catre public unui anumit actor. în mod normal. pozitive sau negative.doar prin prisma unor asemenea atribute. Imaginea exista . anumite idei sau principii etc. o anumita conceptie despre guvernare. corect. simpatic. viril sau ambitios si putem continua pe aceasta linie. Atributele au integrate. anihilarea sau potentarea unei anumite imagini. precum un program. Astfel. anumite valori si norme ale conduite i politice si administrative.

Cum este definita imaginea în campanie? 8. Ce sunt actiunile de campanie? 154 . am putea considera ca imaginea reprezinta o eticheta sintetica pe care populatia o acorda unui actor politic. Ce este o campanie electorala? 5. în calcul. În acest mod. dincolo de oferta de imagine care exista pe piata electorala. fie pozitive. fie negative.Ar trebui însa sa semnalam ca.). în primul rând de presa si de competitorii politici. Exista deci atribute care sunt extrem de importante. care conditioneaza profund eficienta unei campanii electorale. aceasta variabila. Orice campanie se desfasoara dupa o logica care ia. Vom desfasura analiza noastra separat pe fiecare componenta. Orice campanie poate fi cercetata prin urmare pe aceste trei dimensiuni. sau ar trebui sa ia obligatoriu. Cum poate fi definita comunicarea politica 3. cinstea etc. fiind absolut necesare (de exemplu curajul. exista anumite atribute definitorii care pot reprezenta un gen de imagine prototip a unui actor politic. care este în fond un feed back la actiunile si mesajele lansate de catre acesta si evident de catre ceilalti actori ai scenei sociale. Nu exista desigur o regula de aur a invincibilitatii unei strategii. o boala mintala etc. asa cum o sa vedem. care sunt de dorit a nu fi prezente (un handicap fizic. dar exista cu siguranta principii de baza care pot asigura o anume performanta minim acceptata. Cum este definita ideologia în campanie? 7. de diferentierile care se produc la nivelul diferitelor categorii de electori. Ce este propaganda? 4. Este vorba de dimensiunea temporala. ÎNTREBARI: 1. Cum poate fi analizata o campanie? 6. Fiecare în parte va fi analizata împreuna cu o alta dimensiune. În ce consta diferenta dintre comunicarea politica si propaganda? 2.).

evident tot trei saptamâni. Este vorba de cele doua dimensiuni pe baza carora functioneaza orice fel de proces de definire a situatiei electorale si implicit orice campanie. avem actiuni de redefinire ideologica. dar aceasta nu înseamna ca aceasta ar trebui sa fie si cea mai importanta. care mai poate fi numita si campania de zece zile. si în principiu. între ideologie si imagine În acest curs urmeaza sa ne ocupam de cele doua componente strict comunicationale ale oricarei campanii electorale.Cursul 14 Promovarea în campania electorala. ori de câte ori experientele electorale precedente pot fi considerate nereusite. O atentie deosebita trebuie acordata ultimei perioade. alianta PD si PSDR. Al doilea al respingerii acuzelor de natura ideologica aduse de adversari în campanie si. Promovarea ideologiei în campanie Exista trei aspecte diferite. Vom începe cu componenta ideologica. respectiv mijlocul acesteia. deci pentru alegeri parlamentare sau/si prezidentiale. aproximativ primele trei saptamâni de campanie. asa cum s-a pus în campania din 1996 pentru USD. dimensiunea ideologica si cea de imagine. Daca dorim sa analizam fiecare din aceste componente atunci trebuie sa urmarim schema din figura 6. Primele trei au aproximativ 12 zile si marcheaza începutul. distingem câteva perioade distincte cu rolur i diferite în ecuatia propagandei politice.2 Asa dupa cum se observa o campanie demareaza în principiu cu doua momente esentiale. în final. Raportându-ne la o campanie de 45 de zile. care desi aproximativ egala ca numar de zile cu precedentele. în situatiile în care este necesar. ca si pentru UNC sau ANL. si este întotdeauna atunci când se lanseaza o alianta noua. Primul este al gestionarii capitalului ideologic. Aceste redefiniri pot fi esentiale pentru matricea de ide ntificare a partidului. o conducere noua a formatiunii. promovarea propriilor teme politice. 155 . Din punctul nostru de vedere distingem patru etape inegale ca dimensiune. în plan ideologic. Pe de o parte. de exemplu se poate pune problema unui nou nume. este cu mult mai importanta.

În primul rând receptivitatea populatiei la mesaje politice este incomparabil mai mare în timpul campaniei electorale. sigur. Acest moment al redefinirii este întotdeauna unul care are un orizont mai mare decât cel al campaniei. În al doilea rând. chiar nemanifesta. în programul ideologic anterior campaniei. datorita oferitei comparative de teme electorale. 156 . sau ele pot fi doar secundare. atunci când exista pericolul unor pierderi importante de electori. Schema campaniei electorale pe dimensiunea ideologica. În aceste cazuri. anumite mutatii în registrul temelor electorale ale unei formatiuni sunt mult mai pertinente si vor fi internalizate mai corect daca se fac în contextul electoral. procesul începând. Actiuni de redefinire ideologica actiuni de individualizare ideologica pregatirea relatiei cu presa atacuri dure la adresa celor mai puternici actiuni de minimalizare a ideologiilor alternative campania actiuni de contracarare a acuzelor strategie activa vs. ca redefinirile sa se faca exclusiv înaintea campaniei. Nu este recomandabil însa. anumite teme politice trecând în planul al doilea. de regula. fiind uneori minimalizate.1. Aceasta din doua motive.Figura 14. Exista si situatia. strategie reactiva de 10 zile lansare teme electorale confirmari publice ale ideologiei crearea de evenimente sustinere consistenta a temelor electorale Zile 0 12 24 35 45 Aceste redefiniri pot sa fie unele care se focalizeaza pe anumite mutatii de accent. este de preferat ca mutatiile sa se faca cu mult înaintea campaniei. promovându-se în acelasi timp altele noi. când este de dorit ca mutatiile ideologice sa se faca într-o forma putin ostentativa. înainte. relativ rara.

Desigur. inclusiv strategiile tipice ale celor mai importanti jurnalisti care se ocupa de campanie. avem actiunile de pregatire a presei. Spre exemplu lansarea unei teme electorale oarecum tipice cum ar fi lupta împotriva coruptiei este util a fi promovata prin sustinerea anterioara a unei campanii de informare privitor la diverse acte de coruptie sau susceptibile de fi calificate astfel. este aceea a 12 Utilizam termenul din jurnalism. dar sa si pregateasca receptarea eficienta a temelor lansate de catre respectivul partid. Solutiile practice sunt doua. uzual la o saptamâna dupa demararea acesteia. Am spus într-un curs precedent ca una din legile electorale de baza este aceea care spune ca un actor politic este cu atât mai puternic cu cât ocupa o anumita “zona” pe esicherul politic împreuna cu cât mai putini alti competitori. însa nu este locul în acest curs pentru a o trata în mod detaliat. Cum sa demonstrezi însa ca esti mai liberal decât ceilalti liberali? Cum sa demonstrezi ca esti mai social democrat decât ceilalti. dezvoltate.În prelungirea acestui tip de actiuni de campanie. mai multi actori înseamna mai putina forta. atitudinea consacrata fata de anumite teme sau probleme. Aceste tratamente presupun filtrari si prelucrari în functie de o serie de principii de baza ale jurnalismului precum: continutul conflictual. argumentate si sustinute public de diversele personalitati implicate în campanie. temele electorale propriu -zise. ca si analiza stilului jurnalistic a celor mai importanti ziaristi care se ocupa de campanie. În primele 24 de zile de campanie se lanseaza. acest tip de activitate este mult mai complexa. Serviciul de presa al oricarui partid ar trebui sa ofere informatii presei tinând cont de “tratamentele”12 pe care informatiile le suporta în cadrul demersului jurnalistic. gradul de apropere al evenimentului etc. interesul acesteia. Actiunile de pregatire a presei si a relatiei cu presa presupun analize si campanii de monitorizare. când exista atât de multi socialdemocrati? În sistemul electoral. pozitia fata de audienta. Cea mai comoda. Analizele asupra presei pot fi efectuate la comanda sau pot fi doar achizitionate de la institutii care se ocupa cu asemenea investigatii. referindu-ne la procesul prin care o informatie este prelucrata pentru a deveni o stire de presa. evident din punctul de vedere al receptivitatii mesajelor politice lansate si lansabile în campanie. Aceasta presupune ca pentru orice formatiune primii contracandidati importanti ar trebui sa fie tocmai cei mai apropiati din punct de vedere ideologic si nu cei mai departati. Ceea ce intereseaza este tipul de orientare tematica a fiecarui cotidian. 157 . utilizându-se cu predilectie mediile care au o buna rezonanta la asemenea teme. si poate si cea mai eficienta. În acelasi timp trebuie sa se dezvolte actiuni de individualizare a ideologiilor.

sa fie prezente. Handicapul aglomerarii “zonei” electorale se poate transforma astfel întrun atu. Regula actioneaza pentru ca.aliantelor. nu este apreciat un atac împotriva unor adversari cotati ca inferiori. si o alta componenta a campaniei. în general în cadrul oricarei miscari sociale. cât si domnul Corneliu Vadim Tudor. Aceasta deoarece exista o alta regula electorala care spune ca cel care ataca în campanii electorale în mod direct (la nivel manifest) poate câstiga credite doar daca cel pe care îl ataca este perceput de electori ca fiind de aceeasi categorie sau eventual mai puternic. Aceasta regula a facut ca formatiuni altfel mici. creditele vor fi câstigate de catre adversar. ar trebui deci evitate sau. prin atacuri foarte dure la adresa lor (pe linie ideologica). adica dizidentii. liderul 158 . Aceasta regula presupune asadar. reusesc sa faca ca publicul sa considere actorul atacat ca fiind mai important decât fusese considerat înainte. totusi importanta. în aceste conditii. tocmai pentru ca un competitor mai puternic l-a luat în serios. precum PSM si PRM. sa intre în Parlament. si obligatoriu fata de competitorii cei mai importanti. iar respectivii actori politici. în 1992. cei mai temuti adversari sunt tocmai cei care s-au desprins de miscarea initiala. este cea a legitimarii noii formatiuni. Aceea a atacurilor la adresa principalilor adversari. Atât PSM ca partid. cel putin pentru o perioada de timp formatiunile rezultate în urma unei sciziuni nu pot sa fie. În masura în care se reuseste declansarea unui val de acuze de reactie din partea acestora. Regula fiind aceea a atacarii doar a celor mai puternici decât tine. în cel mai rau caz. (sau a celor de aceeasi categorie). ideologic. Atacurile însa. practic în nici -o cultura. este preferabil sa fie lansate în functie directa de raportul de putere existent între formatiuni. Mai mult. mai ales când acestia nu pot ataca foarte serios (si nu pot fi perceputi ca atacatori periculosi). politice sau doar culturale. A doua solutie este aceea a detasarii clare de ceilalti competitori. Atacurile celor care sunt cotati mai slab la nivelul electoratului. Singura problema. decât apropiate în perceptia electorilor. dar produse întotdeauna în mod indirect. De regula este ideal ca atacurile sa fie deosebit de dure la mijlocul campaniei. Din acest motiv. Desi rupturile de acest tip au si motivatii ideologice. obtinându-se chiar un bonus pentru alianta respectiva. În cazul în care acesta este perceput ca fiind mai slab. atacurile. iar PRM inclusiv în 1996. evident dorind fie care în parte sa mosteneasca (sau sa pastreze) cât mai mult din capitalul electoral. se reuseste in final sa se intre “la start” practic fara handicapul important dat de importanta mai redusa a formatiunii.

mai important sa fi criticat decât laudat într-o campanie electorala. Funar. scadere aproape de jumatate. Cu aceasta am ajuns la o alta componenta si anume aceea a contracararii acuzelor care pot fi aduse pe linie ideologica. ca si domnul Roman. am putea spune. fie prin alte atacuri fara legatura cu cele receptionate. comparativ cu toate datele oferite de sondajele din vara respectiva. Este. este greu sa se poata produce asemenea mutatii. dar si ale opozitiei în general. Este poate curios. Temele lansate de 159 . strategii de campanie reactive sau active . comparativ cu cea din 1992. urmarea fiind aceea a obtinerii unor credite suplimentare. pentru a obtine voturi din partea unor electori care apartin fortelor politice polare nu poti decât sa te apropii ideologic de acestia. USD. sa fie criticate sustinut si mai ales foarte dur de catre adversari mai puternici. daca nu exista si masuri reactive la aceste atacuri. La aceste acuze este preferabil sa se ras punda. În mod normal. pentru orice partid (sau candidat). La fel diminuarea atacurilor din partea UDMR-ului. Stabilitatea electorala a formatiunilor este conditionata major de profilul socio-cultural al electorilor si deci. faptul de a fi criticat nu este bun în sine. au fost puternic atacati în perceptia electorilor. nu au ripostat decât foarte greu si foarte putin si astfel capitalul de speranta câstigat o data cu lansarea aliantei si mai apoi a candidaturii domnului Roman. O componenta a campaniei este si aceea a actiunilor de minimalizare a ideologiilor alternative. Indiferent de strategie. aceasta componenta trebuie sa existe la nivelul oricarei campanii. în raport cu PUNR-ul ca si cu liderul Gh. dar aceasta componenta este într-un fel secundara. cu atât mai mult pentru formatiunile mai mici. Secundara pentru ca principalii sustinatori cu greu trec de la o formatiune la alta atunci când acestea se afla î n “zone” polare ale sistemului electoral. Pot exista însa. Absenta unei asemenea componente a constituit unul din motivele majore ale scaderii numarului sustinatorilor USD în timpul campaniei electorale din 1996. pentru electorat. fie direct. ca si ai domnului Roman. Prin urmare. în campania din 1996. desi uzual se considera ca fiind principala dimensiune o oricarei campanii. formatiunile respective aparând ca fiind cu mult mai puternice decât erau în realitate. deci a celor din alte “zone” ale esicherului politic. Lupta electorala nu presupune numai dispute cu contracandidatii din “zonele “ ideologice apropiate. a avut ca unul din efecte o diminuare a preferintelor electorilor catre aceasta formatiune ca si fata de domnul Funar. Este astfel foarte important într-o campanie. au parut ca au renuntat la lupta. s -a pierdut tocmai pentru ca respectivii actori. Este exact ceea ce a facut CDR în 1996.PRM.

Acesta este format din doua componente. Aceasta presupune de regula. acuzat tocmai pentru ca nu a respectat în practica politica a guvernarii principiile ideologice lansate în 1992. este drept într-o maniera diferita. Spre deosebire de componenta 160 . într-un curs separat asupra actiunilor de campanie. una stabila. planul ideologic cu cel imagistic functioneaza întotdeauna împreuna. cât si prin actiuni care sa fie consistente cu temele respective. chiar daca o formatiune are o cota înalta de vizibilitate si chiar o reprezentare tematica consistenta la nivel de electorat. adica prin atacuri la adresa ideologiei lansate de PDSR. este nevoie ca în mod constant. de situatii sociale. cele mai multe dintre ele. daca esti liberal trebuie sa iei atitudine radicala într-un conflict de munca si desigur. sa fie confirmate public atât la nivelul disc ursurilor publice ale celor mai importanti lideri. din partea PDSR la adresa noii puteri. Atât prin apropierea ideologica de electorii sustinatori ai PDSR-ului. trebuie sa existe o corespondenta qvasipermanenta între componenta ideologica si cea de imagine. cel putin temele majore. În acelasi mod au survenit atacuri în 2000. respectiv una dinamica. se poate continua. o ultima componenta pe care dorim sa o prezentam este cea a confirmarilor publice ale ideologiei. Ea este relativ stabila si asigura în mod normal o anumita limita. Pentru a analiza aceasta corespondenta trebuie sa insistam mai întâi asupra componentei de imagine a unei campanii. În fine. sau o uzina. care sa confirme temele electorale majore. atunci este bine sa vizitezi un cartier muncitoresc în campanie.aceasta alianta în campania din 1996 au fost. Acest gen de atac este des întâlnit. Acest gen de critici tin de ceea ce numim campanie de individualizare ideologica . dat fiind ca el se bucura de o înalta receptivitate din partea publicului. Daca ai un program social democrat. atât superioara. într-o logistica temporala a campaniei. Vom reveni însa. Exista o anumita imagine relativ traditionala a unui partid sau a unei formatiuni politice. cât si prin actiuni de individualizare ideologica în raport cu acestia. Schema este asemanatoare si pentru ca. extrem de apropiate de ce le cu care PDSR-ul câstigase în 1992. cât si inferioara. Si în acest caz o formatiune pleaca cu un anumit capital de imagine. Cu alte cuvinte. Mai mult. de sustinatori. Promovarea imaginii în campanie Vom utiliza o schema asemanatoare datorita faptului ca în cadrul une i campanii. crearea de evenimente. speculându-se incapacitatea qvasipermanenta a guvernantilor de a se tine de promisiunile electorale. s-a actionat într-o dubla maniera.

Cu alte cuvinte vizibilitatea se poate cel mai simplu exprima procentual ca diferenta fata de 100 a non-raspunsurilor la itemii care privesc aprecierea unei personalitati politice. componenta de imagine a unei campanii tine în primul rând de capitalurile de imagine ale actorilor politici individuali. Evident. Fig 14. uzual în termenii favorabilitatii sau defavorabilitatii în raport cu actorul respectiv. care în principal este raportabila doar la actorii politici institutionali. în termenii unor 161 . Al doilea indicator este unul atitudinal si se exprima pe o scala de tip ordinal. lideri recunoscuti ai formatiunilor respective. în sondaje el este exprimabil ca procent al celor care au o anumita opinie în raport cu o personalitate.2 Schema campaniei electorale pe dimensiunea ideologica.ideologica însa. actiuni de redefinire a imaginii si lansarea de noi actori politici actiuni de individualizare a imaginii pregatirea relatiei cu presa campania Actiuni de reactie la adresa campaniilor de negativizare a imaginii de 10 zile negativizarea imaginii liderilor politici adversari lansarea noii imagini a actorilor politici proprii confirmarea publica a imaginii actiuni de promovare a imaginii 0 12 24 35 45 În ce consta un asemenea capital? În primul rând exista doi indicatori utilizabili în analiza imaginii unei personalitati. În ceea ce priveste raportul între cele doua componente ale capitalului de imagine în mod clar este dominant cel al personalitatilor. care exprima gradul de cunoastere a personalitatii în cauza. imaginea poate fi surprinsa si pe scale nominale. Primul este vizibilitatea. Acest capital de imagine este de regula mai dinamic decât cel al partidului nu atât pentru ca imaginea unui actor ar suferi mutatii importante în perioade scurte de timp. dinamica ascensiunii liderilor poate fi una deo sebita. ci pentru ca într-o formatiune politica.

Scaderea vizibilitatii se poate face în special pe baza lipsei perceptiei activitatii publice a unei personalitati pe o perioada de mai multe luni de zile. Din acest motiv un indice scazut de vizibilitate permite achizitia. a unor noi sustinatori. de sef de partid. cu efecte semnificative doar dupa cel putin sase luni. în timp ce imaginile. prin natura lor. atât la politicieni. negative sau neutre de catre electori.atribute concrete care sunt asociate personalitatilor. Un lider ce are o imagine negativa cu greu poate schimba datele electorale. dar si pentru alti lideri politici care s-au impus la un alt nivel dupa alegeri. Vizibilitatea unei personalitati are în general o constanta foarte mare. care se pot obisnui relativ neproblematic cu noi principii ideologice. de prezidentiabil etc. Atributele la rândul lor sunt considerate pozitive. Inertia imaginii este mai mare decât cea ideologica pentru electori. si se poate observa un asemenea efect pentru toate personalitatile care au preluat functii ministeriale (în primul rând este vorba de Prim Ministri). cât si de electori. tin de o dimensiune persuasiva a comunicarii si nu pot sa fie la fel de flexibile. pentru foarte multi electori. în afara jocului electoral. temele electorale tin aproape exclusiv de un plan cognitiv al comunicarii si deci au o mare flexibilitate. ca vizibilitatea ridicata este atât un atu. În mod uzual o mare parte a electorilor opereaza cu doua tipuri de distinctii la nivelul competitorilor politici individuali. cât si un posibil handicap politic. ceea ce conteaza în primul rând în jocul electoral este favorabilitatea sau defavorabilitatea fata de actorul politic. O personalitate poate avea o imagine buna fara a fi considerata însa ca fiind potrivita pentru o anumita pozitie politica. în replica schimbarea unei teme electorale este mult mai usor acceptata. iar în al doilea rând o acceptare concreta. În mod normal însa. în relatie directa cu un anume rol/pozitie pe care ar putea sa o ocupe. doar domnii Iliescu si Constantinescu. Trebuie sa spunem însa. Ea creste în conditiile în care personalitatea primeste responsabilitati publice. pentru alegerile prezidentiale competitori reali au fost considerati. În 1996 spre exemplu. Una este între cei care sunt simpatizati si cei antipatizati si o a doua între competitorii considerati adversari reali si cei care sunt practic. care nu aveau anterior o imagine clar definita asupra actorilor politici în cauza. Aceasta din urma poate fi în relatie cu eventualele calitati de om politic. prin campanii de promovare eficienta. De fapt. La 162 . Ce ar însemna o imagine favorabila a unei personalitati? În primul rând o acceptare de ordin general a acesteia.

poate chiar umilitor. eventual si doar partial. sustinând ca pentru ca nu a facut nimic (în sensul unei atitudini dizidente) în vechiul regim. Chirita si Basescu. Un exemplu elocvent în campania din 1996 îl ofera domnul Nicolae Manolescu. pe când atunci când proprii sportivi sunt învinsi. Prin urmare exista simpatizanti ai unei personalitati politice care nu voteaza cu aceasta în anumite circumstante în care se considera nerealista sansa acesteia de a câstiga. pentru ca nu mai poate avea nici o scuza. ei înainte de toate. în special a celor care considera ca optiunea de vot trebuie îndreptata doar spre cei care au sanse reale si. în propria victorie. Este dealtfel absolut firesc sa credem în victoria doar a celor care cred. pierde din start cursa. dar nu este raportat de foarte multi electori la postura de Presedinte. Sa ne gândim doar la întrecerile sportive în care. Vadim Tudor si partial Stolojan. care cred în ele. Oprescu. La nivelul campaniei prezidentiale spre exemplu competitori reali au fost doar domnii Iliescu. În numeroase întâlniri mediatizate. la nivelul campaniilor de imagine. sa se implice în politica si sa candideze. nimic nu poate fi mai detestabil decât lipsa vointei de a lupta. dar aproape toti acestia au considerat ca cei doi candidati nu erau competitori reali si de aceea nu au votat pentru ei. Politicianul care pare sa nu aiba dorinta de a câstiga sau care nu crede în aceasta. Acesta din urma are o cota de apreciere foarte mare. Pentru alegerile pentru postul de primar general al Bucurestiului cei mai multi. Chiar dupa alegeri cei care nu-l votasera îl simpatizau si îl apreciau în continuare. mai ales. pentru public. În campania locala din 2000 în Bucuresti în mod atipic au fost trei competitori. este de datoria lui acum. el a lansat tema “datoriei de a candida la presedintie”. Spectacolul si întrecerea politica se desfasoara dupa reguli similare. pe Anton Vatasescu. Nimic mai aberant! A reusit doua lucruri dintr-o data: sa îsi erodeze propriul capital de imagine si sa îsi creeze si un handicap în cursa 163 . uneori relativ independent de optiunea politica au considerat ca adversari reali doar pe Ilie Nastase si Victor Ciorbea. daca ei s -au luptat si au facut aproape orice pentru a-si apara sansele. Pe undeva el nu doreste acest lucru. dar sustineau ca „înca nu este pregatit sa fie Presedinte”. este vital sa se prezinte orice posibil candidat ca un câstigator sigur al cursei electorale. este obligat sa o faca.alegerile locale din Bucuresti candidati precum Dinu Patriciu sau Doru Viorel Ursu au fost apreciati extrem de bine de catre unii dintre cei pe care i -am intervievat. Iata de ce. Orice suspiciuni sau nuante dubitative în campania electorala determina rapid scaderea numarului sustinatorilor. nereusita este în general usor acceptata.

iar pe de alta parte în urma alegerilor. a doua strategia liderului charismatic . Si care dintre candidati avusese? Dimpotriva. domnul Manolescu era singurul candidat important care nu intrase în Partidul Comunist si reusise totusi sa se afirme ca o importanta personalitate înainte de 1989. Ideea omului obisnuit. Prima am putea-o numi strategia tipului ideal.electorala. Desigur ca nu se poate judeca o asemenea tipologie pentru toate categoriile posibile de electori. Pe de o parte. Încrederea reprezinta întotdeauna mai mult decât o intentie de vot. De fapt. desi nu trebuie sa consideram ca votul bazat pe încredere este singurul tip de vot. Exista anumite modele de barbati. putin deasupra celorlalti. ca o formatiune sa selecteze si sa îsi formeze asemenea lideri. îsi sporesc încrederea în cei aflati la putere. aceasta tendinta de a crede mai mult în cei care conduc decât în cei din opozitie este manifestata de catre o parte semnificativa a electoratului cel putin în primul an dupa alegeri. Dar pentru cei mai multi da. dat fiind ca ea exprima perceptia unei relatii între actorul politic si cel care îsi investeste încrederea. pentru a putea sa-si elimine disonantele cognitive. de conducatori. În primul caz ideea de baza a campaniei de promovare este aceea a profilului cultural tipic al românului (pentru spatiul nostru cultural). În orice societate exista structurat generational un anumit tip ideal al barbatilor. o parte cel putin a electorilor de conformitate. dar este. Indicatorii încrederii se bucura si ei de o mare stabilitate fiind modificati substantial doar în doua situatii. fie foarte tineri. în momentele de criza sau în contextul unor evenimente extrem de semnificative la nivelul electoratului. Cum am putea construi o asemenea imagine favorabila a unui lider politic? Exista doua strategii practic polare. este una extrem de pertinenta în spatiul electoral. Este excelent deci. atunci când. Tipul ideal este luat aici într-un sens weberian si nu unul legat de dezirabilitate. prin tipologia ideala. care seamana cu cei mai multi dintre noi. ambele cu o anume doza de dramatism. Din acest punct de vedere încrederea în actorii politici este un indicator extrem de pertinent în analiza electorala. fie maturi sau în pragul batrânetii. Ar mai trebui sa spunem ca exista întotdeauna o corelatie înalta între nivelul încrederii si votul exprimat. în afara campaniilor. Domnia sa sustine ca nu a avut acte de dizidenta în vechiul regim. El a pierdut-o într-o 164 . Atitudinea favorabila se exprima sintetic cel mai bine prin încrederea pe care electorii o au într-o anumita personalitate. O asemenea imagine a avut partial domnul Iliescu în primii ani de dupa 1990.

cât mai ales contextele particulare ale luptei politice reclama conducatori care au anumite atribute sau altele. de modelul obisnuit. la fel de universale. distinctia paretiana între elitele vulpi si elitele lei nu induce o dichotomie semnificativa la nivelul atitudinilor populatiei fata de aceste tipuri de lideri. iscusiti si nu doar puternici. dibacie pâna la siretenie etc. A liderului care este altfel. Aceasta strategie presupune constructia unei 165 . care este acceptata ca un indicator al potentei generale de a face ceva. în special în 1996. nu atât aceste calitati. în general se maximizeaza numarul sustinatorilor si se minimalizeaza inconsistentele de imagine dintre principalii lideri ai formatiunii. Alaturi de aceste caracteristici mai exista altele. principalii competitori. În realitate aceste calitati. cu vocatie naturala de a conduce. în 1990. de care sa fim siguri ca pot oricând câstiga. De fapt. cel care poate conduce nu pentru ca ne reprezinta pe noi. Mergându-se pe aceasta formula. la limita. Strategia tipului ideal este utila atât pentru liderul cel mai important al unei formatiuni. fiecare societate având modele conditionate generational pentru barbati sau conducatori. Este liderul de exceptie. domnii Câmpeanu si Ratiu fiind cu siguranta foarte departati de asemenea modele prototip. Sanatatea si integritatea fizica si psihica sunt alte constante ale imaginii conducatorului tip. pot fi diferiti. A doua strategie este aceea a liderului charismatic . Dorim conducatori puternici. exigenti si chiar intransigenti. prin intransigenta. cuplul Iliescu . ci pentru ca este altfel. Pentru ca am enuntat acest ultim atribut trebuie sa spunem ca exista si anumite caracteristici generale. pe criteriu de vârsta în primul rând. dar în acelasi timp dorim ca ei sa fie isteti.Roman. cât si pentru toti ceilalti lideri. Virilitatea este vizibila social prin dinamismul afisat de o personalitate. Nu trebuie însa sa întelegem ca toti acestia ar fi identici. si prin cea fizica. desi polare. evident. inteligenta. “a face” fiind asa cum am aratat în alt context un verb care este vital pentru viata politica. prin vitalitatea actiunilor si mai ales a atacurilor sale. Una dintre aceste caracteristici este virilitatea. “tatal si fiul”. ambii reprezentativi pentru anumite categorii generationale. El este extrem de diferit de locul comun. legate de întelepciune. prin violenta simbolica sau cea verbala. Desi operanta. sunt dorite de electorat în aceeasi masura atunci când este vorba de conducatori. si chiar suficient de vicleni pentru a învinge oricând adversarii.buna masura datorita vârstei si imaginii virilitati scazute pe care a afisat-o. Într-o asemenea relatie s-a aflat de exemplu. de o anume universalitate în raport cu modelele culturale ale barbatilor si mai particular ale conducatorilor.

Observam ca tipurile pe care le-am prezentat sunt separate analitic. cel putin pe termen scurt. În campaniile de imagine ale domnului Iliescu. El este altfel. Acesta a fost cazul PNT-cd pe timpul în care Corneliu Coposu a fost liderul real al partidului. anumite calitati. teoretic nu pot fi acceptati mai multi lideri de acest tip. la fel cu toti ceilalti si liderul erou al Revolutiei. Aceste potente nu sunt însa la îndemâna oricui. care nu a permis aparitia si a altor personalitati politice. la cote net superioare. s-a pendulat permanent între liderul din popor. ci doar la cele politice). în afara probei capacitatilor deosebite. trecut politic exceptional. personalitatea de exceptie. pentru ca nu trebuie sa uitam ca. Fie ca este eroul unor evenimente. este cazul PRM-ului lui Corneliu Vadim Tudor si este partial cazul PDSR (PSD)-ului în 1992. Problema principala care apare este ca în aceeasi structura. prin schimbari evenimentiale majore. pentru care personalitatea lui Ion Iliescu a fost una de tip charismatic. o personalitate care opteaza pentru o strategie charismatica poate la fel de usor sa devina extrem de penibila. ca a suferit imens si neegalat în trecut .imagini unicat pentru lider. Strategia liderului charismatic mai poate ridica o problema. cu mult mai mari decât precedenta. dizidentul regimului comunist. El trebuie scos în evidenta ca fiind cu totul altfel decât ceilalti. fara a avea potente reale. Pierderea la nivelul capitalului de imagine poate fi extrema. ca are har divin. Aceasta strategie asigura în mod normal succese. Numai poate fi vorba de un tip ideal. pentru a putea fi considerat si a te mentine în registrul charismatic. prin evolutia culturii politice. Trebuie sa probezi real ca ai. De aici conflicte puternice interne la nivelul a numeroase formatiuni si mai ales esecuri electorale majore. El nu este cum suntem cei mai multi dintre noi si nici macar mai mult. Din pacate cei mai multi lideri politici din România opteaza. cu exceptia domnului Adrian Nastase (Nu ne referim la personalitatile de la guvernare desigur. de exemplu. Imaginea formatiunii fiind absolut conditionata în aceste situatii de imaginea liderului în cauza. Toate acestea fac ca formatiunile care se bazeaza pe asemenea strategii sa fie partide axate pe o singura personalitate centrala. în practica politica ele sunt însa adesea amestecate. un anumit trecut. Charisma se poate pierde în timp. anumite avantaje. Aceasta nu este singura problema. pentru strategii de tip charismatic. prin însasi viata liderului respectiv. el cumva difera de noi toti. Unele dintre acestea sunt legate de posibilitatea incomparabil mai mare de a valorifica universul cultural 166 . ca este singurul care se bate pâna la ultima suflare cu toti adversarii. Strategia tipului ideal are deci.

A fost cazul de exemplu al CDR care nefiind considerat un partid de stânga a propus un sindicalist. Nu a mai fost cazul domnului Erbasu. de a realiza anumite obiective politice este esentiala. ci pur si simplu. un om cu un capital de imagine de stânga a reprezentat un efort de cooptare a unui electorat mai putin liberal si partial a reusit. care nu putea sa mai aiba o imagine consistenta cu ideologia declarat de stânga a PSM-ului. Orice calitate care priveste posibilitatea candidatului de a face. la functia de primar si mai apoi pentru postul de Prim Ministru. Daca primul a propus o imagine catastrofica legata de politica comunista sau neocomunista a puterii în primii ani de dupa 1990. Liderul charismatic nu poate la fel de usor invoca moralitatea pentru ca uzual este perceput deasupra acesteia. Un grup distinct de calitati trebuie sa fie luate în calcul pentru orice campanie de imagine. Daca alaturi de aceste calitati se mai adauga 167 . În conditii de crize structurale puternice liderii charismatici se impun astfel mult mai rapid. evident. În conditii de normalitate se impun incomparabil mai usor lideri de tip ideal. Este vorba de toate acele calitati care au implicatii în planul verbului “a face”. În primul rând valorile si normele morale. Partial propunerea din 2000 a PNL-ului la Presedintie a domnului Stolojan. Daca ne uitam astfel la discursurile si implicit imaginile propuse de politicieni precum Corneliu Coposu sau Corneliu Vadim Tudor vom observa foarte clar acest procedeu.normativ. deasupra cutumiarului. prin dimensiunea exceptionala. În functie de cele doua strategii trebuiesc potentate anumite atribute ca apartinând unei anumite personalitati la nivelul campaniei propriu-zise. Aceasta înseamna ca oricine opteaza pentru o strategie de tip charismatic trebuie obligatoriu sa opteze si pentru o strategie de negativizare a imaginii realitatii sociale si politice din societate pentru a putea avea succes. pe Victor Ciorbea. pe care le-am amintit deja. Mai apoi sunt operante acele calitati consistente cu ideologia propusa. El mai degraba statueaza regulile decât le respecta. Nu exista exceptii decât în sensul în care se maximizeaza orizontul electoral prin imagini care sa fie acceptate de mai multi electori decât cei care sunt sustinatori strict ideologic. a doua focalizata pe problema coruptiei. În primul rând sunt. sinucigasa pentru societatea româneasca. cele mai generale. Asemenea actori politici propun uzual imagini catastrofice asupra realitatii sociale. Liderul de tip ideal este el însusi un exemplu de moralitate. una nationala estompata este drept începând din 2000. Nu în afara sau împotriva. cel de al doilea are un discurs la fel de radical pe doua directii. Modalitatea de a le propune este însa una de scenariu catastrofic.

Ar trebui sa utilizam poate ghilimelele pentru aceste calificative. va fi considerat probabil usor un bun orator. poate sa faca. psihologic sau moral. dar este un handicap important într-o strategie de “tip ideal”. sintetic. la fel cum agresivitatea verbala poate merge si pâna la o usoara mitocanie fara sa fie apreciata ca un defect. obligatoriu. poate fi un defect radical. fie la nivel de natiune sau de diverse alte categorii sociale în societati cu mai putine experiente democratice . El poate fi la fel ca noi sau diferit. dar oricum trebuie întotdeauna reprezentant al interesului public. cea legata de dimensiunea public/privat este la fel de importanta. Ultima caracteristica. calitatile si defectele. Din perspectiva unei asemenea grile liderii politici sunt analizati dichotomic fiindu-le inventariate atributele pozitive si negative. evident mult mai greu. Actioneaza desigur o multime de stereotipuri si apar o serie întreaga de prejudecati. iar pentru altii o virtute. Cea mai emotionanta sau mai umanitara actiune politica. dimpotriva. O persoana tânara va fi usor etichetata ca fiind puternica în timp ce un vârstnic. în politica. uneori. nu sunt în sine. Liderul trebuie sa fie reprezentant al intereselor generale. pozitive ori negative. fie de ordin fizic. Faptul ca un candidat este necasatorit conteaza putin pentru o strategie de tip charismatic. daca apare ca fiind motivata de un anume interes personal va fi puternic dezavuata de electorat. Modalitatea concreta în care pot fi promovate este însa diferita. fie ale cetatenilor în societati cu puternice traditii democratice. Ele sunt raportabile la un anume context si mai ales sunt înalt integrabile într-un tablou unic. 168 . în politica. pentru unii electori spre exemplu calitatea de patron. pentru o personalitate politica. Din punct de vedere electoral individualismul poate fi acceptat. dar aceste patru dimensiuni ramân esentiale. Din punctul de vedere al strategiei de promovare a imaginii este clar ca o asemenea campanie urmareste amplificarea calitatilor si minimalizarea sau eventuala valorificare pozitiva a defectelor. pentru ca dominanta culturala este indiscutabil aceea a tipului familist. Daca ar fi sa sintetizam cele afirmate ar trebui sa spunem ca principalele coordonate ale constructiei imaginii unui actor politic sunt: “el este puternic.interesul public si nu privat al acestor actiuni atunci formula de imagine tinde sa aiba o eficienta maxima. iar. Un avocat de exemplu. dar vor exista prejudecati în ceea ce priveste cinstea sau corectitudinea sa. Atributele. însa niciodata la nivelul obiectivelor si al motivatiilor actiunilor politice. deoarece ele au un continut relativ. este cinstit si lupta pentru noi si nu pentru el”.

de pilda ca ar fi impotent. Regulile prezentate în paragraful precedent. Sunt preferabile actiunile indirecte fara legatura directa cu atacurile. privitoare la componenta ideologica ramân valabile integral si aici. însa este preferabil sa se faca acest lucru într-o modalitate mediata. Important este deci. datorita vârstei. sa luam niste exemple ipotetice foarte socante. Si cum cineva nu poate. În primul rând. Inventarea unei amante. Unele reactii de raspuns fiind capabile mai degraba sa accentueze efectul negativ trezind si mai mult suspiciunea. Daca la nivel ideologic acuzele sunt acceptate de principiu. un lider este acuzat foarte dur. prin intermediul presei. iar toleranta sociala fata de asemenea campanii de denigrare este mai mica. la nivelul bunului simt des igur. de exemplu. sau ca ar fi homosexual. mai mult decât critica sustinuta si generala. care amplifica disputa si care prin soc si inedit vor fi potentate si mai mult de catre presa. eventual prin propunerea unor noi lideri. cât si componenta de negativizare a imaginilor celorlalti competitori. de negativizare. Daca de exemplu. Fie de a potenta.Daca este sa ne întoarcem la schema propusa mai devreme atunci ar trebui sa spunem ca un rol la fel de important îl are atât momentul initial al lansarii unei noi imagini a formatiunii. Daca se inventeaza o amanta. Ceea ce se produce este o contradictie la nivelul mesajelor lansate de adversari care în general nu sunt priviti diferentiat. nu este preferabil sa se contraatace cu reactii publice directe. ca si la adresa celor din aceeasi “zona” electorala trebuie sa primeze. nu trebuie sa existe obligatoriu actiuni de raspuns la toate atacurile. Aceasta mai ales atunci când între campania de anihilare si cea initiala. sa fie si impotent (sau 169 . dar care pot anula acuzatiile. atacurile la adresa imaginii adversarilor ridica si alte probleme. de ordin moral. Atacurile la adresa celor puternici. Aceste atacuri nu trebuie sa fie însa ostentative. În general însa. se poate imediat contracara ca este un zvon al celor din opozitie si nimeni nu poate controla acest lucru. Actiunile de contracarare a acestor campanii de denigrare a imaginii sunt si ele destul de speciale si complexe. care sa poata fi supradimensionat si extrapolat pentru a inocula o atitudine negativa mai generala electorilor. exista un risc în orice actiune de contracarate. fie de a crea alte aspecte negative. este preferabil sa poti planifica si realiza un rau mai mic pentru a anihila unul mai mare. Este impor tant sa fie negativizate imaginile tuturor celorlalti competitori. remarcarea unui aspect negativ esential. a unor femei extrem de atractive vor anihila de la sine efectul negativ. a unei aventuri amoroase deosebite sau doar simpla asociere cu politicianul în cauza. nu apare la nivel manifest o relatie. intrându-se chiar într-o spirala conflictuala greu de a mai fi depasita. Desigur.

consiliile administrative. Componenta de confirmare publica a imaginii este si ea foarte importanta. la nivel de imagine se asteapta mult mai multe confirmari decât la nivel ideologic. un asemenea control. pregatirea relatiei cu presa este una cu mult mai importanta. Cu alte cuvinte institutiile media sunt în egala masura institutii economice si jurnalistice si daca din punct de vedere jurnalistic se poate cauta permanent o anume impartialitate. nu pot duce decât politica impusa de acestia. Aceasta situatie este normala si într-o societate democratica se încearca minimalizarea unor posibile efecte negative. doar în timpul campaniilor electorale. Desigur ca legislatia poate sa fie mai exigenta prin legile antimonopol. din punct de vedere strict economic. care încearca în general. În ceea ce priveste campania pe dimensiunea ei de imagine. Adversarii pot ataca destul de greu prezenta sau absenta unui principiu ideologic. ale proprietarilor /actionarilor. la fel de profitabil. Mai mult. chiar si în absenta unor atacuri. Din acest motiv este obligatoriu sa se utilizeze experti în probleme de comunicare si. sa fie subventionate si sa fie controlate anumite institutii media. Capacitatea de a lucra cu presa devine deci cu mult mai importanta. imaginea are o dinamica mult mai serios conditionata de contextul social. care odata asimilata este destul de rezistenta la factorul temporal sau contextual. mai ales ca anumite actiuni de creare sau negativizare a unor imagini au eficienta doar daca sunt lansate exclusiv de presa.homosexual) si sa fie capabil si de adulter (evident cu o femeie) rezulta ca ambele imagini negative pierd din putere si se anihileaza reciproc. în aceeasi masura. dar ar fi mult mai de asteptat ca el sa se deplaseze în comunitatea respectiva si sa se implice în 170 . Spre exemplu în cazul unei anume miscari sociale de proportii este de asteptat poate ca un actor politic de spectru stânga sa ia atitudine favorabila (declarativ-ideologic). Spre deosebire de cea ideologica. sa reduca posibilitatea controlului total si de catre un singur agent social. Acest ultim aspect este probabil jenant. Aceasta deoarece majoritatea actiunilor pe care le-am prezentat se pot realiza doar într-o maniera indirecta prin sistemul mediatic. piata libera garanteaza libertatea patronilor de a duce ce politic a vor în cadrul institutiilor respective. o imagine prea buna într-o societate democratica. Ele garanteaza ca o institutie mediatica poate sa îsi defineasca absolut liber politica si relatiile cu piata electorala. dar pot incomparabil mai usor sa negativizeze imaginea unui actor politic. În realitate controlul politic asupra institutiilor media este garantat tocmai de principiile democratice ca si de cele ale economiei libere. pentru ca nu poate avea. Pe de alta parte.

În ce consta vizibilitatea unui lider politic? 7. De retinut este faptul ca la nivelul imaginii este necesar sa existe confirmari continue ale calitatilor de baza care sunt propuse candidatilor. La ce se refera strategia tipului ideal? 8. La ce se refera strategia liderului charismatic? 9. În ce constau actiunile de promovare ideologiei în campanie? 2. Exista desigur pericolul de a nu-i face fata. în România acest lucru nu pare un lucru extrem de facil. 5. prin actiuni imaginea sa. Cum pot fi contracarate problemele de imagine în campanie 10. inclusiv de catre subordonatii proprii. Si din pacate. Ce reprezinta redefinirea ideologica si când este necesara? 4. confirmând public. nu poti fi un tip atletic daca nu faci sport si nu te întâlnesti cu sportivi. Care sunt dimensiunile imaginii actorilor politici? 6. dar aceasta depinde si de modul în care el reuseste sa prezinte rezultatele. pentru moment. Ce reprezinta individualizarea ideologica 3. Nu poti fi un bun familist daca nu apari constant cu familia. ÎNTREBARI: 1. Care sunt diferentele dintre promovarea ideologiei si cea a imaginii în campania electorala? 11.eveniment. dar nu poti fi nici cinstit daca nu încerci sa faci publice permanent sau macar regulat cazurile în care cinstea sau corectitudinea au fost încalcate de catre ceilalti. Dati exemple de teme electorale de factura ideologica. Ce reprezinta campania de 10 zile? 171 .

Exista însa mult mai multe tipuri de actiuni politice de campanie. în mod clar nu rezolvam nimic.Cursul 15 Dincolo de comunicarea politica .Actiunile de campanie Nu vom insista în aceeasi masura asupra acestei componente a unei campanii deoarece noi am ales o perspectiva comunicationala de analiza si doar secundar una actionala. A fost campania telefoanelor denigratoare lansata de PDSR în 1996 o actiune legala sau ilegala? Trebuiau arestati ziaristii care au intrat cu forta într-o institutie privata? Este acest procedeu de campanie indirecta unul acceptabil sau nu? De fapt. Vizitele de diverse tipuri în teritoriu si organizarea de manifestari colective de sprijin. poate mult mai importanta este responsabilitatea judecarii si implicit solutionarii unor asemenea situatii? Daca apelam la sistemul juridic. sa semnalam faptul ca aceasta componenta a campaniei este mult mai delicata. În mod normal actiunile de campanie. Actiunile de campanie În mod traditional atunci când vorbim de actiuni de campanie ne gândim la doua tipuri de activitati. Granita dintre procedurile corecte si incorecte este greu de trasat. Daca la nivelul ideologicului si al imaginii am gravitat permanent în zona acceptabilului deontologic (în masura în care am considera ca acesta ar fi bine definit în plan politic). la acest nivel. 172 . Trebuie însa. la nivel de actiuni de campanie lucrurile sunt înalt nuantabile. pentru ca evident trece campania si pierdem bine mersi alegerile. La un prim nivel am introdus de altfel aceasta componenta în cadrul celor prezentate anterior atunci când am discutat despre actiunile de confirmare publica a ideologiilor sau a imaginilor. de tipul mitingurilor. manifestatiilor sau spectacolelor. înainte de a le prezenta. au succes doar daca liderii importanti ai formatiunii sunt implicati direct.

4. “Scopul scuza mijloacele” este adevarat. care sa dezavueze un anume procedeu electoral s -ar putea sa nu vina niciodata.1 Tipologia actiunilor de campanie actiuni manifeste asumare de evenimente întâlniri si vizite în teritoriu spectacole electorale mitinguri si marsuri campania de 10 zile utilizarea presei grupuri de presiune la nivel local generare de evenimente Actiuni de denigrare si minimalizare a alternativelor electorale actiuni nemanifeste 0 12 24 35 45 173 . A apela pe de alta parte la sanc tiunea electoratului ar însemna sa ne aflam în situatia celor care ar dori sa faca ordine în lumea medicala exclusiv pe baza principiilor legii cererii si ofertei. Dar daca murim ce folos vom avea aflând astfel ca am avut un doctor prost? Ca sa nu mai spunem ca sanctiunea electoratului. Prin urmare aproape orice poate fi folosit daca nu intri într-un conflict ostentativ cu legislatia si daca stii sa ascunzi cât mai bine aspectele negative ale procedeelor pe care le utilizezi.Mai grav este ca sistemul juridic nu prea prevede asemenea tipuri de situatii. Fig. 15. Înca o data Machiaveli pare sa fie mai pertinent. dar mai ales atunci când supradimensionezi scopul si ascunzi mijloacele. Pentru a analiza diversitatea tipurilor de actiuni de campanie vom utiliza schema din figura 6. Adica sa judecam valoarea unui medic dupa rezultatele interventiilor sale.

Daca primele dau în general imaginea puterii. Orice formatiune trebuie sa demonstreze o reactivitate înalta în raport cu scena sociala.Exista asa cum se poate observa. a doua categorie are un rol activ deosebit la nivel ideologic. Ele trebuiesc proiectate de asa natura încât sa poata fi amplificate de catre presa. Atacurile la adresa unor principii ideologice ale adversarilor sunt eficiente de regula în conditiile motivatiei electorale nemanifeste. în care functia electorala a actiunilor este esential sa nu fie perceptibila direct. prin eventuala implicare activa a multor oameni. Pentru aceasta categorie de actiuni este însa nevoie de extrem de multi activisti locali. anumite principii politice pot fi mult mai bine promovate atunci când nu este vizibila tocmai motivatia electorala. Actiunile de acest ultim tip sunt însa cu mult mai importante decât considera în marea lor majoritate politicienii. practic de orice eveniment caruia i se poate aloca o semnificatie conotativa de tip politic. Cele doua tipuri de actiuni presupun functii principial diferite. la initiativa acesteia. uneori chiar deloc. ci si la cel al imaginii. dar antrenati în aceste activitati electorale. comunitar sau chiar grupal. În cadrul lor liderii principali sunt mai putin implicati. Liderii politici pot felicita o echipa nationala câstigatoare. deci unul mai putin vizibil. pot merge la un antrenament dinainte a meciului 174 . ci si de cele sociale. doua tipuri diferite de asemenea actiuni. a fortei pe care o are o formatiune. Nu este vorba doar de cele politice. Avem pe de o parte actiuni manifeste . La polul opus avem un n ivel nemanifest. Actiunile manifeste sunt subordonate logicii puterii în timp ce cele nemanifeste respecta logica persuasiunii. iar în campanie trebuie sa poata da o semnificatie politica acceptabila oricarui eveniment. Este vorba de o munca de propaganda la nivel local. care sunt de regula actiuni patronate si girate de catre formatiunile politice si în care se si implica principalii lideri ai acestora. Acest tip de actiuni sunt deci vizibile si din acest motiv sunt mediatizabile. Ele au impact nu numai la nivel ideologic. Aceste actiuni au loc în contexte locale în primul rând si au functii persuasive importante. Negativizarea imaginii poate fi o chestiune extrem de simpla daca operam la acest nivel nemanifest si speculam actiunile legilor psihologiei sociale pentru a amplifica efectele pe care le putem produce. O sa trecem în revista principalele tipuri de activitati care pot fi prezente în cele doua tipuri de registre fara a insista însa mai mult decât este cazul. economice. care nu se face cu lideri. La nivel manifest este extrem de important mai întâi sa fie asumate diversele evenimente care se produc în campanie. ci cu membri obisnuiti. care au asumat în mod clar si nedisimulat rolul politic si electoral.

eventual compozitia acestora nu este onoranta. prin astfel de manifestari. iata pot conduce la asemenea catastrofe. sau daca. Uneori este preferabil sa fie definite evenimentele în termeni politici. asemenea manifestari trebuie organizate frecvent în campanie si. mai ales când este conflictual. dar ar putea proba foarte bine si diletantismul celor din opozitie care nu realizeaza marea complexitate a problemelor. Asumarea evenimentelor are loc în special în zona manifesta si este utila daca ea si capata un caracter public pronuntat. pot merge la diverse spectacole importante. Simpla prezenta în contexte evenimentiale este suficienta. si prin asumarea altor evenimente sau miscari.acesteia. dar care reactioneaza pozitiv la asemenea tipuri de manifestari. poate fi asumat cu putin efort de catre orice formatiune politica. Ca actiuni simbolice mitingurile si marsurile demonstreaza puterea unei formatiuni pentru spectatorii (mediatici sau nu) evenimentului. Mai mult însa. ele au o forta persuasiva deosebita asupra participantilor. În mod normal orice eveniment semnificativ pentru un public larg. Ca tipuri de actiuni ritualice. pot vizita la spital o personalitate. Ele pot angrena de asemenea si multe alte persoane care nu au simpatii fata de respectiva formatiune. carora li se reafirma si confirma puterea formatiunii pe care o simpatizeaza. Acest tip de actiuni presupun participarea obligatorie a liderilor principali ai formatiunilor în cauza. Uzual pot fi câstigate câteva procente în cursa electorala doar prin organizarea eficienta de mitinguri care confirma opiniile multor electori ca formatiunea este puternica si ca merita sa fie votata. Acestea au atât un rol persuasiv. a puterii. orice asemenea actiune trebuie bine planificata ca moment si ca desfasurare pentru ca ea poate avea oricând si un efect contrar. este esentiala atât pentru convertirea votantilor de conformitate. se mai afla mitingurile si marsurile. cât si pentru reafirmarea încrederii 175 . la acest nivel manifest. Confirmarea publica a adeziunii. Functia principala este aceea de a oferi imaginea fortei. care. Integral practic. de a da legislatii corespunzatoare unor noi conditii de trafic. în masura în care este posibil. Din acest motiv. de la putere sau din opozitie. atunci este foarte posibil ca efectele produse sa fie contrare obiectivelor avute în vedere. Daca numarul de participanti este însa foarte mic. un accident rutier de proportii ar putea fi foarte bine cauzat de catre dezinteresul celor de la putere de a construi sau repara drumuri. într-un cuvânt ei trebuie sa demonstreze ca participa total la viata cetatii. mai ales. cât si unul simbolic.

La un nivel dual. Pe de alta parte d isonantele cognitive produse conduc la reorientarea valorica în raport cu personalitatea în cauza. Oamenii recunosc dupa asemenea întâlniri. ca este destul de simpatic. 176 . ca “aici” sau “în problema asta” are si el dreptate etc. adica prin specularea canalelor nemanifeste de comunicare. la nivelul limbajului comun. disonanta dintre imagine si realitate. ca si multe stereotipuri. iesite din comunul cotidian. Comunicarea directa poate reliefa alt gen de caracteristici. si care în context strict politic are întotdeauna si anumite elemente standardizate. Un bun politician va cauta întotdeauna sa mareasca gradul disonantelor cognitive pentru ca ele vor conduce pâna la urma la modificarea anumitor cognitii fata de candidat pentru a fi în acord cu noua imagine a acestuia si mai ales cu faptul ca participantul în cauza s-a implicat. manifest si nemanifest. Aceasta deoarece. întâlnirile si vizitele în teritoriu constituie o alta componenta a activitatii de campanie. Ele sunt utile daca este vorba de liderii importanti ai formatiunii. va atrage dupa sine multi participanti. Personalitatile publice au o imagine care si-au construit-o sau le-a fost construita. ca si alte genuri de preocupari si de competente ale candidatului. ca liderul x nu este chiar atât de rigid. Mecanismul este simplu. în primul rând cele mai putin formale si protocolare. Rolul lor este multiplu. Practic orice partid trebuie sa încerce sa organizeze asemenea manifestari. Aceste informatii pot avea o mare forta persuasiva întrucât ele au un caracter secret sau semisecret si sunt emise de catre autoritati si pot fi validate pe principiul autoritatii. la modul cel mai simplu. chiar si pe cei extrem de nefavorabili. asemenea întâlniri sunt importante si pentru lansarea de informatii subterane. Într -o asemenea întâlnire se poate specula. În primul rând ele actioneaza puternic în directia comunicarii persuasive fiind în stare sa reorienteze valoric electorii. însa un partid care vizeaza câstigarea alegerilor este obligat sa o faca. participând la acest eveniment. Accesul direct la o personalitate are aproape întotdeauna efecte benefice prin presiunea spre schimbarea radicala a câmpului cognitiv al unui individ. neobisnuite. de notorietate publica. cu efecte benefice asupra sistemului cognitiv al participantilor. Vizita unui lider im portant.propriilor simpatizanti. Mai mult decât cele precizate. absurd. oamenii doresc sa participe la evenimente care sunt spectaculoase. rau sau incompetent. indiferent de optiuni. Efectul este benefic pentru ca el produce serioase mutatii în sistemul cognitiilor unui asemenea participant la întâlnire.

Evident ca printre acestia din urma trebuie gasita o veriga mai slaba dar ese ntial este faptul ca aceste vizite nu se fac în mediile prielnice pentru ca nu îsi au rostul. Chiar si în afara acestora ei primesc din start un bonus de la participanti pentru ca au avut curajul sa dialogheze fata în fata. Unele politice. prin asociere cu actorii politici pot sa le confere acestora un statut de “vedeta politica”. preferabil neangajate public în viata politica. de cât mai mare notorietate si care sa aiba într-o proportie extrem de mare aprecieri pozitive din partea populatiei. efectul poate fi chiar contrar. Este. Se invoca adesea faptul ca la aceste spectacole se pot racola noi membri. care sa aiba calitati evidente. Cu simpatizantii se fac spectacole. Spectacolele electorale nu au eficienta în alte conditii. Distractia propriu -zisa nu se traduce obligatoriu în atitudine favorabila si cu atât mai putin în comportament de vot. Acestea trebuie sa functioneze pe principiul legii asocierii. Aceasta nu este altceva decât o personalitate politica. Dimpotriva. de un numar mare de personalitati publice. care au un rol simbolic indubitabil si care trezesc evident simpatii si chiar reactii comportamentale din partea publicului. cautându-se în mod normal acele personalitati din lumea spectacolului sau a sportului. Politicienii pot sa apara doar ca simpli organizatori si în general publicul este extrem de putin interesat de cine anume organizeaza un spectacol. si evident sa dispui. care este lansata pe piata electorala dupa regulile promovarii 177 . dar este evident ca pentru un efect semnificativ trebuie sa utilizezi. Rezulta deci ca acest gen de întâlniri sunt foarte utile în campanie. Ele trebuie sa reuneasca doua categorii de personalitati. si altele din lumea spectacolului. pe adversari îi întâlnesti în fata. extrem de important ca liderii politici în cauza sa fie buni oratori si sa utilizeze din plin tehnicile persuasive. Într-un registru special se afla ceea ce pot fi denumite spectacole le de campanie. ceea ce nu este la îndemâna oricui. prin oferta de distractii/divertisment care exista.Din tot ce am prezentat reiese ca acest gen de actiuni sunt extrem de importante daca se fac în mediile sau zonele în care formatiunile sau politicienii nu au adepti sau dimpotriva. Acest argument este însa unul simplist. marsuri. În acest mod creditele sociale ale personalitatii din lumea spectacolului devin transferabile partial personalitatii politice. mitinguri. exact pentru zona deficitara la actorul politic pe care îl promovam. au chiar adversari importanti. Asocierea se face între cele doua tipuri de personalitati. pe de alta parte. uzual de mica notorietate sau cu multe perceptii negative la anumite categorii. atunci când notorietatea politicienilor este mai mare sau când calitatile “starului” nu sunt evident superioare. Vedetele.

Scoala sau o asociatie agricola. La acest nivel identificarea liderilor locali si a grupurilor de presiune.produselor si a serviciilor. grupuri de presiune independente. ca si de actiuni de minimalizare a alternativelor ideologice. În fine un grup mare de actiuni de campanie sunt mult mai legate de planul nemanifest. Toate aceste tipuri de actiuni. dar si de elita locala (preot. desi partial pot avea si conotatii manifeste. dar efectul comunicarii persuasive este extrem de asemanator. ca o formatiune politica sa aiba o puternica structura institutionala la nivel local. ca si organizarea 178 . Spre exemplu la noi Consiliile Parohiale. de o anumita grupare sociala. Grupurile de presiune actioneaza în plan local. sunt aplicabile neproblematic si la scena politica. care filtreaza si mai ales interpreteaza si valideaza informatia politica sau pur si simplu de relevanta pentru comunitate. a viniturilor spre exemplu (a noilor veniti) de o grupare etnica. atunci vom descoperi ca grupurile de presiune joaca rolul liderilor de opinie. Trecând de problema utilizarii presei pe care am mai prezentat. Este evident ca organizatiile locale ale unei formatiuni pot functiona pe principiul grupului de presiune si în acest mod ele vor actiona ca un factor de presiune. la nivel de comunicare persuasiva ele fiind obligatoriu structuri de mare autoritate si legitimate a vehicula informatii si de a forma opinii si atitudini la nivelul comunitatilor. utilizarea grupurilor de presiune de la nivel local merita o a tentie sporita. Legile spectacolului si ale promovarii produselor. Un actor politic poate fi lansat pe piata electorala precum o pasta de dinti sau un aparat de ras. Grupurile de presiune sunt grupuri de interese care actioneaza în plan local asupra institutiilor comunitare sau centrale în vederea obtinerii anumitor decizii sau a anumitor actiuni.o atunci când am vorbit despre ideologie sau imagine. de generarea de evenimente. daca este posibil la nivelul tuturor comunitatilor locale importante. înca o data. adesea. Iata de ce este important. Extrapolând legea comunicarii în doi pasi a lui Lazarsfeld si Katz de la nivel grupal la nivel comunitar. medic. Este vorba de utilizarea presei. mai general. Ele pot fi date de anumite grupari de familii. desi în continut foarte eterogene. directorul scolii) etc. Exista însa la nivelul comunitatilor locale. Cu siguranta ca exista si elemente de specificitate. au eficienta ridicata doar în conditiile în care cel putin partial nu au caracter manifest. de utilizarea grupurilor de presiune de la nivel local. Uneori chiar anumite institutii comunitare pot actiona prin membri lor ca si grupuri de presiune.

anumite declaratii “incendiare”. la câteva luni. În spatiul electoral. Generarea de evenimente este un tip destul de delicat. poate fi asumat în termeni electorali si este important sa se si r ealizeze permanent acest lucru. Ce înseamna însa a crea un eveniment? În primul rând a de clansa reactii la doua nivele. Cu alte cuvinte un actor politic care face o declaratie ce produce un eveniment. ele pot fi pur si simplu doar asumate. care are loc pe scena politica sau nepolitica. dar si la cele administrative sau la cele juridice. care sa constituie în sine un eveniment. Orice eveniment semnificativ. Aceste evenimente. Ca indicator al aprecierii evenimentelor putem lua în calcul reactiile cantitative si calitative ale presei ca si ale celorlalti actori politici. La limita. cu atât sunt mai eficiente . Paradoxal poate. dar evenimentele trebuie în primul rând sa capteze atentia si doar secundar sa determine un anume tip de atitudine.propriilor structuri dupa principiul grupurilor de presiune este esentiala pentru succesul electoral al unei formatiuni. de actiune de campanie. la schimbarea Guvernului. În septembrie 1997 fostul ministru de externe Adrian Severin a declansat un astfel de eveniment în urma unui interviu. în special în spatiul audio-vizual. iar la al doilea la nivel institutional. este mai bun decât un actor politic care nu este în stare sa genereze evenimente. pentru ca aceasta înseamna ca politicianul care spune o mare prostie este mai bun decât cel care tace. Paradoxal. La un prim nivel al presei. la fel cum si Traian Basescu câteva luni mai târziu va declansa un alt eveniment. Ideea este preluata din jurnalism acolo unde crearea de evenimente este un tip de obiectiv jurnalistic. În timpul unei campanii electorale. chiar daca aceasta este înalt atacabila. unde de exemplu prin publicarea unei declaratii sau printr-un interviu ori un reportaj poti declansa o reactie institutionala sau sociala. Este vorba de 179 . cu cât sunt mai spectaculoase. noutatea si ineditul atunci el stie sa creeze dintr-un lucru banal un eveniment. pentru ca el va conduce. anumite actiuni radicale sau eventual reactii la diverse evenimente pot sa genereze altele. o formatiune politica. publicarea unor documente. orice actor politic trebuie sa fie capabil sa poata genera evenimente care sa capteze atentia publica. care sa capteze atentia si interesul public. Ne referim la institutiile politice. Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca evenimentele nu trebuie sa fie obligatoriu generate. ce nu este capabila la anumite intervale de timp sa declanseze evenimente este ca si inexistenta pe scena politica. dar si exceptional de benefic. Daca un actor politic stie sa speculeze caracterul conflictual. mult mai dramatic.

De fapt ar trebui sa avem în vedere anumite criterii pentru a analiza eficienta unei campanii. ca uneori chiar adversarii accepta ca o anume idee sau un anume stil de campanie a fost foarte bun sau bine ales. trebuie sa aiba o anumita eficienta determinata. un afis. ca oricare campanie place mai multora sau mai putinora. dintre cei care au votat PDSR -ul. atunci procentul în cauza ajunge la 80%. au considerat-o ca fiind buna sau foarte buna. peste 90% din cei care au auzit si stiau la ce se refera propunerea CDR. fie ca este un produs concret. succesul în alegeri. O campanie eficienta? Toate problemele pe care le -am prezentat ne conduc la o întrebare finala extrem de pertinenta. Mai mult. pentru ca cel mai la îndemâna. iar daca luam în calcul doar pe cei care stiau exact la ce se refera. Cu alte cuvinte nu oricare produs electoral. la fel ca si în cazul ideologiei sau al imaginii. nu poate fi un criteriu operant. indiferent de cum este desfasurata. Ele au fost considerate în schema utilizata în mod distinct pentru ca. prin utilizarea presei etc. mitinguri. ci mai degraba campania în ansamblul sau. întâlniri. cât mai ales sa stii sa ti le asumi. Când o campanie este eficienta si mai ales cum putem face ca ea sa devina eficienta? Este clar ca orice campanie are virtuti si defecte. circa jumatate au considerat-o o idee buna sau foarte buna.reactivitatea la social pe care actorii politici trebuie în mod obligatoriu sa o aiba. Spre exemplu ideea “Contractului cu România” a fost privita extrem de favorabil de cea mai mare parte a electorilor. Actiunile de denigrare a ideologiilor alternative se pot realiza în principal prin celelalte tipuri de actiuni. Dar ce însemna chiar si succesul în alegeri? PRM-ul cu procentele realizat în 2000 a pierdut sau a câstigat? Partidul Democrat este învingator sau pierzator? PNL180 . Nu trebuie sa exageram în astfel de analize pentru ca aproximativ 20% chiar din votantii CDR nu auzisera de ideea contractului cu România si nu stiau la ce se refera. Acest lucru nu este însa simplu. Succesul este dat doar partial de campanie si am aratat ca mai mult de jumatate din electori nu sunt influentati de nici o campanie. fie ca este o idee. asa cum am aratat deja într-un paragraf anterior. De altfel. ele constituie un obiectiv special al oricarei campanii electorale. nu este important atât sa creezi evenimente. un slogan sau un clip publicitar. contând în final doar cine a stiut cel mai bine sa valorifice evenimentul în cauza.

Dar daca extrapolam procedeul la un orizont temporal mai mare în raport cu alegerile din 2000? Nu a contribuit aceasta tema si la un capital negativ legat de neîndeplinirea contractului? Cu alte cuvinte se ridica întrebarea daca este suficient sa luam in calculul eficientei campaniei doar orizontul temporal limitat al rezultatelor electorale imediate. tema electorala centrala a candidatului. La un prim nivel în forma absoluta atunci când ne referim la diverse produse electorale luate independent de oricare context. Din studiile privitoare la publicitate se stie faptul ca un mesaj publicitar nu trebuie atât sa ne placa. Din acest punct de vedere ceea ce profesional a parut o stângacie ar putea sa aiba alt efect asupra beneficiarului. ar trebui sa judecam produsele electorale atât împreuna.ul care a reusit pentru prima data sa intre singur în Parlament a câstigat sau a pierdut în 2000? Nici alte criterii nu pot fi facile pentru a fi utilizate. asa cum acelasi clip electoral poate sa fie receptat extrem de bine sau extrem de prost. din punct strict profesional un clip publicitar. orator ice sau politice. La al doilea nivel. Cu alte 181 . ca un sistem. Putem analiza astfel. trebuie sa si reactionezi la oferta de produse electorale pe care competitorii o fac pe piata. unul relativ. iar uneori un mesaj sau o imagine stupida ne poate atrage mai mult atentia decât o alta frumoasa sau interesanta. de forta etc. privind rezultatele prezentate cel putin. ca ne transmite exact ideea. cât si prin raportare la un anume electorat caruia i s-a adresat campania. un slogan neinspirat poate sa placa totusi anumitor electori. exista un orizont limita pe care o formatiune îl poate obtine de la electorat. de posibilele ei virtuti sau defecte. ca pare ca “o poza de buletin” si putem continua. un afis sau un slogan. În fine nu trebuie sa trecem cu ve derea faptul ca indiferent de campanie. Am vorbit de tema contractului propus de CDR în 1996 mai devreme. care este profilul electoratului tinta. da. Putem spune ca afisul este extrem de sugestiv. sau dimpotriva ca el este prost facut ca are erori de conceptie. de dinamism. de stabilitate. Din cele prezentate rezulta ca pentru a construi o campanie eficienta trebuie sa stim foarte bine cui ne adresam. A fost ea eficienta? Desigur. dat fiind competentele lor reale. Este cert ca eficienta unei campanii se poate judeca la doua nivele. dat fiind performantele politice reale ale competitorilor. dar sa si reactionam la piata electorala pentru ca. trebuie sa stabilim un anumit stil de campanie adecvat acestui electorat. dar si datorita tipului de orientare ideologica pe care o formatiune sau un candidat o propune electoratului. cât sa ne atraga atentia.

Ce sunt grupurile de presiune si cum functioneaza ele în campanie? 9. Cum functioneaza spectacolele electorale? 8. Care sunt factorii care influenteaza eficienta unei campanii electorale? 182 . Cu cine trebuie organizate mitingurile si marsurile si de ce? 3. sau mai ales de. Care este nivelul manifest al promovarii actiunilor de campanie? 4. electorat. dar ele si evolueaza în timp. Ce este asumare de evenimente? 7. dar mai ales trebuie sa întelegem ca succesul electoral tine atât de actorul politic. ÎNTREBARI: 1. De ce este nevoie de actiuni de campanie? 2. Acesta nu numai ca are anumite asteptari sau anumite orientari politice. Care este nivelul nemanifest al promovarii actiunilor de campanie? 5. iar un politician ar trebui sa tina cont permanent si de acest lucru. de campania pe care acesta o sustine. De ce sunt importante si în ce conditii vizitele în teritoriu? 6. cât si de.cuvinte nu trebuie sa consideram ca o campanie electorala poate transforma în orice conditii si independent de contextul realitatii. un competitor într-un câstigator.

Parties and voters in France. communication and Cognition . 1991. Televiziunea. Routledge London 1990. 1991. 1973 Timothy C.Petty & Thomas M. Brendan Bruce. Chaffee. Cum a votat Romania.McCroskey. Oxford Blackwell. Epoca Dezinformarii. David Barrat. Comparing Electoral Syst ems. John A. 1997 John Fiske. O analiza a alegerilor de la 27 septembrie 1992 . A radical critique. Petre Datculescu. Tavistock Publications London. Charisma & Leadership in organizations. Images of power: how the image makers shape our leaders . Humanitas. Alain. 1990 Edward Jay Friedlander. Michael Burgoon & Gerald Miller. Revista de Cercetari Sociale nr. 1984. London Sage. Personality and interpersonal communication. Harper & Row New York. Leicester University Press.1. 1986. 1987. Frears.. Am facut acest lucru pentru ca dorim sa oferim citeva repere bibliografice pentru aceia care doresc sa aprofundeze aceste subiecte. 1991 Helena Catt. Hurst & Co. Sage London 1992. Lawrence Erlbaum Associates Publishers. John Mervill & John Lee. 1981. Handbook of communication science . 1996 Coste-Cerdan. Media Research Techniques . 183 . Introduction to Communication studies. New Techniques of Persuasion. Nathalie & Le Diberder. Ethical dimensions of political communication Praeger. Cognitive Responses in Persuasion. Voting Behaviour. 1994 Wilson Deidre & Dan Sperber. 1973. Crowell. Media Sociolo gy. Robert E Denton Jr. Public relations and presidential campaigns: a crisis in democracy. Richard E.Daly & James C. 1992 Alan Bryman. Melvyn Bloom. 13 Aceasta bibliografie este cu mult mai larga decât cea strict legata de tematica tratata în aceata carte. Berger & Steven H. London Sage. Relevance. Modern Mass-Media. Henri-Pierre Cathala. Sage Publications. David Farrell. Harper & Row Publishers. Kogan Page. Prentince Hall Harvester Wheatsheaf. 1990.Brock. Editura Militara.BIBLIOGRAFIE13 • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Arthur Asa Berger.Ostrom. 1986 Charles R.

Ellen Mickiewicz. 1989 Paul Lazarsfeld & A. AddisonWesley Publishing 1975. Communications and Media. Viata politca americana. Albatros. Marketing democracy: public opinion and media formation in democratic societies Transaction Publish ers. Psihologia Multumilor . Martin Harrop & William Miller. Mircea.Gordon. Knowle dge and Civilization). 1987. 1990 Paul Johnson. 1993 Romain Laufer. 1987 Anthony Giddens. Weidenfeld & Nicolson. Samuel P Huntington. Psihologie cognitiva. 1984.• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Anthony Giddens. A History of the Modern World. An Introduction. Hasting House Publishers New York. 1955. Basil B lackwell. 1964 Gustave Le Bon. Mass Communication Theory. Communication. Antet. 1994 184 . An Introduction. Galaxia Gutenberg . Communication and Behavior. Stiinta si Tehnica. 1975. Polity Press. Televiziunea si Alegerile.1997 Marshall McLuhan. Idei contemporane. MacGibbon & Kee. A comparative introduction. Humanitas. The private life of public relations . Virgil Magureanu. Longman London. Greenwood press London. Personal Influence . Denis McQuail. Charles Firestone. London. University of California Press. Humanitas. The Consequences of Modernity. 1983 Jean-Noel Kaferer. Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale. 1996 Richard Kisch. Gloria. Media Theory . 1997 Fred Inglis. Sage Publications. Katz. Gerhard Hanneman & William McEwen. 1975. Communications and History (Theories of Media. Macmillan 1987 Paul Heyer. 1990 George N. The Nation-State and Violence. Zvonurile. Elections and Voters. 1984. Denis McQuail. 1990 Miclea. 1994 Samuel P Huntington. Anima. Aspects of Modern Sociology. Studii de sociologie politica.

The Social Influence Processes. Communication Techonology. Harvard University Press. . Key Concepts in Communication. 1992 John C.• • • • • • • • • Gail Myers & Michele Tolela Myers. 1986. Macmillan 1989. Ken Ward. London. 1982. 1988. Harvard University Press. Mass Communications and the Modern World . Political Communication Today . The new American voter. Humanitas. The Dinamics of Human Communication. Metodologia cercetarii sociale. Hampton Press. Lazar. Sociologia tranzitiei. Robert. James T. Routledge. Thatcher. Subliminal poltics: myths and mythmakers in America. 1996 185 . Stiintifica si Enciclopedica. The Permanent campaign. Despre Democratie in America. Duncan. A Laboratory Aproach. Simon and Schuster. 1982 Margaret Roberta Scammell. 1996 Charles T. The New Media in Society Dumtru Sandu. Aldine Atherton. Social Influence. Manchester University Press. 1991. Rogers. deTocqueville. PrenticeHall. Prejudices. 1997 Piotr Wierzbicki. Political communication in action. 1980 David Paletz.Vlasceanu. Staff. Salmon. Miller Warren. Information campaign. 1993 Watts. Dan Nimmo. Merill Shanks. 1972.Turner.Tedeschi. Structura Minciunii. Nemira. 1996 Nisbet. Sidney Blumenthal. l973. 1991 • • • • • • • • • Tim O'Sullivan. Alexis. The impact of marketing and public relations on modern British politics: The conservative party and government under Mrs. McGraw-Hill Book Company. Everett M. Sage.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->