'

Capitolul I LOGOPEDIA - ŞTIINŢĂ INTERDISCIPLINARĂ Ca oricare ştiinţă, logopedia s-a constituit pe baza necesităţilor practice şi teoretice de a sintetiza cunoştinţele despre limbaj şi de a formula procedeele specifice educării limbajului tulburat. Logopedia este o disciplină teoretică izvorâtă din necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului, ce are rol deosebit de important n viaţa psi!ică şi n structurarea personalităţii fiecărui individ, iar pe de altă parte, este o disciplină cu un pronunţat caracter practic rezultat din necesităţile imediate ale comunicării interumane, al necesităţii de educare a limbajului, al nţelegerii şi al stabilirii relaţiilor specific umane. Constituirea ei a fost posibilă ca urmare a progreselor realizate n primul rând n domeniul ştiinţelor psi!ologice şi pedagogice, dar şi n cel al medicinei, fiziologiei, lingvisticii etc. "n cercetarea problemelor limbajului şi a tulburărilor sale există multe zone de intersecţie ntre logopedie şi aceste ştiinţe, fără a se confunda cu ele. #si!ologia copilului este de un real folos logopediei, prin cunoaşterea etapelor de dezvoltare şi manifestare psi!o-comportamentală, prin enunţarea posibilităţilor de evoluţie n raport de condiţiile instructiv-educative şi a capacităţilor interne fiecărei persoane. $ceste cunoştinţe sunt completate prin dinamica şi mecanismele dezvoltării n cazul diferitelor deficienţe psi!ice de care se ocupă psi!opedagogia specială % psi!ologia deficienţilor şi pedagogia acestora.. #si!ologia generală face posibilă cunoaşterea mecanismelor de dezvoltare a limbajului, a funcţiilor sale şi a rolului acestora n viaţa psi!ică. Cunoştinţele din medicină, psi!opatologie, foniatrie, laringologie, psi!iatrie, neurologie creează un tablou complex al nţelegerii alterării psi!ice, al patologiei organelor fonoarticulatorii şi al implicaţiilor acestora asupra formării şi evoluţiei limbajului. &e asemenea, aceste discipline fac posibilă nţelegerea rolului jucat de tratamentul medicamentos n viaţa psi!ică şi al recuperării fizice, ceea ce facilitează acţiunile educative. La rândul său, logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe o serie de date de un interes deosebit pentru nţelegerea etiologiei şi simptomatologiei tulburărilor de limbaj, al mecanismelor şi dinamicii formării vorbirii corecte sub influenţa acţiunii educative, al rolului jucat de emisia-recepţia corectă a vorbirii pentru dezvoltarea psi!ică a fiecărei persoane şi a adaptării sale la mediul social. #rin urmare, problematica de care se ocupă aceste discipline de intersecţie cu logopedia nu este comună şi nici nu se suprapune. Logopedia

4

se diferenţiază n esenţă de foniatrie, ca şi celelalte discipline care au legături cu tulburări de limbaj, prin abordarea acestor probleme din punct de vedere psi!o-pedagogic. Cu alte cuvinte, logopedia studiază tulburările de limbaj prin prisma ansamblului mijloacelor sale speciale psiho-pedagogice de a le preveni şi corecta. "n prezent tot mai mulţi specialişti afirmă relaţiile logopediei cu alte ştiinţe, recunosc necesitatea acţiunii n ec!ipă şi evidenţiază problematica specifică fiecărui domeniu, dar şi avantajele colaborării atât pe plan teoretic cât şi practic. &eci, limbajul nu poate şi nu trebuie privit izolat, ci n strânsă corelaţie cu ansamblul manifestărilor psi!ice, integrat n fenomenele psi!ocomportamentale pe care le influenţează şi este influenţat de acestea. 1.1. CONSTITUIREA LOGOPEDIEI CA ŞTIINŢĂ Cuvântul logopedie vine de la grecesul „ logos ” care nseamnă cuvânt şi „ paidea ” care nseamnă educaţie. &eci, logopedia se ocupă de educaţia vorbirii, iar n sens mai larg de studierea şi dezvoltarea limbajului, de prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj. (e pare că primul care utilizează termenul de logopedie este Socrate )*+,-+-- .e.n... /ormarea vorbirii coerente şi corectarea tulburărilor sale au preocupat oamenii din cele mai vec!i timpuri. $stfel, se ştie că grecii antici aveau un cult deosebit pentru vorbire şi oratorie. 0perele lui Plutarh, Herodot, Heraclit, Platon, Aristotel, Hipocrat conţin indicaţii valoroase cu privire la preocupările societăţii antice de a forma şi dezvolta la toţi membrii ei o vorbire cât mai corectă. $ceeaşi preţuire a vorbirii o găsim mai târziu la romani, prin glasul lui Cicero care n lucrarea 1&e oratore2 scrie 3 1dacă nu depinde de noi să avem un glas frumos, de noi depinde să-l cultivăm şi să-l fortificăm, să studiem toate treptele de la sunetele grave până la cele mai nalte2. "n evul mediu, cu toate oprimările la care este supusă ştiinţa, reuşesc să străbată unele idei pozitive. $stfel, Avicenna n 1Canonul medicinii2 evidenţiază o serie de exerciţii utilizate n scopul reglării respiraţiei şi vocii ce dau rezultate bune n corectarea bâlbâielii c!iar şi n zilele noastre. &atorită ignoranţei şi dogmelor religioase, a dominat mult timp ideea că tulburările de limbaj s-ar datora modificărilor anatomice ale organelor de vorbire sau unei umidităţi anormale n care se scaldă limba şi creierul. Ca urmare, apare o perioadă tristă pentru logopedie, n care c!irurgii erau c!emaţi să intervină pentru redarea vorbirii normale, intervenţii ce au avut ca rezultat multe victime ale unor operaţii inutile.

+

#rogresele cunoscute n toate domeniile n secolul 56777-575 au stimulat dezvoltarea unor noi domenii de activitate şi conturarea unor discipline care s-au desprins din corpul ştiinţelor fundamentale. 8ste perioada când lucrările de logopedie sunt tot mai frecvente, iar opinia publică manifestă un interes accentuat faţă de corectarea tulburărilor de limbaj. Cercetările mai consistente se manifestă ncepând cu secolul al 575lea. (unt de menţionat cercetările lui Broca )'-,'. n domeniul afaziei motorii şi ale lui Werniche )'-9'. pentru afazia senzorială, precum şi cercetările lui Netkaciov n tratamentul psi!ologic al bâlbâielii. "n ţara noastră, o cronică din '-+: vorbeşte de vindecarea gângăviei. #ractica logopedică s-a legalizat n ';*; şi s-a dezvoltat din ';:9 când se nfiinţează primele cabinete logopedice n policlinici, iar apoi n cadrul şcolilor. (e poate spune că logopedia s-a constituit ca ştiinţă n prima decadă a secolului 55, datorită necesităţilor practice şi teoretice de a sintetiza cunoştinţele despre limbaj şi de a găsi procedee specifice educării limbajului tulburat. (-au conturat şi perefecţionat astfel te!nici de investigaţii psi!ologice ale limbajului, metode şi procedee de corectare. 0 contribuţie de seamă la constituirea logopediei ca ştiinţă, o aduce Herman Gutzman )'-,:-';44. care şi-a nsuşit multe din metodele corectării vorbirii de la tatăl său $lbert <utzman, fost director la 7nstitutul de surdo-muţi din =erlin. &upă câte se cunoaşte, >.<utzman a ţinut pentru prima dată un curs despre tulburările de limbaj n nvăţământul superior. Concepţia medicală a timpului nu acorda importanţa cuvenită tulburărilor de limbaj , corectarea acestora fiind făcută de medici şi surori cu mijloace psi!opedagogice pentru care nu aveau pregătirea necesară. "n ';*4, n discursul de desc!idere de la primul congres al (ocietăţii internaţionale de logopedie şi foniatrie ţinut la 6iena, Emil roschels a pus n discuţie problema apartenenţei şi structurii logopediei ca ştiinţă. (e delimitează conţinutul logopediei de cel al foniatriei prin precizarea domeniului de acţiune al fiecărei ştiinţe 3 foniatria se ocupă de ntreţinerea organelor fonatoare şi de patologia vocii, iar logopedia de prevenirea, corectarea, studierea tulburărilor de limbaj şi de realizarea procesului de nţelegere şi transmisie corectă a informaţiilor. 0 serie de termeni care se menţin şi azi n logopedie )dislexie, disgrafie, rinolalie etc.. sunt de provenienţă medicală. &ar prin natura ştiinţei logopedice de a investiga limbajul şi de a corecta tulburările de limbaj, metodele şi procedeele utilizate au un pronunţat caracter psi!o-pedagogic şi,

ştiinţă. OBIECTUL. prevenirea şi studierea lor? ea are n vedere educarea şi restabilirea ec!ilibrului psi!o-fizic şi dezvoltarea unei personalităţi normale. Aai recent. surdopsi!ologiei. tiflopsi!ologiei. 1. n decursul anilor. La rândul ei. SCOPUL ŞI SARCINILE LOGOPEDIEI Logopedia. despre prevenirea şi tratamentul pedagogico corectiv a defectelor în domeniul înţelegerii comunicării ”. iar n unele ţări din occident. aria preocupărilor logopediei s-a extins. @reptat. de comunicare.relativ tânără n cadrul ştiinţelor psi!opedagogice. logopezi. n special din psi!ologia limbajului. n special.. se ocupă de problematica limbajului n general şi tulburărilor de limbaj şi de corectarea acestora n special. corectarea.. n ţările răsăritene. $stfel. fapt ce se poate vedea şi din definiţiile mai mult sau mai puţin complexe date de diverşi autori. psi!olingvisticii. studierea tulburărilor de limbaj şi de realizarea procesului de nţelegere şi transmisie corectă a informaţiilor 2 şi că B logopedia contemporană şi defineşte azi menirea fără a se limita la corectarea tulburărilor de limbaj. studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia cu personalitatea umană2 Logopedia s-a constituit mai târziu ca alte ştiinţe. medici . prevenirea şi studierea lor? ea are n vedere educarea şi restabilirea ec!ilibrului psi!o % fizic şi a dezvoltării unei integre personalităţi. Sovak o defineşte ca fiind „ ştiinţa despre fiziologia şi patologia procesului de înţelegere. logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe o serie de informaţii. etc. (e poate concluziona că logopedia contemporană şi defineşte azi menirea fără a se limita la corectarea tulburărilor de limbaj. lingvisticii. integre. logopedia este .* prin aceasta. n primul rând. fie unul medical. Ci n activitatea practică. neuropsi!iatriei. se delimitează locul logopediei n cadrul ştiinţelor psi!opedagogice şi. psi!ofiziologiei. dacă avem n vedere etiologia şi complexitatea anumitor tulburări de limbaj. sprijinându-se pe o serie de informaţii. $stfel. E" #erza precizează că logopedia se ocupă de B prevenirea. Hvat!ev defineşte logopedia ca „ fiind o ştiinţă pedagogică specială despre prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj ”. se impune colaborarea dintre specialiştii mai multor domenii ) psi!ologi. psi!opatologiei. ca ramură a psihopedagogiei speciale.2. practica logopedică se desfăşoară sub nemijlocita ndrumare a specialiştilor de formaţie psi!opedagogică. &in lucrările contemporane şi din organizarea activităţii logopedice practice rezultă că domeniului logopediei i se conferă fie un caracter psi!opedagogic .

studierea şi cunoaşterea simptomatologiei tulburărilor de limbaj. elaborarea unui program terapeutic corect ţinând seama de esenţa. Logopedia acordă atenţie n special copiilor deoarece tulburările de vorbire au o frecvenţă mai mare. #ornind şi de la concepţia lui I"P" Pavlov. cu personalitatea. ncepând cu vârsta preşcolară şi organizarea activităţilor n funcţie de vârstă şi tulburare? *. mecanismele şi dinamica tulburării? . 6ârstele preşcolară şi şcolară mică. metodele şi procedeele de corectare a tulburărilor de limbaj au un caracter psi!o-pedagogic. mai importante fiind următoarele3 '. corectarea tulburărilor de limbaj n paralel cu dezvoltarea gândirii. facilitează procesul instructiv-educativ n cadrul şcolii. prin nlăturarea tulburărilor de vorbire. stabilirea sau restabilirea relaţiei corecte cu cei din anturaj. &e remarcat că şi n ultimul caz. cu activitatea lor şi formarea unei atitudini normale faţă de propriul defect şi faţă de lumea din jur? :.Dealizarea acestui deziderat determină reducerea numărului de logopaţi şi nceperea activităţii de corectare ncă din perioada formării limbajului. examinarea persoanelor cu tulburări de limbaj. ceea ce asigură un succes rapid şi complet n corectare. sunt cele mai favorabile pentru o acţiune logopedică eficace. Logopedia urmăreşte n egală măsură să prevină şi să corecteze tulburările de limbaj. (copul logopediei este acela de a asigura. pentru că posibilităţile de corectare sunt mult mai mari şi pentru că prin nlăturarea la timp a acestora se pre ntâmpină apariţia altor modificări psi!ice şi comportamentale. conform căreia „ nimic nu răm!ne imobil. nu trebuie să se consolideze şi să se agraveze.. n faţa logopediei stau o serie de sarcini. iniţierea n probleme de logopedie a persoanelor din anturajul copiilor pentru nţelegerea şi sprijinirea acestora? . cauzele. numai cu condiţia de a se crea condiţiile corespunzătoare ”. &eci. cunoaşterea şi prevenirea cauzelor care provoacă tulburări de limbaj şi asigurarea unui climat favorabil dezvoltării normale a limbajului? 4. formarea şi dezvoltarea n funcţie de capacităţile lor. dezvoltarea psi!ică generală normală a persoanelor cu !andicap verbal. logopedia are n primul rând un scop educativ deoarece contribuie la formarea psi!o-pedagogică a copilului. a metodelor şi procedeelor de corectare? +.: practicată de specialişti cu formaţie medicală. depistarea.

deoarece la aceştia tulburările de limbaj pot produce modificări profunde de personalitate. 6ârsta optimă pentru nceperea terapiei logopedice este cea mai mică dar nu se poate stabili o regulă generală. deficienţă. % ': oct. asigurarea condiţiilor optime desfăşurării activităţilor logopedice prin amenajarea şi dotarea cabinetelor logopedice cu materiale adecvate practicii logopedice. &epistarea se face n perioada ': sept.. #entru o bună reuşită trebuie creat un mediu de examinare propice şi stimulativ. cu toţi factorii implicaţi . fiecare copil fiind planificat de 4 % : ori pe săptămână. individual sau pe grupe. deprinderile deficitare nlăturându-se mai greu şi ntr-un timp mai ndelungat. 8 necesară o atmosferă relaxantă. pentru ca tulburarea să nu se transforme n deprindere. dacă este o dislalie fiziologică. la baza cărora vor sta o serie de criterii ) vârstă. terapia logopedică va ncepe după rezolvarea c!irurgicală.&e exemplu. 9. trăsături de personalitate. familia.$stfel. etc. . Eu sunt neglijaţi nsă nici cei care au ajuns la vârsta adolescenţei sau a pubertăţii.terapia logopedică nu este necesară iar dacă este un nceput de bâlbâială va trebui oprită evoluţia. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII LOGOPEDICE @erapia logopedică este o activitate complexă.3.. când fiecare logoped are obligaţia să examineze sumar toţi copiii din zona logopedică fixată şi să evidenţieze deficienţele de limbaj ntâlnite. caldă. pentru ca logopatul să se poată exprima degajat. 1. @erapia logopedică se stabileşte n urma unei examinări complexe. n cabinetul logopedic se va desfăşura examinarea complexă. desfăşurată pe multiple planuri. gravitate. gravitate şi vârstă.. 6or avea prioritate copiii mici. n funcţie de gravitatea defectului. se vor forma grupele. cu o bună pregătire psi!o % pedagogică? -. se va stabili un diagnostic. pe baza căreia se stabileşte diagnosticul. momentul şi caracteristicile intervenţiei logopedice se stabilesc n funcţie de tulburarea de limbaj. (e va fixa un program de lucru. formarea de noi specialişti logopezi. care se realizează n urma perioadei de depistare a copiilor cu tulburări de limbaj. @erapia logopedică ncepe cu nregistrarea cazului. Aetoda principală de examinare este a convorbirii cu logopatul. 8a va fi determinată de tulburarea nsăşi. personalitatea logopedului şi atmosfera cabinetului fiind de mare importanţă. n funcţie de etiologia tulburării. &acă sunt necesare intervenţii c!irurgicale ) palat despicat .. logopedul putând sesiza astfel şi toate aspectele tulburării.

"n general munca logopedică impune ca . iar problemele aplicate variază n funcţie de logoped şi de experienţa pe care acesta o posedă. Aomentul de examinare trebuie să ţină se ama de o serie de principii 3 crearea unei atmosfere destinse. precum şi a prognosticului? elaborarea proiectului de terapie? cunoaşterea dezvoltării intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate. 8xaminarea complexă trebuie să urmărească3 aprecierea posibilităţilor de comunicare de care dispune logopatul şi stabilirea diagnosticului. precum şi interdependenţei cu mediul social n care acesta trăieşte. dar şi prin semnalarea de către familie şi de cadrele didactice a cazurilor problemă. precum şi a unei colaborări permanente cu copilul. 8xaminarea se face din punct de vedere pedagogic prin aplicarea metodei convorbirii cu logopatul. Aomentul depistării este foarte important. Capitolul II EXAMINAREA COMPLEXĂ 8xaminarea şi diagnosticarea tulburărilor de limbaj se integrează tabloului dezvoltării psi!ice generale a copilului. a etiologiei deficienţei şi stabilirea unei prognoze de nceput. $" %nre&istrarea cazului este realizată n urma perioadei de depistare a tulburărilor de limabaj.9 n educarea lui. şi educatorul)educatoarea. ncurajatoare? folosirea unor probe care să evidenţieze clar deficitul de limbaj şi deficienţele asociate? legătura logopedului cu familia copilului pentru ncadrarea clară a elementelor de anamneză? legătura logopedului cu defectologul )profesorul de educaţie specială. stenice. cu familia şi cu factorii educativi implicaţi. care va continua pe tot parcursul terapiei logopedice şi va trebui să oglindească evoluţia copilului pe tot parcursul intervenţiei logopedice. pentru cunoaşterea clară a relaţiilor logopatactivitate şcolară? evidenţierea diagnosticului. cu familia şi cu şcoala. 0dată cu examinarea ncepe şi completarea fişei logopedice. prin consemnarea rezultatelor şcolare . &epistarea se face n urma unui examen sumar prin care se evidenţiază deficienţele grave. prin folosirea observaţiei permanente n activitatea şcolară. prin aplicarea de probe şi teste specializate.

#rocedeul este următorul )pe etape. ce prezintă ntârzieri n dezvoltarea mintală sau deficit mintal. şcolari mici şi copii cu probleme speciale n educaţie. 8ste bine ca n cazul evidenţierii clare a acuităţii auditive indicăm examenul audiometric efectuat la medicul de specialitate. (" E)aminarea lim*a+ului rostit a" "#aminarea nivelului de înţelegere a vorbirii se realizează n funcţie de vârsta cronologică.. malformaţiile.3 . #ână la vârsta de . integrarea copilului n familie. n genere.. când audiograma nu reuşeşte prea bine sau n cazurile n care copilul nu nţelege vorbirea la nivelul elaborării unor răspunsuri. să se evidenţieze 3 bolile ereditare. nivel şcolar şi prezenţa tulburărilor psi!ice. tot ceea ce este legat de apariţia şi evoluţia limbajului )când şi cum a nceput să vorbească. traume sau accidente. La copiii din grupa mare. 8ste important. Eivelul dezvoltării auzului se evidenţiază prin 3 .probele de nţelegere a vorbirii )propuse deja. primele propoziţii etc. se pot aplica o serie de probe ca 3 proba de nţelegere verbală şi de de completare a unor lacune după $lice &escoeudres. La copiii peste clasa a 777-a se poate folosi c!iar manualul clasei anterioare. momentele de progres psi!o-fizic. la acest nivel. dezvoltarea relaţiilor intrafamiliale. se poate apela şi la proteza auditivă. naşterea. pe obiecte concrete. "n cazurile de alalie. nţelegerea vorbirii se testează. caracterul ntrebărilor puse de copil. i-o citim cu voce tare şi l rugăm să explice sensul unor cuvinte din vocabularul acesteia.- depistarea să se realizeze la fiecare nceput de an şcolar de la ': septembrie la ': octombrie. *" "#aminarea auzului.observaţii asupra conduitei 3 copilul repetă ntrebările n timp ce-i dăm ndrumări.? . (e cere copilului să indice lecţia care i-a plăcut cel mai mult. şi făcând apel la fişa medicală a copilului. primele cuvinte. ani şi la copiii cu nevoi speciale n educaţie. '" Anamneza" $namneza se consemnează n urma convorbirii cu unul din părinţi )de preferinţă mama. bolile infecţioase care au lăsat urmări. dezvoltarea afectivităţii.

Cuvintele le şoptim şi copilul trebuie să la repete. mobilitatea şi forţa.. $poi se evidenţiază aparatul dental )integritatea.. "tapa $. forma. frenul. Coordonatele funcţiei auditive examinate sunt 3 acuitatea auditivă )distanţa perceperii vocii n şoaptă. "n ceea ce priveşte limba.nţelegerea vorbirii n ansamblu? . . discriminarea şi localizarea analitică a surselor sonore? . forma dentală individuală. formă şi mărime. $ici se are n vedere n primul rând sistemul labio-comisural )simetria. amplitudinea bolţii. la o sonerie etc. muşcătură..? s-z? t-d? ta-da? pot-pod? controlul auditiv al vorbirii? . logopedul trebuie să observe n examinare3 forma. când ncet. "tapa % &acă copilul nu reacţionează. 8xaminarea aparatului articulator cuprinde următoarele aspecte 3 . trebuie stabilit dacă nu aude sau nu nţelege )exemplu 3 i dăm o jucărie cu vocea n şoaptă? lăsăm să cadă o legătură de c!ei şi observăm reacţia la zgomot.autocontrolul auditiv în corectarea defectelor de articulare )de exemplu 3 nregistrarea pe bandă de magnetofon a rotacismului. integritatea. redarea unor structuri ritmice percepute auditiv. l aşezăm ntr-o poziţie n care să nu vadă buzele examinatorului şi acoperim pe rând câte o urec!e )examen monoauricular. are valoarea unei uşoare !ipoacuzii )sau apraxie auditivă.)sunete izolate? silabe? cuvinte. forma arcurilor maxilarelor. iar sarcinile i se dau cu glas când tare. existenţa prognatismului inferior sau superior.recunoaşterea şi reproducerea sunetelor perec!i opuse? . "tapa & &acă reacţionează la zgomote şi poate repeta cuvintele spuse de noi. c" "#aminarea articulării verbale se referă la aparatul articulator.autocontrolul în circuitul fonator normal )vorbeşte gradat de la şoaptă la strigăt. m.? până la '-* m. &upă clasificarea G.EI-. #alatul dur este examinat ca formă. #alatul moale interesează ca mobilitate. integritate.La maxilare se pune n evidenţă forma mandibulei. la cerere.. Copilul care nu vorbeşte de loc este examinat prin probe de nţelegere. fixarea ei. mobilitatea pe plan transversal şi longitudinal. este o !ipoacuzie de gravitate medie.. mărimea.'ntegritatea funcţională în ansamblu.? . propriu-zisă. la articularea )pronunţia. iar când copilul nu aude la ' m. Logopedul trebuie să observe şi omuşorul )mobilitate. !ipoacuzia este gravă. ne nţelegerea vorbirii n şoaptă până la *-.

fiind de obicei n concordanţă cu dezvoltarea fizică şi cu conformaţia fiziologică a copilului. să poată fi nţelese şi de copiii care dispun de un vocabular sărac? să poată fi uşor ilustrate cu imagini? sunetul să apară n diferite combinaţii? articulare uşoară şi dificilă. şi sistemul nazal )inflamări acute sau cronice. mijloc. respectarea structurii logice a povestirii. surprinderea esenţialului. tipul tulburărilor intervenite. La sfârşit se pronunţă propoziţiicare conţin sunete deficitare )de 4-+ ori. (orbirea independentă #entru examinarea capacităţii de pronunţie n vorbirea independentă se pot folosi 3 alfabetul ilustrat. melodicitatea vorbirii. respiraţia n timpul recitării şi cântecului.. ritmul. malformaţii. cântecul. modul de recitare. solicitând pronunţia copilului. 6ocea se observă de la primul contact. examinăm capacitatea articulatorie. pentru a se evidenţia clar tulburarea. (e vor urmări următoarele aspecte3 Capacitatea de redare prin imitaţie )vorbirea reflectată. examinatorul notează sunetele care ntâmpină greutăţi. recitarea. (e examinează şi combinaţii de consoane sau de vocale n diferite cuvinte. aşezare. &upă acestea. dacă poate povesti.. la nceput. dureri de sept. La baza alcătuirii unui astfel de instrument trebuie să fie următoarele principii 3 cuvintele să fie uzuale. tabele cu imagini a căror denumire prezintă sunetele n poziţii diferite ) nceput. (e cere logopatului să repete şi el. sfârşit. (e urmăreşte 3 sonoritatea ? tonalitatea ? valoarea ? . povestirea liberă. $poi se pronunţă silabe directe şi inverse cu sunetele respective.'F mărime. (e vor folosi ca procedee 3 1citirea2 de ilustraţii. "#amenul vocii. (e pronunţă apoi cuvinte n care sunetele la care se observă deformări se găsesc n poziţie iniţială. 7mportant n această etapă este ca obrazul copiluluisă fie luminat şi să fie la aceeaşi nălţime cu obrazul examinatorului. La acest nivel examinatorul pronunţă sunetele alfabetului n ordinea dificultăţilor. de mijloc şi finală. d. "#aminarea articulării propriu-zise &upă ce s-a sesizat starea aparatului articulator. la mijloc şi la sfârşit.

proba pentru . bilingvismul. este necesar ca n anamneză să se stabilească anumite elemente precum 3 ntârzieri n apariţia vorbirii. verbalizarea corectă a unor relaţii temporale simple? folosirea corectă a pronumelui personal şi a celui demonstrativ. (e pot folosi 3 probe pentru determinarea orientării spaţiale. sarcini concrete. a motricităţii fine. la pubertate )rareori nainte. dislexie la nivelul clasei a 77-a şi a 777-a de studiu. exersarea scris-cititului acasă. g.'' nuanţa ? răguşeala ? astenia vocală ? rezonanţa ? disfonia. examenul limbajului scris. dislalii polimorfe sau fiziologice prelungite. "#aminarea structurii gramaticale (e realizează observând formarea propoziţiilor simple )4-* cuvinte. evenimente. /" E)amenul le)ic 0i &ra1ic &acă examenul vorbirii se face de la : ani n sus. f. exigenţele familiei asupra copilului. ntreruperi de şcolaritate. ? rinolalia ? intensitatea vocii ? melodicitatea vorbirii ? vorbirea sacadată. se realizează n cazurile de disgrafie. "#aminarea vocabularului activ (e realizează prin observarea volumului de cuvinte folosite n povestire şi vorbirea independeentă a substantivelor.? folosirea timpurilor verbelor. care se efectuează de la vârstele mici şi terapia va cuprinde antrenarea capacităţilor psi!o-motrice specifice pentru scris şi citit. "#aminarea formelor de limbaj verbal poate evidenţia ) *ialogul de scurtă durată % telegrafic axat pe obiecte şi pe evenimente de tip situativ. a lateralităţii.8xistă şi o diagnosticare precoce a tulburărilor limbajului scris. corecte n vorbirea spontană sau reprodusă ? folosirea corectă a singularului şi plurarulului )acord. 8xaminarea lexiei şi grafiei trebuie să cuprindă imaginea schemei corporale. verbelor şi adjectivelor. la substantive cunoscute şi noi. #entru o examinare corectă a tulburărilor intervenite n scris şi citit. număr-gen. n funcţie de anumite mprejurări.

stomatologic. 4" E)aminarea dezvolt3rii mintale (e pot folosi 3 desenul omuleţului.@. citirea de pe carte şi de pe caiet şi se aplică o fişă de evaluare a greşelilor tipice pentru fiecare copil. 8ste folosită copierea şi dictarea. 6" E)amenul medical (e recomandă unele examene medicale de tipul 3 0DL.$.. "ncepem examenul cu o categorie de vârstă sub vârsta cronologică şi pentru a stimula copilul prin performanţe proprii. proba pentru determinarea lateralităţii. microtraume şcolare sau familiale.'4 determinarea sincineziilor digitale. silabele. mai ales cu privire la dezvoltarea somatică şi !ormonală. testul +.-'4 ani.C. @../'. e bine să ncepem aplicarea testului cu un an minus faţă de vârsta cronologică. &upă rezolvarea acestor probe este examinată direct lexia şi grafia logopatului prin intermediul unor probe specifice n care se verifică 3 literele. 2" E)aminarea motricit3!ii testul 0(8D8@(G7 motricitatea organelor fonatorii examenul de praxie examenul lateralităţii examenul de ritm Conform indicaţiilor lui 0seretsHi ncepem exerciţiile la nivelul vârstei cronologice şi coborâm sau urcăm până unde ne permite capacitatea copilului . audiologic. pomului şi al casei? matricile progresive3 I. cuvintele. experienţa indicând n toate deficienţele de vorbire o rămânere n urmă a dezvoltării motorii. D$68E ). <radul de integrare şcolară a copilului sau integrare n viaţa grupului şcolar se poate examina nu numai . proba 0'"12344 etc. 5" E)amenul personalit3!ii #robele pentru determinarea trăsăturilor de personalitate pot releva tulburările comportamentale asociate celor de limbaj. neuro-psi!iatric general."-". 7ndicate sunt testele 3 D0D(C$C>.? proba comparării de noţiuni? proba definirii de noţiuni? proba de completare a lacunelor. analiza şi sinteza lexico-grafică. "n cazul copiilor cu deficienţe de vorbire. tabloul familiei. propoziţiile şi micile texte. 7" E)aminarea rezultatelor activit3!ii 0colare este de o mare importanţă n alcătuirea unui tablou corect simptomatologic.

formele de manifestare ale diferitelor tulburări cu aspecte particulare ntre diferitele tulburări care pot determina confuzii de diagnostic. Cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi a abaterilor de la evoluţia normală a limbajului va evita confuziile ntre fiziologic şi patologic şi sesizarea abaterilor ncă din primele luni de viaţă ale copilului. /ără acest volum de informaţii erorile se pot strecura uşor atât la tulburările severe de limbaj.'+ prin nregistarea principalelor rezultate n activitatea de nvăţare dar şi cu asistenţe ale logopedului la lecţii. afectivitatea. comportamentul. &iagnosticul diferenţial trebuie stabilt atât n cadrul aceleaşi tulburări cât şi ntre diversele tulburări cu care se pot confunda. "n stabilirea diagnosticului trebuie să se ţină seama de o serie de factori endogeni şi exogeni pentru evitarea confuziilor 3 vârsta cronologică a copilului. dar şi la formele uşoare. mediul familial şi extrafamilial se poate stabili un diagnostic prezumtiv ce va fi confirmat sau infirmat pe parcursul terapiei. componenţa psi!o-socială a familiei. comportamentul n joc. discuţii şi corelarea observaţiilor cu cele ale persoanelor care se ocupă de copil. DIAGNOSTIC ŞI EVALUARE LOGOPEDICĂ &iagnosticul este o ipoteză mai mult sau mai puţin probabilă care se cere mereu verificată.1. particularităţile evoluţiei normale a limbajului şi a abaterilor de la normalitate. este necesară observarea lui n timp. caracterul. dezvoltarea sa. . urmărindu-se evaluarea tulburărilor la nceputul terapiei. "n urma efectuării examenului complex n care au fost cunoscute anamneza subiectului. n timpul şi la sfârşitul acesteia. şi c!iar cu ceilalţi copiii. Copilul. "n primul rând trebuie diferenţiate tulburările dismaturative de cele patologice. 2. condiţiile şcolarizării etc. climatul educativ. temperamentul. &eşi au pentru nceput multe elemente comune diferă atât ca etiologie cât şi ca evoluţie. evoluţia tulburării n timp etc. indiferent de tulburarea sa. &e aceea. se manifestă diferit n funcţie de situaţia şi mediul n care se află. dezvoltarea intelectuală. motivaţia. convorbiri cu educatoarea ) nvăţătorul. $8" Consemnarea rezultatelor e)amin3rii se face n mod detaliat n 5işa 0ogopedică . 8l nu se rezumă la ncadrarea ntr-o categorie nosografică care pare mai apropiată. #entru stabilirea corectă a diagnosticului sunt necesare şi o serie de cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a limbajului.

stabilirea dificultăţilor. 8xistă mai multe modele din care terapeutul poate să-şi aleagă modul de consemnare al examenelor efectuate asupra logopatului şi al efectelor terapiei logopedice. /işa de examinare complexă şi evoluţie logopedică trebuie să cuprindă următoarele aspecte 3 . lacunelor. 7mportant este ca fişa să oglindească corect atât imaginea de nceput a logopatiei cât şi evoluţia corectării acesteia. poate fi reevaluată. "n funcţie de ce va evidenţia această evaluare.pe parcursul ntregii activităţi terapeutice. afectivi. 8valuarea preterapeutică are loc la nceputul terapiei logopedice şi are rolul de a stabili cu exactitate care este nivelul ac!iziţiilor verbale raportat la vârsta cronologică şi care sunt abaterile de la evoluţia normală a limbajului. continuând cu o serie de evaluări la sfârşitul fiecărei etape terapeutice şi terminând cu o evaluare finală. FIŞA LOGOPEDICĂ Dezultatele examinării sunt consemnate n fişa logopedică. strategia terapeutică.n momentul cunoaşterii copilului )examinarea primară. spre deosebire de cele patologice. 2. $ceste evaluări trebuie concepute n unitatea lor şi n strânsă legătură cu obiectivele urmărite n terapie. La sfârşitul fiecărei etape evaluarea va urmări performanţele obţinute. reuşita obiectivelor propuse n celelalte etape. 8valuarea postterapeutică va stabili nivelul comportamentului verbal realizat n raport cu obiectivele propuse. factorii somatici.'* @ulburările dismaturative. urmărindu-se evaluarea tulburărilor de la nceputul terapiei până la sfârşitul acesteia. #e baza evaluării se va stabili programul de recuperare şi se poate elabora un prognostic privind posibilităţile de corectare a tulburărilor de limbaj pentru fiecare logopat n parte. &upă fixarea diagnosticului logopedic se face o evaluare preterapeutică.2. $ceasta se completează 3 . sociali având un rol determinant n majoritatea cazurilor şi pot să dispară şi fără intervenţie logopedică. eşecurile nregistrate. erorilor. 8ste indicat ca rezultatele unei diagnosticări complexe să se facă n mod detaliat n fişă. se pot introduce noi activităţi specfice nlăturării tulburărilor de limbaj. sunt determinate n general de un ritm propriu de dezvoltare. prevenirea altor eşecuri.? .

(tarea locuinţeiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK numărul fraţilorKKKKK al câtelea copil esteKKKKKKKKKKKKKK. Delaţiile ntre părinţiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK$titudinea familiei faţă de logopatKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK @ulburările de limbaj existente n famillie KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK 777. "ntocmit &ata 7. &ate familiale Eumele tatăluiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKvârstaKKKKKKKKKKKKKstudiiKKKK KKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKlocul de muncăKKKKKKKKKKKKKKKKKKfuncţiaKKKKKKKKKKKKKKKKK Eumele mameiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKvârstaKKKKKKKKKKKKKKstudiiKKKK KKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKlocul de muncăKKKKKKKKKKKKKKKKKKfuncţiaKKKKKKKKKKKKKKKKK starea materialăKKKKKKKKK. &ate generale Eumele şi prenumeleKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKdata naşteriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKvârstaKKKKKKKKKKKlocul naşteriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK adresaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKşc oalaKKKKKKKKKKKKKKKK clasaKKKKKKKKKKK nvăţătorKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK.8xamen psi!ofizic .': /7C$ &8 85$A7E$D8 C0A#L85J fişeiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK C7 860LLM78 L0<0#8&7CJ deKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK emiteriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKK Er. 77.

',

(arcinaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKnaştereaKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKK greutateaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKalimentaţiaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK $ntecedente pre-peri şi postnataleKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK $ntecedente colateraleKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK 7nteligenţaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK AemoriaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK 7maginaţiaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK $tenţiaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK $fectivitateaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK 6oinţaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK LateralitateaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK ComportamentulKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK -n familieKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKK -n colectivKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKK @răsături de personalitate )pozitive, negative.KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK 76 8xamen logopedic 3 a. 7ntegritatea anatomo-funcţională a aparatului fonoarticulator

'9

aparatul respiratorKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKK particularităţi fonatorii )voce, mutaţie vocală, puritatea vocii.KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK -aparatul articulatorKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKK b.(istemul labio-comisural aparatul dentalKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKK maxilareleKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKK limbaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKK -palatul durKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKK -omuşorulKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKK -cavitatea nazalăKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKK c. /uncţia auditivă de ansamblu3 acuitatea auditivăKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKK controlul auditiv al vorbiriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK autocontrolul auditiv al vorbiriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK d. $pariţia tulburărilor de limbajKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKK cauzeKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK pronunţarea reflectată a sunetuluiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK - - pronunţarea independentă a sunetuluiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK

'-

sunete afectateKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK e. "nţelegerea cuvintelor cuvinte denumiriKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKK cuvinte nsuşiriKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKK - cuvinte de relaţieKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKK -cuvinte acţiuniKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKK f. /ormularea şi nţelegerea propoziţiilor cu conţinut familiarKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKK - cu conţinut nouKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKK g. 6ocabularul şi structura gramaticalăKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKK !. #articularităţi narativeKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKK i. 8lemente prozodice ale vorbiriii spontaneKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK '. Citirea raportul fonemgrafemKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK citirea pe silabeKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK

citirea pe text cunoscutKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK citirea pe text nouKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK ritmul citiriiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK dislexiaKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKK 4. nlocuiri. inversiuni.KKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK acordul cuvintelorKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK dificultăţi ortograficeKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK dizortografiiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKK discaligrafiiKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK K 6. Concluzii diagnostice şi prognosticeKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK 67. 8voluţia copilului pe parcursul terapiei logopedice KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK .(crierea analiza literelor separateKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK sinteza n silabe şi cuvinte )omisiuni.'.

de adaptare la situaţie.joacă un rol deosebit. "n general. &eşi se cunosc multe procedee n literatura logopedică. Aascarea limbajului tulburat e mai puţin probabilă şi urmărirea lui se poate face ori de câte ori este nevoie şi se poate corecta şi pe etape de vârste. casetofon. pentru a surprinde exact aspectele urmărite. bradilalie. ele nu se pot aplica la logopaţii cu limba maternă română. ta!ilalie. METODOLOGIA STUDIERII TULBURĂRILOR DE LIMBA &acă metodele şi procedeele de corectare sunt specifice fiecărei categorii de tulburări n parte. de exprimare şi recepţie. #entru bâlbâială. n grup. 9*serva!ia3 . datorită specificului limbii şi particularităţilor de limbaj. nedezvoltarea limbajului. n timp ce pentru dislalie valoarea lor este limitată de specificul emisiei şi al poziţiei sunetului afectat n interiorul cuvântului şi al propoziţiei. $vantajul constă n faptul că n logopedie.4F KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK 2. logopedia se foloseşte de aceleaşi metode pe care le utilizează psi!ologia n studierea limbajului normal.3. de control sau autocontrol prin intermediul limbajului. de rezolvare a unor sarcini de bază. Ci n folosirea psi!oterapiei se pot prelua principiile generale ce sunt valabile n aplicarea n scopuri curative pentru unele tulburări determinate psi!ic sau somatic. E)perimentul3 % valoarea experimentului n logopedie rezultă din geneza fenomenului de tulburare şi manifestarea lui naturală n ntregul comportament al logopatului. #entru eliminarea accidentatului trebuie ca 3 . fenomenul nu mai trebuie provocat pe cale experimentală şi datele obţinute se pot raporta la manifestările normale. de comunicare % recepţie n diverse activităţi. @otuşi se pot provoca experimental diverse situaţii de solicitare individuală. Condiţia esenţială a unei bune observări e aceea de a preciza de la nceput fenomenul pe care-l urmăreşte pentru că n timpul desfăşurării limbajului pot să apară o serie de comportamente secundare. studierea tuturor tulburărilor de limbaj au la bază o serie de metode comune. 7mportant e ca nregistrarea datelor să se facă cu fidelitate ) magnetofon. metodele şi procedeele cunoscute au o mai mare valoare generală. limbajul e studiat aşa cum se manifestă.

gradul de abatere de la normal. Eu se vor consemna abaterile de la vorbirea normală n prezenţa lui. tulburările afectiv % comportamentale ca urmare a deficienţelor de limbaj.urmăreşte să stimuleze vobirea logopedului. 5runtea % osul frontal. b % să nu ştie că e observat ) ca in!ibiţie . participând la realizarea vorbirii. jurnale. Bio&ra1ic33 .se vor studia compuneri. a descoperirii cauzelor tulburării de limbaj şi dorinţei de cooperare n activitatea logopedică.. sinusurile frontale. profesorilor. dar fără a-l pune n dificultate ) să nu abordeze subiecte care-i sunt penibile şi pe care el le ocoleşte . datorită vibraţiei coardelor vocale.ajută la descoperirea antecedentelor tulburării şi comportamaentului pe baza relatărilor părinţilor.urmăreşte să stabilească nivelul de abilitate verbală. se relaxează. Analiza produselor activit3!ii3 . "n creier se află şi centrul vorbirii. omul posedă vorbirea. a mediului n care-şi desfăşoară viaţa şi activitatea. consolidarea deprinderii n folosirea limbajului. &iscuţia poate fi orientată şi n direcţia surprinderii frământărilor interne ale subiectului. 6ocea şi cuvântul se concretizează din sinteza funcţiilor tuturor organelor care colaborează şi conduc acest proces. vibraţie datorată coloanei de aer care este trimisă de contracţia muşc!ilor expiratori şi de plămâni. 6reierul % datorită dezvoltării lui. articulaţie participă anumite părţi anatomice care se mişcă. c % să-l urmărească atât n anturajul persoanelor cunoscute cât şi necunoscute ) vorbirea şi comportamentul lui diferă . La producerea vocalelor şi consoanelor participă ntregul aparat al vorbirii. lucrări de control. La respiraţie. Capitolul III ELEMENTE DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA LIMBA ULUI 6ocea e rezultatul sunetului care se formează n perimetrul laringelui. se contractă. fonaţie. . participă mpreună cu alte perimetre ale feţei la procesul de rezonanţă a sunetelor emise. Conversa!ia3 ..4' a % observarea se poate desfăşura n perioade de timp diferite ) oboseala accentuează tulburarea . rudelor. Cuvântul este produsul vocii. -estelor3 . n special pentru tulburările limbajului scris.

patologia foselor nazale poate influenţa direct permeabilitatea trompei lui 8ustac!e. cu o importanţă deosebită n actul fonaţiei şi planşeul foselor nazale. realizând o articulaţie fonetică. b. despărţind cele două cavităţi. sunetul va fi nazal sau oral. limba % formată din numeroşi muşc!i. rezistenţi. care prelungeşte cavitatea palatală şi ntâlneşte cavitatea laringiană. cu rol deosebit n realizarea sunetului articulat. $re rol şi n fonaţie şi n deglutiţie. cu funcţii complexe. care contractându- . cavitatea bucală. 8ste absolut necesară n emiterea unor foneme. vorbirii n general. vestibulul bucal de cavitatea bucală propriu % zisă. regiunea palatinală % limitată anterior de buze şi posterior de istmul velo-faringian prin care se stabileşte legătura cu buco % faringele. este situat posterior faţă de fosele nazale.44 4asul % patologia acestuia provoacă o jenă n desfăşurarea normală a respiraţiei şi a vorbirii. #alatul moale se termină cu lueta. care permit o mare diversitate de mişcări. mobili. dicţiei. 8a este formată din palatul dur fix şi palatul moale sau vălul palatului mobil. (tarea anatomo !istologică şi funcţională a acestei regiuni are o importanţă deosebită n emisiunea vocalelor şi n mişcarea palatului moale care prin ridicarea sa n anumite momente separă naso-faringele de buco-faringe. Aodificările de permeabilitate a foselor nazale stau de multe ori la baza rinofoniilor. $ctivitatea lor influenţează formarea armonioasă a vocalelor şi consoanelor. datorită elasticităţii muşc!ilor şi mucoasei lor. 8 constituit din naso-faringe. 8l este mobil şi joacă un rol mare n fonaţie deoarece el nc!ide şi desc!ide intrarea aerului n fosele nazale. 8ste n acelaşi timp peretele superior al cavităţii bucale. arcadele dentare care despart ) gura nc!isă . 7ntegritatea anatomică a aparatului dento % bucal e determinată şi indispensabilă n modelarea unor foneme. #arezele sau paraliziile acestora explică frecvente rinofonii desc!ise. n toate sensurile. buco-faringe şi laringo-faringe. 1uzele % formate din tegumente şi muşc!i puternici. c. &esc!iderea şi nc!iderea lor e proporţională cu fluxul respirator şi debitul verbal. 8l ocupă acea parte a cavităţii bucale cuprinsă ntre palatul moale şi regiunea anterioară a esofagului şi a laringelui. &e asemenea. cu o mare importanţă n procesul fonaţiei. 6avitatea bucală % este alcătuită din3 a. 5aringele conduct fibro-muscular. determinând !ipoacuzii temporare sau definitive. ridicată sau coborâtă. &atorită poziţiei vălului palatului.

$rborele bron!ic asigură ventilaţia pulmonară până la canalele alveolare şi alveolele pulmonare răspunzătoare de sc!imburile respiratorii. să producă sunetul. expiraţiei. vibrând. coardele vocale se strâng şi se ngroaşă. 8l formează partea de sus a tra!eei. . coastele se ridică. ca o panglică. coardele vocale n extensie. tumori. "n inflamaţiile acute sau cronice. de formă triung!iulară. să se nc!idă. #rin mişcările lui de ridicare. 7lota e orificiul laringian. când inspiră. până la bronhiole care asigură legătura cu alveolele pulmonare. #rin vibrarea lor se produce sunetul. bron!iile mari se divid n numeroase ramuri. respiraţie şi fonaţie. are forma unui tub alcătuit din cartilaje. coordonează funcţiile inspiraţiei. pareze. 0aringele continuă cavitatea faringiană şi e organul n care se formează sunetul. pornesc două ligamente fibroase. paralizii. "n registrul gros.raheea % e constituită dintr-un sc!elet fibro-cartilaginos. &esc!iderea glotei depinde de contracţia simultană a muşc!ilor cricoaritenoizi laterali şi posteriori. $erul intră pe gură sau nări sau prin amândouă cavităţile deodată. ale coardelor vocale. Delaxând diafragma.. 8a se află la mică distanţă de mărul lui $dam. plămânii se umplu cu aer. de articulaţii. $erul viciat se ntoarce pe tra!ee n sus. La bărbaţi e mai vizibil ) mărul lui $dam . .. 8i sunt formaţi dintr-un ţesut spongios şi elastic care le permite umplerea şi golirea de aer oxigenat şi aer viciat. coborâre. 8 o desc!izătură de formă triung!iulară care se formează ntre coardele vocale când sunt trase orizontal n dreapta şi stânga de către cartilaje n momentul fonaţiei. $cestea sunt coardele vocale. adică axpirăm. apoi prin glotă coboară prin tra!ee şi invadează cei doi plămâni. #rin contracţia musculară. Aai jos faţău de această proeminenţă. (e bifurcă n bron!iile principale ) câte una pentru fiecare plămân . apar modificări grave n deglutiţie. 8lăm!nii % sunt elemente principale ale aparatului respirator. ele se ntind şi se subţiază. mărginit de către cele două coarde vocale. de membrane. formate din muşc!i puternici. trece prin laringe şi produce sunetul.4+ se conduc acţiunile fizice ale tubului faringian şi ale palatului moale. &upă bifurcare. de contracţie şi relaxare. umple cavitatea laringiană şi faringiană. e necesar ca glota care n respiraţie e desc!isă. alungăm aerul. ale muşc!ilor glotei n timpul vorbirii. elastici. 6oarda vocală e un muşc!i lunguieţ. #entru ca sunetul articulat să se formeze n laringe. &in mijlocul cartilajului tiroid ) n partea anterioară a laringelui . Aişcările lui sunt susţinute de muşc!ii motori legaţi ntre ei de ligamente. malformaţii. coardele vocale să se contracte şi apoi datorită coloanei de aer expirat. "n registrul scurt. observăm o uşoară cavitate care este glota.

când e privită separat de a celorlalte. "n timpul contracţiei. la mai multe niveluri. caracteristic şi distinct pentru fiecare sunet. laringe % prin emisiunea aerului esofagian sau stomacal . etc.istemul 4ervos6entral. antrenează muşc!ii centurii abdominale care-i susţin contracţia. &e reţinut3 .mobilitatea acestor organe e asigurată de o multiplicitate surprinzătoare de muşc!i? .activitatea acestor muşc!i e comandată de o multiplicitate de nervi? . fiecare organ periferic al vorbirii execută mişcări fine şi precis coordonate şi ia poziţii determinante n funcţie de mişcarea şi poziţia tuturor celorlalte.? trunchiul cerebral % se găsesc nucleii motori ai nervilor cranieni. 3. 8ste unul din cei mai importanţi muşc!i inspiratori. 8a participă la fiecare inspiraţie. $şa se explică considerabila putere de compensare a organelor periferice fonoarticulatorii ) se poate vorbi fără limbă. sunt acte mecanice câtă vreme sunt deprinse din procesul unitar al fonoarticulaţiei.4* 0 contribuţie importantă o are şi diafragma. 6avitatea abdominală şi viscerele au rol n acţiunea fizică a formării şi calităţii debitului verbal. precum şi sc!eletul cavităţii toracice care conduce acţiunile de contractarerelaxare.. $ctivitatea fiecărui organ fonoarticulator e lipsită de sens. Consideraţi de jos n sus aceştia sunt3 măduva spinării % se găsesc neuronii motori ) asigură tonusul .1. imprimând suflului ritmul frazelor pe care le rostim. toate organele periferice ale vorbirii intră n activitate cu toate părţile lor.inervarea e adesea dublu % ncrucişată. Aişcările vălului. . presiunea buzelor. #entru a forma un sunet oarecare. La producerea fiecărui sunet. $ctivitatea organelor fonoarticulatorii e globală şi distinctă. n sensul că un nerv trimite ramurile sale la mai multe organe şi n acelaşi timp acelaşi organ primeşte inervaţia sa de la mai mulţi nervi. aplicarea vârfului limbii pe marginea alveolară a incisivilor superiori. CENTRII NERVOŞI IMPLICAŢI !N LIMBA Centrii nervoşi sunt situaţi în .

există porţiuni de scoarţă cu funcţie de comandă motorie ) centrii motori .cale aferentă ) spre centrii nervoşi superiori . diencefalul % n diencefal. cerebelul.E. mai ales cu membrele superioare ) important pentru scris . .E.. La nivelul ei se realizează mecanisme nervoase complexe. .cale aferentă prin care impulsurile motorii sunt transmise de la centrii nervoşi spre organele efectoare? .receptori vizuali şi auditivi ) la orbi e nlocuit cu cel pentru pipăit . . foarte important pentru limbaj e talamusul. mecanismele cerebrale implicate n limbaj sunt strict localizate n emisferul stâng. #entru realizarea lui. impulsurile primite de la periferie sunt proiectate pe scoarţă. &e la nivelul limbii. &atorită acestuia putem executa mişcări foarte precise. >ipotalamusul influenţează limbajul prin dirijarea stărilor afectiv % voliţionale.există porţiuni de scoarţă cu funcţie de recepţie ) centrii senzitivo % senzoriali .există porţiuni de scoarţă cu rol de asociaţie % fac legătura ntre zona de cortex senzorial şi zona cu rol motor..4: 7mpulsurile iniţiate aici sau transmise de la centrii motori inferiori.? . &in punct de vedere al limbajului interesează următoarele aspecte3 . cerebelul % rol important n coordonarea mişcărilor. 8a acoperă ntreaga suprafaţă exterioară a emisferelor cerebrale.coarţa cerebrală % e cea mai evoluată parte a (.C. merg prin nervii cranieni motori sau prin componenta motorie a muşc!ilor implicaţi n fonaţie. Căile motorii extrapiramidale trimit şi ntreţin comenzile care conduc mişcările semivoluntare şi automate ) printre acestea şi cele din timpul scrisului .C.? .efectorii % constituiţi din muşc!ii care participă la realizarea limbajului scris şi vorbit. ca pentru orice reflex sunt necesari3 .? . subcorticali.centrii nervoşi din (. La stângaci se pare că aceste procese corticale nu sunt atât de strict localizate. La dreptaci.istemul nervos e#trapiramidal. fine.? . este format din centrii corticali. nucleii din trunc!iul cerebral. /iind o activitate reflexă condiţionată pentru formarea şi menţinerea lor sunt necesare impulsuri auditive şi vizuale permanente. care asigură substratul psi!ic al vorbirii. .

utilizarea informaţiilor nregistrate auditiv şi vizual. $ceste arii sunt conectate prin legături nervoase.E.6alea aferentă % e reprezentată de segmentul de conducere al analizatorilor auditivi şi vizuali. -eceptorii % implicaţi n limbaj sunt cei reprezentaţi de segmentul receptor al analizatorilor auditivi şi vizuali? %. faringe şi ntregul laringe. coardele vocale vibrează odată cu trecerea curentului de aer expirat. care integrează impulsurile primite. anomalii ale organelor periferice de emitere a vorbirii pot provoca dislalii mecanice care mpiedică vorbirea sonoră. '. $stfel. limbă. ajung la cortexul senzitiv auditiv. cu o aceeaşi arie de asociaţie. tot prin legături nervoase concluziile la cortexul motor. (unetul brut laringian e modificat prin mişcările făcute de buze. conectaţi ntre ei prin intermediul sinapselor. @rimite apoi. (e ajunge astfel la conştientizarea. #rin auz şi văz e evaluată calitatea vorbirii. Limbajul se realizează prin coordonarea unitară a unui complex de sisteme aferente % eferente organizate la diferite nivele funcţionale. "ncepând de la receptori. 0rice modificare pe parcursul acestui traseu poate produce modificări ale vorbirii. care la rândul lui trimite impulsuri spre muşc!ii implicaţi n vorbire sau şi spre cei folosiţi n scris. $ceste segmente sunt formate dintrun lanţ de neuroni. care recepţionează informaţii din mediul extern. Ln capăt al lanţului e conectat cu receptorii. atingând n final cortexul. scoarţa cerebrală trimite impulsuri prin corectare. $stfel. 6orte#ul are şi rol de autocontrol al limbajului. ajung la cortexul senzitiv vizual.C. la geneza lui participă atât organe de simţ periferic ) auz % văz . memorizarea. de această dată la organele fonatorii. mandibulă. intensitatea. vălul palatului. scrisului şi n conformitate cu rezultatul evaluării. 7mpulsurile vizuale ) cuvinte scrise . 'mpulsurile auditive ) cuvintele vorbite . neuronii urcă spre (. cât şi zonele corticale n care informaţia percepţiei primare e recodificată n impulsuri care sunt transmise la nivelul periferic. care vor fi n strânsă legătură cu locul. unde fac staţii la diferite niveluri. #rin efectele impulsului care porneşte de la scoarţa cerebrală. . "n concluzie se poate spune că3 Limbajul are o localizare dinamică şi la producerea lui participă o arie vastă de zone şi că există posibilitatea ca unele funcţii ale zonelor afectate să fie preluate de către zonele sănătoase. natura dereglărilor.4.

imaginile vizuale suplinesc percepţia auditivă şi pe baza ei cuvântul e asociat cu imagini ale semnificaţiilor.. +rganele de respiraţie a căror funcţie n legătură cu limbajul constă n faptul că ele dau curentul de aer ce formează vibraţia coardelor vocale. care atunci când se bolteşte n sus n formă de cupolă. Leziuni apărute pe traseul unuia din marile sisteme motorii pot produce dizartrii care mbracă anumite forme n funcţie de sistemul motor lezat. #rin intermediul auzului se realizează analiza şi sinteza vorbirii orale ) intensitatea. Leziuni apărute n zona frontală pot produce tulburări grave ale limbajului) afazii . iar la nevăzători o raportare a imaginilor auditive la imaginile tactile şi invers. La nevăzători. n cursul demutizării. #rimul sistem l formează3 '. diferenţiere şi integrare a elementelor lexicale. #rin intermediul ei are loc diferenţierea şi identificarea semnelor grafice şi totodată stabilirea de legături ntre aceste semne şi elemente sonore ale vorbirii orale. #roducerea limbajului nu se poate realiza n condiţii normale n afara recepţiei vorbirii.49 Aalformaţiile congenitale labio % maxilo % palatine produc rinolalii cu efecte asupra sonorizării vorbirii. #ercepţia vizuală joacă un rol !otărâtor n limbajul scris % citit. succesiunea sunetelor şi cuvintelor . n citirea şi scrierea textelor n locul percepţiei vizuale intervine percepţia tactilă pentru care şi dezvoltă mecanisme speciale de identificare. @ot din acest sistem de organe fac parte bronhiile şi traheea prin care curentul de aer se duce către sistemul următor al organelor vorbirii % către laringe. şi apoi integrarea acestora n configuraţii fonetice unitare. . vibraţie pe care o produce unda sonoră ca atare. "n procesul nvăţării sonore şi a scris % cititului. frecvenţa. n special diafragmul. $fectarea ariilor postcentrale din emisfera stângă produc fenomene dislalice. dar de multe ori produc şi modificări ale dezvoltării psi!ice.2. la omul normal are loc o permanentă raportare a imaginilor auditive la imaginile vizuale şi invers. 3. apasă de jos asupra plămânilor şi produce diferite izbituri de intensitate diferită.La surdo % muţi. &in aceste organe fac parte plăm!nii şi muşchii pe care i pun n mişcare. corespunzătoare silabelor pronunţate. ORGANELE VORBIRII $paratul vocal uman se compune din trei sisteme fundamentale de organe.

datorită vibraţiei coardelor vocale. . Când coardele vocale nu sunt suficient de apropiate.coardele vocale se pot ntinde sau pot rămâne destinse? . se produc sunete slabe. coardele vocale rămân cu totul destinse. anume doi muşc!i subţiri. • +. Cavitatea bucală e de asemenea organul care crează obstacole speciale pentru aerul expirat."n felul acesta. Când respiraţia e liberă şi nu e sonoră. aparatul periferic al vorbirii este extrem de complex. care reprezintă un fel de tub aşezat deasupra. iar n al doilea caz % sunete nenazale. e format din patru cartilaje. Când coardele vocale sunt ntinse şi apropiate. elastici. $şezarea coardelor vocale permite. "n primul caz se produc sunete nazale. $l treilea sistem al organelor vorbirii e aşezat deasupra laringelui. atunci pătrunzând ntre marginile corzilor ndreptate una spre cealaltă aerul expirat le pune n mişcare vibratorie. iar glota complet deschisă. datorită faptului că aerul trece fără a se freca prea mult de marginile lor. datorită mobilităţii cartilajelor de care sunt fixate. necesitând o coordonare extrem de fină a mai multor mişcări care se produc simultan. n urma cărui fapt se produce unda sonoră. pe care aerul ieşit din tra!ee i pune n mişcare vibratorie. care se numesc consoane. de şoaptă.0aringele % fiind continuarea tra!eei. &eci vocea e rezultatul sunetului care se formează n perimetrul laringelui. Cavitatea nazală ndeplineşte funcţia unui rezonator auxiliar. Cavitatea bucală reprezintă cel mai important rezonator al undelor sonore care apar n laringe. #rin modificarea mărimii şi a formei cavităţii bucale se formează sonoritatea definitivă a vocalelor. "nlăturarea prin aer a acestor obstacole produce acele sunete % zgomote. "n spaţiul dintre aceste cartilaje sunt dispuse n cavitatea orizontală coardele vocale. către care trecerea poate fi sau desc!isă sau nc!isă de către vălul palatului. vibraţie datorată coloanei de aer care e trimisă de contracţia muşc!ilor expiratori şi de plămâni. ca de pildă consoanele sonore m % n. 6ocea şi cuvântul se concretizează din sinteza funcţiilor tuturor organelor care colaborează şi conduc acest proces.se pot alipi sau se pot ndepărta la capete n aşa fel ncât se formează ntre ele un spaţiu denumit glotă.4- 4. adică glota este închisă. $cesta e format din cavitatea bucală şi nazală. adică de partea posterioară mobilă a palatului. să se producă mişcări de două feluri3 . Cuvântul este produsul vocii.

@ot atât de variate sunt şi cauzele tulburărilor de vorbire.E. temperamentului.4.scoarţei cerebrale 8x. CAUZE ORGANICE. boli infecţioase ale gravidei. traume mecanice.biologici % bacterii . care duc la leziuni ale (.C. suprarăcirea. interdependenţei sociale. viermi intestinali. caracterului..după naştere % cele mai multe. a maturităţii individului. infecţii. ETIOLOGIA TULBURĂRILOR DE LIMBA @ulburările de vorbire sunt extrem de variate şi totodată fiecare din ele prezintă o problemă a stării fizice a organismului.factori interni % influenţează asupra % aparatului central al vorbirii? . @ulburările de vorbire apar ca urmare a acţiunii unor procese complexe n perioada3 .naşterii % naşteri grele. prelungite. psi!ice? . Cunoaşterea acestor cauze e necesară nu numai pentru a le preveni. $supra organismului uman acţionează o multitudine de factori nocivi care pot imprima un anumit curs n dezvoltarea sa.factori e#terni % factori fizico % mecanici ) supra ncălzirea. (e disting două cauze3 $. Capitolul I# CAUZE ŞI CLASIFICĂRI ALE TULBURĂRILOR DE LIMBA ". Eu ntotdeauna pot fi stabilite cauzele şi apoi aceleaşi tulburări pot avea mai multe cauze. dar şi pentru adoptarea unei metodologii ştiinţifice n stabilirea diagnosticului diferenţial şi a modalităţii de corectare. a dezvoltării ps!ice..>.sociali? %. carenţe nutritive. traume fizice? . &ar organismul capătă o anumită rezistenţă ce i permite o evoluţie normală şi numai n anumite condiţii aceşti factori determină perturbaţii pe o direcţie sau alta. asfixii. incompatibilitate D.intrauterină3 intoxicaţii. "n general cauzele pot fi grupate n * categorii3 1. care pot 1i de natur3 central3 sau peri1erice" . ra!itism.? . distrofia.1.

.E :NC. in!ibiţie sau insuficienţa funcţională a (. igiena defectuoasă a urec!ii. Cauzele funcţionale pot afecta oricare din componentele pronunţării3 expiraţie. buze. bâlbâiala sunt cauzate de raportul greşit excitaţie.lipsurile organelor % anomalii congenitale ale organului auditiv.meningită..I9NA.fie deformarea lui parţială. ci mai ales de importanţa ce o are organul lezat n funcţia vorbirii. agnozii . central sau periferic. n timp ce tulburări relativ relativ mari ale maxilarelor şi dinţilor pot să nu influenţeze vorbirea. palat tare. encefalită.. ruperea legăturilor nervoase. 8x. oaselor periferice ale craniului. insuficienţe funcţionale ale . -8eriferice . <radul de deteriorare a vorbirii nu depinde totdeauna de mărimea leziunii anatomice. ngrijirea proastă a copilului. ori se desfac. Ln rol deosebit de important l joacă tulburările din sfera motorie cu caracter3 intern % insuficienţă motorie generală. nutriţie la nivelul cortexului. fonaţie.+F 6entrale % lezarea creierului datorită traumatismelor mecanice ale capului n timpul naşterii. etc. limba. mişcări de prisos. articulaţie. #ot avea loc tulburări ale proceselor de excitaţie.E. in!ibiţie. cavităţii bucale.E "n aceste situaţii vorbirea e lezată fără să fie leziuni organice stabilite. Leziunea unor regiuni mari ale scoarţei provoacă grave tulburări ale vorbirii şi gândirii ) alalii.tuberculoză . pojar. defecte ne nsemnate ale vârfului limbii provoacă totdeauna o alterare a pronunţării. necoordonarea mişcărilor? extern % anomalii de mişcare pe baza lezării organelor periferice ale vorbirii ) fisura labio % palatină sau a buzei . moale. tifos .. alcoolism. Ca urmare a acţiunilor nocive ale creierului. '" CA:. cât şi cea motorie ) efectoare . dislalia. degenerarea unor celule subinfluenţa intoxicaţiei. afazii. răni. (ub influenţa lor are loc fie dezvoltarea anormală a creierului. scarlatină. &atorită acestor cauze pot avea loc tulburări ale limbajului care privesc atât sfera senzorială ) receptoare . boli suportate n copilărie )difterie. Lezările zonelor mai elementare % dislalii. deformează sau se crează greşit. etc.deformaţiile părţilor osoase ale organelor vorbirii cauzate de3 ra!itism. $stfel. dinţi. reflexele de vorbire ori nu se crează. maxilare. boala părinţilor ) sifilis..

+' (. $cestea determină mai ales tulburări de ritm şi fluenţă. indiferent de forma sa.E PSIH9 < S9CIA. năvalnică. suprasolicitare care duce la oboseală excesivă ".E. tărăgănată.C. vorbire artificială. de scriere şi citire. Ee ncrederea n posibilităţile proprii. de mimică şi articulare. CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE LIMBA "n categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienţele de nţelegere şi exprimare orală. . (" CA:. $semenea cauze se ntâlnesc la subiecţii cu debilitate mintală. nenaturală. iar efectele lor negative se reflectă n dezvoltarea limbajului şi a ntregii dezvoltări psi!ice. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepţiei limbajului. cu tulburări ale reprezentărilor optice. dislalică. etc. la cei cu tulburări de memorie şi de atenţie. sau orice tulburare. trăirea unor stări conflictuale. alienaţii mintali. face parte din categoria tulburărilor de limbaj. $cestea sunt3 aplicarea unor metode greşite de educaţie.E $u o frecvenţă relativ mare.E PSIH9 < NE:=9.. ncurajarea n folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzament. acustice. Lneori sub influenţa sfaturilor imprudente defectul de vorbire se ntăreşte sau se intensifică" /" CA:. stress. slaba stimulare a vorbirii copilului. motorii. imitarea unor modele de vorbire deficitară.9GICE 7nfluenţează n special pe acei subiecţi care pe linie congenitală au o constituţie anatomo % fiziologică cu implicaţii patologice. $cestea nsă sunt greu de pus n evidenţă. deficienţe ale auzului fonematic.2. timiditatea exagerată ca şi supraaprecierea propriei persoane pot determina tulburări care se extind asupra ntregii personalităţi şi deci şi asupra limbajului.

(e pot ntâlni mpreună. verbo-auditiv? • tulburări centrale sau periferice? • tulburări organice sau funcţionale. N după criteriul psi!ologic3 • gradul de dezvoltare a funcţiei comunicative a limbajului? • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. standardizat. • • • • • • • • după criteriul structurii lingvistice afectate3 tulburări de voce? tulburări de ritm şi fluenţă? tulburări ale structurii fonetico-fonematice? tulburări complexe lexico-gramaticale? tulburări ale limbajului scris. de pildă. ani? perioada verbală % . Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată n literatura de specialitate. Lna dintre situaţiile posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj n funcţie de mai multe criterii %este conform lui >"Gu!u 3 . La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. apar diferite tipuri de tulburări ale acestuia. "n raport cu natura. profunzimea şi locul dereglărilor pe ntreg traiectul circuitului funcţional al limbajului. "n al doilea rând. . ta!ilalia cu bâlbâiala. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. unanim acceptate n limba uzuală. bâlbâiala şi disgrafia. sau dislalia. ncepând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă. n primul rând.+4 #rin tulburările limbajului nţelegem toate abaterile de la limbajul normal. $ceasta deoarece. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate n cele mai diferite componente. după criteriul periodizării apariţiei3 perioada preverbală % până la 4 ani? perioada de dezvoltare a vorbirii 3 4-. ani. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii.după criteriul anatomo-fiziologic3 • tulburări ale analizatorului verbo-motor. de la manifestările verbale tipizate.

. tulburări polimorfe de limbaj3 ♦ alalia? ♦ afazia. Clasificarea tulburărilor de limbaj este absolut necesară. e. tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii3 ♦ bâlbâiala? ♦ logonevroza? ♦ ta!ilalia? ♦ bradilalia? ♦ aftongia? ♦ tulburări pe bază de coree. tulburări de voce3 ♦ afonia? ♦ disfonia? ♦ fonastenia? d. precum şi n prognoza tulburărilor de limbaj a fiecărui copil n parte. n stabilirea unui diagnostic diferenţial adecvat. tulburări de pronunţie3 ♦ dislalia? ♦ rinolalia? ♦ dizartria b. deoarece ea oferă o orientare corectă n cunoaşterea principalelor tulburări de limbaj. tabloul tulburărilor de limbaj este3 a. c. tulburări de dezvoltare a limbajului3 ♦ mutism psi!ogen? ♦ ntârziere n dezvoltarea generală a vorbirii.++ Conform opiniei lui E"#erza. tulburări ale limbajului citit-scris3 ♦ alexia? ♦ dislexia? ♦ agrafia? ♦ disgrafia. f.

$cestea sunt efectuate n funcţie de o serie de criterii3 etiologic... disritmia ) bâlbâiala. #rognoza se realizează n raport cu diagnosticul diferenţial şi particularităţile psi!ice ale persoanei. $cestea sunt condiţionate fie de un ritm propriu de dezvoltare ) ereditar. vorbirea rostită. comportând tulburarea elaborării ideaţionale a limbajului. congenital . leziuni subcorticale. fie de o frânare şi ncetinire a ritmului obişnuit de dezvoltare a vorbirii prin factori somatici sau prin factori afectivi şi sociali. Luarea n consideraţie numai a unui singur criteriu permite o clasificare unilaterală. cu vastele lor implicaţii funcţionale este determinată de leziuni cortico % subcorticale. lingvistic. +. disartria. '. şi ea grupează laolaltă sindromul disintegrativ sau disfazia şi sindromul dezintegrativ sau afazia? afectarea limbajului şi vorbirii. ".$ treia categorie este a sindroamelor intrinseci limbajului şi vorbirii. morfologic. C"P3unescu individualizează trei categorii mari de sindroame.+* "n literatură sunt mai multe tipuri de clasificare. dislexia % disgrafia de evoluţie. caracterizate printr-o simptomatologie de tip afazic. leziuni periferice motorii sau senzoriale. 4. simptomatologic. bradilalia . dar şi pentru diagnoză şi prognoza tulburărilor de limbaj.3. 0 clasificare corectă prezintă importanţă nu numai pentru activitatea de cunoaştere şi terapie. dislalia de evoluţie. din care primele afectează rostirea şi numai ultimul limbajul şi vorbirea. bâlbâiala fiziologică. FRECVENŢA ŞI NECESITATEA CORECTĂRII TULBURĂRILOR DE LIMBA . "n activitatea de corectare diagnosticul diferenţial contribuie la falicitarea stabilirii metodologiei de lucru şi la fixarea cadrului general de recuperare.#rimul este sindromul dismaturativ manifestat prin ntârzierea simplă n apariţia şi dezvoltarea vorbirii. (indroamele extrinseci afectează rostirea prin interesarea laturii instrumentale a limbajului. ta!ilalia. fiind condiţionată prin malformaţii periferice structurale.$ doua mare categorie e cea a sindroamelor e#trinseci limbajului şi vorbirii) dislalia.

de la simple greutăţi n citire şi scriere până la incapacitatea scrierii şi cunoaşterii literelor. substituiri. &islaliile mecanice provocate de malformaţiile organelor fonoarticulatorii periferice. dislexia % disgrafia de evoluţie . etc. dislexiile % disgrafiile de diferite forme şi intensităţi. de leziuni periferice motorii sau senzoriale ) dizartrii de diferite forme. La clasele 77 % 76 o mare parte a alterărilor de pronunţie sunt dislalii organice. erorile constând n executarea literelor. când copilul şi nsuşeşte modelele pronunţiei adulte. &atele statistice existente sunt diferite deoarece studiile s-au făcut pe populaţii mai mult sau mai puţin numeroase. n mod cert. structurale. Aai des ntâlnite sunt dislaliile funcţionale de evoluţie şi mai rar cele organice. după criterii diferite. frecvenţa cea mai mare o realizează tulburările limbajului scris. sunt cele cu tulburări ideaţionale ale limbajului. . fără intervenţie logopedică. deformări. a cuvintelor. ca apoi să se reducă considerabil la clasele 77 % 76. fie de o frânare sau ncetinire a ritmului obişnuit de dezvoltare a vorbirii prin factori afectivi şi sociali. acestea fiind condiţionate fie de un ritm propriu de dezvoltare. Cele mai puţine cazuri. disgrafii fie de natură afazică. tulburările care afectează rostirea şi mai puţine cele care afectează limbajul propriu % zis. $vând n vedere faptul că dislaliile fiziologice dispar n jurul vârstei de * ani. dislaliile ntâlnite la clasele 7 % 76 le considerăm n mare parte patologice. sunt mult mai rare . determinate de o ntârziere uşoară n apariţia şi dezvoltarea vorbirii ) dislalia de evoluţie. tulburări n special din sfera sindromului dismaturativ. aşa zisa dislalie simplă sau polimorfă. scrierea lor corectă. nazalizări ale unor sunete şi cuvinte. precum şi cele determinate de un deficit auditiv. tulburări de tip afazic. dar şi cele mai grave. fie de natură apraxică. $ceşti copii fac să se ridice procentajul dislaliilor n clasa 7. n zone diferite. Cele care nsă dispar. bâlbâiala fiziologică. ca urmare doar a deprinderii scris % cititului sau a creării condiţiilor necesare nsuşirii corecte a vorbirii nu se ncadrează n patologia vorbirii. greutăţile constând n găsirea literelor. La clasele 77 % 76. @oate nsă pun n evidenţă o frecvenţă destul de mare a tulburărilor de vorbire n special la vârstele mici. bradilali.+: Eu există ncă o metodă comună pentru depistarea tulburărilor de vorbire dar s-au făcut destule ncercări de cuprindere a tulburărilor de limbaj n situaţii statistice. bâlbâieli. cauzate de lezări structurale ale organelor periferice sau centrale ale vorbirii. Cea mai mare răspândire o au pronunţările incorecte ale unor sunete şi cuvinte. cu exigenţe diferite. /recvenţa cea mai mare o nregistrează..

generalizare. $par şi tulburări cuplate. conflicte psi!ice destul de grave. care fac să se producă greşeli numai la annumite cuvinte. o parte dintre tulburările de vorbire sunt determinate de deficitul intelectual. @ulburările de ritm nregistrează o frecvenţă destul de redusă comparativ cu alte tulburări. că cel care nu vorbeşte nici nu gândeşte. limbajul fiind nvelişul gândirii iar gândirea fiind cea care pune ordine n limbaj. $cest fenomen a fost numit3disfonografie. &eci. dar care n mare parte nu sunt dislexo-disgrafii. La rândul lor.+. apărând dislogiile specifice. flexibile. dacă se are n vedere şi gradul diferit de repercutare asupra dezvoltării ntregii personalităţi a copilului. adică de la această interdependenţă dintre gândire şi limbaj. pot produce modificări reciproce. 0 parte din aceste greşeli se produc datorită unui conflict care apare ntre individualitatea receptivă modificată a copilului şi oscilaţia legilor fonetice. sunt nsoţite şi de tulburări de evocare. Limbajul este legat şi de condiţiile de mediu şi de o serie de factori extraintelectuali. capabilă de abstractizări. dar ele şi pot influenţa ntr-o mare măsură oarecare dezvoltarea intelectuală. care tulbură personalitatea sau conflictele sociale care tulbură relaţiile n colectiv. #roporţia copiilor care greşesc n transcrierea limbajului oral este destul de mare dar nu toţi sunt dislexo-disgrafici. Devenind la aspectul strict logopedic. deoarece acestea necesită un . de comunicare şi nţelegere. oligofreniile sau psi!ozele mpiedică dezvoltarea limbajului. #ornind de la aspectul bipolar al limbajului. 0 mare parte dintre greutăţile care apar la clasa 7 se datorează unei imaturităţi şcolare care ar trebui depistată nainte de şcolarizare. limbajul este legat numai de gândire. de recepţie şi emisie. Cunoaşterea statistică a copiilor cu tulburări de limbaj. generalizări. este firesc să nu le studiem una fără cealaltă. se poate afirma că. de interpretare a mesajului. $ceasta nu nseamnă că. @ulburările de limbaj mpiedică dezvoltarea unei gândiri creatoare. @ulburările de limbaj severe ) afaziile . "ncă din antic!itate s-a observat că tulburarea mecanismelor fonoarticulatorii poate produce la unii conflicte de integrare socială. precum şi raportul cantitativ şi calitativ dintre diferitele forme de tulburări este de mare importanţă. tulburările apărute la nivelul limbajului sau a intelectului. La aceştia apar greutăţi n nsuşirea scris % cititului cu aspecte comune. Lnele se produc n limitele evoluţiei normalului. cu o structură fonologică dificilă n ceea ce priveşte analiza şi sinteza.

Iena sau imposibilitatea de a ntreba sau răspunde la timp şi corect duce la rămânerea n urmă la nvăţătură şi la perturbarea relaţiilor cu persoanele din anturaj. precum şi de la modificările pe care acestea le produc. ci urmăreşte mai ales stimularea şi dezvoltarea limbajului. se instalează o stare de oboseală fizică şi intelectuală. La unii apar şi tulburări de ordin neurovegetativ3 dereglări n perioadele de somn. crează o stare de iritare. #e măsura naintării n vârstă. mai ales la cei cu intelect normal. greutăţi n procesul de integrare şi adaptare. care are nu numai un rol corectiv. Conştientizarea defectului. ajungând până la refuzul de a vorbi. sec!ele encefalopatice. oboseală excesivă. n orientarea spre anumite profesii. cu răsunet negativ pe plan neuropsi!ic. de la vârsta cea mai fragedă. lipsă de interes pentru activitatea şcolară. instabilitate psi!o % motorie. perturbându-i poziţia lui n cadrul colectivului. de irascibilitate. etc. n raportul excitaţie % in!ibiţie. @eama de vorbire duce la o stare de in!ibiţie care perturbă procesul normal de recepţie şi emisie. vom putea aprecia mai bine importanţa logopediei. devenind adesea un inadaptat. altele n sfera personalităţii. aducându-şi astfel . n aceste condiţii. 8le influenţează dezvoltarea intelectuală. de la faptul că +FP din relaţia umană e de natură verbală. $ltele sunt determinate de afecţiuni somatice cronice. manifestările psi!ice se accentuează. 8 şi firesc. (e poate conc!ide deci. unele tulburări de vorbire produc tulburări n sfera intelectuală. prevenirea şi profilaxia tulburărilor limbajului oral şi scris. cea cognitivă. că tulburările de vorbire au repercursiuni uneori destul de grave atât n domeniul nvăţării cât şi asupra ntregii personalităţi. ntr-o măsură direct proporţională cu gravitatea lor şi n funcţie de specificul fiecăreia. La foarte mulţi copii logopaţi este tulburat atât procesul de emisie cât şi cel de recepţie. $stfel. etc. devieri de comportament. pot apărea şi tulburări comportamentale.+9 nalt nivel de dezvoltare al limbajului. opoziţie. copiii să ntâmpine greutăţi n procesul de adaptare şi integrare. o !ipersensibilitate afectivă. altele nsă numai simulează tulburări patologice ale intelectului. maladia lui &aOn. modificări psi!ice şi de comportament. a adaptabilităţii lui sociale. integrarea normală n colectiv. @oate tulburările nsă produc ntr-o măsură mai mare sau mai mică. reuşita şcolară. #ot ajunge până la nevroză sau psi!oză. "n general. deoarece vorbirea la aceştia este ncărcată de o stare afectivă negativă. La majoritatea tulburărilor de limbaj se constată tulburări nevrotice şi reactive. trăsăturile lor de personalitate sunt foarte instabile şi dacă nu ntrevăd posibilitatea corectării. &acă vom porni de la funcţia de bază a limbajului.

pentru satisfacerea unor necesităţi imediate. mbogăţindu-şi treptat atât vorbirea impresivă cât şi expresivă.+- contribuţia la prevenirea eşecului şcolar. #. la baza nvăţării vorbirii stând imitaţia. fiecare marcând un progres parţial strâns legat de a intelectului şi de contextul socio % cultural care-i structurează funcţiile fundamentale. dar odată cu naintarea n vârstă el trebuie să nţeleagă şi să răspundă corect la o serie de solicitări. La nceput vorbirea copilului se realizează pe baza unor activităţi nesistematice. limbajul uman este una dintre cele mai complexe probleme. a gândirii. prin corectarea şi compensarea tulburărilor de limbaj. 2 $tât limbajul cât şi gândirea sunt ntr-un proces de dezvoltare permanentă.E. ETAPELE EVOLUŢIEI LIMBA ULUI LA COPIL "nsuşirea limbajului se realizează printr-un efort ndelungat. a psi!icului n general ca sistem individual căt şi ca sistem social. determinat atât de structura organică cât şi psi!ică. la egalizarea şanselor de instruire. "ntre aceste două sisteme există interconexiuni multiple care-i asigură un anumit ec!ilibru şi care nu poate fi distrus decât prin multiple leziuni ale scoarţei cerebrale. &ezvoltarea limbajului sub aspect normal şi patologic sunt n strânsă legătură cu aceşti factori. "n dezvoltarea sa. Capitolul # NORMAL ŞI PATOLOGIC !N EVOLUŢIA LIMBA ULUI LA COPIL &intre toate fenomenele psi!osociale. a aparatului fonoarticulator şi de condiţiile social culturale n care trăieşte apar o serie de caracteristici individuale. pregătindu-i astfel pentru viaţă şi activitatea socială. Limbajul se dezvoltă n strânsă legătură cu celelalte funcţii psi!ice. de educaţie şi integrare.1. /uncţiile cognitive care stau la baza lor sunt dependente de stadiul de maturizare a structurilor neuromotorii şi senzoriomotorii.. La evoluţia limbajului contribuie atât dezvoltarea intelectului. de grup. progresele pe linia limbajului lărgind experienţa şi stimulând dezvoltarea . (e consideră că Bnu poate fi considerată tulburare de limbaj decât aceea generată de mecanismele cerebrale sau de cele periferice.C. limbajul parcurge mai multe stadii care se succed continuu. 8ste clar că n funcţie de structura (.

dar capătă tot mai mult o semnificaţie. &acă i se vorbeşte. progresele n ac!iziţia şi nţelegerea limbajului sunt foarte rapide. plăcere nu au valoare de limbaj. sunt modificate. unesc aceste sunete n silabe ce se repetă. 'FF cuvinte. fiind manifestări fonetice ale stărilor afective.. #entru a putea aprecia corect care sunt tulburările reale ale limbajului. nici emisiunile sonore legate de sc!imbările din mediul extern. precedată de o inspiraţie reflexă. "n jurul vârstei de + ani poate ajunge la un vocabular activ de cca. dar nu au ncă o semnificaţie precisă. foloseşte mult mimica. #e la : % . &upă prima lună de viaţă copilul ncepe să-şi antreneze organele sale fonoarticulatorii şi ncepe să emită sunete. cu particularităţile de vârstă. "n perioada antepre0colar3. celorlalte procese psi!ice. copilul ncepe să emită sunete de tipul consoanelor iar prin sc!imbări de rezonanţă ale vocii ncep să emită vocale. foame. vocea. copilul normal nvaţă primele cuvinte cu sens. n diferite etape ale dezvoltării copilului. sunetele sunt uneori confuze. &in această perioadă limbajul devine B vorbitor 2. o serie de mişcări elementare.trigătul noului născut e cea mai timpurie expresie sonoră. ncercând să ntreţină comunicarea. 0dată cu apariţia g!nguritului ncep şi primele modulări ale tonului laringian. "ndeplineşte indicaţii simple care sunt nsoţite de gesturi sau ncetează activitatea când i se spune B EL 2. folosite n supt. dar care sunt confuze din punct de vedere fonetic. exprimând o stare de confort sau disconfort. repetă această silabă de 4 % + ori ) ma % ma % ma . rămânând n cadrul exerciţiilor prefonatoare. căpătând un accentuat rol de comunicare. comparativ cu posibilităţile de pronunţie. durere. gestul. vocalizează ca răspuns. Copilul dobândeşte posibilitatea să-şi . Capacitatea de imitaţie creşte spectaculos. o nc!idere reflexă a glotei cu creşterea presiunii expiratorii. . constituind lalaţiunea. &upă trei luni. care vor sta la baza realizării vorbirii. răspunde prin gesturi la ntrebări simple sau la alte gesturi. "ncepe să combine două silabe diferite şi să denumească o persoană sau un obiect născându-se astfel primele cuvinte. 8l e de fapt o experienţă reflexă sonoră. $cest lucru le face plăcere şi dacă există o atmosferă lingvistică favorabilă. căpătând anumită semnificaţie. 7mită intonaţia altora. dezvoltarea vorbirii este intensă. &eoarece nţelegerea e mai avansată. @reptat nsă. este absolut necesară cunoaşterea evoluţiei limbajului la copilul normal. luni. masticaţie.+. iar acestea la rândul lor influenţează dezvoltarea normală a limbajului. La sfârşitul primului an de viaţă. sub toate aspectele. ncep să repete sunete provocate de alţii. copilul ncearcă să emită tot mai mult emisiunile verbale ale adultului. deglutiţie. Eici acest strigăt. $bia după prima lună ele ncep să fie emise cu caracter intenţional.

*F

exprime trebuinţele şi dorinţele prin cuvinte, pe care nvaţă să le lege ntre ele, formând scurte propoziţii şi folosind relativ corect acordurile gramaticale. "ntreaga vorbire este impregnată de interjecţii, pronume demonstrative, situaţii concrete. Limbajul activează celelalte procese cognitive şi experienţa de viaţă a copilului. "n acelaşi timp, trebuie luat n considerare faptul că datorită particularităţilor (.E.C. şi a nematurizării aparatului fonoarticulator, copilul antepreşcolar are o serie de dificultăţi de pronunţare corectă. &intre aceste dificultăţi cele mai frecvente se referă la eliziunea sunetelor sau a silabelor, concentrarea unor cuvinte, etc. $ceste dificultăţi sunt pasagere, proprii acestei vârste şi au o natură fiziologică. La vârsta antepreşcolară e greu de precizat ce tulburări intră sub incidenţa patologicului, datorită atât ritmului propriu de dezvoltare, cât şi diversităţii condiţiilor de viaţă şi educaţie. 8xistă două caracteristici proprii nsuşirii limbajului. '. #rima e capacitatea de a nţelege ce nseamnă cuvintele, aşa numita„ competenţă 2 şi a doua e „ performanţa 2, adică folosirea diferitelor cuvinte. Competenţa e n general mai dezvoltată decât performanţa ) copilul nţelege mai mult din ce i se comunică decât poate el nsuşi comunica .. Cu cât este mai mic cu atât este mai mare distanţa psi!ologică dintre competenţă şi performanţă. $ceastă distanţă reprezintă spaţiul psi!ologic dintre limbajul pasiv ) al competenţei . şi cel activ ) al performanţelor .. 4. #rin dezvoltarea intensă, n perioada preşcolară ) + % , ani . limbajul ndeplineşte tot mai activ funcţia de organizare a activităţii psi!ice. $lături de vorbirea situativă se dezvoltă vorbirea contextuală care exprimă mai bine logica ideilor. La aceasta contribuie şi creşterea volumului vocabularului şi nuanţarea cuvintelor ,a v?rsta pre0colar3, copilul stăpâneşte fonetismul limbii materne, n general, fără dificultăţi n pronunţarea cuvintelor obişnuite. (pecificitatea vorbirii lui, pe planul expresiei, constă n modul n care mbină fonemele n secvenţe sonore, când e vorba de cuvinte grele, modul n care foloseşte formele morfosintactice n comunicarea verbală. 0dată cu depăşirea vârstei de trei ani, folosirea formelor gramaticale de către copii, prezintă unele particularităţi morfologice şi sintactice. 8l poate folosi formele flexionare nominale, verbale, sau c!iar forme de exprimare mai fine, mai nuanţate. #reşcolarul foloseşte un sistem gramatical

*'

destul de dezvoltat şi stăpâneşte n linii mari principiile conducătoare ale limbii. &upă patru ani se perfecţionează şi folosirea categoriilor morfologice flexionate şi integrarea acestora n propoziţii şi fraze. 8xprimarea gramaticală a preşcolarilor se caracterizează prin3 - folosesc pluralul substantivelor n vorbirea curentă? - folosesc fraze coordonate sau subordonate organizate prin conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale ) după patru ani .? - alături de formele corecte gramaticale, apar numeroase greşeli, manifestate prin ezitări n exprimare ca dovadă a necunoaşterii, a neaplicării formelor obişnuite, dar uneori şi a unei gândiri !aotice, a emoţiei sau a altor ntâmplări aleatoare? - greşelile gramaticale se manifestă n faptul că suferă delimitarea cuvintelor sau unităţilor lexicale din frază ) n special a instrumentelor gramaticale., fapt constatat şi după 9 ani, n primul an de şcoală? - greutăţi de identificare a cuvintelor manifestate n greutatea de identificare a diferitelor categorii morfologice ) adjective posesive şi pronumele personale cu substantivele, contopirea substantivelor cu verbele, substantivelor cu substantive, adjectivelor cu adverbe . mai ales ntre + % * ani. Cele mai dificile diferenţieri sunt ale prepoziţiilor şi conjuncţiilor, adverbelor de negaţie, mai ales când e unit cu forme verbale ale verbelor B a fi 2 şi B a avea 2. &iferenţierea lor se face mai bine după : ani şi jumătate. &iferenţierea cuvintelor, care e un proces de analiză, nu se realizează dintr-o dată, pentru toate categoriile gramaticale şi e destul de dificil, limba română fiind destul de grea, datorită multiplelor forme flexionare cu multe subtilităţi sintactice, multe forme expresive ce depind atât de topică cât şi de intonaţie. &e aici şi tendinţa de aglutinare a cuvintelor de nvăţare mecanică a unor forme expresive care sunt destul de limitate n raporturile dintre copii şi adulţi n primii ani de viaţă. &iferenţierea cuvintelor şi folosirea lor corectă, mai ales a instrumentelor gramaticale, presupun nu numai analiza ci şi generalizarea şi abstractizarea fenomenelor lingvistice observate, procese ce se realizează foarte greu ntre ' % 9 ani datorită caracteristicilor (.E.C. "n cadrul categoriilor morfologice apar dificultăţi de declinare, conjugare, comparare. "n limbajul discursiv, copiii aleg mai ales ce este concret, prezent, supus intereselor lor, fapt reflectat şi n folosirea formelor flexionare dar şi n intonaţie. "n cadrul frazelor, concordanţa timpurilor din propoziţii se realizează cu dificultate, frazele sunt sărace n propoziţii subordonate folosind n special fraza prin coordonare. Dealizarea corectă a concordanţei timpurilor

*4

la preşcolari e cel mai adesea formală şi ea nu rezultă din discriminările de sens şi nici din raportarea acestora la formele verbale corespunzătoare. Lungimea şi complexitatea propoziţiilor şi frazelor creşte treptat până la : ani. &upă această vârstă lungimea discursului creşte iar subordonarea e folosită corect. Comunicarea gândirii se realizează treptat, adesea fragmentat, uneori se pierde din vedere ansamblul, comunicarea e n general dezlânată, dificil relatată, cu inversiuni, reveniri, intercalări, ezitări, tărăgăneli, demonstrând o gândire ncă neorganizată, o cunoaştere suficientă a formelor lingvistice % cele mai adecvate % n care să gândească. @opica n propoziţii şi frazele mai complicate se realizează cu greutate şi e supusă şi influenţelor afectivităţii şi dezorganizării gândirii. "n timpul comunicării verbale, nsoţeşte vorbirea uneori cu gesturi, mimică, pantomimă, de multe ori acestea nlocuind comunicarea verbală. "ncepând cu vârsta de 4 ani şi naintând n vârstă, se perfecţionează forma dialogată. La nceput dialogul apare cu scopul de a comunica anumite dorinţe sau ca răspuns la ntrebări. $poi copilul pune ntrebări n scopul cunoaşterii. #erioada + % 9 ani apare o avalanşă de ntrebări, copilul interesându-se de tot ce-l nconjoară. "n funcţie de vârstă şi formele folosite, intonaţiile, perseverenţa n obţinerea răspunsurilor variază. #e măsură ce creşte, ntreabă mai mult, doreşte să afle mai multe despre cauza, originea, scopul obiectelor şi fenomenele nconjurătoare. #rin dialog, copilul e invitat la cooperare şi dacă e integrat ntr-o formă de nvăţământ, dimensiunea lingvistică se perfecţionează. (ub influenţa grădiniţei, a şcolii, sub influenţa instructiv % educativă exercitată asupra lor, copiii şi perfecţionează mai repede forma expresivă, aceasta căpătând un mai mare grad de complexitate. &eşi infantil, limbajul acestor copii se diferenţiază de cel al copiilor educaţi numai n familie, mai ales n cele cu un nivel cultural scăzut sau mai puţin preocupaţi de vorbirea copilului. "n jurul vârstei de : ani, copiii şi nsuşesc sistemul fonetic al limbii materne şi vec!ile particularităţi dispar treptat. (e reduc omisiunile, nlocuirile de sunete, vorbirea devine mai inteligibilă. La vârsta preşcolară predomină dislaliile de evoluţie şi bâlbâială fiziologică, dar se ntâlnesc şi tulburări de natură patologică, determinate de anomalii organice sau funcţionale ale aparatelor periferice şi ale (.E.C., paralizii sau pareze de nervi periferici, care mpiedică funcţionalitatea normală a organelor articulatorii, de nedezvoltarea sistemelor cerebrale, de insuficienta dezvoltare psi!ică, de ereditate. ,a intrarea @n 0coal3, limbajul copiilor este conştient, supus codului limbii materne. $cum limbajul se dezvoltă şi pe alte planuri. 8xperienţa se mbogăţeşte, se dezvoltă calităţile gândirii, exprimarea devine mai coerentă,

*+

mai diversificată, mai logică. Capacitatea de nţelegere a informaţiilor creşte, regulile gramaticale, ortografice şi lexicale se nsuşesc organizat, la aceasta contribuind mult nvăţarea scris % cititului. 6ocabularul creşte considerabil la sfârşitul perioadei şcolare mici nsumând un număr de cca. *FFF % *:FF cuvinte, din care cca. ':FF % ',FF intră n vocabularul activ. @reptat se trece de la un vocabular familial la unul oficial, de la un limbaj neângrijit la unul ngrijit, nlesnind integrarea copilului n societate, stabilirea relaţiilor cu cei din jur. =ogăţia comunicării depinde de mai multe3 nivel de cunoştinţe, gradul de familiaritate sau prietenie, diferenţa de vârstă, sex, etc. "n acest fel, funcţia de comunicare a limbajului şi ndeplineşte rolul n toate sferele3 cognitivă, directă, estetică. "n mod deosebit se activează capacitatea de a diferenţia, prin denumiri adecvate obiectele şi fenomenele, de a nuanţa stilistic situaţiile, de a glumi, de a ironiza şi de a purta discuţii contradictorii. #rin mbogăţirea experienţei de cunoaştere şi dezvoltarea calităţilor gândirii, exprimarea se diversifică şi capătă claritate logică, dar n acelaşi timp creşte capacitatea de nţelegere a informaţiilor recepţionate. #osibilităţile verbale sunt tot mai mari, stilul mai vioi, pronunţia relativ corectă, permiţându-i adoptarea unui mod personal de exprimare a ideilor. &ar, cu toate că n şcoală se urmăreşte dezvoltarea maximă a procesului de comunicare n cele două planuri ) conţinut % expresie . nu toţi copiii ajung la acelaşi nivel de dezvoltare, datorită particularităţilor somato % psi!ice individuale şi mai ales a particularităţilor mediului n care trăiesc şi se dezvoltă n familie. (pre deosebire de preşcolar, vorbirea şcolarului mic este mai corectă, dispare dislalia fiziologică datorită modelelor de pronunţie corectă oferite şi n special nsuşirii scris % cititului. @ulburările de pronunţie care se mai ntâlnesc acum, sunt de obicei, o continuare a celor existente n perioada preşcolară şi care nu au fost nlăturate. #ot să apară n sc!imb, greutăţi n nsuşirea limbajului scris, o mare parte putând fi confundate cu dislexii % disgrafii. Lrmărind evoluţia nsuşirii scrierii la copii, se constată că se ajunge la scrierea şi citirea corectă şi rapidă n mod treptat, pe măsură ce se realizează suficiente exerciţii de automatizare. Codul fonetic e mai complicat decât cel fonetic, prin faptul că fiecărui fonem i corespund patru litere. &e aici greutatea decodificării n citirea textului scris de tipar sau de mână, dar şi a codificării n scrierea de mână. Copiii care abia nvaţă scrierea de mână fac greşeli n folosirea celor două simboluri grafice de mână, mai ales a celor asemănătoare sau mai puţin frecvente. Cele mai afectate sunt grafemele B j, g, l, b, v, g, r, ! 2. /ac frecvente confuzii ntre grafemele B a % o, p % b, b % d 2.

**

Ccolarul este pus treptat să-şi exprime scris propriile idei, să-şi controleze exprimarea pentru a comunica şi pentru a fi nţeles. 8l nvaţă să nţeleagă ce se spune n propoziţie, n fraze, n context, stabileşte legături ntre ideile principale pentru a nţelege textul, mesajul, deoarece n nvăţarea citirii se urmăreşte nţelegerea textului, exactitatea , cursivitatea şi expresivitatea. "n nvăţarea scrierii se urmăreşte exactitatea transformării fonemelor n grafeme, succesiunea corectă a lor, rapiditate, respectarea regulilor gramaticale, ortografice, estetica, toate acestea căpătând un caracter personal ) formă, mărime, organizare, exprimare, etc. .. "ncepând cu pu*ertatea şi continuând cu adolescen!a, preocupările pentru dezvoltarea limbajului devin tot mai conştiente.. #rocesul de nvăţământ, lectura lucrărilor din diferite domenii, contactul cu tot mai multe persoane, necesitatea redactării unor lucrări, a exprimării n public, etc, duc la formarea unui stil personal, tot mai organizat, mai adecvat diferitelor situaţii la folosirea unui vocabular ales, un debit verbal crescut, etc. @răsăturile de personalitate imprimă şi ele limbajului o anumită coloratură, stil propriu, un anumit ritm, intonaţie, accent. "n general vorbirea lor este corectă, menţinându-se la foarte puţini nsă, unele forme de sigmatisme, rotacisme sau tulburări de ritm sau ale limbajului scris. "n concluzie, se poate afirma că şi pe planul expresiei, ca şi pe cel al conţinutului, de la naştere, copilul poate ac!iziţiona toate elementele şi regulile potrivit cărora el şi organizează comunicarea şi o recepţionează cu succes n activitatea de relaţii interumane dacă pe parcursul evoluţiei lui nu au acţionat o serie de factori nocivi care să mpiedice evoluţia normală a acestuia. "n funcţie de intensitatea acestora, momentul acţiunii, sectorul lezat şi forma, intensitatea, gravitatea tulburării este diferită, afectând latura intelectivă a vorbirii, instrumentală sau amândouă.

C$%&'()*) VII TULBURĂRILE DE PRONUNŢIE +.1. D I S L A L I A &islalia este tulburarea de articulaţie % pronunţie şi se manifestă prin deformarea, omiterea, substituirea, nlocuirea şi inversarea sunetelor.

*:

8timologic termenul de dislalie vine de la dis % lipsă, deficienţă şi lalie % vorbire, glas, voce. "nsuşirea limbajului se realizează printr-un efort ndelungat. La nceput vorbirea copilului se dezvoltă pe baza unor activităţi nesistematice, pentru satisfacerea unor necesităţi imediate. 0dată cu naintarea n vârstă el trebuie să nţeleagă şi să răspundă corect la o serie de solicitări, mbogăţindu-şi treptat vorbirea impresivă şi expresivă. #ronunţarea sunetelor se realizează pe bază de imitaţie şi prin joc, apoi se realizează primele cuvinte, propoziţii şi fraze. "n această perioadă apar şi primele !andicapuri vizibile de vorbire care pot fi menţinute atât de influenţele educative, mediul de viaţă, deficienţele din structura psi!o % fizică a copiilor, cât şi de acţiunea unor factori nocivi. La copii se ntâlnesc relativ frecvent tulburări de pronunţie constând n deformarea, substituirea, omiterea, inversarea unor sunete n vorbirea spontană sau reprodusă. $ceastă deficienţă se numeşte dislalie. &acă este afectat un singur fonem sau grupă de articulare, dislalia este simplă sau monomorfă. &acă sunt afectate mai multe grupe de foneme, dislalia este polimorfă. &acă majoritatea sunetelor sunt nlocuite prin sunetul B t 2 este vorba de tetism. #recizarea modului greşit n care se face alteraţia se face adăugând la denumirea defectului fonematic, locul greşit de articulare. 8x. sigmatism interdental, lateral, nazal, rotacism velar, uvular, faringian, lateral, etc. $lterările s % z, ş % j, ce % ge % t poartă denumirea de sigmatisme. La unii copii apar greutăţi n pronunţarea grupelor de consoane, deşi izolat le pot pronunţa, omiţând una din ele. $celaşi lucru se poate observa şi la diftongi, triftongi, aceştia fiind reduşi la o singură vocală. (unetele cele mai puţin afectate sunt cele care apar primele n vorbirea copilului, iar dacă apar se corectează foarte repede. Cel mai des afectate sunt sunetele r, s, z, 0, +, !, ce, ci, &e, &i, c, &" "n general dacă dislalia nu este nsoţită de alte deficienţe, se păstrează integritatea funcţiilor limbajului şi nu ridică probleme serioase la corectare. "n formele severe de dislalie polimorfă, tetism sau dislalie generalizată, pe lângă dificultăţile de pronunţie apar şi dificultăţi n modul de organizare a cuvintelor n propoziţii, n respectarea formelor gramaticale, n nţelegerea vorbirii celor din jur. /recvenţa dislaliei este n funcţie de vârstă, nivel de dezvoltare psi!ică, anturaj, condiţii de educaţie, condiţii economice, particularităţi de limbă, etc. &islalia pote fi peri1eric3 sau central3"

limbă şi boltă palatină.*. *islalia sunetelor la nivelul pronunţiei sunetelor? "n cazul dislaliei sunetelor pot exista următoarele forme de tulburare a pronunţiei lor3 .dislalia prin înlocuire de sunete )paralalia. '" Simptomatolo&ie $.fitacism şi parafitacism % afectarea sunetului 1f2? .*islalie simplă sau parţială .afectarea sunetului 1c2? . =. buzelor. &upă modul de afectare a aparatului verbo-motor 3 . &upă gradul de extindere al dislaliei )numărul de sunete alterate.? .? .*islalie generală sau comple#ă . dinţi.1.dislalia prin omisiune de sunete % la pronunţare sunetul afectat lipseşte )mog!ilalia.. când este afectat un sunet? .*islalia organică datorată anomaliilor organelor periferice ale vorbirii ) n cazul surzeniei periferice. +.*islalia funcţională datorată funcţionării defectoase a aparatului verboarticulator ) n cazul atrofiei sau neexersării muşc!ilor limbii. DISLALIA PERIFERICĂ $" Ae1ini!ie &islalia periferică este provocată de afecţiuni organice sau funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii şi constă n imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete ) combinaţii de sunete . &. &upă ntindereea şi structurarea fonemului afectat3 a. % dislalia silabelor care cuprinde tulburările la nivelul pronunţiei unor cuvinte. 3 .capacism şi paracapacism .deltacism şi paradeltacism % afectarea sunetului 1d2 şi 1t2? . când sunt afectate mai multe sunete. C.betacism şi parabetacism % afectarea sunetului 1b2? .1. al anomaliilor de maxilare. vălului. % n locul sunetului corect se pronunţă alt sunet? b. "n funcţie de sunetele afectate dislalia se poate clasifica3 ..dislalia prin alterare % la pronunţie sunetul deficitar este deformat? . al traseului greşit pe care l ia curentul de aer expirat şi al insuficienţei n dezvoltarea atenţiei auditive.

&upă numărul fonemelor afectate dislaliile sunt monomorfe . sigmatismul lateral drept: . &upă modul n care se produce sigmatismul şi rotacismul se disting formele 3 .igmatismul interdental când pronunţia sigmaticelor se face cu limba ntre dinţi şi coloana de aer este emisă prin spaţiul dintre vârful limbii şi incisivi? . 1ce2? hapacism şi parahapacism % afectarea sunetului 1!2. 1z2. uneori pe ambele părţi sau pe o singură parte3 sigmatismul bilateral.. &upă locul de formare a fonemelor se pot deosebi forme de afectare a acestora 3 dislalia labialelor. palatului dur şi vălului .igmatismul nazal % când sunetele sunt pronunţate nazal? .*9 - gamacism şi paragamacism % afectarea sunetului 1g2? mutacism şi paramutacism afectarea sunetului 1m2? rotacism şi pararotacism afectarea sunetului 9r”: sigmatism şi parasigmatism sunetele afectate sunt cele sigmatice 1s2. /uncţionarea organelor fono-articulatorii.-otacismul bilabial % obţinut prin vibrarea buzelor . dinţilor. maxilarelor. 8.igmatismul strident % recunoscut după aspectul sonor strident al sigmaticelor? . 1ci2.-otacismul lingual lateral % n care sunetul e pronunţat cu una din laturile limbii? . 1ş2.-otacismul uvular % sunetul e pronunţat prin vibraţii ale luetei? .-otacismul faringian % vibrează peretele faringian? .. sigmatismul lateral st!ng. când aerul se scurge pe părţile laterale.. respectiv tulburările organice sau funcţionale ale buzelor.-otacismul bilateral lingual % prin vibraţia ambelor părţi laterale ale limbii. <.. ("Aia&nosticul "n fixarea diagnosticului n cazul dislaliei periferice se urmăresc două aspecte3 a.-otacismul velar % sunetul este pronunţat prin vibraţii ale vălului? .. dislalia lingualelor etc. când e afectat un singur fonem sau o singură grupă de articulare şi polimorfe când sunt afectate mai multe grupe de foneme /. 1ţ2.-otacismul lingual dorsal % vibraţiile sunt produse de apropierea dorsului lingual de palatul dur? . 1j2. limbii.igmatismul lateral.

4.1. convorbirea liberă. $stfel. &iagnosticrarea se realizează n vorbirea independentă precum şi n vorbirea reflectată. nlocuirea sau omiterea unor foneme sau prin inversarea locului pe care l ocupă alcătuirea silabelor sau cuvintelor.IE &islalia centrală constă n incapacitatea de a pronunţa corect anumite sunete sau grupuri de sunete şi se manifestă prin 3 alterarea. fiinţe. pronunţia unor serii de cuvinte care conţin grupuri de consoane şi grupuri de vocale şi repetarea acestora de către copiii. +. E-I9PA-9GENIE actorii etiolo&ici sunt B '. DISLALIA CENTRALĂ SAU DE EVOLUŢIE '" AE INI. denumirea unor imagini referitoare la obiecte. povestirea liberă sau după imagini. somatogeni ce determină o ntârziere globală n dezvoltarea somato-psi!ică prin afecţiuni grave sau repetate? . denumirea sc!emei corporale cu ajutorul imaginilor. #robele pentru determinarea deficienţei dislalice trebuie să evidenţieze pronunţia fiecărui sunet din alfabet a silabelor şi cuvintelor uzuale. 0rganici 3 a. recitarea unor poezii. $cestea se pot evidenţia n contextul unor prime exerciţii de gimnastică articulatorie. neurogeni ce determină o leziune micro sau macrosec!elară şi exercită o frână asupra procesului de maturizare fono-articulatorie? b. La acest nivel se evidenţiază deficienţele de vorbire n general şi tipul de deficienţă dislalică.2. pronunţia reflectată a unor cuvinte. a grupelor de consoane şi vocale precum şi pronunţia propoziţiilor. culori etc. @ermenul de 9evoluţie” indică faptul că dislalia centrală are un caracter dismaturativ? ea regresează spontan cu vârsta şi n mod deosebit prin asistenţa pedagogică acordată copilului dislalic.*- palatin.. n cadrul analizei vorbirii independente a copilului probele administrate trebuie să urmărească 3 pronunţia liberă a sunetelor din alfabetul ilustrat. "n cadrul vorbirii reflectate se urmăresc următoarele elemente 3 pronunţia sunetelor din alfabet n care copilul repetă fiecare sunet. 8videnţierea modului de tulburare a sunetului se realizează prin probe verbale.. b.

Aislalia de sunete poate mbrăca formele 3 . Hinestezice.moghilalia % omisiunea de sunete? . (unetele care apar mai târziu.1.. omise n cadrul silabei. 4..ulburările de motricitate generală care se manifestă prin 3 . opoziţionismul manifestat la copiii lipsiţi de afecţiune. CpD.când alterarea afectează o singură grupă de articulare? .-. mai rar sunt afectate sunetele 3 CmD. greşeli de educaţie. (coarţa ntâmpină dificultăţi n a edifica s!eme fine perceptive şi motorii prin care se organizează activitatea organelor fonoarticulatorii. c. constituţionali reprezentaţi de ascendenţi ) n linie paternă. /uncţionali %psi!ogeni grupaţi n 3 a.monomorfă . . care au o biomecanică articulatorie dificilă sunt cel mai frecvent alterate. Aislalia de sila*e n care sunetele sunt pronunţate corect izolat. CvD. Idiolalia sau tetism când vorbirea este neinteligibilă datorită omisiunilor şi inversărilor foarte frecvente. SI>P-9>A-9.polimorfă sau multiplă % când sunt afectate mai multe grupe de sunete? . b.universală sau totală % când sunt alterate majoritatea sunetelor. C*D. de statica capului şi corpului. iar cel mai frecvent sunt alterate siflantele 3 . de ac!iziţia mersului şi controlului sfincterian. supraprotecţionism şi ntreţinerea peste limita fiziologică a vorbirii infantile? b.parţială sau simplă % când sunt alterate câteva sunete sau doar unul singur? . care au manifestat ntârziere n maturizarea fono-articulatorie. CdD. abandonaţi. iar vocala Ca2 nu e niciodată afectată. . dar sunetele şi silabele sunt pronunţate corect izolat. omise. $ceastă ntârziere atestă caracterul dismaturativ al dislaliei centrale.ulburările de pronunţie formează tabloul principal.9GIE a.0.paralalia % nlocuirea de sunete? .*. . care sunt implicate n maturizarea fonoarticulatorie se desăvârşeşte cu mare ntârziere. de ntârzierea n dezvoltarea motorie. auditive. dar sunt nlocuite. c. C&2. "n dislalia centrală vocalele sunt rar afectate. CnDE mai frecvent sunt alterate sunetele posterioare B CcD. +.ntârziere n ac!iziţia deprinderilor motorii? .. nlocuite. . 0i lin&uala . Aaturizarea structurilor motorii./. maltrataţi. Aislalia de cuvinte n care este afectată pronunţia cuvintelor. *islalia centrală este precedată de ntârzierea n apariţia şi dezvoltarea vorbirii.

IA.ntârziere n dezvoltarea intelectului? .? .1. ticuri.deficit de concentrare a atenţiei? . ca şi a celorlalte tulburări de vorbire.sindrom de in!ibiţie )timiditate.? f. mutism electiv. etc.pronunţia sunetelor n silabe.:F . anxietate. de motricitate. . AI E=EN. +.disabilităţi motorii )coordonare deficitară a mişcărilor.3. la nceput o serie de metode cu caracter general n funcţie de gravitatea tulburării. &iagnosticul se precizează prin examinarea 3 nivelului de dezvoltare somatică % stării organelor periferice ale vorbirii? stării auzului? nivelului dezvoltării psi!ice? stării vorbirii % pronunţia izolată a sunetelor? . negativism. *. $cestea urmăresc să .? .lentoare şi fatigabilitate e. TERAPIA DISLALIEI Aetodele şi procedeele folosite n corectarea dislaliei. afective. neurologice. senzoriale. cuvinte. imprecizie a mişcărilor. AIAGN9S-IC:. atunci se impune ntr-o primă etapă efectuarea unor exerciţii suplimentare.? . *eficit de maturizare a intelectului manifestat prin 3 .vocabular? .sindrom anxios-obsesiv )!iperemotivitate. trebuie selectate şi adaptate specificului fiecărei tulburări şi copil n parte.sindrom de excitaţie )agitaţie. .sindrom dismaturativ )puerilism.ulburări ale afectivităţii şi comportamentului 3 .ulburări de auz fonematic datorate nivelului dismaturativ n zonele de recepţie şi sinteză auditivă sau leziunilor corticale fine care afectează aceste zone şi care se manifestă n insuficienta discriminare a sunetelor n cadul fluxului verbal ca şi n slaba capacitate de memorare a structurilor verbale.? d. &acă dislalia este severă şi dacă sunt şi alte modificări.structura gramaticală a limbii. "n corectarea dislaliei se aplică. propoziţii? .

educarea personalităţii. #resiunea expirului şi a inspirului se modifică n funcţie de fiecare sunet. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. cât şi exersarea expir-inspir pe baza apelării la nţelegere. "n timpul expirului. #entru corectarea dislaliei se pot distinge două categorii mari de metode şi procedee şi anume 3 $. >etode 0i procedee de ordin &eneral "n categoria metodelor şi procedeelor generale sunt cuprinse 3 '. omisiunea sau nlocuirea lor n cuvânt şi mai ales prin apariţia unor tulburări ale ritmului şi cadenţei vorbirii. "n felul acesta pronunţarea devine defectoasă prin deformarea sunetelor. Lnii logopaţi ncearcă să vorbească şi n timpul inspirului nu numai al expirului )cum este normal. 8xerciţiile de respiraţie se desfăşoară n funcţie de vârsta dislalicului 3 la copiii mici ele se pot desfăşura sub forma jocului utilizându-se o serie de jucării n care să se sufle? la copiii mai mari se pot utiliza materiale didactice vizuale. eeducarea auzului fonematic? *. '. nlăturarea negativismului faţă de vorbire şi a unor tulburări comportamentale. exerciţii utile n pronunţarea majorităţii sunetelor limbii române şi a altele de încordare care se folosesc n special n timpul pronunţării sunetelor surde. educarea respiraţiei şi a ec!ilibrului dintre expir şi inspir? +. gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunţiei? 4. spirometrul. (e recomandă ca exerciţiile de respiraţie să fie efectuate odată cu pronunţarea şi să se realizeze la nceput cu ajutorul cântului şi al recitării de poezii ritmice. 8xerciţiile fizice generale au scopul de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşc!i care i-au parte la activitatea de respiraţie şi la funcţionarea aparatului fonoarticulator. labiale etc. mandibulare. .:' pregătească şi să faciliteze aplicarea metodelor şi procedeelor logopedice individualizate n funcţie de caz şi de natura dialaliei. "ducarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi e#pir are un rol important nu numai n asigurarea unor funcţii biologice dar şi n pronunţie. #entru dezvoltarea organelor fonoarticulatorii se recomandă o serie de exerciţii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităţii faciale. linguale.. 4. 8entru îmbunătăţirea motricităţii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciţii care au o importanţă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea organismului. (e disting două categorii mari de exerciţii şi anume 3 unele cu scopul de a rela#a organismul şi musculatura aparatului de emisie.

Considerăm că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciţiile n cuvinte decât pronunţarea sunetelor izolate. 3uzul fonematic. n realizarea pronunţiei corecte dislalicul reuşeşte să efectueze o comparaţie ntre propria sa pronunţie recepţionată de la persoanele din jurul său şi să realizeze un autocontrol. "n general. $stfel. psi!oterapia urmăreşte restabilirea psi!icului logopatului prin 3 . crearea convingerii că dislalia este o tulburare pasageră care poate fi corectată? d. &eficienţele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi dislalicul face eforturi de ndreptare a vorbirii pe baza motrico-Hinestezică a aparatului de emisie. @nt3rirea con0tiin!ei 0i @m*o&3!irea a1ectiv3" "n practica logopedică.:4 +. nlăturarea negativismului şi redarea optimismului. crearea convingerii că dislalia nu presupune un deficit intelectual? c. diferenţierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. să nlăture şi să prevină unele simptome cre nd n felul acesta. aşa cum n corectarea dislaliei cuvântul joacă un rol !otărâtor. Dezultatele cele mai bune n educarea personalităţii le are psihoterapia. #si!oterapia foloseşte o serie de metode şi te!nici psi!opedagogice n vederea restabilirii ec!ilibrului psi!o-fizic al logopatului. 8ducarea personalităţii trebuie să urmărească 3 a. pe baza auzului. ci şi de o serie de factori ce ţin de particularităţile psi!oindividuale ale !andicapaţilor de limbaj. condiţii favorabile pentru acţiunea procedeelor logopedice din cadrul unui tratament complex. corectarea tuturor tulburărilor de limbaj este condiţionată nu numai de eficacitatea metodelor logopedice. asupra emisiei vocale."ducarea personalităţii dislalicului trebuie să nceapă odată cu corectarea dislaliei indiferent de vârsta dislalicului. *. ncercând să şteargă din mintea copilului cauzele care au declanşat tulburarea de limbaj. la dislalici sunt eficace pronunţarea. #rin activitatea de dezvoltare a auzului fonematic se creează un sistem relaţional ntre modalitatea senzorială de percepe şi crearea unor imagini ideale la niveluri superioare. crearea ncrederii n logoped? e. redarea ncrederii n propriile posibilităţi? b. adică capacitatea de a identifica şi diferenţia sunetele limbii contribuie alături de alte elemente la realizarea unei pronunţări corecte. $stfel. #si!oterapia se constituie dintr-un complex de metode terapeutice prin care se urmăreşte @nt3rirea personalit3!ii .

3)3 -7 4&-%$178 .-7 -3 3<%)&53 )(=(%$'*)*& 5$*/3)3 9& 5(64&0&&)3 5(6f)&5'3)(1 %36'1* 5$. #si!oterapia generală vizează eliminarea conflictelor psi!ice ce au determinat tulburarea de limbaj şi restructurarea personalităţii. permit influenţarea diferitelor verigi perturbate ale unităţii biopsi!osociale infantile. este necesar să li se explice părinţilor tulburarea de limbaj de care suferă copilul. Aetodele psi!oterapeutice. cât şi n cadrul şedinţelor colective. /amilia logopatului . "n câmpul vast al psi!oterapiilor specialiştii utilizează.28 .$5(:(4$13$ )$ 5()35'&> %1&6 5$%'$13$ $f35'&>7 $ 5(%&)*)*&. "n cursul şedinţelor colective este posibilă cunoaşterea relaţiilor dintre părinţi şi copil.a opticii şi a modalităţilor comportamentale trebuie să ducă la nlăturea tensiunii intrafamiliale.cunoaşterea personalităţii părinţilor. să atenueze suferinţa unei persoane ale cărei tulburări au o componentă psi!ologică semnificativă. cât şi optica lor n legătură cu tulburarea de limbaj a copilului. &e aceea. uneori cu ajutorul unui grup. discuţii diferite n grupul de părinţi? . 5(%&)@ %71&6'3 3'5. %1&6 1&4&5$13$ $53-'(1$ )$ 6&>3)*) 5(69'&&603&. psi!oterapia cuprinde ansamblul metodelor curative utilizând mijloace psi!ologice.13/()>$13$ 13)$0&&)(1 63=$'&>3 ?5(%&) @ :34&*. 5(%&) @ 5(%&). organizarea activităţii logopedice şi urmărirea rezultatelor. cum se desfăşoară terapia complexă. utilizate astăzi. prin organizarea regimului de viaţă al copilului n familie. $cestea se realizează prin 3 . adeseori prin conjugare. prin cuvintele şi prin acţiunile sale un terapeut caută. metodele . din convorbirile anamnestice. . (e va iniţia un proces de reconsiderare a greşelilor educative. uneori dificil n terapie. descoperirea propriilor greşeli şi eliminarea lor.:+ 12 34*5$13$ %31-(6$)&'70&&8 22 34*5$13$ *63& $%135&31& 5(135'3 $ %1(%1&*)*& 43f35' 9& $) :34&*)*& -(5&$)8 32 &6f)*360$13$ :&51(:34&*)*& -(5&$l. constituie un obstacol. $ceasta vizează transformarea părintelului ntr-un element principal psi!oterapeutic şi logopedic. Aodificarea concepţiei. cauzele declanşării. &eci. 5(%&) @ %1(f3-(1. vizite la domiciliu.restructurarea atitudinii părinţilor. atât n cursul şedinţelor individuale. care este rolul părinţilor n terapie şi cum să asigure regimul de viaţă propriilor copii logopaţi. prin manifestările de ne ncredere şi de reţinere. comportarea faţă de copil. P36'1* $ 13$)&/$ $53$-'$ 3-'3 6353-$1 .

psi!odrama % mpreună făcând parte din categoria psi!oterapiei integratoare. particularităţilor psi!ologice ale copilului logopat. care-l ajută să-şi formeze o imagine despre structura sufletească a subiectului şi particularităţile acesteia. Socioterapiile se utilizează n scopul asigurării condiţiei psi!ologice normale a subiectului. distragerea lui de la preocuparea de experienţele negative parcurse şi mpiedicarea actualizării acestora? se favorizează intercomunicarea umană. er&oterapia. artterapia Fcare. (e poate evidenţia importanţa psihoterapiilor ocupa!ionale şi socioterapia n cadrul terapiei tulburărilor de limbaj. pictură. pentru facilitarea integrării sociale. artterapia şi ludoterapia" Er&oterapia se poate organiza şi efectua şi n grupuri terapeutice fiind astfel direct legată de socioterapie. sexului. se lucrează cu *-: copii de acelaşi sex şi de vârstă omogenă ntr-un cadru suficient de mare şi neutru pentru . 8a constă n desfăşurarea unor practici. socioterapiile. Caracteristicile. dispoziţiile etc. prin ergoterapie se avantajează detaşarea subiectului de dominantele determinate de traumatismele psi!ice suferite anterior. cât şi ca mijloc de cunoaştere a subiectului. preocupările. 8a se aplică cu succes la copii dând rezultate foarte interesante la preadolescenţi. Aodalităţile de organizare a psi!odramei sunt diferite de la o ec!ipă la alta de psi!oterapeuţi. consilierea psiholo&ic3. totodată. psihoterapia de 1amilie. "n cadrul ei terapeutul poate observa gândurile. stabilirea unor relaţii psi!osociale şi adaptarea la contextele social-umane. vârstei. sentimentele.. legate şi de categoria socioterapiilor n condiţiile n care subiecţii acţionează n comun. stimulându-le şi capacitatea de iniţiativă. până la activităţi de tip creativ )cum sunt modelajul. "n cadrul acţiunilor de socioterapie se extind interrelaţiile şi interacţiunile n grup. @otodată. sculptură. sunt. /ormele artterapiei )meloterapie. totodată. ludoterapia. psihoterapiile ocupa!ionale. de ec!ilibru şi libertate n acţiune. Psihodrama are valoare atât ca metodă terapeutică. @n 1unc!ie de criteriile de clasi1icare se @ntrep3trundG" &in această diversitate sunt folosite acele metode şi procedee adecvate specificului tulburării de limbaj. &in categoria psihoterapiilor ocupa!ionale fac parte er&oterapia. dându-le. participanţilor sentimentul de independenţă. $cestea sunt realizabile fiindcă specificul principal al socioterapiilor este să asigure exersarea comportamentului social.:* psihoterapiei psihanalitice. "n general. terapia prin artele plastice % desen. principiile şi scopurile socioterapiei se regăsesc n alte forme de terapii % ergoterapia.

pentru a experimenta cu succes situaţiile de vorbire trebuie ca logopatul să-şi dezvolte o atitudine pozitivă faţă de el nsuşi ca vorbitor. exprimarea spontană n jocul dramatic antrenează n ambianţă de joc. acesta 1iind un suport moral deHa lun&ul terapiei" -erapeutul s3 @ncura+eze discu!ia deschis3 despre tul*urarea de lim*a+ 0i s3 reduc3 Cconspira!ia t3ceriiD care adesea @nv3luie tul*urarea de vor*ire" Aiscu!ia va crea o atmos1er3 de total3 acceptare ce va in1luen!a estimarea proprie a copilului" Activit3!ile despre Ccum po!i deveni un *un vor*itorD vor a+uta copilul s3 realizeze c3 @n comunicare mai mult despre CcumD vor*e0te cineva este important 0i CceD are de spus" Aiscutarea Catri*u!iilor &lo*aleD ale copilului @n comunicare este 1oarte important3 @n procesul schim*3rii atitudinale" C?nd copilul spune Cnu potD sau Cniciodat3D tre*uie s3 se e)plice copilului in1luen!a Cdiscu!iilor cu sineD asupra propriului comportament" Ast1el. deoarece copilul tre*uie s3 simt3 @ncredere @n posi*ilit3!ile terapeutului de aHl a+uta. psi!oterapia urmăreşte să formeze o atitudine pozitivă faţă de comunicare şi faţă de sine nsuşi ca vorbitor. sincere. 'G (G /G 2G %ncura+area 0i consolidarea activit3!ilor cu caracter artisticE c?ntatul. mişcare pe care le doresc. #entru realizarea acestor atitudini sunt recomandate următoarele activităţiQte!nici 3 '. &e fapt. "n concluzie. desenatul etc" ce contri*uie la des130urarea cu pl3cere a terapiei" Ini!ierea 0i men!inerea unei comunic3ri deschise. "n psi!odramă copilul şi revede conflictele n formă de joc. schim*area Cdiscu!iei ne&ative cu sine C @ntrHo Cconversa!ie . şi le poate exterioriza. mimică. iar această exteriorizare fiind lucidă. conştientă l ajută să se cunoască mai bine şi să se transforme. rolurile se pot sc!imba. desfăşurarea afectivă? permite relaţii intersubiective. gestică. #entru a aborda comunicarea fără teamă şi anxietate. Dolurile le mparte terapeutul sau şi le mpart copiii ntre ei. @otodată.. recitatul. participanţii putând introduce improvizaţiile de text.:: manifestarea copiilor şi fără public. &epinde de priceperea conducătorului ca să creeze o atmosferă permisivă )proprie tuturor logopaţilor. interpersonale şi o comunicare simbolică cu valoare de cat!arsis. o poveste dar şi o improvizaţie a copiilor participanţi. fiindcă n interpretare există o libertate totală. tema de jucat poate fi o comedie.

.:. atenţia. care vor fi nsă mai ample. &upă această etapă de articulare a sunetelor. median. ncepându-se cu repovestirile.. intensitatea vocii. se vor folosi mult povestirile. #reocupaţi de conţinutul povestirii. urmărind să predomine sunetul impostat. de apreciere proprie. La nceput se va ncerca emiterea corectă a sunetelor pe bază de onomatopee sau prin coarticulare. care vor fi comentate pe rând şi apoi se va nc!ega o povestire scurtă. &acă este nevoie.. obrajilor. "n faţa oglinzii. La clasele 77 % 76 se pot folosi şi repovestiri după texte citite de ei sau de logoped ) scris sau oral. @ot n această etapă a consolidării sunetelor. deoarece acestea sunt mai uşoare. &acă nu se reuşeşte se vor face exerciţii speciale. Lltima etapă este introducerea sunetului n texte obişnuite. final . ocupând diferite poziţii) iniţial. (e vor introduce apoi sunetul n silabe directe. corecte sub aspect gramatical şi de a povesti cursiv şi logic. apoi asociat cu consoane. (e va urmări exercitarea vorbirii sub toate aspectele ) fonetic. exersând n acelaşi timp memoria. sensul celor . actul respirator. "n acest scop se vor memora la nceput versuri sub forma frământărilor de limbă. La nceput e bine să se folosească povestirile ilustrate. desc!iderea gurii. logopedul va demonstra care este poziţia limbii. pozitiv3 cu sine C sunt sarcini via*ile at?t pentru terapeut c?t 0i pentru copil" B" >etode 0i procedee speci1ice lo&opedice $ceastă categorie de metode şi procedee se folosesc pentru formarea deprinderii de a articula corect. buzelor. n vorbirea curentă. gramatical . urmează pronunţarea sunetelor )mai ntâi cele surde apoi cele sonore . La baza acestei etape vor sta tot povestirile. (e recomandă ca primele lecturi să fie făcute pe texte prelucrate. pe tablouri. lexical. compuneri după plan dat sau după tablouri . Lrmează apoi etapa de verificare a sunetelor impostate şi a gradului de automatizare n vorbirea curentă. mai bogate n conţinut.. indirecte ntre vocale. dar şi formarea deprinderii de a se exprima n propoziţii scurte. Cuvintele vor fi introduse n propoziţii urmărindu-se consolidarea şi automatizarea lor n vorbire. care să ofere posibilităţi de interpretare. o parte din aceste exerciţii vor fi reluate. gândirea. #rin imitaţie se va cere şi copilului să realizeze articularea corectă a sunetului. #rin ele se va urmări corectarea vorbirii sub aspect articulator. respectând succesiunea momentelor principale nfăţişate prin ilustraţii. La nevoie este ajutat şi mecanic. logica vorbirii.

către situaţiile determinate afective. confuziile. (pre deosebire de normal. apoi se unesc silabele n cuvintele respective.1. a nedezvoltării auzului fonematic şi a inerţiei vorbirii. se articulează sunetele separat pentru conştientizarea locului şi modului de articulare. &islalia debilului mintal se prezintă sub forma unei game foarte largi pentru că omisiunile. la debilul mintal dislalia capătă forme mai rebele şi mai labile. ndreptată mai ales către concret. . nlocuirile. n special n cuvintele complexe. deformările. (e despart n silabe cuvintele care conţin grupul deficitar. care este neclară. dar se manifestă o dislalie a silabelor. Cuvintele simple se pronunţă mai uşor. &atorită acestei labilităţi mari. fixarea formei corecte se realizează cu mai mult efort. &e la nceput se observă greutăţi n modul cum se produce vorbirea. ncât tulburările dislalice nu dispar decât prin terapie logopedică. La nevoie se revine cu exerciţii efectuate n etapele anterioare. se produc ntâmplător. confuză şi se accentuează datorită neconştientizării tulburării şi agitaţiei psi!omotrice. prelungind primul sunet. #entru corectarea grupului de consoane unde pot să apară omisiuni sau sc!imbarea locului. (tructura vorbirii copiilor depinde de o serie de factori de ordin psi!ologic. DISLALIA DEBILULUI MINTAL "nvăţarea limbajului de către debilul mintal se face cu mai multe dificultăţi. datorate unei slabe capacităţi de analiză sau de diferenţiere din zona verbo % motorie. se articulează apoi pe silabe. se analizează grupul de consoane. se poate ntâmpla copilul să nu mai acordă suficientă atenţie sunetului impostat. a neformării structurii silabelor. +.".:9 spuse. astfel că alegerea multor mijloace gramaticale de exprimare reflectă particularităţile gândirii copilului. se fac exerciţii de analiză fonetică. putându-se verifica astfel gradul de consolidare a pronunţiei corecte. dar aceste dificultăţi nu se datorează toate debilităţii mintale ci şi cauzelor care au produs debilitatea mintală. ceea ce duce n procesul de corectării la recăderi mai frecvente. $utomatizarea sunetelor n cuvinte se realizează cu dificultate şi din cauza vocabularului sărac. La debilul mintal pronunţarea se caracterizează prin neclaritate şi monotonie.

@ubul fonoarticulator se modifică fie datorită unei obstrucţii nazale. 8a se produce prin mişcări asincronice ale organelor de articulare. +. ci n toate lecţiile specifice şcolii ajutătoare. trecerea n cavitatea bucală se ngustează. trecerea n cavitatea nazală se lărgeşte. sau spre amândouă după cum vălul palatului nc!ide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă desc!ise. 8l separă cavitatea bucală de cea nazală şi le reuneşte prin mişcări rapide.E. Dinolalia este deci o disfuncţie instrumentală a organelor de execuţie a actului vorbirii. . se amplifică rezonanţa nazală. R I N O L A L I A 8timologic termenul de rinolalie vine de la grecescul3 rhino % nas şi lalie % vorbire? Fvor*ire pe nasG" Dinolalia se caracterizează prin tulburarea rezonanţei sunetelor şi a vocii. Lungimea şi capacitatea funcţională a vălului are un rol important n realizarea vorbirii. 8lementele de perseverare caracteristice structurilor mentale neevoluate se manifestă şi la nivelul limbajului ) sunete.2.:- "n general se ntâlnesc aceleaşi forme de dislalii ca la copilul normal.. fie a unei comunicări ntre cavitatea bucală şi cea nazală. $ctivitatea de corectare trebuie urmărită nu numai n cabinetele logopedice. #osibilităţile compensatorii sunt mai limitate şi de structurile anatomofiziologice deficitare ale (. cu condiţia să se accentueze acea latură care le este mai accesibilă şi să se ţină seama de vârstă. Laringele şi partea posterioară a limbii sunt coborâte. de deficienţe asociate dislaliei. de nivelul dezvoltării mintale. amplificând astfel rezonanţa sau timbrul nazal. de necompensat a organelor vorbirii este vălul palatului. realizând istmul velofaringian. dar complexitatea şi labilitatea lor e mai accentuată. #artea funcţională cea mai valoroasă. &in faringe aerul expirat e ndreptat spre cavitatea bucală sau spre cea nazală. mecanism de nc!idere la nivelul faringelui. de personalitatea dislalicului. cuvinte % mai ales după boală .C. "n general toate metodele şi procedeele descrise pot fi aplicate la oricare categorie de dislalici. suple şi precise.

prag narinar. +. rinolalia este organică. 4. determinând nazalizarea. &upă operaţii de amigdale poate să apară rinolalia aperta sau rinolalia clausa se poate transforma n rinolalia aperta. aceştia neputând separa cele două cavităţi. 0rice sc!imbare care apare la nivelul istmului velofaringian modifică rezonanţa nazală. după care trebuie să urmeze procesul de educare a vorbirii. -inolalia clausa sau închisă % când unda expiratorie necesară pronunţării sunetelor nazale se scurge pe traiectul bucal. datorită factorilor compensatori care intervin n vorbire. -inolalia aperta sau deschisă % când unda este expiratorie ia calea nazală şi n pronunţarea sunetelor nenazale. Cu cât pierderea de aer nazal este mai mare cu atât vorbirea este mai dislalică şi mai greu de nţeles. rinolalia este funcţională. /recvenţa cea mai mare o au rinolaliile aperta datorate despicăturilor labio % velo % palatine.despicături asociate formează o combinaţie ntre despicăturile parţiale .:.complete % buza. +.posterioare % incomplete % numai vălul palatului sau lueta? . &acă se datorează incapacităţii funcţionale a vălului palatin şi a muşc!ilor faringo % nazali.1.până la creasta alveolară. palat dur.complete % lueta. 4.despicături parţiale % anterioare % incomplete % buza superioară? .creasta alveolară? . &espicăturile labio % velo % palatine se mpart n trei grupe3 '. FORMELE RINOLALIEI "n funcţie de direcţia pe care o ia unda expiratorie necesară pronunţării sunetelor. Eazalizarea nu e proporţională cu defectul velar. &acă rinolalia este produsă de modificări organice. calea nazală fiind blocată. '. rinolalia se mparte n3 '. -inolalia mi#tă % când unda expiratorie nu respectă caracteristicile articulării sunetelor scurgându-se când pe cale nazală când pe cale bucală. văl palatin.2. "n cadrul acestor despicături fonaţia este cea mai afectată fiind necesară intervenţia c!irurgicală.

deformări de sunete. . inflamaţii ale mucoasei nazale. "n rinolalia aperta organică sunt afectate toate consoanele şi vocalele. deviaţiilor de sept. 5* B 4 . R&6()$)&$ $%31'$ (1=$6&57 mai poate fi produsă de malformaţii la nivelul palatului. neexersării vălului palatului şi a muşc!ilor n urma intervenţiei c!irurgicale sau imitării vorbirii unor persoane rinolalice. insuficienta dezvoltare a palatului. ca obicei vicios. vocalele sunt şterse. &acă e blocat naso % faringele. 8a se mai poate datora unor orificii formate prin pătrunderea unor corpi străini. sonoritatea B : @ 6 . pragul narinar. care nu reuşesc să separe cele două cavităţi. pareze sau !emipareze ale vălului şi luetei cauzate de sindromul pseudo % bulbular. polipilor. creasta alveolară rămâne intactă? +.A.. interesând buza.. apărând omisiuni. 8a poate fi bilaterală sau unilaterală.despicături totale % despicătura anterioară se uneşte cu cea posterioară. sunetele B m % n 2 sunt omise saB : . substituiri. tumori ale nasului. 1. blocări ale faringelui prin vegetaţii adenoide. 1. 9& B 6 . atonia sau paralizia vălului. tumori ale nasului Dinolalia clausa poate fi 3 $ @ 1&6()$)&$ 5)$*-$ (1=$6&57 datorită funcţionării defectuoase a muşc!ilor sau vălului palatin care nu poate desc!ide traiectul nazal n timpul pronunţării sunetelor? A @ 1&6()$)&$ 5)$*-$ f*650&(6$)7 . rinofaringite sau faringite. poate să apară n surdităţi sau !ipoacuzii. creasta alveolară. Consoanele sunt afectate mai mult sub aspect calitativ decât articulator. posterioare. oligofrenii. 2.R&6()$)&$ 5)$*-$ poate fi determinată de obstrucţii nazale. "n rinolalia aperta funcţională aceste fenomene sunt mai diminuate. "n rinolalia aperta organică sunt afectate atât consoanele cât şi vocalele. 3-'3 C6)(5*&' 5* B A .$. vocea alterată. "n toate aceste situaţii vălul palatului nu poate separa cavitatea nazală de cea bucală şi să nc!idă orificiul prin mişcări sincronice ducând la sc!imbarea istmului velofaringian şi sc!imbând rezonanţa. e foarte ştearsă. mixedem. R&6()$)&$ $%31'$ f*650&(6$)7 este determinată de incapacitatea sau motilitatea redusă a vălului palatului şi a muşc!ilor faringo % nazali. "n rinolalia clausa lipseşte rezonanţa nazală deoarece suflul de aer nu poate parcurge cavitatea nazală datorită vgetaţiilor adenoide. &acă sunt blocate narinele.F anterioare.

ntre dislalie şi rinolalie se face distincţie considerându-se că sunt două tulburări de vorbire cu elemente specifice."n 1&6()$)&$ mixtă se observă atât fenomene caracteristice rinolaliei desc!ise cât şi celei nc!ise. al manifestărilor caracteristice dislaliei şi rinolaliei. #e lângă tulburările de pronunţie specifice dislalicilor. Eazalizarea vorbirii. "n general. nivelului de dezvoltare psi!ică şi mediului socio-cultural n care trăieşte logopatul dar mai cu seamă sunt n funcţie de cauza care a provocat rinolalia. "n acelaşi timp. a sunetelor n primul rând este o caracteristică specifică rinolaliei. Caracteristic pentru aceştia este marea labilitate a sunetelor afecta putând pronunţa relativ bine ntr-o situaţie şi deforma. &eosebirile şi asemănările pot fi privite n două planuri 3 pe de-o parte din punctul de vedere al etiologiei. n timp ce la alt rinolalic cu acelaşi diagnostic pot exista . scăzând n intensitate pe parcursul vorbirii şi are caracteristici nazale. mai ales n domeniul articulării şi emisiei sunetelor. $şadar..' +. dar sunt şi o serie de cauze care determină atât fenomene dislalice cât şi rinolalice. dar şi cu o serie de aspecte comune. 8a poate fi (1=$6&57 sau f*650&(6$)7 şi e determinată de despicături congenitale . +. &eficienţele vocii apar ca fenomene secundare n rinolalie şi numai n cazurile grave. PARTICULARITĂŢI COMUNE ŞI SPECIFICE !N DISLALIE ŞI RINOLALIE $tât n dislalie cât şi n rinolalie există o serie de elemente comune şi unele specifice. !ipotonie velară funcţională. &in punct de vedere etiologic există factori care provoacă n exclusivitate rinolalia sau dislalia. vegetaţii. deviaţii de sept. la un subiect se pot ntâlni forme uşoare şi parţiale de omisiuni ale unor sunete. n rinolalie se găsesc şi o serie de deficienţe care constau n tulburarea rezonanţei sunetelor şi a vocii fonfăite. @ulburările dislalice prezente n rinolalie au un caracter variat. n acelaşi tip de rinolalie. se pot utiliza metode specifice corectării deficienţelor rinolalice.2. 6ocea e lipsită de forţă. cât şi de particularităţile de personalitate ale subiectului.2. #ornind de la aceste premise metodele şi procedeele de corectare a vorbirii dislalice se pot folosi cu succes şi n activitatea cu rinolalicii pentru nlăturarea tulburărilor de pronunţie. datorită nu numai vârstei. substitui şi inversa n alte situaţii. de momentul intervenţiei medicale şi rezultatele ei. n rinolalie tulburările de fonaţie coexistă cu cele de articulaţie. iar pe de altă parte din punctul de vedere al simptomatologiei. $stfel. deoarece aceşti copii prezintă anomalii de nc!idere cât şi de obstrucţie a căilor nazale. etc.

TERAPIA RINOLALIEI @erapia rinolaliei este complexă şi necesită colaboarea c!irurgului. . terapia trebuie să nceapă după intervenţia c!irurgicală.4 fenomene accentuate de dislalie prin deformarea sunetelor )labiodentarelor. siflantelor. 0biectivul general al terapiei n rinolalie este nlăturarea nazonanţei din vorbire prin formarea şi dezvoltarea respiraţiei corecte. familiei.. iar n a treia etapă se execută o serie de e#erciţii logopedice după principiul corectării dislaliei pentru ameliorarea sunetelor afectate şi se consolidează n cuvinte. maxilarelor. (pre deosebire de dislalie n rinolalie activitatea logopedică trebuie să nceapă din perioada vorbirii copilului. !6 1&6()$)&$ (1=$6&57.. refacerea integrităţii părţilor despicate ale buzei. "ntr-o ultimă etapă are loc exersarea sunetului corectat n propoziţii şi povestiri pentru automatizare şi autocontrol. cunoaşterea capacităţii funcţionale a aparatului fonator şi articulator.. palatului şi vălului. cu inspir nazal. care să nlăture cauza tulburării de vorbire ) extirparea vegetaţiilor. "n corectarea rinolaliei se pot stabili anumite etape 3 o primă etapă este cea pregătitoare n care se vor aplica metode şi procedee de pregătire psi!ică şi fizică a copilului pentru activitatea logopedică? a doua etapă constă n crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. fricativelor.2. expir bucal şi folosirea corectă a mecanismului epigloto % laringian de nc!idere.3. logopedului. expir bucal şi folosirea corectă a mecanismului epigloto % laringian de nc!idere. etc. "n acest scop. se vor examina3 . rezolvarea deviaţiilor de sept. psi!ologului. 0biectivul general al terapiei n rinolalie este nlăturarea nazonanţei din vorbire prin formarea şi dezvoltarea respiraţiei corecte. +. 8ste indicat ca la intratrea n şcoală copilul să fie tratat nu numai medical ci şi logopedic pentru a se crea condiţii de dezvoltare armonioasă a personalităţii. cu inspir nazal. @erapia logopedică trebuie să nceapă cu o examinare preterapeutică care va urmări3 '. cât şi omisiuni care fac vorbirea neinteligibilă.

conformaţia şi funcţionalitatea vălului palatin. fără intensitate. nainte. Lrmează stabilirea f(1:3& 9& =1$4*)*& 1&6()$)&3&. (e aplică n faţa nasului o oglindă rece % aburirea ei indică nazalizarea desc!isă. nc!is. etc. 0biectivul principal al acestei etape este eliminarea stereotipului verbal defectuos şi instituirea unui nou stereotip corect. (e vor consemna date cu privire la inteligenţă. (c!imbarea vizibilă de sonorizare a sunetelor indică nazalizarea desc!isă. putere de imitaţie. cunoaşterea particularităţilor articulatorii şi fonatorii. forma limbii şi executarea la cerere a diferitelor mişcări cu limba. cunoaşterea nivelului de dezvoltare psihică prin efectuarea unui examen psi!ologic. structura organică şi competenţa funcţională a organelor aparatului articulator constituţia organică şi tonicitatea buzelor. umflarea obrajilor. +. surd. #entru nazonanţa nc!isă se va cere copilului să pronunţe cuvinte bogate n sunete nazale ) mama. să denumească imagini fără modelul oferit de logooped. printr-o serie de procedee % ng!iţirea salivei. bolurilor alimentare. fonaţie . "n acest scop. lic!idelor. starea muşcăturii şi aşezarea dinţilor pe arcade. (e palpează aripile nasului pe cartilagii % perceperea senzaţiei de vibraţie indică nazonanţa desc!isă.. funcţiile aparatului fonator ) deglutiţie. să recite poezii. realizabil prin3 A2 F(1:$13$ 3)3:36'3)(1 5(6-'&'*'&>3 $)3 $5'*)*& f(6$'(1. se va examina vorbirea articulată % emisia vocalelor şi a consoanelor. nazonant. evaluare şi stabilire a diagnosticului se trece la eliminarea nazonanţei din vorbire prin stabilirea sau restabilirea funcţiilor normale ale aparatului fonoarticulator. suflatul asupra unui c!ibrit aprins cu nările nc!ise. nani . respiraţie. atenţie. dacă manifestă excitabilitate. cântatul? b. &upă această primă etapă de examinare. notând felul emisiei fiecărui sunet ) clar. gargara.+ a. 4.s ”. mâine. memorie.. desc!is. folosirea pereţilor interni ai obrajilor. . umflarea balonului.. cerându-i copilului să pronunţe cuvinte cu nasul nc!is şi apoi desc!is. sforăitul. etc . să converseze. examinând raportul dintre rezonatori printr-o serie de probe % se cere copilului să nc!idă şi să desc!idă pe rând nasul n timpul pronunţiei vocalelor „ i a ” şi a consoanelor„ p t f . nervozitate sau dacă este ec!ilibrat.

n aşa fel ncât forţa curentului de aer respirat să menţină direcţia bucală. se continuă cu voce tare. singure. suflul bucal cu nasul nc!is. reeducarea respiraţiei % formarea şi dezvoltarea respiraţiei nazale. de timbru . masaj de la stânga la dreapta. de tonalitate. obrajilor. emiterea unui sunet n poziţia căscatului . bâzâitul. #entru rinolalia nc!isă % ndreptarea corectă a fluxului de aer verbo % motor pentru sunetele B m % n 2 prin cavitatea nazală? +.. exerciţiu pentru ntinderea şi exersarea palatului moale ) inspir şi expir n poziţia căscatului. apoi combinat cu vocale. desc!izând treptat căile nazale. umflând obrajii şi aruncând aerul cu explozie printre buze. formarea şi dezvoltarea e#pirului oral prin formarea şi dezvoltarea suflului bucal. n mişcări ritmice. pronunţând B a % a %a 2 cu gura larg desc!isă relaxând palatul după fiecare sunet. exerciţii pentru mobilitatea buzelor. decondiţionarea obiceiului vicios al respiraţiei orale ) exerciţiul de gimnastică respiratorie . ţinerea aerului sub presiune n gură.. din ce n ce mai repede.. exerciţiu pentru mişcarea conştientă a palatului moale ) observarea mişcărilor vălului ntr-o oglindă. relaxarea muşc!ilor laringieni şi limpezirea timbrului nazal ) fredonarea unei melodii. antrenament muscular prin miogimnastică urmărind creşterea funcţiei musculaturii % exerciţiu pentru dezvoltarea muşc!ilor velari. sforăitul . gargara. formarea şi dezvoltarea auzului fonematic şi a atenţiei auditive exerciţii pentru sesizarea şi deosebirea pronunţiei nazonante de cea nenazonantă % exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive ) reacţii faţă de ritm. continuând cu alte consoane explozive.* '. limbii . integrarea consoanelor n grupuri de vocale... exerciţiu pentru coordonarea şi sincronizarea muşc!ilor vălului palatin şi ale muşc!ilor folosiţi pentru articulare n cadrul pronunţiei consoanelor ) pronunţarea consoanei B p 2 izolat. folosind toţi muşc!ii palatali şi faringieni pentru nc!iderea sfincterului palato % faringian. masaj pe văl cu ajutorul unei sonde.? 4. emisia aerului pe cale orală şi nazală alternativ .? *. . şoptit.

propoziţii folosind la nceput vorbirea repetată? . versurilor. cu ncordarea ntregului aparat articulator? -citire cu intensificarea treptată a vocii. tactile. +.exerciţii pentru elaborarea sunetelor B m % n 2 cu eliminarea aerului pe cale nazală şi includerea lor n vorbirea obişnuită. puternic. . Hinestezice. . povestirea expresivă. asocierea mişcărilor musculare cu noi impresii senzoriale. punând n activitate sincronă toate elementele aparatului fonator. conversaţia. etc.citire ritmică pe un ton nalt. auditive. (e va exersa vorbirea corectă folosind recitările de versuri. de la şoaptă până la voce foarte puternică. folosirea expirului bucal. pronunţând iniţial.exerciţii de respiraţie n funcţie de cuvinte. nazal n funcţie de sunet. 6reşterea debitului în pronunţie de la sunet la cuv!ntpropoziţie frază: . (e vor efectua3 . cu nasul astupat. dar respectând claritatea pronunţiei? . nlăturarea deprinderilor greşit dobândite prin elaborarea analitică a mişcărilor necesare articulării corecte a sunetelor.exerciţii pentru in!ibarea. stabilizarea sau automatizarea tipurilor motorii şi senzoriale nou dobândite şi folosirea lor corectă n vorbirea curentă. 4. interpretări de roluri. pentru fiecare silabă % cuvânt? -citire expresivă a basmelor. "n acest scop se va reeduca fiecare sunet vocal şi consonant şi capacitatea de a folosi fiecare sunet n poziţii şi combinaţii diferite. . &urata şi rezultatele terapiei logopedice depind de o serie de factori 3 – rezultatul anatomic al operaţiei. apoi liber. E4*5$13$ -&-'3:$'&57 $ >(1A&1&& urmăreşte 3 '. . silabisind şi bătând ritmuri cu mâna? . sacadat.: =.citire curgătoare. prin imitaţie n faţa oglinzii .rostiri rapide la nceput cu pauze după fiecare cuvânt. 'ntroducerea vorbirii realizată corect în vorbirea curentă. apoi tot mai rapide. eliminând treptat pauzele. silabă..exerciţii pentru corectarea expresivităţii feţei şi rezonanţei bucale prin emisie intensă bucală. 6oordonarea şi sincronizarea mişcărilor vălului palatin şi a muşchilor folosiţi în articularea sunetelor.exerciţii pentru nsuşirea articulării tuturor vocalelor şi consoanelor. formarea tonalităţii .

La dizartrici tulburarea motorie e generală şi motricitatea organelor fonoarticulatorii mbracă caracterul tulburării motorii generale ) vorbire neclară.. confuză.. &eci ea nu afectează limbajul propriu zis şi nici vorbirea n genere. gradul de dezvoltare mintală.C. SPECIFICITATEA ŞI IMPLICAŢIILE DIZARTRIEI $fectarea unuia din marile sisteme motorii ) piramidal. Lna din caracteristicile specifice ale acestei tulburări e neconcordanţa dintre vorbirea impresivă. gradul de stabilizare al tipului defectuos neuro-muscular n vorbire. extrapiramidal. monotonă. poate produce tulburări de natură dizartrică. – – – – +. disfazică. şi cea expresivă. cerebelos . – personalitatea copilului şi mediul.1. vârsta la care ncepe terapia logopedică. &izartriile apar numai n cazuri de deficienţe survenite după boli sau leziuni n diferite regiuni ale (. disritmică. La dizartrici tulburarea pronunţiei este stabilă şi invariabilă. care afectează conductibilitatea .. care e denaturată uneori atât de grav ncât nici nu poate fi nţeleasă. păstrată integral sau n mare măsură. acuitatea auditivă.3.E. ci numai latura instrumentală.3. D I Z A R T R I A 8timologic termenul de dizartrie vine de la grecescul dIs % greu şi arthrom % articulaţie ) greutăţi n articulaţie . cu rezonanţă nazală . +.

afectând mpreună ritmul şi cursivitatea vorbirii. care fac imposibilă vorbirea fluentă. parţial sau total inadecvate vorbirii ) pronunţiei . care mpiedică dezvoltarea mişcărilor fine ale mâinii şi degetelor necesare n nsuşirea scrisului. @ulburările de pronunţie sunt determinate de limitarea mişcărilor muşc!ilor implicaţi n pronunţie. tactile. Cele mai frecvente sunt3 '. care să nlocuiască traseele nervoase inutilizabile. dificultăţi ce se exteriorizează prinmişcări ale musculaturii respiratorii. &eoarece căile pentru diferite mişcări sunt blocate de leziuni. 7mplicaţiile dizartriei sunt foarte variate şi complexe. &acă sunt grav afectaţi. Cu toate că dizartria are unele simptome asemănătoare cu ale dislaliei. . (ub aspect logopedic reţinem 3 a . unde se realizează sunetele vorbirii. . #e lângă pronunţarea defectuoasă a unor sunete. Copilul dizartric e conştient de dificultăţile ntâmpinate n realizarea unor mişcări fonoarticulatorii şi cu toate că ştie ce mişcări trebuie să facă.9 impulsurilornervoase motrico % verbale spre efectori.ulburări senzoriale % tulburări centrale ale zonelor care controlează diferitele căi senzoriale ) auditive. e modificat şi ritmul. vizuale. conductibilitate şi coordonare a mecanismelor neuro % musculare ale vorbirii.ulburări de motricitate. cu efecte negative şi asupra limbajului oral şi scris? . ai diafragmului. n dizartrie implicaţiile sunt mult mai grave şi mai variate asupra limbajului. ducând uneori până la imposibilitatea rostirii unor sunete? b . modulaţia vocii. etc. influxul nervos nu poate parcurge calea directă de la origine la destinaţie şi de aceea trebuie stabilite căi nervoase. 8le pot fi reactive. . vorbirea e neinteligibilă. spastcitatea şi mişcări vicioase ale membrelor superioare. "n dislalie tulburările articulatorii sunt limitate... expresivitatea. abdominali. desenului şi lucrului manual? 4. fonatorii şi articulatorii. el nu le poate realiza. @ulburărilor articulatorii li se adaugă şi tulburări respiratorii şi de fonaţie. diferă n mare măsură. &izartricii ntâmpină dificutăţi de comandă. deficienţe ale muşc!ilor intercostali. ai aparatului fonoarticulator. ca o consecinţă a dizartriei sau pot fi condiţionate de afecţiunile sistemului nervos central.

1. *upă sistemul motric afectat apar patru tipuri caracteristice de dizartrie. &upă factorul factorul etiologic) &izartria este determinată totdeauna de lezarea anumitor zone ale (. uneori reacţii impulsive nejustificate sau acţiuni bizare? *.C(1'&5$)7 % apare n urma deficienţelor scoarţei cerebrale care participă prin vaste arii neuronale. postnatale.nt!rziere mintală % apare la unii copii dizartrici. . :. FORMELE ŞI TIPURILE DE DIZARTRIE &izartria apare sub diferite forme cu o variabilitate simptomatologică şi de intensităţi diferite determinate de o serie de factori ) etiologici. stare care este de multe ori ntreţinută incoştient şi de părinţi.. ETIOLOGIA. inclusiv a celor de vorbire. .+.acestea sunt determinate de tulburările centrale care privează encefalul de controlul său in!ibitiv asupra membrelor inferioare şi asupra ganglionilor bazali care generează reacţii emotive. &in această cauză el nu depune efortul necesar pentru a dobândi controlul mişcărilor. $ceste tulburări se manifestă prin incapacitatea copilului de a % şi stăpâni accesele emotive de râs sau plâns. 3.ulburări afective . +. 2.E. etc. determinată de leziuni cerebrale. adăugând la tulburările de pronunţie şi fonaţie şi deficienţe lingvistice caracteristice pentru copiii ntârziaţi mintal? sociale) Logopatul nefiind capabil să atingă un anumit nivel de autoservire. situate n diverşi lobi. la motricitatea vorbirii. *ificultăţi psiho . $ceste leziuni pot apărea n diferite momente) prenatale.2.C313A3)($-7 % cu tulburări ale căilor cerebeloase. .S*A5(1'&5$)7 % care apare pe baza unor tulburări ale căilor sistemului piramidal şi extrapiramidal.C. rămâne ntr-o stare de infantilism şi dependenţă faţă de părinţi. localizarea leziunii. sindromul neurologic n care sunt implicate tulburările dizartrice. perinatale.3..

'. 'G Aizartria F e)trapiramidal3 G su*cortical3 $pare mai ales la copii dar şi la adulţi. după lezări ale sistemelor extrapiramidale. ".vorbirea accelerată. cauzată de displegie spastică? . ce apare n toate formele de vorbire orală ) citire.? ..bâlbâiala dizartrică.uneori vorbirea are un ritm ncetinit. !iperHinezii.repetarea cuvintelor ntregi . D&/$1'1&$ 5(1'&5$)7 este o formă relativ mai uşoară.. .. datorită marilor posibilităţi de compensaţie ale altor componente corticale. @ulburările fonetice sunt foarte variate3 . care determină tulburări grave ale funcţiei musculare. limba.B*)A$17 % cu tulburări ale neuronilor motori inferiori ai nervilor care interesează cavitatea bucală.r!inolalia? . traumatisme cranio % cerebrale care lezează căile efectoare superioare. meningoencefalite. 8a este determinată de afecţiuni cerebrale. /onaţia este prea scurtă. A*)A$17 9& %-3*4(A*)A$17. Corespunzător acestora apar patru tipuri de dizartrie3 5(1'&5$)7. este lentă. lipsită de melodicitate. cât şi centrii care controlează mişcările respiratorii. #entru că trebuie să inspire foarte des se produc ntreruperi n cuvinte mai ales a celor plurisilabice? . sunetele şi silabele se repetă n vorbire similar disfluenţelor caracteristice bâlbâielii .? . (imptomele cele mai caracteristice sunt3 . 5313A3)($-7. faringele.repetarea unor părţi din cuvinte ) iteraţie . cu o reversibilitate mai rapidă. monotonă ) fără accent şi modulaţie . uneori până la bolboroseală neinteligibilă? .tulburări de voce3 slabă. recitare. şoptită sau prea puternică.articularea incorectă a cuvintelor? . tulburări vasculare. laringele.? . cânt .tulburări de articulare ) articularea imprecisă a unui mare număr de sunete . etc.ntârzieri grave n dezvoltarea vorbirii la copii ) vorbirea apare abia la * % encefalite survenite până la doi ani. prin modificări ale tonusului musculaturii voluntare. .tulburări ale ritmului şi fluenţei vorbirii ) ritm prea accelerat sau prea ncetinit.

. estompată. iar la cei cu !iperfuncţia sistemului extrapiramidal apare o dinamizare a mişcărilor organelor de vorbire şi de voce şi neconcordanţa lor n mişcări. g. vorbirea fiind nsoţită de gesturi dezagreabile. prin deformări fizionomice. "n formele grave apar dificultăţi de masticaţie şi deglutiţie. ". . 6orbirea este ştearsă. !ipoglosul. #aralizia neuronilor motori inferiori pot tulbura vorbirea fie n mod direct prin scoaterea din funcţie a muşc!ilor care participă la producerea sunetelor. prin aspectul lor dezagreabil crează grave in!ibiţii psi!ice. 6orbeşte prea ncet sau prea tare. !. fie indirect.. 3. şi labio % dentalelor ) f % v . 6orbirea este neclară şi adeseori nsoţită de strigăte la sfârşitul cuvintelor. @ulburările motorii influenţează pronunţia la nivelul 3 . care participă la realizarea vorbirii.9F . sialoree. respiraţia este neregulată. &in cauza sialoreei uneori pronunţia sa este ngreunată. @ulburările de vorbire la cei cu dizartria bulbară se caracterizează prin articulaţia incorectă a sunetelor. b. care de obicei caracterizează vorbirea turmentaţilor.D&/$1'1&$ A*)A$17 8ste determinată de leziuni ale nucleilor unor nervi cranieni )glosofaringianul.buzelor % deficitul motric se exteriorizează prin dificultăţi n realizarea sunetelor labiale ) p. m . n special a siflantelor.mimica şi gesticulaţia este săracă şi neexpresivă la cei cu !ipofuncţie a sistemului extrapiramidal. $cestea din urmă. ca şi când s-ar vorbi cu gura plină. Complexul de simptome determinat de lezarea acestor nuclei şi nervi se numeşte sindromul de paralizie bulbară. <ura este semidesc!isă. ta!ilalie. . şuierătoarelor şi a lui r-'.palatului moale % deficitul motric se exteriorizează prin nazalizarea desc!isă şi prin dificultăţi de articulaţie a sunetelor c.limbii % deficitul motric se exteriorizează prin dificultăţile de articulaţie ale sunetelor. prin voce instabilă care devine afonă şi prin monotonia vorbirii.D&/$1'1&$ 5313A3)($-7 8ste determinată de leziuni ale cerebelului care imprimă vorbirii un ritm sacadat. ntâmpinând greutăţi la pronunţarea silabelor.

disfazică. (pasticul este mai in!ibat afectiv şi-şi exteriorizează sentimentele doar când se simte protejat.3. &acă n dislalie sunt afectate sunete izolate. atetoză. Lipsa sensibilităţii la nivelul organelor fonoarticulatorii necesită o educaţie auditivă susţinută şi de lungă durată. 8moţiile sale sunt n general profunde şi durabile. etc. iritabilitate.3. 8ste mai nc!is. deficienţa nu-l preocupă n mod deosebit. <rupul spastic face mai puţine omisiuni şi substituiri. dizartria putând apărea sub forma unor dislalii care cedează greu la terapie. &eci pe lângă pronunţarea defectoasă a unor sunete este modificat ritmul. Copilul dizartric ştie ce mişcări trebuie să . etc. grimase faciale. 8l şi exteriorizează sentimentele mai intens. (tabilirea tipului de paralizie este greu de realizat. caracterizată prin mişcări involuntare continue şi ataxie. unde ntâlnim mişcări spastice. paralizie infantilă pseudobulbară cu sialoree. disritmnică. (pre deosebire de spastici. "n dizartrie tulburarea motorie este generală şi motricitatea aparatului fonoarticulator mbracă caracteristicile tulburării motorii generale % vorbire confuză. #araliziile cerebrale care afectează controlul muşc!ilor se manifestă prin spasticitate caracterizată prin contracţii musculare. $deseori apar şi fenomene nevrotice grave. expresivitatea şi modulaţia vocii. se integrează greu. diagnosticul este evident. "n #arHinson. caracterizată prin tulburări de ec!ilibru şi coordonare musculară. sistemul fonetic fiind păstrat. &iagnosticul dizartriei este uneori destul de dificil de pus. neclară. are complexe. $re stări de anxietate pe când atetozicul este lipsit de timiditate. dar şi simptome care le deosebesc. monotonă. mai puţin sociabil. sindromul lui Little. 8ste prietenos. $fectivitatea atetozicului este mai dezvoltată..9' &eseori apar tulburări n automatismul vorbirii datorate reducerii sensibilităţii organelor de articulaţie. asociate tulburării de vorbire ) instabilitate emotivă. plâns. cu rezonanţă nazală. atetozicii prezintă dificultăţi mai mari la pronunţia grupelor consonantice. !emiplegie spastică.. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL !N DIZARTRIE @ DISLAIE @ RINOLALIE &7(L$L78 %&7R$D@D78 &islalia şi dizartria au simptome asemănătoare. @ipuri pure de paralizii sunt foarte rare. n dizartrie implicaţiile sunt mult mai grave. +. (tările lui emoţionale sunt explozive.

&7R$D@D78 % $E$D@D78 (pre deosebire de dizartrie. #e baza acestora se vor selecţiona exerciţiile pentru fiecare caz n parte. auzul său să nu se acomodeze la modul defectuos de pronunţie.". de relaxare. copilul dizartric să prezinte o vorbire corespunzătoare. de condiţii afective. se caracterizează prin omogenitate. dimpotrivă. şi pentru ca la intrarea n şcoală. @erapia logopedică trebuie să fie diferenţiată şi individualizată. de . La anartrici se constată o variabilitate a fonemelor n funcţie de ansamblajul fonetic.94 facă dar nu le poate realiza datorită limitării mişcărilor muşc!ilor implicaţi n pronunţie. joc. INDICAŢII TERAPEUTICE 8ste indicat ca terapia logopedică să nceapă cât mai timpuriu pentru a nu se transforma n deprindere modul său defectuos de vorbire. &7R$D@D78 % D7E0L$L78 (pre deosebire de dizartrie. alimentaţie.3. spasticii de relaxare. "n vederea prevenirii unor tulburări neuropsi!ice secundare e absolut necesar colaborarea cu familia. /amilia trebuie să-i asigure un regim de viaţă raţional. anartria este o tulburare de natură afazică fiind lezat sistemul elaborat pentru vorbire. de evoluţia tulbirării n timp etc. n rinolalie leziunea este periferică. stabilitate şi invariabilitatea alterărilor fonetice. &e exemplu. &izartria. paraliticii au nevoie de coordonare a mişcărilor articulatorii. a capacităţii de muncă şi de integrare a acestora. 8a trebuie să fie precedată de o examinare minuţioasă şi multilaterală pentru a evidenţia elementele pe care ne putem sprijini şi pe care trebuie să insistăm. @erapia logopedică cu dizartricii este doar o componentă a tratamentului complex de recuperare psi!ică. pentru care să se prevină decalajul dintre dezvoltarea lingvistică şi capacitatea lui de exprimare. +. $ceasta poate prelua sau continua unele sarcini psi!opedagogice şi logopedice. pentru că fiecare copil cu paralizie cerebrală prezintă o problematică individuală. somatică. cu ore de somn. de odi!nă.

8xerciţiile vor fi de scurtă durată şi repetate de mai multe ori n cadrul aceleeaşi zile. dar nici să-l supraprotejeze. #entru că n timpul jocului sau a alimentaţiei dizartricul poate realiza mişcări pe care la cerere % voluntar.. $cestea pot fi nsoţite de pronunţia unor sunete. indicate fiind mai ales exerciţiile de mişcări asociate cu pronunţia de silabe. (ă-i nţeleagă neajunsurile psi!o % motrice.9+ educare a coordonării mişcărilor şi de dezvoltare a vorbirii. mers ntr-un picior. certe. deoarece ei nu se pot concentra asupra mişcărilor mimico % articulatorii decât foarte puţin timp. să nu-l pedepsească. nu le poate realiza. obţinerea unei dezvoltări armonioase a motricităţii ntregului corp. 8ste necesară şi psi!oterapia. se ncearcă fixarea lor pornind de la realizarea acestora n mod spontan ) râs. baterea din palme pentru a accelera sau ncetini ritmul.. n funcţie de vârsta şi personalitatea copilului. palat. . (e fac apoi exerciţii de masticaţie cu capul aplecat spre spate pentru a ng!iţi saliva. văl . realizarea unei coordonări generale a mişcărilor şi n special a celor fonoarticulatorii ) buze. se selectează exerciţiile. &upă ce a fost nvăţat să-şi ng!ită saliva i se atrage permanent atenţia. /amilia să adopte o anumită atitudine faţă de aceşti copii.. jocuri verbale. rotirea lui. . etc. aplecarea capului nainte şi napoi. (e urmăreşte ca organele fonoarticulatorii să nu se ncordeze. METODE ŞI PROCEDEE SPECIALE Ln prim obiectiv este dezvoltarea motricităţii generale şi a aparatului fonoarticulator. consumând multă energie şi de aceea obosesc foarte repede.. televizor. 8xerciţiile vor fi bine dozate. stimuleze. se insistă. etc. să-l ncurajeze. limbă. care va folosi procedee variate. "n funcţie de necesităţi. ng!iţit. . #e măsura antrenamentului şi a naintării n vârstă. dreapta % stânga. alergare. (e insistă asupra exerciţiilor pentru dezvoltarea mişcărilor capului şi gâtului. să nu se exagereze intensitatea şi nălţimea pronunţiei sunetelor. săritul coardei etc. 0rice succes va fi folosit ca mijloc psi!oterapeutic. durata va creşte de la :S la ': % 4FS. ci să-l ajute. /amilia trebuie să organizeze activităţi care să contribuie la dezvotarea vorbirii ) audierea de emisiuni adecvate vârstei la radio. mişcări asociate cu pronunţia de onomatopee sau de cuvinte simple. 8ducarea mişcărilor motrico % articulatorii este absolut necesară pentru ca organele vorbirii să devină capabile de o funcţie normală. (unt indicate jocurile de mişcare ) mers ritmic. supt. 8xerciţiile de dezvoltare a motricităţii generale şi a motricităţii organelor de vorbire trebuie să fie asociate cu e#erciţii de fonaţie şi de pronunţie. etc.

la nceputul terapiei sunt necesare şi unele mijloace mecanice ) mişcarea bărbiei n sus şi n jos n timpul pronunţiei unui sunet ajutat de mâna logopedului. modelarea din plastilină. urmărirea cu creionul a unui contur. #entru corectarea tulburărilor articulatorii. ntrerupe pronunţia şi vorbirea devine sacadată şi neinteligibilă. 8le sunt stabile şi invariabile. suplimentare. aplicarea unui masaj pentru a forma inervaţia limbii şi a vălului palatin. progresive.etc . proeminând buzele n timp ce se emit sunete. expresie a sistemului motor lezat. pentru a-i menţine gura nc!isă. $pariţia unor inspiraţii scurte. ci numai latura instrumental3 a vor*irii rostite" &ar n . &e aceea sunt necesare exerciţii speciale pentru dezvoltarea motricităţii fine a mâinilor şi degetelor ) adunarea pe obiecte mărunte. @erapia logopedică a copilului dizartric este de lungă durată. distorsiuni. nici vorbirea n genere. "n concluzie se poate spune că la copiii dizartrici tulburările de pronunţie ascultă de anumite legi. substituiri. Aetodele şi procedeele folosite sunt aceleaşi ca n corectarea dislaliei polimorfe dar cedează mult mai greu. Deeducarea respiratorie duce adesea şi la mbunătăţirea fonaţiei nemaifiind necesare exerciţii speciale. &izartria nu afectează nici limbajul propriu. urmate de o expiraţie n şoaptă şi apoi cu voce. &eoarece la dizartrici este afectată ntreaga motricitate.zis. fără a-i acoperi urec!ea. prinderea vârfului limbii şi mişcarea lui n diferite direcţii. atunci se fac exerciţii de inspiraţie adâncă. &e multe ori. &acă i se pune o pungă cu nisip pe abdomen n timp ce stă ntins pe spate va inspira mai adânc şi mai regulat. se folosesc n general aceleaşi procedee ca şi la dislalie. (unt absolut necesare şi e#erciţiile de analiză şi sinteză.9* Ln alt obiectiv este formarea respiraţiei verbale deoarece respiraţia dizartricului e superficială. (ub această formă se antrenează treptat muşc!ii fonatorii. care sunt cele mai pregnante ) omisiuni. "#erciţiile pentru dezvoltarea auzului fonematic se fac concomitent cu cele pentru dezvoltarea motricităţii organelor de vorbire şi de pronunţie. necesită exerciţii sistematice. etc . folosirea unui corset care se aşază pe cap. acestea contribuind n acelaşi timp şi la ameliorarea pronunţiei.etc .. decuparea după model. efectuate zilnic. cu mâinile extinse deasupra capului şi să inspire profund. #rioritate se va acorda e#erciţiilor de mişcare a limbii. Ln exerciţiu indicat pentru creşterea capacităţii volumului de aer circulant este de a-l pune pe copil să stea culcat pe spate. aşezarea degetelor pe comisurile bucale extinzând şi. colorarea. ani de zile.. se mbunătăţeşte coordonarea acestora şi dispar spasmele. &acă nsă sunt necesare. ei ntâmpină dificultăţi şi n realizarea scrisului.

sau repetarea unor silabe. bâlbâiala este considerată un defect )o disritmie de elocuţiune. de evoluţia tulburării.9:. ci de anartrie" Cei mai mulţi anartrici nu pot articula.. &acă este lezat sistemul elaborat pentru vorbire. determinate predominant de tulburări . de condiţii afective.E AE =I-> KI . I" -:.9: cazurile n care apar leziuni suplimentare n zonele corticale ale limbajului. Aatei. care se manifestă prin ntreruperi. La aceştia deteriorările funcţionale sunt mai diferenţiate şi nu mai e vorba de dizartrie. se lic!idează foarte greu. <. )'. cuvinte sau a unor sunete )forma clonică.:EN. caracterizează bâlbâiala prin Ttulburări spastice ale ritmului şi fluenţei vorbirii. etc. A D3f&6&0&3 "n mod obişnuit. iar şcolarizarea normală este imposibilă. B L I A . apare o variabilitate a fonemelor dependentă de combinaţia fonetică. /iind o tulburare afazică.J A #9=BI=II A" B L . opriri )forma tonică.B:=J=I. dizartriei i se adaugă elemente din seria afazică cu repercursiuni uneori foarte severe asupra dezvoltării intelectuale şi a reuşitei şcolare.

F(1:3)3 AD)AD&3)&& #ăunescu. se numesc TcloniiT. n care spasmele aparatului articulator sunt elementele dominante. "n unele cazuri. elementele nevrotice generate de dorinţa de a ascunde bâlbâiala ocupă locul central n tabloul simptomatologic al bâlbâielii. C.F. n locul denumirilor clasice de T b!lb!ială clonicăT şi Tb!lb!ială tonicăT se utilizează din ce n ce mai mult termenii de Tb!lb!ială primarăT şi Tb!lb!ială secundarăT.. cu pauze mai mari sau mai mici ntre primele silabe şi restul cuvântului. nsoţite de o stare de tensiune afectivă. 7.motorT. $ceste repetări ale silabelor n mod constant. ncearcă să-l evite recurgând la eforturi de supra ncordare musculară. $ceasta este Tb!lb!iala tonicăT... fără să fie n stare să articuleze un sunet. termeni introduşi de =luemel )'. "n faza primară toate aceste simptome sunt lipsite de efort şi au caracter inconştient. )'... bâlbâiala devine TsecundarăT. bâlbâiala este considerată ca o tulburare a controlului motor al vorbirii n care nlănţuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul expresiv şi firesc al unei limbi. funcţionale <neurodinamice= ale raporturilor de inducţie corticosubcorticale şi mai rar organiceT.. "n această fază. în care cursivitatea e#primării este grav afectată prin apariţia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice odată cu încercările de rostire a primelor silabe din propoziţii..9. constată că n bâlbăială Tnu e tulburat ritmul unui singur stereotip. =oşcaiu. "n momentul n care bâlbâitul devine conştient de propriul său defect. bâlbâiala se manifestă prin spasme puternice ale aparatului fonoarticulator. caracterizată prin simple iteraţii sau prelungiri ale unor sunete. b!lb!iala fiind doar manifestarea acestei disritmii biofiziologice generale la capătul analizatorului verbo . sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinteT. Aititiuc. . )'. precizează că3 T. şi de aceea bâlbâiala se numeşte TclonicăT.. precizează că bâlbâiala se manifestă prin repetarea primelor silabe. adică prin ncleştarea maxilarelor. 8.9F. "n ultimele decenii. n mod general.n mod curent. b!lb!iala este definită ca o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii. )'.. &eci. ci întregul ritm funcţional al organismului. $utorul consideră că n majoritatea cazurilor bâlbâiala apare sub formă TprimarăT.

cu atât vocea devine tot mai năbuşită şi e nlocuită prin spasme evidente. care au fost adeseori confundate cu simptomele.-F ... deşi bâlbâit. ca repetiţiile unor sunete sau ale unor silabe. ajungând să exceleze tocmai n domeniul n care a suferit cel mai mult. n care găsim descrise de către Avicenna ).+44. Aarele lor neajuns constă n necunoaşterea cauzelor şi mecanismelor tulburărilor de limbaj.. Cea mai valoroasă lucrare despre logopedie o constituie descrierea complexă. merită să fie menţionat ndrumătorul de ştiinţe medicale TCanonul mediciniiT. pe lângă grimasele faciale. aproape la toate popoarele. ne-au lăsat drept moştenire şi unele lucruri pozitive. 8l a elaborat o metodă complexă. "ncercările ulterioare ale unor medici şi filosofi din 8vul Aediu de a lămuri cauzele şi mecanismele tulburărilor de vorbire s-au mpotmolit n speculaţii metafizice.'F+9. Cu cât starea de tensiune neuromusculară este mai accentuată. a tulburărilor de limbaj şi a suferinţelor lui Aemostene )+-* . Aetodele de corectare a tulburărilor de vorbire din antic!itate. ca şi n lucrările de mai târziu ale unor filozofi şi istorici din antic!itate. (ub impulsul fricii de a nu greşi.99 "n ncercările lor de a-şi năbuşi deficienţa. n sc!imb se accentuează prelungirile unor consoane )cccca-să. deşi bazate pe date empirice. bâlbâiţii recurg la un efort exagerat al mişcărilor respiratorii şi articulatorii. G363/$ 9& 3>()*0&$ 53153'71&)(1 43-%13 AD)AD&$)7 #rin gravitatea consecinţelor psi!ologice şi sociale. utilizată n tratamentul bâlbâielii de către &emostene. apar o serie de ticuri sau mişcări ale membrelor. mmmma-mă. adică n folosirea vorbirii. bâlbâiala este una din tulburările de vorbire care a fost cunoscută din vremuri ndepărtate. #rintre lucrările mai nsemnate din această perioadă. prin care a reuşit să-şi corecteze vorbirea şi să devină unul dintre cei mai mari oratori ai antic!ităţii. $deseori efortul muscular se generalizează şi. infirmitatea. exerciţiile . a reuşit să-şi nvingă. $cesta. de către #lutar!. atât sub aspectul formei cât şi al conţinutului discursurilor sale. prin voinţă şi educaţie. #rimele informaţii cu privire la bâlbâială apar n scrierea !ieroglifică a monumentelor 8giptului. copiii reuşesc să evite disfluenţele mai evidente. care şi-au păstrat valabilitatea )de exemplu3 metoda complexă bazată pe exerciţii psi!ologice şi de vorbire.

dificultăţi n studierea acestei tulburări.. E'&()(=&$ AD)AD&3)&& Complexitatea fenomenului a permis ca aspectele etiologice să fie abordate de diverşi specialişti din diferite domenii de activitate.. La EeO UorH s-a nfiinţat pe baza metodei Aiss Leig!.:. primul institut pentru tratamentul bâlbâielii. efectuate prin antrenarea corpului n ntregime. care au stimulat intens şi dezvoltarea ştiinţei despre limbaj şi tulburările sale. Aercuriales. metodă ce cunoaşte o largă popularitate. "n această perioadă apar numeroase lucrări cu caracter logopedic. n anul '-4:. perioadă n care interpretările şi cercetările au rămas ancorate până la dezvoltarea cunoştinţelor despre anatomia şi fiziologia sistemului nervos. după cum remarcă $. (!illing )'. 8xplicaţia constă n faptul că asupra bâlbâielii s-au emis numeroase explicaţii etiologice. şi c!iar de la un autor la altul. cunoştinţe care au oferit baza naturalist-ştiinţifică a logopediei. $ceastă abundenţă de cercetări a determinat. stimulate n mare măsură şi de extinderea metodei de tratament elaborată de Aiss Leig!. prin diferite exerciţii de mişcare şi de relaxare.. originea acestei tulburări ncă nu este pe deplin lămurită. deoarece disciplinele medicale şi nemedicale care se ocupă de tratamentul bâlbâielii adoptă soluţii Tfoarte divergenteT.9- de gimnastică respiratorie şi vocală utilizate n tratamentul bâlbâielii. #ână n prezent. La acest cadru se limitau toate sugestiile referitoare la etiologia şi tratamentul tulburării. &ar. are o largă aplicare şi n prezent. care se aplică cu unele modificări şi n prezent. Aarele avânt al ştiinţelor naturii din secolul al 56777-lea şi n special din secolul al 575-lea s-a concretizat prin numeroase descoperiri ştiinţifice. care recomandă n tratamentul bâlbâielii exerciţii de vorbire. până spre sfârşitul secolului al 567-lea. 0 menţiune specială trebuie acordată tratatului de pediatrie T&e morbis puerorumT )':-*. Concepţiile etiologice pot fi mpărţite n două grupe distincte3 teorii n care predomină punctul de vedere somato-fiziologic şi teorii n care predomină punctul de vedere psi!o-social. cu toate că asupra etiologiei bâlbâielii s-au efectuat numeroase cercetări. redactat de D. "n cuprinsul lucrării vom aminti numai teoriile care s-au bucurat de o largă popularitate şi care au orientat direcţia cercetărilor3 . . numărul lucrărilor a crescut foarte mult. dar metodologia tratării bâlbâielii diferă de la o ţară la alta. n special despre bâlbâială. $ceastă măsură de antrenare a ntregului corp. care au evoluat paralel cu dezvoltarea cunoştinţelor asupra acestei deficienţe.

au urmărit transmiterea predispoziţiilor ereditare ale bâlbâielii prin studiul gemenilor uni. d.*+. @rammer. >. &eşi rolul !ormonilor n reglarea vorbirii este unanim recunoscut. (-a mai ncercat explicarea bâlbâielii prin tulburările de lateralizare şi organizare temporo-spaţială. 0zereţHi. Aai puţin expusă la critici pare ideea că mecanismul eredităţii funcţionează numai prin factori de natură generală )sistem nervos slab. de pildă <urOitc!. explică bâlbâiala prin ereditate. simulată sau disimulată. "n perspectiva acestor teorii. corelaţia dintre bâlbâială şi afecţiunile endocrine a fost amintit numai tangenţial.:-. furnizând dovezi prin examinarea gemenilor univitelini şi a stabilit că bâlbâiala este transmisă de mamă de două ori mai mult decât tatăl. "n această privinţă. merită şi ele menţionate deşi nu s-a ajuns să se stabilească dacă acestea sunt ele nsele cauză primă sau dereglări secundare n cadrul unei simptomatologii mai largi. pornind de la . Cercetările efectuate de (eeman )'. produse de particularităţi anatomofiziologice. Xallon. dar nu ca o cauză specificăT. Goop )'.. =ringeen etc. şi alţii. EadolecznV. c. Aajoritatea autorilor sunt de părere că se transmite o anumită instabilitate emotivă ce predispune la dezorganizarea unor activităţi psi!ice n general.9. $juriaWuerra )'.Aulţi autori )<utzman. "n perspectiva net organogenetică se situează acele teorii care tind să explice bâlbâiala pe baza unor disfuncţii globale sau fixate n anumite sectoare ale sistemului nervos central. 4. b. &e fapt. @ravis şi 0rton au formulat ipoteza Tdominanţei cerebraleT n bâlbâială.şi bivitelini. &impotrivă. a evidenţiat la un număr apreciabil de bâlbâiţi ntârzieri n dezvoltarea motrică sau tulburări n contrast cu nivelul intelectual normal sau superior. I..:'. (eeman. arată că Tdacă e#istă b!lb!iţi la care înapoierea motorie este evidentă. invocă o anumită imaturitate a căilor piramidale. '. deficienţele psi!o-somatice ereditare nu pot cauza prin ele nsele bâlbâială.. teren nevrotic etc. alterările dinamice generale şi spasmele manifestate în b!lb!ială se datoresc modificărilor dinamice ale aparatului palido-striat. 8l arată că ereditatea bâlbâielii este un fapt de mult timp recunoscut. $lţi autori. acest aspect clinic particular poate fi considerat ca un fenomen agravant. a. fără existenţa unor factori activi care să o declanşeze.:'. pentru (eeman )'. deficitul motor global nu e confirmat de studiile statistice efectuate pe un mare număr de bâlbâiţi. provocate prin emoţii şi afecte violente. Cercetări care amintesc drept cauză a bâlbâielii tulburările endocrine.

. Eumeroşi cercetători care au studiat fenomenul bâlbâielii au atras atenţia asupra unor tulburări asociate. +. )'. Concepţia pavlovistă despre legile de funcţionare a scoarţei cerebrale a explicat etiologia şi simptomatologia bâlbâielii pe baza studiului refle#elor condiţionate. Lnii autori explică bâlbâiala ca pe o tulburare a evoluţiei limbajului. de analizatorul motor -verbal . (e pare că cea mai temeinică contribuţie n privinţa elucidării corelaţiei dintre contrarierea mâinii stângi şi bâlbâială este cea stabilită de =luemel C. şi /roesc!els 8. cu alte cuvinte. scrisul şi alte activităţi manuale sunt sub controlul emisferei cerebrale dominante )de partea stângă la dreptaci şi opusă la stângaci. cum ar fi dislaliile sau ntârzierile mari n apariţia limbajului. prin fenomenul inducţiei negative. 6orbirea fluentă implică un circuit nc!is cu feed-bac> prin care cel care vorbeşte dispune de un permanent control al celor rostite şi n lipsa căruia apare bâlbâiala. "ncepând cu '. favorizând astfel apariţia unor stări fazice trecătoare.AaisonnV (. c. consideră că bâlbâiala apare pe terenul unei ntârzieri n apariţia vorbirii. e. 7nterpretând bâlbâiala fie ca pe o oprire ntr-un stadiu infantil. &atorită slăbirii procesului de in!ibiţie activă. la rândul ei. b.+9. este perturbată n oarecare măsură. cu toată strălucirea lor speculativă. accentuează in!ibiţia deja existentă la nivelul analizatorului motor verbal..-F considerentul că vorbirea.şi =orel . )'.. teoriile acestea nu izbutesc să aducă lămuriri n plus. @recerea către teoriile psi!ogenetice o face grupa teoriilor fiziologice. mulţi autori au publicat date cu privire la modificările traiectelor bioelectrice din creier n bâlbâială. starea de tensiune nervoasă ce apare la un copil forţat să-şi sc!imbe utilizarea mâinii abile poate favoriza apariţia bâlbâielii. ci pe cele receptorii. $ctivitatea analizatorului motor la cei mai mulţi dintre bâlbâiţi. $ceastă !iperexcitabilitate.F. n care insuficienţa Tlinguo-speculativăT condiţionează o ntârziere n organizarea limbajului. la aşa-numita b!lb!ială fiziologică.'. #ic!on 8. bâlbâitul prezintă o emotivitate exagerată care determină la nivelul centrilor subcorticali o stare de !iperexcitabilitate.. datorită legăturilor funcţionale strânse care-l unesc n decursul ontogenezei. $ceste date au fost mereu invocate pentru a pleda n favoarea organicităţii bâlbâielii. )'.+9. &upă părerea acestor autori. Aai semnificative par teoriile care invocă disfuncţia circuitelor de control ale limbajului care. a. incriminează nu structurile motorii cerebrale. fie ca pe o re ntoarcere la o formă ar!aică de vorbire a copilului.

&upă părerea multor autori. a stabilit trăsăturile patogenetice care sunt următoarele3 factori organici )tulburări timpurii pe creier. bâlbâiala apare după o psi!o-traumă ce poate rezulta din aprecierile greşite pe care le fac părinţii şi cadrele didactice asupra vorbirii copiilor. &e pe această poziţie.. $juriaWuerra I. stările de stress. care caută explicaţii n afara disfuncţiei aparatelor neurologice. )'.. greşelile de educaţie.-' *. ca orice stare de stress. Cercetările care atribuie factorilor psi!o-sociali rolul predominant n etiologia bâlbâielii şi mai ales a logonevrozei. Concluziile cercetării sugerează că *?l*?iala este o tul*urare neurolo&ic3 implic?nd rolul re&iunii corticale @n controlul vor*irii. b. Io!nson X. a emis teoria TdiagnosogenicăT. G.. şi că 1nici o cercetare nu a stabilit clar disfluenţele neurologice dintre b!lb!iţi şi neb!lb!iţi2. distinge două grupe3 a.F. "n opoziţie cu teoriile menţionate se situează cele T psihogeneticeT.&. după care bâlbâiala ar fi cauzată de faptul că părinţii observă şi pun un diagnostic eronat disfluenţelor normale din vorbirea copiilor şi n consecinţă adoptă măsuri educative greşite.? tulburări emoţionale3 ''P? etiologie . $mintim cercetările lui #ool.:-. "n cazurile n care copiii nu pot face faţă cerinţelor impuse.)'. Dămâne de netăgăduit că bâlbâiala. care constată că 1b!lbăiala este o tulburare de comunicare puţin înţeleasă cu o prelevanţă globală de $@2. )'.'.+. Ln caracter de-a dreptul dramatic l au n această privinţă pedepsele pe care le aplică părinţii copiilor pentru manifestarea unor ezitări n exprimare sau pentru bâlbâială. şi colaboratorii )'. @eoriile care consideră bâlbâiala o T nevroză a vorbiriiT3 alterarea vorbirii condiţionează modificarea mai mult sau mai puţin amplă a personalităţii. menţionează pe prim plan3 stările de nevroză. Eumai ţinând seama de reactivitatea generală a organismului se poate preciza relaţia fiecăruia dintre aceste modificări n bâlbâială "n ultimul timp s-a constatat o creştere a interesului pentru originea neurologică a tulburării.3 :'P? factori de mediu3 4*P )ca factori adiţionali. (accomani L.. presupune reacţii psi!o-fiziologice complexe ale ntregului organism. @eoriile care leagă bâlbâiala de o organizare nevrotică n sensul psi!analitic al cuvântului3 bâlbâiala ar fi un Tsimptom nevrotic? cu valoare de apărare mpotriva anxietăţii şi de compromis ntre anumite pulsiuni şi frânele care se opun realizării lor. se creează o stare de anxietate cu elemente de nevroză ce afectează posibilităţile de coordonare a musculaturii care intervine n fonaţie.

materializate n lucrări de mare interes teoretic şi practic. oscilează ntre F.. logofobia. "n cazul spasmelor tonice se observă un spasm prelungit )t-oporaş. &e cele psi!ice aparţin ntreruperile. n cazuri medii.-F. (pasmele se deosebesc după formă. $ceastă situaţie este specifică şi ţării noastre3 n perioada anilor '. lezează ntreg .F secunde. fenomenul fixării asupra defectului. '.-F ntâlnim preocupări valoroase n domeniu. va fi nţeleasă necesitatea ca cercetările să fie orientate şi spre această tulburare. $semenea spasme. localizare şi frecvenţă. $utorul recomandă că. de obicei. "n cazuri grave pot ajunge până la -F-.. ♦ (pecialiştii constată că cercetarea n acest domeniu a nflorit până n '. după care relativ puţine studii au fost realizate. iar după această perioadă s-au efectuat relativ puţine cercetări. ♦ #ropunem ca etiologia bâlbâielii să fie cuprinsă n contextul biopsi!o-social n cadrul căruia să putem remarca rolul principalilor factori care intervin n tabloul etiologic atât de complex al bâlbâielii. pentru a obţine un diagnostic timpuriu şi un tratament adecvat. se impune o creştere a examinării lingvistic-cognitive ncă de la vârsta şcolară mică pentru nceperea adecvată a tratamentului. acest fapt având numeroase determinări şi motivări. subterfugii diferite. la un moment dat. iar n cazul spasmelor clonice se observă repetarea uneia şi aceleiaşi mişcări spasmodice )to-to-poraş. pe baza unei examinări complete. (untem siguri că se vor găsi noi 1modalităţi de tratament a b!lb!ielii care. sănătatea fizică.4-'4. S&:%'(:$'()(=&3 ... n vorbire. tulburări n sistemul nervos central. blocajele n vorbire şi alte tulburări n vorbirea expresivă. ajungându-se la adoptarea unui ansamblu de măsuri cu caracter profilactic şi de tratament corespunzător )@obolcea 7.-4 nedeterminată3 '*P. Considerăm că n condiţiile actuale.. '. devine un adevărat stigmat al persoanei copleşite de această deficienţă2 )@obolcea. secunde. &urata acestuia..:. datorită implicaţiilor grave ce sunt generate de această tulburare. 7.::-'.. #rincipalul simptom extern al bâlbâielii este spasmul n procesul actului vorbirii.:..5$1$5'31&-'&5& -%35&f&53 C6 AD)AD&)7 (unt două grupe de simptome n strânsă legătură una cu cealaltă3 biologice )fiziologice. &e cele biologice )fiziologice. Cercetătorii şi exprimă speranţa că această temă va fi abordată n viitoare studii. aparţin spasmele )convulsiile. şi sociale )psi!ologice.. $cest deziderat nu se poate realiza decât pe baza cooperării mai multor specialişti.

a ritmului şi a melodicităţii. La consoanele sonore spasmele apar mai des decât la consoanele surde n special n combinaţie cu vocalele şi. al frazei. la nceputul cuvintelor. de dificultăţile semantice ale cuvintelor de pronunţat )se bâlbâie mai puţin la o povestire simplă despre lucruri cunoscute decât la un raţionament complicat. şi vocale .. repetiţii. un mare rol l au factorii gramaticali3 aşezarea cuvintelor n frază.-+ aparatul respirator. aceasta dovedind tulburări ale funcţiei comunicării vorbirii? *. &e aceea trebuie să ţinem cont de conţinutul textului. b. de asemenea. tendinţă de nsingurare. p. o utilizare incorectă a cuvintelor. 6orbirea este sacadată.. Caracterizarea manifestărilor exterioare a copiilor bâlbâiţi3 '. teama de vorbire. inspiratorie şi mixte )atât pe inspiraţie cât şi pe expiraţie. sintagmei sau al paragrafului. vocea se ntrerupe pe neaşteptate sau se formează un spasm clonic )3-a-a-a. "n funcţie de spasmele ce acţionează asupra unora sau altora dintre organele vorbirii deosebim trei forme de spasme3 respiratorii. ntrerupere )glota rămâne desc!isă şi se observă o totală tăcere. ncercările fără succes de a se dezbăra de acesta sau de a-l masca. n unele cazuri.3 labiale. Ca urmare. d. pe lângă dificultăţile de natură fonetică a sunetelor. a silabelor. se observă n vorbire imperfecţiuni fiziologice de pronunţare a sunetelor. linguale şi palatale. la copiii bâlbâiţi ) n special de vârstă fragedă. comunicarea cu cei din jur este limitată.specifică copiilor care prelungesc vocalele n cuvinte. activitatea verbală la mulţi copii este redusă. n vorbirea bâlbâiţilor atrage atenţia tulburarea armoniei acesteia. t. cu pronunţări grele a unor sunete sau un nceput greu de fraze? 4. la mulţi bâlbâiţi se dezvăluie tertipuri verbale sub formă de sunete. adesea generează anumite particularităţi psi!ologice3 timiditate.. defectele de vorbire la copiii bâlbâiţi se reflectă şi n scris sub forma repetării literelor asemănătoare. Aai des şi n mod mai pronunţat apar la pronunţarea consoanelor explozive )c. de formulare incorectă a propoziţiilor. "n bâlbâială sunt trei forme de tulburări ale respiraţiei3 expiratorie. sentimentul de deprimare şi frământări constante datorate . şovăială.? mai rar şi cu o intensitate redusă la consoanele fricative. cu pauze nemotivate. "nţelegerea propriului defect de vorbire. "n aparatul articulator se deosebesc convulsiile )spasmele. (pasmele n aparatul vorbirii se caracterizează prin3 nc!idere )coardele vocale se unesc prin spasm şi pentru scurt timp rămân unite. g. articulator şi de vorbire. verbale şi articulatorii. o alcătuire incorectă a frazelor? :. structura textului etc. combinaţii de sunete sau cuvinte auxiliare )embolofrazie=? +. glasul.

sunt nlocuite n mod treptat cu spasme tonice care se generalizează asupra ntregului aparat fonator. recurgând la o stare de supra ncordare.fereastră. dimpotrivă. 0dată cu agravarea bâlbâielii. contorsiuni faciale sau mişcări ritmice ale membrelor."n această ncercare el reuşeşte să-şi năbuşe simptomele primare )repetiţiile.. prelungirile de sunete... devine conştient de defect. simptomele primare3 repetiţiile şi prelungirile de sunete. şi com*inate sau mi)te )simultan se ntâlnesc spasme tonice şi clonice3 c. loc şi frecvenţă. =âlbâitul.? tonice )paralizia ndelungată. puternică a mişcărilor3 f. ce se manifestă prin apariţia unui blocaj tonic ce frânează de fapt emiterea sunetelor. vorbirea propriei vorbiri. apare tendinţa de agresivitate. . &upă formă. . (pasmele verbale constituie cel mai tipic simptom de bâlbâială şi se deosebesc după3 formă. Cauza acestor modificări se explică prin ndreptarea atenţiei copilului bâlbâit asupra propriei pronunţări.co-co-coş .. Lneori.-* sănătatea somatică locul ♦ sistemul nervos forma ♦ particularităţi psi!ologice ♦ frecvenţa motricitatea generală şi verbală spasme verbale )simptomul principal al bâlbâielii.. "ntr-o fază mai avansată apar numeroase ticuri. spasmele pot fi clonice )repetarea obsesivă a mişcărilor verbale identice3 fa-fa-fa-farfurie. ncearcă să-şi năbuşe neajunsul evitând repetarea primelor cuvinte sau silabe din formular. indisciplină şi brutalitate. "ncercările de a nvinge obstacolele duc la extinderea spasmelor.

şi mult mai greu n prezenţa unor persoane străine.-: "n funcţie de locul de apariţie. &e obicei.g!scă )convulsiile rădăcinii limbii şi ale vălului palatin. articulatoroverbale etc.? g. /recvenţa spasmelor la bâlbâiţi depinde de condiţiile mediului nconjurător n care vorbesc. aceasta se ntâmplă la consoanele oclusive3 bu-bu-bunic )ocluzia buzelor. ca urmare. vocala pronunţându-se n şoaptă.. Când este tulburat ec!ilibrul acestor procese poate avea loc fenomenul numit de #avlov3 TrăsturnareT. n special. &atorită acesteia. spasmele ver*ale sunt3 de articulare. n special n primul an. voce. 7ntensificarea bâlbâielii la copii se observă n perioada instruirii şcolare.. care se exprimă n spasme verbale. 8ste răspândită n mod nejustificat părerea că şocurile nervoase provocate de spaimă sunt singurele cauze ale bâlbâielii.. ai diafragmei sau ai cutiei toracice. &e obicei. "n primul caz. tulburarea activităţii nervoase superioare se poate produce şi ca urmare a unui traumatism puternic psi!ic sau fizic.? di-di-van )convulsiile vârfului limbii. n funcţie de locul de apariţie. "n momentul vorbirii. #rocedee incorecte de educaţie pot constitui traumatisme psi!ice constante ce pot duce la tulburarea activităţii nervoase superioare şi. (pasmele vocale cuprind muşc!ii laringelui. bâlbâiţilor le este mai uşor să vorbească ntr-un mediu binecunoscut sau n singurătate. aerul este reţinut şi bâlbâitul parcă ncremeneşte cu gura desc!isă sau aerul este expulzat puternic şi dintr-o dată fraza se pronunţă ntr-o expiraţie insuficientă.(pasmele respiratorii sunt produse din cauza spasmelor din muşc!ii abdominali. $desea.pare că nc!ide ieşirea verbală liberă. bâlbâiala fiind o tulburare neomogenă. vocale. sau coardele vocale rămân ndepărtate. spasmele verbale sunt combinate3 articulatoro-respiratorii. respiratorii. a acelei părţi de subcortex unde sunt centrii ce reglează ritmul vorbirii. coardele vocale se nc!id strâns sau cu intermitenţe. Lrmarea acestor tulburări este dezorganizarea mişcărilor verbale coordonate )respiraţie.. n locuri publice. . "n realitate. 7nteracţiunea lor corectă determină starea normală a ntregii activităţi nervoase superioare a omului. la bâlbâială. buzelor sau ale vălului palatin .. &e obicei. pe de o parte. spasmele afectează muşc!ii limbii. un focar mare n cortex tulbură interacţiunea corectă a cortexului cu subcortexul. articulare. astfel de cauze sunt multiple. "n agravarea bâlbâielii joacă un rol important. com*inate. particularităţile psi!ofiziologice ale copilului3 creşterea conştiinţei şi a autoaprecierii. şi apoi n perioada maturizării sexuale.armă. "n cortex au loc ne ntrerupt două procese nervoase principale3 excitaţia şi in!ibiţia. reţinând ieşirea vocalei )a.

&e asemenea. bâlbâiala se ntâlneşte mai rar decât la copiii din mediul urban.-9. apropierea de natură. intensificarea activităţii copilului n perioada şcolară )inclusiv cea verbală. evaluarea cunoştinţelor. particularităţile relaţiilor cu profesorii şi colegii etc. $cest fapt se explică prin condiţiile de viaţă3 aer curat.-. prin sistemul de lecţii. n general. aproximativ de + ori. un ritm de viaţă mai lent. un mediu ambient mai calm.$. remarcă. vorbire cu voce tare? *. perioada maturizării sexuale. că influenţele climatice asupra bâlbâielii. o anumită melodie a vorbirii? . &upă '*F ani. amplasare de obiecte străine sub limbă pentru ncetinirea mişcărilor limbii. (sicorsHi explică acest fapt prin dezvoltarea congenitală mai bună a centrilor motori ai emisferei stângi la femei n comparaţie cu cea a bărbaţilor. Lnii autori )A. . =lumel C. dispar şi reapar din nou. =âlbâiala se ntâlneşte mai des la băieţi decât la fete. =loodstein. clima poate influenţa agravarea bâlbâielii.)'. 8l propune ca metode de tratament3 '. I. este de părere că bâlbâiala a devenit un obiect de speculaţie.. 0. metodele apar. M3'(43 43 '1$'$:36' Aedicul francez $rzt 7tard afirma n '-'9 că tratamentul bâlbâielii se află n acelaşi stadiu ca n urmă cu 4FFF de ani. considerăm că faţă de aceste concepţii oarecum pesimiste. )'. #uţine dintre metodele de bază au reapărut cu nume sc!imbate.(. ca şi n alte nevroze. #e de altă parte. tăcere timp de ' an? +. @otuşi. de exemplu toamna şi primăvara. sunt câteodată foarte puternice.:9. vorbire prelungită sau monotonă? 4. ncredinţarea copilului bâlbâit unei ngrijitoare străine? 4. #rintre copiii ce trăiesc n mediul rural. Reeman. a sistematizat principalele metode care au fost folosite n ultimii 4FF de ani3 '. n ultimele decenii se observă o oarecare evoluţie n terapie şi şi arată roadele n eficienţa terapeutică. bâlbâiala poate fi intensificată sub influenţa mediului şcolar.

/. #lutar! şi &emostene susţin că respiraţia trebuie exersată.. #rincipalul motiv3 bâlbâitul crede că este stăpânul succeselor vorbirii sale. #acientul trebuie să obţină capacitatea sau iscusinţa ca n timpul bâlbâielii să menţină un contact verbal bun cu ascultătorii săi. n literatura germană apare noţiunea de Tconcept de neevitareT folosită pentru această formă de terapie.8. recomandă bâlbâitului să abordeze cuvinte mai dificil de pronunţat folosind o anumită te!nică de respiraţie.9+. propune unele principii de bază n terapia bâlbâielii. #acientul să fie pregătit să nu se bâlbâie evident şi să nu aibă sentimentul penibilului.-. controlată n timpul declamării? $vicenna propune ca de fiecare dată nainte de a ncepe să vorbească. 6an Diper )'. ncearcă lucruri mai grele prea devreme şi de multe ori renunţă pentru că i se pare plictisitor să folosească modul de vorbire monoton.4F .. *e fiecare dată au fost salutate de către susţinătorii lor şi cu mai puţin entuziasm de către adversariT. n special când primeşte sarcini neplăcute. vorbire ritmică. principii citate de AurraV. recomandă introducerea unui capitol despre vorbirea ritmică 3 TAna dintre cele mai vechi şi universale forme de tratament pentru a ajuta b!lb!itul să ajungă la o vorbire fluentă este schimbarea sau reglarea ritmului vorbirii. &.94. aşezarea limbii ntr-o anumită poziţie. )'. (crierile lui 6an Diper au influenţat şi sc!imbat modalităţile terapeutice ale bâlbâielii. +. "#istă o serie de metode ce au decăzut şi au reapărut de fiecare dată sub o formă uşor schimbată.. Lucrarea T#ropuneri pentru bâlbâiţiT )T6orsc!lYge fZr (tottererT. te!nicile de relaxare combinate şi cu alte te!nici. $stfel. au dat rezultate uimitoare n (L$ şi $nglia. )'. curajul său creşte exagerat. "n unele cazuri apar recăderi. 4. pentru două decenii )'. Aunca sa poate fi uşurată n mod vizibil dacă pacientul cunoaşte subterfugiile terapiei.'.-9 +. Xilliams. sc!imbarea respiraţiei. ncetinit. 6an Diper )'. "n ce priveşte controlul respiraţiei au existat diferite te!nici. afirmă că.*F.#.-F.. &e aici. "n lucrarea T@ratamentul bâlbâieliiT. o cizelare a unei vorbiri neclare a consoanelor. consideră că tratametul psi!oterapeutic al bâlbâielii a produs o sc!imbare n terapia bâlbâielii. consideră că bâlbâiţii trebuie să-şi TşcoleascăT respiraţia cu ajutorul unor şoapte mai pronunţate? GingsleV )'-99. .. #acientul să nţeleagă programul de tratament şi să-l accepte. şi bâlbâiala devine mai gravă ca la nceput. 7ntroducerea terapiei rela)3rii se bazează pe observaţiile că bâlbâiţii au beneficiat de rezultate pozitive n urma terapiei. bâlbâitul să inspire adânc? =ell )'-:+. include controlul respiraţiei? /ernau->orn )'.3 '.

ceea ce cere o nţelegere a procesului de bâlbâială. #acientul să nveţe ca atunci când se bâlbâie să facă o mică pauză pentru a medita la ceea ce are de făcut şi apoi să ncerce să pronunţe cuvinte ntr-un mod cât mai aproape de normal. #acientul să fie n stare de a realiza acea Tpractică negativăT adică.nlăturarea angoaselor care sunt legate de vorbire şi de bâlbâială? . cum să le pronunţe normal şi cum să evite poziţiile nenaturale care ar putea duce la dificultăţi n vorbire. ncât bâlbâitul să nu mai evite simptomele bâlbâielii şi să se accepte pe sine cu bâlbâială cu tot. X. '+. să aibă mai mult control asupra propriei bâlbâieli. să producă o sensibilizare a atitudinilor proprioceptive. @erapia trebuie condusă astfel. (ă fie reduse relaţiile !abituale la nceputul şi sfârşitul vorbirii. #acientul să nveţe cum să evite unele blocaje.să se bâlbâie n mod conştient? . '4. =âlbâitul să nveţe să-şi construiască TbariereT mpotriva bâlbâielii. ''. (ă se nlăture evitarea cuvintelor sau a situaţiilor de vorbire care provoacă teamă.. . . #acientul să nveţe să-şi modeleze vorbirea. :.-*. =âlbâitul să nveţe cum să se pregătească să pronunţe cuvinte de care se teme. să imprime mişcări relaxate limbii..? . buzelor. #acientul să evite ntârzierile n vorbire sau introducerea altor cuvinte. #entru a pronunţa un cuvânt cu o fluenţă normală trebuie să nveţe o anumită poziţionare a organelor articulatorii. bărbiei. @ensiunea poate fi redusă prin pronunţarea prelungită a unor sunete.-- *. bâlbâitul să realizeze un duplicat al modelului vec!i de bâlbâială.să reducă ncordarea din organele şi grupele de muşc!i care participă la actul vorbirii şi la procesul de respiraţie? . 9. c!iar dacă se bâlbâie. '*. optează pentru adoptarea 1conceptului de neevitare2 prin care se nţelege3 . 'F.o exactă apreciere a simptomatologiei? . pacientul trebuie să-şi corecteze vorbirea disfluentă pentru a pre ntâmpina exemple de vorbire nedorite. -. printr-o repetare a unor silabe. )'. =âlbâitul să nveţe un mod de vorbire fluent pe care să-l consolideze n fiecare zi. Xendlandt.sc!imbarea atitudinii negative şi distructive )gânduri complexate n legătură cu propria persoană. &eci.

. $. @erapeuţii consideră că prin adăugarea de exerciţii de respiraţie. accentuează importanţa reducerii tensiunii vocale n timpul contactelor articulatorii. 4. *. "n decursul timpului.-. 7niţial s-a nţeles prin vorbirea prelungită3 o ncetinire a vitezei de vorbire şi lungirea vocalelor. Continuitatea legăturii moi ntre cuvinte. se obţine o vorbire normală. . =âlbâiţii pronunţă frecvent consoanele prin contacte articulatorii greoaie. #rogramul terapeutic pretinde de la pacient şi de la terapeut foarte mult. L(=('31$%&3 V(1A&13$ %13)*6=&'7 6orbirea prelungită a fost recomandată de =ell. (e pare că această terapie ar fi cea mai potrivită bâlbâitului la care tulburările de vorbire sunt nsoţite de sentimente negative ce dezvoltă un comportament de evitare. bâlbâitul trebuie să nveţe să pronunţe cu mişcări articulatorii uşoare. 7ntonaţia şi ritmul vorbirii sunt normale. moi. acţiunea a fost dezvoltată şi conţine o combinaţie a mai multor aspecte. deci o sc!imbare care apare n condiţii &$/. pentru a reduce tensiunea articulatorie.A.9+. &e aceea. &in punctul de vedere al timpului.bâlbâiala să fie variată n diferite moduri pentru a se ajunge la stăpânirea ei? . frazare şi prozodie. Contactele articulatorii uşoare devin un instrument necesar n reducerea tensiunii n momentul bâlbâielii. $ceste contacte sunt sursa unei tensiuni articulatorii şi pot avea ca rezultat trecerea greoaie a fluxului de aer n cavitatea bucală. 7ntroducerea şi folosirea vocii fără ncordare n care un rol important l au contactele articulatorii moi cum sunt3 buzele. )'-:+.. . limba şi palatul. n special n contextul modificării comportamentului n bâlbâială. şi anume3 '. te!nicile sale fiind valabile şi astăzi. şi a reintrat n terapie prin conceptul &$/)deleated auditorV feed-bacH % ntârzierea feed-bacH-ului auditiv. #relungirea tuturor sunetelor. 6an Diper )'. pauzele sunt permise n funcţie de exprimare şi respiraţie. +. programul apare mai costisitor pentru că nu se urmăreşte o terapie intensivă şi de scurtă durată.vorbirea să devină fluentă şi fără ncordări.

pe un flux de aer continuu.:. ci şi practice..(oderberg. 8l dezvoltă un program orientat spre o terapie comportamentală care ar facilita introducerea &$/-ului şi obţinerea unei vorbiri fără bâlbâială. comunică rezultatele importante ale studiilor &$/3 '. '.. 2 #entru realizarea vorbirii ntârziate se remarcă3 ♦ 8xplicarea conceptului de 1ritm de vorbire lent2 n funcţie de vârsta copilului.<.. V(1A&13$ C6'D1/&$'7 Lneori sunetul ajunge la urec!e cu o fracţiune de secundă prea târziu şi acest lucru determină tulburarea vorbirii normale. de capacitatea lui de nţelegere? . )'. pentru a facilita contactele articulatorii uşoare printr-un ritm ncetinit de la un singur cuvânt până la nivelul frazei..4. ♦ #relungirea voluntară a primei silabe din cuvânt folosind o articulare lentă. 7mportanţă terapeutică şi teoretică o au şi cercetările lui <oldiamond.)'.. efectele &$/ rezistă şi după ce feed-bac>-ul de ntârziere este ntrerupt? +. )'. &$/-ul duce la o reducere mai efectivă a bâlbâielii decât duce mascarea auditivă ncercată de alţi terapeuţi.:'.:F.. &upă terminarea programului &$/ pacienţii au fost ajutaţi a-şi continua modelele de vorbire ntr-o comunitate normală de vorbire şi s-a observat că ei au continuat să vorbească normal. după cum arată =lacH. asemănătoare bâlbâielii.9.. =. n general. Dezultatele lui Lee au incitat nu numai la consideraţii teoretice. frecvenţa bâlbâielii este redusă sub influenţa &$/.. accentuând pe mişcările articulatorii libere şi netede. ♦ /olosirea unor exerciţii de contrast constituie o activitate ajutătoare pentru a mări conştiinţa copilului asupra contactelor articulatorii dure. I. 7. ♦ /olosirea feedbacH-ul auditiv ntârziat )&$/. vocale. )'.F "n perioada exersării vorbirii prelungite trebuie să se urmărească3 ♦ "nvăţarea copilului cu noţiunea de sunet liber. uşoară a consoanei şi pronunţarea prelungită a vocalei.$. (unetele moi vor fi nvăţate de la nivel de foneme şi vor fi ncorporate n activităţi ce urmează o ierar!ie a lungimii şi complexităţii lingvistice. iar viteza de vorbire este mult diminuată? 4. şi Lee. '. tulburări care se manifestă prin repetare de silabe sau prelungiri de sunete..

'.. gradat. $ceastă tensiune corespunde adesea cu retardarea vorbirii şi este o piedică importantă n corectarea vorbirii. Ditmul muzical. '. Copilul poate ncepe de la un ritm foarte ncetinit şi treptat. copiii pot imita mişcările corpurilor acestora. )'. alese sistematizat şi fundamentate metodic. ♦ <estica poate fi folosită pentru a facilita creşterea controlului asupra ritmului vorbirii. şi Dossen. )'. #.. Conţinutul ideatic al muzicii. uşoare. neliniştit al mişcărilor. Detardarea motorie se răsfrânge asupra ntregii musculaturi cuprinzând şi aparatul verbal.*F? =radV. stă la baza metodei.+9. corelate adesea cu caracterul dezordonat. =radV. X.. scris etc.9'. desenat. &e exemplu privind un album cu animale ce se mişcă rapid sau ncet. pe o intonaţie naturală a sunetelor şi pe modele de accentuare corectă? ♦ (e poate asocia exprimarea verbală a copilului cu mişcări rapide sau ncete ale corpului sau prin diferite activităţi3 cântat. pe consoane şi pe vocale prelungite. nuanţele ritmului şi alte mijloace ale vorbirii muzicale pot fi utilizate pentru ordonarea ritmului n mişcări. ceea ce este o experienţă amuzantă pentru copii. . permit să se creeze o serie de exerciţii. saturaţia emoţională a acestuia. $u existat două principale linii de acţiune şi anume3 o pronunţare ritmică a silabelor fără ajutor exterior şi o vorbire ritmică cu ajutorul unui metronom. din experienţele clinice şi din studiile experimentale rezultă că bâlbâiala poate fi considerabil diminuată şi c!iar eliminată.. '. să se ajungă la un nivel rezonabil de fluenţă. L. poate fi folosit pentru a facilita un ritm ncetinit de vorbire. $ccentul e plasat pe tranziţiile articulatorii netede. #.' ♦ @erapeutul să ofere frecvent modele de reducere a ritmului vorbirii. ce sunt foarte necesare bâlbâiţilor ce suferă de tulburări de ritm al vorbirii. ca moment organizatoric. ♦ /olosirea feedbacH-ului auditiv ntârziat )&$/.. 6. legitatea sa.. V(1A&13$ 1&':&57 6orbirea ritmică are o istorie destul de lungă n ce priveşte tratamentul bâlbâielii.. #entru stabilirea ritmului de vorbire s-au folosit metronomul şi vibrotactile )=arber. Ln avantaj important al acestei metode este tendinţa acesteia de a nviora tonusul muscular suprasolicitat al bâlbâiţilor. &upă cum arată Io!nson.-. şi-a numit terapia T>etronome Conditioned Speech =etrainin&T.

8xerciţii finale. sonore. 8xerciţii ce activează atenţia? :. dezvoltă capacitatea pulmonară şi cutia toracică.4 #entru păstrarea unei armonii n activitate şi a principiului ierar!izării exerciţiilor. /G E)erci!ii ce activeaz3 aten!ia . Ioc? -. să se relaxeze.se referă la stimularea specială a atenţiei. 2G E)erci!ii ce educ3 sim!ul ritmului muzical . de marş n diferite direcţii. $G C?ntul . reduce fenomenele tonice şi clonice din timpul bâlbâielii şi formează un teren favorabil pentru vorbirea fluentă. de a. 7ntroducerea cuvântului este exerciţiul ce leagă vorbirea de unele elemente ale vorbirii muzicale. atenţia este necesară n toate exerciţiile. dezvoltarea memoriei prin formarea de reacţii rapide şi precise la excitanţi vizuali şi auditivi. 'G E)erci!iile introductive . $ceste exerciţii uşurează vorbirea. elementare. coloane. 8xerciţii de reglare a tonusului muscular? *. "n selecţia cântecelor pentru copii trebuie să se ţină seama de3 conţinutul şi textul cântecului. ritm. 8xerciţii ce educă simţul ritmului muzical? . nu necesită un acompaniament muzical. $ceste exerciţii sunt nsoţite de cuvinte n formă versificată. deoarece ritmul şi precizia mişcărilor se ating prin nsoţirea acestora cu ritmul versurilor. . 8xerciţii de vorbire? 9.şi forma deprinderi elementare de mers n cerc. se poate mpărţi materialul practic după următoarea sc!emă3 '. 8xerciţiile trebuie să ţină seama de vârsta copilului şi de capacităţile sale.. ntotdeauna mişcările trebuie să fie libere. 8xerciţiu introductiv? +. Ee ndoielnic. deoarece copilul trebuie lăsat să se odi!nească.reglează respiraţia. 7mportante sunt exerciţiile de alternare a ncordării şi slăbirii muşc!ilor. simţul ritmului muzical este evident.vizează reducerea tensiunii excesive şi educarea capacităţii de a controla această tensiune.este indicat ca muzica să fie ascultată spre sfârşitul activităţii. Cânt? 4. ajută la favorizarea unei vorbiri armonioase.. lungimea frazelor.constau n teme uşoare. iar vorbirea este inclusă n toate exerciţiile. dezvoltarea capacităţii de concentrare şi a capacităţii volitive a copilului. (G E)erci!iile de re&lare a tonusului muscular . de a forma şiruri. $ceste exerciţii nvaţă copiii să se orienteze n spaţiu. când s-au executat exerciţiile finale. Clasificarea exerciţiilor arată că ntr-o etapă se urmăreşte n special un scop.

#entru a obţine rezultate bune n terapie este foarte important să identificăm condiţiile concrete de recidivă a bâlbâielii. Iocul se poate rezuma la cuvinte sau propoziţii scurte şi. Groll. (-a constatat că recăderile s-au produs când pacienţii au fost frustraţi sau enervaţi n cadrul unor conflicte interumane n care ei s-au simţit sub presiune. 8. se educă ritmul şi precizia pronunţării cuvintelor fără blocaje sau iteraţii de sunete şi silabe" 5G Mocurile . D. de asemeni. a ncercat să sintetizeze condiţiile care ar putea influenţa Trec3derileT n bâlbâială3 ♦$baterea de la programul de tratament de menţinere a vorbirii fluente? . la recitarea unor versuri. 6G E)erci!ii 1inale . "ncărcătura fizică şi psi!ică trebuie reduse la minimum şi este indicată ascultarea muzicii. /. >. când i se pune la dispoziţie un repertoriu larg de te!nici pentru rezolvarea problemelor şi obţine primele sc!imbări n starea sa )Gopel. tema Trec3dereT nu mai este tabu. (copurile terapiei de a obţine o vorbire fluentă. #entru unii copii. a angoasei. )'. )'. &eci. (ilverman. afirmă că majoritatea recăderilor apar la . dar trebuie ca acest efect să se menţină pe o durată cât mai ndelungată.-'. acest T2aintenance of 5luencBT a fost tratat de către =oberg. de a le nvinge timiditatea.+ 4G E)erci!iile de vor*ire H includ exerciţii logopedice prin care se formează şi se dezvoltă deprinderile de vorbire liberă. ntr-o conferinţă n Canada. )'. dar să nu-i obosească. M360&6313$ 3f35'3)(1 '31$%&3& (e ştie că după terminarea terapiei pacienţii vorbesc fluent. o reducere a fricii. şi $rHoOitz. &ar s-a observat că după o perioadă de timp pacienţii pot reveni la bâlbâială.. "n prezent.. (.'4 luni după terminarea tratamentului. succesul terapiei este evident când pacientul câştigă o ncredere fundamentată realist. "n stabilirea exerciţiilor trebuie să se ţină cont de vârsta şi posibilităţile verbale ale copiilor. . '.incluse n sc!ema exerciţiilor de ritmică logopedică sunt suficient de mobile pentru a satisface necesitatea naturală a copiilor de a executa mişcări rapide. jocul este mijlocul de a-i atrage n colectiv.jocurile fiind mobile pot provoca accelerarea bătăilor inimii.-'. a comportamentului de evitare trebuie realizate la finalul terapiei. Ln joc ce s-a desfăşurat corect are şi o influenţă pozitivă asupra calităţilor psi!ofizice ale copilului.9:. intensificarea respiraţiei şi este necesar să se liniştească copiii şi să li se comute atenţia de la exerciţiile logopedice.-'.

şi &anault. <. auto ncurajeze. #articiparea la grupe de ntrajutorare care trebuie să fie potrivite pentru transfer şi pentru menţinerea vorbirii fluente. "n primele luni după terminarea tratamentului trebuie menţinute nişte contacte de supraveg!ere şi acestea pot stăvili posibilităţile reapariţiei bâlbâielii. Convorbirea se centrează asupra crizelor prezente şi terapeutul va ncerca să estompeze dificultăţile care apar. #acientul a nvăţat n cadrul terapiei metoda de autocontrol şi este n măsură să se autocontroleze. (e vor fixa şedinţe speciale n care pacientul este sprijinit să treacă peste această criză.--.. (unt analizate sentimentele care pot acţiona pozitiv sau temerile care pot influenţa evoluţia tratamentului. unii terapeuţi oferă aşa-numitele Tpro&rame de @mprosp3tareT n urma unor analize de comportament )Xilson.9-.. 0 consiliere suplimentară a membrilor familiei este indicată pentru că n acest fel se pot micşora fenomenele de angoasă. 4. "n situaţiile de criză terapeutul trebuie să fixeze un alt tratament care să prezinte posibilităţi de a-l ajuta n continuare. ce apar odată cu primele semne de remisiune. D. '. arată că următoarele condiţii facilitează pacienţilor menţinerea rezultatelor tratamentului3 '. (. teamă. "n caz de pericol de recădere. )'. $ceste grupe . +. (!enHer.* ♦0 aparentă fluenţă verbală care se bazează pe un mod de vorbire sc!imbat? ♦Creşte din nou teama faţă de bâlbâială? ♦(cade ncrederea n capacitatea programului de terapie de a menţine efectele pe o perioadă mai ndelungată de timp? ♦(fârşitul terapiei este prea timpuriu sau prea brusc? ♦7ntroducerea unui program nepotrivit de observaţie postterapeutică? ♦6orbirea fluentă nu mai are prioritate principală şi bâlbâiala nu mai este simţită atât de !otărâtoare ca până atunci? ♦Comunicarea se realizează cu succes c!iar dacă se bâlbâie? ♦Lipsa unei laude asupra vorbirii fluente din partea persoanelor cu care comunică? ♦0 unitate de măsură prea severă şi apariţia unei iritări n cazul unor disfluenţe normale? ♦&obândirea unor boli postterapeutice? ♦"n timpul terapiei nu au fost recăderi ocazionale şi aflându-se n această situaţie nu ştie cum s-o rezolve? ♦0 exersare defectuoasă pentru nlăturarea recăderilor.

Centrul de greutate al cercetărilor ştiinţifice se axează n prezent asupra laturii motorii a producerii vorbirii şi anume asupra variabilei lingvistice şi neurofiziologice. (e ntâlnesc exprimări pesimiste asupra cercetărilor bâlbâielii )Grause.>. $ndreOs. D. $spectele emoţionale şi interacţionale sunt mai puţin luate n considerare.. (e pare că n cadrul aspectelor psi!ologice ale bâlbâielii se ajunge la o anumită saturare conştientă. &in punct de vedere fiziologic. s-au dovedit mai degrabă sterile şi au determinat mai multă confuzie decât claritate. "n '-4. şi se suprapune teoriei lui Xingate..: folosesc nu numai pentru un control reciproc ci şi pentru posibilitatea dezvoltării relaţiilor sociale P13>36&13$ 135&4&>3& AD)AD&3)&& "n domeniul sănătăţii psi!ice.3 Taşa-numitele teorii ale b!lb!ielii nu c!ştigă nimic în ce priveşte aspectul lor formal sau cvasiformal şi cercet!ndu-le mai îndeaproape sunt mai mult nişte mituri dec!t teoriiT. #entru anii următori ar fi mai potrivită considerarea unui mod de abordare pragmatică n cadrul căruia să se găsească pietre de fundament care să se bazeze pe date corecte.. A.n decurs de la unu la doi ani am obţinut în "uropa şi 3merica nişte rezultate raţionale care să ne confirme că b!lb!iala ar fi o boală şi să nu ne înşelăm asupra concluziilor eiT. (unt unele cercetări care au mai mult caracter teoretic decât terapeutic.--. )'. $ceastă tulburare n-ar putea fi vindecată dacă nu se asociază o metodă de cercetare care să ne dea speranţa că vom obţine rezultate realiste asupra fenomenului ca atare. (e ntâlneşte indicaţia că sc!imbarea atitudinii societăţii faţă de bâlbâiţi ar putea acţiona benefic )=randtstYdter.-'.-4. studiile de laborator sunt uşor de interpretat. )'. sufleteşti a bâlbâiţilor. ne putem aştepta la nişte urmări dramatice faţă de care prevenirea şi-ar putea aduce un aport esenţial. ncât să fie potrivite te!nicilor pe care preconizăm să le folosim. I. şi 8Ve. AcLormacH scria3 T. . concluzionează din retrospectiva asupra stadiului cunoştinţelor bâlbâielii 3 T*in punct de vedere ştiinţific nu e#istă dec!t nişte rezultate contradictoriiT. Aetodele folosite ar trebui n aşa măsură sensibilizate. $. "n ultimii ani a fost luată n considerare prevenirea care are un rol foarte important n evoluţia bâlbâielii.99. modificate. '. '. <.

conc!ide Tdacă aceste disfluenţe sunt mai puţin evidente. mutism.. /obia vorbirii se ntăreşte sub forma unor legături durabile şi obsedante. "n cazul acesta. . negativism. $stfel se stabileşte un cerc vicios3 perturbarea inserţiei persoanei n viaţa .9+. anxietate. "n strânsă dependenţă cu problematica individuală trebuie să oferim un program de terapie specifică fiecărui bâlbâit.. iar reţinerea n discuţii şi teama de vorbire creează o stare de inerţie. )'. ceea ce duce la o nevroză numită Tnevroză obsesivăT. devine o preocupare patologică.. 8. @eama de insucces. relaxarea pacienţilor. teama că nu pot vorbi corect determină n permanenţă o stare stressantă ce conduce la o stare de oboseală intelectuală şi fizică. b!lb!iala poate dob!ndi caracterul unei adevărate logonevrozeT. #ersonalitatea logonevroticului sub unele aspecte se dezorganizează.0bsesia tulburării vorbirii sale l torturează. tulburări de somn. A D3f&6&13$ 9& &436'&f&5$13$ )(=(63>1(/3& =oşcaiu. arată că Tmomentul conştientizării b!lb!ielii şi trăirea ca atare în planul personalităţii <a conştientizării respective= transformă b!lb!iala în logonevrozăT. Ln progres deosebit n ultimii ani l-au cunoscut metodele şi programele de terapie orientate spre liniştirea. !ipersensibilitate afectivă şi refuzul de a mai vorbi. 8. )'. enurezis. 6erza. irascibilitate. 9 G 9 N E # = 9 .. B" . $plicarea programelor de terapie trebuie să nu fie rigidă astfel ncât să facilităm o manifestare mai largă a factorului individual. bâlbâiala este legată de stări nevropate şi se numeşte T)(=(63>1(/7T.94. de rigiditate. dar sunt grefate pe un fond de labilitate emoţională. &ificultăţile permanente de exprimare şi nţelegere a vorbirii duc la irascibilitate. tulburări de comportament etc. #e plan psi!ic este alterată ntreaga personalitate. nervozitate.

.. repetări.>elm )'.. 8.9F.prelungirea sunetelor? . $cestea sunt nsoţite de manifestări cum ar fi3 . bâlbâiala.9-.94. modificarea atitudinii faţă de vorbire şi de mediul înconjurător în general. nu este o tulburare de vorbire ci un conflict în care eul însuşi îşi asumă un rol cu care vrea să se identifice2.>omzie şi LindsaV )'. )'. lipsă de adaptare? 4. )'.. punându-şi adânc pecetea asupra dezvoltării personalităţii.. &in aceste motive. vorbitorul este deosebit de timorat? :.-*. silabelor şi cuvintelor.sforţarea peste normă n ce priveşte vorbirea din punct de vedere acustic şi motric? .9'.(!ee!an. influenţează ntregul comportament al individului. pune la bază aspectele psi!ologice ce influenţează programarea simultană şi succesivă a mişcărilor musculare pentru a exprima un sunet sau să lege un cuvânt de altul. susţine că reeducarea vorbirii logonevroticului trebuie să se facă concomitent cu influenţarea personalităţii.repetarea peste medie din punct de vedere statistic a sunetelor lungi? .9 socială agravează disfuncţia mecanismelor neurologice n aşa fel ncât compensarea acestei disfuncţii se ngreunează la extrem. ..6an Diper. prelungiri şi blocări nu numai la nceputul silabelor? +. a grimaselor. <. determinate de teama că va greşi în timpul vorbiri . )'. sunt de părere că deficienţele lingvistice constituie un factor foarte important n evoluţia bâlbâielii şi pot să apară datorită unor ncărcături emoţionale care trebuie luate ntotdeauna n considerare. conduitei şi relaţiilor interpersonale ale acestuia. a descris : caracteristici specifice bâlbâielii gravelogonevroza3 '. #utem conc!ide că logonevroza este o tulburare complexă a cărei manifestare principală. )'. 6erza.mişcări nsoţitoare? . precizează că TBD)AD&$)$ este un fenomen mai mult de repetare a sunetelor. C. am optat pentru anumite criterii specifice şi anume3 .tensiune n tractul vocal. I. . iar )(=(63>1(/$ presupune pe l!ngă acestea.. o simptomatică secundară acută. . consideră 1logonevroza ca o tulburare a reprezentării sociale despre sine. &ate fiind divergenţele ntre autorii care se ocupă de această tulburare. prezenţa spasmelor. 6erza. a încordării şi a an#ietăţii. $stfel. tulburarea fluenţei n vorbire? *. 8.

&eci.- . adică instalarea logonevrozei.... agravarea bâlbâielii. "tiologia logonevrozei 6erza. con0tientiz?nd @n mod acut de1icien!a sa de e)primare.evitarea unor sunete. putem afirma că n logonevroză aceşti factori se nscriu ntr-un vast complex multifactorial de origine somatofiziologică. de felul cum trăieşte. în plan psihic. =âlbâiala evoluează spre stadiul cronic . opinează )'.când bâlbâitul se preocupă constant de problemele sale de vorbire din care decurge o simptomatică specifică3 nevroza vor*irii. "ndreptarea atenţiei n mod continuu asupra propriei articulări dobândeşte un caracter patologic. a+un&e s3H0i accentueze aceast3 tul*urare p?n3 la stadiul instal3rii unei st3ri nevrotice )@obolcea 7.. handicapulT.obsesia bâlbâielilor.. c?nd cel @n cauz3. pedagogică şi socială.teama faţă de situaţiile sociale? . 8. 1olosim termenul de lo&onevroz3 pentru *?l*?iala a+uns3 la un stadiu cronic. @ocmai din acest motiv considerăm lo&onevroza ca un Tcerc viciosT C(6-&431$0&& %1&>&64 3>()*0&$ AD)AD&3)&& -%13 )(=(63>1(/7 . &eci.. n apariţia logonevrozei sunt implicaţi atât factorii etiologici ai bâlbâielii.teama de a vorbi? . psi!ologică.lo&onevroza . că3T"tiologia este comună pentru b!lb!ială şi logonevroză) apariţia uneia sau alteia depinde de starea psihofiziologică a individului. cuvinte sau situaţii? . cât şi un complex de factori ce determină evoluţia. care se manifestă prin teama şi grija exagerată de exprimare. &acă n etiologia bâlbâielii concură un complex de factori declanşatori.

tulburări de comportament.ani.. #e parcursul naintării n vârstă. &e acum nainte. $cestea sunt consecin!e induse şi nu cauza problemei. care determină anxietăţi privind modul său de a vorbi şi conştientizarea de către copil a disfuncţionalităţilor verbale. n anturajul copilului apar evaluări ale diferitelor situaţii. cu caracteristicile iniţiale3 mici opriri şi pauze n exprimare şi caracteristica bâlbâielii primare este absenţa din partea bâlbâitului a conştientizării disfluenţei verbale. =âlbâiala se manifestă de obicei ntre + şi . $ceastă situaţie poate fi reprezentată prin sc!ema următoare3 disfluenţe trec copilul raţionări şi comportament negativ singure &$ ocazionale EL conştientizarea defectului vorbirii ?"u nu sunt capabil să vorbesc? Logonevrotic "n această situaţie. la perturbarea ver*al3 se adaugă toate aspectele de anxietate. situaţia logonevroticului poate fi reprezentată prin sc!ema3 . de respiraţie.. @ocmai n acest moment copilul devine logonevrotic.

un Tcerc viciosT. logonevroticul are nevoie de3 metode şi bâlbâială te!nici care servesc pentru a vorbi oriunde totdeauna oricum fără &isfluenţa primară şi bâlbâiala. V dispariţia bâlbâielii bâlbâiala tratarea cauzei dispariţia cauzei "n aceste condiţii. sunt cronolo&ic consecutive @ntre ele. bâlbâiala a devenit un mecanism care se autoalimentează.'FF preocuparea pentru a vorbi constientizarea bâlbâielii erori şi opriri în tim pul vorbirii nelinişte sau agitaţie în tim pul vorbirii &eci. deoarece suntem conduşi de un raţionament deductiv ca3 cauza x. $ceasta explică importanta dificultate de rezolvare terapeutică a bâlbâielii. ca autoconştiinţa erorii verbale. .

Necesar să intervenim asupra Preocupării şi an ientăţii pentru vorbire care sunt m ecanism e consecutive conştiinţei problem ei şi N! sunt m odi"icate "ără a schim ba situaţia vorbirii. (oluţia pe care o propunem este conţinută n sc!ema circulară care distruge conştiinţa bâlbâielii din cauza erorii? ordinea ar fi următoarea3 conştiinţa bâlbâielii eroare angoasă an ietate preocupare pentru vorbire . o cauză şi un efect. @rebuie precizat că aspectele care provoacă anxietatea apar la un anumit procent de bâlbâiţi.'F' Constiinţei bâlbâielii care se înrădăcinează în psihologia logonevroticului şi a anturajului său. $nxietatea trebuie considerată ca o consecinţă indusă patologic şi putem considera că este vorba de o corespondenţă biunivocă3 #â lb â ia lă $n ie n ta te n care este imposibil să se stabilească un punct de nceput şi de sfârşit.

la logonevrotic. &e la prima reacţie emoţională involuntară asupra defectului logonevroticii şi formează treptat propria relaţie cu ei nşişi. "n cadrul subterfugiilor )evitării. $stfel. putem interveni asupra erorii. mimica feţei. exterioară şi transformabilă.'F4 &eci. Eu rareori se observă o ncordare psi!o-motorie generală. $ceastă stare după mai multe ncercări nereuşite devine o condiţie patologică reflexă şi apare din ce n ce mai des. eroarea fiind unică. legată de trăsăturile emoţionale şi care se oglindesc n propria luptă fără succes cu bâlbâiala. după acest model3 m ai puţine erori m ai puţină constientizare a bâlbâielii m ai putina preocupare m ai puţină angoasă tot m ai putine erori de vorbire S&:%'(:$'()(=&3 C6 )(=(63>1(/7 "n apariţia logonevrozei apar ca trăsături caracteristice diferite tulburări motorii ale vorbirii )spasme n vorbire. cu atât acesta devine mai puternic. precum şi subterfugii spontane. apare acel cerc vicios din care bâlbâitul nu este capabil nici ntr-un fel să iasă. &e la nceputul sec. nelinişte prelungită sau moleşeală. deoarece această procedură va sc!imba. 55 s-a subliniat că trăsătura specifică logonevrozei este acea stare n care persoanele realizează defectul lor de vorbire. şi cu cât atenţia se fixează mai mult pe simptomul propriu de boală. Cu cât persoana şi dispreţuieşte propria pronunţie defectuoasă cu atât mai dificilă devine propria reglare a vorbirii. stângăcie n mişcări. muşc!ii gâtului. fixându-şi atenţia pe propria persoană şi pe propriul defect. n ntreaga activitate psi!ică a . c!iar nainte de a ncepe o discuţie. "nţelegerea fenomenului fixării poate fi determinată astfel3 reflectarea defectului de vorbire )spasmul vorbirii. cadrul situaţional. intră mişcările ajutătoare la care recurg bâlbâiţii pentru a masca sau uşura vorbirea dificilă. ticuri.

teamă. stări care interacţionează cu mediul nconjurător. )'..'. )'. modificările ps!ice. =oşcaiu.-*."ncercările de mascare a greutăţilor de vorbire l fac pe bâlbâit să recurgă la diverse subterfugii care influenţează motricitatea generală )mişcări ale mâinilor.. 4. şi invers. iată etc. nu. acestea produc neplăceri. La noi n ţară. $cesta este rezultatul primirii şi prelucrării informaţiei despre dificultăţile.'F+ logonevroticului..-. C. (-a constatat că 3 '. complexitatea activităţilor psi!ice legate de formarea personalităţii copilului.. 8xistă o legătură directă a fixaţiei cu vârsta copilului.9F. cu atât rezultatul muncii logopedului se observă mai greu. determinate de insuccesul permanent n activitate. 8fectele măsurilor . (e remarcă o legătură cu caracterul complicat al tulburărilor motorii. Conştientizarea defectului de vorbire.'. (pasmul tonic poate fi privit uneori ca o ncercare a logonevroticului de a lupta cu propriul său defect. apariţia dereglărilor n sistemul nervos şi endocrin. şi folosirea unor sunete şi cuvinte ajutătoare3 şi.. #e temeiul celor menţionate considerăm că prin ndreptarea atenţiei copiilor bâlbâiţi asupra mişcărilor verbale. 7nformaţiile din literatură care indică sc!imbarea personalităţii sunt adeseori controversate. picioarelor. 8. 8fectul muncii logopedului cu logonevroticul este dependent de diferitele grade de fixaţie asupra defectului propriu... sensibilitate. ncercările neizbutite de ndepărtare sau mascare provoacă la logonevrotic diferite reacţii psi!ice3 vulnerabilitate. da. preocupaţi de problematica acestei tulburări au studiat particularităţile comportamentale ale logonevroticilor. precum şi n motricitatea vorbirii )muşcarea vârfului limbii. #ăunescu.94. +. corpului. caracterul tulburării motorii este legat de relaţia emoţională a copilului cu defectul său. *.. 6erza. )'. a buzei inferioare. astfel ncât nu se poate preciza gradul de specificitate. 8. obstacolele vorbirii. consecinţele dezorganizării relaţiilor cu cei din jur. timiditate.. măsurile educative greşite pe care le săvârşesc părinţii determină agravarea dereglărilor din exprimarea copiilor. aceştia nu fac decât să-şi perturbe ntr-o măsură şi mai mare procesele de autoreglare. $ceasta se explică prin prezenţa factorilor neplăcuţi din mediul nconjurător. Cu cât este mai mare fixaţia.. Presiunile. /ixaţia este unul din factorii de bază ce complică structura defectului şi eficacitatea ncercărilor de ndepărtare a lui.. capului. nemulţumiri ce sunt transformate n procese psi!ice. sugestionabilitate etc. legate şi de perioada de pubertate. &e obicei.'. umezirea buzelor.

atenţia trebuie să fie ndreptată n mod accentuat asupra particularităţilor comportamentale. respiratorii etc. au un ecou profund asupra personalităţii copiilor )@obolcea. (ă se insiste asupra simptomelor nevrotice ca3 stările de excitabilitate. nu se poate sc!iţa un tabel cu o strictă simptomatologie. $cestea sunt câteva caracteristici. scindarea fluenţei verbale prin pauze incorecte. agresivitate sau izolare. pe lângă prezentarea particularităţilor fono-articulatorii. generate de stările de tensiune conflictuale şi de dizarmonie din viaţa familială determină n cea mai mare măsură starea de labilitate a copiilor. ca sc!imbarea ritmului respirator. totuşi.? Corelaţia dintre la*ilitatea emotiv3 şi bâlbâială nu este pe deplin lămurită. se poate agrava. conduc de cele mai multe ori la agravarea tulburării. @oate stările conflictuale determinate. &e aceea se impune ca n prezentarea simptomatologiei logonevrozei. (e discută mult faptul că experienţa emoţională depinde atât de existenţa unor resurse constituţionale cât şi de influenţele primite prin educaţie.. deoarece simptomatologia logonevroticului este variată. Dezultă că toate carenţele afective. pe de altă parte. insomnii. 7.. de ne nţelegerile dintre părinţi. de ne nţelegerile dintre părinţi şi copii şi. 7. &e aceea. capacitatea funcţională a bâlbâitului se poate restabili până la limitele normale sau dimpotrivă.. 4FF'. pe de o parte.:.'F* greşit adoptate de către părinţi n vederea corectării bâlbâielii. enurezii.&e aceea considerăm că oricare ar fi fragilitatea organismului. croniciza. ndreptarea atenţiei asupra pronunţării.. plâns nemotivat etc. n funcţie de mediul de dezvoltare. complexă şi.. St3rile con1lictuale determină modificări n comportamentul logonevroticilor care devin anxioşi sau agresivi. izolaţi faţă de mediul familial. determinând apariţia logonevrozei )@obolcea. ci se impune cercetarea fiecărui caz n parte 9*serva!ii terapeutice . diferită de la un subiect la altul. @oate observaţiile ne ndreptăţesc să credem că filtrul atenţiei părinţilor pentru anumite disfluenţe se sensibilizează până la o stare de adevărată nevroză ce explică multe dintre atitudinile şi măsurile prea drastice. '. atât de dependenţi de influenţele părinţilor.

acest fapt are o mare importanţă pentru pacienţi deoarece se clarifică deficienţele de care suferă.motivarea orelor obositoare ale exerciţiilor care-l vor ajuta să ajungă la un model de vorbire normal? . ruşine.să-l informăm asupra proceselor pe care le va suporta pentru a ajunge la scop? .verbală? .interpersonală? .'F: &e regulă scopul terapiei este de a asigura pacientului capacitatea de a vorbi normal.să pretindem sc!imbarea poziţiilor şi a sentimentelor faţă de sine şi lumea nconjurătoare pentru a atinge scopurile terapiei propuse. tensiune? 4. Lucrările lui =urns. lipsă de adaptare socială. )'. ncearcă să contureze aşanumitul Tcerc al b!lb!ieliiT care poate fi nlocuit printr-un Tcerc al fluenţeiT. 8xperienţă negativă care influenţează comportamentul C o & n i t i v 3B 7dei.? 4. #entru a tinde spre realizarea acestui scop este necesar3 .componenta motorie .componenta comunicativă . şi =radV. (tructurarea acestor probleme este importantă pentru pacienţi şi terapeuţi pentru că dă o nouă imagine motivaţiei şi de aici se deduce terapia pentru diferite stadii şi grade ale deficienţei.componenta cognitivă . gânduri negative anticipante care nsoţesc bâlbâitul şi l fac să devină o persoană retrasă . atât cât poate să evolueze n timpul terapiei. &.intrapersonală? . lipsă de fluenţă n vorbire )bâlbâială. #. mişcări nsoţitoare? +. teamă? +. Aunca terapeutică ncepe prin analiza unei sc!imbări a simptomelor. Emo!ional3B '.componenta emoţională-fiziologică bazată pe experienţă. Componentele integrate sunt3 . ncordare intensificarea tendinţelor de bâlbâială <ândire negativă ce conduce la emoţii negative Comportamental3B '.-F.

. T. iar pe de altă parte tindem să reducem prin acest lucru sentimentele negative legate de bâlbâială şi să pretindem o atitudine acceptabilă faţă de fenomenul ca atare. Cele mai bune rezultate ale terapiei se bazează pe formarea capacităţilor de control care să ducă la o teamă foarte redusă. interacţiune socială mbunătăţită. momentele de bâlbâială trebuie nsoţite de o teamă minimă şi de un sentiment redus al penibilului pentru a evita reactivarea circuitului bâlbâielii. o atitudine pozitivă şi relaxare care să se integreze într-un sistem încura ator $ceastă metodă conţine un paradox3 pe de o parte exersăm cu pacientul o te!nică de evitare a bâlbâielii. $ceasta pare să fie de mare importanţă pentru profilaxia revenirilor. 8ste necesar ca n permanenţă să ntărim ncrederea pacientului n posibilităţile sale şi să-l ncurajăm n exersarea diferitelor exerciţii dificile. Circuitul bâlbâielii: bâlbâiala se află într-un cerc în care componentele comportamentale. &upă terminarea terapiei.'F. C o m p o r t a m e n t a l 3B '. C o & n i t i v 3B 7dei şi gânduri mbunătăţite despre imaginea proprie Circuitul fluenţei: scopul tratamentului este de a dezvolta în cadrul acestui cerc o fluenţă îmbunătăţită. '. A-&-'360$ %-&E(-(5&$)7 9& '31$%3*'&57 $ )(=(63>1('&5&)(1 . #entru a realiza un oarecare control şi o viziune de ansamblu asupra evoluţiei vom aborda n discuţiile cu pacientul etapele pe care le vom parcurge n terapie pentru a se ajunge la bune rezultate. cognitive şi emoţionale sunt integrate într-un cerc închis E m o ! i o n a l 3B '.copul terapiei este de a conduce pacientul ca el să devină maestrul vorbirii sale şi nu sclavT )AurraV. relaxarea? 4.-F. Corespunzător situaţiilor individuale trebuie să li se acorde preponderenţă laturii te!nice a vorbirii şi problematicii emoţionale. ncrederea n propria persoană. fluenţa vorbirii mbunătăţită? 4. =una structurare a etapelor terapiei şi progresul programului pot fi realizate prin fixarea ritmului şi vitezei de lucru ce se potrivesc pacientului.

'. vorbeşte despre 1o anumit3 imita!ie @n vor*ire2.3 Tmăsurile de reabilitare nu se reflectă dec!t în sensul unei formări profesionale şi a unei evoluţii profesionale a individului.9+.FP . 4. $lbert <utzmann )'. şi mai târziu prin lucrările fiului său. n primul rând.:P . 3ceste lucruri n-ar fi necesare dec!t ca elemente suplimentare de tratare a b!lb!ieliiT. 8l concluzionează )p.'4. >enHenjo!ann.exersarea autostăpânirii de sine '4. Dezultatele au fost sintetizate n modul următor3 .n privinţa vorbirii orale este o problemă de educaţie naţională şi de o iminentă importanţăT.'4. I. scria3 T. o măsură organizatorică a grijii..-*. &in această cauză a apărut opinia ndepărtării bâlbâiţilor din şcoală şi ndreptarea lor spre instituţii specializate.exerciţii de relaxare pe baza unor exerciţii autogene '.-:. discuta părerea unor autori că bâlbâiala ar fi o boală transmisibilă deci Tar putea să fie contagioasă din punct de vedere psihicT. a intervievat bâlbâiţii n legătură cu experienţele lor terapeutice.exerciţii de respiraţie '4. din istoria tratamentului.'F9 &irnberger.exersare pe roluri '4. <utzmann. &in primele decenii ale secolului nostru s-au răspândit anumite modalităţi de tratament prin munca desfăşurată de $lbert <utzmann care se ocupa de persoanele surdo-mute.discuţie asupra bâlbâielii 4'.. abordează o anumită modalitate de consiliere şi de terapie şi anume evoluţia profesională a bâlbâiţilor.FP >o!rmeier )'. a asistenţei pentru copiii !andicapaţi de limbaj. X.exerciţii privind te!nicile de vorbire '9. $. "nflorirea economică a facilitat utilizarea unor mijloace financiare asigurate de stat n desfăşurarea muncii terapeutice.FP .FP .FP . )'-. nu numai terapia unei tulburări ar trebui luată n considerare ci şi contextul socio-economic care influenţează formele de tratament. (siHorsHi. afirmă că tratamentul bâlbâielii a constituit. )'. medicul >ermann <utzmann.FP . "n literatura americană de specialitate se aminteşte de aşa-numitul T:$&6-'13$:&6=N prin care se are n vedere acei copii cu probleme speciale care pot fi ncadraţi ntr-un sistem normal de educaţie.FP . )'.alte elemente 9. I. &upă cum se poate conc!ide. $ceastă . "n legătură cu acest aspect. )'.!ipnoză 4. "n legătură cu şcolile speciale există o anumită controversă.

ncât vorbeasc până elimină tot aerul din cavitatea pulmonară. La alţii.'F- posibilitate o consideră ca o măsură de terapie n sens restrâns sau ca o activitate a grupului de ntrajutorare. (e va urmări reglarea ritmului prin efectuarea de exerciţii. 6orbirea este agramaticală. pronunţă cuvintele fără a respecta ritmul inspir-expir. la copiii nervoşi. mult timp folosindu-se vorbirea reflectată. mişcări ritmice a mâinii şi piciorului. poziţie a cuvintelor. omit vocale. I A . I A #rin ta!ilalie se nţelege vorbirea accelerată. "n primul rând se va acţiona asupra sistemului nervos prin tratament medicamentos şi se va educa puterea de stăpânire şi autocontrol. A" B = A A I . nlocuiesc sau omit consoane. fiind nsoţită de mişcări ale mâinilor. ntregului corp. Lnii ta!ilalici pot avea o vorbire corectă. n ritm moderat şi accelerat. excitaţi. Corectarea ta!ilaliei se desfăşoară n linii mari n mod asemănător bâlbâielii. fac multe greşeli de gen. (e vor folosi citirea. rapidă care apare. &acă ta!ilalia nu este corectată la timp se poate transforma n bâlbâială. C" . A . pot apare deformări ale sunetelor. care organizează gândirea şi capacitatea organelor fonatorii de a o transmite prin vorbire. povestirea. braţelor. fiind un conflict permanent ntre gândire şi vorbire. n special.A H I . nlăturându-se neastâmpărul. agitaţia. elimină prepoziţiile. fără modificări acustice ale sunetelor sau fără deformări sintactice ale propoziţiilor. A . se consideră că vorbirea accelerată s-ar datora unei dizarmonii ntre activitatea scoarţei cerebrale. cântul etc. caz. "n general. &acă sunt şi alte tulburări metodele se combină. timp.

(e fac şi exerciţii de citire cu voce oscilantă n intensitate şi cu ritmuri diferite. #entru corectarea vorbirii se vor efectua exerciţii pentru accelerarea ritmului vorbirii şi realizarea unei vorbirii clare. incomplet articulate. rară. " -:. (e va insista pe exerciţii de gimnastică respiratorie. pronunţarea corectă a fiecărei silabe.E C9=EICE . =radilalia apare la copiii extenuaţi din cauza unor boli. a tulburării glandelor cu secreţie internă sau subnutriţi. "n general bradilalia este nsoţită şi de bradipsi!ie. "n tratamentul logopedic al aftongiei se recomandă exerciţii de gimnastică a limbii şi de educare a vorbirii. exerciţii pentru corectarea fiecărui sunet deficitar. consoanele sunt slab articulate. dar n general tulburarea este foarte rezistentă la tratament. precise cu forţa şi durata necesară. dar poate apare şi n afara ei. opusă ta!ilaliei. procesele de gândire fiind şi ele ncetinite. =radilalicii pronunţă sunetele neclar. vorbirea devenind imposibilă. #e baza bătăilor metronomului se poate accelera ritmul vorbirii. şters.B:=J=I. =radilalia. exerciţii pentru fortificarea aparatului fonoarticulator. $ceastă manifestare poate apare ca un simptom al bâlbâielii. exerciţii de citire a cuvintelşor cu grad ridicat de dificultate pentru tonifierea aparatului fonoarticulator. exerciţii de citire cu respectarea semnelor de punctuaţie. E" A . tărăgănată. până se ajunge la normalizarea acestuia. semnifică vorbirea foarte nceată. #entru nceput se va aplica tratament medicamentos.'F. confuz. n muşc!iul limbii apare un spasm de durată. care să ntărească şi să stimuleze sistemul nervos. insistând pe ritmul accelerat unde se poate folosi metronomul. limba ncordată sprijinindu-se pe o parte sau alta a cavităţii bucale sau n afara gurii. 6ocalele sunt pronunţate tărăgănat.9 N G I A "n timpul vorbirii sau a ncercărilor de a vorbi.

pentru desemnarea tulburărilor lexico-grafice. "ntre cele două procese nu se pot face disocieri deoarece atât . se produc opriri n vorbire asemănătoare cu ale bâlbâielii. 6orbirea lor este nsoţită de ticuri nervoase sau coreice ale muşc!ilor mimicii şi articulatorii.B:=J=I. care şi au originea n etiologia ce stă la baza producerii fenomenului şi a componentei structuralfuncţionale afectate ce determină imposibilitatea dezvoltării abilităţilor de scris-citit. -:. II.EOIE P AG=A IEHA.:I SC=IS H F AISG=A IEHAIS.''F La persoanele care prezintă astfel de tulburări.EOIEG T31:&6()(=&3 9& 43f&6&0&3 "n literatura de specialitate se ntâlneşte o pluraritate de termeni.E CI-I- .I>BAM:.

ea implicând grave tulburări la nivelul structurilor centrale. Cei mai mulţi autori folosesc termenul de 4&-=1$f&3-4&-)3<&3. este destul de dificilă. 836erza propune o definiţie a disgrafiei şi dislexiei care să ia n considerare mai multe criterii 3 etiologic. *isgrafia este incapacitatea copilului <cu limbaj. se găseşte rar la copil. fenomenele respective sunt legate n plan psi!ologic. 3stfel. pentru tulburările parţiale. nu sunt simple oscilaţii ale procesului de cunoaştere.''' nvăţarea acestora cât şi n tulburarea lor. disgrafia. curent şi expresiv pe care trebuie să-l realizeze cititul. ci o incapacitate de exprimare ce are drept particularitate constanţa pe o perioadă mai lungă. &isgrafia se referă la tulburările ce intervin n actul grafic. cunoscute sub denumirea de $)3<&3-$=1$f&3 sau incapacităţi parţiale denumite 4&-)3<&3-4&-=1$f&3 ce . "n alte situaţii definiţia este prea largă pentru a preciza acest domeniu şi cum se manifestă el n practică la copiii care au asemenea dificultăţi n formarea abilităţilor de scris-citit. dezvoltare mintală normală= de a învăţa corect şi de a utiliza corect scrisul în condiţiile de şcolarizare normală. disortografiile şi discaligrafiile. Lnele ncercări de a cuprinde sub forma unei definiţii sintetice tulburările scris-cititului nu aduc precizări deosebite şi nu fac distincţia ntre diferitele grade ale tulburării. "n actul grafic. că se poate considera dislexic un copil care deşi are toate condiţiile externe nu deprinde citirea din condiţii intrinseci. lingvistic şi psi!o-pedagogic3 . &islexia comportă definiţii foarte variate. "n cadrul tulburărilor scrisului. $grafia este incapacitatea relativ totală a nvăţării actului grafic. tulburările disgrafice ce intervin. (crisul copilului are propria sa devenire şi evoluţie. "nvăţarea lui ca proces complex şi de durată. manifestată prin tulburări la nivelul percepţiei auditive. dislexia poate fi definită prin toate tulburările ce apar n procesul de ac!iziţie a lexicii. optice şi a celei Hinestezice ca semne revelatoare. simptomatologic. &islexia este definită ca dificultate de a citi. esenţial este să se nţeleagă. n mecanismele actului lexic. auz. neurologic şi psi!omotric.ulburările le#ico-grafice sunt incapacităţi parado#ale totale în învăţarea şi formarea deprinderilor de citit-scris. &ificultăţile n nsuşirea citirii se referă atât la corectitudine cât şi n modul conştient. recunoaştem agrafia. şi $=1$f&3-$)3<&3. pentru tulburările totale sau cu o arie complexă de ntindere şi profunzime.

deformări de litere şi grafeme. şi care se manifestă prin apariţia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. lipsa de coerenţă logică a ideilor în scris şi în final. de a ntreba şi răspunde politicos. calitatea conduitei verbale.''4 apar ca urmare a e#istenţei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaţi la structura psihică a subiectului. a modificărilor morfo-funcţionale. şi a deteriorării unor funcţii din cadrul sistemului psihic uman. vor realiza o oarecare pregătire psi!ologică şi practică a nvăţării scris-cititului până la intrarea copilului n şcoală. ca şi atitudinile evaluative şi nivelul de exigenţă proprii n legătură cu activitatea desfăşurată. (!rsta optimă a însuşirii scris-cititului /ormarea deprinderilor de scris-citit depinde de o serie de factori3 dezvoltarea psi!ică generală. omisiuni şi substituiri de grafeme şi litere. adăugiri şi substituiri de cuvinte şi chiar de sintagme. (uccesul n formarea deprinderilor de scris este influenţat de exerciţiile pregătitoare din etapa preşcolară şi şcolară mică. neputinţa de a dob!ndi abilităţile corespunzătoare v!rstei. nivelul ac!iziţiei verbale. /amilia şi grădiniţa. dezvoltarea intelectului. formarea capacităţilor de a fi atent. neînţelegerea completă a celor citite sau scrise. &ezvoltarea psi!ică generală. motivaţia şi interesul subiectului de a-şi nsuşi noile ac!iziţii. adăugiri. dezvoltării psihice şi instrucţiei. inversiuni. de a fi atent de a urmări desfăşurarea evenimentelor. a unor condiţii cu caracter genetic. a nedezvoltării vorbirii sau a deteriorării ei etc. spiritul de ordine şi de raţionalizare a mişcărilor au o mare importanţă ca structuri psi!ice de ntreţinere a tuturor felurilor de .. menite să stimuleze procesele cognitive ale subiectului. dezvoltarea motrică generală şi a Hinesteziei mâinii n special. de controlul permanent exercitat de nvăţători asupra activităţii scris-cititului şi reuşitei şcolare. /actorii de natură obiectivă n nsuşirea actului scris-cititului privesc metodologia predării cunoştinţelor necesare şi măiestria educatorului de a forma trăsături emoţional-afective pozitive. a insuficienţelor în dezvoltarea psihică şi a personalităţii. plasarea defectuoasă în spaţiul paginii a grafemelor. de a persista n orice activitate. prin formarea unor deprinderi de autoservire. de a saluta. a deficienţelor spaţio-temporale şi psihomotricităţii. omisiuni. de la nivelul sistemului nervos central.

Caracterul relativ abstract produce dificultăţi ale transpoziţiei grafice. a dezvoltării musculaturii.''+ activităţi şi constituie structuri de garanţie a activităţilor relativ complexe implicate n formarea deprinderilor de scris-citit.. emisiunile de radio şi @6. imaginaţia devin mai bogate şi mai organizate. &ezvoltarea percepţiilor şi mai ales a celor ce privesc discriminarea formelor spaţiale. a desenului. dintre toate formele limbajului este scrisul. alături de dezvoltarea memoriei vizuale pentru discriminarea literelor şi grafemelor şi dezvoltarea memoriei auditive pentru corelaţia sunet-literă şi sunet-grafem. &e formularea conceptuală şi structurarea mentală a materialului ţin n special dificultăţile majore ale scrisului şi nu de executarea fizică a grafemelor. Cea mai riguroasă organizare mentală şi reglare conştientă a actelor motrico-Hinestezico-vizual-auditive. cu atât au loc coordonări mai precise n executarea grafemelor. gândirea. acestea fiind susţinute de o intensă dezvoltare a cogniţiei n care percepţiile. iar fenomenul de oboseală nu se instalează atât de repede. cât şi n executarea grafică a simbolisticii respective. ce implică un efort voluntar n raport cu gradul de formare a stereotipurilor dinamice şi cu conţinutul ideativ. a articulaţiei şi tendoanelor ce sporesc precizia şi viteza n mişcări. a toracelui şi claviculei. iar limbajul este impersonal şi mijlocit. $ctivitatea de scriere este subordonată n toate planurile sale activităţii intelectului. #osibilităţile copilului de . a obiectului şi fondului. mare-mic. organizării şi planificării mentale. care i creează un fond aperceptiv şi l sensibilizează pentru activitatea şcolară. care se depăşesc după câteva luni de exerciţii intense. ani de a-şi nsuşi scris-cititul se datoresc şi condiţiilor moderne )cărţi colorate pentru copii. sus-jos. a mărimilor. iar dereglările din planul mental se reflectă atât n conţinutul celor scrise. Corelaţia dialectică ntre evoluţia intelectului şi a scrisului o nţelegem numai dacă avem n vedere că tulburările scrisului influenţează mecanismul ideaţiei. are n vedere că cititorul este necunoscut sau că . reprezentările. dobândind multe cunoştinţe din domenii diferite şi crescând interesul faţă de evenimentele din lumea nconjurătoare. Cu cât Hinestezia mâinii este mai dezvoltată. facilitând activitatea de integrare a cunoştinţelor şi ierar!izarea acestora după criterii valorice. a activităţilor manuale. &in punct de vedere psi!ic şi fizic copilul de şase ani este apt pentru nvăţarea scris-cititului. a reliefului şi a determinării dreapta-stânga. (ubiectul care se manifestă n scris sub aspectul elaborării. "n plan biologic are loc o creştere a ntregului organism prin procesul de osificare la toate nivelurile de vârstă. a coloanei vertebrale. pot constitui indicii ale abilităţii n formarea deprinderilor de scris-citit.

a frazelor şi de corectitudinea gramaticală. ortografică şi stilistică depinde forţa comunicativă a textului. voliţionale. a cărei complexitate este dată de sensuri şi semnificaţii implicite ca urmare a creşterii valorii contextului. perceptive. 0 condiţie a perfecţionării şi discriminării n senzaţii vizuale. nu prin simplificarea conţinutului comunicării. sunt reliefate n studiile lui #erron. $ceste studii au n vedere formarea deprinderilor şi nvăţarea scris-cititului. de exprimare şi de formare de propoziţii şi fraze este spontană şi observabilă. nivelul operativ devenind condiţie necesară şi mijlocitoare n formarea mecanismelor implicate n scris. "n scris sunt implicate pe lângă componentele intelectuale şi alte componente afective. (cris-cititul este un act complex deosebit de intelectualizat. n care construcţiile lexicale şi gramaticale ale limbii sunt mai bine reprezentate. Daportul ntre scris şi motricitate este mai complex. &e construcţia logică a propoziţiilor. (cris-cititul presupune o concentrare maximă a ideilor. se elaborează mai anevoios şi nu se reduce la o simplă transpunere graficolexică a vorbirii. pe de o parte. 0leron. $stfel o bună exersare a scrisului este asigurată de secvenţa mişcărilor precisă n timp şi de precizia succesiunii lor n spaţiul grafic. $bilităţile scrisului se formează rapid dacă progresul n dezvoltarea motricităţii este mare. Dealizarea sincronă şi sigură a mişcărilor se face prin antrenarea unor grupe ntregi de muşc!i şi ligamente ca urmare a dezvoltării mişcărilor fine ale degetelor şi mâinii. pe de altă parte. 0rganizarea activităţii de coordonare şi susţinere a mişcărilor specifice n executarea semnelor grafice. <obineau. care stau la baza formării abilităţilor de scris-citit. Hinetice şi tactile. auditive. . precum şi implicaţiile psi!opatologice sau semnificaţiile defectologice ale scris-cititului. temperamentale. şi relaţia dintre caracteristicile scris-cititului şi particularităţile de pesonalitate a individului. motivaţionale. Delaţia dintre evoluţia vorbirii şi a motricităţii e mai uşor de observat pentru că perioada de constituire a vorbirii. precum şi o mai fină diferenţiere ntre semnele trasate sunt determinate de dezvoltarea motorie generală. Legătura dintre manifestările grafico-lexice şi evoluţia intelectului. este organizarea şi dezvoltarea temporo-spaţială. 0 mai bună organizare a limbii pe măsura perfecţionării scrisului se produce prin desprinderea de unităţile silabice şi se ajunge la sisteme semantice.''* acceptarea materialului este diferită de la un cititor la altul. estetice.

ce sunt liniştiţi. Ln scris rapid şi frumos este realizat de către copiii cu o bună dezvoltare motorie. Aetodele de predare şi de antrenament vor duce la realizarea nvăţării punându-şi n mod cosiderabil amprenta asupra ei.nvăţarea scris-cititului are loc. mai ales n scris-citit. referindu-se la particularităţile psi!ice ale copilului. antrenamentul şi factorii ce ţin de intelect. @rebuie precizat că nu există metode unitare de predare n şcoală a scriscititului şi de asemenea nici sistemul de cerinţe faţă de elevi nu este uniform n toate şcolile. (unt trei etape importante n analiza nsuşirii şi dezvoltării abilităţii de a scrie şi a citi3  #reabecedară . şi copii neatenţi. în procesul instructiv-educativ.Condiţiile indispensabile n relizarea progresului la scris-citit sunt3 dezvoltarea psi!omotricităţii. &eficienţa lor va duce de cele mai multe ori la tulburări de scris-citit. activi. fenomenul de neatenţie care ngreunează nvăţarea scris-cititului. Etapele @nv3!3rii scrisHcititului #entru nvăţarea scris-cititului copilul trebuie să aibă o vârstă mintală ec!ivalentă cu cel puţin vârsta de : ani. pasivi. agitaţi motor. Ca urmare ei vor manifesta faţă de această activitate o atitudine pozitivă. "nvăţarea şi maturizarea constituie factori determinanţi n nsuşirea deprinderilor de scris. :" Kchiopu subliniază. de motivaţie şi de afectivitate. şi evoluţia sistemului nervos sunt strâns legate de dezvoltarea psi!omotricităţii. ceea ce duce la manifestări de instabilitate şi distragere. pentru că percepţia. #rintre factorii primordiali ce asigură dezvoltarea actului grafic se nscriu coordonările Hinetice. reprezentarea şi gândirea capătă forţa necesară pe linia organizării şi sistematizării. dar se g!ndesc mai tot timpul la altceva.'': Aaturizarea psi!ică generală ce se implică n ntregul sistem al limbajului. precum şi cele oculomotorii. deoarece acum este posibilă transpunerea grafică a sunetelor din vorbirea articulată şi nţelegerea simbolisticii literelor. . în funcţie de o serie de factori)  Calităţile de pedagog ale nvăţătorului?  #articularităţile obiective ce privesc metodologia predării cunoştinţelor?  #articularităţile subiective specifice elevului. (unt 4(*7 f3)*1& 43 :$6&f3-'$13 $ 63$'360&3& )$ 5(%&&3 copii neatenţi.

aceasta se generalizează şi n cazul unităţilor sintagmice. 6opilul în perioada postabecedară are formate mecanismele nervoase necesare şi poate realiza scris-cititul. #entru a putea realiza decodificarea şi nţelegerea. deşi n realitate este ntr-o continuă dinamică. #utem spune că cititul precede scrisul. stadiului de percepere globală i urmează cel de analiză. $tât pe linia nvăţării. iar ulterior. La baza scrisului şi cititului stă caracterul intenţional. $becedară  #ostabecedară . când copilul nu depune efortul necesar pentru a citi fiecare unitate n parte şi are tendinţa de a g!ici ce urmează. &eoarece copilul este pus n situaţia de a despărţi cuvintele n silabe şi sunete. mai strâns legate de exerciţiu. este posibilă datorită dezvoltării nţelegerii sensului cuvintelor şi a contextului. de a forma părţi şi întregi. se formează mai rapid decât cele de scriere. ce se perfecţionează continuu. iar deprinderile de citire.limbaj pasiv[[. se realizează printr-o percepere globală şi sincretică a lecturii.. pentru scris analizatorii auditiv. Lşurarea procesului citirii. în planul ideaţiei. manifestată prin creşterea rapidităţii cu centrarea atenţiei pe ideile principale. 7ntegritatea analizatorilor are un rol important n formarea abilităţilor scris-cititului3 pentru citit analizatorii auditiv şi vizual.nsuşirea simbolisticii scris-cititului este facilitată în perioada preabecedară prin dezvoltarea capacităţii copilului de a discrimina şi combina unităţile fonetice. datorită formei de manifestare a fost denumită forma de . 6aracteristica perioadei abecedare este aceea că şcolarul posedă capacitatea de a stabili raporturi între grafeme şi foneme. iar prin unirea silabelor şi a sunetelor să ajungă la cuvinte. cât şi pe cea a nţelegerii. Citirea n comparaţie cu scrierea. $poi perceperea cuvântului devine globală. nţelegerea mai profundă a semnificaţiei cuvântului şi a unităţilor care l compun este determinată de conştientizarea fiecărui moment al scris-cititului.  . prin perceperea literelor ce compun cuvântul şi a cuvintelor ce compun propoziţia sau ngreunarea citirii. pe baza e#istenţei unor deprinderi. $utomatizarea citirii. "n această perioadă se reduc tot mai mult dificultăţile n discriminarea grafemelor ce compun cuvântul pentru redarea n scris şi cele legate de unificarea fonemelor pentru citit. scris-cititul sunt strâns legate ntre ele. vizual şi Hinestezic.''. astfel sunt solicitate frecvent operaţiile de analiză şi sinteză. Copilul la nceputul nsuşirii cititului percepe n mod separat unităţile din care este constituit cuvântul şi depune eforturi evidente pentru sinteza lor.

efortul de decodificare este mai mare. @ulburări de organizare spaţială şi de lateralizare ce acţionează n planul percepţiei literelor. viteza citirii acestuia. @ulburări de organizare temporală ce conduc la ntreruperea continuităţii seriilor de elemente din care sunt alcătuite cuvintele şi propoziţiile. n nţelegerea raportului formă-fond. mpiedicând respectarea ordinii de desfăşurare şi discriminare a grafemelor. preluarea noţiunilor. ci o incapacitate de a edifica sc!eme motorii sau perceptive suficient de diferenţiate care să asigure identitatea grafemelor n scriere-citire. tulburări de percepţie. n acest caz apărând invesiuni n interiorul cuvintelor şi scrisul )cititul. Ca efect al disgrafiei-dislexiei subiecţii prezintă tulburări şi n funcţiile superioare ale limbajului. E'&()(=&$ '*)A*171&)(1 )&:A$F*)*& -51&--5&'&' $şa cum reiese din definiţia dată de 8mil 6erza. la nivelul răspântiei parieto-occipito-temporale există o serie de dereglări care provoacă două tipuri de tulburări n cadrul afecţiunilor disgrafice-dislexice3 '. sunt factori de care depinde nţelegerea unui text lecturat.''9 Capacităţile intelectuale ale subiectului. acestea ducând la un deficit de nţelegere a limbajului impresiv sau diferit de construcţie a limbajului expresiv. n desprinderea-reţinerea formei. precum şi conţinutul mai apropiat sau mai ndepărtat de enunţurile verbale ale cititorului. "n cazul n care textul este ncărcat de semnificaţii şi sensuri multiple. . ducând la confuzii dreaptastânga şi tulburări de sc!emă corporală. cuvintelor. gradul de dificultate a textului citit. disgrafia-dislexia nu este numai o insuficienţă a nsuşirii scris-cititului. &e asemenea. n oglindă? 4.

$ceste fenomene nu pot fi explicate numai pe baza individualităţii receptive necodificate şi nici prin asociaţia legilor fonetice.deficit de abstractizare-generalizare? . &e foarte multe ori tulburarea dinamicii corticale produce reacţii nevrotice de adaptare ce se reflectă asupra scrisului. după aceea. legile dinamicii fonetice. @rebuie reţinut faptul că. &e asemenea.manifestări sec!elare n intelect? . 0 constatare ar fi că elevii din clasele mici comit o mare parte din greşelile de scriere datorită conflictului care apare ntre particularităţile regionale şi normele standard ale limbajului literar cerut n şcoală. la sfârşitul clasei a doua. La majoritatea disgrafo-dislexicilor ntâlnim3 .fatigabilitate. &acă explicaţia greşelilor ar fi pusă numai n legătură cu fixarea procesului de scriere-citire. fenomenele de balans ale analizelor şi sintezelor fonetice produc tulburări n redarea grafică a vorbirii orale sau a gândirii. deci intră n faza finală a deprinderilor. ci prin conflictul ce apare ntre aceşti doi factori. se descoperă natura fenomenului de disfonografie.tulburări n funcţiile superioare ale limbajului? . s-ar putea conc!ide că există un fenomen generalizant de disgrafie-dislexie. Eecesitatea nsuşirii structurilor fonetice indicate de normele standard ale limbii prelungeşte stadiul de nsuşire şi stabilizare a acestor forme până n clasa a patra la copiii cu o dezvoltare intelectuală medie.''- 7nfluenţa disgrafiei-dislexiei asupra dezvoltării intelectuale trebuie analizată cu mult discernământ. se introduc n limbajul . printre care şi aspectul defectelor de limbaj. ea trebuie privită n raport cu nivelul dezvoltării mintale şi. cu celelalte aspecte ale personalităţii. "n ceea ce noi numim cuvinte conflictuale )care atunci când se transpun n grafică solicită o analiză a fenomenelor componente şi o sinteză fonetică. @oate modificările funcţionale de mare fineţe ale funcţiilor psi!ice generale sunt surprinse sub denumirea de individualitate receptivă modificată. #e acest fond. la fixarea normelor fonetice şi mai ales la momentul de confluenţă lingvistică actuală. "n mod obişnuit se susţine că procesul scris-cititului se automatizează. "n ceea ce priveşte randamentul şcolar la copii disgrafici-dislexici se nregistrează eşecuri care pot merge până la pierderea anului şcolar. una din modalităţile importante de a explica o parte din greşelile existente n scriere-citire este aceea de raportare a fenomenelor ntâlnite la procesul de evoluţie a limbii. deficit de concentrare. n epoca actuală.

mai ales că de cele mai multe ori. n majoritate neologisme. a căror unitate fonologică se fixează n limbajul copilului tocmai prin scriere-citire.au fost delimitate două categorii de factori3 $.metode şi procedee necorespunzătoare pentru nvăţarea scrisului. nu acţionează o singură cauză ci mai multe.gradul dezvoltării intelectuale? . &e remarcat nsă că asemenea cauze.deficienţe pe linia activităţii şcolare? .factori materni? . precizarea lor este mai dificilă.nivelul socio-cultural scăzut al familiei? . /actori ce aparţin mediului3 . &ată fiind complexitatea etiologiei dar.slaba dezvoltare psi!ologică? . #ână la fixare nsă există o zonă de oscilaţii n care apar greşeli frecvente.''.reacţii nevrotice? . /actori ce aparţin subiectului3 .leziuni ale creierului? =.instabilitate emoţională? .starea generală a sănătăţii? .dezinteresul familiei faţă de pregătirea copilului? . ca şi naşterile grele ce se soldează cu leziuni la nivelul creierului pot fi factori incriminanţi n tulburările grafice-lexice. (intetizându-se datele referitoare la etiologia disgrafiei-dislexiei. $stfel.locul ocupat de copil n raport cu ceilalţi fraţi.nedezvoltarea şi tulburările vorbirii? . 8xistă alte trei categorii de factori care sunt discutaţi n literatura de specialitate ca fiind posibili n producerea disgrafiei-dislexiei3 .deficienţe de ordin senzorial? . se consideră că sarcinile purtate dificil.slaba integrare n colectiv? . ci vizează şi alte . folosit n procesul de nvăţământ extrem de multe cuvinte noi. de cele mai multe ori nu se reduc numai la provocarea tulburărilor de scris-citit.factori socio-economici? .condiţii motivaţionale? . n provocarea tulburărilor scris-cititului.

tulburări ale auzului fonematic. 7gnorarea acestor dificultăţi ce apar la nivelul elementelor primare ale grafismului conduc la o altă serie de tulburări. delimitări de spaţiu? • imposibiltatea sau dificultatea de a respecta direcţiile de orientare spaţială3 sus-jos. stânga-dreapta? • dificultăţi considerabile n respectarea proporţiilor de tangenţă. prognoză. lipsa de preocupare pentru dezvoltarea psi!ofizică a copilului influenţează defavorabil dezvoltarea generală şi nu contribuie la formarea deprinderilor grafice-lexice de timpuriu? aceasta se ntâmplă şi datorită faptului că nu se formează rezistenţa fizică şi psi!ică la efort. n funcţie de profunzimea şi ntinderea leziunii. precizată de 8. pseudoinvaliditate motorie. 6erza3 a. $ceste tulburări au o arie de manifestare extinsă3 • inabilitatea sau disabilitatea de a reproduce o figură geometrică după model? • dificultăţi de a trasa după comandă linii drepte. iar celelalte nsemne se nscriu n spaţiul grafic cu individualitate proprie? . etc. curbe.dislexiei "ncercările de clasificare a disgrafiilor-dislexiilor au avut la bază diferite criterii3 etiologic. predominanţa structurilor tulburate. dar mediul cultural scăzut. $cestea nu determină n mod direct tulburările grafice-lexice. tipuri de inabilităţi. care se manifestă mai mult sau mai puţin pregnant. Ee vom opri la cea mai concludentă clasificare. etapa de apariţie. cum ar fi3 • dificultatea de a lega ntr-o structură unitară fragmentele grafice care compun o literă3 codiţa rămâne la o distanţă sensibilă faţă de oval. /actorii socio-economici se referă la condiţiile materiale şi culturale n care se formează copilul. ceea ce conduce la fatigabilitatea sporită şi scăderea imboldului voliţional pentru activitate.'4F !andicapuri psi!ice. 8erturbări ale elementelor primare <de bază= ale grafismului . Forme ale disgrafiei .pot avea o cauză centrală sau periferică şi pot fi nsoţite de tulburări de vedere. genetic. paralelă? • dificultăţi n legarea ntr-o unitate a unor segmente diferite.

(e poate considera această dificultate ca una din formele cele mai periculoase ale tulburării procesului de nvăţare a citit-scrisului. d-b. literalizată a cuvântului scris nu este posibilă. *isgrafia-disle#ia de evoluţie <structurală= este caracterizată prin3 • confuzii ce apar n transcrierea unor litere asemănătoare din punct de vedere al formelor sonore3 f-v. cuvintele. Confuziile n grafeme apar şi datorită asemănării lor spaţiale3o-a.'4' dificultatea de comutare a sonorului n sc!ema grafică3 copilul poate desena litera o dar nu-i reţine denumirea? • dificultăţi de legare ntr-o unitate a două sau mai multe litere care să reprezinte o silabă sau un cuvânt? • dificultăţi de conectare a sensului la semnele grafice ncepând cu silaba şi terminând cu propoziţia. i. p-b. &isgraficul-dislexicul nu este capabil să scrie literele după dictare deşi aceste litere le poate reproduce individual. &atorită contextului ilustrator şi al repetărilor copilul nvaţă te#tul auzit dar nu descifrează scrierea. cu atât confuziile sunt mai frecvente şi mai grosiere. "ncercarea de recitire inversă )analiză. Cele mai frecvente se produc prin eliminarea unor litere finale din formele plurale ale substantivelor sau adjectivelor. &etectarea mecanismelor de fineţe determină o gamă foarte variată de situaţii n care nesiguranţa fixării cu precizie a sc!emelor vizuale a grafemelor produce confuzii. fraza. m-n.. • 0misiunile formează o altă caracteristică a disgrafo-dislexiei de evoluţie. t-d. confuzii ntâlnite des atât n scris cât şi n citit. sau din interiorul diftongilor şi triftongilor. • b. . $cest complex de tulburări este frecvent la copii normali şi cu deficienţă mintală care reproduc lecţia pe dinafară. c. ă-â. @ranscrierea grafică a unei sc!eme fonetice presupune un proces de comutare şi integrare simultan. v-z? cu cât dificultăţile de discriminare verbal-auditivă sunt mai accentuate. *isgrafia-disle#ia specifică sau propriu-zisă 8ste ntâlnită la subiecţii care nu se pot exprima n scris pentru că ei nu sunt capabili să realizeze legăturile ntre sistemul simbolic şi literele care reprezintă sunetele.

Cele cinci tipuri de disgrafie-dislexie motrică sunt grupate n funcţie de trei caracteristici ale semnelor grafice şi a motricităţii copiilor cu disgrafie-dislexie.Litere trasate ferm sau prea labile? . etc. cele cinci tipuri de disgrafie motorie sunt3 TIPUL I . grafisme retuşate? .Litere deformate? . ex. d. 8rori de formă şi de proporţie3 .#rezenţa punctelor de sudură.@extul nu are unitate şi este dezorganizat pe pagină? . *isgrafia-disle#ia motrică "n acest caz motricitatea determinând numeroase lipsuri grafice caracterizate n general prin ilizibilitate şi ritm extrem de lent n scris-citit. lac n loc de cal. n special cele care se repetă sau sunt asemănătoare3 lalelele. etc. luleaua. $ceastă ordine nu este respectată de disgrafici.3 stâng-plâng.Eu se respectă orizontala rândului? . #e baza acestor caracteristici. 4.(cris mprăştiat sau prea ng!esuit. legarea literelor realizându-se cu multe ridicări sau desprinderi ale stiloului de pe caiet.*ansul cuvintelor. ei scriind pac n loc de cap. /recvente sunt şi omisiunile de silabe. literele având o anumită ordine pentru a determina unitatea finală. +."naintare grafică sacadată? . • 7nversiunea seriei temporo-spaţiale (tructura cuvântului are o anumită organizare pe coordonata temporospaţială. 0misiunea cuvintelor n ntregime şi uneori a unor secvenţe ntregi este caracteristică categoriei de deficienţi mintali gravi.(paţiul ntre rânduri este prea mic sau exagerat de mare? . #roasta organizare a paginii3 .Lipsa spaţiului alb? .'44 &e asemenea apar omisiuni de litere atunci când cuvintele se găsesc ntro poziţie conflictuală din punct de vedere fonetic.(cris exagerat de mare sau prea mic? .@răsături de proastă calitate. Ee ndemânarea3 . nsă tendinţa este ca sunetul mai tare să domine şi să elimine sunetul mai slab? consecinţa3 acesta nu mai este scris şi citit. şi anume3 '.

scrierea ondulată. de obicei. cuvinte înghesuite. neregulat. organizare proastă a paginii. pagină prost organizată. neregularităţi în dimensiunea literelor. legăturile sunt infantile. cuvintele dansează pe linie. împrăştiat. neregulate. forme greoaie şi neproporţionale ale literelor.? n diagonală . la discaligrafii. linii fluctuante. caracterizat prin trăsături încetinite. e. nerespect!nd în mod deosebit marginile. trăsături singulare. spaţiile sau r!ndurile neuniform repartizate determin!nd un aspect de dezordine şi confuzie. scris înclinat spre dreapta. predicţie pentru buna formă a literelor. . aspect general de neglijenţă.n general acest scris se caracterizează mai puţin prin perturbarea motrică. *isgrafia-disle#ia de tip spaţial (e caracterizează prin patru aspecte3 • (crierea pe partea dreaptă a paginii? • 7mposibilitatea de a menţine linia dreaptă )scrierea ascendentă sau descendentă. ataxie. coe#istă curbele şi unghiurile ascuţite. litere confuze. predomină neregularităţile de dimensiune. cu ritm lent de e#ecuţie. cu numeroase mişcări bruşte şi neregulate. neîndem!natic. forme neprecise.t!ngaci. litere precise şi bine conturate. precipitat. la tulburări caligrafice )ca urmare a unor dificultăţi de ordin mecanic. c!oree. opus primului tip de disgrafie motorie. dinamic. scris mic şi rotund. finalurile cuvintelor şi semnelor diacritice sunt prelungite şi accentuate. ca3 tremurături. puţine neregularităţi în privinţa direcţiei şi dimensiunii literelor. ci mai ales prin ansamblul scrisului care este. legături infantile între litere. forme neprecise care dau impresia că scrisul nu avansează de la st!nga spre dreapta. crispat. &isgrafia motrică conduce la scrierea defectuoasă )deformarea literelor..'4+ -igid. TIPUL IV . îngustarea buclelor e#terioare. caracterizat prin tensiune.. TIPUL V 0ent şi precis. preocupare pentru organizarea paginii respect!nd liniile şi marginile. lipsă de spaţiu între r!nduri: TIPUL II *eformat. lipsit de control. TIPUL III 'mpulsiv.

(unt două faze care devin evidente3 . &in punct de vedere motric nu a fost posibilă punerea n evidenţă a unor tulburări. n. trebuie să existe o unitate şi un ec!ilibru pentru a putea reproduce grafic complexul sonor. ng!esuie grafemele dând impresia suprapunerii lor? . prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. dificultăţile cele mai pregnante nu le au la dictare. precum şi a discriminării simbolurilor verbale. lentă. vizuală şi acustică. deseori la grupurile de litere? • (epararea n părţi a cuvintelor. ca derivat al bradilaliei ce desemnează vorbirea sacadată. ci la copierea unui text. a. rară. de la nivelul proceselor cognitive ce au implicaţii negative asupra efectuării operaţiilor de analiză şi sinteză. ca şi a ."n unele sitiaţii copilul scrie foarte mărunt. *G Ai1icult3!i @n corelarea comple)ului sonor cu sim*olul &ra1ic 0i @n @n!ele&erea sensului conven!ional al sim*olurilor le)iei "n principal asemenea dificultăţi se datoresc tulburărilor de la nivelul percepţiilor acustico-vizuale şi n general. puchinos."n alte situaţii grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaţiul normal din pagină.'4* Eerespectarea iteraţiei n mod deosebit la elementele grafice ale literelor m. foarte rar la literele izolate. stacato (e pare că cea mai mare categorie de disgrafici-dislexici este constituită din cei ce scriu şi citesc extrem de ncet n raport cu cei ce nu prezintă astfel de deficienţe. lent. "ntre cele două componente. • D3/>()'$13 9& -&:%'(:$'()(=&3 C6 4&-=1$f&3 . Claparede propune termenul de *radile)ie pentru citirea lentă şi *radi&ra1ie pentru viteza redusă n scriere. &eşi pare surprinzător. iar cei la care se manifestau asemenea dificultăţi au fost ncadraţi n altă categorie. n planul ideaţiei. La cei mai mulţi există o uşoară stângăcie sau lateralitate ncrucişată.4&-)3<&3 0 caracteristică generală a disgrafiei-dislexiei este manifestarea fenomenelor negative a scris-cititului cu un caracter constant şi tendinţă de a se agrava. a operaţiilor de analiză şi sinteză. dar care nu pune probleme deosebite n nvăţarea scrisului cu mâna dreaptă. $ceste două condiţii facilitează funcţionarea. "n continuare vor fi prezentate câteva manifestări ale tulburărilor disgrafice-disle#ice) aG Scrisul @ncet.

'4: celor de comparare şi discriminare a grafemelor n vederea redării lor diferenţiate. @ot n textele scrise pot să apară şi unele semne de punctuaţie necunoscute nu numai pentru cititorul normal. ceea ce-l determină pe dislexic să ncerce g!icirea lor? . o serie de caracteristici3  0misiuni de grafeme şi cuvinte?  $dăugiri de grafeme şi cuvinte ?  "nlocuirea unor grafeme cu altele ?  Contopirea unor cuvinte prin alungirea unor linii ce unesc cuvintele respective ?  Eerespectarea spaţiului paginii ce se poate manifesta prin redarea inegală a unor grafeme. sărirea unor rânduri. la această categorie de disgraficidislexici. unui grafem n locul altuia. $gramatismele cele mai evidente sunt3  &espărţirea incorectă a unor cuvinte la capăt de rând?  &espărţirea unor cuvinte care n mod normal se scriu mpreună? .emiterea unor vocale ce dau impresia existenţei unor cuvinte parazitare n vorbire.omiterea unor foneme sau cuvinte? .greutăţi n nţelegerea celor citite? .greutăţi n diferenţierea cuvintelor şi literelor asemănătoare din punct de vedere auditiv? . iar n unele cazuri şi n copierea unui text. suprapunerea altora. @oate aceste dificultăţi fac să apară. ele trebuie să se producă cu o anumită constanţă şi frecvenţă n compuneri şi dictări. pentru a le considera specifice.greutăţi n citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. dar nici disortograficul nu le mai cunoaşte după un timp relativ scurt şi nu poate oferi explicaţii asupra lor. "n unele cazuri se scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului iar n altele se ncepe propoziţia sau fraza cu literă mică. &e asemenea. nepăstrarea direcţiei de scris?  Aanifestarea scrisului n oglindă sau a unor fenomene asemănătoare prin rotirea )trecerea. cG Ai1icult3!i @n respectarea re&ulilor &ramaticale 0i cali&ra1ice $ceastă categorie de dificultăţi poate fi luată n consideraţie n calitate de erori tipice disgrafice şi dislexice numai după trecerea unui timp necesar instruirii n scopul nvăţării şi formării deprinderlor ortografice şi caligrafice. "n cadrul citirii pot fi surprinse următoarele caracteristici3 .

ci de slaba posibilitate de concentrare a atenţiei şi a exacerbării excitaţiei nervoase. &ra1eme 0i cuvinte $dăugarea grafemelor are loc n special la sfârşitul cuvântului sau fenomenul se manifestă sub forma repetării cuvintelor de legătură. ceea ce conduce la ideea diminuării importanţei vocalelor n recunoaşterea cuvântului. $. rânduri ce se suprapun sau lasă un spaţiu prea mare ntre rânduri. atenţiei. '" Ln fenomen de asemenea specific pentru aceşti elevi este acela al omiterii de silabe la nceputul sau la sfârşitul cuvântului şi n interiorul lui. dar devin pronunţate adăugirile de grafeme. La baza explicaţiei fenomenului stă de fapt inerţia proceselor nervoase şi a funcţiilor psi!ice care determină o inoperare la nivelul structurilor logice. ceea ce determină ciuntirea sau trunc!ierea cuvântului. există o anumită preferinţă n adăugarea grafemelor când acestea se produc pe fondul tulburărilor de ritm . $lte caracteristici privesc omisiunile de cuvinte. ). &ra1eme 0i cuvinte "n copierea unui text fenomenul este mai rar ntâlnit şi are un caracter labil. $tât pentru grafie cât şi pentru lexie. &in punct de vedere caligrafic scrisul disgraficului este inegal. *" "n ceea ce priveşte sistemul consonantic. dezordonat. 0miterea nu se produce similar n toate cazurile. dG 9misiuni de litere. n special a celor de legătură. creând aşanumitul fenomen de contaminare. 1. fenomenul de adăugire de grafeme şi cuvinte se realizează pe fondul unei uşoare dereglări a percepţiei.'4. ea depinzând de o serie de factori printre care cei mai importanţi privesc3  Locul ocupat de o anumită literă sau grafem n raport cu altele?  Lungimea şi dificultatea cuvântului scris?  &ificultatea realizării grafice a grafemului. care denotă o slabă centrare psi!ică pe operaţia efectuată. cele mai frecvente omisiuni se produc n cazul lui 6. 6ocalele cel mai frecvent omise sunt3 &. Lnirea unor cuvinte care se scriu despărţit?  (crierea substantivelor proprii cu literă mică. dar este foarte evident n dictări şi compuneri.  eG Ad3u&irile de litere. nsă n ambele situaţii cauza nu este reprezentată de neatenţia subiectului. cu grafeme ce variază ca proporţie. mprăştiat. şi a subordonării actului motric n plan mental. 3. Ca fenomen caracteristic pentru disgrafici-dislexici se observă omisiunile de grafeme ce vizează sistemul vocalic. &e asemenea. Lneori grafemele se prelungesc exagerat producându-se o unificare ntre cuvinte.

fie din punct de vedere fonematic. se produc substituiri şi confuzii şi pentru grupurile f-v. a căror foneme se găsesc două câte două n opoziţie principală surd-sonor. $ceasta şi pentru faptul că deficientul nu ia n consideraţie contextul. &in perspectivă psi!ologică confuzia şi substituirea cuvintelor este determinată de faptul că deficientul cu tulburări ale limbajului scris-citit nu conştientizează n toate situaţiile cuvântul scris ) n special n dictări. 8xistă şi o a treia posibilitate. &G Contopiri 0i comprim3ri de cuvinte $ceste fenomene se produc n scris prin alungirea liniei de la ultimul grafem care se uneşte cu primul grafem al cuvântului următor. $şa cum bâlbâiala şi logonevroza determină n vorbire repetarea frecventă a unei anumite categorii de sunete. iar n plan mental nu se realizează n mod riguros operaţiile de analiză şi sinteză. b-p. cititorul se descurcă mai uşor dată fiind accesibilitatea intuitivă. n acelaşi mod are loc transpunerea acestora n scriere sub forma adăugirilor. &upă principiul asemănării. "n primul rând substituirile se datoresc confuziilor dintre grupurile de litere şi grafeme asemănătoare din punct de vedere optic3 d-p-b? u-n? a-ă: sş: t-ţ şi invers. fie Hinestezic. spre deosebire de omisiuni şi adăugiri aici conturându-se anumite reguli după care se defăşoară substituirile şi confuziile. . şi nu surprinde sensul acestuia. dar dificultăţile apar n cazul contopirii cuvintelor scurte cum ar fi cele de legătură.'49 şi fluenţă. $cest cuvânt nou şi poate păstra sensul. dar există şi posibilitatea modificării acestuia şi c!iar a formei sale acustice. Când cuvintele contopite sunt lungi. 1G Su*stituirile 0i con1uziile de litere. c-g. trecând peste el printr-o percepere globală bazată pe intuiţie. când comprimarea se realizează prin păstrarea anumitor grafeme din cuvântul iniţial şi adăugarea altora. d-t. "n unele cazuri comprimarea se realizează prin scrierea unei părţi de cuvânt )mai des la sfârşitul acestuia. fie optic. ducând la constituirea unui cuvânt nou. iar n altele prin suprimarea unor litere sau grafeme ce pot fi plasate n orice poziţie a cuvântului. &ra1eme <rupa substituirilor poate fi considerată una din caracteristicile reprezentative pentru tulburările limbajului scris.

7nteresant este faptul că n scris. păstrarea direcţiei se face cu oscilaţii de la un rând la altul. (crisul ca n oglindă se relizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor n aşa fel se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. sau a dereglărilor emisferei drepte din regiunea parietală dreaptă a creierului cauzate de diferite disfuncţiuni neurofiziologice" Aanifestările evidenţiate sunt cele mai caracteristice c!iar dacă ele nu epuizează ntrega arie a tulburărilor disgrafice-dislexice. "n ceea ce priveşte greşelile de formă şi proporţie. sărirea şi suprapunerea rândurilor denotă tulburări spaţio-temporale relativ accentuate. peste o anumită perioadă de timp. iar liniile ce le unesc au ntreruperi şi ngroşări. un disgrafic-dislexic pus n situaţia de a-şi citi propriul scris nu se descurcă. ceea ce determină o nerespectare a orizontalei rândului. iar n cazul n care i se prezintă textul respectiv. "n analiza tulburărilor de scris $juriaguerra ia n consideraţie trei categorii de itemi3  0rganizarea deficitară a paginii?  Ee ndemânarea?  <reşelile de formă şi proporţie. n aceste condiţii scrisul devenind dezagreabil şi ilizibil. c!iar şi atunci când spaţiul paginii este liniat. Aanifestarea n scris a nerespectării spaţiului paginii. n special a celor asemănătoare din punct de vedere optic.0 astfel de tulburare este explicată prin tulburările oculo-motorii şi temporo-spaţiale şi a afecţiunilor encefalului determinate de meningite. "n consecinţă. ele determină lipsa de claritate a textului şi confuzia dintre grafeme prin nerespectarea dimensiunii literelor şi a proporţiilor bastonaşelor. iar spaţiul dintre rânduri nu este regulat. grafemele sunt executate alungit şi nu au nălţimea necesară pentru a putea fi percepute uşor. $desea. textul nu capătă unitate fiind dezordonat. Ee ndemânarea accentuează deformările şi nu se respectă caracteristicile caligrafice."n asemenea situaţii. existând şi alte . deoarece adeseori literele sunt retuşate. s3rirea 0i suprapunerea r?ndurilor "n disgrafie-dislexie urmărirea liniei drepte de scriere-citire devine foarte dificilă. ceea ce duce la deformarea grafemelor şi la slaba diferenţiere. iG Scrisul servil 0i scrisul @n o&lind3 (crisul servil se manifestă prin nclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga.'4- hG Nerespectarea spa!iului pa&inii. nu şi-l recunoaşte.

pentru aplicarea metodologiei specific logopedice.senzorială.n corectarea disgrafiei şi disle#iei trebuie să se aibă în vedere c!teva obiective importante în raport de care se adoptă metodele şi procedeele cele mai adecvate. psihică=: nivelul dezvoltării psihice a logopatului: care sunt rezultatele şcolare ale logopatului: v!rsta logopatului: nivelul de dezvoltare a limbajului în general: specificul dominanţei şi lateralităţii: caracteristicile percepţiei auditive şi vizual->inestezice: specificul orientării spaţio-temporale: reflectarea în planul personalităţii a tulburărilor de limbaj.'4. pregătesc subiectul. *intre acestea. >etode 0i procedee de corectare a dis&ra1iei 0i disle)iei . fortifică organismul <fizic şi psihic= şi facilitează efectele acţiunii metodelor din categoria celor specifice. ceea ce contribuie la o mai bună . şi în terapia disle#odisgrafiei se pot folosi două categorii de metode şi procedee) 3.8xerciţii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor şi a mâinii 3ceste e#erciţii au o importanţă deosebită pentru formarea mişcărilor fine ale degetelor şi m!inilor. enumerăm următoarele) simptomatologia şi diagnosticul logopedic diferenţial: natura etiologiei disle#o-disgrafiei: dacă tulburările de scris-citit sunt dublate de o altă deficienţă <de intelect. din punct de vedere psiho-fizic. fenomene cum sunt cele de deformare a literelor n citit sau a omisiunilor de propoziţii şi sintagme n scris. 2etode şi procede cu caracter general şi 1. dar acestea se deduc din cele nouă caracteristici principale la care ne-am referit anterior. M3'(43 9& %1(53433 5* 5$1$5'31 =3631$) 3ceastă categorie vizează indirect corectarea disle#o-disgrafiei. iar pe de altă parte. dar ele sunt deosebit de importante deoarece. '. 6a şi în cazul corectării tulburări de limbaj. pe de o parte. A. 2etode şi procedee cu caracter specific logopedic.

"nlăturarea atitudinii negative faţă de citit-scris şi educarea personalităţii *isle#o-disgrafia determină o stare de nelinişte şi teamă de insucces ceea ce îl face pe subiect să trăiască momente stressante.oate e#erciţiile trebuie să contribuie la sincronizarea grupelor de muşchi antrenaţi în actul scrierii. *e asemenea.unt indicate e#erciţii care să ducă la conştientizarea raporturilor st!nga-dreapta. între sunet şi reprezentarea sa grafică.de a distinge între sunet şi literă. deasupra-dedesubt. 6u timpul. . creşterea vitezei acţiunii şi adoptarea unei scrieri corecte. dar şi pentru realizarea organizării spaţio-temporale şi pentru dezvoltarea mişcărilor fine şi sincronizate. 8ducarea şi dezvoltarea auzului fonematic 8riveşte capacitatea de a identifica şi diferenţia sunetele limbii. pentru că trasarea semnelor grafice şi urmărirea succesiunii desfăşurării literelor în cuvinte. e#erciţiile fizice generale sunt importante pentru fortificarea generală a organismului. iar ca efect. sus-jos. se instalează o hipersensibilitate afectivă şi o stare de repulsie faţă . *. evitarea oboselii şi alunecarea facilă pe foaia de scris. +. ceea ce duce la realizarea mişcărilor economicoase. 4. -epetarea insuccesului şcolar accentuiază starea de oboseală intelectuală şi fizică. a cuvintelor în fraze. "#istenţa tulburărilor auzului fonematic sau slaba dezvoltare a acestuia determină dificultăţi nu numai la nivelul emisiei.'+F ţinere a instrumentului de scris.n formarea deprinderilor de scris-citit funcţionarea corectă a activităţii de orientare şi structurare spaţială devine condiţie sine Cua non. 8ducarea şi dezvoltarea capacităţii de orientare şi structurare spaţială . . a succesiunii r!ndurilor şi păstrarea spaţiilor dintre ele se constituie în faze ale procesului de achiziţie le#ico-grafică. înainte-înapoi. 3ceste e#erciţii trebuie să se desfăşoare sub formă ritmică. 5olosirea cuvintelor sinonime şi paronime este deosebit de eficace la toate v!rstele. dar şi la cel al discriminării literelor şi reprezentării lor în planul grafic.

activitatea de corectare trebuie să înceapă cu înlăturarea dislaliei. M3'(43 9& %1(53433 5* 5$1$5'31 -%35&f&5 )(=(%34&5 "ste necesar să amintim o serie de cerinţe în terapia specific logopedică a disle#o-disgrafiei) $. cel mai eficace procedeu este acela al %-&E('31$%&3&.colaborarea cu părinţii logopatului: . .e#erciţiile efectuate să se bazeze pe materialul pe care îl foloseşte elevul în şcoală. An loc aparte îl ocupă jocul R. determinate de deficienţa de scris-citit. B.'+' de procesul instructiv.e#erciţiile efectuate să fie în raport cu gravitatea tulburărilor disle#o-disgrafice: . at!t în plan lingvistic.colaborarea cu învăţătorii. rinolaliei. b!lb!ielii.S5E&))&6= apelează la 9jocul curativ logopedic”. şi faţă de activitatea de scris-citit.rebuie să se aibă în vedere o serie de principii generale care să direcţioneze activitatea de terapie) ..n scopuri similare se pot folosi desenul şi dramatizarea. educatorii în vederea manifestării tactului şi îngăduinţei necesare faţă de elevul logopat: . c!t şi în cel logic.corectarea c!t mai de timpuriu a disle#o-disgrafiei: . . "a se foloseşte cu scopul de a înlătura stările psihice conflictuale..5ormarea şi dezvoltarea deprinderilor de analiză-sinteză. 8entru înlăturarea unor astfel de comportamente. >etodele 0i procedeele speci1iceB .colaborarea şi participarea activă a logopatului la activitatea logopedică: . în general. după metodologia cunoscută.nceperea activităţii terapeutice c!t mai de timpuriu şi odată cu manifestarea primelor elemente cu caracter disle#o-disgrafic. . %. în special. &.6!nd tulburările le#ico-grafice sunt manifestări ale reflectării vorbirii deficitare.n primul r!nd trebuie urmărit să se înlăture teama patologică că va comite greşeli şi să se înlăture sentimentul de inferioritate instalat.

şi subliniază literele sau cuvintele la care înt!mpină dificultăţi şi apoi le transpune în scris: după principiul de la simplu la comple#. şi n primul rând gândirea şi atenţia. +.e poate folosi scrierea colorată cu una sau mai multe culori. 4. . . /ormarea capacităţii de conştientizare a erorilor tipice dislexice-disgrafice.3ceasta contribuie la formarea asociaţiilor dintre foneme şi grafeme.3tenţionarea asupra greşelilor trebuie să fie însoţită de indicarea corectă a modului de scis-citit. c!t şi la diferenţierea acestora. grupuri de litere sau cuvinte. de pe scheme-planşe.ubiectul va fi învăţat să descompună elementele grafice şi le#ice din care este format cuv!ntul.într-un te#t se subliniază litera sau literele afectate: subiectul citeşte singur te#tul. asupra procesului de analizăsinteză a elementelor componente ale grafo-lexiei.0bişnuirea logopatului să-şi concentreze activitatea psi!ică. se citesc litere. întreaga activitate necesară comportamentului le#icografic. 8rocedee) . sub supravegherea logopedului. -ezultatele sunt mai bune dacă se porneşte de la cuvinte mono şi bisilabice.n cazul omiterii sau substituirii unor litere se apelează la fi#area şi recunoaşterea sunetului cu care începe cuv!ntul. . literă-grafem şi fonem-literă. . ca în final să se ajungă la cele polisilabice.&ezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonemgrafem. apoi se vor scrie: la imaginile mai greu de evocat se poate scrie începutul denumirii ca apoi să fie completat de copil. *.'+4 $. 8rin această metodă subiectul învaţă să-şi controleze în plan mental şi acţional. apoi propoziţia şi unificarea lor pentru a le putea reda în mod unitar şi cursiv în scris-citit.e recomandă folosirea unor procedee care să stimuleze şi să faciliteze analiza şi sinteza fonetică a structurii cuvintelor şi propoziţiilor.&ezvoltarea capacităţii de dicriminare auditivă. vizuală şi Hinestezic-motrică .

p-b-d . Citirea imaginilor izolate şi n suită stimulează şi contribuie la dezvoltarea vorbirii copilului. b. . Citirea şi scrierea pe roluri fiecare subiect îndeplineşte un rol în cadrul unei povestiri şi va citi sau scrie numai acea parte care se referă la rolul cu care a fost investit. e. Citirea şi scrierea n ştafeta greşelilor subiectul citeşte sau scrie p!nă în momentul comiterii unei greşeli.timulează atenţia pentru a corecta greşelile şi să poată continua acţiunea. 6itit-scrisul. Citirea şi scrierea n perec!e doi subiecţi citesc şi scriu în acelaşi timp şi se corectează reciproc prin schimbarea alternativă a rolurilor.e poate alcătui un clasament pentru a stimula interesul de a obţine un rezultat bun. ceea ce duce treptat la dezvoltarea echilibrului dintre e#citaţie şi inhibiţie. f.'++ 8entru dezvoltarea capacităţii de discriminare se pot folosi comparaţiile pentru distingerea asemănărilor şi deosebirilor între diferite grafeme şi litere. Citirea simultană şi scrisul sub control subiectul citeşte odată cu terapeutul şi scrie sub supravegherea acestuia. 5iecare greşeală este corectată imediat. Citit-scrisul selectiv constă în indicarea cuvintelor şi propoziţiilor apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de dificultate ce poate determina erori tipice şi pe care subiectul trebuie să le citească şi să le scrie. Citirea şi scrierea cu caracter ortoepic fiecare silabă care se citeşte sau scrie cu dificultăţi este repetată de două ori. s-ş. g. !. apoi indică un alt coleg care să continuie acţiunea. c. d. selectiv trezeşte interesul şi motivaţia pentru desăv!rşirea acţiunii.&ezvoltarea şi perfecţionarea abilităţilor de citit-scris a. se obişnuieşte cu starea de aşteptare. apoi continuă un alt coleg în mod asemănător. : . f-v <componenta auditivă=. "l învaţă să fie atent. . spre deosebire de celelalte ce se scriu şi se citesc normal. <componenta vizuală= z-j. m-n. Citirea şi scrierea n ştafetă un copil din grup citeşte sau scrie pe tablă una sau mai multe propoziţii. s-ş. 2etoda este eficientă prin menţinerea stării de vigilenţă. dezvoltă interesul pentru citit şi poate fi apreciată ca o etapă ce conţine elemente de organizare a activităţii mintale. ceea ce întăreşte încrederea în posibilităţile sale de scriere-citire. . formarea-dezvoltarea motivaţiei competiţionale şi a satisfacţiei pentru succesul împlinit.

a semnificaţiei lor şi a sensului propoziţiei cu care se e#ersează. Di în acest caz se respectă principiul de la simplu la comple#. 8oziţia ocupată în cuvinte de literele afectate trebuie să varieze la începutul. trebuie să vizeze dezvoltarea limbajului şi stimularea activităţii psi!ice. dictare şi compunere. .@erapia dislexo-disgrafiei. 8xerciţii de copiere.Citirea şi scrierea pe sintagme subiectul trebuie învăţat să sesizeze sensul celor citite şi scrise şi să cuprindă în c!mpul său perceptiv unităţile sintactice purtătoare de semnificaţii. 6opierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii şi la obişnuirea subiectului cu forma grafemelor şi cu diferenţele dintre ele.e folosesc e#erciţii care să urmărească formarea capacităţii de discriminare mai înt!i a grafemelor şi literelor separate.şi trisilabice. "ste necesar să se folosească şi grupurile diftongilor. . condiţie de bază n terapia tulburărilor grafo-lexice. mijlocul şi finalul cuv!ntului. 9. "#plicarea cuvintelor. n general. Cu cât deficienţa intelectuală a unui copil este mai pronunţată. j. autodictări. Speci1icul dis&ra1iei 0i disle)iei @n de*ilitatea mintal3 La copiii cu deficienţă de intelect limbajul se dezvoltă. ca şi solicitarea subiectului să formuleze povestiri.. *ictarea este mai dificilă pentru disle#o-disgrafici şi de aceea trebuie alese te#te scurte şi organizate în funcţie de posibilităţile subiectului. . 6ele mai multe greşeli se fac la compunere.'+* i. cu ntârziere sub toate aspectele sale. triftongilor pentru că aici au loc cele mai multe confuzii. apoi în combinaţii de cuvinte mosilabice. compuneri. cu atât limbajul său apare cu mai mare ntârziere şi rămâne la un nivel mai scăzut la vârsta adultă.Corectarea confuziilor de grafeme şi de litere. 2ajoritatea tulburărilor de vorbire se transpun în limbajul scris-citit. facilitează stimularea activităţii psihice pentru transpunerea ideilor în planul comportamental verbal. bi. -.Corectarea tulburărilor de vorbire se face naintea sau concomitent cu terapia dislexo-disgrafiei.

Ln alt contraargument ar fi acela că limbajul este un 1enomen deose*it de sensi*il la condi!iile educative n care se dezvoltă copilul )un copil cu imbecilitate uşoară supus unor influenţe educative intense poate dobândi un vocabular suficient şi poate scrie acceptabil. cei cu tulburări afectiv-emoţionale? c. auzului. fraze mici mai puţin complexe. . simptomele tulburărilor tulburărilor scris-cititului se asociază cu acestea accentuând incapacitatea comportamentului grafic-lexic. 6ernon afirmă că elevii care nu prezintă deficienţe mintale dar scriu cu dificultate se pot grupa n trei categorii 3 a. &eosebirea ntre cei ntârziaţi mintal şi copiii fără deficienţe mintale ar consta n faptul că la cei din urmă imperfecţiunile limbajului apar ca o particularitate a vârstelor mici şi dispar treptat de cele mai multe ori fără o activitate corectivă specială. Minând seama de faptul că la debilul mintal există şi o serie de deficienţe ale văzului.. cei la care se manifestă o incapacitate specifică. Conform acestei consideraţiuni 3 • 7diotul s-ar caracteriza fie printr-o totală incapacitate de nţelegere şi de utilizare a limbajului. motrice. fie prin nţelegerea şi pronunţarea extrem de defectuoasă a câtorva cuvinte izolate? • 7mbecilul ar fi capabil să nţeleagă şi să pronunţe defectuos scurte propoziţii. #rin numeroase exerciţii el nvaţă să citească şi să scrie cuvinte scurte. deşi cea mai frecventă cauză a apariţiei ntârziate a vorbirii şi a scrierii o constituie deficienţa intelectuală )acelaşi fenomen poate fi provocat şi de alte cauze3 boli. cei care sunt privaţi pe linie culturală şi dispun de o educaţie insuficientă sau greşită ? b. etc. atât oral cât şi scris. deficienţe organice. fără ca scrisul şi cititul să devină mijloace autentice de comunicare? • &ebilul mintal nţelege şi utilizează. insuficienta stimulare a celor din jur. psi!omotrice şi afecţiuni ale cortexului. comparativ cu un debil mintal lipsit de aceste condiţii. şoc afectiv. Dezerva n stabilirea unei relaţii directe ntre nivelul de dezvoltare al limbajului şi nivelul intelectual este justificată prin faptul că 3 Nu orice @nt?rziere @n dezvoltarea lim*a+ului este un indiciu cert al de1icien!ei mintale.'+: 8sWuirol şi =inet propun considerarea nivelului de dezvoltare al limbajului drept criteriu al limitelor dintre cele trei grade de ntârziere mintală...

motorie şi afectivă. nsuşirea scriscititului comportă un grad mare de complexitate.(trăc!inaru 7. şi devine posibil numai la un anumit grad de dezvoltare intelectuală. iar dereglările n sfera acestui act se repercutează atât n sfera psi!ică. La deficienţii mintali dereglarea scris-cititului. afectivă şi conştientă la actul scris-cititului. opziţionist şi n general retras. disgraficuldislexicul deficient mintal poate deveni sau descurajat. &e aici o serie de dificultăţi lexico-grafice care conduc la comportamente neadaptate şi la eşecuri şcolare repetate. n care motivaţia nu devine suport al comportamentelor adaptative la situaţii noi. raportează insuficienţele activităţii intelectuale la dezvoltarea mintală şi apoi la tulburările de scris. cât şi n sfera socială a individului. "n acest context. şi uneori poate evita compania colegilor. &atorită faptului că experienţa de viaţă este săracă. voită. posibilităţile de ac!iziţie şi prelucrare a informaţiilor sunt reduse. Clement LaunaV subliniază că progresiv cu naintarea n vârstă.'+. ca de altfel toate dereglările limbajului. coerent al gândirii şi care necesită participarea intenţionată. dacă nu se corectează.Rorgo şi Eeagu-=oşcaiu evidenţiază efectele negative ale defectelor de limbaj asupra evoluţiei intelectuale? . introvert. Ca atare. ngreunează integrarea socială. nepăsător. formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scris-citit parcurg un drum anevoios. au o personalitate nematurizată şi aceasta datorită insucceselor repetate care le ncearcă. ca urmare a eşecurilor şi conflictelor permanente ce survin n viaţa lor şcolară. (cris-cititul constituie o formă a limbajului ac!iziţionată n condiţiile şcolarizării şi presupune. pasiv. . $stfel3 . (cris-cititul implică o comunicare simbolică cu ajutorul unor semne create de om )variabile n funcţie de civilizaţie şi cultură. nsuşirea unor forme lingvistice complexe a unui mod de exprimare ce se presupune a fi legat de urmărirea unui fir logic. şi poate duce inextremis la comportamente antisociale. "n literatura de specialitate există mulţi autori care evidenţiază relaţia strânsă ntre dezvoltarea intelectuală a copilului şi tulburările limbajului. inert. n sensul că pot devin agresivi şi opozanţi n familii şi societate. tăcut. iar conştiinţa nu ndeplineşte decât parţial funcţia de organizator al vieţii psi!ice la debilul mintal. n principiu. disgrafia-dislexia determină agravarea tulburărilor de comportament. cu numeroase oscilaţii şi ntoarceri la stadiile iniţiale.(eeman şi =ussemann consideră că insuficienţele intelectuale pot fi factori determinanţi ai tulburărilor de scriere şi vorbire? .

cu toate că organele de recepţie sunt sănătoase şi insuficienţele nu-s de tip oligofrenic. B : = J = I > B A M : .: .traume la naştere .'+9 III" . vorbirea altora. nlocuit apoi prin afazie şi mai târziu cele două tulburări de limbaj au fost delimitate. I A" A .sifilis . de organizare şi de dezvoltare a limbajului intâlnită la copiii care nu au vorbit niciodată şi care nu se explică prin deficitul de auz sau prin intârzierea mintală. alalia este tulburarea cea mai profundă de elaborare. generale . @ermenul de alalie vine de la grecescul alalos < fără vorbire. &eci.ereditare )4:P .:FP.ra!itism .lipsa imboldului n vorbire . psi!ice . : I P 9 . I A $lalia ) conform clasificării tulburărilor de limbaj de 8.E .6erza. Cauzele sunt grupate n trei categorii3 '.tuberculoza . E'&()(=&$ $)$)&3& Cauzele alaliei sunt foarte complexe şi greu de precizat. 4.6erza defineşte alalia fiind o tulburare gravă de vorbire determinată de factori nocivi care afecteaza mai mult sau mai putin zona centrala a vorbirii şi se caracterizează prin neputinta alaliculului de a vorbi şi a inţelege în totalitate sau suficient. I > 9 = E A.mut.alcoolismul părinţilor . D3f&6&0&3 9& '31:&6()(=&3 @ermenul de alalie a fost introdus in '-*+. A . 8. alături de afazie alcătuiesc tulburările polimorfe ale limbajului si vorbirii determinate de leziuni cortico-subcorticale..teama patologică .

&e obicei. cu greutăţi n pronunţarea sunetelor 5. confuză. voinţă slabă. n grade diferite. articularea sunetelor fiind foarte slabă. motorii . 7n timpul pronunţiei organele fonoarticulatorii sunt ncordate şi articulaţia este E&%31'(67. gângurite. irascibilitate.=E3. nu obţine cunoştintele necesare ceea ce creează o imagine falsă de intârziere mintală şi determină suferinţe psi!ice serioase3 izolare.5E3. perioadă n care copilul fie tace.defecte generale de motricitate "n mod cert n alalie se intâlneşte o slabă dezvoltare sau ntârziere n dezvoltarea anumitor sisteme cerebrale3 .5E&.0. la alţii tulburări de organizare temporală. Copilul alalic cu debilitate mintală se distanţează net faţă de copilul alalic fără debilitate mintală prin dezvoltarea din punct de vedere psi!ic ntr-un ritm ncetinit şi limitat. cu structură simplă. S&:%'(:$'()(=&3 La copilul alalic se menţine un mutism prelungit până la vârsta de :-9-'' ani. sau E&%('(67.deficit emoţional3 emotivitate. fie emite sunete nearticulate.=E&. . nereuşind să pronunţe sunetele -. nereuşind să inregistreze performanţele copiilor alalici cu posibilităţi intelectuale normale.deficit n percepţia vizuală? .'+- .deficit n funcţia de generalizare şi abstractizare? . ntârziere diferită de a oligofrenilor şi care dispare n timp pe parcursul terapiei logopedice. Copilul alalic neputând vorbi.=. lipsă de comunicare cu cei din jur.şi bisilabice. nediferenţiată./. (unt cazuri cand alalia poate fi insoţită de debilitate mintală.ntârziere motorie . lentoare. La unii predomină forma dispraxică. dominând vocalele. alalicii prezintă ntârziere n dezvoltarea fizică şi mintală.deficit n auzul fonematic care nu permite sesizarea şi diferenţierea sunetelor? . La majoritatea alalicilor coexistă forme dispraxice cu tulburări de organizare temporală. (e constată dificultăti n inţelegerea noţiunilor abstracte şi sesizarea sensurilor unor propoziţii. fie pronunţă unele sunete sau cuvinte mono.tonus psi!ic scăzut +.

audiomutitate.+.'. &iagnosticul alaliei motorii se bazează pe tulburarea pronunţată a vorbirii orale. nesigure. dezordonate. alalia poate fi 3 . mbinările acestora sunt tulburate datorită şi tulburării auzului fonematic. alalicii folosesc foarte mult vorbirea prin mimică şi gesturi. $lalicii motori sunt in!ibaţi. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. alalia senzorială3 . să . &ispraxia buco-linguo-facială la copiii alalici există independent de actul fonator. dispraxie de limbaj. 6orbirea se realizează cu mare dificultate datorită tulburărilor motorii articulatorii. cu greutăţi deosebite n articularea sunetelor. alalia senzo-motorie sau mixtă. #entru alalia motorie sunt caracteristice tulburările de organizare temporo-spaţiale care constau n incapacitatea de realizare secvenţială a seriilor articulatorii. 12 A)$)&$ :('(1&3 S&6(6&:&& .'+. C)$-&f&5$13$ $)$)&3& &upa aspectele lezate ale limbajului. 7n perioada n care lipseşte vorbirea. apoi sub influenţa terapiei logopedice ncep să articuleze corect sunetele. 6orbirea repetată este imposibilă. pe care nu le poate integra n cuvinte. alalia motorie3 . La nceput ncearcă să comunice şi să se facă nţeleşi prin mimică şi gesturi sau frânturi de cuvinte. pe inexistenţa vorbirii articulate din cauza imposibilităţii executării mişcărilor verbale. Aişcările fonoarticulatorii sunt difuze. să pronunţe cuvinte.4. $colo unde se pot repeta unele sunete sau cuvinte. dar n unele cazuri alalicul motor poate pronunţa sunete sau silabe izolate. S&:%'(:$'()(=&3 6orbirea spontană este absentă sau redusă la +-* cuvinte. E>()*0&$ )&:A$F*)*& )$ $)$)&5*) :('(1 La alalicii motori evoluţia este lentă. cu aspect de anc!iloză motorie care poate alterna cu perioade de agitaţie !aotică.

dislexia-disgrafia ) n majoritate este consecutivă şi este corectată mai dificil. de colaborarea cu ceilalţi factori implicaţi n educaţia copilului. c!iar şi sub aspect gramatical.. logică. de vârsta la care se ncepe terapia logopedică. #e parcurs vorbirea devine tot mai corectă. 6ocea alalicului senzorial este sonoră. propoziţiilor şi terminând cu organizarea sintactică. #e parcursul terapiei logopedice dispar dificultaţile n inţelegerea simbolismului verbal. cuvintelor. 7n unele cazuri. dar prin metode speciale poate fi nlaturată n totalitate. S&:%'(:$'()(=&3 6orbirea spontană este absentă sau redusă la 4-+ cuvinte. Ca şi la celelalte tulburări de limbaj ea este dependentă şi de gradul deficitului neurologic. 'G Alalia senzorial3 S&6(6&:&& . ani este foarte deficitară. cu eliminarea agramatismelor. de interesul pentru corectare. /orme pure de alalie senzorială sunt foarte rare şi stabilirea diagnosticului de alalie senzorială ntre + si . E>()*0&$ )&:A$F*)*& )$ $)$)&5*) -36/(1&$) &eoarece alalicul senzorial prezintă o intârziere uşoară datorată nedezvoltarii limbajului şi uneori şi un deficit auditiv. cu exprimarea corectă. #oate pronunţa unele sunete sau cuvinte mai mult sau mai puţin corect. evoluţia limbajului este mai anevoioasă.6orbirea repetată poate fi3 imposibilă.. #ersistă mult timp agramatismele. de gradul de ntârziere. aproximativă sau ecolalică.surditate verbală congenitală. agnozie auditivă congenitală. cu toate ca la foarte mulţi acuitatea auditivă este bună.(e presupune că maladiile sau traumatismele creierului duc la imposibilitatea sau slaba diferenţiere acustic-verbală din aparatul acustic al vorbirii )regiunea temporală. coerentă. surditate verbală prin impercepţie auditivă.'*F formuleze propoziţii alcătuite din 4-+ cuvinte.. 32 Alalia senzo < motric3 sau mi)t3 .dar nu inţelege vorbirea prin cuvinte. @ulburarea este localizată la nivelul integrării centrale. se asociază şi un deficit auditiv şi atunci vorbirea este nulă.

ALALIE RETARDUL DE -"n etiologie nu sunt incriminaţi LIMBA factorii educativi şi de mediu.Comportament inadecvat. cerebrale. 8a se datorează unei vaste afecţiuni a creierului care s-a extins asupra zonelor verbale senzoriale şi motorii. dizartria.$pare la cazurile cu infirmitateEu există infirmităţi motorii motorie cerebrală.Comportament adecvat situaţiilor.Daporturi afective absente.8ste afectată latura intermediară .@ulburare congenitală . $lalia mixta se intâlneşte mai rar şi de obicei una din formele vorbirii este mai accentuat tulburată. autismul. -"n condiţii favorabile se obţine un .Daporturi afective uneori exagerate.'*' Copilului cu alalie mixtă i lipseşte atât vorbirea impresivă cât şi expresivă.&obândit. ALALIE AUTISM .2 "0"6. . -"n etiologie sunt incriminaţi factorii -@ulburare durabilă. .Eu refuză contactul cu mediul.&ezintegrare a limbajului ALALIE .Caracter permanentQdacă nu se .Defuză contactul cu mediul. .6orbirea este absentă DIZARTRIE ALALIE .'( . . . cortical al elaborării limbajului. .ca 3 afazia.Congenitală. D&$=6(-'&5 4&f31360&$) Confuzia cu alte sindroame.@emporar.'. . retardul de limbaj este posibilă datorită absenţei limbajului.$utomatisme prezente. 3030'" 2A.Eu ştie să vorbească.Eu poate să vorbească. de mediu favorabile .mutismul electiv. . reversibil % n condiţii desfăşoară terapie logopedică. rezistenţă la educativi şi de mediu. -$utomatisme absente. . . nvăţare.8ste afectat centrul cortical al dintre organele periferice şi centrul elaborării limbajului.@ulburare dobândită . AFAZIE .

-Eu există ecolalie. surdă. 8ste indicat ca terapia logopedică să nceapa la *-: ani. @erapia logopedică este de lungă durată şi foarte complexă. T31$%&$ $)$)&3& $bsenţa limbajului este unul dintre cele mai dificile obstacole n calea dezvoltării psi!ice normale. . OA&35'&>3 '31$%3*'&53 =3631$)3 9& (%31$0&(6$)3 . @erapia logopedică urmăreşte elaborarea.#entru uşurarea nţelegerii se va folosi mimica şi gestica. 7nvăţarea limbajului parcurge mai multe etape. DEBILITATE MINTALĂ -7nerţie 3 greutăţi la sc!imbarea criteriului de activitate. nvăţarea limbajului. 7n elaborarea limbajului se acţionează concomitent asupra celor trei componente ale vorbirii 3 f(63'&57. >(5$A*)$1 9& -'1*5'*17 =1$:$'&5$)7. nţelegerea vorbirii. vârsta. La nceput se vor folosi intens analizatorii vizuali.. percepere şi nţelegere. organizarea şi dezvoltarea limbajului şi restructurarea pe această bază a ntregii personalităti. gradul deficitului neurologic. 8ste indicat ca activităţile să fie variate. tactili si Hinestezici.'*4 ritm accelerat limbajului. -Eumărul foarte mare de repetiţii. n funcţie de posibilităţile alalicului. -6oce sonoră. auditivi. SURDO-MUTITATE -6orbirea repetată e posibilă fără -Eu aud niciodată. de nvăţare a ALALIE SENZORIALĂ -0scilaţii n folosirea auzului. -6orbirea repetată nu e posibilă fără -8colalia indică disocierea dintre demutizare. 7n conturarea metodicii se va avea n vedere cooperarea şi interesul copilului pentru corectare. ALALIE MOTORIE -6oce voalată. atractive pentru a trezi interesul copilului. La baza activităţilor trebuie să stea principiul gradarii efortului verbal n funcţie de posibilităţile copilului la momentul respectiv.Eu există asemenea simptome.

educarea senzaţiilor Hinestezice.elaborarea.educarea senzorial-motorie? 4.instruirea. (e ncepe cu identificarea surselor sonore după auz. A. crearea unor raporturi emoţionale favorabile comunicării? c. prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenţiei auditive? . integrarea ac!iziţiilor verbale n experienţa de viaţă a copiilor. crearea necesităţii de a comunica pe cale verbală? b.'*+ 7n procesul terapeutic se constată o mare rezistentă la nvăţarea limbajului.dificultăţilor de concentrare a atenţiei? .nvăţarea limbii cu toate componentele sale3 fonetică.dificultăţilor de colaborare? . tactile. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieţii psi!ice? .formarea funcţiei de comunicare a limbajului prin3 a. F(1:$13$ >(1A&1&& )$ $)$)&5&& -36/(1&$)& (e vor avea in vedere trei mari obiective3 '. datorită3 .formarea vorbirii şi dezvoltarea gândirii? +. pronunţarea onomatopeelor şi recunoaşterea lor.pregatirea copilului pentru receptarea vorbirii. 0biective terapeutice operaţionale3 .tulburărilor asociate. #e . recunoaşterea vocii celor din jur. educarea percepţiilor vizuale. 0biective terapeutice generale3 . "ducarea senzorial-motorie ' 4 $= #rimul obiectiv urmăreşte educarea percepţiilor acustice care ţin de vorbire. a motricităţii generale şi verbale.deblocarea aparatului fonoarticulator? .pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru nvăţarea pronunţiei? . vocabular şi structură gramaticală? -dezvoltarea şi coordonarea motorie? -orientarea in spaţiu şi gnozia corporală.indiferenţei faţă de vorbire? .atitudinii negative faţă de vorbire ca urmare a eşecului? .

@ot acum se va avea n vedere nsuşirea semanticii structurii gramaticale )a cuvintelor şi propoziţiilor. La nceput numărul cuvintelor este foarte mic. punându-se un mare accent pe dezvoltarea auzului fonematic. &upă ce denumeşte i se cere să indice obiectul respectiv. #ermanent se va insista asupra preciziei şi forţei articulatorii. cu silabe duble. a unei . #e masură ce posibilităţile copilului permit.. de activităţile zilnice. a propoziţiilor n fraze. a pronunţiei corecte. clare. mai evidente n limbajul scris datorită nerespectării regulilor morfologice si sintactice. (e demonstrează acţiunea sau se indică obiectele şi se denumeşte cu voce tare. odată cu mbogaţirea vocabularului se educă treptat şi structura gramaticală a vorbirii. Ault timp se menţin greşelile gramaticale. 4-+ cuvinte. sonorizării. se va urmări aşezarea cuvintelor n propoziţii. se va insista pe aspectul semantic. #e parcurs propoziţiile sunt dezvoltate atât sub aspectul numărului de cuvinte cât şi al complexităţii exprimării. %= 5ormarea vorbirii şi dezvoltarea g!ndirii #entru realizarea celui de-al doilea obiectiv se ncepe cu invăţarea unor cuvinte scurte. 7n urmatoarea etapă i se solicită să arate un obiect cunoscut dupa denumire sau să efectueze o acţiune. indirecte. (e va insista mult pe analiza fonetică a cuvintelor şi a propoziţiilor cu sinteza ulterioară. se vor face şi exerciţii de dezvoltare a motricitătii verbale. $lalicul este pus să repete. se va trece la formulări de propoziţii pe bază de cuvinte date. &acă este necesar. (e ntâlnesc frecvente greşeli de logică şi stil. Citirea labială a cuvintelor nvăţate va uşura nţelegerea conţinutului şi nsuşirea articulaţiei. &eci. copilul va fi dirijat prin ntrebari. dar se impune o planificare a acestora. 7n general se porneşte de la cuvintele cele mai uzuale şi legate de persoana lui. grupuri consonantice. #rin mimică sau verbal i se atrage atenţia asupra greşelilor. nţelegerea şi reproducerea logică a ideilor. &eoarece la alalicii senzoriali dificultatea principală este la nivelul nţelegerii. urmărind mobilitatea bucală-linguală-facială şi exerciţii pentru mbunătăţirea motricităţii ntregului corp. de ceea ce-l inconjoară. denaturând sensul celor exprimate.'** parcurs se trece la pronunţarea unor silabe directe. #entru a respecta succesiunea evenimentelor. cu diftongi. Eu se poate stabili o ordine a cuvintelor ce trebuie nvăţate. la povestire ajungându-se la un vocabular suficient dezvoltat care să-i permită susţinerea unui dialog... uşoare.

se face prin procedee logopedice obişnuite. Corectarea sunetelor pronunţate greşit sau impostarea sunetelor pe care nu le pronuntă. B. conturarea unei povestiri. cât şi pentru formarea deprinderii de a asculta. la expunerea unui subiect. atât pentru denumirea imaginilor.I6-*9&13$ >(1A&1&& )$ $)$)&5&& :('(1& /ormarea vorbirii la alalicii motori se bazează n special pe metoda vorbirii reflectate. trezirea interesului pentru vorbire. prin imitaţie. Ci la alalicii motori se observă greutăţi n aşezarea cuvintelor n propoziţii şi a propoziţiilor n frază. crearea unui mediu stimulativ. &eoarece vocea alalicului motor este foarte slabă. se incepe şi nsusirea limbajului scris. ilustrat sugestiv. se dezvoltă reprezentari legate de tot ceea ce-l inconjoară. ca urmare a unei gândiri insuficient organizate. @erapia logopedică trebuie ncepută cu exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic. folosite la corectarea tulburărilor de pronunţie. numărarea. pentru formularea propozitiilor. logopedul demonstrând n faţa oglinzii modul corect de articulare a sunetelor. a atenţiei şi memoriei auditive.'*: conversaţii cu diferite persoane. deci la o integrare normala n colectiv. n reproducerea ideilor. lipsit de stări tensionale sau supraprotecţionism. a dirijării conştiente a aparatului fonoarticulator n articularea sunetelor. (e vor desfăşura exerciţii de diferenţiere a sunetelor opoziţionale n paronime şi n vorbire n general. dar nu poate deveni uşor un vocabular activ. 7nsuşirea articulaţiei corecte a sunetelor se va face pe baza imitaţiei. . se vor face exerciţii de gimnastică fonoarticulatorie generală şi specifică sunetelor. punându-se accentul pe tulburarea care este mai pronuntată. urmarindu-se mbunătăţirea mobilităţii organelor articulatorii. obţinându-se automatizarea mişcărilor necesare articulării sunetelor. 8ste absolut necesară includerea alalicului ntr-o colectivitate de copii cu vorbire normală. &='nstruirea #aralel cu dezvoltarea vorbirii. La alalicii senzoriali-motori se aplică măsuri şi metode combinate. cuvintelor. La alalicii motori. articularea deosebit de anevoioasă. (e va folosi un bogat material. vocabularul pasiv este suficient sub aspectul volumului.

#rognosticul este mai favorabil pentru alalicii motori. C!iar şi atunci. persistă greutăţi deosebite n nţelegerea celor citite. citirea este deficitară sub aspect prozodic. scris-cititul ridică probleme serioase. fără nţelegerea celor citite. nlocuiri.orientarea literelor este inconstantă? . nu sesizează sau nu respectă semnele de punctuaţie. scrierea putând ajunge la un moment dat posibilă după copiere. uneori pentru toată viaţa. La alalicii motori apar greutăţi n executarea formelor grafice. determinate de imperfecţiunile analizatorului moror. La cei cu dominanţa senzorială.'*. ea trebuie continuată şi n primii ani de scoală. dar imposibilă după dictare. dezinteresul pentru stimulii din afară. $ceşti copii rămân pentru mult timp. La el se constată tulburări motorii-senzoriale. adaugiri. deoarece ei nu pot răspunde exigenţelor şcolare n aceeaşi măsură ca şi copiii normali. Leziunile la nivelul sistemului nervos central duc la perturbarea maturizării neurofuncţionale şi implicit la ntârzieri n dezvoltarea psi!omotorie. F(1:$13$ 43%1&6431&& 43 -51&--5&'&' )$ 5(%&)*) $)$)&5 (ub aspectul formării deprinderilor de scris-citit s-a constatat că se formează mai repede decât nsuşirea limbajului oral. La copilul alalic cu debilitate mintală elaborarea deprinderilor de citire-scriere este mai dificilă. inversiuni.greutăţi n unirea elementelor grafice ale literelor? . &islexia-disgrafia este gravă şi constantă. $spectele discaligrafice sunt insoţite şi de omisiuni. agravându-le ntârzierea. unde există şi un deficit de inţelegere a vorbirii. <reşelile care apar n scriere sunt o urmare a defectelor vorbirii orale. n general. C(65)*/&& . la o citire macanică.literele sunt neuniforme şi aglomerate ntre ele. care mpiedică nţelegerea. deoarece napoierea mintala este o frână puternică n nsuşirea limbajului oral şi scris. când după eforturi prelungite. $lalicii senzoriali.$cestora le lipseşte coordonarea mişcării diferitelor părţi ale braţului datorită cărora apar3 . C!iar dacă terapia ncepe la vârsta prescolară. reuşesc să citească. nu pot realiza o citire pe sintagme. progresează mult mai greu.

reproducerea ei sau determinând dificultăţi n articulaţie. n evocarea cuvintelor şi expresiilor.. agramată şi aprozodică. buzelor. dupa o muncă anevoioasă de impostare a sunetelor ) n special la alalicii motori. asigurând ntr-o oarecare măsură compensarea defectului. genului. după această vârstă reuşita fiind mai dificilă. n perceperea şi redarea structurilor fonetice corecte a cuvintelor. $fazia apare n diferite forme şi grade putând afecta total nţelegerea vorbirii. menţinându-se omisiunile de cuvinte. (ub influenţa terapiei logopedice toate acestea se reduc treptat )dupa ani de terapie. ajungându-se n cele mai multe cazuri la recuperarea totală a limbajului. fără să existe o paralizie a organelor vorbirii )muşc!ii limbii. se păstrează unele elemente ale vorbirii. $fazia este o tulburare a funcţiilor limbajului datorită afectării centrilor corespunzători. .-9 ani. &e obicei. indiferent dacă este motorie sau senzorială. diminuarea sau denaturarea facultăţii de a exprima gândurile prin cuvinte.. formularea propoziţiilor.'*9 Copilul alalic trebuie să inceapă terapia logopedica nainte de . Aecanismele cerebrale rămase neatinse se adaptează la cele modificate. cazului. &upă ce posibilităţile articulatorii au fost ameliorate. atât sub aspect articulator cât şi intelectiv al limbajului. greşeli n folosirea timpului. 6orbirea independentă se menţine mult timp puţin inteligibilă. ea este legată de apraxii. atenţia şi memoria auditivă fiind profund afectate. obrajilor etc. &e obicei. (ub influenţa terapiei logopedice recuperarea va fi mult mai rapidă pe planul gândirii decât a limbajului.. deosebit de dificilă este ncadrarea cuvintelor n circuitul limbajului. perseverează greutăţi n articularea şi asamblarea sunetelor n cuvinte. (ub aspectul structurii fonoarticulatorii. deci este o tulburare de natură central organică. (e caracterizează prin pierderea. B" A A . agnozii şi o serie de alte tulburări ale activităţii nervoase superioare. I A D3f&6&0&3 9& '31:&6()(=&3 @ermenul de afazie vine de la CaD % fără şi CphazisD % vorbă. auzul fonematic.

'*- E'&()(=&$ $f$/&3& $fazia este provocată de diferite tulburări organice. La copii. degradare fizică şi intelectuală. C)$-&f&5$13$ 9& -&:%'(:$'()(=&$ $f$/&&)(1 Clasificarea afaziilor se bazează pe principiul funcţional şi nu pe localizarea topică. tulburând funcţionarea normală a sectoarelor sănătoase ale creierului care sunt n legătură cu focarul. fatigabilitate rapidă. !emoragii cerebrale. totale. până la normalizare. <ravitatea tulburărilor de vorbire şi mintale sunt n funcţie de localizarea leziunii. Leziunile pot cuprinde regiuni vaste ale creierului sau regiuni mai limitate. Labilitatea mai mare a creierului permite restabilirea mai rapidă. uneori la distanţe destul de mari. ale psi!icului. gradul de dezvoltare a personalităţii.Lneori acestea sunt reversibile. (unt cazuri la care vorbirea se restabileşte foarte repede. 8a apare mai ales la adulţi şi bătrâni fiind provocată de leziuni vasculare. forme pure de afazie sunt foarte rare. La nceput tulburările de vorbire sunt vaste. uneori destul de grave. n perioada vorbirii deja formate. 12 Af$/&$ :('(1&3 . motorie sau senzorială este mai afectată. arterioscleroza vaselor sanguine. Devenirea vorbirii la afazici se realizează treptat. dar de cele mai multe ori vorbirea se restabileşte lent. "n jurul focarului se produc o serie de modificări. restabilirea vorbirii se realizează mai rapid.datorită posibilităţilor mai mari de compensare. $fazicul nu vorbeşte. treptat. tulburări ale memoriei. este inert la tot ce-l nconjoară. ale sistemelor verbale ale creierului. fiind nlocuită printro cicatrice. dar datorită leziunilor se produc o serie de modificări. dureri de cap. limitându-i dezvoltarea n ansamblu. &e obicei. calitatea creierului. nu nţelege. câteve ore sau zile. (ubstanţa cerebrală afectată şi pierde funcţia. "n primele ore ale mbolnăvirii are loc o pierderea completă a conştiinţei. greţuri. n!ibându-le. (e deosebesc două tipuri principale de afazie B motorie şi senzorial3? n general. tulburându-se atât sistemul motor cât şi senzorial al vorbirii. una din laturile vorbirii. ameţeli. afecţiunile au un caracter mai puţin persistent nsă mai difuz. traumatisme craniene nc!ise sau desc!ise. La copii.

$fazicii motori nţeleg. La afazicul motor se slăbeşte ntreaga funcţie superioară a encefalului şi de aceea se adaptează foarte greu la condiţiile vieţii. cuvintele cu conţinut legat de viaţa de toate zilele. c!iar cea cu voce tare. stările prin aceleaşi cuvinte absurde. automate a mişcărilor verbale sau in!ibării impulsului. oscilantă. datorită tulburării desfăşurării reflexe.. confundă cuvintele. La afazicul motor vorbirea impresivă este păstrată. număratul. vorbirea n procesul cântului. n. prin cuvinte cunoscute. vorbirea afazicului motor este nesigură.'*. cuvintelor. Lnii reuşesc să-şi exprime necesităţile. dizartrică. La afazicii motori este foarte frecventă această embolofrazie )cuvinte fără nţelegerea lor suficientă. dar nu şi propoziţii mai complicate din punct de vedere structural şi semantic. (pre deosebire de cei senzoriali. &eoarece găseşte cu greutate articulaţia.stăpâneşte funcţia motorie elementară a organelor vorbirii şi nţelege vorbirea. "n acest caz este vorba de o tulburare a aparatului motor sau Hinestezic n care se realizează analiza şi sinteza. emoţii puternice. se menţin cele mai familiare cuvinte şi propoziţii scurte. cu altele.. iar fără o rostire cu voce tare de cele mai multe ori nici nu pot scrie. parafazică ) nlocuieşte o silabă. un cuvânt. explozii afective. apărând parale#ii. ncetinită.&eşi aude. răspund la toate ntrebările cu aceleaşi cuvinte şi nu sunt conştienţi da aceasta. n special cele cu articulaţie apropiată. mişcările nu sunt corelate. /iind tulburate stereotipurile generalizate ale articulaţiilor. . &atorită acestor dificultăţi şi imprecizii ale stereotipurilor dinamice ale sunetelor şi cuvintelor. tendinţa de a nlocui mbinările grele şi necunoscute. $pare o emotivitate crescută. $u mari greutăţi n pronunţarea mbinărilor noi de sunete şi din această cauză fac greşeli literale. $par cuvinte ne nţelese care se repetă n mod stereotip. de obicei. Ditmul este ncetinit. afazicul nu poate vorbi pentru că nu mai are posibilitatea de a articula. cu pauze ntre cuvinte sau n interiorul lor. sprijinindu-se pe pipăit. d. agramată. (e păstrează mai bine cuvintele de provenienţă afectivă şi n special cuvintele de ocară. aceştia menţin forma substantivală a vorbirii şi părţile de vorbire exprimate prin substantive. t =. majoritatea afazicilor pierd forma de articulaţie şi sunt nevoiţi s-o caute. vedere. confundă sunete <l. ndeplineşte greu acţiunile obişnuite. pronunţarea ncordată. vorbirea este dizartrică. citirea este tulburată. dar vorbirea expresivă articulată este imposibilă sau foarte limitată.. nu şi le mai aminteşte? c!iar dacă reuşeşte să spună câteve cuvinte. La el nu mai apar imaginiile motorii corespunzătoare ale sunetelor. pronunţia este dificilă. confundă sunetele. seriile verbale )zilele săptămânii. apar frecvente deplasări şi repeteri ale sunetelor şi silabelor.

dar n-o nţeleg? d. sensul cuvintelor. dar n toate cazurile este tulburat auzul fonematic ceea ce duce la tulburarea diferenţierilor fonetice. "n funcţie de gradul şi localizarea leziunii. nerecunoscând nici măcar sunetele nelegate de vorbire. dificultăţi n concentrare şi alte fenomene neuroastenice. 'G Af$/&$ -36/(1&$)7 $fazia senzorială este o tulburare acustico-gnostică a vorbirii. Caracteristică pentru afazia senzorială este disocierea sunetului de nţeles? frâturile de vorbire expresivă păstrate sunt folosite deseori ca expresii introductive şi de nlocuire. care duc la fatigabilitate crescută. .':F ideea c!inuitoare a neputinţei.. La unii ncetează şi receptivitatea pentru excitanţii auditivi. astfel3 a. provocată de leziuni ale zonelor verbale n segmentul posterior al regiunii temporale. nţelege un cuvânt auzit dacă este n legătură cu un cuvânt apropiat ca sens. 6orbirea interioară este relativ păstrată. tulburările vorbirii sunt extrem de variate. irascibilitate permanentă. deformată. "n general simptomele sunt n funcţie de localizare. (ensurile cuvintelor lipsesc sau sunt instabile. nesesizând fonemele. intercalării sau omisiunii acestora. puternici. 6orbirea interioară nu dispare. percep vorbirea ca vorbire. de aceea de multe ori răspunsurile la ntrebări n-au nici o legătură cu ntrebarea care i se adresează. raportarea la obiect. nu reacţionează la vorbire. nţelege cuvântul dacă de faţă este şi obiectul? e. sunt conştienţi de acest lucru şi se enervează. dar nu sunt conştienţi de acest lucru şi n-o controlează. stabilitatea seriilor de sunete. percepând-o ca pe un zgomot? b. dar apare o contradicţie ntre vorbirea orală şi cea interioară. La nceputul bolii se observă denaturări ale cuvintelor datorită confundării sunetelor asemănătoare din punct de vedere acustic. (pun cu totul altceva decât ceea ce gândesc şi ce fac. nţelesul lui. $cest nţeles neclar al cuvintelor se manifestă n ambele forme ale vorbirii )impresive şi expresive. tulburând rădăcina cuvântului. Lneori nu recunosc nici limbajul gesturilor. sesizează sensul general al cuvintelor. citirea şi scrierea este tulburată dar se pot menţine unele aptitudini matematice. se păstrează mai bine vorbirea prin mimică şi gesturi. nu deosebesc vorbirea de alte sunete? c.6orbirea lor expresivă este foarte limitată.

o propoziţie ntreagă. verbe. nume proprii. la o vârstă mai mare are mai multe caracteristici comune cu afazia adultului. Lnele modificări au aceleaşi cauze ca şi tulburările vorbirii. &eseori nu-şi pot aminti un sunet. (unt conştienţi de acest lucru şi-i deranjează. substantive. adjective. la afazicul senzorial vorbirea interioară nu dispare total. un stil telegrafic n vorbie. tulburările de vorbire sunt foarte variate la copiii afazici. plâng.':' Aemoria este tulburată n toate formele de afazie. "nţelegerea este mai bine păstrată la afazicul motor faţă de afazicul senzorial la care nţelegerea este profund afectată prin tulburarrea raportului dintre cuvânt şi imaginea lui. n special n stadiile iniţiale. oboseală. . recurgând la descrieri pentru a se face nţeles. La copii vorbirea dispare foarte repede şi complet. &eci. situaţii tensionale etc. Af$/&$ 5(%&)*)*& $fazia copiilor se deosebeşte de afazia adulţilor. &eci. nţelese şi fixate. unde ntreaga te!nică a gândirii este tulburată. mai ales când apare la o vârstă mai mică. $tenţia auditivă este redusă ajungând până la incapacitatea de a asculta. Aemoria copilului afazic este şi ea tulburată. cuvintelor. de a diferenţia complexele sonore şi de a reacţiona la ele. au stări depresive. apare imposibilitatea articulării sunetelor. fac ca tulburările fonetice şi gramaticale să fie foarte frecvente. @otuşi. şi la copiii afazici este tulburat psi!icul n totalitatea sa. #ercepţiile acustice sunt foarte inconstante şi sunt diminuate n caz de boală. dar se restabileşte odată cu restabilirea vorbirii. el sesizând nţelesul general al cuvântului. Daporturile ntre sunete şi categoriile gramaticale nefiind ncă suficient dezvoltate. $stfel. afazicii nu-şi pot aminti aceste mişcări . un vocabular redus. altele nsă sunt determinate de tulburarea de vorbire. de vârsta la care au apărut şi natura afaziei. &ispar imaginiile motorii ale vorbirii. La aceasta contribuie şi greutăţile apărute n denumirea obiectelor care in!ibă procesul normal al gândirii. iar primele cuvinte apărute după o perioadă de muţenie completă sunt foarte reduse deoarece vocabularul nu s-a fixat. La ei se menţine mult timp. şi n afazia senzorială se tulbură ntreg psi!icul. deşi mişcările organelor periferice sunt păstrate. de a fi atenţi la ce aud. iar progresele dincolo de un anumit nivel sunt greoaie. la unii pentru toată viaţa. un cuvânt. La copilul afazic se constată şi un deficit de intelect constat cu precădere n afazia amnestică. fiind n funcţie de localizarea leziunii. La o vârstă mai mică se apropie de alalie.

$spectul predominant n afazia copilului este cel motor 3 compre!ensiunea este totdeauna mai bine păstrată decât expresia şi nu se semnalează niciodată evoluţia către tipul XernicHe. masivă. copilul afazic prezintă un mutism aproape total. constante. copiii afazici se ntâlnesc n proporţie foarte scăzută n şcolile de masă. d= 3fectarea deosebită a lecturii şi. c= 3gramatismul este redus la o simplificare a sintaxei şi frazeologiei. Copilul afazic prezintă o puternică dislexie-disgrafie. "n afazia copilului găsim o degradare globală a funcţiei limbajului şi vorbirii. La o vârstă şcolară mai mare se poate recâştiga ce au pierdut. Deducerea activităţilor expresive.. "n faza iniţială. Eu se poate vorbi de o recuperare totală a limbajului şi la atingerea unor performanţe şcolare. totuşi şi aceştia vor avea mari greutăţi n nsuşirea noilor cunoştinţe. Caracteristic pentru copilul afazic . şi activitatea gestuală )mai redusă decât nţelegerea gesturilor. ceea ce se explică pe baza principiului 3 ac!iziţiile cele mai recente sunt şi cele mai fragile. incapacitate de a organiza povestirea. erori gramaticale. de timp. zi a săptămânii. este faptul că formulele de facilitare nu funcţionează. ci dau impresia de anar!ie fonetică. evidentă. #erturbările fonetice nu sunt permanente. a scrisului. apare n seria verbală n care n mod greşit este inclus. scrisul )mai afectat decât cititul.. e= -educerea activităţilor e#presive. 8ste netă la copilul afazic la care ntâlnim o bună păstrare a cântului. sărăcie verbală şi de vocabular. străbătând toate planurile pe care se desfăţoară funcţia % de la fonetism până la planul intelectual al operaţiilor de analiză şi sinteză. erori de legătură. iar situaţiile dramatice nu au efectele spectaculare de suprimare a blocajului.':4 dificultăţi grafice şi verbale persistente şi incapacitate de a integra noi cunoştinţe.. $spectele simptomatologice se ordonează n modul următor 3 a= . mai ales. $ceste dificultăţi se manifestă prin lapsusuri. aplică cu dificultate vec!ile cunoştinţe la noi situaţii. b= *isocierea automatico -voluntară. mergând până . de construcţie. Ccolarii afazici ntâmpină cele mai mari greutăţi la disciplinele care solicită mai mult limbajul.8ste asemănător la copilul afazic cu ceea ce ntâlnim la adultul afazic şi constă n tulburări articulatorii de tip paralitic n faza iniţială. confuzii de sens. nu se manifestă numai pe plan verbal. spre deosebire de adultul afazic. caracteristic. inversiuni de topica frazei etc. ci interesează pe lângă vorbirea spontană )mai afectată decât cea impresivă.indromul de dezintegrare fonetică. &ificultăţile de evocare prin dificultatea de de evocare a unui cuvânt )lună a anului.

cu remarcabila recuperare a limbajului. I64&5$0&& :3'(4&53 %36'1* 13-'$A&)&13$ >(1A&1&& )$ $f$/&5& $ctivitatea de restabilire a vorbirii la afazici se ncepe numai după ce fenomenele acute ale bolii au ncetat . fără efect )nu are ce 1dezin!iba2. f= 6aracterul regresiv al tabloului clinic. substratul gândirii şi mijlocul fundamental al relaţiei interumane3 leziunea.? . $ceastă reducere masivă a activităţilor expresive este explicată n funcţie de trei factori 3 . pentru că nu poate atinge toate performanţele de care este capabil copilul normal n universul verbal. stil telegrafic. care la adult produce fenomene de dezin!ibiţie )logoree şi jargonafazie. Limbajul nu este ncă.. Caracteristic pentru afazia copilului este regresia rapidă şi amplă a simptomelor. desfăşurarea automatică a formulărilor lingvistice apare cu atât mai redusă cu cât copilul este mai mic? . şi. şi deci insuficient stabilizate. extinderea şi reversibilitatea leziunilor şi se consideră că recuperarea se poate explica prin plasticitatea creierului copilului. mutism. @rebuie să se recunoască că aşa-zisa recuperare 1totală2 a limbajului la copilul afazic este de fapt parţială. atitudine identică cu cea a copilui normal n faţa unor probleme pe care nu le poate rezolva.nivelul de elaborare a schemelor instrumentale ale vorbirii. #ărerea specialiştilor este că timpul necesar pentru recuperare depinde de localizarea. progresele sunt greoaie. Lnele cauze sunt pur mecanice şi trebuie să se aştepte vindecarea completă a rănii. grafice şi orale persistente. deoarece dincolo de un anumit nivel.tipul reactivităţii psihologice a copilului. Circuitele nervoase ale vorbirii fiind la copil n dezvoltare. care sub forma atenuată persistă indefinit. la copil rămâne din acest punct de vedere. vocabular redus. dificultăţile şcolare.nivelul elaborării psiho-lingvistice. &ar remisia simptomelor este rareori completă. la copil. Copilul reacţionează la dificultăţi şi conflicte prin izolare. le nlătură. n cursul remisiei. Copilul afazic este blând şi ascultător. incapacitatea de a integra noi cunoştinţe este netă.':+ la reducerea activităţii gestuale şi evoluând. n consecinţă. dispariţia durerilor de cap . către o mare sărăcie a vorbirii spontane. mai degrabă tăcut şi trist ? cu greu se obţine de la el un 1da-da2 sau 1nu ştiu-nu ştiu2. reacţie de demisie.

@e!nicile şi metodele psi!oterapeutice trebuie să urmărească educarea unei atitudinii calme. pierzându-se atât vorbirea impresivă cât şi expresivă. &eoarece nu se ntâlnesc forme pure de afazie se folosesc metode combinate. dar pe parcursul evoluţiei bolii in!ibiţia difuză a focarului se concentrează şi apare o afazie relativă pură. pentru a evita oboseala şi eventualele complicaţii cerebrale. ţinând seama n primul rând de forma fundamentală a afecţiunii verbale. dispoziţia afectiv-voliţională etc. formarea ncrederii n sine şi n posibilitatea corectării. răspunsuri la ntrebări. Aetodele şi procedeele trebuie să fie flexibile şi variate şi este indicată abordarea individuală ţinându-se cont de posibilităţile fiecărui subiect. o vorbire activă folosindu-se intens materialul verbal activ şi psi!oterapia. povestiri ale unor . (e poate ajunge până la +F-*F minute. citire. la fiecare caz şi etapă. Lnii autori recomandă ca activităţile cu afazicii să nceapă cu psi!oterapia. pozitive faţă de vorbire. #entru dezin!ibarea tulburărilor sistemelor de vorbire trebuie să se obţină. #rimele exerciţii sunt scurte )câteva minute. &urata exerciţiilor va fi stabilită n fiecare moment n funcţie de rezistenţa la efort a fiecărui afazic. iar pentru activităţile n grup până la *F-. dezvoltarea auzului fonematic. metodele trebuie selectate. 8ste indicat ca primele exerciţii să se desfăşoare sub supraveg!erea medicului. &eoarece la fiecare afazie apar tulburări specifice ale diferitelor laturi.':* şi a spasmelor. Aetodica restabilirii vorbirii trebuie să cuprindă un complex de procedee care să acţioneze asupra diferitelor laturi. modificate. (e va acţiona asupra defectului principal al vorbirii corectând articularea. analiza fonetică a cuvântului. La nceput afazia se manifestă sub forma unei tulburări totale a vorbirii. a cărei succese creează terenul pentru o reglare mai rapidă şi mai reuşită a articulaţiei. munca cu vocabularul şi cu structura gramaticală sunt obligatorii. la evoluţia restabilirii. ncrederea n nlăturarea tulburării. cu citirea. indiferent de forma afaziei. restabilirea psi!icului. de nţelegere. "n unele cazuri vorbirea se restabileşte uşor. dar la majoritatea afazicilor sunt necesare exerciţii detaliate de pronunţie . folosind exerciţii de conversaţie. acordându-se ajutor cu mult tact. n diferite combinaţii. (-a constat că rezultatele terapiei sunt mai rapide şi mai reuşite dacă se ncepe restabilirea vorbirii imediat ce este posibil.F minute. precum şi folosirea tuturor analizatorilor pentru compensarea celorlalte deficienţe. adaptate la necesităţile de moment. la personalitatea şi comportarea generală a afazicului. pornind de la sunete şi silabe. prin diferite mijloace."n acest scop se recomandă ca activităţile să se desfăşoare sub formă de conversaţie 3 ntrebări. "nsă.

Lrmează asociaţia conştientă a vocalelor )au. se trece la formarea deprinderilor de alcătuire a propoziţiilor. (e poate apela la ajutor mecanic. ua. La afazicul senzorial.b. se face analiza fonetică şi semantică a cuvintelor. perseverând primul sunet sau silabă. pe fixarea unui nţeles pentru fiecare cuvânt. complementul direct. #entru fixarea particularităţilor pronunţiei subiectul trebuie să pipăie laringele. reflectat. ncepând cu vocalele. #entru aceasta i se cere să observe n faţa oglinzii forma şi consecvenţa fiecărei mişcări. La nceput propoziţiile vor fi simple. tablouri. ncepând prin copierea cuvintelor. să simtă vibrarea laringelui n momentul pronunţării sunetului deoarece nu poate pronunţa sunetul după auz. concomitent. pentru nţelegerea rolului semantic al fonemelor. "n cazurile de apraxie a organelor de articulaţie aceste mişcări se realizează foarte greu sau nu se pot efectua. accesibil. deşi n condiţii normale se desfăţoară corect. ncepând cu cele care necesită mişcări mai simple )p.m. 8ste important ca materialul verbal să fie interesant. se analizează succesiunea literelor şi sunetelor. cu folosirea predicatelor. să urmărească . apoi cu dictarea cuvintelor nvăţate şi citirea acestora. "n mod asemănător se formează şi consoanele.v=. eliminându-se stilul telegrafic.n. (unetul reprodus se consolidează şi se generalizează. apoi se va introduce atributul. acţiuni. $fazicul motor ntâmpină greutăţi deosebite n trecerea da la un sunet la altul din cauza inerţiei patologice a proceselor de articulaţie şi a dezintegrării vorbirii interioare. "n paralel se corectează şi sunetele prin efectuarea unor exerciţii speciale pentru formarea mişcărilor de articulaţie. folosind demonstraţia. structurile vec!i fiindu-i distruse. #entru uşurare se mprumută silabelor un nţeles. apoi independent. La afazicii motori trebuie conştientizate toate mişcările articulatorii. "n etapa nsuşirii cuvintelor se insistă pe analiza lor. optică. "n prima etapă este indicat să se dezvolte auzul fonematic. adaptat posibilităţilor. folosindu-se analiza Hinestezică. &upă obţinerea posibilităţilor de pronunţare a cuvintelor.. să simtă jetul de aer pe mână. solicitându-i să realizeze aceste mişcări. cutia toracică. accentul se va pune pe latura semantică a vorbirii. #entru nlăturarea stilului telegrafic se vor alcătui propoziţii după cuvinte de sprijin. "n unele condiţii se poate ncepe şi scrierea.':: ntâmplări din viaţă etc. (e face legătura ntre fonem şi grafem. se nlătură agramatismele. complementul circumstanţial.f. tactilă. "n acest scop se vor purta discuţii pe bază de imagini. mai alea a celor opozante. &e obicei se porneşte de la mişcările păstrate şi se formează treptat articulaţiile sunetelor.

folosindu-se foarte mult povestirile. să simtă ncordarea organelor de vorbire prin atingerea cu mâna n regiunea rădăcinii limbii. I#" .-A=EA . vorbirea dialogată etc. :I AE AE .:I D3f&6&0&3 . afazia senzorială se corectează mai rapid decât cea motorie şi poate dispare fără a desfăşura o muncă specială. i se solicită să caute sensul diferit folosind paronime.I>BAM:.':. (e efectuează exerciţii de diferenţiere a unor cuvinte concrete după imagini. imaginile pe care le denumeşte. a nsuşirii conştiente a sensurilor.I A" %N-L=. Detardul de limbaj este un blocaj al ritmului evoluţiei.: . "n cazul n care nţelege cuvintele separat dar nu nţelege propoziţia.IA KI AE. categoriilor gramaticale. iar pe parcursul progreselor activităţile devin tot mai complexe. La nceput i se va cere să indice obiectele.#9. . copiere.J A %N APA=I. n faţa oglizii articulaţia sunetului respectiv. care se abate de la normal. "nsuşirea cuvintelor noi se realizează n cadrul unui context n care celelalte cuvinte sunt cunoscute. &e asemenea. să alcătuiască serii de cuvinte cu evidenţierea rădăcinii cuvântului. compunerile. se vor desfăşura exerciţii de scriere după dictare. #aralel cu analiza fonetică şi vor nsuşi şi o serie de cuvinte. "n general. .IE=E GENE=A. precum şi citirea cu voce tare şi n gând. se insistă asupra desprinderii sensului logic. # 9 . Lrmează o etapă laborioasă pentru dezvoltarea vorbirii generale. B : = J = I > B A M : .A =E A .

':9 T31:&6()(=&3 #oate fi considerat ca având ntârziere n apariţia şi dezvoltarea limbajului copilul care până la vârsta de + ani foloseşte un număr redus de cuvinte. 6ocabularul cuprinde n jur de 4F-+F de cuvinte. actori constitu!ionali care se referă la 1inabilitate verbală2ce poate fi ereditară pe linie paternă şi care este mai frecventă la băieţi. <rupurile consonantice sunt nlocuite cu o consoană mai uşor de pronunţat. actori psiho&eni 3 . care ntârzie mielinizarea zonelor motorii sau de recepţie ce participă la actul vorbirii. actorii somato&eni care determină o ntârziere globală a dezvoltării somato-neuropsi!ice 3 ..şi postnatală determinând micro sau macroleziuni sec!elare cerebrale prin tulburări !ipoxice sau !emoragii difuze. exigenţe exagerate. pe care le pronunţă alterat şi care nu poate forma propoziţii simple. .emantice. . E'&()(=&3 actorii neuro&eni care au acţionat n perioada peri. mersul. ca şi stagnarea n evoluţie sub aspect fono-articulator după perioada lalaţiunii. &iftongii sunt reduşi la o vocală.boli infecţioase care se succed la scurt timp.boli cronice cu evoluţie ndelungată? . Cuvintele apar după vârsta de 4 ani sau 4 ani şi jumătate.şocuri emotive foarte puternice. S&:%'(:$'()(=&3 Anamneza pune n evidenţă o ntârziere n evoluţia motricităţii generale )statica corpului. 8xamenul vorbirii indică o mare variabilitate de manifestări 3 5onetice. (ilabele sunt eludate n special la sfârşitul cuvântului. Consoanele dificile sunt omise sau nlocuite. părinţi cu tulburări de vorbire. 6ocalele sunt prezente.factori nevrozanţi manifestaţi prin3 suprasolicitare verbală.factori dismaturativi manifestaţi prin mediu nestimulativ de vorbire )abandon. deşi are auzul normal şi organele fono-articulatorii bine dezvoltate.? . atitudini brutale care diminuează dorinţa de comunicare a copilului? .

':-

,tructura gramaticală Copiii nu pot formula propoziţii. $desea cuvântul are rol de propoziţie sau folosesc propoziţii n care lipsesc pronumele şi legăturile gramaticale.&e obicei, odată cu crearea condiţiilor favorabile stimulării vorbirii, recuperarea limbajului se face ntr-un ritm rapid. #relungirea nedezvoltării limbajului până la intrarea n şcoală se manifestă prin 3 - nesurprinderea unităţii fonetice şi grafice a sunetelor şi literelor, a cuvintelor? - nediferenţierea sunetelor n cadrul cuvintelor? - insuficienta dezvoltare a mecanismelor transmiterii din limbajul interior n cel exterior? - capacitatea redusă de formulare a propoziţiilor? - folosirea incorectă a singularului şi pluralului? - sărăcia adverbelor şi adjectivelor folosite n vorbire? - apariţia unor cuvinte parazitare, a repetărilor etc. F(1:3)3 5)&6&53 a= 5orma pură lipsită de simptomatologie somato-neuropsi!ică şi care regresează spontan. b= 5orma constituţională afectează toate laturile vorbirii. c= 5orma sechelară sau micro sechelară este nsoţită de o simptomatologie neurologică difuză. d= 5orma somatică nsoţeşte distrofia, ra!itismul, debilitatea fizică. e= 5orma psihogenă cu simptomatologie dismaturativ afectivă şi intelectuală. D&$=6(-'&5*) *iagnosticul trebuie realizat prin3 - examen general? - examen endocrin? - examen oto-rino-laringologic şi audiologic? - examen psi!ologic.

':;

Eivelul limbajului se poate stabili prin scala de evoluţie pentru etape ce au n vedere numai manifestări ale comportamentului verbal din etapa F-+ ani. 8rognosticul este n general bun."ntârzierile de limbaj se lic!idează cu vârsta, n cele mai multe cazuri fără simptomatologie reziduală.&urata lic!idării ntârzierii este determinată de etiologia şi forma clinică. /ormele sec!elare au o evoluţie diferită n funcţie de profunzimea şi sediul leziunii. "n jurul vârstei de ,-9 ani se observă o evoluţie mai accentuată a limbajului, copilul devine mai receptiv la tratamentul logopedic. *iagnosticul diferenţial ) - copilul cu retard nţelege vorbirea? - copilul cu retard execută ordine simple? - copilul cu retard recuperează limbajul n ritm rapid. 3udiomutitatea - copilul cu retard recuperează limbajul sub toate aspectele n ritm rapid. 2utism psihogen - copilul cu mutism vorbeşte n anumite condiţii? deşi n absenţa exersării vorbirii? -copilul cu mutism poate manifesta şi ntârziere de limbaj. 3utismul - copilul cu retard de limbaj are comportament adecvat situaţiilor, manifestă ataşament afectiv şi nu prezintă automatisme sau preferinţe obsesive pentru obiecte . A5'&>&'$'3$ '31$%3*'&57 a= 6erinţe ale activităţii terapeutice) 0bişnuirea copilului să colaboreze cu adultul. '. Colaborarea logopedului cu familia n vederea 3 cunoaşterii atitudinii membrilor familiei faţă de deficienţa de vorbire, modificării atitudinii familiei n direcţia favorabilă corectării copilului. 4. Colaborarea cu educatorii şi profesorii n vederea recuperării limbajului copilului. Eipoacuzia

',F

+. Crearea unor relaţii socio-afective fevorabile3 ntre logoped şi copil, n cadrul familiei, n cadrul grupului n care este integrat copilul. *. Crearea unei motivaţii necesare corectării vorbirii. :. 7nstituirea terapiei la o vârstă mică, deoarece, dacă nedezvoltarea limbajului se prelungeşte până la intrarea n şcoală, copilul va fi supus unor presiuni puternice n vederea recuperării !andicapului de limbaj şi ndeplinirii cerinţelor impuse de procesul de nvăţare. ,. $daptarea sc!emei de terapie nivelului limbajului, vârstei copilului şi factorilor etiologici care au determinat ntârzierea de limbaj b= +biectivele activităţii terapeutice ) '. "mbogăţirea vocabularului. 4. $ctivizarea vocabularului pasiv. +. Corectitudinea şi complexitatea exprimării prin alungirea frazei. *. 8xpresivitatea vorbirii. :. &ezvoltarea capacităţii de a verbaliza ntâmplările trăite şi cunoştinţele nsuşite. c= 3spectele activităţii terapeutice ) '. #si!oterapia precede celorlalte procedee şi se exercită pe toată durata terapiei. 8a urmăreşte3 - stabilizarea ec!ilibrului neuropsi!ic şi afectiv al copilului? - eliminarea sau diminuarea conflictelor existente n relaţiile sociale ale copilului? - nlăturarea fenomenului de fixare a atenţiei copilului asupra propriei vorbiri? - mbogăţirea relaţiilor afective ale copilului? - dezvoltarea motivaţiei pentru comunicare verbală prin antrenarea copilului n activităţi adaptate vârstei? - folosirea muzicii n exerciţiile fonetice. 4. Aodelul stimulării lingvistice are n vedere3 + - permanenta comunicare verbală a părinţilor cu copilul? * - claritatea şi corectitudinea exprimării? : - tonalitatea moderată a vorbirii? , - ncărcătura afectivă a vorbirii?

. irascibile. zgomotul trenului etc.. Logopedul va selecţiona exerciţiile care corespund particularităţilor copilului care se află n tratament3 'F .repetarea unor serii de silabe? ': .? '+ . nervoase? .reglarea respiraţiei? '' .povestire liberă.' 9 .exerciţii de dezvoltare a auzului fonematic? '* ..exersarea pronunţării cuvintelor mono-bi şi polisilabice? '. ritmicităţii vorbirii prin exersarea unor propoziţii cu intonaţii.se vor evita3 suprasolicitarea relaţională a copilului.imitarea de sunete sub forma de onomatopee )bâzâitul albinei. ritmuri diferite.răspunsuri la ntrebări? . raporturi cantitative? 4* .formarea deprinderii de a folosi n vorbire cuvintele cu caracter abstract sau generalizator? 4+ .poziţii n spaţiu. . La şcolarii cu retard de limbaj activitatea terapeutică cuprinde 3 4F .adaptarea materialului verbal folosit la nivelul nţelegerii copiilor? . .repetarea unor propoziţii scurte ntr-o intonaţie expresivă? '. precizarea şi activizarea vocabularului? 44 . culoare.mbogăţirea.folosirea cuvintelor care exprimă nsuşiri sau raporturidintre obiecte şi fenomene3 mărime.dezvoltarea capacităţii de a povesti n succesiune logică ceea ce a auzit şi a văzut? 4: . poziţie n timp. .exerciţii de analiză şi sinteză fonetică de stabilire a locului sunetului n cuvânt şi al cuvântului n propoziţie? 4' .vor fi nlăturate din anturajul copiilor3 persoanele cu tulburări de limbaj. . despărţirea de părinţi n primii + ani.denumirea unor obiecte sau imagini? '9 . intensităţi.formarea de mici propoziţii pe baza unor imagini concrete? '. riguroase.reproducerea de povestiri cunoscute pe fragmente sau n ntregime cu ajutorul ntrebărilor? 49 . persoanele obosite.compunerea şi expunerea de povestiri orale scurte după un şir de ilustrate sau tablouri? 4. formă.gimnastica aparatului fono-articulator? '4 . dar se pot anticipa etapele mari n evoluţia limbajului.'. .perceperea sonorităţii. Aarea diversitate a manifestărilor retardului de limbaj nu permite elaborarea unei programe unitare.

prin ncurajare. n anumite condiţii. $ fost considerat o tulburare 1psi!ogenă2 de vorbire. străini etc. stimulare voliţională.. şocuri emotive sau traumatisme fizice etc. S&6(6&:&& 3 mutism psi!ogen. PSIH9GEN < E. Autismul electiv este o reacţie nevrotică pasivă. şi unul cronic. faţă de anumite persoane )cadre didactice. .EC-I# SA: #9. este considerat ca o tulburare 1psi!ogenă2 de vorbire. trecându-se peste faptul că nevroza apare pe un organ.:N-A= D3f&6&0&3 "n literatura de specialitate este descris un mutism acut )după momente de groază sau panică.'. afectând funcţia. ca o leziune. aparat sau sistem care au compensat un deficit funcţional % consecutive unei leziuni sau după o suprasolicitare. general sau electiv. F(1:3 5)&6&53 '. 2utismul de situaţie copilul refuză să vorbească n anumite situaţii. de apărare.4 "n concluzie.. B" >:-IS>:. prin crearea unui climat afectiv. care se manifestă printr-o blocare a vorbirii n condiţii de stress afectiv.. adică o nevroză 1pur funcţională2. durata şi reuşita terapiei depinde n mare măsură de gradul de implicare a tuturor celor care se ocupă de educaţia copilului. mutism isteric. &eci. prin stimularea continuă a limbajului.

atitudine dezaprobatoare. iar comportamentul verbal nu se modifică n raport cu ambianţa? +F .OA&35'&>3 '31$%3*1&53 ++ .alalie.+ 2utismul de persoane copilul refuză să vorbească cu anumite persoane.$sanarea conflictelor şi a stărilor de ncordare nervoasă. afectivităţii şi a nsuşirii limbii. jignitoare. mai ales n direcţia adaptării la situaţii noi de mediu.P1&65&%&& =3631$)3 43 (1=$6&/$13 '31$%3*'&57 +. &acă se creează condiţiile necesare. n care comportamentul este inadecvat şi lipsesc raporturile +' +4 S&:%'(:$'()(=&3 Autismul electiv se manifestă la copiii ce au n antecedente factori care au determinat formarea unei structuri neuro-psi!ice labile şi slabe 3 boli somatice cronice. deşi vorbeşte cu părinţii şi cu prietenii. T31$%&3 1. n care tulburarea este congenitală. grădiniţă.surditate. de regresie n funcţie de situaţiile exterioare şi factori iritativi. Autismul electiv manifestă n perioada terapeutică momente de ameliorare. de stagnare. . n care absenţa limbajului este determinată de deficienţele de auz? 4. +9 . 2. atitudine inegală n familie şi şcoală. mutismul electiv este reversibil./ormarea ncrederii n forţele proprii.'. Când mutismul electiv apare la o vârstă mică şi se prelungeşte poate constitui o barieră n calea evoluţiei psi!ice. deficultăţi de contact verbal.. +: . +* . +. răsfăţ. . 4. are caracter permanent."ndepărtarea copilului de mediul traumatizant )şcoală. supraprotecţie. ..autismul. &iagnostic diferenţial &iagnosticul diferenţial se stabileşte faţă de 3 4.Crearea unui climat relaxant."ntărirea rezistenţei fizice şi psi!ice. sărăcie verbală evidentă..Crearea condiţiilor stimulative pentru vorbire.

n prezenţa acestuia.. Logopedul manifestă apropiere şi nţelegere faţă de copil. construcţii. i se adresează o ntrebare şoptită la urec!e şi copilul poate răspunde fără să-şi dea seama că vorbeşte. *9 . "n cazul manifestării verbale a copilului este indicat să nu fie remarcată n nici un fel. ntr-o activitate de numărat dacă copilul numără mai bine decât ceilalţi copii.* +. *: . ** .Captarea ncrederii depline a membrilor familiei şi explicarea esenţei mutismului electiv şi a condiţiilor de agravare şi ameliorare.7ndividualizarea măsurilor terapeutice la posibilităţile copilului şi la ritmul evoluţiei sale. *' . <rupul oferă cadrul desfăşurării unor activităţi nonverbale. *. *4 . sortări etc. . copilul cu mutism electiv să fie introdus ntr-un grup format din copii cu dificultăţi mai grave şi evidente de vorbire. (e vor alege activităţile pentru care copilul are interese şi nclinaţii.Contact psi!ic pozitiv cu copilul.A-%35'3)3 $5'&>&'70&& '31$%3*'&53 FG a= 3ctivitatea în cabinetul logopedic La nceputul terapiei se vor desfăşura activităţi neverbale 3 desen. jocuri. Deuşita copilului trebuie dirijată cu mult tact şi prudenţă pentru a evita recidivele care pot agrava mutismul. (e creează condiţii de succes pentru restabilirea ncrederii n forţele proprii. *F . .'. 3. *+ .Crearea unui cadru stimulativ pentru evoluţia psi!ică a copilului )desen.&esfăşurarea activităţii n condiţii relaxante. FH b= -eadaptarea copilului la grupul de copii 8ste indicat ca la nceputul activităţii logopedice. #e parcursul terapiei se vor crea noi situaţii stimulative pentru copil. construcţii. .$daptarea copilului la toate mediile de vorbire.8vitarea oricăror comparaţii referitoare la performanţele verbale ale altor copii. continuându-se n mod obişnuit activitatea. antrenându-l treptat spre activităţi de vorbire. dar n care copilul se poate manifesta spontan prin limbaj.(c!imbarea centrului atenţiei de la vorbire spre alte activităţi. ignorând problemele de vorbire şi evidenţiază rezultatele reuşite ale diferitelor acţiuni. Aomentul psi!ologic pentru ieşirea din mutism se poate realiza n cadrul jocului 3 1telefonul fără fir2.8vitarea discuţiilor sau aluziilor cu privire la vorbirea copilului.

#" . E D3f&6&0&3 A E # 9 C E @ulburările vocii cuprind distorsiunile spectrului sonor. .Destabilirea ec!ilibrului şi ncrederii copilului prin evitarea oricăror observaţii descurajatoare. :. &e asemenea."ncurajarea preocupărilor excesive legate de starea copilului. timbrul şi rezonanţa sunetului. care se referă la intensitatea. :* . pe tot parcursul terapiei se va urmări eliminarea factorilor care au determinat mutismul şi faţă de care s-a fixat reacţia nevrotică prin acordarea unui ajutor psi!o-pedagogic susţinut pentru a nlătura un eventual !andicap intelectual şi insucces şcolar.: &upă obţinerea acceptului copilului de a participa la terapie. se va urmări şi ec!ilibrarea neuro-fiziologică printr-un trament medicamentos adecvat.: .Crearea unui climat de linişte şi armonie. @ulburările vocii pot fi determinate de 3 . IJ c= 3ntrenarea familiei în terapie :' /amilia este un element esenţial şi dificil al rezolvării problemei mutismului. "n cadrul grupului se pot recita poezii.'. E'&()(=&3 8tiopatogenia este foarte variată.Călirea organismului copilului prin activităţi n aer liber. nălţimea. Logopedul va explica n ce constă esenţa tulburării şi a manifestărilor sale ca şi a condiţiilor de eliminare sau de agravare /amilia va fi antrenată pentru 3 :4 . :: . :+ .8vitarea oricăror discuţii legate de vorbirea copilului. se pot face dramatizări n care copilul cu mutism electiv să interpreteze roluri potrivite cu posibilităţile sale verbale. i se poate ncredinţa conducerea unor jocuri sau comanda unor exerciţii de gimnastică. "n concluzie. B : = J = I .

!ipotonia palatului moale? 9F . @ulburarea este determinată de unele deficienţe ale părţii centrale a analizatorului verbo-motor care reglează funcţia fonatorie cât şi pe cele ale nervilor periferici. @ulburarea poate fi de natură organică )procese inflamatorii ale laringelui.polipi nazali? .forţarea vocii prin imitarea vocii altor persoane ntrun registru care nu e 9.asimetria laringelui. 6auze organice congenitale sau dob!ndite.: . paralizat? . c.4 . "n timpul vorbirii glota nu se nc!ide deloc )afonia.paralizii ale coardelor vocale? . .unele boli psi!ice şi stări reactive.forţarea vocii n nălţime şi intensitate? 9' .. coborâtă. #ot apare ..noduli pe coardele vocale? . . F(1:3)3 5)&6&53 Af(6&$ @ 4&-f(6&$ se caracterizează prin lipsa totală sau parţială a vocii ca urmare a vibraţiei insuficiente sau a totalei neparticipări a coardelor vocale n vorbire. b. 6ocea este diminuată.trac? 9: . sau se nc!ide insuficient )disfonia.şoc emotiv? 9* .. ngustă? :.'.. isterice.stress psi!ic )stări conflictuale. $cetea pot fi 3 :9 malformaţii ale organelor fonatoare localizate astfel 3 :.+ .F . sau funcţională <reacţii psi!ogene..rinite cronice? .deviaţii de sept? .tumori benigne ale faringelui? . nevrotice care in!ibă zonele centrale şi căile de transmisie vocală.ca fenomen secund ar n !ipoacuzii grave.* .paralizii ale muşc!ilor laringelui? .palat moale % absent.' .bolta palatină prea naltă.. specific copilului? 99 .deformaţii ale limbii şi dinţilor? . despicat. a.9 . 6auze funcţionale manifestate prin 3 . şoptită atât n disfonia organică cât şi funcţională. . pareze musculare.? 9+ . 6auze psihogene ) 94 .

F(6$-'36&$ @ %-3*4(f(6$-'36&$ este o tulburare funcţională care se manifestă prin slăbirea sau dispariţia temporară a vocii. . #rognossticul afoniei şi disfoniei funcţionale este pozitiv.. ceea ce implică exerciţii lungi şi obositoare pentru voce. V(53$ 17=*9&'7 se manifestă prin ngroşarea şi slăbirea fonaţiei. "n general. #rintre cauzele care determină fonastenia pot fi enumerate 3 emotivitatea exagerată. dar dacă apare n perioada de dezvoltare a vorbirii se poate răsfrânge negativ asupra dezvoltării limbajului. dar şi de forţarea coardelor vocale şi de dirijarea defectuoasă a aerului din plămâni spre cavitatea bucală.&e aceea se recomandă ca băieţii. "n prevenirea lor un rol deosebit de important revine măsurilor de igienă şi de profilaxie a vocii. datorită inflamării laringelui sau coardelor vocale.. V(53$ 6$/$)7 alterează claritatea vorbirii şi constă n refluierea pe nas a aerului expirat n timpul vorbirii. /onastenia se caracterizează prin scăderea intensităţii vocii. gripă sau alte maladii. V(53$ 43 . tracul şi forţarea vocii prin exagerarea intensităţii vorbirii sau vorbirea n alt registru decât cel specific copilului. <radul tulburărilor fonastenice variază de la o fonastenie ne nsemnată până la o afonie totală.f$)-3''(. &e obicei. pierderea calităţilor muzicale. catar nazal sau polip nazal. iritabilitate. n deficienţa activităţii gonadelor sau !ipofizei )coardele vocale se menţin la lungimea lor pubertară. timiditatea. )$ A71A$0& se caracterizează prin persistenţa vocii subţiri din perioada prepurbetală până la adolescenţă şi c!iar până la vârsta adultă.9 şi tulburări psi!ice 3 fatigabilitate. ntreruperea şi rateul vocii. a bolţii palatine. n timpul sc!imbării vocii. limbajul este normal dezvoltat. dau recidive şi apar modificări psi!ice 3 susceptibilitate. să nu fie forţaţi de a cânta solo n public. ne ncredere n sine şi n restabilirea vocii. 7nflamarea laringelui poate fi cauzată de răceală. #seudofonastenia apare n special la preşcolari datorită suprasolicitării vocii şi stărilor emoţionale. #oate fi determinată şi de suprasolicitarea vocii prin cântec )forţarea băiatului tânăr de a cânta soprană n timpul pubertăţii. tremurul şi obosirea rapidă a vocii. excitabilitate mărită. $pare n dezec!ilibru sau nedezvoltare glandulară )scurtează coardele vocale. Cauza deficienţei constă n nc!iderea cavităţii bucale prin coborârea exagerată a palatului moale. neatenţie.. #e parcursul tratamentului medical este indicată odi!na vocală.'. instabilitatea dispoziţiei. agitaţie etc. (e recomandă ca tratementul medical să fie nsoţit de tratament logopedic.

(e ntâlneşte frecvent la copiii cu !ipoacuzie gravă. 8ste o voce neplăcută pentru cei din jur şi foarte obositoare. iar structurile combinate cu aceste foneme se aud ca nişte lovituri de clapă de tonalitate naltă.. Corectarea vocii răguşite se realizează numai după vindecarea organelor fonatoare. T31$%&$ '*)A*171&)(1 43 >(53 8rincipii terapeutice .."n cazul stărilor de in!ibiţie se recomandă ca exerciţiile să fie executate n grup. -F . se aplică ntâi măsurile cu caracter general privind fortificarea fizică )vitaminizarea. şi psi!ică )psi!oterapia.. "n mod frecvent copiii cu astfel de defecte aspiră vocala de la nceputul cuvântului. "n cadrul exerciţiilor speciale se pot aminti 3 exerciţii de expiraţie simplă. 9. desfăşurându-se sub formă de joc.'. n caz de mbolnăvire. . -' . se produce la nivelul registrului nalt )corespunzător cavităţii supraglotice."n situaţiile n care copiii nu conştientizează tulburările proprii de voce. V(53$ 17=*9&'7 . -+ . "n timpul vorbirii nu se aud vocalele desc!ise. V(53$ =1$>7 este produsă de emisia prin registrul grav de piept. sau după odi!na . care este determinat de aerul de aerul inspirat ntr-un moment n care coardele vocale sunt destul de apropiate ntre ele.Deglarea vocii se poate face prin demonstraţii pe cale intuitivă )vizuală. 6ocea inspirată este subţire şi lipsită de variaţie. exerciţii cu expiraţie cu vocale. vibro-tactilă. !6 5$/*) 4&-f(6&&)(1 )afonia şi fonastenia. 2.8xerciţiile de corectare a vocii trebuie să se desfăşoare ntr-o atmosferă plăcută. T31$%&& -%35&$)3 1. exerciţii cu expiraţie cu silabe.8xerciţiile pot fi adaptate nivelului de vârstă. 8xerciţiile de educare a vocii se vor desfăşura după o perioadă de odi!nă a coardelor vocale.@ratamentul logopedic trebuie să fie precedat sau să se desfăşoare paralel cu tratamentul medicamentos sau c!irurgical. cu rezonanţă cefalică. auditivă. V(53$ 43 5$% strident3. este indicat să se desfăşoare exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic. 9. corespunzător cavităţii subglotice.8ducarea vocii trebuie să urmeze unei perioade de odi!nă a coardelor vocale.- V(53$ &6-%&1$'7 se caracterizează printr-un zgomot laringian. -4 . relaxantă.

#. 3. . . (e reglează intensitatea şi presiunea aerului expirat prin 3 ..exerciţii de expiraţie cu cuvinte. inspiraţie adâncă pe nas şi expiraţie pe gură. G. exerciţii de suflare etc. registrul vorbirii prin exerciţii de intensitate medie. V(53$ 43 5$% se corectează prin reglarea emisiei vocii pe registrul mediu. . exerciţii de motricitate facială.exerciţii de inspir-expir. V(53$ =1$>7 se corectează pe cale intuitivă )auditivă. V(53$ &6-%&1$'7 . n cazul forţării lo anterioare. V(53$ (-5&)$6'7 43 f$)-3'se corectează prin 3 reglarea registrului normal al vorbirii. vibro-tactilă. coardelor vocale.'. . 8xerciţii speciale 3 reglarea emisiei aerului prin exerciţii cu vocale şi silabe.exerciţii de expiraţie cu propoziţii. +. ".exerciţii de expiraţie cu silabe. realizarea ec!ilibrului dintre aerul din plămâni şi cel din afară. vizuală. exerciţii cu voce şoptită sau de intensitate medie.exerciţii de expiraţie cu vocale.exerciţii de deglutiţie. . demonstraţii ale poziţiei corecte a capului.exerciţii de gimnastică fonoarticulatorie. V(53$ 6$/$)7 se corectează prin 3 exerciţii de educaţie a auzului pentru diferenţierea vorbirii corecte faţă de cea greşită. .

'9F .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful