Liviu BERETEU

FUNDAMENTE DE INGINERIE MECANICA

2010

1.Momentul unei forţe în raport cu un punct şi în raport cu o axă. Cuplu de forţe
Momentul unei forţe F în raport cu un punct O se defineşte ca fiind produsul vectorial dintre vectorul de poziţie r = OA al punctului de aplicaţie al forţei si forţă: M0 = r × F Elementele caracteristice ale acestei mărimi vectoriale sunt: punctul de aplicaţie este chiar punctul de referinţă O; direcţia este perpendiculară pe planul determinat de cei doi vectori; sensul este determinat de regula burghiului drept, iar mărimea este: unde d=rsinα se numeşte braţul forţei M 0 = rFsin F, r = rFsin α = Fd , (α =

( ) ( F, r ) ).Unitatea

de masură in SI pentru momentul forţei este Nm. Dacă se

exprimă analitic cei doi vectori, raportaţi la sistemul Oxyz:

Fig. 1

i r = x i + yj + zk, F = Fx i + Fy j + Fy k, atunci M 0 = r × F = x Fx

j y Fy

k z = (yFz − zFy )i + (zFx − zFz ) j + (xFy − yFx ) Fz

Fig. 2 Momentul unei forţe în raport cu o axă (Δ) se defineşte ca fiind proiecţia pe axă a momentului forţei calculat în raport cu acea axă. Dacă dreapta Δ face unghiurile α, β şi γ

2

faţă de axele sistemului e = cos α i + cos β j + cos γ k , iar

Oxyz

atunci

versorul

acestei

axe

este:

M Δ = M O ⋅ e = M Ox cos α + M Oy cos β + M Oz cos γ . Cuplul de forţe este format din două forţe egale ca mărime, de aceeaşi direcţie şi sensuri contrare, având suporturile paralele. Rezultanta acestui sistem de forţe este nulă, iar momentul cuplului este: M O = OA × F + OB × −F = OA − OB × F = BA × F = AB × −F

( ) (

)

( )

Se constată că vectorul moment al cuplului este un vector liber, nu depinde de punctul în raport cu care se calculează. El este perpendicular pe cuplul de forţe, are semnul după regula burghiului drept şi valoarea M O = F ⋅ ABsin α = F ⋅ d ; distanţa d se numeşte braţul cuplului.

2.Reducerea unui sistem de forţe
Se consideră că asupra unui corp rigid acţionează o forţă, într-un punct A. Se pune problema determinării efectului acesteia într-un alt punct O ( fig.)

Fig.2 Fig. 1 În punctul O se introduce un sistem echivalent cu zero, F şi − F . S-a obţinut un cuplu de forţe format din forţa F cu punctul de aplicaţie în A şi forţa −F cu punctul de aplicaţie în O. Acest cuplu este echivalent cu un moment M O = OA × F , deoarece rezultanta unui
cuplu este nulă. Astfel, în punctul O s-a obţinut o forţă F identică cu forţa iniţială şi un cuplu a cărui moment este egal cu momentul forţei iniţiale calculat în raport cu punctul O. Aceste două elemente F, M O formează torsorul de reducere al forţei F în raport cu

(

)

punctul O. Dacă asupra rigidului acţionează un sistem de n forţe, reducând fiecare forţă în punctul O, se va obţine în acest punct un sistem de forţe concurente şi un sistem de vectori concurenţi ai momentelor forţelor în raport cu punctul O. Prin urmare, se va obţine o rezultantă R = F1 + F2 + F3 + ... + Fn = ∑ Fi şi un moment rezultant:
i =1 n

M O = M1 + M 2 + ... + M n = ∑ M i = ∑ OA i × Fi .
i =1 i =1

n

n

3

Cele două elemente R şi M O constituie torsorul de reducere al sistemului de forţe dat, în raport cu punctul O. Dacă se exprimă analitic mărimile vectoriale Fi = Fxi i + Fyi j + Fzi k , OA i = x i i + yi j + z i k ,
se obţine expresia analitică a rezultantei: n n ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ R = ⎜ ∑ Fxi ⎟ i + ⎜ ∑ Fyi ⎟ j + ⎜ ∑ Fzi ⎟ k = R x i + R y j + R z k , cu cele trei proiecţii pe axe ⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
n

R x = ∑ Fxi , R y = ∑ Fyi şi R z = ∑ Fzi . Expresia analitică a momentului rezultant este :
i =1 i =1
n

n

n

n

i =1

M O = ∑ OAi × Fi = ∑
i =1

i xi Fxi

j yi Fyi

k n n n z i = ∑ yi Fzi − z i Fyi i + ∑ z i Fxi − x i Fzi j + ∑ x i Fyi − yi Fxi k = M Ox i + M Oy j + M Fzi
i =1

(

)

i =1

(

)

i =1

(

)

iar proiecţiile momentului rezultant pe axele sistemului Oxyz sunt:
M Ox = ∑ yi Fzi − zi Fyi , M Oy = ∑ zi Fxi − x i Fzi
i =1 i =1 n

(

)

n

(

) şi M

Oz

= ∑ x i Fyi − yi Fxi
i =1

n

(

)

3.Echilibrul corpului rigid liber şi supus la legături
Un corp rigid este liber dacă poate ocupa orice poziţie în spaţiu sub acţiunea forţelor exterioare. Considerând că asupra unui astfel de corp acţionează sistemul de forţe exterioare Fi ,

i = 1, n , pentru echilibrul său trebuie ca efectul acestui sistem de forţe să fie nul, adică elementele torsorului de reducere într-un punct să fie nule .

R = F1 + F2 + ... + Fn = ∑ Fi = 0
i =1

n

MO = M1 + M2 + ... + Mn = ∑ OAi × Fi = 0
i =1

n

Ceea ce corespunde următoarelor ecuaţii scalare: n n n ⎧ R F 0, R F 0, R Fzi = 0 = = = = = ∑ ∑ ∑ x x y y z ⎪ i i ⎪ i =1 i =1 i =1 ⎨ n n n ⎪M = y F z F 0, M z F x F 0, M x i Fyi − yi Fxi = 0, − = = − = = ∑ ∑ ∑ Ox i zi i yi Oy i xi i zi Oz ⎪ i =1 i =1 i =1 ⎩

(

)

(

)

(

)

Aceste şase ecuaţii conduc la determinarea celor şase parametri care determină poziţia de echilibru a corpului.

4

În cazul corpului supus la legături, unele mişcări sunt împiedicate. Axioma legăturilor spune că în fiecare punct al corpului în care există o legătură aceasta poate fi înlocuită cu o forţă sau / şi moment care să aibă acelaşi efect ca şi legătura. Prin urmare, asupra corpului vor acţiona două sisteme de forţe : unul al forţelor exterioare Fi ( i = 1, 2...n ) cunoscute, respectiv al forţelor de legătură (reacţiuni) Fjl ( j = 1, 2...p ) necunoscute. Dacă se reduc cele două sisteme de forţe într-un punct se obţine un torsor format din rezultanta forţelor exterioare şi de legătură, respectiv momentul rezultant al forţelor exterioare şi de legătură. Pentru echilibru este necesar ca aceste elemente să fie nule p n ⎧ R ext + R l = ∑ Fi + ∑ Fj = 0 ⎪ i =1 j=1 ⎪ ⎨ p n ⎪M + M = OA F OB j × Fjl = 0, × + ∑ ∑ Oext Ol i i ⎪ i 1 j 1 = = ⎩

(

)

(

)

unde Bj sunt punctele de aplicaţie ale forţelor de legătură, Ai sunt punctele de aplicaţie ale forţelor date (exterioare). Aceste două ecuaţii vectoriale se proiectează pe axele unui sistem de referinţă Oxyz obţinându-se şase ecuaţii scalare. Din aceste ecuaţii scalare se pot determina forţele de legătură şi, dacă e cazul, şi poziţia de echilibru. Dacă numărul necunoscutelor este mai mare decât 6, problema e static nedeterminată. Dacă toate forţele exterioare sunt în plan numărul ecuaţiilor scalare ce se obţin sunt 3. Deci problema e static determinată dacă are 3 necunoscute. Cele mai importante legături sunt: rezemarea, care introduce o necunoscută (reacţiunea normală), articulaţia introduce 3 necunoscute;iar încastrarea introduce 6 necunoscute. Legătura cu fir introduce o singură necunoscută, valoarea efortului din fir, direcţia fiind în lungul firului. În cazul forţelor plane articulaţia introduce 2 necunoscute, iar încastrarea 3 necunoscute.

4.Studiul mişcării unui punct material în coordonate carteziene
Într-un sistem de coordonate carteziene Oxyz (Fig. 1), legea de mişcare a unui punct se exprimă sub forma r ( t ) = x ( t ) i + y ( t ) j + z ( t ) k

5

Deci legea de mişcare a unui corp cu axă fixă se exprimă prin relaţia θ = θ ( t ) . corpul are un grad de libertate. Între coordonatele celor două puncte fixe şi coordonatele punctului P se pot scrie două relaţii de legătură date de distanţele dintre ele. Acesta se alege ca fiind unghiul dintre axele O1x1 si Ox. iar modulul este v = v 2 x + v y + vz = Acceleraţia medie se defineşte ca fiind a m = Δv Δt . Dacă se consideră un al treilea punct P din corp acesta este determinat prin trei coordonate. deci v = lim Δt →0 r ( t + Δt ) − r ( t ) = r ( t ) . de unde se obţin proiecţiile vitezei pe axele de referinţă 2 2 x 2 + y2 + z2 . Aceste funcţii reprezintă ecuaţiile parametrice ale curbei pe care se mişcă punctul. ca funcţii de timp x = x ( t ) . Poziţia lui fiind determinată printro singură funcţie de timp. Exprimarea în coordonate carteziene a vitezei este v = r = x ( t ) i + y ( t ) j + z ( t ) k . a = lim v ( t + Δt ) − v ( t ) = v = r = x i + yj + zk Δt →0 Δt având proiecţiile 2 2 x 2 + y2 + z2 a x = x ( t ) a y = y ( t ) a z = z ( t ) şi modulul a = a 2 x + ay + az = 5. Un corp rigid are mişcare de rotaţie cu axă fixă dacă două puncte ale sale rămân fixe în tot timpul mişcării.Fig. Distribuţia de viteze şi acceleraţii. z = z ( t ) . 6 . Prin eliminarea timpului în aceste ecuaţii se obţin ecuaţiile implicite ale curbei f1 ( x. 1). Acceleraţia momentană se obţine pentru Δt → 0 . dacă se cunoaşte poziţia acestuia în fiecare moment. a punctului material se defineşte ca fiind v m = Δ r Δt . egal cu unghiul dintre axele O1y1 si Oy (Fig. adică două suprafeţe care intersectate dau curba amintită. 1 Mişcarea punctului material se cunoaşte. y = y ( t ) . Traiectoria reprezintă locul geometric descris de punctul material în mişcarea sa şi poate să coincidă cu întreaga curbă sau să fie numai o parte din curba obţinută prin ecuaţiile de mai sus. y. Pentru obţinerea vitezei momentane se face Δt → 0 . y. v x = x ( t ) v y = y ( t ) v z = z ( t ) . adică coordonatele acestuia. Legea de mişcare. z ) = 0 şi f 2 ( x. z ) = 0 . Prin urmare în mişcarea de rotaţie. Viteza medie.Mişcarea de rotaţie cu axă fixă a unui corp rigid. Se constată că Δt viteza devine tangentă la traiectorie.

v z = 0 . Mişcările vibratorii sunt periodice dacă toate elementele cinematice (poziţia. iar acceleraţiile tuturor punctelor sunt situate în plane perpendiculare pe pe xa de rotaţie.Vectorul viteză unghiulară este dirijat în lungul axei de rotaţie şi este ω = θ k = θ k1 . Definiţii şi noţiuni fundamentale Mişcarea alternativă a unui sistem material faţă de o stare de referinţă se numeşte vibraţie sau oscilaţie. a y = ε x − ω 2 y . v y = ω x . adică are valoarea la un moment dat egală cu derivata în raport cu timpul a legii de mişcare. numit perioadă.Mişcarea vibratorie. 1 2 2 2 2 v = v2 x + v y + vz = ω ⋅ x + y = ω ⋅ R unde R este distanţa de la punctul considerat la axa de rotaţie . viteza şi acceleraţia) se repetă identic după un interval de timp T. iar a O = 0 . Se poate concluziona că viteza oricărui punct din rigid este situată întrun plan perpendicular pe axa de rotaţie ( v z = 0 ) . deci sin(ω t + ϕ ) = sin(ω (t + T) + ϕ ) 7 . Pentru distribuţia de acceleraţii se are în vedere formula acceleraţiei unui punct în mişcarea generală a unui corp a = a 0 + ε × r + ω × (ω × r ) . Cea mai simplă mişcare periodică este mişcarea a cărei ecuaţie (lege de mişcare) se exprimă prin funcţiile trigonometrice sinus sau cosinus şi se numeşte mişcare armonică x = A 0 sin(ω t + ϕ ) sau x = A 0 cos(ω t +ψ ) . O fiind un punct fix. cea mai mare elongaţie x max = A se numeşte amplitudine. Reprezintă raza cercului descris de punctul P în mişcarea de rotaţie. a x = −ω 2 x − ε y . 6. Prin urmare se poate dezvolta i produsul vectorial j y k z v = 0 0 ω = −ω yi + ω xj . Din această formulă se obţin proiecţiile acceleraţiei punctului considerat pe axele de coordonate ale sistemului Oxyz . Mărimile caracteristice ale unei vibraţii armonice sunt: elongaţia x. intervalul de timp după care mişcarea se repetă identic şi se determină ţinând seama că funcţia sinus are perioada unghiulară de 2π. x ceea ce înseamnă că proiecţiile vitezei unui punct din corp pe axele sistemului legat de corp sunt: v x = −ω y . perioada T. Punctul O fiind un punct fix v O = 0 . iar valoarea 2 2 x 2 + y2 ⋅ ε 2 + ω 4 = R ε 2 + ω 4 este a = a 2 x + ay + az = Se poate constata ca singurele puncte care au acceleraţia nulă sunt pe axa de rotaţie. a z = 0 . Valoarea absolută este Fig. Singurele puncte de viteză nule sunt pe axa de rotaţie. unde ε = ω este acceleraţia unghiulară. distanţa la un moment dat faţă de reper.

Perioada se măsoară în secunde. 8 . In Figura 1 se prezintă diagrama (graficul variaţiei în timp a legii de mişcare) pentru o mişcare vibratorie armonică. Din această expresie se poate observa ca în mişcările vibratorii pot apărea acceleraţii foarte mari.Momente de inerţie mecanice. Acceleraţia unei mişcări vibratorii se obţine prin derivarea în raport cu timpul a vitezei a = v = −Aω 2 sin(ω t + ϕ ) = Aω 2 sin(ω t + ϕ + π ) Se constată ca acceleraţia este defazată cu π înainte faţă de mişcare şi cu π 2 înainte faţă de viteză. Amplitudinea acceleraţiei este a max = ω 2 A = 4π 2f 2 A . Pulsaţia ω reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate în 2π secunde. Definitii şi relaţii intre ele. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele (Formulele lui Steiner). Acesta este format dintr-un arc de constantă elastică k şi un corp de masă m. Viteza unei mişcări vibratorii se obţine prin derivarea în raport cu timpul a elongaţiei: v = x = Aω cos(ω t + ϕ ) = Aω sin(ω t + ϕ + π 2) . axă. plan. iar în Figura 2 este reprezentat cel mai simplu model mecanic care execută o mişcare armonică. Se constată că amplitudinea vitezei este v max = Aω şi că viteza este defazată cu i π 2 faţă de mişcarea oscilatorie. Legătura dintre frecvenţă şi pulsaţie este: ω = 2π f .sau ω t + ωT + ϕ = ω t + ϕ + 2π de unde T = 2π ω . Pulsaţia se măsoară în rad s . iar ϕ este faza iniţială. i 7. dacă frecvenţa este mare. Momentele de inerţie arată modul în care este distribuită masa unui corp faţă de diferite elemente geometrice de referinţă: punct. chiar dacă amplitudinea este mică. Frecvenţa reprezintă numărul de vibraţii (oscilaţii) complete efectuate în unitatea de timp (secundă) f = 1 T = ω 2π unitatea de măsură pentru frecvenţă este 1Hz = 1 s = s −1 . Argumentul funcţiei sinus sau cosinus se numeşte fază (ω t + ϕ ) .

J yOz = ∑ mi d iyOz = ∑ mi x i2 . Se pot stabili uşor următoarele relaţii între momentele de inerţie J x + J y + J z = 2J O . Error! No text of specified style in document..Faţă de momentele de inerţie obişnuite se mai definesc momente de inerţie centrifugale: J xy = ∑ mi x i yi . J yOz = J y'Cz' + Mx c . i =1 i =1 i =1 i =1 N N N N ( ) ( ) N N ( ) 2 J z = ∑ mi d iz = ∑ mi x i2 + yi2 i =1 i =1 N N N N ( ) N N i =1 i =1 2 2 momente de inerţie planare: J xOy = ∑ mi d ixOy = ∑ mi zi2 . în raport cu cele două sisteme se pot 2 2 + zC stabili următoarele relaţii: Pentru momentele axiale J x = J x′ + M ( yC ) = J x′ + Md 2 xx′ 2 2 2 2 J y = J y′ + M z C + xC = J y' + Md 2 J z = J z′ + M x c + yc = J z' + Md 2 yy' zz ' ( ) ( ) Pentru momente de inerţie planare: 2 2 2 . J x + J yoz = J O . J zx = ∑ mi zi x i Unitatea de măsură pentru toate momentele de inertie este kg. J y + J xoz = J O . iar axele celor doua sisteme sunt paralele.C fiind centrul de masă al sistemului material. J xOy + J yOz = J z Aceste relaţii nu sunt independente.m2. J yz = ∑ mi yi z i . ele sunt expresii pătratice definite în funcţie de coordonatele punctelor. momente de inerţie axiale: i =1 i =1 2 2 J x = ∑ mi d ix = ∑ mi yi2 + z i2 . J yOz + J xOy = J y . i =1 i =1 2 J xOz = ∑ mi d ixOz = ∑ mi yi2 i =1 i =1 N N Acestea se numesc momente de inerţie obişnuite. J y = ∑ mi d iy = ∑ mi x i2 + z i2 . dar sunt utile pentru că determinând trei dintre ele pe baza acestor relaţii se determină celelalte patru. Se consideră sistemul material raportat la un sistem de referinţă Oxyz şi la un sistem de referinţă Cx ′y′z′ .Fig. J xOy + J xOz = J x . Între momentele de inerţie. J xOz = J x 'Cz' + Myc J xOy = J x 'Cy' + Mz c 9 . i =1 i =1 i =1 N N N J z + J xoy = J O . J xOy + J yOz + J zOx = J O . Fig.2 Faţă de sistemul Oxyz se pot defini următoarele momente de inerţie: momente de inerţie polare: J O = ∑ mi ri2 = ∑ mi x i2 + yi2 + zi2 .

Aceasta reprezintă teorema impulsului. şi impulsul punctului material : k O = r × h = r × mv. pentru un corp.1 h = 0 . Teorema impulsului Se defineşte impulsul unui punct material ca fiind o mărime vectorială egala cu produsul dintre masa punctului material şi vectorul viteză: h = mv . Se obţin formule distincte pentru diferite mişcări ale corpului D rigid. În cazul unui corp rigid suma se i =1 i =1 n n transformă intr-o integrala de domeniu. Momentul cinetic al unui punct materal in raport cu un punct O se defineşte ca o marime vectorială egală cu produsul vectorial dintre vectorul de pozitie al punctului material în raport cu punctul O. se obţine: h = mv = ma = F . iar Rl rezultanta forţelor de legătură ce acţionează asupra corpului. În mod asemănător. derivata în raport cu timpul a impulsului unui punct material este egală cu forţa rezultantă care acţioneaza asupra lui : h = F . În cazul mişcării de rotaţie cu axă fixă se obţine K O = − J xzω i − J yzω j + J zω k . J yz = J y'z' + MyC z C . Momentul cinetic al unui punct material şi al unui corp rigid în raport cu un punct. iar dm este elementul de masa. Jz estre momentul de inerţie în raport cu axa 10 .Teorema momentului cinetic. în raport cu timpul. iar F este forţa rezultantă care acţionează asupra lui.Pentru momente de inerţie centrifugale: J xy = J x ' y' + Mx C y C . v D este viteza unui punct curent. unde m este masa lui. unde Rext este rezultanta forţelor exterioare. În cazul în care forţa rezultanta este nulă se obţine Fig. J xz = J x 'z' + Mx C z C 2 2 2 Pentru momentul de inerţie polar: J O = J C + M x C + yC + zC ( ) 8. ). adică. a este acceleratia . ţinând cont de legea lui Newton ma = F . se demonstrează că H = R ext + R l . astfel ca momentul cinetic se calculează prin integrala K O = ∫ r × vdm . Impulsul unui punct material şi al unui corp rigid. Jyz sunt momente de inerţie centrifugale. Unitatea de măsură a m puncte materiale se obţine K O = ∑ ri × h i = ∑ ri × mi vi . iar impulsul total se calculează prin integrala pe domeniul D H = ∫ vdm . unde Jxz. Unitatea de masură pentru impuls în SI Riemann. adică impulsul punctului material se conservă ( h = const. Dacă se derivează impulsul unui punct.

L=0. putând fi pozitivă. al fortei care actioneaza asupra punctului material: k O = r × F = M O In cazul în care momentul rezultant al forţelor care acţionează asupra unui punct material este nul. într-o deplasare elementară dr .C ( R l ) . Un Joule 1J = 1Nm . Unitatea de masură pentru lucrul mecanic în SI este Joule. L<0. rezultă. Dacă axa de rotaţie este o axă principală de inerţie ( o axă de simetrie) K O = J zω k . la deplasarea unui punct material dinntr-un punct A în punctul B . unde v × mv = 0 .C ( R ext ) este momentul forţelor exterioare.C ( R l ) momentul forţelor de legătură ce acţionează asupra corpului calculate in raport cu un punct fix O sau centrul de masa C. Pentru o forţă variabilă. iar . Pentru aceste 11 . momentul cinetic se se conservă: k O = const. este dL = Fdr .=1Nm/s. utilizand legea lui Newton: k O = r × mv + r × mv = r × F. adică produsul scalar dintre forta F şi vectorul deplasare Δ r. unde M O. notat dL . Lucrul mecanic şi puterea unui sistem de forţe. iar M O. notat 1 W . lucru mecanic elementar. Puterea este un scalar cu semn. Lucrul mecanic efectuat de o forta F . dacă α ∈ (π 2. 9. Fz = ∂U ∂z . Dacă se derivează în raport cu timpul momentul cinetic în raport cu punctul O. Se întâlnesc cazuri în care proiecţiile pe axe ale forţei F sunt derivatele parţiale ale unei funcţii de poziţie U(x. este o mărime scalară egală cu: L = F Δ r = F AB cos α . Puterea produsă de o forţă constantă F reprezintă lucrul mecanic produs de forţă în unitatea de timp: P = L t . lucrul mecanic elementar este dL = Fx dx + Fy dy + Fz dz . se spune că forţa este rezistentă.C = M O. adică derivata in raport cu timpul a momentului cinetic in raport cu un punctl O este egala cu momentul in raport cu punctul O. negativă. Unitatea de măsură în SI pentru putere este Watt-ul. de-a lungul unei direcţii care face cu forţa unghiul α .de rotaţie (oz). de mărime constantă. se demonstrează că K O.C ( R ext ) + M O. pentru un corp. (notata J ). adică forţele perpendiculare pe deplasare nu dau lucru mecanic. dacă unghiul α = π 2 .y.z) astfel: Fx = ∂U ∂x. π ] . Fy = ∂U ∂x. Rezultă că lucrul mecanic efectuat de forta variabila F la deplasarea corpului din A in B este: L AB = ∫ dL = ∫ Fdr . În mod asemănător. AB AB → Dacă se exprimă forţa şi deplasarea elementară prin proiecţiile pe axe: F = Fx i + Fy j + Fz k şi dr = dx i + dyj + dzk . se spune că forţa este motoare.Lucrul mecanic şi puterea unei forţe constante şi ale unei forţe variabile. π 2 ) L>0. iar ω este viteza ungiulară. sau nulă. Dacă unghiul α ∈ [ 0.

în mişcarea de translaţie. adică este diferenţiala totala a funcţiei U. Pentru mişcarea de rotaţie formula puterii mai poate fi scrisă şi în următoarele forme : P = M Oω = M O 2π T = 2π f M O . În cazul în care mişcarea este de rotaţie P = M Oω . v fiind viteza corpului la un moment dat. turaţia. Prin definiţie. z ) + C . unde M O este momentul cuplului motor. energia cinetică a unui punct material de masa m şi viteză v este mv 2 Ec = . se numeşte energie potenţială. Pentru mişcarea de translaţie. se obţine 12 . dr1O deplasarea elementară a punctului O. 10. rotaţie şi plană. Dacă corpul se află.forţe lucrul mecanic elementar este: dL = ∂U ∂x dx + ∂U ∂y dy + ∂U ∂z dz = dU . respectiv negativă în sens contrar. ω =0. E p = −L = − U ( x. respectiv ω este viteza unghiulară. pentru puterea unui motor. vitezele tuturor punvtelor sunt egale la un moment dat. Se poate scrie relaţia dintre frecvenţa de rotaţie şi turaţie f = n 60 . Teorema energiei cinetice. care se dă în rotatii pe minut. iar lucrul mecanic al acestor forţe. deci ⎛ n ⎞ v 2 Mv 2 E c = ⎜ ∑ mi ⎟ = .Energia cinetică a unui punct material şi a unui corp in mişcările de translaţie. Pentru calculul 2 i =1 energiei cinetice a unui corp trebuie avut în vedere tipul de mişcare a acestuia. formula P = (π n 30 ) M O . Dacă M O şi ω au acelaşi sens puterea este pozitivă. dθ deplasarea elementară unghiulară a corpului. Înlocuind în formula de calcul a energiei cinetice pentru un corp. 2 În cazul unui sistem de puncte materiale energia cinetică se exprimă prin n mv2 însumarea energiilor cinetice ale tuturor punctelor E c = ∑ i i . unde M este masa 2 ⎝ i =1 ⎠ 2 intregului corp În cazul mişcării de rotaţie în jurul unei axe. şi în acest caz se obţine. z) se numeşte funcţie de forţă. Lucrul mecanic al unui sistem de forţe care acţionează asupra unui corp rigid se obţine prin însumarea lucrurilor mecanice ale tuturor forţelor dL = ∑ dLi = ∑ Fdr i 1i = Rdr 1O + M O dθ unde R şi M O sunt elementele torsorului de i =1 i =1 n n reducere a sistemului de forţe în punctul O. cu semn schimbat. y. Forţele care dau energie potenţială se numesc forţe conservative. ca urmare a acţiunii forţelor. unde C este o constantă.De cele mai multe ori se foloseşte în locul frecvenţei de rotaţie. y. iar puterea este P = Rv . Funcţia U(x. Puterea acestui sistem de forţe este P = dL dt = R dr dt + M O dθ dt = Rv + M Oω . viteza unui punct este vi = ω × ri = ω d i .

din poziţia iniţială A în poziţie B. l dt ⎝ 2 ⎠ adică. adică mvdv = dLext + dLl sau d ⎜ ⎟ = dE c = dLext + dLl . aceasta se scrie sub forma : ⎛ mv 2 ⎞ dv m dr = Fext dr + Fdr . mi 13 . diferenţiala energiei cinetice a unui sistem material rigid(corp) este egală cu lucrul mecanic elementar al tuturor forţelor exterioare (date) şi de legătură ce acţionează asupra lui. energia cinetică se 1 2 2 + J yωy + J zωz2 . unde s-a ţinut cont că vC = ω × IC = ω ⋅ IC . Dacă se scrie legea fundamentală a dinamicii pentru un punct material supus la legături. adică variaţia energiei cinetice intr-o deplasare finită a Ec = ∑ N mi (ω d i ) 2 ( ) punctului material este egală cu lucrul mecanic al forţelor direct aplicate (exterioare) şi de legătură. Înlocuind în formula de calcul a energiei cinetice 2 MvC J ω2 de rotaţie. unde IC este distanţa de la axa instantanee de rotaţie la centru de masă. sunt axe principale de inerţie. Dacă corpul are o mişcare de rotaţie cu punct fix (O). Pentru mişcarea plan paralelă.ω2 ⎛ N ⎞ ω2 . se poate scrie formula lui Steiner : J Δ = J z + M ⋅ IC2 . variaţia energiei cinetice într-o deplasare elementară este egalaă cu lucrul mecanic elementar al forţelor direct aplicate şi de legătură ce acţionează asupra punctului. Această formă este frecvent utilizată în aplicaţii. 2 2 Teorema energiei cinetice. legat de corp. se obţine teorema energiei cinetice sub formă integrală E CA − E CB = ( L ext )A →B + ( L l )A →B . axa calculează cu formula E c = J xωx 2 instantanee de rotaţie este axa Δ . Pentru o deplasare finită. Sub formă integrală această teoremă este: E CA − E CB = ( Lext )A →B + ( Ll )A →B . rezultă E c = + z . integrând relaţia precedentă. considerând o axă paralelă cu Δ prin centrul de masă C. se obţine forma diferenţială a teoremei energiei cinetice: dE c = dLext + dLl . după înmulţirea scalară cu vectorul dr . adică. unde JΔ este momentul de inerţie mecanic în = ⎜ ∑ mi d i2 ⎟ = JΔ 2 2 i =1 ⎝ i =1 ⎠ 2 raport cu axa de rotaţie. Scriind această lege pentru toate punctele + ∑ l 1i dt j=1 materiuale ale corpului rigid şi ţinând cont de faptul că lucrul mecanic al forţelor interioare (perechi) este nul. În cazul unui corp rigid se aplică legea fundamentală adinamicii pentru un punct i al corpului. înmulţită cu deplasarea elementară faţă de sistemul fix : dr1i N dvi dr1i = Fext dr1i + Fdr Fijdr1i . iar axele sistemului Oxyz.

Se cunoaşte lungimea planului AB=a. F4= F 19 . din punctul B cade liber ajungând în C. coeficientul de frecare fiind µ. Accelaraţia. Ecuaţia axei centrale 4. b) viteza în punctul B. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material. Traiectoria. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v0 pe planul înclinat cu unghiul α. Legea de mişcare. Viteza. F3= F. Momentul unei forţe în raport cu un punct 2. Forţele au modulele: F1= F. Se cer: a.Aplicatii 1. Elementele cinematice ale mişcării. F2=3F 2 . Torsorul de reducere in O b. 14 . Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. 3. c) viteza în punctul C.

c) viteza în punctul C. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material.1. Torsorul de reducere in O b. Cuplu 2. Forţele au modulele: F1= F. 15 . Punctul material de masă m este lansat din O cu viteza v0 pe planul înclinat cu unghiul α. F3= F. coeficientul de frecare fiind µ. Momentul unei forţe în raport cu o axă. Se cunoaşte lungimea planului OA=l. b) viteza în punctul A. din punctul A cade liber ajungând în C. Se cer: a. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. F2= F 10 . F4= F 19 . Ecuaţia axei centrale 4. Viteza si acceleraţia areolară. 3.

Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Se cer: a. F2= F 19 . b) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material. Se cunoaşte AB=l1. Reducerea unui sistem de forţe. Torsorul de reducere in O b. coeficientul de frecare fiind µ1. c) viteza în punctul C. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v0 pe un plan orizontal. F4= F 10 . 3. 16 . Să se determine: a) viteza în punctul B. coeficientul de frecare fiind µ2. 2. F3= F. din punctul B punctul material urcă pe un plan înclinat cu unghiul α. Forţele au modulele:F1= F.1. Studiul mişcării unui punct în coordonate carteziene. Ecuaţia axei centrale 4. BC=l2.

Să se determine: a) legea de mişcare. b) distanţa CB. Axa centrală. 3. F2= F. Se cer: a. F3= F 10 . F4= F 19 . c) viteza în punctul B. 17 . Ecuaţia axei centrale 4. Forţele au modulele: F1= 3F 2 . 2.1. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Studiul mişcării unui punct în coordonate polare. Un punct material de masă m este aruncat cu viteza iniţială v0 înclinată cu unghiul α faţă de orizontală. Torsorul de reducere in O b.

Cazuri de reducere. 3. Studiul mişcării unui punct în coordonate intrinseci. Torsorul de reducere in O b.1. Ecuaţia axei centrale 18 . F4= F 19 . F2= F. Forţele au modulele: F1= F 10 . F3= F 10 . Se cer: a. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. 2.

Reducerea unui sistem de forţe plane. 2. b) distanţa OB. 1.4. Mişcarea generală a unui corp. Un punct material de masă m este aruncat de la înălţimea h cu viteza orizontală v0. c) viteza în punctul B. Legile de mişcare. Să se determine: a) legea de mişcare. 19 .

3. Ecuaţia axei centrale 4. Forţele au modulele: F1= F 10 . F3= F 19 . b) distanţa AB. F4= F. Torsorul de reducere in O b. c) viteza în punctul B. Să se determine: a) legea de mişcare. Se cer: a. F2= F 10 . Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. 20 . Un punct material de masă m este aruncat cu viteza v0 sub un unghi α faţă de orizontală.

BC=l2. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v0 pe un plan înclinat cu unghiul α. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material. coeficientul de frecare fiind µ1. 3. Proprietaţi. din punctul B punctul material continuă mişcarea pe un plan orizontal. Reducerea unui sistem de forţe paralele.1. coeficientul de frecare fiind µ2. F2= F 10 . F3= F 19 . 21 . Se cunoaşte AB=l1. b) viteza în punctul B. Se cer: a. F4= F 10 . Torsorul de reducere in O b. Forţele au modulele: F1= F 10 . c) viteza în punctul C. Ecuaţia axei centrale 4. 2. Distribuţia de viteze în mişcarea generala. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură.

2. Echilibrul corpului liber. acceleraţia punctului B. ω0=constantă. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. F3= F 10 . Torsorul de reducere in O b. 3.1. viteza unghiulară instantanee. BB0=b. viteza punctului B. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F1= F 10 . rostogolitoarea. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Mişcarea de translaţie. F2= F. polul acceleraţiilor. baza. 22 . Ecuaţia axei centrale 4. F4= F 19 . Se cer: a.

1. 3. Torsorul de reducere in O b. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. Se cer: a. Legile de mişcare. F2= F. Ecuaţia axei centrale 4. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de 23 . Forţele au modulele: F1= F 10 . Echilibrul corpului supus la legături. 2. F3= F 10 . BB0=b. F4= F 19 . Mişcarea de rotaţie cu axă fixă. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. ω0=constantă.

1. Rezemarea. 2. Distribuţia de viteze în mişcarea de rotaţie cu axă fixă. Proprietaţi.rotaţie. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. baza. F3= F 10 . Ecuaţia axei centrale 24 . acceleraţia punctului B. viteza unghiulară instantanee. viteza punctului B. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. rostogolitoarea. F4= F 10 . Forţele au modulele: F1= F 10 . F2= F 19 . 3. polul acceleraţiilor.

viteza unghiulară instantanee. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. ω0=constantă. polul acceleraţiilor. baza. viteza punctului B. rostogolitoarea. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea de rotaţie cu axă fixă. 25 . BB0=b.4. Articulaţia 2. 1. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. acceleraţia punctului B. Proprietaţi.

F3= F 2 . Se cer: a. F4= F 2 . viteza unghiulară instantanee. ω0=constantă. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. BB0=b. viteza punctului B.3. acceleraţia punctului B. rostogolitoarea. 26 . Forţele au modulele: F1= F 2 . Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. polul acceleraţiilor. Ecuaţia axei centrale 4. F2= F 3 . Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. baza. Torsorul de reducere in O b.

Legile mişcării. Ecuaţia axei centrale 27 .1. F4= F 2 . Mişcarea de rototranslaţie. Torsorul de reducere in O b. 2. Se cer: a. Forţele au modulele: F1= F 2 . F2= F 3 . 3.Legătura cu fir. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Încastrarea. F3= F 2 .

Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. viteza punctului B. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. baza. 28 . ω0=constantă. rostogolitoarea.4. viteza unghiulară instantanee. polul acceleraţiilor. BB0=b. Centrul de greutate al unui sistem de puncte materiale. 1. acceleraţia punctului B.

Ecuaţia axei centrale 4. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. baza. Torsorul de reducere in O b. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. ω0=constantă. 3. F2= F 2 . polul acceleraţiilor. rostogolitoarea. Forţele au modulele F1= F 2 . 29 . Proprietaţi. acceleraţia punctului B. viteza punctului B. Distribuţia de viteze în mişcarea de rototranslaţie. BB0=b. F3= F 2 . Se cer: a. F4= F 3 . Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie.2. viteza unghiulară instantanee.

3. F3= F. F4= F 6 . F2= F 2 . Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Se cer: a. Proprietaţi. Torsorul de reducere in O b. 2. Forţele au modulele F1= F 2 . Centrul de greutate al unui sistem material continuu. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea de rototranslaţie. Ecuaţia axei centrale 30 .1.

Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie.4. acceleraţia punctului B. Centrul de greutate al unui corp format din mai multe componente (subsisteme). Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. polul acceleraţiilor. baza. ω0=constantă. rostogolitoarea. 1. BB0=b. viteza unghiulară instantanee. 31 . viteza punctului B.

32 . F3= F 2 . Ecuaţia axei centrale 4. acceleraţia punctului C. 3.2. F2= F 5 . baza. polul acceleraţiilor. capătul B deplasându-se cu viteza constantă vA Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Mişcarea plan paralelă. rostogolitoarea. Forţele au modulele F1= F 2 . F4= F 3 . viteza unghiulară instantanee. viteza punctului C. Se cer: a. Legile de mişcare. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Torsorul de reducere in O b. Se consideră bara AB de lungime l care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare.

baza. Centrul instantaneu de rotaţie. 3. Se consideră bara AB de lungime 2l care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. rostogolitoarea. Frecarea firelor. Distribuţia de viteze în mişcarea plan paralelă. viteza unghiulară instantanee.1. Să se determine reacţiunile din articulaţiile A. acceleraţia punctului M. capătul A0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. pentru poziţia de echilibru din figură. 4. viteza punctului M. 33 . C. 2. polul acceleraţiilor. B.

3. 34 . Se consideră bara AB de lungime a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare. viteza unghiulară instantanee. Se dau: AC=CD=BC=l. acceleraţia punctului N. rostogolitoarea. baza. polul acceleraţiilor. viteza punctului N.1. 4. Momentul unei forţe în raport cu un punct. C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. 2. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A. Baza si rostogolitoarea. Proprietaţi ale distribuţiei de viteze. capătul A deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie.

Momentul unei forţe în raport cu o axă. Se consideră bara AB de lungime 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază r. De fire sunt legate greutăţile P1 şi P2. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea plană. Proprietaţi. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. Sa se determine raportul P1/P2 pentru ca inelul să fie în echilibru.1. Cuplu. 2. 4. 3. capătul B deplasându-se cu viteza 35 .

Reducerea unui sistem de forţe. rostogolitoarea. 2. polul acceleraţiilor. 3. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. Sa se determine raportul Q1/Q2 pentru ca inelul să fie în echilibru. viteza punctului D. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. viteza unghiulară instantanee. 36 . baza. Mişcarea relativă a unui punct material. acceleraţia punctului D.constantă v0 Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. 1. De fire sunt legate greutăţile Q1 şi Q2.

4. viteza punctului D0. 37 . baza. viteza unghiulară instantanee. acceleraţia punctului D0. Se consideră placa patrată A0B0C0D0 de latură l care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. polul acceleraţiilor. capătul A0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. rostogolitoarea.

3. Axa centrală. viteza unghiulară instantanee. baza. Definiţii si relaţii între momentele de inerţie. viteza punctului C0.1. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. Se consideră placa triunghiulară A0B0C0 de latură a care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. acceleraţia punctului C0. polul acceleraţiilor. rostogolitoarea. 38 . capătul B0 deplasându-se cu viteza constantă vB0 Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. Sa se determine raportul W1/W2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Momente de inerţie. De fire sunt legate greutăţile W1 şi W2. 2.

Se dau: AB=CD=a. C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. 39 . 2.1. Cazuri de reducere. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A. Momente de inerţie pentru un corp continuu. 3.

acceleraţia punctului D0. viteza punctului D0. viteza unghiulară instantanee. polul acceleraţiilor. capătul B0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Se consideră placa patrată A0B0C0D0 de latură 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. 40 . baza. rostogolitoarea.4.

F4= F 19 . Se cunoaşte AB=l1. F3= F. b) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v0 pe un plan orizontal. Reducerea unui sistem de forţe plane. coeficientul de frecare fiind µ1. din punctul B punctul material urcă pe un plan înclinat cu unghiul α. c) viteza în punctul C. Ecuaţia axei centrale 4. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele.1. F2=3F 2 . 3. Torsorul de reducere in O b. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Se cer: a. coeficientul de frecare fiind µ2. BC=l2. 2. 41 . Să se determine: a) viteza în punctul B. Forţele au modulele: F1= F.

polul acceleraţiilor. acceleraţia punctului B. Determinarea legii de mişcare a unui punct material pe baza legii fundamentale. ω0=constantă. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. 2. F4= F 19 . Torsorul de reducere in O b. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. Reducerea unui sistem de forţe paralele. Forţele au modulele: F1= F. F2= F 10 . viteza punctului B. baza. rostogolitoarea.1. BB0=b. Principiile mecanicii. F3= F. 42 . Se cer: a. Ecuaţia axei centrale 4. 3. viteza unghiulară instantanee. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie.

Un punct material de masă m este aruncat de la înălţimea h cu viteza orizontală v0. 3. 43 . 4. 2. Echilibrul corpului liber. Să se determine: a) legea de mişcare. c) viteza în punctul B. Sa se determine raportul P1/P2 pentru ca inelul să fie în echilibru. b) distanţa OB.1. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază r. polar si intrinsec). Determinarea legii de mişcare a unui punct material folosind diferite sisteme de coordonate (cartezian. De fire sunt legate greutăţile P1 şi P2. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B.

1. 2. Mişcarea unui punct material sub acţiunea greutăţii proprii. Se consideră placa patrată A0B0C0D0 de latură l care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. capătul A0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Să se determine reacţiunile din articulaţiile A. 3. 44 . Echilibrul corpului supus la legături. pentru poziţia de echilibru din figură. 4. C. B.

3. F2= F 5 . Se cer: a. 1. Torsorul de reducere in O b. Mişcarea verticală. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. viteza unghiulară instantanee. F4= F 3 . F3= F 2 . viteza punctului D0. acceleraţia punctului D0. Ecuaţia axei centrale 45 . polul acceleraţiilor. 2. Rezemarea. Forţele au modulele F1= F 2 .baza. rostogolitoarea.

baza. rostogolitoarea. Articulaţia. polul acceleraţiilor. 1.4. 46 . Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. viteza punctului B. BB0=b. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. acceleraţia punctului B. viteza unghiulară instantanee. ω0=constantă.

47 . Aruncarea oblică. 4. Sa se determine raportul Q1/Q2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 3. Un punct material de masă m este aruncat cu viteza iniţială v0 înclinată cu unghiul α faţă de orizontală. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R.2. Să se determine: a) legea de mişcare. De fire sunt legate greutăţile Q1 şi Q2. b) distanţa CB. c) viteza în punctul B.

capătul B0 deplasându-se cu viteza constantă vB0 Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Se dau: AC=CD=BC=l. Impulsul unui punct material.Legătura cu fir. 3. Încastrarea. polul acceleraţiilor. Teorema impulsului. viteza unghiulară instantanee. 48 . baza. 4. 2. acceleraţia punctului C0. C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. Se consideră placa triunghiulară A0B0C0 de latură a care se mişcă astfel încât capetele sale A0 şi B0 se deplasează după două direcţii perpendiculare. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A.1. rostogolitoarea. viteza punctului C0.

Momentul cinetic al unui punct material. Ecuaţia axei centrale 49 . Torsorul de reducere in O b.1. Teorema momentului cinetic. Se cer: a. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F1= F 2 . 3. F2= F 2 . Centrul de greutate al unui sistem de puncte materiale. F4= F 6 . 2. F3= F.

viteza punctului D. Centrul de greutate al unui sistem material continuu. acceleraţia punctului D. 50 . viteza unghiulară instantanee. baza. 1. capătul B deplasându-se cu viteza constantă v0 Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie.4. Se consideră bara AB de lungime 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare. rostogolitoarea. polul acceleraţiilor.

Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v0 pe planul înclinat cu unghiul α. Sa se determine raportul W1/W2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. 51 . b) viteza în punctul B. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. coeficientul de frecare fiind µ. Lucrul mecanic al unei forte constante si al unei forte variabile.2. c) viteza în punctul C. De fire sunt legate greutăţile W1 şi W2. Se cunoaşte lungimea planului AB=a. 3. din punctul B cade liber ajungând în C. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material.

baza. Inst. L. Lit. acceleraţia punctului B. viteza punctului B. 4. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie. Energia cinetica. Editura Mirton. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A. viteza unghiulară instantanee. SMICALĂ. L. I. Timişoara. Centrul de greutate al unui corp format din mai multe componente (subsisteme).1. Energia potentiala. BRINDEU. 1979. BB0=b. rostogolitoarea. Se dau: AB=CD=a. 52 . ω0=constantă. 2. Mecanică – Dinamica şi aplicaţii. 1992. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A0A=AB0=a. Vibraţii. BIBLIOGRAFIE 1. Timişoara. Politehnica "Traian Vuia". BERETEU. 2. polul acceleraţiilor. Teorema energiei cinetice. C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. 3.

BUZDUGAN. Elaments of Vibration Analysis. P. John Wiley and Sons. MEIROVITCH. LALANNE şi alţii. B. Fundamentals of structural dynamics. A. RAO. 1982. C.1984. 7. P. HUSSEY. LEVITSKII. SATO. Editura Academiei. RADES. Mechanical Vibrations with Applications. I. R. A. M. WALSHAW. 1975. The Netherlands. THOMSON. 2006 6. A. 1981. 20. 9. HAGEDORN. L. 5. New York. M. Fundamentals of Mechanical Vibrations. A. 1988. 18. Taylor&Francis Ltd. Culegere de probleme de Vibraţii mecanice. 17. 2010. London. Didactică şi Pedagogică. Introduction to Dynamics and Control. Computational Methods in Structural Dynamics. Schaum. 11. Editie electronica. 1968. SMICALĂ. N. CRAIG.3. L. M. Mac Millan Press Ltd. MEIROVITCH..T. John Wiley and Sons Ltd. Nauka Moskva. R. 10. Pergamon Press. 53 . 2001 15. DEMIDOVICH. TOCARCIUC Exercitii si probleme de mecanică si vibratii.CRAIG . Computational Mathematics. Ed. Kurdila. 1988. 14. 1981. Bucureşti. 1964.R. HEGEDUS. W. 19. 1975. T. MEIROVITCH. 1983. SILAS. 1984. John Wiley and Sons. 1967. Vibraţiile sistemelor mecanice. Graw – Hill. GH. New York. BRINDEU. L. 1996 22. R. The Finite Element Method in Engineering. Uhwin Hyman Ltd. FETCU.. W. Mechanical Vibrations for Engineers. BERETEU. 1989. L. 16.. Ellis Horwood Ltd. Vibraţii mecanice. MARON. Kolebania v mehanizmah. Mc. L. Syhoff – Noordhoff. 13. New York. 12. Mir Publishers. Ed. Non – Linear Oscillations – clarendon Press – Oxford. GH. Mecanică. GH.. Structural dynamics. Publishing. 1988. MEIROVITCH. McGraw-Hill. Theory and Problems of Mechanical Vibrations. W. 1980. THOMSON The Theory of Vibration with Applications. A. Fundamentals of Vibration. L. 21. 8. 4. John Wiley and Sons. SILAS. I. Theory of Vibration. S. New York. L. Tehnică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful