ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

3. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------.6.255 5.4. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.261 5.1.4.5.3.6.3.245 5. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.234 5.3. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.263 5.3. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.6.3.232 5.7.6. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.3.255 5. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.3. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.8.2.3.3.246 5. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------.263 5.1.262 5.3.3. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.252 5.4.6.5. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.3. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.3.3.3.247 5. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.5.242 5.3.6.4.3. Introducere ------------------------------------------------------------------. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------.3.247 5.5.5.4. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.6.7. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.7.5.248 5.3.6.7.4.3.3.241 5.245 5.3. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.263 .4.3.2.3.4.6.3.258 5.7.232 5.3.5. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------.1.. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.255 5.250 5.6.4. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------.3. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.7. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.2.6.260 5.3.232 5.7.7.253 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------.3.3.232 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.4.5. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5.3.3. Carbamazepina -----------------------------------------------------------.3. Acidul valproic -----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.5. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------.4.6.3.245 5.255 5.5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------. Grozåvescu R.7.5.7.3.3.7.258 5.3.3.261 5.232 5.3. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------.244 5. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.3.7.7.3.3.3.3. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.3.253 5.248 5.243 5.5.3.4.3.256 5.259 5.1. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.3.6.242 5.3.2.3.263 5. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.2.261 5.) --------------------------------.257 5. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.258 5.257 5.3.1. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.2.3.259 5.3.260 5.3.257 5.1.2. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.3.1.3.260 5. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------.5.3. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.

Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.7.264 5.1.6.4.3.7.267 5.4.2. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.5.6. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------.3. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.2. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.) ---------------------------------------------------------------7.1.4. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6.2. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.5.3.7.5.2.3.3.) --------------------------------------------6. Mateescu L. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.6. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.4. Mateescu L.3.8.4.267 5.4. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5.5.3.4.8.5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6.4.4.4. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6.4.2.4.264 5. Studii clinice (Eparu I.4. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .276 6.4.3.4.274 5.5.5.6.2.3.) ------------------------------------------------------------.5. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.1. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------.1. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.1.275 5. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6.2.4.1. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.5. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.4. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7. Introducere ------------------------------------------------------------------.3.5.4. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6.5. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7.4.4..4.275 5.3.4.4. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6.3. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7.3. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.4.271 5. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.5.1.265 5.5..

311 7.8. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.12.1.8.4. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------.9. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------.3.5.7.4.5.312 7.10.5. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------.1.304 7. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.5.2.4. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------.10. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.4.3.303 7.2.309 7.4.303 7. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------.9.6.2.304 7. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------.7.11.11.306 7.312 7.4.309 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.3.305 7.9.5.307 7.310 7.11. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.6.2. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------.3.303 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.4.307 7.307 7. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------.5.306 7. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------.4.311 7.2. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.303 7.10.304 7.312 7.3. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.1.303 7.7.5.5. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------.308 7.4.12.3.6.305 7.7.3.8. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------.305 7.1.1.5. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.9.8.309 7. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.3.308 7. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.11.12.11.6.303 7.8.307 7. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------.5.12. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------.307 7. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------.12. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------.11.305 7.10. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------.9.303 7.1.7.10.7. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------.312 7.9.12.311 7. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.306 7.311 7.312 .305 7.2. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------.309 7.5.2.1.6. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.311 7.6.303 7. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.6. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.308 7. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.309 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------.311 7. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.7.5.312 7.1.305 7. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------.312 7.8.4.6.8.2.305 7.10. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.312 7. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.311 7.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.

Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------.3.1. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.1. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------.1. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.2. Eparu I. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.2. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7.9. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7.13. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.1.) ------------------------. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.335 8.13.14.8. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7.333 8. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.1.328 8.4.14.2. Clasificare -------------------------------------------------------------------.332 8.7.13.2.2.7. Efectele adverse -----------------------------------------------------------.1.1. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.14. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7.9.1. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.13.1.315 8. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.2.4.334 8. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7.1. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------.334 8.316 8.2.1.4.346 .3.3.5.) --------------------------------------------------.10.332 8. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7.5. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.335 9.5.1. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------.318 8.321 8.6.4.8. Introducere ------------------------------------------------------------------.2.5.2.13.315 8.2.335 8.1..337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------.1.3.323 8.2. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------. Efectele secundare -------------------------------------------------------. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------.3.316 8.332 8.13. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------.2. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7.2.335 8.10.315 8.14.1. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.333 8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7.318 8.14.2. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.333 8.2. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.14.334 8.6.320 8.

.

. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu.a. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U. neurochimie. farmacocineticå. cât ¿i la noi. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. Într-adevår.F. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. farmacodinamie. Iuliana Dobrescu. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå. afinitate fa¡å de receptori etc. „Carol Davila“. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani. Autoarea. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope.M. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. se ¿tie. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp.) pentru a putea prezenta apoi. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. Dr. structurå chimicå. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. farmacologie. cu atât mai mult cu cât. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase). atât în alte pår¡i ale lumii. cu siguran¡å. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . argumentat. efecte adverse etc.

Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. au reu¿it så integreze . Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede.terapeutici prezenta¡i. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. În acest context. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. Conf. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general. î¿i aratå acum. care vin în contact. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. Autorii. fie el specialist în medicina de familie. de informare. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori. dr. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor.M. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri. de altfel. o altå calitate a cår¡ii. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. în practica lor curentå. Al. dar ¿i a tuturor medicilor. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. U. de orice specialitate. Aceasta este. de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. roadele. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. în ultimele 2-3 decenii. încå o datå. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. de fapt. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat.

au darul de a exemplifica aspecte tipice. rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. aflate încå în cercetare. concep¡ii ¿i postulate. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. nu în ultimul rând. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. logicå. ghiduri de diagnostic. doze. muncå. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . demonstrând talent. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. mai ales. deopotrivå! ªi. întâlnite în psihiatria pediatricå... Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic. inteligen¡å ¿i iubire. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). în final. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. era nevoie de un îndrumar. societate). pe medic. dåruire. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. Astfel. contraindica¡ii. pe medicul curant! Prezentårile de caz. Dar. În labirintul de ghiduri terapeutice. De asemenea. dupå validarea lor. „trucuri“ specifice. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. pe cele deosebite. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. ¿coalå. dar. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. indica¡ii. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare.aspecte ale cercetårii fundamentale. În rela¡ia medic-pacient-familie. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice.

.

Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. care erau numai pentru câteva tulburåri. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. Este evident. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive.1 INTRODUCERE 1. în marea lor majoritate. dar ¿i studii aflate încå în lucru. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive.1. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. s-au ob¡inut prin studii controlate. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. atât pentru antipsihoticele atipice. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. În urmå cu douå decenii. . cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. „double-blind – placebo“ la adult. cå de la indica¡iile ini¡iale. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. Aståzi.

• dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. uneori. 1997. diareea. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie.2. durerile abdominale. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. atât familia. Bristol et al. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. cita¡i de Carol Schall. profesorii sau educatorii. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. precum iritabilitatea. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate. iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. 1996. 2000. În primele capitole. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. Deocamdatå. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. 1. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. care.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå.

benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. La copil ¿i adolescent. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate. dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. în revistele de psihofarmacologie. . monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. în ultimii 5 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani.1. încet. tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). fie cå este investigatorul sau participantul. care aratå cå. încet. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. Tabelul 1. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå.

Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .1.20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1.1. (continuare) Sallee 2000 21 .

22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.1. (continuare) .

. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. Studiul clinic (clinical trial. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. 3. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. medical research. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. nici participantul nici investigatorul. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. Are patru etape: 1. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. 1. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. ci ¿i la copil ¿i adolescent. deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. 2. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul.3.

gabapentinul etc. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. • Comportamentul agresiv. topiramatul. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. În ultimii ani. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. se poate ameliora în prezent. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. precum lamotrigina. • Sindromul Tourette. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. . putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. noile antidepresive. tulburårile disruptive cu agresivitate. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. de asemenea. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. tulburårile anxioase. recomandatå la ace¿ti copii. ci ¿i depresiile. alåturi de redutabila clorpromazinå. anorexia mentalå. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. benzodiazepine. maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. din categoria tratamentului injectabil. butirofenone. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate.

a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. 1. . men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. 2. 7. unele fiind substan¡e de sintezå.4. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. iar altele constituind substan¡e naturale. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. familiile preferând formulele naturale. 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. 1998. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. 4. 3. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. care au un spectru din ce în ce mai larg. precum ¿i despre complian¡a la tratament. statusului mintal sau comportamentului. 9. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. ob¡inute din plante. 6. 10. citat de Remschmidt. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. 8. 2000.

• Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. emo¡ional. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. • Cum trebuie administrate medicamentele. îngrijitorii. 4. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume. pentru o boalå psihicå. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope. pentru autism. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului.. 2. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. • Când trebuie chemat medicul. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. • Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare.) . • Când trebuie luate medicamentele.26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos.. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. educatorii. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. 3.

4. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar... 18. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 7. 11. 3. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. 5.. såptåmâni. 17.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. 6. 14. 9. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?. 4. 16. 13. 2.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e. 15. 20.La copii cu autism sau cu întârziere mintalå.. Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor. . Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. urinå. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 10. 12. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. 19. 8.

8. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. 10. ora. cuprinzând: – data. . nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. pårin¡ii. riscând cre¿terea dozelor. Dupå fiecare vizitå medicalå. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. Înainte de vizita medicalå. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. profesorii). – cine a observat (pårin¡ii. împreunå cu restul familiei. 12. nu de pu¡ine ori. – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. Carol Schall. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. 6. – durata lui. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). face¡i acest lucru. exagereazå descrierea comportamentelor. nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. frustra¡i. efectele secundare ¿i 5. putem fi mai obiectivi. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. 9. pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. 7. 11. educatorii. 2002. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. Din påcate. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. – consecin¡ele. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. – comportamentul. întreba¡i doctorul cum se opre¿te.

Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. Leland ¿i Lambert. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE ) (Psychopharmacology Bull. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. 1976a).5. 1988). precum: A. 1992). 1976b). • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira. 1985). C. to measure the presence and severity of the simptoms. • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. 1997). • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. 1997).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. 1993. Complian¡a la tratament. • Numerous disorder – specific scale. 1995). putem folosi scale ¿i interviuri. 1976c). Tane ¿i Rojahn. • Child Behaviour Checklist (Achenbach. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. 1996). • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. oricât de . Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope. 1. • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. • Assessment Information Rating Profile (Bauras. 1986). B. • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION ). 1991). • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy.

Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. cå se simte „drogat“. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. În alte situa¡ii. În aceastå situa¡ie. de¿i îl acceptase deja de mult timp. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. cu acordul familiei. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. din vina lor sunt a¿a“. sub formå de injec¡ii intramusculare. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. medica¡ia se va administra de urgen¡å. Am avut un pacient de 13 ani. când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. astfel cå. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. nu eu. Pentru al¡i copii. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. Din påcate. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. Acest . Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. care va „inventa“ diferite formule de administrare. cu tulburare Asperger. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. la începutul tratamentului. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. care refuza medica¡ia.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. exagerând tulburarea copilului. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. informându-i . pe care le citesc din prospect. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. Ulterior. Efectele adverse. la cererea bunicilor. sperie de multe ori familia. oprind tratamentul. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. au refuzat medica¡ia. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. de fapt. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. de asemenea. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. le vom explica legisla¡ia în vigoare. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor. Al¡i pårin¡i. „se sperie“. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. De exemplu. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. dar ulterior. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. de multe ori. familia a acceptat în final terapia. Alteori. disputele dintre ei ducând. Existå. cu un sever sindrom hiperkinetic. a crescut rapid ¿i complian¡a. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. care insistau pentru tratament.

evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. Ele au fost definite de Martes. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. Din nefericire. gre¿ind dozele în plus sau în minus.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. În aceste condi¡ii. 2001). fårå acordul medicului. Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. dar care prezintå efecte secundare neurologice. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic.. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå. supradozeazå medica¡ia.D. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. Udri¿toiu T. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului.6. Marinescu D. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i. luându-le „când î¿i aduce aminte“. punând în pericol sånåtatea pacientului. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic.. 1. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet.. care laså medicamentele la îndemâna copilului.

absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. cel pu¡in în anumite condi¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. 1977: sporirea. sedativ. cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. .

(1988). occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. (1995). (1990)]. D. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. Gheorghe M. Niculescu G. a se lupta. Joacå rol în a sim¡i. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J. A. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2.). Ifrim M. parietal. 2.2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE.1.1. Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå. Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului. lobul limbic. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . Informa¡iile despre lobii frontal. aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. Synelnikov R. (1999). No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. a se hråni. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. hipotalamusul). 1.1. mezencefal. aria septalå).D.D. a fugi. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului.

apraxie constructivå.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå. Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. acalculia. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. disprosexii. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. jamaisconnu. respiratorii. afazia senzorialå Wernicke. déjà-connu. anozodiaforia – astereognozia. asomatognozia. gastralgii proxistice. agnozia acusticå. pierderea spontaneitå¡ii. dezorientare stg-dr. avoli¡ie. adermolexia.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. temporal. prosopagnozia. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. gândirii. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. de personalitate – pasivitate. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. perversiuni comportamentale instinctuale. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. puerilism. apraxia constructivå. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. Gerstsman: agnozia digitalå. autopognozia – alexia. alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. excentricitå¡ii etc. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. ståri de déjà-vu. hipersaliva¡ie. bradicardie. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. jamais-vu. dezorientare în locuri familiare. grea¡å. anozognozia. agrafia.

45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I. 10. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 40) Prefrontal cortex (9.1. 10.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J. 12) 9 6 4 8 45 3.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2..1. 11. 1. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41.D. 1995) . 1.2 10 11 Visual association cortex (39. 19. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5. 11. 2) Somatosensory association cortex (5. 12) 8 9 4 3. 7. 7.

care include uncusul. Con¡ine. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). recunoa¿tere a noului. 22. de îndemânare. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. girul parahipocampal. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. nucleul anterior al talamusului. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. Lobul limbic include aria subcalosalå. cingulum. 7). memorie. aria septalå. NA. de aseme- . Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. 3. sus¡inând uncusul parahipocampal. girul cingulat ¿i istmul. de învå¡are. girul paraterminal. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. aria septalå. îngropate în girul parahipocampal. endorfine. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum. cortexul entorinal). dar. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie.

produce urå ¿i comportament agresiv. hiperfagie. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. neocortexul temporal. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). în patologia func¡iei mnestice. Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. nucleul anterior (reglarea temperaturii). regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. Leziunile sale produc: placiditate. hipotalamusul. Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. 4. Proiecteazå în girusul cingulat. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. 6. Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. Este o componentå a diencefalului. comportament hipersexual. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. în etiopatogenia schizofreniei. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. ocitocinå). regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic.38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. Are rol în tulburårile comportamentale. b. orbire psihicå (agnozie vizual). Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. hipotalamus. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. 5. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå). cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . tuber cinereum. Con¡ine infundibulumul. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. a. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. substan¡a neagrå. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. corpii mamilari ¿i chiasma opticå.

forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). tractul mamilotalamic. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). complexul amigdalian. Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. B. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). adenohipofiza. nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. talamus. cåile ventrale amigdalofugale. 2. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. 3. . nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. pedunculii mamilari. fasciculul longitudinal dorsal. tractul tuberohipofizal. tractul hipotalamospinal. 4. stria terminalis. 7. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. Sistemele majore de fibre limbice 1. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. aria septalå. tractul supraopticohipofizal. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. 5. 6. tractul mamilotalamic. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. fasciculul median al creierului. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. nucleul anterior al talamusului. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului).

Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. hipersexualitate). placiditate. mutismul. c. 2. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. monotonie. hipersexualitate). b. 5. apatia. docilitate. 4. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. hiperfagie. Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. pierderea fricii. hiperfagie. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. fond de vigilitate normalå. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. agresiunii. docilitate. dezorientare temporospa¡ialå]. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. 2. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. 3. Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. vid afectiv. . Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). Con¡ine: 1. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. indiferen¡a la durere. 4. 3. confabula¡ie. dupå un episod de agresivitate. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. apatie. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. urii. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic. indiferen¡å. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale.

Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2. respira¡ie. 1990) . comportamentului sexual.D. f. 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.B. peristaltism intestinal..D. 1983 citat de Fix J.. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d. puls. Sutin J. senza¡iei de sete. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA.2.. e. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie..

Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R.D. 1990) Striae longitudinales mediales V.5.D. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N.4... 1990) . oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2. oculomotorius Figura 2. Talamusul (dupå Synelnikov R.

Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. În unele . 2. clor. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. mesageri secunzi. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. calciu. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele. neurotransmi¡åtori. b. în neuroni ¿i între neuroni. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. a. potasiu. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice. a. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. care permit trecerea ionilor precum: sodiu. a. purtåtoare de informa¡ii. Când un neuron este stimulat. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. canale ionice. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. Existå mai multe tipuri de sinapse. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV).2.

dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. et al. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. b Structurå postsinapticå Figura 2. 1997) . Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace.6. b. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r.44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni.

) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte. epinefrina serotonina 2. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. hipotalamice. curarizante antidepolarizante Figura 2. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2. Neurotransmi¡åtori prostaglandine.2. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. norepinefrina. colecistikinina. neurotensine peptide pituitare. nicotinice. somatostatine. polipeptidul vasoactiv intestinal. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. Aminoacizi 4. alanina. tromboxanii. adenozina nonpeptidici 5. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari.2. Acetilcolina GABA. parasimpatolitice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli.Ach nergici prin parasimpatomimetice. purinele: ATP. Tabelul 2. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi. nicotinici) ganglioplegice. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. glicina. pineale . aspartan 3. et al. cistationina serina excitatori: glutamat. endorfinele.7.

proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C. canalul de calciu. et al. 1997) . Receptorii adrenergici. citat de Stroescu V.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b M r = 6 8K M r = 68 K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr =270 K b g 35K 10K g g b itate 10K b 35K 10K cUn ataliti c å 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2. s. receptorii colinergici muscarinici.8.

norepinefrina. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei. fiind astfel cåi catecolaminergice.3. histamina). 1995) .9. cåile L-argininå-oxid nitric. 2. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA).. 7. cåile glicinergice: glicina. 6. D. epinefrina. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. 5. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. serotonina. 3. colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului. Tabelul 2. indolaminergice ¿i histaminergice. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor.

ariile gri ale måduvei spinårii. accumbens. cogni¡ie. girusul cingulat). Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. Important în afect.D. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. amigdala. epinefrina. . cel inhibitor cel mai comun.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. cortexul cerebral (lob frontal). COMT D1 striat. Ifrim M. (1995). Amine biogene (Catecolamine): dopamina. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior. (1999). Niculescu G. excitator.0…D4. parkinsonism. lob intermediar glandå pituitarå. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii.D. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. tirozin-hidroxilaza. norepinefrina. bulb olfactiv D5 Hipocamp. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. accumbens. Synelnikov R. I. serotonina. metabolizarea. plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. trunchi. bulb olfactiv D3L Hipocamp. septum. forma¡iunea apeductalå. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. NA. Stroescu V et al (1997). Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal. 5HT • MAO-B: dopamina. hipotalamus D2L striat.4. Dopamina (DA) Tabelul 2.. septum. DA: efect inhibitor.10 Cortex Frontal. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. nucleul accumbens. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. (1988). Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. am grupat informa¡iile în tabele. dupå cum urmeazå: A. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza. motiva¡ie. Sinteza ¿i metabolizarea DA. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå. (1990). aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. mezolimbic ¿i mezocortical. privind sinteza. Gheorghe M. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale.D. Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. nc. nc. beta-fenilalanina. accumbens.

Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare.5. Diskinezia tardivå. Schizofrenia..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. galactoree.8) IV.6) III. O datå cu scåderea concentra¡iei DA. Histamina (tabelul 2. scåderea libidoului. Parkinsonismul. rigiditate. II. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie. 2. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2.) . DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. NE) (tabelul 2. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie. tremor.9.7. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate.5. pierderea reflexelor posturale.

. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. måduva spinårii. nc. amigdala. D. tulburarea de panicå. Tracturile noradrenergice. NA joacå rol în anxietate. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. iar nivelul ridicat cu mânie. striatul ventral. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. sistemul limbic. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. întregul cortex cerebral. tulburåri anxioase. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie.6. • mediazå orientarea organismului în mediu. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. prime¿te fibre de la: cortex. talamus. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. Receptorii NA. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus.10. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. Efectele NA. forma¡iunea reticularå.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. anxietate. trezire. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. rafeului cerebral.2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG). Sinteza ¿i metabolizarea NA. 1995) . Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. måduva spinårii. durere. hipotalamus. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum.

vårsåturi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. anxiolitice. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. benzodiazepine. diaree Efecte antipsihotice. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . emo¡ia. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. melatonina. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. negative disfunc¡ii sexuale. controlul presiunii sângelui. antipanicå. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. apetit. 1F. cortexul cerebral. trombocite 2B. agresiune. inducerea somnului ¿i trezirii. antifobicå. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D.8.7. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. opiacee Neocortex. Tulburåri de memorie la vârstnici. termoreglare. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). forma¡i prin erori de metabolism. schizofrenie. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. depre. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. func¡iile cognitive înalte. Efectele 5HT. hipocamp.asupra simptomelor sie. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. talamusul. sevraj alcool.

Aminoacizii inhibitori 1 . sedare. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor. Sinteza: acid glutamic → GABA b.. eliberarea vasopresinei. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . D. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. 5HT) B. Receptori (tabelul 2. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal. din punct de vedere cantitativ. Efecte Histamina este importantå în trezire. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. a. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. termoreglare. I. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. func¡ia cardiovascularå.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup.10.) C.9. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2.) GABA-A: receptori postsinaptici. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. 1995) Tabelul 2. ingestia de apå. hipocamp. metabolizarea. în întregul SNC.11. Metabolizare: transaminare c. Sinteza. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. receptorii.11. Aminoacizii Sunt. talamus. existå în 60% din sinapse. ganglioni bazali.

comportaEfecte ment sexual. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b. receptorii. agresiune. metabolizarea. 1995) .Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a. tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. glande) M1: postsinaptici. moduleazå transmisia nicotinicå.10. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. comportamente exploratorii. Sinteza. nc. talamus.12. g. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic. somn. amigdalieni) Striatul (nc. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo. hipotalamus. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. D. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici. b.. Tracturile colinergice (dupå Fix J. caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care.

13. diencefal. substan¡a neagrå → talamus. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje. vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. striat. putamen. globus palidus → talamus.. nc. cerebelo¿i. care se gåse¿te în creier. 3. amigdalå. reglare apetit. talamus. . d. globus palidus. caudat. Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. 4. 5. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. måduva spinårii.D.11. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. 1995) 2. nc. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. cortexul cerebral. Alanina Serina Cistationina II. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. måduva spinårii con¡in GABA. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. retinå. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. globus palidus. hipotalamus. hipotalamus posterior → neocortex.

. D. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. hipocamp. d. Receptori: receptori kainat. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. olivary nucleus Figura 2. Sinteza: din glucozå b. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. D. – celule granulare cerebelare. neocortex → nuclei subtalamici. proces important în stocarea memoriei. Purinele 1. talamus.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. – nuclei subtalamici → globus palidus. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. quisgualat. ATP 2. N-metil-Daspartat (NMDA). Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. II. corpul geniculat medial.14. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. . 1995) a. PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. c. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale.

Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. euforia. comportamente automutilatorii. inducerea crizelor. mioza pupilarå. a. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). proiecteazå în hipotalamus. Endorfine: func¡ii endocrine. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. de unde sunt transportate în globus palidus. • ε: β endorfinele. d. endorfinele (α. Y3. Enkefaline: supresia durerii. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. 2. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . Peptide intestinale 1. – rol anxiolitic. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. β ¿i γ). localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. de exemplu. unde au cea mai mare concentra¡ie. II. Neuropeptidele (neurohormoni) I. – receptori Y1. dinorfinele (A ¿i B). Colecistokinina 3. Y2. arcuat ¿i premamilar. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. naltrexona. • κ: analgezia spinalå. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). Dinorfinele. c. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. schizofrenia. tratamentul supradozei de narcotice. b. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. Agoni¿ti: morfina. aria septalå. proopiomelanocortina. alcoolismul. talamus. metenkefalinele. depresia respiratorie. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). Leuenkefalinele.

Hormonii pineali: melatonina. – depresie: hipercortizolemie. GH. Acidul arahidonic 8. Purinoreceptorii III. Proto-oncogenele 11. 2. fatigabilitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. 3. – important în învå¡are. brain stem. . Somatostatina – receptori: SSTR1. ocitocina. anorexia nervosa (hipercorticism. tulburåri schizoafective. manie. delirium. hipofiza posterioarå: vasopresina. – deficitul (boala Adison): depresie. TSH. aten¡ie. Alanina 7. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. memorie. idei delirante. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. lobul intermediar: MSH. 2. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. prolactina. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. – excesul (sindromul Cushing): depresie. Hormonii hipotalamici = releasing factors. LH. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. 5. FSH. a. hipogonadism hipotalamic). bulimie. talamus. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. Neurotensina 6. halucina¡ii. 3. Peptide pituitare. – boala Alzheimer. letargie. 9.

Importantå în depresie ¿i psihoze. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. – efect inhibitor postsinaptic. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. memoria. LH. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. arcuat. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . nivelurile cresc în timpul nop¡ii. f. e. rol antidepresiv. septum lateral. suprachiasmatic. aria postrema. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. hipocampus. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. – vasopresina: inhibitorie. dorsomedial. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. idea¡ie suicidarå.3. func¡ii comportamentale: învå¡area. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. ventromedial. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. d. 2. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. implicatå în reglarea ritmului circadian. nucleul tractului solitar. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. c. memorie. învå¡are. aria ventralå tegmentalå. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. aten¡ie. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. locus coeruleus. talamus. tulburare de panicå.

.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2. Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil. Brezina. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu. Alex.15. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei. 2001) mului nervos central. în ultimii ani. mai ales cå. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå.D. .

i.v.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. • difuziune facilitatå. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei. cu o grosime de 80-100A. .3. polienzimatic. Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide.o/Cp.1.o ¿i Cp. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic. distribu¡ie. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp. biotransformare ¿i eliminare.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament. Cp. 2. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. • solubilitatea. • coeficientul de partaj lipide/apå. care studiazå efectele. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea.v. • filtrare. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune.i. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i. • transport activ. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1.). • gradul de ionizare.

Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite. la care se adaugå eritrocitele. transferinele. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. mai ales la copii. hidrosolubile este mult limitatå. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. pu¡in permeabile. . care acceptå cu greutate medica¡ia. ale pere¡ilor capilarului. nu poate filtra glomerular. ceruloplasmina. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. nu poate ac¡iona farmacodinamic. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. 2. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. • pinocitoza. 3. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. În general. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. iar difuzarea moleculelor polare. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. alfa ¿i beta lipoproteinele. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate.

• Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. când se opre¿te administrarea medicamentului. Ke = constanta de epurare. • Clearance-ul unui organ (rinichi. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå.693 × Vd/ Cl. D = doza administratå. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. 4. asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. Clp = D/ASC. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. Vd = volumul de distribu¡ie aparent. ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. Clt = Clt+Clnr. aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. ficat. Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor).

pu¡in solubil. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. având drept rezultat efectul farmacodinamic global. Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. • secre¡ia tubularå. glicinoconjugare. glucuronoconjugare. 2. conjugare cu diferite substraturi endogene.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. Metabolitul secundar este: intens polar. • reabsorb¡ia tubularå. corticosuprarenalå.2. în care au loc procese de sintezå. sulfoconjugare. acetilconjugare. metilare. a¿a cum sunt prezentate în V. celular. 1996.3. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi. • A doua. în rinichi. reducere ¿i hidrolizå. în care au loc procese de oxidare. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. mucoasa intestinalå. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå. . Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. fizicå. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. Stroescu.

facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. complementar chimic. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. → modificåri de activitate enzimaticå. prin deduc¡ie.64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu . • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. Cele douå componente se atrag electrostatic. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. respectiv ac¡ionarea receptorilor. ¿i. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea.

Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. în func¡ie de substan¡å. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. ritmul de asociere ¿i (K2). intervin douå constante (K1). Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici. Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. 1. poten¡ial postsinaptic inhibitor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. (Ka). • Na → intrå în celulå → excita¡ie. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. efecte de intensitate diferitå. • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. 2. 3. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. . • K → iese din celulå → inhibi¡ie. Cl. B. constanta de afinitate. ritmul de disociere. Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei.

calmodulina. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. capabile så tulbure profund biochimismul celular. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå).66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. acidoza eliberând enzime litice. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. C. purinelor. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. . → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). pirimidinelor. prostaciclina. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. prostaglandine. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++. 4. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. leucotriene. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc.

depozitate sub formå inactivå.R. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. peptide. (Frank J. 1995) 2. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut.. receptor la o dozå constantå de substan¡å. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. am gåsit mai mul¡i . care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. organ. De exemplu. serotonina.3. A. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation.3. Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. Ayd J. neurohormoni. Neurology and Neurosciences. GABA. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii. Ed. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. histamina. având func¡ii biologice importante.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. Williams and Wilkinson. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. Lexicon of Psychiatry.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

2. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. comportament bizar). conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente. în tabelul 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3..5. iluzii. glutaminergic. delir. .1. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. implicând sistemele dopaminergic. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. respective α adrenergic. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori. precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. De asemenea. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3. 3. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. modificårile neurotransmisiei. Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii.3. cât ¿i cele secundare). Vom prezenta. 2000). spre deosebire de cele tipice. serotoninergic. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al.5.

uscåciune a mucoaselor. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. fapt dovedit de . aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi. constipa¡ie. somnolen¡å Scåderea TA. 2000). Chiri¡å V. vedere. Udri¿toiu T. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. Astfel. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie..3.). tulb.82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. somnolen¡å Blocarea rec. tendin¡e lipotimice. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2.. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. vor apårea efecte pe termen lung. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec.4. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. vertij. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. ame¡eli. afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. unele ireversibile. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit.

Levomepromazina. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite... Loxapina. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Pimozid.2. Molidon. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . Chiri¡å V. Mesoridazina. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. Flufenazina. efecte EEP . Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. Perfenazina. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman. efecte anticolinergice. Tioridazina. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå.. Marinescu D. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol. EEP reduse. Tiotixen. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. în mai multe categorii: efect antipsihotic..4. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. Din punct de vedere al efectului antipsihotic. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå.5. Droperidol).D. efect sedativ. iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. Gheorghe M. 3. neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. Udri¿toiu T. 1987. anticolinergice reduse.

dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice.3. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå.D. Marinescu D. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3.5. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute. Din punct de vedere al efectelor secundare. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. în special la copil ¿i adolescent. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate).). et al.F.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente.. Tabelul 3. 3. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic.5..5.7. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice . Vom prezenta în tabelul 3. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante. astfel. Totu¿i.6. Gheorghe M. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente.

unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i.m. Marinescu D.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3. 2002. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå. 1994). Arana G... Administrarea i. Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor.D. Kaplan and Sadock. sau pe cale rectalå (clorpromazina)... sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå.W.6. Udri¿toiu T. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. de¿i nu existå . Rareori.E..v. Gheorghe M. deoarece este evitat primul pasaj hepatic. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari.m. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea. Rosenbaum J...

Se leagå de proteinele plasmatice. 1987).86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow.E.. prin procese ca dealchilarea oxidativå.. Udri¿toiu T. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic. .Efect prolactoxici. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic. cu reducerea grupului cetonå.W. în propor¡ie de mai mult de 90%. Marinescu D.anti-coli.7. 2002. Arana G. Kaplan and Sadock. Rosenbaum J. în primul rând de albuminå. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi.EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio.. Biodisponibilitatea este de 50-60%. Gheorghe M.D. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten..

65 ore (Furlanut et al. Morselli ¿i Pipenger. tioridazina. copii: 7. de exemplu. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. copii: 18. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). restul sub formå de metaboli¡i. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. zuclopentixolul se . Haloperidol: adul¡i: 24. Astfel. de asemenea. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. relativ mai mari la copii decât la adul¡i. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore. Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al. 1977. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. 1975).12. anumite medicamente. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. restul prin fecale. Existå. 1993). se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. 1990).1±8. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse). Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. La copii ¿i adolescen¡i. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru.74+/-0. care. 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå. clorpromazina: 30-60 minute.9 ore. 1982).2 ore (Yhoshida et al. dozele în mg/kgc. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. clorpromazina se eliminå prin urinå. administrate la copii ¿i adolescen¡i. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale.6+/. al patrulea metabolit al acidului valproic. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i. fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs.

1991). Astfel. 1987). dupå cum am aråtat anterior. mai pu¡in pentru simptomele negative. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. epileptogene. Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. se considerå cå. Cu toate acestea. . Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. de între¡inere/pe termen lung. 3. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. la copii ¿i adolescen¡i. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. 1987). Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. Este necesarå ajustarea dozelor. iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. demen¡å. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. În concluzie. abuz de substan¡e. • Tulburåri delirante. • Tulburåri schizofreniforme. ratele clearance-ului sunt modificate. 1991). copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. afec¡iuni organice. • Tulburåri schizoafective. anticolinergice. având ca scop profilaxia recåderii.4. 1987). de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. 1991).88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå.5.

• Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. Tulburarea de opozi¡ie. et al. care apar în aceste tulburåri. 3.5 mg/kgc. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. agita¡ia. • Tulburårile pervazive de dezvoltare. care au un debut mai lent al ac¡iunii. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. Tulburarea Gilles de la Tourette. • Tulburarea bipolarå. Tulburarea obsesiv-compulsivå. Iritabilitatea extremå. • Ticuri. hiperactivitatea marcatå.5-1 mg haloperidol pe zi. care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. se men¡ine o perioadå.F. Se începe terapia combinatå. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. carbamazepinå. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice.. • Tulburarea de conduitå. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu.5.m. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare. Parenteral: doza unicå uzualå: 0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. absen¡a controlului impulsurilor. Dupå ce s-a atins doza eficace. care are efect clinic asupra simptomatologiei. la culcare. valproat.5 mg/kgc i. repetatå la nevoie la 4-6 ore. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0. ostilitatea severå. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. cu cea mai mare dozå seara. .5. auto ¿i hetero agresivitate. 1997 ¿i Kaplan and Sadock.

. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). care are efect clinic asupra simptomatologiei. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). spitaliza¡i.m. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. de 1-2 ori/zi. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. se men¡ine o perioadå. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. care se cresc treptat. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. În formele de tuburåri moderate. Dupå ce s-a atins doza eficace. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg. Parenteral: 25 mg i. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore.5-3 mg/kg/zi. la pacien¡ii agita¡i. de 3 ori pe såptåmânå.

care este în general 15-20 mg/zi. • La copiii peste 12 ani. Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå. rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. pânå la 15 mg/zi.5 mg la 5-7 zile. la culcare. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei. cu efect clinic asupra simptomatologiei. cea mai mare dozå administrându-se seara.5-1. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. pânå la doza eficace. Apoi. doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. Unii pacien¡i pot deveni .05-0. apoi doza se cre¿te treptat cu 0. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Dupå 1-2 såptåmâni. care se cresc treptat. în douå prize. Apoi doza poate fi crescutå treptat. cu care se face tratamentul de între¡inere. la culcare. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0.5 mg/zi ( 0. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0. tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. intervalele terapeutice sunt de la 0. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg). seara. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament.25-0. se poate trece la doza unicå. Ameliorarea este înceatå.5 mg de 2-3 ori pe zi).

în sensul scåderii dozei de neuroleptic. i. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. de 2-3 ori/zi. la interval de 2-3 zile.m. atunci se ajusteazå tratamentul.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului. care se cresc treptat. de 2-3 ori/zi. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. Apoi. care se cresc treptat. Apoi. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). la 4-6 ore. Tratamentul parenteral se face cu 2.m. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. i. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi.5-5 mg. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei).5-5 mg de 2-3 ori pe zi. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg.

De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse. diazepam 10 mg i. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor. sulpiride. torsionarea limbii. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). tremor regulat grosier. loxapina. . tremor fin al buzei inferioare). difenhidraminå 25 mg po. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi.. disfagie. Tratamentul se face cu anticolinergice i. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile. în mg. mi¿cåri ale mandibulei. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus. protruzia. perfenazina. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im.mentalhealth. 3. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). mi¿cåri ale ochilor. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. flufenazina. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. apårând torticolis spasmodic. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). distonia glosofaringianå: dizartrie. flupentixol. mers ¿ovåitor.com): haloperidol. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå.m. clorpromazina. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. hipertonie în roatå din¡atå. pimozid.. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. tioridazina.m. zuclopentixol. hipersaliva¡ie.m. tulburåri de respira¡ie. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. sau i. a. bradikinezie. difenhidraminå. mesoridazina. ¿i efectul asupra cogni¡iei. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. Lewis M. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive.6. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. i. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. trifluoperazina. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi.m.5. blocaj postural.

au fost de 0-51%. posturi particulare de flexieextensie. Este necesarå reducerea dozelor. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. distonie: crize oculogire. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. quetiapina. rapide. disfagie. . proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. torticolis. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. Propranololul poate fi eficient. grimase faciale. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. opistotonus. care produce agita¡ie motorie. strângerea buzelor. membrelor. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. Dischinezia tardivå. retrocolis. trunchiului (mi¿cåri periorale. hipertermie. agita¡ie. akinexie. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. mi¿cårile degetelor. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. dischinezia respiratorie). trismus. mi¿cåri coreiforme. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. Apare dupå luni de tratament. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. b. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. sialoree. råsucirea trunchiului. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. mi¿cåri bru¿te. 2. încle¿tarea pumnului. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. de obicei. olanzapina. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. Nu existå un tratament adecvat. raportate la copii ¿i adolescen¡i. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i.

aritmii. mioglobinei. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. enzimelor hepatice. Tratament 1. TA. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina.8-2. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3. tioridazina. incontinen¡å. 0. 5-10 zile.m. Dacå este netratat. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. d. debitului renal. dantrolen 10 mg/zi. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. poate duce la exitus. 3. stupor. e. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). antipsihotice atipice. mutism. mai ales în cazul administrårii i. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. tahicardie. mioglobinurie (rabdomiolizå). cu sincronizare crescutå. diaforezå. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. 5. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea .5 mg/kg la 6 ore. crescând lent dozele. se vor evita neurolepticele depot. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. delirium. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. ritmului cardiac. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. tioridazina. monitorizarea ¿i tratarea febrei. insuficien¡å renalå acutå. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc.. rehidratare. La reluarea tratamentului. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. comå. simptome autonome: hipertensiune. obnubilare. c. tratarea simptomaticå a febrei. tioridazina) scad pragul convulsivant. 5 mg la 4 ore.

96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. g. moartea subitå. tioridazina. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. i. de formå stelatå. f. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. reten¡ie urinarå. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. galactoree. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. PR. în special la ini¡ierea tratamentului). iar acuitatea vizualå este påstratå. Nu determinå afectare retinianå. vizibile la lampa cu fantå. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. impoten¡å. inhibarea orgasmului. ducând la cecitate. Cavazzoni et al. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. dar nu are poten¡ial grav. vedere neclarå. subdenivelarea segment ST. aplatizarea undei T. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. trifluoperazina. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). midriazå. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. h. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. constipa¡ie. corneei posterioare. Efecte cardiace. amenoree. mesoridazina. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior.

3. 3. k. febrå. icter franc sau subicter. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. convulsii. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse. j. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. nu este foarte agreatå. de asemenea. halucina¡ii. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. în loc så „înghitå zilnic pastile“. comå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. Vom prezenta în tabelul 3. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente.5. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. în formele severe: stupoare. Icterul Rar. în special la copil ¿i adolescent. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. vårsåturi.8. rash. dilatare pupilarå. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. Totu¿i. . l.5. tioridazinå. Existå. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. erup¡ie edematoaså.7. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. grea¡å. anemie hemoliticå. pancitopenie. febrå. în special al dischineziei tardive. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. pete¿ii. fa¡å de persoane. maculopapularå.

Antidepresivele: Antidepresive triciclice. metildopa. Medicamentul Antiacide. ADT ¿i neurolep. Efecte rata metabolizårii. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. nivelurolepticele inhibå metabo. Efect variabil. bolismului fenitoinei. 2002).plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. plasmatice interac¡iune farmacodi. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. guanetidina.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe. cimetidinå cårbune activ. stupoare. hipo TA macologic al BDZ Tulb. benzodiazepine. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului.Cre¿terea concentra¡iilor titivå.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma.a neurolepticelor. Poten¡area efectelor clonidinei. beta NA. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie.Cre¿terea nivelului zeazå rec. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina. Cre¿terea conc. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. Neu.neurolepticelor.Depresie respiratorie.neurolepticelor ticelor.8. Scåderea lepticelor. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina . lismul neurolepticelor. propranololul Deprimante SNC barbiturice. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. Scåderea meta. guanetidinei propranololului. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice.Cre¿terea t 1/2. clonidina.hipotensoare aditive.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor. meperadina. sedative. fenitonina. anticolinergice. ISRS altereazå metabo.nivelurilor fenitoinei.

(continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat. fenotiazepinele. bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt.8. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. Tulb. ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace.6. Tabelul 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. Tulb. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i.Evitarea administrårii dazina. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå.9. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. Vom prezenta în tabelul 3. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt. medicamentele retard disponibile în prezent.Remschmidt et al. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. 3. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori.9. . concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte.

10. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. Olanzapina . Pentru alte antipsihotice atipice. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei. ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare.1. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent. dar le vom prezenta totu¿i. quetiapina. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. receptorii serotoninici 5-HT2. olanzapina ¿i risperidona. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. dar fårå efectele adverse ale acesteia. comparativ cu neurolepticele clasice. Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“. nu induce catalepsie. dupå cum am mai aråtat. 2000).6. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al. În plus. ca sertindolul. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. deoarece. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. Remschmidt et al. 3. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. 2000). datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. 2000). De asemenea.

2C Anti D2. Aceasta ar putea explica. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. 2NA/H1 Fårå efect pe rec. Udri¿toiu T. 1A ¿i pentru D1. 4 ¿i 5HT2A.beta NA Anti D2 Antagonism D. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. 5HT6 Slab anti D1. a 1. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. alfa 2NA Prop. 2/alfa 1. α1. situsurile sigma. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A.10. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. ¿i efectele adverse. M1 ¿i H1. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 2. 2C. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. . 3. 1995 cita¡i de Marinescu D. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2. Profilul legårii de receptori poate explica. de asemenea.C. 3. 2 NA Sertindol Anti 5HT2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3.. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D.. M. Chiri¡å V. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. 2000). În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. NA Clozapina Puternic anti D 1. 5-HT2A. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. 3. 1D. 2B. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 2A. la fel ca ¿i pentru clozapinå.

Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K.6. 2000). α2 ¿i H1. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. 5-HT2A. et al. 2000). Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå. dupå cum am mai aråtat. 3. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. mentalhealth. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic.102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici. slabei blocåri D2. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. în special la nivel nigrostriatal.com. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al. 2000). În ¡ara noastrå. care pot fi consultate pe site-ul www. Comparativ cu clozapina. α1. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. de asemenea. afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic.C. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare.2. . 2001) (tabelul 3.). Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. Conform datelor actuale. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. din motive financiare. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici. Prezintå. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. Lewis M. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå.11.

Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. în primul rând de albuminå.m. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. fumatul. (Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. medica¡ia asociatå etc. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. sub formå de tablete. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. prin hidroxilare. Acestea au distribu¡ie largå în organism. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. fiind necesarå reducerea dozelor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. 2000). Se leagå de proteinele plasmatice. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. solu¡ie. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. 1% se eliminå nemodificatå. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. depot. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. sexul.11. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. Biodisponibilitatea este de 70%. dar existå ¿i varianta i. Dupå administrarea oralå. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. . T½ este de 20 ore. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. precum vârsta. Absorb¡ia este incompletå. în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu.

. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. este o thienobenzodiazepinå derivativå. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. T½ este de 30 ore. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%.. doar 7% este eliminatå nemodificatå. Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. se ob¡in metaboli¡i inactivi. dacå se administreazå o singurå dozå. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. Traverseazå bariera hematoencefalicå. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore.m. placenta ¿i trece în laptele matern. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. 7% este eliminatå nemodificatå. i. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie. clearance-ul. T½. dar existå ¿i varianta parenteralå.m. OLANZAPINA Olanzapina. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.m. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor. descoperitå de Eli-Lilly. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå.

Biodisponibilitatea este de 50-60%. Absorb¡ia. 2000). Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. 30% prin fecale. se administreazå în douå doze zilnice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. primul neuroleptic atipic. clozapina este contraindicatå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. placenta ¿i trece în laptele matern. este o dibenzodiazepinå derivativå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. T1/2 este de 10-16 ore. la primul pasaj. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. 2D6. . CLOZAPINA Clozapina. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. T½ este de 6 ore. Metabolizarea se face hepatic. Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. Eliminarea. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå.

Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. la primul pasaj. T½ este de 5-10 ore. 21% prin fecale. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic.m. Absorb¡ia. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. . comparative cu adultul. nu existå diferen¡e farmacocinetice. fiind necesarå reducerea dozelor. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. cu 26%. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. clearance-ul este redus cu 25%. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. Are o biodisponibilitate de 59%. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. moderatå sau severå. 1% se eliminå nemetabolizatå. dar existå ¿i varianta i. Absorb¡ia. Eliminarea este 73% renalå. pe 4 cåi metabolice. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. deci nu este necesarå modificarea dozelor. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. a 10 mg. În afectarea hepaticå. placenta ¿i trece în laptele matern.m.

La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. comportament agresiv ¿i „acting – out“. T½ este de 12 ore. tulburarea Tourette. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. apare reducerea clearance-ului. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. Astfel. 2000. 2000).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. Remschmidt et al. tulburåri de gândire. probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. placenta ¿i trece în laptele matern. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. Are o biodisponibilitate de 48%. 2000). se administreazå în 1-2 doze zilnice. . datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). tulburarea obsesiv-compulsivå. Eliminarea renalå este majoritarå. caracterizat prin iluzii. halucina¡ii. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. În afectarea hepaticå.6. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. H. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. 3. De asemenea. Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi.3. Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Remschmidt et al. Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). Este necesarå scåderea dozelor. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå).

doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent.4. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. De asemenea. dar ¿i riscurile lui. timp de 1 såptåmânå. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung. • Copii. Prezentåm în tabelul 3.6. care pot fi consultate pe site-ul www. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. Durata . Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici.25 mg/zi. Probabil cå. 2002. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. în viitorul foarte apropiat. Apoi doza poate fi crescutå treptat. pentru multe tulburåri. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. sistematizate în tabelul urmåtor. Suntem convin¿i cå. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002.25 mg/såpt. doza ini¡ialå fiind de 0. în 2 prize sau dozå unicå seara. dar ¿i ce simptome. în special la copil ¿i adolescent.12. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. care se cresc treptat. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. 3. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. cu 0.com. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara. mentalhealth.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3. 2001. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. negative. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. Kaplan ¿i Sadock. Apoi. cognitive. valproatul. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. cu reevaluare periodicå.12. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. demen¡e SIDA. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. pentru a .

Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. Apoi se cre¿te doza cu 2. 3-4 zile. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. cu reevaluare periodicå. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Apoi. cu 1 mg/dozå. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. de 2 ori pe zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului.5-3 mg. Se cre¿te doza treptat. cu o dozå mai mare seara la culcare.5-25 mg. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi.5 mg/zi. Nu se frac¡ioneazå tableta. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå. în 2 prize sau dozå unicå seara. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i.5-5-10 mg/zi. cu 25-50 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. în dozå unicå. la interval de 2-3 zile.5 mg la fiecare 5-7 zile. Cre¿terile ulterioare ale dozelor. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. dacå sunt necesare. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. Tratamentul se introduce cu doze mici. seara la culcare. pânå la 4-6 mg/zi. • Adolescen¡i. Apoi doza poate fi crescutå treptat. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. care se cresc treptat. . cu maximum 100 mg/zi. NB. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi.

datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza.D.6. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. în 2-3 prize.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. pânå la doza ¡intå. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. Existå o bazå de date centralå.5-25 mg/zi. 3. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. de 10 mg/kg. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. care efectueazå såptåmânal hemograma. . se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. oral sau injectabil. sub 100 mg/zi). Modul de administrare este în douå prize zilnice. convulsiile).5. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. 2001). Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. care monitorizeazå hemogramele. înainte de a furniza medicamentul. de 40-80 mg/kg). Modul de administrare este în una/douå prize pe zi.

sialoreea (variind între 35%. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. dar severe. et al. tremor. ca sedarea. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. care apar rar. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. cre¿terea în greutate. constipa¡ie. dupå Levkovittch et al. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. cu excep¡ia agranulocitozei. înso¡ite de febrå. pot apårea sindrom neuroleptic malign. dispepsie. a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. 1994 ¿i 90%. slåbiciune. care pot fi consultate pe site-ul www. dar pun în pericol via¡a pacientului. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå. anxietate. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. agranulocitoza. dependente de dozå. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. uscarea mucoasei bucale. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. tahicardie. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. se numårå leucopenia. hiperpigmentare. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. . hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. sedarea. et al. Printre efectele adverse rare.mentalhealth. vertij. 1998). granulocitopenia. 1997). Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. 1987). 2001). cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. Rar. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. sincopå. dupå Sifen G. cre¿terea transaminazelor. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. dureri faringiene. grea¡å ¿i vårsåturi. semne caracteristice gripei. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. 1999). rinitå.com. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). 1997).112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. dupå Turetz et al. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. cre¿terea glicemiei.

descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. Sedarea a fost descriså de Martin et al. 1999. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. 1996) trata¡i cu clozapinå. 2000). Nu a . Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. înso¡itå de vertij. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. Findling et al. granulocitopenie severå. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. • numårul de granulocite < 2000/mm3. Sindromul neuroleptic malign. 1997). 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. Convulsiile (mioclonii. pacientul se interneazå. agranulocitozå induså de medicamente. Cavazzoni et al. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%.

Dintre efectele extrapiramidale. moderate. agita¡ia. adenom folicular tiroidian benign. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. extrem de rar apårând sedarea severå. olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. apari¡ia de adenocarcinom mamar. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. cu antipsihotice atipice (Kaplan. Quetiapina a determinat. 2000). Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc.13. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. cre¿terea în greutate. 2000). 2000) (tabelul 3. . dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al. De asemenea. în unele cazuri. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. adeno-carcinom al glandei mamare. apari¡ia ginecomastiei. 2000). De asemenea. au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. similar cu datele de la adul¡i. ca urmare a administrårii risperidonei. La oameni. La copil ¿i adolescent. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. Carcinogeneza. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). au eviden¡iat. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå.). Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. EEP sunt rare. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. chiar de lungå duratå. Studiile la animale. anxietatea. la ¿oareci. la copii ¿i adolescen¡i. adenom endocrin pancreatic. 2000). rar. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare.

• afectare hepaticå severå. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. BDZ. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune. mentalhealth. insuficien¡å cardiacå. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. stare comatoaså. barbiturice. hemoragii craniene recente. anevrisme. anticolinergice.com.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3.8. antihistaminice. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå.2. care pot fi consultate pe site-ul www. delir colinergic: scopolamina.14). Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. . • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. IMA. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic.7. tromboze.6. opioide. fenilciclidina. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool.13.6. 3.

depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. antihista. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. rifampicina. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. risc convulsii. atipice cu 50%. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. propiltio. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. este necesarå barbiturice. Fluvoxamina. ADT sedare. CYP 3A4: carbamazepina. Litiu SMN Risperidona. Levodopa. se scad dozele de olanzapinå. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. Clozapina Carbamazepina. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. anestezice. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. barbiturice. sincopå. fluoxetina. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. sulfonamide. analgezice sedative. haloperidolul. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. Levodopa. fenitoina. omeprazol. paroxetina.Fårå interac¡iune mina. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. stare confuzionalå. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa.efectele acestora.supresia måduvei osoase uracil. imipra. minice H1. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase.14. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. ciprofloxacina Levodopa. alcool. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. captopril.

scorurile GAF la internare ¿i externare.4 ± 13.6 kg la 77. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate. Masi. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. stabilizatori ai dispozi¡iei). 2001). G. efectele secundare apårute. 3. Conform raportului Dr. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice.6 mg/zi) timp de .7. extrågându-se datele demografice ale acestora. în vârstå de 12-17 ani. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie.6 kg. • Feocromociton: pentru Amisulprid. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. pentru o perioadå medie de 52 de zile. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al. detalii despre dozarea clozapinei. al familiilor ¿i personalului. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. vârsta medie fiind de 15 ani. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid.5 ± 73. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv.3 ± 10. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. de la 71. Chalasani et al. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå.

CGAS. în vârstå de 12-17 ani. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001.08 kg. Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor.96 ± 3. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul . stabilizatori ai dispozi¡iei). 2002c).96 ± 3.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. CGI-S. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice. S-au evaluat apari¡ia diabetului. cu råspuns la tratament β-blocant. Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. ca apetitul crescut. severitatea clinicå. reprezentând în medie 10. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I. Efectele secundare. 2002). enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. reprezentând în medie 10. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. în 2001. 2002). acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice.7%. sedarea. MRS. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. Efectele secundare.08 kg.7%. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei.5 ± 73. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. BPRS. ca apetitul crescut. sedarea. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. conform CGI-I.

pentru o perioadå medie de 52 de zile. în 2001. cu terapie cu clozapinå. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos.3 ± 10. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. La administrarea de desmopresinå. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat.4 ± 13. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. de la 71. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå.6 kg la 77. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. în vârstå de 12 ani. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al. 2001).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente.6 kg. simptomatologia enureticå s-a ameliorat. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. Dupå trei luni de tratament. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . S-a administrat tolterodinå. este prezentat de English et al. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå.

Pe perioada desfå¿urårii studiului. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. Cazul este descris de Kay în 2002. în vârstå de 16 ani. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. fiind similare cu cele raportate la adul¡i.7 l/kg-h. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. La adul¡i. cardiomiopatii sau anomalii EKG. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. Pulsul era de 124 bpm. undå P bifazicå în VI. În plus. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå.4 mg/kgc). Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. miocardite. TA 124/59 mmHg. . durere retrosternalå. diferind semnificativ de cele din acest studiu. a primit clozapinå 25 mg/zi. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. respira¡ia 24 rpm. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. Dupå câteva zile. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. sub monitorizare strictå. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. Examenul fizic a fost normal. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI.

La 16 pacien¡i de 7-14 ani. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani. în 2002.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. studiul fiind realizat de Morant et al. cu probleme serioase de comportament. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. care nu au råspuns la alte medicamente. Cele mai frecvente efecte secundare. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. ceea ce a permis vindecarea rånilor. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. cu comportament agresiv.5-2. s-a administrat risperidonå în doze între 0. În concluzie. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. în urma unei lovituri de fulger. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV . Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . diferite de cele la placebo. 101 copii cu autism. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0.5 mg/zi gradat sau placebo.01-0. controlat placebo. Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. în 2001. 2003). 2003).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac.

2002). realizat de Aman et al. O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. . S-a administrat risperidonå 0. în 2002. cefaleea. CGI. CGI. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. scala CVLT modificatå ¿i CPT. nivelul IQ sau somnolen¡å.02-0.2 kg ¿i respectiv 0. Aberrant Behavior Checklist. Aberrant Behavior Checklist. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. Behavior Problems Inventory. folosirea psihostimulantelor.06 mg/kgc/zi sau placebo. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. timp de 6 såptåmâni. prezen¡a sau absen¡a ADHD. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. precum ¿i a celorlalte scale. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. semnificativ în compara¡ie cu placebo. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Behavior Problems Inventory. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic.02-0. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF.9 kg.

cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. OAS modificatå ¿i ABC. iar risperidona a fost bine toleratå. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie. în medie 1. fårå efecte secundare importante. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. VAS ¿i Personal Assessment Checklist. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever.2 mg/zi. ABC. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut.05 mg/kgc/zi. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. Comparativ cu placebo. Copiii au primit risperidonå 0. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv. de 6-14 ani (Van Bellinghen. cu . iar EPS au fost måsurate cu ESRS. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. OAS modificatå. VAS.5-4 mg (în medie 2. 2001).9 mg) sau placebo. 2001). CGI. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al. în 2001. ABC. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. sau placebo timp de 4 såptåmâni. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. într-un studiu raportat de Buitelaar et al.01-0.

probleme de concentrare.64 mg/zi. CGI. AS. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani.02-0. CVLT. ROAS. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi.25-1 mg/zi. prezen¡a sau ab- . Doza medie de risperidonå a fost de 1. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. 2001). AS. ROAS. cu nelini¿te. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. fårå efecte secundare importante. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic. Nu a existat un grup de control. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. 2002). S-au aplicat Conduct Problem Subscale. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. realizat de Snyder et al (Turgay et al. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. 2000b). chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior.5 mg/ zi. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse.124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. CPT. timp de 37 de såptåmâni. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD. într-un studiu deschis realizat de Masi et al. folosirea psihostimulantelor.25 ± 0.5 mg/zi. fårå manifeståri clinice. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml.25-0.27 mg/zi. semnificativ statistic. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare.5 la 3. dar au scåzut ulterior la normal. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. dar nici unul nu a fost sever. cu vârstele cuprinse între 3.9 ± 0. S-au aplicat CPRS. Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. CGI-I ¿i C-GAS. CARS.6-6. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. nivelul IQ sau somnolen¡å. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5. carbamazepinå sau valproat. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.6 ani (medie 4. în 2001 (Masi. Doza optimå a fost 0. 24 copii cu PDD. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. 2001b). un copil a avut hiperprolactinemie. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin.5. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. efectele sale secundare ¿i scorul CGI. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. 2 pacien¡i au re- .8 ani). Doza medie de risperidonå a fost de 1. La sfâr¿itul studiului. 2002). Nivele crescute de prolactinå.

care au primit risperidonå 0. 2000a). AIMS. CGI-S ¿i CGI-I. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. 2002). în medie 7. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. Parent Rating Scale. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. cu vârsta între 2. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism. nu s-au observat efecte adverse. în care s-a administrat risperidonå 0. Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici. 2002). de 11-13 ani. 22 pacien¡i cu autism.3 ani. temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect. Måsuråtorile au inclus CGI.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.5-1 mg/zi. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare. To¡i copiii au tolerat bine risperidona.9-16. . La copiii cu PDD.2 mg/zi). pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. (Festen et al.1 ani. CPRS. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2. Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0.25-3 mg/zi gradat. Efectele secundare au inclus sedare. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii. Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni.1-3.7 ani) cu tulburare autistå.5-6 mg/zi (în medie 1. 2002). Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. mama celui de al treilea a refuzat risperidona. Conners. au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al. S-au aplicat RAAPP .25-0.

Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå. condus de Kafantaris în 2001.5-1. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå.5 mg/zi. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. C-GAS. CGI. . Pacientele au câ¿tigat în greutate. cårora li s-a administrat risperidonå 0. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. în tratament cu litiu. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. S-au folosit pentru evaluare YMRS. chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. fårå EPS. comparativ cu cele ale clonidinei. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. de 12 ¿i respectiv 19 ani. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. 2000). Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. Totu¿i. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. HAM-D. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998).

48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. mi¿cårile diskinetice. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. comparativ cu 26. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. a fost realizat de Friedlander et al. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. între care o fatå cu OCD asociatå. 60. 1995). Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. controlat placebo. în 2001. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale. Nu s-au observat EPS semnificative.5 mg/zi treptat. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. în 2002.1% la placebo. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. care a cedat la oprirea medica¡iei.03-0. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. timp de 8 såptåmâni. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. clonidinå 0. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale.8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale.5-2.5 mg/zi. de 13-24 ani. realizat de Dion et al. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. pentru a analiza folosirea .06 mg/kgc/zi. Doza medie de risperidonå a fost de 2. iar jumåtate så primeascå placebo. timp de 8 såptåmâni. S-a aplicat YGTSS.

Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe. În såptåmâna a 4-a. Olanzapina. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). care au dispårut rapid la administrarea corectorului. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. În concluzie. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. într-un studiu publicat de Gothelf et al. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. simptomele pozitive au scåzut cu 42%. Conform PANSS. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). iar cele negative cu 39%. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie.5 ¿i 16 ani. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. . Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. dar au efecte secundare diferite. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. Pacien¡ii aveau între 6. risperidonå (17) sau haloperidol (7). în 2003.

în 2002.7 kg . Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå. risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului. de 5-17 ani. pentru o perioadå de 4-6 luni. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse.2 mg/zi. în medie 4.7 ± 2. cu tulburåri de conduitå. Cele mai frecvente efecte secundare. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0. în medie 2. autism (8).4%. nici o îmbunåtå¡ire pentru 11.3% ¿i înråutå¡it pentru 1%. mediu pentru 12. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå.7%.8 ± 2. într-un studiu publicat în 2002. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49).130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv.5-10 mg/zi.0 ± 4. Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. boalå afectivå sau boalå psihoticå. în doze de 0.0 luni. au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. Martin et al au descris. tulburare de opozi¡ie (5). În concluzie. Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. PDD fårå alte specifica¡ii (4). Doza medie de risperidonå a fost de 1.6 ani). pe o perioadå medie de 11 luni. diferite de cele la placebo.2 mg/zi. în special stimulante pentru tratamentul ADHD. schizofrenie (4). anxietate (6).9 ± 1. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2).9%. S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7. moderat îmbunåtå¡it pentru 37. tulburare de conduitå (13). Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. depresie (2). sindrom Asperger (8). Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2). vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani.25-8 mg/zi. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. distimie (2).

probabil induså de risperidonå. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate. În a 5-a zi de tratament.06 mg/kgc/zi sau placebo. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå.6-6. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). S-a trecut pe olanzapinå. în vârstå de 5-12 ani.6 ani ± 8 luni). cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. timp de 6 såptåmâni. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD. care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. 2002a). 2001b).25-0. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee.75 mg/zi. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al.02-0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie.6 ani (medie 4. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate.2 kg ¿i respectiv 0.9 kg. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. în vârstå de 3. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. . Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2.

Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin).5-6 mg/zi (în medie 1. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. în 2002. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. . Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. Cesena et al au analizat. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. de 2. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå.03-0.06 mg/kgc/zi. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al.9 ± 0. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al.3 ani.8 ani). în vârstå de 13-24 ani. 22 pacien¡i cu autism.9-16. efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. au primit random. care a cedat la oprirea medica¡iei. timp de 8 såptåmâni. de 7-17 ani.2 mg/zi). în 2002. Se considerå cå olanzapina. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. Nu s-au observat EPS semnificative. în care s-a administrat risperidonå 0. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. dar au efecte secundare diferite. un copil a avut hiperprolactinemie. în 2003.1 ani.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. clonidinå 0. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. în 2002. în medie 7.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Efectele secundare au inclus sedare.

Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002. dar nici unul nu a fost sever.3%) au dezvoltat depresie. fårå manifeståri clinice. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. cefaleea. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo. distructive. în 2002. ca agresiunea ¿i comportamente. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. Nivelurile crescute de prolactinå. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF.4%) au devenit disforici.02-0. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. 17 pacien¡i (29.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. în vârstå de 5-12 ani. În concluzie. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. au primit risperidonå 0. restul fiind cazuri noi. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. dar au scåzut ulterior la normal. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. 13 pacien¡i (22. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia.

Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. care con¡ine informa¡iile din 450. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. timp de 8 såptåmâni. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå.5%). sertralinå. mi¿cårile diskinetice. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. s-a urmårit apari¡ia EPS. . Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. iar jumåtate så primeascå placebo. 181 cu olanzapinå. a fost descris de TEOH et al. definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. în 2002.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. Copilul a dezvoltat EPS. tropisetron ¿i ketorolac. 243 risperidonå. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. parkinsonismul subiectiv sau akatisie. În primele 90 de zile de tratament. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. metilfenidat.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. care a primit o combina¡ie de risperidonå. În general. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå.2%) sau olanzapinå (40. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi.

90 mg/zi.92± 13. Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta.5 ± 129. hipotensiune ¿i tahicardie. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. 22 båie¡i ¿i 3 fete.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament . 2001a).10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti.77±3.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. greutatea. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice. Prolactina plasmaticå a fost în medie 9. de 6-65 ani. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788. 19 subiec¡i cu comportament agresiv. în vârstå de 3.52 mg/zi.5 ± 162. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. în medie 4. fårå efecte adverse.7 zile.13 ± 0. Cabergolina a fost bine toleratå. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie. cu retard mental ¿i autism.5 zile. fårå alte efecte semnificative.09 mg/zi. cu boalå bipolarå sau psihozå. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i. S-a administrat cabergolinå 2. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. doza de risperidonå sau råspunsul clinic.9-7 ani. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå.25-0. în medie 0. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. Copiii au primit risperidonå 0. distructiv sau autoagresiv.

5-4 mg (în medie 2. .5 kg). în 2001. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. adolescen¡i ¿i adul¡i. 2001). Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8). iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5.9 mg/zi.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei.5 kg). într-un studiu realizat de Buitelaar et al.7 kg).01-0. timp de 12 såptåmâni.717.8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2. Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. S-a måsurat periodic greutatea acestora. care nu au råspuns la alte medicamente. de 16 såptåmâni. 2001). Dupå 1 an. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. realizat de Hellings et al. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. Sunt necesare studii ulterioare. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i.4 kg (0-9. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni.4 kg (3. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a.9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni. S-a administrat risperidonå în doze între 0. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1.2 kg (2.6-15. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå.

statusul pubertar. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. care a progresat cu o ratå de 1. S-au måsurat înål¡imea. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. Doza de risperidonå. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice.2 kg/lunå. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. evidentå încå din primele 2 luni de tratament. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. sexul. genotipat CYP2D6 PM. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. în vârstå de 6. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). comedica¡ia. Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. vârsta. care a primit 4 mg/zi risperidonå.5-16 ani. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului .

realizat în 2003 de Zalsman et al. tioridazinå. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. TESS. dextroamfetaminå. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. carbamazepinå. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. AIMS. pe grupe mai largi de adolescen¡i.8 ± 2. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. de 9 ¿i 10 ani. gabapentin. molindonå. risperidonå.4 ± 0. bupropion. în medie 7. iar pentru efectele secundare DOTES. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. în medie 1.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. 2001). Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. la culcare. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. 1997). Sunt necesare studii suplimentar. fluoxetinå. 2001). 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. fårå succes terapeutic (Horrigan et al. altele decât CYP2D6.255 mg/zi.9 ± 2. Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. .o.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden. acid valproic. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4.520 mg/zi. Cel mai probabil cåi metabolice. SNRS.1 ani (Malone et al. clonidinå.5 mg/zi) sau haloperidol (0. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist. în medie 7. S-a administrat risperidonå. metilfenidat. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei.

Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. SIB-Q. cu vârste cuprinse între 6-16 ani. VAS. în 1999. în medie 7. CGI-I. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni.7 mg/zi. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. 7 pacien¡i au completat studiul. în monoterapie. Timp de 12 såptåmâni. Pe parcursul a 3 luni.8 ± 4. adolescen¡i ¿i adul¡i. pacien¡ii au primit 2. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. Medicamentul a fost bine tolerat. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cu beneficii terapeutice similare. La cel de-al doilea. în medie 10. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate.7 mg/zi. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. . pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior.5-20 mg/zi. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. CGI ¿i RF. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. VMBS.

care au dispårut la scåderea dozelor. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. carbamazepinå. EKG. Totu¿i. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. tratat anterior cu clomipraminå. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. dupå douå zile se cre¿te la 2. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. precum ¿i CGAS. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. haloperidol (rezultate slabe). metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni.2520 mg/zi. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. 1998). 6. Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. AIMS ¿i SNRS. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului.5 mg de trei ori pe zi. SAPS.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå. CGI. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. Trei copii au avut EPS. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. SANS. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. 1.5 mg de douå ori pe zi.2525 mg/zi. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. tioridazinå (ineficiente). EEG.

Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. sertralinå. simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. în concluzie. CGI ¿i CGAS. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse. Autorii considerå. dar au apårut EPS. în medie 13.5 ani. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. cu rezultate slabe. EPS au fost evaluate cu SNRS. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. CGI ¿i CGAS. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. BAS ¿i AIMS. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. Dupå 6 såptåmâni. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. în 2000. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. în vârstå de 12-17 ani. Studiul a durat 8 såptåmâni. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. tratat anterior cu dextroamfetaminå. de 6-13 ani. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. metilfenidat ¿i clonidinå.8 ± 1.5-20 mg/zi.

Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. Un båiat a råspuns la tratament.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. sedarea). a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. ca pimozidul. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. S-au luat în considerare medicamente alternative. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. este prezentatå de Soderstrom et al. care nu a putut fi evaluatå. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. pacientul ¿i familia au ales olanzapina. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. comportamentul s-a îmbunåtå¡it.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. în 2002.5 ¿i 12 kg. risperidona ¿i olanzapina. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. Singura variabilå generatoare de confuzie. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. de 14-19 ani. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. frica de a nu se îngrå¿a. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. În concluzie. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. Ticurile s-au diminuat. Nu s-au semnalat efecte adverse. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. . Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. fårå efecte secundare. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. dar a avut efecte adverse importante.

În plus. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. BPRS ¿i CDRS. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. de 5-14 ani. . considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå. sunt prezenta¡i de Boachie et al. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. SNRS). 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. CGI-S. în 2001. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. în 2003. 2000). trata¡i cu olanzapinå.3 kg). S-au evaluat greutatea corporalå. În concluzie.0 ± 2. realizat de Frazier et al. Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. 23 tineri cu boalå bipolarå.5-20 mg/ zi. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament.99 kg/såptåmânå de spitalizare. cu o medie de 0. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. anxietatea ¿i agita¡ia. 22 de pacien¡i au completat studiul. AIMS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate.

Timp de 12 såptåmâni. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå.6 kg. risperidonå. în vârstå de 12-17 ani. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. cefalee ¿i somnolen¡å. în medie 13. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. iar unul nu a suferit nici o modificare. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. 2000).5 ani. . Într-un studiu efectuat de Findling et al. în vârstå de 17 ani. Efectele adverse au fost moderate. bine tolerate.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. de 1320 ani. rezistentå la tratament (Grothe et al. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului.5-20 mg/zi.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. iar în general olanzapina a fost bine toleratå.8 ± 1. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. care a fost tratat cu olanzapinå. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi. cu un råspunsul favorabil. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. 3 au câ¿tigat cel mult 1. 15 pacien¡i au pierdut în greutate. risperidonå (21) sau haloperidol (8). 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). constipa¡ie. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. în 2003. Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. ¿i au inclus apetit crescut. grea¡å ¿i vårsåturi.

7 mg/zi.5-20 mg/zi. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate. adolescen¡i ¿i adul¡i. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare.9 ± 2. în medie 1. Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani. dozele de neuroleptice. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å.25-5 mg/zi.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. cre¿terea în greutate ¿i sedarea.5 mg/zi) sau haloperidol (0. 42.4 ± 0. mult mai mult decât la adul¡i. 12 copii cu tulburare autistå.1 ani). Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. în medie 7.8 ± 2. BMI bazal scåzut.5-20 mg/zi. pacien¡ii au primit 2.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. au primit olanzapinå (2. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå. în medie 7. BMI patern. Medicamentul a fost bine tolerat. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. pe când istoricul de terapie neurolepticå. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. de 5-17 ani (medie 7. timp de 12 såptåmâni. . în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. în medie 10.7 mg/zi. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. În concluzie. Timp de 3 luni. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii.5% din cei cu haloperidol.8 ± 4. 2002). Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate.

adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. Conform scalei de probabilitate Naranjo. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. în vârstå de 14-17 ani. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. în 2000. Autorii aten¡ioneazå cå. Trei copii au avut EPS. Riscurile de simptome extrapiramidale . Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå.0 ani.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. în medie 39. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. care au dispårut la scåderea dozelor. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare.

care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. clozapinå în medie 269. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. În acel moment. clozapinå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i. în vârstå de 12 ani. Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like. Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. În concluzie. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. cre¿terea în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. haloperidol redus. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei.9 ± 173.4 ± 8. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. La copii au fost mult mai frecvente sedarea. Dupå 6 zile de .5 ± 2.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. cu debut înainte de 13 ani. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic.1 mg/zi (15 pacien¡i).8 mg/zi (12 pacien¡i). Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. cre¿terea în greutate.

O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. S-au colectat probe de sânge venos. rezistentå la tratament. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. iar pentru efectele adverse scalele STESS. în vârstå de 5-14 ani.0 ± 2. în 2001.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. Cazul a fost raportat de Domon et al. 23 tineri cu boalå bipolarå. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. în 2001. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. fårå modificåri în dietå. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. AIMS ¿i SNRS. poate cauza rhabdomiolizå. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. în 2000. în 2001. såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie.3 kg). dar de douå ori . ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici. Chang et al au raportat. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. conform raportului realizat de Selva et al. cum ar fi afectare miocardialå. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. Olanzapina. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini.

Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. CGI. constipa¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori. Efectele adverse au fost moderate. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. controlat placebo. iar tolerabilitatea cu AIMS. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. . Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. PANSS. cefalee ¿i somnolen¡å.4 L/h. grea¡å ¿i vårsåturi. AIMS. bine tolerate. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. 2002).1 ore. cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. trata¡i cu quetiapinå.2 ± 5. BAS. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari. Clearance-ul oral mediu a fost de 9. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. CDRS. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor.6 ± 2. ¿i au inclus apetit crescut. simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). fiind ¿i bine toleratå. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei.

Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. în 2001. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. neurologice ¿i de laborator. timp de 12.3 luni. PANSS ¿i YMRS. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. SANS modificatå). Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. timp de 8 såptåmâni. în medie 15.5 ± 10. privind farmacocinetica. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. agita¡ia. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg). Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. ame¡eala ¿i cefaleea. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. CGI. în medie 467 mg/zi.9%). Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi.1 ani.3-15. iar TSH crescåtoare. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. CGIS. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. Studiul s-a oprit în ziua 21. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi. Nu s-au raportat efecte secundare . de 13-17 ani. 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12.

Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni. CGI-S ¿i SANS. CGI-S (de la 5.2) ¿i SANS (de la 12.8 ± 3. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. 2001). în vârstå de 14 ani. medii ¿i moderate. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). . cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. conform BPRS (de la 35. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. în 2001. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament.4). SANS modificatå. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå.8 ± 0. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS. În concluzie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. Studiul anterior a fost extins de McConville et al. CGI-S. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.5 ± 0.9 la 7 ± 2. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare.7 la 5. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS.0 ± 0. devenind un studiu pe termen lung.2 la 3.9).9 ± 1. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. 3 pacien¡i au crescut în greutate. cefaleea ¿i faringita.

La evaluarea ini¡ialå. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. Efectele secundare (ame¡ealå. încå din såptåmâna 3 de tratament. fårå amelioråri notabile. ¿i era subponderal. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. fiind întrerupt. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient. scåderea apetitului) au fost minime. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. litiul a fost oprit. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. fårå efecte secundare. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni.7 kg). care împiedica prezen¡a la ¿coalå. se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. . copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani.

fårå cre¿tere în greutate. Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. . urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. în medie 15. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei. în 2002. timp de 8 såptåmâni. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. fiind ¿i bine toleratå. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al.1 kg. agita¡ie. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. reprezentând 22.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului.6 mg/kgc). Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. în vârstå de 12-18 ani. Au apårut multiple simptome. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å. reprezentând 21. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. în medie 467 mg/zi. agita¡ia. printre care tahicardie. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. iar TSH crescåtoare.1 ani. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. ame¡eala ¿i cefaleea. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå.2 mg/kgc).

Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. Studiul. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.8 kg/m2).9 ani. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. cre¿terea medie în greutate fiind de 16. 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. în doze medii de 1. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. . iar a BMI de 5.5 mg/zi). 3 pacien¡i au crescut în greutate. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. prezentat de Took et al. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. realizat de McConville et al. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni.5 kg (de la 3. scåderea apetitului) au fost minime.25 mg/zi (0.53. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. în vârstå de 12. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. Efectele secundare (ame¡ealå.5 luni (2-27 luni). 2001). medii ¿i moderate. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. în 2000. 2001). cefaleea ¿i faringita.6 ± 3.3-15. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. în 2000.5 kg/m2 în medie (1. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. rezultatele fiind semnificative statistic. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.0 ± 11.1-13. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. în vârstå de 14 ani. s-a oprit în ziua 21. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al.4 kg).3 la 41. a primit quetiapinå timp de 28 luni. în 2001. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia.

boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. trata¡i cu quetiapinå. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Doza medie de quetiapinå a fost de 308. precum ¿i psihoterapie. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. Nici .6 luni (3-18 luni). Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. iar durata medie a tratamentului de 327.6 ani).9 mg/zi (75-600). cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. litiu. valproat. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. olanzapinå. 14 pacien¡i cu schizofrenie. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi.2 kg/m2 (de la –1. cre¿terea medie în greutate a fost de 5.8 ± 3. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. semnificativå statistic.4 zile (7-969 zile).4 kg (de la -3. fårå efecte secundare.5 kg/m2) nu a fost semnificativå. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). pe când cre¿terea medie a BMI de 1. un produs pe bazå de amfetamine. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. fårå cre¿tere în greutate. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului.4 la 15. cre¿terea apetitului.7 la 4. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. timp mediu de 11. trata¡i cu quetiapinå. Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. imipraminå. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime.2 ± 1. sedarea ¿i efectele anticolinergice.2 kg). în 2001.

paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. 2001b). Metformina a fost întreruptå treptat. 3. În aceastå perioadå.5 kg. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. greutatea ei a råmas între 73. În concluzie. trigliceridemia 456 mg/dl.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. În momentul luårii în eviden¡å.6 ¿i 75. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. iar colesterolul de 196 mg/dl. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå.2 kg la quetiapinå ¿i 6. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament).4 kg la olanzapinå. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå. comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II. nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. Glicemia era de 144 mg/dl. 2001a). tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni.9 kg la risperidonå. 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. iar colesterolul 235 mg/dl. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni. Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl.

Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. folosind 10 adolescen¡i de 12. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS.315. nu par så fie secundare acesteia.62 ± 4.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.38 ani). Nu s-au observat efecte cardiovasculare. de¿i legate de cre¿terea în greutate. în 2002. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia. Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. SANS modificatå). . în 2000. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei.6 ± 5. care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. mecanismul råmânând în continuare neclar. neurologice ¿i de laborator. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. CGI-S. Studiul s-a oprit în ziua 21. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. SANS modificatå. CGI-S. ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt.

revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. 2000b). Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå.62 ± 4. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. de 7-17 ani.6 ± 5. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. CGI-S pentru sindromul Tourette. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Nu s-au observat EPS. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii.38 ani). Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. 2000b). . Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. în 2000 (Sallee.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). Nu s-au observat EPS. de 7-17 ani. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. S-au aplicat YGTSS. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. I s-a administrat terapie antiaritmicå. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile.

abuzul sau îngrijirea inadecvatå. cefalee. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. • uneori prezintå enurezis.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4.1 4. „amårâ¡i“. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate.. • scade puterea de concentrare a aten¡iei. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie. La copil ¿i adolescent. înso¡ite de anxietate. par „neferici¡i“. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). tulburåri vegetative. citat de Udri¿toiu T. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. lentoare motorie ¿i verbalå. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. . copilul poate deveni agresiv verbal.1. 2001) (tabelul 4. fårå energie ¿i vitalitate. • scad performan¡ele ¿colare. tetraciclice.. • în general. • joc „distructiv“ (rupe. Diagnosticul poate fi dificil. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. senza¡ie de neputin¡å. Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). • scåderea elanului vital. 1990. poate apårea refuzul ¿colar. Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. pierderea apetitului. De aceea. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. sparge obiecte etc. care înspåimântå copilul. 1 Ini¡ial. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. encoprezis. • insomnie sau hipersomnie. • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). • iritabilitate. Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. • sentimente de vinovå¡ie etc. • aspectul copiilor depresivi este particular. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare.). • lentoare motorie ¿i verbalå. 3. „certåre¡“. ciclice atipice (ADT. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. refuzå så se joace. Marinescu D. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. ADTT). Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil.2. prezentåm pe scurt câteva aspecte. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. • copilul preferå så stea singur. Boi¿teanu P . • tentativele de suicid sunt rare.): 1. 2. • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. • se exclud neglijarea. Antidepresivele ciclice: triciclice. • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante.. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. • adesea. vårsåturi sau inapeten¡å. pierderea chefului de joacå. refuzå alimenta¡ia.1. diaree sau vårsåturi. dureri abdominale.

de exemplu.. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. Boi¿teanu P. Marinescu D. tendin¡å la colaps. Boi¿teanu P.. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. respectiv efect anxiolitic/sedativ. 2001). Uneori. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. insomnie matinalå. bradicardie. • Depresia prin deficit de GABA. . Depresia prin deficit de serotoninå +/. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. • sentimentele de inutilitate. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. De asemenea. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect. pentru controlul simptomatologiei. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T.adrenalinå. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. insomnie de adormire.. consum de alcool ¿i droguri. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. albire precoce a pårului.. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). uree crescutå. 7. Marinescu D.adrenalinå.3. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. de lipsa de energie. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA). la adolescen¡i. 5. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T.. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). inapeten¡å cu scådere în greutate. 8. deficit cognitiv. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie.. • e¿ec ¿colar. hiperfagie.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. acneea poate crea un mare disconfort. 4. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. de cele mai mici semne de boalå. La adolescent. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. hipersomnie diurnå. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“. 6. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. comportament suicidar recurent.

25. 100. 10. 50. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. 50. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 100. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. Aventyl Desipramina Copii. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. 25. de 2ml 12. Pamelor. 150 mg Oral: tb.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1. Sinequan Ludiomil. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. 25. 10. 50. 25.1. 75 mg 161 . 10 mg Denumirea comercialå 1. 150 mg Parenteral: f. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2. 25. 25. 50. 100.5 mg/ml Cp. 75 mg Oral: cp. 75. 75 VON CT Oral Cp. Antidepresivele ciclice ( ADT. 75. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. Pertrofane Vivactil. 50 mg Parenteral: f. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina. de 2ml 12. 10. 5. 25. 50. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. Cp.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. 100. Adapin. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. 50. 25. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani.75. tb. 150 mg Parenteral:f. Endep Anafranil Clomipramina Copii. 125.5 mg/ml Oral: tb. 75. 50. 15. 10.

30 mg Sertralina Zoloft. noradrenalinei. 100.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7. 30 mg Oral cp.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb.100mg Cp.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp. 12. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat. 100 mg Fevarin.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2.150mg/zi Adul¡i 37.5. Serafem. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei. 15. Efectin Oral Tb. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp. 75. 50.5. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb.20 mg Prozac. 150 mg Oral dj.5. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp. Fluoxin. 50 mg . 25.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18. Paxil Oral Tb.25. 25.150 Milnacipran Ixel Oral Tb.100mg Oral Cp.10. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor.30. (continuare) 4. 20 mg Cp.75. 20.1. 25.50.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37. Solutie: 20 mg/5ml Framex. 50. cu eliberare prelungitå 37. 50. 37. 10. 10.75.

4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. 100. 100. 200.5. 150. 2 .1. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel. 50. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. Trittico Oral Tb. 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. 10 mg Oral Cp. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8.75. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. 5 mg. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. 50. Aurorix Tabelul 4. 100mg Tb. 100. cu eliberare prelungitå: 100. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl. Tb. 10 mg Oral Tb. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb.

• rumina¡ii morbide. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. • comportament suicidar. depresia noradrenergicå). Antidepresivele „noi“.2. Marinescu D. • triste¡e vitalå. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. • autoacuzare. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå. clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative).D.. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. dezinhibitorii. ¿i prin profilul efectelor secundare.. de asemenea. sunt deseori alese pentru . 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4. cu idei recurente de moarte. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. Efectele psihostimulante. • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. Gheorghe M. • durere moralå.2. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate.. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. Antidepresivele diferå. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). ac¡iune antidepresivå).164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.

tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). Udri¿toiu T.. 2001). O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D. Antidepresivele triciclice. Tulburarea de stres posttraumatic. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. efectuate de-a lungul timpului. H1. 2000.. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. sunt primele medicamente antidepresive. 2003). La nivelul polului presinaptic.1. tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT). 2003. iar la nivelul polului postsinaptic. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici.4. asemånåtoare. M1. de asemenea. 5HT. Boi¿teanu P .. 4. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic.). 4.. blocând receptorii 5HT2. pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. tulburarea schizoafectivå. sindromul depresiv postneuroleptic. boli somatice grave etc (Kaplan. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. acetilcolina).4. Prelipceanu. ci ¿i pentru alte tulburåri. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. De cele mai multe ori. Marinescu D. α1 ¿i alfa 2 NA. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. au ac¡iune antagonistå. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare. în aceste situa¡ii. alåturi de IMAO. atacuri de panicå etc. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene . antidepresivele se asociazå altor medicamente. schizofrenia cu simptome negative. efectele lor biochimice fiind.

. 1997. Existå preparate parenterale de imipraminå. Green W. constipa¡ie. 2003). când este necesarå atingerea .. fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå.. deteriorare cognitivå). i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå.. la aceastå categorie de vârstå. care sunt folosite rar. raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. 2001). evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D.¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. 1996. cu efecte secundare mai mici. Aceste medicamente ac¡ioneazå. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice.. în situa¡ii de urgen¡å. Blocada receptorilor noradrenergici.4.. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale. De asemenea. amitriptilinå ¿i clomipraminå. în special prin inducerea genelor c-fos.. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani. Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. se pare. Totu¿i. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D. afectarea acomodårii. Clein P .2. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. în diferite localizåri cerebrale. reten¡ie urinarå. 2002).D. confuzie. 2002). Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri. 4.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. Boi¿teanu P . 2003). sedarea ¿i cre¿terea în greutate. Antidepresivele ciclice au ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici. cu scåderea complian¡ei. Pe termen lung. Amoxapina. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. et al.H. Marinescu D.F. 1996 ¿i Kaplan and Sadock.A. prezintå efecte antipsihotice. ¿i Riddle M. ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå.

maprotilina 88%. 1996).+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. de asemenea. Prin urmare. atingând concentra¡ia cea mai mare. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii.+/.– + +/. oxidare. 1990.¿i 8. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå. Astfel.hidroxi amoxapina. Se leagå de proteinele plasmatice. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6. desipramina 90-95%.D. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat. când este folositå calea de administrare intramuscularå. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi. La copii ¿i adolescen¡i.A. imipramina 86%.++ ++ – +++ +/. clomipramina în propor¡ie de 96-97%. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina. ¿i Riddle M.+/. Wilens et al.– – +/. antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i.3.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4.– ? – +/.– – – +/. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia.– ++ +/. Existå.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj.. la copii ¿i adolescen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå. amoxapina 90%.– – ? – + – ? – +/. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE. . demetilare.+/+ – – +/. în principal de albuminå. 1993 cita¡i de Clein P .– ? +/.

. 1987. 2-4% din maprotilinå. au depozite de medicament mai reduse. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. 70% din desipramina. Geller et al. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i.6 ore). La ini¡ierea tratamentului. maprotilina: 27-57. ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al.168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. dintre care 8.A. 1984. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina. cu cei 2 metaboli¡i ai såi. ¿i Riddle M. existå o minoritate de 5-10% dintre copii.A.hidroxi amoxapina: 6. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului. Astfel. imipramina: 9-20 ore. 20% din imipramina.hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. antidepresivele tri¿i tetra. 1996). antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. 1982). amoxapina : 8 ore. Potter et al.D. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore. Pe de altå parte. timpul de înjumåtå¡ire pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. La copii ¿i adolescen¡i.5 ore. în consecin¡å. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute). Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. 1984. 1996). Morselli et al. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. în principal prin urinå. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al..ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. clomipramina 2/3 ratele. 1987. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i).. 1987. imipramina: 80%. 30% din maprotilina. ¿i Riddle M. maprotilina: 57%. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse. cita¡i de Clein P . amoxapina: majoritatea. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. în acela¿i timp. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå.D. fie în mai multe doze zilnice. 1990. 1982 cita¡i de Clein P . Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. se fragmenteazå dozele. Jatlow.

imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. clomipraminå.3. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. . 4. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå. Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice.4. Nu au fost observate efecte carcinogene. refuz ¿colar. desipraminå. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice. Precau¡ii. reduc frecven¡a recåderilor. În depresia cronicå. • La copiii prezentând anxietate de separare. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. Doza eficace este mai mare decât în depresie.

De asemenea. dezorientare. intervalului QT. 1993). Riddle et al. blocuri. halucina¡ii la persoanele predispuse. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. hiperpirexie. prelungirea timpului de conducere AV . • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie. trimipraminå. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. delir. tahicardie. . co¿marurile. 1974. midriazå). Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. reten¡ie urinarå.4. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. Tratamentul cu amitriptilinå. 4. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile.F. adenite sublinguale. cre¿terea presiunii intraoculare.4. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. imipraminå. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. nortriptilinå. afectarea conducerii intraventriculare. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. delir. precipitarea sau agravarea glaucomului. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. agita¡ia. et al.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. aritmii. asistolie. medie la amoxapinå. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. dilatare a tractului urinar. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. doxepinå. complexului QRS. tulburåri de acomodare. fatigabilitate. afectare ocularå (vedere neclarå. Au intensitate mare la amitriptilinå. June 1 1990. „Sudden Death“. afectarea concentrårii. insomnia. sindrom de deteriorare cognitivå.

în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. fotosensibilizare. tahicardie supraventricularå. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. crize oculogire. parestezii. necoordonare. Schroeder et al. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. atât înainte de ini¡ierea tratamentului. ritm jonc¡ional (Biederman et al. hipertonie muscularå. la copii ¿i adolescen¡i. sindrom neuroleptic malign. ataxie. scåderea ratelor pauzelor sinusale. slåbiciune muscularå. al limbii. neuropatii periferice. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. protriptilina. paralizii peroniere. tinnitus. febrå la medicamente. prurit. Antidepresivele triciclice (clomipramina. amor¡ealå. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. inclusiv tardivå. akatizie. rigiditate în roatå din¡atå. torticolis. coree. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. imipramina. facies tip mascå. diskinezie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. amoxapina. urticarie. 1993). dizartrie. tremor. Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. cefalee. necrozå toxicå epidermalå. Acestea sunt motivele pentru care. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. 1990). cât ¿i la mårirea dozelor. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. blocarea vorbirii. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. edemul fe¡ei. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. . furnicåturi.

et al. dureri epigastrice. diaree. stomatite. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. flatulen¡å. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. senza¡ie de gust „ciudat“.5. . amenoree. TGP) sau. Anorexie. eozinofilie. Ini¡ierea tratamentului. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. rar. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. 4.4. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. Tratamentul se va începe cu doze mici. leucocitozå. pete¿ii. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. prin antagonizarea dopaminei. vomå.F. le vom prezenta în tabelul 4. durere abdominalå.4. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. Amoxapina. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. galactoree. care se cresc gradat. ginecomastie. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse. purpurå. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå.

Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. 10-25 mg/zi. ini¡ial în doze divizate. cu o dozå mai mare seara la culcare. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. cu efectele secundare cele mai scåzute. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. Între¡inere. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. Doza cea mai mare se administreazå seara. se cre¿te cu 25 mg. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. seara la culcare. . nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. la intervale de 3-4 zile. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. la culcare. la culcare. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. Are proprietå¡i intens sedative. În timpul administrårii ini¡iale. pentru a reduce posibilitatea recåderii. Modul de administrare. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. pânå la 200 mg/zi. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. care se cresc gradat. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. Ini¡ierea se face cu doze mici. apoi dozå unicå. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. 50 mg/zi pot fi suficiente. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul.

dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. Copii: nu este recomandatå. refuzul ¿colar. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. • La copii. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). La copii nu este recomandatå. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. în doze divizate. dupå amiaza sau la . Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. • Enurezis. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. la copiii peste 12 ani. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. Ini¡ial: 25 mg/zi. Modul de administrare este în dozå unicå. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. în doze divizate. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. NORTRIPTILINA La adolescen¡i.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. DESIPRAMINA La adolescen¡i. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. • Depresie. • La adolescen¡i.

manifestat prin tahipnee.D. confuzie temporarå. punând via¡a pacientului în pericol. formula leucocitarå. 1993). Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale.. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. 2002. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului. când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. electroli¡ii serici. 4. vârstå. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. 2001). apare sindromul de rebound colinergic. teste hepatice. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. durere în regiunea nucalå. ECG. Simptomele supradozårii sunt grave. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. vårsåturi (sindromul de întrerupere. în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå.F. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. iritabilitate. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. La adolescen¡i. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå). Marinescu D. Întreruperea terapiei se face lent. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. 2002) (tabelul 4. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice. doza maximå 150 mg/zi. cefalee. et al. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. ¿i Udri¿toiu T.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare.6. sudora¡ie. stupor. cianozå. iar antidepresivele se scad brusc. alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock. disconfort gastric. • sedare.4..). 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. dupå Gheorghe M. .4. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. la interval de 2-3 zile.

vomå. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. . activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. midriazå. poliradiculoneuropatie. paralizia vezicii urinare.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. extrasistole vetriculare. nelini¿te. halucina¡ii vizuale trecåtoare. alte aritmii: flutter. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. agita¡ie. hipertermie ini¡ialå. tahicardie ventricularå. necesitând supraveghere ¿i tratament. reflexe hiperactive. de ritm: IMA. constipa¡ie. cianozå. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. delir. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. hipertermie. depresie respiratorie. convulsii. hipotensiune severå. Tulburårile de ritm. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå. tulburåri cardiace severe: tahicardie. transpira¡ie severå. rigiditate muscularå. afectarea concentrårii. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. insuficien¡å cardiacå congestivå. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. comå. fibrila¡ie atrialå. • Tulburårile cardiace ischemice.4. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. electroli¡i serici.

poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente. 4. • Presiune intraocularå crescutå. • Insuficien¡å hepaticå severå. dopaminici Anxiolitice. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock. • Hipertiroidism.5.4. • Reten¡ie urinarå.5. • Glaucom cu unghi îngust. Prezentåm în tabelul 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent. • Afectarea func¡iei renale. hipnotice . Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. • Diabetul zaharat. • Afectarea func¡iei hepatice. • Agranulocitozå. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. de¿i studiile de validare sunt încå la început.5. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. Tabelul 4. • Asociere IMAO. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. • Istoric de discrazii sangvine. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. 4.

178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. comparativ cu cele ale altor antidepresive. cu agravarea parkinsonismului. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. . deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. ele nu modificå nici densitatea. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. 4.5. tremor ¿i akatisie (D. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. Prin urmare. apårute la administrarea lor la copil. ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). Astfel. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. ¿i dependen¡i de NA. Prelipceanu. În general. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median.1. D. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. situa¡i la nivel presinaptic. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. nici afinitatea receptorilor beta NA. Astfel. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic. În administrarea acutå. 2003). Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT.

cu activitate farmacologicå similarå. cirozå hepaticå. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei.2. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. steady-state. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. . La cei cu afectare renalå. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza. La cei cu afectare hepaticå severå. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. nu este propor¡ionalå cu doza. Pentru fluoxetinå. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. este afectatå eliminarea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4.5. 1-2 luni. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Având structuri chimice diferite.F. este important pentru întreruperea tratamentului. T ½ fiind prelungit. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. pentru fiecare medicament în parte. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. Ficatul este principalul loc de metabolizare. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. se atinge în 4-5 såptåmâni. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. et al. Dozele multiple. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP).

se atinge în 10-14 zile. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. este afectatå eliminarea. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Se recomandå administrarea în timpul meselor. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. La cei cu afectare hepaticå severå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. 36% prin fecale. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. demetilare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. conjugare oxidativå. cirozå hepaticå. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. fårå activitate farmacologicå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore.5-8 ore. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. Se ob¡in 9 metaboli¡i. T ½ fiind prelungit. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. prin oxidare. Metabolizarea este hepaticå extensivå. apar niveluri plasmatice crescute. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. Dozele multiple.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. La cei cu afectare hepaticå severå. se atinge în 14 zile. La cei cu afectare renalå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Eliminarea se face 64% prin urinå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Eliminarea se face pe cale renalå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Este propor¡ionalå cu doza. steady-state. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. La cei cu afectare renalå. . clearance-ul este semnificativ redus. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. cirozå hepaticå. steady-state. prin demetilare oxidativå.

Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. Dozele multiple. 2D6 prin demetilare. hidrolizare. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Metabolizarea este hepaticå extensivå. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. La cei cu afectare hepaticå severå. La cei cu afectare renalå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. hidrolizare. Ficatul este principalul loc de metabolizare. cronice. 40-45% prin fecale. prin demetilare. steady-state se atinge în 5-7 zile. Ficatul este principalul loc de metabolizare. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. . dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. La cei cu afectare renalå. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. t½ este prelungit. se atinge în 1-2 såptåmâni. deaminare oxidativå. 65 ore pentru desmetilsertralinå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. T½ fiind prelungit. glucuronid conjugare. deaminare oxidativå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. glucuronid-conjugare. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. cirozå hepaticå. reducere. 3A4. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. steady-state. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. este afectatå eliminarea. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. reducere.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå.

antihistaminergice. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. dar la doze mari. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. anticolinergice. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. fluvoxamina. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. antinoradrenergice. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. cardiotoxice. ISRS reduc riscul suicidului. Astfel. 4. inclusiv antidepresivele triciclice. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. prematuritate. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. În depresia cronicå. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire.3. Doza eficace este mai mare decât în depresie.5. Råspunsul apare în primele såptåmâni. mutageneza. pierderi de sarcinå. mirtazapina. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice. La ¿oareci. reduc frecven¡a recåderilor. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. . fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. sertralina. paroxetina. deoarece nu au efecte adverse cognitive. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente.

clonazepam). paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. În anorexia nervoaså. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. agresivitate. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). fluoxetina. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. ISRS mai bune decât ADT. paroxetina. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. se începe cu doze mici. • Pentru fobia socialå. se recomandå. fluoxetina. ca medicament de linia a doua. care se cresc treptat. ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. în dozå de 60mg/zi. Litiul nu are efect. • În tulburarea autistå. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. • Mutismul electiv. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. În aceste cazuri. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå . dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. rela¡ionarea socialå deficitarå. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. evitarea acestuia. excitabilitatea pacientului. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. în cazul bulimiei nervoase. din cauza riscului de cardiotoxicitate. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. Astfel. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. de asemenea. . Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. • În Tulburarea de stres posttraumatic. este indicatå utilizarea bupropionului. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie.

Dintre acestea. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. . Efecte SNC • Cefalee.4. scådere/cre¿tere ponderalå.F . determinatå în special de fluoxetinå. dar. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. et al. fibromialgia. compresiunea cronicå a unor nervi. traumatisme. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. • Anxietate în primele såptåmâni. Efectele la administrarea de sertralinå. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. amelioreazå întârzierea de limbaj. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. diareea. disforia premenstrualå. amelioreazå comportamentele automutilante. Paroxetina. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. vårsåturile. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. dispepsia. paroxetinå sunt dependente de dozå. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. anorexia. prin ac¡iune anticolinergicå. efectul este maxim la 20 såptåmâni.5. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. citalopram. fluvoxaminå. în anumite cazuri. are ca efect cre¿terea în greutate. determinatå de fluoxetinå. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. repetitive. fluoxetinå. nemigrenoaså. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. 4. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. ISRS reduc agresivitatea.

determinând leziuni fibrotice. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. fluvoxamina. de asemenea. continuå pe toatå durata tratamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina. distonie. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. • Simptome extrapiramidale: tremor. Efecte endocrine ISRS. se administreazå la culcare. sedare. torticolis. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. tulburåri de mers. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. rigiditate în roatå din¡atå. aceste efecte alergice se pot generaliza. • Vise. opistotonus. scåderea glicemiei. • Convulsii: la dozele mari. acatisie. Este determinat de efectele 5HT în periferie. inhibarea orgasmului. co¿maruri: în primele såptåmâni. bradikinezie. constipa¡ie. sunt dependente de dozå. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. în 4% dintre cazuri. mai ales la asociere cu clozapina). . paroxetina. constituind o urgen¡å medicalå. somnolen¡å: citalopram. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. rar persistå luni de zile. dispnee. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). cu afectarea sistemului respirator. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. Pot determina. se remit ulterior. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. dacå se administreazå diminea¡a. Tulburåri electrolitice. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå. Rar.

astenie. • delir. vomå. diaree. astenie. BDZ. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock.cefalee. Se manifestå prin: • diaree. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. ame¡ealå. îngrijire. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. fatigabilitate/astenie. constipa¡ie – Somnolen¡å. metisergid. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. tremor. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. frisoane. tremor. agita¡ie. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. ventila¡ie mecanicå. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. colaps cardio-vascular. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. anxietate. reflexe hiperactive. hipertermie. insomnie. tremor. vomå. exitus. status epilepticus. constipa¡ie. diaree. Tabelul 4. se practicå împachetåri reci. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. Tratament. Se administreazå nitroglicerinå. ame¡ealå. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. uscåciunea mucoasei bucale.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. L-triptofan. somnolen¡å. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. fatigabilitate. dispepsie. ame¡ealå. cefalee. agita¡ie.6. comå. în tabelul 4. clorpromazinå. cicloheptadinå. sincopå.6. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. agita¡ie. nervozitate. convulsii. uscåciunea mucoasei bucale. anticonvulsivante. cefalee. dantrolen. • diaforezå. tremor. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. diaree. • mioclonus. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. vomå. sus¡inerea func¡iilor vitale. insomnie. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. ame¡ealå. anorexie. diaree. rigiditate. • nelini¿te.

grea¡å. semne de excitare SNC. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. comå. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A. care vor trebui urmårite atent. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. bradicardie. cianozå.). confuzie. hemoperfuzia. perturbåri ale func¡iei hepatice. pierderea stårii de con¿tien¡å. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. et al. hipotensiune. vomå. ame¡ealå.Grea¡å. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. tahicardie. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. convulsii. hiperventila¡ie. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent.5. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. inclusiv convulsii. transpira¡ii excesive. comå Paroxetina Grea¡å. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. modificåri ECG nesemnificative. nelini¿te. simptome mina cardiace: tahicardie. rabdomiolizå. hipomanie. diaree. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. grea¡å. convulsii. Tabelul 4. vomå.7. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . somnolen¡å. vomå. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante.5.7. 4. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. tahicardie sinusalå.F. tremor. somnolen¡å. vomå. grea¡å. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. pupile dilatate. uscåciunea mucoasei bucale. tremor. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS.

existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. råspunsul fiind gradat. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. Dupå cum am aråtat anterior. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Dacå este necesar. la culcare. dozå unicå diminea¡a. în func¡ie de dozå. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. Modul de administrare. deci. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. este nevoie. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. pentru a minimaliza efectele adverse. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. cu alimente. . se va administra în timpul meselor. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. pentru a evita insomnia. timp de 3 såptåmâni. la culcare. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. administratå seara. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. • în mutismul electiv. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. • În depresie. la interval de câteva zile. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. • Popula¡iile speciale. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. la culcare. administratå seara. se ajusteazå gradat. cu efectele secundare cele mai scåzute. De asemenea. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi.

Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. la culcare. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. administratå seara. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. administratå seara. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. Modul de administrare. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. pentru a evita sedarea. • În Tulburarea obsesiv compulsivå . råspunsul terapeutic este întârziat. se cre¿te doza cu 10 mg. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. administratå în dozå unicå diminea¡a. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. Modul de administrare. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. . se ajusteazå gradat. • În depresie. PAROXETINA La adolescen¡i. doza optimå este de 20 mg/zi. la interval de câteva zile. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. dupå maså. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). • În Tulburarea de panicå. la culcare. Sertralina se va administra dozå unicå seara. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. cu alimentele). SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele.

la cei cu afectare severå. administratå într-o singurå prizå. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS.6. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. • La cei cu afectare hepaticå.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. seara/diminea¡a. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. CITALOPRAMUL La adolescen¡i. în prima såptåmânå. • În depresie. se cre¿te doza cu 10 mg. insomnie. Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. 4. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. doar dacå nu apare råspuns. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi.5. în dozå unicå. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. în dozå unicå. se impune scåderea dozelor. cu sau fårå alimente. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. simptome pseudomigrenoase. Dacå nu apare råspunsul clinic. se reduc dozele. anxietate. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi. pânå la 40 mg/zi. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. . Modul de administrare. se administreazå 5 mg/zi. scåderea capacitå¡ii de concentrare. pânå la doza maximå de 200 mg. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. parestezii. seara. cefalee. slåbiciune. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. la intervale de o såptåmânå. simptome ce CRS.

întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. cât ¿i post-sinaptic. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. totu¿i. producerea convulsiilor (Kaplan. 2000). rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. 2. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. 4. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. • infarct miocardic acut. Le vom prezenta. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan.1. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici.7. ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO).6. de asemenea. 2000). måcar pentru anumite tulburåri. sarcini cu risc.5. 5HT3. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. 3. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina.6. necesare la conducerea autovehiculelor. 2000). triptofan. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO. . pe scurt. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent.

Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. cu cre¿tere în greutate. precum ¿i administrarea dozei seara.6. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. Se eliminå la nivel renal. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici. seara. 6. are un metabolit activ. .6. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. În urma acestor ac¡iuni biologice. antagonist moderat al receptorilor muscarinici.6.5. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. 5. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei.2. putând fi administratå în dozå unicå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore.4. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. 4. înainte de culcare. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. Poate determina cre¿terea apetitului. antagonist al receptorilor H1. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic. fiind necesar un interval liber de 14 zile. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. 4. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni.6. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT. 4. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. 7. la culcare. sedare. de la ultima dozå de IMAO.3. 4.

seara.1. noradrenergicå ¿i dopaminergicå.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7. amplificând transmisia serotoninergicå. 4. Un efect secundar grav este agranulocitoza. cu câte 7. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. Modul de administrare. la culcare. trigliceride. • la doze medii: 150-225 mg. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. determinarea hemogramei.6. Poate determina hipotensiune ortostaticå. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. De asemenea. Se impune efectuarea unui consult medical riguros.5-150mg. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. . administratå seara la culcare. 4. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4.7. Mirtazapina se va administra în dozå unicå. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. ac¡ioneazå ca ISRS.5 mg.5 mg. degluti¡ie dureroaså (faringita).7. seara. se cre¿te apoi la interval de 5 zile. ulcera¡ii ale mucoasei. pânå la o dozå maximå de 30 mg.7.6. la culcare.5-30 mg/zi. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. alte semne de infec¡ie. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA. Ini¡ial se administreazå 7. cre¿terea transaminazelor. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici. 4. frisoane.

Este necesarå ajustarea dozelor. • Fobia socialå.7. • Tulburarea obsesiv compulsivå. Nu are activitate de IMAO. metabolitul: 9-13 ore). are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie.3.2.4. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore. alfa 1 adrenergici.7. 4. . iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. în doze de 150 mg/zi. Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. cu elemente psihotice. • Tulburarea de anxietate generalizatå. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni).7. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. opioizi. necesitând 2-3 doze/zi. • Durerea cronicå. • Tulburarea depresivå severå. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. 4. Metabolizarea se face la nivel hepatic. histaminici. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. 4.

în caz de cirozå. vedere neclarå. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. în 2 såptåmâni. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi.75-150 mg/zi. În cazurile severe. divizate în trei prize.75 x 2). prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. vertij. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. doza se poate cre¿te treptat. De asemenea. anorexie. poate determina. o datå cu alimentele. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå. prin efect mediat noradrenergic. timp de de 4-7 zile. insomnie.7. uscåciunea mucoasei bucale. o datå cu alimentele. tulburåri erectile. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului.6. pânå la 150 mg/zi. la intervale de o såptåmânå.5. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. 4. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. în caz de afectare moderatå sau mai mult.7. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. astenie.5 mg/zi (18. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. nervozitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO. constipa¡ie. cre¿terea alurii ventriculare. Ini¡ial se administreazå 37. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. 4. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. impoten¡å. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. somnolen¡å. Modul de administrare.

afectare a func¡iei hepatice sau renale. somnolen¡å ¿i insomnie. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. cu scåderea treptatå a dozelor. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare).8. vârstnici. • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. prelungirea intervalului QT la 500 ms. de asemenea. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. a semnelor vitale. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå.7. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. Tratamentul se întrerupe gradat. • dializa. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4. manifestat prin grea¡å. 4.8. convulsii. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile. • monitorizarea cardiacå. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. La supradozare. Existå. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus.1. tahicardie sinusalå minorå. timp de 2-4 såptåmâni. 4.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive.7. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. . pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. venlafaxina determinå somnolen¡å.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice ; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå , eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

De asemenea. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. ca de exemplu un rebound al insomniei. 4.C postsinaptici. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Întreruperea tratamentului se face treptat. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. în func¡ie de råspuns. în trei-patru prize. În terapia de între¡inere.1. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. anxietate ¿i comportamentul violent. cu efecte clinice antidepresive. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. cu o dozå mai mare la culcare. . realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor.11. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå. Astfel. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. La pacien¡ii cu afectare hepaticå. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice. pânå la 100-200-400 mg pe zi. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. este necesarå reducerea dozelor. înainte de culcare. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå. cu rol important în depresie. Când efectul terapeutic a fost atins.10. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale.7. Interac¡ioneazå cu anestezicele. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. 4. împreunå cu alimentele.11.

• Tulburarea disforicå premenstrualå. 4. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå.2. . Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). scåderea ponderalå. AVC.11. anxietatea. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. T1/2 este de 2-4 ore. Ca inhibitor al recaptårii 5HT. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile.11. • TSPT. prin N dealchilare. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. 4. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. Este metabolizatå la nivel hepatic. aceasta explicând eficacitatea sa. • Sarcinå. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore.11. necesitând 2-3 doze pe zi. hipovolemie. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. • Tulburarea de anxietate generalizatå. alåptare. Alimentele întârzie absorb¡ia. La cei cu afectare hepaticå gravå. 4. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice.4. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. • Durerea cronicå. infarct miocardic. tratament antihipertensiv. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. • Afec¡iuni cardiace. • Tulburarea de panicå. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå.

De asemenea. 4. . Nu existå antidot specific. pânå la 300-600 mg/zi. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. De asemenea. Nefazodona poate avea. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. somnolen¡å. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. se reduce doza. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. în douå prize. astenie.11.7. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. nefazodona poate determina viraj maniacal. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. efecte endocrine. cefalee. sincopå. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. Modul de administrare. este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. La persoanele cu afectare hepaticå. aritmii. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. la intervale mai mari.5. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. uscåciunea mucoasei bucale.11. tratamentul va fi simptomatic. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital).6. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. constipa¡ie. insomnie. se impune reducerea dozei. senza¡ie de zåpåcealå. ambliopie.11. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. suportiv. 4. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent. vertij. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). 4. de asemenea.

1. 4. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. tiramina. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. sistemului nervos simpatic. Isocarboxazid. .12. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. tractului gastro-intestinal. Toloxalona. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie. ficatului. Clorgylina. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A. serotonina. Befloxaton. provocând accidente hipertensive grave. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale.2. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. 4. MAO-A ¿i MAO-B. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå. adrenalina. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. dopamina.12. Tranilcipromina. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC.12. chiar ¿i în patologia adultului. Noradrenalina. 4.

ficat.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC. tiraminei. T½. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. 4. este inactivatå de un IMAO ireversibil. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. sistemul nervos simpatic. prin intermediul MAO. Pentru moclobemid nu au . iar moclobemidul în 0. DA.12. triptaminei. tranilcipromina. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi.5 ore pentru moclobemid. ixocarboxazidul în 2 ore. tranilcipromina. fiind reversibilå. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. octopaminei. 5HT. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. iar activitatea MAO-A. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. benzilaminei ¿i metilhistaminei. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå. ¿i scade clearance-ul. Sunt metabolizate la nivel hepatic.3.5 ore. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor. tractul gastro-intestinal. Sunt eliminate la nivel renal. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. într-o perioadå mai reduså.5-3. inactivarea reversibilå a MAO. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. iar moclobemidul produce. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. alimentele reduc rata. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. triptaminei. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. MAO-B se gåse¿te în SNC. tiraminei. Efect terapeutic: fenelzina. ficat. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal.

edeme. cre¿tere ponderalå. grea¡å. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). a aminelor ¿i precursorilor acestora.12. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. Trec în laptele matern. afumat sau conservat. Nu se administreazå în tireotoxicozå. drojdia de bere. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice. salamuri. De asemenea.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. Nu este recomandatå alåptarea. båuturi tari. pe¿tele marinat. dureri musculare. Nu se administreazå concomitent cu ADT. nu interferå func¡ia sexualå. efecte gastrointestinale mai reduse.12. berea. Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. crize de hipertensiune arterialå.6. ficatul etc. sos de soia. nu este recomandatå modificarea dozelor. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. insomnie. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå. dar trebuie luate precau¡ii. nu are efecte anticolinergice. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå.4. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå. insomnie. . Moclobemidul poate produce vertij. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå. 4. 4. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO.12. fructele foarte coapte. parestezii. discrazii sangvine. mioclonus. vinuri. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. 4. disfunc¡ii sexuale.

la copil ¿i adolescent. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D.13. Utilizarea acestor medicamente este. ståri anxioase sau OCD. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare. Când se combinå cu trifluoperazinå. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. pânå se ajunge la doza de între¡inere.7. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie. diminea¡a ¿i la prânz. nu se administreazå mai târziu de ora 3 p.m. Dacå apare råspunsul. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. 4. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. se reduce doza gradat. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe.). mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni. doza ini¡ialå fiind de 15 mg. nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant .5 la 100 mg/zi. dupå cum am aråtat. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå).12. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. Dupå apari¡ia råspunsului clinic. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12. HAM-A ¿i CGI. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. diminea¡a ¿i la prânz.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. Men¡ionåm încå o datå cå. limitatå.

pentru mai mult de 2 luni. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. CGI. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. Începând cu såptåmâna a 4-a. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. În concluzie. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. CGI-I ¿i CGI-S. dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. NIMH-CS. de 10-17 ani. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. iar 29% responderi par¡iali. Sertralina a fost în general bine toleratå. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD.

La sfâr¿itul studiului. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. fluoxetinå (3) sau ambele (3).4. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . NIMH-CS. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. CGI-I ¿i CGI-S. psihoterapia concomitentå fiind permiså. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. gre¡ei. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. Efectele secundare au fost ame¡ealå. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. Inciden¡a insomniei. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i.5 mg/zi treptat. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. ºinând cont de scorul CGI-I. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile.4. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS.5-2. 1995). tulburåri gastrice. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament.

dispepsie ¿i vårsåturi. La sfâr¿itul studiului. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. somnolen¡å. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. diferen¡a nu a fost semnificativå. Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. completå sau par¡ialå. CGI-I ¿i CGI-S. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). NIMH-CS. care a apårut la 4 pacien¡i. psihoterapia concomitentå fiind permiså. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. insomnie. La continuarea tratamentului. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. 2002a). De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. 2002b). Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. grea¡å. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. teste de laborator sau EKG. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). nervozitate. hiperkinezie. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. . Sertralina a fost bine toleratå. diaree. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. durere abdominalå. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale.

Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. În general. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. respectiv 13-18 ani. În general. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). care . Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. cu OCD. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. Timp de 6 luni. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. în vârstå de 12-18 ani. HAM-A ¿i CGI-S. pacien¡ii au primit sertralinå. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. Sertralina a fost bine toleratå. timp de 52 de såptåmâni. în doze de 50200 mg/zi. psihoterapia concomitentå fiind permiså. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. 2001). Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. cu depresie. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni.

anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. QRS ¿i QTc. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. 4 ¿i 12. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. primind ¿i metilfenidat. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. gre¡ei. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. în vârstå de 6-12 ani. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. Autorii . ¿i respectiv 13-17 ani. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. Inciden¡a insomniei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune. Nu au existat hipo. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. controlat placebo.

insomnie. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. somnolen¡å.7 ± 3. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. grea¡å. care a apårut la 4 pacien¡i. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. nervozitate. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner.3 ± 3. durere abdominalå. 2002b). timp de 52 de såptåmâni. hiperkinezie. folosind un lot de 28 adolescen¡i. în doze de 50-200 mg/zi. 10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee.5 ore fa¡å de 26. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. diaree. dispepsie ¿i vårsåturi. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. iar 6 au primit 100-150 mg/zi.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. ¿i mul¡i . 2001). Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale.4 ore sau de 20. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg.4 ore). Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. teste de laborator sau EKG. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi.4 ± 3.

Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. dar mult crescute la imipraminå. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. dar mult crescute la imipraminå. în special efecte cardiovasculare. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. . au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. în special efecte cardiovasculare. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. în vârstå de 12-18 ani. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D.

primind fluvoxaminå. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. controlat. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. fa¡å de 26% cu placebo. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. . Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. publicat în 2001 de Riddle et al. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei.1 ± 1. ca ¿i la celelalte scale. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. S-au folosit CY-BOCS. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. NIMH-OC. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). CGI. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. terapie condi¡ionalå. Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii. multicentric. fårå boli psihice. Efectele secundare rare (cefalee. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. de 8-17 ani. Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i.7 ani). Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå.

Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. CGI-I. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. La 2 ani. fårå boli psihice. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. CGI-S. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. aceste date nu pot fi decât preliminarii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. diagnostica¡i cu anxietate socialå. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. Vârsta . antrenament pentru reten¡ie vezicalå. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. terapie condi¡ionalå. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. mai mult cei cu terapie combinatå. iar studiul a durat 6 luni. conform CY-BOCS. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. S-au aplicat CY-BOCS. NIMH-OC. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. Deoarece studiul nu a fost controlat. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. 2002).

au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. . dar au fost inclu¿i în analiza finalå. Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. fie placebo (raport 2:1). de 8-17 ani. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. Efectele secundare rare (cefalee. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al.1 ± 1.7 ani).220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni. publicat de Riddle et al în 1992. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. Totu¿i. nu a avut loc o analizå statisticå. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i.8 ani. oboseala ¿i grea¡a. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. cu vârsta medie 11. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD.

iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse.3 ani. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. efectele adverse fiind în general medii. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. cu sau fårå sindrom Tourette. Fluoxetina a fost bine toleratå. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. Din punct de vedere psihiatric. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I. 21 de copii au primit paroxetinå. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. a . 22 placebo. care a ameliorat semnificativ simptomatologia. dar nu ¿i la 8. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. dar au råspuns bine la fluoxetinå. troznirea articula¡iilor. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. precum ¿i o anemie hipocromå. dupå care a fost pierdut din urmårire. 43.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. cu vârse de 6-18 ani. cu vârsta medie de 12 ± 2. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI.

Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. în perioada când nu a luat medica¡ie. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. cu råspuns bun la ISRS. timp în care nu a urmat tratamentul. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. În prezent ia medica¡ie ocazional. de 7-17 ani. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. . Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. 2001). cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Fluoxetina a fost bine toleratå. Fluoxetina a fost bine toleratå. Acum î¿i mestecå degetele ocazional. mestecatul degetelor a revenit. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. cu intensitate diminuatå. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. cu disfunc¡ionalitate importantå.

15-0. Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. 11 copii au terminat studiul. S-a administrat fluoxetinå 1. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen.8-20 mg/zi) timp de 1 an. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. putând avea determinan¡i genetici comuni. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. În concluzie. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Au scåzut ritualurile. Tulburarea bipolarå.2-5 ml/zi (4. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. Råspunsul la fluoxetinå. alte efecte adverse fiind tulburå- . Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5). cu vârste între 3-13 ani. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD.

cu disfunc¡ionalitate importantå. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. cu vârsta medie de 11. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Pe parcursul studiului. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. în vârstå de 7-17 ani.8 . 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. pentru care a primit fluoxetinå. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. în vârstå de 7-17 ani. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. Fluoxetina a fost bine toleratå. în vârstå de 6-18 ani. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. la 103 copii OCD. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii.

Prin contrast. . OCD ¿i tulburare de conduitå. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. 2002). Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21. în medie în vârstå de 12 ± 2. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. EPS au reapårut. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament.3 ani. La oprirea benztropinei. Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. limbajul. ¿i EPS nu au mai apårut. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. rigiditate în roatå din¡atå). Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. durata tratamentului farmacologic. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). cu sau fårå sindrom Tourette.2 luni. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. oboseala ¿i grea¡a. care a primit tratament cu fluoxetinå. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. bradikinezie. IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. IQ-ul matern. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. care au råspuns bine la benztropinå. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. statusul socioeconomic. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. La nevoie.

Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. necoordonare ¿i dezorientare. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. efectele adverse fiind în general medii. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. toxoid tetanic. Pe parcursul studiului. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. 2000a). primind fluoxetinå. febrå scåzutå. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic. Ca grup de control au servit puii nesepara¡i.2-5 ml/zi (4. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. trata¡i cu solu¡ie salinå. OCD ¿i sindrom Tourette. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. Au . Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval. alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. în vârstå de 9 ani. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG). în vârstå de 3-13 ani. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. în vârstå de 9 luni.8-20 mg/ zi) timp de 1 an.226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. cu tulburåri gastrointestinale. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. complementului seric (C3 ¿i C4). Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. desipraminå sau solu¡ie salinå. Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). complement ¿i cortisol crescute.

de 17 ani. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. Fluoxetina a fost de 2 ori. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. iar norfluoxetina de 1. norfluoxetina. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. valorile au fost similare în cele douå grupuri. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. iar pacientul a intrat în status epileptic. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. raportate la greutatea corporalå. urmat de stop cardiac ¿i de deces. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. cu o mare variabilitate individualå. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. .

7 ani. CY-BOCS ¿i CGAS. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. 2001). Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. în vârstå de 13-18 ani. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå.7 ani (Thomsen et al. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. . Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. în medie 13. 2001). în medie 13. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå.

Comparativ cu placebo. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. P-MFQ). SNAP . Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. fiecare în combina¡ie cu tera- . fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. TRF. constatate atât de clinician. CBCL. 2000b). iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå.7 mg/kgc/zi). dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei. S-a întrerupt bupropionul. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. T-ARS. P-ARS. ini¡ial 200 mg. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. Youth SelfReport. C-MFQ. Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ.2+1. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. apoi 300 mg/zi. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. 2002). CBCL. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå.

FACES II. dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu.5% pentru psihiatri. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. în tratament . Pe scala FACES II. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. S-au evaluat efectele secundare. RCMAS. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. CGI. îmbunåtå¡irea globalå. S-au folosit ¿i Side Effects Rating.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. BDI).5% pentru mame ¿i 79. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. func¡ionarea familiei. Pe parcursul studiului. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. ACR-R. 2000a). 62. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. CDRS-R. CDRS-R.

400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. desipramina 85. . hiperactivitatea. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. ajungând la 50 mg/zi. impulsivitatea ¿i enurezisul. în total 410. desipramina 40 ng/ml. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei. S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi. La reluarea analizelor. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå.6 ng/ml. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. era vorba despre un metabolit al quetiapinei. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. La 30 mg/zi. iar desipramina < 25 ng/ml. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. 750 mg litiu.8 ng/ml. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie. antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml).4 ng/ml. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml).

3.1. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). De-a lungul timpului. Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina)..D. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective. 5. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. În prezent. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. 5. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul. 2001). Marinescu D.2. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. Introducere Cel pu¡in la adult. anxiolitice (gaba- .1. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie.. Udri¿toiu T.3. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5.. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M.

Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. Cp. Valproat de sodiu. Depakene. Eskalith CR. 50. Eskalith. Carbavim.400 mg Cp. Orfiril. Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp. 200.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp.300.200.CR cu eliberare controlatå 200mg. 25. înghi¡ite Oral: tb. 150. 200mg. Lithobid. 2.600mg Tegretol: Cp. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. 50. 200 mg. Timonil retard. 200 mg care pot fi mestecate. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp. Lithonate. 300. cu eliberare controlatå 450mg. Orfiril long. 50. 300 valproat de sodiu minipachete 500. 250mg Convulex Oral: cp.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . Tegretol.retard 150. 600 mg. gastro-rezistente 150.1.100. Petilin. 5.25. 400mg Neurotop Retard: Cp. 300. Stazepine Convulex. Carbasan Retard.50 mg Oral: cp. 100. 300. dispersate în lichid. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. Timonil. 100. Finlepsin. 400. 600mg Timonil retard: Tb. 300. Tegral. 25. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. Neurotop Retard 300600. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. 500 mg acid valproic. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. Neurotop. 150. Carbasan. serice 0. 300.CR retard 200mg. 15. 25.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina. Depakine.6-1. 100. Taver. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. cp. 400 mg Tabelul 5.

depresie Depresia psihoticå.. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i .234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb.2.2. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb.3. de somn. Actualmente. 2002). afective refractare Manie. ¿i Speer A. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. 5. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu. anxietate. anxietate Mania acutå. tulb. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå. schizofrenie Tulb. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate. apoi valproatul de calciu (Convulsofin). M.

1994 citat de Grunze. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. fårå så fi fost elucidat. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. Pornind de la astfel de date. În plus. a nitric oxid sintetazei. 2002). tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. în continuare. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. prin activarea unor fragmente moleculare. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. Vom prezenta. • Topiramatul este. aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. 2001). citoprotector al anticonvulsivantelor. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. mecanismul celular de råspuns la acesta. care råmân totu¿i. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. implicat în transmiterea GABA-ergicå. a unor proteine citoprotectoare. . incomplet elucidate. înså. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. 2000). la ora actualå. 1992).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. Amann ¿i Walden. în special pe cåile inozitol fosfatului. ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. de asemenea. câteva date recente din literaturå. 1995). De asemenea. GABA Atât carbamazepina (CBZ).

dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. 1997) – pe modele animale. 1991). råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. Waldmeier et al. dupå tratament cu VPA. pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. Totu¿i. în cazuri de manie acutå. Maes et al.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. La pacien¡ii bipolari. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. 1998. astfel: pentru VPA (Whitton et al. Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. 1995. studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. von Wegerer et al. un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. 1997. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. în timp ce CBZ nu are acest efect. d. 1985). Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. Astfel. c. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. 2000). 1995). modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. b. 1992. 1997). 1997). 1990). au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP . 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. 1993). .

Aceasta . a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. iar la nivel postsinaptic.¿i postsinaptice. în special a celor clasice. CBZ ¿i VPA. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. 1999). Pânå recent. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. Amann ¿i Walden. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. Astfel. b. Astfel. Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. 1995). calciu dependente. 2000). ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. 2002). 1997. deci. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. La nivel presinaptic. Se poate face. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. Astfel. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. de asemenea. Hough et al.

Sinteza de inozitol 1.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu. Recent. 1995). ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. În plus. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). Walden. Grunze. ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. 2001). cu scåderea sintezei de catecolamine. 2002). manifestatå clinic ca depresie. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. inhibând în final . Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. J. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente.4. Astfel. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. 1990). alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. Amann. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. de asemenea.5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. 1994). ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. contracarând ac¡iunea calciului. aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. B. Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). dupå H. o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. 1989).

aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. manifestate direct sau indirect. prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. 1991. Zona et al. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. N ¿i P (Wegerer et al. de asemenea. 1998). 1999). crescând fluxul de potasiu. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. precum ¿i asupra calreticulinei. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. Xie ¿i Hagan. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. au aråtat o activitate crescutå a protein- . 1992). dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. În concluzie. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. 1997). LTG exercitå. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. c. pe creierul pacien¡ilor bipolari.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. Astfel. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. 1990). în noi studii. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. 2001). efect antagonist fa¡å de calciu. ¿i anume canalele T (Altrup et al. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. 1997. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. 1998). blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. ac¡ionând pe canalele de tip L.

aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. 1997). un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. Chan et al. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. VPA intervine. 2001. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow.240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. 2001. 2000). dar nu a fost încå probatå (Shank et al. ci activeazå ¿i direct AP-1. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. Astfel. . 1995). efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. de exemplu. într-un studiu pe ¿obolani. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. Similar litiului. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. la fel ca ¿i litiul. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun. ¿i din aceastå perspectivå. 2000). Activarea PK inhibå sinteza AP-1. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. ni¿te kinaze Rho – asociate. VPA. au gåsit. la cre¿terea hidroxilazei. un conglomerat format din complexe homo. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. de asemenea. 2001). Chan et al. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. În acest sens. de asemenea. Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). 1999). De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. Aceasta poate duce. dupå cum am men¡ionat anterior. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. extrem de important. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II.

împreunå cu cel al senzitivizårii.). de la primul pânå la al cincilea episod. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. Elve¡ia. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. 2002). o scådere în timp a intervalului dintre episoade. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. de exemplu. de¿i neomologat. 5. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. 2000). recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. în continuare stresori minori produc episoade majore. Weiss ¿i Post. stresori majori induc episoade minore. la declan¿area spontanå a crizelor. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. urmåtorul: ini¡ial. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. înrudit chimic cu imipramina. deoarece existå varia¡ii considerabile. 2000). ¿i droguri psihostimulante. fårå a fi omologat. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. în cazurile refractare la tratament (Post et al. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. folosindu-se stimuli stresori externi. pe o serie de 406 cazuri. de asemenea. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. . care ac¡ioneazå ca ortotimizante. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. totu¿i. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. alåturi de litiu ¿i valproat. Geigy din Bassel. mania. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. ulterior stresori majori induc episoade majore. ca: amfetamina. 2002). conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. în anumite zone ale creierului. în final. sensibilitatea la stresorii din mediu. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. 1986. în laboratoarele J. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. poate scådea pragul convulsivant. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. 1994 etc. aplicarea repetatå. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor.. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. inducând progresiv activitate epilepticå. de asemenea.3. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. când alte medicamente pot fi mai eficace). Modelul ob¡inut. separarea. Potrivit acestui model. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. a unor stimuli subliminali. Actualmente. putând fi indus în mai multe arii. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite. În ciuda limitelor sale. 1982. cocaina (Post et al. metilfenidatul.R. este. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. Încå din 1913. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. Descris de Goddard ¿i al. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. importante. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. 1 Atât depresia unipolarå. Kraepelin a observat. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada. pe scurt. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. pentru ca. fiind. în 1997. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 .3. eventual. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. ca. 2002).

CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. redate mai pe larg anterior. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. Amann ¿i Walden. Conform teoriilor actuale. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. pe termen lung. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore. legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. dar. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. f] –azepinå-5-carboxamidå. • Activitate GABA-ergicå.1. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal.11-epoxid. modificând tranzitul intestinal. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. potasiu ¿i cele de calciu tip L. în ciuda folosirii clinice îndelungate. un metabolit activ. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså. Metabolizare ¿i eliminare. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral.3.3. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. 5.3. nu au fost încå elucidate. 5.3.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b.2. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. .

dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. hormoni tiroidieni. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. dupå cum rezultå din studii controlate. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. 2000). Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a.3. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. 10. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. 11 epoxidul. 5. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. utilizându-se inclusiv la copii. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. în faza acutå. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. În episoadele maniacale. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. dupå litiu ¿i valproat. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. De asemenea. adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. acid valproic. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. De asemenea. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei.3.3. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. . Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri.

ataxie. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan. efecte hematologice. existå posibilitatea unei hepatite toxice. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. vertij. rash. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. Simptome ca febra. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. sindrom StevensJohnson. 5. scåderea performan¡elor intelectuale. de obicei benign. scåderea performan¡elor intelectuale. pete¿ii. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. tulburåri gastro-intestinale. vertij. anemie aplasticå. sedare marcatå. pancreatitå. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . cu risc mare de deces. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament.3. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. rash. diplopie. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i.4. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. clonus. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. hiperreflexie. care au primit carbamazepinå. poate apårea un rash.3. tulburåri hepatice. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. impun oprirea tratamentului. În prezent. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. tremor.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. degluti¡ie dureroaså. 2000).

) 5. 5. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte.3. poate cre¿te colesterolul seric total. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ. . hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå.7. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente. De asemenea. intoxica¡ie cu apå.6. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. vårsåturi.3. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. glaucom cu unghi închis. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå.3. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. complica¡ii renale.3.3. 5. putând cauza hiponatremie ¿i. fårå cre¿terea nivelului TSH. disconfort gastric. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. constipa¡ie. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5.5. fårå semnifica¡ie clinicå. rar. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å. pancreatitå.3.3. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului.

11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå.8. 2000). 10. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. în timpul meselor principale. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. în func¡ie de vârstå ¿i greutate. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmatic åa urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc.3. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. Se administreazå de 3 ori pe zi. 5. Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. crescându-se cu 100 mg. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. Mod de administrare.3. CBZ ¿i cre¿te conc.3. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o . Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5.

Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit. este importantå. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. atât din partea pacientului. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. Actualmente se considerå.3. neutrofile < 1500/mm³. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise.3. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. . 5. trombocite < 100000/mm³.4. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. hemoglobina < 11 g/100ml. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. • examen clinic complet la fiecare control. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. • Fe seric < 150 mg/100 ml. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. • hematocrit < 32%.1. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml. Din 1996. în 1963. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. 5. Astfel. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile.4. cât ¿i din partea familiei sale. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. care.

astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. cât ¿i pentru cele ortotimizante. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze.2.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune.3. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. • efecte asupra inozitol fosfatazei. precum ¿i cazurile de tratament la copil. 5. Amann ¿i Walden. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan. VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. 5. atât pentru efectele antiepileptice. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. . riguros urmårite. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani.3. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml.4. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare.3. 2000). Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. Unii metaboli¡i. Metabolizare. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante. Astfel. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T). • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie.4. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå.

. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. scåzând frecven¡a. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. Efectele antimaniacale ale VPA. În schizofrenie. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. gabapentin. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. De asemenea. în episoadele acute. În tulburarea depresivå majorå. Totu¿i. În tulburarea schizoafectivå. lamotriginå. VPA scade intensitatea simptomelor. CBZ. în special la cei care prezentau modificåri EEG. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. Având eficacitate asemånåtoare litiului. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. Datoritå efectelor adverse mai mici. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. pe lângå efectul benefic. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. mai ales la copil ¿i adolescent. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. în episodul acut. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. sunt poten¡ate de litiu. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. la copil. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. Totu¿i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. Astfel. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. Din punct de vedere profilactic.

• encefalopatie cu comå. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. nefiind legatå de dozå. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii.3. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. grea¡å. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. a. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. La pacien¡ii mai mari de 10 ani. • afectarea musculaturii scheletice. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. 5. vårsåturi. edeme. tulburarea de personalitate borderline. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA. aceasta putând evolua cåtre deces. Potrivit raportårilor. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. • agranulocitozå. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. cu insuficien¡å respiratorie. tulburåri de control al impulsurilor. letargie ¿i. la pacien¡ii epileptici. hemoragii. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. care au primit monoterapie cu VPA. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. în majore ¿i minore (Kaplan. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). de când se folose¿te tratamentul cu VPA. . de cåtre Abott Laboratories.4. În literatura neurologicå. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare. a fost raportat. ascitå.4. intensificarea crizelor.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. 2000). icter. agresivitatea impulsivå. Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. • pancreatitå hemoragicå. dupå gravitatea lor. pot fi letale.

alopecia completå fiind descriså foarte rar. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. dar aceasta e adesea tranzitorie.). tremor etc. potrivit studiilor. Chiar dacå nu este permanentå. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. de asemenea. diaree etc. De asemenea. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. la cei sub vârsta de 2 ani. Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. foarte mic.). cimetidina sau sucralfatul. totu¿i. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. ataxie. b. este cre¿terea în greutate. dar. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. Astfel. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. cåderea pårului. riscul hepatitei cauzate de VPA este.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. dispepsii. vårsåturi. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. deci va fi interzis în timpul sarcinii. apari¡ia alopeciei. • alopecie. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. dizartrie. are efecte teratogene. Un alt efect neplåcut. în special. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. afecteazå complian¡a la . VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. • tulburåri neurologice (sedare. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. S-a raportat. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. E excretat în laptele matern. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. • cre¿tere în greutate etc. ca famotidina. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice.

coagulopatii ¿i edeme. disfunc¡ii trombocitare reversibile. De asemenea. disfunc¡ii trombocitare. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. cåderea pårului. ataxie. în unele cazuri. reducerea dozelor. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. diaree. trombocitopenie reversibilå. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. 5. dizartrie. • rare: vårsåturi. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. tremor. cre¿tere în greutate. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare.3. tulburåri de coagulare. Au mai fost raportate. . 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. inconstant. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate. administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. encefalopatie ¿i comå. antipsihotice sau antiepileptice. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. edeme. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. sedare. pancreatitå hemoragicå. Alte efecte secundare minore includ cefalee. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. De asemenea.5. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. antidepresive. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau. agranulocitozå. grea¡å. cu monitorizare riguroaså. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. diplopie ¿i ame¡eli.4. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici).).4. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic.

toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente.3. administrându-se împreunå cu alimentele.4. cu semnifica¡ie clinicå. aspirinå. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. astfel. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent.4. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant .6. Doza va fi fragmentatå în 3 prize. Pe de altå parte. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale. Se va evita. ataxie. letargie. apari¡ia efectelor secundare. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început.4. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002). doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. respectiv. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. CBZ. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. La pacien¡ii cu vârste mai mici.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. 5. grea¡å. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali. Tabelul 5.7. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. ca ¿i la adult.3. 5. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex. al anticoagulantelor. diazepam). delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat).

la culcare. . seara. se poate administra în dozå unicå. atât înainte. La adult. cât ¿i pårin¡ii acestora. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. atât pacien¡ii. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. poate furniza elemente pre¡ioase. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. se poate relua tratamentul cu monitorizare. cât ¿i pe parcursul tratamentului. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. atât pentru copil ¿i adolescent. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor). • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. De asemenea. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. cât ¿i pentru adult. • Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. Examenul clinic. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. În USA. dupå controlul simptomatologiei. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. Testele de laborator recomandate (Kaplan. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. cu monitorizare lunarå. Totu¿i. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. se continuå tratamentul.254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate.

5. pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin).5. la nivel renal.3.3.2. tulburårilor anxioase. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare.5. • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei. întrucât. un derivat de feniltriazinå. Lamotrigina Lamotrigina (LTG). Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv.1. 5.5. 2002). agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e. dupå cum am aråtat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. 5. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice). Ca ¿i valproatul ¿i CBZ. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. Actualmente. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå.3.3.3. 5. 5. împreunå cu metaboli¡ii såi. riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå. Amann ¿i Walden.

256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. considera¡i refractari la tratament. vedere neclarå. 1996). În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. 1999). s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. 5. deschis. 1998. LTG poate produce: rash. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå. ame¡ealå. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. Walden et al. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie.4. existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive.3. diplopie. În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. Walden et al. . randomizat (Norman et al. Astfel. 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. somnolen¡å. 1998). 1996). efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. 2000). dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. 2000). s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. manie sau episoade mixte. dublu-orb. cefalee. De asemenea. evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale).5. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. De asemenea. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. vårsåturi. Alt studiu. iar la pacien¡ii cu hipomanie. 2000). Aceste efecte apar deosebit de importante. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. Un studiu prospectiv. 2000. a aråtat rezultate încurajatoare. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei.

Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG.5. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. 5. în tratamentele combinate. la fel ca ¿i CBZ. VPA inhibå metabolismul LTG. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult. cu ajustarea dozelor. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. Totu¿i. 5.. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. Dimpotrivå. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o . Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului.5. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA. 6 luni). ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å.3. Astfel.5. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore. dupå caz.7. fenobarbitalul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore.3. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. CBZ cre¿te metabolizarea LTG. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG.B. N. fenitoina. pentru a ajusta dozele de LTG. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG. La copii. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente.6. De asemenea.5.3.

care este. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. a fost aprobat în USA ca antiepileptic. Astfel. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå.3. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. atât la adult cât ¿i la adolescent. a fost observat efectul antiepileptic. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici.3. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv.6. 5.6. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. când.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså. înså. . Amann ¿i Walden. de 100–200 mg/zi. 5.6. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. Actualmente.3. în medie. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice. • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi.1. În 1996. Medica¡ia se introduce foarte lent. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. 5.2. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå.

5. Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå.4. Pot apårea foarte rar ame¡ealå. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. dificultå¡i de concentrare. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan.5 dintre pacien¡i. Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor.3. În plus. 2000): 1. În majoritatea studiilor. dupå o dozå oralå de 400 mg. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). Sachs et al.3. dar au fost minore ¿i rezolvate. printr-un mecanism necunoscut. De asemenea.6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore. 5. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC. de asemenea. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament. în general. topiramatul determinå scådere în greutate. . 2002). 1999. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. scåzând. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå.3.6. lentoare psiho-motorie. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. iritabilitate ¿i depresie. confuzie. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat. probleme de memorie. 2. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. 1999). Shank.

efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. 5. în func¡ie de caz.3. doza ¿i durata tratamentului (Kammen. 2002).6. trebuie evitatå. se pot asocia alte anticonvulsivante. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. depinzând de greutatea ini¡ialå. fiind aprobat doar ca antiepileptic. . Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator.3.6. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ. Chengappa et al.6 ¿i 6. Administrarea concomitentå de CBZ. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent. astfel. Totu¿i. ca de exemplu etazolamida. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. De asemenea. Shank. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. Totu¿i. 5. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II. pentru a determina un regim alimentar optim. s-au constatat scåderi în greutate între 1. efectuate pentru tulburarea bipolarå. Este necesarå.3. pentru contracararea scåderii în greutate. în cele cu ciclare rapidå.5.6. experien¡a clinicå din neuropediatrie. 5.6. Astfel. 2001. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). deoarece poate precipita formarea calculilor renali. monitorizarea pacien¡ilor. La nevoie.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå.7. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice.5 kg.

3. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb). Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. 2000).7.7. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi). care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993.3. în propor¡ie de 35 – 60%. Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå.2. Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. . 5.7. s-au observat. În caz de insuficien¡å renalå. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. Amann ¿i Walden. se scad dozele. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. 5. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic. Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. 2002).1. 5. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin. De-a lungul timpului. pânå la doza maximå de 400 mg/zi. divizatå în douå prize.3. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani. • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii.

dar a fost ineficace în mania severå. controlat. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. comparabilå cu placebo. de asemenea. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. . dublu-orb.3.3. Un studiu controlat. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. 2000). Astfel. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. la pacien¡i cu manie. 5. 1997. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. Stanton et al. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. hipomanie sau episoade mixte. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. 2002). a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. 1999). Mc Elroy et al. dar eficacitatea a fost. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. randomizat. Se eliminå nemodificat în urinå.7. 2000). 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. Un alt studiu (Pande et al. dublu orb. la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al. 1999. 1997. aceste rezultate. Un studiu recent.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). în tratament în tulburårile bipolare. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. ceea ce impune administrarea în mai multe prize. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare.

Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa. au fost observate edeme declive. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i. 5. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal.3. divizatå în 3 prize. dupå cum am aråtat. alcool ¿i cocainå.7. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine. dar existå mari varia¡ii individuale.5. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or.7. De asemenea.7. 2000). Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå. ame¡eala. 5.3. dependentå de dozå.3. Eficacitatea medicamentului este. La unii pacien¡i.3. scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea. . Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. Medicamentele care dau sedare. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere.4. normalizând somnul. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice.6. 5. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. 5.7. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. ataxia. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. inclusiv la copii. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea.7. Nu are efecte toxice serioase la supradozare.

264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. cu unele excep¡ii. totu¿i. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. Introducere Litiul este un ion monovalent. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. pot fi folosite ca ortotimizante.1. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. 5. De asemenea.4. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. Totu¿i. deci. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. . reiese cå medicamentele antiepileptice. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. în special la copil. Litiul 5.4. Din numeroasele studii citate anterior. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice. În plus. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å. så sperie clinicianul. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie. Ele constituie. ca tiagabinul. din întreaga lume. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. De asemenea. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. fragmentate în 3 prize. trebuie luate în calcul efectele adverse.

conduse de Mogens Schou ¿i al. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970.4. Astfel. 5. iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. gastro-intestinale etc. Astfel. nedovedite încå. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. concentra¡ia de acid uric. în anul 1975 (Kaplan. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. în Suedia. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. litiul a fost introdus în USA. Totu¿i. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan. pentru tratamentul diatezelor urice. Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. În anii ’40. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. Existå înså unele specula¡ii. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului. de cåtre Johan Arfwedson. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. administrarea acestuia a început så fie controversatå. 2000). 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. pe care le vom prezenta în continuare. 2000). a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. in vitro. ¿i numai pentru tratamentul maniei. În anul 1843.. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. la acea vreme. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). . 2000). folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60. psihiatrul australian John Cade. Ceea ce este interesant. renale. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. considerau.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i.2. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. sub formå de capsule de 150 mg.

de asemenea. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. Prelipceanu. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. astfel. de exemplu. M. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. precum sodiul ¿i potasiul. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. Prin mecanisme neelucidate. 2003). Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. 2003). 2000). ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. 2003). se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. Gheorghe. Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . 2000).266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. De asemenea. Prelipceanu. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. Litiul produce. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. S-ar putea explica. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan.D. De asemenea. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. 2000). precum calciul ¿i magneziul. dar ¿i cationilor bivalen¡i. Prelipceanu. Prelipceanu. Practic. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. 2003. dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi.

ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. 2000). Prelipceanu. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. au fost efectuate numeroase studii. 2000). clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. Dovedirea efectului antimaniacal. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan. Eliminare. Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. 5.4. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. Prelipceanu. De asemenea. randomizat. 2000. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. D. la pacien¡ii obezi. Deoarece nu se leagå de proteine.4. Se eliminå la nivel renal. Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. în 1970. 2000). Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. Pe lângå efectul ortotimizant. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. Un studiu recent. 2003). 5. 2000).3. în special la adult. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. în urma acestor studii. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. .4. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. se distribuie în apa corporalå. dublu orb.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Metabolizare. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent. multicenter.

2000). dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. Din acest motiv. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. Cookson. citat de J. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. citat de J. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. 2002). Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. Speer. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. 2000). Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. Cookson. R. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. care se manifestå în crize. litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. 2000). 1994. 2002). cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. pe perioade îndelungate. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. Post ¿i A. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. cu ciclare rapidå. . 2001. 2000). mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. 2000. Ca tratament de între¡inere. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I.268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. De asemenea. 2000). Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. 2002). controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan.

2000). În aceste condi¡ii. La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. este în general subestimat. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. 2000). reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. La copil ¿i adolescent. iar debutul înainte de pubertate. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. • istoric familial de tulburare bipolarå. profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. implicit. 2000). folosirea litiului întâmpinå unele controverse. se pare. fiind înså eficace. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. . 2000). ca ortotimizant. de¿i mult mai rar. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. de asemenea. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. 2000). ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. post detox.

Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului.6 ¿i 1. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå. cre¿terea în greutate. litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. mai ales la aceste grupe de vârstå. paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii.6 ¿i 1. performan¡ele academice (Kaplan.2 mEq/l sunt considerate eficace. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. pentru . 2000). Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. mai degrabå decât cre¿terea dozelor. în aceste cazuri. în plus. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. Concentra¡iile cuprinse între 0. sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. 2000). se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. pentru controlul agresivitå¡ii. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. endocrinå (tiroidå. La adolescen¡i ¿i tineri.270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. semnificativ. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. efecte secundare ca acneea. 2000). Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i. 2000).4 mEq/l. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. De asemenea.

diaree. ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. atât asupra dezvoltårii somatice. în doze de la 30 la 120 mg/zi. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. 2000). ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. Post. Kupka ¿i R. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. Schmitz. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. endocrinologice. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. renale. fragmentat în 3-4 prize. R. vårsåturi. 2000).5. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. 2002. . clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. astfel. Citratul de litiu este mai bine tolerat.4. afectarea memoriei). 2000). neurologice. timp de reac¡ie întârziat. cardiovasculare. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. 5. unii autori (Kaplan. distribuindu-se în apa corporalå. 2002). Pentru ameliorarea tremorului. hipertensiune intracranianå benignå. Trimble ¿i B. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. Totu¿i. De asemenea. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. 2000. în special la doze toxice. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. M. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. de tipul propranololului. de tipul loperamidului. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. ataxie ¿i disartrie.

Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne.sau hipertiroidism. se vor administra diuretice tiazidice. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. administratå în prizå unicå. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. reversibilå. hipo. Astfel. rar. Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. scåzându-se doza de litiu. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. diureticele. Dieta hiposodatå. insuficien¡å renalå. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). Dacå poliuria este importantå. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. 2000).272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. mai rar. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. Se impune echilibrarea hidricå. 2000). se impune monitorizare cardiacå. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. adenom paratiroidian. Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. cu aritmii sinusale consecutive. sau care economisesc potasiu. exoftalmie benignå. utilizarea dozei de litiu minime eficace. . Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. afecteazå func¡ia tiroidei. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. sincope sau chiar stop cardiac. Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu.

. Apari¡ia acneei. fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. dar valoarea acesteia este controversatå. cåderea pårului. de¿i nu este un efect grav. disartrie. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. Se asociazå simptome gastrointestinale. efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. 2000). modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. 2000. 2003). bradipsihie. mioclonii. fiind o mare urgen¡å medicalå. Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. pentru cazurile cele mai severe. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. Stroescu. vertij. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. rash ¿i agravarea psoriazisului. prin mobilizare din ¡esuturi. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. 1993). convulsii. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. 2000). Unii autori recomandå diurezå for¡atå. Dupå dializå. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. Se va avea în vedere hemodializa. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). somnolen¡å. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. Aceste efecte par a fi dependente de dozå. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. ataxie. O dietå echilibratå. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. 2000). D. ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. Prelipceanu.

5. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). cât ¿i pentru litiu).5. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. precipitarea sindromului neuroleptic malign. Ocazional. agravarea efectelor extrapiramidale. Cresc concentra¡ia sericå a litiului. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. prin diminuarea secre¡iei renale. uree) Xantine (aminofilinå. Prelipceanu. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. Vom prezenta în tabelul 5. prin diminuarea secre¡iei renale. 2003). Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului.4. este destul de frecventå. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate. Tabelul 5. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. . pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. 5. cofeinå. 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. Nu modificå concentra¡ia litiului.6.

ionograma sericå. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. având poten¡ial toxic. Dupå stabilirea dozei de între¡inere. valorile TSH. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5. Înainte de ini¡ierea tratamentului. T3 ¿i T4. ineficient din punct de vedere terapeutic. putând determina cre¿teri.7.8. • pierderile excesive de apå (febrå. dimpotrivå. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). atât pacientul cât ¿i familia acestuia. . Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. un nivel scåzut al litemiei. cuprinzând: hemograma. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. timp de 1-2 såptåmâni. în câteva såptåmâni. De asemenea. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. litiul se va întrerupe lent. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau. respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului.4. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. prin scåderea treptatå a dozelor. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului.4. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg. transpira¡ii abundente etc.2 mEq/l. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni). 5. creatinina sericå.6-1.

1. efectele litiului. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. 5.4 ani. fårå efecte adverse importante. Litiul este. Mårimea efectului a fost 1. De asemenea. în medie 11. în vârstå de 8-18 ani. . trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu.06 pentru litiu ¿i 1. fårå efecte adverse importante.4 ani. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. dupå cum am aråtat. valproatului ¿i carbamazepinei. de asemenea. este ieftin ¿i u¿or de procurat. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå. Divalproex. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. în medie 11. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt.00 pentru carbamazepinå. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. Totu¿i. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic.63 pentru divalproex. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS.5.

astfel cå folosirea lui este limitatå. Introduså în practica clinicå în 1987. precum fenobarbitalul.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii. erau folosite pentru sedarea diurnå. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. . Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957. În prezent. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului.1. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. precum secobarbitalul. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. amobarbitalul sau pentobarbitalul. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. erau folosite drept hipnotice.

6. Benzodiazepinele 6. • efectul hipnotic. 1990). iar seara în doze mari pentru insomnie. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic.4. urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. 1997 ¿i informa¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. Efectul clinic este anxioliza. 2002. et al. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici.). Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate. Receptorul GABA-A are formå de rozetå. 1995). 6. B. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. 2000). Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman. C care sunt cupla¡i.F . . Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå. beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5.1.2.4. sedativ. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al. tranchilizant. Braestrup. Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. Subunitå¡ile alfa 1.3. Squires. Schatzberg A.1.

0.5.5. 3. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp. Alprox Lexotanil.5-6 Adul¡i: 1-6 279 . 10mg Oral: tb. 5. Diazepam desitin Oral: cp. 20.5 mg Oral : tb. 1.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6.1. 15 mg Tb.Valium. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii. 40mg Oral: tb. Alprazolam. cu elib.25. 1. prelungitå 11.5. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan. 15. Sup 5. 10 mg Parenteral f 5mg/ml. 5.5. Lexotan Napoton. 2. Calmepam. Librium Clonazepam Rivotril. 25.5.5-6 Adul¡i: 4. 22. 2 mg Oral: tb. Helex. Libritabs.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0. 7. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2. 0. adolescen¡i: 0.5. 1. 3. 0. 10. Klonopin.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1. Lorivan. 30 mg Oral: tb. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax. 5. Clonotril-2 Oral: tb.25-4 Adul¡i: 0.5mg/ml (1 picåturå=0.1.Clasa Oral: tb. 6 mg Oral : cp. 1. 0.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. Frontin. 10.

75 mg seara Adul¡i: 7. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7.125 -0. 200 mg Parenteral f. 30.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam. 5. 250.5.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii. 0.1. 10 mg Oral tb. 7. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb. adolescen¡i: 2. 5. 5. 5. 0. Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp. 2. 15. 30 mg Centrax Oral: cp. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 7.15.5 mg Oral: cp.125.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 10. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax.15-0. 15 mg Oral: cp.50. 250mg Oral: tb. Oxazepam Oral: cp. (continuare) Butabarbital Butisol . 10 mg Oral: cp. Serestra.5. 7. 30. 10 mg Oral: cp. 10. 30 mg Oral tb. 15.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3.5-5 mg seara Copii. adolescen¡i: 0.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar.

100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin. 50. 8.5 . Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 25mg/ml.Mepobarbital Oral tb. Vistaril Difenhidramina Oral: cp.45 kgc. 60. (continuare) Parenteral f. 32. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 10mg/ml. 50. 1 g Oral: cp. 100mg Parenteral 30. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 60. 25 mg Parenteral f. 15. Atarax.5 mg/0.2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. 30. 25 mg Sirop: 12. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb.1. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. 20mg5ml Oral tb. 65.7-1.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6. 130mg/ml.

Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb. 400.2-1.H. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0.2 0. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent. 20. 80.1 0. 10. Korein et al. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România.3 mg Oral:tb. 1996 . 60. 500mg Oral: cp.. Fish.05-0. 500mg. 200.8-2. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 1960. 40.1.3 mg Adul¡i: 0. 1971 cita¡i de Green W. Effron ¿i Freedman. 500. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. Propranolol. 600 mg Propranolol Inderal. 1953.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0.

Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå.v. miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul). legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. sedativ-hipnoticå.3.2. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor. 6. sau i. Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. efect miorelaxant. – tipul II. efect hipnoinductor. 2001). dar numai în prezen¡a GABA. facilitând sau inhibând neurotransmisia. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ.m. timoreglator (clonazepamul). parenteralå i.4.4. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith. inductor al anesteziei (midazolam). care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . ataxie. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. ¿i intrarectalå. 6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar.

cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice.. Gheorghe M. Gheorghe M.3.D. diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. Marinescu D. Astfel.D. midazolam.2. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6. unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam. . Marinescu D. clonazepam. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. În cazul administrårii orale.... distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn... Absorb¡ia. dupå administrarea oralå.284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T.

clorazepat. estazolam.6 ¿i 1 ore. halazepam. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. Similar. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. efectul se instaleazå mai lent. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: . prazepam. clordiazepoxid. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam.m. lorazepam. în 15-30 minute dupå administrarea i. clordiazepoxid.v.v.m. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. motiv pentru care T½ al acestora este lung. triazolam. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. clorazepat. zaleplon. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. efectele clinice se ating mai târziu. quazepam. Lorazepamul are lipofilie moderatå. zolpidem. consecutiv. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i. Oxidarea este un proces consumator de timp. halazepam. Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. este în 30 minute. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i. temazepam. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. iar efectul apare în câteva minute. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam.

Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore. clordiazepoxid. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi.2 prize zilnice. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. prazepamul. clonazepam. halazepamul. oxazepamul. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. Ele se pot administra într-o singurå prizå. estazolamul. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. Diazepamul. halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. clorazepatul. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi.6 ore respectiv 1 orå. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. . quazepamul. clordiazepoxidul. mai mic de 5h. Lorazepamul. flurazepamul. având duratå lungå de ac¡iune. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. clonazepamul. Bromazepamul. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare. Clorazepatul. Se administreazå în 1. oxazepamul. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. lorazepamul.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å.

dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. Tulburare supraanxioaså. Insomnie (Glick et al. • Tulburarea de stres post traumatic.. a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i. De asemenea.A. Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå.4. 1985. 1978 (citat de Clein P .. Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. 1996). • Tulburåri de somn: Pavor nocturn.1978. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al.H. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå.m.). 1980.H. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn. ¿i Riddle M. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. 1996).. 1992). Simeon. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn.¿i heteroagresivitå¡ii. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. 1987). Rappaport et al. 1996. Kanto et al.H. midazolam i. cita¡i de Green W. 1978). ¿i Riddle M. care sunt principalele tulburåri ale copilului. Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de . 1987.)..A. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå. • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. cita¡i de Green W. auto. 1971. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e. episod psihotic (lorazepam. 1985.4. 1996). Rappaport et al. episod maniacal. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice. Treptat. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii. 6.D. Anxietate de separare (Klein et al. 1978 citat de Clein P .D.. • Tulburarea obsesiv-compulsivå.

• afectare renalå severå. droguri. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. dozele se cresc treptat cu câte 0. 1996). Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. . • accident vascular cerebral acut. 1991 ¿i Quaison et al. ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i. agita¡ie.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. • istoric de abuz de substan¡e. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. • afectare severå a func¡iei respiratorii. • glaucom acut cu unghi îngust. • porfirie. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0. de obicei seara. 6. • Akatisia post-neurolepticå. • miastenia gravis.5. • afectare hepaticå severå. tensiune. Se cresc ini¡ial dozele de searå.25 mg. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei.4.4. dupå care se scad treptat. Dacå este necesar. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic.. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine.25-0. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å.H.5 mg. • glaucom acut cu unghi îngust. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi.6.25-4 mg/zi. 1991 cita¡i de Green W. 6.

v. La copiii mari. oral se administreazå 2 mg. sau i. sau i. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.250. 1992 cita¡i de Green W. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. La copiii mici.05 mg/kgc/zi. se pot administra lent.25 mg o datå. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.. dozele recomandate sunt de 0. I. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0.m. I. adicå 0. (Simeon ¿i Ferguson. la intervale de 3 zile.H. Klein ¿i Last. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. sau i.003-0.5 mg. Dacå este necesar.075 mg/kgc/zi. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i.01-0. cu 25% din dozå pe såptåmânå. se administreazå 0. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi.v.1-0.m.0. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate.5 mg/kgc/zi. cu multå pruden¡å.v. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni.2 mg/kg/zi. dozele se cresc treptat cu câte 0. Parenteral. 1985. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi.375-6 mg/zi..m. sub forma a 3 doze pe zi.25-3 mg/zi. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0. Dacå este necesar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute.. Simeon. 1987. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. Dozele administrate au fost de 0. care . în caz de anxietate acutå. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg.m. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. Pfefferbaum et al.1. 1989.

Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. agresiune ¿i ostilitate marcatå. 6. co¿maruri.m.v. cårora .5-5 mg seara. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului). Dupå administrarea i. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. sau i. Pentru agita¡ia psihoticå acutå. care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse. • Nitrazepam: 2. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. • Zolpidem: 5-10 mg seara. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie.v. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. vertijul. ataxia. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. Rar.m. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope. Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara.75 mg seara. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale. insomnie.4. halucina¡ii.7. • Zopiclon: 3. cre¿terea anxietå¡ii. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. sau i.

insomnie. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. 2002) sunt: anxietate. pânå la simptome severe: depresie. ¿i Hommer D. depersonalizare. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . dispnee. Din fericire. spasme sau dureri musculare. perioade îndelungate de timp. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. dificultå¡i de concentrare. deci poten¡ial toxicomanic.P . iritabilitate. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. sudora¡ie. Fenomenele de toleran¡å.. ataxie. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. somnolen¡å. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. gust. obosealå. ame¡eli.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. 1-2 såptåmâni. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. vorbire neclarå. hiporeflexie. convulsii. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. de doza administratå. luminå. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. delir. tremor. cefalee. sim¡ tactil). de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei.

8. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå.. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. triazolam. Tabelul 6. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. contraceptivele orale Efectul Sedare. flurazepam. fenitoina. Kaplan ¿i Sadock. Buspirona 6. neuroleptice.5. halazepam Ataxie. clordiazepoxid. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice. disulfiram. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6. alimentele. alcool.). de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. estrogenii. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. Gheorghe M. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam.5. cu un ritm de 25% pe såptåmânå. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. digoxin Clonazepam. carbamazepina. fenobarbitalul Benzodiazepinele .4. izoniazida. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. 6. 6.4.1. 2000. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T..4. litiu.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung. opioide.D. nicotina Rifampicina. prazepam. clorazepat. prazepam. antidepresive triciclice si tetraciclice.. Marinescu D.

astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. Alimentele nu interferå absorb¡ia. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. De asemenea.5. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%. .2. Spre deosebire de benzodiazepine.benzodiazepinic. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. 6. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. care au efect anxiolitic imediat. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. La doze terapeutice. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå.

5. 1991 cita¡i de Green W. 1988. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.H. dozele se cresc treptat cu câte 5 mg.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6.5. Dacå este necesar. sunt cefalee.. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. 1989. 6. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi.5.¿i hetero. • Tulburarea de Stres Post Traumatic. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå.3.H. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. Dacå este necesar. agita¡ie.5. Tulburare supraanxioaså (Kranzer. grea¡å. 1996).4. • Pentru tratarea auto.agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al.. cu câte 5 mg.5. Ratey et al. 1991 cita¡i de Green W..6. 1996).H. 1996). 1996). 1989 cita¡i de Green W. insomnie. (Kranzer. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al. 6. • afectare hepaticå severå. 1996). 1988 citat de Green W.5-5 mg de 2-3 ori. • afectare renalå severå. Buspirona nu se asociazå cu sedare. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå.. 1989. se cre¿te doza treptat. ame¡eli. îndeosebi la adult.H. 1991 ¿i Quaison et al.. La adolescen¡i.H. tensiune. Realmuto et al. 6. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi. . la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi. 1991. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi. 1989 cita¡i de Green W.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. Tabelul 6. eritromicinå. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå . 2002) Substan¡a Nefazodonå.5.5. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock.

E. cel pu¡in în anumite condi¡ii.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7. 7. 7.3. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului. ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea.1. • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale.). ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977).1. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. 1999). Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7. a achizi¡iilor de învå¡are. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V . et al. Giurgea.3. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C.1. 7. produce modificåri metabolice: dimi- . cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier.2. firma belgianå care a lansat piracetamul.

Bilobil.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. 10mg/ml Piridoxine. Vitamina B6. 10 såpt. Stamin Parenteral: f. Piridoxine HidroOral: cp 0.050g/2ml 0.250g chloride. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp.. Pyramen. 0. N-PiraceOral: Cp 400. Bedoxin Parenteral: f.250g/5ml Tanakan. 5 . 1mg/ 5ml Piritinol. Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. Piracebral. Oxybral SR Parenteral: f. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 .1. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1. Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Encephabol. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. Enerbol. Oral: cp 40mg Tebokan fort. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil. Ginkr fort. 800mg tam. Piracetam.

5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic.5 linguri¡å (7. Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb.1. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2. (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi .25-2.5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic.

miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj. Oral Dj. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi. 5. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. 40mg ginseng Oral Cp. polen de albine 50g.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. Ginseng. Ginseng tonic Ginsavit. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1.Geriforte Oral Tb. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. Oral Dj. 50mg ginseng Oral Tb. Oral cp.1. de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 .5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. (continuare) One a day multivitamine Baby.

200. Copii mici: 1/4 . /zi. Oral Solu¡ie Oral cp.1. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop. Oral Dj. 100../zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp. Adul¡i: 1f 1-4/zi . Oral cp. efervescente./zi 300 Oral Tb. efervescente Oral Cp.) Adul¡i: 8dj./zi Copii: 100 mg/zi. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp.600mg Oral dj. efervescente Oral dj. Oral cp. /zi Adul¡i: 1 tb./zi 2-4 dj. Oral Solu¡ie 2-4 cp. Calciu forte 500 Calciu granulat..Oral cp. efervescente 200mg Oral Cp./zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. dj. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7./zi 2-4 dj./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi. cp. Adul¡i: 3f/zi 1 cp.efervescente Oral Dj. Oral cp. efervescente Oral Cp. Oral Cp. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z.

Mod de administrare. favorizeazå procesele mintale. pânå la câteva luni. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice.3. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie.3. Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. agresivitate. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. 7. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei.4. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. • sechele post accidente vasculare cerebrale. cu mult lichid. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie.3.3.5. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. favorizeazå arderea glucozei. dar ¿i somnolen¡å. în afec¡iunile cronice. • tulburåri de comportament.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen.2. • tulburåri de comportament în epilepsie. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. 7. • tulburåri de adaptare. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi.3. 7. excita¡ie sexualå. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. . • întârziere mintalå. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert. 7. în timpul sau dupå maså. sindroame posttraumatice.

vårsåturi.4. • tulburåri de comportament. cre¿tere în greutate. • lupus eritematos diseminat. encefalite. grea¡å. intoxica¡ii.4. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare.3. • insuficien¡å renalå. • tulburåri hematologice. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. .4. • insuficien¡å hepaticå. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni.2. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. gastralgii. amelioreazå coordonarea psihomotorie. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå.4. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli. • dermatoze severe.6. activator al metabolismului neuronal. reac¡ii alergice. 7.1. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. modificåri ale tensiunii arteriale. hormonii tiroidieni. • tulburåri de adaptare. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. • astenie psihicå. În mod excep¡ional. 7. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). • sechele post accidente vasculare cerebrale.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. 7. penicilaminå. traumatism cerebral.3. diaree. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. 7. cre¿terea apetitului. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele. piridixinå. la pacien¡ii predispu¿i. • miastenie. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå. 7.

miastenie.5. 7. • sechele post accidente vasculare cerebrale. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie. erup¡ii buloase. 7. polimiozitå. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor.5. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi. timp de mai multe såptåmâni.5.5.4.4. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. agranulocitozå.5.4. Mod de administrare.1. . intoxica¡ii. Vincamina 7. 7. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. 7. encefalite. anxietate. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. leucopenie. traumatism cerebral.6.1.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi. având astfel un rol important în schimbårile tisulare. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå.6. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase.3. timp de 15-20 zile. afectåri hematologice: trombocitopenie. 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). 7. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi.

fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral. adicå 10-30 mg/zi. postapoplectic. Mod de administrare. tulburåri electrocardiografice de repolarizare. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale.3. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. insuficien¡å cardiacå. 7. în cure de 10-30 zile. somnul. diabet zaharat. • simptome psihice/neurologice: afazia. sechele postictus. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. aterosclerozå. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. Cre¿te fluxul sangvin cerebral.6. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå.4. apoi se scade la 10 mg pe zi.6. Parenteral. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. 7. determinând ameliorarea. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. comportamentul.2. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. vorbirea. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. • tulburåri de concentrare privind memoria. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. orientarea temporo-spa¡ialå. . Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. aritmii. bloc atrio-ventricular.6. separate prin pauze de 10-15 zile. 7.

în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå. turnoverul neuromediatorilor. 7. .6. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Are efect vasoreglator asupra arterelor. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine. se administreazå 1 fiolå.7. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale.1. cutanate. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi. Amelioreazå metabolismul energetic bazal. La nivel tisular. 7. 7.7. stimulând procesele de compensare neuronalå. are efect neurotropic. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. • ischemie cerebralå. Ginkgo Biloba EGb761 7. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. respectiv 10 mg. 7. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. Mod de administrare.5.7.7.7. 7.5. 7. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici.2.3. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i.4. cefalee.

în consecin¡å. reglarea metabolicå. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic. Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. 7.6. În culturi neuronale. Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. neuromodularea. 1992). cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. stimuleazå cre¿terea neuronilor.7. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. et al.8.8. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al. În experien¡e pe culturi celulare. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. În experien¡e pe animale. crescând semnificativ metabo- . 7. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi.1. • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 1992).

Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo.8.3. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale. 7.m. 7.5. sau în perfuzie a celor peste 5 ml. Tratamentul se repetå la 6 luni. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos. • afectare renalå severå. 7.6.8.8. 7. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice. cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie. • întârzierea mintalå. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå.2. .v.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i. • sechele post-traumatice. cefalee.8. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului.4. • epilepsie. 20 zile. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane.8. Se administreazå o fiolå pe zi. u¿oarå hipertermie. 7.

2. l-glutamina. 7. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic.9. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. stres. .9. l-arginina. • surmenaj fizic ¿i intelectual. lipidic. 7.9. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare. în convalescen¡å. glucidic. l-fosfoserina. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. 7. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. formarea de acid nicotinic. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. stimuleazå glicogeneza. • anorexie.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. serotoninå. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. acid gamaaminobutiric. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. acetilcolinå. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. substituie deficien¡a de glucozå.1. • întârziere psihicå.

4. Oroxylum indicum. Terminalia chebula. 7. Syzygium aromaticum. Terminalia arjuna. Macuna pruriens. Embelia ribes. 7. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Celastrs paniculatus.1. Centella asiatica.3. Orchis mascula. 7. abilitå¡ile de concentrare. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. Prunus amygdalus. pragul stresului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Emblica oficinalis. nivelul memoriei. Myristica fragrans. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale. Nordostachys jatamansi. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual. Elletaria cardamomum. Foeniculum vulgare.10. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Evolvulus alsinoides. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi.9. 7. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal.9. diminea¡a înainte de micul dejun. .9. Zingiber officinale. Terminalia bellirica. Withania somnifera. 7. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri.5. Ipomoea digitata. Acorus calamus. Valeriana wallichii. Tinospora cordifolia.10.

• perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. steroli. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. Are efecte antianxioase. serotonina. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. nutri¡ia neuronalå. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. acidul medecasic. adic¡ie la alcool. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. temper tantrum/crize de mânie. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. comportament antisocial. – are efect anxiolitic. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi. GABA). – moduleazå mecanismele colinergice centrale. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. glicozidul asiaticozid. enurezis. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are. anti-stres ¿i de adaptare. relaxarea nervoaså. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii.10. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. saponine. dupå 12 såptåmâni. comportament agresiv. consolideazå memoria. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei.2. alterarea concentrårii. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). . în tratamentul cronic. 7.

câte 1 cp de 2 ori pe zi. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor.10. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii.11. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå. 7. . 7. 7. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.3. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. • tulburåri nevrotice. 7. 7. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å. defecte de vorbire: afazie.10. obosealå mentalå.5.1. • convalescen¡å dupå boli consumptive.2. 7. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. lucråtori care efectueazå muncå grea. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi.3. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou. studen¡i.4. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.11.10.11. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare. 7. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi.11.

12.12.5.4. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. 7.4.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei. Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei.5. 7. 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså. studen¡i.2. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni. .12. 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi.12. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i. Meclosulfonat 7. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå. grea¡å.11.11.12. 7. • surmenaj intelectual. • sechele dupå encefalopatii la copil. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. insomnie dupå prizele de searå. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent. 7.1. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent.12. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi. Se evitå administrarea înainte de culcare.3.

Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi.13.13. Parenteral se administreazå o fiolå i.2. 7.5.14. interven¡ii chirurgicale.14. în special la structuri cu procese evolutive. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie.m. 7.1.1.13. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale. .13. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii.3. 7. pe zi. • surmenaj. • întârziere psihosomaticå.4.2. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå. ceea ce impune reducerea posologiei. accidente cerebro-vasculare. Colina glicerofosfat 7.13. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat. • sechele postencefalitice. • tulburåri psihocomportamentale. • dupå traumatisme. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å. Meclofenoxat 7.13. 7. 7. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor.14.

• este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie. obosealå. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate. • tulburåri extrapiramidale.14. . Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie. Ultima dozå se administreazå la ora 16.3. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi.14.4.14.5. 7. 7.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. insomnie.

Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie.1. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. Amfetamina.1. datoritå toxicitå¡ii hepatice). 8.1. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic.8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Kaplan ¿i Sadock. Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå. 2002. 1997). 2000). cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA). 1997. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. . a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå.

2002. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. . În România. 8.2. hiperactivitå¡ii la copii. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. 2000.1. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. metilxantinele – cofeina. ¿i anume amfetaminele. Schatzberg. Perry. posibilitate de concentrare måritå. teofilina. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). Dintre toate aceste substan¡e. 1997. fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. În România. senza¡ie de minte proaspåtå. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. 8. ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. fenciclidina. tetrahidrocanabinol).1. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. restul au devenit foarte agita¡i. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului. Stroescu. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. activitate motorie sporitå. nevoie de a vorbi. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. teobromina. 1997. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD.3. 2003.

10. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. 30. 36.75.5. 15 mg Tablete: 5. 10. 27. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 10. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5.1. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5. 10. 75 mg Tablete de mestecat: 37. 54 mg Tablete: 18. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 10 mg Capsule 5.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 37.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18.

4. diminueazå activitatea fizicå. prin supozitoare. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. În spital.1. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. hipnotice ¿i narcoticele opioide. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. ¿i prin fumat. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie.v.1. alåturi de anxiolitice. zgomotele. cortexului. dar are activitate simpatomimeticå reduså. cum ar fi la ¿coalå. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. sus¡inutå sau prelungitå. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå.5. 8. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. Scad vocalizårile. 8. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi.

dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. este normal. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). Metabolizarea are loc la nivel hepatic. . Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. PPAA).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. În sânge. Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. biodisponibilitatea este scåzutå. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. cu mari varia¡ii individuale. pemolin diona. dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå.

Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. Existå înså o mare variabilitate individualå. atât la adul¡i cât ¿i la copii. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore.6. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. . Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. dar valoarea este de câteva ori mai mare. 8. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice. impunând administrarea mai multor doze pe zi. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare. iar modafinilul de 15 ore. 24 ¿i respectiv 90 de ore. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. circa 50. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat.5 ore. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå.1.

sunt mai degrabå tineri. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. distractibilitate. precum ¿i productivitatea ¿colarå. cu un grad ridicat de inaten¡ie. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion.7. sindromul imunodeficien¡ei umane.1. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). comportamental ¿i social. La adul¡i.) au e¿uat. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. metilfenidat). Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. abilitå¡ile sociale. Amfetaminele trebuie . mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. învå¡area. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. IQ ridicat. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. antidepresive triciclice etc. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. dextroamfetaminå sau pemolin. impulsivitate. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. în obezitate (fentermina). Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. pårin¡ii ¿i profesorii. anxietate joaså. Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. 8. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. Totu¿i. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide.

322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. Spre deosebire de alte medicamente. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. . dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. diminea¡a. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. maximul recomandat este de 80 mg/zi. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA.5 mg/zi. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). prima dozå este recomandatå la trezire. Metilfenidat. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. una sau douå. metilfenidatul ar trebui oprit. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. În THDA se recomandå în doze de 2. cre¿terea se face cu 2. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. când acest lucru este posibil. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. pentru a contracara efectul anorexigen.00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. dozele adi¡ionale ulterioare. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. sunt administrate la 4-6 ore. fiind de regulå oprit dupå pubertate. indiferent de indica¡ia clinicå. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. Doza ¡intå este individualizatå. Tabletele cu eliberare prelungitå. de 2. În ceea ce prive¿te tabletele. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. Dextroamfetamina.5-10 mg de 3 ori pe zi.

Doza maximå recomandatå este de 112. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Metamfetamina. Modafinil. triste¡ea. scåderea apetitului.25-75 mg. De obicei. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. ¿i se datoreazå în principal administrårii . posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. 8. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale.1. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. dezinteresul. cu o dozå ini¡ialå de 37. A.5 mg/zi. Acolo unde posibil.8.5 mg/zi. dupå ce simptomatologia este controlatå. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. de¿i. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. Cre¿terea se face cu 18. gastralgii ¿i insomnie. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Pemolinul. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. Nu se utilizeazå în THDA. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea.

Sindromul Tourette a fost raportat rar. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. fie spontan dupå câteva luni. continuarea tratamentului. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. De obicei. Înainte de ajustarea dozelor. eventual cu ajustarea dozelor. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. 1992). Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . clonidinå sau guanfacinå.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care.

B. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. toleran¡a la efectele anorectice. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. logoree. . dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå. noncomplian¡å. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. hipertermice. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. de 2-3 luni. buzelor. Majoritatea studiilor pe termen scurt. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. mi¿cåri diskinetice ale limbii. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. Pentru dextroamfetaminå. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. precum ¿i agravarea glaucomului. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. diskinezie ¿i somnolen¡å. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor.

S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. compensatå ulterior. C. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. D. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . diaree sau constipa¡ie. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. Gualtieri (1981).326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. gust neplåcut. În general. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii.

Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. dermatite exfoliative. G. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. purpurå trombocitopenicå. epistaxis. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. anemie ¿i eozinofilie. existând uneori întârzieri de dezvoltare. F. artralgii. au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. În aceste condi¡ii. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. . sângeråri gingivale. vårsåturi. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. letargie ¿i stare de råu. leucopenie. 1999). pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. recuperate ulterior). Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. E. urticarie. febrå. Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. unii copii experimentând grea¡å. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå.

2. aritmii cardiace. pot så aparå anginå. . echimoze etc). Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. tuse frecventå (4%). Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå.1. Efecte cardiovasculare Rar. palpita¡ii. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå.9. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. Monitorizarea tratamentului 1. K. 8. sângeråri anormale. pierderea pårului scalpului. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. tahicardie. Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. incluzând hemograma completå. J. I. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido.

5. 2. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. care au boalå cronicå ¿i severå. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. fatigabilitate. 3. La alcoolici. 7. disforie. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. . Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. 4. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. 4. Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. Precau¡ii 1. B. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. 6. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. ¡inând cont de vârsta acestora. 5. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. 8. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 6. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC.

tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. 6. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. medicamentele agravând aceste simptome. 7. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. 2. Contraindica¡ii 1. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. 9. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. 3. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. 8. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. endogenå sau exogenå. 4. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. 10. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. tensiune sau agita¡ie. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. 11. 10. 5. la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. De¿i sigurå. C. 9. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. 8. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate.

Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. anginå. într-una sau mai multe doze. atacuri de panicå. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. ¿i poate scådea pragul convulsivant. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. la copii 1 mg/kgc i. sincope. dureri abdominale. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå. transpira¡ii. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. reflexe osteotendinoase accentuate. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. diaree. delir. grea¡å. 100 mg la adul¡i i. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. vårsåturi. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent.. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. Hipertemia necesitå împachetåri reci. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. hipertermie. Se poate folosi ¿i sedarea.m. Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. colaps circulator. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. cafalee. halucina¡ii. hipertensiune sau hipotensiune. oral sau parenteral. paloare. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. rabdomiolizå. care are efecte anticolinergice minime. spålåturi gastrice. palpita¡ii. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. convulsii. tahicardie.. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. cum se întâmplå frecvent. tendin¡e suicidare sau homicidare. confuzie. frisoane. extrasistole sau alte aritmii. respira¡ii rapide. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. D. anxietate.m. Pot duce la deces prin aritmii cardiace.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. halucina¡ii. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor.

guanetidinå. antihipertensive. fenilbutazonå.1. carbonat de litiu. În unele cazuri. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. clorpromazinå.2. De obicei. propoxifenå. metenaminå. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. antihistaminice.10. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. B. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. noradrenalinå. 8. SSRI. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. fenitoinå. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. meperidinå. A.1. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. anticonvulsivante (fenobarbital. Atomoxetina 8. Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. Introducere De¿i stimulantele. insomnie marcatå. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente. iritabilitate. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå. desipraminå). efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. Dozele trebuie strict monitorizate. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. tiazide. antidepresive triciclice (imipraminå. greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie.2. ¿i terminând . acetazolamidå. 8. primidonå). agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. etosuximidå. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA.

pot fi eficace în THDA. constipa¡ie. 2003). De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. 8.4.2. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. 2002). care au raportat rezultate bune. atomoxetina. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive.2. 2002). care afecteazå noradrenalina. .3. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. Antidepresivele triciclice. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente.2. 2003). Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. dar ac¡iunea lor nu este selectivå. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson. ocupa¡ionalå.2. 8. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. cu eficacitate în aceastå tulburare. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. fårå poten¡ial de abuz. sedare. în THDA. 2003). dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. socialå ¿i familialå. 2003). 2002). cre¿tere ponderalå. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. 2002). 8. cre¿terea timpului alocat meselor.

Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6). Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. 8. partea creierului corelatå cu memoria de lucru. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå. Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. iar la cei len¡i de 21. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale.6. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå.6 ore.5. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente. 2003).334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic.4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi. 8. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer. În alegerea tratamentului.7. Administrarea se face pe cale oralå.2 ore. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå.5 mg/kgc/zi. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat. 2002). Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå.2 mg/kgc/zi.2. 8. Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5. Doza maximå este de 1. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Metabolizarea este în principal hepaticå. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal. se poate . se poate cre¿te pânå la 1. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. prin alte câteva enzime CYP450. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi.2. Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå.2. Totu¿i.

3. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. 2003). fie în douå prize egale. 8.10. 8. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale. fluoxetina. eficacitatea fiind similarå. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale. 8. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. diareea. grea¡a.9. insomnia. 8. scåderea apetitului. febra ¿i ame¡elile. Siguran¡a ¿i . Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå.8 pentru metilfenidat (p=0. 2002). atomoxetina este bine toleratå. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. faringita. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament.4 la 20. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. se poate ajunge la 100 mg/zi.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37. de 7-15 ani. iritabilitatea. Efectele adverse În general. cefaleea. rinita.2. somnolen¡a. normalizate la oprirea tratamentului.6 la 19.8.2.2. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). diminea¡a ¿i seara. Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå.66). chinidina. vårsåturile. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson.

atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. în vârstå de 8-18 ani. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA.4% pentru metilfenidat (p=0. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani. pårin¡i ¿i profesori. 2001. dar doza de 1. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo.8 mg/kgc/zi.2 mg/kgc/zi sau 1. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare. Michelson publicå un studiu asemånåtor. sub 3%. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå. controlat placebo.8 mg/kgc/zi. controlat placebo.8 mg/kgc/zi. În concluzie. Doza de 0. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. 1. dublu-orb. a realizat un studiu randomizat. randomizat. În 2002.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. . Lotul a cuprins 171 de copii. dupå scalele folosite de investigator. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA.175). fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. care au primit fie placebo. timp de 8 såptåmâni. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0. în func¡ie de greutatea corporalå. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo.2 mg/kgc/zi ¿i 1. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. Michelson.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri. Atomoxetina 1. fårå diferen¡e între grupul cu 1.5 mg/kgc/zi.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile.

monoterapia este forma idealå de tratament. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. • La copil. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. despre cercetårile la care am participat. . în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. de aceea prefer så explic eu înainte. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. de suspiciunile acestora. • Aleg. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. neuropediatri ¿i pediatri. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. din lista de medicamente de prim ordin. din påcate.

Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. „primum non nocere“. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. trombocitopenia. calculate pe kg corp ¿i pe zi. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. • Cardiotoxicitatea. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. Începând cu anii ‘90. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. cât ¿i modul de interac¡iune. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. Aståzi. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. conform posologiei recomandate. Oricum. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. agranulocitoza. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). dupå caz. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice. Så le cunoa¿tem dozele. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase.

Un alt principiu pe care l-am avut. Turguay. 2001. antipsihotice. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. Prelipceanu. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului. Marinescu. Ulterior. T. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra.D. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. clasicå. indica¡iile din ghidurile de tratament. cu grijå. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Snyder. M. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . având în vedere efectele cardiace. 2002)]. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. D. McCracken. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. dupå 7-10 zile. Udristoiu. Dr. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. Astfel. se evitå asocierea lor. timostabilizatoare. Gheorghe. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. Pentru acest manual. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. folosim ISRS sau ADT. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. precum Remschmidt. În prezent. dar la care în prezent am renun¡at. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. Al. (2000.

care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. Ryn. în autism. acid valproic. Masi. iar aceste studii la copil. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. Astfel pot så spun cå am utilizat . monitorizarea a fost foarte atentå. interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. Kafantaris. Findling. în agresivitate. Voloshina pentru sertralinå. Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. De altfel. la fel. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. Liebowitz pentru fluoxetinå. Buitellar. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. Keller pentru paroxetinå. Emslie. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. dozele alese cu grijå. dupå cum ¿tim. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. Malone. credem noi. Autori precum Van Bellinghen. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. Wagner. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). astfel: loturile sunt mici. în tulburåri disruptive. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. în ticuri. Geller. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil).

1-2 picåturi diminea¡a. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. care s-a dovedit deja ca fiind eficace. administrat chiar la 2-3 ani. nu am administrat sub aceastå vârstå. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). 1 tb pe zi la 10 ani. beneficiem de eficacitatea ISRS. În ultimii ani. .01-0. În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. iar utilizarea unei doze de 0. atât de frecvente la vârstå micå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. 2 picåturi de 2 ori pe zi. care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy». crescând treptat în func¡ie de vârstå. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. risperidona s-a dovedit eficace. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. În ticuri. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. ceea ce cre¿te complian¡a familiei. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. u¿or de manevrat. îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. De asemenea. ¿i care sperie de multe ori familia. studii retrospective etc. studii deschise. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. Noul preparat din grupa VPA. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb.06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie.

Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. Bonisan. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. ci preparate naturale. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. Ascolecitin. Ginsavit.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). Spirulinå etc. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. enzime activatoare din ciclul Krebs. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. Tonotil-N. Recomand piridoxina. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. Schema poate fi modificatå. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. fårå reac¡ii secundare. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. Memo plus. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. le consider inofensive. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. acid valproic. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. mama este cea care are griji. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Treptat. Aceste neurotrofice.

cu succes. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. dar ¿i a VPA. Rezultatele sunt bune. timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani. spun unii autori. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. fårå teama de efecte secundare. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. a prezentat la . dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid.06mg/kgc/zi. iar în unele cazuri chiar excelente. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. dar ¿i de preparat. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. doza maximå ar fi fost de 12x0. este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. tulburarea de opozi¡ie. cu diagnosticul de autism infantil. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. tulburarea de conduitå cu agresivitate. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani.

Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. în prezent este în afara oricårui pericol. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. în ciuda precau¡iilor familiei. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. Dozele nu erau mari. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. crize generalizate la trezire. Adolescent de 17 ani. cu epilepsie. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. dar prohibitå de al¡i colegi. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå.344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. . dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. vårsåturi. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. cu epilepsie. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). fårå efecte secundare. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. care developase ¿i crizele mioclonice.06 mg/kgc/zi). prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. somnolen¡å. cu sindrom hiperkinetic sever. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå.

grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor. precum: alergia la carbamazepin. sau irascibilitatea la flupentixol. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. cicluri rapide. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. . cu compulsii. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. sunt extrem de rapide. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. coprolalie. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. somnolen¡å. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. iar familia a crezut cå sunt ticuri. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. ca de altfel în toate sferele medicinei. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. pentru cå progresele în psihofarmacologie. copilul se freca la ochi.

International Schizophrenia Forum. 20. Cunningham Owens D. 2000. 2002 Sep. De Lalla A. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. 22:12. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. Borchardt CM. Kushner MG. Montresor C. Barcelona. Castrogiovanni P. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. 15:4. 415-23. Spettigue W. Turncliff RZ. Peral Guerra M. 21. Morris-Kukoski CL. 2002 Mar-Apr. 98:2. 2003. 63. 19. Drugs. 5. Gilaberte I.3. 98-103. Di Muro A. 353-6. Mendlovic S. 15. Bergeron R. 16. Efendioglu S. W V Med J. Pearcel GL. Kasper S. 276-82. Chaput Y. 2. et al. 63-5. 33:6. 2002. Tharwani HM. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. 23. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 131-6. Grassi L. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. 41:2. Dell’Erba A. 22. Barnett SD. 49:Suppl 1. Perwien AR. . 9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 493-512. 41:9. Sporn A. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. J Clin Psychopharmacology. 24. Bernstein GA. Thuras PD. 2002 Aug. 13. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. 39:3. Olney R. Plosker GL. Tezcan E. 39:3. J Child Adolesc Psychopharmacol. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Kalas C. Levkovitz Y. Alcamí Pertejo M. 8. 2003 – Overview of ADHD. 12. 28:6. 2003 Apr. 2002 Jun. J Psychopharmacol. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. Bloch Y. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. Aweeka F. 284-90. Ravindran AV. 3. Shakir SA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Nicolson R. Hektner BA. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. Can J Psychiatry. S1-11. De Smedt G. 4:Suppl I. Butcher D. Lambrecht L. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Fumagalli S. LePage J.Bibliografie 1. 10. Biswas AK. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. 83-91. Bhana N. Am J Psychiatry. Kuloglu M. et al. 27:3. 111-61. Abi-Dargham A. 2001. Alfaro CL. Int J Psych Clin Pract. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. 148-64. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Aboraya A. Wudarsky M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003 Jan. 2002 – Double-Blind. Altamura AC. 2003. J Clin Psychiatry. Schumacher J. Tekelioglu Y. 7. Tarrier N. Bridge J. 101-4. Axelson DA. Naber D. 2000 Nov-Dec. Heo J. Mundo E. Hertzberg MA. Ratzoni G. Al-Mateen CS. 41:1. 2002. Sherwood J. Bridge J. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. Monk K. Auteri A. J Clin Psychopharmacol. Birmaher B. Ehmann M. 6. 483-5. 26. 5-6. 97-102. 2001 Dec. 27s-33s. 1337-46. chair. Sassella F. Anderson LK. 2002 Apr. Clozapine. Rapoport JL. Swan S. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2002 Nov-Dec. Leo A. Foster RH. Vardi O. 26. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. 4. 18. 1998. Smolarek TA. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Findling RL. Griffin H. 483-4. 2003 May. Hellewell JSE. Canatan H. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. Atmaca M. Abdalla E. In: Biederman J. Bobes J. Bernstein GA. 47:5. Altamura AC. 265-76. Gerlach J. Prog. Brent DA. pp 265-6. 11. 25. 2003 Spring. Facchi A. 363-7. Br J Clin Pharmacol. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. 17. or Olanzapine. Anziano RJ. 61(1). Bilici M. Drugs. Aman MG. 159:8. Blardi P. Axelson DA. Ulgen M. Wilton LV. Santini A. Freemantle S. 1037-44. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 64. J Child Adolesc Psychopharmacol. 265-71. Crosby RD. 2000 Mar. Clark DB. 14. Biancosino B. Last CG. Actas Esp Psiquiatr. Agenda Medicalå ‘98. Biswasl PN. J Toxicol Clin Toxicol. 42:4. 2003 Mar. 2002. Nuss S. 6-Month Treatment Study. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. 562-5. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. Brent D. Arch Med Res. Iapichino S. Zabrocki LA. Shahda M. van Os J. Ovali E. Horton M. Biederman J. 2000 Dec. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. Jayesekara D. Int J Eat Disord. Wolf CE. Lenane M. 22:2. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. 5. Gecici O. Marmai L. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. Spain. Realmuto GM. 13:1. Goldfield GS. 2002 Summer. Birmaher B. Derivan A. Boachie A. Lyons B. Perel JM. Gothelf D. Gochman P. 2001 Jun. Mayes KL. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. 33:1. Wilner KD. 2000 Mar. 2002 Jan. McGhee M. Rudolph GR. 12:2.

30. Kiesler G. Neuropsychopharmacology. Carson HJ. 903-6. Bruder GE. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. 45. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. 27. Eur Psychiatry. 60:2. Keith S. 36:6 Suppl. 62:1. 441-8. Rowland L. Roychowdhury SM. 29. 50-6. Int Congress Symposium Series. 159:1. 2001 Nov-Dec. In: Loiseau P (ed). Bobes J. J Int Med Res. Breier A. 363-71. Actas Esp Psiquiatr. Bondolfi G. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. 51. 28. Churchill LE. 40. Paperwalla KN. 11:4. Catalano G. 25. MacMillan S. 380-5. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. 273-5. Fawcett J. 2003 Mar. 2002 Winter. Breier A. Hennen J. Rosenberg DR. Szigethy E. Albert MJ. Bobes J. Leite P. Van Der Gaag RJ. Gonzalez-Heydrich J. -49. Catalano MC. 68:2-3. 135-49. Price BH. Hammond R.12:4. Lauriello J.5. 239-48. Soising L. 15: 321-9. Royal Society of Medicine Press Ltd. Quitkin FM. Cesena M. Fernández JM. 2002 Winter. 28:6. J Clin Psychiatry. Jung RE. Calabrese JR. J Child Adolesc Psychopharmacol. 79-88. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. Agustines RE. 2001 Aug. Burns T. 197-203. 50. Gericke GS. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. Tenke CE. Gehlert DR. an overview. 699-711. Bertschy G. J Med Assoc Thai. Catalano MC. 42. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. Nelson DL. Wright P. Arizona. 1996 – Lamotrigine monotherapy. Davidson JR. Palmer R. Moore GJ. Morin SM. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. Ferchland I. 50-6. Katner JS. 41. 53. Sáiz PA. 2001 Jan. 2002 Jan. Octavio I. DeMaso DR. 34. 2000. 2000 Nov-Dec. 12:4. Cohen-Kettenis P. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Bahk WM. 33. Nunez CY. Psychiatr Pol. Heiligenstein JH. Cavazzoni P. J Child Adolesc Psychopharmacol. Bale R. 2002. Blanchard J. Eur Neuropsychopharmacol. 1999 Feb. p. J Affect Disord. Connor KM. 28:3. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Neuropsychopharmacology. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. Keith SJ. 47. Casas M. Temlett JA. et al. 2002 Mar. Brunswick DJ. Dossenbach M. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. 16:4. 2002 Apr. Brook S. Perry KW. 1996. 2001 Mar. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. Arch Gen Psychiatry. Am J Forensic Med Pathol. 85:Suppl 2. Psychiatry Res. 40:8. Lauriello J. Cavazzoni P. Gutiérrez M. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. Bousoño M. Am J Psychiatry. 2000 Sep. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Sutherland S. Amsterdam JD. 451-66. 2001. 2003 Mar. Centorrino F. Brooks WM. 527-9. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Rowland L. Rudd D. 367-72. Pharmacopsychiatry. Hawkridge SM. Lempérière T. 2001 Jul. Borkowska A. Vermeulen A. 46. González MP. Araszkiewicz A. Tanaka Y. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Catalano G. J Child Adolesc Psychopharmacol. Actas Esp Psiquiatr. 13:2. Bustillo JR.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. Meehan K. 2001 Oct. Bymaster FP. 109-15. . London. Phoenix. Dolan EM. 1996. Allison DB. 2002 Nov-Dec. Tuttle M. David S. Melman CT. Baumann P. Bhattacharya N. Tarugsa J. 2001 Nov-Dec. Walker SC. Buitelaar JK. Falissart B. 355-61. double-blind study (the Amisulpride Study Group). Bogenschutz M. Sutton V. J Clin Psychiatry. 425-34. Beasley CM Jr. 2002 May. Lueck NE. Buitelaar JK. Carrière P. Pilaczynska E. 214. Stewart CM. 29:6. 2002 Aug. 17-22. Gilbert J. Suwanwattana C. J Clin Psychiatry. 59:5. for the Lamictal 602 Study Group. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. 31. Biol Psychiatry. Baldessarini RJ. Hart BL. 54. Rybabowski J. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. 52. 2001 Winter. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. McGrath PJ. May 28-31. Troy S. 37. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. 243-9. Threlkeld PG. 2001 Apr. S784-9. 21:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Roncero C. Sachs G. 38. 2000. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. Boon-Yasidhi V. 2002 – A Double-Blind. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. 289-95. Zweigart M. Lamictal – a brighter future. Bustillo JR. 35. 36. Bowden CL. Octavio I. Taylor CC. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. Boyer P. Tassin JP. 32. Int Clin Psychopharmacol. Ascher JA. Butterfield MI. Hemrick-Luecke SK. Zullino D. 29:6. Bruggeman R. Parker K. 44. Van Der Linden C. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. 62:4. Monaghan E. 35:2. Eap CB. Bolton J. Petropoulos H. Bonhomme D. Rosenbaum JF. Reimherr FW. 39. Becker ME. 337-45. Stewart JW. J Clin Pharmacy Ther. 49:5. Birkett M. 81-5. Brodie MJ. 107:3. Kohlenberg TM. 43. Quitkin FM. 416-25.

Kant R. J Clin Psychiatry. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 73. 40:3. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. 48:3. 68. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. Cohen LG. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. Clin Phamacokinet. Double-Blind. 4:2. Tohen M. Chengappa KNR. 4. de Bodinat C. 26:5. Addict Behav. Goldstein JM. 31-2. 40:5. 56. Burch S. 2001 Oct. 187-94. 1999. Markowitz JS. Drugs. Wiley L. Strakowski SM. Pollock NK. 40 (7). for the Risperidone-USA-79 Study Group. 62:3. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Oliva D. J Clin Psychopharmacology. Nemeroff CB. Raniwalla J. Larach V. Messig M. Shilling A. Collaborative Trial in Latin America. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. 419-23. 2001. Conner KM. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. Dellva MA. Dev Med Child Neurol. Newman E. 66. Sutherland SM. An Atypical Antipsychotic. De Beaurepaire R. 1991. Clin Pharmacokinet. J Clin Psychiatry. Niveleazå vârfurile plasmatice. Moreno F. 60. 2123-50. Costa e Silva JA. 2002 – A Double-Blind. 2001 Dec. Connor DF. Ospina J. Clein P. 61. 59. 9:suppl 5. 1247-66. Landau P. Cook EH. Chalasani L. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. Csernansky JG. Daléry J. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. Chalon SA. Booij J. Bukstein OG. 303-9. De Clercq M. 2003 – A Random Assignment. March JS. 63. 21:4. Am J Psychiatry. 75. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. 46:10. 2002 Oct. Grant PJ. Racusin R. N Engl J Med. 2001 May. Tupler LA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Cornelius JR. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 2001 Mar. Brenner R. 2002. 2001. 2002 Jul. Biederman J. A. Tran PV. 2001 Mar. 2003. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. Ritch CR. 2001. 307-13. 160:2. Lavalaye L. 1997. Daviss WB. 78. Mullen J. 72. 346:18. Double-Blind Study. Taylor CC. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. Delgado P. J Child Adolesc Psychopharmacol. Lynch K. Frye RF. 23:56-64. 175. Mazzotti G. Birmaher B. Starkstein S. 2001. 73:3. Eur Neuropsychopharmacology. 2003 Mar. 11:4. 74. 44:10. DeVane CL. Can J Psychiatry. 652-9. Linszen D. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. Gershon S. 17-22. 1999 – Antidepressants and the brain. 80. DelBello MP. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. 79. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Long AJ. March JS. Bentivoglio P. .M. Chrisman AK. 1999. 81. Biederman J. 61(14). Wang J. 735-9. 133:2. Horsmans Y. Beasley CM Jr. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. DeLong GR. Grundy S. Thomasson HR. 2002. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. Clark D. Gattaz WF. 2001 Aug. Bostic JQ. 45-9. Cousins L. Biopsy in schizophrenia. L’Encéphale. M. Grimes JM. Can J Psychiatry. Melloni RH Jr. Brown KM. DeVane CL. Davidson J. Liston HL. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. 40:10. 178-91. Golnez J-L. Sauer J-M. et al. 10:1. 211-20. Chang KD. Brar JS. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine.D. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 61(1). Perry C. Salloum IM. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. 65. 69. 71. S221. Wagner KD. Vermeiren E. 64. 2001. 57. 1999 May. 41:10. 2002 Oct. 62. Behav Brain Res. 41:15. 1175-81. Wolkow R. 191-8. Schwiers ML. 2001 Winter. Hoyois PH. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. 564-70. 2003 Feb. Witcher J. 2000 Spring. 58. Mahmoud R. Van Bruggen M. Compton SN. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. parepally H. 14 (Suppl 1). 82.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. DeSante KA. Brown VL. Ketter TA. 67. Berg PH. Smith BP. Alvarez N. Czekalla J. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. J Child Adolesc Psychopharmacol. 77. Desager J-P. 375-81. Randomized. Riddle M. Rosenberg HL. Curran P. 965-8. Roth S. Clin Pharmacology Ther. 76. Drugs. Chengappa KNR. 70. 509-22. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Dingemans PM. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. Int Clin Psychopharmacol. 435-40. Gammon PJ. Dev V. 1216-23. DeLeon KR. Dagens-Lafont V. 2001 Sep-Oct. J Trauma Stress. S9-16. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. De Haan L.

Etain B. Emslie GJ. D’Amico F. Buist A. 109. Findling RL. 21s-26s. Baerg EA. 2002 Mar. Katz G. Still DJ. 112. Rapoport JL. Emmanuel NP. 102. 110. Bartels M. McNamara NK. 87-91. 2000 Sep-Oct. Seutin V. Gelderblom IL. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. 151:4. Festen DAM. 2000. 495-6. 2000 12th Jul. 105. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 741-5. Bruhwyler J. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. 2000. 39:4. Erbagci AB. Heiligenstein JH. Kline N. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. Tarazi RA. Webber JC. Gaffney GR. Van Heugen JC. 2001 Fall. Saklad SR. 2001 – Serum IL-beta. 170-5. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. Maguire K. Can J Psychiatry. 93. 867-9. Masset H. rater MA. 92. Stocky A. English BA. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. et al. Nowlin ZM. Nickola M. Jacobson JG. Marcus RN. Poster. 2001 Jul-Aug. Brawman-Mintzer O. 100. 299-301. Sandor P. Burrows GD. 96-100. Jacobs TG. Placebo-Controlled Trial. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. 11:2. 42:2. 1008-16. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. Chouinard G. Donoghue J. 2003 – A Prospective. 103. J Child Adolesc Psychopharmacol. Durst R. 107. Bouchard R-H. Fix JD. Brussels. Findling RL. 1999. 2003 Feb. 2002 Feb. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. 41:3. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. Cohen LG. Scuvée-Moreau J. Grothe D. 35:7-8. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. Ann Pharmacother. Lund BC. Fleischhacker WW. Cargille CS. 239-50. Smolarek TA. Kim GS. Can J Psychiatry. Gonzales-Heydrich J. 95. Avci A. Acta Psychiatr Scand. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. 91. Swiss Med Wkly. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. Perry PJ. 2000. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Lejeune C. 101. 2001 – Les Laboratoires Servier. Tarakçioglu M. Branicky LA. 109-15. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. 98. Rubin-Jabotinsky K. 461-5. J Clin Psychopharmacol. Feldman PD. 106. 2000 Aug. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). Liégeois J-F. 94. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Nilsson M. 405-8. Durst R. Mediators Inflamm. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. 86. Carithens RL Jr. Preskorn SH. Toma V. Board Review Series. 2003 May. J Clin Psychiatry. Lasseter KC. Mar 22. 270. 2001 Summer. 9:1. 181-6. 87. 282-3. Flood J. 111. Garfield SB. Herken H. IL-6. 132:9-10. 1997. Annable L. Wilner KD. Ernest DE. Szente L. 99. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. Lazar S. Harper J. sIL-2R. Anziano RJ. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. Eschweiler GW. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 81-4. 328-34. Schulz SC. 2003 Feb. 2002 May. 2000 Jun. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. Decamp E. Roubaud L. 1-5. McNamara NK. Randomized Clinical Trial. Ann Clin Psychiatry. 330-6. Dresse A. 89. Längle G. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2nd ed. Dineen Wagner K. Psychopharmacology. 23:1. Filteau MJ. 102. Belgium. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Hoog SL. Br J Clin Pharmacol. Biederman J. Frazier JA. Kim GS. 2000 May. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 84. Risser RC. Ware MR. 2001 Oct. Baldessarini RJ. 285-8. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Rubin-Jabotinsky K. Köylüoglu O. 35:3. Garland EJ. Youngstrom EA. Leblanc J. 41:10. Encephale. 2002 May. 2002 Oct. Zislin J. 39:5. Everson G. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. 161-4. Demeter CA. 2001 Fall. Tohen M. Williams & Wilkins. 10:3. Branicky LA. Findling RL. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. Yilmaz N. Turncliff RZ. 15:4. J Clin Psychopharmacol. Gaertner I. 31-9. 46:8. USA. Dodd S. . Raskin S. Raskin S. Brown E. Anderson KE. 1995 – Neuroanatomy. 11:3. Kuperman S. 545-46. Yolga AY. 90. 2003. 1205-15. Klancnik J. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. 2001 Jun. Marathe P. 509-16. Hum Psychopharmacol. 96. 48:4. Katz G. Wild B. Le Heuzey MF. Dion Y. Johnson A. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 60. 2001. Géczy J. 22:1. 26:5. Magnus RD. Szejtli J. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). Feetam C. 2000 Apr. Diler RS. Piscitelli S. 1995. Bauer LA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 85. Norman TR. Mouren Simeoni MC. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Arndt S. 11:3. Pharm J. Sohma M. Reed MD. Jacobsen L. 49:Suppl 1. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. Domon SE. Domon SE. Friedlander R. 2002 Mar. Bever-Stille KA. 125-6. 88. Zislin J. Blumer JL. 39:8. Frazier JA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. Lemon E. 104. 41:5. Dow B. Schluchter MD. 97. 108.

Kluszynski S. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 2001 – Focus on Amisulpride. Owen R. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. 2002 Sep. 19 April 2002. Hayden F. 139. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 2000. 2001. 20:2. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. Richards R. Kikinzon L. Grcevich S. 2002 Winter. 13 Suppl 4. British Columbia. Mackellar A. Abstracts from the 21st CINP Congress. Latorraca S. 118. Weizman R. 199-202. 203-4. Sporn A. Rapoport JL. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. Gómez JC. Green W. Buiteman C. Apter A. Wang R-H. Durkin MB. 125. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. Whitehorn D. Piacentini S. Copenhagen. 110:5. 2000.D. 134. 20:6. Psychoneuroendocrinology. 14:4. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. 2001 Aug. 5-11 Feb 2000. 2265-7. J Clin Psychopharmacol. 220-5. 122. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. Koriath U. J Psychopharmacol. Bradshaw CM. 137. Haddad P. Ruiz Carrasco P. Tamura R. Bergstrom RF. Schizophrenia Research. J Child Adolesc Psychopharmacol. Van Oene J. .350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. Szabadi E. Marinescu D. 61:5. 335-43. 115. 10.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. Cantillon M. 205-8. Grassi E. Heiligenstein JH. Rapoport JL. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. Jacobson JG. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. Cantillon M. Pharmaeconomics. Ratzoni G. Ray C. 11:2. Eur Psychiatry. Tidsskr Nor Laegeforen. Mulqueen A. 2003 May. Calis KA. Cap. 124. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. Langley RW. 138. 119. Heitun OG. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. April 28 – May 2. Priory Lodge Education Ltd. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. 116. Whistler. 136. Guerrini R. Glasgow. Davos. Gal G. Eur Child Adolesc Psychiatry. 114. Woodley H. Good KP. CNS Drugs. Delong VY. Kumra S. Wapenaar R. Tyano S. Gheorghe M. Special Issue. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). 2001 117. McBurney C. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. 135. 325-40. 545-60. Hellewell JSE. Gogtay N. Friday 19th April 2002. J Neural Transm. Kanoy R. 130. Hellewell JSE. Kurtz DL. 2001 Summer. Reidman J. Antón Saiz C. Psychiatry On-Line 1999-2001. 7th ECPN Regional Meeting. 131. Udristoiu T. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. Haapasalo-Pesu K-M. Hellewell J. 43.D. Grothe DR. Gerlach J. Sorbi S. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. J Clin Psychiatry. Kopala L. 2001 Jul. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. Khetarpal S. Gualtieri CT. Ricardi RK. 11:3. Gothelf D. Goldstein JM. Gillgerg C. 127. 133. Grcevich S. A Review of its Use in Schizophrenia. 289-93. DeVane CL. Bucure¿ti. 141. 2001. 15:4. Fontova Carbonell E. 243-50.0. 126. 2003 – Olanzapine. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. Hernández J. H. 123. Tolerability. Hoog SL. 121-3. Donoghue J.D. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. second edition – Williams and Wilkins. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. 347-9. 142. Br J Psychiatry Suppl. Bucure¿ti. Grigoriu I. Breier A. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. 41:1. 132. 121. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. 2000 Dec. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. 129. Iqbal A. 2002. Poster Janssen-Cilag. S53-61. 2001 Dec. 140. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. 9. 21. Neurol Sci. Gheorghe M. Alfaro CL. 40:7. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. Marini P. 7th ECNP Regional Meeting. 1998 – Quetiapine. Green B. 121:19. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. Version 3. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. 307S. 9:4. Brand-Gothelf A. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. Atkinson GA. Skotschar M. Graham SJ. Bloch Y. 20-24 Sep 1998. 1981. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. 1996. 773-8. J Child Adolesc Psychopharmacol. 4:Suppl I. Gianfrancesco F. Ghaziuddin N. Mahmoud R. Suppl I. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. 2001 Fall. 2000 Apr. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gunasekara NS. 2001 April 28 – May 2. British Columbia. Int J Psych Clin Pract. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. Whistler. 2000. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). Geller DA. Melamed L. 2000. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 120. 413-27. 2000 May. Sacristán JA. Gheorghe M. 128. 12-16 Jul 1998. s45-9. 1998. Spencer CM. Rui Q. 6:331-9. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. Saarijärvi S. Jacobsen L. Kiss I. 1998. J Child Adolesc Psychopharmacol.A. aggresion and hostility of schizophrenia. 2001.

Kane JM. 14 (Suppl 1). 40:7. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Jelley Di. 2001 Jul. Padula G. Int Clin Psychopharmacol. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. Expert Opinion Pharmacother. 2002 Oct. 2001 Fall. Eur Neuropsychopharmacology. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. Kasper S. 229-38. Hellings JA. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. S405-13. Oakes R. Dineen Wagner K. Beckham JC. Kasper S. Koh HJ. Kasper S. Tsai SJ. Leikin JB. 2000 – Clinician. Ryan ND. 165. 43:6. 159. 163-4. Kang UG. Inder WJ. Ann Clin Psychiatry. Int J Psych Clin Pract.B. 2001. 148. 173. 40:8. Editura Medicalå Callisto 2002. 7-16. Papatheodorou G. Aust N Z J Psychiatry. Keller MB. 11:3. 153. 147. Weller EB. 12:2. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 2002 Feb. 2001. 1997 Sep. 146. 441-6. Tolerability. Psychiatr Genet. De Jonge M. Benitez JG. Feinberg D. 1997 – Olanzapine in PDD. Bucure¿ti. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. Br Med J. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 3:2. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. CA. Weinberg W. 105-13. 467-78. 139. 54. Wang SY. Psychiatry Clin Neurosciences. 1999. National Medical Series From Williams and Wilkinson. 19 April 2002. 169-71. Yu YW. 2000. Controlled Trial. Kim JH. Mulder RT. Kim YS. Kafantaris V. Wallace D.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. Koo YJ. Carson WH. McCafferty JP. Parent. Niculescu G. 145. 40:12. 158. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. Kalali AH.S. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). 11: Suppl 4. 163. Carlson GA. 2002 Oct. San Francisco. 339-41. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. et al. Crandall K. 2002 Dec. Tsai SJ. Gummin DD. S27-31. Ickowicz A. 36:1. 7th ECPN Regional Meeting. Saha AR. Rush AJ. Birmaher B. Kane JM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Hellewell JSE. 1993 May 23-26. . Hong KS. 170. 2002 Sep. Zimbroff DL. Vet Hum Toxicol. 2002 Jan. Kowatch R. Donald RA. 63 (9): 763-71. 2000 Jun. Karam-Hage M. 2000. Courvoisie HE. Psychopharmacology. 2001 Apr. 53:1-2. Vet Hum Toxicol. Kusumakar V. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. 143-4. J Clin Psychopharmacology. Ahn YM. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. Langham SJ. Ifrim M. Wang SY. Lin CH. Int J Psychiatr Clin Practice. 865-6. Arisaka O. 2001 Dec. 151. Ha JH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. 81-6. Koo MS. Klein RG. 2000 Dec. Tauscher J. 165. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. 162. 762-71. S63-5. 39:2. Malhotra A. Joyce PR. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. 2000 Nov. Emslie G. Hagino OR. 1988 154. 160. 2003 Jun. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 167. 149. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. 101-5. Coletti DJ. Feldman ME. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. McFarland S. Winters NC. World Psychiatry. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. 591-4. Pharmacogenetics.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 455-60. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 1448-56. Koplewicz H. Kim JG. Ingenito GG. 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. Sweeney M. Chang SC. Strober M. McQuade RD. 169. Hertzberg MA. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. Lin CH. Barnhill LJ. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. Kwon JS. 172. USA. Kim E. 155. 168. 2000 Jul. 31. 156:1. 2001 Aug. 2002 Sep. 161. 174. 152. 166. Johnston HF. 22:5. Hughes CW. 47:8. 2002 Jun. Can J Psychiatry. Heiden A. Yu YW. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. Geller B. 783-801. 156. 144. 171. Kaplan & Sadock. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. 2000. Kemner C. Clarke GN. 2000 Feb. 150. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. Chung SJ. Rintelmann J. 73-8. Schroeder SR. Jacob L.E. 1:4. Murasaki M. Dicker R. Hong CJ. Kay SE. Müller-Spahn F. Hong CJ. 2 (2). 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. Tuynman-Qua H. Kutcher SP. Ishigooka J. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. 36:9. 1166-7. 265-8. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. Sack WH. 23:5.1992 157. Miura S. Kasper S. 321:7254. 12:3. Kane JM. 61:6. 790-1. Juhl GA. Emslie GJ. Hodge CH. Ghaziuddin N. 1999 May. Kelsey J. Nemeroff C. Willemsen-Swinkels SHN. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. Awad AG. Zarcone JR. 44:3. J Clin Psychiatry. Jewell M. 164. Kasper S. Ali MW. McKellar J. Van Engeland H. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. 4:Suppl I. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. Horrigan JP. 11:3. Kano K. Lee D. Prickett TCR. Neuropsychopharmacology. J Clin Psychiatry. Schizophr Res.

J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 16:2. 205. Wagner KD. Lombroso PJ. J Child Adolesc Psychopharmacol. Lippincott. 2000. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 196. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. Clarvit SR. King RA. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. Dittmann R. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. Dubitsky G. 2000 – Effect Size of Lithium. Ji Z. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. Graae F. 203. Reis M. Maneeton N. 191. Emslie GJ. Goldstein IJ. Shapira NA. 377-85. Simonds JF. Murphy TK. 53-7. Rush J. Am J Med. 351-3. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Liebowitz MR. Huang S-L. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. 200. Wang H. Stroup S. 129-32. chair. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 713-9. Abed T. 117-9. Blader JD. Jaffer M. Finkel B. Scahill L. Michelson D. Weinberg WA. Sigal M. Turner SM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Pediatrics. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. 2000 Jul. Gaertner I. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kratochvil CJ. 265-76. 2001. 64. Psychopharmacology. 190. Beidel DC. 25:3. Schmidt AB. Kodesh A. 2001 Apr. Medicalå Callisto. Delaney MA. Heiligenstein JH. 194. 204. 2003 May. 35-8. Frazier JA. Kozlova IA. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. 1364. Gifford C. Piacentini J. Chen X-P. Zhou H-H. 35:3. Maislin G. Sheikh RM. Bedwell J. 2001 Jul. 179. 116-8. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. 902-3. Nwokike JN. 887-94. Simpson HB. Newcorn JH. 197. 195. Biederman J. 2001 Jun. Int Clin Psychopharmacol. Carmody TJ. Krpmelis M. Walker DJ. 63:7. 2000 Summer. Conde BJ. Clarke AS. Cook EH. Cutler NR. 2001 Apr. 2000 – Farmacologie ilustratå. Ou-Yang D-S. Suppes T. 41:12. 1998 Apr. 776-84. Choudhury MS. 2001 Mar. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. Choudhury MS. Smith AK. 23:2. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases. Psychiatry Res. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. Ed. Lee P. 96:320-5. Phillips M. Köhnke MD. J Child Adolesc Psychopharmacol. Hamburger S.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. Koch G. 30:2. 2002 May. 2003 Mar. Jankowitz B. Cater J. Hume JH. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Lipkin PH. Burelomova IV. Casat C. 198. 1147-52. Malone RP. 1995. Cu H. Pharmacopsychiatry. Neuropsychopharmacology. 2002 Feb. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. Kong L. Biederman J. 101:7. Kochhar S. Roychowdhury SM. Andrew B. 2001 Dec. 2001 Jun. Ferguson J. Simhandl C. 2002 Winter. Lessig MC. Kretzmer G. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Mamer RM. 202. Lieberman JA. Barth G. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Oulis P. Rosenthal M. Lykouras L. El-Gabalawi F. Muller B. 187. Zhang P. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Sallee FR. Open-Label Trial. Mazlan M. 184. Markianos M. Visanuyothin T. Linszen DH. Intaprasert S. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. Kumra S. Malone RP. Arch Pediatr Adolesc Med. 2001 Aug. 188. Randomized. Van Royen EA. Hatzimanolis J. Mardekian J. 37:4. 199. 95:1. Koller E. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. 182. Masikhina SN. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. Sallee FR. Br J Clin Pharmacology. Divalproex Sodium. Lucas Taracena MT. Milton D. 893-6. 156:1. 1998 – Sertraline in Children . Malek-Ahmadi P. Lenane M. 1995. 2000 Jun. Safferman A. J Clin Psychiatry. 193. In: Biederman J. J Med Assoc Thai. Cheng Z-N. Rapoport JL. Jacobsen LK. Sholevar EH. Kratochvil CJ. Lerner AG. 2002 Mar-Apr. 995-1003.and Long-Term Safety and Effectiveness. 37:9. 507-18. 2002 Dec. Adesman AR. J Clin Psychiatry. Lennkh C. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. 183. Dominguez R. 2002 Jul. 28:5. Goriunov AV. Riesenberg R. Lee CT. 40:12. 111:9. 180. Karp BI.3. Wernicke J. Lundmark J. 181. Edi¡ia a 2-a. Lavalaye J. Laudenslager ML. 52:1. Bengtsson F. 2001 Dec. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Griese EU. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wolkow R. 185. March JS. Kowatch RA. Grebchenko IuF. Actas Esp Psiquiatr. 39:6. 25-34. Koplewucz HS. 12:4. 2000. Tran PV. 34. Schneider B. 192. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. 14:859-61. Wang A. 139-47. 10:2. 201. 716-23. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. 96-9. 2002 Jul. Malanga CJ. 186. Baron DA. Bennett K. Reneman L. Ther Drug Monit. pp 268-72. Jiang C-H. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. et al. Khouzam HR. Liu Z-Q. Kent JD. 1994. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Stösser D. Spencer TJ. Int Clin Psychopharmacol. Davies SO. Booij J. Montañés Rada F. 40:8. Bucci JP. 147-51. 41:2. 1998 Sep. Delaney MA. 177. 140-7. 189. 15:1. 178. Wong MM. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. 1431-8. Srisurapanont M. Lin S-H. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. 569-76. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 84:6.

Scahill L. Green AI. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. Charney DS. 222. Spencer T.Editura Medicala Universitaria Craiova. Wernicke J. 2001 Nov. J Child Adolesc Psychopharmacol. A study of Five Cases. 227. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. 199-206. Sorter M. Martin A. 179. Michelson D. McDougle CJ. 15:4. 209. Gerber N. S17-20. 2001 Oct. Saylor K. Mucci M. Allen AJ. Am J Psychiatry. 212. 213. Chirita V. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. 228.R. 18:6. Pérez-Nievas F. 1992. Foster KD. e83. Marinescu D. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. Michelson D. 921-7. Arch Gen Psychiatry. Carrero L. Kem DL. Chaney RO. Wernicke J. Kendrick K. 61:4. Potter L. et al. Int J Psychiatr Clin Pract. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. McElroy S. Br J Psychiatry. 93-9. 10:4. 2001 Winter. Dittmann RW. Open-Label Study. 2001. 280:20. 355-62. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). 1206-13. 221. 30:5. 514-8. 2002.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. West S.L. J Clin Psychopharmacol. 2002a – Triglyceride. 82-91. 2002 Summer. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. 219. 49:Suppl 1. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. 11. 2003 Jan. 108:5. Marder S.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. 129-33.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. Mucci M. Lindemayer JP. Udristoiu T. Thirumalai S. 233. 2001 April 28 – May 2. 259-68. Martin A. 14 (Suppl 1). Friedman LM. Anand R. McDougle CJ. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. Ulizio K. Casat C. Peuskens J. Altamura AC. Mucci M. Masi G. Curr Med Res Opin. 207. 63:11. si Van Kammen D. P. Sangal RB. et al. 2002 Sep-Oct. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. Devivo MJ. Meltzer HY. 31. Harder D. Kelsey D. 11:4. 1:231-9. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. 321-31.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Masi G. Busner J. J Child Adolesc Psychopharmacol. Randomized. Wewetzer C. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2002. 40:10. 2000. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 215. Allgulander C. Tolerability. . Pediatrics. 218. 1896-1901. 2002. Zhang H. 1752-6. Newcorn J. 5s-13s. Brown E. 1998 Nov. Tolerability. J Child Adolesc Psychopharmacol. Chaney R.G. et al. 31. 389-94. 252-60. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. 3. Apseloff G. 31. Posey DJ. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. et al. 2002. Martenyi F. Kelsey D. Brown KL. British Columbia. Southwick SM. Islam MZ. Wilner KD. Trapp NJ. Annable L. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. placebo-Controlled Study. 2001. 2000 Apr. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. March JS. 230. Miceli JJ. Hansen RA. Millepiedi S. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. 60:1. 2000 – Valproate Cap. Depalma L. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. 1999 May. Schulze U. Dion Y. 2001. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. N Engl J Med. Lippincott Williams Wilkins. JAMA. 220. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). 2002 Aug. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Martin S. 229. 225. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. L’Ecuyer S. Placebo-Controlled Trial. Mata-Pastor I. Keck P. 214. 224. Giudicelli A. 2000. Johnson AC. 1997. Sorter MT. Arvanitis LA. Guin-Renfroe S. Dose-Response Study. 208. Eur Child Adolesc Psychiatry. J Clin Psychiatry. Kratochvil C. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. Mehler C. McCracken JT. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Potkin S. Friedmen L. Leebens P. 2000 – Single.R. Rein W.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. 2000 Winter. 2000 – Pharmacokinetics. 2002 Aug. 314-21. Actas Esp Psiquiatr. J Clin Psychiatry. McConville BJ. Cicchetti D. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. 2001 – Safety. Fleurot O. Sallee FR. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Wilkinson LA. 211. 413. Novack TA. Canada. Krishnan R. Am J Psychiatry. Dantendorfer K. Sham P. 232. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research.P. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. Beperet-Urmeneta M. Marder S. 41:8. 31. 210. Zhang H. Browne K. 2002b – A Double-Blind. 10. Placebo-Controlled. 347. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized. Bourgeois M. Michelson D. Chouinard G. 216. Dunn D. Br J Clin Pharmacol. Landau J. VanKammen D. Sallee FR. Bertoldi A. 217. Cosenza A. 265-71. 1991. Thyrum PT. 234. 1040-4. 223. 325-7. 11. Brown E. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. 149. Martenyi F. Sweitzer D. 2002. Theisen F. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. 315-20. Warnke A. Foster K. Masi G. Brain Injury. Cosenza A.E. Kerwin R. Meythaler JM. Yeh C. 2002 – Fluoxetine v. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. 12:2. 226. The Atomoxetine ADHD Study Group. Whistler. 159:11. Int Clin Psychopharmacol.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2002 Nov. J Clin Psychiatry. 231. Mendlewicz J. Heubi JE. Faries D. 151-7. McConville B. Arranz-Calderón MJ. Kane J. 181. Alphs L. Brovedani P. Br J Psychiatry. Leckman JF. Pope H. 2001. 2000 – Cap. Ljo H.

[www document]. 247. Monografie Clonazepam.mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. Lydiard RB.mentalhealth. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. 267. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Flupenthixol. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. [www document].mentalhealth. iunie 2003. Available: www. 243.com. Monografie Haloperidol. Available: www. [www document]. Vallée L. Monografie Citalopram Hydrobromide. 272. [www document].mentalhealth. Available: www.com. [www document]. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo. 261. [www document]. Chiron C. [www document]. 249. Monografie Desipramine. Monografie Haloperidol. 2003:53. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Imipramine. Available: www. Epi Research. 255. Am J Psychiatry. Available: http://www. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Lithium Carbonate. [www document]. iunie 2003.mentalhealth. 260. Available: www. [www document]. . Monografie Buspirone. 2003 – Internet Mental Health. et al. Monografie Bupropion.com. Available: www.com. Available: www.mentalhealth. 238.mentalhealth.mentalhealth. Available: www. 257. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health.com. 269. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma. 2003.mentalhealth. Arzimanoglu A. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health.com. 259. Monografie Clomipramine. 262. 155. 248. 2000 – GlaxoSmithKline. Available: www. Monografie Loxapine. iunie 2003.com. Available: www. 246. [www document]. [www document]. 258. Monografie Mesoridazine. Mikaeloff Y. iunie 2003. Dulac O.org. Available: www. 1998. iunie 2003. [www document]. Monografie Fluphenazine Decanoate. Available: www. [www document]. Lydiard RB. 2003 – Internet Mental Health.354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235.com. 2003 – HealthyPlace Inc. 237. 252. 271. Monografie Clozapine.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Chlordiazepoxide. Available: www. Available: www.com. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. 239. 253. Br J Psychiatry. Monografie Fluvoxamine. 2003. 270. 174. [www document]. 251. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Divalproex Sodium. Mancini J. Available: www. 244. [www document].com. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes. 245.com. 240. [www document]. 266. 2003 – Internet Mental Health. 213-8. iunie 2003. 1992 – Higa de Landoni J. 1999.mentalhealth. Available: www. [www document]. Pedespan J-M. Pollack MH.com.com. 264. 263. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Liv. iunie 2003. [www document]. Monografie Haloperidol. Available: www.com. 241.com. [www document]. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine. Bourgeois M.mentalhealth. 254. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Lamictal. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 236. Available: www. iunie 2003. [www document]. Available: www. 265.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Lamotrigine. Monografie Chlorpromazine. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 256. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 1570-7.healthyplace. Monografie Alprazolam. iunie 2003. 242. iunie 2003. iunie 2003.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.com. Monografie Carbamazepine. iunie 2003. [www document]. [www document].com.inchem. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Available: www. 2000. [www document]. iunie 2003. De Sainte-Martin A. [www document].mentalhealth. Michelson D. Available: www. et al.com. iunie 2003. Monografie Doxepin.com.com. iunie 2003.com. 250. Available: www.com.mentalhealth. iunie 2003.52 – The Himalaya Drug Co.com. [www document]. [www document]. Monografie Maprotiline. iunie 2003. Michelson D. [www document]. Available: www.mentalhealth. Available: www. Monografie Amitriptyline. Peudenier S.com.com. iunie 2003. Motte J.mentalhealth. Available: www.mentalhealth. [www document]. Monografie Amoxapine. iunie 2003. 268. Monografie Fluoxetine. 2003 – Internet Mental Health. Pollack MH. iunie 2003. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika.com. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. iunie 2003.mentalhealth. 225-32.mentalhealth.

288. 2003 – Internet Mental Health. [www document].com.mentalhealth. [www document]. 2002 Apr. iunie 2003. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition.mentalhealth. 315.com. 281.medscape. 2003 – Internet Mental Health. ian 2004.mentalhealth. Inc. iunie 2003. 655-7.nih. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 312.com. 307. Available: www. Monografie Risatarun. 2003 – Internet Mental Health. 296. Monografie Zyprexa. iunie 2003. Available: www.com. Monografie Protriptyline. iunie 2003. 285. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Monografie Venlafaxine. 311.com. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003.nih.com. Inc. [www document]. Available: www.mentalhealth. 2001. 277. [www document]. 2003. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly.com. iunie 2003. 2001 – Pfizer HCP Corporation. Monografie Sulpiride. iunie 2003.mentalhealth. [www document].com.mentalhealth. 2003 – Micromedex. 2004 – MedScape Drug Info.mentalhealth. Int Clin Psychopharmacol. 2003 – Internet Mental Health.com. Morrison JA. 284. Monografie Taver – Medochemie. iunie 2003. Monografie Reboxetine. [www document]. [www document].com. 2001 Aug. Available: www. Monografie Zuclopentixol.mentalhealth. Available: www. Available: www. Available: www. Monografie Thioridazine. iunie 2003. Available: www. 299. Available: www. Available: www. 2003 – Micromedex. 2003 – Eli Lilly.mentalhealth. [www document]. 314. Montgomery SA. Monografie Olanzapine.com.com. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. Monografie Risperidone. 310. Morant A.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. 297. iunie 2003. 33:3. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 301. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. 298.mentalhealth. Monografie Pimozide. Monografie Vigabatrin.org.mentalhealth. 201-8. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. . iunie 2003.com.com. Available: www.mentalhealth. 2003. 305. iunie 2003. 316. [www document].com. 295.com. [www document]. [www document]. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH.org. Monografie Serzone. Available: www. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs.com. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 159:4. 274. Available: www. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. 308. Monografie Tranylcyprimine. Available: www. [www document]. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health.nlm. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. 280. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. 302. Available: www. Monografie Trazodone.com. 289. Monografie Nortriptyline.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 309. [www document]. 290.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Trimipramine.com. 2003 – Internet Mental Health. 275. iunie 2003.com. S21-6. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly.mentalhealth. Cottingham EM. 306.mentalhealth. 283. 2003. Monografie Ritalin. [www document]. iunie 2003. Roselló B. Monografie Trifluoperazine.nlm. 304. Monografie Sertraline. iunie 2003. [www document]. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD.com. Am J Psychiatry. 291. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.com. Available: www.mentalhealth. 303. 279. [www document]. 300. 282. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Perphenazine. Monografie Zopiclone. Monografie Neurontin (gabapentin). 313. [www document]. 276. [www document]. Available: www. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH. iunie 2003. iunie 2003. [www document]. 292. [www document].mentalhealth. Barton BA.mentalhealth.mentalhealth. [www document]. 278. Available: www. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. 287. [www document]. Available: www. Hernández S.com. Available: www. Monografie Moclobemide. Mulas F.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. iunie 2003. 14 (Suppl 1).mentalhealth. Rev Neurol. 1999 May. 293. Available: www. 294. Monografie Moclobemide. Monografie Paroxetine. 286.

2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. Naber D. 336. Walz J. Annals of the New York Academy of Sciences. Pace-Asciak P. 2002. 2000 12th Jul. 332. 323. McKay D. 18-9. 16-7. 4:2. Brussels. Nemeroff CB. 2001 May. London – North Thames Medicines Information Centre. 26:7-8. 2001. Dell’Osso L. 1409-11. Int J Psych Clin Pract. Nagy LM. 2000 12th Jul. Biondi L. Manag Care Interface. 347. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. Paillère-Martinot ML. XXIInd CINP Congress. 2001 Summer. Cabaret W. Eur Psychiatry. 2000 Aug. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. Southwick SM. 4:2. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. 4:2. Paillère-Martinot ML. 941-2. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. 21. J Clin Psychopharmacol. Lacacchini A. Martini C. Panzarino PJ Jr. Biopsy in schizophrenia. 345. Barcelona. Pantelis C. Ed: Claire McQuade. Drug Aging. 544-5. 2000 Sep. Oyewumi LK. Gordon J. 1423-8. 10:4. 295-306. 343. 932. Nuss P. 2001. Olié J-P. Fava M. Pani L. 2001 Jun. Wolpin J. 2001. 2001 Jun. 342. 473-80. 23:11. Nixon MK. 318.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. 2000 Winter. Simeon JG. International Schizophrenia Forum. 1839-54. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Elmi S. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. 47:3. 338. Oullet D. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. 2001 Apr. 2001 – Matière grise et schizophrénie. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. Paillère-Martinot ML. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 2001. Bucure¿ti. 339. Naber D. Noble S. 344. . Shapiro DY. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. Giannaccini G. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. Aust N Z J Psychiatry. Farabaugh AH. Biopsy in schizophrenia. Paillère-Martinot ML. International Schizophrenia Forum. Belgium. 11:2. Friday 19th April 2002. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. 131-42. 2002 – Clozapine. 257-61. 2001. 1-23. 325. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. 322. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. XXIInd CINP Congress. 59-65. Norclozapine Plasma Levels. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. 2000 Dec S25-34. Cloutier P. Epi Res. 329. 328. Mortimer AM. Spain. Kasper S. 19:5. Garofalo. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. Millin R. 377-92. Shuhaiber S. for the QUEST Study Group. 319. 2001. 2002 Nov. 2001 Aug. 1993. 2002 Apr. 324. Stewart DE. Biopsy in schizophrenia. 8:1. National Prescribing Centre. Brussels. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. Koren G. Plosker GL. Januel D. 20. 4:2. 331. Mullen J. Mouradian-Stamatiadis L. 26:3. Spenst W. 346. Biopsy in schizophrenia. Muijers RBR. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. Paillère-Martinot ML. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. Müller-Spahn F. Paillère-Martinot ML. J Child Adolesc Psychopharmacol. 14:4. Belgium. Neziroglu F. 2002 – Sertraline. 229-41. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. 1889-95. NMIC. Rovet J. 4:2. Wesche DL. Alpert JE. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. Cassano GB. 2000 12th Jul. Streiner DL.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Xuan J. Berger J. 47. 2002. 13. Newman-Toker J. 157:9. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 330. 35:4. Spain. Palego L. Diagnostic and Clinical Considerations]. 340. NHS. Yaryura-Tobias JA. Am J Psychiatry. 341. 39:8. Morgan CA. 2003:18. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. 2001. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. Bockbrader HN. 2002 Apr. Delmas BA. J Child Adolesc Psychopharmacol. Focus on Amisulpride. Efficacy. 2001. 4:2. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. Worthington JJ. 209-19. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. Can J Psychiatry. Cernovsky ZZ. Ciapparelli A.J. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 159:11. An Oveview. 321. 24-5. Dumortier G. Nelson C. Freeman DJ. Müller-Spahn F. 335. 333. 107-113. Controlled Study. 4:Suppl I. Adesanya A. Sarno N. Barcelona. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. Rosenbaum JF. Clin Ther. 326. 337. 334. Compton MT. et al. 7th ECNP Regional Meeting. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. Nierenberg AA. Am J Psychiatry. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. 26-8. Belgium. Sweitzer D. Nulman I. 2002 Dec. Brussels. 320. Prod: Russell Hill. 31. 348. Jibson MD. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance.

392. 2003 – Topiramate. Chadwick DW. Aust N Z J Psychiatry. J Psychiatry Neurosci. Mattson RH. 139-56. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. 2000:25. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH.M. 22:2.1. Abbott Laboratories. Raitasuo V. Schizophrenia Research. 2002 – Sanofi~Synthelabo. Davos. 17 Jun 1999. 2003. 41. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. 359. 216-9. 2002 – Pharmacia & Upjohn. Special Issue. 35:4. Lund BC. Pliant Timonil retard. 1999 May. Raniwalla J. 174-82. 2001. Rak I. 14 (Suppl 1). 1999 May. 360. Pizzuti D. Neuvonen PJ. 368. 385. Potkin SG. Pliant Depakine (valproat de sodiu). 187-91. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 387. Perspectiva se schimbå. Racagni G.A. Thyrum PT. 369. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. 390. 388. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. 351. 2004 – Ziprasidone. Available: www. 361. Párraga MI. 371. S2-7. Broich K. Thyrum PT. Neto W. 2002 Apr. 99-112.com. Kalali A. 389. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine.Lundbeck A/S. J Clin Phar Ther. Europharm. Racagni G. Holmes JP. 37-44. Angelini Francesco S. 14 (Suppl 1). Vodde-Hamilton M. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. 355. and pemoline. 2002 Dec. Kuperman S. Párraga HC. 378. [www document]. McDougle CJ. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. 364. J Clin Psychopharmacol. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. Wang S. Alva G. 354. Euromedex.C. Prives M. 41:1. 2002 Apr. Risperidone. 19:1. Raju GVL. Sumant K. sustained-release dextroamphetamine. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. Phung D. 2002. A potent sedative neuroleptic – H. or Thioridazine. 2001. 2002. 165-75. 367. 587-91. Prospect Edronax (reboxetine tablets). 363. Int Clin Psychopharmacol. 362. 2001 – GlaxoSmithKline. S1. 358. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. Yeh C. 370. 376. Pliant Stilnox (zolpidem). 2001 – A. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. Pediatrics. 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. 374. Baker GB. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. Eur J Clin Pharmacology. 372.vh. 2000. 1997 – Sanofi. 28 (2). 58:9. 121-30. 2001. 2003 – Psihiatrie Note de curs.mentalhealth. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 1997. Greenslade KE. Schizophrenia Research. 386. Virtual Hospital.R. 2001 Aug. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. Adolescents. 383. 353. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 381. Kanes SJ. Pillmann F. 2000.vh. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. 2001 Summerr. Melvin K. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. Virtual Hospital. 11:2. 375. Marneros A. Arvanitis LA. Pelham WE. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. 150. Lysenkov N. 366. 380. Privitera MD.org. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. 373. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. Pliant Seroxat. . 350. for the EPMN 105 Study Group. Bera R. Pliant Bilobil. Pliant Ixel (milnacipran). sustained-release methylphenidate. [www document]. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. Pliant Produse farmaceutice de elitå. Potenza MN. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. J Clin Psychopharmacology. Chicago.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. 2003. Potkin SG. 1990. Int Clin Psychopharmacol. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. 2000. 377. Arvanitis LA. Available: www. Mir Publishers Moscow. 352. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 2000. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. Prior TI. Bushkovich V. Parks-Veal P. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. Fenning PA. Poolsup N. Psychopharmacology.p. 1989 384. Available: www. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. Schlote K. J Clin Psychopharmacology. 2002 – AstraZeneca. Carreon D. Yeh C. 203-4. De Oliveira IR. 365. Raniwalla J. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. Perry P. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. 206. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. 357. 2002. 107. 5-11 Feb 2000. Jones AM.org. Li Wan Po A. 2002. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. Prelipceanu D. Acta Neurol Scand. 543. 2001 – GlaxoSmithKline. Ramesh KTC. 356. Brunello N. 379. Rak I. Alva G. 1999 Feb. Raaska K. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). Perry P. Woodward RL. Brodie MJ. 391. 86:226-37. 2003. Pliant Lamictal. 2003 – Attention. Pliant Seroxat. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). 22:2. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine.

Herings RM. 402. 2002. Rynn MA.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. 2001 Dec. Schultz E. 409. 35:12. Ross RG. Salee FR. 2002 May. Castellanos FX. 337-43. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. 31. Rickels K. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. Pigott T. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 2001 Sep. Unal F. Jansen PA. 417. American Psychiatric Press. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. 2000. 1990. Belgium. J Pediatr. Riddle MA. Scahill L. 425. Riddle MA. 43:4. 1992. 403. J Pediatr. Turk J Pediatr. 222-8. Yang HM. Poster Janssen-Cilag. 2002 Mar. 9 Suppl I. Scahill L. Chauhan D. Moore GJ. Chappell PB. 51:9. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. 1071-81. Am J Psychiatry. 2000 Spring. 723-32. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. 405. King RA. 407. Heiser P. 2001 Oct-Dec. Yaryura-Tobias JA. 2001 Jun. 23:4. Yasuda SU. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. 158:12. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. Munich. DeVane CL. Kurlan R. Sharma AK. 27-34. 27:1. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. 2001 May. Woosley RL. 418. Johnson ME. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. Reimherr JP. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. Fei YJ. 936-8. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. J Clin Psychopharmacology. 1992 – Double-blind. 2000 Mar. O. Keshavan MS. Fitzgerald KD. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Twyman R. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Ratzoni G. Privitera MD. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. or Olanzapine. Park CS. 394-6. 410. McConville BJ. Remschmidt H. Walkup JT. Rapoport JL. 39:9. Bellinlino S. Roos RA. Clement H. Leibach FH. Siqueland L. Illinois. 1020-3. Rosebraugh CJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Stewart CM. Schneider FR. Kikinzon L. Apter A. 32. Arroyo S. Risperidone. Ferrell RE. 398. 420. 2002 – Astra Zeneca.F. 35:9. 1096-102. Friday 19th April 2002. Ann Pharmacother. Controlled. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. Germany. Semerci ZB. Sechter D. Liebowitz MR. Müller H. Barzega G. Warnke A. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 421. Schillevoort I. et al. Sharma RC. 413. Roh HK. Sanger DJ. Li JQ. 395. Inc. Chicago. Hennighausen K. 57:9. 119-21. 138:6. 10:2. 137-43. USA. Gaffney G. 167-73. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1997. Cole J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gal G. Brussels. Hobby HM. Ann Pharmacother. Treosti L. De Boer A. 2001. Shendarkar N. 2000 – Janssen-Cilag. Ravizza L. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. Remschmidt H. 419. 415. 2000 Jul-Aug: 2(4). Reynolds GP. Rosenberg DR. Sallee FR. Sawka AM. 671-5. Wang S. A Case Report. Davies SO. Scott SM.-W. et al. 401. Lecrubier Y. MacMaster FP. Biol Psychiatry. 416. Bucure¿ti. Bertilsson L. J DevBehav Pediatr. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. Sander JWAS. 2001 Dec. Schatzberg A. 27:6. 1517-22. Mahajan VK. 2002 Dec. 406. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. 2002 October 9-13. Brand-Gothelf A. 2002 – Amisulpride vs. 1992. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. 423. 414. Burgart V. 2000. 39:3. 41:3. Schaeffer JL. Squires L. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. Flockhart DA. Hennighausen K. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. Rugino TA. 412. Claghorn JL. Selva KA. 41:5. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. . 136:3. Greist JH. Reidman J. Ganapathy V. Walker KD. Schultz E. Robertson JB Jr. Clin Neuropharmacol. 2002 Aug. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Focus on Amisulpride. 2000 Mar. 404. 323-8. Zimmerman D. Fleischhaker C. 2000 Sep. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. Weizman R. 397. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Rein W. 2000 September 9-13. 538-45. Rausch JL. Gothelf D. Chung WG. 424. 7th ECNP Regional Meeting. Presented at the IPS Annual Meeting. 225-30. Multicenter Trial. 24-6. Dittman VM. 2000 Jan. Phillip M. Goetz CG. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. Fleurot O. 1062-9. Kim CE. Holland D. Svensson JO. 411. Sharma NL. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. Reeve EA. Law G. Neuropsychopharmacology. 40:2. 2000 12th Jul. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. 2002 May. 422. 29:2. Singer H. DeBattista C. Samsock TC. 408. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. J Child Adolesc Psychopharmacol. 400. 2008-14. Third Edition. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. Peuskens J. 2001 Feb. Wewetzer C. 1996. Sharma RC. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. et al. I/9-19. Reitzle K. Psychopharmacol Bull. 10:1. 15 (Suppl 1):226A. 394. 2001 Nov. 399. J Dermatol. 396. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . Eur J Clin Pharmacology. Leufkens HG. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. XXIInd CINP Congress. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. 292-9.

95-7. Stroescu V sub redactia. 52:5. Biederman J. USA. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. 2001 Sep. 64:1. Pascal S. Pultz J. Stowe ZN. Mc Dougle CJ. 2002 Feb. Nejtek VA. Dickson RA. 1999. 1997 – Farmacologie. Thomsen PH. 2002. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. 457. 2001. Stewart RS. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. Editura All. Guillen R. Buck BL. Zidek KA. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. 440. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. and Endocrine Glands. J Clin Psychiatry. Ther Drug Monit. Collins L. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Bucure¿ti. Perucca E. 1994 – Farmacologie. Hardie TL. In: Biederman J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wilens TE. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate.C. 441. 436. Harding M. The Tourette’s Syndrome Study Group.plsgroup. Hendrick V.com/dg/21FE72. Shytle RD. 2001 Winter. Silver AA. 2003 Mar. Shaw JA. 238-43. 38:1. 2002. Scordo MG. Cohen LS. 449. J Trauma Stress. 11. 3-9. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. Finkel J. 446-51. DoubleBlind. Allen H. Yeung PP. J Paediatr Child Health. 40:8. 1997. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. 17:3. Gillberg C. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 444. Hird S. 437. 267-75. 453. 26:2. Sharma RK. 447. Simeon J. chair. Hostetter AL. Sheehan DV. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. Tham JC. 456. 880-4. 49-52.htm 2002 Oct 10.3. Shay J. Sanberg PR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Ramos A. Kowalenko N. Bengtsson F. Teoh L. Stroescu V sub redactia. 1999. 10:2. J Clin Psychiatry. 432. 2002 Aug. 1074-5. Milin R. 1103-9. 2001 Aug. Available: http://www. Am J Psychiatry. 518-26. Facciolà G. 1068-84. Biederman J. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. 429. 22:9. American Psychiatric Association. Editura Medicalå. Strauss WL. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. Washington. J Child Adolesc Psychopharmacol. Soderstrom H. Spencer TJ.1990 452. El-Dadah M. 3(12). Binder C. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. Spencer TJ. 2003. Lewis JE. 2003 – An Open-Label. Skogh E. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. Bucure¿ti. 2000 Sep. 448. Pupo-Guillen M. 431. Reis M. Stroescu V sub redactia. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Fisman S. Avenoso A. Salemi M. 1992. Faraone SV. J Clin Psychiatry. Solhkhah R. Biol Psychiatry. . 2002 Oct. 265-76. May 15-20. 427. 40:9. 138-41. 63:10. Snarterse M. 159:5. Suri R. Potenza MN. Stigler KA. 1994. Snyder R. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. 2002 May. A Retrospective. Lundmark J. 415-24. Salzman C. 2002 Feb. Dawson G. 455. 2003 Jan. Neurology. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. Widawski M. Madia AG. 73-80. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. Dager SR. J Clin Psychiatry. Ed. 451. Sholevar EH. Psychiatry.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2002 Sep. D. 2000 Summer. 2000. Stowe ZN. 5.D. 2002. 442. 428. Nemeroff CB. 69-78. 64. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 2001 – Multicenter. 237-44. 24:4. Unis AS. Owens MJ. Synelnikov R. Walker S. J Child Adolesc Psychopharmacol. Psychopharmacology. 58:526-36. USA. 153:2. 1996. Sternberg K. Spina E. Clin Ther. 31. 435. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. Eur Child Adoles. Sheehan KH. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. Ancione M. Hostetter A. Sense Organs. Aman M. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. 755-60. Mir Publishers Moscow. J Clin Psychiatry. 64:1. 443. 2001 Jan. Brain Injury. 11:4. Baron DA. 895-901. Rak IW. 39:9. Pennsylvania. Tariot PN. 430. Took KJ. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. 454. Turgay A. Carroll A. 927-42. Ebbesen C. Ritchie JC. 2003 Jan. Silver BV. Dahl ML. Cowan C. Sylvester B. All. 35:1460-9. 433. Naturalistic Review (NR 702). Spencer TJ. Rastram M. 41:9. 439. 1026-36. 63 (Suppl 12). 2002 Sep. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. Altshuler LL. Persson C. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Philadelphia. Bucure¿ti. 97-101. 445. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Susman N. 1999 – Farmacologie. 2000 October 25-29. 434. 438. 446. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. Welch R. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. Paradise NF. Rodriguez RA.

Landau P.M. Austria. 2000.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. 2003 Mar. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. WHO.A. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 866-7. Poster. 129-33. 265-76. 472. Fisman S. March J. Neft D. Turgay A. 55. Sinha V. 2001. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. McGlashan TH. Cook EH. Ritz L. 473. 239-48. Nahshoni E. 2000 Jul. Williams D. J Clin Psychiatry. McCracken J. et al. 2002 Fall. 16:4. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Klee B. 34. 517-22. 471. Wozniak J. Abikoff H. 22:6. chair. De Cunha C. Martin A. Marinescu D. Wilner KD. Schroeder SR. 49:Suppl 1. PA. Clarius Press Ltd. Young P. 31. Mahurin R. 25-8. 2000 – Carbamazepine Cap. Klein R. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. 812-4. . Nakamura J. 1999. 11:1. Weizman A. Cates M. Abrams A. In: Biederman J. Crandall K. Udristoiu T. Reese RM. 1439-46. 106:6. March J. Editura Medicalå Callistro. Velazques L. et al. Faird N. 33-5. Psychiatric Times. 460. 101:8. Dreyfuss D. Chung H. Ueda N. Anziano RJ. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. Michaels M. 476. Koren EV. Pultz J. 629. Biederman J. Gheorghe MD. Zarate CA. 1995. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. Neuropsychobiology. 462. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. 40:8. 64. 464. Marder S. Lev-Ran S. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Vitiello B. Wiener J. Boisteanu P. Yoshimura R. 2001. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. Wilens TE. Shores R. 2002 May 18-23. J Child Adolesc Psychopharmacol. Kashnikova AA. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. 175-88. Snyder R. 2001 Nov. 2001. 483. Frisch A. 2002:53. et al. P. 568-75. Binder C. 110:3. Wells BG. Spain. Michaelovsky E. 2003 May. Bergman RL. Tatarova IN. 5-13. 43s-47s. 2002. Weinberger D. 2001 Jun. Citrome L. Hellings JA. 461. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. Van der Kolk BA. Gerber N. 465. Tyano S. 475. 480. 12:3. 1994. Placebo-Controlled Pilot Trial. Kim LV. Biederman J. 525-38. Walkup J. 183-5. 463. 13:3. Demattos SB. Philadelphia. J Child Adolesc Psychopharmacol.H. 290. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. 469. International Schizophrenia Forum. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. Apseloff G. Zarcone JR. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. Pediatrics. Velligan DI. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. 573-7. Wagner KD. Preliminary Study. Pine DS. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 2002 Dec. 487. Dec 2002. Udristoiu T. 468. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. Gammon P. Labellarte M. Bensason D. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wolkow R. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. Van Wattum PJ. Wagner KD. 2003 May. 2001 Aug. Sweeney M. Pfizer Inc. 2000. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. Newcomer J. pp 267-8. De Troch C. Windhager E. Am J Ment Retard. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. WHO Drug Information. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. Trimble MR. 470. Loosigian SR. 482.3. Marquis J. UK 2002. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. J Clin Psychopharmacol. Zalsman G. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 481. Presented at the World Psychiatric Association. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. Vienna. Schmitz B. 478.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. Sayce R. Prima alegere pentru remisie). 467. Tohen M. Miller AL. affective disorder and anticonvulsivants drugs.Editura Medicala Universitaria Craiova. 31. March JS. J Clin Psychiatry. 38. Wilens TE. Hoff AL. Martin A. 41:12. Br J Clin Pharmacol. et al.R. 474. Csenansky J. 2002 – Seizures. Spector SG. 44:3. Greenhill L. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003 June 1922. 2002. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. Ward-Chene L. 485. Marinescu D. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Messig M. Hack S.1990 477. Gothelf D.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Riddle MA. Fairbanks J. Woods SW. 459. USA. 31. Van Bellinghen M. Barcelona. Davies M. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. Voloshina VM. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. 2001 Spring. Eur Neuropsychopharmacology. Lynn D. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. 2000 486. 479. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. Psychopharmacology Bull. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. 39:7. Volavka J. Young P. Cohen L. 484. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 Sep. VanKammen D. Fleming K.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful